Tehnici colocviu semestrul 2 an I1.Administrarea medicamentelor lichide pe cale orală / siropul..........................................................22 Administrarea medicamentelor solide pe cale orală / capsule ampicilina.........................................23.Tehnica administrarii supozitoarelor.................................................................................................44.Tehnica administrarii unguentelor pe cale rectala.............................................................................55.Tehnica dministrarii medicamentelor prin microclisma....................................................................76.Tehnica dministrarii medicamentelor prin clisma picatura cu picatura.............................................87.Tehnica administrarii medicamentelor prin inhalatie........................................................................98.Tehnica administrarii de medicamente prin aerosoli.......................................................................109.Tehnica administrarii de medicamente prin pulverizare/atomizor..................................................1110.Tehnica administrarii O2...............................................................................................................1211.Tehnica badijonajului bucal...........................................................................................................1312.Tehnica administrarii med lichide pe suprafata tegumentelor.......................................................1413.Tehnica administrarii medicamentelor prin pudraj........................................................................1514.Tehnica administrarii unguentelor si pastelor pe suprafata tegumentelor.....................................1615.Tehnica instilatiei nazale...............................................................................................................1716.Tehnica instlatiei oculare...............................................................................................................1817.Tehnica instilatiei auriculare..........................................................................................................1918.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa conjunctivala.......................................................2019.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa auriculara............................................................2120.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa nazala..................................................................2221.Tehnica aplicarii tampoanelor vaginale.........................................................................................2322.Tehnica aplicarii globulelor vaginale............................................................................................2323.Tehnica administrarii medicamentelor prin sonda nazogastrica....................................................2424.Tehnica administrarii medicamentelor prin stoma gastrica...........................................................2525.Tehnica aspirarii medicamentelor din fiola...................................................................................2626.Tehnica aspirarii continutului flaconului inchis cu dop de cauciuc...............................................2827.Tehnica dizolvarii pulberilor.........................................................................................................2828.Tehnica efectuarii IDR la Tuberculina...........................................................................................2829.Tehnica testarii la penicilina(antibiotic)........................................................................................3130.Tehnica administrarii insulinei prin injectie sc..............................................................................3231.Tehnica administrarii de heparina prin injectie sc.........................................................................3332.Tehnica administrarii parenterale a solutiilor uleioase(algocalminul)..........................................3433.Tehnica administrarii solutiilor coloidale(peniciline retard).........................................................36

*RETARPEN............................................................................................................................37*MOLDAMIN..........................................................................................................................38

34.Tenica administrarii antibioticelor im............................................................................................3935.Tehnica administrarii cortizonului pe cale iv................................................................................4036.Tehnica administrarii nitroglicerinei(sublingual)..........................................................................4137.Tehnica administrarii medicamentelor pe cale bucala(faringosept)..............................................4238.tehnica administrarii antibioticelor pe cale iv(branula).................................................................4339.Tehnica administrarii medicamentelor prin spray-uri nazale........................................................4740.Particularitati in tehnica administrarii medicamentelor pe cale orala la copii..............................48

*CORTIZONUL.......................................................................................................................53Cortizon acetat, fiole..........................................................................................................................53 II Hidrocortizon hemisuccinat, solutie injectabila...........................................................................54

Antibiotice intravenoase sunt medicamente antibiotice proiect

Antibiotice intravenoase sunt medicamente antibiotice proiect

ot_administra/#ixzz1S9z1lXmV

1.Administrarea medicamentelor lichide pe cale orală / siropulCalea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.Administrarea medicamentelor pe cale orală are ca scop obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor.Efectele locale sunt:

Favorizează cicatrizarea leziunilor mucoasei digestive; Protejează mucoasa gastro-intestinală Înlocuieşte fermenţii digestivi, secreţia gastrică în cazul lipsei acestora. Dezinfectează tubul digestiv

Efecte generale: Medicamentele absorbite la nivelul mucoasei digestive pătrund în

sânge şi apoi acţionează asupra unor organe, sisteme şi aparate.Contraindicaţii:

Medicamentul este inactivat de secreţiile digestive Medicamentul prezintă proprietăţi iritative asupra mucoasei gastrice Pacientul refuză medicamentul Se impune o acţiune promptă a medicamentelor Medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă

Pregătirea administrării medicamentelor.Pacientul este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea medicamentului respectiv şi a eventualelor efecte secundare. Medicamentele pe cale orală i se dau pacientului în poziţie şezând dacă starea lui permite.Materialele necesare sunt:

Lingură Pipetă Sticlă picurătoare (undină) Pahar gradat Ceai, apă sau lapte

Lichidele. Se măsoară doza unică cu paharul, în cazul siropurilor, uleiurilor, apelor minerale şi emulsiilor. Mixturile, soluţiile şi emulsiile se pot măsura şi cu linguriţa. Tincturile, extractele se dozează cu pipeta sau sticla picurătoare. Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare, apoi pacientul bea ceaiul sau apa.

2 Administrarea medicamentelor solide pe cale orală / capsule ampicilina

Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.Administrarea medicamentelor pe cale orală are ca scop obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor.Efectele locale sunt:

Favorizează cicatrizarea leziunilor mucoasei digestive; Protejează mucoasa gastro-intestinală Înlocuieşte fermenţii digestivi, secreţia gastrică în cazul lipsei acestora. Dezinfectează tubul digestiv

Efecte generale:

Medicamentele absorbite la nivelul mucoasei digestive pătrund în sânge şi apoi acţionează asupra unor organe, sisteme şi aparate.

Contraindicaţii: Medicamentul este inactivat de secreţiile digestive Medicamentul prezintă proprietăţi iritative asupra mucoasei gastrice Pacientul refuză medicamentul Se impune o acţiune promptă a medicamentelor Medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă

Medicamentele solide, în special tabletele şi drajeurile, se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare. Tabletele care se resorb (topesc) la nivelul mucoasei sublinguale se aşează sub limbă. Pulberile divizate în caşete sau capsule cerate (tetraciclina): se înmoaie întâi caşeta în apă şi se aşează pe limbă pentru a putea fi înghiţită. Granulele se măsoară cu linguriţa. Unele pulberi se dizolvă în apă, ceai şi apoi se administrează sub formă de soluţii (ex. smecta). Înaintea administrării se verifică medicamentele. Ceaiurile medicinale se prepară înainte de administrare, pentru a nu se degrada substanţele active.Mixturile se agită înainte de a le administra. Gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin diluare cu apă, ceaiuri sau sirop. Comprimatele nu se manipulează direct cu mâna după scoaterea din ambalajul lor. Nu se administrează tablete sau drajeuri copiilor sub vârsta de doi ani. Ampicilina CompozitieAmpicilina este capul de serie al grupului aminopenicilinelor, din care mai fac parte:• hetacilina• metampicilina• talampicilina• epicilina• amoxicilina

Un singur compus este superior ampicilinei dintre cei mentionati anterior: amoxicilina.O capsula contine 0,500 g ampicilina anhidra sub forma de ampicilina trihidrat.Capsule de 250 si 500 miligrame

Ampicilina este o penicilina cu un spectru largit fata de penicilina G, cu activitate extinsa pe bacili gram negativi aerobi.Pe langa germenii cu sensibilitate la penicilina, ampicilina mai poate fi activa pe:• enterococ rezistent la penicilina• bacil tific• salmonella• unele tulpini de Klebsiella si Proteus• Haemophilus influenzae

Ampicilina este inactiva pe:• Enterobacter• Bacteroides fragilis• Pseudomonas aeruginosa (piocianic)• Stafilococi secretori de penicilinazaMod de administrareDozarea ampicilinei va depinde de severitatea bolii, varsta pacientului si integritatea functiei renale (doza se va reduce in cazul insuficientei renale). Doza uzuala este de 0,25-1 g oral la fiecare 6 ore. Se recomanda ca ampicilina sa fie administrata cu 30 minute inainte sau la 2 ore dupa mese. La copii, se poate administra jumatate din doza pentru adulti. Ampicilina administrata in doze de 2 sau 3,5 g (doza orala unica) in asociere cu 1 g probenecid se utilizeaza in tratamentul gonoreei necomplicate in cazurile in care gonococii sunt sensibili la antibiotic.

ContraindicatiiAlergie la peniciline (se investigheaza sensibilitatea); mononucleoza infectioasa se administreaza cu prudenta la alergici si la insuficienta renala (doze mici); nu se asociaza cu Alupurinol (risc crescut de reactii cutanate). Administrata la mame care alapteaza se elimina prin secretia lactata si poate favoriza candidoza si diaree la sugari.

Reactii adverseRelativ frecvent reactii alergice: prurit, eruptii cutanate (caracteristice fiind eruptiile eritematoase maculopapuloase ce apar la mai mult de 7 zile dupa debutul tratamentului), urticarie, edem angioneurotic, febra, foarte rar soc anafilactic, la bolnavii cu insuficienta renala, hiperuricemie sau mononucleoza infectioasa, ampicilina provoaca frecvent (60%) eruptii cutanate (posibil de natura toxica), uneori diaree, vome, dureri abdominale

3.Tehnica administrarii supozitoarelorADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ(SUPOZITOARE)OBIECTIVELE PROCEDURII• Folosirea unei căi alternative de administrare in cazul intoleranţei digestive (vărsături).• Medicamentul are gust neplăcut, influenţează activitatea hepatică sau are efect iritant al mucoasei gastrice.• Se inactivează sub influenţa sucurilor gastricePREGĂTIREA MATERIALELOR- Supozitoarele prescrise- Mănuşi sau degete de mănuşă- Paravan, draperie- Tavă/cărucior pentru medicamente- Vaselină- Materiale pentru clismă dacă este cazulPREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:- Explicaţi necesitatea sau eficacitatea procedurii- Explicaţi efectul terapeutic şi avantajele- Identificaţi eventualele alergii- Asiguraţi pacientul/clientul că se va respecta intimitatea- Obţineţi consimţămantul- Explicaţi pacientului/clientului că poate apare senzaţia de defecaţie pe care trebuie să o stăpanească

b) FIZICĂ:- Asiguraţi poziţia de decubit lateral stang- Efectuaţi clisma evacuatoare la indicaţia mediculuiEFECTUAREA PROCEDURII:- Pregătiţi materialele pe o tavă /cărucior pentru medicamente- Verificaţi prescripţia medicală- Identificaţi pacientul/clientul- Duceţi medicamentele in salon- Explicaţi manevra- Asiguraţi intimitatea cu un paravan- Spălaţi mainile şi imbrăcaţi mănuşile (sau aplicaţi degetul de mănuşă)- Aşezaţi pacientul/clientul in decubit lateral stang cu piciorul de jos intins şi cel de deasupra

flectat (poziţia Sims)- Indepărtaţifolia de pe supozitor- Puneţi vaselină pe capul supozitorului pentru a permite alunecarea acestuia- Cu o mană indepărtaţi uşor fesele şi evidenţiaţi orificiul anal- Cu degetul imbrăcat in mănuşă introduceţi supozitorul in canalul rectal dincolo de sfincterul intern- Instruiţi pacientul/clientul să stea liniştit 15 minute pentru a favoriza absorţia medicamentuluiINGRIJIREA PACIENTULUI- Aşezaţi pacientul in poziţie comodă după 15 minute- Observaţi efectul medicamentului şi informaţi pacientul/clientul cand instalează acesta şi cat durează- Instruiţi pacientul/clientul cum se procedează dacă trebuie să continue tratamentul la domiciliuREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Plasaţi supozitoarele rămase intr-un loc adecvat pentru păstrare- Indepărtaţi ambalajele- Indepărtaţi mănuşile- Spălaţi mainileNOTAREA PROCEDURIINotaţi:- Data, ora, medicamentul, doza, calea de administrare- Numele asistentei care a administrat medicamentul- Existenţa iritaţiei sau sangerării, a hemoroizilor- Continenţa/incontinenţa sfincteruluiEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIRezultate aşteptate/dorite:- purgaţia, calmarea durerii, atenuarea tranzitului, scăderea febrei exprimate prin creşterea gradului de confort- supozitorul nu a fost eliminat.- pacientul demonstrează că a inţeles informaţiileRezultate nedorite / Ce faceţi ?- Rezultatul aşteptat nu apare- liniştiţi pacientul/clientul, anunţaţi medicul- Supozitorul este eliminat, efectul nu se poate instala- rămaneţi langă pacient/client, incurajaţi-l şi menţineţi fesele stranse cel putin 15 min

4.Tehnica administrarii unguentelor pe cale rectala

PREGĂTIREA MATERIALELOR- Medicamentele, prescrise - Mănuşi de cauciuc- Comprese, tampoane- Pense porttampon, spatulă- Material pentru protecţia patului- Tavă sau carucior pentru medicamentePREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:- Informaţi pacientul asupra efectului medicamentului- Explicaţi pacientului metodele de administrare a medicamentelor: - Informaţi pacientul asupra senzaţiilor pe care le poatle simţi- Informaţi asupra eventualelor alergiib) FIZICĂ:- Asiguraţi intimitatea

- Asiguraţi poziţia adecvată in funcţie de zona pe care urmează să se aplice medicamentul- Sfătuiţi pacientul să stea relaxatEFECTUAREA PROCEDURII:- Pregatiţi materialele pe o tavă sau un cărucior- Verificaţi recomandarea medicală- Identificaţi pacientul; identificaţi eventualele leziuni care contraindică administrarea- Asiguraţi intimitatea- Aşezaţi pacientul in poziţie adecvată- Spălaţi mainile- Imbrăcaţi mănuşi de cauciuca) Aplicarea unguentelor şi alifiilor- Scoateţi medicamentul din tub prin apăsare sau din cutie cu ajutorul spatulei

1,Unguentul rectal se aplică de preferinţă după defecaţie si in urma unei atente toalete locale. . În general durata tratamentului este de câteva zile. Pentru aplicarea profundă se utilizează canula înşurubată la extremitatea tubului. Se introduce canula cât mai adânc în anus şi se presează tubul retrăgând lent canula2,Se aplica pe deget o cantitate mica de unguent (similara unei boabe de mazare), se intinde pe zona anala si se trece de sfincterul anal prin apasare cu varful degetului pentru invingerea rezistentei musculare. Inaintea aplicarii in rect, canula existenta ar trebui rasucita in tub. In cazul proceselor inflamatorii severe si deci foarte dureroase, se recomanda totusi ca la inceput si pentru utilizarea interna a unguentului sa se faca tot cu ajutorul degetului.

INGRIJIREA PACIENTULUI- Aşezaţi pacientul in poziţie comodă- Observaţi eventualele reacţii locale- Instruiţi pacientul/familia dacă este nevoie de continuarea tratamentului ladomiciliuREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Puneţi medicamentele in locul de păstrare şi asiguraţi-vă că există condiţii adecvate- Indepărtaţi compresele, tampoanele folosite- Spălaţi măinileNOTAREA PROCEDURIINotaţi:- Data, ora, medicamentul, modul de administrare, numele nursei- Orice observaţie legală de starea pacientului, aspectul local al tegumentelor- Reacţia pacientului la procedură- Ce a invăţat pacientul din informaţiile furnizateEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIRezultate aşteptate/dorite:- Medicamentele au fost administrate fără incidente- Pacientul exprimă stare de confort, nu acuză reacţii neplăcute- Pacientul este cooperant şi demonstrează inţelegerea informaţiilor primiteRezultate nedorite /Ce faceţi ?- Pacientul acuză efectuarea cu brutalitate a manevrelor- Liniştiţi pacientul (vă cereţi scuze şi explicaţi, dacă este cazul, că manevra in sine poate fi dureroasă)- Pacientul acuza senzatii nepl cute: usturime, inţepături

5.Tehnica dministrarii medicamentelor prin microclismaMicroclisma este folosita cand se doreste o actiune locala asupra mucoasei, cand calea orala nu este practicata sau cand se doreste ocolirea caii portale. Se pot administra digitala, clorura de calciu, tinctura de opiu, chinina, de preferat dupa o clisma evacuatorieSubstanta medicamentoasa se dizolva in 10-15 ml de apa sterila sau ser fiziologic sau solutie izotona de glucoza si se introduce cuajutorul unei seringi adaptatae la canula rectalaSe verifica temperatura solutiei

PREGĂTIREA MATERIALELOR- Masă de tratament sau tavă- Canulă rectală- Tăviţă renală- Muşuama, traversă- Invelitoare de flanelă sau cearşeaf- Substanţă lubrefiantă- Casoleta cu comprese sterile- Material pentru toaleta perineală- Ploscă (bazinet)

PREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:- Explicaţi pacientului procedura, solicitandu-i colaborarea

- Explicaţi scopul procedurii, efectele aşteptate dar şi eventualele efecte nedorite- Obţineţi consimţămantul informatb) FIZICĂ:- Asiguraţi intimitatea pacientului (paravan)- Dezbrăcaţi partea inferioară a corpului pacientului- Poziţionaţi pacientul in decubit lateral stang cu membrul inferior stang intinsşi membrul inferior drept flectat (in poziţie SIMS), cu anusul expus sau indecubil dorsal cu membrele inferioare flectate (in funcţie de starea şi confortul pacientului)- Aşezaţi muşamaua şi aleza sub bazinul pacientului- Aşezaţi bazinetul sub regiunea sacrală şi acoperiţi pacientul cu o invelitoareEFECTUAREA PROCEDURII:- Verificaţi prescripţia- Spălaţi-vă pe maini cu apă şi săpun- Imbrăcaţi mănuşile de unică folosinţă

Lubrifiaţi canula rectală pe o lungime de 5-7 cm (setul de unică folosinţăpentru clismă poate avea canula prelubrifiată)- Indepărtaţi fesele pacientului cu mana stangă iar cu mana dreaptă introduceţicanula 7-10 cm prin anus in rect, perpendicular pe suprafaţa subadiacentă, cuvarful indreptat inainte, in direcţia vezicii urinare, prin mişcări de rotaţie,pană invingeţi rezistenţa sfincterului analÎndepartati învelisul canulei. Lubrifiati canula cu o picatura din aceasi solutie. Introduceti canula în rect si apasati bulbul. Extrageti tinând apasat si aruncati.

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Indep rta i paravanul ă ţ şi aerisiţi salonul- Indepărtaţi materialele utilizate iar pe cele refolosibile curăţaţi-le şi aşezaţi-le in locul obişnuit de depozitare- Asiguraţi-vă că plosca a fost golită şi curăţată- Spălaţi-vă pe maini cu apă şi săpunNOTAREA PROCEDURII

6.Tehnica dministrarii medicamentelor prin clisma picatura cu picatura

Clisme picătură cu picătură – administrată în 24 ore – 1000.2000 ml soluţie medicamentoasă.→Indicaţii de administrare:~Pacienţi cu tulburări de deglutiţie.Evitarea mucoasei digestive.

~Pacienţi operaţi pe tub digestiv.~Intoleranţă digestivă.~Evitarea circulaţiei portale.→Scop:Purgativ.(evacuator)~Terapeutic.→Efecte locale:~Golirea rectului.~Calmarea durerilor.~Atenuarea peristaltismului intestinal.~Efect antiinflamatorCu efect local se administrează microclisme sau clismă picătură cu picătură cu ritm de 60 picături pe minut ~Sunt precedate cu 60 de minute înainte de clismă evacuatoare.Definiţie: ~Introducerea unei cantităţi de lichid prin intermediul unei canule, prin anus în rect, cu scopul evacuării materiilor fecale sau efectuarea unor tratamente. →Scop ~Terapeutic → clisma medicamentoasă. ~Alimentar, hidratare → clisma picătură cu picătură, microclisma. Pregătirea materialelor ~Materiale de protecţie – paravan, muşama, aleză, învelitoare. ~Materiale sterile – canulă rectală, casoletă cu comprese, pară de cauciuc pentru copii. ~Materiale nesterile – stativ pentru irigator, irigatorul şi tubul de cauciuc. ~Tăviţa renală, bazinet. Pregătirea pacientului ~Pregătirea psihică ~Se anunţă şi se explică tehnica. ~Se respectă pudoarea pacientului. ~Se izolează patul cu paravan şi se protejează cu uşa şi aleză. ~Se aşează pacientul în funcţie de starea generală în poziţie: ~Decubit dorsal cu membrele inferioare uşor flectate. ~Decubit lateral cu membrul inferior stâng uşor flectat. ~Genupectoral. ~Se aşează bazinetul sub bolnav şi se înveleşte cu învelitoarea. Execuţie ~Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini. ~Se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul. ~Se verifică temperatura lichidului. ~Se umple irigatorul. ~Se evacuează aerul şi prima coloană de apă. ~Se lubrefiază canula cu o compresă de tifon cu vaselină. ~Se fixează irigatorul pe stativ. ~Se îmbracă mănuşi de protecţie. ~Asistenta îndepărtează fesele bolnavului cu mâna stângă, iar cu cea dreaptă introduce canula lubrefiată prin anus în rect10-12 cm, insistând pătrunderea prin mişcări de rotaţie împrejurul axului longitudinal al canulei, până ce se învinge rezistenţa sfincterului anal. În momentul pătrunderii prin sfincter, canula trebuie să fie perpendiculară pe suprafaţa subiacentă, ceea ce necesită ca vârful să fie îndreptat puţin înainte, în direcţia vezicii urinare. ~Imediat ce vârful canulei a trecut prin sfincter se loveşte de peretele anterior al rectului, din care motiv extremitatea externă a canulei trebuie ridicată, îndreptând astfel vârful canulei în axa ampulei rectale.

~CLISMA MEDICAMENTOASĂ → se procedează ca la clisma simplă. Se introduc soluţii medicamentoase introduse în vase izoterme (digitală, clorură de calciu, clorhidrat, tinctură de opiu, chinină etc.) şi care se absorb la nivelul mucoasei rectale. Se fac microclisme sau clisme picătură cu picătură cu ritm de 60 picături pe minut, (precedate de clismă evacuatoare cu 1 ½ ore înainte). →Îngrijirea bolnavului după tehnică: ~Se închide robinetul şi se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală. ~Pacientul este adus în poziţie de decubit lateral drept, apoi decubit dorsal. ~Se face toaleta locală după eliminarea scaunului sau după terminarea clismei cu alt scop. ~Se aeriseşte salonul. ~Se îndepărtează materialul folosit, se spală şi se sterilizează. ~Se notează tehnica în foaia bolnavului. →Accidente: ~Dureri. ~Crampe intestinale → se opreşte pe moment curentul lichidului, se reia după câteva minute. Observaţii: ~Se va avea grijă să nu pătrundă aer în rect, ~Nu se foloseşte vată → irită mucoasa rectală.

7.Tehnica administrarii medicamentelor prin inhalatie

Reprezintă introducerea unor substanţe medicamentoase – esenţe aromatice, antiseptice, săruri etc.în organism prininhalare pe cale respiratorie.~Pot fi inhalate substanţe în stare pulverizată sau vaporizate.~Indicaţii : rinite, rinofaringite, bronşite, astm bronşic.~Contraindicaţii : pacienţi inconştienţi, astenici, adinamici, copii.~Materiale necesare :oInhalator.oSubstanţa medicamentoasă prescrisă.oVaselină.oCort sau pelerină. Prosop.~Pregătirea pacientului :oSe explică tehnica şi inofensivitatea ei.oSe aşează confortabil pe scaun.oSe cere suflarea nasului.oSe aşează prosop în jurul gâtului.oSe ung buzele şi tegumentele periorale cu vaselină.oSe explică pacientului să inspire pe gură şi să expire pe nas.~Tehnica :oSe spală şi se dezinfectează mâinile.oSe toarnă apă în recipientul inhalatorului şi se umple pe jumătate.oSe i n t roduce r ec ip i en tu l cu med i camen t . Când apa f i e rbe , vapo r i i f o rma ţ i an t r enează med i camen tu l  pulverizându-loSe aduce inhalatorul în faţa pacientului care aşează cu capul aplecat deasupra inhalatorului (la distanţă de 30-80cm) şi se acoperă cu pelerina.~Îngrijirea bolnavului după tehnică :oPacientul este şters şi uscat.oSe asigură repaus la pat 2-3 ore.~Observaţii :oInhalaţia vaporilor amestecaţi cu medicamente volatile are o durată de maxim 5-20 minute.

oPentru a evita inspirarea valorilor în stare puse se utilizează esenţe aromate, antiseptice sau substanţe minerale,alcoolice.o Nu se inhalează primi vapori produşi deoarece antrenează şi picături de apă fierbinte.Sint contraindicate pentru copiii foarte mici sau persoanele in virsta care nu pot fi capabile sa reactioneze la temperatura inalta.

8.Tehnica administrarii de medicamente prin aerosoliNebulizatoarele sunt aparate electrice (cu compresor sau cu ultrasunete) care permit administrarea medicamentelor lichide pe cale respiratorie cu ajutorul unei masti sau piese bucale. Substanta lichida exact masurata si introdusa in recipientul corespunzator este dispersata in particule foarte fine (aerosoli) care pot fi usor aspirate in caile respiratorii. Curatarea si dezinfectarea pieselor nebulizatorului sunt obligatorii dupa fiecare folosire pentru a se indeparta pericolul unor contaminari microbiene a acestora.

Nebulizatorul poate fi folosit de catre pacienti de toate varstele (inclusiv de copii mici) aflati in stari clinice diferite, iar dozele de o medicament pot fi usor individualizate. Cu ajutorul nebulizatorului se pot administra chiar si combinatii de mai multe substante active.

Principalele dezavantaje (comparativ cu inhalerele) sunt timpul mai lung necesar utilizarii si dimensiunile care il fac mai greu portabil.Indiferent de tipul de dispozitiv indicat pentru administrarea medicatiei pe cale respiratorie, pacientul trebuie sa cunoasca exact modul de utilizare a acestuia.

Tinand cont ca aceeasi substanta activa poate fi conditionata pentru tipuri diverse de dispositive (ex. salbutamol - inhaler presurizat, salbutamol - solutie pentru nebulizator) la eliberarea prescriptiei bolnavul trebuie sa primeasca toate informatiile privind tehnica de administrare.

→Utilizarea inhalatoarelor cu capsule:~Se cere bolnavului să tuşească şi să expectoreze.~Fixarea capsulei în inhalator. Expiraţie lentă pentru golirea plămânilor.~Inhalarea substanţei prin inspir profund.~Oprirea respiraţiei 10-15 secunde şi expiraţie pe nas.~Expiraţie pe nas şi clătirea gurii cu apă caldă.→Observaţii:~Suprafaţa întinsă a alveolelor intens vascularizate favorizează absorbţia gazelor sau substanţelor gazeificate, fin pulverizate sau instilate.~Distribuirea cantităţii de aerosoli:o40% în alveolele pulmonare.o35% în căi respiratorii superioare şi mijlocii.o25% se elimină prin expiraţie.~Inhalarea de aerosoli asigură depunerea pe suprafaţa căilor respiratorii de antibiotice, bronhodilatatoare, anestezice,antialergice, fluidizante, expectorante – cu acţiune locală şi generală

9.Tehnica administrarii de medicamente prin pulverizare/atomizor

Spray-urile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) contin dispersii fine ale substantelor terapeutic active conditionate in flacoane speciale, presurizate, care permit eliberarea unei cantitati determinate (doza) la actionarea declansatorului.

Particulele expulzate din dispozitivul generator sunt inhalate, tranziteaza caile arborelui bronsic si se fixeaza la nivelul epiteliului bronho-alveolar de unde sunt absorbite.

Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului bronsic este important un inspir profund in timpul declansarii dispozitivului, apoi oprirea respiratiei pentru 10-15 secunde, permitand astfel fixarea particulelor aerosolului la nivelul mucoasei.

Este necesara, de asemenea, adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care sa mareasca timpul de tranzit si de retentie al substantei active inhalate. Tehnica in sine nu este complicata, dar impune sincronizarea precisa a momentului inspirului cu declansarea dispozitivului.

Atasarea unui spacer creste efectivitatea tratamentului si nu necesita o coordonare speciala in timpul administrarii. Spacer-ul este practic o camera de retentie a substantei active din care sa poata fi aspirata lent, in timp, pe gura sau pe nas (spacer-ul este prevazut cu o piesa bucala si cu o masca). Pentru a exclude posibilitatea de aparitie a unor efecte secundare locale, precum candidozele orale in cazul administrarii corticosteroizilor, dupa administrare, gura se clateste bine cu apa.

Daca pentru preparatele orale (solutii, comprimate s.a.) modul de administrare este relativ simplu si binecunoscut, exista si cazuri in care pacientul trebuie sa primeasca o informare prealabila si, uneori, chiar o demonstratie practica pentru a deprinde administrarea corecta a produsului prescris.

Preparatele farmaceutice inhalatorii, larg folosite pentru tratarea simptomelor acute sau cronice ale bolilor respiratorii (astm bronsic, bronsite cronice) sunt un exemplu sugestiv in acest sens.

Utilizarea flacoanelor presurizate:Cum folosim inhalerele MDI (spray-uri, "puff"-uri): Se cere bolnavului

să tuşească şi să expectoreze.

1. se agita flaconul si se detaseaza capacul protector;

2. se expira complet si se apleaca capul putin spre spate;

3. se fixeaza flaconul la nivelul gurii, cu buzele strans lipite in jurul piesei bucale a inhalatorului;

4. Se înclină capul uşor posterior.Expiraţie lentă, profundă.5. Inspir profund cu activarea flaconului cu aerosoli păstrând limba apăsată.6. flaconul trebuie pozitionat vertical (rasturnat, daca instructiunile din prospect indica

astfel);

7. se apasa dispozitivul in timp ce se inspira profund;

8. se mentine flaconul la nivelul gurii 10-15 sec., timp in care se stopeaza respiratia;

9. se indeparteaza flaconul si se respira usor;daca sunt prescrise mai multe doze se asteapta 30-60 sec. pana la urmatorul "puff";

10. se clateste gura cu apa

10.Tehnica administrarii O2

Definiţie:~Corectarea deficitului de oxigen din organism.~Cantitatea de oxigen utilizată în ţesuturi → 0,3 ml O2 % ml sânge.→Scop:~Terapeutic:oAsigurarea aportului de oxigen necesar.oCorectarea hipoxiei şi hipercapniei.oSusţinerea funcţiei respiratorii.→Indicaţii:~Anestezie generală.~Hipoxii:oHipoxie anemică – prin lipsa hemoglobinei.oHipoxie hipoxică – prin insuficienţă ventilatorie.oHipoxie histotoxică – prin blocarea fermenţilor respiratori la nivel celular.oHipoxie circulatorie – prin tulburări de circulaţie.~Complicaţii postoperatorii.~Lăuze.~ Nou născuţi cu suferinţe respiratorii şi circulatorii.→Surse de oxigen:~Staţie centrală de oxigen.~Microstaţie.~Bombă de oxigen de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atm.→Materiale necesare:~Sursă de oxigen.~Reductor de presiune.~Manometru.~Barbotor – umidificator (cu apă sau apă cu alcool 1/1).~Sondă, ochelari, mască, cort de oxigen.→Norme de protecţie:~Fără grăsimi, cârpe grase, mâini unsuroase – pericol de explozie.~Fără foc deschis în apropierea sursei de oxigen.~Tubulatura şi aparatura folosită pentru oxigenoterapie – de culoare albastră.~Se evită lovirea sau bruscarea sursei de oxigen.  →Metode de oxigenoterapie:~Sondă nazală.~Cateter nazal.~Ochelari.~Mască pentru oxigenoterapie.~Cort de oxigen.→Oxigenoterapie prin sondă, cateter nazal sau ochelari:25-45%nu poate fi utilizat la P cu afectiuni ale mucoasei nazaleeste obligatoie dezobstruarea cailor respiratorii~Se măsoară distanţa de la tragus (lobul urechii) la nară.~Se introduce sonda sau cateterul (cu orificii laterale) până în faringe, paralele cu palatul osos şi perpendicular pe buzasuperioară., se umecteaza~Cateterul nazal se introduce pe nară sau prin pipă Guedel.~Se fixează sonda cu leucoplast.~Ochelarii se fixează după urechi şi au două sonde de plastic care pătrund pe nări. Sunt recomandate la copii şi bolnavi agitaţi.~Se administrează cu debit de 12 l pe minut→Oxigenoterapia prin mască: 40-65%nu se administreaza la P cu arsuri la nivelul fetei

~Masca pentru oxigenoterapie poate fi cu sau fără inhalarea aerului inspirat.~Se fixează pe faţa pacientului acoperind gura şi nasul.~Este greu de suportat de către pacient datorită hamului de etanşare.~Se verifică scurgerea de oxigen şi se fixează debitul la 10-12 l pe minut.~Se aşează masca pe faţa bolnavului şi se fixează cu curea în jurul capului.→Oxigenoterapie prin cort:~Bolnavul respiră într-un spaţiu limitat.~Concentraţia de oxigen nu trebuie să depăşească 50%.~Circulaţia aerului este deficitară, ducând la încălzirea bolnavului – necesită răcire cu gheaţă sau aparate răcitoare.→Incidente şi accidente:~Distensie abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag.~Emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului

- asfixie daca se rastoarna recipientul de barbotare si lichidul este impins in caile respiratorii

- congestie alveolara- hemoragie intraalveolara- atelectazie-lipsa gazului din alveole datorita colapsului alveolar sauconsolidarii

lichidelor

11.Tehnica badijonajului bucal

Badijonarea reprezinta intinderea unei solutii medicamentoase pe suprafata mucoasei bucale, total sau partial, cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon sau a unei spatule linguale sterileMateriale necesare:

medicaţia

mănuşi

apăsător de limbă steril

comprese sterile

pansamente transparente semipermeabile

leucoplast

Administrarea:

se verifică, ca medicaţia să corespundă cu prescripţia medicului

se verifică data expirării medicamentului

se verifică identitatea pacientului

se explică procedura de aplicare deoarece majoritatea pacienţilor, după externare, vor continua să–şi administreze singuri medicamentul.

se asigură intimitatea pacientului

se spală mâinile

se pun mănuşi

pacientul este aşezat într-o poziţie confortabilă care să permită accesul la zona care trebuie tratată

se descoperă zona care trebuie tratată. Se verifică, ca mucoasa sau pielea să fie intacte (mai puţin în cazurile când sunt tratate leziunile pielii, cum ar fii ulcerele) deoarece aplicarea pe pielea cu leziuni poate determina absorbţia medicamentuoasă sistemică şi iritaţii

dacă este necesar se curăţă pielea de secreţii, cruste, celule moarte sau urmele vechilor aplicaţii medicamentuoase, apoi se schimbă mănuşile -Pacientul este informat asupra necesitatii tehnicii-Se aseaza in pozitie sezand cu capul in hiperextensie-Se protejeaza lenjeria cu un prosop in jurul gatului -imbiba tamponul fixat pe pensa sau porttampon in solutia medicamentoasa-Badijoneaza suprafata care prezinta leziuni sau intreaga mucoasa bucala daca este cazul, in ordinea inspectarii-fata dorsala a limbii, palatul dur, valul palatin, pilierii anteriori, mucoasa obrajilor,arcadele dentare,fata interna a buzelor-solutia medicamentoasa se incalzeste la temperatura corplui-se evita folosirea aceluiasi tampon pt badijonarea mai multor zone

12.Tehnica administrarii med lichide pe suprafata tegumentelorDefiniţie:~Administrarea medicamentelor pe cale percutanată reprezintă introducerea medicamentelor prin suprafaţa tegumentelor cu absorbţie la nivelul pieliiMateriale necesare:~Muşama şi aleză pentru protecţia patului.~Mănuşi de protecţie.~Comprese, tampoane sterile.~Pense, porttampon, spatule chirurgicale.~Pudriere, pulverizator.~Săpun.~Prosop.~Tăviţă renală.Medicul prescrie:orarul, frecvenţa, durata, cantitatea şi suprafaţa.Comprese medicinale:~Se aplică comprese (din material textil) îmbibate în substanţă medicamentoasă la temperatura corpului.~Se pot aplica: substanţe dezinfectante, antiinflamatoare, decongestionante, astringente– Rivanol, Burow etc.~Se aplică reci sau calde – temperatura va fi menţinută constantă pe toată durata aplicării.→Badijonarea:~Soluţiile medicamentoase îmbibate pe tampoane fixate pe porttampon se aplică pe tegumente prin ştergere sau pensulare.~ Nu se introduce pensula sau tamponul în flaconul cu soluţie.~Tampoanele folosite se ard.~Soluţii folosite:tinctura de iod, violet de genţiana, albastru de metil, mercurocrom, betadine etc.Linimentele:

~Sunt preparate lichide sau semisolide, cu aspect limpede sau lăptos.~Se aplică cu mâna sau cu tampoane.→Mixturile:~Sunt amestecuri de lichide şi solide (pudre) nemiscibile.~Se agită înaintea folosirii.~Se întind în strat subţire cu tampoane.Se lasă să se usuce.Atentionari

- compresele medicamentoase vor fi stoarse pentru a preveni macerarea pielii

- tampoanele se imbiba prin turnarea solutiei si nuprin introducerea lor in borcanul cu solutie

- mixturile se agita inainte de utilizare - se evita folosirea aceluiasi tampon pentru badijonarea mai multor regiuni

bolnave

13.Tehnica administrarii medicamentelor prin pudrajDefiniţie:~Administrarea medicamentelor pe cale percutanată reprezintă introducerea medicamentelor prin suprafaţa tegumentelor cu absorbţie la nivelul pielii. Pudrajul:~Constă în pudrarea pielii cu pudre medicamentoase.~Efect:absorbţia excesului de grăsimi, uscarea şi răcorirea pielii.Materiale necesare:~Muşama şi aleză pentru protecţia patului.~Mănuşi de protecţie.~Comprese, tampoane sterile.~Pense, porttampon, spatule chirurgicale.~Pudriere, pulverizator.~Săpun.~Prosop.~Tăviţă renală.Medicul prescrie:orarul, frecvenţa, durata, cantitatea şi suprafaţa.~Se aplică:talc, oxid de zinc, caolin făină de grâu în care s-a înglobat substanţa medicamentoasă – antibiotic,chimioterapic etc.~Se aplică cu: pudriere, tampoane, comprese-P se informeaza cu privire la efectul medicamentelor-P se aseaza intr-opozitie care sa permita aplicarea medicamentelorAplicarea pudrei: pentru a aplica pudră se usucă suprafaţa pielii după ce a fost curăţată de reziduuri, colecţii se aplică un strat subţire de pudră pe zona care trebuie tratată Consideraţii speciale: pentru a păstra medicamentul pe zona tratată şi pentru a nu se împrăştia pe hainele pacientului se poate acoperii zona cu o compresă sau cu un pansament semipermeabil transparent dacă se aplică medicaţia pe mână sau piciorul pacientului, se poate acoperi apoi zona tratată cu mănuşa de bumbac respectiv şosetă de bumbac se va verifica frecvent zona tratată pentru depistarea precoce a eventualelor iritaţii, reacţii alergice nu se va aplica nicioadata medicamentul fără a curaţa zona tratată de vechea aplicare pentru a

preveni astfel iritaţia pielii prin acumulare de reziduuri medicamentuoase vechi purtarea mănuşilor este obligatorie şi pentru a preveni absorbţia medicamentului prin pielea mâinilor asistentei pansamentele şi mănuşile folosite vor fi aruncate la deşeuri contaminate aplicarea unguentelor pe mucoase se va face în cantităti mult mai mici decât pe piele deoarece mucoasele sunt de obicei umede şi absorb unguentul mult mai repede decât pielea

14.Tehnica administrarii unguentelor si pastelor pe suprafata tegumentelor

Definiţie:~Administrarea medicamentelor pe cale percutanată reprezintă introducerea medicamentelor prin suprafaţa tegumentelor cu absorbţie la nivelul pielii. ~Efect:local Materiale necesare:~Muşama şi aleză pentru protecţia patului.~Mănuşi de protecţie.~Comprese, tampoane sterile.~Pense, porttampon, spatule chirurgicale.~Aplicator~Săpun.~Prosop.~Tăviţă renală.Medicul prescrie:orarul, frecvenţa, durata, cantitatea şi suprafaţa.Unguentele:~Sunt preparate farmaceutice semisolide.~Substanţa activă este înglobată în vaselină sau grăsimi animale sau vegetale.~Se păstrează la rece.~Se aplică prin întindere cu spatula chirurgicală, prin fricţiune sau direct din tub pe suprafaţa mucoaselor.Aplicarea cremelor sau unguentelor: se deschide recipientul punându-se capacul cu faţa exterioara în jos pentru a se evita contamonarea suprafeţei interioare a capacului se desface apăsătorul de limbă steril şi se ia cu ajutorul lui cremă sau unguent şi se pune în mâna cu mănuşă se aplică apoi crema sau unguentul pe suprafaţa afectată prin mişcări lente, uşoare, în sensul creşterii firelor de păr pentru a evita contaminarea medicamentului se va folosi de fiecare dată altă spatulă pentru a lua cremă din recipient →Pastele:~Sunt preparate din grăsimi şi pudre, mai consistente decât unguentele.~Se aplică cu spatula.

15.Tehnica instilatiei nazaleMajoritatea medicamentelor administrate în acest fel produc mai degrabă efecte locale decât sistemice. Multe medicamente cu cale de administrare nazală sunt vasoconstrictoare, folosite pentru ameliorarea congestiei nazale. Alte tipuri de medicamente folosite pe această cale sunt antisepticele, anestezicele şi corticosteroizii. Anestezicele locale pot fi administrate pentru asigurarea confortului pacientului în timpul unei

examinări rinolaringeale, laringoscopii, bronhoscopii sau intubaţii endotraheale. Corticosteroizii reduc inflamaţia în sindroamele alergice sau inflamatorii sau atunci când pacientul are polipi nazali. Materiale necesare:

medicaţia prescrisă mănuşi tăviţă renală Administrarea:

se verifică medicaţia prescrisă de medic cu cea ridicată de la farmacie, data expirării medicamentului, concentraţia se confirmă identitatea pacientului se explică procedura pacientului pentru a ne asigura de colaborarea sa şi pentru a-i reduce anxietatea se asigură intimitate pacientului se spală mâinile şi se pun mănuşi se poziţionează pacientul corect, în funcţie de manevra pe care vrem să o efectuăm.

Administrarea de picături nazale:

pentru a i se administra picături, pacientul trebuie poziţionat culcat cu capul uşor înclinat spre zona afectată. se fixează o nară ridicând-o uşor şi aşezând picurătorul exact la orificiul de intrare. Picurătorul se va îndrepta în sus şi spre linia mediană a nasului, mai degrabă decât în jos pentru ca medicamentul să se ducă înspre spatele cavităţii nazale nu în gât. se introduce apoi picurătorul aproximativ 1 cm în nară fără a o atinge şi se adminstrează doza prescrisă de medicament. pentru a evita ca medicamentul să curgă afară din nară se indică pacientului să-şi menţină poziţia încă 5 minute de la administrare şi să respire pe gură, permiţând astfel medicamentului să efectueze constricţia mucoasei şi să diminueze congestia nazală. pacientul poate expectora în tăviţă dacă medicamentul a ajuns în gură sau gât. se va şterge cu o compresă curată excesul de medicament de pe faţa pacientului, dacă este cazul se va spăla picurătorul cu apă caldă şi va fii lăsat să se usuce, fiind indicat să se folosească doar la acelaşi pacient.

16.Tehnica instlatiei oculareMedicaţia oculară (picături, unguente) are scop atât diagnostic cât şi terapeutic. Picăturile de ochi pot fi folosite în timpul examenului oftalmologic pentru a anestezia ochiul, a dilata pupila facilitând examinarea, a evidenţia corneea pentru examinare. Medicaţia oculară poate de asemenea să fie folosită pentru lubrefierea ochiului, tratament (glaucom, infecţii oculare), protecţia vederii la nou-născut, lubrefierea orbitelor pentru introducerea protezelor oculare. Înţelegerea efectelor oculare a medicaţiei administrate pe această cale este foarte importantă deoarece anumite medicamente pot cauza afecţiuni sau serioase efecte negative. De exemplu, acetilcolinergicele, care sunt frecvent folosite în timpul examinării ochiului, pot grăbi apariţia glaucomului la pacienţi cu predispoziţie pentru această boală. Materiale necesare:

medicaţia prescrisă mănuşi apă caldă sau soluţie normală salină

comprese sterile pansamente oculare

Pregătirea materialelor:

se va verifica dacă medicaţia este pentru administrare oculară şi data expirării se notează data primei folosiri a flaconului (după deschidere se va folosi cel mult 2 saptămâni pentru a evita contaminarea) se verifică ca soluţia medicamentoasă oftalmică să nu fie decolorată, precipitată etc (se va avea în vedere că majoritatea soluţiilor oftalmice sunt suspensii şi au un aspect tulbure). Nu se vor folosi soluţiile care par anormale ca aspect dacă capătul tubului cu unguent oftalmic a făcut crustă, aceasta se va elimina într-o compresă sterilă

Administrarea: compară medicaţia prescrisă de medic cu cea primită de la farmacie se spală mâinile ne asigurăm că stim exact care ochi trebuie tratat deoarece medicul poate prescrie medicamente şi doze diferite pentru cei doi ochi se verifică identitatea pacientului se va explica procedura pacientului şi i se va asigura intimitatea se pun manuşile se îndepărteaza cu blândeţe pansamentele dacă există se vor curăţa secreţiile întâi în jurul ochiului cu comprese sterile şi apă caldă sau soluţie normal salină. Apoi, i se cere pacientului să închidă ochiul şi se va curăţa din interior spre exterior cu comprese sterile diferite pentru fiecare orbită pentru a îndepărta crustele din jurul ochiului se pot menţine pe ochi comprese umede sterile timp de 1,2 minute. Se va repeta procedeul până când crustele vor putea fi îndepărtate cu uşurinţă. pacientul va sta culcat sau şezând, cu capul dat pe spate şi înclinat pe partea cu ochiul afectat Administrarea medicamentelor prin instilaţii oculare;

se detaşează capacul picurătorului dacă este necesar şi se trage soluţie în pipetă. Se va avea în vedere să nu se contamineze capătul picurătorului înaintea administrării se va învăţa pacientul să privească în sus şi în depărtare. Astfel corneea va fi într-o poziţie care să minimalizeze riscul de a fi atinsă dacă pacientul clipeşte involuntar în timpul administrării se poate sprijini mâna cu picurătorul pe fruntea pacientului fără a atinge capătul acestuia, iar cu cealaltă mână se va trage în jos cu blândeţe pleoapa inferioară şi se va instila medicamentul în sacul conjunctival se va evita să se aplice picăturile direct pe globul ocular pentru a nu provoca disconfort pacientului. dacă se vor adminstra mai multe medicamente , se va astepta cel putin 5 minute între instilări se vor număra cu atenţie picăturile administrate pentru a nu greşi doza indicată după administrare se dă drumul cu blândeţe pleoapei inferioare şi se cere pacientului să clipească pentru distribuirea uniformă a medicamentului administrat dacă se adminstrează un unguent oftalmic se aplică un strat subţire de-a lungul sacului conjunctival dinspre interior spre exterior. Se roteşte tubul cu unguent pentru a finaliza aplicarea după administrare şi eliberarea pleoapei inferioare se cere pacientului să închidă ochii şi să-şi rotească globii oculari pentru o distributie uniformă a medicamentului dacă se aplică mai multe unguente oftalmice se va astepta cel putin 10 minute între administrări

17.Tehnica instilatiei auriculareInstilaţiile auriculare se folosesc pentru tratamentul infecţiilor şi inflamaţiilor urechilor, îndepărtarea cerumenului, anestezie locală, sau îndepărtarea insectelor ajunse accidental în ureche. Instilaţiile auriculare sunt în principiu contraindicate pacienţilor cu perforaţie de timpan, dar se pot totuşi efectua anumite manevre sterile. De asemenea, instilaţiile cu hidrocortizon sunt contraindicate pacienţilor cu herpes, alte infecţii virale, fungi etc. Materiale necesare :

picăturile prescrise sursa de lumină aplicator cu capătul de bumbac bol cu apă calduţă dopuri urechi din bumbac

Pregătirea medicamentelor:

pentru a preveni efectele adverse ce pot apărea la administrarea de instilaţii auriculare prea reci (vertij, greaţă, durere) se vor pregăti instilaţiile la temperatura camerei fie tinându-le într-un bol cu apă caldă fie încălzind flaconul în mână, şi se vor testa pe încheietura mâinii înainte de aplicare dacă se va folosi picurător de sticlă se va verifica integritatea acestuia pentru a nu răni canalul auditiv

Administrarea :

se spală mâinile se verifică identitatea pacientului se va verifica medicamentul care trebuie administrat, dozajul şi ne asigurăm că ştim exact care este urechea afectată se asigură intimitate pacientului se aşează pacientul culcat pe partea opusă urechei afectate se poziţionează canalul auditiv (la adult se trage ureche în spate şi în sus, la copil în spate şi în jos) pentru o mai bună pătrundere a medicamentului se va şterge orice secreţie observată cu aplicatorul cu capăt de bumbac, deoarece orice colecţie poate reduce efectul medicamentului se verifică medicamentul care trebuie adminstrat ca dată de expirare şi se compară încă o dată cu indicaţia medicului cu urechea corect poziţionată se aplică numărul indicat de picături ţinând în aşa fel picurătorul încât picăturile să fie aplicate nu direct pe timpan ci pe peretele canalului auditiv, pentru a dimuna disconfortul pacientului se menţine urechea în acceaşi poziţie până când medicamentul dispare cu totul în interiorul canalului auditiv, apoi este eliberată în poziţia obişnuită. se cere pacientului să rămână culcat încă 5-10 minute pentru a lăsa medicamentul să fie absorbit şi se poate pune un dop de bumbac pentru a împiedica scurgerea medicamentului, având grijă să nu fie introdus prea adânc pentru a nu crea presiune în canalul auditiv se curăţă şi usucă urechea externă dacă este indicat se va repeta aceeaşi procedură în cealaltă ureche după cel puţin 10 minute se spală mâinile

Consideraţii speciale:

Canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are anumite afecţiuni, această

sensibilitate creşte, de aceea se recomandă o blândeţe deosebită în efectuarea manevrelor Se vor spăla mâinile înainte şi după efectuarea instilaţiilor cât şi între aplicaţii dacă se indică adminstrarea la ambele urechi Pentru a preveni rănirea timpanului, nu se va introduce niciodata aplicatorul cu capăt de bumbac dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul liber Dacă se indică administrare de picături şi unguent, se vor aplica întâi picăturile Dacă necesită continuarea tratamentului acasă, pacientul trebuie învăţat cu atenţie metoda corectă de adminstrare Dacă pacientul prezintă vertij, se vor ridica barele de protecţie ale patului în timpul adminstrării şi se va evita ridicarea bruscă sau grăbită după terminarea procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul. Pacientul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele reacţii adverse ca: vertij, greaţă, colecţii, durere etc.

18.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa conjunctivala

Medicaţia oculară (picături, unguente) are scop atât diagnostic cât şi terapeutic. Picăturile de ochi pot fi folosite în timpul examenului oftalmologic pentru a anestezia ochiul, a dilata pupila facilitând examinarea, a evidenţia corneea pentru examinare. Medicaţia oculară poate de asemenea să fie folosită pentru lubrefierea ochiului, tratament (glaucom, infecţii oculare), protecţia vederii la nou-născut, lubrefierea orbitelor pentru introducerea protezelor oculare. Materiale necesare:

medicaţia prescrisă mănuşi apă caldă sau soluţie normală salină comprese sterile pansamente oculare

Pregătirea materialelor:

se va verifica dacă medicaţia este pentru administrare oculară şi data expirării se notează data primei folosiri a flaconului (după deschidere se va folosi cel mult 2 saptămâni pentru a evita contaminarea) dacă capătul tubului cu unguent oftalmic a făcut crustă, aceasta se va elimina într-o compresă sterilă Administrarea:

compară medicaţia prescrisă de medic cu cea primită de la farmacie se spală mâinile ne asigurăm că stim exact care ochi trebuie tratat deoarece medicul poate prescrie medicamente şi doze diferite pentru cei doi ochi se verifică identitatea pacientului se va explica procedura pacientului şi i se va asigura intimitatea se pun manuşile se îndepărteaza cu blândeţe pansamentele dacă există se vor curăţa secreţiile întâi în jurul ochiului cu comprese sterile şi apă caldă sau soluţie normal salină. Apoi, i se cere pacientului să închidă ochiul şi se va curăţa din interior spre exterior cu comprese sterile diferite pentru fiecare orbită pentru a îndepărta crustele din jurul ochiului se pot menţine pe ochi comprese umede sterile timp de 1,2 minute. Se va repeta procedeul până când crustele vor putea fi îndepărtate cu uşurinţă.

pacientul va sta culcat sau şezând, cu capul dat pe spate şi înclinat pe partea cu ochiul afectat -in sacul conjunctival, unguentul se pune cu bagheta de sticla acoperita cu un tampon sau cu ajutorul prelungirii tubului in care se afla unguentul, prin apasare pe partea plina a tubului-dupa aplicarea unguentului in sacul conjunctival, P esterugat sa inchida si sa descida ochiul pentru a antrena medicamentul pe toata suprafata globului ocular-dacă medicamentul are pipetă separat se va descărca orice rest de medicament din aceasta în flacon evitându-se să se atingă de ceva pentru a evita contaminarea, este indicat ca un medicament să nu fie folosit la mai multi pacienti dacă se indică adminstrarea de picături şi unguent la acelaşi pacient, picăturile se vor adminstra primele

19.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa auricularaMateriale necesare :

unguentul prescris sursa de lumină aplicator cu capătul de bumbac sau tubul cu prelungitor bol cu apă calduţă dopuri urechi din bumbac

Pregătirea medicamentelor: medicamentul prescris Administrarea :

se spală mâinile se verifică identitatea pacientului se va verifica medicamentul care trebuie administrat, dozajul şi ne asigurăm că ştim exact care este urechea afectată se asigură intimitate pacientului se aşează pacientul culcat pe partea opusă urechei afectate se poziţionează canalul auditiv (la adult se trage ureche în spate şi în sus, la copil în spate şi în jos) pentru o mai bună pătrundere a medicamentului se va şterge orice secreţie observată cu aplicatorul cu capăt de bumbac, deoarece orice colecţie poate reduce efectul medicamentului se verifică medicamentul care trebuie adminstrat ca dată de expirare şi se compară încă o dată cu indicaţia medicului cu urechea corect poziţionată se aplică cantitateal indicata aşa fel l încât să fie aplicat nu direct pe timpan ci pe peretele canalului auditiv, pentru a dimuna disconfortul pacientului se cere pacientului să rămână culcat încă 5-10 minute pentru a lăsa medicamentul să fie absorbit şi se poate pune un dop de bumbac pentru a împiedica scurgerea medicamentului, având grijă să nu fie introdus prea adânc pentru a nu crea presiune în canalul auditiv se curăţă şi usucă urechea externă dacă este indicat se va repeta aceeaşi procedură în cealaltă ureche după cel puţin 10 minute se spală mâinile

Consideraţii speciale:

Canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are anumite afecţiuni, această sensibilitate creşte, de aceea se recomandă o blândeţe deosebită în efectuarea manevrelor Se vor spăla mâinile înainte şi după efectuarea instilaţiilor cât şi între aplicaţii dacă se indică

adminstrarea la ambele urechi Pentru a preveni rănirea timpanului, nu se va introduce niciodata aplicatorul cu capăt de bumbac dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul liber Dacă se indică administrare de picături şi unguent, se vor aplica întâi picăturile Dacă necesită continuarea tratamentului acasă, pacientul trebuie învăţat cu atenţie metoda corectă de adminstrare Dacă pacientul prezintă vertij, se vor ridica barele de protecţie ale patului în timpul adminstrării şi se va evita ridicarea bruscă sau grăbită după terminarea procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul. Pacientul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele reacţii adverse ca: vertij, greaţă, colecţii, durere etc.

20.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa nazalaSe pot aplica unguente in vestibulul nazalMateriale

o bagheta de sticla latita,a coperita cu un tampon de vatao tampon montat pe o sonda butonata, comprese sterileo P se pregateste psihic, fizic, ca sipentru instilatie o In fosa nazala unguentul se aplica cu ajutorul tamponului montat pe sonda

butonatao poate fi aplicat si cu ajutorul prelungirii tubului in care se gaseste, prin apasare pe

partea plina a tubuluio cantitatea de unguent aplicata nu trebuie sa depaseasca marimea unui bob de grauo se folosesc tampoane separate pentru fiecare vestibul nazal in parte

se deschide recipientul punându-se capacul cu faţa exterioara în jos pentru a se evita contaminarea suprafeţei interioare a capacului se aplică apoi crema sau unguentul pe suprafaţa afectată prin mişcări lente, pentru a evita contaminarea medicamentului se va folosi de fiecare dată altă spatulă pentru a lua cremă din recipient

21.Tehnica aplicarii tampoanelor vaginaleMedicaţia care se adminstrează pe cale vaginală poate fi însoţită de un aplicator care uşurează plasarea medicamentului. Medicaţia adminstrată pe această cale este eficientă dacă pacienta va sta culcată după adminstrare pentru a evita pierderile de medicamente prin scurgere. Materiale necesare: -musama, aleza-valve vaginale medicaţia prescrisă -tamponul+solutia medicamentoasa lubrifiant mănuşi sterile comprese sterile pensă sau aplicator dacă este necesar

Administrare: P se instruieste psihic si fizic este indicată administrarea medicaţiei pe cale vaginală, înainte de culcare, pentru ca pacienta să rămână astfel cât mai mult timp întinsă se verifică medicaţia prescrisă de medic cu cea ridicată de la farmacie se confirmă identitatea pacientei

se spală mâinile se explică procedura pacientei şi i se asigură intimitate se cere pacientei să mictioneze înainte de administrare pacienta poate fi întrebată dacă doreşte să-şi administreze singură medicamentul. Dacă da, va fi instruită corespunzător. pacienta va fi aşezată în poziţie ginecologică dar i se va expune doar perineul-se introduc valvele vaginale-preia pensa porttampon in mana dreapta mentinand cu stanga valva vaginala-preia tamponul in pensa porttampon, apoi toarna solutia medicamentoasa-introduce tamponul prin lumenul fomat de valvep pana in fundul de sac posterior al vaginului, lasand sa atarne capetele tifonului, apoi indeparteaza valvele vaginale-ajuta P sa coboare de pe masa ginecologica si sa mearga la pattamponul este confectionat din vata presata, acoperit de tifon, care se prelungeste 20-25cm cu tifon

22.Tehnica aplicarii globulelor vaginaleGlobulele sunt preparate solide, ovoide sau sferice, produsul medicamentos fiind inglobat in substate care se topesc la temperatura corpuluiPregatirea ginecopatei pentru administrarea globulelor consta in efectuarea unei spalaturi vaginale inaintea administrarii-se scoate globulull din înveliş şi, dacă este necesar, se lubrefiază cu un lubrefiant pe bază de apă - mănuşi sterile se pun mănuşi şi se evidenţiază vaginul

cu un aplicator sau cu ajutorul indexului se introduce apoximativ 5 cm în interiorul vaginului

mişcările de introducere ale medicamentelor intravaginale trebuie să fie iniţial în jos, spre coloana vertebrală şi apoi în sus şi în spate, spre cervix

23.Tehnica administrarii medicamentelor prin sonda nazogastrica

Pe lângă faptul că oferă o alternativă în alimentaţia pacientului, montarea sondei nazogastrice, cât şi gastrostomia permit şi adminstrarea medicamentelor pe această cale. Înaintea adminstrării medicamentelor pe această cale, trebuie verificată cu atenţie poziţia şi permeabilitatea sondei. Adminstrarea medicamentlor uleioase este contraindicată pe această cale, deoarece ele se lipesc de pereţii sondei şi mixează cu alte lichide administrate, obstruând-o, astfel. Materiale necesare:

medicaţia prescrisă aleza seringă specială cu piston de 50-60 ml comprese recipient pentru mixarea medicamentelor, dacă este necesar apă leucoplast pensă pentru clampat tub pentru gastrostomă şi pâlnie, dacă este necesar

Pregătirea materialelor:

lichidele care se administrează trebuie să fie la temperatura camerei. Administrarea de lichide reci pe sonda nazogastrică poate da crampe abdominale Administrare:

se verifică medicaţia se spală mâinile dacă medicaţia prescrisă este sub formă de tablete aceasta trebuie sfărâmată pentru a putea fi dizolvată într-un lichid. De preferat să se ceară medicaţie sub formă de lichide de la farmacie pentru a fi administrată pe această cale se explică procedura pacientului şi i se asigură intimitate se confirmă identitatea pacientului se protejează pacientul cu un prosop pus pe piept se ridică patul, astfel încât pacientul să stea cu capul uşor ridicat se clampează sonda şi se ataşează seringa se declampează sonda şi se aspiră pentru a verifica poziţia sondei dacă apare lichid gastric, sonda este bine poziţionată (se pot pune câteva picături pe o bandă de măsurare a pH-ului pentru a fi siguri că este lichid gastric- pH-ul trebuie să fie mai mic de 5) dacă nu apare lichid gastric, cel mai probabil, sonda este în esofag şi trebuie repoziţionată dacă se întâlneşte rezistenţă la aspirare se va opri procedura. Rezistenţa la aspirare poate fi cauzată de o sondă nefuncţională (obstruată, de exemplu) sau de o proastă poziţionare a sondei. De asemenea, trebuie ştiut că sondele de calibru mic se pot colaba la aspirare după verificarea poziţiei sondei şi repoziţionarea ei dacă este necesar, se clampează şi se lasă capătul liber pe comprese

se amestecă medicamentul cu apă sau alt lichid de administrare. Dacă este tabletă, se va verifica că este suficient de sfărâmat, astfel încât să poată trece fără să obstrueze sonda; dacă este capsulă se va scoate învelişul şi se va dizolva conţinutul se amestecă bine medicamentul cu lichidul în care se dizolvă, pentru omogenizare se reataşează seringa, de data aceasta fără piston şi se declampează sonda medicamentul preparat se pune în seringă câte puţin şi se controlează rata de curgere, prin ridicarea sondei lent dacă medicaţia curge fără probleme, se va adăuga puţin câte puţin, până la terminarea întregii doze dacă medicaţia curge greu se va mai dilua, vâscozitatea putând fi unul din motive sau se va opri procedura, pentru a reverifica poziţia sondei. Nu se va forţa introducerea medicaţiei se va supraveghea pacientul în timpul administrării. Dacă se observă semne de disconfort se va opri procedura imediat după administrarea întregii doze, se va spăla sonda cu 30-50 ml apă pentru a preveni obstruarea acesteia cu resturile de medicament. La copii se va spăla doar cu 15-20 ml apă după spălarea sondei se clampează rapid sonda şi se detaşează seringa montându-se un căpăcel în capătul sondei şi fixând-o într-o poziţie cât mai comodă pentru pacient se îndepărtează aleza pacientul este poziţionat pe partea dreaptă, cu capul uşor ridicat, pentru încă 30 de minute de la administrare. Această poziţie permite buna pătrundere a medicaţiei în stomac şi previne refluxul gastro-esofagian

Consideraţii speciale:

pentru a preveni administrarea unei cantităţi prea mari de lichide odată (mai mult de 400 ml la adulţi), se va evita să se adminstreze medicaţia la ora mesei dacă totuşi trebuie administrată şi medicaţia şi hrana în acelaşi timp, se va administra întâi medicaţia dacă sonda nazogastrică este ataşată la o pungă colectoare sau sistem de aspirare, acesta trebuie oprit şi sonda clampată, cel puţin 30 de minute după administrare dacă pacientul necesită tratament administrat pe această cale timp îndelungat, va fi învăţat să-şi adminstreze singur acasă, în mod corect.

24.Tehnica administrarii medicamentelor prin stoma gastricaAdministrarea medicaţiei pe gastrostomă necesită pregătirea pacientului şi a materialelor necesare ca la administrarea pe sonda nazogastrică gastrostomia permit şi adminstrarea medicamentelor pe această cale. Înaintea adminstrării medicamentelor pe această cale, trebuie verificată cu atenţie poziţia şi permeabilitatea sondei. Adminstrarea medicamentlor uleioase este contraindicată pe această cale, deoarece ele se lipesc de pereţii sondei şi mixează cu alte lichide administrate, obstruând-o, astfel. Materiale necesare:

medicaţia prescrisă aleza seringă specială cu piston de 50-60 ml comprese recipient pentru mixarea medicamentelor, dacă este necesar apă leucoplast pensă pentru clampat tub pentru gastrostomă şi pâlnie, dacă este necesar

Pregătirea materialelor:

lichidele care se administrează trebuie să fie la temperatura camerei. Administrarea de lichide reci poate da crampe abdominale

Administrare:

se verifică medicaţia se spală mâinile dacă medicaţia prescrisă este sub formă de tablete aceasta trebuie sfărâmată pentru a putea fi dizolvată într-un lichid. De preferat să se ceară medicaţie sub formă de lichide de la farmacie pentru a fi administrată pe această cale se explică procedura pacientului şi i se asigură intimitate se confirmă identitatea pacientului se protejează pacientul cu un prosop

se verifică pielea din jurul stomei pentru a observa eventualele iritaţii. Dacă acestea există, va fi anunţat medicul se îndepărtează compresele de pe capătul tubului, se ataşează seringa şi se declampează tubul se introduc aproximativ 10 ml apă pentru a verifica permeabilitatea stomei

dacă apa curge greu sau deloc se va anunţa medicul se adminstrează medicaţia având grijă să nu se golească seringa de tot, pentru a evita pătrunderea aerului după administrare se va spăla cu 50 ml apă se clampează din nou, se acoperă cu comprese şi se fixează bine cu leucoplast se poziţionează pacientul pe partea dreaptă, cu capul uşor ridicat pentru încă 30 de minute de la adminstrare. Această poziţie permite buna pătrundere a medicaţiei în stomac şi previne refluxul gastro-esofagian pentru a preveni administrarea unei cantităţi prea mari de lichide odată (mai mult de 400 ml la adulţi), se va evita să se adminstreze medicaţia la ora mesei dacă totuşi trebuie administrată şi medicaţia şi hrana în acelaşi timp, se va administra întâi medicaţia dacă pacientul necesită tratament administrat pe această cale timp îndelungat, va fi învăţat să-şi adminstreze singur acasă, în mod corect.

25.Tehnica aspirarii medicamentelor din fiolaOBIECTIVELE PROCEDURII

- Administrarea medicatiei injectabile în mod steril; - Administrarea unei singure doze din medicatia injectabila APRECIEREa) Date obiective- Revedeti prescriptia medicala

- Obtineti orice informatie despre medicament pentru a vedea daca este eligibila, periculos sau nesigur - Stabiliti daca con tinutul fiolei nu este expirat - Observati fiola pentru claritatea solutiei b) Date subiective - Întrebati pacientul despre posibile alergii la medicamente - Determinati cunoştintele pacientului şi experienta sa în primirea medicatiei injectabile PREGATIREA MATERIALELOR - Tava medicala /carucior - Fiola cu medicamentul prescris - Prescriptia medicala , prospectul - Seringa şi acele sterile adecvate medicat iei şi clientului - Comprese sau tampoane cu alcool- Recipiente pentru colectarea deşeurilorEFECTUAREA PROCEDURII:- Spa lati-va mâinile

- Bateti uşor gâtul fiolei sau efectuat i o rasucire rapida din articulat ia mâinii în timp ce tineti fiola vertical - Luati o mica compresa de tifon cu alcool pentru ruperea gâtului fiolei de-a lungul liniei pretaiate - Îndepartati capacul de la ac prin tractiune - Introduceti acul în fiola , cu atentie pentru a nu atinge marginea fiolei- Aspirati solutia medicamentoasa în cantitatea prescrisa , înclinând uşor fiola - Eliminati bulele de aer care se formeaz în seringa : recapsulati acul - Aruncati fiola în containerul special dupa ce mai cititi odata inscriptia - Spalati-va mâinile EVALUAREA EFICACITATII PROCEDURII Rezultate aşteptate/dorite: - Gâtul fiolei se rupe fara sa se sparga

- Nu se produc leziuni ale mâinilor la deschiderea fiolei- Pacientul nu are istoric de alergie medicamentoasăRezultate nedorite /Ce faceti ?

- Solutia este precipitata , decolorata sau expirata- Folositi alta fiola - Cioburile de sticla cad în fiola când gâtul fiolei se sparge la deschidere - Aruncat fiola - Folositi alta fiola- Nursa sufera ta ieturi ale degetelor când încearca sa rupa gâtul fiolei - Protejati-va înainte - Pansati-va steril - Pacientul are istoric de alergie la medicament şi trebuie testat - Efectuati testul la indicatia şi în prezenta medicului - Pacientul dezvolta reactii de sensibilizare la testare - Interveniti conform prescriptiei medicale

26.Tehnica aspirarii continutului flaconului inchis cu dop de cauciuc

- Aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc: - se dezinfectează dopul de cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului - se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a

fi aspirată - se introduce acul prin dopul de cauciuc n flacon, până la nivelul dopului şi se

introduce aerul - se retrage pistonul sau se lasă să se golească singur conţinutul flaconului în

seringă sub presiunea din flacon - acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimbă cu acul pentru injecţie

Incidente şi accidente � paralizia prin lezarea nervului sciatic: - durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale - hematom prin lezarea unui vas -ruperea acului -supuratie aseptica-embolie, prin introducerea unor substante uleioase intr-un vas de sange

27.Tehnica dizolvarii pulberilorDizolvarea pulberilor: - se aplică solventul în seringă - se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului, se dezinfectează dopul de cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului - se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent prescrisă - se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare

28.Tehnica efectuarii IDR la TuberculinaInjecţiile intradermale sunt folosite în special pentru efecte locale, ca în testele alergenice sau la tuberculină. Se administrează în cantităţi foarte mici (0,5 ml sau mai puţin).

Partea ventrală a antebraţului este locul cel mai indicat de administrare, deoarece este uşor de accesat, de observat şi, de obicei, lipsită de păr. Foarte rar se mai foloseşte şi zona de pe spate, interscapulară. Materiale necesare :

medicaţia prescrisă de medic comparată cu cea ridicată de la farmacie mănuşi paduri alcoolizate seringă şi ac

Pregătirea echipamentului: se verifică data de expirare a medicaţiei se spală mâinile se alege zona de injectare se verifică medicaţia să nu fie tulbure sau să nu prezinte alte anomalii se prepară substanţa dacă aceasta nu vine deja preparată de la farmacie (de exemplu, în testele alergenice trebuie făcută o diluţie corespunzătoare la indicaţia medicului, pentru a testa sensibilitatea pacientului la medicamentul respectiv)

Administrare:

se confirmă identitatea pacientului se comunică pacientului zona aleasă pentru injectare se indică pacientului să stea aşezat şi să-şi sprijine antebraţul, cu partea ventrală expusă se pun mănuşile se curăţă locul ales cu un pad alcoolizat şi se verifică să nu aibă păr, leziuni, edeme, echimoze se lasă să se usuce alcoolul pe piele înainte de injectare se apucă antebraţul pacientului cu o mână şi se întinde pielea de pe el cu cealaltă mână, se ia seringa cu acul ataşat şi se indreaptă sub un unghi de 10-15 grade faţă de antebraţ se introduce acul imediat sub piele şi se injectează lent se va simţi o mică rezistenţă la administrare şi va apărea o mică umflătură. Dacă aceasta nu apare, înseamnă că acul este prea adânc introdus; se va retrage şi se va relua tehnica de la început după injectare se va retrage acul sub acelaşi unghi sub care a fost introdus. Nu se masează locul injectării deoarece poate irita ţesuturile şi poate afecta rezultatul testului se încercuieşte locul administrării cu un marker pentru a se şti, apoi, cât de mult se modifică marginile semnului care trebuie citit pacientul este atenţionat să nu se spele în zona respectivă până când testul nu va fi citit testul se va citi după 24 sau 48 de ore, în funcţie de substanţa injectată materialele utilizate se aruncă în recipientele colectoare specifice

Consideraţii speciale:

pacienţii hiperalegenici necesită atenţie sporită, deoarece pot face şoc anafilactic la administrare de antigeni nu se recapează acul pentru a evita înţeparea

Testarea tuberculinică este metoda prin care se poate recunoaşte

dacă organismul a suferit sau nu infecţia tuberculoasă. Această metodă se

utilizează în:

 diagnosticul tuberculozei în cabinetele de pneumologie, boli

interne, medicină generală.

 investigaţii epidemiologice asupra populaţiei (mai ales copii şi

tineri sub 24 ani).

Metoda utilizată pentru testarea tuberculinică este intradermoreacţia

după metoda MANTOUX.

Produsul de referinţă folosit la noi în ţară din 1965 este PPD IC65

(tuberculoproteină purificată) produsă de Institutul Cantacuzino, dozată astfel

încât 0,1 ml din soluţia livrată să fie echivalentă biologic cu o unitate de PPD

RT23 (produs de referinţă internaţională).

Tehnica:

Pe faţa anterioară a antebraţului stg., după o dezinfecţie prealabilă a

tegumentului cu alcool, se introduc intradermic 0,1 ml din soluţia de PPD

IC65 conţinând două unităţi. Injecţia se face cu seringi speciale şi cu ace

pentru injecţii intradermice. La locul injectării apare imediat o papulă

albicioasă de 5-6 mm diam. cu aspect de „coajă de portocală”. Este

recomandat ca o seringă şi un ac să fie folosite pentru o singură persoană.

Citirea reacţiei:

Se face la 72 de ore, luând în consideraţie numai papula dermică

palpabilă şi cu denivelare faţă de tegumentele înconjurătoare, excluzând

reacţiile eritematoase simple. Se măsoară în mm, cel mai mare diam.

transversal al reacţiei.

După 4-7 zile reacţia dispare, lăsând o uşoară pigmentare şi

descuamare furfuracee locală.

Introducerea incorectă a produsului subcutan îngreunează

interpretarea, în măsurarea reacţiilor, deoarece determină într-o măsură mai

mare apariţia edemului inflamator în detrimentul induraţiei specifice.

Reacţia la tuberculină este considerată negativă când la locul injecţiei

nu se produce nici o induraţie sau când diam. transversal al acesteia este de

max. 9 mm.

Reacţia este considerată pozitivă când diam. este de 10 mm sau mai

mare.

29.Tehnica testarii la penicilina(antibiotic)

Testarea la penicilina Se prepara in modul urmator:1.0 u.i. / 1 ml 400.000 u.i. dizolvate in 4 ml ser =100.000 u.i /ml 1 ml (100.000 u.i / ml + 9 ml ser =10.000 u.i / ml 1 ml 10.000 u.i /ml + 9 ml ser = 100 u.i / ml 1 ml 1.000 u.i / ml + 9 ml ser = 100 u.i / ml= din care se face test cu 0.1 ml intradermic

Definiţie: ~Introducerea de substanţe medicamentoase - soluţii izotone în organism, prin intermediul unui ac ataşat la o seringă , în stratul dermic. →Scop: ~Explorator – intradermoreacţia. →Locul de elecţie: ~Faţa anterioară a antebraţului. ~Faţa externă a braţului şi a coapsei. →Materiale necesare: ~Seringă cu ac scurt, sterile. ~Material general pentru executarea unei injecţii. ~Soluţia medicamentoasă. Penicilina se dizolva in raport de 1ml NaCl/100.000 ui Se trage o diviziune de solutie-care se dizolva in 10 ml de NaClSe respecta paritatea de 1/100Se citeste la 20-30 min→Pregătirea bolnavului: ~Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei. ~Se aşează bolnavul în repaus comod – în decubit dorsal. ~Se dezveleşte locul ales. →Tehnica: ~Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie. ~Se montează seringa şi se aspiră medicamentul (0,1 ml) şi se schimbă acul. ~Se elimină aerul. ~Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi se aşteaptă evaporarea. ~Se introduce vârful acului în grosimea pielii, tangenţial pe suprafaţa pielii, cu bizoul în sus, până dispare orificiul acului complet. ~Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă. ~Se injectează lent.

~Se formează o papulă albă de aspectul cojii de portocală de 5-6 mm diametru, o înălţime de 1-2 mm la 0,1 soluţie injectată. ~Se retrage acul fără a aplica tampon la locul puncţiei. ~Se ordonează materialele folosite. →Incidente şi accidente: ~Revărsat lichidian – când acul a intrat parţial în derm. ~Tumefacţia stratului subcutanat, fără apariţia papulei cu aspect de coajă de portocală când acul a pătruns prea profund. ~Lipotimie. ~Stare de şoc – în caz de testare a unor alergeni. ~Reacţie intensă la necroza unor porţiuni de tegument din cauza distensiei puternice prin injectarea de soluţii hipotone. →Observaţii: ~Nu se face dezinfecţia cu alcool a locului injecţiei dacă se face testare la tuberculină – alcoolul inactivează tuberculina. ~Pentru anestezie locală injecţie se poate face pe orice suprafaţă a corpului. ~În cazul efectuării testelor alergologice, se pregătesc: Adrenalină, Efedrină, Hemisuccinat de Hidrocortizon, cardiotonice.

30.Tehnica administrarii insulinei prin injectie sc

Reguli de administrare: ~Preparatul şi doza sunt stabilite de medic. ~Orice schimbare se va face cu multă prudenţă – strict supravegheat. ~Doza şi preparatul se schimbă doar la indicaţia medicului. ~Dozele de insulină se măsoară în unităţi. ~Există două tipuri de concentraţii pentru fiecare tip de insulină: o Insulină cu 40 unităţi / mililitru insulină. o Insulină cu 100 unităţi / mililitru insulină. ~Administrarea se face cu seringi de insulină cu gradaţii pentru 40 , respectiv 100 unităţi de insulină pe mililitru. ~Seringile se aruncă după utilizare – nu se refolosesc. ~Injecţie se face cu cca. 15 minute înainte de servirea mesei (funcţie de preparatul de insulină folosit). →Caracteristicile insulinei, păstrare şi depozitare. ~Insulina cristalină este limpede, clară, transparentă. ~Insulina în suspensie este tulbure şi trebuie rulată înaintea folosirii până la uniformizarea lichidului. ~Păstrarea se face la frigider la 40C, ferită de căldură şi lumină. ~Se încălzeşte la temperatura corpului în momentul folosirii. ~Nu se utilizează după expirarea termenului de valabilitate. →Stabilirea dozei necesare: ~Se fixează o doză individualizată funcţie de: o Tipul de insulină folosit. o Numărul de injecţii pe zi. o Intervalul dintre doze. o Modificările din alimentaţie. o Schimbarea programului de activitate. o Medicaţie complementară. o Exerciţii fizice, gimnastică. o Conduită terapeutică postnatală.

→Pregătirea dozei: ~Se spală şi se dezinfectează mâinile. ~Se observă flaconul de insulină – aspect, valabilitate, concentraţie, preparat, cale de administrare. ~Se aspiră în seringă o cantitate de aer egală cu doza de insulină ce trebuie administrată. ~Se puncţionează dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul. ~Se introduce aerul sub presiune şi se lasă să curgă liber insulina în seringă până se obţine doza necesară. ~Se scoate aerul şi se schimbă acul. ~Dacă se folosesc amestecuri de insulină SE RESPECTĂ ORDINEA DE ÎNCĂRCARE ÎN SERINGĂ RECOMANDATĂ DE MEDIC. ~Amestecul se face înaintea injectării. ~Pentru injectare se pot folosi şi pompe de insulină sau minispike. →Injectarea insulinei: ~Se dezinfectează locul şi zona înconjurătoare. ~Se lasă să se evapore alcoolul → alcoolul inactivează insulina. ~Se execută pliul cutanat şi se injectează insulina subcutanat. ~Nu se freacă şi nu se masează locul puncţiei ~Se păstrează o distanţă de minim 4 cm de injecţia precedentă. →Reacţii la insulină: ~Hipoglicemie → nivel scăzut de insulină prin: o Doză prea mare de insulină. o Absenţa sau întârzierea meselor. o Exerciţii fizice şi activitate în exces. o Boală infecţioasă. o Tulburări de tranzit. o Schimbarea necesarului de insulină a pacientului. o Boli endocrine. o Interacţiuni cu alte medicamente hipoglicemiante. o Consum de alcool. ~ Semnele hipoglicemiei: o apar brusc. o Transpiraţii, tulburări de somn. o Ameţeală. o Anxitate. o Palpitaţii. o Vedere neclară – în ceaţă. o Tremurături. o Vorbire neclară. o Foame. o Stare depresivă. o Agitaţie, iritabilitate. o Senzaţie de furnicături în mâini. o Mişcări nesigure. o Delir. o Cefalee. o Modificări comportamentale. o Diabeticul trebuie să aibă asupra sa cuburi de zahăr sau bomboane sau tablete de glucoză. o Pacienţii inconştienţi vor primi glucoză pe cale intravenoasă.

31.Tehnica administrarii de heparina prin injectie sc

Definiţie:

~Anticoagulante sunt substanţele care prin administrare măresc timpul de coagulare a sângelui. →Scop: ~Profilactic. o Când pericolul trombozelor este evident → în profilaxia trombozelor venoase, emboliilor postoperatorii, intervenţii chirurgicale abdominale sau pelvine. ~Terapeutic. o Împiedică coagularea sângelui intravascular. oSe face tratament anticoagulant în tromboflebite, flebotromboze, infarct de miocard, şoc endotoxic unde apare coagulopatia de consum. →Forma de prezentare: ~Heparină → cu acţiune promptă, dar de scurtă durată. Fiole, flacoane cu Heparină calcică sau sodică (absorbţie mai lentă). Heparină lipocalcică cu administrare orală. →Heparina: ~Se dezinfectează locul injecţiei. ~Se execută injecţie subcutanată sau intravenoasă. ~Efectul dispare în câteva ore. Reguli de administrare: ~Doza şi ritmul de administrare este stabilit de medic. ~Pentru Heparină controlul tratamentului se face cu TC sau timp Howell. ~Pentru controlul tratamentului cuTrombostop se determină , la început zilnic, timpul Quick (indicele de protrombină). →Incidente şi accidente: ~Hemoragii diverse. ~Epistaxis. ~Hematom sau nodul mic la locul injecţiei. ~Reacţii alergice locale. ~Alergie generală. →Observaţii: ~Numai Heparina nu traversează bariera placentară. ~În timpul tratamentului anticoagulant se evită traumatizarea bolnavului. ~Începerea, continuarea sau întreruperea tratamentului anticoagulant este hotărâtă de medic. ~Nu se asociază tratamentul anticoagulant cu administrarea de aspirină, antitermice, antiinflamatoare.

32.Tehnica administrarii parenterale a solutiilor uleioase(algocalminul)

Fiole de 2 ml continand metamizol sodic 1 g (50%).

Actiune terapeuticaAnalgezic de 2 ori mai intens decat aminofenazona si antipiretic cu actiune intensa la administrare intravenoasa.Slab antiinflamator. Antispastic,puternic miotrop.

Indicatii Algii de diverse cauze: nevralgii, dureri dentare si de sfera O.R.L., dureri artrozice, artritice, din poliartrita cronica evolutiva, mialgii. Sindrom febril.

Mod de administrare

Adulti: 1-2 fiole in injectie i.m. profunda sau per os; 1 fiola la nevoie. In caz de febra mare, in mediul spitalicesc se poate administra 1 fiola i.v., in cazul in care nu exista antecedente de alergie la Algocalmin.

ContraindicatiiAlergie la derivati pirazolonici, leucopenie, granulocitopenie, afectiuni hepatice, afectiuni renale, porfirie, deficit de glucoza-6 fosfat dehidrogenaza.

Precautii Produsul poate determina granulocitoza indiferent de doza administrata. Intoleranta poate sa apara fie dupa prima administrare, fie dupa mai multe administrari si poate fi de tip reactie incrucisata cu aspirina.

Reguli generale de pregătire a injecţiilor: ~Se verifică: o medicamentul prescris. oDoza – concentraţia – modul de administrare. o Volum soluţiei de injectat pentru adaptarea seringii. o Integritatea fiolei, a ambalajului. o Valabilitatea. o Modul de păstrare şi depozitare. ~Se verifică materialul şi instrumentarul necesar administrării. ~Se verifică soluţia injectabilă. ~Se dezinfectează locul ales pentru injecţie. ~Se încarcă corect seringa. ~Injectarea se face imediat după încărcarea în seringă. →Materiale necesare: ~Seringă cu ac adaptate injecţiei. ~Soluţie de injectat verificată. ~Tampoane cu alcool pentru dezinfecţia tegumentelor. ~Garou, leucoplast. ~Pile pentru tăierea gâtului fiolelor. ~Mănuşi de protecţie, mască de tifon. ~Material pentru protecţia patului. ~Tăviţă renală. ~Trusă cu medicaţie de urgenţă pentru eventualele accidente. →Pregătirea pacientului: ~ Se anunţă şi explică tehnica şi necesitatea ei. ~Se informează pacientul asupra durerii resimţite. ~Se aşează pacientul în poziţie comodă, atât pentru el, cât şi pentru asistenta care execută tehnica. ~La nevoie se rade pilozitatea de pe locul ales. ~Se dezinfectează locul şi se lasă să se usuce. →Montarea şi încărcarea seringii: ~Se verifică integritatea ambalajului şi termenul de valabilitate. ~Se desface ambalajul de sus în jos. ~Se înşurubează acul de amboul seringii. ~Se îndepărtează protecţia acului. ~Se dezinfectează (cu tampon cu alcool) gâtul fiolei şi se deschide fiola (după ce lichidul din gâtul fiolei revine în fiolă prin mişcări de rotaţie). ~Se aspiră soluţia în seringă, înclinând treptat fiola. ~Nu se ating pereţii fiolei cu acul. ~Este obligatorie spălarea şi dezinfectarea înainte şi după executarea fiecărei injecţii.

~Este obligatorie purtarea mănuşilor de protecţie în timpul executării tratamentelor parenterale. ~Se recomandă evitarea folosirii flacoanelor multidoză. ~Este obligatorie schimbarea acului după încărcarea seringii din flacon cu dop de cauciuc. →Tehnica generală a injecţiilor: ~Injectarea este întotdeauna lentă – pentru a preveni apariţia durerilor. ~Injectarea lentă sau foarte lentă la administrarea intravenoasă previne apariţia complicaţiilor. ~Locul puncţiei se acoperă cu tampon, iar acul se retrage brusc. ~După injectare se comprimă uşor locul. ~Se desface garoul înaintea injectării soluţiei. →Observaţii: ~Fiola tăiată se administrează imediat. ~Fiolele neetichetate se aruncă. ~În cazul tratamentelor de lungă durată este obligatorie alternarea locului injecţiei. ~Culoarea soluţiei injectabile diferă funcţie de concentraţie, diluant sau condiţii de păstrare. ~Pentru fiecare injecţie se foloseşte seringă cu ac individual. ~Soluţiile uleioase ce se încarcă greu în seringă se încălzesc în apă caldă pentru a le fluidifica. ~Substanţele precipitate se agită bine până dispare orice depozit de pe fundul fiolelor. ~Unele medicamente pot flocula în fiole (fapt specificat pe ambalaj). Se administrează după încălzire în apă caldă. ~Fiola în care cad cioburi de sticlă la deschidere se aruncă

33.Tehnica administrarii solutiilor coloidale(peniciline retard)

Definiţie: ~Introducerea de substanţe medicamentoase - soluţii izotone, uleioase sau a unei substanţe coloidale, prin intermediul unui ac ataşat la o seringă , în stratul muscular. →Scop: ~Terapeutic – injectarea soluţiilor cristaline. →Locul de elecţie: ~Regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trohanter – (pătratul supero-extern fesier). ~Muşchii externi şi anteriori ai coapsei. ~Muşchiul deltoid. ~La sugari – regiunea mijlocie a coapsei. →Materiale necesare: ~Seringă cu ac lung, sterile. ~Material general pentru executarea unei injecţii. ~Soluţia medicamentoasă. →Pregătirea bolnavului: ~Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei. ~Se aşează bolnavul în repaus – în decubit ventral, lateral, şezând sau în picioare. ~Se dezveleşte locul ales. →Tehnica: ~Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie. ~Se montează seringa şi se aspiră medicamentul şi se schimbă acul. ~Se elimină aerul. ~Obişnuit se injectează la nivelul regiunii supero-externe fesiere. ~Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool. ~Se cere bolnavului să-şi menţină musculatura cât mai relaxată – muşchiul să fie moale. ~Se puncţionează perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă. ~Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă.

~Se injectează lent. ~Se aplică o compresă şi se retrage acul brusc, masând uşor zona pentru accelerarea resorbţiei. ~Se aşează bolnavul comod, în repaus 5-10 minute. ~Se ordonează materialele folosite. →Incidente şi accidente: ~Durere violentă – prin atingerea nervului sciatic sau a unei terminaţii nervoase – se retrage acul şi se schimbă locul injecţiei. ~Paralizie (totală sau parţială)– prin lezarea nervului sciatic. ~Ruperea acului – extragerea se va face manual sau chirurgical ~Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare. ~Hematom. ~Supuraţie septică, abces, infecţie gravă. ~Flegmon – supuraţie septică prin nerespectarea normelor de asepsie şi antisepsie. ~Embolie uleioasă – prin introducerea accidentală a suspensiei uleioase într-un vas de sânge. ~Iritaţie periostală – injectarea medicamentului în apropierea osului. ~Transmiterea de boli infecto-contagioase sau infecţii generale – prin refolosirea seringilor şi acelor. →Observaţii: ~Nu se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese tegumentare, acnee, foliculită, furuncule etc. ~Se evită injectarea repetată în acelaşi loc – se schimbă periodic locul. ~Poziţia acului pentru soluţiile colorate se face prin detaşarea acului de la seringă.

*PENICILINE RETARD

*RETARPEN

Compoziţie:

Retarpen 0,6: 1 flacon conţine: Benzatin Benzipenicilină: 600.000 UI, 1 fiolă de solvent: 5 ml;

Retarpen 1,2: 1 flacon conţine: Benzatin Benzipenicilină: 1.200.000 UI, 1 fiolă de solvent: 5 ml;

Retarpen 2,4: 1 flacon conţine: Benzatin Benzipenicilină: 2.400.000 UI, 1 fiolă de solvent: 5 ml.

Proprietăţi şi acţiune: Benzipenicilina are o acţiune bactericidă asupra microorganismelor sensibile la penicilină, în faza lor de multiplicare După aplicarea i.m. de Retarpen, benzipenicilina trece foarte încet în circulaţia sanguină.

Retarpenul este penicilina retard cu cea mai lungă durată de acţiune. Următorii germeni sunt, foarte sensibili la penicilină: treponeme, streptococi şi stafilococi

Indicaţii: Retarpenul este folosit la tratamentul sifilisului şi altor treponematoze În terapia formelor acute de amigdalită, scarlatină, erizipel, a rănilor infectate, Se foloseşte Retarpen şi în profilaxia febrei reumatoide, scarlatinei, erizipelului (Erizipelul este o afectiune infectioasa a pielii, determinata de o bacterie, streptococul de grup A ).

Efecte secundare: Reacţii anafilactice, urticarie, febră, dureri în articulaţii, edem angioneurotic, eriteme multiforme, dermatite exfoliative. La nou-născuţi pot apărea reacţii locale.

Retarpenul se injectează numai pe cale intramusculară

Se va păstra la loc întunecat şi uscat la o temperatură sub 25 grade Celsius.

*MOLDAMIN

1 flacon de Moldamin conţine 1.200.000 UI .. dibenzil etilen diamin-dipenicillinum G.

Acţiune farmacoterapeutică: Moldaminul este o penicilină cu acţiune prelungită, pentru administrare parenterală. Spectrul său de acţiune este asemănător cu al penicilinei G potasice cristalizate. Datorită solubilităţii sale scăzute, Moldamin se resoarbe lent, asigurând o penicilinemie prelungită, dar cu valori joase. De aceea, preparatul este eficient mai ales în infecţiile cu germeni foarte sensibili şi constant sensibili la penicilină; ca streptococul beta-hemolitic şi Treponema Pallidum. Cantitatea dintr-un flacon de Moldamin de 1200000 UI, asigură un nivel sanguin eficace, în funcţie de indicaţii şi de bolnav.

Indicaţii: Infecţii streptococice (scarlatină, angine, faringite), forme uşoare. Profilaxia reumatismului Bouillaud. Sifilis recent şi tardiv. Profilaxia sifilisului.

Contraindicaţii: Toţi indivizii sensibili la penicilină; infecţiile cu germeni penicilino-sensibili, care necesită niveluri sanguine ridicate şi în care se va folosi o penicilină "acută"; Copii sub 3 ani.

Posologie(indicatii) şi mod de administrare: Infecţii streptococice:

La copii între 7 şi 15 ani se administrează 1 flacon de 1200000 UI

La adulţi se vor utiliza 1-2 flacoane de 1200000 UI la 7-14 zile.

Profilaxia reumatismului

- La copii între 7 şi 15 ani - 1 flacon de 1200000 UI la 14-21 zile, în funcţie de greutate şi bolnav.

- La adulţi se recomandă să se administreze 1 flacon de 1200000 UI la 10-12 zile,

- Moldamin se injectează profund intramuscular.

Efecte secundare: Incidente: Durerea la locul injectării Febra însoţind obişnuit reacţiile dureroase prelungite; . erupţii de intensitate mică, urticarie,

Accidente: Extrem de rare. Hemoragii şi necroze loco-regionale, îndeosebi la copii între 3 şi 7 generate uneori de injectarea intravasculară.

Şoc anafilactic brutal, tulburări de ritm cardiac, semne de ischemie - leziune coronariană - la copiii şi adolescenţii cu cardiopatii reumatice grave şi în cursul profilaxiei reumatismului

Precauţii: Administrarea Moldaminului de 1200000 UI nu se recomandă la copii între 3 şi 7 ani, masa musculară a acestora fiind mică. La această grupă de vârstă se va prefera Moldamin de 600000 UI La copiii şi adolescenţii cu cardiopatii reumatisme grave se va prefera Moldamin de 600000 UI sau Penicilina V.

Modul de preparare a suspensiei apoase: Se agită flaconul pentru a dispersa bine pulberea. Se şterge cu alcool dopul flaconului şi se perforează foarte încet cu un ac de seringă sterilizat, lăsând aerul să pătrundă în flacon. Cu un alt ac, de asemenea sterilizat, adaptat la o seringă sterilizată, se extrag 5 ml dintr-o fiolă de apă distilată şi se introduc în flacon. Se desface apoi seringa de ac, ambele ace rămânând în dop. Se agită puternic flaconul, pentru omogenizarea suspensiei. Se adaptează seringa la acul (10x10 mm) cu care se face injecţia, se introduc 6 cm3. de aer, se răstoarnă flaconul şi se aspiră suspensia.

Prezentare farmaceutică: Flaconul de 10 ml a 1200000 UI.

Condiţii de păstrare: În ambalaj original, Moldamin se păstrează la adăpost de căldură şi umiditate

34.Tenica administrarii antibioticelor imINJECTIA INTRAMUSCULARA+testarea la antibiotic

* Antibioticele se administreaza imediat dupa dizolvare sau dupa deschiderea fiolelor

Injectia intramusculara constituie introducerea unor solutii izotonice, uleioase sau a unei substante coloidale in stratul muscular prin intermediul unui ac atasat la seringa.Scop: introducerea in organism a unor substante medicamentoase.Locuri de electie: Regiunea superoexterna fesiera, deasupra marelui trochanter; fata externa a coapsei, in treimea mijlocie; fata externa a bratului in muschiul deltoid.Materiale necesareTava medicala cu: musama si aleza, tavita renala, casoleta cu tampoane sterile de vata sau comprese din tifon; lampa de spirt, seringi sterilizate si uscate de marime corespunzatoare cantitatii substantei de administrat; medicamentul de injectat (solutii apoase, uleioase, pulberi uscate solubile in apa distilata sau ser fiziologic) in flacoane inchise; alcool, eter, benzina iodata sau tinctura de iod, pile pentru deschiderea fiolelor; cel putin trei ace de marimi diferite, medicamente pentru eventualele accidente: adrenalina, efedrina, cardiotonice, calciu, Romergan, etc.Tehnica executarii injectiei intramusculare- Se pregatesc materialele si instrumentele necesare si se transsporta langa bolnav (cu tava sau masuta).Pregatirea psihica si fizica a bolnavului; stabilirea locului injectiei- Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;- Se aseaza bolavul in decubit ventral, lateral, pozitie sezand sau in picioare- Se descopera locul de electie;Pentru injectie in regiunea fesiera, se repereaza urmatoarele puncte:- punctul Smarnov, la un lat de deget deasupra marelui trochanter si inapoia lui.- punctul Bertlhelemey, la unirea treimii externe cu cele doua treimi interne ale liniei care uneste splina iliaca antero-posterioara cu extremitatea superioara a santului interfesier.- zona situata deasupara liniei care uneste splina iliaca posterioara cu marele trochanter. Pentru pozitia sezand, injectia se efectueaza in toata regiunea fesiera, deasupra punctului de sprijin.Efectuarea injectiei- spalare pe maini cu apa curenta si sapun;- Dezinfectarea mainilor cu alcool;- Se monteaza seringa in conditii de asepsie perfecta.- Se verifica fiola, se incarca seringa cu substanta de injectat, se elimina bulele de aer- Se schimba acul, indepartandu-l pe cel cu care a fost aspirata substanta si se adapteaza un ac potrivit pentru injectie- Se degreseaza locul injectiei cu un tampon de vata cu eter si se dezinfecteaza cu alt tampon cu alcool - Se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura si sa stea linistit.- Se intinde pielea intre policele si indexul sau mediul mainii stangi.- Se inteapa perpendicular pielea, patrunzand (4 - 7 cm) cu rapiditate si siguranta cu acul montata la seringa.- Se verifica pozitia acului prin aspirare.- Se injecteaza lent lichidul.- Dupa injectare se scoate acul cu seringa, acoperind locul cu un tampon cu alcool.- Se maseaza locul cu tamponul cu alcool, pentru a disocia planurile tesuturilor strapunse, activand circulatia pentru a favoriza absorbtia.- Se aseaza bolnavul in pozitie comoda unde va sta in repaus fizic timp de 5 - 10 minute.

- Spalarea pe maini cu apa curenta si sapun.Reorganizarea locului de munca- se arunca la cos desurile de injectie (fiole golite, tampoane de vata).- se spala imediat seringa, acele folosite, cu apa si detergenti;- se dezinfecteaza dupa o clatire abundenta si se pregateste pentru sterilizareAccidente si incidente- durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia. Se impune retragerea acului si efectuarea injectiei in alta regiune.- paralizie prin lezarea nervului sciatic- hematom prin inteparea unui vas.- supuratie asptica datorata unor substante care nu sunt resorbite.- ruperea acului - se extrage pe cale chirurgicala;- embolie prin introducerea accidentala intr-un vas de sange a unei substante uleioase sau in suspensie.

35.Tehnica administrarii cortizonului pe cale ivDefiniţie: ~Cortizonul este un hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale sub acţiunea stimulatoare a glandei hipofize → prin hormonul corticotrop sau adenocorticotrop (ACTH). ~ACTH-ul sau hormonul corticotrop sau adrenocorticotrop hipofizar este secretat de hipofiză şi stimulează secreţia cortizonului şi a altor hormoni suprarenali. →Prezentare: ~Cortizon acetat. ~Superprednol. ~Prednison. ~Hemisuccinat de Hidrocortizon. ~Hidrocortizon. ~Supercortisol. ~Acetat de dezoxicorticosteron. ~ACTH → pulbere albă, în flacoane închise. →Forma de administrare: ~Tablete. ~Forme injectabile: fiole, flacoane cu dop de cauciuc ~Formele injectabile sunt soluţii sau suspensii ce trebuie bine agitate înaintea folosirii. →Mod de administrare: o Cortizonul se administrează la început cu doza maximă care scade treptat la doza minimă – de întreţinere → doză stabilită de medic. o Tratamentul cu cortizon se termină prin administrare de ACTH – pentru activarea funcţiei glandelor suprarenale. o Intravenos. ~Administrarea ACTH-ului: o Se testează sensibilitatea organismului prin IDR. o Se dizolvă pulberea cu ser fiziologic sau apă distilată în cantitate egală cu numărul dozelor → calculul se face ca şi în cazul antibioticelor. Dizolvat se poate păstra la gheaţă câteva săptămâni. o Se administrează pe cale intramusculară, intravenoasă, eventual subcutanată. o Se poate administra în perfuzii lente în ser glucozat 5% → ritm de administrare 6-8 picături pe minut. o Cea mai bună metodă de administrare → perfuzia continuă sau perfuzia de 5-6 ore. o Dozele administrate prin perfuzie pot fi mai mici decât cele injectate. o Se pot face şi perfuzii subcutanate asociind soluţia cu hialuronidază.

o Doza se administrează progresiv crescută pentru ca stimularea suprarenalei să nu se facă brusc. o Administrarea sub protecţie de antibiotic. →Reguli de administrare a cortizonului: ~Tratamentul se face numai în spital ~Bolnavii necesită dietă specială: o Dietă hiposodată. → 1-3 g clorură de potasiu pe zi. o Dietă hipoglucidică. o Dietă cu conţinut bogat în proteine. ~Se acordă îngrijiri speciale: o Igienă perfectă a tegumentelor şi mucoaselor. Schimbarea zilnică a lenjeriei de pat şi de corp. o Asepsie perfectă în administrarea parenterală. o Tratarea imediată şi corectă a infecţiilor de orice fel o Administrarea sub protecţie de antibiotic. o Cântărirea zilnică. Observarea apariţiei edemelor. o Supravegherea funcţiilor vitale, a somnului. Măsurarea diurezeiObservaţii: ~Preparatele de cortizon sunt metabolizate la nivelul ficatului în cortizol şi prednisolon. În caz de insuficienţă hepatică tratamentul se face cu Prednisolon care nu mai necesită metabolizare hepatică. ~Nu se administrează antibioticele şi hormonii cu aceiaşi seringă.

36.Tehnica administrarii nitroglicerinei(sublingual)

Comprimate conţinând 0,65 mg nitroglicerină.Acţiune farmacoterapeutică: Nitroglicerina acţionează prin venodilataţie determinând scăderea umplerii ventriculare.Doze si mod de administrarePerlingual cate 1/2-1 comprimat in timpul crizelor de angina pectorala sau imediat inaintea efortului provocator. Doza se poate repeta dupa 15 minute. Daca dupa administrarea a 3 doze sub forma de comprimate de Nitroglicerina, criza de angina nu cedeaza, se recomanda prezentarea la medic pentru suspiciune de infarct miocardic. Anumite medicamente sunt administrate bucal, sublingual sau translingual pentru a evita transformarea sau distrugerea lor în stomac sau intestinul subţire. Aceste medicamente administrate pe aceste căi, acţionează rapid, deoarece mucoasa orală este bogat vascularizată şi permite trecerea medicamentelor direct în circulaţia sistemică. Medicamentele administrate pe cale bucală includ nitroglicerina şi metiltestosteronul.Sublingual se administrează isosorbid dinitratul, nitroglicerină, ergotamină. Materiale necesare:

medicaţia prescrisă recipient pentru medicamente

Administrare:

se verifică medicaţia prescrisă şi se compară cu cea ridicată de la farmacie se spală mainile se explică pacientului modul de administrare se confirmă identitatea pacientului se verifică data de expirare a medicamentelor

Administrarea medicamentelor pe cale bucală şi sublinguală:

în administrarea pe cale bucală, medicamentul se plasează între obraz şi gingie pentru administrarea sublinguală, medicamentul se plasează sub limba pacientului se instruieşte pacientul sa ţină tableta la locul plasat până când se dizolvă în totalitate, pentru a fi absorbită în întregime nu trebuie atinsă tableta cu vârful limbii sau mestecată pentru a nu fi înghiţită pacientul nu trebuie sa fumeze până când medicamentul nu s-a dizolvat complet, deoarece nicotina are efecte vasoconstrictoare care încetinesc absorbţia

37.Tehnica administrarii medicamentelor pe cale bucala(faringosept)

Anumite medicamente sunt administrate bucal, sublingual sau translingual pentru a evita transformarea sau distrugerea lor în stomac sau intestinul subţire. Aceste medicamente administrate pe aceste căi, acţionează rapid, deoarece mucoasa orală este bogat vascularizată şi permite trecerea medicamentelor direct în circulaţia sistemică. Materiale necesare: medicaţia prescrisă recipient pentru medicamente 41Administrare: se verifică medicaţia prescrisă şi se compară cu cea ridicată de la farmacie se spală mainile se explică pacientului modul de administrare se confirmă identitatea pacientului se verifică data de expirare a medicamentelor

Administrarea medicamentelor pe cale bucală şi sublinguală:

în administrarea pe cale bucală, medicamentul se plasează între obraz şi gingie

se instruieşte pacientul sa ţină tableta la locul plasat până când se dizolvă în totalitate, pentru a fi absorbită în întregime

nu trebuie atinsă tableta cu vârful limbii sau mestecată pentru a nu fi înghiţită

pacientul nu trebuie sa fumeze până când medicamentul nu s-a dizolvat complet, deoarece nicotina are efecte vasoconstrictoare care încetinesc absorbţia

Compozitie 1 comprimat contine 10 mg ambazona.

Actiune terapeutica Antiseptic activ in special fata de streptococi

Mod de administrare 3-5 comprimate pe zi, timp de 3-4 zile. Comprimatele se lasa sa se dizolvelent in gura, imediat dupa masa, dupa care pacientul nu trebuie sa consume nimic timp de 2-3 ore.

Contraindicatii Nu se administreaza la copiii sub 2 ani si la persoanele cu alergie la ambazona.

Precautii Comprimatele nu se administreaza pe cale generala, adica nu se inghit, ci se lasa sa se dizolve lent in gura.

Reactii adverse Iritatie usoara a mucoasei bucale (in cazul administrarii prea frecvente).

38.tehnica administrarii antibioticelor pe cale iv(branula)Antibioticele intravenoase sunt medicamente antibiotice proiectate pentru a fi livrate direct in fluxul sangvin. Ele sunt o alternativa la antibioticele luate pe cale orala sau topice, aplicate direct pe locul unde se afla o infectie. Ex: penicilina, ampicilina, augmentin, metronidaol,cefort-in general cefalosporine

Antibioticele i.v. pot fi administrate atat prin injectii intravenoase, cat si prin perfuzii intermitente. Nu se administreaza i.m. Antibioticele intravenoase trebuie administraet prin injectare intravenoasa lenta timp de 3-4 minute si utilizat in primele 20 de minute de la reconstituire. Se poate injecta direct in vena sau prin tubul de perfuzie. Solutia reconstituita in perfuzie (de exemplu, intr-o minipunga). Se perfuzeaza timp de 30-40 de minute, pana la maximum 4 ore de la reconstituire. Orice solutie de antibiotic ramasa dupa utilizare trebuie aruncata.

Inserţia unui cateter de venă periferică presupune selectarea unui cateter adecvat, a unui loc de puncţionare şi a unei vene potrivite, aplicarea de garou, dezinfectarea locului ales, puncţionarea venei şi introducerea cateterului. Selectarea cateterului şi a locului de inserţie se va face în funcţie de tipul, durata şi frecvenţa tratamentului pe care pacientul le are prescrise, accesibilitatea patului venos al pacientului, vârsta şi constituţia fizică a pacientului. Dacă este posibil, se va alege o venă la braţul sau mâna nondominantă. Locurile preferate de puncţionare venoasă sunt vena cefalică şi basilică a braţului şi cele de pe partea dorsală a mâinii. Se pot aborda şi venele de la nivelul piciorului, dar creşte riscul de tromboflebită. Un cateter periferic permite adminstrarea de soluţii lichide, sânge şi derivate din sânge, şi menţine accesul venos permanent. Inserţia unui cateter periferic este contraindicată la braţul sau mâna care prezintă leziuni, edeme, arsuri, la braţul sau mâna corespunzătoare plăgii operatorii la pacientele mastectomizate. De obicei, dacă o venă este lezată (hematom , echimoza etc) se va alege un nou loc de puncţionare întotdeauna deasupra zonei lezate, niciodată sub zona lezată. Materiale necesare:

paduri alcoolizate mănuşi garou cateter pentru vena periferică soluţiile de administrat seringă cu soluţie normal salină perfuzor stativ fixator transparent pentru cateter comprese

Pregătirea echipamentului:

se verifică medicaţia prescrisă, data de expirare, aspectul soluţiilor de administrat se ataşează perfuzorul la flaconul cu soluţie în mod steril şi se scoate aerul

Inserţia cateterului:

se poziţionează stativul cu soluţia perfuzabilă şi perfuzorul ataşat cât mai aproape de patul pacientului

se confirmă identitatea pacientului

se explică procedura pacientului pentru a-i reduce anxietatea (care poate produce vasoconstricţie şi implicit, un abord mai dificil al venelor) şi a ne asigura de cooperarea sa

se spală pe mâini

se selectează locul puncţionării. Dacă se prevede o terapie intravenoasă de lungă durată se va începe cu venele din porţiunea distală pentru a schimba, cu timpul, locul puncţionării din ce în ce mai proximal. Dacă trebuie administrată o substanţă iritantă sau un volum mai mare de lichide, se va alege o venă mare

se poziţionează pacientul într-o poziţie confortabilă, cu braţul sprijinit şi poziţionat în jos pentru a permite umplerea venelor braţului şi mâinii

se aplică garoul la aproximativ 15 cm mai sus de locul de puncţionare, pentru a dilata venele.

se palpează o venă cu ajutorul indexului şi al degetului mijlociu al mâinii nondominante

se trage de piele pentru a fixa vena

dacă este palpabilă dar nu suficient de palpabilă se cere pacientului să îşi închidă şi să-şi deschidă pumnul de câteva ori sau se tapotează cu degetele de-a lungul venei

garoul nu se va menţine mai mult de 3 minute. Dacă în tot acest timp nu s-a reuşit inserarea cateterului se va desface garoul pentru câteva minute şi se va relua tehnica

se pun mănuşile

se dezinfectează locul ales pentru puncţionare cu paduri alcoolizate dinspre interior spre exterior şi se lasă să se usuce pielea (uneori, va fi necesar ca în prealabil să fie indepărtat părul din zona respectivă la pacienţii cu pilozitate accentuată)

se va lua branula în mâna dominantă şi se va ţine între police şi index (dacă are aripioare branula se va ţine de acestea) iar cu policele mâinii nondominate se va trage piele de sub venă pentru a o fixa şi a o exprima (ea va apare angorjată)

se va avertiza pacientul va simţi o înţepătură

se va introduce cateterul cu amboul acului în sus, sub un unghi de aproximativ 15 grade, direct prin piele până în venă printr-o singură mişcare, verificând dacă apare sânge în capătul cateterului care confirmă că acesta este în venă

din momentul în care apare sângele există mai multe metode de a introduce cateterul în venă. Se desface garoul apoi fie se continuă împingerea cu grijă (pentru a nu perfora vena prin celalalt perete) a cateterului până la jumătatea sa şi apoi se scoate acul în acelaşi timp cu împingerea totală a canulei de plastic , ataşându-se imediat fie perfuzorul fie seringa, presând uşor pe venă pentru împiedicarea sângerării;fie se scoate acul imediat după puncţionarea venei şi apariţia sângelui şi se ataşează rapid şi steril perfuzorul soluţiei de administrat. Se porneşte perfuzia în timp ce cu o mână se fixează vena şi cu cealaltă se împinge canula de plastic. Este o metodă care nu prezintă riscul perforării venei deoarece cateterul este introdus fără a mai avea acul în el şi deoarece soluţia perfuzată dilată vena făcând mai uşoară avansarea cateterului

după introducerea cateterului se curăţă locul cu paduri alcoolizate, se aruncă acul cateterului în recipientul de înţepătoare

se reglează ritmul de administrare a perfuziei

se fixează cateterul cu un fixator transparent şi semipermeabil după ce se usucă dezinfectantul pe piele

fixatorul se desface în mod steril şi se aplică pe locul de inserţie lipind bine marginile pentru a preveni ieşirea accidentală a cateterului

se fixează şi tubul perfuzorului de măna pacientului având grijă însă să lase libertate de mişcare şi să nu fie fixat în extensie deoarece poate trage cateterul afară din venă la o mişcare mai bruscă

îndepărtarea cateterului se va face la terminarea terapiei intravenoase sau atunci când vechiul cateter nu mai este funcţional şi pacientul necesită în continuare tratament intravenos. Se opreşte perfuzia şi se clampează perfuzorul, îndepărtându-se apoi cu blândeţe fixatorul de pe branula. Folosind o tehnică sterilă se va deschide o compresă sterilă. Se vor pune mănuşi şi se plasa compresa sterilă cu o mână peste locul de inserţie a cateterului, iar cu cealaltă mână se va scoate branula printr-o mişcare paralelă cu pielea

se va inspecta branula scoasă pentru ca să nu lipsească din ea porţiuni care să se fi rupt accidental şi să intre în circulaţia sangvină a pacientului

se face compresie pe locul puncţionării timp de 1-2 minute, se curăţă zona şi apoi se aplică un bandaj adeziv

se va indica pacientului să-şi restângă pentru 10 minute activitatea membrului care a avut cateterul şi să păstreze bandajul adeziv timp de 1 oră de la îndepărtarea branulei

Consideraţi speciale:

se vor schimba fixatoarele branulei la pacienţii cu terapie intravenoasă îndelungată la fiecare 48 de ore sau ori de câte ori acestea se dezlipesc sau se murdăresc

se va schimba cateterul la fiecare 72 de ore la pacienţii care necesită aceasta şi se va alterna locul de inserţie a acestuia

pacienţii care vor fi externaţi cu catetere periferice vor trebui învăţaţi să-l îngrijească şi protejeze şi cum să identifice eventualele complicaţii şi disfuncţionalităţi

pacientul va trebui să-şi inspecteze periodic acasă locul de inserţie şi să anunţe echipa de îngrijiri dacă apar edeme , roşeaţă , durere

Complicaţii: flebitele (roşeaţa la locul de inserţie şi de-a lungul venei, durere, edem, scleroza venei, uneori febră) datorate fie păstrării timp îndelungat a unui cateter în venă, medicamente sau soluţii administrate care au pH prea mare sau prea mic sau osmolaritate crescută, deplasarea branulei în venă prin fricţionare. Se va îndepărta cateterul, se vor aplica comprese cu apă călduţă, se anunţă medicul dacă pacientul are febră. Flebitele pot fi prevenite prin schimbarea la timp a cateterelor şi securizarea lor printr-o fixare atentă, impiedicând mişcare în venă

extravazarea soluţiilor (va apare o umflătură la locul de inserţie şi în jurul său, descreşterea temperaturii pielii din zonă, durere, senzaţie de arsură) prin perforarea venei sau dislocarea cateterului din venă. Se va opri perfuzia imediat, se va aplica gheaţă imediat după şi apoi comprese calduţe mai tarziu.

impermeabilitatea cateterului - Permeabilitatea cateterului se poate menţine prin heparinizare sau adminstrare de soluţie normal salină după fiecare folosire şi învăţarea pacientului să ţină mâna cu branula ridicată în dreptul cotului atunci când se plimbă

hematom tromboze Prevenirea infecţilor sistemice se poate face folosind cu stricteţe o tehnică sterilă atât la inserţia cateterlui cât şi la cuplarea perfuzoarelor la soluţiile de perfuzat şi la branulă, la întreruperea perfuziilor sau la îndepărtarea cateterului

reacţii alergice Reacţiile alergice se previn printr-o completă anamneză a pacientului care să conţină istoricul alergenic al acestuia, efectuarea testării la medicamente (în special antibiotice) înaintea primei administrări cu monitorizare atentă timp de 15 minute de la testare sau de la adminstrarea unui nou medicament fără testare

39.Tehnica administrarii medicamentelor prin spray-uri nazaleMedicaţia pe cale nazală poate fi sub formă de picături, spray sau aerosoli (folosind un nebulizator). Majoritatea medicamentelor administrate în acest fel produc mai degrabă efecte locale decât sistemice. Multe medicamente cu cale de administrare nazală sunt vasoconstrictoare, folosite pentru ameliorarea congestiei nazale. Alte tipuri de medicamente folosite pe această cale sunt antisepticele, anestezicele şi corticosteroizii. Anestezicele locale pot fi administrate pentru asigurarea confortului pacientului în timpul unei examinări rinolaringeale, laringoscopii, bronhoscopii sau intubaţii endotraheale. Corticosteroizii reduc inflamaţia în sindroamele alergice sau inflamatorii sau atunci când pacientul are polipi nazali. Materiale necesare:

medicaţia prescrisă mănuşi tăviţă renală

Administrarea:

se verifică medicaţia prescrisă de medic cu cea ridicată de la farmacie, data expirării medicamentului,

concentraţia

se confirmă identitatea pacientului

se explică procedura pacientului pentru a ne asigura de colaborarea sa şi pentru a-i reduce anxietatea

se asigură intimitate pacientului se spală mâinile şi se pun mănuşi

se poziţionează pacientul corect, în funcţie de manevra pe care vrem să o efectuăm.

Administrarea de spray-uri nazale:

pacientul este poziţionat fie ridicat cu capul dat pe spate, fie culcat, cu umerii ridicaţi, capul dincolo de marginea patului, în hiperextensie. Se va sprijini capul pacientului astfel poziţionat.

se înlătură capacul spray-ului

se astupă o nară a pacientului şi se introduce capătul flaconului în cealaltă nară

pacientul este instruit să inhaleze eliberând concomitent un o doză de medicament repede şi ferm, după care pacientul va expira pe gură.

dacă este necesar se va repeta manevra în aceeaşi nară sau în cealaltă

pacientul este instruit să îşi menţină poziţia încă câteva minute după administrare, să inspire blând pe nas şi să expire pe gură, să evite să îşi sufle nasul câteva minute.

40.Particularitati in tehnica administrarii medicamentelor pe cale orala la copii

deoarece un copil răspunde la tratament mult mai rapid şi într-un mod mai imprevizibil decât un adult, administrarea de medicamente în pediatrie necesită o grijă specială

factori ca vârstă, greutatea, tipul medicamentului şi calea de administrare pot să afecteze dramatic răspunsul copilului la un medicament. De exemplu, din cauza epiteliilor sale subţiri, un nou-născut sau un copil mic are o capacitate de absorbţie a medicamentelor mult mai mare decât copiii mai mari

anumite afecţiuni pot afecta, de asemenea, răspunsul copilului la medicaţie. De exemplu, gastroenterita creşte motilitatea gastrică, ceea ce îngreunează absorbţia anumitor medicamente luate pe cale orală. Tulburările hepatice sau renale pot îngreuna metabolizarea anumitor medicamente

tehnicile uzuale de administrare a medicaţiei pot necesita o adaptare în cazul copiilor, în funcţie de vârstă, dimensiunile, şi nivelul de dezvoltare. O tabletă pentru un copil mic de exemplu, poate fi nevoie să fie pisată şi amestecată cu un lichid pentru o administrare orală. Pe lângă aceasta, zona de injectare şi dimensiunea acului va varia în funcţie de vârsta copilului şi de dezvoltarea lui fizică Materiale necesare : Pentru medicaţia pe cale orală :

medicaţia prescrisă

seringă din plastic de unică folosinţă

picurător medicinal din plastic sau o linguriţă

ceşcuţă de medicamente

apă, sirop

opţional: suc de fructe.

Pregătirea echipamentului :

se vor verifica instrucţiunile medicului referitoare la medicaţia prescrisă, dozaj, şi calea de administrare

se va compara medicaţia prescrisă cu cea primită de la farmacie

se va verifica data de expirare a medicaţiei

se va revede istoricul alergic al pacientului

Implementare :

se va evalua starea copilului pentru a determina de ce medicamente are nevoie şi eficienţa terapiei anterioare

se va observa cu atenţie dacă apar iritaţii, mâncărimi, tuse, sau alte semne specifice reacţiilor adverse la o administrare anterioară de medicamente

se va identifica pacientul comparând numele de pe braţara de la încheietura mâinii cu cel de pe actele medicale. Dacă copilul poate vorbi sau răspunde la întrebări, va fi întrebat cum se numeşte

se va explica procedura copilului şi familiei sale folosind termeni pe care să-i înţeleagă şi copilul (dacă nu este prea mic)

se va asigura intimitate (mai ales dacă este vorba de un copil mai mare)

Administrarea medicaţiei pe cale orală :

se va utiliza fie o seringă de plastic fără ac sau o pipetă medicinală specială pentru a măsura doza. Dacă medicaţia este sub forma tabletelor se va întâi pisa tableta dacă este posibil şi dacă se pretează la asta, şi se va amesteca cu apă sau sirop. Apoi se va aspira amestecul în seringă sau pipetă

se va lua copilul şi i se vor ridica capul şi umerii, sau i se va întoarce capul într-o parte pentru a preveni aspirarea. Copilul va fi ţinut aproape pentru a-i limia mişcările

se va folosi policele pentru a-i apăsa în jos bărbia şi a-i deschide gura. Se va strecura seringa în gura

copilului de-a lungul uneia din părţile laterale ale limbii, se va elibera medicamentul încet, pentru a lăsa copilul să înghită şi pentru a preveni înecarea sa

dacă nu este contraindicat i se poate administra suc de fructe după adminstrarea medicaţiei

după administrare, mai ales în cazul unui copil foarte mic, care nu se mişcă, va trebui poziţionat în decubit lateral pentru a scădea riscul sindromului morţii subite. Unui copil activ i se va permite să stea într-o poziţie confortabilă pentru el. Se va evita să fie forţat să stea într-o anumită poziţie, pentru a preveni agitarea sa

Administrarea medicaţiei pe cale orală unui copil care abia începe să umble :

se va utiliza o seringă de plastic, de unică folosinţă. sau o pipetă medicinală pentru a măsura dozajul medicaţiei sub formă lichidă. Apoi se va pune lichidul într-o ceşcuţă

se va ridica capul copilaşului şi umerii pentru a preveni aspirarea

dacă e posibil, va fi rugat să ţină ceşcuţa, pentru a-i stimula cooperarea

se va verifica dacă copilul a înghiţit toată doza

dacă medicaţia este sub formă de tablete, se va pisa întâi tableta, dacă se poate, şi se va amesteca cu apă, sirop sau substanţă gelatinoasă. Se va folosi o seringă, pipetă sau linguriţă pentru a administra medicaţia

Administrarea medicaţiei pe cale orală unui copil mai mare :

dacă este posibil copilul va fi lăsat să aleagă atât bautura cu care se va amesteca medicaţia cât şi bâutura pe care o va bea după administrarea medicaţiei

dacă este adecvat situaţiei i se va permite să aleagă locul unde vrea să i se adminstreze medicaţia (de exemplu, stând în pat sau în braţele părintelui)

dacă medicaţia este sub formă de tablete sau capsule, şi dacă copilul este suficient de mare (între 4 şi 6 ani) va fi învăţat cum să înghită medicaţia solidă. Dacă stie deja să o facă, se va recapitula totuşi pentru siguranţa lui. I se va spune să pună pastila în spatele limbii şi s-o înghită imediat bând apă sau suc. Marea partea a instrucţiunilor va face referire la suc pentru a distrage atenţia copilului de la pastilă

se va verifica dacă copilul bea suficentă apă sau suc pentru ca pastila să alunece pe esofag

se va verifica gura copilului pentru a vedea dacă a înghiţit pastila

dacă copilul nu poate înghiţi întreaga pastilă, se poate pisa şi amesteca cu apă sau sirop sau subst gelatinoasă. Sau, după ce se verifică prescripţia medicului, se va solicita medicamentul în formă lichidă

*tehnica spalarii mainilor

Pregătirea mâinilor:~ În toate tipurile de spălare:▪Se îndepărtează bijuteriile – inelele, brăţările.

▪Unghiile vor fi tăiate scurt, bine îngrijite.~ Ştergerea şi uscarea este obligatorie – cu hârtie prosop sau prosop de unică întrebuinţare.→Tipuri de spălare:~ Spălarea simplă – risc redus de infecţie – 1 minut. Spălare cu apă şi săpun, dezinfecţie cu alcool.~ Spălare antiseptică – risc mediu de infecţie – 3-5 minute.~ Spălarea chirurgicală – cu risc crescut de infecţie – 15 minute.→Materiale necesare:~ Apă potabilă.~ Săpun neutru.~ Perii.~ Trusă de unghii.~ Alcool,~ Cremă protectoare.→Tehnica spălării:~ Se deschide robinetul şi se umezesc mâinile.~ Se săpunesc şi se freacă cu grijă cel puţin 30 secunde pe toată suprafaţa, până deasupra articulaţiei pumnului, se freacă palmele între ele, extremităţile degetelor, spaţiile interdigitale.~ Se clăteşte abundent cu apă de la vârful degetelor la coate.~ Se usucă prin tamponare cu prosop de hârtie sau prosop de unică folosinţă.~ Se închide robinetul acoperit cu prosopul

*OXACILINA

Compozitieoxacilina 250 mg; oxacilina Forte 500 mg - capsule continand cantitatea echivalenta de oxacilina sodica monohidrat Oxacilina 1 g - pulbere pentru solutie injectabila continand oxacilina sodica corespunzatoare la 500

mg, respectiv 1 g oxacilina

cutie cu 2 blistere a 10 capsule

oxacilina este o penicilină semisintetică penicilinazo- şi acido-rezistentă, ceea ce permite şi administrarea lui perorală în cadrul tratamentului general. Spectrul său antimicrobian este asemănător cu al celorlalte peniciline, caracteristica fiind activitatea împotriva stafilococului rezistent la benzilpenicilină (Penicilina G)

Actiune terapeuticaOxacilina face parte din grupa penicilinelor de semisinteza antistafilococice. fiind eficient asupra majoritatii tulpinilor de stafilococi Prezinta o absorbtie suficient de buna dupa administrare orala (30%), care asigura concentratii terapeutice dupa o ora de la administrarea unei doze unice de 250 mg. Se distribuie in tot organismul, inclusiv la nivelul oaselor si in lichidele pleural, pericardic si peritoneal. Metabolizarea este rapida, 45% trecand in forme inactive terapeutic. Eliminarea se realizeaza preponderent renal, prin filtrare glomerulara si secretie tubulara. Datorita metabolizarii rapide oxacilina nu se acumuleaza in organism la pacientii cu insuficienta renala.

IndicatiiEste antibioticul de electie in infectiile stafilococice localizate la diferite nivele: tesut cutanat, tesut osos, tract respirator, urechea medie, tract urinar, organe urogenitale. Este recomandat in infectii stomatologice cu stafilococ, infectii mixte cu streptococ si stafilococi penicilinazo-

rezistenti. Calea parenterala se utilizeaza de regula pentru septicemii si endocardite. Se poate folosi ca tratament preventiv de scurta durata in interventiile chirurgicale, cu risc inalt (interventii ortopedice, cardiovasculare).

oxacilina traversează placenta şi trece în laptele matern.

Doze si mod de administrareAdulti: oral 500 mg la fiecare 6 ore, minim 5 zile, cu o ora inainte sau doua ore dupa mese. Doza maxima este de 6 g in 24 de ore. Parenteral 1 g la 12 ore. Maxim 12 g/zi. Copii: 50 mg/kg corp/zi fractionat in 4 prize. i.m. 50 mg/kg corp/zi.

in infectii grave se poate creste pana la 300 mg/kg corp/zi.

ContraindicatiiAlergie la peniciline. Precautii la nou-nascuti si la bolnavii cu insuficienta hepatica. Prudenta la alergici si bolnavi bronsici. Nu este indicata pe cale orala in infectii grave.

Reactii adverseIncidenta reactiilor adverse este scazuta: manifestari alergice: urticarie, eozinofilie, rar soc anafilactic; manifestari gastrice: greata, voma, diaree; suprainfectii cu Pseudomonas, Proteus, Candida, foarte rar enterocolita pseudomembranoasa; rareori cresteri moderate ale transaminazelor, hepatita; reactii hematologice reversibile: anemie, trombocitopenie, leucopenie.

*ALGOCALMINUL

Compozitie pentru Algocalmin:

o 2 mililitri solutie injectabila (o fiola de Algocalmin) contin metamizol sodic anhidru 1 g sub forma de metamizol sodic monohidrat 1,05 g si excipient, apa pentru preparate injectabile.

o Solutie injectabila 50%, o Comprimate a 0,50 go Supozitoare pentru adulti: 1g o Supozitoare pentru copii: 0,30 g

Actiune terapeuticaalgocalminul este un analgezic puternic, inlocuind intr-o larga masura opiaceele,fara a determina efectele secundare obisnuite dupa administrarea acestora. Fiind un derivat pirazolonic, algocalminul are si o actiune antipiretica.

IndicatiiStari dureroase de diverse etiologii: colica renala, dureri post-operatorii. Mialgii, nevralgii, lumbago, sciatica, cefalee, gripa, stari febrile.

Mod de administrarePentru adulti: 1-2 comprimate de 1-2 ori pe zi sau 2-5 ml de 1-2 ori pe zi, in injectii intramusculare profunde sau 1-3 supozitoare pentru adulti pe zi. Pentru copii: 1/4-1 1/2 comprimat, dupa varsta sau 1-3 supozitoare pentru copii pe zi. Pentru comprimate, se recomanda desfacerea acestora in putina apa inainte de administrare.

Reactii adverseCa toti derivatii pirazolonici, algocalminul poate determina in cazuri foarte rare si la tratament prelungit reactii alergice si modificari ale formulei leucocitare: daca in cursul unui tratament prelungit cu algocalmin apare leucocitopenie sau granulocitopenie se va intrerupe tratamentul.

*FRAXIPARINA

Fraxiparine nu este destinat administrarii pe cale intramusculara. În profilaxia si tratamentul tulburarilor tromboembolice, Fraxiparine trebuie administrat pe cale subcutanata

La administrarea subcutanata , locul uzual de injectare este peretele abdominal antero-lateral, alternativ în partea dreapta si partea stânga. Se inspecteaza regiunea, se dezinfecteaza tegumentele si se formeaza pliul cutanat.Acul trebuie introdus în întregime, perpendicular si nu tangential, într-un pliu cutanat realizat între police si index, care trebuie mentinut pâna la terminarea injectarii. Se verifica pozitia acului si apoi se injecteaza. Seringile gradate sunt destinate administrarii de doze ajustate. Accidente-durerea in timpul injectarii impune tragerea imediata a acului si injectarea in alta zona.Bula din seringile preumplute nu se elimina inainte de injectare

Calciparina: seringi preumplute, 5000 U/0,2 mlSAU 25.000 U/1 mlFraxiparina: solutie 9500 u/ml

se r i ng i p r eumplu t e neg rada t e (0 ,3 - 0,4 ml)sau gradate (0,6 -0,8 ml)

*CORTIZONUL

Cortizon acetat, fioleProspect

CompozitieFiole a 5 ml suspensie apoasa injectabila continand cortizon acetat 25 mg -1 fiola bruna cu 1 ml substanta de baza

-1 fiola alba cu 4 ml solventActiune terapeuticaHormon glucocorticoid , asigura homeostazia glucidica, protejeaza organismul in conditii de stres, are actiune antiinflamatorie si antialergica; favorizeaza catabolismul proteic si mareste glicemia , creste secretia gastrica, stimuleaza sistemul nervos central ; favorizeaza retentia hidrosalica. Durata efectului unei doze este de 8-12 ore. Hidrocortizon hemisuccinat fiole

Prezentare farmaceutica: Fiole a 5 ml solutie continand hidrocortizon hemisuccinat 25 mg, dizolvat intr-un ml glicerinformol [cutii cu 1 fiola hidrocortizon si 1 fiola solvent continand solutie apoasa de bicarbonat de sodiu].

Actiune terapeutica: Ester solubil al hidrocortizonului, cu actiuni antiinflamatoarie si decongestiva, antihipotensiva, bronhodilatatoare, protectoare hepatica si antitoxica, intense si relativ rapide [efectul se dezvolta dupa 2 ore de la injectare si se mentine 8-12 ore].

II Compozitie

O fiola de 5 ml (sticla transparenta) contine 0,025 g hidrocortizon hemisuccinat intr-un ml polietilenglicol 400 (solutia A)

insotita de o fiola de solvent (solutia B) continand solutie apoasa de hidrogenocarbonat de sodiu, in concentratie de 0,225%.

In urma reactiei dintre solutia de hidrocortizon hemisuccinat si solvent rezulta hidrocortizon hemisuccinat de sodiu.

Forma de prezentare

Cutii cu 100 fiole de 5 ml: 50 fiole (sticla transparenta) cu principiul activ (solutia A) si 50 fiole (sticla bruna) cu solvent (solutia B).

II Hidrocortizon hemisuccinat, solutie injectabilaProspectForma de prezentare:Pulbere pentru solutie inj. 100 mg hidrocortizon succinat sodic; ct. x 1 fl. pulb. + 1 f. solv. x 2 ml

Indicatii: Insuficienta acuta corticosuprarenaliana; adrenalectomie bilaterala; soc anafilactic si alte reactii alergice grave; infectii generalizate cu toxicitate ridicata; les; pneumonie prin aspiratie.

Doze si recomandari:

Inj. i.m. intravenos sau perf. intravenos 100-500 mg, repetat la intervale de 1, 3, 6 sau 10 ore, in

functie de reactia pacientului.

*ASEPSIA SI ANTISEPSIA

Antisepsia =Ansamblu de masuri predominant chimice pentru distrugerea agentilor microbieni patogeni din campul operator, plagi, de pe mainile chirurgului si de pe obiectele care vin in contact cu regiunea operatorieAsepsia = Ansamblu de masuri predominant fizice prin care se previne contactul germenilor cu plaga operatorie, Sterilizarea a tot ceea ce vine in contact cu plaga operatorieAsepsia( gr. a = fără şi sepsis = putreziciune)

ansamblu de măsuri prin care seîmpiedică contactul dintre germeni şi plaga operatorie. Este o metodă profilactică

Asepsia şi antisepsia se completează reciprocAsepsia se realizează prin:- sterilizare;- spălarea chirurgicală a mâinilor membrilor echipei operatorii;- purtarea echipamentului steril de către membrii echipei (halat, mască,mănuşi);-pregătireacâmpuluioperator;- dezinfectarea aeruluişi suprafeţelordin sala de operaţie

Sterilizarea în spital se efectuează pentru instrumentarul şi materialele refolosibile. Acestea pot fi instrumente metalice, din sticlă, plastic sau material textil. Ele se pregătesc în vederea sterilizării. Pregătirea pentru sterilizare presupune o predezinfec ţie sau decontaminare chimică iniţială, realizată prin imersie în soluţii de detergenţi sau substanţe dezinfectante

AnAntitisepsia( gr. anti = împotriva şi sepsis = putreziciune)– mijloacele prin care se urmăreşte distrugerea germenilor prezenţi într-o plagă, pe tegumente sau în mediu. Este o metodă curativă.

Teste colocviu semestrul I AMG1ASubiectul 1.......................................................................................................................................4

Raspuns.......................................................................................................................................4a).Respiratie ...........................................................................................................................4b)Tehnica exsudatului faringian.............................................................................................6

Subiectul 2.......................................................................................................................................7Raspuns ......................................................................................................................................7

a).Anamneza...........................................................................................................................7b)Bradicardia;Masurarea TA cu tensiometrul.........................................................................7

Subiectul 3.......................................................................................................................................8Raspuns ......................................................................................................................................8

a).Manifestari de dependenta in constipatie:..........................................................................8b) Alimentatia pasiva..............................................................................................................9

Subiectul 4.......................................................................................................................................9Rapsuns.......................................................................................................................................9

a).Manifestari de dependenta in varsaturi:.............................................................................9b)Captarea varsaturilor.........................................................................................................10

Subiectul 5.....................................................................................................................................10Rapsuns.....................................................................................................................................10

a)Pozitiile pacientului in pat sunt:........................................................................................10b)Tratamentul escarei...........................................................................................................11

Subiectul 6.....................................................................................................................................14Raspuns ....................................................................................................................................14

a).Manifestari de dependenta in retentia urinara-ischiuria...................................................14b)Recoltarea urinei pentru proteinurie ................................................................................14

Subiectul 7.....................................................................................................................................16Raspuns.....................................................................................................................................16

a).Tipuri de dispnee..............................................................................................................16b)Schimbarea pozitiei B imobilizat......................................................................................16

SSubiectul 8...................................................................................................................................17Raspuns.....................................................................................................................................17

a).Interventiile asistentei la pacientul cu insuficienta respiratorie.......................................17Subiectul 9.....................................................................................................................................19

Raspuns.....................................................................................................................................19a).Tipuri de febra..................................................................................................................19b).Descriere scaun; Examen coproparazitologic..................................................................19

Subiectul 10...................................................................................................................................20Raspuns.....................................................................................................................................20

a).Definitie TA; Factorii determinanti ai TA........................................................................20Reglarea circulatiei sanguine....................................................................................................21

b).Hipotermia;Manifestari de dependenta in hipotermie.....................................................21Subiectul 11...................................................................................................................................22

Raspuns.....................................................................................................................................22a).Pulsul................................................................................................................................22b).Notarea pulsului in FT.....................................................................................................22

Subiectul 12...................................................................................................................................22Raspuns.....................................................................................................................................23

a).Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei in satisfacerea nevoii de a manca....................................................................................................................................23b).Alimentatia pasiva............................................................................................................23

Subiectul 13...................................................................................................................................24

p://articole.famouswhy.ro/ce_esta_hemocultura/#ixzz1DegZkNn3

p://articole.famouswhy.ro/ce_esta_hemocultura/#ixzz1DegZkNn3

p://articole.famouswhy.ro/ce_esta_hemocultura/#ixzz1DegZkNn3

p://articole.famouswhy.ro/ce_esta_hemocultura/#ixzz1DegZkNn3

p://articole.famouswhy.ro/ce_esta_hemocultura/#ixzz1DehwzeCX

Raspuns.....................................................................................................................................24a).Regimul diabetic .............................................................................................................24b).Punctia venoasa si capilara pentru determinarea glicemiei; Valori normale glicemie.....25

Subiectul 14...................................................................................................................................26Raspuns.....................................................................................................................................26

a).Definitie diureza;Metode de captare a urinei cu ajutorul urinarului................................26b).Pulsul -definitie Pulsul este senzatia de soc perceputa la palparea unei artere superficiale pe un plan osos..................................................................................................27

Subiectul 15...................................................................................................................................27Raspuns.....................................................................................................................................28

a). Spalatura auriculara.........................................................................................................28b).Manifestari de independenta in nevoia de a se odihni.....................................................28

Subiectul 16...................................................................................................................................29Raspuns.....................................................................................................................................29

a).Regimul gastric si hepatic................................................................................................29b).Recoltarea secretiilor vaginale.........................................................................................29

Subiectul 17...................................................................................................................................30Raspuns.....................................................................................................................................30

a).Interventiile asistentei in hipertensiune arteriala;Definitie TA;Valori TA in functie de varsta....................................................................................................................................30b).Masurarea respiratiei si notarea in foaia de temperatura grafic si scriptic.......................30

Subiectul 18...................................................................................................................................31Raspuns.....................................................................................................................................31

a).Manifestari de dependenta in nevoia de a respira............................................................31b).Locuri de electie pentru masurarea pulsului; notarea pulsului in FT...............................32

Subiectul 19...................................................................................................................................33Raspuns.....................................................................................................................................33

a).Nevoi afectate ale pacientului cu fractura de bazin..........................................................33b).Clisma terapeutica picatura cu picatura...........................................................................34

Subiectul 20...................................................................................................................................35Raspuns.....................................................................................................................................35

a).Reguli de efectuare a unui bandaj....................................................................................35b).Manifestari de dependenta in hipertermie. Definitia tuturor tipurilor de febra...............36

Subiectul 21...................................................................................................................................37Raspuns.....................................................................................................................................37

a).Spalatura vezicala la femei...............................................................................................37b).Interventiile asistentului medical in hipotermie...............................................................37

Subiectul 22...................................................................................................................................38Raspuns.....................................................................................................................................38

a).Spalatura vaginala............................................................................................................38b).Manifestari de dependenta ale nevoii de a elimina prin menstra.....................................39

Subiectul 23...................................................................................................................................39Raspuns.....................................................................................................................................39

a).Reguli de efectuare a unui pansament..............................................................................39b).Recoltarea sangelui pentru probele hepatice....................................................................39

Subiectul 24...................................................................................................................................41Raspuns.....................................................................................................................................41

a).Manifestari de dependenta in diaree.................................................................................41b).Recoltarea scaunului pentru examen bacteriologic-coprocultura....................................41

Subiectul 25...................................................................................................................................42Raspuns.....................................................................................................................................42

a).MD in obstructia CRS. Definitii......................................................................................42

b).Recoltarea exsudatului nazal............................................................................................43Subiectul 26...................................................................................................................................43

Raspuns.....................................................................................................................................43a).Manifestari de independenta a nevoii de a respira...........................................................43b).Recoltarea sangelui pentru determinarea VSH................................................................44

Subiectul 27...................................................................................................................................45Raspuns.....................................................................................................................................45

a).Recoltarea HL prin punctie capilara;frotiul......................................................................45b).Interventii autonome si delegate ale asistentei medicale la un pacient cu varsaturi........46

Subiectul 28...................................................................................................................................46Raspuns.....................................................................................................................................46

a).Recoltarea secretiei otice..................................................................................................46b).Manifestari de dependenta in alterarea tegumentelor si fanerelor a nevoii de a fi curat; Definitii................................................................................................................................47

Subiectul 29...................................................................................................................................48Raspuns.....................................................................................................................................48

a).Manifestari de dependenta in carente de curatenie a nevoii de a fi curat.........................48b).Recoltarea sangelui pentru HL prin punctie venoasa;mod de recoltare si conditii de recoltare................................................................................................................................48

Subiectul 30...................................................................................................................................50Raspuns.....................................................................................................................................50

a).Capelina............................................................................................................................50b).Interventiile AsM-autonome si delegate- in hipertermie.................................................51

Subiectul 31...................................................................................................................................51Raspuns.....................................................................................................................................51

a).Interventiile AsM la pacient cu deficiente respiratorii la nivelul faringelui si laringelui 51b).Spalatura gastrica.............................................................................................................51

Subiectul 32...................................................................................................................................52Raspuns.....................................................................................................................................53

a).MD in cadrul nevoii de a se alimenta in cazul unui pacient cu deficit nutritional...........53b).Spalatura oculara..............................................................................................................53

Subiectul 33...................................................................................................................................54Raspuns.....................................................................................................................................54

a).Recoltarea secretiilor din abces........................................................................................54b).MD in cadrul nevoii de a se alimenta in cazul unui pacient supraponderal.....................54

Subiectul 34...................................................................................................................................54Raspuns.....................................................................................................................................54

a).Masurarea TA prin metoda palpatorie; Definitei; Tehnici................................................54b).IP; MD in surplusul si deficitul alimentar........................................................................55

Subiectul 35...................................................................................................................................56Raspuns.....................................................................................................................................56

a).Notarea scaunelor in FT...................................................................................................56b).Sondajul Gastric...............................................................................................................56

Subiectul 36...................................................................................................................................57Raspuns.....................................................................................................................................57

a).Recoltarea secretiei oculare..............................................................................................57b).Rolul asistentei medicale in cadrul serviciului internari pacienti....................................58

Subiectul 37...................................................................................................................................58Raspuns.....................................................................................................................................58

a).Interventiile AsM la pacientul cu deficienta respiratorie la nivelul nasului.....................58b).Recoltarea materiilor fecale la copil pentru examen coproparazitologic si coprocultura58

Subiectul 38...................................................................................................................................59

Raspuns.....................................................................................................................................59a).Hemocultura.....................................................................................................................59b).MI a nevoii de a elimina-scaunul.....................................................................................60

Subiectul 39...................................................................................................................................61Raspuns.....................................................................................................................................61

a).Recoltarea sangelui pentru fibrinogen..............................................................................61Pregatire pacient...................................................................................................................61Tehnica.................................................................................................................................61b).Afectarea nevoii de a elimina(sputa)...............................................................................62

Subiectul 40...................................................................................................................................62Raspuns.....................................................................................................................................62

a).Clisma evacuatoare..........................................................................................................62b).MD ale nevoii de a se misca si a avea o buna postura-interventiile asistentei................63

Subiectul 1

a).Culegere de date la pacientul cu afectiune respiratorie, interviul pentru a prezenta semne si simptome.b).Investigatie necesara pentru a transforma tusea productiva probabil infectioasa -deci o manifestare de dependenta in una de independenta si scopul ei. Recolta la exsudat faringian.

Raspuns

a).Respiratie

-frecventa -nn-30-50r/min

-2 ani-25-35r/min

-12 ani-15-225r/min

-adult-16-18r/min

-varstnic-15-25r/min

-ritm-pauze egale intre respiratii

-simetria miscarilor-ambele hemitorace prezinta aceeasi miscare de ridicare si coborare

-aspectul toracelui-Pectus excavatum cunoscut drept pieptul infundat este o deformare congenitala a peretelui toracic in care citeva coaste si sternul se dezvolta anormal, producind un aspect concav sau excavat al peretelui toracic anterior.

Pectus excavatum este cea mai frecventa deformare congenitala a peretelui toracic-90%, urmat de

-Pectus carinatum-sau pieptul de pui reprezinta o deformare a toracelui caracterizata prin protruzia(bombarea exterioara) sternului si a coastelor

tiraj -tip costal/tip intercostal-depresiune inspiratorie a partilor moi ale toracelui suprasternal, epigastru, intercostal.

truse -cand a aparut-uscata, cronica, acuta, umeda, persistenta-respiratie fortata=tuse=degajare cr

-care este frecventa-convulsiva=saptamani, puternica, frecventa, seaca-este urmata sau nu de expectoratie-hemoptizie, seroasa, mucoasa, corpi straini-apare in anumite pozitii-de efort-accesele survin noaptea sau ziua-uscata seara, fara expectoratii

-umeda dimineata, productiva cu expectoratiiexpectoratia -culoare, cantitate-expulzia sputei-~5ml/expectoratie pana la 300-400 ml/24 h in boli grave;vomica e expulzarea brutala a unei colectii purulente aflate in vecinatatea parenchimului pulmonar sau parenchim pulmonar

-culoare poate fi rosie gelatinoasa in cancer pulmonar, negricioasa in infarct pulmonar, ruginie in pneumonie, hemoptoica in tbc

-miros, aspect-fetid in abces pulmonar,putrid, respingator in gangrena pulmonara

-aspect vascos, aderent, aerat, perlat, galben verzui, pseudomembranoasa, purulenta,grunjoasa,etc

-prezenta sangelui-temporara sau permanenta-apare in timpul unui efort de varsatura, temporar in tuse hemoptoice -forma minima a hemoptiziei-cand sputa are striatii de sange de obicei dimineta, la trezire

-hemoptizia apare brusc, se elimina sange curat, intre 100-300ml, precedata de prodroame-caldura retrosternala, gust usor metalic, sarat, gadilitura laringiana, apare apoi paloare, transpiratie, dispnee, tahicardie. Masive in tbc, mortale prin asfixiedispnee-tipul dispneei-de inspir-in afectiuni obstructive ale cailor aerine superioare

-de expir-astm bronsic, emfizem pulmonar, bronsiolita capilara- Dispneea Expiratorie este o forma de dispnee care se caracterizeaza prin

predominanta expiratiei fiind provocata o dificultate a expulzarii aerului din plamani.Este determinata de procesul de obstructie a bronhiilor mici si mijlocii si apare in astmul bronsic

- Dispnee inspiratorie severa la efort si repaus, tuse matinala cu expectoratie mucoasa, dureri toracice diseminate, senzatie de mictiune in timpul tusei.

- Dispnee inspiratorie-lipsa de aer, si poate evolua pana la insuficienta inspiratorie.

- Dispnee inspiratorie, infecţii descendente traheo-bronşice.În cadrul unui acces de tuse corpul străin poate fi eliminat spontan.

- Dispnee inspiratorie, cu respiraţie aspră, zgomotoasă, ce se aude de la distanţă, numită şi cornaj), tiraj supra– şi substernal, supraclavicular şi intercostal),tuse, răguşeală

- Dispneea de Repaus este o forma mai grava de insuficienta cardiaca stanga, debitul cardiac neputand fi asigurat nici in repaus. Bolnavul sta in pozitie sezanda cu capul pe 2-3 perne prezentand polipnee respiratorie

-apare in repaus sau la efort, in conditii de stres-ce pozitie o amelioreaza-pozitia care permite expectoratia , ortopneica sau antalgica-cand apare, ziua sau noaptea

Durere toracica - intensitate, localizare, iradiere, durata-junghi toracic de cauza pleurala, durere data de inflamarea cailor respiratorii mari,durere produsa de distensia arterelor pulmonare

-este exagerata de tuse si respiratie profunda

Durerea de cauza respiratorie este de mai multe tipuri : junghi toracic, durere data de inflamarea cailor respiratorii mari, durere produsa de distensia arterelor pulmonare.

pozitia corpului -ortopnee

-antalgica

afectiuni respiratorii in antecedente, durata si cum au fost tratate

b)Tehnica exsudatului faringian

OBIECTIVELE PROCEDURII- Identificarea agenţilor patogeni la purtători sănătoşi şi bolnavi- Efectuarea antibiogrameiPREGĂTIREA MATERIALELOR- Tavă medicală/cărucior;- Spatulă linguală sterilă;- Eprubetă cu tampon faringian steril;- Mănuşi de unică folosinţă;- Mască de protecţie;- 1-2 tăviţe renalePREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:

- Informaţi şi explicaţi procedura pacientului/aparţinătorului (dacă este copil)- Obţineţi consimţămantul informat- Incurajaţi şi susţineţi pacientulb) FIZICĂ:- Atenţionaţi pacientul sau aparţinătorul să nu inceapă nici un fel de tratament;să nu mănance, să nu bea apă, să nu facă gargară, să nu se spele pe dinţi, să nuşiinstileze picături in nas in dimineaţa recoltării- Aşezaţi pacientul pe scaun sau in pat in poziţie şezandă- Avertizaţi aparţinătorul că va trebui să-şi susţină copilul in braţe pentrurecoltareEFECTUAREA PROCEDURII:- Verifica daca pacientul a respectat recomandarile privind procedura- Spălaţi mainile cu apă şi săpun- Imbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă- Folosiţi masca de protecţie- Invitaţi pacientul să deschidă larg gura- Deschideţi eprubeta; scoateţi tamponul faringian- Apăsaţi limba cu spatula linguală sterilă- Ştergeţi depozitul faringian şi amigdalian (dacă este cazul dezlipiţi şi o

porţiune din falsa membrană)- Retragceţi tamponul faringian fară a atinge: dinţii, limba, obrajii- Inchideţi repede eprubeta cu dopul- Realizaţi un frotiu folosind alt tampon conform recomandării medicului)- Aşezaţi pacientul in poziţie comodăINGRIJIREA PACIENTULUI- Nu necesita ingrijiri speciale legate de procedură.Dacă are senzaţie de greţă şi vomă nu mănancă şi nu bea imediat după recoltareREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Colectaţi deşeurile in recipiente speciale, - Spălaţi şi curăţaţi instrumentele folosite- Spălaţi mainile cu apă şi săpun- Indepărtaţi mănuşile/mascaNOTAREA PROCEDURII- Notaţi procedura in dosarul/planul de ingrijire;- Data şi ora recoltării;- Notaţi reacţia pacientului, aspectul local

Subiectul 2

a).Prezentare de caz: In sectia de cardiologie se interneaza un pacient. Asistentul care il primeste in sectie ce anume va trebui sa urmareasca imediat la prezentarea pacientului.

b).Bradicardie-masurarea TA cu tensiometrul.

Raspuns

a).Anamneza

Asistenta va prelua pacientul, il va conduce in salon, il prezinta celorlalti pacienti si ii da despre fiecare cateva relatii despre manifestarile de dependenta si evolutia lor.(Scuze pentru nonsensul frazei, am copiat doar ad literam)Se va prezenta pacientului si il va ruga sa ii raspunda in maxim 10 minute la urmatoarele intrabari:

-Sa ii masoare TA sistolica si diastolica-TA sistolica(max)=115-140mmHg; TAdiastolica(min)=75-90mmHg

-Sa ii masoare pulsul, frecventa si ritmul-P=60-80p/min, puls ritmic cu pulsatii egale

-Durere precordiala -localizare, intensitate, iradiere-durere de origine cardiaca, cardiovasculara sau extracardiaca, data de afectiuni parietale, mediastinale sau pulmonare-nevralgii intercostale, pleurita, pneumotorax, embolii pulmonare, angina pectorala, pleurizie

-factori declansatori-efort fizic, mese copioase, emotii

-factori de ameliorare-renuntare la obiceiuri daunatoare-fumat, alcool, mancare cu nivel de grasimi ridicat, reducerea colesterol, renuntarea la sedentarism, controlul glicemiei, alimentatie sanatoasa

-Palpitatii-cand apar-la efort, dupa abuz de alcool, cafea, tutun?

-Cianoza-localizare, intensitate-coloratia albastra-vinetie a pielii si mucoaselor-buze, urechi, degete, determinata de scaderea concentratiei de oxigen in sange-hipoxemie

-Paloare-provocata de frig, emotii, obstructia unui vas de catre un cheag, anemie

-Turgescenta venelor jugulare-umflarea

-Oboseala la mers

-Edem la nivelul gambelor-retentie patologica de lichid in tesuturile organismului-conjunctiv

-Analizeaza factorii de risc-fumat, de cand, cat, daca si membrii familiei fumeaza

-Sedentarism -efectuati o munca sedentara?

-mergeti pe jos la serviciu?

-practicati vreun sport?

-stati timp indelungat in picioare?

-Mediul -lucrati sau locuiti in mediu poluat?

-stres, anxietate

-Alimentatia -in exces

-dezechilibrata

b)Bradicardia;Masurarea TA cu tensiometrul

Bradicardia-Scaderea frecventei pulsului-modificare de frecventa a pulsului

Algoritmul efectuarii-TA se măsoară cu ajutorul tensiometrelor care pot fi de diferite feluri: cu mercur, cu manometru, electronice automate cu afişaj digital.

Tehnica măsurării TA: se aplică manşonul tensiometrului pe braţ deasupra cotului,pe artera humerala,(manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea), se închide ventilul; se pompează aer în tensiometru, concomitent luându-se pulsul la artera radială. Se deşurubează încet ventilul. Primul zgomot sesizat atât stetacustic cât şi la radială reprezintă valoarea tensiunii arteriale sistolice sau maxime. Se ascultă bătăile în continuare, iar momentul dispariţiei acestor zgomote reprezintă tensiunea arterială diastolică sau minimă. Valorile normale ale tensiunii arteriale conform OMS sunt 140/90 mmHg. Pentru a evalua în mod corect valoarea tensiunii arteriale la un pacient se impune măsurarea ei la ambele braţe, aceasta diferind de la stânga la dreapta în mod normal cu 10-15 mmHg. De asemenea este necesară măsurarea tensiunii în clino şi în ortostatism, cunoscut fiind faptul că în ortostatism TA maximă poate să scadă la unii pacienţi (hipotensiunea ortostatică mai frecventă la tineri şi la femei.

Subiectul 3

a).Prezentare de caz: Doamna X cu obezitate, constipatie, plange, este descurajata, isi desfasoara cu greu activitatea. Este internata in spital in sectia endocrinologie. Descrieti manifestarile de dependenta legate de nevoia de a bea si a manca in constipatie.

b).Descrieti o tehnica a alimnetatiei pentru a transforma dependenta in independenta: Alimentatia pasiva -tehnica.

Raspuns

a).Manifestari de dependenta in constipatie:

-frecventa-scaun 2-4 zile

-orarul-pierderea orarului obisnuit la evacuare

-cantitatea -redusa in constipatie

-mare in anomalii de dezvoltare a colonului-megacolon-

-consistenta uscata, crescuta(scibale, coproliti)-scibale-materii fecale de marime mica, rotunde si uscate

-coproliti-fragment de materie fecala intarita si calcificata care ia aspectul unei pietricele

-forma -bile dure, de marimea maslinelor in constipatia spastica

-masa fecaloida abundenta in constipatia atona

-crampe-contractii dureroase, involuntare, pasagere ale musculaturii abdominale

-meteorism-acumulare de gaze in intestin, datorita absorbtiei lor insuficiente, producerii in cantitate exagerata

-flatulenta-eliminarea frecventa a gazelor din intestin

-tenesme-senzatie dureroasa de defecare, fara eliminarea de materii fecale

-fecalom-acumulare de fecale in rect

-anorexie, cefalee, iritabilitate

b) Alimentatia pasiva

Alimentarea pasiva este starea generala a bolnavilor ce nu le permite sa se alimenteze singuri si trebuie ajutati.Pregatirea materialelor- tava- farfurii- pahar cu apa sau cana cu cioc- servet de panza- tacamuriAsistenta imbraca halatul de protectie isi aseaza parul sub boneta si se spala pe maini.Pregatirea pacientuluiPacientul se aseaza in pozitie semisezand cu ajutorul rezematoarelor de pat sau in decubit dorsal cu capul usor ridicat si aplecat inainte pentru a usura deglutitia.Lenjeria se protejeaza cu un prosop curat. Se adapteaza masuta la pat si i se aseaza mancarea astfel incat sa vada ce i se introduce in gura.Servirea meseiAsistenta se aseaza in dreapta pacientului si ii ridica usor capul cu perna. Verifica temperatura alimentelor, ii serveste supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele subtiri. Dupa terminarea alimentatiei este curatat la gura si se curata patul. Se aeriseste, se strange vesela si se duce la oficiu.

Daca lenjeria s-a murdarit se schimba lenjeria patului.

Subiectul 4

a)Pacient de 35 ani, lucreaza intr-un mediu cu temperatura crescuta a mediului ambiant-este brutar-, depune efort fizic, ingestia de lichide insuficienta, se interneaza cu cefalee si varsaturi incorecibile. Efectuati interviul pentru a afla manifestarile de dependenta.

b).Descrieti tehnica captarii varsaturilor

Rapsuns

a).Manifestari de dependenta in varsaturi:

-frecventa-incoercibile, cauza este caldura si cefaleea

-orarul-permanent

-cantitatea-mica, pentru ca nu se poate alimenta si hidrata

-continutul -alimentare, mucoase

-fecaloide in ocluzii intestinale

-biliare in colecistopatii

-purulente in gastrite flegmonoase

-sangvinolente

-sange pur – hematemeza

-culoare -galben verzui in varsaturi biliare

-rosie in hematemeza

-galben murdara in ocluzii

-bruna- in zat de cafea in cancer gastric

-mirosul -fad, acru in hiperclorhidrii

-fecaloid

-simptome ce insotesc varsaturile-dureri abdominale, deshidratare, greata, cefalee

b)Captarea varsaturilor

Varsatura este un continut gastric care se elimina spontan.

Scopul recoltarii este explorator pentru examinari macroscopice, bacteriologice, chimice

Materiale-2 tavite renale curate, uscate

-pahar cu apa aromatizata

-musama, traversa,prosop

Pacientul- psihic se incurajeaza si se sustine in timpul varsaturii

-fizic se aseaza in pozitie sezand sau decubit dorsal cu capul intors lateral, se aseaza un prosop sub cap sau in jurul capului, se protejeaza lenjeria de corp si de pat

-se indeparteaza proteza daca e cazul, se ofera tavita sau o sustine asistenta,se sprijina fruntea B, se sfatuieste sa-si comprime usor cu palma plaga operatorie daca e cazul, i se ofera apa pt clatire si arunca in cealalta tavita

-se ingrijeste ulterior B, se aeriseste, se supravegheaza in continuare,

-se completeaza buletinul de recoltare si se trimite produsul la laborator, in FO se noteaza aspectul macroscopic, cantitatea, unele semne insotitoare-cefalee, vertij, transpiratii,etc

Subiectul 5

a)Pozitia pacientului in pat

b)Pansamentul unei escare

Rapsuns

a)Pozitiile pacientului in pat sunt:

-activa-descriere-P se misca singur, nu are nevoie de ajutor

-pasiva-descriere-P nu poate sa-si schimbe singur pozitia, si-a pierdut forta fizica, are nevoie de ajutorul altei persoane-B grav, adinamici

-fortata-descriere-P are o postura neobisnuita, inadecvata, pozitia putand fi determinata de:

-afectiunea de baza-tetanos-meningita

-reactie de aparare a organismului-in crize dureroase de ulcer sau colica biliara

-ca o masura profilactica in prevenirea unor complicatii-prevenirea emboliei sau tromboflebitei

-ca masura terapeutica-folosirea aparatelor de extensie

-decubit dorsal-Decubit dorsal este pozitia cea mai relaxata in mod normal;previne

contractarea muschilor abdominali.Mentinuta mult timp poate cauza dureri lombare. Afectiuni care o impun-punctie lombara, afectiuni ale coloanei vertebrale, anemie post hemoragica, adinamie, operatii

-semisezand-Culcat pe spate, toracele formeaza cu linia orizontala un unghi de 30-45%. Se realizeaza cu un numar mare de perne, cu rezemator mobil, cu somiera articulata, se asigura P sa nu alunece prin introducerea unui sul in regiunea poplitee sau sprijinitor sub talpi. In afectiuni cardiace, pulmonare, unele categorii de operatii

-sezand-Trunchiul formeaza cu membrele inferioare un unghi drept, P are coapsele flectate pe bazin si gambele sunt in semiflexie pe coapse Cel mai frecvent in vederea examinarii P. Indicata in stare grava, dispneea in pneumonii, insuficienta cardiaca, varstnici, dupa interventii pe tiroida

-decubit lateral-Poate fi drept sau stang, capul sprijinit pe o singura perna, membrele inferioare flectate usor, spatele sprijinit cu operna sau un sul. Pentru a impiedica aparitia escarelor,Indicata in pleurizii, meningite, in efectuarea toaletei, schimbarea lenjeriei, masurarea temperaturii pe cale rectala, clisme, administrarea de supozitoare, sondaje duodenale

b)Tratamentul escarei

Principii fundamentale

11. sa se lucreze in conditii de asepsie perfecta, mainile sa fie dezinfectate

12. sa se asigure absorbtia secretiilro

13. sa se aseptizeze plaga cu solutii antiseptice corespunzatoare stadiului de evolutie

14. sa se protejeze plaga fata de agentii termici, mecanici, climaterici

15. sa se asigure repausul pentru a grabi cicatrizarea

In functie de gradul de afectare a tesuturilor, escarele pot parcurge patru stadii de evolutie. Pentru fiecare dintre aceste stadii exista pansamente dedicate, selectate in functie de aspectul escarei.

Tratamentul cu pansamente moderne, hidroactive consta in debridare autolitica (curatarea non-invaziva a plagii cu pastrarea tesutului sanatos intact), stimularea formarii tesutului de granulatie (celulelor noi), cat si stimularea epitelizarii (inchiderea plagii). Aceste pansamente creeaza conditiile necesare pentru a depasi stadiul stagnant in care se afla escara, ca urmare a dezechilibrului existent la nivel microcelular, sustinand procesul de vindecare in fiecare dintre fazele de evolutie ale acestuia (faza I – de curatare/ exsudativa; faza II - de granulatie si faza III – de epitelizare). Datorita mecanismelor specifice de absorbtie, pansamentele hidroactive reduc incarcarea microbiana si realizeaza un control optim al cantitatii de exsudat prin absorbtia secretiilor in exces si mentinerea unui mediu umed, necesar formarii tesuturilor noi.

Cum o recunoastem? Pielea este intacta, de culoare rosie, escara fiind localizata, de regula, deasupra unei proeminente osoase. Culoarea rosie sau modificarea culorii nu dispare in decurs de 30 de minute de la indepartarea presiunii. Zona poate fi dureroasa, ferma sau moale, mai calda sau mai rece decat zona inconjuratoare.

Cum o tratam? 1.Se indeparteaza presiunea din zona respectiva prin modificarea pozitiei pacientului; 2.Se mentine un nivel de igiena adecvat prin spalare cu sapun si apa, clatire si tamponare pentru a usca. Se evita curatarea sau uscarea ranii prin frecare;

3.Se asigura un regim alimentar echilibrat; 4.Se repozitioneaza periodic pacientul si se utilizeaza dispozitive pentru inlaturarea presiunii de tipul saltelelor antiescara; 5.Pansamente hidroactive. Schimbul pansamentului se face atunci cand acesta isi pierde transparenta, capatand o culoare alb – laptoasa (5 – 7 zile).

Să nu fie dureros- Acţionaţi cu blandeţe şi răbdare- Administraţi un calmant la recomandarea medicului dacă situaţia o cere- Spălaţi plaga prin turnare şi absorbiţi surplusul de lichid şi secreţiile printamponare- Nu fixaţi pansamentul prea strans pentru a nu jena circulaţia şi a nu producedurere- Asiguraţi limitarea mişcărilor in acea zonă dacă există indicaţii in acest sens

e) Să fie schimbat la timp- Verificaţi indicaţia medicală cu privire la schimbarea pansamentului;- Schimbaţi cat mai rar pansamentul la plăgile chirurgicale atunci cand se menţinecurat şi uscat- In cazul plăgilor secretante schimbaţi pansamentul ori de cate ori este nevoie;- Anunţaţi medicul şi controlaţi plaga dacă pacientul acuză durere sau prezintăfebră fără altă cauză, schimbaţi pansamentul cu această ocazie.RESPECTAŢI TIMPII PANSAMENTULUIa) Crearea campului operator- Degresarea tegumentelor din jurul plăgii pentru a indepărta urmele de adeziv dela pansamentul sau sebumul, folosind eter sau benzină iodată- Indepărtaţi compresele de la pansamentul vechi cu blandeţe, umezindu-le cusoluţie antiseptică dacă sunt lipite- Dezinfectaţi tegumentul cu o soluţie antiseptică (incepand dinspre plagă spreperiferie, schimbaţi frecvent tamponul)b) Tratarea plăgii- Acţionaţi in funcţie de recomandarea medicului, de natura şi evoluţia plăgii;spălaţi plaga cu un jet slab de soluţie antiseptică dacă prezintă secreţii,indepărtaţi tubul de dren, indepărtaţi firele şi ajutaţi medicul dacă este oplagă recentă- Aplicaţi medicamente conform prescripţiei medicalec) Acoperirea (protecţia plăgii)- Aplicaţi comprese sterile care să depăşească marginile plăgii cu 1-2 cm- Nu aplicaţi un strat prea gros de tifon pentru a asigura o bună capilaritate- La plăgile care secretă, acoperiţi compresele cu strat nu prea gros de vatăpentru a nu permite, stagnarea secreţiilor in contact cu tegumentul favorizandiritaţia şi maceraread) Fixarea pansamentului :- Alegeţi o metodă de fixare adecvată regiunii prin infăşare sau cu substanţeadezive- Verifica i pansamentul pentru a nu jena circula ia de ţ ţ intoarcere sau dacăasigură repausul in cazul in care este limitată mişcarea- Verificaţi dacă pansamentul jenează mişcareaOBIECTIVE• Favorizarea vindecării rănilor• Prevenirea infecţiei• Aprecierea procesului de vindecare• Protecţia plăgii impotriva factorilor mecanici

PREGĂTIREA MATERIALELORSe face in funcţie de tipul de pansament (protector, absorbant, compresiv,ocluziv, umed)- Tava medicală/cărucior pentru tratamente, măsuţa pentru pansamente;- Trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice, pense anatomice, foarfecichirurgicale, stilete butonate, sonde canelate;- Comprese sterile- Tuburi de dren sterile- Mănuşi sterile- Ochelari de protecţie, mască

- Muşama, aleză- Soluţii antiseptice:- pentru tegumente- pentru plagă- Soluţii degresante: benzină iodată, eter- Medicamente: pulberi, unguente- Materiale pentru fixare: feşi de tifon, benzi adezive, plasă adezivă, soluţieadezivă, ace de siguranţă- Tăviţa renalăPREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ- Informaţi pacientul asupra necesităţii efectuării pansamentului- Explicaţi modul de desfăşurarea al procedurii- Obţineţi consimţămantulb) FIZICĂ- Poziţionaţi pacientul in funcţie de segmentul ce trebuie pansat- Alegeţi poziţia de decubit pentru a evita lipotimia- Asiguraţi intimitatea pacientului dacă este cazulEFECTUAREA PROCEDURII:- Alegeţi materialele necesare in funcţie de tipul pansamentului- Verificaţi prescripţia medicală privind tratarea plăgii- Identificaţi pacientul- Evaluaţi starea pacientului pentru a stabili dacă pansamentul se face la pat saula sala de pansamente- Puneţi masca, acoperiţi părul, spălaţi mainile şi dezinfectaţi-le cu alcool- Imbrăcaţi mănuşi sterile, luaţi din trusă 2 pense sterile- Indepărtaţi pansamentul vechi dacă este cazul, fără să produceţi durere. Dacăeste lipit umeziţi cu apă oxigenată sau ser fiziologic; observaţi plaga- Curăţaţi tegumentul din jurul plăgii folosind tampoane imbibate in benzină saueter pentru a efectua degresarea şi apoi dezinfectaţi cu alcool sau tinctură deiod. Ştergerea se va face de la plagă spre periferie schimband des tampoanelepentru a evita contaminarea- Spălaţi plaga prin turnare pentru a nu produce durere, folosind una dinsoluţiile dezinfectante recomandate;- Absorbiţi secreţiile din plagă prin tamponare pentru a nu produce durere- Curăţaţi din nou tegumentele din jurul plăgii folosind tampon pentru o singurămanevră şi ştergeţi apoi cu un tampon uscat- Efectuaţi in continuare tratamentul plăgii in funcţie de natura şi evoluţiaacesteia, aplicand medicamente dacă sunt recomandate;- Acoperi i cu comprese de tifon sterile care s dep şrasc marginea ţ ă ă ă plăgii cu 1-2cm şi aplicaţi desupra un strat subţire de vată dacă este necesar- Fixaţi prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind un procedeu

adaptat regiunii (circular, in spirală, in evantai, cu faşă răsfrantă, in spic)INGRIJIREA PACIENTULUI- Aşezaţi pacientul in poziţie comodă şi puneţi regiunea lezată in repaus- Observaţi faciesul şi comportamentul la durere- Observaţi aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul să nu jeneze circulaţiaREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Colectaţi deşeurile cu potenţial infecţios (comprese, mănuşi, tuburi de dren,feşi) in recipiente speciale- Curăţaţi instrumentele şi pregătiţi-le pentru sterilizare- Dezbrăcaţi mănuşile- Spălaţi mainileNOTAREA PROCEDURII- Notaţi tipul de pansament, aspectul şi evoluţia plăgii data, ora- Notaţi informaţiile care trebuie transmise in legătură cu pansamentele următoare

Subiectul 6

a).Pacienta X care-si desfasoara activitatea in conditii de frig, stand mult in picioare se prezinta la cabinetul medical de urologie cu distensia vezicii urinare care bombeaza pusa in evidenta prin palparea deasupra simfizei pubiene-manifestare de dependenta in cadrul nevoii de a elimina – retentie urinara.

Descrieti dezechilibrul si manifestarile de dependenta in retentia de urina.

b).Recoltarea examenului de urina pentru depistarea proteinelor in urina

Raspuns

a).Manifestari de dependenta in retentia urinara-ischiuria

-anurie-absenta urinei in vezica-incapacitatea rinichilor de a produce urina

-oligurie-scaderea cantitatii de urina sub 800ml/24h

-poliurie-eliminarea unei cantitati >2500ml/24h

-disurie-eliminarea urinei cu dificultati si durere

-polakiurie-mictiuni frecvente in cantitati mici

-hematurie-prezenta sangelui in urina

-albuminurie-prezenta proteinelor in urina

-glicozurie-prezenta glucozei in urina

-hiperstenurie-urina foarte concentrata

-edeme-acumulare de lichid in tesuturi, manifestata prin cresterea in volum a regiunii edematiate, stergerea cutelor naturale, apare semnul "godeului" prin apasarea digitala.-glob vezical-distensia vezicii urinara deasupra simfizei pubiene cauzata de retentia urinara

b)Recoltarea urinei pentru proteinurie

PROTEINURIE • Este necesara recoltarea urinei pe parcursul a 24 de ore; • In dimineata inceperii recoltei se noteaza ora si urina se arunca; • Din acest moment se colecteaza toate emisiile de urina, intr-un recipient curat, acoperit, pastrat la rece si la intuneric, timp de 24 ore inclusiv ultima urina de la aceeasi ora la care a inceput recoltarea; • Se masoara cantitatea totala de urina, si se iau 50-100 ml din aceasta cantitate care se aduce

la laborator insotita de datele pacientului: nume, prenume, cantitatea totala de urina din care s-a luat esantionulPrezenta a proteinelor in urina. Nivelul proteinelor in urina este in mod normal foarte mic, sub 50 miligrame pe 24 ore si nu poate fi detectat prin metodele de cercetare conventionale; de asemenea, se spune ca in stare normala nu exista proteinurie. CAPTAREA URINIIOBIECTIVELE PROCEDURII- Golirea vezicii urinare la pacientul imobilizat- Măsurarea cantităţii de urină eliminată- Observarea aspectului urinii- Obţinerea unei mostre de urină pentru examinarePREGĂTIREA MATERIALELOR- Paravan- Ploscă sau urinar- Hartie igienică- Materiale pentru toaleta locală (dacă este cazul)- Muşama şi aleză pentru protecţia patului- Materiale pentru spălarea mainilor pacientului- Mănuşi de unică folosinţăPREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:- Incurajaţi pacientul să-şi invingă jenă şi să solicite plosca sau urinarul candare nevoie- Asiguraţi pacientul că-i va fi respectată pudoareab) FIZICĂ:- Izolaţi pacientul cu un paravan

- Evaluaţi resursele pacientului ca să vedeţi dacă poate participa- Asezaţi pacientul intr-o poziţie adecvată care să-i permită evacuareaEFECTUAREA PROCEDURII:1. La pacientul in stare gravă, care necesită ajutor- Spălaţi mainile- Imbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă- Ridicaţi pătura- Protejaţi patul cu muşama şi aleză- Dezbrăcaţ i partea inferioara a corpului (daca este cazul)- Incălziţi plosca sau urinarul prin clătire cu apă caldă şi uscaţi prin ştergerecu hartie igienică- Introduceţi plosca sub pacient respectand paşii de la captarea materiilor fecalesau aşezaţi urinarul intre coapsele pacientului2. La pacienţii de sex masculin, penisul se introduce in urinar sau se orientezaspre plosca (bazinet)- Lăsaţi pacientul cateva minute singur- Indepartati plosca su urinarul- Ajutaţi pacientul sa-şi spele mainileINGRIJIREA PACIENTULUI- Ajutaţi pacientul sa se imbrace (daca este cazul)- Aşezaţi pacientul intr-o poziţie comodă sau intr-o poziţie recomandată- Intindeţi lenjeria de corp şi de pat- Indepărtaţi aleza sau inlocuiţi-o dacă s-a umezitREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Indepărtaţi paravanul- Indepărtaţi plosca sau urinarul in vederea golirii

- Măsuraţi cantitatea şi observaţi aspectul după care goliţi şi clătiţi plosca sauurinarulNOTAREA PROCEDURII- Notaţi cantitatea, culoarea şi aspectul, intreruperea jetului, eventualelesenzaţii neplăcute (jenă, usturime)

Subiectul 7

a).Pacient internat cu alterarea nevoii de a respira. Descrieti dispneea ca manifestare de dependenta.

b).Tehnici de mobilizare.

Raspuns

a).Tipuri de dispnee

- Dispnee de tip Cheyene-Stokes-respiratie din ce in ce mai frecventa ajunsa la un grad maxim dupa care frecventa scade treptat si este urmata de o perioada de apnee. Ciclul se reia

- Dispnee Kusmaul-inspiratie lunga urmata de o expiratie fortata, apnee. Ciclul se reia

- Dispnee Biot-cicluri de respiratii intrerupte de perioade de apnee de la 5 pana la 20 secunde. Se intalneste in starile agonice

- Dispneea Gasping-in starile terminale- Dispneea Expiratorie este o forma de dispnee care se caracterizeaza prin

predominanta expiratiei fiind provocata o dificultate a expulzarii aerului din plamani.Este determinata de procesul de obstructie a bronhiilor mici si mijlocii si apare in astmul bronsic

- Dispnee inspiratorie severa la efort si repaus, tuse matinala cu expectoratie mucoasa, dureri toracice diseminate, senzatie de mictiune in timpul tusei.

- Dispnee inspiratorie-lipsa de aer, si poate evolua pana la insuficienta inspiratorie.

- Dispnee inspiratorie, infecţii descendente traheo-bronşice.În cadrul unui acces de tuse corpul străin poate fi eliminat spontan.

- Dispnee inspiratorie, cu respiraţie aspră, zgomotoasă, ce se aude de la distanţă, numită şi cornaj), tiraj supra– şi substernal, supraclavicular şi intercostal),tuse, răguşeală

- Dispneea de Repaus este o forma mai grava de insuficienta cardiaca stanga, debitul cardiac neputand fi asigurat nici in repaus. Bolnavul sta in pozitie sezanda cu capul pe 2-3 perne prezentand polipnee respiratorie

b)Schimbarea pozitiei B imobilizat.

Pentru efectuarea schimbarilor de pozitii sunt necesare 1-2 asistente care trebuie sa adopte o pozitie potrivita pentru a putea ridica pacientul cu multa usurinta si cu un efort fizic mai mic.Atfel:

- prinderea P se face precis si sigur cu toata mana, asezand palma pe suprafata corpului P astfel incat suprafata de contact sa fie cat mai

mare

- asezarea asistentei cat mai aproape de pat -P-cu picioarele departate pentru a avea o baza de sustinere cat mai mare

- genunchii flectati, coloana vertebrala usor aplecata

Miscari frecvente:

o Intoarcerea din decubit dorsal in decubit lateral

o asistenta sta la marginea patului P, indoaie bratul P din partea opusa peste toracele acestuia apoi aseaza membrul inferior din partea opusa peste celalalt

o asistenta se aseaza cu fata in dreptul toracelui P avand piciorul dinspre capataiul patului asezat mai inaintea celuilalt, isi flecteaza usor genunchii

o se apleaca si prinde cu mana umarul din partea opusa iar cu cealalta mana prinde soldul P

o Readucerea in decubit dorsal se face de catre 2 asistente, ambele stand pe aceeasi parte a patului la spatele P. Cea de la cap sperijina capul P pe antebrat iar cealalta introduce o mana sub bazinul P, iar cu mainile ramase libere intorc P

o Ridicarea din decubit dorsal in sezand -asistenta se aseaza la marginea patului cu fata spre P, plaseaza piciorul care se afla langa pat mai in urma celuilalt, bratul dinspre pat ramane liber pana in momentul ridicarii P iar celalalt il trece peste umarul P si plaseaza palma intre omoplatii P. Pentru a ridica Pasistenta basculeaza greutatea corpului dinspre piciorul plasat langa pat pe celalalt flectant piciorul

o Ridicarea pe perna - se face de catre 2 asistente care isi unesc mainile sub regiunea fesiera a P si il ridica sustinandu-l si de omoplati

o Schimbarea din sezand in decubit dorsal- se face mai usor folosind forta membrelor inferioare

o decubit ventral (bolnavul este culcat pe abdomen cu perna sau fara, cu capul intors intr-o parte, cu mainile pe langa corp sau flectate si asezate de-o parte si de alta a capului. Este indicata aceasta pozitie la bolnavii inconstienti, la cei cu escare in regiunea sacrala, la bolnavii operati de rinichi, paralizati. Sub glezne se aseaza un sul si se poate pune si o perna sub abdomen).

SSubiectul 8

a).Pacient cu tuse productiva, febril, fumator. Interventiile asistentei la pacientul cu insuficienta respiratorie.

b).Recoltarea sputei

Raspuns

a).Interventiile asistentei la pacientul cu insuficienta respiratorie.

Obiective:sa prezinte caile respiratorii permeabile si o buna respiratie

Asistenta invata P sa tuseasca, sa expectoreze, sa colecteze sputa

- umezeste aerul din incapere

- aspira secretiile bronsice

- asigura pozitia sezand sau semisezand in dispnee

- invata P sa renunte la obiceiuri daunatoare

- administreaza medicamenteleprscrise-antitusive, bronhodilatatoare, expectorante

- P sa nu devina sursa de infectie, sa eviute aglomeratia, diferentele de temperatura

b).Recoltarea sputei

- Sputa reprezinta totalitatea secretiilor ce se expulzeaza din caile respiratorii prin tuse

- Scopul este explorator pentru examminari macroscopice, citologice, bacteriologice, parazitologice

- Materiale-sterile-cutie Petri, pahar conic, scuipatoare speciala

-nesterile-pahar cu apa, servetele

- P se pregateste psihic, se instruieste sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie, sa expectoreze numai in vasul dat, sa nu introduca in vas si saliva

- I se ofera paharul cu apa sa-si clateasca gura si faringele si vasul de colectarea

- Se solicita P sa expectoreze dupa un efort de tuse, se colecteaza de obicei sputa matinala

- Se mai poate colecta prin frotiu faringian si laringian, spalatura gastrica sau spalatura bronsica

OBIECTIVELE PROCEDURII- Examinarea macroscopică, citologică şi bacteriologică a sputei- Diagnosticarea unor boli ale aparatului respiratorPREGĂTIREA MATERIALELORPregătiţi pe o tavă medicală :- Recipient steril cu capac potrivit, etanş- Etichetă / formular cerut de laborator- Aerosol (clorură de sodiu 10%, acetilcisteină, apă distilată sau sterilă) pentrua induce tusea, dacă medicul indică- Batiste de hartie- M nuşi de unic folosin ă ă ţă dacă este necesar- Pungi din material plastic- Recipient special pentru materialele folositePREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:- Explicaţi pacientului procedura pentru a reduce anxietatea şi a obţinecolaborarea- Obţineţi consimţămantul informatb) FIZICĂ:- Instruiţi pacientul să nu mănance , să nu fumeze, să nu-şi pună picături in nas,să nu se spele pe dinţi sau să-şi clătească gura cu soluţii dezinfectante inaintede recoltare pentru a nu influenţa rezultatul- Apelaţi la drenajul postural şi la tapotări dacă expectoraţia este dificilă

EFECTUAREA PROCEDURII:- Instruiţi pacientul să se aşeze pe un scaun, pe marginea patului sau in poziţieFowler inaltă dacă starea generală nu este favorabilă- Cereţi pacientului să-şi clătească gura cu apă simplă pentru a reduce riscul decontaminare a sputei cu bacteriile din cavitatea bucală sau cu particule dealimente- Instruiţi pacientul să inspire şi să expire profund de cateva ori provocandu-şitusea (cel puţin 3 ori); la ultima expiraţie sfătuiţi-l să tuşească- Sfătuiţi pacientul să tuşească profund şi să expectoreze direct in recipient,cca. 15 ml de spută - - Puneţi-vă mănuşi de unică folosinţa, opţional - Acoperiţirecipientul cu capacul- Ştergeţi exteriorul recipientului cu un şerveţel- Introduceţi recipientul intr-o pungă de material plasticINGRIJIREA PACIENTULUI- Oferiţi pacientului un pahar cu apă curată să-şi clătească gura- Ajutaţi pacientul să adopte o poziţie comodă- Observaţi respiraţia- Educaţi pacientul să colecteze in continuare sputa pentru a preveni diseminareainfecţiei

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Colectaţi materialele folosite in recipiente speciale conform PU- Indepărtaţi mănuşile- Spălaţi mainileNOTAREA PROCEDURII- Notaţi procedura in dosarul/planul de ingrijire- Notaţi data, ora, cantitatea, culoarea, mirosul, consistenţaPREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR- Etichetaţi recipientul cu: numele şi prenumele pacientului, data şi orarecoltării, examenul cerut - Completaţi formularul cerut de laborator dacăpacientul are febră, dacă a luat antibiotice sau dacă expectoraţia a fost indusăprin administrare de aerosol (deoarece, in acest caz, sputa este mai apoasă şi sepoate confunda cu saliva )

Subiectul 9

a).Tipuri de febra dupa oscilatiile zilnice

b).Descrierea scaunului normal, tipuri de scaune si recoltarea scaunului pentru examen coproparazitologic.

Raspuns

a).Tipuri de febra

Febra moderata-38-39

Febra ridicata-39-40

Hiperpirexie->40

Febra continua-mentinerea peste 37 cu diferente sub 10 intre dimineata si seara

Febra intermitenta-diferenta de cateva grade intre dimineata si seara, cele mai mici valori scazand sub 37

Febra remitenta-diferenta de cateva grade intre valorile de dimineata si cele de seara, cele mai mici nescazand sub 37

Febra recurenta-4-6zile febrile alternand cu 4-6 zile afebrile trecerea facandu-se brusc

Febra ondulanta-perioade febrile ce alterneaza cuperioade afebrile, trecerea facandu-se lent

b).Descriere scaun; Examen coproparazitologic

Scaunul se defineste ca fiind restul alimentar supus procesului de digestie, eliminate din organism in urma defecatiei. Este alcatuit din

reziduuri ramase in urma digestiei alimentelor

celule descuamate de la suprafata tubului digestiv si a glandelor digestive

produse de excretie a tubului digestiv si a glandelor anexe-glandele salivare, ficatul si pancreasul

numar mare de microbi

frecventa-1-2/zi sau 1/2zile

orar ritmic

150-200g, pastos, omogen, cilindric, 3-5cm diametru

Coproparazitologic

Examenele coproparazitologice descopera parazitozele intestinale prin evidentierea oualor de paraziti.

- Giardia intestinalis - Escaris lumbricoides - Enterobius vermicularis - Trichuris trichiura - Taenia solium si T. saginata

Pentru recoltare se folosesc coprocultoare din material plastic de unica intrebuintare. Cele mai multe izolari se obtin din scaunul proaspat, emis spontan. Cu ajutorul linguritei sau tijei coprocultorului se preleva portiuni din scaun cu mucus si eventual urme de sange iar cand acestea lipsesc se recolteaza boluri din 2-3 locuri diferite. Cantitatea necesara este de 10-15 g iar daca scaunul este lichid recoltorul trebuie umplut pe jumatate. A nu se contamina proba cu urina, ulei sau bariu. Proba nu trebuie sa fie uscata

Proba se eticheteaza si se completeaza fisa cu examenul cerut. La bolnavii cronici, purtatori, persoane spitalizate, scaunul va fi provocat printr-un

purgativ salin. Deoarece in emisia chistilor de Giardia intervin perioade negative, analiza

coproparazitologica se repeta de minimum 3 ori, la interval de 6-10 zile.

Se poate face si prin raclare cu o spatula de os sau cu o bagheta de lemn plata si bine lustruita, inmuiata in glicerina cu apa in parti egale. Se racleaza pielea din vecinatatea orificiului anal in special pentru oxiuri care se depun in aceasta regiune. Raclarea se face la 2-3 ore dupa culcare sau dimineata devreme. Dupa raclare bagheta va fi introdusa intr-o eprubeta curata si se trimite la laborator.

Subiectul 10

a).Definiti TA si mecanismul de producere precum si factorii care determina TA

b).Comentati hipotermia si reprezentati grafic 35.70C.

Raspuns

a).Definitie TA; Factorii determinanti ai TA

Tensiunea arteriala este presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali

Factori -debitul cardiac

-forta de contractie a inimii

-elasticitatea si calibrul vaselor

-vascozitatea sangelui

-rezistenta periferica

-cantitatea de sange

TA max se produce in timpul sistolei =115-140mm Hg

TA min se obtine in timpul diastolei =75-90mmHg

Reglarea circulatiei sanguine

Reglarea circulatiei sanguine se face prin doua mecanisme simultane:

o mecanism nervos reflex (cu centrii in bulb si maduva) o mecanism umoral

Obiectivul principal este mentinerea constanta a presiunii sangelui astfel ca toate tesuturile si organele sa fie irigate cu sange.

Reglarea umorala a circulatiei si a tensiunii arteriale se face prin intermediul

unor Mediatori Chimici1. ACETILONA produce:

bradicardie si vasodilatatie in periferie 2. HISTAMINA produce:

ahicardie si vasodilatatie in periferie unor Hormoni

1. ANDRENALINA produce:tahicardie si vasodilatatie in periferie

2. NORANDRENALINA produce:tahicardie si vasoconstrictie periferica

Gazelor Respiratorii1. OXIGENUL CRESCUT in sange produce:

vasoconstrictie 2. OXIGENUL SCAZUT in sange produce:

vasodilatatie

b).Hipotermia;Manifestari de dependenta in hipotermie

MD -hipotensiune arteriala

-cianoza-coloratie vinetie a buzelor, unghiilor, urechilor

-eritem-roseata urechilor, fetei, mainilor

-durere la nivelul regiunii expuse la frig

-edem generalizat-tumefierea intregului corp

-durere la nivelul regiunii expuse la frig

-stare de epuizare musculara

-tulburari de vorbire-vorbire lenta

-somnolenta-nevoie crescuta de somn

-degeratiri-leziuni de necroza la nivelul pielii determinata de temperatura scazuta

-apatie-indiferenta

-parestezii-senzatii de amorteli si furnicaturi in regiunea expusa la frig

Subiectul 11

a).Definiti pulsul si enumerati factorii care influenteaza pulsul

b).Notarea pulsului in foaia de temperatura

Raspuns

a).Pulsul

Pulsul este senzatia de soc perceputa la palparea unei artere superficiale comprimate pe un plan osos

Factori de influenta: -varsta-la copilul mic frecventa>adult

-inaltimea-la persoanele scunde frecventa>ca la persoanele inalte

-somnul-frecventa pulsului in timpul somnului este scazuta

-alimentatia-in timpul digestiei frecventa pulsului creste

-efortul fizic-pulsul creste in timpul efortului

-emotii, stres, mediul ambiant

nn-130-140p/min

1-3ani-100-120p/min

scolar-90-100p/min

adult-60-80p/min

Calitati-frecventa, ritmicitate, amplitudine, volum, celeritate

Pulsul creste odata cu temperatura, la 1grad=8-10 pulsatii/min

Locuri de masurare-carotida, radial, femural

b).Notarea pulsului in FT

Se noteaza cu rosu, se reprezinta grafic cu linie orizontala

Fiecare linie reprezinta 4 pulsatii

Subiectul 12

a).Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei in satisfacerea nevoii de a mancab).Alimentatia pasiva

Raspuns

a).Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei in satisfacerea nevoii de a manca

-asistenta calculeaza necesarul de calorii pe 24h in functie de activitati:

1. in repaus 25cal/kg corp/24h

2. activitate usoara 35-40cal/kg corp/24h

3. activitate intensa 45-60cal/kg corp/24h

-asistenta calculeaza necesarul de calorii pe 24h in functie de varsta:

plus 20-30% pentru copii

minus 10-15% pentru varstnici

plus 20-30% in sarcina si alaptare

-asistenta calculeaza ratia alimentara echilibrata:

o numar de calorii in functie de varsta si activitate

o asigura echilibrul intre glucide, lipide si proteine.50- 30/40 -10/15

b).Alimentatia pasiva

Alimentatia cu lingurita

Alimentarea pasiva este starea generala a bolnavilor ce nu le permite sa se alimenteze singuri si trebuie ajutati.Aşezaţi pacientul in poziţie şezand (dacă are membrele superioare afectate) sausemişezand (dacă este imobilizat, adinamic, epuizat, in stare gravă)- Protejaţi lenjeria de pat şi de corp folosind prosoape curate- Plasaţi tava cu alimente pe noptieră, pe un taburet sau pe o măsuţă adaptabilăla pat- Asezaţi-vă in partea dreaptă a pacientului (de regulă) pe un scaun, verificaţitemperatura alimentelor- Ridicaţi cu o mană (stanga) capul bolnavului cu pernă şi administraţi supa culingura pe jumătate plină- Asiguraţi-vă că pacientul a inghiţit inainte de a administra o nouă cantitate- Rezervaţi-vă suficient timp pentru a putea face mici pauze dacă este nevoie- Tăiaţi alimentele in bucăţi mici fără să le atingeţi cu mana- Incurajaţi pacientul să consume alimentele purtand o discuţie agreabilă- Folosiţi linguriţa sau o pipetă dacă pacientul este in stare foarte gravă sauare tulburări de deglutiţie- Observaţi permanent faciesul pacientuluiINGRIJIREA PACIENTULUI

- Aşezaţi pacientul in poziţie comodă dacă nu poate singur- Refaceţi patul, indepărtaţi eventualele firmituri sau schimbaţi lenjeria dacăeste necesar- Verificaţi dacă prezintă cumva senzaţie de greaţă- Ajutaţi pacientul să-şi facă toaleta cavităţii bucaleREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Indepărtaţi vasele muradare şi resturile alimentare- Aerisiţi incapereaNOTAREA PROCEDURII- Notaţi in dosarul de ingrijire cantitatea de alimente şi lichide ingerate- Modificările de apetit: dispariţia, diminuarea, exagerarea, refuzul alimentelor,nu-i place mancarea, respectă restricţiile religioase, refuză anumite alimente- Prezintă sete exagerată- Acuză senzaţie de greaţă, de rău in timpul mesei sau după masă- Acuză senzaţia de plenitudine- Refuză regimul recomandat, consumă alimente nepermise- Recomandări speciale care trebuie comunicate turei următoare: mese mici şi dese,in timpul nopţii, restricţie alimentare pentru examinările din zilele următoareEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIRezultate aşteptate/dorite:- Pacientul consumă intreaga cantitate de alimente şi se hidratează corespunzător- Exprimă stare de confort

- Respectă regimul alimentar, o parte din simptome au dispărutRezultate nedorite / Ce faceţi- Pacientul nu consuma intreaga cantitate de alimente- Cercetaţi cauzele: apetit diminuat, condiţii necorespunzătoare de servirea mesei, nu-i plac alimentele, consumă alimente aduse de aparţinători, işirespecta religia- Pacientul refuz anumite ă alimente, acuză greaţă- Se consemnează observaţiile şi se anunţă medicul

Subiectul 13

a).Doamna M, in varsta de 57 ani se prezinta la medicul de familie in urma depistarii unei valori glicemice crescute la analizele periodice efectuate. Ce regim de impune a fi urmat?

b).Recoltarea sangelui pentru determinarea glicemiei;valori normale ale glicemiei;metode de recoltare a sangelui pentru determinarea glicemiei-punctia capilara si venoasa.

Raspuns

a).Regimul diabetic

Este indicat in DZ si reprezinta alaturi de exercitiul fizic si controlul glicemiei una din cele mai importante masuri terapeutice

-alimente permise-in functie de toleranta la glucide va cuprinde:

-alimente cantarite-paine, lapte, cartofi, fainoase, legume uscate, fructe

-alimente fara cantar-peste, carne, mezeluri, oua, supe de carne, sosuri fara faina, ulei

 bolnavul trebuie sa-si cunoasca bine regimul, continutul in glucide pentru fiecare aliment in parte si sa-1 respecte scrupulos.

- bolnavul trebuie sa fie bine instruit asupra continutului glucidic al alimentelor. El trebuie sa cunoasca cele trei grupe mai importante de alimente:- alimente care nu contin glucide sau care contin cantitati suficient de re duse, incat sa poata fi consumate fara restrictie;- alimente bogate in glucide, care sunt interzise diabeticului;-  alimente cu glucide in cantitati moderate, care pot fi consumate, dar numai in cantitatile stabilite de medic si numai cantarite.- cantitatea de glucide consumate zilnic va fi cat mai apropiata de aceea a individului normal, tinandu-se seama de munca depusa, varsta si sex;- ratia calorica va corespunde necesarului caloric al organismului, in raport cu varsta, sexul, starile fiziologice si munca prestata;- se vor exclude glucidele concentrate: zahar, produse zaharoase, fainoase etc.- din alimentatie nu trebuie sa lipseasca proteinele animale cu mare valoare biologica (lapte, carne, branzeturi, oua, peste), si lipidele vegetale (uleiuri vegetale)- painea va fi impartita pe felii si pe mese, cat mai exact;- mesele se vor repartiza la ore cat mai precise (dimineata, ora 11, pranz, ora 17 si seara). Ultima masa va fi servita la ora 22, sub forma unei mici gustari;- din alimente sa nu lipseasca fibrele, deoarece celulozicele din legume, fructe, cereale, chiar leguminoase uscate, scad glicemia si previn cancerul de colon.

b).Punctia venoasa si capilara pentru determinarea glicemiei; Valori normale glicemie

Glicemia este glucoza serica. Glucoza este cel mai important monozaharid din sange

Glicemia capilara

masoara valoarea glucozei la nivel capilar, prin inteparea pulpei degetului este un test care se face prin folosirea unui aparat numit glucometru. Se usureaza astfel controlul

diabetului si se pot preveni complicatiile asociate cu diabetul zaharat prin monitorizarea valorilor glicemiei.

Se aseptizeaza zona si se asteapta sa se evapore dezinfectantul, prima picatura se sterge cu un tampon uscat, se inteapa 2-3 cm in profunzime, perpendicular

pacientul foloseste un ac special, cu care inteapa pulpa degetului, de regula marginea laterala a degetului (pentru a nu afecta zona palmara a degetului, zona cea mai des folosita in activitatile umane), iar picatura de sange rezultata in urma intepaturii se aseaza pe bandeleta de test atasata in prealabil aparatului (glucometrul). In mai putin de un minut, pe ecranul aparatului va fi afisata valoarea glicemiei. Unitatea de masura este indicata in specificatiile aparatului (mg/dl sau mmol/l). Exista aparate care beneficiaza de memorie, astfel incat permit pastrarea ultimelor valori ale glicemiei pe o anumita perioada determinata de timp

Punctia venoasa

Are loc in cadrul recoltarii sangelui pentru examene biochimice

se efectueaza o punctie venoaasa, dimineata, a jeun, se redcolteaza sange simplu, in vacuete de culoare rosie, care nu contine aditivi, 2ml sange-florura de Na 4mg

valoare normala 80-120gr%

se fixeaza vena cu polixcele maini stangi la 4-5cm sub locul punctiei, exercitand o usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine

se fuxeaza seringa cu gradatiile in sus, acul cu bizoul in sus, se patrunde cu acul traversand

tegumentul si peretele venos

se schimba directia acului 1-2cm in lumneul venei, se controleaza prin aspiratie

se indeparteaza staza venoasa dupa executarea tehnicii, se aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta si se retrage acul brusc

se comprima locul 1-3min, se face toaleta locala a tegumentului

Subiectul 14

a).Pacient imobilizat la pat cu fractura de femur, se solicita monitorizarea diurezei. Definitie, metoda de captare a urinei cu ajutorul urinarului.

b).Manifestari de independenta a pulsului-frecventa-numar de pulsatii/minut-valori; ritmul;amplitudinea; celeritatea;coloratia tegumentelor.

Raspuns

a).Definitie diureza;Metode de captare a urinei cu ajutorul urinarului

Diureza este cantitatea de urina eliminata din organism in 24h

OBIECTIVELE PROCEDURII- Golirea vezicii urinare la pacientul imobilizat- Măsurarea cantităţii de urină eliminată- Observarea aspectului urinii- Obţinerea unei mostre de urină pentru examinarePREGĂTIREA MATERIALELOR- Paravan- Ploscă sau urinar- Hartie igienică- Materiale pentru toaleta locală (dacă este cazul)- Muşama şi aleză pentru protecţia patului- Materiale pentru spălarea mainilor pacientului- Mănuşi de unică folosinţăPREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:- Incurajaţi pacientul să-şi invingă jenă şi să solicite plosca sau urinarul candare nevoie- Asiguraţi pacientul că-i va fi respectată pudoareab) FIZICĂ:- Izolaţi pacientul cu un paravan

- Evaluaţi resursele pacientului ca să vedeţi dacă poate participa- Asezaţi pacientul intr-o poziţie adecvată care să-i permită evacuareaEFECTUAREA PROCEDURII:1. La pacientul in stare gravă, care necesită ajutor- Spălaţi mainile- Imbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă

- Ridicaţi pătura- Protejaţi patul cu muşama şi aleză- Dezbrăcaţ i partea inferioara a corpului (daca este cazul)

La pacienţii de sex masculin, penisul se introduce in urinar sau se orientezaspre plosca (bazinet)

- Lăsaţi pacientul cateva minute singur- Indepartati plosca su urinarul- Ajutaţi pacientul sa-şi spele mainileINGRIJIREA PACIENTULUI- Ajutaţi pacientul sa se imbrace (daca este cazul)- Aşezaţi pacientul intr-o poziţie comodă sau intr-o poziţie recomandată- Intindeţi lenjeria de corp şi de pat- Indepărtaţi aleza sau inlocuiţi-o dacă s-a umezitREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Indepărtaţi paravanul- Indepărtaţi plosca sau urinarul in vederea golirii- Măsuraţi cantitatea şi observaţi aspectul după care goliţi şi clătiţi plosca sauurinarulNOTAREA PROCEDURII- Notaţi cantitatea, culoarea şi aspectul, intreruperea jetului, eventualelesenzaţii neplăcute (jenă, usturime)

b).Pulsul -definitie Pulsul este senzatia de soc perceputa la palparea unei artere superficiale pe un plan osos

-valori frecventa -nn-130-140p/min

1-3ani-100-120p/min

scolar-90-100p/min

adult-60-80p/min

-ritm- pauzele dintre oulsatii sunt egale, pulsul este ritmic

-amplitudine-este determinata de cantitatea de sange existenta in vase

-celeritate-este viteza de ridicare si coborare a undei pulsatile

-tensiunea pulsului-este determinata de forta necesara in comprimarea arterei pentru ca unda pulsatila sa dispara

-coloratia tegumentelor-roz, inclusiv a extremitatilor, tegumentele sunt calde

Subiectul 15

a).Spalatura auriculara

b).Manifestari de independenta in nevoia de a se odihni-durata si calitatea somnului, perioada de repaus, perioada de relaxare si timp liber, modalitati folosite pentru odihna si relaxare.

Raspuns

a). Spalatura auriculara

Scop- terapeutic , indepartarea secretiilor sau a corpilor straini . Materiale necesare :-materiale de protectie , - seringa Guyon , lichid de spalatura , substante

pentru dizolvarea dopului de cerumen ,sau pentru favorizarea extragerii corpului strain ,tavita renala , comprese sterile . Elemente de apreciat :- nivelul de cooperare a copilului , starea de constienta , dezvoltarea neuromotorie , -existenta corpilor straini sau a secretiilor , - permeabilitatea conductului auditiv extern . Executie : 1. se pregatesc materialele necesare , 2. se pregatesc psihic copilul si apartinatorii. 3. se aseaza in pozitie sezinda pe scaun sau in bratele apartinatorului si se protejeaza cu o musama , 4.se verifica temperatura solutiei (37 grade )si se aspira in seringa Guyon ,

5. daca este un copil care intele comenzile , I se spune sadeschida gura , se trage pavilionul urechii inapoi si in jos (copiisub 3 ani ) sau in in sus (peste 3 ani ) pentru a largi conductulauditiv .

6. se introduce amboul serindii in conductul auditiv atit cit sevede cu ochiul liber si se injecteaza lichidul spre peretele postero-superior si se asteapta evacuarea .Lichidul se introduce farapresiune deoarece pot sa apara tulbarari vestibulare sauperforarea timpanului ,

7 . Se repeta tehnica pina se elimina corpul strain sau lichidul de spalatura este curat . 8. se sterge regiunea auriculara si se introduce in conduct un

tampon uscat .9. se aseaza copilul in decubit dorsal timp de 1 ora .10.se reorganizeaza locul de munca

b).Manifestari de independenta in nevoia de a se odihni

Este necesitatea fiintei umane pentru a obtine un randament maxim

Pentru mentinerea independentei este necesara respectarea ritmului somn-veghe

Somnul-nn-16-20 ore

-1an-14-16 ore

-3ani-10-14 ore

-5-11ani-9-13 ore

-adolescent-12-14ore

-adult-7-9 ore

-batrani-6-8 ore

calitatea:regenerator, fara cosmaruri, intreruperi, se trezeste odihnit, adoarme cu usurinta, vise placute

Perioade de repaus-pentru evitarea suprasolicitarii fizice sipsihice, perioadele de activitate trebuie intercalate cu cele de repaus ex-pauza dintre orele de curs

Perioada de relaxare-Este necesara pentru refacerea fortei fizice si a capacitatii intelectuale-

ex vacanta elevilor

Cea mai eficienta este odihna activa, intercaland activitati fizice cuintelectuale

Subiectul 16

a).Regimurile alimentare de crutare gastrica si hepatica

b).Recoltarea secretiilor vaginale

Raspuns

a).Regimul gastric si hepatic

Regim gastric-Alimentele permise sint urmatoarele: lapte dulce (simplu sau indulcit) asociat sau nu cu ceai, fainoase – fulgi de ovaz, gris, fidea, taitei, orez, spaghete –, crema de lapte, brinzeturi proaspete de vaci, urda, cas; unt proaspat si nesarat, oua fierte moi sau ochiuri in apa; lapte de pasare, supe mucilaginoase preparate din lapte, fainoase si putin unt, supa-crema de cartofi, carne de pasare, vaca, vitel, fiarta bine sau coapta inabusit la cuptor, carne de peste slab – salau, stiuca, lin, mreana, pastrav, calcan, supe de legume; zarzavaturi si legume fierte carote, morcovi, dovlecei, conopida, pregatite cu unt sau untdelemn crud, biscuiti, piine alba veche de o zi, prajituri de casa: gelatina, sufleuri, creme, tarte, compoturi, nu prea dulci si trecute prin sita, sau fructe coapte la cuptor, zeama de fructe.

Regim hepatic-indicat in hepatita cronica agresiva, ciroza hepatica decompensata, neoplasm hepatic. Alimente permise-branza de vaci, cas, urda, iaurt, carne slaba fiarta, paine alba prajita, legume, fainoase, fructe coapte, biscuiti, supe de fainoase, unt-ulei 10-30g/zi

b).Recoltarea secretiilor vaginale

a) Secretia vaginala reprezinta un transsudat(lichid care trece din sange in tesuturi) al mucoasei vaginale si contine celule epiteliale de descuamare, germeni

b) Prelevarea se face in primele 10 zile dupa ciclul menstrual

c) materiale-de protectie manusi sterile, specule vaginale, ansa de platina, pipete Pasteur, eprubete, lame de sticla

-nesterile-lampa de spirt, creion dermatograf

d) se anunta P psihic, cu 2 zile inainte se recomanda repaus sexual si terapeutic

e) se aseaza P in pozitie ginecologica, se efectueaza toaleta organelor genitale externe cu apa sterila calduta, fara solutii dezinfectante sau sapun

f) asistenta se spala pe maini, imbraca manusile, indeparteaza labiile mari si mici

g) recolteaza cu ansa sau cu tamponul fixat in porttampon din jurul orificiului glandelor Bartolin, din orificiul colului uterin, meatul urinar

h) recoltarea se face cu specule si valve sterile evitand atingerea vulvei sau a peretilor vaginului

i) se efectueaza cate 2 frotiuri pentru proba citologica iar pentru bacteriologie se recolteaza cu ansa din eprubeta sterila

j) 1-2 ore de la recoltare la insamantare

k) pentru gonococ se insamanteaza imediat

l) bacteriologic se face intre lama si lamela

Subiectul 17

a).Pacient cu TA=180/100 mmHg, cunoscut cu o afectiune renala, se prezinta la serviciul internari. Numiti interventiile autonome ale asistentei medicale.

b).Masurarea respiratiei si notarea in foaia de temperatura grafic si scriptic

Raspuns

a).Interventiile asistentei in hipertensiune arteriala;Definitie TA;Valori TA in functie de varsta

-invata pacientul sa intrerupa consumul de tutun, alcool

-sa aiba o alimentatie bogata in fructe si legume

-sa reduca din alimentatie grasimile si sarea

-urmareste efectul medicamentelor prescrise de medic prin monitorizarea TA

-aplica tehnici de relaxare

b).Masurarea respiratiei si notarea in foaia de temperatura grafic si scriptic

OBIECTIVELE PROCEDURII- Determinarea ratei respiratorii la internare pentru a servi ca bază de compararecu măsurătorile ulterioare;- Monitorizarea efectelor bolii, traumatismului sau stressului asupra sistemuluirespirator;- Evaluarea răspunsului pacientului la medicaţia sau tratamentele care afecteazăsistemul respiratorPREGĂTIREA MATERIALELORPregătiţi pe o tavă medicală:- Ceas cu secundar, de mană sau cronometru;- Culoare albastră (creion, pix sau carioca);

- Foaie de temperatură (F.T.);- Carnet de adnotări personale.PREGĂTIREA PACIENTULUI- Evitaţi pregătirea psihică a pacientului intrucat acesta işi poate modificaritmul obişnuit in momentul in care conştientizează propria respiraţie;- Măsuraţi respiraţia concomitent cu celelalte semne vitale dacă apar schimbări instarea pacientului, dacă pacientul are o afecţiune cardio-pulmonară sau primeşteoxigen ori medicamente ce afectează fiziologia respiraţiei.EFECTUAREA PROCEDURII:- Observaţi mişcările de ridicare sau de coborare ale toracelui cu fiecareinspiraţie sau expiraţie;- Menţineţi, in continuare, degetele pe locul de măsurare a pulsului in timp ceobservaţi toracele pacientului;- Număraţi mişcările de ridicare a toracelui (inspiraţiile) timp de minimum 30 desecunde şi inmulţiţi cu 2 numărul obţinut pentru a afla rata pe minut;- Număraţi timp de 1 minut inspiraţiile dacă respiraţia este neregulată;

- Inregistraţi rata respiratorie in carnetul personal notand: numele pacientului,data inregistrării, rata respiratorie;REPREZENTAREA GRAFICĂ - Socotiţi cate o respiraţie pentru fiecare linie orizontala din F.T.- Notati grafic valoarea inregistrat printr-un punct de culoare albastră aşezatdirect pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţă (D) sauseară (S);- Uniţi primul punct, printr-o linie cu săgeată, de rubrica respiraţiei aflată inpartea dreaptă a sistemului de coordonate din F.T.:- Obţineţi curba respiraţiei prin unirea punctului iniţial cu celelalte valori alemăsurătorilor efectuate ulterior.

Subiectul 18

a).Pacient in varsta de 55 ani cu tahicardie; definiti nevoia afectata si celelalte manifestari de dependenta in nevoie.

b).Locuri de electie pentru masurarea pulsului si notarea in foaia de temperatura

Raspuns

a).Manifestari de dependenta in nevoia de a respira.

-tegumente modificate-reci, palide, datorate insuficientei irigari a pielii

-cianotice, coloratie violacee a unghiilor

-modificari de frecventa a pulsului -tahicardie

-bradicardie

-Modificari de volum ale pulsului -puls filiform

-puls asimetric

-Modificari de ritm ale pulsului -puls aritmic

-puls dicrot

-Modificari ale TA -HTA

-hTA

-modificari ale TA diferentiale

-TA diferita la segmente simetrice

-Hipoxemie

-Hipoxie

b).Locuri de electie pentru masurarea pulsului; notarea pulsului in FT

artera temporală - la un lat de deget deasupra şi lateral de stanca temporalului, in dreptul pavilionului auricular;

- artera carotidă externă (dreaptă sau stangă): - pe faţa anterioară a gatului, in şanţul delimitat de laringe (anterior) şi muşchiul sternocleidomastoidian (lateral);- artera pedioasa - pe lata dorsala a piciorului, in dreptul primului santintermetatarsian;- artera femurală - in regiunea inghinală, la nivelul triunghiului luiScarpa

artera radiala

OBIECTIVELE PROCEDURII- Determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut;- Obţinerea de informaţii despre activitatea inimii şi starea arterelor;- Aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă, activitate sau stress.PREGĂTIREA MATERIALELORPregătiţi pe o tavă medicală:- Ceas de mană cu secundar sau cronometru- Culoare roşie ( creion, pix sau cariocă)- Carnet de adnotări personalePREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:- Explicaţi pacientului procedura pentru a reduce emoţiile, teama şi a obţinecolaborarea;- Asiguraţi un repaus psihic de cel puţin 5 minute inainte de măsurare;b) FIZICĂ:- Asiguraţi un repaus fizic de cel puţin 5 minute inainte de măsurare;- Aşezaţi pacientul in poziţie confortabilă in funcţie de starea generală:- decubit dorsal cu membrul superior intins pe langă corp, articulaţia mainii in extensie, mana in supinaţie (palma orientată in sus);

- poziţie semişezandă (in pat sau in fotoliu) antebraţul in unghi drept sprijinit pe suprafaţa patului, mana in supinaţie şi extensieEFECTUAREA PROCEDURII:- Spălaţi-vă mainile;- Reperaţi artera radială la extremitatea distală a antebraţului, pe faţaanterioară (internă), in şanţul radial aflat in prelungirea policelui;- Plasaţi degetele index, mediu şi inelar (2,3,4) deasupra arterei radiale reperate;- Exercitaţi o presiune uşoară asupra arterei pe osul radius, astfel incat să percepeţi sub degete pulsaţiile sangelui;- Fixaţi-vă un punct de reper pe cadranul ceasului de mană;

- Număraţi timp de 1 minut pulsaţiile percepute cu degete, sau 30 secunde şi inmulţiţi cu doi numărul pentru a obţine rata pulsului pe minut;- Apreciaţi ritmul, amplitudinea şi elasticitatea peretelui arterial in timp ce măsuraţi frecvenţa;- Inregistraţi frecvenţa pulsului in carnetul personal notand: numele pacientului, salonul, data inregistrării, rata;- Spălaţi-vă mainile.REPREZENTAREA GRAFICĂ A PULSULUI IN F.T.- Socotiţi pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatura cate 4 pulsaţii;- Notaţi graphic valoarea inregistrată printr-un punct de culoare roşie, aşezatdirect pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru D (dimineaţa) sau S(seara); pentru valorile care cresc din 4 in 4 (ex. 64, 68, 76, 80);- Notaţi graphic valoarea inregistrată printr-un punct de culoare roşie aşezat in mijlocul pătratului din rubrica corespunzătoare (D sau S) pentru valorile care cresc din 2 in 2 (ex.: 62, 66, 70);- Uniţi primul punct printr-o linie cu săgeată de rubrica pulsului aflată in partea dreapta a sistemului de coordonate din F.T.;- Obţineţi curba pulsului prin unirea punctelor care indică valorile ratei cardiace măsurate bicotidian, pe parcursul zilelor de supraveghere şi ingrijire.

Subiectul 19

a).Pacient de 70 ani cu fractura de bazin, imobilizat la pat. Enumerati nevoile afectate.

b).Clisma terapeutica picatura cu picatura.

Raspuns

a).Nevoi afectate ale pacientului cu fractura de bazin

1. Nevoia de a bea si a manca-incapacitatea de a se alimenta si hidrata singur

2. Nevoia de a elimina-constipatia datorata lipsei de miscare

3. Nevoia de a se misca si a mentine o buna postura

-alterarea functiei circulatorii-furnicaturi si amortirea extremitatilor inferioare

-imobilitate-absenta activitatii fizice

-restrictia mobilitatii

-dificultatea de a se mobiliza, de a merge

-postura neadecvata-aceeasi pozitie timp indelungat

4. Nevoia de a dormi si a se odihni -dificultatea de a se odihni-calitatea somnului este alterata

-trezire frecventa datorata pozitiei impuse

5. Nevoia de a se imbraca si dezbraca -dificultatea de a se imbraca si dezbraca

-dificultatea de a-si pastra hainele curate

6. Nevoia de a-si mentine temperatura corpului in limite normale

-hipotermia-amorteli sau furnicaturi ale extremitatilor membrelor inferioare

7. Nevoia de a fi curat, ingrijit si a-si proteja tegumentele

-alterarea tegumentelro-escare, roseata, uscaciune a pielii

-_________________fata de masurile de igiena

-incapacitatea de a urma prescriptiile de igiena

8. Nevoia de a evita pericolele -durerea

-starea depresiva

-pierderea stimei de sine cu sentiment de devalorizare

-frica

-atingerea integritatii fizice

9. Nevoia de a comunica -comunicare ineficace la nivel afectiv

-cautarea intensa a atentiei sau a afectiunii

-inchidere in sine

10. Nevoia de a actiona dupa credintele si valorile sale -perceperea bolii ca o pedeapsa

-imposibilitatea de a participa la ceremonii religioase

11. Nevoia de a invata -deprinderea cunostintelor asupra bolii, a tratamentelor, a convalescentei si a satisfacerii nevoilor sale

b).Clisma terapeutica picatura cu picatura

~Cu efect local se administrează microclisme sau clismă picătură cu picătură cu ritm de 60 picături pe minut ~Sunt precedate cu 60 de minute înainte de clismă evacuatoare.Definiţie: ~Introducerea unei cantităţi de lichid prin intermediul unei canule, prin anus în rect, cu scopul evacuării materiilor fecale sau efectuarea unor tratamente. →Scop ~Terapeutic → clisma medicamentoasă. ~Alimentar, hidratare → clisma picătură cu picătură, microclisma. Pregătirea materialelor ~Materiale de protecţie – paravan, muşama, aleză, învelitoare. ~Materiale sterile – canulă rectală, casoletă cu comprese, pară de cauciuc pentru copii. ~Materiale nesterile – stativ pentru irigator, irigatorul şi tubul de cauciuc. ~Tăviţa renală, bazinet. Pregătirea pacientului ~Pregătirea psihică ~Se anunţă şi se explică tehnica. ~Se respectă pudoarea pacientului. ~Se izolează patul cu paravan şi se protejează cu uşa şi aleză. ~Se aşează pacientul în funcţie de starea generală în poziţie: ~Decubit dorsal cu membrele inferioare uşor flectate. ~Decubit lateral cu membrul inferior stâng uşor flectat. ~Genupectoral. ~Se aşează bazinetul sub bolnav şi se înveleşte cu învelitoarea. Execuţie ~Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini. ~Se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul. ~Se verifică temperatura lichidului.

~Se umple irigatorul. ~Se evacuează aerul şi prima coloană de apă. ~Se lubrefiază canula cu o compresă de tifon cu vaselină. ~Se fixează irigatorul pe stativ. ~Se îmbracă mănuşi de protecţie. ~Asistenta îndepărtează fesele bolnavului cu mâna stângă, iar cu cea dreaptă introduce canula lubrefiată prin anus în rect10-12 cm, insistând pătrunderea prin mişcări de rotaţie împrejurul axului longitudinal al canulei, până ce se învinge rezistenţa sfincterului anal. În momentul pătrunderii prin sfincter, canula trebuie să fie perpendiculară pe suprafaţa subiacentă, ceea ce necesită ca vârful să fie îndreptat puţin înainte, în direcţia vezicii urinare. ~Imediat ce vârful canulei a trecut prin sfincter se loveşte de peretele anterior al rectului, din care motiv extremitatea externă a canulei trebuie ridicată, îndreptând astfel vârful canulei în axa ampulei rectale. ~CLISMA MEDICAMENTOASĂ → se procedează ca la clisma simplă. Se introduc soluţii medicamentoase introduse în vase izoterme (digitală, clorură de calciu, clorhidrat, tinctură de opiu, chinină etc.) şi care se absorb la nivelul mucoasei rectale. Se fac microclisme sau clisme picătură cu picătură cu ritm de 60 picături pe minut, (precedate de clismă evacuatoare cu 1 ½ ore înainte). →Îngrijirea bolnavului după tehnică: ~Se închide robinetul şi se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală. ~Pacientul este adus în poziţie de decubit lateral drept, apoi decubit dorsal. ~Se face toaleta locală după eliminarea scaunului sau după terminarea clismei cu alt scop. ~Se aeriseşte salonul. ~Se îndepărtează materialul folosit, se spală şi se sterilizează. ~Se notează tehnica în foaia bolnavului. →Accidente: ~Dureri. ~Crampe intestinale → se opreşte pe moment curentul lichidului, se reia după câteva minute. Observaţii: ~Se va avea grijă să nu pătrundă aer în rect, ~Nu se foloseşte vată → irită mucoasa rectală.

Subiectul 20

a).Reguli de efectuare a unui bandaj

b).Manifestari de dependenta in hipertermie. Definitia tuturor tipurilor de febra.

Raspuns

a).Reguli de efectuare a unui bandaj

Sa imobilizeze pansamentul

sa fie suficient de strans

sa fie executat cu miscari blande

bandajarea membrelor se incepe in sensul circulatiei venoase

fasa de tifon se tine cu mana dreapta

bandajarea incepe cu 2-3 ture suprapuse

terminarea bandajarii se face cu 2-3 ture suprapuse

Să fie făcut in condiţii aseptice- Folosiţi materiale de protecţie şi instrumente sterile

- Spălaţi şi dezinfectaţi mainile, imbrăcaţi mănuşi sterile- Serviţi materialele folosind pense- Nu introduceţi in casoletă sau in trusa de instrumente pensa cu care aţi lucratin plagă;- Nu folosiţi aceleaşi instrumente la alti pacienţib) Să fie absorbant- Asiguraţi absorbţia secreţiilor pentru a favoriza cicatrizarea- Folosiţi comprese de tifon şi vată hidrofilăc) Să fie protector- Acoperiţi plaga cu comprese sterile şi vată- Asiguraţi-vă că dimensiunile compreselor depăşesc marginile plăgi cu cel puţin1-2 cm- Dacă zona este expusă microbilor, protejaţi plaga cu un strat mai gros de tifonşi vată;d) Să nu fie dureros- Acţionaţi cu blandeţe şi răbdare- Administraţi un calmant la recomandarea medicului dacă situaţia o cere- Spălaţi plaga prin turnare şi absorbiţi surplusul de lichid şi secreţiile printamponare- Nu fixaţi pansamentul prea strans pentru a nu jena circulaţia şi a nu producedurere- Asiguraţi limitarea mişcărilor in acea zonă dacă există indicaţii in acest sens

e) Să fie schimbat la timp- Verificaţi indicaţia medicală cu privire la schimbarea pansamentului;- Schimbaţi cat mai rar pansamentul la plăgile chirurgicale atunci cand se menţinecurat şi uscat- In cazul plăgilor secretante schimbaţi pansamentul ori de cate ori este nevoie;- Anunţaţi medicul şi controlaţi plaga dacă pacientul acuză durere sau prezintăfebră fără altă cauză, schimbaţi pansamentul cu această ocazie.

b).Manifestari de dependenta in hipertermie. Definitia tuturor tipurilor de febra.

- Subfebrilitate-37-38

- febra moderata-38-39

- febra ridicata-39-40

- hiperpirexie->40

- frisoane-contractii musculare puternice

- piele rosie, calda, umeda-stari ale pielii

- piloerectie-piele de gaina

- sindrom febril-grup de semne-cefalee, tahicardie, tahipnee, inapetenta, sete, oligurie, convulsii, halucinatii, dezorientare

- eruptie cutanata-macule, papule, vezicule

- Febra continua-mentinerea peste 37 cu diferente sub 10 intre dimineata si seara

- Febra intermitenta-diferenta de cateva grade intre dimineata si seara, cele mai mici valori scazand sub 37

- Febra remitenta-diferenta de cateva grade intre valorile de dimineata

si cele de seara, cele mai mici nescazand sub 37

- Febra recurenta-4-6zile febrile alternand cu 4-6 zile afebrile trecerea facandu-se brusc

- Febra ondulanta-perioade febrile ce alterneaza cuperioade afebrile, trecerea facandu-se lent

Subiectul 21

a).Spalatura vezicala la femei

b).Interventiile asistentului medical in hipotermie

Raspuns

a).Spalatura vezicala la femei

Definiţie: ~Prin spălătura vezicii urinare se înţelege introducerea unei soluţii medicamentoase prin sondă sau cateter prin uretră în vezica urinară. Scop terapeutic: ~Îndepărtarea exsudatelor patologice rezultate din inflamaţia pereţilor vezicii. ~Pregătirea în vederea unor explorări (cistoscopie, pielografie). ~Executarea unor procedee terapeutice prin sondă. Pregătirea puncţiei: ~Materiale de protecţie – muşama şi traversă, , prosoape. ~Materiale sterile – 2 sonde Thieman, Nelaton sau sonde cu o singură cale unidirecţionale. Casoletă cu tampoane de vată, mănuşi de cauciuc 2 pense hemostatice. Seringă Guyon, medii de cultură. ~Materiale nesterile – tăviţa renală, bazinet. ~Medicamente – ser fiziologic, ulei de parafină steril, Oxicianură de Hg 1/5000, soluţie de spălătură 1litru, soluţie Rivanol 01.2%, Nitrat de Ag 1-4‰. Pacienta – pregătirea fizică şi psihică: ~Se anunţă şi se explică necesitatea tehnicii. ~Se protejează cu muşama şi aleză. ~Se aşează pacientul în poziţie ca pentru sondaj vezical. ~Se acoperă lăsând liberă regiunea genitală. ~Se aşează bazinetul şi se efectuează toaleta organelor genitale externe. Tehnica: ~Se începe cu sondajul vezical ~După evacuarea vezicii se adaptează la sondă seringa Guyon sau un irigator şi se introduc 80-100 ml soluţie, fără să se destindă vezica. ~Se retrage seringa şi se lasă să se scurgă lichidul introdus, capătul sondei, aşezându-se pe o compresă. ~Se repetă operaţia până ce lichidul evacuat este limpede. ~Se notează în foaia de observaţie. ~Extragerea sondei se face după pensarea orificiului extern prin aceleaşi mişcări în sens invers. Îngrijirea ulterioară a pacientei: ~Se îmbracă şi se aşează comod în pat. ~Se va supraveghea în continuare. Observaţii: ~Tehnica se execută în condiţii de perfectă asepsie a materialelor şi a manevrelor. ~Sonda se poate astupa prin cheaguri de sânge; se destupă prin insuflare cu aer sau ser fiziologic. ~Tehnica se execută cu prudenţă pentru a preveni complicaţiile: hemoragii, traumatisme,

infecţii

b).Interventiile asistentului medical in hipotermie

Incalzeste lent pacientul cu paturi termofoare

creste treptat temperatura mediului ambiant

administreaza lichide usor caldute, in cantitati mici, la intervale regulate

recolteaza sange pentru examen de laborator

pregateste pacientul pentru EKG

calculeaza raportul ingesta/excreta/24h

introduce extremitatile pacientul in apa calduta la 370C

maseaza extremitatile pacientului

administreaza tratamentul prescris de medic

Subiectul 22

a).Spalatura vaginala

b).Doamna de 32 ani se prezinta la medicul ginecolog cu metroragie. Numiti si alte manifestari de dependenta ce pot aparea la nevoia de a elimina prin menstra.

Raspuns

a).Spalatura vaginala

Spălătura vaginală → introducerea în vagin a unui curent de lichid – apă sau soluţie medicamentoasă – care, după ce spală pereţii vaginali, se evacuează pe lângă canulă. →Scop → terapeutic: ~Îndepărtarea conţinutului vaginal (normal sau patologic). ~Dezlipirea exsudatelor patologice de pe mucoasă. ~Dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale, ginecologice şi obstetricale. ~Reducerea proceselor inflamatorii. ~Calmarea durerilor. →Material necesar ~Materiale de protecţie - paravane, prosoape, traversă, muşama. ~Materiale sterile - canulă, vaginală, irigator, vată. ~Materiale nesterile - stativ pentru irigator, bazinet. ~Medicamente - 2 l soluţie medicamentoasă(apă oxigenată, soluţie cloramină, permanganat de potasiu 1/20.000, oxicianură de Hg 1/4.000, sublimat 1%). →Pregătirea bolnavei ~Se pregăteşte pacienta psihic, se anunţă şi se explică tehnica, necesitatea efectuării spălăturii. ~Se izolează patul cu paravan şi se protejează cu muşama şi aleză. ~Bolnava aşezată în poziţie ginecologică i se introduce bazinetul sub bazin, se spală organele genitale cu apă şi săpun, se acoperă regiunea vulvei cu un strat subţire de vaselină (pentru spălăturile calde). →Efectuarea spălăturii ~Se spală şi se dezinfectează mâinile asistentei. ~Se aşează irigatorul la 50-75 cm înălţime faţă de simfiza pubiană. ~Se verifică temperatura soluţiei.

~Se reperează orificiul de intrare în vagin şi se deschide robinetul; ~Se introduce canula odată cu curentul de lichid până în fundul de sac posterior al vaginului. ~Se spală bine fundul de sac posterior şi apoi se plimbă canula pe toată suprafaţa vaginului. ~Se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească, se pensează tubul şi se depune în tăviţa renală. →Îngrijirea bolnavului după tehnică. ~Se usucă regiunea genitală cu vată şi prosop. ~Se îndepărtează materiale folosite. ~Se ajută pacienta să se îmbrace. ~Se aşează comod în pat. ~Se aeriseşte salonul. ~ Se examinează lichidul de spălătură, care poate conţine: flocoane de mucus, puroi, cheaguri de sânge. ~Se trimite la laborator la solicitarea medicului. →Reorganizarea locului de muncă. ~Se spală instrumentarul folosit, se dezinfectează materialele şi se pregătesc pentru sterilizare. ~Se îndepărtează deşeurile.

b).Manifestari de dependenta ale nevoii de a elimina prin menstra

Amenoree-absenta menstruatiei

dismenoree-dureri menstruale

metroragie-sangerari anormale in afara fluxului menstrual

menoragie-sau hipermenoree-cresterea abundentei sau a duratei menstruatiei

oligomenoree-tulburare de ritm menstrual in care sangerarea este mai rara si la intervale neregulate

polimenoree-flux menstrual care survine la intervale mai frecvente decat de obicei(<24zile)

hipomenoree-scurtarea menstruatiei la mai putin de 3 zile cu flux scazut de sange

hipermenoree-sau menoragie-cresterea abundentei sau a duratei menstruatiei

Subiectul 23

a).Reguli de efectuare a unui pansament

b).Recoltarea sangelui pentru probele hepatice

Raspuns

a).Reguli de efectuare a unui pansament

Sa se lucreze in conditii de asepsie perfecta

sa asigure absorbtia secretiilor

sa se aseptizeze plaga cu antiseptice

protejarea plagii fata de agentii termici

asigurarea repausului sau imobilizarea regiunii lezate

b).Recoltarea sangelui pentru probele hepatice

Probele hepatice (testele de disproteinemie) sunt analize care stabilesc capacitatea ficatului de a sintetiza proteinele normale.Probele hepatice se pot modifica de la luna la luna, in functie de tratament si regimul alimentar. De aceea se interpreteaza in corelatie cu alte analize medicale: proteine totale, electroforeza, etc.Serul gras falsifica rezultatele probelor hepatice, motiv pentru care cu 12 ore inainte de recoltarea sangelui nu se va manca.EXAMENE BIOCHIMICE DIN SÂNGE

o →Fibrinogenul: Este o substanta proteica din sange, fabricata de ficat, cu rol in coagularea sangelui.

o VALORI

NORMALE

o 200-400 mg la 100 ml

sange

o Scaderea fibrinogenului sub aceste valori poate produce hemoragii la bolnavii

cu boli ale ficatului.

o Cresterea (peste 500mg la 100ml sange) sunt semne de boli infectioase acute

sau de reumatism articular acut. Recoltarea se face prin puncţie venoasă pe citrat de sodiu. Valoarea normală 200-400 mg %. →Transaminazele:(Valoarea acestor enzime poate creste de cinci-zece ori in bolile de ficat )→Transaminaza glutaminoxalică (TGO). TGO 1-18 UI/l~Transaminaza glutaminpiruvică (TGP). TGP 1-19 UI/l . ~Se recoltează prin puncţie venoasă 10 ml sânge fără substanţă anticoagulantă. →Bilirubina:(In mod nornal bilirubina nu se gaseste in sange decat in cantitati extrem de mici. Insa in cazul bolilor de ficat sau a calculilor biliari, bila nu se mai scurge spre intestin ci intra in circulatia sanguina ) ~Se recoltează prin puncţie venoasă 5 ml sânge fără substanţă anticoagulantă, Valori normale:Bilirubina totală 0,5-1 mg %, Bilirubina indirectă 0,2-1 mg %, bilirubina directă 0,2 mg%. ~Valori patologice – bilirubina creşte în hemolize şi în anemia hemolitică. →Colesterol: (lipide complexe, pot contribui la alterararea arterelor)~Se recoltează prin puncţie venoasă 4-5 ml sânge. ~Valoarea normală: colesterol total 180-230 mg %, colesterol esterificat este 2/3 din total. →Lipidograma: (este analiza care măsoară nivelurile de LDL, HDL, colesterolul total precum şi nivelul trigliceridelor din organism)~Se recoltează prin puncţie venoasă 10 ml sânge simplu. ~Valoarea normală: α lipoproteine 65-75 %, β lipoproteine 25-35 %, Lipide totale 500-800 mg % →Tymol: (capacitatea ficatului de a sintetiza proteine)~Se recoltează 5-10 ml sânge venos; ~Valoarea normală 2-4 U. →Proteine totale: (Cantitatea totala de proteine depinde in mare masura de alimentatie.)~Se recoltează prin puncţie venoasă sânge simplu. ~Valoarea normală 70-80 mg% sau 7-8,5 g %. →Electroforeza proteinelor: ~Recoltarea se face odată cu proteinele totale. (persoane care nu/se alimenteaza normal.)~Valori normale: ▪Albumine 50% ▪Globuline 50% Punctia venoasa-examen biochimic-transaminaza(analiza enzimelor sanguine)-vacueta rosie

in ce conditii se recolteaza- a jeun

cantitatea de sange recoltat- 5-10 ml sange simplu

→Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă: ~Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini. ~Îmbracă mănuşile de protecţie. ~Se aplică garoul. ~Se palpează locul puncţiei. ~Se dezinfectează cu tampon cu alcool. ~Se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori şi să rămână cu el închis. ~Se puncţionează vena în condiţii de asepsie perfectă, pe direcţia axului longitudinal, împingând acul 1-1,5 cm în lumenul venei. ~Se aspiră sângele în seringă, eprubetă, alt recipient etc. ~Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul. ~Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei şi se retrage brusc acul. ~Se menţine tamponul 1 cca. 10 minute fără a îndoi braţul.

Subiectul 24

a).Manifestari de dependenta in diaree

b).Recoltarea scaunului pentru examen bacteriologic-coprocultura

Raspuns

a).Manifestari de dependenta in diaree

Frecventa -3-6 scaune/zi in enterite si enterocolite

-20-30 scaune/zi in sindrom dizenteric

-80-100scaune/zi in holera

consistenta-scazuta, scaune moi, pastoase, semilichide, apoase

cantitate-marita in diareele gastrogene sau scazuta in dizenterie

culoare-galben aurie in diaree

-verde cand bilirubina oxideaza

-albicios ca argila in icter mecanic

-hipercolorat brun inchis-in icter hemolitic

-negru ca pacura, moale si lucios in hemoragii din regiunea superioara a TD

-scaun amestecat cu sange proaspat in hemoragii in portiunea inferioara a TD

aspect -zeama de pepene sau supa de linte in febra tifoida

-zeama de orez in intoxicatii, holera

-balega de vaca in colite

-mucus, puroi, sange in colite ulceroase, dizenterie

-tesut muscular nedigerat(creatoree) in pancreatita cronica

-scaune cu paraziti intestinali sau oua de paraziti

crampe-contractii involuntare dureroase si pasagere ale muschilor abdominali

colica-dureri cauzata de miscari peristaltice exagerate

durere locala-durere la nivelul anusului si iritatia tegumentelor perianale

semne de deshidratare-tegumente si mucoase uscate

-oboseala, slabiciune, greata, varsaturi

b).Recoltarea scaunului pentru examen bacteriologic-coprocultura

Intrucat defecarea nu se poate produce la cerere, instruiţi pacientul:- Să-şi spele mainile- Să folosească mănuşi de unică folosinţă- Să defece in bazinet sau intr-un recipient curat (oliţă, spre exemplu, ladomiciliu )- Să recolteze, cu linguriţa coprocultorului cateva fragmente de fecale (cca 50 g)din diferite zone, mai suspecte, ale scaunului- Să introducă linguriţa in coprocultor- Să-şi spele mainile după indepărtarea mănuşilor- Să eticheteze recipientul cu : nume, prenume, data şi ora recoltarii, examenulcerut- Să transporte produsul imediat la laborator sau să-l introducă intr-o pungă dehartie şi să-l păstreze in frigider nu mai mult de 12 ore2. Recoltarea directă din rect (pentru examen bacteriologic)- Descoperiţi regiunea inferioară a corpului- Spălaţi-vă mainile şi puneţi-vă mănuşile de unică folosinţă- Aşezaţi pacientul in decubit lateral cu membrul inferior de deasupra in flexiunemaximă a coapsei pe abdomen- Indepărtaţi fesele pacientului- Introduceţi tamponul steril prin anus in rect şi efectuaţi cateva mişcări derotaţie- Indepărtaţi, apoi, tamponul şi introduceţi-l in eprubeta sterilă fără săatingeţi marginea acestuia- Indepărtaţi mănuşile şi spălaţi-vă mainile- Etichetaţi recipientul- Trimiteţi-l imediat la laborator pentru insămanţare3. Recoltarea materiilor fecale la copilul mic.- Aşezaţi copilul, cu blandeţe, in decubit lateral sau dorsal- Vizualizaţi orificiul anal- Introduceţi sonda Nelaton pe o distanţa de ≈ 10 cm, respectand regulile deasepsie- Aspiraţi conţinutul colonic cu o seringă adaptată la capătul sondei- Indepărtaţi seringa şi sonda din rect- Transferaţi conţinutul seringii (2-3 ml) intr-un recipient steril pentrucoprucultură sau curat şi uscat pentru alte examene- Efectuaţi toaleta regiunii perianale, la nevoie- Spălaţi-vă mainile- Etichetaţi recipientul- Trimiteţi imediat produsul la laborator

Subiectul 25

a).Manifestari de dependenta in obstructia CRS(nevoia de a respira).

b).Recoltarea exsudatului nazal(secretiei nazale).

Raspuns

a).MD in obstructia CRS. Definitii

Obstructia CRS poate fi produsa de procese inflamatorii ale cailor respiratorii dar si de prezenta unor corpi straini patrunsi accidental in caile respiratorii-indeosebi la copil dar si deformarea nasului

- Respiratie dificila pe nas-B respira pe gura

- secretii abundente nazale-secretii mucoase, purulente sau sangvinolente care impiedica respiratia

- epistaxis-hemoragie nazala

- deformari ale nasului-deviatie de sept, traumatisme

- stranut-expirare fortata

- aspiratie pe nas-smiorcait

- tuse-cu caracter de tuse uscata sau umed, persistenta

b).Recoltarea exsudatului nazal

Materiale necesare· tampon de exsudat cu mediu de transport· Manusi· Container pentru deseuri medicale inscriptionat corespunzator Mod de recoltareInainte de recoltare se pregateste numarul corespunzator de tuburi de exsudat cu mediunecesar: daca pe recomandare se specifica doar examenul bacteriologic al exsudatuluinazal dintr-o anumita nara (stanga sau dreapta) se pregateste doar un tub; daca perecomandare se specifica examen bacteriologic al exsudatului nazal din ambele nari, sepregatesc doua tuburi de exsudat cu mediu de transport.Pe tuburile de exsudat si pe cererea de analize se lipesc etichete cu cod de bare, unic,corespunzator, identic pentru cerere si tuburile de exsudat sau alte recipiente cu produserecoltate in acelasi moment, pentru acelasi pacient.Pacientul se asaza pe scaun cu capul indreptat spre sursa de lumina si ceafa sprijinita despeteaza scaunului. Se introduce bland un tampon intr-o nara pana atinge pereteleposterior al nazofaringelui. Se lasa tamponul pe loc cateva secunde dupa care se extragecu blandeteCand se urmaresc patogeni ai cailor irespiratorii inferioare (in special la copii) esterecomandat sa se stimuleze mai intai un acces de tuse prin prelevarea tamponului deexsudat faringian si apoi recoltarea unui tampon cu exsudat nazal.Pe tuburile de exsudat se scrie cu pix NS, respectiv ND pe tubul corespunzator nariistangi si respectiv drepte, sau doar NS sau ND daca se recolteaza doar exsudat nazal dinnara stanga respectiv dreapta

Subiectul 26

a).Manifestari de independenta a nevoii de a respira.b).Recoltarea sangelui pentru determinarea VSH

Raspuns

a).Manifestari de independenta a nevoii de a respira.

-Frecventa-nn-30-50r/min

-2ani-25-35r/min

-12ani-15-25r/min

-adult-16-18r/min

-varstnic-15-25r/min

-Amplitudinea miscarilor respiratorii-este data de volumul de aer care patrunde si se elimina din plaman la fiecare respiratie, putand fi profunda sau superficiala

-Ritmul-reprezinta pauzele egale intre respiratii

-Zgomotele respiratorii-normale, respiratia este linistita, in somn devine mai zgomotoasa

-Simetria miscarilor respiratorii-ambele hemitorace prezinta aceeasi miscare de ridicare si coborare

-Tipul de respiratie-1.Costal superior, la femei

2.Costal inferior-la barbat

3Abdominal-la copii si varstnici

-Mucozitati-umede, secretii reduse, transparente, dense

-Tusea-expectoratie fortata prin care se elimina secretiile din caile respiratorii; este un fenomen de protectie al organsimului

b).Recoltarea sangelui pentru determinarea VSH

VSH este o analiza de orientare si numai medicul poate preciza cauza care a produs cresterea peste valoarea normala a VSH.

RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU V.S.H.Asistenta medicala pregateste materialele necesare:-seringa de 2ml de unica folosinta;-ace sterile de unica folosinta;-solutie de Citrat de Na 3,8%; -periuta musama, eprubete, tavite renale, garou, vata, alcool 70o.Se pregateste pacientul psihic, explicandu-i cu 24h inainte necesitatea efectuarii examinarii. Se pregateste pacientul fizic. Se anunta sa nu manance si sa pastreze repaos fizic. EFECTUAREA TEHNICII -asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun;-imbraca manusile sterile;-aspira in seringa 0,4ml Citrat de Na 3,8%;-aplica garoul pacientului pentru a pune in evidenta vena;-punctioneazǎ vena si desface garoul;-aspira sange pana la 2ml (1,6ml);-retrage acul si aplica un tampon cu alcool;-scurge amestecul sange-citrat in eprubeta si omogenizeaza lent;-aseaza eprubeta in stativ;-ingrijeste pacientul dupa punctie;-pregateste produsul pentru laborator, completand buletinul;

-eticheteaza produsul si-l trimite la laborotor;-reorganizeaza locul de munca.

Subiectul 27

a).Recoltarea HL(hemoleucogramei) din sangele capilar;frotiul

b).Interventiile autonome si delegate ale asistentei medicale la un pacient cu varsaturi.

Raspuns

a).Recoltarea HL prin punctie capilara;frotiul

Când se recolteaza sânge capilar este foarte important sa avem temperatura constata de 18 – 20 0 C pentru a se evita vasoconstrictia periferica.Înteparea degetului se face dupa degresarea cu alcool si stergerea sau uscarea naturala a lui si se face printr-o miscare sigura a degetului în partea laterala externa a degetului, iar la sugari si la copiii mici se înteapa calcâiul sau fata plantara a halucelui-Hemoleucograma completa consta din masurarea urmatorilor parametri:Numarul de globule rosii din singe - eritrocite/hematii (RBC) 

- Numarul de globule albe din singe - leucocite (WBC) - Cantitatea totala de hemoglobina din singe (HGB) - Procentul de globule rosii (hematocrit) (HCT) - Volumul eritrocitar mediu (MCV/ VEM) - volumul mediu al globulelor rosii - Hemoglobina eritrocitara medie (MCH/ HEM) - continutul mediu de hemoglobina al eritrocitelor- Concentratia medie de hemoglobina eritrocitara (MCHC/ CHEM) - cantitatea de hemoglobina in grame la 100 ml masa eritrocitara- Numarul de trombocite/plachete (PLT)- Volumul trombocitar mediu (MPV) 

a. Formula leucocitara: neutrofile (NEUT%), eozinofile (EO%), bazofile (BASO%), limfocite (LYMPH %), monocite (MONO %)

Frotiul

Urmatoarele picaturi vor fi recoltate si se vor face frotiuri pe lame, se aspira în pipete pregatite sau cu hârtia de filtru.Lamele pentru frotiu vor fi sustinute numai de margine pentru a nu le murdari sau a le contamina cu microbii nostri.Cu coltul acestei lame se recolteaza picaturile de sânge, se aseaza pe lama principala, apoi pe o alta lama asezata pe prima, înclinata la un unghi de 45 0 , se face o miscare rapida spre capatul opus al lamei orizontale, dar nu se va apasa pentru a nu distruge elementele figurate.Se lasa lama cu frotiul la uscat si se noteaza pe marginea libera initialele numelui pacientului sau un numar de ordine.

Recoltarea sangelui capilarEste utila in special in cazul pacientilor pediatrici si pentru efectuarea frotiurilor de sange. Cele doua locuri de electie pentru recoltare sunt suprafata palmara a falangei distale a degetului si suprafata plantara laterala sau mediala a calcaiului. Se obtine un amestec de sange provenit din arteriole, venule si capilare care la randul sau poate fi diluat cu lichid interstitial si intracelular.!Nu se va recolta niciodata din pulpa degetului la nou-nascuti deoarece exista riscul de a leza osul falangei.

Adancimea inciziei constituie un element critic la nou-nascuti; daca aceasta depaseste 2,4 mm exista riscul de a leza osul calcaneu.Instructiuni:- dezinfectati locul punctionarii cu ajutorul unui tampon steril imbibat in solutie de alcool si asteptati sa se usuce zona inainte de a efectua incizia (trebuie evitata folosirea altor dezinfectanti deoarece acestia pot induce valori fals crescute pentru acid uric, fosfor sau potasiu);- prindeti ferm zona adiacenta locului punctionarii si efectuati rapid incizia, apasand pe butonul lantetei;- indepartati  prima picatura de sange cu ajutorul unei mese de tifon, deoarece aceasta poate contine lichid interstitial;- prin miscari de apasare usoara, fara a masa zona din jur, colectati picaturile de sange care curg liber intr-un microtainer etichetat;- daca picaturile nu curg liber in microtainer, percutati usor tubul;- in cazul microtainerelor care contin anticoagulant, efectuati 8-10 miscari usoare de inversiune a tubului pentru a asigura amestecul optim al sangelui cu anticoagulantul;- la sfarsitul recoltarii aplicati un tampon steril compresiv care va fi mentinut pana la oprirea sangerarii; nu aplicati bandaje adezive la copii, deoarece pe langa faptul ca pot produce iritatii, exista riscul de a fi inghitite atunci cand se largesc;

b).Interventii autonome si delegate ale asistentei medicale la un pacient cu varsaturi.

a) Asigura pozitia pacientului in pat in functie de starea lui

b) il linisteste psihic

c) il ajuta in timpul varsaturilor

d) ii ofera un pahar cu apa sa-si clateasca gura dupa varsatura

e) la indicatia medicului ofera medicatia simptomatica

f) suprima alimentatia pe gura si alimenteaza P parenteral, prin perfuzii cu glucoza hipertona, hidrolizate proteice, amestecuri de aminoacizi, vitamine si electroilti

g) Corecteaza tulburarile electrolitice si rezerva alcalina

h) rehidratarea incepe incet, cu cantitati mici de lichide oferite cu lingurita

i) face bilantul lichidelor intrate si eliminate

j) monitorizeaza functiile vitale

k) pastreaza produsul eliminat

Subiectul 28

a).Recoltarea secretiei otice

b).Manifestari de dependenta in alterarea tegumentelor si fanerelor a nevoii de a fi curat

Raspuns

a).Recoltarea secretiei otice

Recoltarea secretiei otice Scop identificarea germenilor patogeni din conductul auditiv extern .

Elemente de apreciat ±aspectul pavilionului urechii,-permeabilitatea conductului auditiv extern ,- nivelul de cooperare al copilului ,atitudinea sa fata de examinare .

Materiale necesare :tampon steril fixat pe un port tampon . Executie se explica pacientului ca tehnica este nedureroasa si ca dureaza putin daca coopereaza si pastreaza pozitia indicata , - se spala mainile cu apa si sapun , - se pozitioneaza copilul in pozitie decubit lateral , cu acces la urechea examinata , - se largeste conductul auditiv , tractionind pavilionul in jos si in spate la copilul sub 3 ani sau in sus si in spate la copilul de peste 3 ani , cu mina stinga , iar cu cea dreapta se introduce tamponul in conduct atit cit se vede cu ochiul liber ,

- se recolteaza secretia otica prin miscari usoare de rotatie , - se introduce tamponul in eprubeta ,

- se aseaza copilul comod - se reorganizeaza locul de munca , - se spala mainile cu apa si sapun , - se completeaza eticheta cu datele copilului si analiza solicitata si se trimite la laborator

b).Manifestari de dependenta in alterarea tegumentelor si fanerelor a nevoii de a fi curat; Definitii

- Eritem-pata congestiva datorata iritatiei

- excoriatie-pieredre de substanta superficiala aparuta in urma unui traumatism(prurit)

- crusta-leziune elementara secundara datorita uscarii unei serozitati provenite dintr-o ulceratie

- vezicule-ridicaturi ale epidermului rotunde pline cu lichid clar insotite de prurit si durere

- pustule-abces minuscul la suprafata tegumentului localizat la radacina firului de par

- papule-ridicatura solida si circumcisa la suprafata pielii

- fisuri-intreruperi liniare ale continuatatii tegumentului

- descuamare-desprinderea celulelor cornoase, superficiale din epiderma

- acnee-pustula determinata de un agent patogen specific

- furuncule-infectie specifica foliculului polisebaceu produsa de stafilococul auriu

- intertrigo-micoza cutanata situata la nivelul plagilor si interdigital caracterizata prin eritem pruriginos apoi decolorare epidermica, secretie de depozit albicios, macerarea epidermei cornoase cu fisurarea fundului pliului

- vitiligo-leuco-melano-dermie de natura probabil neuroendocrina caracterizata prin pete acromice marginite de o zona hiperpigmentata

- ulceratii-pierdere de substanta rezultand dintr-un proces patologic ce actioneaza asupra pielii

- escare-distrugeri tisu;are ca urmare a unui deficiet de nutritie locala

- edeme-acumulare de lichid seros in tesuturi

- varice-dilatari permanente ale venelor superficiale insotite de insuficienta valvulelor peretelui venos

- hemoroizi-afectiuni ale plexurilor venoase anale si din partea terminala a rectului constand in dilatarea acestor vene cu aparitia de procese inflamatorii si

trombotice

- ulcere varicoase-erodare a tesutului pe teren varicos

- alopecie-lipsa partiala sau totala a parului

Subiectul 29

a).Manifestari de dependenta in carente de curatenie a nevoii de a fi curat

b).Recoltarea sangelui pentru HL prin punctie venoasa; ce cuprinde HL, mod de recoltare si conditii de recoltare.

Raspuns

a).Manifestari de dependenta in carente de curatenie a nevoii de a fi curat.

a) Par murdar, gras, in dezordine, pediculoza

b) Urechi:murdarie acumulata in CAExtern; pavilioane murdare, murdarie retroauriculara

c) Nas: rinoree, cruste

d) Cavitate bucala: absenta dintilor, carii dentare, culoarea galbena a dintilor, proteze dentare neingrijite, prezenta tartruluipe dinti, halena fetida, limba incarcata, fisuri ale buzelor

e) Unghiile: netaiate, murdarie acumulata la capatul unghiilor

f) Pielea: gri sau neagra, in anumite locuri, barba murdara, piele aspra

g) Deprinderi igienice: nu se spala, nus e piaptana, dezinteres fata de masurile de igiena, degaja miros dezagreabil

b).Recoltarea sangelui pentru HL prin punctie venoasa;mod de recoltare si conditii de recoltare.

Hemoleucograma completa consta din masurarea urmatorilor parametri:Numarul de globule rosii din singe - eritrocite/hematii (RBC) 

- Numarul de globule albe din singe - leucocite (WBC) - Cantitatea totala de hemoglobina din singe (HGB) - Procentul de globule rosii (hematocrit) (HCT) - Volumul eritrocitar mediu (MCV/ VEM) - volumul mediu al globulelor rosii - Hemoglobina eritrocitara medie (MCH/ HEM) - continutul mediu de hemoglobina al eritrocitelor- Concentratia medie de hemoglobina eritrocitara (MCHC/ CHEM) - cantitatea de hemoglobina in grame la 100 ml masa eritrocitara- Numarul de trombocite/plachete (PLT)- Volumul trombocitar mediu (MPV) 

b. Formula leucocitara: neutrofile (NEUT%), eozinofile (EO%), bazofile (BASO%), limfocite (LYMPH %), monocite (MONO %)

Hemograma se poate recolta a jeun (pe nemancate) sau postprandial (trebuie totusi evitate mesele bogate in lipide care pot interfera cu anumiti parametri ai hemogramei). Sexul, varsta pacientului, precum si anumite conditii cum ar fi: starea de soc, varsaturile incoercibile, administrarea masiva de lichide i.v. etc., care pot duce la deshidratarea, respectiv hiperhidratarea pacientului, precum si anumite tratamente urmate de pacient trebuie comunicate laboratorului.

1. sistem seringa: prin controlul vitezei de recoltare nu exista riscul de colabare a venei;2. sistem vacuum: tubul este vidat in momentul imediat anterior recoltarii, eliminandu-se riscul pierderii de vid; proportia de sange recoltat-aditiv ramane constanta, fapt ce conduce la rezultate corecte.

Specimen recoltat - sange venos;

Recipient de recoltare - vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant

Cantitate recoltata - tubul trebuie sa fie umplut cel putin trei sferturi pentru ca raportul sange/anticoagulant sa fie optim (concentratia recomandata de EDTA este de 1.2 – 2.0 mg/mL de sange) .

Indiferent de sistemul de recoltare folosit, respectati urmatoarele manevre:- utilizati manusi sterile, de unica folosinta pentru fiecare pacient caruia i se recolteaza probe;- evitati punctionarea in zonele in care exista leziuni cutanate;- dezinfectati zona aleasa pentru punctionare cu ajutorul unui tampon steril imbibat in solutie apoasa de izopropanol 70%, prin miscari circulare, din interior spre exterior, pentru a indeparta contaminantii;- dupa tamponare, lasati sa se usuce zona inainte de a trece la punctionare (daca zona este umeda, poate fi indusa hemoliza probei);- la sfarsitul punctionarii, aplicati imediat un tampon compresiv pentru a asigura hemostaza si a evita formarea hematomului (durata recomandata a compresiei  5 mininute); la sfarsit acoperiti zona cu un pansament steril;- acul de punctie nu va fi reintrodus in teaca (pentru a evita inteparea), indoit sau taiat, ci va fi depus intr-un container de plastic rezistent la reziduuri intepatoare sau taietoare.Pregatirea asistentei la tehnica:

Asistenta medicala se spala pe mIni cu apa sterila si sapun, fara a se usca pe mâini, se face badijonarea mâinilor cu alcool de 70%, apoi asistenta medicala sta cu mâinile la aer pâna se evapora alcoolul si îmbraca manusile sterile.În timpul punctiei venoase pacientul este pozitionat în functie de starea sa generala  si în functie de spaima pe care o are fata de mediul sanitar.Daca pozitia pacientului în timpul punctiei va fi pe scaun, el se va aseza cu bratul sprijinit pe speteaza scaunului, iar sub cot va avea o pernita acoperita cu musama.Bratul ales pentru punctie va sta în extensie si supinatie si abductie îndepartat de corp.Asistenta medicala va face controlul plicii cotului pentru a stabili locul punctiei.Daca la plica cotului nu se poate aborda vena, asistenta medicala controleaza vizibilitatea venei pedioase, a jugularei, sau anunta medicul, ce va face denudare sau deschidere chirurgicala pe vas.Se face toaleta locala a plicii cotului cu apa calda si sapun, apoi se degreseaza cu alcool si se dezinfecteaza cu tinctura de iod.În cazul în care pozitia pacientului în timpul punctiei va fi pe pat, se va proteja patul cu musama si aleza, apoi se pozitioneaza pacientul în decubit dorsal, cu bratul în extensie, supinatie si cu cotul sprijinit pe pernita acoperita cu musama.Pentru a face punctia se elibereaza membrul superior ales de îmbracaminte si în tot acest timp de pozitionare si pregatire a materialelor, se face pregatirea psihica a pacientului.Dupa controlul venelor, asistenta medicala aplica garoul la nivelul treimii mijlocii a bratului si  degreseaza din nou locul punctiei cu alcool.Sunt cazuri când nici dupa aplicarea garoului venele nu se observa si atunci se recurge la metoda de evidentiere a venelor – se aplica o compresa calda pe plica cotului sau se bate energic cu degetele pe plica cotului.Se prinde garoul de capete, se întinde si se fac miscari dinspre articulatia pumnului înspre cot spre sensul circulatiei de întoarcere.

Dupa aceste metode de evidentiere a vaselor de sânge se face o noua degresare larga a plicii cotului.Se desface plicul seringii, se monteaza acul si se punctioneaza vena aleasa, astfel: mâna stânga a asistentei medicale va cuprinde antebratul pacientului pe partea dorsala si va întinde pielea, fixându-se astfel vena în momentul punctionarii.Seringa se tine cu patru degete de dedesubt si cu policele pe deasupra.Indexul fixeaza acul pe amboul seringii si se punctioneaza cu bizoul acului în sus.Se punctioneaza întâi perpendicular pe vena cu miscari usoare, pâna se simte senzatia de cadere în gol, apoi se îndreapta acul paralel cu vena si se introduce aproape tot acul în lumenul vasului; apoi asistenta medicala recolteaza sânge numai dupa desfacerea garoului si dupa ce a asteptat 10 – 20 secunde pentru ca hematiile sa nu se distruga.D.Îngrijirea pacientului dupa tehnica:Imediat dupa punctionarea venei vine sânge în seringa si se desface garoul  cu miscari lente, pentru a nu scoate acul din vena.Pacientul desface apoi usor pumnul.Dupa punctie, dupa ce s-a extras acul din vena, se aplica la locul punctiei un tampon îmbibat cu alcool stors si se roaga pacientul sa faca compresie pe locul punctiei timp de 1 minut.Peste tamponul aplicat pe locul punctiei se va aplica o banda foarte subtire de romplast.E.Reorganizarea locului de munca:Sângele recoltat se pune în recipiente pregatite anterior recoltarii.Daca se fac probe serologice, sângele se recolteaza pentru fiecare proba în recipient separat si se eticheteaza cu toate datele complete: nume, prenume, sectie, salon, numele probei, data.Se lipesc aceste etichete pe recipient si se duc cât mai repede la laborator.Obiectele de munca foarte folosite se vor arunca, apoi asistenta medicala îsi va spala mâinile cu apa calda si sapun si îsi va badijona apoi mâinile cu alcool de 70 %.În cazul în care recoltarea sângelui se face cu vacutainer, tehnica de recoltare va fi aceeasi ca si la recoltarea clasica, cu deosebirea ca se vor utiliza ace speciale ce se introduc pe un cilindru de plastic, iar eprubetele sunt special pregatite în fabrici si contin anticoagulant în functie de necesitati.Cilindrul alb al vacutainerului se numeste conductor de recipiente.

Subiectul 30

a).Capelina

b).Interventiile asistentei medicale-autonome si delegate-in cazul unui pacient cu hipertermie

Raspuns

a).Capelina

Pansamentul este o bucata de tifon care se aplica pe o plaga, cu scopul de a preveni contaminarea sau de a opri sangerarea. Ideal, pansamentul este realizat din tifon steril, insa in lipsa acestuia se poate utiliza orice material textil, cu conditia sa fie curat.

- membrul sau regiunea care urmeaza a fi bandajata se aseaza in pozitia care va fi dupa pansament- rola de tifon se tine cu mana dreapta iar capatul liber cu mana stanga si se bandajeaza de la stanga la dreapta (in sensul acelor de ceasornic) si de jos in sus, fara a se desfasura tifonul in aer- se incepe bandajarea cu 2-3 ture de fasa suprapuse pentru fixare, iar apoi se vor plica ture de fasa de jos in sus, fiecare tura acoperind jumatatea de fasa anterioara- se termina tot prin 2-3 ture de fasa de fixare; fixarea se realizeaza astfel deasupra si dedesubtul plagii, niciodata pe plaga; de asemenea legarea

bandajului la final nu se face in dreptul plagii- daca nu este necesara realizarea hemostazei bandajul nu trebuie sa fie foarte strans.

capelina: este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu fasa, incepand cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprancenelor si pavilioanelor urechii, dupa care se trece succesiv dinspre radacina nasului si spre ceafa, de mai multe ori, pana cand acopera tot capul; la sfarsit capetele feselor se fixeaza cu cateva ture circulare

b).Interventiile AsM-autonome si delegate- in hipertermie

Aeriseste incaperea

asigura imbracaminte lejera

aplica comprese reci, impachetari reci, punga cu gheata, frictiuni

incalzeste pacientul in caz de frisoane

administreaza medicatia recomandata de medic, antitermice, antibiotice

calculeaza bilantul ingesta-excreta/24h

serveste P cu cantitati mari de lichide

schimba des lenjeria de pat si de corp, mentine igiena tegumentelor

Subiectul 31

a).Interventiile proprii si delegate ale asistentei medicale pentru un pacient cu deficiente respiratorii la nivelul faringelui si laringelui

b).Spalatura gastrica

Raspuns

a).Interventiile AsM la pacient cu deficiente respiratorii la nivelul faringelui si laringelui

o Umezeste aerul din incapere

o recomanda pacientului repaus vocal absolut

o favorizeaza modalitati de comunicare nonverbala

o intrerupe alimentatia solida

o recomanda gargara cu solutii antiseptice

o alimenteaza P cu lichide caldute

o invata P sa evite schimbarile bruste de temperatura

o pregateste psihic si fizic P pentru aspirarea secretiilor bronsice

b).Spalatura gastrica

Spalatura gastrica Scop evacuarea continutului gastric in caz de intoxicatie alimentara sau cu substante toxice , staza

gastrica , pregatire preoperatorie de urgenta . Materiale necesare :- sonda gastrica de dimensiuni adecvate virstei ,- seringi sterile ,- manusi sterile ,- recipient cu lichid pentru spalatura (apa sterila lanou-nascut si la sugar ),- recipient pentru depoziterea lichidului gastric ,- pilnie din sticla ,- pense hemostatice ,- antidot ,- apa sterila pentru umezirea sondei sau lubrefiant

pentru uz intern,- romplast ,- material pentru dezinfectia mainilor ,- material pentru protectia patului si lenjerie de corp . Elemente de apreciat :- starea de constienta a copilului , - existenta reflexului de deglutitie , - gradul de cooperare a copilului , - posibilitatea identificarii substantei toxice , - excluderea substantelor caustice ca fiind cauza a intoxicatiei , permiabilitatea oro-faringo-esofagiana ,

Executie

o introducerea sondei ,

o se pregatesc materialele necesare , se aseaza copilul in decubit dorsal cu toracele ridicat sau sezind, in functie e de gradul de dezvoltare psiho-motorie si a starii de constienta .

o se spala mainile cu apa si sapun si se pun manusi sterile , se protejeaza lenjeria de pat si corpul cu un material impermeabil ,

o se aproximeaza pe sonda lungimea care trebuie introdusa ,masurind distanta de nas la lobul urechii si apendicele xifoid ,si se marcheza locul cu banda adeziva ,

o se umezeste sonda sau se lubrefiaza cu un lubrefiant hidrosolubil ,

o daca copilul este constient si cooperant , I se explica in ce consta tehnica si ce trebuie sa faca pentru afi de scurta durata si corecta ,daca este agitat va fi tinut de alta persoana .

o se introduce sonda cu capatul proximal orientat spre partea posterioara a faringelui , apoi , daca este posibil , rugam copilul sa inghita , sincronizind miscarile de deglutitie cu cele de respiratie si cu introducerea sondei .Se extrage sonda de urgenta daca se observa agitatie sau tuse ,facies congestionat sau alte reactii,dar se reia tehnica .

o - cind sonda a ajuns la arcada dentara cu marcajul efectuat , se verifica pozitia ei prin aspirare cu o seringa sterila , al carei ambou se adapteaza la capatul distal sau/si prin prin introducerea unei cantitati mici de aer care, in cazul ajungerii sondei in stomac , produce zgomote hidroaerice .

spalatura propriu zisa :- se aspira continutulgastric cu o seringa ,-se ataseaza pilnia la capatul extern al sondei ,- se umple pilnia cu solutie de spalatura ,ridicind-o deasupra nivelului capului copilului si cind din lichidmai ramine in pilnie doar 1-2 cm , se coboara mai jos de nivelul epigastrului , golind continutul in recipientul de colectare . Daca se foloseste o sonda cu calibrul mic se introduce solutia cu seringa .

- se repeta pina solutia rezultata este curata , - se penseaza capatul extern cu o pensa hemostatica si se extrage sonda cu blindete ,dar rapid . -se pastreaza lichidul rezultat pentru analize diverse , -se indeparteaza materialele de protectie

- se sterge regiunea periorala ,- se aseaza copilul in pozitie comoda

Subiectul 32

a).Manifestari de dependenta in cadrul nevoii de a se alimenta in cazul unui pacient cu deficit nutritional

b).Spalatura oculara

Raspuns

a).MD in cadrul nevoii de a se alimenta in cazul unui pacient cu deficit nutritional

- Anorexie

- disfagie-greutate la inghitire

- Conditia cavitatii bucale-absenta dintilor, carii dentare, gingivite, ulceratii ale buzelor, mucoasei bucale, limba incarcata, glosite, dificultate in masticatie

- stare tegumente si mucoase-tegumente uscate, pierderea elasticitatii, acnee, dermatita

- digestie-dificultate in digestia si absorbtia alimentelor, greata, varsatura, regurgitatii, aerofagie, pirozis

- Deprinderi alimentare-greseli in prepararea alimentelor, greseli in alegerea alimentelor, orar nesatisfacator al meselor

- Hidratare-consum redus de lichide si saruri minerale, pierdere in greutate

- Semne de dezechilibru-slabiciune, tegumente si mucoase uscate, urini concentrate

- Gust si valoare acordate mancarii-dezordonat, mananca in picioare sau in pat, consuma un singur fel, numai rece, prea fierbinte, etc

b).Spalatura oculara

Scop terapeutic ,afectiuni inflamatorii , secretii conjunctivale , corpi straini , materiale necesare recipient picurator , - comprese sterile , - tavita renala , - solutie pentru spalatura , - materiale de protectie . Executie :- se pregatesc materialele necesare si se protejeaza patul cu musama si aleza , - se explica pacientului , daca este cooperant , ce urmeaza sa I se faca , aratind imporatanta faptului ca trebuie sa stea linistit , cu capul nemiscat .Copilul mic sau agitat este asezat in bratelealtei persoane care ii sustine capul in pozitie nemiscata si iiimobilizeaza mainile .

- se spala cu apa si sapun mainile ,

- se aseaza copilul in pozitie sezinda , cu capul intors lateral ( pe partea ochiului bolnav )cu tavita renala in dreptul ochiului ,

- se introduce solutia in picurator si se verifica temperatura solutiei (37 grade ) ,

- se deschide fanta palpebrala cu degetele mainii stingi care se sprijina pe fruntea copilului cu marginea cubitala ,

- se protejeaza ochiul sanatos cu o compresa sterila uscata si se toarna solutia incet in sacul conjunctival , de la o distanta de 5-6 cm .

- daca copilul intelege , I se cere sa roteasca ochiul in toate directiile ,

- se repeta tehnica pina solutia este curata ,

- se sterge excesul de solutie cu o compresa uscata ,

- se indeparteaza compresa de pe ochiul sanatos ,

- se linisteste copilul daca este agitat , se aseaza comod ,

- se reorganizeaza locul de munca

Subiectul 33

a).Recoltarea secretiilor din abces

b).Manifestari de dependenta in cadrul nevoii de a se alimenta in cazul unui pacient cu surplus nutritional

Raspuns

a).Recoltarea secretiilor din abces

Materiale sterile-ansa de plataina, 2-3 lame de sticla bine degresate, seringi si ace, ser fiziologic, alcool iodat, tinctura de iod, pipete Pasteur

Materiale nesterile-creion dermatograf, lampa de spirt, chibrituri

1. Abces deschis:Se recolteaza aseptic cu o pipeta Psteur, flambata si racita sau cu o ansa de plataina2. Abces inchis:Recoltarea se face cu seringa prin punctionare Transportul se facein cel mult 2 ore iar pentru anaerobi se anunta laboratorul cu o ora inainte pentru regenerarea mediilor.Examenul direct, cirobacteriologic, se face pe lama colorata MGG(May-Grumwald-Giemsa)

b).MD in cadrul nevoii de a se alimenta in cazul unui pacient supraponderal

- Bulimie-senzatie exagerata de foame-mananca fara control

- polifagie-nevoie exagerata de a manca si lipsa senzatiei de satietate

- greturi si varsaturi -eliminare pe gura, partial sau in totalitate a continutului gastric

- dezechilibru endocrin

- stres, anxietate, tulburari psihice

Subiectul 34

a).Masurarea TA prin metoda palpatorie; Definitei; Tehnici

b).Studiu de caz: Pacient A cu G=95kg, T=1,55m si pacient B cu G=45kg si T=1,65m. Stabiliti IP si discutii pe baza rezultatelor obtinute-Manifestari de dependenta in cazul surplusului alimentar si manifestari de dependenta in cazul deficitului alimentar. IP=G

Raspuns

a).Masurarea TA prin metoda palpatorie; Definitei; Tehnici

Determinarea se face prin palparea arterei radiale

in timp ce se palpeaza artera radiala cu mana dreapta, se introduce aer in sistem prin compresiunea pompei de cauciuc pana cand pulsul devine imperceptibil, artera fiind perfect colabata prin presiunea superioara din sistem.

Cu atentie se decomprima, la aparitia primei pulsatii din manometru, aceasta fiind presiunea arteriala sistolica, singura ce poate fi masurata prin metoda palpatorie

nu se foloseste stetoscopul biauricular

are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decat realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibila numai dupa reducerea accentuata a compresiunii exterioare

b).IP; MD in surplusul si deficitul alimentar.

Gradul de supraponderalitate se poate afla foarte uşor cu ajutorul indicelui de masă corporală BMI (Body Mass Index). Greutatea corporală (exprimată în kilograme) se va împărţi la valoarea înălţimii (în metri) la pătrat.Calcularea indicelui de masa corporal nu este aplicabil la copii, la femei insarcinate si la sportivi

BMI mai mic de 18,5...............subnutriţieBMI între 18,5-24,9..............normalBMI între 25,0 –29,9.............supraponderalitateBMI între 30,0 – 34,9............obezitate de gradul IBMI între 35,0 – 39,9............obezitate de gradul IIBMI mai mare de 40,0.............obezitate de gradul III

G=95, T=1,55-BMI=95/1,55*1,55=95/2,4025=39,5-obezitate de gradul II

MD in Obezitate

Bulimie-senzatie exagerata de foame-mananca fara control

- polifagie-nevoie exagerata de a manca si lipsa senzatiei de satietate

- greturi si varsaturi -eliminare pe gura, partial sau in totalitate a continutului gastric

- dezechilibru endocrin,stres, anxietate, tulburari psihice

G=45, T=1,65-BMI=45/1,65*1,65=45/2,7225=16,5-subnutritie

MD in Subnutritie

- Anorexie

- disfagie-greutate la inghitire

- Conditia cavitatii bucale-absenta dintilor, carii dentare, gingivite, ulceratii ale buzelor, mucoasei bucale, limba incarcata, glosite, dificultate in masticatie

- stare tegumente si mucoase-tegumente uscate, pierderea elasticitatii, acnee, dermatita

- digestie-dificultate in digestia si absorbtia alimentelor, greata, varsatura, regurgitatii, aerofagie, pirozis

- Deprinderi alimentare-greseli in prepararea alimentelor, greseli in alegerea alimentelor, orar nesatisfacator al meselor

- Hidratare-consum redus de lichide si saruri minerale, pierdere in greutate

- Semne de dezechilibru-slabiciune, tegumente si mucoase uscate, urini concentrate

- Gust si valoare acordate mancarii-dezordonat, mananca in picioare sau in pat, consuma un singur fel, numai rece, prea fierbinte, etc

Subiectul 35

a).Notarea scaunelor in FT

b).Sondajul gastric

Raspuns

a).Notarea scaunelor in FT

I-normal

/-semiconsistent

- apos sau diareic

X-cu muscus

Z-grunjos

M-melenic-negru ca pacura-cu sane digerat

S-sange proaspat- sangvinolent, se noteaza cu pix rosu

P-puroi

XZ-mucogrunjos

Ø-cu halou

7X-7 scaune cu mucus

b).Sondajul Gastric

Descrierea temei: Sondajul gastric reprezinta introducerea unui tub de cauciuc – sonda gastrica Faucher sau Einhorn prin faringe si esofag in stomac. Scop: Explorator: recoltarea continutului stomacal in vederea evaluarii functiei chimice si secretorii Terapeutic: evacuarea continutului stomacal toxic; hidratarea si alimentarea bolnavului Pregatirea materialelor:

De protectie - doua sorturi din cauciuc sau material plastic- musama si aleza- prosoape

Sterile:

- sonda Faucher sau Einhorn- 2 seringi de 20ml- casoleta cu manusi de cauciuc- pense hemostatice, eprubete

Nesterile:

- tavita renala- tava medicala, pahar cu apa aromata- recipient pentru colectare

Pregatirea pacientului Se informeaza pacientul si i se explica necesitatea tehnici. Este rugat sa respecte indicatiile date in timpul sondajului.

Se aseaza pacientul pe un scaun cu speteaza, cu spatele cat mai drept. Se protejeaza cu sortul de cauciuc sau de material plastic. Se aseaza tavita renala sub barbia pacientului pentru a capta saliva ce se scurge din cavitatea bucala. Este solicitat sa mentina tavita in aceasta pozitie. Pacientul nu va manca in dimineata efectuarii examenului.

Efectuarea sondajului

Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun. Imbraca sortul de cauciuc, isi pune manusile sterilesi umezeste sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe si esofag. Se aseaza in dreapta bolnavuluisi ii fixeaza capul cu mana stanga, tinandu-l intre mana si torace, prinde cu mana dreapta extremitatearotunjita a sondei ca pe un creion. Cere pacientului sa deschida larg gura, sa respire adanc si introducecapatul sondei pana la peretele posterior al faringelui, cat mai aproape de radacina limbii, invitandbolnavul sa inghita. Verifica prezenta sondei in stomac prin aspirarea continutului stomacal cu ajutorulseringii. Se fixeaza sonda si pe urma aseaza la extremitatea libera a sondei balonul Erlenmeyer sau aspira sucul gastric cu seringa. Cand capatul liber al sondei ajunge in gura pacientului prinde cu manastanga si se indeparteaza sonda. Goleste continutul sondei in vasul colector si aseaza sonda in tavitarenala.

Ingrijirea ulterioara a pacientului

o I se ofera un pahar cu apa aromata sa-si clateasca gura- Se indeparteaza tavita si sortul de cauciuc- Se aseaza pacientul in pozitie comoda-

o Reorganizarea locului de munca

Subiectul 36

a).Recoltarea secretiei oculareb).Rolul asistentei medicale in cadrul serviciului internare pacienti

Raspuns

a).Recoltarea secretiei oculare

Conjunctiva si corneea prezinta o incarcatura microbiana redusa datorita spalarii prin secretia lacrimala antrenata de miscarile palpebrale. De pe conjunctiva normala se pot izola:- in aproximativ 94% din cazuri: stafilococi coagulazo - negativi;- ocazional: bacili difteromorfi, specii de Candida, Staphylococcus aureus, diversi streptococi, neisserii nepretentioase nutritiv, specii de Haemophilus, enterobacteriaceae, pseudomonade, bacili antracoizi, fungi oportunisti si saprofiti;- rar se pot izola bacterii anaerobe, sporulate sau nesporulate, micobacterii saprofite sau conditionat patogene si specii ale unor fungi oportunisti sau saprofiti: Absidia, Cryptococcus etc

Recoltarea trebuie sa se efectueze inainte de: - toaleta fetei, care ar indeparta secretiile si exsudatul conjunctival; - terapia antimicrobiana, topica sau sistemica (se reduce sansa izolarii agentului infectios) sau corticoterapia (modifica citologia); - aplicarea solutiei de fluoresceina (denatureaza coloratiile imunofluorescente); - machiaj (face dificil examenul citobacterioscopic).

In cazuri obisnuite, la cabinetul oftalmologic, recoltarea se face asezand pacientul pe scaun cu capul pe spate. Cu policele stang se coboara pleoapa inferioara, pentru a evidentia fundul de sac conjunctival, din care se recolteaza material cu ajutorul a 2 tampoane fine. Daca pleoapele sunt mult tumefiate, se va recolta - cu tamponul sau cu ansa de platina - direct de la nivelul unghiului interior, fara coborarea pleoapei. In cazuri de orjelet, prelevarea se face direct.

Aspectul ochiului si ale organelor anexe poate fi un indiciu pentru orientarea diagnosticului, de aceea se noteaza urmatoarele aspecte:- prezenta sau absenta exsudatului conjunctival;- aspectul exsudatului: seros, sero-purulent, purulent, muco-purulent, fibrinos, pseudomembranos;- aspectul mucoasei: edem, congestie, hemoragie, reactie foliculara, papilara, ulceratii etc.

Recoltarea se face obligatoriu din ambii ochi, pe tampoane separate.

b).Rolul asistentei medicale in cadrul serviciului internari pacienti

- Se conduce pacientul din sala de asteptare in cabinet

- se ajuta pacientul sa se dezbrace

- se masoara FV(functiile vitale)-G,T,TA,terometrizare,etc..

- ajuta medicul sa consulte pacientul

- strange efectele bolnavului(haine, obiecte personale) si le depoziteaza in magazie

- efectueaza toaleta pacientului si deparazitarea, dupa caz

- ajuta pacientul sa se imbrace in pijamale

- transporta pacientul in sectia pe care a fost internat

- preda pacientul asistentului medical de pe sectie, cu documentele intocmite in serviciul internari

Subiectul 37

a).Interventiile autonome si delegate ale asistentului medical pentru pacientul cu deficiente respiratorii la nivelul nasului

b).Recoltarea materiilor fecale la copil pentru examen bacteriologic si parazitologic.

Raspuns

a).Interventiile AsM la pacientul cu deficienta respiratorie la nivelul nasului

Indeparteaza secretiile nazale

umezeste aerul din incapere

asigura aport suficient de lichide/24h

educa pacientul pentru a folosi batista individuala

educa pacientul pentru a evita imprastierea secretiilor nazale

b).Recoltarea materiilor fecale la copil pentru examen coproparazitologic si coprocultura

Bacteriologic cu sonda Nelaton-examenul se face 3 zile consecutiv

se ataseaza capatul liber al sondei la o seringa

se introduce sonda prin anus la o distanta de 10-15cm

se aspira cu seringa

se indeparteaza sonda si se goleste continutul prin insuflare intr-o eprubeta sterila

Parazitologic -prin raclarea pielii din vecinatatea anusului, cu o spatula de os sau cu o bagheta de lemn plata si bine lustruita, inmuiata in glicerina cu apa in parti egale

metoda consta in raclarea pielii din vecinatatea orificiului anal in specialpentru oxiuri, care se depun in aceasta regiune

raclarea se face la 2-3 ore dupa culcare sau dimineata devreme

dupa raclare, bagheta va fi introdusa intr-o eprubeta curata si se trimite la laborator

-din scaun spontan

Se trimit urgent probele la laborator

se ingrijeste ulterior P si se reorganizeaza locul de munca

Subiectul 38

a).Recoltarea sangelui pentrui examen bacteriologic

b).Manifestari de independenta a nevoii de a elimina-scaunul

Raspuns

a).Hemocultura

„Hemocultura reprezinta examenul bacteriologic al singelui.Se recolteaza numai in spital, cu truse speciale pentru hemocultura, de catre personal specializat, cu respectarea regulilor de asepsie si antisepsie.Momentul prelevarii: prelevarile trebuie facute inaintea instituirii tratamentului antimicrobian. In bolile care evolueaza sistematic cu faza bacteriemica (alveolite pulmonare, fibre enterice), procentul hemoculturilor pozitive creste cu cit acestea sint practicate mai aproape de debutul bolii; in bolile cu bacteriemii continue (endocardite bacteriene subacute) prelevarea nu este legata de un anume moment al zilei; in bolile cu bacteriemii intermitente sistematizate (fibre recurente) sau nesistematizate (pielonefrite, angiocolecistite) descarcarea bacteriemica se insoteste de frisoane si este urmata de un corset febril; in aceste situatii hemoculturile trebuie recoltate in momentul aparitiei frisoanelor sau/si conform evolutiei predictive a curbei febrile.Numarul si volumul prelevarilor: o singura hemocultura chiar la un pacient cu septicemie, poate sa ramina negativa; de aceea, sint necesare trei prelevari in 24 de ore. In urgenta, ritmul prelevarilor poate fi la interval de 30-60 minute. In bolile cu bacteriemie continua sint suficiente doua prelevari in 24 ore.Volumul de singe recoltat: pentru adult 10 ml/prelevare, iar la copil sint suficienti 1-3 ml/prelevare.Sânge · Recoltare în recipiente speciale pentru hemocultură

· Se recomandă recoltarea sângelui din 2 locuridiferite· Recoltarea pentru hemocultură, presupune lipsa tratamentului cu antibiotice, altfel există riscul ca germenii să nu crească· Tehnicao Antiseptizarea tegumentului cu iod, apoi cu alcoolo Se asteaptă uscarea zonei antiseptizate· în cursul diagnosticului serologic o se recoltează sânge în vacutainere fără anticoagulanţi (dop rosu)o sângele recoltat se transportă fără refrigerare, la temperatura camereio serul este separat în laborator.· în cazul determinării statusului imun se recoltează o singură probă

o pentru detectarea infecţiilor acute se recoltează probe perechi o probă de sânge în perioada de stare a bolii o probă în starea de · în malarie, boala somnului, leishmaniozăo Recoltarea sângelui cu ac si siringăo Decontaminarea dopului la flacoanele de hemoculturăo Transferul sângelui din seringă în flacoane· Nu se refrigerează convalescenţă, interval de 10-14 zile între probe

b).MI a nevoii de a elimina-scaunul

Scaunul este alcatuit din: - reziduurile ramase in urma digestiei alimentelor - celulele descuamate de pe suprafata tubului digestiv si a glandelor digestive - produsele de excretie a tubului digestiv si a glandelor anexe - numar mare de microbi

Defecatia-eliminarea materiilor fecale prin anus

a) frecventa: normal la adult– 1-2 pe zi sau unul la doua zile -1-2 scaune pe zi la nou-nascut

b) orarul– ritmic, la aceeasi ora a zilei, dimineata dupa trezire c) cantitatea– zilnic 150-200 g materii fecale d) consistenta–pastoasa, omogena e) forma– cilindrica, cu diametrul de 3-5 cm, lungime variata f)culoarea: bruna, la adult, data de stercobilina

In functie de alimentatie:- deschis-galben = regim lactat- brun inchis = regim carnat- negru = alimente preparate care contin sange- verde = legume verzi- culoare caracteristica alimentului = mure, ciocolata, afine

Modificarea culorii in functie de medicamente:- brun-negru = bismut- negru-verzui = fier- alb = bariu- negru mat = carbune

g) mirosul–fecaloid – difera de la un individ la altul Scaunul la copilul mic a) culoarea: in primele 2-3 zile dupa nastere = verde-brun inchis (meconiu) la sugari:aspectul si culoarea se modifica in functie de felul alimentatiei. Astfel: - galben-auriu = sugar alimentat la san, in contact cu aerul, prin oxidarea bilirubinei– devine verzui sau verde- galben-deschis =sugar aliment artificial- brun = dupa introducerea fainii in alimentatie

b) numarul : 3-4 pe zi pana in luna a VI-a cand se reduce la 2-3 pe zi; daca sugarul este alimentat pe cale artificiala, numarul scaunelor este de 1-2 pe zi c) mirosul: usor acru, reactie acida = sugar alimentat la san fad, reactie alcalina sau neutra = alimentatie artificiala

Subiectul 39

a).Recoltarea sangelui pentru fibrinogen-valori normale, examen biochimic, punctie venoasa

b).Studiu de caz: Pacient internat pentru tuse frecvent(?) cu expectoratie la spitalul TBC. Ce nevoie este afectata? Numiti interventiile autonome si delegate ale asistentei medicale in acest caz.

Raspuns

a).Recoltarea sangelui pentru fibrinogen

Afectarea nivelului plasmatic al fibrinogenului este expresia afectarii directe a diverse organe, intre care a ficatului, ca sediu principal al sintezei sale.Fibrinogenul este un factor de coagulare, o proteină esenţială pentru formarea cheagurilor de sânge. Este produsă de către ficat şi pusă în circulaţie împreună cu alţi peste 20 de factori de coagulare.Recomandari pentru determinarea fibrinogenului:

- monitorizarea terapiei trombolitice;- evaluarea riscului de aparitie a evenimentelor trombotice cardiovasculare - procese inflamatorii acute.

Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun

Tehnica

Specimen recoltat - sange venos.

Eprubete cu dop BLEU

Contine anticoagulant (citrat de Na 3,8%).(raport citrat de sodiu - sange=1/9).

Cantitate recoltata - fibrinogen: 0,5ml Citrat de Na 3,8%+ 4,5ml sange pv.

-asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun;

-imbraca manusile sterile;

-aspira in seringa 0,4ml Citrat de Na 3,8%;

-aplica garoul pacientului pentru a pune in evidenta vena;

-punctioneazǎ vena si desface garoul;

-aspira sange pana la 2ml (1,6ml);

-retrage acul si aplica un tampon cu alcool;

-scurge amestecul sange-citrat in eprubeta si omogenizeaza lent;

-aseaza eprubeta in stativ;

-ingrijeste pacientul dupa punctie;

-pregateste produsul pentru laborator, completand buletinul;

-eticheteaza produsul si-l trimite la laborotor;

-reorganizeaza locul de munca.

Cauze de respingere a probei - vacutainer care nu este plin; proba hemolizata sau coagulata.Limite si interferente

La gravide fibrinogenul este crescut in mod fiziologic.

Continutul in fibrinogen al plasmei sanguine este in mod normal cuprins intre valorile de 240- 290 mg la 100 ml, la ambele sexe.

b).Afectarea nevoii de a elimina(sputa)

- Pacientul este educat cum sa elimine sputa prin expectoratie

- sa tuseasca cu gura inchisa

- sa nu inghita sputa si sa o colecteze in scuipatoare(dezinfectata)

- sa nu stropeasca in jur

- sa nu arunce corpuri straine in scuipatoare

- curata mucoasa bucala si dintii cu tampoane

- goleste si curata scuipatorile, dupa ce au fost dezinfectate

- manuieste scuipatoarele cu prudenta, se spala si se dezinfecteaza

Subiectul 40

a).Clisma evacuatoare

b).Numiti interventiile autonome si delegate ale asistentului medical la un pacinet cu imobilitate(nevoia de a se misca si a avea o buna postura)

Raspuns

a).Clisma evacuatoare

Clisme evacuatoare, care pot fi:- simple- înalte- prin sifonaj- uleioase- purgativeCLISMA EVACUATORIEMateriale necesare :Irigator cu un tub de cauciuc cu calibrul de 10 cm si 1,5-2 cm lungime, prevazut cu robinet sau pensa Canula rectala din ebonit sterilizata: Tavita renala: Bazinet: Musama si traversa: învelitoare de flanela sau cearceaf pentru acoperirea bolnavului: substanta lubrifiata(vaselina boricata):casoleta cu comprese sterile: stativ pentru irigator:apa calda 35-37 grade C(500-1000ml pentru adulti, 250ml pentru adolescenti, 150 ml pentru copii, 50-60 ml pentru sugari):sare( o lingurita la un litru de apa) sau ulei(4 linguri la 1 l) sau glicerina(40g la 500 ml),sapun(1 lingurita rasa la un litru)Pregatirea pacientului:

Psihic: -se anunta si i se explica tehnica-se respecta pudoareafizic: -clisma se va efectua in sala de clisme sau in salon(in salon se va izola patul cu paravanul si se protejeaza cu musama si aleza-se aseaza pacientul in functie de starea generala in pozitie; a)decubit dorsal, cu membrele inferioare usor flectate; b)decubit lateral sting cu membru inferior sting întins si drept flectat; c)genupectoralaTehnica efectuarii:

o spalarea pe mâini cu apa curenta si sapun, pozitia de decubit dorsal si flecteaza usor membrele inferioare,

se îndeparteaza fesele bolnavului cu mâna stânga si se introduce canula prin anus în rect(cu mâna dreapta)perpendiculare suprafata subiacenta cu vârful îndreptat putin înainte, în directia vezicii urinare prin miscari de rotatie, pâna ce se învinge rezistenta sfincterului anal,

se ridica extremitatea externa a canulei, imediat ce vârful a trecut prin sfincter si se îndreapta vârful în axa ampulei rectale,

se introduce canula pâna la o distanta de 10-12 cm , se deschide robinetul si deregleaza viteza de scurgere a apei din irigator in colon prin ridicarea irigatorului cu mâna stânga la aproximativ 50 cm deasupra patului bolnavului

se indica bolnavului sa respire adânc, se închide robinetul în momentul în care nivelul apei din irigator se apropie de nivelul tubului de scurgere,

se îndeparteaza canula si se aseaza tavita renala, se solicita bolnavului sa retina solutia timp de 10-15 minute

bolnavul este adus în unghi drept si peste câteva minute în decubit dorsal, se faciliteaza patrunderea lichidului la o adâncime mai mare, daca bolnavul se poate deplasa, va merge la toaleta, în caz contrar scaunul se capteaza la pat, spalarea pe mâini cu apa curenta si sapun

b).MD ale nevoii de a se misca si a avea o buna postura-interventiile asistentei

o Planifica un program de exercitii in functie de capacitatea pacientului si de cauza imobilizarii

o schimba pozitia pacientului la fiecare 2h

o efectueaza exercitii pasive la fiecare 2h

o maseaza regiunilepredispuse la escare, pudreaza cu talc

o invata pacientul care este postura adecvata si cum sa efectueze exercitii musculare active

o invata pacientul sa faca exercitii de respiratie profunda

o invata pacientul sa tuseasca si sa indeparteze secretiile

o administreaza medicatia prescrisa de medic

o pregateste psihic pacientul in vederea oricarei tehnici de ingrijire

o suplineste pacientul in satisfacerea nevoilor sale

Rani- definitie , clasificare, prim ajutor medical

Traumatismele deschise = Plagile

Definitie : Prin plagi se inteleg intreruperile continuitatii tesuturilor, aprute in urma unui traumatism mecanic, termic sau chimic.

Clasificarea Plagilor :

1. Din punct de vedere al agentului vulnerant plagile sunt cauzate de :- agenti mecanici,- agenti termici (arsuri,degeraturi)- agenti chimici.

Deoarece despre plagile prin agenti termici si chimici vom vorbi in capitol separate, vom trata astazi,

Plagile produse de agentii mecanici. Agentii mecanici pot produce : i. Plagi simple :

Plagi escoriate, : sunt leziuni superficiale ale pielii, care intereseaza ami ales zona superficiala a epidermului. Apar secretii seroase si subfuziuni hemoragice. In cazul indepartarii in totalitate a epidermului, pe suprafata denudata apare sange. Produsele patologice pot coagula si pot form CRUSTA. Sub crusta se poate adun puroi si atunci trebuie ridicata si pacientul trebuie sa fie pansat, sau poate mentine asepticitatea zonei sin u necesita interventii din afara. Vindecarea poate fi simpla si crusta poate cade in 7-10 zile.

Plagi taiate (vulnus caesum si vulnus scissum) : sunt caracterizate prin margini drepte, netede, regulate. Din punct de vedere al mecanismului de formare, agentul taios vulnerant poate actiona prin:

- apasare pe tegumente. Acestea sunt plagile taiate propriu-zise (vulnus caesum), ex. lovitura de topor

- alunecarea corpului taietor pe piele. Acestea sunt plagile sectionate ( vulnus scissum)

Cu cat obiectul contondent este mai taios, plagile vor sangera mai mult deoarece sunt sectionate vasele sanguine care raman deschise. Obiectele mai putin contondente strivesc in acelasi timp tesuturilr si deci si vasele mici, astfel incat produc o sangerare mai mica.

Cand agentul taietor actioneaza tangential cu suprafata pielii se pot detasa lambouri de piele care sa numesc Scalpuri.

Plagi intepate ( vulnus punctum): apar prin apasarea pe piele a unor obiecte solide cu varf ascutit. Aceste plagi pot fi periculoase mai ales cand se produc in medii septice, sau cu obiecte murdare. Pot apare :

- infectii cum ar fi panaritiile, abcesele sau flegmoanele. - In anumite situatii pot apare infectii anaerobe care sunt foarte

periculoase.Prin intepatura se pot introduce in organism toxine puternice, cum ar fii:

venin de sarpe, venin de insecte, creion chimic.In cazul unor obiecte lungi, plagile pot fii penetrante sau perforante in

organele interne ale diferitelor cavitati.ii. Plagi complexe :

Plagi zdrobite sau contuze (vulnus contusum), se mai numesc si zdrobite. Obiectele contondente nu sunt taioase. Mecanismul de producere a acestor plagi actioneaza prin prinderea partilor moi intre doua forte :

- una activa, corpul contondrmt- una pasiva, si anume o zona dura ( osoasa ) a organismului.

Plaga apare cu marginile zdrentuite. Tesuturile sunt rupte si se formeaza funduri de sac in care se aduna singe, secretii si produse patologice.Aria inconjuratoare a plagii este infiltrata si edematiata.

In cazul plagilor contuze apar zone de necroza ulterioara. Ca urmare marginile devitalizate trebuiesc excizate corect.

Aceste plagi sunt mai dureroase (datorita strivirii terminatiilor nervoase), dar si mai putin sangerande (datorita streivirii vaselor).

Plagi muscate (vulnus morsum) : se produc sub actiunea dintilor oamenilor sau animalelor. Le consideram de la inceput plagi infectate, datorita germenilor multipli care se gasesc in gura.

Ca urmare aceste plagi trebuiesc tratate corect prin excizie si dezinfectie. Plagile muscate, pana la proba contrarie vor fi socotite ca infectate cu virusul rabiei. Din acest motiv, toti acesti pacienti vor fi vacinati corespunzator in centrele antirabice.

Plagi prin arme de foc (vulnus sclopetari) : aceste plagi au o gravitate deosebita atat prin particularitatile de ordin lezional cat si de ordininfectios.

Acest tip de plagi sunt dependente de forma si marimea proiectilului, de viteza de actiune si de departare de unde a fost trimis.de obicei aceste plagi sunt infectate, deoarece proiectilele antreneaza fracvente de haine, microbii de pe tegumente. De multe ori pot fi anfractuoase, cu funduri de sac care pot contine corpi straini. Ca urmare trebuiesc tratate cu antibiotice si local prin toaleta plagii (curatire mecanica a tesuturilor devitalizate si a corpilor straini,hemostaza eficienta, eventual drenaj si refacerea planurilor.

iii. Plagi intoxicate sau otravite :- Sunt produse prin

a) Muscaturi de animale

b) Intepaturi de animale- Plagile pot fi produse de animale turbate, serpi veninosi, insecte).-

16.Clasificare in functie de regiunea anatomica lezata.

17.Clasificare in functie de numarul plagilor.

18.Clasificare in functie de elementele anatomice interesate. Plagile produse in dreptul regiunilor cavitare pot fi clasificate astfel :

i. Plagi nepenetranteii. Plagi penetrante

i.Simpleii. Asociate cu plagi viscerale ( perforante).

19.Clasificare dupa timpul scurs de la producerea lor :i. Plagi recente ii. Plagi inveterate.

Principii de tratament ale plagilor

Dintre factorii importanti in tratamentul plagilor amintim: - hemostaza minutioasa- irigarea ampla cu solutie salina a plagii- debridarea, adica indepartarea judicioasa a tesuturilor necrozate

Ingrijirea unei plagi:

- inspectia plagilor si cautatarea unor eventuali corpi straini- plagile intepate ale partilor moi se vor explora in adancime si se vor

trata ca si celelalte plagi. Cavitatea nu se sutureaza, iar in ea se poate lasa un tub de dren

- muschii se vor apropia, dupa ce mai intai se debrideaza- pielea

o se poate sutura,o sau nu se va sutura

- toti bolnavii cu plagi vor primii profilaxie antitetanica, iar cei cu plagi contaminate vor primii si antibioterapie

- nu se introduc in plagisubsatante detergente, solutii bactericide, sau alcooli,datorita iritatiei chimice care intarzie vindecarea plagii

- necesitatile cosmetice ale plagii sunt secundare- dupa efectuarea asepsiei si antisepsiei, dupa acoperirea zonelor

osoase, se va acoperii plaga cu pansamente.

Pansamentele.

Prin pansament se urmareste realizarea si mentinerea asepsiei unei plagi, in scopul vindecarii acesteia.

4. Materiale necesare   : a. Substante antiseptice. Acestea sunt solutii care degresarea

tegumentelor din jurul plagii, dezinfectia lor, precum si curatirea si dezinfectia plagii. Enumeram:

i.Alcoolul, ii. Tinctura de iod,iii. Apa oxigenata,iv. Solutia de cloramina,v. Betadina,vi. Solutia de acid boric, etc.

b. Materiale folosite pentru protectia plagii. i.Acestea trebuie sa aibe urmatoarele calitati :

1. Sa fie usoare,2. Sa se poata steriliza, 3. Sa se opuna trecerii germenilor din afara spre plaga, 4. Sa detina proprietati absorbante,5. Sa nu irite tegumentele6. Sa realizeze o compresiune elastica, pentru a nu crea

leziuni de decubit sau sa jeneze fluxul sanguin de intoarcere.

ii. Dintre materiale amintim :1. Tifonul. Este confectionat din bumbac, sau bumbac si

celofibra. In aceste cazuri, puterea absorbanta scade. Panza este rara si formeaza ochiuri. Compresele au marimi diferite si sunt impaturite in 8-12 straturi. In cazul compreselor sterile cumparate din farmacii, acestea nu sunt impaturite si se gasesc in ambalate in pachete din pergament si invelite in material plastic impaturit etans.

2. Vata se obtine tot din bumbac si poate absorbi apa intr-o cantitate de 18-20 de ori mai mare decat greutatea sa. Vata care contine celofibra are putere absorbanta mai mica cu cat are mai multa celofibra.

c. Mijloace de fixare a pansamentelor sau bandajelor : i.Galifixul :

1. este o solutie adeziva, care lipeste pansamentul de tegumente.

2. avantaje : efectueaza o fixare sigura a pansamentelor.3. dezavantaje : intoleranta sau alergii. Bolnavii agitati pot

dezlipii pansamentele relativ usor.ii. Romplastul ( leucoplastul ) este o rola din panza de bumbac

cu llipici pe o parte. Are avantjul ca se poate dezlipii si lipii la loc, astfel incat putem urmari mai usor plaga. Dezavantaje : dezlipire dureroasa, adera pe o perioada scurta de timp, impermeabil la aer, astfel incat macereaza tegumentele subiacente.

d. Instrumentari.Trebuie sa fie steril.ii. Se compune din pense si foarfeci diverse.iii. Toate instrumentele se gasesc in cutii metalice denumite

truse de pansat.

Conditiile ce trebuiesc indeplinite de un pansament :

e. Sa fie facut in conditii aseptice : instrumentarul si pansamentele sa fie sterile. Este bine ca cel care face pansamentul sa aiba mainile protejate de manusi sterile. Daca nu exista asemenea manusi, se vor spala mainile si dezinfectca inainte de efectuarea pansamentului. In cazul plagilor recente, tegumentele din jurul plagii vor fi rase si dezinfectate.

f. Sa fie absorbant : compresa de tifon absoarbe o cantitate mica de secretii, de aceea in cazul plagilor cu secretii abundente, peste stratul de tifon asezat deasupra plagii, se poate pune vata sterila.

g. Sa fie protector : protejeaza plaga de microtraumatisme sau de patrunderea germenilor din exterior.

h. Sa nu fie dureros : din aceasta cauza manevrele vor fi blande pentru a nu declansa dureri suplimentare bolnavului.

i. Sa fie schimbat la timp in functie de evolutia plagii. In cazul plagilor chirurgicale aseptice sau in cazul plagilor curate, fara secretii, schimbarea pansamentului se face mai rar. In cazul plagilor secretante, cantitatea secretiilor este cea care impune ritmul schimbarii pansamentelor.

Tehnica pansamentului

In conditiile de urgenta pansamentul se face la locul accidentului cu ajutorul materialelor din trusa de urgenta. De remarcat faptul ca, de conditiile in care se face primul pansament, depinde evolutia ulterioara a plagii. Intodeauna, pansamentul trebuie efectuat cu bolnavul asezat in decubit, pentru a evita eventualele lipotimii emotionale.

l) Timpii de efectuare a unui pansament. - se pun manusile sterile- se are grija ca instrumentele sterile sa nu se apuce de varf- daca bolnavul  a fost pansat anterior, se dezlipesc cu grija

pansamentele, folsindu-ne exclusive de pense ;- curatirea tegumentele din jurul plagii. Intotdeauna tegumentele se

sterg cu substante dezinfectante, dinspre plaga spre periferie, in straturi circulare. In cazul plagilor accidentale se va proceda astfel:

o se spala regiunea cu apa si sapuno se rade parul din juro dezinfectia tegumentelor cu antiseptice

- tratamentul plagii. Plagile accidentale se curata de pamant si resturi vestimentare. Se indeparteaza tesuturile violacee, negre, devitalizate, si apoi se spala cu solutii antiseptice, dupa care se sutureaza daca exista posibilitatea. Plagile suturate anterior, care prezinta colectii purulente sau hematoame, se vor trata prin scoaterea a 1, 2 fire.

- Protectia plagii, se face cu ajutorul compreselor de tifon care vor depasi obligator marginile plagii. Grosimea pansamentului nu trebuie sa fie mai mare de 1,2 comprese.

- Fixarea pansamentului se face cu Galifix, Romplast sau fesi. Fixarea pansamentului nu trebuie sa produca dureri, nu trebuie sa jeneze circulatia de intoarcere, nu trebuie sa limiteze miscarile segmentului respectiv.

m) Tipurile de pansament. Sunt in functie de caracteristicile plagilor :- Pansament protector.- Pansament absorbant, in cazul plagilor secretante.- Pansament compresiv, in scop hemostatic.- Pansament ocluziv, in cazul plagilor ce prezinta si leziuni osoase,

peste care se aplica si aparat gipsat.

Tratamentul diferitelor tipuri de plagi :

Plagile intoxicate (otravite) 

: sunt reprezentate de acele plagi in care o data cu leziunea mecanica se introduc in organism :

- substante chimice organice sau anorganice,- toxine vegetale sau animale

care pot actiona atat local cat si general.

Muscaturile de mamifere:

Marele pericol in cazul muscaturilor de mamifer este acela ca orice mamifer poate fi purtator de turbare. In acest caz saliva mamiferului turbat contine multipli virusi ai turbarii care pot fi inoculati prin muscaturi sau intrarea in contact a salivei animalului turbat cu plagi deja existente.

Cainii si pisicile infectate de un animal sigur turbat trebuiesc ucise imediat. Atunci cand animalul a fost vaccinat in ultimii 3 ani, acesta trebuie revaccinat imediat si apoi urmarit 90 de zile. In cazul cand acestea s-au imbolnavit de turbare, devin agresive.

Riscul de producere a turbarii tine de extinderea plagii si localizarea acesteia.

Plagile se pot impartii in -severe : plagile punctiforme adanci si multiple, situate mai ales la

cap, fata, degete si maini (riscul creste cu apropierea plagii de cap).-usoare : zgarieturi sau plagi situate in alte locuri, precum si

contaminarea cu saliva infectata a unor plagi preexistente.Tratament :

- Local al plagiio Trebuie sa fie viguros, pentru a indeparta mecanic, pe cat

posibil, virusii. De asemeni, trebuie lasata libera singerarea spontana din plaga, in acelasi scop, de a indeparta mecanic virusii.

o Se spala plaga abundent cu ser fiziologic sau apa cu sapun.o Se dezinfecteaza plaga cu solutii antiseptice.o Se debrideaza plaga.

- General :o Profilaxia antitetanicao Terapia specifica antirabica intr-un centru antirabic.

Muscaturile de sarpe:

c. Desi muscatura unor serpi este veninoasa, nu toti serpii pot produce moartea. Veninul contine un complex enzimatic care poate avea efecte :

- neurotoxice,- hemoragice (hemolitice, trombocitopenice, anticoagulante)- citotoxice,- antifibrinoaseRaspandirea veninului se face pe cale limfatica. Efectul veninului

depinde atat de reptila cat si de reactivitatea victimei.Efectele sistemice se pot incadra in unul din tipurile :- Neurotoxice ( fasciculatii sau crampe musculare, paralizie

respiratorie).- Hemolitice Clinica muscaturii otravitoare :

o Amprenta pe piele in cazul muscaturii otravitoare se vad una sau doua

semne de dinti in cazul muscaturii neotravitoare se pot vedea mai multe

randuri de intepaturi punctiforme.o Tumefiera ( edemul )

Pate apare in decurs de cateva minute. Daca edemul nu apare in 30 de minute, este posibil ca

reptila sa nu-si injecteze veninul. Daca apare, edemul creste si se intinde in decurs de 24

de ore.

o In jurul plagii pot apare echimoze, petesii, vezicule hemoragice si chiar sfaceluri tisulare.

o Durerea este chinuitoare.Tratament- tratamentul local depinde de momentul in care se instituie.

o In prima ora de la muscatura pot aduce un beneficiu urmatoarele masuri :

Aplicarea unui garou deasupra muscaturii, incizia sau sugerea plagii, fiecare separat, sau toate la un loc.

Deoarece veninul circula prin limfaticele superficiale, garoul nu trebuie strans prea tare deoarece el trebuie sa opreasca doar curentul limfatic si venos superficial. Garoul se lasa pe loc30 minute.

Aspiratia se aplica cat mai curand posibil. Daca se incepe in primele 3 minute poate indeparta 50% din veninul inoculat. Efectul aspiratiei se reduce

La jumatate daca se pierd 15 minute. Aproape complet dupa 30 minute.

Aspiratia efectuata la timp poate indeparta 90% din venin in 30 de minute.

Daca nu exista alte posibilitati, aspiratia se face cu gura, daca cavitatea bucala nu are plagi. Sucurile gastrice neutralizeaza otrava inghitita accidental. Incizia poate avea :

Lungimea pana la 1 cm Adancimea 0,5 – 1 cm.

Aceasta se face longitudinal ( nu in cruce ). Intre plagile lasate de doi dinti, se pliaza pielea si efectueaza incizii intre dinti.

Excizia unei arii largi in jurul muscaturii poate indeparta o mare parte din venin.

Se imobilizeaza extremitatea unde se afla muscatura pentru a diminua miscarile muschilor care ar putea accelera difuziunea locala a veninului.

Se linisteste bolnavul prin psihoterapie sau cu ajutorul medicatiei.

Corticoterapia poate fi benefica.- tratamentul general :

o este foarte importanto indicatiile utilizarii veninului depind de

tipul de venin gradul de inoculare cu venin. Wood si colab. stabilesc 5

grade de severitate ale inocularii :

Gradul 0 : fara inoculare cu venin una sau mai multe urme de dinti durere minima edem si eritem sub 3 cm la 12 ore fara semen sistemice.

Gradul 1: Inoculare minima Urme de dinti Durere moderata la intense Edem si eritem inconjurator intre 3 – 10 cm

la 12 ore Semen sistemice posibil absente.

Gradul 2 Inoculare moderata Urme de dinti. Durere intense. Edem si eritem intre 15 – 30 cm in primele

12 ore. Semene sistemice posibil prezente (greata,

voma, soc semen neurotoxice). Gradul 3

Inoculare severa. Durere severa. Edem si eritem

Gradul 4 Inoculare foarte severa Edmul se intinde pe tot membrul, poate

chiar si peaceeasi parte a trunchiului. Pe langa semnele generale descrise deja, sa

adauga : alterari ale functiei renale, hamoragii ale mucoaselor, coma, etc. pana la moarte.

Pentru gradele 0 si 1 nu este obligator tratamentul cu

antivenin 2,3,4, este obligator tratamentul cu

antivenin,care este insa foarte alergen. Din acest motiv este obligator sa trimitem urgent pacientul in servicii specializate.

Intepaturile de insecte

o Cea mai frecventa este cea de albina, dar mai este periculoasa si cea de viespe, bondar, etc.

- Dupa intepatura, albina lucratoare nu isi mai poate retrage acul. Aceasta moare dupa intepatura, deoarece atunci cand pleaca, isi lasa acul impreuna cu sacul cu venin si o parte din muschi si intestine. Musculatura sacului cu venin se contracta ica circa 20 min, fapt ce atrage adancirea acului si inocularea continua de venin. Dupa prima inoculare, cand persoana poate sa nu aibe nici un simptom, aceasta devine sensibilizata poate avea o reactie anafilactica la urmatoarea intepatura.

- Celelalte Hymenoptere isi retrag acul, astfel incat acestea pot intepa repetitiv si inoculeaza o cantitate de venin cu fiecare intepatura.o Manifestari :

Locale Durere locala Edem Eritem

Generale Senzatie de caldura, pruit, eritem, hiperemie

conjunctivala, petesii, transpiratii, colici abdominale, dispnee, constrictie toracica, adem angioneurotic, soc, colaps, moarte.

In cazurile grave, moarte survine in 15-30 minute de la muscatura. Acestea sepot manifesta cu : edem goso-laringian, edem pulmonar si cerebral.

o Tratament Se aplica garoul daca intepatura se afla pe un membru Sacul cu venin al albinei se va extrage din piele cat mai

curand. Acest lucru se va face cu o pensa. Reactiile grave se vor trata cu antihistaminice injectabile,

hidrocortizon si antibioterapie. In cazurile cu edem si spasm laringin se impune traheostomia.

Muscaturile de paianjen.

- este rara- veninul este neurotoxic si afecteaza mai ales activitatea maduvei

spinarii- Manifestari :

o Locale Edem Eritem

o Generale

Spasm muscular generalizat nedureros, ce dureaza 24-48 de ore.

- Tratament: antialgic si antispastic. Tratamentul cu antivenin se poate face in centre specializate.

Arsuri

DefinitieClasificareCriterii de gravitatePrim ajutor medical

Definitie : Arsurile sunt boli grave ale intregului organism, ce actioneaza atat local cat si general, iar gravitatea lor este data de amploarea suprafetei afectate, de profunzimea leziunilor si evolutia acestora, precum si de precocitatea si calitatea tratamentului.

Clasificarea arsurilor :In functie de agentul traumatic care a provocat arsurile, caldura, agenti chimici,

electricitate si radiatii, arsurile pot fi clasificate in :       a) Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara, lichide cu temperatura înalta, metale încalzite, gaze sau vapori supraîncalziti, corpi solizi incandescenti.        b) Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric, sulfuric, oxalic, etc sau de substante alcaline: hidroxid de sodiu, de potasiu, de calciu, amonia gazos, etc.        c) Arsurile electrice se datoresc contactului cu un conductor electric aflat sub tensiune.        d) Arsurile prin radiatii - produse de razele solare, raze ultraviolete, etc.

Criterii de gravitate ale arsurilor 

       Bilantul lezional al pacientului ars se face în functie de :o Suprafata arsa. Pentru calcularea suprafetei arse se foloseste regula

lui Wallace numita si regula lui 9. Prin aceasta regula se poate exprima în procente suprafata arsa a fiecarui segment de corp, care sunt exprimate cu cifra 9 sau multiplu de noua. De exemplu: arsura unui brat reprezinta 9% iar a întregului membru inferior este de 18%. Total arsura a afectat 27% din suprafata corpului. Evaluarea suprafetei arse la nou-nascuti si copii este mult diferit deoarece la aceasta categorie de pacienti capul reprezinta suprafata cea mai mare si anume 18%, iar membrele inferioare sunt reprezentate de un procentaj mai mic comparativ cu adultul.

o Gradul de profunzime al arsurii. În functie de gradul de distrugere al tesuturilor sau de profunzimea arsurii se descriu patru grade:        Arsura de grad I intereseaza numai stratul superficial al pielii, epidermul. Se manifesta prin roseata pielii, edem local, durere, frisoane. Arsura tipica de gradul I este eritemul solar, produs prin expunerea îndelungata si nerationala la soare. Dureaza 3-4 zile, dupa care roseata scade fiind înlocuita de o pigmentatie bruna urmata de descoamatie.        Arsura de grad II intereseaza epidermul pe care-l decoleaza de derm provocând aparitia flictenelor, vezicule (basici) pline cu lichid galbui, care nu este altceva decât plasma sangvina extravazata. Acest tip de arsura este provocat de lichide fierbinti sau metale incandescente, care au actionat o durata scurta asupra pielii. Este cea mai dureroasa pentru ca sunt atinse terminatiile nervoase de la acest nivel.        Arsura de grad III intereseaza dermul în totalitatea lui. Flictenele au continut sangvinolent. Durerea nu mai este atât de intensa, poate sa si lipseasca deoarece terminatiile nervoase pot fi sau sunt distruse complet.        Arsura de grad IV intereseaza toate straturile pielii, apare necroza (moartea celulelor).

o Indicele prognostic : exprima cel mai bine gravitatea arsurii si se obtine prin inmultirea procentelor de suprafata arsa cu gradul de profunzime al arsurii.

IP < 40- arsura va evolua fara complicatii, vindecarea este regula40<IP<60 – survin fenomene genearale si apar complicatiivalori ale IP peste 80 – complicatiile sunt regula si apar decesele

o Starea biologica a victimei si traumatismele asociate pot afecta evolutia

       Localizari periculoase si arsuri grave sunt:o fata, gâtul pentru ca arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicatii la

nivelul aparatului respirator o toate arsurile care sunt în apropierea fetei (pleoape), mâinii, peroneului, zonele

de flexie ale membrelor, leziuni circulare la nivelul membrelor. o arsurile care depasesc mai mult de 30% din suprafata arsa indiferent de gradul

de arsura o arsurile de gradul III si care depasesc 10 % din suprafata corpului o arsurile complicate cu fracturi si cu distrugeri masive de tesuturi moi o arsuri profunde cauzate de substante acide sau de curent electric

      Primul ajutor în cazul pacientilor care au suferit o arsura respecta princiipiile deja discutate.

o Siguranta salvatorului este primul lucru de care trebuie sa ne asiguram. o Controlul nivelului de constienta o Evaluarea functiilor vitale conform protocolului ABC

       1. Arsurile provocate de flacara. a) O prima atitudine este oprirea cât mai rapida a arderii cu jet de apa chiar si pentru situatiile când flacara este deja stinsa, deoarece arsura se poate propaga în continuare, în profunzime.

b) Se îndeparteaza hainele pacientului daca nu sunt lipite de piele. Manevra de dezbracare nu trebuie sa produca distrugeri tisulare.

c) Dupa dezbracare, pacientul va fi protejat de hipotermie.2. Arsurile provocate de substante chimice.

a)Se spala suprafeta afectata cu jet de apa, o durata cat mai mare, pentru a se îndeparta orice urma de substanta cauzatoare. Profunzimea arsurii este direct proportionala cu :

- timpul de contact, - concentratia substantei si - proprietatile acesteia. 3. Arsurilor provocate de curentul electric

h) Se indeparteaza pacientul de sursa de curent (sau invers). i) Se vor urmari si eventualele leziuni la nivelul coloanei cervicale (datorita

mecanismului actiunii). j) Arsurile electrice produc leziuni atât la suprafata cât si în profunzimea

organismului. Tesuturile sunt distruse prin mecanism termic. k) Se cauta poarta de intrare si poarta de iesire a curentului electric. Acest

lucru este important pentru ca ne furnizeaza informatii privind traseul urmat de curent prin organism. Distrugerea tisulara este maxima la punctul de intrare. Daca sunt interesate vase importante apar gangrene iar daca traseul intersecteaza inima pot aparea tulburari în activitatea inimii deosebit de grave chiar moartea.

Reguli in orice tip de arsura:

Nu vor fi folosite in tratament creme, unguente sau substante uleioase Pansamente vor fi pe cat posibil sterile. Orice alte pansamente vor fi

improvizate din materiale foarte curate, fara scame, absorbante si umezite. Jetul de apa va fi orientat doar spre regiunile afectate. Nu se pune gheata direct pe tegumentele lezate. Pacientul va fi protejat de hipotermie, prin acoperire.

Degeraturi

DefinitieClasificarePrim ajutor medical

Definitie: Degeraturile se datoresc actiunii locale a frigului in interdependenta cu actiunea altor factori favorizanti asupra organismului. Degeratura apare de obicei, dupa expunerea la o temperatura intre 1 si -5 grade C, in prezenta anumitor factori favorizanti :

o factori interni : varstele extreme, existenta tarelor biologice, tulburari circulatorii sau trofice

o factori externi : umiditatea crescuta ( moina, lapovita) ; curentii de aer rece ; echipamnet neadecvat care favorizeaza staza la nivelul membrelor ; abuzul de tutun , alcool, in timpul expunerii la frig sau umezeala rece.

Degeraturile sunt afectiuni diferite fata de inghetare. Inghetarea este o afectiune generala datorata scaderii temperaturii corpului sub actiunea temperatrii foarte scazute a mediului ambiant.

Hipotermia Definitie : O temperatura centrala mai mica de 35 grade C se numeste

hipotermie. Valoarea normala a temperaturii corpului este cuprinsa între 36-37 gradeC.        Categoriile de persoane cu risc la hipotermie sunt: batrâni, copii mici, traumatizatii, alcoolicii, drogatii, înecatii. Temperatura corpului se pierde mai repede în apa decât în aer. În functie de severitatea hipotermiei semnele pot fi: puls slab palpabil, bradicardie, tensiunea arteriala scazuta sau nemasurabila, nivelul de constienta alterata sau coma.        Primul ajutor în aceste situatii respecta principiile de evaluare si ABC. Specific cazului este atentia deosebita ce trebuie acordata la mobilizarea hipotermicului. Orice miscare mai brusca sau necoordonata poate agrava situatia sau poate duce la stop cardiac. În cazul pacientilor aflati în stop cardiac masajul cardiac este mai dificil de efectuat deoarece toracele hipotermicului este mai rigid.

             HIPOTERMICUL NU POATE FI DECLARAT DECEDAT PÂNA CE NU ESTE REÎNCALZIT.

       Reîncalzirea hipotermicilor se face lent, 10 grade C / ora. Din acest motiv resuscitarea acestor pacienti este de durata mai lunga, pâna la atingerea temperaturii normale a corpului. Defibrilarea nu poate fi folosita decât dupa ce temperatura corpului este peste 30 de grade C.

       Metode cunoscute si folosite pentru reîncalzire sunt:

reîncalzire externa pasiva, consta din învelirea pacientului cu paturi si pastrarea lui în mediu ambiant cald. Acest tip de reîncalzire se foloseste pentru pacientii cu hipotermii usoare sau eventual medii cu temperatura centrala de peste 32 grade C.

reîncalzirea externa activa, se efectueaza prin imersia totala a pacientului în baie cu apa încalzita la 40 grade C sau prin folosirea de paturi încalzite sau pungi cu apa calda. Aceasta tehnica este potrivita pentru pacientii aflati în

hipotermie medie cu o temperatura centrala pâna la 31 grade C sau cel mult 30 grade C. Imersia în apa calda se foloseste atunci când dorim sa reîncalzim pacientul rapid, acest lucru fiind aplicabil la cei care au pierdut temperatura în mod rapid.

reîncalzirea activa centrala - folosite în unitati spitalicesti.

Clasificarea degeraturilorIn functie de durata si intensitatea factorilor externi, precum si de reactivitatea

organismului, degeraturile imbraca diferite aspecte.In functie de gravitatea leziunilor se disting 4 grade : o Gradul I. este caracterizat prin aparitia de intepaturi, furnicaturi si prurit,

eritem si edem local. o Gradul II. Pacientul prezinta flictene si vezicule cu lichid clar sau

sanguinolent, dezvoltate pe fondul unui edem. Dupa ce veziculele s esparg, fundul leziunii apare de culoare violacee sau cenusie.

o Gradul III. « mortificarea tegumentului> , aspect livid al pielii si vezicule de culoare albastruie. Exista insensibilitate la frig si pot apare dureri vii la caldura.

o Gradul IV. Forma de gangrena uscata afecteaza nu numai tegumentul dar si tesuturile profunde chiar osul.

Evolutia se face catre vindecare, chiar in formele grave cu necroza, dar procesul d evindecare dureaza timp indelungat.

Primul ajutor medical al degeraturilor.

Tratamentul este profilactic si curativ.Tratamentul profilactic al persoanelor expuse la frig cu risc de a degera consta

in : interzicerea fumatului, consumului de alcool, exercitii de miscare, utilizarea de imbracaminte si incaltaminte potrivita, alimentatie bogata in vitamine, grasimi si hidrocarbonati, servirea a cel putin unei mese calde timp de 24 ore. Extremitatile expuse riscului degerarii vor fi spalate si uscate bine, apoi unse cu un starat protector de pomada grasa.

Tratamentul curativ. Victima va fi scoasa de sub actiunea frigului si va fi introdusa intr-un loc adapostit. Se inlatura toti factorii care impiedica circulatia sangelui in zonele inghetate (imbracaminte, incaltaminte). Victima va fi incalzita progresiv si lent in mai multe moduri :

o incalzirea externa- pana la temperatura de 30 grade C in baie calda de la 18 la 36 grade

timp de 20-40 minute. - apropierea de un corp cu temperatura normala- folosirea caldurii mainilor proprii sau axila proprie sau a celorlalti.

o incalzirea interna , prin administarea de lichide calde

Fracturi

Definitie ; Clasificare ; Semne de probabilitate si de certitudine in fracturi inchise ; Prim ajutor medical.

Traumatismele osteo-articulare apar ca atare sau în cadrul unor politraumatisme.        Definitie : Fracturile sunt leziuni ce apar în urma actiunii unui traumatism puternic asupra osului, constând în întreruperea totala sau partiala a continuitatii acestuia.

Clasificarea fracturilor

În functie de modul de producere : - fracturi directe - în care agentul traumatizant actioneaza chiar la

locul de producere a fracturii - fracturi indirecte - traiectul de fractura apare la distanta de la locul

de actiune al agentului vulnerant

Din punct de vedere anatomo-patologic, fracturile pot fi :o fracturi incompleteo fracturi complete

- cu deplasare- fara deplasare

In functie de afectarea tegumentelor, fracturile se clasifica in :- fracturi închise - tegumentele în jurul focarului de fractura sunt

intacte - fracturi deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o

plaga

Semne de probabilitate pentru recunoasterea unor fracturi

- durere spontana sau întru-n punct fix, exacerbata la palpare sau mobilizare

- echimoze - tumefactie, edem, cresterea temperaturii locale- impotenta functionala a membrului afectat - deformarea regiunii

       Semne de certitudine (semne sigure)

- mobilitate anormala în focar - crepitatii osoase - netransmiterea miscarilor distal de focarul de fractura - întreruperea evidenta ( la inspectie sau palpare ) a continuitatii osoase

METODA CEA MAI SIGURA DE DIAGNOSTIC ÎN CAZUL SUSPICIONARII UNEI FRACTURI ESTE EFECTUAREA RADIOGRAFIEI.

     Fracturile se pot însotii de o serie de complicatii: Complicatii imediate:

- transformarea unei fracturi închise într-o fractura deschisa - lezarea vaselor sau a nervilor aflate în vecinatate - infectia focarului de fractura

Complicatii tardive: - cicatrizarea anormala a plagii osoase (în unele boli cronice) - pseudartroza (întârzierea consolidarii fracturii) - calusul vicios

Primul ajutor medical

       Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicarii miscarilor fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos.

Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi si latimi variabile, în functie de regiunile la nivelul carora se aplica.

Pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici longitudinal si nici lateral imobilizarea trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura. Înainte de imobilizare, în cazul fracturilor închise , se efectueaza o tractiune usoara, nedureroasa a segmentului în ax.

Fracturile deschise se imobilizeaza în pozitia gasita, dupa pansarea plagii de la acel nivel, fara a tenta reducerea lor prin tractiune.      

  Tipuri de atele: - atele improvizate: din scândura, crengi de copac... - atele Kramer (confectionate din sârma) - atele pneumatice (gonflabile) - atele vacuum

       Fracturile membrului superior:

Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte si mai rar directe, sediul de predilectie constituind-ul zona medie a claviculei. Pozitia în care trebuie sa se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnava

împins catre spate si în sus. Bandajele vor fi in 8 sau DessaultFracturile humerusului (bratului) se produc mai frecvent prin traumatism

direct. La imobilizarea fracturii drept atela putem folosi chiar toracele de care se fixeaza segmentul fracturat cu ajutorul unei esarfe.

Fracturile antebratului se produc mai frecvent prin traumatism direct. Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare tip de atela speciala sau folosind atele improvizate.

Fracturile oaselor mâinii se imobilizeaza pe fata palmara de la cot la degete

       Fracturile membrului inferior:

Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect. Pentru imobilizare se folosesc doua atele inegale. Atela mai lunga se aplica pe fata laterala externa a membrului inferior si se întinde de deasupra oaselor bazinului pâna la calcâi. Atela mai scurta se aplica pe partea interna si se întinde de la regiunea inghinala pâna la calcâi. Când femurul este fracturat în apropierea genunchiului imobilizarea se poate realiza folosind o singura atela trecute prin partea din spate a membrului din regiunea fesiera pâna la calcâi.

Fracturile gambei sunt foarte frecvente iar imobilizarea poate fi facuta cu orice tip de atela.

Fractura de rotula se produce prin cadere în genunchi, se imobilizeaza în atele posterioare.

Fracturile costale nu se imobilizeaza. Exceptie situatia voletului costal. Voletul costal este minimum dubla fractura la doua coaste învecinate. Imobilizarea se face prin înfundarea zonei respective împiedicând astfel miscarile segmentelor la acest nivel. Semnele si simptomele constau în dificultatea respiratiei, miscarea paradoxala a segmentului (în inspir când toracele se destinde fragmentul se înfunda; la expir când toracele se micsoreaza fragmentul se deplaseaza spre exterior), durere, cianoza.

Fracturile la nivelul bazinului. Odata depistata fractura la acest nivel pacientul ramâne nemiscat, nu se mai permite mobilizarea lui si se tine pe un plan dur în pozitie culcat pe spate.

       Entorsa

      Definitie. Forma minora a traumatismelor articulare, în care nu se pierde contactul permanent între suprafetele articulare si consta din întinderea sau ruptura unuia sau mai multor ligamente ale unei articulatii. Indiferent d egravitatea leziunilor tesuturilor moi, oasle care formeaza articulatia raman in in pozitia lor initiala.

Clasificarea entorselor: In functie de gravitatea si violenta miscarii entorsele se clasifica in :

- Entorse usoare - Gradul I – intinderea brusca a tesuturilor- Entorse grave - Gradul II sau III – rupturi ale unora sau mai multor

structuri conjuctive si ligamentare periarticulareSemne clinice :

- Durere- Impotenta functionala- Edem- Echimoze- Pozitie antalgica- Marirea volumului complexului articular

METODA CEA MAI SIGURA DE DIAGNOSTIC ÎN CAZUL SUSPICIONARII UNEI ENTORSE ESTE EFECTUAREA RADIOGRAFIEI.

Primul ajutor consta în imobilizarea provizorie, cu atele, care va ameliora durerea, ce este de o mare intensitate. Se combate durerea cu antialgice. NU se face masaj, nu sunt indicate aplicatiile calde, si nu se mobilizeaza fortat pacientul.

        Luxatia

       Definitie : Luxatia este leziunea care consta din pierderea contactului normal dintre suprafetele articulare ale oaselor care formeaza o articulatie (deplasarea capetelor osoase ale unei articulatii).

Clasificarea luxatiilor : Dupa modul de producere luxatiile pot fi :o complete – cand cele doua suprafete articulare nu mai au contact

intre eleo incomplete – cand mai exista un oarecare contact

Semne clinice : - durere- tumefactia regiunii- echimoze- scurtarea eventuala asegmentului in care s-a produs

leziunea- impotenta functionala- parestezii, paralizii

Atentie: este posibila asocierea luxatiei cu fracture sau leziuni nervoase sau vasculare.

METODA CEA MAI SIGURA DE DIAGNOSTIC ÎN CAZUL SUSPICIONARII UNEI LUXATII ESTE EFECTUAREA RADIOGRAFIEI.

Primul ajutor consta din :- Imobilizarea provizorie a membrului afectat fara a tenta

reducerea luxatiei. Accidentatul se transporta la spital.- Administrarea de calmanta- Luxatiile deschise se panseaza- Profilaxia antitetanica in cazul luxatiilor deschise

Hemoragii- definitie, clasificari, semne, prim ajutor medical.

Definitie:   Hemoragia reprezinta scurgerea sângelui în afara sistemului vascular printr-una sau mai multe solutii de continuitate.

      Clasificari :

1. Dupa tipul vasului lezat poate fi: arteriala: în care sângele este de culoare rosu deschis, bine oxigenat si tâsneste

ritmic, sincron cu bataile inimii; venoasa: sângele de culoare rosu închis (mai putin oxigen, mai mult CO2), se

exteriorizeaza cu presiune constanta, relativ modesta; capilara: este o hemoragie difuza, fara a se identifica un vas de calibru mai mare

ca sursa principala a hemoragiei; mixta

2. În functie de sediul sângerarii:

externa: sângele se scurge în afara, printr-o solutie de continuitate tegumentara ( plaga )

interna: sângele se acumuleaza într-una din cavitatile normale ale organismului; exteriorizata: caracterizata prin hemoragie interna într-un organ cavitar, urmata

de eliminarea sângelui la exterior pe cai naturale : epistaxis: hemoragia mucoasei nazale; hematemeza: eliminarea pe gura, prin varsatura, de sânge amestecat

cu cheaguri si eventual resturi alimentare;        În hemoragii puternice poate fi sânge rosu, proaspat, nealterat, sau în sângerari reduse poate fi varsatura cu aspect de zat de cafea (când sângele stagneaza în stomac).

melena: exteriorizarea sângelui acumulat în tubul digestiv, prin defecatie. Scaunul este lucios, negru, moale, de aspectul si culoarea

pacurii hematuria: reprezinta hemoragia la nivelul aparatului urinar,

exteriorizat prin mictiune;

3. Dupa cantitatea de sânge pierdut, hemoragia poate fi:

mica: se pierde o cantitate de sânge cuprinsa intre 300 si 500 ml medie: se pierde 800-1000 ml de sânge si apar urmatoarele semne: agitatie,

ameteli în ortostatism; mare: cantitea de sânge pierduta 1000-1500 ml, iar semnele clinice sunt

urmatoarele: paloare, tahicardie, transpiratii reci, hipotensiune arteriala, tahipnee;

mortala: pierderi de sânge de peste 1500-2500 ml, TA nemasurabila, pacient inconstient;

Hemostaza

- Oprirea sângerarii poarta denumirea de hemostaza.. Ea poate fi spontana în cazul unor hemoragii mici, prin interventia mijloacelor proprii organismului, dar de cele mai multe ori este necesara interventia altor persoane, care sa realizeze hemostaza. Hemostaza poate fi provizorie sau definitiva.

       Primul ajutor

ATENTIE : victima va fi miscata cat mai putin nu se administreaza apa sarata sau alte lichide, deoarece declansarea unor

varsaturi pun in pericol viata pacientului

12. Se aseaza traumatizatul intr-o pozitie in care centrii nervosa cerebrali, rinichii si ficatul, organe sensibile la lipsa oxigenului, sa primeasca cantitatea suficienta de sange. Daca este constient se aseaza orizontal pe spate cu membrele inferioare

ridicate( daca nu are fracturi) la 30-40 grade si capul la acelasi nivel cu trunchiul

Daca este inconstient, se aseaza in pozitie laterala, de siguranta13. Scoaterea, slabirea oricarei parti a vestimentatiei, care comprima gatul,

toracele sau mijlocul14. Hemostaza provizorie se poate realiza prin:

compresiune digitala pansament compresiv garou

      Compresiunea digitala.

Compresiunea locala – in cazul plagilor capului, gatului, trunchiului, radacinii membrelor.

o Compresiunea directa a vasului ce sângereaza se face cu degetul introdus direct în plaga. Aceasta metoda nu poate fi decât de scurta durata, trebuind sa recurgem la alta care s-o suplineasca si sa o completeze.

o Tamponamentul plagilor sangerande cu ajutorul meselor Compresiunea la distanta.

o Compresiune digitala. Compresiunea corect executata pe vasul ranit trebuie sa se aplice deasupra ranii în cazul unei hemoragii arteriale si sub plaga în cazul unei hemoragii venoase, tinând cont de sensul circulatiei. Când hemoragia nu poate fi stapânita prin compresiune exercitata la distanta, se poate folosi compresiune directa.

o Compresiunea plin aplicarea garoului

Pansamentul compresiv

este una din cele mai eficiente metode folosite pentru a realiza o hemostaza provizorie. În lipsa unui pansament steril se poate folosi pentru a pune pe plaga o batista, o cârpa curata, peste care se strânge pansamentul circular (fasa). Este indicat in hemoragiile care intereseaza vasele mici.

Aplicarea garoului

este indicata in cazul plagilor arteriale sau venoase de calibru mijlociu si mare, la nivelul memebrelor.

Garoul poate fi improvizat folosind curea, cravata, fular, sfoara, etc. Se foloseste doar în cazuri extreme si în situatia în care hemoragia nu se putea controla prin alte metode (amputatie de membru).

Important este oprirea hemoragiei fara a comprima excesiv tesuturile. Garoul, odata cu oprirea sângerarii, produce oprirea circulatiei sângelui în portiunea de membru situata dedesubtul lui. Din aceasta cauza mentinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la complicatii deosebit de grave. Totdeauna la montarea unui garou trebuie atasat un bilet, care însoteste bolnavul, si pe care se noteaza obligatoriu urmatoarele date: nume, prenume, ora exacta a aplicarii garoului. Din 30-30 minute se slabeste putin garoul pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent.        Ridicarea garoului se face doar în conditii de spital si de personal competent.

       Hemostaza definitiva se obtine prin obliterarea permanenta si definitiva a vasului care sângereaza. Cel mai folosit procedeu fiind prin ligatura cu fire. PANSAMENTE

În sens strict, pansamentul chirurgical = actul prin care se realizeaza si se mentine asepsia unei plagi, în scopul cicatrizarii ei.În sens larg, pansamentul reprezinta totalitatea mijloacelor si metodelor care realizeaza protectia unui tesut sau organ fata de actiunea agresiva a diversilor agenti; vezi si pansament gastric (administrarea unor medicamente cu rol protector asupra mucoasei gastrice), pansament antiinflamator (aplicarea unor comprese umede peste o regiune inflamata).Pentru a efectua un pansament chirurgical 353b118d sunt necesare:- cunostinte de asepsie-antisepsie,- cunostinte de mica chirurgie,- cunostinte de biologie a plagii.Materiale necesare:1. Substante antiseptice (rol: sa realizeze curatirea si dezinfectia plagii si a tegumentelor din jur):- alcool- tinctura de iod- apa oxigenata- cloramina- betadina- acid boric, etc..2. Materiale care realizeaza protectia plagii (proprietati generale: sa fie usoare, sa nu fie iritante pentru tegumente, sa se poata steriliza, sa aiba putere absorbanta, sa se opuna patrunderii germenilor din afara, sa realizeze o compresiune elastica a plagii):- comprese din tifon (pânza rara de bumbac): capacitate de absorbtie mai mica decât a vatei;- vata hidrofila (bumbac prelucrat si degresat)3. Mijloace de fixare:- galifix (mastisol) = solutie de colofoniu (sacâz);- leucoplast (se aplica pe tegument ras si degresat; este impermeabil pentru aer);- bandaj (realizeaza "înfasarea" chirurgicala).4. Instrumentar chirurgical.5. Alte materiale:- benzina, neofalina, eter, acetona: realizeaza degresarea tegumentului (necesare pentru îndepartarea galifix-ului de pe tegument);- unguente: protectia tegumentelor din jurul unei plagi secretante;CUTADEN: ihtiol 1.5 g, oxid de zinc 15 g, oxid de titan 6 g, extract de Hamamelis 0.13 g, tetrabo-rat de sodiu 0.1 g, excipienti ad 100 g; indicatii: eczeme uscate, dermatite iritative (eriteme fesiere, fisuri ale pielii, degeraturi, arsuri superficiale limitate); mod de administrare: aplicatii locale pe piele, de 2-3 ori pe zi, în conditii de asepsie a leziunii.DERMAZIN (FLAMMAZINE): sulfadiazina; indicatii: arsuri infectate, rani suprainfectate, inclusiv escare si rani adânci netratate; mod de administrare: aplicatii locale de 1-2 ori pe zi în strat de 2-4 mm.JECOLAN: oleum jecoris 40 g, lanolina 17 g, vaselina ad 100 g; indicatii: dermite uscate, plagi atone, ulcere varicoase, arsuri de gradul I, degeraturi; mod de administrare: aplicare locala, de 1-2 ori pe zi.JECOZINC: oleum jecoris 12 g, oxid de zinc 38 g, talc 4 g, lanolina 12 g, vaselina ad 100 g.TETRACICLINĂ etc..- mesa: banda sterila de tifon utilizata cel mai frecvent în scop hemostatic, dar si pentru a permite eliminarea secretiilor dintr-o plaga sau cavitate în care este introdusa mesa;- aleze (à l'aise = a se simti bine) = bucati mari de pânza cu dublu rol: solidarizare a unei regiuni operatorii (plaga operatorie abdominala mare la pacient obez, etc.) + protectie a rufariei de pat.Conditiile unui bun pansament:- sa fie facut în conditii aseptice;- sa fie absorbant;- sa fie protector;

- sa nu fie dureros;- sa fie schimbat la timp.Tehnica efectuarii unui pansament → mai multi timpi:1. pregatirea medicului pentru pansament (manusi sterile, servire de catre asistenta cu instrumentele necesare);2. dezlipirea vechiului pansament, îndepartarea vechiului pansament (cu blândete, eventual dupa umezire cu eter sau alcool, respectiv cu apa oxigenata sau permanganat de potasiu);3. curatirea tegumentelor din jurul plagii, centrifug → tampon de vata sterila îmbibat cu eter (pentru degresare);4. dezinfectarea pielii din jur cu alcool sau tinctura de iod;5. tratamentul plagii → în functie de natura sa si momentul evolutiei:- plagi operatorii cu evolutie aseptica: nu necesita tratament special, în afara de scoaterea tuburilor de dren, a firelor sau agrafelor;- plagi secretante: necesita curatire (spalare cu jet de solutie antiseptica, excizie a tesuturilor mortificate),- evacuare a colectiilor (seroame, hematoame): scoatere a 1-2 fire de ata, întepare a cicatricei cu un stilet butonat;- colectii purulente: deschidere larga, drenare cu tuburi;- plagi accidentale: curatare de resturi vestimentare sau telurice, debridare, regularizare, lavaj antiseptic, eventual suturare;6. protectia plagii: stratul de comprese trebuie sa depaseasca marginile plagii, iar grosimea sa nu fie mai mare de 1-2 comprese (pentru a realiza o buna capilaritate);7. fixarea pansamentului: galifix, leucoplast, fesi.Tipuri de pansamente:1. pansament protector: pe plagi care nu secreta si nu sunt drenate;2. pansament absorbant: pe plagi drenate sau secretante;3. pansament compresiv: pe plagi sângerânde (scop hemostatic), pentru imobilizarea unei regiuni, pentru reducerea unei cavitati superficiale dupa punctionare; se realizeaza fixare cu fesi în cadrul unui bandaj;4. pansament ocluziv: pentru plagi însotite de leziuni osoase (acoperire a plagii cu comprese si vata, peste care se aplica un aparat gipsat).5. pansament umed (priessnitz alcoolizat, cloraminat, etc.).BANDAJEFasa = banda de tifon, pânza sau tesatura elastica, de latime si lungime diferita în functie de regiunea pe care o acopera si întinderea pansamentului; în general, latimea unei fesi trebuie sa fie aproximativ egala cu diametrul regiunii pe care o înfasa (5-20 cm).Indicatii:- fixare a pansamentului în regiuni în care substantele adezive nu îsi ating scopul (extremitati, regiune cefalica, plagi periarticulare);- fixarea pansamentelor unor plagi usoare situate în regiuni supuse traumatismelor în timpul activitatii (mâna, picior);- efectuarea unui pansament compresiv;- imobilizare temporara a unor traumatisme ale membrelor (entorse, luxatii, fracturi).Principii:- punctul de plecare si de terminare trebuie sa fie la distanta de plaga;- la membre, înfasarea se începe de obicei de la extremitate spre radacina (în sensul circulatiei de întoarcere); distal (mâna, picior) se începe dinspre proximal spre distal (prin benzi de fixare);- sa acopere în întregime pansamentul;- sa fie elastica (sa nu jeneze circulatia) → pe traiectul vaselor mari se aseaza peste un strat de vata;- sa nu produca dureri (pretejarea zonelor iritate si a nervilor → sa nu fie comprimate exagerat);- sa permita miscarile articulatiilor peste care trece.

d. Conditiile ce trebuiesc indeplinite de un pansament   :

1. Sa fie facut in conditii aseptice : instrumentarul si pansamentele sa fie sterile. Este bine ca cel care face pansamentul sa aiba mainile protejate de manusi sterile. Daca nu exista asemenea manusi, se vor spala mainile si dezinfectca inainte de efectuarea pansamentului. In cazul plagilor recente, tegumentele din jurul plagii vor fi rase si dezinfectate.

2. Sa fie absorbant : compresa de tifon absoarbe o cantitate mica de secretii, de aceea in cazul plagilor cu secretii abundente, peste stratul de tifon asezat deasupra plagii, se poate pune vata sterila.

3. Sa fie protector : protejeaza plaga de microtraumatisme sau de patrunderea germenilor din exterior.

4. Sa nu fie dureros : din aceasta cauza manevrele vor fi blande pentru a nu declansa dureri suplimentare bolnavului.

5. Sa fie schimbat la timp in functie de evolutia plagii. In cazul plagilor chirurgicale aseptice sau in cazul plagilor curate, fara secretii, schimbarea pansamentului se face mai rar. In cazul plagilor secretante, cantitatea secretiilor este cea care impune ritmul schimbarii pansamentelor.

Tehnica înfasarii:- aplicarea se face cu ambele mâini: se tine sulul de fasa în mâna dreapta, prins între police si cele patru degete, iar capatul initial se prinde cu mâna stânga);- primul tur de fasa se trece circular, la 10-15 cm de plaga, fiind acoperit în totalitate de al doilea tur (pentru fixare);- urmatoarele ture se trag oblic, având grija sa acopere jumatate din zona precedenta; modul de trecere poate fi diferit (oblic, în evantai, etc.);- dupa terminarea înfasarii, se trag din nou 1-2 ture circulare, iar capatul terminal se fixeaza la bandaj prin înnodare sau lipire cu leucoplast.Înfasarea chirurgicala (bandajul) = metoda de fixare a unui pansament la nivelul unei plagi (eventual compresiva) sau de imobilizare temporara a unei fracturi, luxatii sau entorse; se realizeaza cu ajutorul unei fase = o banda de tifon, pânza, alta tesatura elastica sau chiar hârtie speciala cu proprietati elastice si absorbante, a carei latime se recomanda a fi aproximativ egala cu cu diametrul regiunii care se înfasa (exceptie degetele); se descriu mai multe modalitati de înfasare:- înfasare circulara: rapida si simpla,este  indicata  în  regiuni cilindrice(cap, gât, torace, abdomen, brat);- înfasare în spirala:  este indicata  lamembre,  în  regiuni  tronconice  sipe suprafete  întinse;- înfasare în evantai:  este indicata încazul fixarii pansamentului în jurularticulatiilor  cotului  si genunchiu-lui;- înfasare rasfrânta:  este  indicata înaceleasi regiuni ca înfasarea în spi-rala,  fiind mai etansa;- înfasare  "în  spic  de  grâu"  ("spi-ca"):  se  aplica  la  radacina  mem-brelor  sau  în cazul  pansamentuluicompresiv  dupa  amputatia  de sân la femei;- înfasare în forma de 8: este indicata în plagile mâinii, în plagile periarti-culare   si   în  entorsele  articulatiei tibio-tarsiene;- înfasare recurenta: indicata pentru    acoperirea bonturilor de amputatie,   la membre, la nivelul calotei craniene (se executa cu 2-3 fese).Tipuri de înfasare pe regiuni:a) la nivelul calotei craniene: capelina (boneta), mitra lui Hippocrat, etc.;b) la nivelul fetei: prastia (în regiunea nazala), capastrul (în regiunea barbiei);c) la nivelul orbitelor: monoclul, binoclul;c) la nivelul toracelui: înfasarea circulara, spica sânului, bandajul Desault, banda-jul  Velpeau,  esarfa  lui  J. L. Petit  (cu basmale în 3 sau 4 colturi);d) la nivelul umarului si axilei: bandaj în 8 (Watson-Jones), în spica sau cu basma (cravata biaxilara a lui Mayor);

e) la nivelul degetelor:  înfasare circulara, înfasare în 8, spica;f) în  regiunea  inghinala:  spica inghinofemurala  unilaterala  sau  bilaterala;g) pansamentele  scrotului:  bandaj  în  T, suspensor etc.;h) în regiunea perineala si anala: bandaj în T;i) bontul de amputatie: înfasare recurenta cu o fasa sau 2 fase, etc.j) în  regiunea  piciorului: înfasare în 8 etc..

Cap 8. BANDAJUL CHIRURGICAL Bandajul sau înfăsarea chirurgicală reprezintă metoda de fixare a pansamentului sau de imobilizare temporară a unor regiuni anatomice cu ajutorul feşilor.

Feşile pot fi de tifon, de pânză sauţesătură elastică, de diferite lungimişi lăţimi, în funcţie de regiunea pe care o acoperă. . Lăţimea unei feşi este cuprinsă între 5-25 cm, iar lungimea 1-20 m. Ele se livrează în formă de sul, cu capătul iniţial la exteriorşi cel terminal în interior.

Faşa de tifon este cea mai frecvent utilizata, este moaleşi se adaptează bine oricarei regiuni. Se livrează sub formă de suluri cu lăţimile mai sus menţionateşi cu lungimea de 5 m (fig. 8-1) Figura 8-1 Faşa de pânzăeste confecţionată din orice fel deţesatură în cazul în care nu dispunem de feşi de tifonşi i se pot da lungimişi laţimi diferite în funcţie de necesitate. Tot din pinză se confecţioneazăşi bandajele pline ,,basma”, in forma triungiulară, patrată

sau dreptunghiularăşi care se folosesc pentru fixarea pansamentului, dar mai ales pentru imobilizarea temporară a unui membru in caz de fracturi sau luxaţii. Faşa elasticăesteţesută din fire de bumbacşi de latex, nu se desiră, este uşoară,

solidă, nu jenează mişcarile, nu produce stază si se recupereaza usor. Este folosita in bandajul artuculatiilor in cazul luxatiilor si pentru profilaxia stazei venoaseşi edemului de etiologie vasculară la nivelul membrelor inferioare (figura 8-2) .

Figura 8-2

Infaşarea chirurgicală a avut mai multă intrebuinţare pină la descoperirea substanţelor adezive, care au cucerit teren fiind mai economiceşi mai manevrabile. In prezent nu se mai practică reutilizarea feşilor deoarece există riscul de transmitere a unor germeni rezistenţi în urma manevrelor de spălareşi călcare a lor, deaceea după folosire, feşile sunt arse la crematoriu.

Indicaţiile bandajului - fixarea pansamentului în regiunile în care materialele cu substanţe adezive nu asigură această cerintă ( pe extremitaţi, regiunea capului, zona articulaţiilor); - fixarea pansamentelor unor plăgi usoare situate în regiuni supuse traumatizmelor in timpul activiaţii (mîna, picior); - efectuarea unui pansament compresiv - imobilizarea temporară a membrelor care au fost supuse unor traumatizme (entorse, lixatii, fracturi)

Principii

- să imobilizeze perfect pansamentul pentru protecţia plăgii- să fie elastică pentru a nu produce leziuni de compresie- să fie efectuată cu blindeţeşi îndeminare pentru a nu spori suferinţa bolnavului

- bandajarea membrelor se incepe din porţiunea distală spre cea proximală în sensul

circulaţiei venoase- bandajarea trebuie sa inceapă si să se termine la 15-20 cm de plagă- sa permită mişcări în articulaţiile interesate- capătul feşei va fi plasat opus plăgiişi se va fixa printr-un nod care nu jenează sau

cu leucoplast - turele feşei să nu prezinte cuteşi să se acopere parţial unele pe altele pentru a nu aluneca Tehnica bandajului

Faşa de tifon esteţinută în mână dreaptă şi cu ruloul spre cel ce execută se derulează de la stânga spre dreapta. Bandajarea incepe cu 2-3 ture circulare ,,ture de fixare”. Pentru o fixare sigură, după primul tur, colţul liber al feşii se rasfrânge (fig. 8-3). Următoarele ture se trag în diverse moduri (circular, oblic, în evantai, etc.). Terminarea bandajării se efectuează cu 2-3 ture suprapuse, capătul feşii fixându-se cu ace de suguranţă, prin legare sau cu bandă adezivă. În cazul legării se despică faşa in două, se încrucişează sau se înnoadă capeteleşi se leagă în jurul segmentului respectiv în aşa fel încât nodul să nu fie amplasat pe zona afectată sau pe zone de sprijin.

Scoaterea feşei se efectuază prin derularea ei în sens invers sau prin tăiere cu foarfeca butonată.

Figura 8-3 Modalitaţi de bandajare. În funcţie de regiunea anatomică supusă bandajului, sunt mai multe tipuri de infaşare: spirală, circulară, în spică, în evantai, în ,,8”, etc. circular spirală în ,,8’’ spică evantai Bandajul circular: se efectuază suprapunând turele de faşă exact una peste alta.

Are avantajul că se execută simpluşi rapid. Dezavantajul constă în faptul că se rasuceşte, mobilizând pansamentul de pe plagă. Se aplică pe regiunile cilindrice: cap, git, braţ, abdomen, torace, articulaţia pumnului, etc. (fig. 8-4)

Figura 8-4 Bandajul in spirală: după fixarea feşei cu ture circulare, se trece la ture oblice,

conducând-oşerpuind în aşa manieră încât să acopere 1/3 din turele anterioare. Pe alocuri faşa se rasfrânge prin tehnica numită ,,manevra policelui”, deoarece marginea caudală a fiecărei ture ramâne departată de tegumente. Acest tip de bandajare este indicat de aplicat pe membrele superioareşi cele inferioare (fig. 8-5;8-6).

Figura 8-5 Figura 8-6 Bandajul in evantai:se începe cu ture circulare aplicate deasupra articulaţiei după care se efectuază o tură oblică deasupra articulaţiei, următoarele ture fiind conduse din ce în ce mai puţin oblic, ajungând circulare la nivelul liniei articulare. Sub articulaţie

se continue din nou cu ture oblice , pâna la acoperirea completă a regiunii. Este indicată

în regiunea cotului genunchiului, etc. (fig. 8-7) Figura 8-7 Bandajul în ,,spic de griu” sau ,,spică”: se începe cu ture circulare deasupra

articulaţiei , pentru fixarea pansamentului, după care faşa este condusă în forma cifrei ,,8”, fiecare tură acoperind cea precedentă cu 1/3 sau 2/3. Se termină infăşarea cu ture circulare pe punctul de sprijin. Se indică tot în regiuni articulare (fig. 8-8), la radacina membrelor (regiunea inghinală, scapulo-humerală), câtşi pentru executarea unui pansament compresiv după amputaţie de sân la femei (fig. 8-15) .

Figura 8-8 Bandajul in forma cifrei ,,8”: se incepe cu ture circulare sub articulaţie, după care turele sint conduse oblic peste articulaţie, continuând cu ale ture circulare deasupra

articulaţiei. Se revine oblic pe fata opusă , incrucişând prima tură ascendentă, dupa care se continuă în 8 acoperind jumatate din tura anterioară. Se continuă de câteva orişi se termină bandajul deasupra articulaţiei cu ture circulare. Este indicată pentru regiunile articulare: articulaţia cotului, piciorului, mâinii (fig. 8-9).

Figura 8-9 Bandajul rasfrânt: se fixează fasă prin ture circulare, după care se continuă oblic

în sus până pe faţa anterioară sau posterioară a antebraţului unde se fixează cu ajutorul policelui mâinii stângişi apoi se rasfrângeşi continua în jos, înconjurând segmentul posterior, după care iarăşi oblic în sus acoperind jumătatea turei anterioare se continuă până pe faţa anterioară a antebraţului unde iaraşi este fixată cu policele, repetând manevra. La sfârşit este fixată cu ture circulare. Aceasta metodă este indicată de aplicat la nivelul membrelorşi are avantajul etanşietaţii pe toată lungimea sa (fig 8-10; 8-11).

Figura 8-10 Figura 8-11 Tipuri de bandaje pe regiuni. Bandajarea calotei craniuluise execută sub formă de capelină sau prin bandaj recurent (mitra lui Hipocrate) - Capelinase efectuază folosind o singură faşă de către 2 persoane. Iniţial faşa este

condusă circular pornind de la protuberanţa occipitală, pe deasupra urechii drepte, lasând libere pavilioanele auriculare, trecând deasupra arcadelor sprâncenoase, apoi deasupra urechii stângişi se continuă cu înca 2 ture circulare pâna la nivelul frunţii, unde se fixează faşa cu ajutorul policeluişi se rasfrânge până la nivelul regiunii occipitale unde este fixată de ajutor. Se conduce faşa din spate în fata acoperind bolta craniană cu ture oblice fixate la final prin 2-3 ture circulare. Se fixeaza capătul liber al feşii cu leucoplast sau ace de siguranţă, în capătul opus regiunii pansate (fig. 8-12).

Figura 8-12

Aceeaşi tehnică poate fi efectuată de către o singură persoană, când fiecare tură oblică răsfrântă peste bolta craniană este fixată cu câte o tură circulară până la infaşarea completă a capului (fig. 8-13).

Figura 8-13

-Bandajul recurent (mitra lui Hipocrate) se efectuază cu ajutorul a 2 feşi: una cu ture circulare frontooccipitaleşi alta cu ture anteroposterioare de acoperire. Dupa fiecare tura feşele se incrucişeaza la nivelul regiunii frontaleşi cele occipitale.

Bandajarea regiunii feţei se practică folosind praştia, căpăstrul, binoclu sau monoclu. Praştia se foloseşte la bandajarea nasului. Se confecţionează dintr-o faşa lungă de

50-60 cm, care la ambele capete se despică lung, lasând la mijloc o porţiune de aproximativ 5 cm lungime nedespicată (fig. 8-14), care este aplicată peste pansamentul nasului. Se trec capetele superioare ale feşii sub pavilionul urechiişi se înnoada în regiunea occipitală, iar cele inferioare se trec deasupra urechilor incrucişându-le pe cele superioare, realizând astfel o praştie (fig. 8-15; 8-17).

Figura 8-14 Figura 8-15 Figura 8-16 Figura 8-17

Capastrul se foloseşte pentru fixarea pansamentului de la nivelui bărbieişi

buzelor. Este confecţionat la fel caşi praştia folosind o faşă cu o lungime de 0,50-1m. Fixăm cu partea nedespicată pansamentul de la nivelul bărbiei sau buzelor, după care capele inferioare sunt legate pe calotă, iar cele superioare la ceafă sau se incrucişează în regiunea occipitalăşi se leagă în regiunea frunţii(fig. 8-18; 8-19; 8-20).

Figura 8-18 Figura 8-19 Figura 8-20 Monoclul sau binoclul se foloseşte pentru fixarea pansamentului la nivelul

orbitelor.Monoclul acoperă o singură regiune orbitară. Se efectuază începând cu 2-3 ture circulare frontooccipitale după care se conduce faşa oblic peste ochiul pansat, pe sub urechea de aceeaşi parteşi se readuce faşa pe frunte, deasupra urechii opuse. Se efectuaza din nou o tură circulară frontooccipitală, apoi oblic repetând succesiunea de ture obliceşi

circulare pâna la acoperirea completa a ochiului. Se fixează capătul liber al feşei cu leucoplast sau ace de siguranţă (fig. 8-21). Figura 8-21 Figura 8-22 Binoclul acoperă ambele regiuni orbitale. Pentru infaşarea binoculară, în locul turelor circulare frfontooccipitale, se conduce fasa oblic peste celălalt ochi, turele incrucişindu-se deasupra piramidei nazale unde formează o spică (fig. 8-22).

Bandajarea toracelui se efectuază pentru fixarea pansamentului la nivelui

regiunii toracice câtăi pentru imobilizare în fracturi de coasteşi entorse sau luxaţii ale umaruluişi a claviculei. Tipurile de bandaje sânt: bandajul circular, spica sânului, bandajul Desault, bandajul Velpeau şi basmaua pentru imobilizarea braţuluişi a umarului

bandajul umarului (în spică) bandajul toracelui (în spică) bandajul sânilor (în spică) bandajul sânului (în spică) Figura 8-23

Bandajul circular (fig. 8-23) al toracelui se realizeaza conducând faşa circular incepând

din regiunea inferioară a toracelui 2-3 ture de fixare, după care efectuam ,,manevra policelui”şi se conduce faşa de jos în sus peste umăr, coborând faşa pe spate pentru a realiza asfel o bretea de susţinere pe umăr, fixând-o apoi cu o tura circulară peste torace. Se repetă manevra pentru a doua bretea peste celălalt umăr. Se conduce faşa în ture spiralate pâna în axilă, unde se închee cu 2 ture circulare.

Spica sânului (fig. 8-23) se începe cu două ture circulare de fixare pe torace, după

care se conduce faşa de jos în sus spre umarul opus sânului de pansat, trecând peste sânul interesat. Se coboară faşa pe spate prin axila sânului ce trebuie pansat, pâna în dreptul turei circulare, care se execută de fiecare dată după ce s-a trecut faşa peste sânşi spate. Se încheie bandajul cu doua ture circulare. Spica dublă acoperă în mod similar ambii sâni.

Bandajul Desault (fig. 8-24) este tehnica cea mai des folosită de imobilizare

provizorie pentru leziunile claviculeişi umărului, precumşi ca mijloc de imobilizare provizorie pentru fracturile braţului. Pentru realizarea acestui tip de bandaj avem nevoie de 4 feşi cu laţimea de 20 cm, vată şi talc. Iniţial se sprijina membrul superior al pacientului , astfel încât braţulşi antebraţul să formeze un unghi de 90o. Se începe îmbrăcarea toracelui cu ture circulare pâna sub axilă. Aceste ture vor izola pielea toraceluişi pielea braţuluişi antebraţului, evitând apariţia iritaţieişi chiar a eroziunii pielii, provocate de transpiraţia locală. Se întroduce în axilăşi în plică cotului o cantitate mica de vată îmbibată cu talc, după care lipim braţulşi antebtaţul de torace su cotul îndoit la 90o. Fixăm membrul superior de torace prin ture circulare de faşa care trebuie să cuprindă braţul, cotulşi antebraţul. Apoi din spate faşa se trece peste umărul lezat, coboară anterior peste braţ, sub cotşi urcă în spate paralel cu braţul. Faşa revine în faţa peste umărul lezat, se indreaptă oblic sub axilă sănătoasăşi se reântoarce în faţă peste umărul bolnav, coboară lateral de-a lungul braţului sub cot, apoi susţinând antebraţul , se indreaptă spre toracele opus facând o tură circulară de fixare la cot. După această tură de fixare, fasa se trece din nou peste umarul lezat, coboară anterior, va susţine antebraţul, se face iar o tură circularăşi tehnică se continuă astfel , încât fiecare tură oblicăşi circulară să depasească cu câţiva centimetri tura anterioară. După imobilizarea membrului superior cu 2-3 feşi circulare, intreg antebraţul va fi întarit cu benzi de leucoplast. Pumnul, mâna

şi degetele trebuie sa rămâna libere pentru a putea fi permanent mobilizate.

Figura 8-24

Acelaşi lucru îl putem realiza cu o basma cu 4 colţuri care suspenda membru superior ca într-un hamac în poziţia descrisăşi ale cărei capete se înnoadă în spaţiul interscapularşi la ceafă. Această tehnică este cunoscută sub numele de ,, eşarfa lui Petit” (fig. 8-25).

Figura 8-25 Bandajul Velpeau are aceleaşi indicaţii caşi bandajul Desault, de care diferă prin faptul că imobilizarea membrului se realizează cu cotul flectat in unghi ascuţitşi cu mâna fixată pe umarul opus (fig. 8-26).

Figura 8-26 Bandajul umaruluişi axilei (fig. 8-27)

La nivelul braţuluişi axilei se pot aplica bandaje cu feşi trase în ,,8” sau în spică, precumşi o basma, care trece pe sub axilă, se încrucişează peste umărşi se innoadă sub axila opusă (cravata biaxilară Mayor).

Cu aceste tipuri de bandaje, pe linga fisarea pansamentului se poate realiza si compresia regiunii. Figura 8-27 Bandajul degetelor si miinii (fig. 8-28)

La nivelul acestor segmente faşa se fixează prin ture circulare la nivelul articulaţiei radio-carpiene, apoi se duce faşa oblic pe partea dorsală a mâniişi se acoperă degetul respectiv prin ture în spirală. Pentru auricularşi police,câtşi pentru haluce, bandajul se face în spică.

bandajul în spirală bandajul în spică bandajul mânii bandajul în spirală bandajul în spică Figura 8-28 Bandajul regiunii inghinaleşi fesiere

La nivelul acestor regiuni, bandajul este in formă de spică. Fixarea iniţială se face prin 2-3 ture trecute circular pe abdomen, deasupra crestelor iliace. De la această faşă se trece oblic peste regiunea inghinală, pe faţa internă, posterioarăşi externă a radacinii coapsei de unde urcă iar oblic, peste regiunea inghinală realizând prima spică ce se continuă printr-un nou circular pe abdomen dus apoi oblic peste regiunea inghinal’ până se acoperă (fig. 8-29)

Figura 8-29

Bandajul regiunii perinealeşi anale

Pentru perineu se foloseşte faşa în ,,T”. Aceasta fixare a pansamentului se efectuaza cu ajutorul a două feşe. Prima se trece în jurul abdomenului, deasupra crestelor iliace înnodându-se. Ea va servi ca sprijin pentru a doua faşa care se trece dublu între coapse, acoperind perineul (fig. 8-30).

Figura 8-30 Bandajul bontului de amputaţie

Pentru bandajul bontului de amputaţie se foloseşte tehnica înfăşării recurente cu 2 feşi sau înfaşarea cu o faşă. Se incepe orin ture circulare de fixare la 10 cm de plagă, după care se rasfrânge faşa antero-posterior, caşi în cazul calotei craniene, pâna se acoperă tot pansamentul fixând turele rasfrânte cu ture circulare.

Bandajul scrotului

Pansamentul regiunii scrotului se fixează cu ajutorul suspensorului, care poate fi confecţionat din pânză asemenea bandajului în ,,T” sau din material elasticşi de formă corespunzatoare regiunii.

RESPECTAŢI CONDIŢIILE UNUI BUN PANSAMENTa) Să fie făcut în condiţii aseptice- Folosiţi materiale de protecţie şi instrumente sterile- Spălaţi şi dezinfectaţi mâinile, îmbrăcaţi mănuşi sterile- Serviţi materialele folosind pense- Nu introduceţi în casoletă sau în trusa de instrumente pensa cu care aţi lucrat în plagă- Nu folosiţi aceleaşi instrumente la alti pacienţib) Să fie absorbant- Asiguraţi absorbţia secreţiilor pentru a favoriza cicatrizarea- Folosiţi comprese de tifon şi vată hidrofilăc) Să fie protector- Acoperiţi plaga cu comprese sterile şi vată- Asiguraţi-vă că dimensiunile compreselor depăşesc marginile plăgi cu cel puţin 1-2 cm- Dacă zona este expusă microbilor, protejaţi plaga cu un strat mai gros de tifon şi vată;d) Să nu fie dureros- Acţionaţi cu blândeţe şi răbdare- Administraţi un calmant la recomandarea medicului dacă situaţia o cere- Spălaţi plaga prin turnare şi absorbiţi surplusul de lichid şi secreţiile prin tamponare- Nu fixaţi pansamentul prea strâns pentru a nu jena circulaţia şi a nu produce durere- Asiguraţi limitarea mişcărilor în acea zonă dacă există indicaţii în acest sense) Să fie schimbat la timp- Verificaţi indicaţia medicală cu privire la schimbarea pansamentului;- Schimbaţi cât mai rar pansamentul la plăgile chirurgicale atunci când se menţine curat şuscat- În cazul plăgilor secretante schimbaţi pansamentul ori de câte ori este nevoie;- Anunţaţi medicul şi controlaţi plaga dacă pacientul acuză durere sau prezintă febră fărăchimbaţi pansamentul cu această ocazie.RESPECTAŢI TIMPII PANSAMENTULUIa) Crearea câmpului operator- Degresarea tegumentelor din jurul plăgii pentru a îndepărta urmele de adeziv de la pansamentul sau sebumul, folosind eter sau benzină iodată- Îndepărtaţi compresele de la pansamentul vechi cu blândeţe, umezindu-le cu soluţie antistică dacă sunt lipite- Dezinfectaţi tegumentul cu o soluţie antiseptică (începând dinspre plagă spre periferie,chimbaţi frecvent tamponul)b) Tratarea plăgii- Acţionaţi în funcţie de recomandarea medicului, de natura şi evoluţia plăgii; spălaţi pln jet slab de soluţie antiseptică dacă prezintă secreţii, îndepărtaţi tubul de dren, îndepe şi ajutaţi medicul dacă este o plagă recentă- Aplicaţi medicamente conform prescripţiei medicalec) Acoperirea (protecţia plăgii)- Aplicaţi comprese sterile care să depăşească marginile plăgii cu 1-2 cm- Nu aplicaţi un strat prea gros de tifon pentru a asigura o bună capilaritate- La plăgile care secretă, acoperiţi compresele cu strat nu prea gros de vată pentru a nu permite, stagnarea secreţiilor în contact cu tegumentul favorizând iritaţia şi maceraread) Fixarea pansamentului :- Alegeţi o metodă de fixare adecvată regiunii prin înfăşare sau cu substanţe adezive- Verificaţi pansamentul pentru a nu jena circulaţia de întoarcere sau dacă asigură repausul în cazul în care este limitată mişcarea- Verificaţi dacă pansamentul jenează mişcareaOBIECTIVE

  • Favorizarea vindecării rănilor• Prevenirea infecţiei• Aprecierea procesului de vindecare• Protecţia plăgii împotriva factorilor mecaniciPREGĂTIREA MATERIALELORSe face în funcţie de tipul de pansament (protector, absorbant, compresiv, ocluziv,umed)- Tava medicală/cărucior pentru tratamente, măsuţa pentru pansamente;- Trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice, pense anatomice, foarfeci chirurgicale, stilete butonate, sonde canelate;- Comprese sterile- Tuburi de dren sterile- Mănuşi sterile- Ochelari de protecţie, mască- Muşama, aleză- Soluţii antiseptice:- pentru tegumente- pentru plagă- Soluţii degresante: benzină iodată, eter- Medicamente: pulberi, unguente- Materiale pentru fixare: feşi de tifon, benzi adezive, plasă adezivă, soluţie adezivă, ace de siguranţă- Tăviţa renalăPREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ- Informaţi pacientul asupra necesităţii efectuării pansamentului- Explicaţi modul de desfăşurarea al procedurii- Obţineţi consimţământulb) FIZICĂ- Poziţionaţi pacientul în funcţie de segmentul ce trebuie pansat- Alegeţi poziţia de decubit pentru a evita lipotimia- Asiguraţi intimitatea pacientului dacă este cazulEFECTUAREA PROCEDURII:- Alegeţi materialele necesare în funcţie de tipul pansamentului- Verificaţi prescripţia medicală privind tratarea plăgii- Identificaţi pacientul- Evaluaţi starea pacientului pentru a stabili dacă pansamentul se face la pat sau la sala de pansamente- Puneţi masca, acoperiţi părul, spălaţi mâinile şi dezinfectaţi-le cu alcool- Îmbrăcaţi mănuşi sterile, luaţi din trusă 2 pense sterile- Îndepărtaţi pansamentul vechi dacă este cazul, fără să produceţi durere. Dacă este lipitu apă oxigenată sau ser fiziologic; observaţi plaga- Curăţaţi tegumentul din jurul plăgii folosind tampoane îmbibate în benzină sau eter pentefectua degresarea şi apoi dezinfectaţi cu alcool sau tinctură de iod. Ştergerea se vaface de la plagă spre periferie schimbând des tampoanele pentru a evita contaminarea- Spălaţi plaga prin turnare pentru a nu produce durere, folosind una din soluţiile dezinfectante recomandate;- Absorbiţi secreţiile din plagă prin tamponare pentru a nu produce durere- Curăţaţi din nou tegumentele din jurul plăgii folosind tampon pentru o singură manevră şgeţi apoi cu un tampon uscat- Efectuaţi în continuare tratamentul plăgii în funcţie de natura şi evoluţia acesteia, apmedicamente dacă sunt recomandate;- Acoperiţi cu comprese de tifon sterile care să depăşrască marginea plăgii cu 1-2 cm şi aaţi desupra un strat subţire de vată dacă este necesar- Fixaţi prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind un procedeuadaptat regiunii (circular, în spirală, în evantai, cu faşă răsfrântă, în spic)ÎNGRIJIREA PACIENTULUI- Aşezaţi pacientul în poziţie comodă şi puneţi regiunea lezată în repaus- Observaţi faciesul şi comportamentul la durere- Observaţi aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul să nu jeneze circulaţia  REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Colectaţi deşeurile cu potenţial infecţios (comprese, mănuşi, tuburi de dren, feşi) în rnte speciale- Curăţaţi instrumentele şi pregătiţi-le pentru sterilizare- Dezbrăcaţi mănuşile- Spălaţi mâinileNOTAREA PROCEDURII- Notaţi tipul de pansament, aspectul şi evoluţia plăgii data, ora- Notaţi informaţiile care trebuie transmise în legătură cu pansamentele următoareEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIREZULTATE AŞTEPTATE/DORITE:- Pacientul nu acuză durere ;- Pansamentul este bine fixat şi curat;- Plaga este în curs de vindecareREZULTATE NEDORITE / CE FACEŢI- Pacientul acuză durere, tegumentele sunt roşii, edemaţiate, plaga secretă;- Anunţaţi medicul şi efectuaţi îngrijirile recomandate- Tegumentele îşi schimbă culoarea, pot apare furnicături- Pansamentul este prea strâns. Refaceţi bandajul- Pansamentul se umezeşte din cauza secreţiilor- Aplicaţi un strat protector şi absorbant de vată- Montaţi tub de dren la recomandarea medicului sau sub supravegherea acestuia- Schimbaţi pansamentul de câte ori este nevoieFIŞA Nr. 6.2.

BANDAJE FIXAREA PANSAMENTULUI PRIN ÎNFĂŞARE(BANDAJAREA)OBIECTIVFixarea pansamentului în regiunile în care substanţele adezive nu asigură această cerinţăremităţi, regiunea capului, regiuni articulare)- Fixarea pansamentelor pe regiuni supuse traumatismelor în timpul unor accidente(mână, picior)- Efectuarea pansamentului compresiv- Imobilizarea temporară în traumatismele membrelor (entorse, luxaţii,

fracturi)PREGĂTIREA MATERIALELOR- Feţi de tifon de mărimi diferite (lăţimi între 5 şi 25 cm, lungimi între 2 şi 5 m)- Feşi elastice- Foarfecii- Ace de siguranţă, plasă, leucoplastPREGĂTIREA PACIENTULUI- Procedura este efectuată de regulă după pansament (pentru fixare) ceea ce presupunepregătirea prealabilă- Continuaţi să comunicaţi cu pacientul pentru atingerea obiectivului şi pentru colaborarea cu acestaEFECTUAREA PROCEDURII:- Alegeţi feşile de dimensiuni corespunzătoare regiunii şi scopului- Alegeţi tehnica de înfăşare în funcţie de zonă- Staţi tot timpul cu faţa la pacient- Ţineţi faşa în mâna dreaptă între police şi celelalte patru degete, iar cu mâna stângă pliber- Trageţi primele 4-5 tururi circulare la o distanţă de 10-15 cm de plagă. După primul turcolţul liber al feşii aşezat oblic se restrânge şi se acoperă cu a II-a tură pentru a fibine fixat- Continuaţi înfăşarea în funcţie de regiune folosind o modalitate adecvată: circulară, înevantai, în spirală etc.ÎNFĂŞAREA CIRCULARĂ- Folosiţi tehnica pentru regiuni cilindrice: cap, gât, torace, abdomen, braţ, articulaţia pumnului- La membre, începeţi înfăşarea de la extremitatea spre rădăcină în sensul circulaţiei dede la partea mai subţire)- Acoperiţi pansamentul în întregime prin ture, suprapuse- Fixaţi cu ac de siguranţa, leucoplast sau prin nod la distanţă de plăgă pentru a nu prode jenăÎNFĂŞAREA ÎN SPIRALĂ- Folosiţi tehnica pentru membre (gambă, antebraţ) regiuni tronconice şi suprafeţe întinse- Efectuaţi după turele circulare iniţiale, ture oblice în aşa fel încât tura următoare să

  jumătate din cea anterioară- Răsturnaţi din când în când faşă pentru a asigura apropierea de segmentÎNFĂŞAREA ÎN EVANTAI- Folosiţi înfăşarea pentru articulaţii (cot, genunchi, călcâi)- Începeţi cu două ture circulare deasupra articulaţiei- Continuaţi cu ture oblice descendente în aşa fel încât faşa să se suprapună la distanţeîn plică şi mai mari în partea expusă ajungând circular la nivelul liniei articulare şi aoblice sub articulaţie- Încheiaţi cu două ture circulare şi fixaţi cu ac de siguranţă, leucoplastÎNFĂŞAREA RĂSFRÂNTĂ- Folosiţi tehnica pentru membre (gambă, antebraţ, regiuni tronconice şi suprafeţe întinsepentru a asigura o mai bună etanşare- Începeţi cu 2 ture circulare- Continuaţi oblic în sus până pe faţa anterioară a segmentului unde fixaţi faşa cu policecu ajutorul altei personae, o răsfrângeţi şi continuaţi în jos încojurând segmentul pe farioară acoperind ½ din tura anterioară- Continuaţi cu tura oblică pe faţa anterioară şi repetaţi manevra de răsfrângere a feşiierire a feţei posterioare până când pansamentul este fixat- Încheiaţi prin ture circulare- Fixaţi capătul liber cu ac de siguranţă sau leucoplastÎNFĂŞAREA ÎN SPICĂ- Folosiţi pentru regiuni articulare: scapulo-huerală, inghino-abdominală, cot, picior, pumn- Începeţi de regulă deasupra articulaţiei prin ture circulare- Treceţi faşa dedesuptul articulaţiei, în formă de "8" înconjurând zona vecină acoperindrecedentă jumătate sau două tururi- Terminaţi prin ture circulare- Fixaţi capătul liber

Colonoscopia – ce este, la ce si cum se foloseste 23 January, 2009 6:45 pm Examene paraclinice 2 comments

 

Colonoscopia reprezinta o examinare endoscopica mini-invaziva a intestinului gros (colon) cu ajutorul unei camere din fibra optica ce se gaseste intr-un tub flexibil si care se introduce prin anus.

Acesta ne ajuta in diagnosticul vizual al anumitor patologii ale colonului (de ex: polipi, tumori, ulceratii, etc.) si permite si biopsierea leziunilor suspecte.In comparatie cu colonoscopia virtuala, manevra neinvaziva ce foloseste scanarea CT, colonoscopia clasica poate fi folosita si in scop terapeutic, precum excizia polipilor sau uneori hemostaza endoscopica.Investigatia colonului poate fi facuta in functie de necesitatea pentru diagnostic, pe intreg cadrul colic si atunci se numeste colonoscopie, doar pentru ultimii 60 cm din colon si se numeste sigmoidoscopie sau pentru rect si canalul anal si poarta denumirea de anorectoscopie.

<

Indicatia.

Examinarea colonoscopica este indicata in multe din patologia colonului dar cu prediclectie in: hemoragiile digestive inferioare, tumorile colonului benigne sau maligne, diverticuloza colonica, bolile inflamatorii ale colonului.

Pregatirea pentru examinare.

Pentru vizualizare optima, colonul trebuie in prealabil pregatit si golit de continut.Inainte cu una pana la trei zile pacientul necesita o dieta bogata in lichide si saraca in fibre.In ziua precedenta examinarii, pacientul trebuie sa primeasca un preparat laxativ cu o cantitate mare de lichide sau uneori sa faca 2-3 clisme evacuatorii.De exemplu: se poate folosi Fortrans sub forma de plicuri; 3 plicuri pentru 3 litri de apa plata; cate un plic la un litru. Aceasta cantitate de preparat trebuie consumata in timp relativ scurt, cam in 2 ore. Cea mai buna perioada pentru consumarea ei este intre orele 15 si 17.

Inainte de a efectua o colonoscopie pacientii trebuie sa informeze doctorii despre bolile asociate si tratamentele urmate in mod regulat.Sofatul nu este recomandat in primele 12 ore dupa colonoscopie datorita efectului sedativ al medicamentelor administrate.

Investigatia.

Fiind o investigatie mini invaziva poate provoca durere si de cele mai multe ori pacientul primeste un sedativ intravenos (de ex: Fentanyl, Midazolam). Uneori pacientul poate fi sedat si cu ajutorul Oxidului de nitrat sau cu Propofol.Pacientul este intins pe masa de examinare pe partea stanga.Primul pas al investigatiei il reprezinta examinarea digitala. Se examineaza tonicitatea sfincterului anal si se determina daca pregatirea a fost adecvata.Endoscopul se trece prin anus in rect, apoi se ghideaza cu blandete prin colon (sigmoid, descendent, trasvers, ascendent, cec) pana la ileonul treminal. Colonul este din cand in cand insuflat cu dioxid de carbon pentru o mai buna vizibilitate. Uneori examinatorul ajusteaza pozitia pacientului in functie de vizibilitate.

La examinatorii experimentati endoscopul ajunge la limita dintre colon si intestinul subtire in mai putin de 10 minute in 95% din cazuri. In screening inspectia vizuala a intestinului gros poate dura pana la 20-25 de minute.

Leziunile suspecte pot fi cauterizate, tratate cu laserul sau excizate cu un fir electric. Se poate injecta si substante medicamentoase precum in leziunile hemoragice.

Dupa investigatie uneori este nevoie de un timp de recuperare in special datorita sedativelor. Recuperarea completa este in ziua urmatoare.Un efect ulterior al colonoscopiei este flatulenta sau crampele abdominale ce apar datorita insuflarii cu aer a colonului.Pacientii trebuie sa anunte medicul imediat daca dupa colonoscopie apar: dureri abdiminale severe, febra, rectoragii, slabiciune fizica, ameteli.

Complicatii.

Acesta procedura are un risc scazut de aparitie a complicatiilor (aprox. 0,2%).Dintre complicatiile serioase ce pot apare amintim perforatia colonului ( rata de perforatie este de 1 la 2000 de colonoscopii), sangerarea ( se trateaza imediat in timpul procedurii), sangerarea tardiva (in special dupa excizia unui polip). Complicatii mai putin serioase si aparute ca urmare a hiperdozarii medicamentoase sunt si complicatiile cardio-pulmonare (hipotensiune arteriala temporara, scaderea saturatiei oxigenului din sange). Uneori poate aparea si atacurile de inima sau infarctul, dar sunt rare si la pacientii cu multipli factori de risc.

Avantaje.

Datorita identificarii vizuale a leziunilor colonului si in special al cancerului colorectal, colonoscopia este o investigatie ce se foloseste in screeningul acestei boli. Varsta de la care se incepe acest screening este de 50 de ani sau mai devreme daca exista istoric familial de cancer colorectal, boala inflamatorie colonica in antecedentele personale sau alti factori de risc.De asemenea, in comparatie cu investigatiile radiologice sau ecografice, colonoscopia are abilitatea de a realiza si interventii terapeutice in timpul examinarii.