Anul II No. 39jl0 { Sâmbătă 21 Aprilie 1923 ( E x e m p l a r u l 3 Lei — Apare S â m b ă t ă

/ h * Dor d u r

Port Vechi <ie Msrguerste Cs r i s s s^

Burghezia se ainucide F o c u l de p a i e c u ocazia vo tăre i constituţiei ne d a d i n

nou p r i l e j u l de a f a c e constatări p l i n e de amărăciune cu privire la capacitatea noastră de reactiune. Am crezut — chiar şi cei mai cinici — că curentul în contra acestei monstruozităţi legale şi sociale va prinde,, v a mişca m a s ­saie, va trezi conştiinţa celor luminate, va sfărâma z ă g a -

"«ni con venţioiialismnlui poli iu- -ji v a î m p i e d i c a n o u a constituţie s ă fie statutul unei ¡;>-•::inţiuni f i n a n c i a r e . D i n nou, optimismul nostru culpabil a fost pedepsit, iluziile noastre naive aii fos t amăgite, încercarea noastră ultimă de a păstra cel puţin o singură credinţă — acea în puterea de intuiţiune a unui popor — a fost zadarnică. N u vedem de cât calcul diabolic şi meschin deoparte — indolenţă şi desinteresare de c e a l a l t ă parte . Rareori mediocritatea sub aspectul ei de ucigătoare monotonie s'a înfăţişat, p r i v i r e i contimporanilor mai definitivă de cât asa numita luptă în contra violenţei guvernamentale care a impus sub stare de asediu Constituţia. Dacţă è adevărat că entuziasmul e s t e c o r o l a r u l m i ş c ă r i l o r generoase, a luptelor de idei, a frământărilor nobile a c e a s t a v e r i f i c ă i n d i f e r e n ţ a f a r ­d a t ă , e l a n u l s i l i t , l o i a l a l i p s ă de c o n v i n g e r i cu care s'a c o m b ă t u t ş i s'a apărat a ş e z a r e a nou lu i f u n d a m e n t , j u r i d i c al S t a t u l u i Român. Deoparte şi de alta mercenari p o l i t i c i l i p s i ţ i de c u l t u r a i d e a l u l u i , de însufleţirea firească a ce lor ce.şi apără o credinţă, de sinceritatea conştientă si ineo-ruptilă a omului politic.

Şi, astfel,, î n r e v o l t ă t o a r e a banalitate a faptelor diverge , ou oareşicare decor de baionete şi drapele naţionale, a-proape neobservată în haosul anarhiei antisemite, furi­şată, fără discuţie, compromisă de platitudinile reveren-ţioase a l e apărătorilor ei ş i trivializată fără de rost de acei ce a r fi v o i t să o î m p i e d i c e , constituţia trecu — ca u n mare a c t i s t o r i c care m â i n e va f i g u r a ca o s u g e s t i v ă a-tractiune în bagajul politic al cutărui partid sau în pros­pectul de emisiune al cutărei bănci.

Şi totuşi,, ce probleme grave atinge noua orânduire, în­cepând c u dreptul de proprietate, care din sacru şi invio­labil devine o funcţiune socială. însuşi Oulianof Lenin ax trebui să acorde paternitatea acestei doctrine precursoru­lui său Kropotkine, căci iată-ne în plină anarhie, care deplasează caracterul individual şi statornic al proprietă-ţei transformându-1 într o noţiune de dinamică socială, al cărei arbitru va fi un parlament cu o majoritate de două treimi ales pe baza unei legi electorale necunoscute. Care este valoarea, astăzi admisă,, care va putea rezista mâine acestei doctrine consfinţite? Bunul imobil? Dar el se ià şi se împarte. Titlul de rentă? dar el se anulează pentru degrevarea statului. Munca — dar ea devine obligatorie pentru interesul general.

Iatfi toate barierele ridicate — iată interventionismul de Stat întronat în tiran, mânuit de guvern — iată drepturile civile suspendate, iată dictatura instituită pe ţărmul celă­lalt al haosului anarhic, trecând această punte de brutalii şi criminală demagogie. Iată România — câmpiile elizeeno ale nuni plutocratism medieval, î n care cheia drepturilor

civile,, în fiecare caz î n parte, o deţine „.. .«mul, minis­trul, prefectul sau vardistul din colţul străzei.

Dar — se vor întreba unii — un partid de ordine, de tradiţie, poate el impune un asemenea regim periculos sie însuşi? Nu-şi taie el craca de sub picioare? Ei bine — is­toria se însărcinează cu răspunsul. Este fenomenul inerent decadenţelor, este ceeace a prăbuşit Elada, Roma — este ceea.ee a dat pe Cromwell şi pe Robespierre. Este abuzul devenit sistem — este lărgirea celulei incomode în care te închide legea — care apoi devine piaţa publică unde se ridică eşafoduri şi spânzurători. Astăzi, un partid politic cu o vastă organizaţie economică, cu mari interese finan­ciare şi participări industriale, cu un număr mare de membrii fideli în magistratură, în armată, în administra­ţie, cu legături mărturisite sau oculte, impune— în vidul ereiat prin pomparea tutulor drepturilor — legea lui. Este o directivă, este o voinţă, pe cari unii o resimt ca o bru­talitate, dar, în definitiv,, este o energie.

Dar ce va fi, dacă, în jocul liber al forţelor politice, acest partid nu va mai dispune mâine de aceiaşi putere şi va fi dat la o parte? Legalitatea suprimată,, libertatea o legendă, ţara va fi pradă arbitrarului, anarhiei, haosului?

Lipsind acea unitate de conducere dictată de vastele iiu terese economice ale unui partid, statul se va desagrega — căci principiul funcţiei sociale esenţialmente dinamic şi evolutiv, el poate indica o direcţie — dar nu poate fi o bază legală — pentru că nu exprimă un raport stabil.

Iată consecinţele funeste ale acestui intervenţionism, care sub masca unei democratizări nu ascunde nici măcar intenţia unei socializări lente ei duce deadreptul la calea iiuyilărei prin îmjioaeelo die'.afori:!'.- ale partizanilor, a in-terpri liderilor afiliate partidului interesat, care,, la adăpos­tul ipocrit al uneidialectice constituţionale îşi va atribui ei însuşi dreptul de folosinţă şi de control asupra tutulor bogăţiilor publice şi particulare.

Şi este simptomatic faptul: Intervenţionalismul acesta de stat nu este legislativ, corectiv al raporturilor, nu are în vedere mărirea producţiunei, de pildă — el nu se ocupă de cultura grâului sau a sfeclei de zahăr — de intensifi­carea producţiei miniere sau petrolifere — de exploatările forestiere sau de navigatiune — el schimbă raporturile de proprietate, el creîază privilegii înăuntrul aceleiaşi cate­gorii având ca unic criteriu nuanţa politică — el ridică nenumărate bariere dezvoltărei libere,, prin tot felul de îngrădiri, de particularisme, de excepţiuni, tot atât de nejustificate pe cât de inconsecvente, toate în virtutea aceluiaş drept de deplină stăpânire.

Consecinţele nu vor întârzia, E}e. vor fi grave. O spunem cu toată seriozitatea şi cu regretul de a constata că ten­tativa de a se înlătura dezastrul care ne aşteaptă a nau­fragiat. Valurile evenimentelor zilnice au acoperit pră­pastia, dar ea se poate redeschide în curând,, aiurea, şi atunci — vae victis.

Timpurile cari au dat Florenţei. pe Machiavel au trecut Pe malurile Dâmboviţei parodia aceasta poate să devie sinistră. Şi să nu uităm că încă nu trăise Karl Marx.

St. F. VIDBAN

Ai îmbătrânit, băiete, Cântână stihuri şi ştafete, Potrivind,- ascuns de lună, Vorba '« fluier, care sună,

Lumea plânge de necazuri, Tu-ţi pui gândul pe atlazuri Şi de dor de vânt şi mierle, Faci cu acul fir de perle,

Iţi ungi rănile cu-argint, Te alinţi cu zări, ce mint, Şi-ţi faci cugetul hotar Infe înger şi măgar.

— Ah! de când m'a fost iubit Felul meu s'a ismenit. Oura-i rece, de nălucă, Mi-a lăsat viata năucă.

Fiinţa-i mică de otravă Mi-a făcut carnea bolnavă, Fieş'care os mă doare Dc-amintire şi lingoare.

Şi pentru că nu am. ştire De-mi voi mai veni in fire Şi de o voi mai vedea Strânsă sub mustaţa mea,

Ca un şarpe ce se sbate Suferind de cinci păcate, Jn stihuri m'am hotărît Să-mi trec noaptea de urît.

Că dacă mai este vie - Scrie peana! sânge scrie!

, Cine ştie... O citi şi o să vie... ,

T. Arghezi

Modernismul teatrului la Paris Trupa Pitoef de teatru modern care delà 1 Oct.

1922 lucrează la teatrul ,/Champs-Elysée" din Pa­ris joacă acum cu un succes imens piesa lui Pi­randello: Six personages en quête d'auteurs. Pie sa e foarte ciudată, nu prezintă cohesiunea logică obişnuită pe scenă, şi nici un fel de deco­ruri. S'a remarcat cu această ocazie o nouă forţă de seamă; a teatrului: D-xa Hélène Amande.

L a Roma , sub conducerea prietenului nostru B r a -gagl ia , fiinţează Teatro degli Independenţi cu un nu­măr restrâns de locuri a câte cincizeci de lire, v i ­zitat de toată aristocraţia intelectuală şi de ,naş-tere a Italiei, pentru repertoriul său select. S 'a ju­cat de curând, într 'o singură seară : „L'Uscita" drama celebrului Luig i Pirandello, interpretată de Maria Cârmi , A,Una Pantomina" interpretată de o ar t is tă rusă şi, tot cu Maria Cârmi , „Bianco e Rosso" a lui F . Marinett i , şeful şcoalei futuriste italiene, — pie­setă tr imisă „Cont imporanulu i" şi publ icată în nu­mărul de faţă.

Pierrot de Dida Solomon

Cavalerul cu inima cie aur € u ^ r i i e ' u i unei cărţi îmi place să mă cred bolnav, deşi nu sunt. S t au

într 'un fotoliu larg, acoperi t de Ipături şi cu gâtul înconjurat de o năframă. Resp i r adânc mirosul bra­zilor, mi se umezesc ochii compătimindu-mă şi din când în când g e m uşor.

Măr ia M a g d a , de alături , m'aude. Atunci lasă lu­crul şi se apropie de mine încetişor, de teamă să nu mă supere. O simt în spatele meu cum mă pri­veş te cu bunătate şi milă. Ş i degetele ei îmi trec prin pă r şi-mi mângăe fruntea. E bine a ş a ! S imt că-mi trece. D e vreme ce mâinile ei mă vindecă, trebue să fi fost în t r 'adevăr bolnav. D a r ce am avu t?

Măria M a g d a ştie pe semne, pentru că a luat un scaun l'a pus lângă fotoliul meu, îmi ia mâna având gri ja să n'o descopere prea mult de sub pături şi mă în t reabă încet , cu puţină teamă, dacă vreau să-mi spue o poveste . t

— Ce poveste Măr ia M a g d a ? T u nu ştii că eu le cred?

— Poves tea cavalerului cu inima de aur. E fru­moasă.

Ş i Măria M a g d a , lasă ochii în jos, s tângace. — Nu, Măria M a g d a , iar îmi spui o poveste cu

tâlc şi trebue să mă chinui apoi, să-i aflu înţelesul. Mi 's nervii bolnavi şi-mi face rău.

— L a s ă - m ă să ţi-o spun, Andrei . E frumoasă şi are să-ţi p lacă!

Măr ia M a g d a mă priveşte cu ochii rugători . Ii fac semn din pleoape că poate să vorbească :

— Şt i i , a fost odată un cavaler care se născuse cu inima de aur. Câ t timp fusese copil, nici odată nu alergase împreună cu ceilalţi să ucidă păsări le în cuiburile lor şi să le strice ouăle. Ci dimpotrivă se căţăra îndrăzneţ şi sigur până sus pe culmi şi le strecura printre crăpăturile stâncilor unde-şi aveau cuibul, fărămituri pentru pui.

Şi toţi părinţii îl dădeau de pildă copiilo lor şi spuneau despre e l : ia tă un copil cu inima de aur!

L a 20 ani, cavalerul — î l chema Guido — era cel dintâi la „ tournoi" , victorios în războaie ca ni­meni altul şi ridica cu mai multă graţie şi îndemânare de cât ori cine, mănuşa pe care doamnele o aruncau printre lei. D a r spre deosebire de un alt cavaler su­părăcios, el nu se mânia nici odată pe doamna care-i punea viaţa în primejdie, ci zâmbea, aducându-i mănuşa, curtenitor şi afabil. Dar cavalerul nu iubia.

Adică , n 'a iubit până într 'o zi. E r a o zi caldă şi strălucită de toamnă iar cavalerii se întorceau dela luptă. Dintr 'un pignon sur rue, doamnele ag i ­tau năframele a lbe ca spuma mărei , şi funigei res­firaţi prin aer păreau că se destramă din dantela

mânicilor Ier spre a înconjura căştile cavaleri lor , a-1 prinde de gâ t şi a le mângâia urechea cu şoapte de mătase .

Atunci a văzut 'o coborând cu celelalte nerăbdătoare peste puntea castelului şi venindu-le întru întâmpi­nare. Bătrânul Conte Godefroy, tatăl ei, a certat 'o. Pr ivi rea ei se opri pe jumătate şăgalnică şi pe jumătate cerând par 'că apărare în ochii tânărului Guido.

Dar Guido avea inima de aur. D e aceea el simţi numai decât că o iubeşte şi

veni a doua zi să i-o spue cu acelaş surâs bun şi îndrăzneţ, pe care-1 avea de câte ori deschidea o colivie, ca să dea libertate unei păsări întemniţate. Odată cu aceasta Guido, îi aduse o pereche de porumbei albi, două blăni de vulpe şi un pui de lup, prins de el, işi care-1 urma ca un câine.

P e atunci lucrurile se aflau mai repede decât a - • cum, pentru că ştirile în loc să fie adunate de ziare, erau răspândite de femei. D e aceea, doamnele şi Jungfraulein-uri le toate au aflat în aceiaşi zi şi toate au spus:

Ia tă un o m cu inima de aur! Şi Beat r ice i — aşa o chema pe logodnica lui — ti

plăcea să ştie că iubitul ei avea inima de aur. De câte ori se apropia de el, razele de aur îşi făceau drum spre ea şi-i luminau faţa cu reflexe portocalii , gă lbui , pale , care o făceau să simtă oarecum distinc­ţia şi nobleţea soţului ei, să i se pară că o îm­păr tăşeş te şi pe ea din ele, să-şi dea seama însfâr-şit, că soţul ei avea o inimă de aur.

D a r când în seara ceremoniei nupţiale, Bea t r ice lipi capul de pieptul desgolit a l soţului ei, spre a asculta glaşii l melodios şi sonor al inimei de aur, îşi dete seama de un lucru înspăimântător care-i încleşta dinţii în gu ră , şi o făcu să tremure toa tă : inima de aur nu bătea. Ş i locul ei pe piept era rece ca ghiaţa.

D a , dragul meu, inima de aur n 'avea bătaie. S 'ar părea că o inimă de aur nu poa te face rău

nimănui. Şi totuşi ascul tă : A doua zi de dimineaţă, Guido, care dormise foarte

bine s'a trezit cu soţia lui întinsă alături fără su­flare. Trupul l i era îngheţat , tar faţa iluminată fan­tastic : ga lben , verzui şi portocaliu de reflexele ini­mei de aur. ' Guido a înlemnit. Ş i - a zguduit iubita, a încercat s'o încălzească în braţele lui, a plâns, s'a rugat de ea să'nvie din nou. Apo i , fulgerat de un gând, în-eţlegând însfârşit că el o ucisese, a răcnit ca în toiul bătăliei , s 'a repezit la panoplie de unde a scos un cuţit lung şi ascuţit de vânătoare cu pră-sele de coarne de cerb şi peste câteva clipe avea în mâini inima lui de aur. In două sărituri se apropie de fereastră, o deschise şi aruncă inima

într 'o băl toacă de noroi pe care ploaia din timpul nopţii o adâncise în grădină.

D a r coborî repede jos , pentru că-ş i dete seama că un ramator care se tăvălea în băltoacă, era g a t a să i-o înghită . E r a inima lui, o inimă de aur şi-i era milă.

Când o ridică era înveli tă într 'un strat gros de noroi. Picături de noroi înverzit se scurgeau de pe .faima de aur, al cărei aur nu se mai vedea.

Cavalerul vâr î mâna în piept şi-şi puse inima la loc.

D e atunci, viaţa lui s'a schimbat cu totul. Guido a iubit de câteva ori, şi a ucis pe una din iubite şi era ga ta să-şi pună capăt zilelor pentru că l'a t rădat a l ta , dacă un prieten nu-1 împiedica în ultima clipă.

Iar inima de aur bătea furtunos. într 'o zi, iubita lui, la care ţinea mai mult decât

la tot pe lume, î l descoperi în pivniţele castelului, sub bolţi, la o masă întinsă. In jurul lui, pe g e ­nunchii lui, cu mâinile înodate de gâtul lui, erau trei femei destrăbălate , care-i turnau vin pe gât şi râdeau. Iar el râdea hidos, cu gura până la urechi. Când Y v e s , iubita lui, se ară tă în prag, în mantia ei a lbă, el tresări ca de o vedenie. Apoi , îşi trecu dosul palmei prin faţa • ochilor, goni prin desface­rea braţelor, femeile de lângă el , care căzură la pă­mânt ţipând şi sări drept în picioare.

Intr^o clipă, cuţitul de argint de pe masă era împlântat pe rând ca o jucărie înnebunită, în piep­tul celor trei pu tane . ( C a şi când ele ar fi fost v inovate! E l e n 'aveau nici o vină, dar inima lui era acum de noroi) . Apoi , Guido, căzu la picioarele iubitei lui hohotind într 'un plâns sălbatec.

Cineva care i-a văzut inima mai târziu, spunea că aurul şi noroiul se amestecase şi .se topise aşa de bine unul lângă altul încât nu se mai puteau deosebi.

Inima toată avea străluciri ciudate, când nevino­va te , când diabolice ca acelea ale ochilor verzi: L e s yeux verts vont en enfer!

L e s yeux verts vont en enfer! D a , doamnă, şt eu am uitat să-ţi spun ceea ce Măria Magda îmi spusese dela început : că, Guido cavalerul, avea ochii verzi. E r a firesc să i şe întâmple aşa .

Şi acum? M ă întrebi ce face acum? E tot în in­fern. A t â t a doar că infernul e mai suportabil de cât şi l 'au închipuit poeţii. B a , un bătrân epicurian, cu care m 'am împrietenit acolo mi-a spus că -a văzut el însuşi pe Dumnezeu-Tată l cu brirb/i lui a lbă , venind încotoşmănat într 'un dominou, cu gluuă de capucin şi ghemuindu-se într 'un colt. Vezi . - ă şi Domnul e sătul câte odată de perfecţie.

H E N R I GA D

Ernest Renan de N. Davldescu I Un păcat postum al oamenilor celebrii: gen i i

lor trezeşte crunt grafomania urmaşilor docţi s a l semidocţi, până'n a şaptea spiţă. Interpreţi d i l cea mai autentică pastă de savanţi, nu contenel Isă caute până'n negurile mitului, lumina profl tului „Banchetul" lui Platou de mult nu m a i l citit decât în studii contradictorii sau în intel mlnabile introduceri. Danie suscită tot mai m u l un deosebit interes prin misterul morţei lui, s a l prin dispariţia osemintelor din cripta dela F l l renta, fapt faţă de care Divina Comedie r ă m â i un simplu episod. Nu e de mirare c'atâta adl miraţie covârşeşte curiozitatea bietului cititor şi-l sperie înţelegerea lăsând şi pe Platon şi pe Dantl şi pe alţii în galeria marilor necunoscuţi. Deobicel autorul sfârşeşte modest, recomandând succintul prolegomen, în 'care întâmplarea" presară un dicl

K>nar de vocabule elene sau neolatine, ca o midi contribuţie lipsită de pretenţie, în stare să înl drurneze paşii minţei... Asta când interpretul el încă foarte naiv, (pe cât de doct), şi nu s'a alia! cumva cu vreunul din acei harnici editori del biblioteci instructive, dela cari aflăm că Edisonl era vânzător de portocale sau Tolstoi un înde-l mânatec călăreţ. I

Scriu rândurile acestea, răsfoind o carte, apă­rută de curând în Editura Cultura Naţională: Oamenii celebrii.- ERNEST RENAN de N. Davi­descu. Abia o carte. Un format de buzunar, sub­ţire ca un ziar împăturat. O introducţie de o pa­gină în care citim: „scopul acestui volum este simplu. Aţâţarea curiozităţei publicului nostru asu-„pra înţelegerii operei lui Renan".. . Câţi au eitit într 'adevăr pe Renan la noi? Atât de puţini înct-admirăm în primul rând stăpânirea pe care i\ dovedeşte d. Davidescu ca să nu exploate/e nân ;

la strivirea cititorului, materialul pe care-! pre­dă. Nimic din subiectivismul şi parada cercetăto­rului, care vorbeşte de omul celebru pentru pro­pria sa glorie, nimic din anecdota inutilă care distrând spiritul nu comunică ceeace e esenţia­lul: gândirea, sufletul, marele omenesc al pro­fetului. D. Davidescu îşi învălue „omul său", într'o dragoste calmă, într'o înţelegere adâncă, într'o frază simplă şi plină, ca un artist care-şi împodobeşte opera cu toate bogăţiile senzibili-tăţei sale. Istoricul cugetărei lui Renan în legătură cu împrejurările în care s'a desvoltat,- - copilăria, viaţa lui, iată cartea d-lui Davidescu, tot ce ni se pare nouă că poate stimula citirea şi înţelegerea operei lui Renan. Când ai întors ultima pagină mâna caută maşinal în raft ,.Viaţa iui Isus".

I. O. COSTfN

I

A L B A

Sinteza 1

Puternicul. — 35 de ani, îmbrăcat modern în negr u .

Dulcea. — 25 "de ani, îmbrăcată modern, în negru.

Roşul. — (A doua fiinţă a lui Puternicul) voi­nic, îndesat, 35 de ani, faţa şi părul vopsit în roşu, pyjama roşie cu mânecile largi.

Alba. — (A doua fiinţă a Dulcei), firavă, pali­dă, 25 de ani, faţa şi părul vopsiţi în alb, tunică albă.

F"ndalul de stofă neagră. O bancă de grădină, în lemn negru.

Puternicul, în picioare, cu ochii spre cea" îmbră­ţişează cu patimă pe Dulcea, tot în picioare, cu ochii spre oer. Ei nu văd pe Alba şi Roşul care zac culcaţi pe spate, cu capetele despărţite, aproa­pe de r a m p ă şi cu picioarele ca şi împreunate sub bancă.

Puternicul. — Te iubesc ! Cât te iubesc ! Nebu­neşte ! Tu eşti idealul de lumină mântuitoare în oceanul întunericului. Tu eşti o scară de lumină ce se înalţă către L umină ! Merg, dar în curând voiu sburâ. Fiecare sărut al tău îmbărbătează ari­pile mele... Dulceo ! Sue-te odată cu mine ; ajută-mi să mă sui.

Dulcea. — (luându-se la întrecere în delir). Da, dragostea mea. Sunt scara ta de lumină, dar scur­tă şi şubredă. Aş vrea să ' m i multiplic corpul la infinit. Ai avea astfel un miliard de trepte de carne, sânge, sentiment pentru a te sui spre Lu­mină. Dar spune-mi : eşti fericit î

Puternicul. — Da. Dulcea. — Totuşi, zăresc o umbră de tristeţe

în ochii tăi. Puternicul. — Nu, nu ! Ba da... Şi tu desigur,

suntem fericiţi, dar o umbră întunecă bucuria noastră.

Dulcea. — Sunt hainele noastre negre, care nu luminează.

Puternicul. — Fiecare iubire poartă cu sine doliul după ceva.

. — Chiar dacă am fi îmbrăcaţi în roşu, tot puţină bucurie ne-ar da acea culoare, pentru eă negrul înghite ori-ce culoare. Noaptea e adân­că.

Puternicul. — Nu o umbră, ci un zgo mot tur­bură fericirea noastră. Ia ascultă cele două fiinţe vii care sforăe.

Dulcea. — Le uitasem ; aproape dă nu se mai văd. Asta pare puţin de sânge. Cealaltă pare pu­ţină zăpadă.

Puternicul. — Sforăe şi ea % Dulcea. — Nu. Alba suspină în somn. Puternicul. — Nu e chip să fii odată singur.

Prezenţa fiinţei celeia oare sforăe mă apasă pe umeri ca o şubă. Nu te poţi îmbrăţişa şi iubi bine, în astfel de condiţii.

Dulcea. — Nu te teme. Iubirea birue totul ! (Se îmbrăţişează).

CORTINA

Sinteza II

Fundal de stofă albastră. In faţa fundalului un divan albastru. Puternicul şi Dulcea sfârşiţi Şi abătuţi, se îndreaptă spre divan silindu-«e să nu calce pe Roşul şi Alba ale căror trupuri zac întinse cu capetele despărţite aproape de rampă şi cu picioarele ca şi împreunate sub divan. Pu­ternicul şi Dulcea se tolănesc pe divan.

Dulcea. — Puternice, scump ideal, mai mult de cât divin, mor. Sărutările tale m'au stors, m'au rupt. Dă sufletului meu o clipă de răgaz. Mă tem că 'nnebunesc sau mor.

Puternicul. —• Şi eu sunt lovit de moarte în furibunda desfătare a sărutărilor tale. Sunt bi­ruit, sleit.

(Deodată sar în picioare. Alba şi Roşul. se în­tind a-lene, apoi încep să sară nebuneşte, în timp ce Puternicul şi Dulcele par leşinaţi, nemişcaţi. Salturile Albei şi Roşului devin frenetice. Atun­ci Puternicul şi Dulcea se trezesc din moleşeala lor şi încep iar să se sărute. Asta potoleşte mişca­rea Albei şi Roşului, cari devenind prevăzători şr felini, se retrag după divan, wnde rămân fără să mişte. Alba după Dulcea, Roşul după Puter­nicul).

Ihdcea. — Mă iubeşti ? Puternicul. — Mult ! Dar tu ? Dulcea — Mult. Puternicul. — Regreţi 1 Dulcea. — Nimic. Dar- tu ? Puternicul. — Nimic. (La aceste cuvinte, Ro­

şul se repede asupra Albei, o trânteşte la pământ ţi aproapt că o sugrumă după divan. Puternicul

SI R O S U L Trisinteză de Marinetti

Tradusă după manuscris de M. MIRCEA

şi Dulcea continuă să vorbească fără să observe ce se petrece în spatele lor).

Dulcea. — Cât oare va dura fericirea noastră ? (Alba şi Roşul s'au sculat, şi rămân nemişcaţi

şi drepţi după divan). di cui. — întotdeauna !

Dulcea. — Cine ştie 1 Puternicul. — Se zice că orice dragoste are o

viaţă mijlocie de trei ani. (Pauză). Se zice că dac.i dragostea supravieţuieşte primilor trei ani ajun ge mai întotdeauna fericit până la al zecelea^

Dulcea. — Peste zece acni, am să fiu bătrână ; voi avea 35 de ani.

Puternicul. — Şi eu 45 ! Ce-are-aface: devre­me ce sorb infinitul depe buzele tale ! Sărută-niă. Aşa, toate umbrele au dispărut.

(Bianca trece mâneca ei largă peste capul Dul­celui. Roşul'face la fel cu mâneca pyjamalei lui, peste capul puternicului).

Puternicul (desbărându-se cu un gest brutal de contactul acesta, îmbrăţişează cu patimă pe Dulcea. îndată Alba şi Roşul se înghemuesc lângă fundal, la dreapta şi la stânga, aşezaţi la pământ, cu mâinile întinse, trişti ca doi cerşe­tori neluaţi în seamă). — Şi acum, să dansăm. Am o poftă nebună să dansez.

Dulcea. — Şi eu. Puternicul şi dtdeea dansează un vals tărăgănat, înlănţuiţi dar cu feţele despăr­ţite una-de-alta. Dulcea trimite sărutări Roşului. Puternicul trimite sărutări Albei).

CORTINA

Sinteza III

Fundal de stofă neagră. Pe banca neagră, Pu­ternicul şi Dulcea, adormiţi, tresar ca sub povara unui vis urât. Aproape de rampă, Alba şi Roşul, complotează în genunchi, cu spatele la public.

Alba. — Am plâns. S'au iubit. Am minţit. S'au sfâşiat. Iar acuma, continuă să se chinuiască în somn ? N'au nimic ca să sufere. Au creat o du­rere artificială.

Roşul. — Nu puteam mistui fericirea. Nimeni n'a poate mistui. Toţi o varsă. Uită-te cum visu­rile lor se chinuesc unul pe altul. A venit vremea să lucrăm. Hai !

(înaintează pe brânci. Când sunt la picioarele Puternicului şi Dulcei, sar asupră-le, încercând să'i sugrume).

Puternicul (luptându-se cu Roşul). — Ajutor ! Ajutor !

Dulcea (luptându-se sălbatec cu Alba). — Aju­tor i Ajutor !

Puternicul (desprinzându-se, către Roşul). --Te recunosc, canalie ! Eşti a doua fiinţă a mea ! Eşti inchizitorul, călăul ! Te crezi stăpânul meu % Nu eşti şi nu vei f i ! Eşti o culoare. Eu sunt vo-i.imul tău. Fără memoria mea, tu nu poţi trăi. Am puţintică !... Pretinzi să mă monopolizezi. Nu

>;au. St-,u JB dispoziţia ta pentru lupta finală. Dar nu aici. {Apoi întorcându-se către Dulcea). La revedere, Dulcea mea. Să >»ă scap de canalia asta şi mă reîntorc

Dulcea. — Ai dreptate. Nu acesta, e locul pen­tru curmarea unor vechi răfueli. Mă descurc de această stupidă şi aşa-zisă prietenă şi' mă reîn­torc. Pe urmă, ne vom iubi în pace şi fără mar­tori.

Puternicul. — Şi fără întrerupători.

CORTINA

(Trei secunde, apoi după două lovituri de re­volver).

Autorul. (Vine la rampă). — Vreţi desigur sa aflaţi ce înseamnă aceste două împuşcaturi. Sunt, pe-alese, sinuciderea Puternicului şi a Dulcei ; sau, sinuciderea prea trecutei Albi ş' a pre*> în­vechitului Roşu. Pe-alese, zic, pe-alese, pentru ca rni-e groază de un simbolism precis.

F . T. MARINETTI

Patimi C â n d viine noaptea copiii dii-.ni cer spa rg jucăr i i de a tu­şi l e ros togo lesc pe bolţ i le cerului A d o r m apoi '

cu pletele lumină peste r is ipa cea de aur şi nimeni nu ştie ce v i sează atunci copiii).

Copaii pămân tu lu i când vi|ne noaptea), goi şi flămânzi cu pumnii ' mici încleştaşi ' pe beznefle dureroase afle ochi lor aidorm şi ei v i s â n d , şi toată l u m e a ştie ce v i s e a z ă atunci copiii. . .

Căc i Clopotele nopţlio t rec înce t pe SWB aiproaipe... aproatpe... tot m a i ap roape , aişa precuim t receau odin ioară pe ape

paşiii lui I s u s .

TANA 9TJIL

Cei osândiţi... Vina aţâţărilor neomeneşti şi a gălăgioaselor pro­

cesiuni studenţeşti, n'o au numai ocârmuitorii noş­tri, unii preoţi îndepărtaţi de seninătatea textelor evangelice, unele prea c inst i te , ş i caim sbârc i te feiţe de cucoane o r todoxe , fete bătrâne, bisericoase dar şi o parte din t icăloasa burghezime ovreiască.

N e vine extrem de greu s'o mărturisim. Şt im cum se răstălmăcesc cuvintele. D e aceia se cuvine să osebim neghina de grâul curat. E x i s t ă o negus-torime ovreiască oropsită de Dumnezeu, de ne­legiuirile legilor actuale şi sărăcia în care se sbate. E numită nu ştim din ce pricini: burghezime. N o ­rodul nerod crede c'are comOri ascunse în burtă şi sub chelie. Mai exis tă încă o sărăcime ovre­iască pieritoare de foame, lăsată pradă sunătoare i filantropii a chiaburimei. Stratul acesta e însă ne­cunoscut, pentru că e tare greu şi tare căzut la fund.

Dac 'a r cunoaşte cineva truda, suferinţa aceas ta tă­cută şi umilă neîndoios că n 'am mai fi martorii acestei uriaşe stupidităţi, zisă mişcare antisemită.

E x i s t ă însă un altfel de strat ovreiesc, uşure ca spuma, umflat şi trufaş. . Parveniţii. Oamenii aceşt ia înăcriţi de umilinţele

la care au fost supuşi toată vremea cât au slu­jit ca măturători de dughene şi calfe de halviţari, ajunşi acolo unde se găsesc astăzi , nu cunosc de­cât o singură pasiune: răzbunarea.

Se răzbună cu cruzimea nevinovată a zevzecului caraghios şi grotesc. Nu se răzbună însă niciodată ' împotriva celui sus pus, ci împotr iva celui orop­sit şi împilat.

Celor mari k; ling făţarnici tălpile picioarelor, iar pe cei mărunţi îi hulesc cu hulă şi—i scuipă cu muci.

Cunoaştem un fost băiat de prăvăl ie , astăzi co-r-oţat în vârful unei mari instituţii care a subvenţionat din belşug „ C u v â n t u l studenţesc".

Domnul ţine să fie socotit „ r u m u n " (expresia e a d-sale) şi e pr ieten care se t rage de buric c'un mare păs t ră tor al ordinei. Şi pentru că „ ro i t ă r col-năr" (cum spun ovreii moldoveni) pecetluit pe frunte şi cu epoleţi pe umeri îi face cinstea să soarbă câte o ţuică împreună şi să sugă o măslină, domnul, vrea să fie mai român decât e şi a dăruit o respectabilă &umă, pentruca bieţii studenţi p'ieritori de foame, să-şi scoată mai depar te „ C u v â n t u l studenţesc".

Pentru o gazetă scrisă citeţ poate că n 'ar fi fă­cut niciodată aceas tă măreaţă jertfă. D a r domnul este antisemit şi cei mai periculoşi sunt încă an­tisemiţii ovrei.

Cugete însă , cititorii, cât de slăbănogi suntem noi, ceştialalţi, osândiţi să înfruntăm mânia şivoiului anti­semit din dreapta şi din s t ânga? Cretinii ne vor trece şi pe noi printre rândurile jidoviţilor iar prostia ve ­selă printre rândurile psiho-paţilor, porecliţi huligani!..

ION C A L Ü G A R U

Evre i i In Cui

'scopul unei naţiuni este să dea o cultură, a scris cândva & A. C. Cuza. Naţiunea româna este pe cale să dea, la rându-i, o cultură. Calea sfârşeşte departe, dincolo de orizontul generaţiei noastre, sub streaşină altui veac. E un suiş greu pe care-1 vor contempla, depe culme, urmaşii. Şi privind în trecutul pardosit cu inscripţii cari mărturisesc trecerea paşilor noştrii precoci, — ce pietre cu nume pe ele vor desluşi, ca rosto­golite şi puse de evrei pentru a netezi ascensiunea la soclu? Cercăm a lua cu gândul, depărtarea cerută de legile perspectivei. Care a fost aportul evreiesc în cultura română, până în 1920? Chestiu­nea e interesantă azi, când frântura unei generaţii fără pregătirea vieţei şi a şcoalei contestă celei ce a trecut şi prin şcoală şi prin răsboi, dreptul şi ^apacitalea de cugetare şi acţiune în ţara pe care a mărit-o cu braţul şi cu mintea.

Evreii români au contribuit din răsputeri la formarea atmosferei intelectuale propice unei des-voltări culturale: Nu considerăm cultura nici cu o imaginaţie de sculptor alegoric nici cu aceea de profesor, Cultura nu e o femee frumoasă şi gravă, drapată şi dreaptă, răsărind dintr'o mo­vilă de lire, flaute, tomuri, ia folii, pe care stau scrise date şi semnături ilustre — nu e nici un tablou difuz de capete mai mult sau mai puţin chele, de capete celebre aplecate în aureola lămpii pe masa de lucru prăfuită, pe când, în toate părţile năvăleşte penumbra odăii şi a secolelor. Obsedat de un asemenea tablou nesigur Eliade Rădulescu a dat tiparul nefast, — scriţi băieţi! dar s'a gră­bit să scoată „Curierul de Ambe Sexe", ceeace înseamnă că eră îln secretul adevăratelor mij­loace pentru crearea atmosferei culturale. Gustul de a ceti, interesul pentru artă, stimulentul pe care o asemnea ambianţă; îl constituie pentru artist, iată ce a urmărit Eliad prin întreprinderile lui edito­riale, prin compania de traduceri şi localizări care a decurs. E în aparenţă paradoxal să începem aşa, . Dar. aceea ce ne izbeşte când cercetăm chestiunea

oportului evreilor în cultura română, este con­tribuţia lor formidabilă, este activitatea lor pre­ponderentă, pe tărâmul editorial. Spiritul lor co­mercial pe care-1 încriminează antisemiţii, a fă­cut în această capitală problemă a creării at­mosferei intelectuale aproape totul. Fără un pu­blic ademenit la cetire, trezit la frumuseţile artei printr'o răspândire metodică şi perseverentă a "ediţiilor ieftine, ce s'ar fi făcut băeţii cari au scris, nepoţii şi strănepoţii cari scriu, ai lui Eliad? Şi dacă oficiala carte de cetire ar fi fost prin miracol, suficientă, simpla producţie indigenă, fără acea profuziune de traduceri, la îndemâna, prin preţ, a (oricui, — ar fi ajuns? Amintirea primelor cărţi cetite răspunde singură. Cine a uitat pe Creangă, pe Eminescu, pe Conta, cetit în tipă­riturile lui Şarăga? Copilăria atentă a tuturor îşi aminteşte de ediţiile Samitca, Pinoth, Cuper-man, Baraş, şi Steinberg, Prin„Biblioteca pentru toţi a lui Alcalay, sute de mii ed cetitori au cunoscut literatura universală şi pe autorii noştri. Editurile Segal, ed Brănişteanu, ed Calafeteanu, tipăresc şi âzi, pentru cei cari vin mereu, cărţi eftine şi bune. In sfârşit, atletismul economic şi literar al d-lui Aristide Blank a întreprins în în dimensiuni măreţe „Cultura Naţională". Unde sunt intenţiile subversive ale acestor întreprinderi, cari au tipărit foarte adesea până şi cărţi antise­mite? Se strigă editorilor că unii din ei s'au îmbogăţit. Aceasta înseamnă a aborda o problemă prin partea ei măruntă. Au trebuit vre-o şase zeci de ani de activitate pentru a forma un public cultural. Pentru aceasta trebuiau volumele, broşuri, ediţii populare. — Evreii le-au dat, într'o pro­porţie care permite concluzia că ei au creiat, a-proape singuri, atmosfera noastră culturală.

Nu ignorăm, desigur, rolul şcolii primare. 'Dar el nu e decât pregătitor. Cu mijloacele lor

puţine şi pentru numărul lor redus, evreii au muncit onorabil, şi pe tărâmul şcolar. Rolul pre­sei, de-aşijderi, nu-1 nesocotim.

Evreii s'au găsit aci, totdeauna, de partea gene­roasă a baricadei. Colaborarea lor pentru cuce­rirea libertăţilor şi pentru înfăptuirea reformelor pe cari le încearcă azi Brătianu al II-lea să le gâtuie, se urcă în timp până la 1848, Se ştie prea puţin că tovarăşe de luptă al lui Rossetti, şi cel mai intim1 prieten a fost evreul Rosenthal mort în timpul revoluţiei, în temniţele ungureşti, pentru cauza românească. 'Nimeni nu-1 cunoaşte, din nume, pe Iehuda Iscovescu, mort în aceleaş timpuri, pentru aceeaşi cauză, la Constantinopol; de colaboratorul „Republicei Române", a lui C. A. Rossetti, poetul L. Fabian. Manualele noastre şcolare, cari consemnă cu aviditate cele mai infime din punct de vedere larg cultural, opere şi acti­vităţi, din pricina rolului lor precursorii!, nu-i

• pomenesc pe aceştia. Presa română a impus clasei dominante fele mai

mari reforme, prin simpla pregătire a spiritelor. I-a impus chiar un ideal de care ciocoimea noastră se peocupa foarte puţin şi am avut expropierea, votul universal, şi răsboiul, în momentul când aceste idei au devenit impulsiuni irezistibile la

ura Română acte. A controlat politicianismul de afaceri şi 1-a ţinut în frâu, până ce politicienii s'au unit şi i-au pus presei căluş. Spectacolul ultimilor ani sub1

cenzură, vertigiul permiselor, fraudele complicate cu incendii, n 'au fost niciodată cu putinţă, pe o asemenea scară, sub regimul de a l tăda tă al presei libere. Politicianii au reacţionat totdeauna în po­triva ideei cercând să strice unelta ei de răspân­dire, presa, să lovească animatorul ei: ziaristul. In această luptă, în primele rânduri, alături de marii noştri ziarişti, au stat şi stau şi astăzi, în sujba idealurilor umanitare şi în slujba limbei româneşti, colegii lor evrei. O ciudăţenie a vieţii culturale dela noi a vrut adesea ca scriitorii cei mai eminenţi să fie ziarişti de meserie şi dis­preţuiţi ca atari de scriitorii titraţi: Societatea Scriitorilor Români, ţarc de mediocrităţi în care n'ar fi intrat ziaristul Mihail Eminescu, nu co­prinde în ocolul ei nici pe Tudor Arghezi nici pe Galaction, nici pe Cocea. Evreii ne-au dat un ziarist care ar ilustra orice literatură străină prin graţia stilului, prin subtilitatea şi ironia lui deli­cioasă. Este H. Streittrian, autor târziu a două vo­lume ae esseun, după o viaţă de pagini risipite.

Adăogăm că H. Streitman, e izolat prin ostilita­tea chiar a colegilor săi evrei, în mare parte.- o do­vadă mai mult a eminenţei sale surâzătoare. Ci­tim ades pe Em. D. Fagure, colaboratorul lui Miile, şi care rămâne în presa noastră o figură de seamă: lipsit de supleţea şi forţa felină a lui Streitman, Fagure, n'a putut face salonul în literatură, acaparat şi ţintuit de meseria-i grea. Acelaşi cuvinte le avem pentru Constantin Graur un dialectician de o luciditate socratică şi care desţeleneşte terenul minciunilor noastre sociale, cu o străruinţă de plug.

Ne place scrisul lui Labin, şi al lui Husşar şi al Iui Enric Algazi, care îşi aminteşte de ţară în coloanele lui „Le Temps".

Acestea despre „Jidanii în Presă" după o ex­presie scumpă a d-lui A. C. Cuza. Nu-i vedem niciodată partea asupritorilor poporului, şi când un ziarist evreu a plăcut d-lui Vintilă Brătianu, a plătit cu libertatea sa crima de a-1 fi părăsit.

In literatura română, contribuţia evreilor, creşte, progresiv, în cantitate şi valoare.

Manualele noastre cari nemeresc cu nemiluita orice obscur versificator din trecut, şi izbutesc să te desguste Ia vreme, de literatură, îşi îngă­duie luxlul de a ignora pe Ronetti-Romart. Avem un respect eminescian toţi precursorii cari s'au străduit cu limba românească şi au transformat jargonul greco-turc, apoi cel franco-Iatin, în gra­iul acceptabil de azi. Totul însă trebuie rânduit în muzeul de istorie literară. Trebuie părăsit punc­tul de vedere relativ românesc. Să ne întrebăm, la fiece lucrare, veche sau nouă, dacă ea există sau nu în planul literaturei universale. Să nu ne întrebăm dacăj Vlahuţă a fost mai mare ca Gerna, dacă Moldovanu e superior lui Liviu Re-breanu, ci dacă vreunul din ei cel puţin, poate să fie primit de cetitorii marilor literaturi străine. Credem că până la Caragiale şi până la Al. Da­bila n'avem literatură pentru export. N'avem de cât mari figuri culturale şi un poet din nefericire, intraductibil.

Cu Manasse prin realismu-i acut, prin pitores­cul pe carel- înfăţişează, prin verva diabolică pe care o desfăşoară alături de un nobil dra­matism, trecem în arele repertoriu universal. E un dar unic, în felul acesta. Şi Rometti-Roman n'a scris, viabilă, decât această singură operă. Davila, însă, a mai scris ceva bun, în afară de Vlaicu-Vodă.

Iată apoi un romantic evreu: multilateralul Ste-rerman-Rodion, scriitor fecund, critic literar, po­lemist, gazetar, antologist, traducător harnic, şi esenţial poet. E din seria Anghel, Iosif, Chendi, cari îl apreciau mult, şi nici un istoriograf literar cinstit, nu-1 poate smulge din galeria anilor 1900-1910.

Rodion a fost un neliniştit, şi un animator, întors de pe front, s'a sinucis în 1918, lăsând una din cele mai bune lucrări de război: sonetele din „Frontul Roşu" .

Alături de el, mai tânăr însă, B. Nemţeanu, poet delicat, cel mai precis traducător al lui Heine în româneşte. A murit de ftizie în 191.9

Din ce în ce, pe măsură ce dela sine, se în­lătură vrăjmăşia şi deosebirile vremelnice de me­diu şi de rasă, numărul evreilor de talent în slujba limbei româneşti se înteţeşte. Cu ultrma generaţie, - cea simbolistă — 1907—1915 ta-berile artificial despărţite se contopesc.

La „Insula" lui Minulescu, la „Noua Revistă Română" , la „Flacăra",, colaborează toţi deopo­trivă. Prejudecăţile dispar într 'o frumoasă eflo­rescentă de personalităţi preocupate de artă, şi productive. A scris atunci versurile lui inegprenate de o rafinată sensibilitate D. lacobescu, poet evreu regretat de toată generaţia românească actuala şi care şi-a propus ca un pios omagiu să-i pu­blice volumul postem. A murit în vârstă de 20 ani, în 1914.

La Iaşi, apăruse, opusă tradiţionalismului ex­clusivist al Vieţii Româneşti" revista „Versuri şi Proză" a lui Alferd Hefter (Hidalgo) scriitor

şi polemist,, şi mai târziu gazetar, printr'un im­perativ fiziojogic. A scris la 18 ani (în colaborare cu Jean Hefter), „Filozofia markistă în lumina filo-Jzofiei contimporane", apoi „Pamflete socialiste". Apoi „Din umbră" poeme în proză „Ariadna", "tragedie într'un act şi „Despre concepţia ma­terialistă a Istoriei". Două volume de „Cuvinte despre Ooameni" portrete nervos adâncite şi în care credem că spiritul său de sinteză şi trăsă­turile bruşte ale stilului său şi-au găsit adevărata expresie.

La „Versuri şi Proză" au debutat mai toţi scriitorii tineri de azi şi au dus luptă firească de a cuceri, pentru ei, publicul. Au debutat I. M. Raşcu, Cezar Petrescu, Pamfil Şeicaru,, Al. O. Theodoreanu, Perpesercius, B. Fundianu,, N. Da-videscu, Claudia Milian, T. Arghezi, E. Furtună, Al. D. Xenopol, G. Diamandi,, B. Luca, M. Cru­ceai^' E. Speranţia.

In această epocă începe să se afirme, discret, dar cu vigoare, un scriitor matur: B. Luca, (Bern-stein), poet şi prozator de o greu realizabilă con-ciziune, şi dramaturg care a stârnit, deopotrivă, conflicte de idei.... şi conflicte de rassă.

Mai tânăr şi mai fericit, căci piesa lui a fost .ascultată fără scandaluri antisemite, este A. Do-minic (Reichman) autorul „Sonatei ,umbrelor", reprezentată şi la Berlin. Apoi Eugen Relgis, care a scris câteva volume de fantezii, schiţe, ver­suri şi cărţi de propagandă umanitaristă, apare, în lumea noastră literară ca singurul, din nefe­ricire, fervent, al marei cauze pe care o serveşte.

A înfiinţat primul cer umanitarist din ţară, în directă legătură cu străinătatea si cu grupul Clarte\

In economia politică, evreii ne-au dat pe St. Antim, spirit ascuţit şi original, şi care, p/e-când din presa cotidiană, a lipsit-o de una din puţinele ei pene competente.

In critica română, în sfârşit,, evreii-români, prin însăşi firea lor analitică, au un rost şi un loc cu mult mai mare în creaţia literară propriu zisa.

Pentru Titu Maiorescu, ne-au dat pe Dobrogea-nu Gherea. In locul inexistenţilor rjragomirescu şi Lovinescu au pus pe H. Sanielevici, om de vastă cultură, şi, trecând peste presumpţiozitatea-i ostentativă şi adesea vizibilă, un bun clarificator de idei, situaţii şi probleme.

Ne-au dat apoi pe Ion Trivale (Netzler) cetitor în mai multe limbi, critic sigur şi lucid, autorul unui singur volum de „cronic liierare" o serie de portrete şi de esseuri cari denotă gravitatea pierderei încercate încercate în persoana lui, în 1916, pe malul sunăr i i sub gloanţele bulgăreşti.

(Continuarea în numărul viitor).

V. DANOIU.

Rusticus amor lui F . A d e n a

In păr avea un ochiu de bou floare săracă —

Iar ochii ei trezi au ecou de ochi de vacă;

Amurgu'nctns se dizolvă'n acid de fragă Şi-un bou răzleţ netam-nesan pornea să ragă;

Trecea prin noi un plug şi-Amor fum stă Ia coarne Dădea impuls brăzdarelor să ne răstoarne;

Trudite umbre a Cerneau sub noi pocladă Şi'n tihnă boii rumegau, rar, în ogradă.

P E R P E S S I C I U S

Rugă ' •-'-l it- • ••

Loveşte-mă cu-amnarul planetelor sa fiu Pe vatra veşniciei deodată focul viu, Ce pâlpâe, trosneşte şi sare nebunatic: Dănţuitor albastru cu talpa de jăratic, Cu sufletul de flăcări şi cu călcâiul gol, Pândit mereu de-al umbrei neţărmurit ocol. Pe mine nemurirea a prins pochiş de stânci Descătuşe-mi isvorul cu apele adânci Şi lasă'l pe sub sălcii să fie până'n mari O fugă limpezită de-atâtea inslelari. Nu puţul ce cloceşte, sălcie a lui apa Vreau valul viu şi verde, ce fuge pâna crapă, Dar care,-o clipă numai, ţinând în braţe vântul, In curcubeu de raze îşi faure mormântul.

ION PILLAT

Intelectuali cu hăţ Cubism sl empirism Viata E vorba de gazetari i cari t rag la poştalionul lui

Stelian Popescu, directorul , .Universului" şi la al te căruţe, harabale , roabe şi cotigi din circulaţia de ma­culatură cotidiană. Ceilalţi intelectuali fac parte din categoria mai norocoasă a omului cu sgardă , întru­cât sunt cointeresaţi la paza marilor instituţii a so­ciate cu S ta tu l , în câ te o întreprindere în care aces ta pune totul , iar beneficiarii numai inspiraţia. E sin­gurul caz când aportul în idei e preţuit, dar atunci cu vârf şi îndesat .

Gazetarul , conform unei vechi şi sarcast ice defi­niţii, e directorul opiniei publice. E l spune poporu­lui când trebuie să se supuie, când trebuie să re­ziste, când e minţit şi când i se spune relativ ade­vărul, întrebuinţează în exerciţiul acestei funcţiuni până şi stil şi compoziţie, dar numai uneori. T o t ­deauna, însă , mai mult decât colegii săi de unealtă cari scriu romane, poezii, nuvele, şi dramaturgie, cu o nespus de nă tângă pretenţie şi buburoasă vani­tate. Gazetarul , în sfârşit , a r fi tot ceeace ar putea să fie, chiar şi un interesant reporter dacă ar deveni propriul său Director mai nainte de a conduce opi­nia publică. A c e a s t ă demnitate e rezervată însă doar reporterului după vreo douăzeci de ani de fapte di­verse, crime şi interviewuri în care timp redactorul i-a corectat manuscrisele şi 1-a iniţiat elementar în tainele, sintaxei. D . Mavrodi , de 'pildă, ar putea depune examenul de admitere în gimnaziu. D- l S t e ­lian Popescu fost ministru de justiţ ie, ar putea re­zolvi hârtiile fără punere de deget , ci cu o compli­cată , chiar, parafă.

S ă nu ne mai pierddenv în exemplificări scabroase. S ă nu ne înduioşăm pentru maeştrii cântăreţi ai

presei cari toţi devin pe If. cincizeci de ani, respec­tabili şi ventripotenţi. Omul se îngraşă de trai bun şi se umflă din mizerie. Rezul tatul , apreciat din ochi, e acelaş.

De data as ta , directorii opiniei publice, nobihi educatori ai cetăţenilor, vajnicii apărători ai liber­tăţii şi ai principiilor vremii, au suportat în una­nimitate o umilire p e lângă care noul regim hărăzit prin constituţia liberală e ca un bobârnac faţă de o mojicească tiflă. L i s'a suprimat pur şi simplu re-paosul duminical. I sprava o făcu acelaş brav Po ­pescu Stel ian, care n 'a scris niciodată şi care, la fel cu Alecu Mavrodi găseş te că scrisul nu e atât de istovitor încât să necesite odihnă.

Pentru d-l Stel ian Popescu, fericit antreprenor de mare şi mică publicitate, repaosul duminical însemna renunţarea la câ teva milioane lei anual , venitul cert al celor 52 numere sacrificate de dragul unui dezi­derat proletarian. D- l Stel ian Popescu n'a mai putut răbda să nu irumpă în pia ţă Lunea , cu cele opt coloane de inserţii şi reclame.

Trecâmi cu buricul peste o lege formală a Minis-rului Muncii, peste un uz mondial şi peste un sfânt drept al simbriaşilor, a silit pe toţi patronii să-1 imite de teama concurenţii şi acaparări i . Ne -am aş ­teptat la o intervenţie a Ministerului. D a r care mi­nistru, cât de popular şi de puternic, se încumetă să înfrunte pe antreprenorul unui ziar de o sută de mii de foi tiraj ? Speram într 'o energică rezis­tenţă a asociaţilor de presă . Nu ştim ce s'a bâlbâit în câ teva şedinţe, abil sabotate de agenţii marelui samsar analfabet. E r a m siguri, în cele din urmă, că cele câ teva zeci de ziarişti cari populează re­dacţiile, şi piaptănă raportajele a ceîor bizari factori poştali denumiţi reporteri , şi dumică, pentru diges­tia cetitorului, comunicatele directoriale, vor reac­ţiona în bloc, vor comunica publicului înţelegător motivele şi hotărârea grevei . Oamenii aceşt ia cari. spurcă pe comisarul regal , cari sfidează zilnic o br igadă de jandarmi, sgâlţăie tronul de picioare, sfă­r â m a guverne, nu s'au învrednicit să ţie piept, câ­teva ceasuri, unui sărman tejghetar incult rătăcit în CorAerţul de foi tipărite. Ziarişt i i n 'au fost capa­bili nici de revoltă nici de solidaritate. A u scrâş­nit, au înjurat de mamă, prin cafenele, pe patroni, şi s'au supus. T e a m a de înlocuire, teama de ziua de mâine, îi terorizează. Cel mai modest atelier de broşat sau de făţuit, unde se întrebuinţează fete şi copii ar fi dovedit mai multă hotărâre şi mân­drie.

Azi toate ziarele apar şi Lunea. E l e continuă să susţină, platonic, revendicările muncitoreşt i : ziua de opt ore, repaosul duminical, dreptul la g r e v ă : dar nu şi pentru gazetari . Iar aceşt ia , sub vigilenţa pa­tronală se întrec, o zi pe săptămână în plus, să behăe democraţie, în cont salar.

I. V.

PieţW.a este iffiw mijloc şi nfy Un scop. ^ Pictorul Bfaque a scris cândva: „îmi place regula care corectează emoţia". Este atributul unei sensi-bilitâii prudente în căutarea unei discipline.

In artă nu se. începe şi nu se sfârşeşte prin emo­ţie, se aplică numai regula, dela început până la sfârşit.

Decadenţa artei începe când, din nevoia de a crea, se trece pe nesimţite la dorinţa de a imita, când spiritul de analiză se substitue gradat sbiritu-lui de sinteză.

A creia înseamnă să produci cu ajutorul legilor vechi o unitate nouă.

Emerson a spus: „De îndată ce statuia a fost în­treprinsă pentru ea însăşi, fără nici un raport cu templul şi palatul, arta a început s decadă; capri­ciul, extravaganţa şi exhibiţia au luat locul v.'chei cumpătări.

Se poate spune tot astfel despre pictură. între­prinsă pentru ea însăşi, pictura n'a întârziat sa de­vină prisoniera gustului, a amestecului şi a aranja­mentelor zise „artistice'.

De acee vedem aţâţi pictori căzând în trucaj şi dedându-se bucătăriei mai mult sau mai puţin sa­vante, pe care îndrăznesc s'o numească pictură.

Si arta lor numai luminează de mult pentru că e smulsă întunerecului. Miroase a mort înainte de a fi văzut lumina zilei.

Ce titlu mai binemeritat decât acela de „maturi-ivoarte", pe care singuri îl aplică operilor lor.

„Cubismul este drumul spre stea. După patrU se­cole de empirism, speranţa apropiatei reîntoarceri la iniţiere.

In secolul al XVI-lea umanitatea a cunoscut rena­şterea unei forme, astăzi ea cunoaşte pe aceea a spiritului. Cum cubismul, îmbogăţind arta cu un as­pect nou, se întoarce la principiile ei esenţiale, el singur, reprezintă cu adevărat „Renaşterea".

Nu există dar „spirit nou" ci J or mă nouă"

In prefaţa sa la: „Despre principii dc râzboiu", mareşalul Foch conchide astfel:

...„Astfel la anumite epoci, arta construcţiei se a-vântă câteodată într'un stil particular, în direcţii mai mari, cari îi permit să realizeze materiale noui, ca şi un lucru mai desăvârşit, fără ca prin aceasta, principiile de statică ce stăpânesc architectura tu­turor timpurilor să se găsească modificate. Acelaş lucru şi cu arta războiului, chiar, după ultimele campanii".

„Formele evoluează, principiile conducătoare ră-

Din totdeauna arta are ca scop, nu să reconstitue un scop al „Naturei", ci să construiască echivalenţii săi plastici şi faptul de artă astfel constituit devine un aspect creat de Spirit.

Artistul care se desparte de Universal se depăr­tează astfel şi de Adevăr.

Operile constructorilor, puri sunt pentru pictorii-bucătari tot atâtea „j'accuse" de cari fug cu teamă şi mân".

Oricât e de rafinată' şi de atrăgătoare, o pictură care nu se poate descompune, nici reconstitui ca un motor, o catedrală sau un templu, nu este decât bu­cătărie.

Adevăratul pictor pleacă dela-pânză ca să ajungă la suprafaţă, criticul bun trebue să meargă dela su­prafaţă la pânză.

Pictura fiind preţuită în adâncime şi nu în supra­faţă] importanţa subiectului devine cu totul relativă, tivă.

Pentru constructori necesităţile organizărei tablou­lui regulează atitudinile, pentru analişti atitudinile determină compoziţia.-

Respinge ceeace e întemeiat numai pe instinct şi nu are altă regulă decât întâmplarea.

Bogăţia mea e în spirit şi nu în ochi. Dar acei cari înţeleg să-şi afişeze bogăţiile materiale, nu se mul­

ţumesc uşor, la materiile simple.

Cum e epoca aşa e şi arta.

Analiştii pot să prezinte arta egipteană ca o artă primară şi empiricii s'o ignoreze.

Egiptul care a ştiut să iniţieze spiritele cele mai înalte alee umanităţei: Moise, Pythagora, Platon, Isus, va mai şti să lumineze pe profeţii viitorului. •

Cine nu ştiee să invente nu merită numele de ar­tist. ' ••

Fiecărefmari epoci a umanităţei, corespunde un aspect 'hau al Tradiţiei.

Paris. LEONCE ROSENBERG

Directorul lui L'Effort Moderne

Mănânci şi bei şi-ţi măslueşti urâtul... Din când în când, violentat de astre, Ţi'ntinzi din clipă gâtul Şi piui lung în stepele albastre.

De unde vii, te-asigură 'nvăţaţii; Ba chiar te fac să cugeti (vre-o trei firme\) Şi doar aşa, din părţile infirme, Mai scapă şi prin creeri dumicaţii.

Că vrei ceva, că faci mai mult, o crezi Cu fiecare pas ce te apleacă; Şi îndopat mărunt, te digerezi, Abia simţind că totul o să treacă.

Acum tuşeşti şi scuipi în vecinicie Rugini, din toate fibrele apuse! Adormi şi cei rămaşi, pândiţi de tuse, Mănâncă, beau şi se rezolvă cu-o hârtie.

Svonuri George Gregorian

Copi lă r ia mea, începui f ă r ă să o b s e r v în tuneca­rea chipur i lor din j u r şi acel fel de atenţ iune sub care , c u puţ ină lua re aminte gh iceş t i cons t r ânge re şi poli teţă, cop i l ă r i a m e a e poves t ea por t re tu lu i în ulei al s t răbunicu lu i . F ă r ă îndoia lă că aceas t a e a-mintiteal de jcăpetemie, d i m p r e u n ă cu o ainumiltgl c l ipă când înt r 'o sa lă deşar tă , p l ină c u soare ş i de ceva praf, mi -am dat s e a m a deoda tă că in t rasem în l u n g a v a c a n ţ ă de v a r ă . A ! dar a s t a n 'are nici o im­por tanţă pe l â n g ă por t re tul în u l e i aii s t răbunicu lu i meu, căzut din cadru l dau r i t ş i ui ta t în t r 'un colţ, s implă pân'ză ţ intui tă pe patru speteze subţir i , — ce neg l i j en ţă !

E r a o pafta pa l idă ş i t r iungh iu la ră , pe un fond negru lins şi pr ivir i reci de un ve rde coc l i t sil un g u l e r înailt până peste bărb ie ţinut, după m o d a t im­pului , în t r 'o în făşare de m ă t a s ă de către g â t u l pă-

P e zidul suven i ru lu i s tăpâneş te az i acel portret , r ea mai l ung . ca în t r 'un fund de b iser ică un sfânt c a r e tralnspare de sub cojireaJ pr ic inui tă de umezea l ă ; s tăpâneş te poate tocmaii pent ru că l 'au pă răs i t r ă z i m a t în un­gheru l chiar al camerelii mele de joc . A c o l o , pr int re paiaţele carne şi' urşii de p luş , p r in t re so lda ţ i i de p lumb, cai i de l e m n şî velboipedai cu t rei roa te , pa ta lui i sosce lă şi g ă l b u e , ca o facilă în noapte , v ă daţi s eama câ t e ra de s e v e r ă ? A i casei a u încerca t să c reeze în t re mi|ne ş i EU o a t m o s f e r ă sen t imenta lă : ia ui te cum sameni tab loulu i , îmiziceato : ai! să fi leit el. Ş i spre a m ă conv inge însuş i tarta poza 1, a lă­turat , pent ru a^mi în lesni ver i f icăr i le pe aceas t ă s ca ră genea log i că . T o a t e acestea 1 nu rn'aU determi­nat' s ă nu m ă joc , ca până atunci , cu spate le l a portret , din t e a m a de a nu-i : în tâ ln i p r iv i r i le recii, in tense ş i invar iab i l suve rane .

D a r în toate robii le în ce le ma i deplj'lne, în cele ma i consimţi te , m o c n e ş t e u n g â n d de revo l t ă . A l meu se încinse în tăcere , miji ş i pr inse flafcără, şi crescu deoda tă incendiar , când sub coiful a rg in t iu şi cu i ra sa de ca r ton presa t , şi cu safoia g o a l ă în mână , am da t btlsna! în por t re t şi i^ajm spa r t ochii . F u pr imul m e u g e s t de independenţă ş i cine ş t ie dacă-1 r eg re t chiar azi . A m pet recut deci o adevă ­

ra tă după amiază de l i b e r ă j o a c ă , o după a m i c ă frenetică, r evo lu ţ ionară , în ca re c ă p ă t a s e m un as­cendent ve r t i g inos a s u p r a ursu lu i de pluş , al armai-tei de p lumb, al cava le r ie i şi al pa ia ţe lor su lemeni te şi ţ e apăn servi le în a m ă desfăta . D e a tunci î n să por t re tul se r ă s b u n ă şi pe r s i s t ă în colbul suf le tesc din ca re s imt punc ta rea pr iv i re i lui; v e r z i c a valsul de b ronz ve c h i u al fân tâne i de o r i şi unde — toa te fântâni le adevă ra t e au uni v a s pe umerii de îngerii, totul în b ronz vech iu . I a r por t re tu l f a i m o s 1 ) pe care m i l'ai f ăcu t M a r c e l I a n c u în 1922, s e a m ă n ă s t raniu c a tonal i ta te şi expres ie eu defunctul chip pictat; acum m a i bine dte un secol cu toartei d e o s e ­bir i le de procedeu ş i de t e m p e r a m e n t dintre ce le­brul p ic tor ş i meş te ru l necunoscut . D i n locul lui m ă p r iveş te ş i îmi impune o personal i ta te , de acelea o să-1 în lă tur sau M voi dă ru i lui N . D . C o c e a , caire mi- l cere . B i n e a r fii fos t totuşi să- i pot spa rge ochi i , gestul a r însemna liberarea faţă de respectul lucru­lui de ar tă , — ce v ic to r ie v re ţ i mai ech iva len tă cu a săbie i de' l e m n de demul t ? I a r despre v ia ţa să r ­manu lu i s t râbu î ic aflaţi că a fost r o a t a n t i c j , f i l ndc l a m u * * t â nă r şi f i indcă t sufer i t ila u r m ă de o b o a l ă a măduivei. — D e s i g u r anii ce i lungi în fotol iul c u roate şi coche tă r i a nedesminţ i tă a fu larului de m ă ­tase i-au dat acea pa loare ş i aceai p r iv i re de încor ­dare d ispre ţu i toare şi de reţ inere m â n d r ă în faţa sorţii. . . .

I. Vlnea

») Vezi în Baudelaire, prefaţa la ..Petites Poèmes en Pro-

0" accepţiunea cuvântului.

Lamento P l o i de Mar t i e , t r aged ie c i tadină arbori i -ş i fac s e m n ca surdomuţ i i . P e n t r u spec taco lu l de adio p lângeţ i l ac r imi de făină, sonerii , l umină de S f â n t u l B a r t h o l o m e u al af işe lor .

D i n s p r e bar iere noap tea vân tu ie — treci în t re cr is ta le le , feeric, deci — pe r u g u l lăunt r ic răs t ign i tă , în d â r a farului , snop imponderabi l ritm discret pneu ros togo l i t .

Ş i s 'au apr ins s te lare le v i t r ine cumpl i t N e g r u l ( t ău) se s t r âmbă în ca r ton înghi te fel inarele câte unul l a in t ra rea în t ea t ru v a dansa, v a dansa^ -— N u m ă vez i , sufăr , sub Ci l indrul inuti l .

1 9 2 0 . I . V i n e a

Coroana Si literatura

Glor i a mi l i ta ră nu- i m a i a t r age pe reg i . L a u r u l ve rde îi ispi teşte m a i mul t decât f runza de aur şi rubin. F r é d é r i c al I I - lea; o dispreţ]uiise până în t r ' a tâ t că o pă ră s i a în moc i r l a câmpului! de luptat şi oda tă s tăpân pe b i ru in ţă disputa poeţi lor zadarn ica sat is­facţie a vers i f icăre i ei.

F o l o s u l şi ponoasele aces te i rîeşărtăciiuni suve ­rane l e - a t r a s V o l t a i r e . Căc i în spiritiUallull secoil, 'li­teratul era suscept ibi l de a! ii t ămâ ia t sau qiiomàgit, după circumstamţă. Gentiilomufl îi respecta căpă ţâna dar pentru spinare ş i buc i n'avea» în sch imb, nici o f avoa re . ( E x c e p t â n d rate le cazur i de inver t i re ) . S e vede că le considera ca participând dintr'alt individ decât al celebralului venerat. De curând totuşi, se. a f i rma în Fraai ţa , că Htertlle au fos t tm$ ferici te soib abso lu t i smul de odin ioară decât sub democraţ ia de as tăz i . P e a tunci se aicord'a/u ar t iş t i lor sarcinii ş i pen­siuni car le în lesneau t ruda lor c rea toare . Micile" restrângerii impuse l ibertăţ i i de cuge ta re erau uşor şi ou o cât. mai multă, g ra ţ ie e ludate de acei maeş t r i aii exp r imăr i i . A c e a s t a face par te , de afltfei, dlintr'o estet ică sus ţ inu tă ş i de cont imporani . I a r corecţ iu-nile co rpo ra l e , păţaintijille voŞtairiene, au fost s imple în tâmplăr i , posibi l s t imulente .

D a r dor im art iş t i lor noştr i , cari t răesc, incontes­tabil în cea mai absolutistă dintre monarhiile exis ­tente, toate bunele roade aie unui asemenea reg im propnice spir i tului c rea to r . D 'naş t i a noast ră , e fă ră îndoială , în t r i s ta tă de o grafoinarnie hererfitară. P ă ­catul a fost moş ten i t , oda tă c,u co roana , delà r ăpo ­sa ta C a r m e n - S y l v a pe care răul a ţ inut-o p â n ă la bătrâneţe ceeace dovedeşte că năravul literar nu strică vieţei.

L a R e g i n a M a r i a , ca; u r m a ş ă i'dcrectă, se presu­pune a, fi d o a r un caz banajf de moilipsji're. P o e m e în p roză , feerii^, d r ame şi nuiveflă, compl ica te c u apucă­tu r i p ic tura le , g e n e r o s riisipite într 'o argint ie recol tă de c r in i . I a r uiltiîimele ş t i r i spum căjnollirnaJ n 'a cru­ţat nici regafleile vflăistare, c ă reginarEiltealiieta! îşi în­cheagă nostaJLgfa, în s t rofe , că pr in ţul Cairoil chel tu-eşte în întreprindenii cu l tura le un p r i sos de insp i ra ­ţie dev ia t ă , că cea maii t ână ră dintre domniţe s 'a dedat ou pas iune vitciullui l i te rar . O atât de be le­tristică Dinast ie şi totuşi o Curte atât de puţin aca­d e m i c ă ! Odin ioară orice pr inţ işor italian; ou o sută de mii de supuş i , se socot ia umi l i t fă ră câ ţ i va m a ­eştr i , adunaţ i cu - j e r t f e , de pretut indeni la serbăr i le

şi concursur i le cas te luJu i . Mecena tu l a bân tu i t până la e x a g e r a r e în G e r m a n i a , pe l ângă zecile de mi­nuscule t ronur i ş i a pricinuit acea minuna tă deseen^ tralliizaire cu l tu ra lă care face as tăz i fo r ţa su f l e t ească a na$iunei. Ou toa te acestea) feudal i i n'aiu socotŞt, c à pentru persoana' lor a u g u s t ă scribul ar f i u n dar de s t r ic tă necesittate. I n marea: feudă hohetozalenriiariă at Carpa ţ i lo r însă , î n c a r e o t radi ţ ie de căr ţ i postaâe i lus t ra te a ra t ă de câteva ' decenii poetesefe cu-„-ŞS^-t ru v i s â n d r ime pe maluri le 1 Pe.le.sulm, nu s 'au 1^%: decât rare spectacole de g a l ă , în f ranţuzeş te , pfeh-t r u delect; rea , .damelor" de onoare , ă 3-ojéi ; ; mba_

sadoria le şi a corpului de g a i d ă selecţ ionat . Sc r i i t o ­rii se sU'ânig în cafenele , savanţ i i în oluiburăe pol i ­t ice, nici o sfor ţare n 'a tins' v r eoda t ă să- i g rupeze în ju ru l p e r s o n a l i t a t e ! care se v r e a ac t ivă , acapa­ra toare şi v a r i a t ă a ce le i mai propagandfilste dintre R e g i n e . P e n t r u a contopi cele două lumii iremeidfa-bil dezunite şi opuse, ale oligarhiei rafinate şi ale ob­scurei! noastre burghezi i orăşeneş t i şi a pironi dea-supră-Je steaiua unui ideali comun, numai Cur t ea noaistră despot ică era indica tă .

T o t u l s'a mărg in i t la. câ t eva vo lume de mare lux , în vitrină. S'a crezut poate prea mult, în singura for ţă a exemplu lu i .

E cevai. D a r pentru asta să fi fost altfel conţ inutul .

I. Vn.

Davidescu îmscripfsî (Ed. Cultura Naţională)

In l i tera tura română , poez ia lui N . D a v i d e s c u , for t i f icată pe in t ransigenţe estet ice, îşi fixea'ză des­t inul, a lătur i de creaţ iuni le excepţ iona le , într 'o lentă dar statorniică pă t rundere în spir i tul publ ic . D e a l t fel n imic mai f i resc. F ă r ă evoluţ ie , poez ia româ­nească a t recut la un momen t dat în l a g ă r u l unui s imbol i sm cc nu-şi g ă s e a jus t i f icare nici în sensi­bi l i tatea, n ic i în modul nostru de a pr iv i lumea' ex ­ter ioară . A c e a s t ă p rematur i t a te a făcut c a s imbol is ­mul să l âncezească mut lă v r e m e , f ioare exo t i că în sol neprielnic, în regiuni le sterpe ale acrobaţ ie i ve rba le .

D , jDiafvsde'scu redă sim,bot;i.sinuJui definiţia lui cea mai înal tă , cea maii int imă şi este prin aceas ta un în temeietor .

Ca o demonst ra ţ ie s e v e r ă împo t r iva desfrâului prosalic, d-sa se în toarce c u profunde venera ţ i i , la fo rma ex te r ioa ră de expres ie a versu lu i pur. P o e z i a sa se închide cm majes ta te în aus ter i ta tea unor a-l exandr in i desfăşuraţ i înspre nebănui te r ime ca v a ­lur i le . în spre fa leze . A c e a s t ă fo rmă de expres ie este o ches t iune de predilecţie pur ex te r ioa ră . A r t a expresHunii sale rezidă, în primul rând, îji puterea Lăuntrică a ve r su lu i . P o e z i a sa se arh'iitectureazâ în propri i le ei e lemente , şi în această techniică ca r e este însăş i o fo rmulă a d e s ă v â r ş i m ar t is t ice , des­coperim chemarea d-lui D a v i d e s c u de a reda s im­bo l i smulu i în t r eaga lui v i ta l i ta te . Poe tu l îşi ver i f ică emoţ ia l a lumina*- logicei sade şi şi-o e x p r i m ă prim-t r 'o contopire a imag ina t în r i tmul propriei ei. ex ­presi i . V e r s u l este m â n a t pe c lapele emoţionate alici cuvin te lor chemate anume pentru c o m p l e c t a r e a in­tegra le i s imfoni i . Cuv in t e l e îşi a sumă , în poezie, un sens de mi ra j , a lătur i de sensul lor or ig ina l .

Temelie sa le? D . D a v i d e s c u este cercetă torul unei vieţi super ioare de incantaţ ie şi perdiţiutie. A v â n t a t în ispre supreme cucer i r i , va p roc l ama dreptul la supremaţ ie a: f i inţei u m a n e :

...Şi isbuti-vom astfel să facem universul S ă ne privească î n haos drept a x a şi drept centru A tot ce se petrece — şi isbuti-vom pentru Ce facem noi, să-1 facem să-şi schimbe în spaţiu

[mersul.

E sfidarea! t e m e r a r ă cu accente de bruta l i ta te hu-g o l i a n ă ce în curând. în fa ţa rea l i tă ţ i lor opresoare , îşi v a ceda pasu l umi l i r i l o r :

...Dar strâns de a trupului meu închisoare, Ca şi heliotropu 'ntr'un cavou M ă răsucesc zadarnic după soare.

A m c i t a t aces te ve r su r i nu pentru valtoairea i o r — int r insecă — ci p e n x r u că în ele g ă s i m oarecum celle două s tă r i în ca r i oscilează sensibili tatea: d-lui D a ­v idescu E l a n u r i v a s t e în spre infinit , desfăşura te în a rmoni i de t r âmb i ţ i t rumfa ie şi r e t r age r i cari. au câ teoda tă ceva ' din măre ţ ia gra 'vă a v ic tor i i lor g r e u c â ş t i g a t e :

...Dar totuşi cugetă la lumea care S'a strâns ca să-ţi împiedice chemarea, Şi caută măcar prin resemnarea Căderei tale, să te simţi mai mare!...

D . N . D a v i d e s c u este prin exce len ţă poetul i u -f le tu lu i de azi s t r iv i t între cu t r emură toa re asp i ra ­ţii şi t r ag ice în f rânger i .

H. Lotar

E n e s c u î n A m e r i c a , D e M a x , V e n t u r a , L y o n n e l . A l i c e Cocea, Clara I i a s k i l , î n v e c h i u l Cont inent , au sus ţ i ­n u t î n s t r ă i n ă t a t e i a r n a as ta ea n i c i o d a t ă p r e s t i g i u l sen-z ib i l i tă ţe i a r t i s t i c e a r o m â n u l u i . D u p ă s u c c e s e l e c o m e d i e ­n i lor car i a u c u l m i n a t cu t r i u m f u l A l i c e i Cocea, presa fran­ceză la c a r e se a s o c i a z ă cea b e l g i a n ă , a m e r i c a n ă , e l v e ţ i a n ă vorbeş te cu deoseb i t e e l o g i i do. concer te le Clara Haslci l .

N a t u r a m u z i c a l ă deoseb i tă a aceste i p i a n i s t e , per sona l i -t a i c a ei a r t i s t i c ă ce depăşeş t e cu m u l t î n s u ş i r i l e unei exce l en te i n t e r p r e t e , an u i m i t pe toţi m u z i c a n ţ i i — ne spun cronicar i i cu a u t o r i t a t e , clin occ ident .

Le Monde muzical d in I a n u a r i e (Pav i s ) s u b s e m n ă t u r a • iui K. D. D e l a g e :

, C u o aparentă d e l i c a t ă , Clara' Hafekil es te o a r t i s t ă p l i n ă (ic Pliergrie ş i p a s i u n e . I n t e r p r e t a r e a ce a dat lui Bac i i e cu. totul super ioară . Sub d e g e t e l e ei , p ianu l c n p ă t ă a m p l o a r e a , v a r i e t a t e a şi f ineţea s u n e t u l u i de orgă .

S o n a t a op. 109 de B o e l h o v e i i a fost r e d a t ă cu cea mai m a r e a d â n c i m e , iar Scenes d'lOnfants de S e l i m n a n n cu toata f r ă g e z i m e » ş i de l i ca te ţea necesară . . .

( â l despre ' v i r t u o z i t a t e a ar t i s t e i ea es te i n c o m p a r a b i l ă " . (Jazelle de Laitsumir (11 Febr . c o r e s p o n d e n ţ ă m u z i c a l ă

din P a r i s .

iX'laia Huxkil t r e b u i e n u m ă r a t ă prii t i v c e i mai de f runte in terpre ţ i c o n t i m p o r a n i . Si ne v o m feri să-i d ă m t i t lu l de v i r tuoză , f i i n d c ă n i m e n i , a scu l tând-o . nu se g â n d e ş t e la v i r t u o z i t a t e , n i c i o d a t ă a p o i n'a fost a r t i s t ă î n t r ' o m a i sp l end idă s t ă p â n i r e a for ţe lor sa le .

Dar ş i câtă o m o ţ i u r e a s târn i t în tre p i a n i ş t i i , s i n c e r i , ş i i i n i s i e h i m , ven i ţ i să a s c u l t e pe o co lega : Măreţ p r o g r a m s);:-t':inu (iintr'iiii capa! !a a l tul cu o b r a v u r ă şi cu o m ă e s -tJ'ie i n c o m p a r a b i l ă ! F i e că Clara H a s k i l i n t e r p r e t e a z ă opere de aclăxe s e n t i m e n t , f ie că e x e c u t ă bucăţi de s t ră lu ­cire mai s u p e r f i c i a l ă , ea ş t i e s ă scoată d in tr ' in se l e m a x i m u l de e m o ţ i u n e de g r a ţ i e şi de sp ir i t . Si cu d â n s a p u t e m fi l ' i i i ş t i ţ i : succese l e de r a m p ă nu v o r î n t u n e c a n i c iodată p e m u z i c i a n ă î n folosul v ir tuoze) . . ,"

( G u s t a v e D o r e )

The .Vece-) 'ork-Heiald (Par i s 25 Ianuar ie ) : . , in fo i ic -r t i i l ei de ."vlr.tţi seara Ci:' i a n . ) Clara Hask i l —

o s t r ă l u c i t ă d i s c i p o l â a şcoalei f r a n c e z e — a dat. ca o mu­z ic iana d e s ă v â r ş i t ă o in t erpre tare d e v o t a t ă oper i lor m a e ş -Iri lor c l a s i c i . V i r t u o z i t a t e a ei es te i m p e c a b i l ă şi n a t u r a l ă . A a d a o g ă ! o bucată de Albe i ) i z redată cu m u l t farmec ."

Le Caulois (Par i s 29 i a n . ) :

. . .Kecitalu! d-reî Clara H a s k i l a dovedi t că a c e a s t ă pia­n is tă este tot atât de d e s ă v â r ş i t ă m u z i c i a n ă p e cât de stră­lucită v irtuoză".

(Louis S c h u e i d e r )

Le Menestrel (9 Febr . 1923) :

>,Un joc. s incer , prob, care n'are în vedere decâ t opera , t e e h n i c ă prec i să şi d i v e r s ă , o s e n s i b i l i t a t e m u l t i p l ă , n u a n ­ţată , n e t u r b u r a t ă de a r d o a r e a t e m p e r a m e n t u l u i .

Inde'pendence Belge ( B r u x e l l e s 9 Febr . ) : „Concertul de er i al p i a n i s t e i r o m â n e C lara H a s k i l a f o s t

î n t r ' a d e v ă r s e n z a ţ i o n a l . î n t r e g u l p r o g r a m a fost e x e c u t a t de d-şoara H a s k i l în t r 'un c h i p pe care n u e z i t ă m şă- l n u ­m i m de n e u i t a t (ur inează o l u n g ă ş i e l o g i o a s ă a n a l i z ă a p r o g r a m u l u i ) . Cât p r i v e ş t e ce le d o u ă s o n a t e de S c a r l a t ş i A s t u r j a s de A l b e n i z , redate î n t r ' u n t e m p o v e r t i g i n o s , exe ­c u ţ i a lor a fos t u lu i toare . A fos t o ş e d i n ţ ă d i n t r e ce le ce nu se p o t u i t a !...

S u c c e s u l d-şoarei H a s k i l s t a b i l i t de la î n c e p u t s e t r a n s ­formă la s f â r ş i t în tr 'un a d e v ă r a t tr iumf . Clara H a s k i l s'a a f i r m a t ca u n a din ce le d i n t â i u p i a n i s t e ale t i m p u l u i " .

(E . Closson) .

A s u p r a a c e l u i a ş i concert de la B r u x e l l e s , c i t ă m d i n „Etoile 'Mae" : „.. .Clara H a s k i l e s te un t e m p e r a m e n t , o personali­tate d intre ce le m a i i n t e r e s a n t e ş i ce le m a i d e s ă v â r ş i t e . T o a t e g e n u r i l e de e x p r e s i u n e s u n t redate tot a t â t d e b i n e î n j o c u l ei, r â n d pe r â n d g r a v , p a s i o n a t , s p i r i t u a l , d u i o s Sa.i s t ră luc i t . N u a n ţ ă r i l e s u n t m i n u n a t e : u ş u r i n ţ a , c lar i ­ta tea , f i n e ţ e a t u ş e u l u i s u n t p u r ş i s i m p l u a d m i r a b i l e . Este î n t r ' a d e v ă r g e n i a l aces t j o c a t â t de p e r f e c t şi t o t u ş i atât de n a t u r a l . S u c c e s u l m a r e i a r t i s t e a fos t pe cât de e n t u z i a s t pe a t â t de mer i ta t" .

Expoziţii D Architect E. Soaneu-Algi diplomat de gu-

guvernul francez, deschide la Maison d Art in ziua de Joi 26 Aprilie expoziţia sa de desene şi architectură.

Un geoglavan smegmatic, al cărui nume sfârşeşte, după cum se vede, cu un calambur transdunarean p« socoteala propriului cap al purtătorului, îşi etalează secreţiile intime pe .paginile din dos ?°JΙ"» Facla" desigur fără ştirea directorului, totdeauna

'surprins prin acea parte. E o încercare penibil cor-nutâ. de a polemiza cu noi- Cocea, lamureşte-l tu! Tot ceea ce putem face pentru Geoglavanul faclei tale e să-i oferim un bilet de baie.

Numărul viitor al CONTIMPORANULUI apare Sâmbătă 5

Maiu