CAPITOLUL 7

MODELAREA PROCESELOR DECIZIONALE PRIVIND CONSTITUIREA SI UTILIZAREA MIJLOACELOR

MECANICE A UNEI UNITATI ECONOMICE AGRICOLE

7.1. Abordarea sistematica a problemelor de mecanizare a activitatilor agricole.

In sistemul mijloacelor de munca functia cea mai importanta – dupa pamant – o indeplinesc uneltele de productie. Acestea sunt reprezentate de: tractoare, masini agricole, masini unelte, mijloace de transport, utilaje si instalatii zootehnice, animale de munca, utilaje si linii pentru productia alimentara cu care inzestrata forta de munca din agricultura.

Sfera de cuprindere a masinilor si uneltelor de productie in agricultura si alimentara este foarte larga. Din acest considerent se impune gruparea acestora in vederea determinarii numarului lor, a gradului de folosire, a optimizarii structurii si marimii parcului si a mecanizarii intregii activitati agricole.

Conditiile specifice in care se desfasoara lucrarile agricole, realizarile stiintifice si tehnice din domeniul mecanizarii agriculturii, instabilitatile preturilor, impun ca in deciziile privind dotarea si folosirea mijloacelor mecanice sa se aiba in vedere criterii de natura organizatorica, tehnica, tehnologica si economica.

Eficienta mecanizarii productiei agricole depinde de mai multi factori printre care: factori de natura interna a exploatatiei agricole (factori endogeni) si factori din afara acesteia (exogeni).

Nivelul dotarii tehnice a activitatilor agricole, structura si eficienta folosirii mijloacelor tehnice de productie sunt inflamate de o multitudine de factori, dupa cum se poate constata din figura urmatoare:

Figura 22 – Factorii care influenteaza marimea si structura parcului de masini si tractoare agricole.

Marimea parcului de masini si tractoare

Structura parcului de masini, mijloace mecanice si tractoare

Pretul mijloacelor mecanice

- cheltuieli fixe -N

ivelu

l ch

elt

uie

lilo

r vari

ab

ile (

carb

ura

nti

, lu

bri

fian

ti,

en

erg

ie,

mate

riale

)-

ch

elt

uie

li v

ari

ab

ile -

Mari

mea s

i p

rofi

lul u

nit

ati

i ag

ricole

Facto

ri d

e n

atu

ra o

rgan

izato

rica s

i econ

om

ica

Caracteristicile unitatilor agricole

Tip

ul si p

ute

rea

masin

ilor

si

Ran

dam

en

tul

ag

reg

ate

lor

pe

un

itate

a d

e t

imp

Con

su

mu

l sp

ecifi

c d

e

carb

ura

nti

si

Str

uctu

ra d

e

pro

du

cti

e

Teh

nolo

gia

folo

sit

a

Zon

a u

nd

e e

ste

am

pla

sata

un

itate

a

La fundamentarea deciziilor privind dotarea unei unitati agricole cu mijloace agricole trebuie sa se utilizeze criterii care privesc: situatia veniturilor aduse prin utilizarea lor si a cheltuielilor cu cumpararea si exploatarea lor; situatia pretului de cumparare fata de valoarea actuala a unui profit anticipat fata de rata dobanzii; raportul dintre durata rambursarii creditului de cumparare si durata de folosire a mijlocului mecanic.

In ipoteza in care parametrii tehnico-economici ai utilajelor sunt prestabili, eficienta mecanizarii lucrarilor agricole depinde de: nivelul de dotare a unitatii agricole cu masini si treactoare agricole si modul de folosire a mijloacelor mecanice.

Nivelul de dotare a unitatilor agricole cu masini si tractoare determina aspectele tehnice si economice ale rationalizarii mecanizarii. Efectul favorabil al dotarii rationale este insa dominat de utilizarea parcului de mijloace mecanice, ceea ce inseamna ca factorii privind dotarea si folosirea mijloacelor mecanice se afla in interdependenta sau legaturi sistematice.

Legat de problema dotarii cu mijloace mecanice se pot desprinde subprobleme decizionale cum ar fi: tipul de tractoare si masini agricole, numar de utilaje pe tipuri, evaluarea starii tehnice a utilajelor, etc. Fiecare subproblema trebuie fundamentata pe baze tehnice si economice care folosesc metode directe de calcul si procedee de modelare matematica.

Din ansamblul problemelor decizionale care se refera la mecanizarea agriculturii cele care pot fi solutionate prin modelare economico-matematica sunt:

- optimizarea programului de productie agricola pe baza capacitatilor mecanice;

- optimizarea folosirii parcului de masini agricole, agregate si tractoare;

- optimizarea repartitiei mijloacelor mecanice pe lucrari agricole.

7.2. Optimizarea programului de productie agricola pe baza capacitatilor mecanice existente in unitatea de productie.

Capacitatile de productie ale exploatatiilor agricole reprezinta posibilitatile realizarii unei anumite structuri de culturi, in conditiile limita de eficienta si de folosire intensiva si extensiva ale acestora, in stransa concordanta cu organizarea rationala a productiei si a unui regim eficient de lucru.

Fundamentarea programului de lucrari agricole fara a lua in considerare capacitatile de productie poate pune exploatatia agricola in fata unor probleme care depasesc limitele obiective ale potentialului sau productiv, inclusiv asupra volumului productiei.

In practica exista de regula decalaje intre marimea capacitatii de productie (Cp) si cea a necesarului de lucrari de executat (Ln), relatia dintre

cele doua marimi este de forma Cp ≥ Ln. Diferenta dintre ele (Df) ia forma unui surplus sau necesar potential de capacitati de productie:

Df = Cp – LnPrincipalii factori de influenta ai marimii capacitatilor de productie

sunt caracterizati in:a- Marimea parcului de tractoare si masini agricole care este data

de numarul si structura acestora existente la un moment dat si figureaza in evidentele statistice si contabile ale exploatatiei agricole;

b- Suprafata in cultura reprezinta pe de o parte suprafata in exploatare de care dispune la un moment dat unitatea agricola, iar pe de alta structura respectivei suprafete pe tarlale programata a fi cultivata potrivit planului de asolamente, rotatia culturilor si a produselor agricole cerute de piata.

c- Norma tehnica de utilizare intensiva a utilajului reprezinta fondul de timp disponibil pentru functionarea masinilor agricole si a tractoarelor. Aceste indicator se poate calcula dupa relatia:

Td = (Tc – Ts)• H – (Tr – Tan)in care:Td – reprezinta fondul de timp disponibil al masinilor agricole si al tractoarelor;Tc – fondul de timp calendaristic exprimat in ore-masina obtinut prin multiplicarea numarului de zile ale perioadei optime de lucru;Ts – timpul aferent zilelor neprielnice de lucru datorate conditiilor atmosferice;H – numarul de ore de lucru intr-o zi (de regula 10 ore);Tr – timpul programat pentru revizii si reparatii curente;Tan – timp de opriri accidentale.

La determinarea capacitatii de productie trebuie sa se tina seama de mai multe reguli practice si anume:

- determinarea prin calcul a marimii si capacitatii de productie in functie de existentul faptic de treactoare si masini agricole care au functionat in intregul an calendaristic din program;

- determinarea marimii capacitatii de productie pe trepte, incepand cu efectuarea de calcule pentru fiecare etapa de lucru, faza biologica de crestere a plantelor si continuand pe niveluri succesive pana la realizarea si valorificarea productiei;

- determinarea marimii capacitatii de productie a unei exploatatii agricole trebuie sa se stabileasca numai in functie de utilaj, grupa de masini si suprafata de teren ce o poate deservi in unitatea de timp si perioada optima.Relatia de calcul a capacitatii de productie are forma urmatoare:

C = N • q • Tdin care:

C – reprezinta marimea capacitatii de productie de regula volum de productie (exemplu hectar aratura normal – hantri);

N – numarul de masini, tractoare, utilaje detinute de exploatatia agricola;

q – randamentul utilajelor (hantri/zi/lucru);Td – timpul disponibil pentru efectuarea lucrarilor in timp optim pe

intreaga suprafata ce solicita lucrari specifice.Ca regula, capacitatile de productie se exprima in unitatile fizice

(numar de tractoare, pluguri, semanatori, combine, etc.) si se determina pentru fiecare faza de productie si fel de cultura (cereale, vii, livezi, etc.).

Pentru o productie omogena, de exemplu cerealiera, determinarea capacitatilor de productie a unitatilor economice se poate afla folosind relatia urmatoare:

Cp = Q0 ;

in care:Cp – reprezinta capacitatile de productie (bucati pe an);j = - grupe distincte de utilaje agricole specifice culturilor

cerealiere;Nj1;Nj0 – numar de utilaje agricole specifice culturilor sau lucrarilor

agricole in anul de baza si anul programat;Q0 – productia realizata in anul de baza (tone/ha);tdj1;tdj0 – fondul de timp disponibil al unui utilaj din grupa „j” in anul

de baza (dj0) si anul agricol programat (dj1) – ore masina/an agricol; - sporul productivitatii muncii in anul de plan (%); - factor de corectie intensiv care poate conduce la cresterea

productivitatii muncii.Valoarea factorului se determina ca raport intre timpul efectiv

lucrat de capacitatile de productie in anul de baza si fondul de timp disponibil al acestora in anul de plan.

= ;

La nivelul unitatilor agricole, elaborarea modelului de asigurare cu mijloace mecanice necesare pentru toate companiile agricole cat si pentru intregul an de productie se ia in calcul volumul de lucrari care se determina prin insumarea tipurilor de lucrari din perioadele de varf.

Determinarea capacitatilor mecanice pentru perioadele de varf necesare efectuarii lucrarilor in timp optim se obtine folosind relatia:

Ncm =

in care:Ncm – reprezinta capacitatile mecanice necesare in perioadele de varf

de lucrari;Vbi – volumul de lucrari agricole din perioadele de varf;r – randamentul capacitatilor mecanice;t0 – timpul optim de executare a lucrarilor din perioada de baza.De regula in perioadele de varf se executa mai multe lucrari, fapt ce

face ca determinarea necesarului de capacitati sa tina seama de insumarea volumului de lucrari transformata in unitati conventionale (hantri).

Se foloseste relatia:

Vbi = , unde i =

in care K reprezinta coeficientul de transformare a lucrarilor agricole in hantri.

Stabilirea numarului mediu anual de capacitati mecanice de exemplu a tractoarelor fizice agricole depinde de numarul si tipul acestora si timpul necesar executarii lucrarilor agricole. Indicatorul se determina ca o medie ponderata a tractoarelor existente (Nte) la inceputul anului, a celor intrate (Nti) sau iesite (Ntes) in cursul anului dupa relatia:

= ;

in care: - reprezinta numarul mediu anual de tractoare;

n – numarul de luni cat au lucrat tractoarele in unitate’

Repartizarea optima a tractoarelor pe feluri de lucrari se realizeaza cu ajutorul metodei distributive a programarii liniare.

Modelul matematic al functiei scop este minimizarea cheltuielilor totale solicitate de efectuarea lucrarilor, adica:

f(min) = min

La rezolvare se are in vedere respectarea urmatoarelor conditii:aij – volumul din lucrarea „i” executata cu tractorul „j”;Ai – volumul de lucrari de felul „i”;

- randamentul tractorului „j” pentru perioada de plan;Cij – costul unei unitati din lucrarea „i” efectuata cu tractorul de tipul

„j”;j – numarul de tractoare;i – numarul de lucrari.

- Suma suprafetelor lucrate de fiecare tip de tractor sa fie egala cu volumul acesteia:

Ai = unde i =

- Suma suprafetelor lucrate de un tip de tractor din fiecare lucrare sa fie egal cu randamentul sau pe perioada analizata:

= unde j =

- Volumul total al lucrarilor sa fie egal cu sumele suprafetelor lucrate de fiecare tip de tractor si a randamentelor tuturor tractoarelor din perioada analizata (problema echilibrata):

=

Solutia modelului se poate obtine cu ajutorul metodei coltului N.V. sau cu ajutorul calculatorului.

La optimizarea programului de productie agricola se iau in calcul si principalii indicatori de eficienta economica printre care:

- a – Veniturile aduse de mijloacele mecanice prin utilizarea lor, exprimate prin economia de mana de lucru; valoarea productiei suplimentare obtinuta in urma recoltelor in perioade optime si cu pierderi mici;

- b – Cheltuielile cu exploatarea mijloacelor mecanice care includ cheltuieli fixe (Chf) (amortismentul, cheltuieli de intretinere si reparatii, impozite si taxe, asigurari, dobanzi, s.a.m.d.);Cheltuielile variabile (Chv) (carburanti, lubrifianti, energie

electrica, materiale, etc.).Cheltuielile totale (Cht) sunt determinate dupa relatia:

Cht = Chf + Chv • nin care „n” reprezinta numarul zilelor de lucru pe an.

In functie de specificul activitatii la care este folosit mijlocul mecanic cheltuielile variabile se pot stabili pe ha, to, ore/bucati, etc.

Intotdeauna la achizitionarea unui mijloc mecanic, masini, instalatii, etc. Se tine seama de substituirea muncii manuale.

De exemplu, la achizitionarea unei masini de recoltat furaje care sa inlocuiasca munca manuala se are in vedere:

- Pretul de achizitie a utilajului – Pa ;- Cheltuielile fixe de exploatare – Chf ex ;- Pretul carburantului – Chcr;- Salariul mecanizatorului – Sm ;- Valoarea lucrarii (recoltarii) executata manual – Vbm ;- Productia la hectar – Qha .

Pentru a afla suprafata x de la care se recomanda cumpararea masinii de recoltat furaje se rezolva relatia:

Chf ex + (Chv + Sm)• x < Vbm

Rezulta ca x <

Deci cheltuielile pe hectar la folosirea mijlocului mecanic sunt mai mici decat prin folosirea lucrului manual, sau altfel spus numarul de

hectare recoltate este mai mare la folosirea mijlocului mecanic in unitatea de timp.

Concret, daca se presupune ca cheltuielile fixe insumeaza la lucrarea de recoltare 500 lei, costul carburantului la ha 30 lei, salariul mecanizatorului la ha 13 lei. Valoarea lucrarii recoltate normal de 140 lei si productia de furaje la ha este de 60 tone rezulta eficienta economica pentru cumpararea masinii de recoltat prin inlocuirea muncii manuale este pentru o suprafata mai mare de 5,15 ha cu o productie pe hectare de 60 tone.

500 + (30 + 13)• x = 140 • x

x = = 5,15 ha

Mijlocul mecanic poate sa fie achizitionat in conditiile in care pretul acesteia este inferior valorii momentului de referinta a profiturilor anticipate, rezultate din folosirea lui, potrivit relatiei:

Pac < Vap

Vap = Pa

in care:Pac – reprezinta pretul mijlocului mecanic;Vap – valoarea de referinta a profiturilor anticipate;Pa – profitul anual realizat in timpul „n” ani de utilizare a mijlocului

mecanic;r – rata dobanzii la credit (%);n – durata de folosire in ani a mijlocului mecanic.

7.3. Optimizarea folosirii parcului de masini agricole, agregate si tractoare.

Dotarea si folosirea mijloacelor mecanice in oricare unitate agricola trebuie sa permita rezolvarea in conditii optime a urmatoarelor probleme:

- mecanizarea completa a lucrarilor agricole;- executarea lucrarilor in perioada optima;folosirea mijloacelor mecanice la intreaga capacitate.

Optimizarea folosirii parcului de mijloace mecanice urmareste cresterea gradului de utilizare a acestora. Gradul de utilizare a mijloacelor mecanice pe ansamblul unitatii agricole sau pe subunitati (ferme, sectoare), pe grupe de utilaje le principalele lucrari agricole si in campaniile agricole se programeaza si se urmareste folosind relatia:

Grf =

in care: Grf – reprezinta gradul de folosire – indicele de utilizare a mijlocului

mecanic (%);

P – volumul lucrarilor agricole de efectuat in perioada optima, sau dupa caz a productiei realizate, dupa care se are in vedere lucrarile planificate;

Cma – capacitatea medie anuala a mijlocului mecanic (masurata in aceeasi unitate de masura in care se exprima unitatea P).

Relatia priveste atat utilizarea extensiva a utilajului mecanic care se determina prin relatia:

Uex =

cat si utilizarea intensiva a acestuia prin raportul dintre productia efectiva obtinuta intr-o unitate de timp si marimea de utilizare intensiva:

Uint = ;

in care:Uex – indice de utilizare extensiva;Uint – indice de utilizare intensiva;Tc – fondul de timp efectiv lucrat (ore/perioada);Td – fond de timp disponibil (ore/perioada);q – productia realizata;i – marimea de utilizare intensiva.Marimile Uex si Uint reprezinta descompunerea pe factori a gradului de

utilizare globala a utilajului mecanic:Grf = Uex • Uint

Programul de incarcare a utilajelor, masinilor si tractoarelor exprima grafic sau cifric necesarul pe perioade optime de lucrari, precum si disponibilul de astfel de resurse existente in unitatea agricola sau pe subunitatile acestora.

Gradul de incarcare se exprima ca raport intre numarul de ore/utilaj de functionare necesare realizarii lucrarilor agricole in timp optim si numarul de ore/utilaj disponibile in aceeasi perioada de calcul.

Exprimarea cifrica a necesarului de mijloace mecanice se realizeaza prin utilizarea urmatoarei relatii:

Nec =

in care:Q – reprezinta volumul lucrarilor ce trebuiesc efectuate;Nec – reprezinta ncesarul de mijloace mecanice;Rd – randamentul agregatului pe schimb (ha, to, etc.);D – durata perioadei optime de efectuare a lucrarii (zile);K – coeficientul de schimb (timpul de lucru al mecanizatorului).Exprimarea grafica rezolva cele doua laturi ale procesului de

optimizare (cantitativa exprimata prin numarul mijloacelor mecanice si calitativa exprimata prin structura pe tipuri a acestora).

Datele necesare pentru exprimarea grafica a programului de incarcare a mijloacelor sunt:

- planul de cultura;- fazele tehnologice ale culturilor sau cresterii animalelor;- normativele lucrarilor mecanizate.

Modul de lucru este urmatorul:- Pe baza fiselor tehnologice ale fiecarei culturi se inscriu toate lucrarile

mecanice care se efectueaza cu un anumit tip de mijloace mecanice pe intreaga perioada a anului;

- Dupa normele de productie se stabileste capacitatea zilnica de lucru a agregatului;

- Se stabilesc agregatele cu care se executa lucrarile si numarul de zile/agregat necesare pentru efectuarea intregului volum de lucrari;

- Se stabileste perioada optima de efectuare a lucrarilor;- Se defalca volumul lucrarilor si necesarul de zile adaugate pe luni si

decade in cadrul perioadei de efectuare a lor;- Se calculeaza numarul necesar de masini specializate pentru

perioada de varf prin impartirea volumului lucrarilor la durata perioadei de lucru dintr-o decada considerata in medie de 8 zile;

- Se calculeaza numarul total de zile agregat pe fiecare decada in parte;

- Se determina necesarul de mijloace mecanice prin raportarea numarului de zile agregat pe fiecare decada in parte.Indicatorii mentionati se inscriu intr-un tabel de forma urmatoare:

Graficul desfasurator al lucrarilor agricole si necesarul de utilaje mecanice

Nr. Crt.

Lu

cra

rea

Ag

reg

atu

l

Cap

acit

ate

a

de lu

cru

Volu

mu

l d

e

lucru

(h

a,

to)

Nr.

de

masin

iH

a/m

asin

a

Zile/m

asin

i1 a Tractor,

plug, semanatoar

e, etc.

h m zm2 b

... ...

n zOptmizarea marimii si structurii mijloacelor mecanice agricole

urmareste sa asigure urmatoarele conditii:- realizarea intregului volum de lucrari agricole;- executarea lucrarilor agricole la un cost cat mai redus;

Pentru satisfacerea acestor cerinte procesele de modelare trebuie sa tina seama de urmatoarele elemente:

- ansamblul agregatelor admisibile sub aspect economic si ecologic;

- particularitatile procesului de productie agricola care impune ca achizitionarea de mijloace mecanice sa se faca in raport cu cerintele perioadei de varf a muncilor agricole;

- influenta factorilor exogeni (tipuri de utilaje, pret de furnizare, service, etc.).Prin structura sa, modelul trebuie sa reflecte cat mai fidel relatiile

esentiale legate de stabilirea necesarului de utilaje. Numarul de variabile ale modelului depinde de structura culturilor, tipurilor de utilaje ce pot fi folosite.

Restrictiile modelului cuprind doua cerinte:Prima se refera la realizarea lucrarilor stabilite prin program.

Aceasta restrictie se impune pentru ca lucrarile sunt impartite pe perioade biologice si timp. Restrictia este data de relatia :

unde j =

in care: - reprezinta randamentul de lucru a agregatului „i” la executarea

lucrarilor „j” in perioada optima „t”; - necunoscute, respectiv numarul utilajelor „i” pentru lucrarile „j”

in timpul optim „t” ; - volumul de lucrari „i” ce il poate executa utilajul (agregatul) „j”

in timpul „t”.Cea de-a doua restrictie impune cerinta dimensionarii

necesarului de masini si tractoare agricole in functie de perioada de varf a lucrarilor agricole. Numarul de utilaje care se stabileste trebuie sa fie corespunzator in structura fata de volumul de lucrari din perioada optima de timp.

In aceasta restrictie se pot introduce grupele de masini si utilaje existente, precum si cele scoase din functiune, inchiriate, etc.

Ca functie obiectiv se urmareste minimizarea costului total al lucrarilor de executat:

f(x)min=

in care: - reprezinta cheltuieli de productie pe unitatea de lucrari „i”

executate cu utilajul „j” in timpul „t”;- coeficientul de schimburi de munca al mecanizatorilor pentru

lucrarea „i” cu utilajul „j” in timpul „t”. Stabilirea necesarului optim de mijloace mecanice se poate face si cu

ajutorul „Metodei Potentialilor Metra” (M.P.M.)care imbina elementele metodelor clasice cu ale metodelor metematice. Aplicarea metodei presupune inlocuirea graficului, desfasurator al lucrarilor agricole cu analiza drumului critic si utilizarea grafului Gantt care este o varianta a drumului

critic deoarece porneste de la principiul ca orice lucrare se poate descompune in alte lucrari simple.

La construirea grafului retea, activitatile sunt reprezentate prin noduri iar legaturile intre lucrari simple prin arcuri (sageti). Lungimea arcurilor nu trebuie sa fie proportionala cu volumul de munca. Metoda tine seama de inceperea si terminarea lucrarilor precum si de urmatoarele etape:

- procesul de productie se descompune in lucrari simple (activitati) care sunt ordonate logic si cronologic conform tehnologiilor aplicate;

- intocmirea listei activitatilor cu indicarea duratei activitatii anterioare si a lerioadei de executie;

- se intocmeste lista conditiilor restrictive;- pe baza listei de activitati si a conditiilor restrictive se construieste

graful retea (se traseaza) si se analizeaza drumul critic.In utilizarea metodei se considera ca durata conditiilor de incepere a

unei lucrari simple (urmatoare) „m” este data de relatia:da≤mt≤du

in care :da – reprezinta durata activitatilor executate;du – durata activitatilor urmatoare;mt – durata conditiilor pentru inceperea activitatii urmatoare.Restrictia este distanta critica sau intervalul minim intre inceperea a

doua activitati succesive care pot fi in urmatoarele situatii:- de continuare – cand activitatea „du” incepe imediat dupa

terminarea activitatii „da” , si atunci mt = 0;- decalare de timp a activitatilor cand mt>0.

Restrictia se aplica cand dupa terminarea activitatii anterioare mai trece o perioada de timp, conditionata de restrictiile tehnologice pana la inceperea activitatii urmatoare, distanta critica este egala cu durata primei activitati la care se adauga durata decalajului dintre terminarea primei activitati si inceperea celei de-a doua.

Graful retea care se intocmeste pe baza listei de activitati, completat cu durata conditiilor restrictive, permite calcularea termenelor minime si maxime de incepere a activitatii care se inscriu direct pe retea in dreptul fiecarui nod.

Drumul critic uneste activitatile a caror rezerva de timp este zero. Rezerva totala de timp se determina dupa urmatoarea relatie:

Rt = ti-t0

in care:ti – reprezinta momentul cel mai tarziu de incepere a unei activitati;t0 – momentul terminarii unei activitati sau de incepere a unei alte

activitati (urmatoare); Rt – rezerva de timp.Distanta critica se inscrie deasupra arcului care uneste doua activitati

care se succed.

Fiecare tehnologie si operatiune are insa consumuri de timp, de materiale, forta de munca si costuri diferite care se pot evidentia de asemenea de-a lungul arcelor.

Pentru exemplificare se prezinte intocmirea unui graf pentru transportul de furaje de la baza la o ferma de crestere si ingrasare a tineretului taurin si distribuirea acestuia pana la locul de hranire a animalelor (iesle).

Aprovizionarea cu furaje si consumul de ore-om la o ferma de ingrasare a tineretului taurin

Nr. crt.

Operatie Mod de executare

Etapele Consumul de munca

ore/om/zide incepere

de terminare

noduri

1.

Scos furaje din

depozitul central si

incarcat in mijlocul de transport

manual 1 3 70

mecanizat 1 2 2

2.

Transport furaje la ferma de

crestere si ingrasare

tractor cu remorca simpla

23

45

613

78

tractor cu remorca

basculanta

33

89

511

67

mecanizat 1 10 4

3.

Descarcat din

remorcamanual 4 6

32

5 9

Distribuit manual 8 10 36

4.

la locul de furajare a animalului

semimanual (carucior)

6 1050

9 10

macanizat 1 10 -

Graful cu variabilele de tehnologie (transport, incarcare, descarcare, distribuire a furajelor insilozate) se prezinta astfel:

A doua etapa de lucru consta in precizarea criteriilor de optimizare. In cazul exemplului luat poate fi: consumul de munca (ore-om), cheltuielile directe pe zi, s.a.m.d.

7.4. Optimizarea repartizarii mijloacelor mecanice pe lucrari agricole.

Unitatile agricole au de executat lucrari de un anumit gen, intr-un anumit timp (Li) unde i = , cu anumite tipuri de mijloace mecanice T j

unde j = .Problema de optimizare a repartizarii mijloacelor mecanice impune

determinarea variabilelor Xij, adica a volumului de lucrari „i” executat cu utilajele „j” exprimate in hectare aratura normala (hantri) „ai” care sa respecte urmatoarele conditii:

unde i =

unde j =

Functia de eficientizare este de determinarea minimului duratei totale de executie a lucrarilor agricole:

f(x)min =

in care Rij reprezinta randamentul pe zi a fiecarui mijloc mecanic folosit „j” care participa la lucrarile „i”.

Minimul cheltuielilor totale de executie a lucrarilor agricole se obtine prin relatia:

f(ch)min =

in care Cij – reprezinta costul lucrarilor „i” realizate cu mijlocul mecanic „j”.

Se mai pot utiliza si alte functii de maximizare, cum sunt spre exemplu durata de executie a lucrarilor agricole, a gradului de incarcare a mijloacelor mecanice, etc.

Dupa ce s-a intocmit graful si s-a efectuat calculul optimizarii se urmareste realizarea programului intocmit. Pentru aceasta se folosesc grafice calendaristice, histograme de succesiune a lucrarilor, utilajelor, fortei de munca, etc.

In desfasurarea lucrarilor pot aparea abateri de la programul initial, ceea ce impune actualizarea grafului, a optimizarii actiunilor. Abaterile care pot aparea se refera la durata de lucru, natura activitatilor, starea timpului, precum si relatiile de ordine dintre ele.