ŞTEFAN ZELETIN

Notă biografică

1882—1934

*

f-

Puţini sînt gînditorii români moderni care, asemeni ui Ştefan Zeletin, să fi fost atît de- discreţi în privinţa ieţii particulare, iar după moarte biografia lor să se fi ransmis atît de fragmentar, sărac, deformat ori lacunar, lele cîteva monografii ce i s-au consacrat, excepţie fă-ind — într--o bună măsură — studiul lui Cezar Papacos-ea1, au perpetuat unele erori de informaţie. Se impune, i consecinţă, o clarificare biografică, astăzi, la prima etipărire integrală şi neştirbită a operei lui de căpete-ie. Burghezia română. Originea şi rolul ei istoric.

Pe numele real Ştefan Motăş, Ştefan Zeletin _s-a năs-ot la 19 iunie 1882 în satul Burdusaci din fostul judeţ "ecuci, actualul judeţ Bacău, şi a murit la Bucureşti în iua de 20 iulie 1934. Nu a fost căsătorit.

Fiul natural, aşa cum precizează şi actul de naştere2, kl Catincăi Motăş (1839—1912) 3, văduva postelnicului Du-trutrache Motăş (1820 sau 1821—1866), Ştefan Motăş, care « v e a să-şi ia pseudonimul de la pîrîul Zeletin ce străbate Burdusacii, s-a născut în al 16-lea an de văduvie al inamei sale, însă a crescut în mijlocul celor 6 fraţi şi al •amiliei Motăş, familie de răzeşi înstăriţi, ale căror răzeşii '•Erau presărate de o parte şi de alta a Zeletinului, pe o k s t a n ţ ă de aproximativ 20 de km. De altfel, şi astăzi exis-

: Cezar Papacostea, Ştefan Zeletin. Viaţa şi opera, Bucureşti,

-' Arhiva C. D. Zeletin. 3 C. D. Zeletin, Disertaţie istorico-jilologică asupra toponi-ului Burdusaci, mss., circa 500 p.

6 Notă biografică Notă biograf ică 7

tă satul M o t o ş e n i , pe n u m e l e or ig inar Motăşeni , atestîn intrarea acestui p a t r o n i m i c în t o p o n i m i e . Ştefan Moţăi s-a înălţat într-o fami l ie de tradiţie cărturărească. în n e a m u l M o t ă ş au existat n u m a i bărbaţi şt iutori de carte ş c h i a r cărturari. U n u l dintre ei a fost E p i s c o p u l Ioanichj a l R o m a n u l u i (cv>1700—1769), b u n c u n o s c ă t o r al realita ţ i lor M o l d o v e i , ct i tor de biser ici ( c u m este biser ica Sf inţ A p o s t o l i P e t r u ş i P a v e l d in Oprişeşt i) ş i reputat expei in chest iuni de, hotărnicie, un fel de ing iner t o p o g r a f q g e n u l celuilalt i lustru tecucean, p o e t u l ş i cărturarul Coi c.-iche C o n a c h i . V l ă d i c ă i l o a n i c h i e i-au p r e m e r s în scaunl episcopal , pr intre alţii, G r i g o r e Ţ a m b l a c , Anastas ie Crin: ca, Dosof te i ş i avea să-i u r m e z e V e n i a m i n Costachi 4 .

Famil ia e însă m u l t mai v e c h e , M o t ă ş f i ind u n u l di ce le dinţii n u m e întâlnite în d o c u m e n t e l e moldoveni ' Mihai Costăchescu ne asigură că un s t răvechi Motăş , ca i „ e r a p o a t e şi în v e a c u l al X I V — l e a " , a dat n u m e l e s i tulul M o t o ş e n i . Mihăi lă M o t ă ş este cel dintîi atestat do r u m e n tar, o dată cu satul Burdusaci , într-un ur le d in i mai 1555 emis de v o i e v o d u l A l e x a n d r u Lăpuşneanu, 1 Huşi 5 . .

Mama. Cat inca Motăş , născută Chiriac, a văzut k i m i n zilei în satul Ursa de pe v a l e a Zelet inului , situat la km sud de Burdusaci , satul în care avea să se, căsătoreasc şi să-şi trăiască restul vieţii . Cei care au cunoscut-o v o i b e a u despre ea cu ev lav ie . Era f i ica lui Şte fanache Chi riac, zis Ş c h i o p u l , pr iv ighetor ( subprefect) a l O c o l u l u i Ze letin, cu sediul la Ursa, b o i e r fără m o ş i e dar bogat , v e n i aici d in Bălăbăneşt i i de T u t o v a , însurat cu o fată d in fa mii ia Taşcă . Vi i toru l f i lozof Ştefan Z e l e t i n pur ta dec i pre n u m e l e b u n i c u l u i matern, de la care va f i moşteni t , pro babil, şi un a n u m i t spirit justiţiar, e v i d e n t în viaţa şi î i o p e r a sa. Tradiţ ia orală spune că Şte fanache Chir iac venis< d i n sudul Dunări i , f i ind ori m a c e d o r o m â n greeizat, or g rec . Sever , u n e o r i despot ic , intr înd u ş o r în c o n f l i c t c i răzeşii Ursei, e l fusese adus în părţ i le Ze le t inu lu i de că tre unii m e m b r i ai famil iei ar is tocrate greceşt i Peţa, c a n avea o m o ş i e la Ţăpoaia, sat de l îngă Ursa. U n u l din-

* G. D. Zeletin, Ştefan Zeletin în dialog cu Vasile Bogrea „ M a n u s c r i p t u m " , X I V , 2(51), 1983, p. 108—122.

* M i h a i Costăchescu, Documentele moldoveneşti înainte di Ştefan cel Mare, II, 328, 1932.

| p « aceşti Peţa fusese adminis t rator a l i m e n s e l o r moş i i in Mînăstiri i Răchitoasa. La Ursa, Ştefanache Chir iac

vii înălţa o casă imensă, întrebuinţată pe r înd ca s u b p r e -fectură, judecător ie , j a n d a r m e r i e şi, permanent , drept Inuanţa personală. In t i m p u l d o m n i e i lui A l e x a n d r u loon Cuza a servit de şcoală.

Ascendenţa g recească a lui Ştefan Zelet in, c a r e î i v e n e a Blidar d in partea m a m e i , a a v u t însemnătate în viaţa

Iul spirituală. Conşti inţa e lenică exp l ică în b u n ă parte Unitatea sa pent ru gândirea G r e c i e i antice, i lustrarea

Catedrei de I n t r o d u c e r e în f i lozof ie ş i Istoria f i lozofiei vi •chi şi m e d i e v a l e a Facultăţ i i de l i tere şi f i lozof ie d in liiuî, t raduceri le sale din S e x t u s Empir icus 6 , apărarea tra­duceri lor d in P l a t o n . a l e lui C e z a r Papacostea 7 , lectura neistovită — chiar şi pe l ini i le f rontului din p r i m u l răz-Ixii m o n d i a l — a scri i tori lor G r e c i e i antice, atestată de f lOrespondenţa cu Vas i le B o g r e a . „ S î n g e l e e len ic -— va « c r i c Ştefan-,Zeletin 8 — , pe c a r e n u fără f ior îl ştiu p u l -Klnd. în v i n e l e mele , mi-a creat să laşul ' suf letesc în t e m ­plul u m a n al f i lozofiei r o m a n t i c e germane, ea însăşi plămădită în spiritul ş i pe temel i i le e leni smului . "

Tatăl. P o s t e l n i c u l D u m i t r a c h e Motăş , m o r t cu 16 ani înainte de a se naşte Ştefan Zele t in, r ă m î n e pr in u r m a r e numai tată de jure al v i i torului f i lozof. Era destul de b o -| B t : G h , Ghi ţu lescu, în Monografia istorică a Tirgului Tfcuci, publ icată în fo i le ton 9 î l n u m ă r ă printre propr ie -larii t ecuceni de moşi i î n anul 1856. D u p ă moar tea lui timpurie, m o ş i a ş i bunur i le aveau să scadă, f ie pr in v î n -Iftre, fie pr in împărţ i re între urmaşi . D i n p r i m a căsăto­rie, cu Marfa D. Brînzei, va avea un fiu, M i h a l a c h e M o t ă ş (11(50-1908), e r o u în războiul d in 1877,- iar d i n a d o u a că­lătorie, cu Cat inca Chiriac, va avea pe Măria, căsătorită l 'i ' iinicheru (1859—1935) ş i pe A l e x a n d r u (1860—1926) , fratele mai mare , „ B ă d i a " care 1-a ajutat în per ioada Itudii lor din ţară şi din străinătate pe Ştefan Zele t in .

11 Sextus Empir icus, Scurtă expunere a filozofiei sceptice, d in pteeştede Şt. Zelet in, Bucureşti, Cultura naţională, M C M X X H I .

' Şt. Zelet in, Platon în româneşte. Respect adevărului!, „Ke~ w .I.I (ic f i lozofie", 1931, X V I , 2, p. 180.

" Cuvînt de lămurire, î n : Şt. Zelet in, Neoliberalismul, 1927, Uit li tura „ P a g i n i agrare şi sociale", Bucureşti, p. 274.

" „Cur ieru l Tecuciu lu i " , 3 apri l ie 1939, 5, 8—9, p. 5. ,

8 Notă biografică

Ceilalţi copii ai Catincăi Motăş, Natalia, Safta, Dumitr şi mezinul Ştefan sînt născuţi în văduvie. Oameni sobri discreţi şi buni, Motăşeştii i-au înconjurat cu dragost pe copiii ultimi ai Catincăi Motăş.

Problema paternităţii lui Ştefan Zeletin, prea puţin sensibilă la completări viitoare, poate fi pusă astăzi, cînc protagoniştii acestei istorii neguroase, pe care filozofu o ocolea, au trecut de multă vreme în lumea umbrelor astfel că discreţia, cuvenită pînă acum, îşi pierde temeiul Puţinii contemporani ce i-am cunoscut vorbeau desprd Ştefan Zeletin ca despre o fiinţă reţinută şi tainică îrl toate privinţele, dar mai ales în acea a confesiunilor pri-j vitoare la familie. Discreţia lui era pusă pe seama firi! de taciturn şi de om singuratic. Rezerva sa era datorata însă faptului că se ştia bastard. însăşi adoptarea unul pseudonim, cînd numele Motăş era şi vechi şi cunoscut^ măsoară distanţa ce ţinea s-o ia faţă de numele lui Dumi-! trache Motăş. In monografia pe care i-o închină postumj Cezar Papacostea ocoleşte cu delicateţe această chestiune! N-o ocolesc însă nici Valeriu D. Bădloeânu10, nici Dr] Dumitru Mureşan 1 1 în monografiile l o r , oferind însă in] formaţii eronate. Mărturii contemporane şi de familie at j menţinut ştirea după care 1at. i l r e a l a l lui Ştefan] Zeletin ar fi fost Neculache BrăSSCU, răzeş înstărit „şi primar ai Burdusacilor, ce avea :,i a l ţ i copii din flori . . . Ştefan Zeletin semăna la înfăţişare eu fiul acestuia, Ni-] colae Brăescu (1880—1960), magistrat la înalta Curte d Casaţie, dar şi tenor în tinereţe, Care a jucat un rol pozitivi în impunerea creaţiei originale d e o p e r a . 1 - Tu famili Brăescu existau puternici- p r i i p a r i i n t e l e c t u a l e . Văru lui Nicolae Brăescu, doctorul A l e x a n d r u Brfiescu (1860--1917), a fost creatorul î n v ă ţ a i i n u l n l n i u n i v e r s i t a r de psi 1

hiatrie din Moldova şi c t i t o r a l Spitalului Socola di

18 Valeriu D Bădiceanu, Ştrjan '/.rlrthi, doctrinar al burghe ziei româneşti, Bucureşti, Tipojţi-nl'ld Uiilvw.nl, lii'i:».

1 1 Dr. Dumitru Mureşan, < ' . m r . • / . / ( . i rnniomică a lui Ştefan, Zeletin, Editura Academici, Un.-un jll, llivi.

n C. D. Zeletin, Un nuvtc l,-n<u <l<- In. i /niturile creaţiei ro\ mâneşti de operă, tenorul Ntcofo» B r f l i rn tIHHO—1960),' Alma nahul Ateneu, 1 9 8 0 , p. 1110 IH.i

Notă biogratică S

laşi13. Extrem de instruit în specialitate, doctorul Ale-Kundru Brăescu studiase în cele mai reputate universi­tăţi din Franţa, Belgia, Elveţia şi Anglia şi nu ştim dacă acest fapt nu* 1-a influenţat pe Ştefan Zele,tin, în peri­plul său prin universităţile din Germania, Franţa şi Anglia.. . La o lună după moartea lui Ştefan Zeletin, Cezar Papacostea face aluzie pentru întîia oară într-un text tipărit la paternitatea incertă a prietenului său: „El »ru, cum.se zice «singur pe lume». Ceva colaterali, da: do dînşii, în zece ani, abia mi-a vorbit de 2 — 3 ori şi nu­mai spre a mă lămuri asupra unei realităţi pe care am tiiţeles-o şi am aprobat-o fără a o comenta (s.n.) . . . Ca lucrul să fie complet ( . . . ) şi-a păstrat mai departe, şi pentru viaţa de toate zilele, pseudonimul literar . . . " 1 4

Şcoala primară. Primele 4 clase primare le-a urmat, Intro anii 1889 şi 1893, la Burdusaci, avîndu-1 învăţător j)o cumnatul său, C. Primicheru. Clasa a cincea a urmat-o In satul Coasta Lupei din comuna Nicoreşti, ca elev al unui alt cumnat, învăţătorul Grigore Popa, care şi-a dat rnuima cel dintîi de posibilităţile intelectuale deosebite ttlc; copilului.

Studii secundare. între 1895 şi 1899 urmează cursu­rile Seminarului teologic Sfîntul Gheorghe din Roman. ICnto perioada acelor grave deziluzii privitoare la ambianţă cure aveau să-i determine rezerva de mai tîrziu faţă de practica religioasă şi, într-o oarecare măsură, faţă de credinţă, o perioadă de îmbolnăviri ce-1 vor marca pentru întreaga-viaţă. în 1899 trece cîteva examene pentru cia-«i'lo superioare seminariale la Iaşi şi pînă în toamna anu­lui 1902 îsi dă toate diferenţele de la seminar la liceu: In iunie 1901 trece ca particular clasa a V-a, în toamnă • liisa a Vi-a. Clasa a VH-a (1901—1902) o urmează li iNcris regulat la Liceul „Gheorghe Roşea Codreanu" din I »u Iad, secţia clasică, pe care o absolvă cu premiul I, iar In toamna aceluiaşi an trece ca particular clasa a VIII—a, recent introdusă. Examenul de absolvire îl trece la Liceul National din Iaşi, alegîndu-şi ca dizertaţie tema „Cele 3

1:1 C. D. Zeletin, Doctorul Alexandru Brăescu (1860—1917), i.if.-iiirtetor al învăţămîntului universitar de psihiatrie, ctitor al

rKiilului Socola din Iaşi, Almanahul Ateneu, 1986, p. 16—19. 14 Cezar Papacostea, Post mortem Ştefan Zeletin, „îndrepta-

<", 18 august 1934, p. 1.

10 Notă biografică

facultăţi ale sufletului" în timp ce colegul şi prieten său, Vasile Bogrea, îşi alege subiectul „Deosebirea dintr clasici şi romantici".

Studii universitare. Intre 1902 şi 1906 urmează cursu rile Facultăţii de litere şi filozofie a Universităţii di; Iaşi. In 1906 îşi trece examenul de licenţă magna cu laude. Atmosfera ieşeană o evocă într-un manuscris ir| titulat De unde ne vine lumina, în care spune despr erou: „Era visător din fire: dar pe străzile pustii ale ace-;" tui oraş, unde totul îmboldeşte la reverie, vagabondare? neînfrmlă a ideilor s a l e devenise o adevărată boală;.X cele din urmă ol ajunse a trăi mai mult în cer, încît p ţin habar avea de ceea ce se petrecea pe pămînt. Dulcel nostru oraş, cu viaţa sa stinsă, ncmaitrăind decît di' amintirile trecutului, o în adevăr pepiniera visătorii^ ţării. Dar tocmai de aceea laşul îmi pare ceva strai" dacă nu chiar ridicol în ţara noastră. Şi dacă la noi îf deobşte a îi visător e de rîs, apoi a fi visător ieşean e două ori de rîs".

1906—1909. Intre aceşti ani a fost secretar al Sem< narului pedagogic universitar din Iaşi şi bibliotecar, la 1 septembrie 1909 ocupă, ca suplinitor, catedra limba germană de la Liceul Codreanu din Bîrlad, po* pe care va fi titularizat la 1 februarie 1910.

Studii în străinătate. Intre 1909 şi 1912, studiază I lozofia în mai multe universităţi europene. Iată prezer tarea făcută de el însuşi acestei perioade în Autobiogd fia (Lebenslauf) scrisă de mînă în 1911 şi comunicat nouă de rectorul Universităţii din Erlangen1 5: „în.toaixj na anului 1907, am venit în Germania şi am studiat semestre filozofia la Berlin. In anul 1908—09, datori stagiului militar, am fost nevoit să întrerup studiile | străinătate: în această perioadă mi-am dat de asemen examenul de stat pentru titlul de profesor de liceu drept urmare, am fost numit în toamna anului 1909 pr" fesor la liceul din Bîrlad. îndată după numirea mea, ţ s-a acordat concediu pentru continuarea studiilor în str inătate şi, în.felul acesta, am studiat semestrul de v a | 1909—10 la Sorbona, din Paris, în semestrul de vară 1 9 | la Universitatea dhi Leipzig, în semestrul de iar

18 Arhiva Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Erla gen, (Sermania, Dosar Ştefan Motăş.

Notă biografică 11

010 -11. din nou la Universitatea din Berlin şi în se­i n . ".Irul de vară în curs (1911) la Universitatea din Erlan-

11 i i " . După vara anului 1911, Ştefan Zeletin a urmat cursuri universitare şi la Oxford.

Doctor în filozofie al Universităţii regale din Erlangen. BUciplina principală de examen a fost istoria filozofiei, i II disciplinele secundare economia naţională şi pedago-i ' i i Lucrarea de doctorat a avut ca subiect: „Persönlicher Moalismus gegen absoluten Idealismus in der englischen l'iultisophie der Gegenwart" (Idealismul personal faţă cu itltniismul absolut în filozofia engleză contemporană.) i ii i un crîmpei semnificativ din referatul profesorului filei lard Falckenberg: „Domnul Motăş, care a studiat timp

¡H f l semestre la Iaşi, 3 la Berlin şi cîte unul la Leipzig, Parin şi Erlangen şi care mi-e cunoscut de la lucrările i l n «eminar ca o minte ageră, şi-a ales el singur tema, pe-¡tmne sub influenţa imboldurilor primite de la Paris, kl ti tratat-o într-o manieră demnă de laudă. Stilul este limpede iar limba-germană o stăpîneşte într-o măsură Vlndnieă de admiraţie la un străin. El derivă în mod just Hllţrnroa pragmatico—umanistă din opoziţia faţă de ide-« l U i n u l absolut al hegelienilor englezi şi le atacă ipotezele i -i i n l r - o critică severă . . . 1 1 1 6

Dlzertaţia a fost susţinută şi apreciată magna cum ide la 12 decembrie 1912 şi tipărită în 1914 în Editura

! 1 i nnys din Berlin.

i'>IZ—1920: profesor la Liceul Codreanu din Bîrlad. " Imul în filozofie al Universităţii din Erlangen a con-11 ' il să predea limba germană în liceul la care el însuşi

<i i;e. într-o completă izolare de viaţa intelectuală a i, lucra la Evanghelia Naturii, al cărui prim volum

. i •••> ! publice în 1915 la Iaşi, în Tipografia N.V. Şte-i - n i . manuscrisul volumului al doilea dispărînd în bom-' i míentele ultimului război. Desăvîrşeşte volumul de

i II n i " Clipe de reverie, gata din 1911, din care va pu-i o parte sub titlul Nirvana, gînduri despre lume şi

I'.ucureşti, Editura revistei „Pagini agrare şi so-i i • i:)28, 77 p. Nu ia parte la efervescenţa scriito-

i .'el din Bîrlad, ordonată în jurul lui Alexandru Vla-al Societăţii literare Academia Bîrlădeană, în-

l./.-m..

12 Notă biografică

fiinţată la 1 mai 1915 de către G. Tutoveanu, Tudor Pam file şi Toma Chiricuţă. Acesta din urmă avea să devin' repede cel mai înverşunat acuzator al cărţii lui Ştefa Zeletin, Din Ţara Măgarilor. însemnări, Bucureşti, 191& în cadrul a ceea ce începuse a se contura ca un proce~ de presat curmat de intrarea României în primul război mondial. Urmare a participării directe la războaiele di" 1913 şi 1916, Din Ţara Măgarilor rămîne unul din cel* mai realiste şi aspre pamflete din literatura română, car! a atras tunetele jupiteriene ale lui Nicolae Iorga şi al olimpului său. Paginile negrului pamflet condensează amărăciune adîncă, o indignare fără margini şi lucrare unui puternic spirit justiţiar, avînd ca obiect neamul ro. mânesc şi ţara românească. Izvor de suferinţă, existent acestei cărţi îl va adinei în cercetarea determinismulu structurilor sociale ale României, ceea ce a avut drep consecinţă elaborarea operei lui capitale, Burghezia ro •nană. Originea şi rolul ei istoric, 1925, şi Neoliberalismu 1927. Şocul emoţional deşteptat de scrierea pamfletul şi de urmările tipăririi lui a rodit într-o înţelegere sup rioară a realităţii româneşti. în 1925, anul publicări Burgheziei române, Ştefan Zeletin va scrie: „ . .. eu m-a împăcat sufleteşte cu această ţară". Angajarea s fletească în cercetarea devenirilor sociale româneşti er pentru cl o asceză căreia nu i se poate înţelege tragis, mul înainte de a i se înţelege seriozitatea şi absolutul. Tot î n episodul bîrlădean s c r i e şi Retragerea, 1926, carte de proză conţinînd însemnări şi. reflecţii psihosociale d pe front, nu fără repercusiuni asupra viziunilor lui s o | ciologice ulterioare. Colaborează cu studii şi cercetări 1 revistele: Convorbiri, literare, Ideea europeană, Arhiv, pentru ştiinţa şi reforma socială.

1920—1927: profesor la Liceul Mihai Viteazul di Bucureşti. Transferat în Capitală, continuă să prede limba germană, dar şi economia politică, avînd printr colegi proeminente personalităţi ale vieţii culturale r~ mâneşti ca: I.D. Ştefănescu, P.V. Haneş, Paul Papadopol A.I. Candrea, Tudor Vianu, Al. Claudian, Tache Papa' hagi, Şcarlat Struţeanu, N. Cartojan. Elevul Şerban Ţi teica, viitorul eminent fizician şi membru al Academiei îi va stenografia cursul de economie politică pe baza că] ruia va elabora cursul tipărit. Continuă colaborarea I

Notă biograîică 13

revistele amintite, cărora li se adaugă: „Independenţa economică", „Dreptatea socială", „Revista de filozofie", „Plutus", „Pagini agrare şi sociale", „Viitorul", „Revista română", „Năzuinţa românească" (Craiova), „Pasul vre­mii", „Revista critică", „Viaţa românească".

Două evenimente de cea mai mare însemnătate pen-. tru viaţa sa şi pentru sociologia românească se petrec în uceastă perioadă: publicarea cărţilor Burghezia română. Originea şi rolul ei istoric, 1925,.Bucureşti, Editura „Cul-Lura naţională", şi Neoliberalismul, 1927, Editura revistei „Pagini agrare şi sociale". Caracterul lor de cercetare originală a fost îndată remarcat, iar importanţa, lor se-zisată fără întîrziere. „Un studiu de o neobişnuită adîn-cime"—apreciază G. Ibrăileanu Burghezia română. „în vremea din urmă — scria Tudor Vianu în 1930 1 7 — un gînditor care a publicat o carte foarte interesantă a ară­tat greşeala istorică pe care o comite Maiorescu atunci cînd spune că modernizarea României, în preajma anu­lui 1820, a fost pur şi simplu o asumare de forme fără fond, un împrumut artificial. Acest gînditor este d-1 Şt. Zeletin, profesor la Universitatea din Iaşi, care a scris o foarte interesantă carte apărută sub titlul Burghezia ro­mână, în această carte, d-1 Şt. Zeletin, care este un adept al materialismului istoric, socoteşte că modernizarea Ro­mâniei n-a putut să fie opera unei voinţe arbitrare de a asuma forme în absenţa fondului corespunzător, ci a tre­buit ca acest fenomen istoric să fie determinat de cauze profunde". „Burghezia română — avea să scrie în 1935 Al. Claudian1 8 — este o lucrare pe care nici o critică nu o va putea vreodată clinti din locul ei proeminent în cercetarea sociologică românească ( . . . ) . Prin înălţimea ei de concepţie, prin aparatul ei logic impecabil, prin geo­metria perfectă a compoziţiei, ca şi prin documentaţia vastă pe care se reazimă, Burghezia română este una din marile cărţi ale cugetării contemporane". O carte „într-a­devăr bună" reflecta, în 1943, C. Noica1 ?.

~> Tudor Vianu, Opere, voi. 9, Bucureşti, Editura Minerva.p.

° 8 4 ' w AI Claudian, Sociologia lui Ştefan Zeletin, în „Revista

<l0 fiJrc°fieNoinca,3bS' Vc&rfleie burghezie, în „Vremea", i6

mai 1943, X V I , 698, p. 1—2.

14 Notă biografică

Neoliberalismul continuă cu necesitate Burghezia ro­mână. Prin neoliberalism Ştefan Zeletin înţelege inter-venţionismul de stat în libertatea individuală şi în pro­prietatea particulară, ca o necesitate legică a dezvoltării societăţii româneşti, consfinţită prin Constituţia din 1923. Neoliberalismul contravine liberalismului clasic de jpînă la primul război mondial, doctrină a libertăţii totale, a iniţiativei şi a proprietăţii private.

Activitatea editorială^a lui Ştefan Zeletin, restrânsă cum a fost, rămîne legată în bună parte de numele prie­tenului şi consăteanului său, C. Filipescu (1879—1947), inginer agronom specializat în economia agrară şi scriitor, director proprietar al editurii .şi revistei „Pagini agrare şi sociale". El a avut marele merit de a fi înfrînt rezerva iui Ştefan Zeletin, tipărindu-i în editura sa următoarele cărţi: Retragerea, 1926, Neoliberalismul, 1927 şi Nirvana,', 1928, iar în revistă, numeroase articole şi .studii care n-au mai apucat să fie adunate în volum.

1927—1934: profesor la Universitatea din Iaşi. La 6 octombrie 1927 Ştefan Motăş Zeletin renunţă la ezitarea onomastică, schimbîndu-şi oficial numele din Ştefan Mo-1 tăş în Ştefan Zeletin. Impus în gîndirea românească mai ales prin Burghezia română şi prin Neoliberalismul, Ştefan Zeletin fusese chemat şi nu mit, în ziua de 17 iu-; nie 1927, la Universitatea din Iaşi, pe baza articolului 81 din Legea învăţămîntului superior, ca profesor titular al Catedrei de Introducere în Eilozofie şi Istoria filozo­fiei vechi şi medievale, în apeeaş] şedinţă a Senatului' universitar în'care a fost numit şi lorgu Iordan, profesor universitar la Catedra de limbi şi literaturi romanice, în numele profesorilor titulari ai Facultăţii de litere şi filozofie a Universităţii din laşi, raportul a fost prezentat de preşedintele comisiei, profesorul Petre Andrei, care a făcut o prezentare elogioasă fiecărei lucrări în parte. Printre cei 14 semnatari ai raportului, îi menţionăm pe: A. Philippide, I. Simionescu, V. Buţureanu, I. Minea, P. Andrei, I. Petrovici, M. Ralea, G. Ibrăileanu, P. Bogdan (rector). La 30 iunie 1927, comisia specială a Ministerului Instrucţiunii, formată din profesorii de filozofie P.P. Ne-gulescu (Bucureşti), FI. Ştefănesou Goangă (Cluj) şi Petre Andrei (Iaşi), validează propunerea Universităţii din Iaşi, astfel că la 3 august 1927 este emis decretul regal prin

Nota biografică 15

care Ştefan Zeletin e numit, începînd de la 15 iulie 1Ş27, profesor titular la catedra amintită. în crearea acestui post şi în dirijarea lui Ştefan Zeletin spre el, un rol im­portant 1-a avut ministrul instrucţiunii, filozoful Ion Pe­trovici, prieten al lui Ştefan Zeletin şi tecucean de ori­gine. Astfel, la 19 octombrie 1927 noul profesor semnează jurămîntul, se mută la Iaşi (strada Oastei 9), iar la 20 noiembrie 1927 îşi ţine prelegerea inaugurală Forme de gindire şi forme de societate2®. încă de acum încep tris­teţile acestei de a doua perioade ieşene: pe spatele unei invitaţii la cursul inaugural, profesorul de filozofie a scris: „ A u luat parte vreo 50 persoane cu studenţi cu tot !" Cezar Papacostea notează,21 referindu-se la pe­rioada ieşeană a prietenului său: „în acest răstimp, Z e ­letin si-a făcut trieniul universitar ce proiectase (anii 1927—28, 1928—29 şi 1929—30); iar după un concediu de un an pentru boală, a reluat cu o mai mare amploare ciclul, atingând de data aceasta toate curentele de gîn-dire, hu numai din lumea veche şi veacul de mijloc, cît îl obliga titulatura catedrei, dar şi pe acelea din timpu­rile ce an urmat acestor două evuri. Zeletin concepuse temeliile unei istorii sociale, pe care dorea s-o trateze în strînsă legătură cu dezvoltarea problemelor de această na­tură. Legătura îl preocupa din ce în ce mai mult în vremea din urmă şi aştepta cu nerăbdare răgazul şi sănătatea ne­cesară pentru a-şi coordona notele strînse în vederea unei scrieri ce s-ar fi intitulat probabil Forme de gîndire şi forme de societate şi care n-ar fi fost în realitate decît o expunere a concepţiei lui despre istoria socială, cu re-percusii asupra curentelor de gîndire".

Dar universitatea nu i-a adus izvorul de plăcere şi bucurie pe care i 1-a oferit şcoala secundară, mai ales că debutul activităţii universitare a coincis cu agravarea bo­lii ce avea să-1 răpună în curînd. Suferea încă din adoles­cenţă de reumatism cardioarticular cu determinări re­nale: a fost toată viaţa un mare suferind. Presimţindu-şi sfîrşitul, in 1933 îşi alcătuieşte următoarea listă a o-erei, subliniind titlul cărţilor terminate:

Publicată' pos tum în „Revis ta de filozofie", X X , 3, 1935, In memoriara Stephani Zeletin, p. 273—293.

Cezar Papacostea, op. cit, p. 13.

16 Notă* biografică

I. Un om (conţinut literar; circa 100 pagini) II. De unde ne vine lumina (conţinut literar, circă

300 p.)

III. Clipe de meditare (aforisme; circa 100 pagini). IV. Evanghelia naturii (conţinut filozofic: circa

300 p.) V. Esenţa firii (conţinut filozofic; circa 160 pagini).

VI. Filozofia ritmului (conţinut filozofic; circa 350 p.) VII. Retragerea (conţinut literar; circa 150 pagini).

VIII. Burghezia română (conţinut sociologic; circa' 300 p.)

IX. Neoliberalismul (conţinut sociologic, circa 300 p.)

X. Naţionalizarea Şcoalei (conţinut pedagogic; circa 300 p.)

X I . Istoria socială (conţinut social-filozofic; circa 300 p.)

XII . Un program (conţinut social-politic; circa 120 pagini)

l i s ta nu cuprinde volumul în manuscris Metafizica do­sului, circa 240 pagini, redactat în 1915, în care urma s" fie inserat Din Ţara Măgarilor, volumul tipărit în 1916, în al cărui Cuvînt înainte autorul scrie că îşi dă manu­scrisul la lumină „cu încredinţarea că ele (paginile, n. n.) răspund în acest timp unei adînci trebuinţe morale. Ştiu

-că în ţară Ia noi asemenea -«nebunie»- poate avea urmări cam neplăcute. Din fericire însă morala noastră obştească nu m-a molipsit într-atît, ca întrezărirea altor trepte pe; scara socială să-mi înăbuşe vocea lăuntrică".

în 1933 Ştefan Zeletin cade la pat, în jur cu triste-' ţea manuscriselor netipărite ori neterminate. Un dest-i nefast avea să le urmărească şi aşa: s-ati pierdut, tîrîte, prin tribunale ori arse în bombardamente . . . Se stinge din viaţă în ziua de-20 iulie 1934, la numai 52 de ani .

Spirit de o rară elevaţie cărturărească, de cutezanţă şi originalitate a ideilor, dăruit cu harul de a intra lesne în miezuţ situaţiilor analizate şi de o indiferenţă socra­tică la tentaţiile materialităţii, Ştefan Zeletin rămîne una. din cele mai pure figuri ale culturii româneşti. Res-pingînd eclectismul care domina, filozofia şi sociologia ani­lor cînd a trăit, el a fost un creator în aceste discipline,

Notă biografică 17

mai ales în sociologie; în sensul acesta, i-a premers Va-bile Conta şi i-a urmat Lucian Blaga. Mari figuri ale cul­turii româneşti l-au preţuit ca gînditor şi ca om: C. Ră-dulescu-Motru, P.P. Negulescu, G. Ibrăileanu. E. Lovi-nescu, Tudor Vianu, G. Călinescu, Ion Petroviei etc. O-jjerei şi vieţii sale i s-au consacrat monografii, teze de doctorat, studii. Istoria României în date, Editura Enci­clopedică, 1972, consideră ca pe un eveniment de însem­nătate naţională apariţia cărţilor sale Burghezia română (1925) şi Neoliberalismul (1927).

A dus viaţa unui suferind izolat în universul ideilor. ICmihent profesor de filozofie, a trăit — ca filozof — în reveria fraternităţii a tot ce e viaţă pe pămînt; acesta e şl miezul Evangheliei Naturii. Ca artist, a scris sub im­pulsul avansului pe care moralistul 1-a avut asupra es­tetului. Ca sociolog, a trăit dureros parodoxul dintre spi­ritul ce pătrunde cu ingeniozitate mecanismele formării Hi existenţei societăţii burgheze şi repulsia pe care su­fletul său o resimţea faţă de lumea politicii şi a pertrac­tării mercantiîo-finaneiare presupusă de liberalismul burghez. încă din timpul vieţii, mulţi îl credeau — ca exeget al burgheziei — om politic liberal, ceea ce el nu a fost niciodată... Ca dialectician, nu a putut vedea, prin «upralicitarea , opticii deterministe, germenii hazardului (•o aşteaptă potenţial în factorul politic şi care pot schim­ba mersul lumii... Excelent cunoscător al filozofiei Ilene pînă la nivelul pătrunderii subtilităţilor' filologice a l e textului, cugetarea lui a avut claritatea atică pe care u n i i dintre strămoşii lui îndepărtaţi au deprins-o în ţi­nuturile calcinate ale Eladei, unde lumina e net separată i l e umbră, iar scrierile lui, stilul replicii fără drept de a-Ml, coborit din periodurile tragediei greceşti. Francheţea i fermitatea lui, care au intrat repede în consonanţă cu

Bgorile universitare din Germania, s-au răsfrînt şi asu­pra caracterului său, ale cărui muchii limpezi au sînge-i. 11. în atingere cu deşertăciunea, meschinăria şi lipsa de Idoalitate a lumii.

C. D. ZELETIN

PREFAŢA

Nu avem de gînd să arătăm amănunţit în această pre­faţă felul nostru de a privi problema, care ne absoarbe de atîta vreme: singur faptul că lucrarea de faţă cerce­tează rolul istoric al burgheziei române, căreia i s-a tâgă-ilii.it pînă acum orice rol istoric, spune deajuns în această privinţă.

Sînt vreo şapte decenii de cină România trăieşte într-o epocă de cr i t icism, caracteristică pentru popoarele în stare de prefacere, cînd prezentul nu mai place şi de aceea pare că a fost mai frumos trecutul. Spiritul român are o înclinare aproape morbidă de a privi toate aşeză-•tnintele României moderne ca netemeinice, nesănătoase, netrainice; scurt, de a arăta că nu se împacă nici într-o privinţă cu felul cum este ţara noastră acum. Criticism social, criticism politic, criticism cultural — atîtea forme sub care străbate în deosebitele laturi ale vieţii noastre sociale această atitudine negativă şi dizolvantă, împie-Uicînd desfăşurarea normală şi rodnică a activităţii cre­atoare. Românul cult al vremii noastre poate declara, la fel cu Mefistofeles din tragedie: « e u sînt spir i tul care veşnic n e a g ă » . Acest neajuns va dispărea o dată cu cău­şele care i-au dat naştere, adică cu încheierea definitivă a actualei. 1aze.de tranziţie; pînă atunci însă el nu poate fi preîntîmpinat decît cu un singur mijloc: ştiinţa. Cer­cetarea ştiinţifică a dezvoltării sociale a României mo­derne, venind să arate necesitatea istorică din care şi-au luat naştere aşezămintele în care trăim astăzi, e menită să surpe raţiunea de a fi a acestui criticism. De aceea nu e exclus ca în viitorul apropiat strigătul «ş t i inţă c o n ­tra critică»- să devină formula de dezvoltare a culturii române. Lucrarea de faţă e o sforţare în această direcţie.

Ea nu a fost începută totuşi cu acest gînd şi scop. Stu­diile noastre asupra evoluţiei României moderne au por­nit din aceeaşi nevoie sufletească, din care au luat fiinţă cercetările lui Taine asupra originilor Franţei contem­porane. Covîrşit de evenimentele de la 1916 care ne

20 Prefaţă

zdruncinaseră încrederea în viitor, am simţit nevoia u\ nei cunoaşteri amănunţite a originilor societăţii române' de astăzi, spre a căpăta putinţa unei orientări clare în] haosul vieţii noastre sociale şi politice. Trebuia să aflăm! prin cercetare proprie şi adîncită, de unde a venit Roma-] nia modernă şi încotro merge. Gînăul nostru era, fireştej, de a scrie o istorie tot critică a evoluţiei noastre socialei către forma de viaţă modernă. Dar în cele din urmă, îm cercetări urmate neîntrerupt de la 1918 înainte, am iz-A butit a trece peste punctul de vedere critic şi a ne înălţat la cel ştiinţific: la explicarea cauzală a procesului de naşa

tere a României moderne. Cititorul va avea înainte, într-uM număr de studii condensate după putinţă, două serii, de fenomene: întîi, seria evoluţiei economiei moderne (cap.I—III), în care va afla cauzele istorice ce au dat naşţ tere aşezămintelor noastre de astăzi; apoi seria prefim cerilor vechii lumi rurale (cap. IV—V), în care va cu­noaşte nevoile sociale, din care şi-a luat naştere criticism

mul însuşi.

Istoricul englez J. R. Seely începe cercetările sale asupra dezvoltării Angliei moderne cu aceste cuvinte: «e | o maximă la care ţin mult, că istoria, păstrîndu-şi metoda ei ştiinţifică, ar trebui să'urmărească un scop practic».^ Dacă cititorul ar înclina să tragă o încheiere practică din cercetările de faţă, socotim că aceasta nu ar putea fi decît următoarea: îndrumarea spiritului român, în toate formele sale de activitate, de la vechea sa atitudine leneşă, ne­gativă, la o atitudine de muncă pozitivă: de la criticism

la creaţie.

Sîntem la o cotitură istorică cînd criticismul, care a intrat azi în mentalitatea obştească, e pe cale de a deveni o primejdie naţională. Această pornire bolnăvicioasă, de a privi cu neîncredere tot ceea ce s-a făcut şi se face în societatea noastră modernă, împiedică unirea tuturor spiritelor intr-o aspiraţie naţională pozitivă. Cînd însâM ştiinţa socială românească va izbuti să răspîndească con­vingerea că ceea ce s-a făcut în România modernă a iz-vorît din cauze determinate şi a avut un rol istoric şi o funcţie socială determinată, vor putea înţelege şi româ­nii că, în loc de a-şi pune mîndria să critice ceea ce au creat alţii, e mai bine să cerce a crea fiecare în sfera sa proprie de viaţă. Stim că nu a venit timpul operei socio-

Prefaţă 21

logice care să aducă sinteza definitivă a evoluţiei sociale a României moderne: pentru aceasta lipseşte în unele ţi­nuturi şi cel mai neapărat material. Pînă atunci, lucrarea de fată se prezintă ca un început, pentru care va fi des­tulă cinste, dacă se va dovedi că a nimerit drumul cel drept1.

1 Capitolele I, II, IV, şi V au apărut mai întîi în „Arhiva pen­tru ştiinţă şi reformă socială". !n lucrarea de faţă ele au suferit unele schimbări. Două alte lucrări, de un cuprins mai redus, vor veni mai tîrziu să întregească cercetările din acest volum. A doua lucrare, «Neoliberalismul», va trage concluziile politice, iar a treia, -«Naţionalizarea Şcoalei», va înfăţişă încheierile didac­tice din modul nostru de a privi dezvoltarea României moderne.

In ultimul timp polemicile împotriva lucrării de faţă — în măsura în care ea a apărut anterior sub formă de studii în „Arhiva" — s-au înmulţit peste aşteptări, toate cu aceeaşi ten­dinţă, de a salva de năruire vechile prejudecăţi asupra formării burgheziei române. Afară de polemicile în scris, două din pre­legerile ţinute pînă acum (aprilie 1925) în ciclul din anul acesta al Institutului Social Român au fost consacrate combaterii cerce­tărilor noastre. Am avea deci dreptul să sperăm că atît de în­tinse discuţii vor împrăştia deplină lumină asupra problemelor plămădirii României moderne, dacă din întîmplare ele nu s-ar abate de la unele obligaţii ştiinţifice elementare, ca de pildă: a) aceea de a pune în lumina lor rp.ală ideile combătute, şi b) aceea de a aduce în combaterea lor cel puţin tot atîta material documentar şi tot atîta deprindere în mînuirea cercetării sociale, pe cit a adus autorul în sprijin. Se înţelege că nimeni sub soare iiu poate fi scutit de greşeală. Dar pentru a duce adevărul un pas mai departe, trebuie ca discuţiile să fifi îndrumate în alt spirit de cum au fost pînă în prezent.

INTRODUCERE

Ce se înţelege prin burghezie. 1. Caracteristica burgheziei. 2. Mica burghezie şi capitalismul. 3. Concepţia libertăţii în cursul dezvoltării burgheziei.

Fazele istorice ale dezvoltării burgheziei. 4. Mercantilismul şi idealul său naţional. 5. Liberalismul; caracterul său cosmo­polit. 8. Imperialismul şi noul său ideal naţional. 7. însemnătatea

•simţului istoric în cercetarea burgheziei.

Naşterea societăţilor burgheze. 8. Expansiunea burgheziei In

regiunile înapoiate şi urmările acestui -fenomen. 9. Cercetările da

pînă acum asupra burgheziei române.

a) Ce se înţelege prin burghezie

1. Termenul «burghezie»1 are azi aceeaşi soartă ca toate cuvintele des întrebuinţate: înţelesul său devine cu atît mai vag, eu cît întrebuinţarea e mai largă. Se cuvine deci, urmînd un înţelept îndemn al lui Dürkheim, să dăm termenului un înţeles limpede, ştiinţific, înainte de a în­cepe cercetarea noastră2.

Se înţelege prin burghezie clasa socială care se ocupă cu valori de schimb, adică cu mărfuri; prin aceasta ea se deosebeşte de acele clase care produc pentru satisfacerea nevoilor proprii, cum au fost multă vreme, şi în bună măsură au rămas şi astăzi, păturile agrare.

1 Acest termen derivă de la numele întăriturilor militare (burgus, bourg, Burg) pe care nobilimea fu silită să le ridice prin veacul X, spre a se împotrivi năvălirii duşmanilor. Din pri­cina siguranţei pe care o ofereau aceste locuri întărite, ele de­venită centrele în jurul cărora se strînseră negustorii şi mese­riaşii, şi prin aceasta alcătuiră nucleul din care s-au dezvoltat multe din oraşele moderne, tocuitorii strînşi în jurul acestor puncte militare luară numele de burgenses (forma de obîrşie a eiivîntulni burghezie), spre deosebire de locuitorii satelor, care vedeau de munca pămîntului.

Cuvîntul «burghezie» (bourgeoisie) a apărut întîi în Franţa, apoi în veacul XI în Ţările de Jos, de unde a trecut în ©erma-nia (Henri Pirenne, \ Les anciennes démocraties des Pays-Bas, Paris 1910, p. 48 şi passim. De asemenea, Karl Bûcher, Die Ents-tehung der Volkswirtschaft, Tùbingen, 1898, p. 88).

2 -«Cel întîi pas al sociologului trebuie să fie de a defini lu­crurile cu care se ocupă, pentru ca să se ' ştie, şi să se ştie bine, despre ce este vorba». Les règles de la méthode sociologique, ad. III, p. 44.

26 Şt. Zeletin

Privită de aproape, burghezia cuprinde o trinitate» socială alcătuită din cei ce produc mărfurile, sau indus­triaşi; din cei ce le pun în circulaţie, sau negustori; şi din cei ce ajută cu mijloace băneşti atît circulaţia, cît şi producţia, adică bancheri sau financiari. Cum t o a t w

aceste trei categorii sociale, prin însăşi funcţia lor, ajungi stăpînitoate de capitaluri, clasa burgheză poartă totoda­tă şi numele de clasă capitalistă1. Totuşi-, vom arataf mai jos că în dezvoltarea ei istorică burghezia începe? cu. o fază necapitalistă: atunci ea e alcătuită din mînui-tori de marfă, oare nu lucrează pentru a strînge capi taluri. Aceştia sînt -«micii burghezi», care au avut odi nioară un mare rol social.

Dezvoltarea istorică nu cunoaşte numai o clasă bur gheză, ci şi o societate burgheză, creată de- această .paji tură socială după nevoile ei proprii. Burghezia e o clasă ;

ce mînuieşte valori de schimb. Dar pentru ca relaţiile! de schimb să se poată lărgi în toate straturile sociales întreaga orinduire socială trebuie reîntocmită după ce-4 micele schimbului. Care sînt aceste cerinţe?

Schimbul, prin însăşi natura sa, e o învoială liberă, i o tocmeală şi un contract, de aceea, el nu se poate în^j deplini decît în ipoteza că persoanele ce-1 fac sînt li-J bere. Astfel, oriunde apare burghezia şi cu ea schimbul, apare în mod neînlăturat şi corolarul acestuia: libertatea.; i Relaţiile de schimb sînt pretutindeni creatoare de ra­porturi libere între oameni. Herodot povesteşte că pînă şi la sciţi existau pieţe care se bucurau de o pace spe­cială: oamenii umblau în ele neînarmaţi, fără ca cinevjjl să-i supere în îndeletnicirile lor comerciale2. Un aseJI menea privilegiu^ cunoscut sub numele de «pacea tîr-J

J Cuvîntul «capital» se crede a veni de la obiceiul primitiv de a da cu împrumut vite, sau mai bine: capete de vită.

Forma de obîrşie a averii mişcătoare au fost vitele; stăpîni-torii lor le împrumutau în schimbul unui anumit procent, con-stînd din daruri în natură, iar mai ürziu primeau înapoi ace­laşi număr de capete de vită, pe care-1 dăduseră cu împrumut. S~a născut astfel o aristocraţie agrară pastorală, alcătuită din acest soi de capitalişti: împrumutători de vite (Lujo Brentano, Die Anfänge des modernen Kapitalismus, München, 1916, p. 17)J

2 Vezi Franz Oppenheimer, Der Staat (volum din colecţia de monografii sociologice «Die ©esellschaft», edit. de Martin Buber}, Frankfurt a. M., 1907, p. 85.

Introducere 27

gului», a existat şi în Europa la începuturile burghe­ziei1.

Se înţelege de aici ce adîncă şi revoluţionară înrîu-rme trebuia să aibă clasa burgheză în evoluţia socială. Pentru a pregăti schimbului un teren de nestinjenită dezvoltare, ea a fost silită să refacă întreaga organizare socială: să desfiinţeze privilegiile şi să declare pe toţi oamenii drept persoane libere şi egale. Astfel şi-au luat fiinţă societăţile- burgheze, a căror caracteristică este libertatea în toate formele de manifestare ale vieţii ob­şteşti. De aceea partidele burgheze, organele de luptă politică ale clasei mînuitoare de marfă, şi-au luat nu­mele de partide liberale, iar ideologia burgheză este cu­noscută îndeobşte sub numele de liberalism.

Caracteristica burgheziei este deci, din punct de ve­dere economic, schimbul; din punct de vedere social-po-litlc, libertatea. Burghezia e ca o plantă, ale cărei rădă­cini pornesc din relaţiile de schimb şi ale cărei ramuri se resfiră într-o atmosferă socială liberă.

- -

2. Imboldul pentru dezvoltarea burgheziei europene a venit din Orient: ea şi^a luat fiinţă din relaţiile co­merciale care s-au stabilit între Europa şi Asia cu pri­lejul cruciadelor. Bătrînul Orient era pe-atunci — şi încă mult timp în urmă — mai înaintat în civilizaţie decît Europa. De aceea mărfurile sale erau plătite în ţările europene cu bani sau cu metale preţioase, căci locuitorii continentului nostru nu produceau încă des­tule mărfuri cu care să poată plăti produsele felurite ce soseau din Asia2. Dar treptat s-au pus şi europenii

1 <K. Bûcher, op. cit., p. 90; Henri Pirenne, op. cit., p; 22; E,. Brentano, op. cit., p. 99.

2 Portughezii, ca şi mai înainte veneţienii plăteau în nume­rar cea mai mare parte din mărfurile orientale pe care le adu­ceau în Europa. De aceea corăbiile lor, care plecau spre Orient, aveau grijă să ia cu ele mari cantităţi de monedă (W. Heyd, Histoire du commerce du Levant au moyen âge, vol. II, cap. XJ.

Tot astfel era şi în antichitate: Imperiul roman plătea în numerar mărfurile orientale, care constau îndeosebi din obiecte de lux, mai ales mătase (M. Reinaud, Relations politiques et commerciales de l'empire romain avec l'Asie orientale, p. 208— |J0. Vezi, de asemenea, G. Salvioli, Le capitalisme dans le monde antique, Paris, 1906). S-a întîmplat atunci că Orientul, absorbind tn acest chip tot numerarul din Europa, a cauzat ruina puterii

28 Şt. Zeletin

Ia muncă, au început să producă pentru schimb şi ast­fel a luat naştere burghezia europeană.

Aceasta a avut la început forme foarte modeste : ea se alcătuia din meseriaşi, organizaţi în bresle la orăşel Statul burghez însuşi în această fază de dezvoltare esta identic cu oraşul, întocmai ca în vechime : el nu depă-j şeşte zidurile orăşăneşti spre a se contopi cu naţiunea] cum s-a întîmplat mai tîrziu. Burghezia în această for-| mă, «mica burghezie», care înfloreşte în oraşe liberei se caracterizează prin aceea că nu produce pentru c a l pitalizare, adică pentru creşterea nemărginită a unei sume de bani. Ea produce de regulă atîta marfă; c î t i trebuie spre a-şi acoperi din vînzarea acesteia nevoile? proprii. O zicătoare din acele vremuri spune că mese-*] ria trebuie să «hrănească» omul. Mica burghezie se dez-l voltă de prin veacul XI pînă în veacul X V ; ea a apărut, mai întîi, şi în formă tipică în Italia, unde oraşele libe-1 re, alcătuind state neatîrnate, au dat naştere unei c i l vilizaţii neperitoare; apoi s-a dezvoltat în Ţarile-de-Josl în sudul Germaniei, unde Nürnberg şi Augsburg ţiţi locul de frunte1. Franţa şi Anglia au avut de asemenea* p mică burghezie, care însă în aceste ţări nu a jucate acelaşi rol social.

între veacul X V — X V I se îndeplineşte cea mai mare revoluţie în dezvoltarea burgheziei: naşterea capitalis-

de stat atît în Imperiul roman de Apus, cît şi în cel de Răsărit (Lujo Brentano Die byzantinische Wirtschaft, în „Schmoller* Jahrbuch" 41. Jahrgang, II. Heft).

Acelaşi pericol ameninţă Europa şi spre sfîrşitul Evului Me­diu, după çe cruciadele veniră să reînvie comerţul cu Orientuli metalele preţioase porneau în aşa cantităţi spre Orient, încît' principii alarmaţi luau tot felul de măsuri prohibitive, toatej însă fără efect. Se părea că bătrîna Asie va prăbuşi încă o dată Europa în ruină şi barbarie, cînd descoperirea drumului spre India şi America dădu europenilor putinţa de a jefui în stil mare aceste continente şi a aduce metale preţioase din belşug. Aceasta- salvă Europa de ruină şi aruncă temeliile unei noi for« me de viaţă — aceea a capitalismului industrial — la care nu s-a putut ridica nici unul din popoarele Orientului. (în această, privinţă vezi opera monumentală a lui W. Sombart, Der moderne Kapitalismus, 1919, 4 vol.).

1 Asupra micii burghezii italiene v. Julien Luchaire, Les démocraties italiennes, Paris, 1915; asupra celei din Ţările de Jos, admirabila lucrare, citată mai sus, a lui Henri Pir'enne: Les anciennes démocraties des Pays-Bas, Paris, 1910.

Introducere 29

inului. De atunci atît principiul producţiei, cît şi orga­nizarea socială, apucă alte căi. Micul burghez, la fel cu. ţăranul, muncea numai pentru acoperirea nevoilor* sale; dar noul mînuitor de marfă, capitalistul, pierde din ve­dere nevoile proprii: el munceşte pentru mărirea la in­finit a unei sume de bani, a capitalului. Acel Moloh al omenirii moderne, în acelaşi timp însă şi piedestal' al civilizaţiei şi gloriei europene — capitalismul — îşi face revoluţionara apariţie, şi cu aceasta mica burghezie dă locul burgheziei propriu-zise, clasei capitaliste1.

Totodată, se petrece şi o adîncă schimbare geografi­că. Leagănul micii burghezii a fost sud-vestul latin aî Europei, — Italia, Spania, Portugalia — şi sudul Ger­maniei; leagănul capitalismului este nord-vestul germa­nic al Europei; el se naşte în Glanda, de unde radiază spre Franţa şi Anglia, iar din aceasta din urmă spre Germania şi 'America. Astfel, nordul barbar intră în rolul istoric pe care-1 jucase pînă atunci sudul latin,, moştenitorul nemijlocit şi reînvietorul civilizaţiei antice. Din toate ţinuturile nordice cariera cea mai strălucită în era capitalistă o are Anglia, regina mărilor şi «des­potul p ie l i i universale». Expansiunea engleză predomi­nă întreaga istorie economică modernă; ea dă naştere

1 W. Sombart, Der moderne Kapitalismus, II, 2, p. 10. — Weber socoate (WirtscKaftsgeschichte, 1923, p. 303) că dorinţa do cîştig nemărginit nu este o însuşire specifică erei capitalistei usemenea idee i se pare naivă. Privită în sine, această dorinţă este universală. Şi el aminteşte aici, între altele, de Cortez şi l'izarro, jefuitorii spanioli ai Americii.

Dar se pare mai curînd că este la mijloc o neînţelegere. în mod singuratec, se înţelege că pofta de cîştig a existat în orice li mp; dar ca însuşire generală a întregii organizaţii sociale, deci ca fenomen social, ea nu se găseşte decît de la naşterea capita­lismului. Tendinţa de capitalizare infinită, şi în genere tendinţa spre infinit, eterna goană spre un ţel ce nu se mai realizează: niciodată, fiindcă odată realizat, face să apară la orizont un. nitul mai mare — acesta este un fenomen specific modern eu­ropean şi apare de la Renaştere, adică de la înfiriparea capi­talismului. Asemenea alergare spre infinit, împotriva căreia se revoltă în accente lirice sufletul lui Rathenau, dă pecetea pro­prie civilizaţiei noastre europene: ea alcătuieşte deopotrivă glo­ria şi mizeria acestei civilizaţii, punînd-o în izbitor contrast cu civilizaţia orientală, care e altoită pe bază agrară şi de aceea nre ca însuşire specifică odihna, contemplaţia.

30 Şt. Zelet in

şi statului român modern, pe temelie burgheză, cum ;

vom arăta aici pe larg.

Pricinile acestei stranii schimbări geografice rămîn încă în întuneric. S-au dat multe ipoteze, între oare aceea a înrâuririi descoperirilor geografice asupra vieţii economice e cea m a i cunoscută. Amintim însă a ici ipo--j teza lui Sombart, care la întîia vedere pare paradoxală, dar pe care autorul ei se sileşte să o dovedească în mod amănunţit1. *

După acest autor, strămutarea vieţii economice a r l B drept pricină peregrinarea evreilor din sudul spre nor-i| dul Europei. în adevăr, se ştie că prin veacul XV şi

JXVI, adică tocmai în epoca de naştere a capitalismului, oraşele mici burgheze au alungat din sînul lor pe ne­credincioşi. Aşa au făcut deopotrivă Spania, Portuga­lia, oraşele italiene şi germane. Singură Spania a alun­gat vreo nouă sute m i i de evrei şi c a m tot atîţiâ mauri, toţi făcînd parte din clasa burgheză. Plecînd din aceste locuri, împreună cu însemnatele lor averi, evreii au dus prosperitatea economică din sudul spre nordul european, în această lumină, evreii apar ca întemeietorii erei ea- l pitaliste şi pionierii civilizaţiei moderne. Plin de admi-j raţie, Sombart exclamă: «ca soarele trece Israel peste Europa: unde .el ajunge, acolo ţîşneşte viaţă nouă; de unde el pleacă, acolo putrezeşte tot ceea ce înflorise pînă atunci»2.

Această ipoteză are însemnătate şi pentru noi. Ori­ginile burgheziei române sînt strâns legate de activitatea economică a evreilor: cămătăria evreiască este aceea cate a desfiinţat vechea noastră boierime şi o dată cu ea vechea orânduire socială, pregătind astfel trecerea

1 în opera: Die Juden und das Wirtschaftsleben, Leipzig 1911.

2 Die Juden., p. 15. In această privinţă Weber pare mai aproa­pe de adevăr, cînd atribuie evreilor o îndemînare specială nu­mai în mînuirea formelor inferioare şi destructive ale capita­lismului. Intre creatorii capitalismului constructiv, raţional, arată' Weber, nu se găseşte nici un evreu. Aceasta lămureşte şi înt îm-pinarea cea mai serioasă pe care o face acestei teorii Brentano (Die Anfänge des modernen Kapitalismus, p. 165—66) cum. cä Rusia şi Polonia, care au o atîţ de bogată populaţ ie evreiască, n-au jucat totuşi nici un r o l în dezvoltarea capitalismului.

I n t r o d u c e r e 31

la actuala organizare modernă. Despre aceasta însă mai mult la locul cuvenit.

In cercetarea de faţă nu ne ocupăm cu mica burghezie română, ci numai cu dezvoltarea clasei noastre capita­liste. Mica burghezie face parte din vechiul regim; sco­pul nostru este însă de a urmări procesul de naştere a României moderne şi acesta se înfăptuieşte sub înrâu­rirea exclusivă a capitalismului.

3. Paralel cu înaintarea burgheziei de la faza bres­lelor, care lucrează pentru trebuinţele personale, la faza producerii pentru capitalizare, se înfăptuieşte şi o evo­luţie a ideii de libertate.

Schimbul creează raporturi libere oriunde pătrunde; dar se înţelege că tocmai din această pricină sfera li­bertăţii nu depăşeşte raza de influenţă a schimbului. Astfel, în epoca de dezvoltare a micii burghezii, liber­tatea rămîne ţărmurită între zidurile oraşelor: ea e în-' ţeleasă atunci ca un privilegiu, anume ca un privilegiu de grup. Asemenea grupare privilegiată este, înainte de toate, atotputernica breaslă, apoi întreaga comunitate unde se află breslele: oraşul. Mica burghezie nu s-a putut ridica pînă la ideea libertăţii individuale, ca bun obştesc şi drept natural al oricărei făpturi umane. De aceea, în această fază a burgheziei ţărănimea duce înainte jugul robiei, iar în imensa masă rurală iobagă, ora­şele alcătuiesc mici oaze libere, ca nişte insule ale fericiţilor. «Aerul de oraş dă libertate», zice proverbul medieval1.

Abia cu naşterea capitalismului leapădă libertatea caracterul de privilegiu, devine un drept al omenirii în­tregi şi aruncă temelia democraţiei moderne. Era şi fi­resc. Căci influenţa capitalismului trece zidurile oraşelor, .se revarsă în întreg cuprinsul naţiunii şi de aici pe m~ treaga faţă a globului. Şi în orice colţ al pămîntului,. capitalismul duce cu sine aceeaşi evanghelie a libertăţii şi umanităţii, născută din nevoile schimbului.

La aceasta se adaugă' de astă dată şi nevoile noului mod. de producere. Micul burghez^era proprietarul mij-

1 Henri Pirenne, op. cit., p. 34 şi passim. Lucien Luchaire, op. cit., p. 182 şi urm.

32 Şt. Zeietin

loacelor de producţie: el lucra singur, cu uneltele sale şi cu materialul propriu; de aceea îşi putea îngădui să nesocotească libertatea altora. Dar capitalistul lucrează cu muncitori liberi, cu «proletari», ce-şi vînd puterea de muncă1. Aici munca şi capitalul se despărţesc — «di­vorţează» — şi apar ca doi factori deosebiţi, dacă nu chiar ca duşmani. Astfel capitalistul, dacă vrea să aibă muncitori liberi, trebuie să desfiinţeze iobăgia şi să creeze raporturi libere. Ceea ce şi face.

Mijlocul consfinţit de istorie, prin care burghezia înfăptuieşte libertatea, este lupta sîngeroasă împotriva forţelor ce o sugrumă: revoluţia. Situaţia micii burghe­zii era mult mai uşoară, căci ea nu cerea libertate decît pentru ea însăşi. De aceea, pe lîngă vărsarea de sînge ea avea şi un mijloc mai comod de a atinge acest scop: anume, oraşele mici burgheze cumpărau de la regi un document — o «charta» — care le garanta privilegiul libertăţii. îndeosebi oraşele engleze s-au slujit de acest mijloc paşnic, pe cînd cele franceze au susţinut sînge-roase lupte împotriva principilor, spre a-şi asigura li­bertăţile. Oraşele italiene, care s-au dezvoltat înainte de întărirea nobilimii feudale, şi-au impus privilegiile fără luptă şi fără bani.

De la naşterea capitalismului situaţia se schimbă cu desăvîrşire: de astă dată burghezia hu nîai cerea libertate pentru ea singură, ci pentru toată lumea; ea nu mai lupta în numele ei propriu, ci în acela al omenirii în-genunchiate, pe care o chema la viaţă liberă. Astfel în­cepe era revoluţiilor burgheze, o eră de idealism uma­nitar, de optimism social şi idealism fără margini. Pă­rea că mai înainte omenirea vegetase şi abia atunci începea sâ se redeştepte la viaţă. Nu mai era vorba atunci de a restringe autoritatea principilor, dobîndind privilegii liberale pentru cîteva oraşe, ci de a sfărma orice privilegii, întronînd regimul libertăţii universale, începutul acestei ere revoluţionare 1-a făcut burghezia engleză in anul 1688, dar răsunetul acestei mişcări n-a

1 «In organizarea capitalistă producţia se caracterizează prin aceea că nu produce decît marfă; acest caracter decurge... din faptul că aici munca însăşi apare ca o marfă, muncitorul vîn-zîndu-şi munca sa». K. Marx, Le Capital (trad. J. Borchardt et H. Vanderrvdt), 1900, voi. II, p. 180.

Introducere 33

trecut dincolo de hotarele Angliei. Abia revoluţia bur­gheziei franceze din anul 1789 veni să zguduie lumea, dînd priveliştea unei încercări de a sfărma orice urmă a trecutului iobag, spre a clădi pe ruinele sale o lume cu totul nouă. A urmat, apoi cariera strălucită a marelui fiu al revoluţiei. Napoleon, căruia i-a fost dat să poar­te în întreaga Europă evanghelia libertăţilor burgheze.

Prin zgomotoasa ei mişcare, burghezia franceză, deşi mai întârziată ca sora ei engleză, deşi vestea lumii o evanghelie pe, care, o învăţase ea însăşi dincolo de Ca­nal, s-a impus totuşi ca avangarda întregii burghezii eu­ropene. Parisul deveni centrul revoluţionar de unde Eu­ropa subjugată se deprinse a aştepta semnalul mişcării de libertate. Şi în adevăr, după o întreagă serie de con-vulsiuni, care umplu întîia jumătate a veacului XIX', Oraşul-lumînă scapără din nou în anul 1848 s.cînteia oare aprinde toată Europa, pînă la hotarele Rusiei.

Cu anul 1848 intrăm şi în Principatele Române, unde sîntem martori la cea dintîi manifestare a principiilor umanitare burgheze. Tineri români, care-şi făcuseră stu­diile la Paris, unde învăţaseră Codul Napoleon, veniră să predice şi în România «respect pentru persoane, res­pect pentru proprietate» şi celelalte articole de credin­ţă ale catehismului burghez. Nu e deci de' mirare că cercetătorii noştri au crezut a descoperi originea bur­gheziei române în influenţa ideilor liberale din Apus. Decît, am arătat că aceste idei au un anumit substrat economic, anume relaţiile de schimb: unde acest teren lipseşte, eie nu pot prinde' rădăcini. De aceea id sile liberale revoluţionare din Franţa nu ar fi avut vreun răsunet la noi, dacá terenul pentru sădirea lor nu ar fi fost pre­gătit mai dinainte printr-o revoluţie ăe fapt: trecerea economiei noastre naţionale în faza schimbului, sub in­fluenţa capitalismului străin*. Dar această revoluţie eco­nomică, premergătoarea revoluţiei politice, nu a fost pricinuită de^ Franţa, a cărei expansiune spre Gurile Dunării a fost destul de modestă, ci de înaintaşa ei pe piaţa.lumii: Anglia. Naşterea burgheziei române se da-toreşte expansiunii capitalismului englez, şi în această direcţie vom îndruma cercetările de faţă.

M Şt. Zeletin

b) Fazele istorice ale 'evoluţiei burgheziei

4. Burgheziţi străbate trei faze deosebi te , după fa­z e l e d e dezvol tare ale capital i smului însuşi. A m v o r b i t de o trinitate capitalistă, alcătuită d in capitalul c o m e r ­cial, capitalul industr ial ş i capitalul f inanciar. In e v o l u ­ţia istorică înf loreşte mai întîi c o m e r ţ u l , apoi se d e z ­vo l tă în m o d m a i a n e v o i o s industria, pe c î n d capital is­m u l f inanciar îşi arată toată forţa e c o n o m i c ă abia în v r e m e a noastră 1 . F i e c a r e d in aceste f o r m e succes ive a le capitalului dă ş i un caracter d e o s e b i t clasei care-1 m î -nuieşte, ş i pr in aceasta întregii orânduiri socia le . P r e ­d o m i n a r e a capital i smului c o m e r c i a l dă naştere fazei mer­cantiliste a burghezie i ; p r e d o m i n a r e a capitalului indus­trial aduce era liberalismului; iar v r e m e a noastră, î n care capital ismul de bancă stă să absoarbă a m b e l e f o r ­me de mai înainte ale capitalului, alcătuieşte faza im­perialismului. O pr iv i re scurtă asupra acestor trei faze de evoluţin ale burghez ie i ne va da un preţ ios spri j in, p e n t r u cercetarea evoluţ ie i burghezie i noastre propr i i .

Mercant i l i smul e faza de f o r m a r e a burghezie i . El stă sub influenţa, comerţu lu i , f i indcă naşterea unei b u r ­ghezi i indigene se datoreşte comer ţu lu i cu o ţară străi­nă m a i dezvoltată. R o m â n i a însăşi nu face abatere de la această regulă; burghezia noastră ia fiinţă t o t d i n relaţii le de c o m e r ţ în care ne-a atras burghez ia străină» a n u m e cea engleză. De aceea ţara noastră î n c e p e d e z v o l ­tarea ei b u r g h e z ă de asemenea cu o fază mercant i l i s tă , pe care o c e r c e t ă m amănunţ i t în lucrarea de faţă.

Caracterist ica acestei p r i m e f a z e . d e dezvol tare a b u r ­ghezie i este: tutela energică a puterii de stat asupra vieţii economice îndeosebi şi a întregii vieţi sociale în genere. în per ioada e i de formaţie, burghez ia încă slabă a r e n e v o i e de un sprijin, pe care-1 găseşte în puterea centra lă

1 V o r b i m aici numai de formele de seamă ale capital ismului, care izbutesc să-şi c reeze şi f o r m e corespunzătoare de organi­zare socială. Evoluţ ia de fapt a capital ismului este însă c e v a mai bogată; aici, paralel cu comerţul , înfloreşte camătă; din lupta cu aceasta din u r m ă iau naştere bănci le , apoi se dezvol tă industria. Tîrziu, abia pe la sfîrşitul veacului X I X , izbuteşte capitalul de b a n c ă să-şi subordoneze atît industria cît ş i c o ­merţul, d e v e n i n d astfel ceea ce n u m i m capital financiar. A c e a s ­ta se va v e d e a pe larg în corpul lucrării.

Int roducere 35

de stat., Ast fe l statul are atunci menirea istorică de a-face « e d u c a ţ i a » burghezie i . S p r e a da avînt comerţu lu i , de­ţinătorii puteri i de stat creează un întreg s i s tem de căi de comunicaţ ie , pr in care leagă oraşele cu satele; dis­trug o r i c e bar iere lăuntr ice ş i desfi inţează or ice r e g i o ­nal i sm e c o n o m i c şi pol i t ic, unificând" astfel viaţa s o c i a ­lă naţ iona la ' într-un tot o m o g e n . D e - a c e e a mercant i l i s­m u l este creatorul statelor m o d e r n e naţionale, central i­zatoare, imitare şi o m o g e n e . S p r e a în temeia o industr ie indigenă, puterea de stat r idică la graniţele ţării stavile împotr iva pr i f luselor industriei străine m a i înaintate, p u ­nând taxe v a m a l e protec toare sau chiar prohib i t ive ş i acordând înlesniri de tot felul industr iaş i lor indigeni . Pr in aceasta mercant i l i smul creează neatârnarea e c o n o ­mică a naţiunilor, temel ia neapărată a. unei adevărate neatârnări pol i t ice.

Aşadar, faza mercanti l i s tă e deopotr ivă , faza de plă­mădire a burgheziei , ca şi a statelor m o d e r n e naţ ionale : aceste două procese se contopesc în realitate în unul ungur1. D e aceea mercant i l i smul are înainte de toate un caracter naţional; el îşi găseşte expres ia în acel ideal care însufleţeşte or ice p o p o r la începutu l dezvoltăr i i sale b u r g h e z e : întîi, unirea tuturor g r u p e l o r naţ ionale in ace­laşi stat; apoi, năzuinţa acestuia de a trăi pr in propr i i le sale puteri . Idealul mercanti l i s t e statul m o d e r n naţ io­nal şi neatârnat. A c e l a ş i ideal a însufleţit şi însufleţeşte încă R o m â n i a în actuala ei fază de dezvol tare . ' -

Mercant i l i smul e u r o p e a n se dezvol tă de pr in v e a c u l X V I până pe l a jumătatea veacului X I X ; e p o c a sa de înf lorire e ' însă v e a c u l X V I I . R o m â n i a , f i ind abia • în prezent în faza mercanti l istă, are în faţa ei aceleaşi p r o ­b l e m e şi cearcă să le r e z o l v e cu aceleaşi mi j loace, c a . ş i statele e u r o p e n e pr in v e a c u l X V I — X V I I .

5. De la p r e d o m i n a r e a comerţu lu i evoluţ ia burghezie i înaintează către faza de p r e d o m i n a r e a industriei, şi cu aceasta pătura burgheză a industriaşi lor capătă ro lu l hotărâtor in viaţa socială, pe care o şi re fac c o n f o r m cu

1 « O r i c e istorie a începutur i lor capital ismului este totodată o istorie a formări i statelor». W. Sombart , Der moderne Kapita-llsmus, vo i . II, 2, p . 910. A s u p r a mercanti l i smului polit ic, aceeaşi pperă, vo i . I, 1; asupra mercanti l i smului ca teorie, vo i . II, 2.

36 Şt. Zelet in

t rebuinţele lor p r o p r i i : e i r u p cu tradiţia mercanti l i s tă ş i inaugurează pe ru inele ei o n o u ă eră: aceea) a l iberal is­mului .

Care e caracterist ica acestei e re n o i ? Ea t rebuie î n ­ţeleasă ca ant ipodul mercant i l i smului . Pe c î n d în faza mercanti l i s tă burghez ia încă m i n o r ă cerea ocrot i rea p u ­terii de stat, a c u m , după ce industria a junge la d e p l i n ă maturitate, clasa burgheză resp inge cu hotăr î re a m e s ­tecul statului în t reburi le e c o n o m i c e , î i i m p u n e să lase depl ina l ibertate industriei ş i c o m e r ţ u l u i şi^să nu se î n - . gr i jească decî t d e administraţ ie. î n vreme 1" c e m e r c a n t i ­l i smul aşteaptă • prosperi tatea e c o n o m i c ă de la energia şi iniţ iativa puter i i centrale, l ibera l i smul o aşteaptă de la iniţiativa şi stăruinţa indiv iz i lor ; ce l dintâi nu; ştiai n i m i c despre l ibertatea individuală, ş i se călăuzea în m ă ­sur i le sale de un s ingur l u c r u : interesele naţ iuni i ca t o t ; c e l d in urmă, în s c h i m b , nu recunoaş te n ic i stat,, n ic i raţ iune şi în g e n e r e n ic i o real i tate care ar sta deasupra realităţii indiv idului , t inzînd să-i îngrădească l ibertatea: l ibera l i smul şterge deosebir i le naţ ionale, n e a ­gă puterea de stat ş i pulver izează întreaga o m e n i r e în indivizi , s ingure le realităţi pe care le cunoaşte şi de Ia a c ă r o r iniţiativă aşteaptă propăşirea socială. I d e o l o g i a l iberală e individualistă, umanitaristă şi c o s m o p o l i t ă ; ea r idică « i n d i v i d u l î m p o t r i v a s tatului» " ca anti teze, n e î m ­păcate, • cere celui d i n u r m ă să, se mărg inească la r o l u l şters de « p o l i ţ i s t » sau « s o m n a m b u l » şi să lase toată, l i ­bertatea celui dintî i 1 .

Liberal i smul, ca ş i c o n c e p ţ i a libertăţii i n d i v i d u a l e pe care el o întemeiază, e de natură c u r a t m o d e r n ă : anti­chitatea nu s-a putut r id ica dec î t p înă la capi ta l i smul c o m e r c i a l , de aceea n-a t recut p e s t e c o n c e p ţ i a m e r c a n t i ­listă a vieţi i de stat2. El s-a i m p u s întî i în A n g l i a în

1 L ibera l i smul în a m b e l e sale f o r m e de seamă, e c o n o m i c ă şi soc io logică, e de obîrş ie engleză; reprezentanţi i săi clasici, în e c o n o m i a pol i t ică A d a m Smith, î n s o c i o l o g i e Herbert Spencer , sînt englezi. Astăzi el aparţine istoriei. Burghezi i le înaintate au ieşit din această fază, iar cele întîrziate sar peste dînsa.

2 L u m e a v e c h e nu a cunoscut l ibertatea în înţeles modern-: ea n-a putut c o n c e p e o mărginire a autorităţii statului în folosul indiviz i lor . Cetatea antică —- statul de atunci — p l e a c ă de la v e d e r e a că puterea centra lă . poate ş i are dreptul să m o d e l e z e v ia ţa socială aşa c u m crede de cuvi inţă. Statul t rece ca p m n i -

itntroducere 37

anul 1846, p r i n desfiinţarea t a x e l o r pe i m p o r t u l gr iu­lui (corn-laws) ş i acordarea l ibertăţi i c o m e r ţ u l u i 1 ; apoi , d u p ă p i lda A n g l i e i , _ î n Franţa (1860), în Prus ia (1862) ş i în celelalte state g e r m a n e 2 . Dar pe c î n d l ibera l i smul e n g l e z a înfruntat p î n ă în prezent toate furtunile, ce l de pe cont inent şi-a dat obş tescul sfîrşit.

Alătur i de caracterul său c o s m o p o l i t , asupra căruia a stăruit List, ceea ce izbeşte mai m u l t la l ibera l i sm e anarh i smul de stat. E aici m a i m u l t n e v o i a de a r e a c ­ţ iona î m p o t r i v a t iraniei puteri i centrale, care caracte­rizează faza mercanti l i s tă . De aceea l ibera l i smul stră­m u t ă axa vieţi i de stat de la centru la per i fer ie : el ia suverani tatea d in mî in i le puteri i centra le şi o a c o r d ă indiviz i lor, p o p o r u l u i . D e m o c r a ţ i a m o d e r n ă s-a născut ca e x p r e s i e po l i t i că a l iberal i smului e c o n o m i c . în v r e m u ­rile noastre însă, viaţa e c o n o m i c ă a luat o f o r m ă dia­metral opusă l iberal i smului şi înrudită ' mai m u l t cu m e r c a n t i l i s m u l : a n u m e , f o r m a de organizare socială sub înrîurirea unei puter i centrale. Să v e d e m ş i această n o u a f o r m ă de dezvol tare a burghezie i .

6. Capital ismul, z ice Tonnies , a fost descoper i t p e n ­tru ştiinţă de M a r x . Dec î t , . acest g îndi tor întemeiază cercetăr i le sale pe faza l iberală a capita l i smului, aşa c u m o avea în faţa sa în Angl ia . De aceea d o c t r i n a lu i (Marx respiră acelaşi anarhism de stat, aceeaşi n e î n c r e ­d e r e în puterea centrală, ca ş i în g e n e r e i d e o l o g i a l i-

potent, indivizi i nu cîntăresc n i m i c . «Este o ciudată eroare, între eror i le omeneşti , de a f i crezut că în cetăţi le v e c h i o m u l se bu­c u r ă de libertate. El nu avea nici chiar ideea de l ibertate. El nu credea că ar putea să existe drept faţă de cetate ş i zeii e i » . Fustei de Coulanges, La cité antique, 1900, p. 269. De asemenea, R. v. P ô h i m a n n , Geschichte der sozialen Frage und des Sozialis-mus in der antiken Welt, ed, II, v. I, p. 146 şi u rm.

1 Justin M c . Carthy, A history oj our own Urnes, I, p. 244. Agitaţia pentru l ibertatea comerţului a avut centrul în oraşul Manchester ; de aceea l iberal ismul e c o n o m i c poartă ş i n u m e l e de «manches ter iani sm». Manchester este pentru l iberal i sm « c e e a ce e Ierusal im pentru creşt inism şi M e c a pentru m a h o m e d a n i s m . . . M a x Schippel , Grundzuge der Handelspolitik, Ber l in 1902, p. 41".

2 M a x Schippel , o p . cit., p. 170—74. V o r b i m aici de î n c e p u ­turile l iberal ismului ca pol i t ică e c o n o m i c ă ; l iberal ismul ca d o c ­trină este însă mul t mai vechi .

,1,1 Şt. Zelet in

ln'r.il.i1. Cu cî ţ iva ani însă înainte de m o a r t e a î n t e m e -latorultli socia l i smului ştiinţific, burghez ia e u r o p e a n ă i n ­trase într-o n o u ă fază d e evoluţ ie, a cărei depl ină d e z ­voltare nu i-a fost dat s-o cunoască . Aceas tă n o u ă f o r ­ma de dezvol tare a burghezie i poartă n u m e l e de impe­rialism şi temel ia ei e c o n o m i c ă e capita lul f inanciar. Cercetarea amănunţi tă a acestui ţinut a întrepr ins-o R. Hil ferding, el însuşi e lev al lui M a r x 2 .

C e este capitalul financiar; care e n o u a o r d i n e e c o -n o m i c o - s o c i a i ă ş i n o u a ideolog ie , cărora e l dă naş tere?

P r i n capital f inanciar Hi l ferd ing înţelege capita lul de bancă,- care a ajuns în măsură să f inanţeze atît i n ­dustria cit ş i c o m e r ţ u l ; în acest c h i p el sub jugă d e o p o ­trivă producţ ia ca ş i circulaţia, absorbind în sine a m ­bele f o r m e de mai înainte ale capi ta lului : c e l industr ial ş i ce l c o m e r c i a l 3 . Capitalul de bancă r ă m î n e astfel f o r ­ma u n i c ă a capitalului, despotu l pieţii, d o m i n î n d întrea­ga dezvol tare e c o n o m i c ă . A juns a totputernic regulator al vieţi i e c o n o m i c e , el o î n d r u m e a z ă treptat d u p ă n e ­v o i l e sale:, i m p u n e închiderea grani ţe lor •—• ca şi în faza mercanti l i s tă — împotr iva p r o d u s e l o r d i n afară, p u n e stăpînire exc lus ivă pe piaţa internă, iar aici în t repr inde o operă de grandioasă organizare : el si leşte di fer i tele industrii, pe care le finanţează,' să se carteleze — ca să nu se ru ineze între ele —, să înlăture negoţu l ş i să v ină

1 Astfel a junge M a r x la o j u d e c a r e a statului, care în unele pr iv inţe , c o i n c i d e cu aceea a l iberal ismului englez de pe la fi­nele veacului X V I I I şi cu aceea a anarhismului individualist,, deşi -motivele de la care" p leacă acestea sînt de altă natură. Sta­tul e pentru M a r x , ca şi pentru acei liberali, o «instituţie de s i lnicie», « c a r e dăunează l ibertatea». Heinr ich C u n o w , Die Marxistische Geschichts-, Gesellschafts- und Staatstheorie, B e r l i n 1920, voi . I, p . 309:

2 In o p e r a Das F.inanzkapital (voi . III din colecţ ia Marx-Stu-dien, editată d e M a x A d l e r şi R u d o l f Hil ferding), W i e n 1910. O p e r a lui Hi l ferding este, de la întîiul v o l u m al operei funda­mentale a liii M a r x , s ingura creaţie reală pe c a r e a p r o d u s - o literatura, socialistă. Sosise ş i t impul . Căci de la începutu l erei imperialiste, o p e r a lui Marx , ieşită din atmosfera l iberal ismului, trebuia să f ie simţită din ce în ce mai mul t ca un p r o d u s a l , unei p e r i o a d e istorice apuse şi în nepotr iv i re tot mai vădi tă cu faza istorică de dezvol tare a capital ismului în care ne a f lăm astăzi. Anal iza acesteia din u r m ă e t o c m a i ceea ce întrepr inde Hilferding în ce lebra sa operă.

, * R. Hilferding, o p . cit., p. 283.

Introducere 39

în at ingere directă cu publ icul c o n s u m a t o r , spre a-şi c u m p ă n i p r o d u c ţ i a d u p ă n e v o i l e interne 1 . Pr i sosul - de mărfuri sau de c a p i t a l neîntrebuinţat î l varsă peste h o ­tare; de aceea capi ta lu l f inanciar d e v i n e în pol i t ica ex ter­nă agresiv ş i caută m e r e u sfere de inf luenţă 2 .

Un n o u ideal naţ ional îşi ia naştere în această fază imperial is tă a burghezie i , caracterizată pr in supremaţia e c o n o m i c ă ş i po l i t ică a mar i lor f inanciari. A c u m indiv i­dul apare iarăşi ca s implă celulă a naţiunii, punîndu-ş i v iaţa în slujba năzuinţe lor totului social . D a r de astă dată naţiunea p r o p r i e nu se m a i înfăţişează ca o s implă naţ iune între altele, căutîndu-şi un l o c sub soare ală­turi de celelalte, cărora le recunoaş te acelaşi d r e p t la viaţă a u t o n o m ă . A c u m naţiunea p r o p r i e apare c a cea mai b ine organizată, cea mai cultă, ca «naţ iunea aleasă», indicată pr in superiori tatea culturi i ei ca să supună, să organizeze şi să c iv i l i zeze întreaga l u m e . Celelal te na­ţiuni sînt c o b o r î t e la un n ive l de însemnătate s e c u n ­dară. A c e s t a este idea lu l naţ ional imperial is t 3 .

Burghez ia germană* a intrat cea dintîi pe calea i m ­per ia l i smului în anul 1879, r e i n t r o d u c î n d bar iere le do la graniţă î m p o t r i v a p r o d u s e l o r străine. Pe u r m a ei a păşit apoi Aust ro-Ungar ia ş i Franţa; A m e r i c a n-a tre­cut niciodată pr intr-o fază l iberală. Faţă de aceste ţări, îndeosebi de A m e r i c a ş i Germania , burghezia engleză încă l iberală reprezintă, după Hil ferding, o f o r m ă îna­poiată de capital ism, iar l iberul s c h i m b apare acestui autor ca o pol i t ică reacţionară, care nu mai c o r e s p u n d e tendinţe lor ac tua le ale evoluţiei burghez ie i 4 .

Cercetăr i le lui Hi l ferding a d u c o constatare preţ ioa­să pentru înţe legerea propr ie i noastre burghezi i . A c e s t scri i tor arată că e în natura burghez i i lor întîrziate de a sări peste faza l iberală şi a înainta de-a dreptul de ia mercant i l i sm la imper ia l i sm. A ş a ău făcut atît Amer ica , , c î t ş i G e r m a n i a : aici p lămădirea producţ ie i â m e r s m î n ă

1 O p . cit., p . 260 şi urm.

' z O p . cit., cap. X X I I . 3 Op. c i t , p. 426—29: o admirabi lă e x p u n e r e a ideologiei i m ­

perialiste. 4 O p . cit., p. 380—81; de asemenea, p. 231, notă.

4 0 Şt. Zeletin

î n mînă c u organizarea ei. N e v o m o c u p a c u aces t f e ­n o m e n în legătură cu cercetarea clasei .noastre b u r g h e z e , c a r e prezintă acelaşi fel de dezvol tare .

7. Ce le trei f a z e de e v o l u ţ i e a capita l i smului au î n ­suşirile l o r propr i i , d e aceea n u s e poate înţe lege d e z ­vol tarea uneia, d u p ă n o r m e l e dezvoltăr i i alteia: f i ecare t rebuie cercetată în s ine ş i lămuri tă după caracterul e i deosebi t . D a r t o c m a i aceasta e greşeala, c a r e se face de obicei în studiul burghezie i şi s-a făcut totdeauna î n studiul burghezie i r o m â n e . Ceea ce s-a p e t r e c u t p î n ă în prezent cu istoria burghezie i noastre s f idează î n c h i ­puirea. S-a încercat a se înţelege naşterea societăţ i i r o ­m â n e m o d e r n e , care î n c h i p f iresc are u n caracter m e r ­cantilist, în ana log ie c u starea actuală a burghez ie i e u ­r o p e n e , care a t recut de m u l t la faza liberală, pe a locur i la cea . imoerial istă. Şi încheier i le sunt de to t interesante. D ă m câteva p i l d e .

O r i c e b u r g h e z i e şi-a î n c e p u t dezvol tarea cu a jutorul străinilor, de care s-a putut l ipsi n u m a i cu t impul , d u p ă ce în decurs de v e a c u r i şi-a făcut educaţ ia e c o n o m i c ă la şcoala lor. Se în ţe lege că şi ţara noastră a î n c e p u t d e z ­vol tarea b u r g h e z ă la fel. De aici s-a dedus însă că r o ­mâni i sînt u n p o p o r n e destoinic d e viaţă e c o n o m i c ă m o ­dernă, b u n n u m a i p e n t r u birocraţ ie, ş i că î n c e r c a r e a l o r de a-şi m o d e r n i z a viaţa socială nu a avut alt sfîrşit-decî t acela de a-i p u n e în r o b i a s trăini lor !

O r i c e p o p o r a î n c e p u t să-şi c lădească edificiul: s o ­cial b u r g h e z cu capi ta l străin; a lcătuirea unui cap i ta­l i sm p r o p r i u â fost o faptă treptată, t îrzie şi a n e v o i o a ­să. R o m â n i i -au făcut acelaşi l u c r u : e i au recurs cu prisosinţă în p e r i o a d a de regenerare naţ ională la c r e ­ditul străinătăţii. De aici s-a încheia t însă că e un păcat ' naţ ional a l p o p o r u l u i nostru de a che l tu i m a i m u l t d e c î t p r o d u c e şi a trăi pe da tor ie !

O r i c e b u r g h e z i e intră în viaţă pr intr-o e n e r g i c ă tu­telă a puteri i de stat; aceasta, c u m am zis, u r m ă r e ş t e s c o p u l de a face educaţ ia e c o n o m i c ă a naţiunii, î n d e o ­sebi a ţărănimii, pătura socială c a r e de regulă t r e b u i e deprinsă cu forţa la m u n c ă u n i f o r m ă ş i disciplinată. R o ­mânii, în c h i p firesc, au făcut acelaşi l u c r u : e i se află Încă sub tutela puteri i centrale. Din aceasta s-a d e d u s însă că n o i s întem un p o p o r nedes to in ic de iniţiativă,

Introducere 41

aşteptînd a f i î n d r e p t a ţ i , la o r i c e pas de că t re puterea de stat.

A m putea lungi această listă d e curiozităţ i s o c i o l o ­g ice ; dar ce le z ise a jung spre a da o i d e é în ce m ă s u r ă această m e t o d ă neis tor ică, c a r e de la Junimea înainte a d e v e n i t m o d ă , a desf igurat p înă la caricatură societatea r o m â n ă m o d e r n ă . Certaţi cu s imţul i s toric, nedes to in ic i a se c o b o r î p î n ă la începutur i l e burghez ie i în g e n e r e , aceşt i o a m e n i au pre făcut l ipsuri le neînlăturate a l e î n ­ceputur i lor burghez ie i noastre în t o t atîtea păcate na­ţ ionale ale p o p o r u l u i r o m â n ş i pret inse d o v e z i de i n f e ­rioritate faţă de p o p o a r e l e apusene. A ş a a luat naş tere acea mental i tate b o l n a v ă de a găsi b u n tot c e e a ce au făcut străinii şi a descons idera r o d u l m u n c i i noast re propri i . S ursitul f iresc al u n e i a s e m e n e a at i tudini t re­buia să fie zdruncinarea încreder i i generaţ i i lor noastre t inere în puterea de-viaţă a p o p o r u l u i r o m â n .

C e a mai m a r e v i c t o r i e va sărbători-o cultura r o m â n ă J>ia atunci c î n d îşi va însuşi destul s imţ istoric, s p r e a nu mai p u n e în s e a m a p o p o r u l u i nos t ru l ipsuri pe c a r e el nu le are, ci a e x p l i c a a semenea l ipsuri d r e p t c e e a ce s în t : neajunsuri fireşti ale î n c e p u t u r i l o r oricărei b u r ­ghezii, de care a avut să sufere o r i c e n e a m c î n d se afla în faza noastră de dezvol tare .

c) Naşterea societăţilor burgheze

8. P r o c e s u l de dezvol tare a burghez ie i seamănă u n u i cerc, care se lărgeşte mereu, eupr inz înd înăuntru ţ inu­turi d i n ce în ce m a i întinse. La început , ca m i c ă b u r ­ghezie, sfera ei de activitate era ţărmurită în m a r g i n i ­le oraşelor,-care în acest c h i p d e v e n i r ă c e n t r e de l ibertate s'i c iv i l izaţ ie în m i j l o c u l barbariei rura le m e d i e v a l e . E cunoscută, îndeosebi , însemnătatea culturală a oraşelor i tal iene ş i f lamande, c a r e au fost l eagănul c e l e i m a i v e c h i mic i burghezi i . Cu naşterea capita l i smului sfera de inf luenţă a burghez ie i se lărgeşte,- d intre z idur i le vechi , ce o despărţeau de r e s t u l lumii , ea se revarsă ia sate, le l iberează de iobăg ie , le organizează la fel cu ora­şele, distruge o r i c e provincia l i sm, aruneînd astfel te­mel i i le statelor m o d e r n e . Oraşele m e d i e v a l e au fost opera micii burghezi i , statele naţ ionale m o d e r n e sînt opera burghezie i în faza de t inereţe a capital ismului . Luptei . :

42 Şt. Zelet in

de uni tate naţ ională înfăţişează e x p a n s i u n e a b u r g h e z i e i de la oraşe în întreg cuprinsul, u n d e l o c u i e s c fraţi de acelaşi n e a m .

D a r se înţe lege că expans iunea burghez ie i nu p u t e a să facă p o p a s la margini le naţiunii, c u m o d i n i o a r ă nu putuse p o p o s i nici la z iduri le -oraşelor. Nesfîrşite rîuri d e marfă, c e n u m a i găseau cumpărător i p e pieţe le i n ­terne, începură să se reverse d i n c o l o de h o t a r e l e na ţ io­nale, invadînd ţările agr icole înapoiate ş i s trăbătînd în col ţur i le cele mai îndepărtate ale pămîntului . P e n t r u burghez ie J I U au existat ş i nu există z iduri ch inezeş t i ; în i m p e r i u l f i i lor soarelui, cu civi l izaţia l o r m i l e n a r ă , a o u m apar zor i le erei capitaliste. Pre tut indeni b u r g h e ­zia, o dată cu- mărfur i le ei, d u c e şi urmăr i le ne în lă tu-rase ale s c h i m b u l u i : idei le de l ibertate, egalitate şi u m a ­nitate, care ajută p o p o a r e l e să iasă d i n v e c h i l e raportur i , de iobăg ie şi să se r idice la viaţă m o d e r n ă . Se în ţe lege că nici ţara noastră nu se putea feri de această înr îur ire a burgheziei străine: ea a trebuit să sufere pe ter i toriul ei invazia măr fur i lor străine şi să v a d ă n ă s c î n d u - s e urmăr i le ei jur id ice, pol i t ice, culturale. Ast fe l a p o r n i t procesul de dezvol tare a burghez ie i r o m â n e şi a statu­lui r o m â n m o d e r n , p e care-1 v o m cerceta î n lucrarea de faţă.

î n e x p a n s i u n e a e i burghez ia străbate d e regulă d o u ă faze. C î n d invadează un ţ inut n o u , încă neatins de v î r-tejul vieţi i m o d e r n e , ea-1 s m u l g e d i n repausul său s e ­cular, silindu-1 a intra în relaţii de comerţ, tot mai largi, în acelaşi t i m p ea-i dăruieşte instituţi i le m o d e r n e , fără oare nu e cu putinţă o înf lor i re a c o m e r ţ u l u i . D a c ă p o ­porul , care suferă această revo luţ ie socială, nu e î n z e s ­trat cu destulă putere de adaptare, e l poate să s u c o m b e sub această z g u d u i r e : o dată cu vechi le sale f o r m e de viaţă, a p u n e şi el însuşi. Dacă însă naţ iunea invadată de capital ism are destulă tărie, atunci ea îşi însuşeşte f o r m e l e de viaţă burgheză, îşi face un t i m p educaţ ia e c o n o m i c ă sub influenţa cot ropi tor i lor străini ş i c î n d a junge să stăpînească îndeajuns meşteşugul c o m e r ţ u l u i ş i a l industriei, î n c e p e lupta î m p o t r i v a străinilor, cu n ă ­zuinţa de a trăi p r i n ea însăşi. Aceas ta e a d o u a fază : de astă dată v e c h i cotropi tor i ş i educator i sînt înlăturaţi cu foarte p u ţ i n ă reverenţă ş i t înăra naţ iune se alătură

Introducere 43

l ingă c e l e v e c h i , c a u n n o u stat b u r g h e z d e sine stătă­tor. A ş a s-a născut or ice burghez ie ; p i l d a cea mai n o u ă o dă R o m â n i a şi Japonia . P î rgh ia c a r e aduce" în t v iaţă burghezi i le t inere este expans iunea burghez i i lor înain­tate spre toate col ţur i le lumii, cu deoseb i re spre reg iu­ni le agr ico le . î n dezvol tarea burghez ie i r o m â n e v o m des­coper i , ca la or icare altă burghezie , un p r i m p r o c e s de invadare a ţării noastre de către b u r g h e z i a străină, s u b a cărei influenţă se revoluţ ionează viaţa noastră e c o n o ­m i c ă ş i se m o d e r n i z e a z ă organizarea socială. A c e a s t a este era de educaţ ie e c o n o m i c ă a n e a m u l u i nostru da către solii capita l i smului străin. A p o i u r m e a z ă un a l doi lea proces, în care n e a m u l nostru, s imţ ind că anii de educaţie m e r g spre sfîrşit, cearcă să se e m a n c i p e z e de sub tutelă străină, spre a . t ră i p r i n p r o p î i l e sale puter i . Istoria burghezie i r o m â n e este repetarea istoriei or i ­

cărei burghezi i .

9 . Cercetătorul burghez ie i r o m â n e este izbit de un fapt unic, măreţ în sine, dar g reu în urmări le cef le-a avut : to t ceea ce s-a scris la n o i despre dezvol tarea b u r ­gheziei noastre stă sub influenţa unui s ingur spirit : a lui T. M a i o r e s c u . At î t de covîrş i toare a fost crit ica aces­tei strălucite personalităţ i , înc î t a c u c e r i t toate, spiritele, izbutind a sfărîma pînă şi .cultura marxis tă a « m a r x i ş ­tilor» r o m â n i ş i făcîndu-i a v o r b i în l i m b i n e c u n o s c u t e în şcoala i o r : despre f o r m e socia le fără fond, despre evoluţ ie de la f o r m e spre fond, despre, « l e g i » spec ia le pentru societăţ i le înapoiate. T o a t e acestea s-au î n t î m -plat; desigur, spre m a r e a cinste a maestrului r o m â n , dar spre m a r e a daună - a t inerei noastre ştiinţe, sociale .

D u p ă T. M a i o r e s c u naşterea b u r g h e z i e i r o m â n e se datoreşte unui, p r o c e s de imitaţie. Tiner i i noştri, e d u -saţi în străinătate, orbiţi de strălucirea externă a for­m e l o r civil izaţiei apusene, incapabi l i a pătrunde p înă la cauzele adinei a le acestor f o r m e , le-ar fi in t rodus şi la noi , fără a--şi da seama că, în ţara noastră nu există fondul corespunzător . Ast fe l M a i o r e s c u constată textua l : « î n aparenţă, după statistica f o r m e l o r din afară, români i p o s e d astăzi a p r o a p e întreaga civi l izaţie occidentală . A v e m pol i t ică ş i ştiinţă, a v e m jurna le ş i academii, a v e m şcol i ş i literatură* a v e m m u z e e ş i conservatori i , a v e m

44 Şt. Zelet in

teatru, avem chiar şi o Constituţie. Dar în real i tate toate acestea s înt producţ i i moarte , pretenţi i fără fundament, stafii fără trup, i luzii fără a d e v ă r » 1 .

D i n acest p u n c t d e vedere , dezvol tarea b u r g h e z i e i r o m â n e pare a se r e d u c e la s impla i n t r o d u c e r e a u n o r « f o r m e fără f o n d » . Ast fe l şi-a luat fiinţă a c e a c r e d i n ţ ă înrădăcinată, pe care o înt î ln im s u b deosebi te f o r m e la toţi m e m b r i i Junimii , şi care a intrat astăzi în m e n t a ­litatea tuturor r o m â n i l o r , , fie profani, fie s o c i o l o g i d e j special i tate: anume, c u m că dezvo l ta rea societăţi i n o a s ­tre m o d e r n e alcătuieşte o excepţie faţă de soc ie tă ţ i le m o d e r n e apusene; căci acestea s-au dezvol ta t de la f o n d spre formă, p e c înd societatea b u r g h e z ă r o m â n ă şi-ar f i luat naştere de sus în jos, de la f o r m ă s p r e f o n d . iată c u m e x p r i m ă această părere A . D . X e n o p o l , s in­gurul spirit: de la J u n i m e a care a posedat o întinsă c u l -l'ură soc io log ică, deşi destul de uni laterală: « Î n t r e a g a propăş i re a p o p o r u l u i nostru a m e r s pe o c a l e inversă de aceea a c e l o r l a l t e p o p o a r e ; în l o c de a se d e z v o l t a de jos în sus, civilizaţia! a plecat, la n o i de sus în j o s » 2 . X e n o p o l nu s p u n e lămuri t ce a n u m e stă « s u s » ş i ce se; află « j o s » în societate, spre a da f o r m u l e i sale un î n ­ţeles precis . D a r d in cercetăr i le sale reiese că e l îşi în­chipuia ca pe c înd în A p u s societatea m o d e r n ă s-a d e z ­voltat de la e c o n o m i a b u r g h e z ă spre. f o r m e l e ex terne, l a n o i această dezvol tare s-ar f i făcut invers, de la f o r m e l e e x t e r n e spre e c o n o m i a .burgheză. D a r în această pr iv inţă X e n o p o l se înşeală, ca şi toţi cei ce împărtăşesc aceeaş i părere. .

E mai cur ios însă că n ic i reprezentanţ i i soc ia l i smulu i r o m â n nu s-au abătut de la f o r m u l a junimistă a d e z v o l ­tării burghez ie i noastre, deşi m e t o d a socialistă de c e r ­cetare e d iametra l opusă. Crezul s o c i o l o g i c jun imis t se găseşte şi la vechii», noştri socialişti, spre a apărea apoi , intr-o f o r m ă cu oarecare pre tenţ ie de prec iz ie ştiinţifică, in lucrări le lui C. D o b r o g e a n u - G h e r e a . Iată « l e g e a » socială pe care c r e d e că a descoper i t-o acest scr i i tor :

« I n ţările înaintate capitaliste, f o r m e l e socia le u r -

1 Critice, vo i . I, ed. Minerva, 1908, p. 152 şi în genere întreg art icolul «Tn contra direcţiei de astăzi».

2 Studii economice, Cta iova, 1882, p. 235.

Introducere 45

m e a z ă fondulu i social ; în ţările înapoiate, f o n d u l - s o ­cial e acela care u r m e a z ă f o r m e l o r s o c i a l e » 1 .

Or ig ina junimis tă a acestei « l e g i » e străvezie. D e z ­vol tarea de j o s în sus a societăţ i lor apusene d e v i n e la G h e r e a evo luţ ie de la f o n d la formă, iar dezvol tarea inversă a R o m â n i e i , de sus în jos , d e v i n e în f o r m u l a sa o evoluţ ie de la f o r m e la fond. ' N o u e la Gherea, întîi, pretenţ ia de a r id ica, c e e a ce la junimiş t i e o s implă o b s e r v a r e la rangul unei legi de e v o l u ţ i e socială ş i apoi tendinţa de a general iza această lege la o întreagă cate­g o r i e de ţări, ce le « î n a p o i a t e » . De astă dată e v o l u ţ i a R o m â n i e i nu m a i apare ca excepţ ie , c i ca un caz part i­cular al evoluţ ie i genera le a « ţăr i lor înapoiate»-.

O b s e r v ă m , înainte de toate, că această î m p ă r ţ i r e a ţăr i lor în d o u ă m a r i grupe, înaintate ş i înapoiate, f ie­c a r e cu legea l o r specială de evoluţ ie , răstoarnă pes te c a p întreaga dezvol tare istorică a burghezie i . Nic i M a r x , n i c i Sombar t , care au cheltuit c e v a mai m u l t t i m p cu cercetarea burghez ie i decît a putut face Gherea, nu s-au .gîndit la o a s e m e n e a stranie clasif icare. Şi pr ic ina e e v i d e n t ă . Burghez ia nu s-a dezvol ta t în c h i p s imul tan în toate ţările; pe care le p r i v i m astăzi ca înaintate, ci în c h i p succes iv : ea s-a revărsat p e calea expans iuni i e c o ­n o m i c e dintr-o ţară în alta r idicîndu-le treptat la a c e ­laş i nivel . Ţara clasică a capital ismului, Angl ia , a fost odată faţă de Olanda o ţară « î n a p o i a t ă » ; tot astfel G e r ­m a n i a ş i A m e r i c a faţă de Angl ia ; însăşi Europa, luată în înt reg ime, a fost la, începutur i le burghez ie i a p u s e n e o r e g i u n e înapoiată şi barbară faţă de îndepărtatul Or ient . Dacă ar. f i deci să l u ă m în ser ios « l e g e a » lui Gherea, ar trebui să c r e d e m că burghez ia e u r o p e a n ă s-a dezvol ta t în or ice ţară de-a-ndoaselea, căci o r i u n d e a apărut, ea- a fost Ia î n c e p u t în s tare de înapoiere faţă de altă regiune. P e n t r u evoluţ ia normală, de la f o n d s p r e formă, nu m a i rămîne în acest caz nici un l o c .

D a r aici în t î ln im o n o u ă şi strălucită pi ldă de c h i p u l în care soc ia l i smul se adaptează în f iecare ţară la carac­terul culturi i naţ ionale. E îndeobş te cunoscută inf lu-

1 «Socia l i smul în ţările înapoiate» în Bazele Socialdemocra-ţiei (trad. r o m â n ă a operei lui Kautsky : Das Erfurter Programmh Buc. 1911, p. 247. C o m p . de asemenea studiul său, Cuvinte Ui­

tate.

46 Şt. Zelet in

enţa culturi i imperial i s te g e r m a n e asupra socialişt i lor germani, T o t astfel socialiştii r o m â n i : trăind în a t m o s ­fera unei culturi rurale reacţ ionare, care v ibrează în toate f ibrele de ură faţă de burghez ia noastră încă proas­pătă 1 , ei au fost înrîuriţi în aşa măsură de acest spirit retrograd, încî t au ajuns să răstoarne însăşi m e t o d a lor de cercetare şi să tăgăduiască necesitatea istorică a. so­cietăţii noastre, pr iv ind-o ca o « f o r m ă - deşartă». D i n acest p u n c t de vedere , nu se p o a t e găsi n i m i c maii in­teresant decî t fe lul c u m C. D o b r o g e a n u - G h e r e a socoate că aplică metoda1, socialistă la cercetarea societăţii, noas­tre. El se î n c u m e t ă să e x p l i c e edif iciul nos t ru socia l d in modul de producţie, îr ichipuindu-şi, de b u n ă seamă, că d u p ă M a r x acesta este adevăratul f o n d e c o n o m i e , oricând şl o r i u n d e 2 . Dar or ic ine s-a famil iarizat mai d e ' . a p r o a p e cu spiritul m a r x i s m u l u i "îşi poate da lesne/ seama cit de nenoroc i tă era această idee ş i la ' ce n o n ­sensuri trebuia să ducă pe autorul ei. Nicăier i nu. sus­ţine, M a r x — şi nu, poate susţine nici un cercetător se­r ios — ..-că în societăţile agrare, intrate în proces de re-4 voluiie, factorul e c o n o m i c hotăr î tor ar fi raportur i le de producţ ie . D i m p o t r i v ă , M a r x arată că în a s e m e n e a fază'' de dezvol tare e lementul e c o n o m i c p r e d o m i n a n t e c o ­merţul 3 . C u alte cuvinte, în societăţ i le agrare capita­

lismul comercial alcătuieşte factorul economic auto-

1 Vezi cap. V al lucrării de faţă. - V e z i e x p u n e r e a , concepţ ie i sale asupra.' metodei socialiste;;'

de cercetare, în Neoiobăgia, ed. II, p. 6. G h e r e a dezvol tă aici — în obişnuitul său stil p r o l i x •— ideea c u m că « fe lu l de p r o d u c ţ i e ş i raporturi le de p r o d u c ţ i e izvorîte. d in e a » ar f i ' a lcătuind «baza. unei societăţi, bază care hotărăşte dezvol tarea ei şi caracterul acestei dezvol tăr i» . El arată că generaţia noastră de la 1848 n-a ştiut «acest adevăr .atît de m a r e şi de a d î n c . . . şi nici nu avea de Unde să-1 ştie».. "' ••.•''-'•'' ' '

T r e c e m paste credinţa stranie că o revoluţ ie s-ar face după teorii şi că o generaţ ie revoluţ ionară ar fi fost mai la înă l ţ imea sarcinii -saic dacă. ar f î cunoscut anumite abstracţii. D a r adevă­

rul «atît de m a r e şi de adînc», c u m că la începuturile dezvoltării burgheziei, m o d u l de p r o d u c e r e ar f i a lcătuind baza care hotă­răşte' dezvol tarea unei societăţi, nu 1-a .cunoscut nici ' M a r x . L-a descoperi t abia e levul său român, spre m a r e a daună a cercetă­r i lor sale s o c i o l o g i c e .

3 Această c o n c e p ţ i e e dezvoltată, îndeosebi, în cap. XX din v o i . 1,11 part. I, p, 355 în ediţ ia franceză, sub tit lul: «Is tor ia capitalului c o m e r c i a l » . - ,

In t roducere 4 7

nom şi revoluţionar, care dizolvă treptat vechiul .mod de producere agrară p înă ce aduce î n fiinţă p r o d u c e r e a capitalistă. A c e a s t a atît după Marx,--cât şi după or icare alt g înditor, care nu s-a certat pe de-a-ntregul cu f a p ­tele 1 . Pr ic in i le revoluţ ie i b u r g h e z e în R o m â n i a t rebuie căutate deci în naşterea procesulu i de circulaţ ie capi tar listă sub înrîurirea burghezie i străine.

Dar- teoret ic ianul nost ru socialist, - părăsind', această

cale, a junge tot atît de reacţ ionar ca ş i J u n i m e a : e l î n ­

cearcă să lămurească instituţiile noastre b u r g h e z e

d intr-o p r o d u c ţ i e capitalistă, însă negăs înd-o în s o c i e ­

tatea noastră, declară c.ă aceste instituţii p lutesc în aer,

sînt « f o r m e deşarte ş i ' m i n c i n o a s e » , iar edif iciul nost ru

social e « g r o t e s c » , f i indcă s-ar alcătui d intr-o f o r m ă

Să se v a d ă de a semenea cap. X X I I I , 6, d in voi . I : « G e n e z a ca­pitaliştilor industr ia l i», p. 714 în'. 'ed. IV germană. Cităm cîteva pasaje: « S e înţelege lesne că ' capitalul a funcţionat în c o m e r ţ cu mult înainte ca el să intre în p r o d u c ţ i e şi chiar că cel c o ­mercia l a trebuit să cîştige oarecare importanţă, pentru ca p r o ­ducţia capitalistă să se poată naşte» (voi. III, part. I, p. 359). Astfel «capitalul comercial este forma sub care capitalul există la început ca factor, neatîrnat, şi el e acela care joacă rolul pre­dominant în transformarea producţiei feudale» (op. c i t , p. 371). «înainte de producţia capitalistă, comerţul e acela caré predomină industria; în societatea m o d e r n ă ni se prezintă cazul c o n t r a r » ( o p . cit., p. 3fi3). « L a origine, comerţu l e ace la care a t ransformat agricultura feudală în producţ ie capital istă» ( o p . ' cit., p. 371).

Nu reiese deci de nicăieri că, d u p ă Marx, într-o societate agrară în p r o c e s de revoluţ ie baza, care-i hotărăşte dezvoltarea, ar f i m o d u l de p r o d u c ţ i e : această bază este, d impotr ivă, p r o c e ­sul de circulaţ ie îndrumat de capitalul de - comerţ . Origini le a-cestuia din u r m ă sînt acelea care indică originile ca. şi baza e c o ­n o m i c ă a revoluţiei burgheze în or ice ţară.

1 C o m p . de p i ldă Kautsky: «Capita lul de c o m e r ţ este forţa e c o n o m i c ă revoluţ ionară a veacuri lor X I V , XV ş i X V I . Cu e l v ine nouă viaţă în societate şi se nasc idei n o i » . (Thomas More und seine'Utopic, Stuttgart 1920, pag. 13).

C e a mai strălucită descriere a revoluţ ionar i i unei societăţi agrare sub înrîurirea capitalismului comerc ia l , care ne e c u n o s ­cută din întreaga literatură specială, ne-a dat-o un cercetător fără nici o atingere cu şcoala marxis tă : Ed. Meyer . Cu nease­muită bogăţ ie de fapte şi pătrundere e c o n o m i c o - s o c i o l o g i c ă , ara­tă marele istoric în a sa m o n u m e n t a l ă istorie a antichităţii c u m comerţu l cu Orientul revoluţ ionează e c o n o m i a ca ş i întregul edif iciu al instituţiilor greceşti, îndrumîndu-le pe bază burgheză capitalistă ( c o m p . studiul nostru: « î n c e p u t u r i l e indiv idual i smului :

48 Şt. Zeletin

modernă suprapusă pe un fond agrar primitiv1. în acest

chip, neputînd să lămurească în chip ştiinţific societa­

tea noastră burgheză, Gherea o persiflează şi o osân­

deşte. Şi această atitudine ni se dă drept rezultatul unei

aplicări consecvente a metodei socialiste de cercetare

sociologică! Pe cît ştim însă, metoda de care e legat nu­

mele lui Marx nu are rostul de a persifla fenomenele

sociale ca «forme deşarte», ci de a le explica ca nece­

sităţi istorice.

Se vede bine că toţi cei ce au scris la noi asupra dez­

voltării burgheziei noastre, în treacăt sau mai de aproa­

pe, jtu stat sub înrîurirea covîrşitoare a criticii Junimii,

deci au privit • burghezia din punctul de vedere al re-

acţiunii.' De aceea ei au o atitudine critică, neştiinţifică:

ei nu constată, ci apreciază; nu explică, ci judecă şi

osîndesc aşezămintele noastre burgheze.

Lucrarea de faţă părăseşte această direcţie, apucînd

calea cercetării obiective a faptelor.

încercare cie psihologie socială a culturii elene din a doua ju­mătate a veacului V a. C » , în «Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială», an. V, no. 3—4).

Astfel, metoda pe care o urmăm în cercetările de faţă, anu­me aceea de a lămuri revoluţionarea burgheză a societăţii ro­mâne prin influenţa procesului de circulaţie, deşi a primit for­mula teoretică de la Marx, nu e totuşi urmată numai de acest scriitor şi de şcolarii săi: asemenea metodă aplică oricine are respectul realităţii sociale.

1 Neoiobăgia, p. 71.

1.

«ERA N O U A » : D E Z V O L T A R E A S O C I A L A A R O M Â N I E I

DE LA 1829 P l N Â LA 1866 ŞI NAŞTEREA ,

OLIGARHIEI R O M Â N E

Clnd un popor a nimicit în sînul său n o ­

bilimea, el păşeşte către centralizare ca

de la sine însuşi.

A. DE T O C Q U E V I L L E *

Revoluţia economică: 1. Felul cum se priveşte ^ începutul revoluţiei burgheze în România. — 2. Consideraţii asupra mo­mentului cînd începe era burgheză în orice ţară în genere şi-în ţara noastră îndeosebi. — 3. Scurtă privire asupra vieţii economice a Principatelor române în faza precapitalistă şi a cauzelor ce au întîrziat revoluţia burgheză în România. — 4. Capitalismul apusean, silit de nevoia de pieţe noi, pătrunde după tratatul de la Adrianopol (1829) ş i războiul Crimeei ş i în Principatele române. — 5. «Era nouă» burgheză în Româ­nia începe sub imboldul capitalismului anglo-francez. — 6. Bur­ghezia engleză cucereşte pieţele noastre în dauna celei, austriece.

- 7. Invazia capitalismului străin în Principate schimbă eco-M o m i a lor naturală în economie bănească. — 8. Caracterizarea economiei naţionale a unei ţări ce a intrat în perioada revo­luţiei burgheze

Revol'iţia politică: 9. Sciziunea clasei boiereşti şi originile

clasei burgheze române. — 10. Sciziunea clasei boiereşti e an­

terioară erei burgheze: caracterul acestei sciziuni în vechiul

nostru regim. — 11. Boierimea mică devine o clasă revoluţio­

nară abia în era burgheză. — 12. Mişcarea de la 1848 şi pri­

cina care a făcut-o să dea greş. — 13. Conştiinţa revoluţiona­

rilor români despre propria lor acţiune. — 14. Dezvoltarea

burgheziei române privită în cadrul economiei mondiale: re­

voluţia burgheză în România e un efect al expansiunii engleze

1 L'Ancien Régime et la Révolution, 5-éme édition, París, )8(iS, p. 89

ÎNCEPUTURILE REVOLUŢIEI BURGHEZE IN ROMÂNIA

5 0 Şi" Z'eietin

spre Orient. — 15. Alcătuirea statului r o m â n m o d e r n , naţ ional şi unitar se riatoreşte influenţeWcapitalismului apusean.

Ruina vechii boierimi şi naşterea oligarhiei: 16. F o r m e l e , pr imit ive ale capital ismului şi acţ iunea lor distructivă în soc ie­tăţile agrare — 17. 'Capitalul , evreu de camătă distruge v e c h e a b o i e r i m e română. — 18. însemnătatea istorică a cămătăriei -în naşterea şi dezvol tarea capital ismului român. — 19. Pe ru ine le vechi i n o b i l i m i se naşte pretutindeni un reg im pol i t ic centra­list, b i rocrat ic şi militarist. Oligarhia română, -r- 20. Ol igarhia are în R o m â n i a acelaşi ro l de tutor a l burgheziei m i n o r e pe care 1-a avut în A p u s «absolut ismul luminat» . — 21: C o n c l u z i i : baza e c o n o m i c ă şi rostul istoric al regimului inaugurat la 1866.

a) Revoluţia economică,

1. Era revoluţ ionară î n c e p e în R o m â n i a , d u p ă p ă ­rerea obişnuită, abia cu mişcarea d e . la 1848. A c e a s t ă c o n v i n g e r e e d e o p o t r i v ă de înrădăcinată atlt în sinul burghezie i r o m â n e însăşi, cît şi al reacţiunii . Astfel, au­torul introducer i i la ce le şase t o m u r i de acte ş i d o c u ­m e n t e pr iv i toare la revoluţ ia din 1848 c r e d e cu b u n ternei a e x p r i m a părerea obştească, atunci c î n d î n c e p e studiul său cu următoarea declaraţ ie :

« M i ş c a r e a din 1848 este, fără. îndoială, g e r m e n e l e . din care s-a dezvol ta t viaţa de stat m o d e r n a R o m â n i e i .

Ea consti tuie p u n c t u l d e - t recere de la trecut la p r e ­zent;»1. ' ' ." , r '

Dar însuşi sufletul mişcări i de reacţ iune î m p o t r i v a burghezie i noastre, T i tu IVI liorescu, nu e ' d e altă părere, deşi judecata sa asupra mare lui ac t i s tor ic are alt c a ­racter : "

« C u m e d u l d e judecată istorică c e p r e d o m i n ă între noi, mai mul t englezeşte evolut ionär, decî t franţuzeşte revoluţ ionar, aşa numita regenerare de la 1848 nu ne părea să aibă gradul de importanţă ce i-1 atribuiau l i­berali i din M u n t e n i a » 2 .

Privi tă în această lumină, revoluţ ia burgheză din R o m â n i a trebuia, să apară î n . ch ip f iresc ca ceva artifi­cial : o p e r a unui m ă n u n c h i de o a m e n i care au lucrat

1 Anul 1848 în Principatele române,. Bucureşt i 1910, tom. VI, Introducere . -; • • " , •

2 Discursuri, Bucureşti, 1897, vol . I, p. 45.

5 2 Şt. Zeletin

sub înrâurirea unor idei — a principiilor liberale — a-duse la noi din Apusul înaintat, unde izvorâseră din alte nevoi decît acelea ale propriei noastre ţări. De unde urma in chip necesar, că faţă de autorii acestei mişcări nu se puteau lua decît două atitudini, ambele deopotrivă de subiective: cei ce priveau fapta lor în chip favorabil, le aduceau elogii; cei ce se î'ndoiau însă de roadele aces­tei fapte istorice, le aduceau învinuiri. După o vreme de entuziasm şi optimism senin, a urmat o perioadă de critică şi scepticism,, în care îndoielile reacţiunii păreau a înăbuşi cu totul vechea încredere inspirată de gene­raţia revoluţionară. S-au' adus acestor spirite atît laude

, cît şi ponegriri fără măsură, dar nu li s-a făcut încă dreptate. Socotim că acum, după scurgerea acestei lungi perioade de subiectivism, în care şi-a făcut vînt atît en­tuziasmul unora pentru instituţiile noi cît şi amără­ciunea altora faţă de nimicirea instituţiilor noastre vechi, a sosit timpul cînd va trebui să se inaugureze o nouă perioadă: anume, de cercetare, obiectivă, ştiinţifică, în care nu se mai aduc indivizilor nici laude, nici învinuiri, ci se lămureşte purtarea lor ca o urmare necesară a unor anumite împrejurări sociale.

întreprindem aici o asemenea cercetare. Decît, se înţelege de mai înainte că într-un studiu de acest fel revoluţionarii, ca indivizi, dispar cu totul din scenă, şi înaintea cercetătorului nu mai rămîne decît fapta lor colectivă, fenomenul social. Acesta trebuie studiat şi lămurit, atît în ceea ce priveşte cauzele, cît şi urmările sale sociale.

2. Cercetătorul care urmăreşte dezvoltarea burghe­ziei într-o anumită ţară trebuie să-şi lămurească înainte de toate întrebarea premergătoare: care e momentul cînd începe procesul revoluţiei burgheze în orice ţară în genere şi în ţara respectivă îndeosebi?

După cercetările lui Marx, .evoluţia burgheziei e un proces îndelung şi treptat,, ce începe cu dezvoltarea ne­goţului şi se încheie cu naşterea industriei1. La înce­putul acestui proces apare deci schimbul: acesta se dez-

1 Vezi x îndeosebi cap. citat: -«Istoria capitalului comercial», din Le Capital, voi. III, part. I, p. 355.

I. începuturile revoluţiei burgheze în Romnâia 53

voltă treptat, sileşte oamenii să producă pentru comerţ, preface economia naturală într-o economie bănească şi în stadiul său ultim acumulează un însemnat capitalism comercial, din care se dezvoltă apoi capitalismul indus­trial. Din moment ce dezvoltarea atinge această fază de încheiere, capitalismul industrial îşi subordonează pe cel comercial, îl ia sub tutela sa şi-1 schimbă din s tă-pîn în simplu auxiliar al său. Astfel, naşterea burghe­ziei e un proces ce începe cu predominarea comerţului şi se încheie cu predominarea industriei. Din acest punct de vedere, a determina momentul cînd începe era bur­gheză înseamnă a stabili vremea cînd se naşte schimbul şi începe acţiunea sa dizolvantă asupra vechilor rapor­turi sociale agrare.

Păşind Pe aceleaşi urme şi mişcîndu-se în aceeaşi ordine de idei, Sombart varsă în această chestiune de­plină lumină1. Acest scriitor stabileşte că dezvoltarea burgheziei începe pretutindeni în momentul cînd o ţară Înapoiată intră sub influenţa unei ţări cu capitalism înaintat. Prin această păşire în sfera influenţei capita­liste, ţara înapoiată este invadată de produse industriale şi silită să producă în chip intensiv, spre a avea mate­rii brute îndeajuns, cu care să plătească obiectele ma­nufacturate ce-i curg fără încetare din afară. Aceasta o face în cele din urmă să-şi modifice şi ea producţia în chip capitalist. - '

«Orice dezvoltare capitalistă modernă decurge în acest chip: centrele cu capitalism industrial şi comer­cial îşi măresc trebuinţele de alimente şi materii prime şi aceasta ridică (în ţările ce intră sub- influenţa lor) preţul produselor agricole, silind agricultura să producă pentru piaţă în chip intensiv, capitalist»2.

Iar despre'Germania, Sombart declară:

«Imboldul pentru producţia marfă pornise de la ţă­rile negerrnane, cu un capitalism în proces de întărire, pentru care ţinuturile germane maritime deveniră re­giuni exportatoare de produse agricole. Acelaşi lucru se poate spune şi despre dezvoltarea Rusiei, dacă. o pri-

1 Der moderne Kapitalismus (1902), voi. II, p. 87 şi urm. 2 Op. cit., ibidem.

Ivi Şt. Zelet in

v i m î n cadru l e c o n o m i e i m o n d i a l e » 1 . Ş i a d ă u g ă m n o i : acelaşi l u c r u se poate spune şi despre R o m â n i a .

Căci acest p r o c e s de naştere a burghez ie i se întâl­neşte în o r i c e ţară; Italia, Spania, Ţări ie-de-Jos, chiar A n g l i a — observă S o m b a r t 2 — aü început la fel. Se înţe­l e g e deci că R o m â n i a nu putea să facă abatere de la re­gula genera lă ş i de fapt nici nu face; dezvol tarea b u r ­ghezie i r o m â n e î n c e p e tot în m o m e n t u l c î n d ţara n o a s - . tră c a d e sub inf luenţa capita l i smului străin. In privinţa acestui m o m e n t is toric înt î lnim, din fericire, un a c o r d u n a n i m între cercetători i specia l i : toţi scri i tori i care au atins această chest iune, fie ş i n u m a i în treacăt, au învederat că încheierea tratatului de la A d r i a h o p o l -înseamnă m o m e n t u l c î n d î n c e p e p r o c e s u l d e d izo lvare a « v e c h i u l u i r e g i m » r o m â n e s c , pe ale cărui ruine se des­ch ide « e r a n o u ă » burgheză, de europenizare a vieţi i noastre socia le 3 . P r i n acest tratat se, desfi inţează v e c h i u l ;

1 O p . cit., ibidem. 2 Op. cit., II, 154. . : a A s u p r a importanţei tratatului de la A d r i a n o p o l în evoluţ ia

noastră socială se poate consul ta :-N. Iorga, Negoţul şi meşteşu­gurile in trecutul românesc, Bucureşt i 1 9 0 6 , p . I D O — 5 1 ; Dr;. K a r l Grünberg, Die handelspolitischen Beziehungen -Oesterreich-Un­garns zu den Ländern an der unteren Donau, L e i p z i g 1902, p. 14 ş i u rm. ( G r re levează în această importantă lucrare că trata­tul de la A d r i a n o p o l are aceeaşi însemnătate istorică pentru Serbia, ca şi p e n t r u R o m â n i a , p. 16-r); Verax, La Roumanie efc-les juifs, 1903, p. ^ 5 ; I. Brezoianu, Vechile Instituţii ale .Româ­niei, Bucureşt i , 1 8 8 2 , p. 181 şi urm.; de asemenea ating chestiu­nea în treacăt : A. D. X e n o p o l , Studii economice, Cra iova 1882, p. 120; acelaşi, Istoria partidelor politice în RorAânia, Bucureşt i 1911, p. 155.; C. I. Băicoianu, Istoria politicii noastre vamale de la Regulamentul Organic pîna în prezent, Bucureşt i 1 9 0 4 , ' vo l . I, p. 2; A. C. Cuza, • Meseriaşul român, 1899, p. I X ; A. Starnatin, Le commerce extérieur de la Roumanie, Paris 1914, p. 45; F. Colson, De l'état présent et de l'avenir des Principautés de Mol­davie et de Valachie, Paris 1839, p. 221.

Mai de-ap'roape se o c u p ă cu chest iunea importanţe i é c o n o m i ­co-socia le a tratatului de la A d r i a n o p o l A. C. Cuza, Ţăranii şi clasele diligente, Iaşi 1895, p. X V I I şi urm.; C. B o b r o g e a n u - G h e -rea, Neoiobăgia, ediţia II, Bucureşt i 1921, p. 36 şi urm.; G h e r e a are însă impres ia că ar fi descoper i t el însuşi însemnătatea aces­tui eveniment istoric. Aceasta . nu poate pr ic inu i mirare, c î n d se constată că cunoşt inţe le teoret icianului socialist asupra trecutu­lui nostru social nu par a fi depăşit cadrul cercetăr i lor d-lui R a d u Rosett : asupra evoluţiei agrare.

T. Începuturi le revoluţ iei burgheze în R o m â n i a 55

. m o n o p o l pe care şi-1 însuşise I m p e r i u l o t o m a n asupra cereale lor noastre ş i se a c o r d ă P r i n c i p a t e l o r r o m â n e l i ­bertatea • comerţu lu i . Ar t . 5 p r e v e d e între altele: « . . . e le (Pr incipate le) se v o r b u c u r a de l iberul e x e r c i ţ i u a l cultului, de o siguranţă desăvîrşită, de o administraţ ie naţionala neat î rnată şi de o deplină libertate a comer­ţului»1. In u r m a acestei măsuri, pr in care i m p e r i u l d e la n o r d v o i a să slăbească spre fo losul său inf luenţa Turc ie i asupra ţări lor r o m â n e , portur i le noastre d u n ă -l e n e fură invadate d e p r o d u s e l e industr iei a p u s e n e : aceasta smulse Pr inc ipate le din v e c h e a lor toropeală, le atrase c u v io lenţă î n v i i toarea vieţi i capital i smului m o n ­dial, care p r o d u s e ş i la n o i în c h i p vert ig inos aceleaş i e f e c t e , ca peste tot u n d e p ă t r u n d e : distruse r e g i m u l n o s ­t r u m e d i e v a l ş i în temeie în l o c u l său d o m n i a burghez ie i .

3. Aceas ta nu înseamnă însă că mai înainte P r i n c i ­p a t e l e r o m â n e ar f i fost l ipsite de legături e c o n o m i c e Internaţ ionale; d impotr ivă, viaţa lor socială se d e z v o l t ă în decursul v r e m u r i l o r în n e m i j l o c i t ă atîrnare de" c o m e r -tul exter ior . At î t regimul, nostru agrar cît şi., organiza­ţi i le breslaşi lor — meşteşugari şi negustor i — a!u a v u t de suferit înrîuriri p u t e r n i c e dinspre regiuni le cu c a r e ne-a pus, in legătură c o m e r ţ u l : a n u m e , reg imul agrar d i n s p r e P o l o n i a ş i Ungaria 2 , bres le le dinspre V e n e ţ i a ş i A r d e a l la început , dinspre C o n s t a n t i n o p o l m a i t îrziu 5 . M a i mult,, d in cercetăr i le specia le reiese, p î n ă la e v i ­d e n ţ ă ^ că însăşi existenţa Pr inc ipate lor r o m â n e ca d o u ă state aparte se datoreşte căi lor pe care se îndrepta c o ­merţu l internaţional peste reg iuni le dintre Nistru ş i D u ­năre 4 . A c e s t fapti alcătuieşte încă un spri j in pent ru a d e ­vărul e c o n o m i c general, de care ne că lăuzim ş i n o i în acest studiu, că în societăţi le agrare' p r imi t ive c o m e r -

1 Textu l tratatului în D. A. Sturdza, Acte şi documente re­lativ la Renaşterea României, vol .I .

2 R a d u Rosetti, Pământul, sătenii şi stăpânii în Moldova, Bucureşt i 1907, p. 162 şi pass im; Dr. G. Maior , Politica agrară la Români, Bucureşt i 1906, p. 338; de asemenea Introducerea d in G. Panu, Cercetări asupra stării ţăranilor, voi . I, Bucureşt i 1910.

3 N. Iorga, Neqotul si meşteşugurile în trecutul românesc, Bucureşti 1906 p. 121—26. '

4 V e z i N. Iorga, Istoria cornetului românesc, vo i . I, Vă-. lenii-de-Munte, 1915. Ext ragem din Prefaţă (p. 5) u r m ă t o a r e l e :

5G Şt. Zeletiri

ţul e un factor autonom, care determină întreaga viaţă

socială. Deşi internaţionalismul economic e o urmare nece­

sară a dezvoltării producţiei capitaliste, nu e mai puţin adevărat că şi sub vechiul regim legăturile economice internaţionale au fost mult mai intense decât se închi­puie de obicei. Acestor relaţii comerciale dintre statele medievale se datoreşte faptul, relevat de Tocqueviile1, că Europa medievală are în linii generale aceleaşi insti­tuţii şi se îndreaptă în aceeaşi direcţie, deşi Răsăritul merge mai încet decît Apusul; de asemenea, ,tot rela­ţiile comerciale internaţionale sînt factorul care în cele din urmă dizolvă organizaţia socială a vechiului regim, în mod treptat şi succesiv în fiecare ţară ce a intrat îii era burgheză, fără a excepta Principatele române. Câ­teva indicii în această privinţă sînt neapărate", spre a înţelege schimbările ce le-a adus mai tîrziu revoluţia burgheză in România, precum şi pricina care a provocat la noi atît de tîrziu această revoluţie.

Era burgheză se inaugurează în Europa sub auspicii destul de bune pentru regiunea geografică unde aveau să ia fiinţă cele două Principate. Se ştie că imboldul nemijlocit pentru naşterea burgheziei europene a venit de la relaţiile comerciale ce s-au stabilit între Occident şi Orient în urma cruciadelor. Ce-i drept, asemenea le­gături existaseră în chip sporadic şi mai înainte2, dar ele n-au atins rolul unui factor economic hotărîtor decît după acest mare eveniment istoric. Astfel, în Europa în genere, ca şi în fiecare ţară îndeosebi, imboldul pen­tru dezvoltarea burgheziei a venit tot din afară.

La început, rolul de mijlocitor între Orient şi Occi­dent îl joacă oraşele italiene Pisa, Genua şi Veneţia, mai ales aceasta din urmă, regina de odinioară a mărilor, care

«Nici gospodăria noastră naţională . . . , nici civilizaţia noastră originală.. ., nici statele noastre, două pentru că erau două di­recţiile de comerţ, n-ar fi existat fără această fericită fatalitate geografică. Istoria comerţului nostru e astfel o condiţie necesară pentru a înţelege sub toate raporturile, în originea ca şi în dez­voltarea sa, istoria neamului nostru însuşi».

1 L'Ancicn RGgime et la Revolution, p. 22. 2 Sombart arată că în Evul Mediu nu e vorba de naşterea,

ci de «reînviorarea» comerţului cu Orientul. Op. cit., ed. III, voi. I, p. 95

î. îpeeputurile revoluţiei burgheze în România 57

a întemeiat cel mai întins imperiu colonial din Evul Mediu. Situaţia geografică a făcut ca unul din curentele principale de mărfuri, pe care aceşti urmaşi latini ai vechilor greci în ramura negoţului internaţional le în­dreptau din Asia spre Europa, să treacă peste regiunea dintre Dunăre şi Nistru. După d-1 N. Iorga, corăbiile italiene au pătruns pe Dunăre pe la anul 1300; atunci începe era în care ţinuturile noastre intră în sfera de influenţă a comerţului de tranzit1. Depozitele principale ale mărfurilor aduse din Orient erau Constantinopole şi Caffa, colonia genoveză din Crimeea. De aici schimbul cu Europa se făcea peste ţinuturile noastre pe două căi principale: una ce pornea de la Cetatea Albă, străbătea Moldova spre Galiţia, de unde mărfurile plecau uneori mai departe pînă la Danzig, sau chiar peste mare, în Anglia; alta ce pornea din adîncul Europei, din Ţările-de-Jos spre Silezia şi Boemia,, de aici spre oraşele săseşti Sibiu şi Braşov şi apoi de-a lungul Munteniei pînă la Brăila şi de aici la Mare 2. Acestor două căi comerciale deosebite se datoreşte naşterea Principatelor române ca două state deosebite3. De pe acum se poate întreve­dea adevărul că după cum ramificarea procesului de circulaţie a mărfurilor în căi comerciale deosebite a provocat despărţirea poporului nostru în. grupe sociale aparte, tot astfel unificarea acestui proces în era capita­listă, după anul 1829, trebuia să nască năzuinţa de unire a românilor într-un singur. stat. Atît despărţirea, cît şi unirea poporului român e deci un rezultat al felului în care se îndeplineşte procesul de circulaţie a mărfurilor în cuprinsul ţărilor române.

Dacă regiunea dintre Dunăre şi Nistru ar fi păstrat înainte aceeaşi însemnătate în schimbul internaţional pe

1 Negoţul şi meseriile în trecutul românesc, p. 81—82. O v e d e r e anaîoagă dă G. Brătianu, Le commerce Génois sur le Danube à la fin du XIII siècle. Bucureşti 1922. Autorul indică, (p. 6—7) anul 1281 ca dată la care se dovedeşte după documen­te că vasele de comerţ genoveze începuseră a pătrunde pe Du­năre.

2 Pentru amănunte vezi N. Iorga, op. cit., p. 87 şi urm., pre­cum şi vol. I din studiul său amănunţit asupra istoriei comer­ţului român.

3 N. Iorga, Istoria comerţului românesc, I, p. 5, 44 şi urm, 83 şi urm.

58 Şt. Zelet in

care î n c e p u s e s-d aibă de pr in v e a c u l a l X l V - l e a , fata R o ­mânie i des igur că n-ar mai semăna nic i pe depar te cu ceea ce ea este astăzi. Chiar c î n d ţara noastră n-ar f i p u t u t a junge să j o a c e , ca m i j l o c i t o r a l s c h i m b u l u i m o n d i a l , un r o l analog cu acela pe care l-au jucat succes iv Italia. P o r t u ­gal ia ş i Olanda, totuşi ea ar f i fost a c u m cu m u l t e v e a ­cur i m a i îna inte : era b u r g h e z ă r o m â n ă ar f i î n c e p u t de la anul 1300, adică n u m a i cu v r e u n v e a c ş i j u m ă t a t e m a i t îrziu decî t aceea a Angl ie i , nu cu o p t veacuri , ca a c u m . Decî t , soarta a î n d r u m a t mersu l lucrur i lor altfel : , ea ne-a scos cur înd din v i i toarea vieţi i internaţ ionale a l u n g i n d departe de noi căi le s c h i m b u l u i m o n d i a l ş i înăbuş ind prea de t i m p u r i u revoluţ ia începută .

C a u z e l e ce au p r o d u s această hotăr î toare s c h i m b a r e s înt d e m a i m u l t e feluri. P e d e - o parte, cucer i rea C o n -stant inopolului de către turci (1453) ş i înaintarea aces­tora către nord, a v u de u r m a r e de a ne tăia legătura cu c o m e r ţ u l străin, î m p i e d i c î n d negustori i să m a i p ă t r u n d ă p înă l a n o i 1 . D a r u n alt e v e n i m e n t , d e însemnătate e c o ­n o m i c ă încă m a i adâncă, v e n i să a lunge n e g o ţ u l î n t r e O r i e n t ş i O c c i d e n t d in M a r e a Medi terană, ru inînd nu n u m a i rolui. nostru c o m e r c i a l , ci ş i pe acel al i tal ienilor, cărora le da toram scurta per ioadă de înf lor i re : acesta e descoper i rea n o u l u i d r u m căt re Indii pe la C a p u l B u n e i - S p e r a n ţ e (1498), c a r e dădea put inţa de a o c o l i toate v ă m i l e inter ioare ş i făcea astfel ca preţul m ă r f u ­r i lor or ienta le să scadă p e n t r u u n e l e ar t icole la un sfert 2 . De atunci comerţu l i tal ian î n c e p u să d e c a d ă ş i odată cu e l ş i sp lendoarea oraşe lor i tal iene păşi s p r e decl in. L o ­c u l Veneţ ie i , ca in termediar între O r i e n t ş i O c c i d e n t , î l luă de a c u m Por tuga l ia : chiar negustor i i veneţ ieni în­c e p u r ă să se d u c ă la L i s a b o n a spre a c u m p ă r a p r o d u ­s e l e orientale, care-i cos tau în acest ' c h i p m u l t mai ief­t in d e c î t dacă le-ar f i adus, ca mai înainte, e i înşişi d i n Egipt 3 . D e s c o p e r i r e a A m e r î c i i duse căi le c o m e r c i a l e

1 N. lorga, Negoţul şi meseriile, p. 100—102. 2 V e z i Charles Diehl, Venise, une république patricienne,

Par i s 1918, p. 187. » Singurul m i j l o c de a feri sudul european de această c a ­

tastrofă e c o n o m i c ă ar fi fost tăierea istmului Suez, la care turcit şi încep, c î teva veacur i mai tîrziu, să lucreze; ei puseră în « n u l

[ începutur i le revoluţ iei burgheze în ' R o m â n i a 59

încă m a i depar te de răsări tul european, ş i apoi v e n i să pecet lu iască n o u a stare de lucruri, a c e a mister ioasă p r e ­facere e c o n o m i c ă ce s-a îndepl in i t între v e a c u l a l X V - l e a ş i a l X V I - l e a : deplasarea centru lu i e c o n o m i c d i n su­dul e u r o p e a n — Italia, Spania, Portugal ia şi oraşele g e r ­m a n e sudice — către nord, în Olanda, A n g l i a şi Franţa. De atunci pulsul vieţi i c o m e r c i a l e î n c e p u să ba tă- în t re nord-vestui european, de o parte, şi Indi i şi A m e r i c a , de altă parte. Şi în v r e m e ce în ţ inuturile n o r d i c e se î n ­depl inea cea mai m a r e revo luţ ie în d e z v o l t a r e a bur­gheză : t recerea de la industr ia m i c ă a bres le lor de m e ­seriaşi la producţ ia capitalistă, peste răsăritul e u r o ­p e a n dintre D u n ă r e ş i Nistru s e . lăsa întuner icul morţ i i . Apăsarea turcă devenise tot 1 m a i aspră: gr înele f i ind m o n o p o l i z a t e pent ru sat is facerea t rebuinţe lor i m p e r i u ­

l u i o t o m a n , c a r e l e r idica p e u n p r e ţ fix, n e g o ţ u l c e m a i puteau fai_e Pr incipate le r o m â n e cu ţ inuturi le î n v e c i ­nate consta m a i c u seamă î n e x p o r t u l d e v i te 1 . î n acest c h i p creşterea v i te lor d e v e n i u n a d i n îndeletnic i r i le d e seamă a le ţărănimii r o m â n e , p î n ă c e războiu l v a m a l c u decedata m o n a r h i e Aust ro-Ungară, în a l optu lea d e c e n i u a l veaculu i din urmă, veni să-i d e a -lovitura de m o a r t e . P e l a începutul veaculu i a l X l X - l e a Pr inc ipa te le d u n ă ­rene păreau a m e r g e de-a dreptul spre pieire.

4. Dar'_în v r e m e ce ţările r o m â n e se î n d r e p t a u c ă - . tre un sfîrşit atît de tragic, în capita l i smul e u r o p e a n .se îndepl inea o prefacere cu urmăr i grele, care a v e a u să se răşfrîngă şi asupra ţ inuturi lor noastre, c h e m î n d u - l e la viaţă nouă. Introducerea treptată a maş ini smului şi creşterea uriaşă a supraproducţ ie i sili burghez ia apu­seană, sub apăsătoarea n e v o i e de pieţe noi, să-şi în­d r e p t e iarăşi pr ivir i le spre bătr înul Qrient. D i n a d o u a jumătate a veaculu i al X V I I I - l e a şi începutu l ce lui ur­mător, c o m e r ţ u l internaţional luă d in n o u direcţ ia spre Levant, inundîndu- i pieţele cu n u m e r o a s e l e sale m ă r ­furi, p r o d u s u l aburului, şi împrăş t i ind încă o dată cu

1829 douăzeci mu de lucratori să repare vechiul canal, c a r e tre­cea în antichitate pe aici. Dar această operă fu opri tă din t e m e ­iuri p o h t i c e . W. Heyd, Histoire du commerce du Levant au mo-yen-age, vol . II, p. 552.

1 N. Torga, o p . cit-., p. 109.

60 Şt. Zeletin

vasele de comerţ viaţă şi mişcare în Marea Mediterană.. Tratatul de la Adrianopol, acordînd Principatelor ro­mâne libertatea comerţului, dădu acestor vase putinţa de a străbate prin Marea Neagră pînă la porturile noas­tre de pe Dunăre, Galaţi şi Brăila. Şi astfel locuitorii noştri avură putinţa să facă cunoştinţă cu aceşti soli ai capitalismului îndepărtat, care le trimiteau mărfuri atît de ieftine şi în schimb se ofereau să cumpere produ­sele pămîntului cu preţuri încă nemaiauzite.

Dar prevederile tratatului de la Adrianopol nu erau. de natură a contribui la statornicirea unor întinse re­laţii comerciale între Principate şi burghezia apuseană. Rusia, stăpînă pe Gurile Dunării — afară de braţul Si'. Gheorghe, fără însemnătate comercială — nu se grăbea să le facă navigabile pentru vase mari1. Astfel, mărfurile engleze nu puteau- ajunge ia noi decît pe vasele uşoare din coloniile ioniene2. Un timp englezii se gîndiră să sape un canal de la Constanţa pînă la Dunăre, pe locul unde se crede că odinioară s-a revărsat un braţ al Istru-lui spre mare3. Dar specialiştii găsiră că e mai nimerit a construi o cale ferată, care şi fu pusă în lucru, şi des­chisă circulaţiei în anul 1860. Pînă atunci însă diplo­maţia engleză socoti că e mai bine să oprească cu forţa . armelor expansiunea rusă spre Orient şi dezlănţui răz­boiul Crimeii (1854).

Ieşirea acestui război fu hotărîtoare pentru soarta noastră. Pacea de la Paris, care pecetlui victoria bur­gheziei apusene, îndepărtă Rusia din Principate şi ne­utraliza Marea Neagră; în interesul unei desăvîrşiie libertăţi a navigaţiei Dunării, imperiul rus fu silit să facă o rectificare de graniţă în Basarabia, retrocedând districtele de la sud către Moldova, spre a pierde astfel

1 Karl Grünberg, op. cit, p. 50—51. Rusia se temea ca p o r ­turile noastre, atrăgînd vasele comerciale străine, sa nu iaca concurenţă Odesei. ' - • ' ' „ , , „ , , „ „ , „ •

2 I G Neigebaur, Beschreibung der Moldau und Walachei, II-te Auflage/Breslau 1854, p. 233; K. Grünberg. op. cit., p. 52.

3 Colson. De l'état présent et de l'avenir des Principautés de Moldavie et de Valachie, Paris 1839, p..223.

I începuturile revoluţiei burgheze în România 61

orice atingere cu Gurile Dunării1. Acest fluviu fu pus sub supravegherea unei comisii europene, iar Princi­patele trecură sub tutela marilor Puteri care găsiră cu Cale să trimită o comisie însărcinată a le afla dorinţele. Aceasta dădu naştere, cum se ştie, Divan urilor ad-hoc.

Cu alte cuvinte, în urma războiului Crimeii intra­serăm de-a "binelea în «sfera de interese» a capitalis­mului apusean, care se îngrijise să înlăture -pe vechii noştri «protectori» spre a-şi asigura intrarea nestînje-nită pe pieţele noastre. Cu aceasta «era nouă», ce înce­puse de la tratatul din Adrianopol, se deschidea tot mai largă, mai sigură.

în adevăr, Principatele române intraseră într-o eră. nouă: au constatat-o înşişi domnitorii ce au venit la tron după Regulamentul Organic2; o constată şi cercetătorii de specialitate, cum văzurăm.

Şi această eră nouă nu era rezultatul vreunei poli­tici inteligente, ci urmarea necesară a dezvoltării eco­nomiei mondiale. A. D. Xenopol învederează în chip fericit acest fapt, cînd zice, în legătură cu evenimentele de care ne ocupăm, că propăşirea noastră s-a făcut fără concursul guvernelor, numai «pe calea fatală a ne­cesităţii»3.

Rămîne să urmărim acum prefacerile pe care le-a adus în societatea noastră această eră.

5. Trebuie să stabilim de la început faptul istoric •— care nu a rămas fără urmări politice la începutul vieţii noastre moderne — că burghezia engleză e aceea care a sfărâmat zidurile dintre Principatele române şi Apusul european. Anglia avea nevoie de cerealele noas­tre, căci grîul american şi australian nu avea în întîia ju­mătate a veacului X I X însemnătatea pe care a cîştigat-o mai tîrziu.. De pe la 1820 comerţul englez pătrunde în mod viguros spre Orient, anume către Odesa, iar de

1 Justin Mc Carthy, A history of our own times, Tauchnitz­edition, vol. II, p. 260. Asupra regimului Dunării creat prin tra­tatul din Paris, vezi D. Guşti, Die Donaufrage, Berlin, 1904 (Son-derabdruck aus den Preussischen Jahrbüchern, Band 118, Heft

2 M. Edouard Thouvenel, La Hongrie et la Valachie, Paris,. 1840, p. 342 367.

3 A. D. Xenopol, Studii economice, p. 120

€2 Şt. Zelet in

a ici agenţi i săi se răsp îndesc în toate ţ inuturi le î n v e c i ­nate. Pe la 1830 şi 1840 exper ţ i i englezi sînt tr imişi în reg iunea dintre D u n ă r e ş i M a r e a Neagră, spre a-i cerceta capaci tatea de producţie, 1 . R a p o a r t e l e l o r sînt e n t u ­ziaste 2 . Se naşte astfel o întreagă l i teratură despre •«Black Sea and D a n u b i a n P r o v i n c e s » , arătînd minunata fertilitate a acestor ţ inuturi . G u v e r n u l eng lez î n c e p e atunci tratative d i p l o m a t i c e la Constant inopol , s p r e . a p r i m i autorizarea de a săpa un canal dq la Cernavodă, la Constanţa, în u r m ă de a în temeia o cale ferată. D a r războiu l Cr imei i ven i să înlăture scurt Rus ia de la G u ­rile Dunări i , deschiz înd calea pe apă, m a i e f i c a c e dec î t c e a p e uscat 3 .

Ast fe l Ang l ia , în u r m a victor ie i , asigură l ibertatea navigaţiei Dunări i , ş i cu aceasta vase le mar i engleze îşi deschiseră calea p î n ă la por tur i le r o m â n e revăr s înd p r o - ; d u s e l e industr ie i br i tanice p e pieţe le noastre . D e l a tratatul din Paris (1856) şi p î n ă la înche ierea c o n v e n ţ i e i v a m a l e cu Aust ro-Ungar ia (1875), i m p o r t u l eng lez creşte neîncetat , aşa că A n g l i a ajunge^ să s tăpînească în m o d hotărît c o m e r ţ u l nostru ex tern .

La începutu l ere i ' noast re burgheze, c o m e r ţ u l e x t e ­r ior r o m â n se făcea mai cu seamă cu ţ inuturi le ger­m a n e din E u r o p a centrală ş i cu T u r c i a 4 , deşi relaţii le cu aceasta d i n u r m ă aveau la bază forţa. R a n g u l întîi în comerţu l nostru î l avea însă pînă atunci Aus t ro-Ungar ia . Negustor i i noştri, care se d u c e a u la Lipsea, la c e l e b r e l e iarmaroace, în d r u m spre casă făceau c u m p ă -

1 C. I. Bäicoianu, Handelspolitische Bestrebungen Englands zur Erschliessung der unteren Donau, M ü n c h e n , Ber l in und Leipzig 1913, p . 3—4.

2 «Bogăţ i i l e naturale şi deosebi te le resurse ale Muntenie şi M o l d o v e i sînţ de aşa fel, că dacă aceste ţări ar putea să se b u c u r e de foloasele unui guvern regulat . . . , dacă e x p o r t u l ar f i deschis, dacă legăturile c o m e r c i a l e cu naţiunile străine s-ar sta­bi l i într-un c h i p c o n v e n a b i l . . . , e le ar deveni în scurt t i m p p r o ­v inci i le cele mai popula te ş i mai înfloritoare din Europa. Portul Galaţ i ar r ival iza în scurt t i m p cu toate portur i le de la Marea Neagră, fără a e x c e p t a Odesa». W. Wilkinson, Tableau historique geoqraphiquc et politique de la Moldavie :et de la Valachie (tra dui t de l 'angiais par Mr.) , Paris 1821, p. 77.

. 3 C. I. Băicoianu, o p . bit:, p. 10 şi urm. 4 M. Edouard Thouvenel , op . cit., p. ' 257.

I. începutur i le revoluţ iei burgheze în R o m â n i a 6.3

rături la V i e n a ş i apoi la B r a ş o v 1 , ei aduce.au î n d e o s e b i art icole de î m b r ă c ă m i n t e ş i de fierărie. Puţ ine le mărfuri f ranceze ş i eng leze pe care le p r i m e a u pînă a tunci Pr in­cipatele v e n e a u tot pe această cale, a n u m e p r i n m i j l o ­cirea oraşului Lipsea 2 . De aceea a jungeau la n o i cu p r e ­ţuri foarte urcate .

D u p ă tratatul de .la A d r i a n o p o l , deschiz îndu-se p o r ­turi le noastre c o m e r ţ u l u i b u r g h e z i e i apusene, ' i m p o r t u l eng lez î n c e p e a face o c o n c u r e n ţ ă d i n c e î n c e m a i h o -tărîtoare celui austriac. La 1840 sosesc în apele por tu lu i Galaţi z e c e vase engleze, la 1847 n u m ă r u l lor se r id ică la 2 1 9 : . î n acest an vasele br i tanice ajung a f i c e l e m a i n u m e r o a s e . « E fapt c ă c o m e r ţ u l portului nost ru c u A n g l i a a luat o înt indere progres ivă foarte pronunţată . B u m b a c u l , f ierul ş i manufactur i le engleze fac o c o n c u ­renţă : însemnată mărfur i lor d in Austr ia şi Lipsea. De aici a rezultat în preţuri le acestora din u r m ă o scădere d e 20%- Mulţ i negustor i stabiliţi î n M o l d o v a fac c o ­menzi d i recte la M a n c h e s t e r » 3 .

în portu l Brăi la se pet rece acelaşi lucru. Şi acestea au l o c în p e r i o a d a dinainte de tratatul de la Paris; în per ioada u r m ă t o a r e i m p o r t u l r o m â n s e s c h i m b ă m e r e u în favoarea A n g l i e i ş i în de favoarea Austriei . D i n t o ­najul total a l corăbi i lor ce sosec în anul 1865 pe braţul Sul ina în por tur i le noastre, 1 4 , 5 % rev ine Angl ie i , iar Austr ie i 12,5%; în anul 1875 propor ţ ia vase lor e n g l e z e se u r c ă la 49,8o/0, iar al c e l o r austr iece scade la] 9,5(l/o4-Astfel, înaintea per ioadei 1875—1885, în care c o n v e n ţ i a comerc ia lă cu Aust ro-Ungar ia veni să deschidă din n o u acestei m o n a r h i i hotare le noastre, ea cedase capital is­mulu i eng lez întî ietatea pe pieţe le noastre.

A l doilea stat apusean, care încearcă alături de A n ­glia să cucerească pieţele r o m â n e , e Franţa. Sora n o a s ­tră latină s-a bucura t în era b u r g h e z ă r o m â n ă de c e l e mai mari s impat i i în ţara noastră. M e m o r i i l e că lător i lor

Vezi I. G. Neigebaur, op . cit., p. 252 si urm. G h e r o n Netta, Die Handelsbeziehungen zwischen Leipzia

und Ostund Sudosteuropa bis zum Verfall der Warenmessen, Zurich, 1920, p. 52. , „ . A

3 . N i ° o l a s Soutzo, Notions statistiques sur la Moldavie, i « S s y 1840, p . 147.

4 K. Grünberg, op . cit., p. 52.

€4 Şt. Zeletin

francezi, ca şi rapoartele consulilor Franţei în Princi­pate, învederează în chip unanim această atmosferă prielnică şi îndeamnă pe negustorii din patrie să-şi tri­mită mărfurile în aceste locuri, unde au atîţia prieteni. Dar răspunsul oamenilor de afaceri n-a fost niciodată din cale-afară de energic. Ce-i drept, importul francez creşte alături de cel englez, ajunge chiar să ocupe în această perioadă locul întîi în ce priveşte zahărul1, dar nu s-a putut apropia de importanţa comerţului englez în Principatele dunărene.

Spre a înţelege condiţiile îh care s-a îndeplinit pro­cesul revoluţiei burgheze în România, trebuie deci să învederăm: că la începutul erei burgheze Principatele române se aflau în «sfera de interese» a capitalismului apusean anglo-francez; că însuşi imboldul ce a dat fiinţă acestei ere pleacă de la burghezia anglo-franceză; că spre a-si asigura interesele comerciale în ţările noas­tre, capitalismul apusean a trebuit să deplaseze succe­siv: pe Turcia şi Rusia pe teren politic, pe Austria pe teren economic şi în chip implicit şi pe cel politic.

Şi acum, să vedem capitalismul la lucru în patria noastră şi să urmărim efectele sociale ale operei sale.

6. Cînd o ţară capitalistă înaintată pătrunde într-o ţară agricolă primitivă, ea se vede pusă în faţa acestei probleme: să determine â produce pentru schimb, deci .a munci în chip intensiv, pe nişte ţărani, ce pînă atunci erau obişnuiţi a produce numai pentru nevoile lor pro­prii şi eventual ale stăpînilor pămîntului pe care erau aşezaţi. Acesta e chipul în care capitalismul ruinează vechea economie a ţării respective — economia natu­rală — şi o revoluţionează în sensul său: o schimbă îa economie bănească, în producţie pentru schimb. .

Spre a atinge acest scop, capitalismul are două mij­loace: el cumpără produsele naturale ale indigenilor cu preţuri urcate şi vinde propriile sale fabricate cu pre­ţuri ieftine. Prin întâiul mijloc industria capitalistă îm-~ boldeşte pe ţăran să producă pentru schimb, deci mai mult decît cer propriile sale nevoi, pentru a căror sin­gură satisfacere el lucra mai înainte; prin mijlocul din

1 Op. cit., p. 56. A c o l o şi date statistice.

1. începutur i le revoluţiei burgheze în Romârua

urmă el ruinează concurenţii de mai înainte, precum şi propria industrie casnică a ţăranului. în acest chip ţă­ranul este smuls din raporturile sale patriarhale şi silit a lucra după trebuinţele capitalismului.

Ambele fenomene s-au produs în chip firesc şi în ţările române. Despre urcarea treptată a preţurilor ne pot da o idee următoarele cifre: sub vechiul regim, în anul 1777, o chilă de grîu costă 16 piaştri (un piastru-= 1/3 leu); în era nouă o chilă de grîu costa la Iaşi 45 piaştri în anul 1838, iar în anul 1847 se urcase, la 111 piaştri şî 26 parale1. Şi celelalte produse naţionale cresc la fel. Deputaţii ţărani au dreptate să spună boierilor în Divanul ad-hoc că a trebuit să vină englezii pe aceste lo­curi şi să plătească preţuri nemaipomenite pe chila de grîu spre a se revărsa prosperitatea şi în patria noastră.

în vreme ce capitalismul scumpea produsele pămîn­tului nostru, îndemnînd astfel pe ţăran să muncească cît mai mult, el ieftinea produsele industriale şi alunga concurentul austriac de pe piaţă. Despre greutăţile pe care le făcea prin coborîrea preţurilor industria engle­ză celei austriece putem să ne facem o idee din următoa-. rea comunicare a consulului prusian de pe atunci în Principate.

«Concurenţa engleză în ţările dunărene se afirmă . abia din ultimii patru ani; dauna ce a pricinuit desfa­cerii mărfurilor din Lipsea şi Viena se cifrează în medie anuală la o reducere de 6«/0 a vânzării, totuşi numai în fabricatele ordinare, căci cele mai fine nu sînt primej­duite prin acea concurenţă. în urma ei scăderea preţu­rilor e foarte simţitoare. Mai înainte costa un centner de bumbac saxon ordinar 130—135 taleri; acum preţul este 104—108 taleri. . . Un pfund de muselin englez pre­sat se vinde cu 3—3 l/2 piaştri, in vreme ce numai ma­teria primă costă 5 piaştri: de acest contrast se sfarmă orice meşteşug de calcul al industriei germane şi în orice caz el se lămureşte numai prin falsificarea mate­riei prime cu resturi sau surogate fără valoare»2.

1 Nicolas Soutzo, o p . cit., p. 100, 131. Opera aduce numeroase date asupra creşterii preţului tuturor produselor noastre, de la începutul erei burgheze pînă la izbucnirea revoluţiei (1848).

2 I. F. Neigebaur o p . cit., p. 253.

66 Şt. Zeletin

, Se pare deci că englezii nu s-ar fi împiedicat de mul­te scrupule cînd era vorba să-şi distrugă pe piaţa noas­tră concurentul austro-german. De altfel, acesta era lu­cru firesc, căci' în ţările primitive, unde locuitorii nu cunosc valoarea obiectelor manufacturate şi în general nu au noţiunea limpede a valorii de schimb, comerţul e mai mult un fel de jaf. Oricum, scriitorul german este silit să facă următoarea melancolică constatare: J

-«Comerţul englez inundează toate pieţele maritime ce-i sînt deschise cu produsele fabricilor sale mínate de puterea aburului şi şi~a supus în timpul din urmă de preferinţă piaţa Levantului. Şi în ţările dunărene f pătruns acest atît de periculos duşman al industriei ger­mane şi ameninţă să distrugă acolo din temelie mersul de pînă acum al comerţului de import. Cu toată marea depărtare între Galaţi şi Manchester, faţă de iuţeala de necrezut cu care lucrează fabricile engleze, nu trece între comanda şi sosirea mărfii decît scurtul intervali de 3 — Í luni»1;

Prezicerea autorului, care scrie înainte de tratatul din Paris,, s-a îndeplinit .după această dată întocmai: capitalismul englez a ruinat din temelie cursul anterior al importului nostru. întîi a înlăturat prin concurenţa sa — cinstită ori necinstită — mărfurile textile de pro­venienţă austro-germană; apoi. construirea liniilor noas­tre ferate a dat industriei engleze un minunat prilej de a inunda pieţele române cu maşinile şi în getoere cu articole]e ei de fier, nimicind şi în această ramură preponderenţa industriei austriece. La aceasta a contri­buit în chip hotărîtor'şi-împrejurarea că liniile noastre ferate nu aveau la început legătură cu cele austriece, aşa că ele slujeau mai mult ca o prelungire pe uscat a căilor maritime şi dădeau putinţa mărfurilor engleze de a pătrunde şi a se răspîndi tot mai mult în ţară2.

7. Rezultatul acestei invazii treptate a capitalismu­lui englez în Principatele române fu o mare activare a schimbului nostru exterior, care se resimţi de îndată după încetarea ocupaţiei ruseşti (1834) şi cu oarecare oscilări vremelnice continuă să crească neîntrerupt.

1 Op. cit., ibidem. ¿ K. Grünberg, op. cit., p. 55.

I. începuturile revoluţiei burgheze în România 67

-«în 1831 nu se găsea în Ţara românească nici mă­car cantitatea de grîu de a putea încărca două vase, cînd — în 1837 — se aflau în portul Brăila peste 300 de vase şi în al Galaţilor peste 400 pentru încărcarea de' cereale şi alte producte. Sfărîmîndu-se cătuşele cu care monopolul menţionat strivise viaţa ambelor porturi ro­mâne, ele au mers prosperînd din ce în ce»1.

Creşterea necurmată a relaţiilor noastre de schimb trebuia să aducă în chip necesar o creştere necontenită în întinderea culturii — curînd suprafaţa cultivată se mări de cinci ori — şi ca o consecinţă firească, creşte­rea valorii pămîntului. Acesta e în sinul vechiului regim germenul unei viitoare revoluţii. Din moment ce pă-mîntul capătă valoare de schimb — ceea ce nu era cu putinţă în vechiul regim al economiei naturale —• stă-pînul vrea să-1 aibă pentru el singur, să dispună de el ca de orice marfă, cu alte cuvinte, să-1 prefacă în pro­prietate privată individuală. Această tendinţă, de a croi proprietatea pămîntului în felul oricărei mărfi, pentru a o adapta la noile nevoi ale schimbului, alcătuieşte pîr-ghia adîncă ce distruge vechiul regim cu proprietatea sa rurală uzufructuară, mai mult sau mai puţin comu­nistă, spre a clădi în locu-i regimul burghez al proprie­tăţii private şi al libertăţii persoanelor care o deţin,. Acest act revoluţionar s-a îndeplinit la noi în anul 1864.

Cu un minunat simţ al realităţii, boierii români arată încă în dezbaterile Divanului ad-hoc că-şi dădeau sea­ma de procesul revoluţionar care se îndeplinea în eco­nomia noastră naţională sub influenţa capitalismului străin. în adevăr, la plîngerea deputaţilor ţărani, că Re­gulamentul Organic a înrăutăţit starea ţărănimii, ei răs­pund că înainte de Regulament, «cînd comerţul cu grîne era nul, boierii încuviinţaseră cu plăcere exploatarea întinselor lor moşii oricui, cu îndatorirea a da măcar dijma din productele culese de el; astăzi însă,cînd în

1 I. Brezoianu, Vechile Instituiiuni ale României, p. 185. De asemenea M. Ed. Thouvenel, op. cit., p. 257. Date statistice amă­nunţite se găsesc, pentru perioada pînă la 1848, în lucrarea de o valoare deosebită a lui Nicolas Soutzo, Notions statistiques sur la Moldavie; pentru timpurile mai recente a se vedea docu­mentata operă a d-l-ui C. Băicoianu asupra politicii noastre va­male.

68 Şt. Ze le t in

urraa repedei dezvol tăr i a c o m e r ţ u l u i agr icul tura a luat o înt indere atît de mare, încî t p u ţ i n e moşi i de c î m p m a i au încă l o c u r i pentru creşterea v i te lor; astăzi, c î n d preţu l pămîntu lu i s-a suit la un grad p r o p o r ţ i o n a t cu acea dezvol tare, cînd, pe de altă parte, pre ţu l lucrulu i — din cauza înmulţir i i bra ţe lor şi a în locuir i i l o r p r i n mul te maşini — n-a putut creş te întru aceeaşi p r o p o r ­ţie, R e g u l a m e n t u l Organic a t rebui t să p u n ă şi a p u s în propor ţ ie mai potr ivi tă anuala va loare a p ă m î n t u l u i ce propr ie taru l dă ţăranului, cu lucru l ce acesta dă ce lu i d i n ţ i i » 1 .

A r g u m e n t a r e a b o i e r i l o r e slabă: nu se p o a t e în ţe le­ge c u m R e g u l a m e n t u l Organic s-ar f i m o d e l a t d u p ă ni ş te raportur i e c o n o m i c e , care s-au născut abia în u r m a sa. R e ţ i n e m însă d in răspunsuri le l o r constatări le d e o p o t r i v ă de drepte ş i interesante: că uni i boier i , atraşi p r i n d e z ­vol tarea c o m e r ţ u l u i de doru l de cîştig, î n c e p u r ă să-şi lucreze moş i i l e cu m u n c ă plătită ş i chiar cu maşini ; că, în u r m a acestui fapt, raportur i le între b o i e r i m e ş i ţă­rănimea iobagă nu se mai s o c o t e a u după v e c h i l e dati­ni,' ci în spiritul n o u b u r g h e z al egalităţii va lor i lor de s c h i m b : bo ier i i ch ibzuiau ca va loarea pămîntu lu i ce pr i­m e a u ţăranii spre cul t ivare să nu întreacă va loarea m u n ­cii pe care e i o p r i m e a u în s c h i m b de la ţărani. D a r acestea nu m a i erau raportur i feudale curate, c i r a p o r ­turi b u r g h e z e în faza e m b r i o n a r ă . Fără să-şi dea seama, boier i i arătau n i m i c m a i p u ţ i n decî t că inf luenţa c a ­pita l i smului ş i dezvol tarea comerţu lu i , ce acesta p r o -

• v o c a s e , î n c e p u s e a r e v o l u ţ i o n a e c o n o m i a noastră na ţ io­n a l ă / s c h i m b î n d raportur i le e i v e c h i feudale, bazate p e autoritate ş i supunere, în raportur i b u r g h e z e , bazate pe egalitatea v a l o r i l o r de s c h i m b şi egalitatea şi l ibertatea p e r s o a n e l o r ' c e îndepl inesc sch imbul . O p e r a cap i ta l i smu­lui dăduse deci şi la n o i obi şnui te le ei roade .

8. P r o c e s u l revoluţ ie i b u r g h e z e durează într-o s o c i e ­tate agrară d in m o m e n t u l c î n d aceasta intră sub inf luen­ţa procesului de circulaţie a mărfur i lor p înă în m o m e n ­tul c î n d aces t factor e c o n o m i c n o u izbuteşte a dis truge v e c h e a p r o d u c ţ i e agrară cu toate aşezămintele plantate

1 A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice, p. 3 6 7 .

I. începutur i le revoluţ iei burgheze în R o m â n i a 69

pe ea şi a-şi î n c h e i a o p e r a revoluţ ionară . In A n g l i a această eră de radica le prefacer i î n c e p e în v e a c u l a l X H - l e a şi se î n c h e i e în a d o u a jumăta te a v e a c u l u i al X V I I - l e a ; în Franţa, u n d e ea î n c e p e c e v a mai înainte, durează v r e o şapte veacur i , p î n ă pe pragul v e a c u l u i a l K l X - l e a .

La noi p r o c e s u l revoluţ ie i b u r g h e z e a înaintat într-un m o d cu adevărat vert ig inos, în salturi îndrăzneţe, ce au suprapus e l e m e n t e l e n o i b u r g h e z e pes te v e c h i l e e l e m e n ­te feudale într-un c h i p care a dezlănţuit sarcasmele a m a r e ale reacţiunii . Franz O p p e n h e i m e r arată că în condi ţ i i le actuale societăţi le par a-şi scurta evoluţ ia ; ş i el dă ca p i ldă Japonia. D a r acelaşi lucru se p o a t e s p u n e ş i despre R o m â n i a : intrată în era burgheză re­voluţ ionară abia la 1829, ca o rudă săracă şi înapoiată în marea famil ie b u r g h e z ă mondia lă , ea a străbătut în m a i puţin de n o u ă deceni i calea pe care burghez i i l e apusene au l încezi t atâtea veacur i . Cu r e f o r m e l e d in anul 1918, care înlătură u l t imele rămăşiţe a le v e c h i u ­lui nostru r e g i m agrar feudal, revoluţ ia b u r g h e z ă r o ­m â n ă poate f i pr iv i tă ca păş ind spre încheiere .

O b i e c t u l s tudiului nost ru e de a urmări p r o c e s u l acestei revoluţ i i în toate fazele e i succes ive . S p r e acest s c o p trebuie s ă î n v e d e r ă m î n c h i p l i m p e d e c ă î n e c o n o ­m i a naţională a une i ţări ce a intrat în e r a r e v o l u ţ i o ­nară coexistă două elemente contradictorii: vechea pro­ducţie agrară feudală şi noul mod de circulaţie burghez, schimbul. A c e a s t ă coexis tenţă de e l e m e n t e e c o n o m i c e contradictor i i naşte şi o coexis tenţă de raporturi soc ia­le contradictori i , întrucît relaţii le soc ia le i zvorăsc din c e l e e c o n o m i c e : pe c î n d «în rapor tu l feudal ex is tă o s u b o r d o n a r e de la şerb la stăpîn, în raportul de s c h i m b exis tă o relaţie de persoane cu dreptur i e g a l e » 1 . De u n d e urmează că, cu cît se lărgeşte s c h i m b u l , cu atît e l ru i­nează temelia v e c h i l o r raporturi soc ia le iobage ş i c r e ­ează temelia u n o r raporturi l ibere.

Cu un c u v î n t : în faza revoluţionară a economiei unei ţări, constatăm un proces înaintat de circulaţie a măr­furilor, care se altoieşte pe o producţie agrară primi-

1 Franz Staudinger, Kulturgrundlagea der POlitik, Jena, 1 9 1 1 . voi. I, p. 160.

7fl Şt. Zeletin

iivă, ruhvnd-o treptat. în asemenea condiţii schimbul e un factor economic autonom şi revoluţionar, care dis­truge trecutul şi plămădeşte viitorul: aici întîlnim un adevărat -«primat al comerţului»-, cum se exprimă Som-bart1.

Revoluţia economică: dizolvarea vechii producţii agra­re prin influenţa schimbului aduce deci după sine şi o revoluţie politică: înlăturarea vechilor aşezăminte so­ciale altoite pe producţia agrară şi înlocuirea lor cu instituţii liberale, aşa cum cere caracterul schimbului de contract liber. Dar, pe cînd revoluţia economică se îndeplineşte încet, tăcut şi treptat, cea politică izbuc­neşte în mod brusc şi zgomotos. Anume, sciziunea eco­nomiei naţionale în doi factori contradictorii provoacă sciziunea clasei de sus în două tabere duşmane, una] conservatoare reacţionară şi alta liberală revoluţionară. La un moment al evoluţiei sociale aceste fracţiuni intră în luptă făţişă şi victoria revoluţionarilor înseamnă triumful noilor instituţii asupra celor vechi.

b) Revoluţia politică

9. Prefacerea economiei naturale a unei ţări în eco­nomie bănească, prin întinderea comerţului, aduce cele dintîi atingeri însăşi clasei stăpînitoare: ea o slăbeşte treptat, pînă cînd o distruge în cele "din urmă cu totul.

Oriunde pătrunde comerţul, el contagiază pe pro­prietarii' rurali, aprinde în ei dorul de cîştig şi-i îmbol­deşte să producă tot mai mult, spre a face din pămînt un izvor de bani. Dar pe cînd proprietarii mari, legaţi de întinsele lor latifundii, rămîn prinşi în tradiţiile, în mentalitatea şi în interesele agrare, 'proprietarii mici, cu legături agrare mai şubrede, sînt lesne cîştigaţi de spiritul şi interesele capitalismului; cei dintîi se fac — chiar şi în cadrul noii economii băneşti — apărătorii marii proprietăţi de pămînt şi ai privilegiilor clasei ce

1 «Capitalism înseamnă, după esenţa sa, nimic altceva decfi| dizolvarea procesului economic în ambele sale elemente — teh­nica şi comerţul — cu primatul comerţului asupra tehnicii»-. W. Ş-jrtf&art, Die Judan und das Wirtschajtsleben, Leipzig, 1911,

I. începuturile revoluţiei burgheze în România 71

o deţine; cei din urmă gravitează spre principiile liberale loşite din nevoile burgheziei. Pe o îndoită cale adînceş-tu capitalismul prăpastia între aceste două fracţiuni ale

ivechii clase stăpînitoare. Mai întîi, sub primele sale iialturi, capitalismul ruinează aproape brusc pe marii proprietari, atacînd însăşi baza existenţei lor, marea pro­prietate, cum vom vedea spre sfîrşitul acestui capitol; npoi treptat el întăreşte pe agrarienii mici, contagiaţi de spiritul negoţului, plămădind pas cu pas o nouă bază de forţă socială: capitalul. De aceea, pe măsură ce ca­pitalismul lărgeşte relaţiile de schimb, conflictul între cele două tabere ale vechii nobilimi agrare devine de neînlăturat şi după cele zise nu e greu a prezice a cui va fi izbînda.

Această desfacere a nobilimii într-o tabără conser­vatoare şi una liberală e un fenomen general, nu pro­priu clasei stăpînitoare române. între forţele revoluţio­nare ale Prusiei în ajunul revoluţiei din 1848, Marx enumera şi «o parte a nobilimii funciare, transformată în producătoare de marfă într-un grad destul de înain­tat pentru a avea aceleaşi interese cu burghezia şi a face cauză comună cu dînsa»1. Iar în altă parte, vor­bind de întinderea spiritului revoluţionar, el arată că acesta cuprinsese şi «pe mulţi nobili care, valorificîndu-şi pămîntul prin comerţ cu grîu, lînă, spirtoase şi in, aveau nevoie de aceleaşi garanţii (ca şi burghezia) împotriva absolutismului, a birocraţiei şi a restaurării feudale»2.

Acelaşi lucru, arată Marx, se petrece şi în revoluţia burgheză din Austria. Decît, e de însemnat că în ţările cu evoluţie înceată a burgheziei, unde lupta de răsturna­re a vechiului regim e întreprinsă de clasa capitalistă, micul grup al nobililor comercializaţi alcătuieşte o sim­plă aripă de importanţă secundară a armatei revoluţio­nare^ La noi însă, unde dezvoltarea burgheziei a luat un tempo de repeziciune unică, această tabără puţin numeroasă de agrarieni pătrunşi de spiritul negoţului a alcătuit singura forţă revoluţionară, căreia datorăm clădirea edificiului nostru social modern pe ruinele celui vechi. în decursul erei burgheze române întîlnim aceas-

1 Révolution et Contre-Révolution en Allemagne, Paris 1900, p. 47.

2 Op. cit.. p. 32.

72 Şt. Zeletin

tă pătură de agrarieni în următoarele ipostaze succesive: în întîia jumătate şi pe la mijlocul veacului al XlX-lea, ea apare ca fracţiune politică apărătoare a principiilor liberale revoluţionare; în a doua jumătate a acestui veac, ea devine oligarhie politică şi apoi faaneocraţie, deţinătoare a marii finanţe; spre sfîrşitul veacului al X l X - l e a şi începutul celui actual, ea intră în faza! din urmă: începe a se lărgi într-o adevărată pătură socială burgheză, financiară şi industrială. Astfel clasa burghe­ză română nu e decît forma ultimă pe care a luat-o micul grup al boierilor comercializaţi în procesul lor de necurmată prefacere de-a lungul veacului al XlX-lea.

10. Ceea ce a contribuit în ţările române a da aces­tui grup de mici agrarieni un rol social atît de strălucit este — în afară de repeziciunea puţin obişnuită a dez­voltării noastre burgheze — şi împrejurarea, propria societăţii române, că clasa noastră stăpînitoare se des­părţise în, două tabere cu mult înainte de începutul erei burgheze; revoluţia economică a venit apoi să accentu­eze această sciziune, dîndu-i totodată caracterul ei spe­cial, sub care apare în perioada revoluţionară.

încă de prin veacul al XVII-lea boierimea română începe a se desface în două fracţiuni1: una,'alcătuită din boierii mari, acapara cu timpul toată puterea politică; cealaltă — boierii mici sau boiernaşii — fu înlăturată de la dregătoriile publice. Depărtarea între aceste două tabere boiereşti crescu mereu, iar după ce pătrunse in­fluenţa burgheziei străine în economia noastră, ea luă aşa proporţii, încît cele două fracţiuni se prefăcură în două clase aparte, duşmane de moarte; una conservatoare reacţionară, alta liberală revoluţionară. Din lupta între aceste doua forţe se plămădeşte viaţa socială a Româ­niei moderne. .

E interesant a vedea care e atitudinea acestor două tabere boiereşti, una faţă de alta, înainte de începutul erei noastre burgheze. Căci e încă unul din amănuntele proprii ale dezvoltării burgheziei române: ideile liberale ale burgheziei apusene au început să pătrundă la noi încă de la revoluţia franceză, deci mai înainte de inva-

1 Vezi R a d u Rosetti, Pentru ce s-au răsculat ţăranii, Bucureşt i , 1907, p . 12 şi Urm.

T. începuturile revoluţiei burgheze în România 73

rin economică a burgheziei; cu alte cuvinte, elementele Ideologiei burgheze au pătruns în Principatele române înaintea elementelor economiei burgheze. Ceea ce în < vuluţia istorică e efect — şi un efect atît de tîtfziu — la noi s-a ivit înaintea cauzei.

Astfel se face că atîtea spirite eminente au văzut în dezvoltarea burgheziei române un simplu efect al influ-rnţei ideilor liberale aduse la noi din Apus, un caz tipic de evoluţie anormală, de sus în jos, de la idee spre acea realitate economică ce în Apus a dat fiinţă acestor idei. Şl comparaţia burgheziei române cu aceea din Occident părea de o zdrobitoare putere de convingere. Se ştie, în adevăr, că în Apus au trecut veacuri de cînd naşterea raporturilor de schimb a putut da naştere şi impune principiile liberale corespunzătoare1. La noi însă aceste principii au pătruns în lipsa oricărei urme de economie burgheză. încheierea părea a se impune de la sine.

Faţă de aceasta trebuie să punem în lumină faptul istoric, asupra căruia se alunecă prea uşor, că ideile li­berale nu au avut-un caracter democratic modern. în faza precapitalistă: ele au luat caracterul liberal revolu­ţionar numai după ce influenţa capitalismului a început a dizolva vechea noastră economie agrară, înlocuind-o cu o economie bănească, adică atunci cînd li s-au creat condiţiile economice.

Acest fenomen în aparenţă atît de straniu: pătrun­derea principiilor burgheziei apusene de egalitate şi li­bertate în plin Ev Mediu român, cînd nici nu poate fi vorbă de condiţiile sociale ale înfăptuirii lor, se lămu­reşte în realitate prin sciziunea clasei noastre stăpîni­toare. Boierii mici, excluşi de confraţii lor mai mari de la viaţa politică, au găsit în ideile egalitare ale burgheziei apusene un mijloc de a-şi valorifica interesele lor pro­prii de clasă şi a-şi cuceri- egalitatea oa boierimea mare. Ei au elaborat chiar, sub influenţa acestor idei, un

1 «Republicile comerciale italiene din secolul X V , Augsburg din secolul X V I , Franţa şi Anglia din secolul X V I I se aflau de mult pe oalea capitalismului modern, cînd nu se ştia nimic des­pre postulatele libertăţii individuale şi axiomele individualis­mului economic; trecură veacuri de evoluţie modernă, cînd Gro-tius, Gassendi, Hobbes, Pufendorf, Locke începură să clădească dreptul natural individual din sfărîmăturile filosofiei vechi*. W. Sombart. Der mod. Kapitalismus, vol. II, p. 5.

74 • Şt. Zeletin

memorabil proiect de constituţie (1822), de un carac­ter democratic grotesc, prevăzînd reforme «menite a egaliza cel puţin pe toţi membrii clasei boiereşti»1 şi cerînd în acest scop ca «dregâtoriile să fie încredinţate boierilor fără deosebire de rang»*.

E deci o eroare a privi pe boierii mici dinainte de era burgheză ca adevăraţi reprezentanţi ai liberalismului. «De la 182 J boierii noştri făceau liberalism, dar tot în­tre boieri, vorbind de constituţie, cerînd senate, parla­mente şi învinuindu-se de, ciocoism şi carvonarism (car-bonarism)»3. In acelaşi fel era concepută şi constituţia plănuită de ei. «Era o constituţie fără îndoială egalitară în felul ei, însă egalitatea era mărginită numai în cer­cul nobilimii»4.

Democraţia boierimii mici, în vechiul nostru regim, seamănă bine cu aceea a cîinelui din fabulă, care visea­ză egalitate numai cu cei mari5.

1 A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice, p. 79. 2 Op. cit., p. 88. a N. Iorga, O luptă literară, vo i . T, p. 309. 4 A. D. Xenopol, op. cit., p. 89. 5 D. G. Ibrăileanu v e d e în proiectul de la 1822 o adevărată,

constituţie, iar în autorii' săi o clasă democratică revoluţionară în înţeles modern. «Dar la dorinţele boierilor fugiţi în 1821 se opune clasa boiernaşilor care, neglijată, departe de putere, deve­nise o clasă revoluţionară. Această clasă, din cauza intereselor sale, ia o atitudine democratică şi devine, ca întotdeauna, re­prezentanta tuturor claselor dezmoştenite». «Aşa stau faptele is­toriceşte»: (Spiritul critic in cultura română, p. 76, 78). Operele cercetător i lor speciali arată că faptele stau alt fel istoriceşte^ Pe i î n j ă citatele de mai sus, care limpezesc îndestul caracterul democraţiei bo ier i lor mici, adăugăm încă unul deopotrivă de categoric. «Tendinţele spre egalitate şi libertate ale boierilor mici se întrupează apoi în constituţia din 1822, care mărgineşte însă cererile de reformă numai în folosul micii boierimi, lăsînd cu totul pe dinafară rămăşiţa poporului». (A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice, p. 231). Aşadar nu poate fi vorba de vreun: spirit democratic m o d e r n , care ar fi determinat pe boierii mici să se facă, încă de pe la 1821, reprezentanţii tuturor claselor dez­moştenite.

Părerea, c u m că constituţia moldovenească de la 1822 este, expresia unui spirit modern democratic e împărtăşită şi de D. V. Barnoschi In lucrarea: Originile democraţiei române, Iaşi, 1922. Această scriere nu înaintează cu n i m i c cunoştinţele noastre asu­pra chestiunii, d in temeiul simplu că este cu desăvîrşire lipsita de fundamentarea economico-sociologică, pe care o înlocuieşte pînă la abuz cu frazeologie junimistă.

T. începuturile revoluţiei burgheze în România ' 75

E neapărat a pune acest fapt în adevărata sa lumină, spre a limpezi atît pricinile reale ale dezvoltării bur­gheziei române cît şi data cînd ea începe. Era burgheză in România nu ia fiinţă sub influenţa ideilor liberale aduse din Apus; pricina ei stă! mult mai adînc, în revo-luţionarea economiei noastre naţionale. Pînă atunci, ide­ile liberale străine iau în societatea noastră un caracter medieval: ele dau boierimii mici arma de a lupta pentru privilegii, cîtă vreme caracteristica unei clase burgheze liberale c năzuinţa desăvîrşit opusă, de a distruge orice privilegiu şi a acorda libertatea şi egalitatea tuturor, fără nici o deosebire.

11. Acest caracter 1-a luat boierimea mică abia după ce influenţa capitalismului străin a ridicat economia noastră naţională la faza producerii pentru schimb. De atunci boierii mici, ademeniţi de perspectivele negoţului, au devenit ceea ce devin peste tot mieii agrarieni în aceleaşi împrejurări: o clasă cu interese burgheze, ce simt privilegiile ca o piedică, şi din nevoia de a le sfă-rîma se prefac în grup revoluţionar, liberal, democratic în înţelesul modern. Abia atunci ideile liberale care în vechiul regim suferiseră o interpretare atît de ciudată, capătă înţelesul lor real.

în această fază ne apare boierimea mică în mişcarea de la 1848. Clasa noastră burgheză revoluţionară de atunci se înfăţişează ca un grup de agrarieni comerciali­zaţi, care în preocupările lor sînt cu totul predominaţi de interesele negoţului. Chiar între primele paragrafe ale proclamaţiei revoluţionarilor munteni citim: « P o p o ­rul român cheamă toate stările la fericire, recunoaşte facerile de bine ale comerţului, ştie că sufletul lui este creditul, care niciodată n-a vrut să-1 înlesnească sistema trecută. Decretă dar o bancă naţională, dar cu fonduri naţionale»1. Iar între cererile boierilor moldoveni, for­mulate în adunarea de la Hotel Petersburg, găsim nu mai puţin de şase articole cu caracter comercial, cerînd desfiinţarea taxei de export, îmbunătăţirea portului Ga­laţi, legiferarea relaţiilor comerciale, înfiinţarea unui tri­bunal de comerţ, a unei bănci de scont şi a unei bănci

1 Anul 1848 in Principatele Române. Acte şi Documente, I. p. 492.

7g Şt. Zeletin

naţ ionale 1 . Chiar ş i în p r o i e c t u l a n o n i m de const i tuţ ie, înmînat d o m n i t o r u l u i în Bucureşt i , se află dezideratul une i b ă n c i naţionale''2. P i l d a t ipică a acestui spirit c o m e r ­cial, care s tăpînea pe boier i i noştr i revoluţ ionar i , o dă însă sufletul însuşi al mişcări i r e v o l u ţ i o n a r e : I. C. Bră-tianu. Scr ier i le sa le răsuflă peste tot interesul său c o ­vârşitor p e n t r u m i j l o a c e l e de înlesnire a comerţu lu i , a n u m e căi de c o m u n i c a ţ i e ş i institute de credit . El înalţă negoţului un di t i ramb de o v i g o a r e rară şi o ext raordi­nară putere de intuiţ ie a realităţii, î n c h e i n d cu v o r b e l e e l o c v e n t e : « D a r ce zic, o m u l civi l izat este un rezultat a l schimbului , al comerţu lu i ; el ( schimbul) în sfîrşit trans­

f o r m ă p ă m î n t u l într-un paradis ş i pe om în î n g e r » 3 .

Se v e d e b i n e că agrarienii noştr i revo luţ ionar i învă- 1

luiau măsur i le lor e c o n o m i c e în aceeaşi a tmosferă de ideal ism şi u m a n i t a r i s m în c a r e ei învă lu iau pe c e l e POţII l i t ice.

D i n ce le zise reiese că A. D. X e n o p o l are d e p l i n ă ! dreptate c î n d arată că or ig ini le mişcări i noastre b u r g h e z e l iberale trebui ei căutate « t o t în sînul b o i e r i m i i şi s-a \ alcătuit din acei boier i c a i e a v e a u alte idei şi alte inte­rese dec i t par t idul bo ier i lor c o n s e r v a t o r i » 4 .

A c e s t e interese deosebi te de clasă a le b o i e r i l o r r e ­voluţ ionar i sînt acelea ce s-au născut în legătură cu j relaţii le internaţ ionale de s c h i m b , p r o v o c a t e de inf luenţa capital i smului apusean asupra producţ ie i noast re na ţ io­nale de la tratatul din A d r i a n o p o l înainte. Ceea ce nu p u - 1 lusera face m a i înainte idei le l iberale, a făcut n o u a e c o n o - I

m i e bănească : ea a pre făcut b o i e r i m e a m i c ă în forţă b u r g h e - | ză revoluţ ionară . Mai- înainte boiernaşi i f ăceau o s i m ­plă opoziţia .politică, cer înd să se împărtăşească şi eijl d i n pr iv i legi i le ce lor mari . C u î n c e p e r e a ere i b u r g h e z e a e c o n o m i e i noastre, spiritul lor de opoziţie se p r e f a c e în spirit revoluţionar; b o i e r i m e a m i c ă nu m a i aspiră la J privi legi i , ci v rea să distrugă o r i c e privi legi i , şi o dată

1 Vezi articolele 13, 14, 16, 17, 18, 24 din cererile boierilor şi. notabililor din Moldova. Op. cit, I, 178, 471.

2 Op. cit., I, 378. 3 Din scrierile si cuvintările lui I.. C. Brătianu, Bucureşti

1903, voi. I, p. 149. * A. D. Xenopol, op. cit., p. 101.

1

T. începuturile revoluţiei burgheze în România 77

cu acestea întreaga clasă cu care altădată v ro ia să sa înfrăţească.

12. Am arătat că e c o n o m i a noastră naţ ională în era burgheză se alcătuieşte — ca pretut indeni în aceeaşi fază — d i n d o u ă e l e m e n t e contrad ic tor i i : ea ,prez in tă un proces de c i rculaţ ie m o d e r n ă a mărfuri lor, aşezat pe o p r o d u c ţ i e agrară pr imit ivă. A c u m s e v e d e c ă această contrazicere e c o n o m i c ă se răsfrînge, şi în sfera socia l-polit ică. Pe ea se înalţă două clase d u ş m a n e , cu interese o p u s e : clasa conservatoare reacţ ionară e altoită pe p r o ­ducţia v e c h e agrară; pătura l iberală revoluţ ionară se al-toieşte pe p r o c e s u l de circulaţie burgheză; cea dintî i a-pără raportur i le d e s u b o r d o n a r e c e d o m n e s c î n p r o d u c ­ţia agrară; cea d i n urmă vrea să consf inţească ş i pe c a l e . de drept raportur i le l ibere, pe care le creează din ce în ce mai larg p r o c e s u l de circulaţie. ,

în acest stadiu e c o n o m i c o - s o c i a l ajunseseră P r i n c i ­patele r o m â n e în anul 1848, c î n d grandioasa mişcare de e m a n c i p a r e a burghezie i e u r o p e n e aprinse seînteia re­voluţ ie i ş i în g r u p u l agrar ieni lor noştr i comercia l izaţ i , a l mici i b o i e r i m i ajunsă de astădată democra t ică l i b e ­rală în înţelesul m o d e r n . Era însă un gest p r e m a t u r , os îndit mai dinainte a da greş.

Nu-i vorbă, entuziasmul nu a l ipsit nici la noi . în t reg reper tor iu l l iberal, umanitarist şi generos, pe care 1-a creat burghez ia apuseană în faza de t recere de la v e ­c h i u l spre n o u l reg im, a fost întrebuinţat ş i de agrari-eni i noştri revoluţ ionar i . La noi , ca pretut indeni, l iber­tatea şi egalitatea nu mai apăreau ca proza ice cer inţe ale schimbului , c a mi j loace d e a desf i inţa p iedic i le c e i se r id icau în cale, s u b forma v e c h i l o r privi legi i ; e le se transfigurau în minţ i le apr inse ale revo lu ţ ionar i lor în mi j loace de a desfiinţa clasele în g e n e r e şi del a î n t e ­m e i a frăţia tuturor 1 . De aici entuziasm, lacr imi de d u ­ioşie, delir ş i dec lamaţ ie umanitaristă. D a r ace l s p o r n i c ferment, s îngele vărsat în lupta c o r p la c o r p a claselor sociale, din care s-a p lămădit în alţe părţi b u r g h e z i a

1 «Astăzi fu ziua în care toate clasele societăţii se înfrăţiră. De astăzi ţara nu mai este împărţită în clase vrăşmaşe şi cu in­terese împotrivite. Astăzi toţi locuitorii ţării sînt români, sint, deopotrivă, sînt fraţi». Anul 1848. Acte, I, 616.

78 Şt. Zeletin

modernă, la noi a lipsit. Pregătirile tainice pentru revo­luţie armată, strîngerea de arme ca planuri sîngeroase, au rămas fără urmare, iar comanda sonoră: «La arme, la armele mântuirii»! care încheie proclamaţia munteană, nu a găsit răsunet. Revoluţionarii au fost împrăştiaţi fără greutate, iar comunicatul din Moldova asupra în-năbuşirii mişcării revoluţionare crede, că-i poate califica de «netrebnici cu cugetări turburate», care abuzînd de blândeţea autorităţilor «s-au obrăznicit din ce în ce mai mult»1. Ei s-au răspîndit apoi în Europa, implorînd a-jutorul burgheziei apusene pentru planurile lor révolu- 1 ţionare. Acest ajutor li s-a acordat şi pricina se va vedea în curînd.

Am zis că mişcarea de la 1848 în România era un gest prematur. în adevăr, o revoluţie burgheză nu e cu pu­tinţă decît atunci cînd procesul de circulaţie capitalistă ajunge în ultima fază: dizolvă vechea producţie spre a face să răsară pe ruinele ei producţia capitalistă. Abia atunci apare armata revoluţionară care plămădeş­te războaiele civile moderne : proletariatul orăşenesc, mi- \ nunat organizat şi disciplinat prin înseşi condiţiile mun­cii în fabrică. Pe continent, ţara care a realizat mai întîi aceste condiţii ale revoluţiei moderne e Franţa. Şi de aceea în tot decursul epocii revoluţionare burghezia fran­ceză a alcătuit avangarda burgheziei europene2. Parisul e întîiul oraş european care a ajuns să centralizeze o mare masă de muncitori proletari, ceea ce şi lămureş­te că aici a izbucnit întîia mare revoluţie burgheză (1789), modelul oricărei revoluţii, înrîurind chiar şi burghezia engleză mai înaintată. De la 1789 şi pînă la 1848, mun- . citorimea din Paris a luptat în toate revoluţiile atît dej neastâmpăratei burghezii franceze3, pînă ce în Iunie 1848 i-a venit în minte că ar putea lupta şi pentru propriile

1 Op. cit., p. 180. 2 K. Marx, Révolution et Contre-Révolution en Allemagne,

p. 107. 3 K. Marx, La Commune as Paris, 1901, p. X X X I I (Intro­

ducerea de Fr. Engels). — în altă parte Marx observă: «Burghe­zia nu îngăduie proletariatului decît o singură uzurpare: ea-i îngăduie să-i uzurpe locul în luptă». La lutte • des classes en France, Paris, 1900, p. 11. Asupra rolului revoluţionar al Parisu­lui, vezi K Kautsky, Terrorismus und Kommunismus.

I. începutur i le revoluţiei burgheze în R o m â a i a 79

sale ţeluri revoluţionare. Şi de atunci s-a încheiat ca­riera revoluţionară a burgheziei franceze.

Dar în Principatele române nu exista la 1848 o pro­ducţie capitalistă, deci nici o armată proletară revolu­ţionară; de aceea comanda «la arme!» a revoluţionarilor români .5-a împrăştiat fără ecou. în lipsa unei .asemenea armate, grupul revoluţionarilor români s-a adresat ţă­rănimii. Apostolii ideilor revoluţionare porniră la sate, dindu-şi silinţa să lămurească ţăranilor acea evanghe­lie a oricărei clase sociale obijduite: dreptul natural al omului de a fi egal cu orice exemplar al speciei sale — şi a-i aţîţa prin aceasta la lupta împotriva clasei boie­reşti privilegiate.

Era un demers înţelept şi firesc. Experienţa arată că nici o revoluţie nu e încununată pînă la sfîrşit de succes dacă nu se bucură de sprijinul ţărănimii. Aceasta o învederează ca un fapt de deosebită însemnătate şi oamenii cei mai bogaţi astăzi în experienţe revoluţio­nare: comuniştii ruşi1. Decît, ţăranii sînt o masă haotică şi au nevoie în mişcarea lor revoluţionară de o forţă centrală, care să-i conducă şi să le slujească de avan­gardă în tot decursul luptei. Această avangardă a ţără­nimii revoluţionare o alcătuieşte tocmai masa muncitori­lor orăşeni, care centralizează, coordonează şi diriguieşte mişcările războinice ale ţărănimii. Lipsa acestei forţe orăşeneşti centrale lămureşte îndestul de ce ajutorul ţărănimii, care era gata să sprijine la 1848 mişcarea revoluţionarilor noştri, a rămas fără efect.

13. Astfel s-a făcut că revoluţionarii români, văzîn-du-se fără o oştire care să-şi verse sîngele pentru inte­resele lor, au fost nevoiţi să se adreseze burgheziei apu­sene, încereînd a • realiza pe calea politicii externe acea operă pe care n-o putuseră îndeplini cu propriile lor forţe. Dar înainte de a-i urmări în acest nou stadiu al năzuinţelor lor revoluţionare, trebuie să scoatem la lu-

1 «Niciodată acest asalt . (revoluţia proletară) nu va izbuti dacă satele nu iau parte la lupta de clasă, dacă masa ţărănimii muncitoare nu se uneşte cu partidul comunist proletar de la oraşe şi dacă, în fine, acesta nu o instruieşte». Thèses, conditions et . statuts de l'Internationale communiste, în Le Phare, II-ème année, no. 15, p. 196.

80 Şl Zeletin

mină amănuntul interesant că toţi aceşti oameni au con­ştiinţa de a fi un fel de post înaintat al burgheziei fran­ceze în România şi-şi lămuresc mişcarea lor revoluţionară ca un simplu act de imitare a societăţii franceze. In scrie­rile lor se găsesc expresiuni caracteristice ale acestei stări sufleteşti, iată, de pildă, un pasaj din scrisoarea lui I. C. Brătianu şi C. A. Rosetti către Edgar Quinet:

«Orice român are două patrii: mai întîi pământul în care s-a născut şi apoi Franţa. • '. *, Franţa ne-a crescut, ne-a învăţat carte. Scânteia care

încălzeşte patria noastră am luat-o de la căminul Fran­ţei. . ' y

Mai aminteşte-i încă Franţei că sîntem fiii ei, că ne-am luptat pentru dânsa pe baricade. Adaugă că ceea ce am făcut, după pilda ei am făcut»1.

Despre revoluţia care s-a produs în economia noas­tră naţională prin influenţa capitalismului apusean, re­voluţionarii români au o conştiinţă surprinzător de lim­pede, după cum reiese atît din scrierile, cit şi din progra­mele lor de activitate. Dar ei n-au izbutit încă să întrevadă legătura între acţiunea lor revoluţionară politică şi re­voluţia economică. în loc de a deduce nevoia unei revo­luţii politice din revoluţia înfăptuită în economia noastră, ei o deduc din nevoia ideală de a imita Franţa şi a trans­planta în societatea noastră binefacerile civilizaţiei apu­sene. Cu un cuvînt: ei sînt covârşiţi numai de influenţa superficială a principiilor liberale burgheze, nu însă şi de legătura acestora cu influenţa adîncă a capitalismu­lui apusean, singura care era menită să facă cu putinţă asimilarea ideilor liberale corespunzătoare. Istoriografia română a luat ca un adevăr de la sine înţeles această conştiinţă a revoluţionarilor români despre pricinile ac­ţiunii lor politice şi s-a stabilit astfel modul tradiţional de a trata dezvoltarea burgheziei în România ca un re­zultat al influentei ideilor liberale din Apus. Acestui punct de vedere îi datorăm convingerea azi înrădăcinată şi obştească că dezvoltarea burgheziei române e o ano­malie, o imitare de forme străine, al căror cuprins lipsea în structura societăţii române de atunci.

1 Din scrierile şi cuvîntările lui I. C. Brătianu, î, p. 13. Pa­saje similare în Memoriul asupra românilor dat împăratului Na­poleon III, op. cit., p. 39.

î. începuturile revoluţiei burghez* In România 81

Faţă de aceasta trebuie să relevăm faptul că în cursul evoluţiei istorice oamenii nu pot avea conştiinţa limpe­de a resorturilor , adinei care-i pun în mişcare: n-au avut-o nici revoluţionarii apuseni şi nu puteau s-o aibă nici ai noştri. Marx arată, în celebra prefaţă a operei, sale: Zur Kritik der politischen Oekonomie, că o perioa­dă revoluţionară se poate judeca tot atît 'de puţin după propria ei conştiinţă pe cît • se poate judeca un individ după conştiinţa ce are despre el însuşi. A. D. Xenopol exprimă acelaşi adevăr într-o formă deosebită: «In toate aceste curente, mersul este neconştiut. Deodată lumea se deşteaptă în altă regiune a cugetării sau a faptelor aevea, fără ca să-şi poată da seamă cum a ajuns în ea, şi trebuie ca cercetarea, adică conştiinţa posterioară să şi le însuşească pentru a pricepe prefacerea îndeplinită.. Ceea ce caracterizează însă aceste curente este că mer­sul e neoprit şi că, chiar dacă conştiinţa, deşteptîn-du-se mai de timpuriu, ar vroi să le stăpânească, lucrul se arată că este peste putinţă şi orice lucrare îndrepta­tă împotriva lor se întoarce spre ele»1. - .

înregistrăm deci conştiinţa revoluţionarilor români despre opera lor politică ca simplu fapt, fără a ne ţine îndatoraţi să lămurim revoluţia noastră burgheză în ace­laşi chip în care şi-o lămureau revoluţionarii înşişi.

14. După mişcarea de la 1848 soarta luptelor noas­tre de clasă atîrnă mai mult de evenimentele externe decît de prefaceri interne. Privită în cadrul economiei mondiale, dezvoltarea burgheziei române alcătuieşte un modest episod în expansiunea burgheziei engleze: capi­talismul român s-a născut, şi în cele din urmă şi-a în-

1 Neconştiutul in istorie, Analele Academiei Române, Seria. II, Tom. X X I X , Bucureşti, 1907, p. 19/551. Xenopol relevă în au­tobiografia sa, ca un merit deosebit, faptul că el a recunoscut importanţa fenomenelor economice pentru cercetarea istorică. (Vezi fragmentul din «Istoria ideilor mele», publicat în Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială, anul III, no. 1). Dar nici inte­resul său pentru evoluţia economică, nici vederea sa atît de justă asupra inconştientului în istorie nu l-au împiedicat de a trata dezvoltarea liberalismului român în felul cum îl înfăţişează re­prezentanţii săi: ca o mişcare «altruistă» şi «generoasă», născută sub Influenţa ideilor liberale din Apus.

82 Şt. Zelet in

tărit situaţia sub influenţa conflictelor capitalismului bri­tanic pe continentul european.

De la revoluţia burgheziei engleze (1688) pînă în prezent, mersul economiei mondiale este predominat în | mod hotărît de expansiunea capitalismului britanic: eo luptă seculară pentru pieţe externe şi cel mai groaznic episod s-a încheiat tocmai sub ochii noştri1.

Această luptă, ale cărei origini se coboară pînă în se­colul X V I , se desface în două mari perioade, după direcţia comerţului lumii: întîia perioadă merge pînă la 1814; în tot acest timp ţelul expansiunii engleze e acapararea pieţe­lor lumii noi, din care trebuie să înlăture prin sînge-roase conflicte pe toţi concurenţii mai vechi: Spania, Portugalia, Olanda şi mai ales. Franţa. Duelul secular între burghezia franceză şi cea engleză s-a încheiat la 1814 în favoarea acesteia din urmă. De atunci capita­lismul francez apare necontenit în remorca celui englez şi în marile conflicte europene el luptă pentru interese engleze.

Cu anul 1814 începe o perioadă de preponderenţă mondială nediscutată a burgheziei englezei De astă dată se schimbă şi direcţia expansiunii ei economice. «Tere­nul şi ţinta ei nu mai'stau, înainte de toate, în lumea nouă, ci în cea veche; nu în America, ci în Asia, sp'ref care Africa alcătuieşte puntea de trecere. Aceasta este direcţia care fu luată din a doua jumătate a veacului

XVIII»-3.

In adevăr, începînd de pe la 1760 şi, pînă la 1830, capitalismul englez îndeplineşte acea prefacere istorică pe care economiştii o numesc «revoluţia industrială» . EI introduce treptat, dar mai ales în cete din urmă decenii ale acestei perioade, producerea cu maşini. Rezultatul

x Asupra expansiunii engleze: Sir I. R. Seely, The expansion of England, Tauchnitz edition. Extrase şi comentarii asupra aces­tei celebre opere de Ferdinand Tönnies, Englische Weltpolitik in englischer ßeleuchtung, Berlin, 1915.

2 Eduard Meyer, England, seine staatliche und politische Entwickkluna und der Krieg gegen Deutschland, Stuttgart und Berlin, 1915, p. 100.

3 Ferdinand Tönnies, op. cit., p. 40. 4 Expresia e întrebuinţată întîî de Toynbee (Lectures on the

Industrial Revolution). Vezi H. D. Meredith, Outlines of the eco­nomic history of England, London, p. 230.

I. începuturile revoluţiei burgheze în România 83

era firesc: acesta fu o uriaşă supraproducţie. De aceea capitalismul britanic, flămînd de pieţe noi, fu silitj să se îndrepte spre alte colţuri ale lumii, spre a găsi Jo­curi de desfacere a mărfurilor sale. Această nouă pe­rioadă, de expansiune se întinde de la 1848 pînă în pre­zent, în decursul ei burghezia engleză susţine în chip victorios două mari conflicte: întîiul cu Rusia (1854), al doilea cu Germania (1914). Dacă conflictele din prima perioadă s-au petrecut pe un teatru atît de îndepărtat de ţările române, cele din a doua perioadă s-au dezlăn­ţuit chiar peste capetele noastre, iar sîngele vărsat în ele e aluatul din care s-a plămădit burghezia română, şi prin ea ţara noastră ca stat modern, unitar şi naţional, în marginile sale fireşti.

Cel înţii mai mare rival pe care 1-a întîlnit Anglia în noua ei tendinţă e colosul de la nord: Rusia amenin­ţă coloniile engleze din Asia şi, prin tendinţa ei de ex­pansiune spre Constantinopol, închidea Marea Neagră ca şi Gurile Dunării comerţului englez. Expansiunea acestei naţiuni trebuia deci oprită, se înţelege, în folosul expansiunii capitalismului britanic. Din această necesi­tate a izvorît războiul Crimeii1.

Cu o îndemînare diplomatică încă fără pildă, bur­ghezia engleză a ştiut şi atunci, ca întotdeauna, să pre­facă conflictul ei naţional într-un conflict general, ală-turindu-şi statele cele mai puternice. Astfel, lingă An­glia găsim pe Franţa şi Sardinia, aşa că lupta între Anglia şi Rusia ia aparenţa unui duel între Apus şi Nord. La mijloc stau Principatele române, menite a cădea pradă învingătorului.

Se înţelege că şi clasele noastre sociale trebuiau să ia o atitudine în acest conflict. Clasa revoluţionară se adresă în chip firesc burgheziei apusene; ea-i cerea aju­torul, făgăduind în schimb a-i deschide un minunat de­buşeu la Gurile Dunării2. La rîndul ei, clasa boierilor

1 Vezi Justin Mc Carthy, A history of our own times, Tau-chnitz edition, voi. II, p. 173—174.

2 Din Memoriul asupra românilor dat împăratului Napoleon III : «Constituirea acestui stat român ar fi cea mai frumoasă cu­cerire ce Franţa a făctrt-o vreodată afară de teritoriul său. Ar­mata statului român ar fi armata Franţei în Orient, porturile sale de la Marea Neagră şi de pe Dunăre âr fi antrepozitele co-

reacţ ionari se spri j inea pe Rusia, d i n pr ic ina identităţi i ei dé interese cu reacţ iunea de la Nord 1 . , S-a înt împlat dec i atunci ca şi acuni, în conf l ic tu l abia încheiat între . capita l i smul e n g l e z ş i ce l g e r m a n : burghez ia r o m â n ă s-a asociat cu democraţ ia apuseană, iar b o i e r i m e a c o n ­servatoare a. t recut de partea reacţiunii . A t u n c i , ca ş i a c u m , v ic tor ia burghezie i apusene trebuia să î n s e m n e şi o v i c t o r i e internă a clasei noastre b u r g h e z e asupra ce le i reacţ ionare .

Spre a putea aprecia în toată însemnătatea sa acest m a r e e v e n i m e n t istoric, t rebuie s ă l i m p e z i m u r m ă r i l e m u l t i p l e a l e ' e x p a n s i u n i i capi ta l i smului apusean în P r i n ­cipate le r o m â n e .

15. Statele m o d e r n e , naţ ionale ş i unitare, sînt un r e ­zultat al dezvol tăr i i capital ismului, c a r e naşte, o r i u n d e străbate, un p r o c e s de u n i f o r m i z a r e ş i uni f icare a gru­p e l o r sociale. In acest c h i p d i spare part icular i smul p r o ­vincial , pe ale cărui ruine se înalţă statul m o d e r n , această « i m e n s ă abstracţ ie» 2 . Ace laş i p r o c e s de uni formizare ş i năzuinţă spre unitate a p r o d u s capita l i smul ş i în Pr in­c i p a t e l e r o m â n e .

S-a arătat că d e z m e m b r a r e a r o m â n i l o r în d o u ă state aparte se datoreşte vechi i ramif icări în d o u ă căi pririw c i p a l e a comer ţu lu i internaţ ional între O r i e n t ş i E u r o p a centrală. în era burgheză, c înd capita l i smul i n u n d ă Prin-,,; •cipatele cu p r o d u s e l e sale, unif icarea procesu lu i de cir­c u l a ţ i e a mărfur i lor a dat naştere în m o d f iresc une i t endinţe de unitate naţională. Cel întîi pas pe această c a l e s-a făcut tot pe teren e c o n o m i c , sub f o r m a c o n ­venţ ie i v a m a l e între M u n t e n i a ş i M o l d o v a din 20 Iul ie 1835, care la 30 ianuarie 1847 dădu l o c unei c o m p l e t e u n i u n i v a m a l e a ce lor două Pr inc ipate . S-a înt împlat .

inertului francez şi din cauza abundenţei lemnelor noastre da construcţie, aceste porturi ar fi totodată şantierele marinei fran­ceze; produsele brute ale acestor avute ţări ar alimenta cu avan­taj fabricile Franţei, care ar găsi în schimb un mare debit în aceleaşi ţări. In fine, Franţa va avea toate avantajele unei colo­nii, fără a avea cheltuieli le ce aceasta ocaz ionează» . Din scrie,, rile lui I. C. Brătianu, I, 39.

1 A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice, p.. 279. 'L Edouard Berth, Les méfaits des intellectuels, Paris, 1914,

.p . 140.

I. începuturile revoluţiei burgheze în România 85

la n o i ca şi în alte părţ i : înlăturarea bar iere lor lăuntr i­ce care stânjenesc c o m e r ţ u l p r i n convenţ i i v a m a l e a pregăti t terenul p e n t r u crearea unităţii noastre na ţ io­nale. E de ajuns a amint i aici r o l u l ce lebre i « u n i u n i v a m a l e » ( Z o l l v e r e i n ) a statelor g e r m a n e în pregăt irea unităţii imper iu lu i g e r m a n .

Parale i cu această tendinţă de uni tate naţ ională se naşte, sub aceeaşi influenţă a capi ta l i smului străin, şi o tendinţă de neatîrna're pol i t ică. în adevăr, spre a-şi asigura pieţe le r o m â n e , b u r g h e z i a anglo-franceză t re­buia să înlăture d i n Pr incipate « p r o t e c t o r a t u l » a c e l o r state care a m e n i n ţ a u existenţa noastră naţională, î n d e o ­

sebi a l Rusiei . Mai mult , burghez ia apuseană avea n e v o i e d e . un Stat r o m â n puternic, care să-i ofere s iguranţă pe pieţele sale şi la n e v o i e să-i fie de a jutor în c o n f l i c ­tele ei cu reacţ iunea rusă. Spri j inul pe care statele bur­g h e z e apusene l-au acordat r o m â n i l o r în năzuinţa l o r spre unitate şi independenţă a izvor î t îndeoseb i din c o n ­ştiinţa acestei nevoi , datorită conf l ic tu lu i între A p u s u l d e m o c r a t i c şi N o r d u l reacţionar, de a crea o puternică barieră în calea expansiuni i ruse 1 .

A m b e l e năzuinţe paralele, a c e e a de unitate ş i de i n ­dependenţă, se c o n t o p e s c în spiritul luptător i lor r o m â n i şi dau naş tere idealului agrar ieni lor revoluţ ionari , al unui stat r o m â n unitar ş i neatîrnat, pe care ' le-a 'fost da t să-1 real izeze. D i n cele, zise reiese l i m p e d e că pro­cesul de naştere a burgheziei române se confundă cu jirocesul de regenerare naţională, de alcătuire a statu­lui român modern unitar şi neatîrnat; că acest îndoit proces se datoreşte în întregime expansiunii capitalis­mului anglo-francez, mai ales a celui englez, în Princi­patele române.

Se înţelege dec i că rezultatul p r i m u l u i m a r e conf l ic t al capital ismului eng lez • în expans iunea sa spre O r i e n t a fost hotărî tor atît pentru soarta burghezie i r o m â n e ,

1 «Reguiarea situaţiei Principatelor dunărene ceru de ase­menea (în Congresul din Paris) multă luare aminte şi discuţie şi o soluţie .foarte ingenioasă fu născocită în scopul de a opri acele provincii de la o'unire desăvîrşită, aşa că ele să fie des­tul de coerente spre a servi ca o întări tură împotriva Rusiei, nu însă atât de coerente ca să pricinuiască Austriei vreo îngri­jorare pentru propria ei constituţie politică întrucîtva dezmem­brata, spre a nu zice sfîşiată». Justin Mc Carthy, op. eit, p. 263.

8 6 Şt. Zelet in

cît şi a statului român în genere. Victoria capitalismu­lui apusean alcătuieşte temelia pe care s-a consolidat atît clasa revoluţionară română cît şi existenţa noastră naţională. Abia acum se vede toată însemnătatea isto­rică a legăturilor noastre comerciale cu Apusul, despre care — spre cinstea revoluţionarilor noştri — putem spu­ne că ei aveau deplină conştiinţă1.

Dar capitalismul nu are numai această influenţă na­ţională în "evoluţia Principatelor române, ci şi una so­cială. Preocuparea burgheziei, din moment ce ţinuturile dunărene intraseră în «sfera ei de interese», era ca să facă aici bune afaceri. Dar, cum arată cu bun temei un scriitor cu aşa pronunţat simţ pentru interesele comer­ţului ca Nejgebaur, în această privinţă capitalismul străin nu se putea aştepta la mare lucru în ţările române. Ţă­rănimea noastră de atunci, redusă la ultima treaptă a mizeriei, nici nu exista ca consumatoare. «Marii boieri cumpără solitaires pentru 600 ducaţi şi dau 100 ducaţi: pe o braţaletă, care după cîteva luni iese din modă şi a cărei valoare reală face abia un sfert al acestei sume; dar miile de braţe care muncesc pentru ea nu cumpăra împreună într-un an întreg nici a zecea parte a valorii unui asemenea nimic, cumpărat de 20 pînă la 30 mari boieri»2.

Desig ur Cei statele burgheze apusene înţeleseseră deo­potrivă de bine că atîta vreme cît nu se sfarmă vechiul regim român şi nu se ridică starea materială a ţărani­lor, puterea acestora dej cumpărare şi consumare va ra l mînea nulă şi comerţul apusean în Principate va pre­zenta puţină importanţă. De aceea vedem că după răz­boiul Crimeii guvernele acestor state, nerăbdătoare de a lăsa ca fermentul aruncat în economia noastră să dea singur roadele salé politice, intervin de-a dreptul în afacerile lăuntrice ale Principatelor, pe care le, iau sub tutelă ca pe orice colonie agricolă a capitalismului, şi prin convenţia de la Paris (1858) ele impun desfiinţarea

1 Cu un uimitor simţ al realităţii, I. C. Brătianu, stăruind asupra nevoii de a intensifica legăturile noastre comerciale ea străinătatea, arată că aceste legături ar «crea» drepturile noastre la viata naţională «chiar dacă nu le-am avea!» Din scrierile etc., I, 153.

2 Beschreibung der Moldau und Walachei, p. 244.

I. începutur i le revoluţ iei burgheze în R o m â n i a 87

privilegiilor' de clasă şi cer reforme grabnice pentru «îmbunătăţirea soartei ţăranilor». Acesta fu primul pas spre revoluţia politică — de atunci aceasta continuă într-un tempo vertiginos: la 1859 are loc unirea Prin­cipatelor, la . 1864 vechiul regim primeşte lovitura ho-tărîtoare prin împroprietărirea ţăranilor, iar cu Consti­tuţia de la 1866 seria prefacerilor politice ajunge la o încheiere provizorie. Vechea clasă reacţionară cade în­vinsă, victoria politică a grupului revoluţionar e deplină.

c) Ruina vechii boierimi şi naşterea oligarhiei

16. Căderea atît de repede şi de jalnică a vechii noas­tre clase boiereşti nu poate fi însă lămurită numai prin presiunea din afară. Aceasta ar fi putut să o slăbească pe teren politic, nu însă să o desfiinţeze ca forţă eco­nomică şi să o şteargă din cartea vieţii. Trebuie să ne îndreptăm privirea în altă parte, spre a căpăta lămuriri asupra dispariţiei marilor boieri şi a consecinţelor poli­tice pe care le aduce cu sine această mare spărtură în vechea orînduire socială.

Cauza reală a decăderii vechii clase stăpînitoare tre­buie căutată în influenţa directă a capitalismului. Schim­barea producţiei noastre în economie bănească alcătui terenul firesc pe care trebuiau să se dezvolte formele primitive ale capitalismului, şi acestea sînt: capitalul de camătă şi capitalul comercial1. Oriunde apare schim­bul ou agentul său, negustorul, începe a simţi nevoia de bani, iar din aceasta îşi ia fiinţă cămătarul. «Tim­purile de cămătărie în formă acută sînt de obicei acelea cînd o economie organizată pînă'atunci pentru trebuin­ţele proprii este silită prin motive externe să se pre­facă în economie bănească»2.

Astfel s-a întîmplat în Europa în veacurile, X I I — XIII, în timpul de înflorire a comerţului cu Orien­tul. Biserica deschise atunci o aprigă luptă împotriva cametei, pe care juriştii sub influenţa dreptului roman o încuviinţau. «Dar biserica îşi îndoi energia: Conciliul

1 K. Marx, Le Capital, III, part. II, p. 182. a W. Sombart, Die Juden und das Wirtschaftsleben, p. 375.

88 Şt. Zeiet ïn

din 1179 refuză înmormântarea creştină cămătarilor ce nu se pocăiau; acel din 1240 anulă testamentele lor; acel din 1311 ' î i dădu-pe seama inchiziţiei, în veacul al XlV-lea înşişi romaniştii suferiră această influenţă şi a doua şcoală din Bologna recunoscu că împrumutul' era oprit de legile bisericeşti. Nu mai puteau deci să fie împrumv^tători decît necredincioşii, adică evreii»1.

De aici se lămureşte ura feroce împotriva acestei naţiuni, pe care îndeletnicirea ei cămătărească o făcea odioasă atît din motive economice, cît şi religioase. Dar tot de aici se lămureşte şi uriaşul rol pe care l-au jucat evreii, ca mînuitori ai formelor primitive şi revoluţiona­re ale capitalului, în distrugerea vechiului regim şi plă­mădirea capitalismului modern. Sombart crede chiar, în scrierea citată, că poate trata capitalismul ea o operă evreiască.

La noi nu s-a întâmplat altfel. Cît timp producţia noastră purta caracterul de economie naturală, făcîndu-se pentru trebuinţele proprii, se înţelege că nu era loc pen­tru schimb şi cămătărie, deci nici pentru' agenţii spe­cializaţi pe cale ereditară în această meserie: pentru evrei. Dar de cînd influenţa capitalismului străin sili ţara noastră să producă pentru schimb, situaţia luă altă înfăţişare: de atunci evreul mînuitor de bani se găsi la noi în apele sale şi de aceea de la 1830 înainte, paralel cu invazia capitalismului, avem de ânregistrat şi o in­vazie a evreilor2. Caracterul lor cosmopolit, întinsele lor legături internaţionale de naţiune veşnic nomadă le dă­dea o superioritate zdrobitoare în noua fază internaţio­nală a schimbului român, şi astfel de la începutul erei burgheze comerţul nostru căzu cu desăvârşire în mâinile lor. Şi la umbra comerţului se dezvolta şi înflorea în­deletnicirea lor tradiţională: camătă. La noi, ca peste tot, evreii fură stăpînii formelor primitive şi revolu-

1 A. Giry et A. Réville, Le commerce et l'industrie au mo­yen âge, in Histoire Générale par E. Lavisse et A. Ramfeaud, Tome II, p 494.

2 «Proporţia evreilor care, în 1831, alcătuiau 43 la sută a negoţului şi industriei din Iaşi, în 1839 ajunsese la 70 la sută, în 1846 la 73 la sută, iar în 1860 la 78 la sută». «în anul 1895 aca­pararea economică a Moldovei poate fi considerată ca completă». Verax, La Roumanie et les juifs. Buc^ est, 1903, p. 107, 110.

I. începutur i le revoluţ iei burgheze în R o m â n i a 89

ţionare ale capitalismului; la noi, ea şi în alte părţi, evreii sînt cioclii ce au înmormîntat vechiul nostru regim agrar şi au devenit pionierii erei burgheze1.

Capitalismul de camătă joacă, în societăţile agrare primitive un rol per excellentiam distructiv. «Cămă­tarul nu se mulţumeşte a lua tot supraprodusul victi­melor sale, ci face tot ce-i stă în putinţă spre a le ex-propria încetul cu încetul de pe pămîntul lor, din casa lor etc.»a.

Astfel camătă ruinează pe orice proprietar — pe bo­ier sau ţăran ,— despărţindu-1 de pămîntul său. şi prin aceasta ea "devine factorul dizolvant al oricărei socie­tăţi agrare în care păteande schimbul. Pentru proprie­tatea funciară capitalul de camătă reprezintă o primej­die de moarte. Despre Anglia din ultima treime a vea­cului al XVII-lea se spune:

«Nici a zecea parte din banii împrumutaţi cu dobîndă m ţara noastră nu sînt daţi oamenilor de afaceri pentru a-şi exploata întreprinderile; banii se împrumută înainte de toate pentru cumpărături de lux şi risipa unor oa­meni care, deşi sînt mari proprietari, cheltuiesc mai mult ctecît le produc moşiile şi preferă să şi Ie ipotecheze decît să le vîndă»3.

Iar Marx observă că «uzura făcuse nobilimii engleze şi proprietarilor mai multe daune decît le-ar fi putut cauza invazia unei armate franceze»4.

E firesc că boierimea română nu se putea sustrage soartei obşteşti pe care o împărtăşeşte în genere aristo­craţia agrară în perioada de trecere a economiei naturale către economia bănească. Din momentul in care capita­lismul apusean, revărsîndu-şi la noi articolele sale de lux, născu înclinarea spre risipă în sînul boierimii ro­mâne, aceasta deveni prada legitimă a cămătarilor evrei. Şi aceştia îşi îndepliniră funcţia lor socială cu aşa rară vrednicie, că numai în câteva decenii din vechea noastră aristocraţie agrară nu mai rămăsese decît o' jalnică ruină.

1 Rolul revoluţionar democratic al evreilor e relevat si de A. C. Cuza, Meseriaşul român, p. X X V I I I — X X X .

2 K. Marx, opr cit., p. 166. 3 O p . cit,, p . 186. 1 O p . cit., p. 174, nota 1.

90 Şt. Zeletin

17. Capitalismul nostru de camătă a avut soarta stranie de a se naşte, a înflori, a-şi îndeplini rolul în 1 chip conştiincios şi a-şi da apoi obştescul sfîrşit, fără i ca economiştii noştri să bage de seamă că el' a existat. Lipseşte asupra acestei forme iniţiale a capitalismului român orice urmă de studiu economic şi cu aceasta ori­ginile capitalismului nostru dispar în negura misterului, i Nu e deci de mirare că chiar economiştii «marxişti» îşi închipuie că dezvoltarea capitalismului român începe abia cu capitalul industrial şi e rezultatul unei politici i economice •— deci tot o evoluţie de la formă spre fond» Despre necesitatea istorică din care şi-a luat fiinţă ca­pitalismul român; despre fazele succesive prin care el a trecut spre a ajunge la forma sa ultimă de capital in­dustrial — despre toate acestea nu se pomeneşte încă în cercetările noastre economice. Şi astfel ceea ce în

' evoluţia de fapt e forma ultimă a capitalismului nostru, în cercetările economice apare drept forma sa primă.

In lipsă de studii, sîntem reduşi la mărturisirile, ver­bale sau scrise, ale rămăşiţelor vechii noastre clas., stăpmitoare. Desluşirile pe care ele ni le dau sînt des­tul de vorbitoare şi ajung a stabili desăvârşita analogi între începuturile capitalismului nostru şi acelea ale capitalismului modern în genere. înainte de toate, forma de obîrşie a capitalului român, camătă, avea ca pretutin deni un caracter curat evreu.

«în Moldova, Banca este în întregime în mîinil evreilor: aici nu se află bancheri creştini. Ar fi însă mare greşeală dacă s-ar lua cuvîntul bancher în Mol dova în acelaşi înţeles ca în Apus. Speculatorii ce-şi da~ această însuşire sînt, cu puţine abateri, oameni care fa' o mulţime de afaceri mai mult sau mai puţin curate, căror temelie şi esenţă e camătă. .. •>*.

Aceşti cămătari sînt de provenienţă poloneză2 şi îngăduit aici să exprimăm părerea că ei nu aveau capita lurile lor proprii, ci-şi procurau bani prin legăturile Io de credit internaţional, după cum ştim că făceau şi' î Polonia3. Aceasta lămureşte de ce repedea distruger a vechii noastre proprietăţi funciare nu a dat naşter

1 Verax, op. cit., p. 266. 2 Id., ibidem. » K. Marx, op. cit., p. 187.

I. Începuturi le revoluţiei burgheze în România 91

unei atît de însemnate -«acumulări primitive» de capita­luri, pe cît era de aşteptat.

în ceea ce priveşte relaţiile cămătarilor cu boierimea română, se pare că ei elaboraseră un adevărat plan de luptă, care i-a dus la rezultate strălucite.

«Evreii se pricepură să exploateze în chip minunat viciile şi slăbiciunile lor (ale boierilor). Pe lîngă fiecare boier de oarecare vază se alipi un evreu, uneori doi sau trei, care sub cuvînt de a fi oamenii săi, gata să-1 slu­jească la fiece prilej cu mijloacele priceperii şi ale ex­perienţei sale, urmăreau viciile, poftele, trebuinţele sale, pe care se pricepeau să le provoace cînd era nevoie.

Ei făceau cu îndemînare ca tovarăşul lor secret, că­mătarul, să se arate tocmai în clipa cînd trebuinţa era mai apăsătoare, cînd dorinţa era mai vie. Boierul era pe încetul încurcat în mecanismul datoriilor, cu tot felul de măsuri prevăzătoare, pe un drum presărat cu roze: numai cînd el apucase de-a binelea pe această cale, con­diţiile deveneau mai aspre şi vorba evreilor mai puţin dulce.

Boierimea se arătă aproape nedestoinică de luptă, în treizeci de ani ruina era sfîrşită; nu mai rămîneau, în 1866, decit fărîme din puterea ei, care în urmă au dis­părut de asemenea cu desăvîrşire»1.

Astfel a făcut capitalismul, sub forma sa iniţială de camătă, cea dintîi mare spărtură în vechiul nostru or-

1 Verax, op cit., p. 266. De asemenea: Pentru ce s-au răscu­lat ţăranii, p. 432.

In monografia sa asupra originii şi prefacerilor Clasei noas­tre stăpînitoare (Analele Academiei Române, Seria II, Tom. X X I X , p. 67/211) d-1 Radu Rosetti împărtăşeşte şi părerea curentă că boierimea română s-a ruinat prin petreceri în străinătate şi joc de cărţi. După cum pentru A. D. Xenopol boierii români erau «barbari» în cheltuielile lor (Studii economice, p. 70), d-lui Radu Rosetti ei apar ca nişte «orientali», care în lipsă de orice creştere — se ştie că creşterea copiilor de boieri era încredinţată robilor ţigani — nu şi-au putut stăpîni pornirile spre risipă în faţa nu­meroaselor ispite ale vieţii străine. De aici ruina lor.

Autorul e desigur unul din puţinii noştri cercetători sociolo­gici al cărui spirit de investigare sobră şi adincă impune ca încheierile sale să fie privite cu o deosebită luare aminte. Faţă de părerea de mai sus se ridică însă întrebarea: de ce exodul boierilor români în străinătate, risipa şi ruina lor ca clasă începe abia după 1830? Căci desigur că ei erau tot atît de barbari şi

92 Şt. Z e l e t m

ganism social. După aceasta vechiul regim trebuia să se

surpe în întregime.

18. Urmările economice ale cămătăriei nu sînt mai: puţin însemnate. Camătă e la noi întâia formă a capita­lismului, din care s-au dezvoltat cele următoare alcă­tuind temelia puterii clasei noastre burgheze, care tre­buia să înlocuiască vechea clasă stăpînitoare. Vom avea prilej să arătăm că din- capitalul de camătă s-a născut în chip necesar capitalul de bancă, iar din acesta ca­pitalul industrial. Capitalismul român e o necesitate istorică; el şi-a luat fiinţă din nevoile economiei noastre băneşti, evoluînd apoi într-o serie de faze succesive şi necesare. La începutul acestei serii stă comerţul şi ca­mătă. «Camătă e ridicată fie asupra împrumuturilor fă­cute celor mari, îndeobşte proprietari funciari care-şi împrăştie averea, fie asupra împrumuturilor date mi­cilor producători, proprietari ai instrumentelor de rrnin* că.. . Tocmai prin ruinarea acestor două categorii de împrumutători se înfiripează şi se concentrează marile" capitaluri, al căror rol în dispariţia vechiului mod de producere şi înlocuirea sa cu producerea capitalistă atîrnă de dezvoltarea istorică şi împrejurările ce-i urmează»5.

Evoluţia capitalismului român, începînd de la ca­pitalul de camătă şi cel comercial, trecând prin capita­lul bancar şi încheindu-se cu capitalul industrial, alcă­tuieşte în fapt întreaga istorie socială a României în

orientali şi mai înainte. Răspunsul e neîndoielnic: fiindcă pînă atunci nu există la noi o economie bănească, deci nici capitali lismul de camătă, care să pună la dispoziţia boierilor sumelis menite a-i ispiti la risipă.

In realitate, decăderea boierimii române e un caz particula*-al acelui fenomen general, care se petrece totdeauna . la începu­turile economiei băneşti, «cînd aristocraţia funciară vrea să treacăij la viaţa orăşenească: atunci lipsesc mijloacele băneşti, care trei buie procurate pe calea împrumutului (W. Sombart, Die Juden etc., p. 375)». De aici ruina nobilimii, la noi ca şi aiurea: ea este victima capitalismului primitiv, care începe procesul de acumu­lare tocmai prin ruina vechilor averi funciare. Capitalismul creează temelia economică a noului regim, sfărîmînd temelia economică a celui vechi.

1 K. Marx, Le Capital, III, part. II, p. 165. De asemenea,

W. Sombart, Die Juden etc, p. 223.

I. începuturile revoluţiei burgheze în România 93"

perioada revoluţionară a dizolvării vechiului regim şi plămădirii celui nou1. De, metamorfozele succesive ale capitalului atîrnă pas cu pas prefacerile instituţiilor po­litice. La început, sub forma de negoţ şi mai ales de ca­mătă, capitalismul are un rol distructiv: el distruge clasa boierească şi vechile aşezăminte izvorîte din. in­teresele ei. La aceasta ajunge el dizolvînd, pe calea co­merţului, vechile relaţii economice şi despărţind cu mij­loacele cametei pe vechii boieri de temelia economică a puterii lor politice: de marea proprietate funciară; am­bele procese le-am urmărit în chip amănunţit mai sus. La urmă, sub forma industriei, capitalismul devine con­structiv: el creează prin acumularea de capitaluri teme­lia economică pe care se ridică o nouă clasă stăpînitoare — clasa burgheză. Cu alte cuvinte: capitalismul nostru purcede în chip necesar din economia bănească pe care ne-a impus-o capitalismul apusean şi revoluţia social-politică pe care el a pricinuit-o constă în distrugerea vechii clase a nobilimii agrare şi întemeierea noii clase* capitaliste. Cu prefacerea claselor stăpînitoare se prefac şi aşezămintele politice sub care ele înţeleg să conducă ţara potrivit cu interesele lor.

Decît, din momentul în care capitalismul îşi pronunţă acţiunea sa distructivă asupra vechiului regim şi pînă cînd el încheie clădirea bazei economice a clasei noi trece-o lungă perioadă revoluţionară şi tulbure, caracterizată prin forme politice de tranziţie, a căror necesitate is­torică a fost viu tăgăduită de reacţiune şi pe care totuşi, trebuie să o punem la adăpost de orice îndoială.

19. Din cele arătate mai sus reiese că atunci cînd re­voluţionarii români, cu sprijinul burgheziei apusene, dădeau lovitura de moarte boierimii mari reacţionare,, aceasta în fapt murea singură de moarte bună. In vre­me ce seria reformelor liberale, începută în 1857 şi în­cheiată în chip provizoriu la 1866, ruina puterea politică a nobilimii, acţiunea tainică a capitalismului nimicea te­melia ei economică. După 1866, vechea clasă a boierilor români nu mai e deoît o umbră din trecut, toată pute-

1 în faza actuală capitalul industrial tinde a se contopi cut cel bancar într-o singură formă: aceea de capital financiar. Vezi capitolul III.

94 Şt. Zeletin

rea politică cade treptat în mîinile grupului liberal re­

voluţionar. ' S-a întîmplat în România acelaşi fenomen pe care îl

întîlnim in toate societăţile de pe continent în faza de trecere de la vechiul spre noul regim: vechea clasă stă-pînitoafe agrară s-a ruinat înainte ca noua clasă bur­gheză să fie destul de tare spre a lua în mînă conducerea politică a ţării. Anglia singură face abatere de la aceas­tă regulă; ea nu şi-a distrus vechea nobilime agrară, de aceea evoluţia burgheziei engleze prezintă o formă pro­prie, ce nu trece peste ruinele nobilimii, ca pe continent, ci se consolidează în strînsă alianţă cu aceasta. E între­barea: ce formă politică se naşte pe continent în această fază de provizorat economico-social în care nu există o clasă socială destul de puternică spre a lua conducerea societăţii?

Tocqueville observă despre Franţa, care prezintă for­ma tipică a evoluţiei burgheziei continentale, în opunere cu cea engleză, că perioada de vreo sută cincizeci de ani de la ruinarea nobilimii pînă la întărirea burgheziei e vremea de aur a absolutismului1. Lucrul e firesc: cînd economia bănească slăbeşte prea mult vechea clasă şi nu întăreşte încă îndestul pe cea nouă, aşa că nici una din ele nu e destoinică de guvernămînt, atunci nu mai rămîne decît- un singur factor politic hotărîtor: forţ centrală. Şi de aceea consecinţele politice ale capitalis­mului în proces de mistere sînt îndeobşte aceleaşi: «In tărirea forţei centrale pînă la atotputinţă, slăbirea for ţelor locale pînă la neputinţă, aceasta e .. . urmarea in

vaziei economiei băneşti»2.

Locul vechilor autorităţi îl iau acum funcţionarii plă­tiţi, de aceea pe măsură ce puterea nobilimii scade, hit rocraţia creşte3. O însemnată forţă armată, alcătuită ia;' răşi din oameni plătiţi, este creată la spatele birocraţie

1 «Nobilii erau doborîţi şi poporul nu se ridicase Încă; uni stăteau prea jos, iar celălalt "nu încă destul de sus spre a stîn jerii mişcările puterii. A fost atunci o sută cincizeci de ani car au aleătuit oarecum vîrsta de aur a principilor, în timpul cărei ei avură atît statornicia cît şi atotputerea, lucruri care de obic^ se exclud». L'Anclen regime et la revolution, p. 332.

2 Franz O p p e n h e i m e r , Der ŞtOat, p. 143. 3 Tccqueville, op. cit., p. 2 5 .

I. Începuturile revoluţ ie i burgheze în România 95

spre a-i asigura autoritatea trebuitoare la îndeplinirea menirii ei sociale. Cu alte cuvinte, regimul politic ce se naşte pe ruinele puterii nobilimii şi durează cîtă vreme burghezia e încă minoră se rezumă în cuvintele: abso­lutism politic, centralizare administrativă, birocraţie şi militarism. Destinele ţării stau atunci în mîinile unei puteri centrale, care guvernează cu o îndoită oaste de funcţionari şi militari.

Acelaşi regim a intrat şi în România în vigoare de la 1866 încoace şi e vădit că în împrejurările sociale de atunci cînd vechea clasă se afla în agonie iar cea nouă era în faşă, nici nu se putea naşte altă formă de guvernămînt. Deosebirea e numai în alcătuirea forţei centrale: aceasta nu mai e concentrată la noi în mina unui individ, ci a un*i grup de indivizi, adică nu e o monarhie absolută, ci o oligarhie. După victorie grupul revoluţionarilor libe­rali a devenit oligarhie liberală, guvernînd întocmai ca şi absolutismul apusean în aceleaşi împrejurări: printr-o vastă birocraţie, sprijinită pe un întins militarism.

E de prisos să cercetăm aici dacă revoluţionarii ro­mâni au avut intenţii sincer liberale: se poate că le-au avut, însă împrejurările sociale au fost mai puternice decît intenţiile lor, impunîndu-le singurul regim politic cu putinţă în lipsa unei clase sociale stăpînitoare. Sub ochii noştri s-a petrecut acelaşi lucru cu revoluţionarii ruşi, care plecînd cu gîndul de a întemeia o democraţie reală, au ajuns la acelaşi sistem birocratic militarist ca şi mai înainte, cu singura neînsemnată deosebire că a-cum rolul autocratului de la centru nu-1 mai joacă o singură persoană, ci un partid, deci o oligarhie politică. La noi, ca şi înj Apus, perioada tulbure de, prefacere "a claselor sociale provocată de capitalismul în proces de naştere alcătuieşte era domniei absolutismului centrali­zator: de la 1866 înainte se deschide vîrsta de aur a oli­garhiei române, pe care o vom cerceta în capitolele ur­mătoare.

20. Prin urmare, oligarhia română şi-a luat fiinţă din aceeaşi necesitate istorică ca şi absolutismul euro­pean din veacul X V I I — XVIII. La noi o monarhie ab­solută era peste putinţă, din moment ce se adoptase o constituţie modernă. Şi totuşi structura socială cerea

9 6 Şt. Zeletirt

o dictatură centrală, ca o s u p r e m ă c o n d i ţ i e de viaţă. A t u n c i , prin însăşi forţa elementară a instinctului de conservare, societatea noastră a trebuit să-şi creeze în mod spontan şi în afară de cadrul constituţiei un organ central; absolutismul răpit monarhului de către consti­tuţie reapăru astfel în oligarhie; a lungat d in sfera stării de ' drept, e l se i m p u s e ca stare de fapt. Există d e c i o, depl ină ana log ie între ol igarhia noastră ş i abso lut i smul d i n A p u s î n per ioada amintită. R o l u l i s tor ic a l a b s o l u ­t i smului e u r o p e a n din aceste v r e m u r i e de a servi de tu tore burghez ie i m i n o r e ş i a-i administra, a v e r e a ' s o c i ­ală p î n ă ce ea d e v i n e în stare să ş i-o ia în stăpînire. De a c e e a acest absolut i sm n u m a i seamănă c u f o r m e l e sale v e c h i ; e l este l iberal în ţeluri le sale, poartă cu m î n d r i e t i t lu l ' deoseb i t de « a b s o l u t i s m l u m i n a t » ş i dă aces t ca­racter întregi i ere în care e l înf loreşte : v e a c u l u i a l X V I I I -lea. Spir i tu l f i lozof ic a l « l u m i n ă r i i » , ce contagiase a tunci pe autocraţ i i naţ iuni lor mari e u r o p e n e , d e c u r g e d i n î m ­pre jurarea că e i zdrobiseră autorităţi le reg iona le cu aju­t o r u l burghez ie i de la oraşe, de unde-ş i t răgeau ş i în­s e m n a t e l e venituri , s p r e a întreţ ine vastul aparat b i r o ­cra t ic militarist. De aceea e i erau nevoi ţ i să v e g h e z e asupra intereselor burghezie i , să g u v e r n e z e în spir i t lu­minat l iberal, a n u m e : să spr i j ine p r o d u c ţ i a şi comerţu l , să d e z v o l t e învăţământul, pe care-1 r e c l a m a în c h i p i m ­per ios dezvol tarea industriei, ş i să a c o r d e l ibertatea de m i ş c a r e ş i g înd i re în măsura în c a r e o cerea dezvol tarea Comerţului şi a învăţământului. T i p u l unui asemenea d e s p o t luminat, care a ştiut să-şi îndepl inească în m o d e x e m p l a r ro lu l său de tutore a l burghez ie i sale naţ ionale, e F r e d e r i c al II rege le Prusiei 1 .

Din punct de vedere economic, absolutismul centra­lizator corespunde stadiului de început al dezvoltării bur­gheziei, cînd procesul de circulaţie predomină procesul de producţie; a tunci e n e v o i e de a distruge toate bar iere le inter ioare, toate autorităţi le reg ionale şi a nivela, a uni­f o r m i z a întregul organi sm social . Aceas tă o p e r ă socială o . îndeplineşte, cu o rară v rednic ie , tocmai forţa centrală, c a r e e spri j inită în întreaga ei acţ iune de n i v e l a r e s o c i -

1 C o m p . N. Iorga, Negoţul şi meseriile, p. 182.

I. începutur i le revoluţiei burgheze în R o m â n i a 97

ală de burghez ia orăşenească 1 . C î n d absolut ismul desă­vârşeşte această faptă, adică: atunci c î n d procesul de producţ ie se d e z v o l t ă în aşa măsură, încî t a junge să-şi s u b o r d o n e z e p r o c e s u l de circulaţ ie şi să • alcătuiască o puternică clasă capitalistă, atunci aceasta î n c e p e lupta de zdrobi re a puteri i centrale, după care procedează la opera d e , democra t izare a vieţi i p u b l i c e . îndepl in indu-ş i i-olul istoric, central izarea dispare. A c e s t a e rostul m a ­

orilor, revoluţ i i b u r g h e z e continentale, a căror eră î n c e p e cu revoluţ ia f ranceză d in 1789 ş i se î n c h e i e în m o d p r o ­vizor iu cu revoluţ i i le cont inenta le de la 1848. în acest c h i p se lămureşte faptul, în aparenţă ciudat, pe care-1 învederează K. B u c h e r , că. în evoluţ ia e c o n o m i e i bur­gheze, d e m o c r a ţ i a cont inuă o p e r a absolut ismului 2 .

Oligarhia r o m â n ă , izvorîtă din aceeaşi n e v o i e socială ca şi absolut ismul luminat, îndepl ineşte acelaşi rol so­cial. Ea se altoieşte tot pe procesu l de circulaţie a m ă r ­furilor şi îndepl ineşte aceeaşi funcţie de uni formizare socială. La fel cu absolut ismul luminat, ol igarhia j o a c ă ro lu l de tutore a l burghezie i noastre în p r o c e s de d e z ­vol tare ş i v o m avea pri le jul să d o v e d i m că ea si-a î n d e ­plinit acest rol în c h i p m a i fericit decît-absolut ismul. D i n cercetăr i le noastre va reieşi că n u m a i datorită r e g i m u ­lui o l igarhic R o m â n i a este scutită de g r o z a v e l e c o n v u l -siuni sociale pe care le-au suferit toate societăţi le b u r g h e z e în faza de t recere de la p r e d o m i n a r e a circulaţiei la aceea a producţ ie i . 'Se înţe lege că această tutelă socială si-a îndepl ini t-o ol igarhia română în acelaşi spirit - luminat ca si absolut ismul în împrejurăr i asemănătoare. Mai mult, ol igarhia noastră a avut chiar i luzia că guvernează pe baza u n e i constituţii democra t ice . D a r această c o n s ­tituţie, care se călăuzeşte de pr inc ip iu l burghezie i a p u ­sene, . că toate puter i le emană ele la naţiune, a ştiut să e x c l u d ă pr in s i s temul coleg i i lor i m e n s a majori tate a naţi­unii de la exerc i ţ iu l acestei puteri, să prefacă l ibertatea polit ică tot într-un pr iv i leg iu ca şi . în v e c h i u l r e g i m şi să îndrepte în realitate întreaga putere, de sus în jos . Şi uşa democraţ ia r o m â n ă s-a dezvălui t drept o ol igarhie

1 Asupra acestui proces vezi Karl Bücher, Die Entstehung der Volkswirtschaft, Tübingen, 1898, p. 108 şi arm.

2 Öp. cit, p. 113. -

98 Şt. Zelet in

reală, potr iv i t cu interesele circulaţiei, ce-i stau la b a z ă . Căci acestea i m p u n un r e g i m de dictatură centrală, c a r e * să distrugă or ice reg iona l i sm şi să c reeze temelia o m o ­g e n ă a dezvoltăr i i u l ter ioare a capita l i smului 1 .

21. Cercetăr i le de mai sus sînt de natură a arăta ci t de neîntemeiată e i luzia că seria r e f o r m e l o r pol i t ice î n ­cheiate cu anul 1866 ar înfăţişa o rupere bruscă cu t r e - | cutul — c u m şi-au putut închipui reprezentanţ i i reacţ iu-nii şi alte spirite e m i n e n t e 2 — şi că de aici ar fi i zvor î t

haosul în care ne z b a t e m de atunci î n c o a c e . în realitate r e g i m u l pol i t ic inaugurat la 1866 înfăţişează acelaşi sis-

1 Revista „ V i a ţ a Social istă" a publ icat un studiu inedit asupra reg imului nostru oligarhic, datorat teoreticianului socialist C. D o -brogeanu-Gherea . Autoru l atinge această chest iune cu aceeaşi l ipsă de cercetări speciale cu care, e l vorbeş te în genere despre burghezia română. In l o c de o cercetare ştiinţifică, G h e r e a face crit ică întocmai ca şi în chestiunea agrară: el citează pe1 Carp şi Caragiale — ale căror sentimente faţă de burghezie sînt biae cunoscute — învinovăţeşte ' reg imul ol igarhic că înăbuşă forţe le e c o n o m i c e şi întrece în pes imismul său chiar şi reacţiunea, c î n d d e c l a r ă : « D e z v o l t a r e a acestora (a societăţi lor o l igarhice) nu nu­mai că numeşte ajutată de organismul pol i t ic conducător , ci d i m ­potr ivă, e stînjenită pe cît e cu putinţă. Cînd această stînjenire si dezorganizare trece peste o anumită măsură, î n c e p e decadenţa» . ,',Viaţa Socialistă", no . 2, d e c e m b r i e 1920, p. 13.) Cînd un marxist se lasă înrîurit în aşa măsură de crit ica reacţiunii — care avea* tot temeiul să nu fie mulţumită cu ol igarhia ^— încît preface un* r e g i m pol i t ic din expresie' a forţelor e c o n o m i c e într-o p iedică a lor, e l a junge înaintea următoarei en igme s o c i o l o g i c e : c u m J 9 face că un reg im pol i t ic care contrazice dezvol tarea e c o n o m i c ă a putut să se nască şi să trăiască atîta v r e m e ?

* .Din celebra scrisoare a domnitoru lu i Carol, publ icată în „ A u g s b u r g e r A l l g e m e i n e ZeitUng." (Ianuar 1871).

« P r i n numeroase le mele călătorii în toate regiuni le celor două Pr inc ipate şi pr in felurite atingeri cu toate pături le societăţii, am d o b î n d i t încredinţarea că v ina nu este nici a mea, nici a p o p o ­rului în întregimea lui, ci mai ales a ce lor ce şi-au însuşit drep­tul de a c o n d u c e tara în care s-au născut. Aceşt i oameni , care şi-au făcut educaţia lor pol i t ică şi socială mai mul t în străină­tate, uitînd cu desăvîrşire împre jurăr i le patriei lor, nu caută; a l tceva decît a apl ica aici idei le de care s-au adăpat a c o l o , . î m -brăcîndu-le în nişte f o r m e utopice, fără a cerceta dacă se p o ­trivesc sau nu. Astfel, nefericita ţară, 'care a fost totdeauna în-genunchiată sub jugul cel mai aspru, a trecut deodată şi fără m i j l o c i r e de la un reg im despot ic la "t:ea mai l iberă constituţie, p r e c u m nu o are n ic i . un p o p o r din Europa» . T. Mâiorescu, D i s ­

cursuri, Bucureşti, '1897, 1, 28.

I. începutur i le revoluţ iei burgheze "în R o m â n i a 99

t e m d e dictatură centrală, p e care-1 i m p u n e pretut indeni naşterea procesu lu i de c i rculaţ ie capitalistă ş i care are menirea de a face tranziţia pol i t ică de la r e g i o n a l i s m u l vechiului r e g i m la societatea unitară şi o m o g e n ă a r e ­g i m u l u i n o u burghez . R e g i m u l de la 1866 nu înseamnă intrarea în era burgheză, ci numai, pregăt irea acestei ere. Seria r e f o r m e l o r de la 1857 pînă la 1866 reprez intă aceeaşi năzuinţă, de a î n t e m e i a o autoritate centrală pe ruinele reg ional i smului pe care o găs im în evo luţ ia b u r ­gheziei e u r o p e n e p r i n s e c o l e l e X V — X V I I s u b f o r m a ' luptei m o n a r h i l o r î m p o t r i v a nobi l i lor . Aceas tă luptă a izvorît d in aceleaşi n e v o i e c o n o m i c e ca ş i lupta g r u p u ­lui nost ru revoluţ ionar î m p o t r i v a boier imi i reacţ ionare a a dus la acelaşi rezultat p o l i t i c : întemeierea unui r e ­g i m centralist, b i rocrat ic ş i militarist. R e g i m u l p o l i t i c în care trăieşte societatea r o m â n ă de la 1866 înainte e analog cu acela în care trăieşte societatea f ranceză de la m i j l o c u l secolului X V I I p înă la sfîrşitul secolu lu i X V I I I ; e i reprezintă aceeaşi fază t u l b u r e ' ş i haot ică de d izolvare a lumii v e c h i şi p l ă m ă d i r e a celei noi .

în asemănare cu burghez ia europeană, ar t r e b u i , să mai aşteptăm încă o revo luţ ie română, pr in c a r e b u r ­ghezia noastră ar avea sa s farme puterea centrală şi să realizeze opera democra t ică de descentral izare. C e r c e ­tarea per ioadei de la 1866 pînă în prezent va î n v e d e r a însă că societatea r o m â n ă nu va trece printr-o asemenea zgudui re de v r e m e ce aici burghez ia naţ ională nu se naşte alături de puterea centrală, ci se dezvol tă d in c h i a r sînul acesteia: din ol igarhie.

II.

1 Das nationale System der politischen Oekonomie, VII. A u ­flage Stuttgart, 1883, p. 156.

DEZVOLTAREA 80CIALĂ A ROMÂNIEI DE LA .1866 PÎNÂ ÎN PREZENT:

ERA MERCANTILISMULUI ROMÂN

Istoria economică a naţiunilor dovedeşte

— şi nici una în chip atît de limpede ca

aceea a Angliei — că tranziţia de la starea

primitivă . . . la întîile începuturi ale indus­

triei se îndeplineşte în modul, cel mai repede

şi mai prielnic prin comerţul liber cu ţări

mult mai înaintate; că însă o industrializare

completă, o însemnată navigaţie şi un întins

comerţ extern na se poete dobîndi decît

prin intervenţia forţei de stat.

FRIEDRICH LIST1

începuturile mercantilismului. român. 1. Oligarhia şi m e r ­

cantil ismul. 2. Caracterul naţional şi necesitatea istorică a

mercanti l i smului r o m â n . 3. Cuprinsul mercanti l i smului r o m â n .

4. Crearea aparatului de circulaţie. 5. Crearea institutelor de

credit. 6. însemnătatea e c o n o m i c ă şi naţ ională a întemeieri i ca­

pitalismului de bancă. 7. Unif icarea şi europenizarea vieţii p u ­

blice. 8. Caracterul p r o p r i u al evoluţiei burghezi i lor întîrziate.

'9. Mercant i l i sm şi r o m a n t i s m social. 10. Mercant i l i sm şi d icta-r u r ă pol i t ică.

.Urmările economice. 11. Concurenţa capital ismului străin

distruge vechea noastră industr ie naţională. 12. Distrugerea in­

dustriei casnice ţărăneşti şi urmări le acestui f e n o m e n . 13. Si­

tuaţia se agravează pr in convenţ ia c o m e r c i a l ă cu Austro-Ungaria

(1875). 14. Pustiirile concurenţe i .capitaliste în urma acestei

convenţi i . 7J. Concurenţa griului american şi izolarea R o m â n i e i

de Angl ia . 15. Criza e c o n o m i e i r o m â n e în u r m a îndoitei c o n ­

curenţe a capital ismului austriac şi a agriculturii amer icane.

17. Rezultatul f inal: mizer ia ţ^gţnimii. 18. Dezvol tarea indus­

triei naţ ionale ca m i j l o c de înlăturare a crizei.

102

Desăvîrşirea mercantilismului român. 19. Suzeranitatea Tur­ciei a împied ica t mercant i l i smul r o m â n . 20. L ibera l i smul bur­gheziei, apusene a alcătuit altă .greutate. 21. N o u a m e t r o p o l ă ^ •capitalistă a R o m â n i e i : G e r m a n i a ; urmări le pol i t ice şi cultura­le ale aceslei schimbări . 22. R o a d e l e mercant i l i smului r o m â n ™ starea actuală a industriei noastre şi p r o b l e m e l e ce ea r id ică pol i t ic i i de stat. 23. Ult ima fază a mercant i l i smului . . 24. Consi-deraţ i i asupra viitorului ideal naţ ional al României . .

a) începuturile mercantilismului român

1. In p r o c e s u l de naştere a R o m â n i e i m o d e r n e t re­buie să se deosebească d o u ă mar i c u r e n t e : u n u l z g o m q -tos dar superficial, a n u m e al idei lor l iberale care p l e a c ă de la Paris spre Bucureşt i ş i Iaşi; altul tăcut dar a d î n c , care p leacă de, la L o n d r a spre Constanţa, Galaţi, Bră i la : e curentul e c o n o m i e i capital iste engleze. Istoriograf ia r o ­mână s-a î n c u m e t a t să e x p l i c e p înă a c u m naşterea s o c i e ­tăţii b u r g h e z e r o m â n e n u m a i p r i n întîiul curent, i g n o r î n d cu totul exis tenţa celui d in u r m ă sau nepreţuindu-1 după valoarea sa reală. Aceas tă nefer ici tă m e t o d ă a dus la nonsensul s o c i o l o g i c b i n e cunoscut , că edi f ic iul nostru burghez s-ar r e d u c e la f o r m e fără bază.

Cercetarea de faţă se mişcă pe calea d iametra l o p u ­să: ea d e d u c e p lămădirea R o m â n i e i m o d e r n e , d i n inf lu­enţa e c o n o m i e i capitaliste engleze. S-a arătat pe larg revoluţia e c o n o m i c ă socială înfăptuită sub această în-rîurire, în u r m a căreia ţara noastră s-a ales cu o c î r m u i -re ol igarhică, deşi n ic i o lege naţională nu consf inţeşte existenţa oligarhiei ca instituţie..

De altfel, acesta nu, e un amănunt caracter is t ic al societăţii r o m â n e . Pretut indeni, în faza de d e z v o l t a r e a burgheziei, puterea pol i t ică reală a stat în mî in i le u n e i oligarhii f inanciare care dicta m o n a r h u l u i zis absolut măsuri le cerute de interesele ei propr i i 1 . D e o s e b i r e a e numai că îrt această fază istorică • de evoluţ ie puterea

1 W. Sombart , Der moderne Kapitalismus, ed. III, v o i II, 2, p, 1100—1101.

1U4 Şt. Zelet in

formală a fost încredinţată în alte ţări unui m o n a r h , p e c î n d în, ţara noastră ea a fost încredinţată naţiunii. De fapt, îndărătul acestei suveranităţi formale fie a m o ­narhului, fie a naţiunii, a stat pre tut indeni la î n c e p u ­turi le burghez ie i a totputernica ol igarhie.

E a c u m întrebarea: ce pol i t ică a u r m a t ol igarhia n o a s ­tră pent ru consol idarea R o m â n i e i m o d e r n e ş i care au fos t . roade le acestei pol i t ic i? Cu această chest iune ne v o m o c u p a în capi to lu l de faţă al cercetări i noastre. .

O b s e r v ă m însă de mai înainte că între pol i t ica o l i ­garhiei noastre şi aceea a or icărei alte ţări în aceeaşi fază nu v o m găsi nici o deosebire esenţială. Există o s u m ă de măsur i fără care nu se poate dezvol ta nici o burghez ie , dec i nici un stat naţ ional m o d e r n . De aceea, o r i c e b u r g h e z i e • trebuie să se ajute la î n c e p u t u r i l e . ei de aceste m i j l o a c e . E c o n o m i a pol i t ică le reuneşte într-un s istem aparte, căruia-i dă n u m e l e de mercantilism. V o m î n c e r c a m a i jos să u r m ă r i m pas cu pas d e z v o l t a r e a trep-• tată a mercant i l i smului r o m â n .

2 . La început, ol igarhia r o m â n ă nu se confundă cu b u r g h e z i a într-o singură clasă. Reprezentanţ i i ol igarhiei deţ in n u m a i puterea pol i t ică, în v r e m e ce burghez ia e mărgini tă la un cerc restrîns de străini, î n d e o s e b i evre i ; aceştia deţin puterea e c o n o m i c ă , reprezentată pr in ca­pita l i smul sub f o r m e l e sale infer ioare de c o m e r ţ ş i c a ­mătă. Şi totuşi ol igarhia apără în c h i p e x c l u s i v interesele burghezie i , se intitulează ea "însăşi « l i b e r a l ă » şi între­buinţează puterea ei, pol i t ică spre folosul şi înt inderea clasei noastre capitaliste.

Pr ic ina acestui f e n o m e n trebuie căutată în acea c o ­munitate, am putea z ice identitate de interese între bur­g h e z i e şi puterea de stat, pe c a r e o d e s c o p e r i m pretu­t indeni la or ig inea statelor moderne 1". M e c a n i s m u l c o m ­pl icat a l vieţii p u b l i c e nu se poate dezvol ta fără p r o ­zaica putere a banului . « A t î t a stat cit argint — m a i t îrziu aur», declară- Ş o m b a r t 2 . Dar pent ru a obţ ine acest argint sau aur, conducător i i statelor sînt nevoi ţ i să spr i­j i n e dezvol tarea acelei pături sociale care î l . acunfulea-

1 Op. cit., vo l . I. 1, p . 369. 2 Op. cit., vo l . I, 1, p . 366.

II. Dezvol tarea socială a R o m â n i e i de la 1866 pînă în prezent 1 0 5

ză în mî in i le sale: a b u r g h e z i e i . , N u m a i astfel p o t ei să-şi p r o c u r e venitur i le necesare pent ru desâvîrşirea apa­ratului b i rocrat ic militarist pe câre se r idică edif iciul statelor m o d e r n e . " D e aceea, la începutu l or icărui stat m o d e r n forţa pol i t ică centrală interv ine în c h i p e n e r g i c în dezvol tarea vieţji e c o n o m i c e , exerc i t înd o tutelă s is­tema tică atît asupra c o m e r ţ u l u i cît şi a industriei, cu scopul mărturis i t de a mări averea naţională. A c e a s t ă tutelă e c o n o m i c ă , meni tă a face « e d u c a ţ i a » e c o n o m i e i naţionale, e t o c m a i ceea ce alcătuieşte esenţa m e r c a n t i ­l ismului; ea caracterizează începutur i le or icărei b u r g h e ­zii sau, ceea ce este acelaşi lucru, începutur i le oricărui stat1.

Se vecie deci b ine că mercant i l i smul stă în s tr insă legătură eu idealul naţ ional a l burgheziei , m o d e r n e ; e i

alacătuieşte condiţ ia neapărată a îndepl inir i i acestuia. Căci, pentru a c lădi un stat de-sine-stâtător, t r e b u i e să i se creeze o bază materială propr ie , ceea ce nu e eu put inţă decît pr intr-o î n d e l u n g ă şi v iguroasă intervenţie a p u ­terii centra le E o d o v a d ă de un rar s imţ al realităţii., c u m nu sé găseşte decî t în -símil burghezie i , că aceasta a făcut d in mercant i l i sm o par te integrantă a naţ iona­lismului, c o n t o p i n d astfel într-un singur ţel aspiraţ i i le naţ ionale ideale ş i temelia l o r mater ia lă 2 . N u m a i l ipsa de simţ i s tor ic poate d u c e î n ' ispita de a p u n e p o l i t i c a e c o n o m i c ă a R o m â n i e i în paralelă cu pol i t ica e c o n o m i ­c ă , a statelor b u r g h e z e apusene în faza lor actuală. O asemenea p r o c e d a r e neistor ică d u c e Ia neînţeleger i gra­ve. Pe e ind e c o n o m i a statelor b u r g h e z e apusene e un fapt îndepl ini t , e c o n o m i a r o m â n ă e- un p r o c e s în eleve--

1 O r i u n d e apare e c o n o m i a bănească, şi cu ea tendinţa de a întemeia o forţă centrală de stat, apare în chip firesc şi p o l i t i c a mercanti l iste, ca singur m i j l o c de a p r o c u r a mi j loace le bânesri din care trăieşte un stat central izator. Astfel s-a putut stabili în imperiul lui A l e x a n d r u cel M a r e un mercant i l i sm de uimi­toare asemănare cu acela pe care î l î n t î l m m la începutul b u r ­gheziei m o d e r n e . Vezi Ulr ich W i l c k e n , Alexander der Grosse und die hellenistische Wirtschaft, în S c h m o l l e r s Jahrbuch, 45. Jahr­gang (1921), 2. Heft. . . : .

2 «El (mercanti l i smul) era o teorie care se născuse în c h i p firesc din spiritul naţionalismului, al unei vieţi naţ ionale întregi, care se susţine prin ea însăşi». H. De B. Gibbins , The industrial history of England, L o n d o n , 1913, ed. X I X , p. 168

106 Şt. Zeletin

nire ; la c e l e dintîi, p roducţ ia e o realitate prezentă; ia n o i , ea e o speranţă în viitor. E f iresc că atitudinea p o ­li t ică faţă de p r o d u c ţ i e t rebuie să var ieze pot r iv i t eu faze le ei respect ive . S p r e a înţe lege pol i t ica e c o n o m i c ă a R o m â n i e i d in a d o u a j u m ă t a t e a veaculu i al X l X - l e a înainte, t rebuie să c e r c e t ă m t recutul burghez i i lor apu­sene, îndeoseb i v e a c u l a l X V I I - l e a , c î n d e c o n o m i a lor se găsea în' aceeaşi stare, ca ş i e c o n o m i a actuală a - R o ­mânie i , adică î n stare de proces1. Şi abia atunci apare l i m p e d e depl ina analogie a mercant i l i smulu i r o m â n cu acela a l s tatelor b u r g h e z e apusene,-precum.-ş i neces i ta­tea istorică a acestei pol i t ic i , s ingura raţ ională şi leg i­t imă pentru o r i c e stat care se află în stadiul iniţial al b u r g h e z i e i 2 .

3. Cînd o naţ iune este încă la î n c e p u t u r i l e d e z v o l ­tării burgheze, i zvoru l ei pr incipa l de ven i t . e alcătuit de p r o d u s e l e brute ale solului. Cu acestea plăteşte ea fabricatele pe care l e pr imeş te d i n străinătate. De aceea

1 Caracterizarea e c o n o m i e i mercanti l iste ca proces o f ace S o m b a r t , dar această idee se găseşte şi în p o l e m i c a liii List, î m ­p o t r i v a şcoalei e c o n o m i e i clasice. « Ş c o a l a a luat ca exist înd în c h i p real o situaţie ce de-abia trebuie să devină». Das naţionale System der politischen Oekonomie, p. 115. . .

2 C. D o b r o g e a n u - G h e r e a a avut . ideea originală de a pr iv i intervenţ ionismul nostru e c o n o m i c ca o pol i t ică reacţionară, f i ind­că nu s-a născut, ca în alte părţi, ca un r e m e d i u î m p o t r i v a e x ­cesului de l ibertate a vieţii e c o n o m i c e (Neoiobăgia, ed. II, p. 336— 37). D a c ă ar f i să j u d e c ă m după acest p u n c t de vedere, atunci întregul grup al mercanti l iş t i lor teoretici sau pract ic i ar trebui privi t- ca reacţ ionar; c ă c i intervenţ ionismul mercanti l is t nu s-a născut dintr-un e x c e s de l iberalism, ci continuă în chip direct po l i t ica absohitistă m e d i e v a l ă (Sombart, I, 1, p. 375 şi urm.) . D a r această idee nu i-a venit nici unui e c o n o m i s t în minte . In rea-, litate G h e r e a ignorează faptul istoric elementar, că pe l ingă actualul intervenţionism, de natură imperialistă, care s-a năs­cut în adevăr după o per ioadă de l iberal ism, istoria e c o n o m i c ă cunoaşte î n c ă . o fază intervenţionistă, a n u m e de natură m e r c a n ­tilă, care nu s-a născut din l iberalism, ci d impotr ivă, a fost o condi ţ ie a naşterii l iberal ismului însuşi (Hilferding,. Das Finanz-kapital, p. 376). In această fază, pr in care t rece or ice burghez ie la începuturi le ei, se află e c o n o m i a naţ ională r o m â n ă în prezent ; po l i t ica noastră e c o n o m i c ă intervenţionistă, departe de a f i r e a c ­ţionară, e o necesitate istorică, şi părăsirea ei ar fi un act de s inucidere naţională, c u m v o m avea pri le jul să î n v e d e r ă m în cursul acestei cercetări .

II. Dezvol tarea socială a R o m â n i e i de la 1866 p î n ă . î n prezent 107

preocuparea de seamă a pol i t ic i i în această fază e de a st imula c o m e r ţ u l extern.

Se cunoaşte ro lu l pe ç a r e 1-a j u c a t în e c o n o m i a e n ­gleză e x p o r t u l l înei, cea mai de seamă m a t e r i e primă, p e care o » p r o d u c e a Angl ia . L a sfîrşitul secolului X V taxa pe l îna expor ta tă aducea tezaurului trei s ferturi d in veni tu l tota l 1 . A c e l a ş i r o l î l j o a c ă în e c o n o m i a n o a s ­tră expor tu l gr iului . Şi dacă s-a putut spune că s u b strălucirea v ic tor i i lo r lui E d w a r d III şi H e n r y V stă prozaicul , dar putern icu l sac de, l înă 2 , apoi nu e m a i puţin adevărat că îndărătul -luptelor noastre de nea lu­nare şi unitate naţională şi în g e n e r e la baza întregului edi f ic iu aî R o m â n i e i m o d e r n e stă proza icul , dar p u t e r ­nicul sac de grîu. E dec i firesc că p r e o c u p a r e a de s e a m ă a poli t ici i mercant i l i s te r o m â n e fu de a ' lua măsur i m e ­nite a înteţi şi lărgi c o m e r ţ u l nost ru de cereale.

A c e s t e măsur i amintesc pe acelea de care s-a serv i t v

peste tot mercant i l i smul ; e le s înt: a) crearea m i j l o a c e l o r de c o m u n i c a ţ i e ; bj crearea instituţi i lor de credit; c) unif icarea în toate manifestăr i le vieţii publ ice . Cît pr iveşte felul însuşi de a face c o m e r ţ u l , se ş t ie

c ă ' m e r c a n t i l i s m u l nu cunoaşte decî t c o m e r ţ ,de stat, î n ­depl ini t de funcţ ionari plătiţi, sau de particulari c ă r o r a l i se ' încredinţează un asemenea m o n o p o l sub a n u m i t e

•condiţii. O pol i t ică mercanti l i s tă c o n s e c v e n t ă e x c l u d e c o ­merţu l liber, întrucî t în acest s i s tem c o m e r ţ u l e p r i v i t ca un- izvor de v e n i t publ ic . La n o i nu s-a ajuns la aceas­tă pol i t ică de m o n o p o l i z a r e a c o m e r ţ u l u i d e c î t în u r m a războiului .

A b i a tîrziu ş i din pr icini ce se v o r v e d e a mai departe,, pol i t ica e c o n o m i c ă r o m â n ă a putut să s e . întregească,, f ă c î n d cel din u r m a pas, a n u m e lu înd măsur i de o c r o ­tire a industriei naţ ionale î m p o t r i v a concurenţe i indus­triei străine. Cu aceasta se desăvîrşeşte s i s temul nos t ru mercanti l ist .

Dacă se ia în consideraţ ie p r o g r a m u l de mai sus a l ' pol i t ic i i noastre e c o n o m i c e , se v e d e că - toate ce le patru: p u n c t e ale sale: dezvol tarea m i j l o a c e l o r de comunicaţ ie, .

1 G e o r g e s Bry, Histoire industrielle et économique de l'An­gleterre, Paris, 1900; p. 50.

2 H. De B. Cibbins, o p . cit., p. 50.

108 Şt. Zelet in

a creditului, unificarea, ocrot i rea industriei indigene, al­c ă t u i e s c încă tot atîtea p r o b l e m e de actualitate, A c e a s t a arată îndestul că e c o n o m i a noastră naţională se află în faza de formaţie, care cere o pol i t ică de intervenţ ie a forţe i de stat; producţ ia noastră n-a ajuns un fapt, ci e încă un p r o c e s . De aceea va t rebui să treacă m u l t ă v r e m e pînă ce mercant i l i smul nost ru îşi va f i îndepl in i t r o l u l său istoric de educator a l e c o n o m i e i naţionale, spre a^ deveni astfel de prisos. D e o c a m d a t ă consta tăm faptul

- că ne aflăm în pl ină eră mercanti l is tă. Să u r m ă r i m acum fazele treptate de realizare a p r o g r a m u l u i de mai sus:

4. De îndată ce revoluţ ionar i i noştr i a junseră stă-p î n i pe situaţie, ei îşi încordară si l inţele spre a desă-vîrşi acea revoluţ ie e c o n o m i c ă ce alcătuia temel ia p u ­terii lor p o l i t i c e : p rocesu l de circulaţie a mărfur i lor . Crearea m i j l o a c e l o r de m o d e r n i z a r e a acestui proces , î n d e o s e b i a că i lor de c o m u n i c a ţ i e şi a institutelor de c r e ­dit, d e v i n e pent ru foştii revoluţ ionar i un vis ce nu în­cetează a-i. o b s e d a pînă ce nu izbutiră să-1 vadă aevea. C u n o a ş t e m idei le lui I. C. Brăt ianu asupra s c h i m b u l u i ca factor de civi l izaţ ie; ideile sale asupra m i j l o a c e l o r de c o m u n i c a ţ i e s înt la aceeaşi înăl ţ ime.

« C e l dintîi s e m n de civil izaţie într-o ţară sînt şose­lele, drumur i le de fier şi plutirea. Cîrid un p o p o r c i v i ­lizat c u p r i n d e o ţară nouă, necultă, nu înaintează î n -tr-însa decî t atîta cît a acoper i t-o cu şosele, p a r e că p e n t r u dîns'ul pămîntu l nu are va loare fără d r u m u r i » .

Şi după ce i lustrează această idee cu p i lde de la r o ­mani, englezi şi francezi, el î n c h e i e :

« î n t r - u n m o m e n t de renaştere ca acela în oare ne aflăm, ar trebui, ar fi po l i t ic chiar, ca cei dintîi paşi ce v o m face în această viaţă n o u ă să fie de natură a ' d o ­v e d i lumii că sînttem şi cu fapta strănepoţi i p o p o r u l u i uriaş, c u m s întem cu l imba ş i cu n u m e l e , că c u n o a ş t e m c a dînsul care sînt cele d i n t î i condiţ i i de civi l izaţ ie şi că a v e m energia de a le executa . Să păş im clar ca dînşii, să ne p u n e m la luptă, unii cu braţele, alţii cu ştiinţa, şi cu pungile. . . şi să r i d i c ă m şosele, să t ragem d r u m u r i

I I . Dezvol tarea socială a R o m â n i e i de la 1866 pînă în prezent 1Q9

de fier, să c a n a l i z ă m rîurile, să z i d i m portur i şi să o r ­g a n i z ă m c o m p a n i i d e navigaţ ie» 1 .

De la 1866 această năzuinţă capătă un spri j in h o f ă -rîtor în însuşi P r i n c i p e l e Caro l 2 . P r i m u l nostru rege dă aceeaşi pildă- ca toţi acei m o n a r h i « l u m i n a ţ i » d in faza mercant i l i s tă a p o p o a r e l o r ce-şi p u n toată greutatea si­tuaţ iei lor spre a dezvol ta mi j loace le de progres ale c o ­merţu lu i ţării în fruntea căreia se află. E drept, el a avut putină s impat ie faţă. de s i s temul pol i t ic al b u r g h e ­ziei noastre, pe care am văzut că-1 credea răspunzător de greutăţi le pr in care trecea ţara. Dar aceasta nu 1-a opr i t de a sprij ini cu hotărîre năzuinţa e c o n o m i c ă a b u r ­ghez ie i noastre pent ru realizarea unei întinse reţele de c ă i de c o m u n i c a ţ i e care să ne p u n ă în strînsă legătură cu burghez ia europeană. Cît preţ p u n e a pe aceasta, se v e d e din m e m o r i i l e sale 3.

s In această direcţie, burghez ia noastră a obţ inut re­zul tate pe care l e - a m putea n u m i strălucite. De la 1869,

1 Din scrierile şi discursurile lui I. C. Brătianu, Bucureşt i 1903, I, p. 153.

2 T. Maiorescu, Discursuri, I, 17. 3 Pare a i se fi făcut din aceasta o imputare. Astfe l d-1

C. Rădulescu-Motru re levă faptul că « M e m o r i i l e M. S. Regelu i C a r o l I v o r b e s c atit de amănunţi t despre drumuri de fier, p o -

-»duri, împrumutur i şi nu se expr imă nic iodată asupra «aşa-zisei culturi r o m â n e » . (Cultura română şi politicianismul, ed. III, p . 175).

O b s e r v ă m înainte de toate că drumuri le de fier, oricît par de prozaice, alcătuiesc totuşi unica bază materială din care cul­tura şi întreg edif iciul social al unei ţări agr icole îşi trag exis­tenţa. Din m o m e n t ce o ţară înapoiată intră în legătură cu ca­pi ta l i smul mondia l , întregul e i m e c a n i s m social se bazează pe i m p o z i t e şi pentru ca acestea să poată fi strînse, statul t rebuie să dea supuşilor putinţa de a-şi v i n d e produse le şi a le preface în bani. « D e atunci exportu l mater i i lor a l imentare dev ine o ches­t i u n e de viaţă; construcţia de drumuri de fier, duc înd din inte­r i o r spre porturii şi frontiere, este o necesitate pentru guverne, dacă v o r să perceapă impozi te le în bani de la ţărani» (K. Kăutsky, La question agraire, Par i s , 1900, p. 365). E deci firesc că acei ce au în această fază răspunderea dest inelor p o p o a r e l o r nu se g îndesc într-atît la cultură, cît la arterele ei de viaţă, la mi j loa­c e l e de comunicaţ ie . Aceasta e nevoia din care şi-a luat fiinţă mercant i l i smul; de aceea socot im că cercetarea istorică va avea

. să stabilească şi ro lul regelui Carol în evoluţ ia mercanti l i smului ' r o m â n şi p r i n ' aceasta în crearea bazei materiale a culturii r o ­mâne.

110 Şt. Zeletira

c î n d s-a da t în exp loatare întî ia noastră ca le ferată 1» p î n ă în anul j u b i l a i 1906, dec i în curs de 37 ani, s-a creat o reţea de căi ferate în « l u n g i m e de 3,178 k m , a d i c ă 2,4 km l inie ferată la 100 km pătraţi de supra­faţă ter i tor ia lă» 2 . O întinsă reţea te lefonică şi te legra­f ică v e n i să c o m p l e t e z e acest aparat de circulaţie.

Este î n d e o b ş t e c u n o s c u t că d int re toate creaţ iuni le burghez ie i rcniâne, acelea i m p u s e de n e v o i l e c i rculaţ ie i s înt s ingurele care p o t sta la înăl ţ imea a ş e z ă m i n t e l o r b u r g h e z e din A p u s . De a c e e a ş i reacţ iunea c a r e a su­p u s unei crit ici atît de aspre acea rupere cu t recutu l săvîrşită de burghez ia r o m â n ă în toate manifes tăr i le vieţi i p u b l i c e a cruţat cu crit ica sa aparatul nostru, de circulaţie. A b i a r ă z b o i u l a aruncat pent ru un t i m p d e ­zord inea în acest m i n u n a t organism.

D a c ă n e în t rebăm care es te p r i c i n a c ă î n ţ inutul c i r ­culaţiei activitatea burghezie i a fost încununată de un succes pe care nu 1-a avut în alte ţinuturi, răspunsul nu e g r e u de găsit. S-a arătat că p r o c e s u l de c i rculaţ ie e urmarea invaziei mărfur i lor străine la n o i ; el r e p r e ­zintă de fapt pre lung i rea capita l i smului străin în R o ­mânia, ca în o r i c e altă c o l o n i e agricolă. D e c i funcţ iona­rea acestui aparat interesa to t atît de m u l t capi ta l i smul european, care îşi vărsa p r i n e l mărfur i le pe p ie ţe le "noas­tre, cît şi ţara noastră ale cărei veni tur i se r e a z e m ă în.

b u n ă măsură pe taxele p e r c e p u t e d in circulaţia m ă r f u ­ri lor. O r i c e tulburare în acest o r g a n i s m ar fi putut să p r i m e j d u i a s c ă f inanţele p u b l i c e ş i totodată să ne c r e e z e rea le neplăcer i în străinătate, u n d e capitalişti i ar f i simţit în c h i p penib i l greutăţ i le desfaceri i p r o d u s e l o r l o r pe pieţele noastre. De altfel revoluţ ionar i i noştr i îş i dădeau b ine seama de acest lucru. A c e a s t a . era o între­p r i n d e r e la care nu se m a i putea c î rpoci , c i t rebuia să se lucreze serios, ş i s-a lucrat. Nu s-a mai n u m i t o c o -m i s i u n e de specialişti r o m â n i care să se ducă în străi­nătate spre a studia starea de fapt la faţa l o c u l u i şi a apl ica în u r m ă la n o i ceea ce au învăţat ori n-au învă­ţat peste hotare. Ş-a recurs de-a d r e p t u l la e x p e r i e n ţ a

' Dr. L. Colesuu, Progresele economice ale României (în r o ­mâneşte şi franţuzeşte), Bucureşti, 1907,- p. 14. P r i m a noastră l inie ferată a fost Bucureşt i-Giurgiu.

2 O p . cit., p . 6 8 .

II . Dezvol tarea socială a R o m â n i e i de la 1 8 6 6 pînă în p r e z e n ţ i i !

capital iş t i lor străini, cărora li s-a încredinţat crearea acestui aşezămînt. Linia R o m a n - I ţ c a n i a fost c o n c e d a t ă

c o m p a n i e i O f e n h e i m iar l inia R o m a n - V î r c i o r o v a c o m ­paniei Strussberg 1 . M a i tîrziu fu c o n c e d a t ă ş i l inia P l o -eşt i-Predeal lui C r a w l e y 2 . C î n d personalul nostru căpă­tă destulă exper ienţă pentru c o n d u c e r e a noului servi­c i u , statul r ă s c u m p ă r ă liniile, lu îndu-le pe seama sa. E r a o p r o c e d a r e înţeleaptă, care şi-a arătat îndea juns roadele .

5. Dar o reţea de căi de c o m u n i c a ţ i e nu a junge încă s p r e a da sch imbulu i cu străinătatea acel avînt -de c a r e ' atîrnă situaţia, u n e i ţări agr icole . P e n t r u aceasta m a i e n e v o i e de un lucru esenţial, a n u m e de institute de c r e ­d i t care să întreţ ină circulaţia mărfur i lor . De aceea î n ­fi inţarea aşezăminte lor de cred i t e prevăzută, c u m am arătat, încă în manifes te le de la 1848 şi alcătuieşte o p r e o c u p a r e tot atît de însemnată a revoluţ ionar i lor n o ş ­tr i ca ş i aceea pent ru î n t e m e i e r e a căi lor ferate. S i l in­ţele lor au fost încununate ş i în această direcţie de un d e p l i n succes.

La noi, ca ş i în alte părţi, naşterea b ă n c i l o r are un caracter de reacţ iune î m p o t r i v a pust i i r i lor pr ic inui te de c ă t r e capital ismul da camătă 3 . D a r iarăşi, ele nu p u t e a u să-şi" ia n a ş t e r e decî t după ce capitalul c o m e r c i a l ş i de camătă au ajuns la o relativă dezvoltare, acumulând s u m e îndestulătoare spre a p u n e baze le capitalului b a n ­car. D e z v o l t a r e a acestuia, mai ales în urma războiu lu i de întregire a neamului , a fost vert iginoasă, astfel că ro lu l său social d e v i n e hotărîtor.

Lupta î m p o t r i v a cameţei e întreprinsă în d o u ă di­r e c ţ i i : una, spre a o c r o t i pe part icular i de e x p l o a t a r e a cămătarului , şi alta, spre a p u n e la adăpost statul î n ­suşi de aceeaşi pr imejd ie . La noi, p r i m a n e v o i e a fost foar te v i u simţită ş i s-a v e n i t destul de tîrziu cu m i j -

1 T. Maiorescu, Discursuri, I, 247. 2 OD. Cit., II , 3. TT TMT

a A s u p r a nevoii din care a luat fiinţa creditul, vezi K. M a r x , Xe Capital, vo i . III . part. II,. p. 174 şi u r m . O bună m o n o g r a f i e asupra aşezămintelor noastre de credit dă disertaţia Dr. A l e x a n ­d r u G u ţ u l e s c u : Die Geld- und Kreditinstitute in Rumamen, B e r ­l in, 1 9 1 4 .

112 Şt. Zeletin

loace de preîhtîrnpinare, a d o u a însă n-a existat în a c e ­laşi sens, ca în statele cu o v e c h e burghez ie .

S-a văzut că cei dinţii care au avut de suferit pus­tiirile g r o z a v e ale camete i au fost mari i noştri propr ie tar i : în cî teva deceni i bancher i i evrei i-au desfiinţat ca clasă. Era f iresc deci ca creditul r o m â n să aibă în v e d e r e . d e o c a m d a t ă n e v o i l e lor şi să î n c e r c e a salva sfărîmătu-ri le vechi i b o i e r i m i . « C r e d i t u l F u n c i a r » , întemeiat în 1873, fu îndreptat î m p o t r i v a cămătar i lor evrei ş i p u s e pe proprietar i în măsură de a-şi salva moş i i l e i p o t e c a t e c u d o b î n z i grele.

« î n t e m e i e r e a Creditului F u n c i a r fu o lov i tură g r o ­zavă pentru bancher i i ş i capitaliştii evrei , care puseseră capitaluri în ipotec i de la un c a p ă t la altul a l M o l d o ­vei, cu d o b m z i var i ind de o b i c e i de la 12 la 24 Ia sută ş i chiar mai mult . Proprietar i i se grăbiră d e . a plăti aceste datori i î m p o v ă r ă t o a r e , î n l o c u i n d pe evrei cu C r e ­ditul Funciar .

Aceas ta a fost, desigur, cea dintîi măsură e f i c a c e luată de români spre a ' scăpa de iobăgia e c o n o m i c ă la care-i reduseseră e v r e i i » 1 .

Boier i i r o m â n i pr icepuseră, deşi prea tîrziu spre d a u ­na lor, că. evrei i nu reprezentau o forţă naţională, ci e c o n o m i c ă , ş i că î m p o t r i v a * lor t rebuie să l u p t e tot cu mi j loace e c o n o m i c e , c u m s-a făcut pretut indeni . Şi m i j ­l o c u l e c o n o m i c de a c o m b a t e camătă evreiască era b a n c a . De altfel, pînă la avîntul industriei naţionale, b ă n c i l e noastre păstrează încă un caracter de camătă, î m p r u -m u t î n d mai m u l t pent ru c o n s u m a r e decî t pent ru p r o ­ducţ ie şi capital izare. Ele continuă, de-a dreptul act i­vitatea cămătăriei ; decît, în ele camătă apare s u b o f o r m ă oficială şi moderată . .

Mult. mai tîrziu s-a crezut de cuvi inţă să se facă şi pentru ţărani ceea ce se făcuse pentru proprietar i . A c e s t l u c r u e lesne de înţeles c î n d ne amintim, că la ţară că­mătăria nu mai era practicată de evrei, ci de însăşi clasa proprietar i lor, care aveau putinţa de a influenţa legiui­rea în folosul ei. D e s p r e aceasta v o m v o r b i mai, a m ă ­nunţi t c înd ne v o m o c u p a eu « t o c m e l i l e a g r i c o l e » de tristă amintire. A trebuit deci ca iniţiativa part iculară

1 Verax . La Roumanie et Ies juifs, p. 149.

II. Dezvoltarea socială a României de la 1 8 6 6 pînă în prezent 113'

1 Virgi l N. Madgearu, Structura şi tendinţele băncilor popu­lare, Bucureşti 1914, p. 1—4.

- Deprinderea înrădăcinată a teoret icieni lor r o m â n i de a privi realitatea noastră socială cu ochelar i i teori i lor e x o t i c e a născut între alte c iudăţeni i şi pe aceea de a privi dezvoltarea, capital ismului nostru la sate drept o mişcare cooperat is tă ! A c e e a ş i depr indere care ne-a dăruit mai înainte fantoma social ismului, a c u m ne-a creat fantoma cooperaţ iei , deschizînd lumii na ive •perspectivele nu ştiu cărui n o u ideal social, opus regimului c a ­pitalist pe care, în treacăt fie zis, nici nu-1 a v e m încă de-abi-nelea.

In actuala fază de dezvoltare, R o m â n i a poate avea tot atît de puţin o mişcare cooperatistă ca şi o mişcare socialistă. Atît. social ismul cît şi cooperaţ ia sînt produse ale unui capital ism în c o m p l e t ă dezvol tare şi se nasc ca m i j l o a c e de lecuire a nea­junsuri lor capital ismului. La- noi însă capital ismul e abia în proces de zămisl ire; e l nu poate alcătui încă baza u n o r aseme­nea mişcări. Totuşi împotr iva datelor statistice adunate chiar de cooperatist) (vezi de p i l d ă A. Galan, în Problemele Cooperaţiei Romane, 1925, p. 114), care d o v e d e s c cu cifre precise caracterul capitalist al bănci lor noastre populare, erezia de a boteză aceste întreprinderi capitaliste drept « c o o p e r a ţ i e » persistă, ea apare în t impul din urmă chiar şi la un cunoscător atît de distins al fi­nanţe! r o m â n e c u m e d-1 V. Slăvescu, ceea ce nu poate decît s? rătăcească încă mai mul t spiritele fără pregăt ire specială (Vezi Istoricul Băncii Naţionale, Introducere, p. V I I I ) .

Asupra acestei chestiuni r e v e n i m de aproape în studiul:. Co­operaţie Română? d in revista «Pagini agrare şi sociale», an. II, no. 8. • .

3 Despre înfiinţarea Băncii Angl ie i (The Bank' of Engl 'and): « N e v o i a de această bancă se justifică n u m a i pr in trebuinţa ce simţea guvernul, istovit de cămătari, de a-şi p r o c u r a bani cu o d o b î n d ă raţională, pe garanţia credite lor votate de par lament» . Citat de Marx , o p . cit., ib idem.

să pornească pe acest teren înaintea aceleia a s tatului : pr ima bancă sătească a văzut lumina zilei în anul 1891, iar la 1903, c înd s-a făcut legea b ă n c i l o r populare, n u ­mărul acestora se r idica la 700, cu un capital de 4 250 600 lei 1 . Lipsa de bani, atît de v iu simţită pe atunci de ţărănime, ş i nevo ia de a lupta î m p o t r i v a cămătă­riei de la sate a dat acestei ramuri a capital ismului n o s ­tru b a n c a r i m p u n ă t o r avînt 2 .

O exploatare a s tatului . de către cămătar i nu a existat la noi, la fel ca în alte părţ i 3 . E drept că pînă Ia proc lamarea regatului (1881), l ipsa de credi t p u b l i c " a fost. penibil simţită şi î m p r u m u t u r i l e au fost adesea-în-

114 Şt. Zele t in

c h e i a t e în condi ţ i i dezastruoase 1 . Dar de la această dată credi tu l străin, î n d e o s e b i cel german, a răspuns cu pri­sosinţă n e v o i l o r de bani a le statului nostru. As t fe l b a n c a noastră de stat nu şi-a luat naştere, la fel cu b ă n c i l e de stat d i n alte ţări, d in n e v o i a de credi t publ ic , deşi e f i resc că d u p ă în temeierea ei t rebuia să a jungă a î m p l i n i ş i aceste trebuinţe. Dar au fost alte neajunsuri, mai apă­sătoare pe atunci, care au dat i m b o l d u l n e m i j l o c i t p e n ­t ru • înfiinţarea unei Bănci Naţ ionale cu pr iv i leg iu de emis iune . Astăzi, d e p r i n ş i cu viaţa noastră în salturi, cu g r e u n e - a m putea î n c h i p u i că p înă la întemeierea B ă n c i i Naţ iona le (1880) R o m â n i a nu şi-a putut stabili o unitate monetară . Invazia capi ta l i smului străin adu­sese în P r i n c i p a t e l e r o m â n e ş i o invazie de m o n e d e străi­n e : austriece, ruseşti, o landeze ş i m a i apoi f ranceze 2 . V e c h i u l nostru leu nu se mai bătuse de pe la 1714; el', . încetase de a m a i exista şi slujea n u m a i ca unitate idea lă de măsură. S p r e a c u r m a acest haos monetar , car îngreuna c o m e r ţ u l ş i lăsa c î m p l i b e r cămătăriei , se făct la 1867, d u p ă venirea P r i n c i p e l u i Carbi, întîia î n c e r c a re de î n t e m e i e r e a une i m o n e d e naţ ionale . D a r ea s d o v e d i neîndestulătoare ş i m a i presus sosirea a rmate lor ruseşti la noi, cu pri le jul războiulu i p e n t r u neatîrnare, f ă c u să se admită ş i rubla c a ' m i j l o c de plată. Spir i te c lare înţe legeau că asemenea neajunsuri nu pot f -curmate decî t p r i n întemeierea unei bănci cu pr iv i le g i u de emis iune. Mai ales, circulaţia făcîndu-se n u m a i în numerar , l ipsa de bani se s imţea g r e u ş i î m p i e d i c a c o m e r ţ u l î n a semenea împre jurăr i , dezvol tarea unei o r ­ganizăr i de credi t r o m â n e s c era p e s t e putinţă. « C r e d i ­t u l funciar» , care intrase în viaţă cu şapte ani îna inte B ă n c i i Naţ ionale, funcţ iona cu m a r e g reuta te : e l d a d e •scrisori de gaj, care t rebuiau sch imbate în n u m e r a r 1

. b a n c h e r i i - evrei . D a r aceştia b o i c o t a u ' scrisori le Credi tului, f ă c m d u - l e să sufere o reducere de 2 0 — 2 7 % . Ne

1 G h . M. D o b r o v i c i , Istoricul datoriei publice a Românie Bucureşti, 1913, p. 449. î m p r u m u t u l din anul 1866, Încheiat p* piaţa Parisului, s-a făcut pe cursul de 65 suta!

' A. Cercel , Die Nationalbank von Rumänien, Erlangen, 190, (Inaugural-Dissertation), p. 14. A m ă n u n t e l e pr iv i toare la în teme ierea Bănci i Naţ ionale le d a t o r ă m acestei disertaţii. Date e o : plete cu pr iv i re la începutur i le Bănci i Naţ ionale dă Istori Băncii Naţionale a României de Vic tor Slăve'scu, Bucureşti, 192

II. Dezvol tarea socială a R o m â n i e i de la 1866 pînă în prezent 115,

v o i a - d e a c u r m a asemenea neajunsuri a fost i m b o l d u l , care a adus în fiinţă Banca Naţională. R o l u l is toric al acesteia e de a fi fost regulatorul vieţii e c o n o m i c e : ea a fost p îrghia care a dat e c o n o m i e i r o m â n e înfăţişarea e i m o d e r n ă , ere înd p r i n aceasta condi ţ i i l e de naştere a l e unui capi ta l i sm b a n c a r naţional.

6. Naşterea capital i smului r o m â n de bancă p o a t e f i privită din întreitul p u n c t de v e d e r e : e c o n o m i c , naţ ional ş i social . D i n p u n c t de v e d e r e e c o n o m i c , capitalul de bancă î n s e a m n ă desfiinţarea cămătăriei ş i cu aceasta scoaterea vieţii e c o n o m i c e d i n faza inferioară a c a p i ­talismului ş i î n d r u m a r e a ei pe o cale n o r m a l ă . R o l u l bancherului cămătar de a întreţ ine circulaţia şi a u ş u ­ra c o n s u m a r e a î l ia de a c u m înainte banca, însă î l î n ­deplineşte într-un m o d raţional, ce urmăreşte înlesni­rea, nu distrugerea e c o n o m i c ă a împrumutătoru lu i .

D i n p u n c t d e v e d e r e naţional, înfiinţarea b ă n c i l o r înseamnă întâiul pas în p r o c e s u l de naţ ional izare a c a ­pitalului r o m â n . S-a arătat că la î n c e p u t capitalismul; nostru, sub f o r m a pr imit ivă a c o m e r ţ u l u i sau cametei,. se află a p r o a p e e x c l u s i v în mî ini le străinilor, cu d e o ­sebire ale evrei lor, a căror situaţie în! stat e încă ş u b r e ­dă. 'El are deci un caracter e x o t i c . Cu înfiinţarea b ă n c i ­lor încep şi r o m â n i i să ia par te act ivă la dezvo l ta rea . capital ismului. Mai m u l t încă, de astă dată statul i n t e r ­vine el însuşi în dezvol tarea capital ismului, fie par t i­cipând direct cu capital, fie căutând să î m b o l d e a s c ă " pe calea legislaţiei înt inderea cî t m a i largă a s i s temului bancar. De a c u m înainte d e v i n e ş i statul nostru în t re­prinzător capitalist, ceea ce se înt împlă peste tot la î n ­ceputuri le capital i smului de b a n c ă 1 . Pr in aceasta c a p i ­talismul r o m â n dezbracă haina sa exot ică, luând un caracter naţ ional ş i of icial : e l capătă d r e p t de cetă ţe­nie.

M u l t 'mai însemnate sânt însă urmăr i le s o c i a l - p o l i -tice ale naşteri i capital i smului de bancă. P î n ă a tunci oligarhia r o m â n ă n u avea decî t u n c a r a c t e r po l i t ic ; e a r i trăgea puterea p o l i t i c ă nu d i n situaţia ei e c o n o m i c ă ,

I 8 41

yW - S o r n b a r < ; . Der moderne Kapitalismus, ed. III, vol . I, 2»

116 Şt. Zelet in

ci -din aceea că capitalul pr imit iv, sub f o r m a cămătăriei , ru inase clasa adversă a b o i e r i l o r reacţ ionari . A b i a cu naşterea bănci lor , î n d e o s e b i a B ă n c i i . Naţ ionale, puterea pol i t ică a ol igarhiei capătă temel ia ei f i rească: puterea e c o n o m i c ă . C u aceasta oligarhia politică d e v i n e oligar­hie financiară, bancocraţ ie . în t runind în mîini le ei d e o ­pot r ivă puterea pol i t ică ş i e c o n o m i c ă , ea are putinţa de a face ca însemnate le foloase ale capital i smului b a n c a r să nu depăşească cercul Credincioş i lor ei.

În temeierea Bănci i Naţionale, pe care revoluţ ionar i i cu inst inctul s igur a l o m u l u i de afaceri o c e r e a u încă p r i n proc lamaţ ia de la 1848, înseamnă m o m e n t u l hotă-rîtor în- dezvol tarea ' burghez ie i r o m â n e . Un capita l i sm ca al nostru, a cărui bază este încă circulaţia, nu se p u ­t e a î n d r u m a pe temeli i sănătoase fără un regulator su­p r e m al circulaţiei; o e c o n o m i e r o m â n ă de s c h i m b nu putea să propăşească fără o p î rghie de normal izare a raportur i lor de s c h i m b . Şi acest rol i s tor ic 1-a îndep l i ­nit, într-un m o d pe care posteritatea î l va putea n u m i e r o i c , B a n c a Naţională. De la în temeierea acesteia b u r ­ghez ia noastră intră în ro lu l l e g i t i m a l or icărei b u r g h e ­zii na ţ iona le : acela de a-şi î m p r u m u t a statul cu bani, d e c i de a-i i m p u n e condiţ i i ş i a-i cere garanţii 1 . Cu aceas­ta, averea naţională are toate perspect ive le de a deveni averea burghezie i naţ ionale. Ea a junge să d o m i n e sta­tul ş i această dominaţ ie e c o n o m i c ă întăreşte în c h i p fi­resc dominaţ ia poli t ică. P u t e r e a e c o n o m i c ă ş i cea p o l i ­t ică se c o n t o p e s c într-un singur factor.

De la naşterea capita l i smului b a n c a r burghez ia r o ­m â n ă lucrează cu tenaci tate lâ un p lan f inanciar vast,-c a r e m e r g e cu paşi repezi spre în făptu i re : cupr inderea ţării într-o întinsă reţea de bănc i care să stea sub de-? p e n d e n ţ a unui o r g a n central 2 . In fruntea acestei reţele

1 P r i r m operaţ ie făcută de B a n c a Naţ ională — încă înainte de începerea funcţ ionări i ! — • este acordarea unui credi t de patru m i l i o a n e statului (V. Slăvescu, Istoricul Băncii Naţionale, p. 40). Astăzi , d u p ă ul t imele date, ( N o i e m b r i e 1924) datoria statului 1 B a n c a Naţ ională se urcă, în cifră rotundă, la 10 mi l ia rde opt sute;' de mii. Concluz i i l e po l i t ice le poate trage fiecare.

2 Aceasta era ideea p ionier i lor capital ismului naţional-libe-ral. V. Slăvescu, Probleme de politică de bancă, Bucureşti,'1919, p . 23.

II. Dezvoltarea socială a Rimâniei de la 1365 pînă în prezent 117

stă Banca Naţională, m e t r o p o l a capital ismului nostru bancar, care p r i n creditul ei întreţ ine viaţa* b ă n c i l o r d i n p r o v i n c i e 1 . In aces t chip, ol igarhia f inanciară îşi. c reea­ză putinţa de a d o m i n a întreaga viaţă e c o n o m i c ă a ţării ş i cu aceasta ş i viaţa pol i t ică. E un plan e c o n o m i c ce stă în depl ină a r m o n i e cu evoluţ ia actuală a capital is­m u l u i şi c de natură a insufla o înaltă idee despre des­toinicia burghezie i noastre. T r e b u i e ca ea să fi c rezut realizarea' acestui pian destul de înaintată şi' să se fi s imţi t destul de stăpînă pe viaţa e c o n o m i c ă a ţârii spre a înainta după 1913 la democrat izarea vieţii p u b l i c e fără a aştepta de aici v r e o p r i m e j d i e pentru dominaţ ia ei pol i t ică.

7. Aparatu l nostru de circulaţ ie, spre a putea func­ţiona cu precizia pe care o cere automat i smul vieţii e c o ­n o m i c e m o d e r n e , trebuia să î m b r a c e şi o haină soc ia lă nouă, m o d e r n ă ş i uni formă. Cu alte cuvinte, m o d e r n i ­zarea aparatului nostru de c irculaţ ie i m p u n e a uni for­mizarea ş i europenizarea aşezăminte lor noastre p u b l i c e . C i n d burghezia apuseană măsura cu metrul ş i c întărea cu ki logramul, Pr inc ipate le nu mai puteau rămîne ia v e c h i l e lor unităţi de măsură dacă nu vro iau să stin­gherească relaţi i le e c o n o m i c e pr intr-un asemenea arhaism naţional; de asemenea, vechiu l drept al pămîntului nu mai putea ii păstrat în viaţă dacă era ca negustori i străini, ce veneau pentru afaceri, să se simtă la noi în si<-

guranţă, ca la ei acasă; t rebuiau introduse raporturi jur i­dice, m o d e r n e . O r i u n d e pătrunde burghezia europeană, ea nu tolerează instituţii jur id ice înapoiate, care pot îngre­una sau p r i m e j d u i comerţu l . Capi ta l i smul rec lamă m o d e r ­nizarea vieţi i j u r i d i c e a ţări lor pe c a r e le sileşte să in­tre în c o m e r ţ u l mondia l , ş i c î n d g u v e r n e l e indigene se o p u n , e l nu şovă ie a recurge la m i j l o a c e v io lente 2 . D a r

1 Op. cit., p. 27. 2 R. Hitferding, o p . cit., p. 405. — Scri i torul englez Wi lk inson

e n u m e r a o serie de condiţi i sub care- socoate că Pr inc ipate le r o m â n e ar putea Să dev ină p r o v i n c i i l e c e l e mai înf lori toare d in Europa; între a c e s t e a ' s e află şi cerinţa ca -«relaţiile c o m e r c i a l e cu naţiunile străine să fie stabilite într-un chip c o n v e n a b i l » (Tableau historique, 1821, p. 76). Ceea ce cere scriitorul englez nu e al tceva decît modernizarea raportur i lor jur idice, fără care nu e cu putinţă o legătură comerc ia lă strînsă cu burghezia strai-

118

revoluţ ionar i i noştr i au înţeles s inguri n e v o i l e v r e m i i ; e i si-au dat seama că legături le noastre c o m e r c i a l e cu A p u s u l -impun m o d e r n i z a r e a atît a instituţi i lor j u r i d i c e , c i t s i a .sistemului pol i t ic . Căci u n . g u v e r n b u r g h e z d i n L o n d r a sau Paris nu putea să vadă cu, ochi buni şi să a c o r d e spri j inul său unei p r o v i n c i i cu o f o r m ă de g u ­v e r n înapoiată, ce ar f i lăsat c î m p l iber inf luenţei e l e ­m e n t e l o r reacţ ionare, l ipsite de înţelegere pentru n e ­v o i l e e c o n o m i e i burgheze . Se i m p u n e a deci s i m o d e r n i ­zarea vieţi i pol i t ice, -lucru cu atît mai uşor cu cît p u t e ­rea e c o n o m i c ă a clasei reacţ ionare era zdrobi tă .

\ P e scurt : invazia capitalismului în Principate a im­pus ridicarea aparatului de circulaţie la nivelul vieţii moderne, iar modernizarea aparatului de circulaţie a im­pus modernizarea întregului edificiu al societăţii noastre.

Se cunoaşte d i n istoria mercant i l i smulu i că sfărâma­rea separat ismului reg ional ş i uni f icarea instituţi i lor p u ­b l i c e e una din p r o b l e m e l e sale pr inc ipa le 1 ; pr in aceasta. m e r c a n t i l i s m u l dev ine, aiurea ca ş i la noi , creatorul s ta­te lor m o d e r n e unitare. La n o i însă, uni f icarea ce lor d o u ă P r i n c i p a t e s-a p r o d u s d in n e v o i a arătată în c h i p sumar, î n l o c u i n d u - s e instituţii le lor de baştină cu instituţii b u r ­g h e z e din A p u s . Ş i de aceea în mercant i l i smul r o m â n p r o c e s u l de unif icare a R o m â n i e i se c o n f u n d ă într-un t o t cu procesul .de e u r o p e n i z a r e ' a inst i tuţi i lor noastre p u ­b l ice . " , ' ' ' '

D i n scrieri le ş i proc lamaţ i i le revo luţ ionar i lor r o m â n i se poate d e d u c e că e i au c o n c e p u t mercant i l i smul , în d e o ­sebi te le p u n c t e a le p r o g r a m u l u i său, ca un tot. Dar rea­l izarea acestui tot nu a putut să c o r e s p u n d ă concepţiei : , ea S-a făcut în c h i p f ragmentar ş i treptat. A n u m e r e v o ­luţionari i au atins întîi a c e a p r o b l e m ă care se p u t e a

nă. De altfel, o r ic înd î n c e p e e c o n o m i a burgheză, vechiu l d r e p t naţ ional îşi încheie cariera: el t rebuie modi f ica t sau înlăturat. C e a din u r m ă soluţ ie a fost adoptată nu numai la noi, ci, de pi ldă, ş i în statele germane, u n d e de la sfîrşitul veacului XV dreptul naţ ional este în locui t pe nesimţite cu dreptul r o m a n , deşi se c rede că v e c h i u l drept german s-ar fi putut modi f ica spre a • c o r e s p u n d e nevoi lor e c o n o m i e i burgheze. V e z i R, Kotzschke, Grundzüge - der deutschen Wirtschaftsgeschichte bis zum 17. Jahr­hundert, 1921, p. 170; de asemenea L. Brentano, Die Anfänge des modernen Kapitalismus, 1916, p. 156.

* W . Sornbart, o p ! cit., I , 1 , p . 375. " /

II. Dezvoltarea socială a României de-la 1866 pînă'în prezent 1 1 9

r e z o l v a m a i uşor pe cale de decre t : europenizarea aşe­z ă m i n t e l o r noastre. D i n întreg c o m p l e x u l c o n c e p ţ i e i

mercant i l i s te, acest p r o c e s a î n c e p u t cel mai d e v r e m e şi s-a încheiat cel mai eurînd. Nu e deci de m i r a r e că cr i t ica noastră socială, i s torică ş i chiar e c o n o m i c o - m a r -xistă a crezut că întregul p r o c e s al revoluţ ie i b u r g h e z e în R o m â n i a se r e d u c e la această s implă s c h i m b a r e de învel iş extern, că ea se datoreşte influenţei idei lor l i­bera le din. A p u s şi că. ceea ce ne-a dăruit burghez ia noastră sînt -«forme fără f o n d » . Fi indcă pregăt irea s o c i o ­l o g i c ă a acestor o a m e n i nu i-a ajutat "să d e s c o p e r e f o n ­dul adîne şi t emeinic al societăţii noastre burgheze, ei

i-au -tăgăduit existenţa. Şi astfel s-au lăsat ispitiţi a face p r o o r o c i r i pesimiste, care însă au pr imi t o. hotăr î tă dezminţ i re de la fapte, ceea ce dovedeş te că în j u d e c a t a l o r era c e v a nesănătos 1 .

8. Exper ienţa arată că o societate burgheză ce-şi în­c e p e dezvol tarea mai t îrziu .decît altele năzuieşte a î n c e p e cu acea, fază la care ce le la l te au ajuns în acel m o m e n t . S c h e m a generală a evoluţ ie i burghezie i r ă m î n e pretu­t indeni aceeaşi : o înaintare de la c o m e r ţ spre industrie,

1 « Ş i . c î n d am venit noi ş i am luat organizaţ iunea întreagă a p o p o a r e l o r culte, fără a avea noi e lemente le necesare, am l i trebuit să ne z i c e m că nu f a c e m decît a p u n e bazele unei c lă­diri pe nisip, care trebuie să se prăbuşească la cea dinţii furtu­

n a » . P. Carp. Discursuri, I, Bucureşti, 1907, p. 202. « A m introdus întîi forma, aparenţa culturii, r ă m î n î n d ca în urmă să î m p l i n i m golul rămas în dosul lor ş i fără de umplerea căruia ele amenin­

ţă a se prăbuş i» . (A. D. X e n o p o l , Influenţa franceză în România, 1887, p. 18.) Pi lde de asemenea p e s i m i s m în ceea ce priveşte p u ­terea de viaţă a edificiului nostru b u r g h e z ar putea fi înmulţ i te . Toţ i aceşti crit ici pesimişti p l e a c ă de la ideea că^aşezămin'tele burgheze, izvorîte în A p u s din reg imul industrial, la n o i au fost altoite pe agricultură şi că agricultura nu va putea suporta acest uriaş edif iciu. însuşi Gherea c o m i t e această gravă eroare m e ­t o d o l o g i c ă şi a junge chiar să dec lare « m o n s t r u o s » edif iciul n o s ­tru sociala alcătuit după părerea sa dintr-un c o m p l e x de insti­

tuţii burgheze aşezate pe un f o n d agrar. De aceea societatea noastră m o d e r n ă î i insuflă un e x c e s de revoltă, pe care n u r l găs im nici la reacţionari i cei mai retrograzi (vezi Neoiobăgia, ed. II, ,p. 72—73). Dacă ar fi meditat ceva mai serios asupra gîndirii maestrului său, teoreticianul nostru socialist ar fi putut să se c o n v i n g ă că epitetul « m o n s t r u o s » nu rev ine edif iciului n o s ­tru social, ci metodei pe care el i-o aplică, cu pretenţia de a fi

•considerată drept «marxi s tă» .

120 Şt. Zelet in

de la circulaţia la producţ ia capitalistă. D a r în cadrul acestei s c h e m e , societatea întîrziată încearcă a păşi peste-faze in termediare şi a r e d u c e la decerni calea pe care alte naţiuni au străbătut-o în veacuri . Am arătat că pil­da t ipică a acestui . . fenomen n e - o dau, în proporţ i i vaste,i, Statele Uni te şi G e r m a n i a ; burghezia întîrziată a aces­tor ţări ii-a m a i trecut de la m e r c a n t i l i s m la l iberal ism, ca burghez ia v e c h e anglo-franceză, ci • a înaintat de-a dreptu l l a ' stadiul, actual al societăţ i lor capital iste: la. imper ia l i sm. R o m â n i a ş i Japonia pot iarăşi servi ca p i lde de societăţi care şi-au scurtat d r u m u l , fără • a răsturna i n s ă f o r m a generala de e v o l u ţ i e a burghezie i .

C î n d revoluţ ionar i i r o m â n i au transplantat la n o i asezămintele europene, au fost mt împinaţ i cu scept ic i sm şi z e f l e m e l e : aceasta. părea o rupere cu trecutul, o v i o ­lentare a continuităţi i evoluţ ie i . De î n s e m n a t e însă j a m ă n u n t u l că reacţ iunea şi-a mărgini t cr i t ica ei numai la partea cea mai de sus a vieţi i socia le : la cul tură şi pol i t ică; ea n-a atins revoluţ ia e c o n o m i c ă , care înseamnă tot o rupere a continuităţi i , dar pe care n i m e n e a -nu a băgat-o în seamă. Cînd, de pildă, R o m â n i a a întemeiat întîia l inie ferată Bucureş t i-Giurg iu, ea n-a întrebuinţat; tipul de maşină c u , c a r e germani i au deschis p r i m a l o r l inie ferată, Nürnberg-Fürth, c i au adus l o c o m o t i v e m o ­derne; c înd s-au creat bănci le noastre, nu s-a întrebuinţat s is temul crase lor i tal iene ori al g iuvaerg i i lor englezi, ci s-a ."adoptat de-a d r e p t u l s istemul actual; c înd s-a p u s temelia unei industrii naţionale, nu s-a î n c e p u t cu m o a ­ra engleză, ci cu fabrica m o d e r n ă . î m p o t r i v a acestei ru­peri ă continuităţi i e c o n o m i c e nu s-a revol tat nimeni ci a fost lăsată să' treacă ca ceva firesc; decî t ceea ce î e c o n o m i e părea firesc,. în cultură şi pol i t ică a părut ' anomal ie . . C u m că m o d e r n i z a r e a e c o n o m i e i noastre na ţ ionale i m p u n e a totodată ş i m o d e r n i z a r e a aşezămintelo pub l ice , pol i t ice, culturale; c u m că nu era cu putinţcj să i n t r ă m în legături e fect ive cu b u r g h e z i a apusean'"' dacă am fi păstrat învel işul arhaic al vieţi i noastre s o c i i ale, aceasta- pare a fi scăpat d in v e d e r e c e l o r ce au făcu cr i t ica burghezie i r o m â n e . '

E drept, europenizarea, atît de r e p e d e a României- a creat o d i sa rmonie în t re asezămintele noastre şi menta l itatea arhaică agrară a p o p o r u l u i . D a r chiar în ţările

II. Dezvoltarea socială a României de la 1866 pînă în prezent 121

burgheze vechi , cu o evo luţ ie întreagă de veacuri , ins­tituţiile socia le se prefac mai r e p e d e decî t sufletul m a ­sei; aceasta t rebuie silită în urmă, pr in m i j l o a c e v io lente , să. se urce sufleteşte la înălţ imea cer inţe lor v remi i . P e s t e acest adevăr a trecut reacţ iunea r o m â n ă din pr icina ax i-o m u l u i e i eultural, c u m că instituţii le p o p o a r e l o r sînt expresia sufletului lor, un a x i o m ce s-a părut atît de sigur, încît n i m e n i nu şi-a dat osteneala de a-1 s u p u n e criticii şi a-1 confrunta cu evoluţ ia de fapt. în realitate, în l o c ca asezămintele noastre e x o t i c e să se prăbuşească în lipsă de o bază indigenă, c u m sunau profeţ i i le de atunci, baza lor firească — e c o n o m i a noastră burgheză — s-a lărgit tot mai mult, a înrîurit tot mai adine su­fletul poporu lu i , punîndu-1 tot m a i m u l t în a r m o n i e cu instituţiile noastre sociale. A c e s t p roces nu s-a încheiat încă, f i indcă nu s-a încheiat nici faza de formaţ iune a burghezie i noastre.

Deşi europenizarea instituţi i lor noastre a fost o n e c e ­sitate istorică, nu e mai puţ in adevărat că p r o c e d a r e a întrebuinţată în acest s c o p nu e aceea indicată de e x p e ­rienţa istorică. Cercetarea dezvoltăr i i burghezie i , arată că o . naţiune întîrziată r e c u r g e la exper ienţa directă a

•celor înaintate spre a-şi în temeia instituţii propr i i . A s t ­fel, e c o n o m i a A n g l i e i —- o ţară înapoiată faţă de Flandra şi Franţa — e în în t reg ime creaţia străinilor, care i-au adus atît capitaluri le, cît şi p r i c e p e r e a necesară. Emigraţ ia f lamandă ş i hughenotă j o a c ă în evoluţ ia e c o n o m i e i e n ­

gleze un rol hotărîtor 1 .

In t impur i le noastre Rusia şi mai ales Japonia au re­curs la exper ienţa străinilor spre a-şi crea asezămintele m o d e r n e . e c o n o m i c e şi culturale.

La noi, c înd s-a făcut în p a r l a m e n t propunerea de a se î m p r u m u t a bani în străinătate şi a în temeia căi le fe­rate cu m i j l o a c e l e noastre p r o p r i i , ' I . C. Brătiarîu a răs­puns în c h i p foarte înţelept, că pentru aceasta noi nu a v e m « m i j l o a c e l e de şt i inţă» pe care le-au avut alţii2. Dar nu era n e v o i e de multă sforţare mintală spre a înţelege că e r a m tot atît de puţ in pregătiţi spre a înte­meia o armată^ naţională, un î n v ă ţ ă m î n t ' naţ ional sau o

1 H. O. Meredith, Outlines of the economie history of En­gland, p. 150, 204.

2 Din scrierile .. . etc. I, p. 480.

122 Şt. Zelet in

industr ie naţională, toate pe baze le m o d e r n e ale bur­ghezie i apusene. Rezul tatul a fost că în m o m e n t u l c înd una d i n aceste instituţii a le burghez ie i noastre, mil i ta­r ismul, a fost pusă la p r o b a practică, oer îndu-i să se m ă s o a r e cu instituţia s imilară a unei burghez i i înaintate, şubrezimea creaţiei noastre a ieşit la iveală în c h i p atît de tragic, încî t atunci, abia atunci, s-a recurs la « m i j ­l o a c e l e de şt i inţă» ale burghez i i lor v e c h i spre a r id ica mil i tar ismul nostru la înălţ imea artei mil i tare actuale. O r i c i n e îşi poate da seama c ă . e r a mai b ine dacă se tră­gea fo los d in învăţăminte le istoriei ş i se făcea astfel de l a început . V o m î n c e r c a s ă p u n e m î n lumină cauze le adinei ale acestei p rocedăr i ce răstoarnă exper ienţa n o a s ­tră pr iv i toare la evoluţ ia burghez i i lor întîrziate c înd v o m cerceta prefacerea claselor socia le .

9. înaintarea vert ig inoasă a R o m â n i e i de la v e c h i u l la n o u l r e g i m alcătuieşte una d i n ; ce le mai interesante e x p e r i e n ţ e sociale: în realitate, nu poate exista o d o v a ­dă mai strălucită de vitalitate a p o p o r u l u i r o m â n , dec î t faptul că el n-a s u c o m b a t în u r m a acestei prefaceri a-dînci, de ameţi toare repez ic iune . S u b invazia c a p i ­talismului, p o p o a r e mai s labe d e v i n prada d e z o r g a n i z ă ­rii, şi. a decadenţe i ; pi lda cea mai tragică o dă p o p o r u l turc. Capita l i smul a d izolvat v e c h i l e f o r m e de viaţă naţ ională ale acestui p o p o r , fără ca el să f ie în măsură a-şi asimila f o r m e l e vieţi i b u r g h e z e apusene. Dar R o ­mâni i au t recut greaua p r o b ă " î n c h i p fer ici t : e i au dat d o v a d ă că sînt în stare să-şi as imileze aşezămintele b u r ­g h e z e m o d e r n e . A c e l factor pr imordia l a l e c o n o m i e i capita l i s te : aparatul de circulaţie, atît de vast ş i de c o m ­plicat, e i ş i l-au însuşit în c h i p desăvîrşit. Nu m a i r a l m î n e nici o îndoială că, în ceea ce pr iveş te puterea de viaţă a p o p o r u l u i , dezvol tarea ul ter ioară a e c o n o m i e i b u r g h e z e , şi cu aceasta a întregului edi f ic iu social a|B to i t pe ea stă în afară de or ice pr ime jd ie . ; ,

S p r e a îndepl ini această operă, a t rebuit ca r e v o l u ­ţionari i noştr i să aibă un grad de încredere, în faţa căruia cugetarea r e c e rămîne azi uimită. N u m a i acel t e m p e r a ­m e n t aventuros pe care S o m b a r t 1-a descoper i t peste t o t l a . o r i g i n i l e burghezie i , ş i care n-a putut l ipsi nici la

I I . Dezvol tarea socială-a R o m â n i e i de la 1866 p înă în prezent 123

începutur i le aceleia â noastre, lămureşte a s e m e n e a c u ­tezătoare, faptă.

P ionier i i burghezie i sînt pretut indeni t e m p e r a m e n t e romant ice, ce durează planuri ş i nu şovăiesc a risca e x ­p e r i e n ţ e . ' B u r g h e z i a intră în viaţă printr-un. « romant i sm»-social, c u m stabileşte acelaşi autor c a r e t a scrutat toa te cute le începutur i lor burghezie i . A c e s t r o m a n t i s m n-a încetat încă la noi , şi va dura cit şi per ioada m e r c a n t i -listă. M a i mult , după război el a suferit o adevărată î n ­tinerire, c a r e a găsit răsunet în. fr igurile fundaţ iuni lor bancare. " .

Se înţelege că adversarii burghezie i , cu obişnuita lor l ipsă de s imţ istoric, s înt izbiţi de contrastul între spi­ritul m e t o d i c al burghezie i a p u s e n e şi t e m p e r a m e n t u l nos t ru z b u c i u m a t ş i aventuros. De aici e i trag c o n c l u z i a că români i nu sînt apţi pentru viaţa burgheză m o d e r n ă şi că au p r o c e d a t fals\ părăs ind vechile, lor instituţii na­ţ ionale pent ru c e l e burgheze .

Nu e nimic? d in toate acestea. Nicăier i p ionier i i b u r ­ghezie i n-au fost spirite reci, cumpătate, m e t o d i c e , ş i aceea ce nu se găseşte nici într-o parte la î n c e p u t u r i l e burghezie i nu se p o a t e cere r o m â n i l o r în aceeaşi fază. Spiritul m e t o d i c e un p r o d u s tîrziu; t e m p e r a m e n t u l nostru nesis tematic nu e- un defect naţional, ci o caracte­ristică a fazei de formaţ iune a burgheziei , d i n care nu am ieşit încă.

10. Dacă p r i v i m în u r m ă asupra ce lor zise, c o n s t a ­t ă m că mercant i l i smul la noi , de altfel ca peste tot, e factorul ce zămisleşte burghezia , ş i pr in aceasta însuşi statul r o m â n m o d e r n . E l e m e n t e l e pol i t ici i m e r c a n t i l e s înt tot atîtea pietre d in care se clădeşte edi f ic iul s ta-, tului m o d e r n , Şi toate aceste e l e m e n t e se nasc d i n n e ­v o i l e comerţu lu i , aces t g e r m e n d i n care-şi ia fiinţă b u r ­ghezia. C o m e r ţ u l i m p u n e treptat: căi de c o m u n i c a ţ i e , institute d e . c r e d i t , raportur i j u r i d i c e m o d e r n e ş i de a ic i modernizarea întregii vieţi de stat. Toată această vastă operă de creare a edif iciului soc ia l b u r g h e z c e r e o m î n ă de fier, o forţă centrală cu autoritate covîrş i toare . De aceea în t recutul burghezie i e u r o p e n e mercant i l i sm e si­n o n i m c u absolutism, a n u m e c u absolut ismul ce-şi z i c e luminat. De altfel lucrul e firesc, căci pr in însăşi e s e n -

124 Şt. Zeletin

ţa sa mercant i l i smul e tutela vieţi i e c o n o m i c e , ceea ce p r e s u p u n e o forţă centrală care să exerc i te această t u ­telă.

D i n acest p u n c t d e vedere , dezvol tarea burghez ie i r o ­m â n e nu prezintă un caracter deosebi t . E d r e p t căi la n o i s-a făcut încercarea de a scoate faza mercanti l i s tă de sub r e g i m u l m o n a r h i c absolutist ş i a o p u n e sub un r e g i m d e m o c r a t i c . Era aici o hotărîtâ contraz icere între problema ce-şi p u n e a spre rezolvare mercant i l i smul n o s ­tru, şi mijloacele pe care şi le-a creat în acest s c o p . C ă c i democraţ ia e un aparat greoi, care îşi justif ică existenţa numai- în per ioada de maturitate depl ină a burghezie i , c î n d nu e v o r b a decî t de a regula funcţ ionarea unei v ie ţ i sociale formată gata. Dar în per ioada mercanti l istă, c î n d e n e v o i e de a croi planuri, a crea instituţii şi a făuri state, democraţ ia are puţ in rost de a f i : aici t rebuie o dictatură, inteligentă, gata a lua o r i c î n d măsuri le de cuvi inţă şi a le t raduce în fapt fără întîrziere. C o n d u c e r e a u n u i stat b u r g h e z în per ioada de formaţie seamănă b ine eu o operaţ ie mil i tară: ea i m p u n e acelaşi r e g i m de dicta­tură ş i central izare. Chiar în formaţia burghez ie i e n ­gleze, u n d e poziţ ia insulară a.ţări i a zădărnici t întăr i rea puteri i centrale, dictatura lui C r o m w e l l are un rol h o -tărîtor.- .

Constituţia d e m o c r a t i c ă r o m â n ă a răspuns n e v o i l o r is torice ale m o m e n t u l u i în felul arătat: ea a dus ia a l ­cătuirea unei puteri o l igarhice centralizatoare- care a c î r m u i t ţâra într-un "chip ce nu se deosebeş te mul t de d o m n i a absolut ismului luminat . în lagărele pol i t ice p o t f i spirite pe care- acest p s e u d o - d e m o e r a t i s m le u m p l e de revol tă, clar cercetătorul s o c i o l o g i c nu se poate o p r i a ' c o n s t a t a superioritatea acestui fel de evo luţ ie b u r g h e ­ză asupra evoluţ ie i burghezie i apusene. în adevăr, în A p u s clasa b u r g h e z ă s-a f o r m a t alături de puterea p o ­litică centrală şi atunci c î n d s-a simţit destul de tare, a î n c e p u t lupta pent ru zdrobi rea autorităţii centrale şi cucer i rea puteri i ps l i t ice. De a ic i . ş i -a luat naştere acea ser ie de i evoluţ i i b u r g h e z e care au zgudui t E u r o p a în tot decursul pr imei jumătăţ i â v e a c u l u i al X l X - l e a şi. însîngerea'ză Rusia şi în prezent .

Dar în R o m â n i a asemenea frămîntări s înt e x c l u s e . Căci aici ol igarhia burgheză nu s-a format alături de

II. Dezvol tarea socială a R o m â n i e i de la 1366 pină în prezent 123

forţa pol i t ică centrală, . c i chiar înlăuntrul acesteia: v e ­chea ol igarhie pol i t ică s-a pre făcut direct în o l i g a r h i e f inanciară. în acest c h i p s-a înlăturat la noi put inţa unei revoluţ i i b u r g h e z e v io lente, adică a unei lupte a burghezie i spre^a cuceri puterea pol i t ică : ol igarhia n o a s ­tră a întrunit în mîini le ei puterea pol i t ică încă îna inte de a-şi crea şi pe cea f inanciară. N u m a i acestei f e r i c i t e împre jurăr i se datoreşte faptul i s toric deosebi t că R o ­mânia nu va avea să treacă printr-o revoluţ ie b u r g h e z ă ,

, care să încheie per ioada mercanti l i s tă şi să facă t r e c e ­rea în altă. per ioadă. Lăsînd la o parte revo l te le ţără­neşti, neînlâturabi le în or ice per ioadă de formaţ ie a burgheziei , dezvol tarea R o m â n i e i m o d e r n e are u n c a ­racter paşnic . A i c i evoluţ ia clasei b u r g h e z e se c o n f u n d ă cu procesu l de prefacere a o l igarh ie i : se va d izo lva o a r e aceasta, pr in însăşi evoluţ ia e c o n o m i c ă , într-o d e m o ­craţie reală? Cercetarea noastră asupra claselor s o c i a l e va încerca să l impezească şi această întrebare.

b) Urmările economice

11. D i n e x p u n e r e a mercant i l i smului r o m â n şi a r o ­lului său în crearea societăţii noastre m o d e r n e , s-a p u t u t v e d e a cu uşurinţă că acestei pol i t ic i î i l ipseşte la î n c e ­put un e l e m e n t neapărat spre a f i un tot a r m o n i c , p o ­trivit în c h i p r iguros scopului său: v o r b i m de lipsa m ă ­suri lor de ocrot i re a industriei naţ ionale. Aceas tă l ipsă e firească Ia începutur i le or icăre i burghezi i , de aceea nu se poate face d in ea o d o v a d ă de n e p r i c e p e r e a a u ­tori lor polit ici i noastre mercant i le . Constatăm însă f a p ­tul în s ine: în v r e m e ce crearea, aparatului de c i rculaţ ie înlesneşte. răspîndirea tot mai largă a mărfuri lor, h o t a ­rele ţării s înt lăsate larg deschise" capital ismului străin, S-a înt împlat atunci ceea ce era de aşteptat: p i e ţ e l e noastre aş fost invadate de p r o d u s e l e industriei străi­ne, a căror păt rundere în ţară nu era stingherită de n i c i o p iedică 1 . Şwb această invazie, procesu l de d i z o l v a r e

1 Pentru date statistice asupra creşterii importului în acest t imp, a sa v e d e a : Istoria politicii noastre vamale şi comerciale, de C. I. Băicoianu, voi . I, partea I, Bucureşti, 1904, p. 56.

126 Şt, Zeiët in

a resturi lor vech iu lu i r e g i m a luat un t e m p o vert iginos:, meseriaş i i au fost desfiinţaţi, ţărănimea redusă la se­ni i-proletar izare ş i foamete, iar configuraţ ia c lase lor s o ­ciale supusă unei adevărate revoluţ i i . , V o m cerceta f ie­c a r e d in aceste urmăr i l a l o c u l cuveni t . A i c i ne v o m o c u p a ou desfiinţarea vechi lor , noastre meser i i ş i rezul­tatele ei e c o n ó m i c o - p o l i t i c e .

"Se ştie că or iunde păt runde capital ismul, el d e s c h i d e mici i industri i un război pe viaţă ş i moar te . « U n d e fa­

b r i c a . d o m n e ş t e , zi lele meser i i lor sînt numărate,» 1 . M e ­seriaşii sînt ruinaţi în m o d treptat de c o n c u r e n ţ a capi­talistă, care a d u c e p r o d u s e m a i f ine ş i m a i ieftine.

Am avut ş i n o i o industr ie naţ ională înf lor i toare, organizată în bresle, ca peste tot în v e c h i u l r e g i m 2 . D i n ­tre acestea, breasla c o j o c a r i l o r căpătase o reputaţ ie şi dincolo, de hotare 3 . Dar ele au căzut în c o n c u r e n ţ ă cu capital ismul străin. Nu se poate prec iza cu date , p r o c e ­sul treptat al acestei tragedii a meser iaş i lor noştri . S i­tuaţia lor a î n c e p u t să dev ină şubredă încă de ; pe! la sfîrşitul veaculu i a l X V I I I - l c a , pr in c o n c u r e n ţ a pe care le-o' .făceau străinii în. p r o p r i a noastră ţară, de v r e m e ce > aceştia se b u c u r a u de mai mul tă o c r o t i r e ca m e s e ­riaşii indigeni . Dar adevărata lor ruină a î n c e p u t abia d u p ă accentuarea ' concurenţe i capitaliste, de la 1830 înainte. Bres le le păstrează încă existenţa legală până la 1873, c î n d consi l iul de miniştr i de la 27 Iunie le e l ibe­rează « a c t u l de m o a r t e » 4 . Dar viaţa l o r e caV. şi n e e x i s -

1 K. Kautsky, Bazele social-democraţiei (Das Erfurter Pro-, gramm, în trad. română) , Bucureşti, 1911,. p. 18.

2 A s u p r a bres le lor r o m â n e a se v e d e a Virgi l N, Madgearu, Zur industriellen Entwicklung Rumäniens, Die Vorstufen des Fabriksystems in der Walachei, Le ipz iger Inauguraldissertation, 1911.' Lucrarea dă şi date (p. 84) asupra literaturii respective, de altfel destul de redusă. O expunere, mai recentă a chestiunii se găseşte în scrierea d-lui I. N. Angelescu, Evoluţia economică, a ţărilor româneşti, Bucureşti, 1918. Ceea ce p o s e d ă m în această pr iv inţă ne informează n u m a i asupra organizaţiei bres le lor; lip-'; seşte însă un studiu soc io log ic care să cerceteze ro lu l lor social, în margini le pe care l-au avut.

' 3 « B l ă n i l e cele mai f rumoase şi mai s c u m p e din Rusia se"; lucrau la "noi. Starostea de c o j o c a r i d in Bucureşt i era în cores­p o n d e n ţ ă zi lnică cu saraiul Sultanului». I o n Ghica , Convorbiri economice, broşura 6, Bucureşti, 1875, p. 39.

4 Vi rg i l N. Madgearu, op . cit., p. 115.

II. Dezvol tarea socială a Românie i do la 1866 pînă în prezent 1 2 7

tentă sub raportul e c o n o m i c . înt re 1875 ş i 1885 c o n v e n ­ţia comerc ia lă mătură, c u m v o m vedea, ş i ce le d i n u r m ă rămăşiţe ale industriei noastre naţionale, î n c h e i n d ast­fel u l t imul act al tragediei.

12. O .influenţă tot atît d e . dezastruoasă a avut c o n c u ­renţa străină asupra industr i i lor noastre casnice, înt re care s tupăr i tul , ş i creşterea v i e r m i l o r de mătase a j u n ­sese la un îndestulător grad de înflorire pentru ca p r o ­duse le lor să poată servi ş i ca art icole de e x p o r t 1 . De atunci ţăranul fu silit să-şi p r o c u r e de pe piaţă ace le art icole industriale pe care mai înainte şi le făcea sin­gur, ' îndeosebi art icolele de î m b r ă c ă m i n t e . în M o l d o v a , care prin. situaţia ei geograf ică şi dezvol tarea por tu lu i Galaţi era m u l t mai expusă cot ropi r i i capitaliste, această ., influenţă a. fost "mai pust i i toare decît în M u n t e n i a ; a i c i industria text i lă casnică s-a m a i p u t u t - p ă s t r a încă în c h i p sporadic în . reg iunea,muntoasă .

Cu distrugerea meser i i lor şi a industriei ţărăneşti s-a săpat în o r g a n i s m u l nostru socia l o adîncă rană, de a le cărei u r m ă r i e l s îngerează încă. P r i n aceasta, meser ia­şii îşi pierd m i j l o c u l de ex i s tenţă şi dev in o p o v a r ă pe bugetu l statului, iar ţăranii se, văd' osîndiţi pe tot t i m ­pul iernii la inactivitate forţată. A c e s t t i m p în c a r e î n ­cetează m u n c a , c î m p u l u i ei î l c o n s a c r a u mai înainte la producţ ia industrială; de a c u m , aceasta dispărînd, p o ­pulaţia rurală se v e d e silită, îndată după î n c e p u t u l î n ­gheţului, la şomaj .

Pent ru soarta ţărănimii acest f e n o m e n e de c o v î r ş i -toare însemnătate : el înseamnă începutu l mizer ie i 'şi foametei , deci a acelei situaţii t ragice în. care a junge pretut indeni populaţ ia satelor în e p o c a de formaţ ie a burghezie i . E c o n o m i s t u l rus N i c o l a s - O n ' p u n e la 'baza . studiului său asupra stării e c o n o m i c e a Rusiei, t o c m a i , această ide ie fundamentală, c u m că distrugerea i n d u s ­triei casnice a ţăranilor e pr ic ina înrăutăţirii soartei l o r . Căci de atunci ţăranul t rebuie să trăiască uri an întreg cu produsu l m u n c i i sale din luni le de vară 2 . D a r e e v i -

1 O p : cit., p . 98. * Histoire du développement économique de la Russie, Paris,

1902, p.. 290.

128 Şt. Zelet in

d e n t că acest p r o d u s ; or ic î t ar f i de r idicat, nu ajunge să a c o p e r e toate n e v o i l e sale propr i i şi să răspundă ş cer inţe lor d in ce în ce mai mari ale f i scului . De aici m i z e r i a în care se află ţărănimea.

P r i n desfi inţarea , meser i i lor şi a industriei casnice, cap i ta l i smul dăr îmă temel ia v e c h i u l u i r e g i m ş i curăţă terenul pent ru ce l n o u . D i n acest m o m e n t , toată l u m e a e silită a l u c r a pentru s c h i m b , căci industr ia p e n t r u

. t rebuinţe le propr i i e sfărîmată; ţărănimea t rebuie să c u m p e r e de la tîrg ceea ce mai înainte p r o d u c e a ea în­săşi. In acest c h i p se p r o d u c e ceea ce M a r x socoate cea m a i mare revoluţ ie e c o n o m i c ă : despărţirea agriculturi i d e industr ie şi crearea pieţei interne1. A b i a cu aceasta se naşte temel ia pe care se clădeşte or ice burghez ie .

Dar î n R o m â n i a factorul c e ruinase v e c h i l e meser i i era industria străină, nu indigenă, şi astfel n e v o i l e pieţi i ' abia născute t rebuiau satisfăcute de străini, cu mărfur i produse peste hotare. De aceea, d u p ă n i m i c i r e a indus­triei miei, s ingurul fiactor p r o d u c ă t o r de va lor i n o i ră­mase ia noi agricultura. • O r ă ş e n i m e a fusese desfiinţată ca p r o d u c ă t o a r e ş i cei care mai erau încă prinşi în m e ­canismul v ie ţ i i . e c o n o m i c e făceau c o m e r ţ , adică mînuiau circulaţia. D a r circulaţia n u p r o d u c e va lor i noi , e a n u ­m a i p u n e in mişcare v a l o r i l e produse . Şi. astfel m u n c a ţăranului rămase s ingurul i z v o r de veni t în tînăra noas­tră societate burgheză . D i n ea t rebuia să trăiască ţă­ranul însuşi; din ea trebuia să fie întreţinută, pe ca le bugetară, orăşenimea; d i n ea să se plătească mărfur i le a d u s e din străinătate, ca ş i „ imensele î m p r u m u t u r i c o n ­tractate toi a c o l o . U r m ă r i l e e c o n o m i c e se v o r v e d e a mai departe .

Am an tat în capi tolul I că în faza de zămis l i re a burghez ie i r o m â n e două ţări capitaliste îşi dispută s t ă l l p înirea pieţii noas t re : Austr ia ş i Ang l ia . Înce tu l ca î n ­c e t u l cea d in th e alungată de cea d i n u r m ă şi redusă la un rol secundar. Stăpînirea pieţii noastre a junge pe la 1875 în rnîinile capital ismului englez.

Dar supremaţia, e c o n o m i c ă engleză e de scurtă d u ­rată. D o u a sînt cauzele care au făcut ca dominaţ ia ca­pital ismului br i tanic pe pieţele noastre să fie trecătoare,

1 Das Kapiţal, vol. I ,ed. IV, p. 712—713.

" ' t " / V O t t a f e a s o c i a l f i a « M â n i e i de la 1868 p înă în prezent 129

ou toată covîrş i toarea ei inf luenţă în crearea R o m â n i e i modernie; una e de o r d i n po l i t i c intern ş i pr iveş te p o ­litica noastră comerc ia lă ; cealaltă, de însemnătate h o -I ir doare, e de natură e c o n o m i c ă , a n u m e c o n c u r e n ţ a griului american, care a inaugurat o n o u ă fază în d e z ­voltarea e c o n o m i e i e u r o p e n e . L e v o m cerceta p e rînd, spre a p u n e în lumină ro lu l l o r în evoluţ ia burghez ie i noastre.

1 3 . ' S e poves teş te despre c e a . dinţii b u r g h e z i e c a r e şi-a luat av înt în Europa, a n u m e cea italiană, că a ic i nobi l imea era cu s îrguinţă căutată de burghez ie p e n t r u servicii le e i mil i tare. D a r c î n d se amesteca în pol i t ica e c o n o m i c ă , n o b i l i m e a dădea d o v a d ă de atâta n e p r i c e p e r e , [ncît burghez ia revoltată in tervenea cu energ ie 1 .

Aceeaş i pr ivel iş te se repetă or iunde şi ori- de cdjfce ori e lemente le agrare, ce stau depar te de pulsul a face­rilor, ajung să facă meser ia burghez ie i : să î n d r u m e z e polit ica e c o n o m i c ă . Aceas tă e x p e r i e n ţ ă a făcut-o ş i R o ­mânia, spre marea e i daună, cu deosebire în anul 1875, OÎnd s-a încheia t c o n v e n ţ i a cu Austro-Ungar ia . T r e b u i e

r e c u n o a ş t e m însă că m o t i v u l - c e a f ă c u t ' p e conidu-c; i lori i noştri de atunci să intervină în pol i t ica e c o n o ­mică a ţării a fost nobi l şi * patr iot ic . P înă la acea dată convenţ i i le c o m e r c i a l e încheia te d e T u r c i a c u Rate le europene a v e a u putere, c u m v o m vedea, ş i p e n t r t r T r r i n -t'lpatele r o m â n e ca pent ru o r i c e p r o v i n c i e pusă s u b su­zeranitatea imper iu lu i turc. R o m â n i i nu erau deci stă-pîni pe pol i t ica lor e c o n o m i c ă . . S-a înt împlat însă ca Austria să fie dispusă a. trata direct cu R o m â n i a î n c h e ­ierea unei convenţ i i c o m e r c i a l e , deci să-i r e c u n o a s c ă prin aceasta independenţa e c o n o m i c ă . G u v e r n u l r o m â n , tllcătuit din e lemente le reacţ ionare, s-a grăbit a se f o ­losi do această ofertă, arătîndu-se depl in conşt ient de însemnătatea istorică a m o m e n t u l u i 2 . Dar era vădi t că puternica m o n a r h i e v e c i n ă n-ar f i încl inat să facă ti-

Ls! p e 8 2 . - J U l i e n L u c h a i r e > L e s démocraties italiennes, Paris,

I A « f f i . ™ i n îiV? d e a S ă v î r ş i a c t u l 0 6 1 m a i important care *-u făcut la noi de la unire şi de la fundarea dinastiei- sîntein

aiun de a săvîrşi neatîrnarea noastră economiX P Carp pUpra însemnătatea convenţiei cu Austria, Discursuri p 84

130 Şt. Zeletin

ner-ei noastre ţări această cinste dacă nu şi-ar fi dat seama că in acest mod ne poate impune mari jertfe. Aşa s-a şi întâmplat.

Care e sensul istoric al acestei convenţii între Ro­mânia şi Austro-Ungaria? Atît prin concepţia, cît şi prin urmările economice, zisa convenţie comercială aminteşte celebrul tratat al lui Methuen (1703) prin care se ştie că diplomaţia engleză, ruginită în mânuirea afacerilor comerciale, a ruinat tînăra burghezie portugheză. A m ­bele au fost încheiate în interesul agrarienilor şi am­bele au acelaşi miez: ele prevăd în folosul ţării agricole avantaje pentru exportul produselor pămîntului şi acordă ţării- industriale avantaje pentru exportul fabricatelor. Prin tratatul amintit Portugalia obţinea de la Anglia uşurarea exportului vinurilor ei şi acordă în schimb avantaje pentru importul articolelor industriei engleze1, în acelaşi mod, prin convenţia cu Austria, România ob­ţinea libertatea exportului pentru cerealele, vitele şi vi­nurile ei şi acorda monarhiei veeine în schimb liberta­tea importului pentru produsele manufacturate2. Astfel agrarienii puteau avea, într-un caz ca şi în altul, iluzia de a fi câştigat un mare folos; dar industria indigenă, rămasă fără nici un sprijin faţă de concurenţa unor ţări înaintate, primea o lovitură hotărîtoare. Rezulta­tul: Portugalia a devenit o colonie a Angliei, România era^ap cale a deveni o colonie austriacă dacă burghezia n-ar fi intervenit în clipa supremă, spre a da politicii economice altă direcţie.

14. Convenţia cu Austria a dezlănţuit în sînul bur­gheziei noastre, cum era de aşteptat, o furtună de indig­nare. Ziarele opoziţiei apărură în doliu, deputaţii libe­rali se retraseră din Cameră şi agitaţia provocată fu atît de serioasă, că guvernul trebui să se retragă3. Urmă-

1 H. O. Meredith, Outlines of the economic history of England,' London, p. 204.

2 Asupra convenţiei come'rciale cu Austria şi a urmărilor ei informează în chip amănunţit C. I. Băicoianu, Istoria politicii noastre vamale şi comerciale, vol. I; de asemenea Karl Grün-) berg, Die handelspolitischen Beziehungen Oesterreich-Ungarns, zu den Ländern an der unteren Donau, Leipzig, 1902.

Amintind doliul ziarului Românul de la 30 iunie 1870, a doua zi după încheierea convenţiei cu Austria, T. Maiorescu îl

II. Dezvoltarea socială a României de la 1865 pînă în prezent 131

un guvern burghez — dar convenţia rămase. Abia după expirarea ei putu acest lung regim, cel mai lung pe care I am avut pînă acum în viaţa noastră parlamentară, să Indrumeze economia noastră pe altă cale, ridicând mer­cantilismul român la forma sa ultimă.

în vremea noastră de evoluţie în salturi, e greu să ppreciem după adevărata lor Însemnătate rezultatele ftoestei convenţii. Trebuie să urmărim de aproape con-slatările alarmante ale scriitorilor economici ai vremii, .spre a ne face o idee de situaţia creată în cei zece ani Kt ea a rămas în putere. Iată o pildă: «Rezultatele con­venţiei cu Austro-Ungaria le cunoaştem: meseriaşii noş-lii au ajuns salahori; fabricile s-au închis şi orice în­cercare de a se întemeia vreo industrie cade sub lovitura noneurenţei din afară. Astăzi ne îmbracă de la cap pînă In tălpi vecinii noştri, ne procură şi cele mai neînsem­nate obiecte şi, spre completă derîdere, ne trimit pînă şi făină, spirt, vin, cartofi, fructe diferite. Acţiunea dâ­ra pănătoare a convenţiei comerciale a reuşit să facă să Piară pînă şi din sate strămoşeasca industrie' casnică. Astăzi ţăranii şi tărăncile aleargă la tîrg ca să se îm­brace şi să se încalţe. De-abia prin satele de la munte we mai găsesc femei care ţes pînză şi dimie. Sate întregi şi-au părăsit frumosul port naţional, schimbîndu-I cu zdrenţe străine. Tîrgul le procură fularele, panglicile, mânuşile de aţă, botine cu tocuri înalte şi atîtea nimi­curi de metal şi de sticlă, cu care se împodobeşte sexul liumos»1.

Chiar şi poetul Eminescu, atît de puţin pregătit pen-lin înţelegerea chestiunilor economice, a trebuit să com­itate prin rimpla intuiţie a realităţii, că influenţa ams-

pune în legătură cu doliul aceluiaşi organ de la 17 februarie 111/1, cu ocazia intrării armatelor germane în Paris, şi observă: •.ninîndouă datele se cuvin în adevăr să poarte doliul vechiului organ liberal, ca semn a două mari erori ale partidului său». Discursuri, II, p. 5. Observaţia merită să fie relevată, ca semn II I felului cum autorul ei înţelegea rolul istoric âl burgheziei noastre. <

1 P. S. Aurelian, Politica noastră comercială fată cu conven-minile de comerţ, Bucureşti, 1885, p. 31—32. Constatări similare III 1. Ghika, Convorbiri economice, şi A. D. Xenopol, Studii eco­nomice. Date statistice asupra creşterii importului de articole industriale paralel cu dispariţia vechilor noastre meserii, des­fiinţate prin concurenţa străină, dă C. I. Băicoianu, op. cit.

132 Şt. Zelet in

triacă reprezintă o « p r i m e j d i e de m o a r t e » pentru noL. dacă n u n e v o m trezi d e c u v r e m e 1 . Cinc i ani d u p ă înche ierea convenţ ie i , p r o m o t o r u l e i însuşi, în p r o i e c t u l de răspuns la mesaj al minorităţi i , e silit să facă c o n ­statarea u r m ă t o a r e : « I n organismul nostru socia l s-a p r o d u s o ştirbire care t rebuie reparată fără înt î rz iere : meser iaşul r o m â n a dispărut în m u l t e locur i şi e pe c a l e a dispărea în mai t o a t e » 2 .

E de prisos a înmulţ i constatăr i le de acest fel. A j u n g e a re leva faptul i s toric că desfiinţarea industriei " n a ţ i o ­nale înseamnă prăbuşirea desăvîrşită a v e c h i u l u i r e g i m şi e una din curiozităţi le istoriei • noastre e c o n o m i c e că această revoluţ ie a fost îndeplinită de e l e m e n t e l e r e a c ­ţ ionare, cate v o i a u t o c m a i să întărească v e c h i u l r e g i m ! Agrar ieni i noştri conservator i , sprijiniţi pe l ibera l i smul e c o n o m i c atunci en vogue, declarau c u per fectă î n c r e ­dere că nu văd neajunsul une i robir i a ţării n o a s t r e faţă de industria austriacă; căci pr in aceasta v o m v i n d e cereale s c u m p ş i v o m c u m p ă r a fabricate ief t ine: « v i n ­d e m "grîu s c u m p şi c u m p ă r ă m făină ief t ină» — făină măcinată de m o r i l e austr iece! Decî t , industria austria­c ă - l e - a tr imis, o dată cu făina cea ieftină, şi l o v i t u r a de graţie. V o m v e d e a cu ce mi j loace v o i a u e i să r e î n v i e v e c h e a ord ine socială, după ce o dărîmaseră s inguri .

15. în urma convenţ ie i c o m e r c i a l e de Ta 1875, : A u s ­tria ajunse să cîşt ige iarăşi v e c h i u l ro l pe p ie ţe le noas t re , înlăturînd capita l i smul anglo-francez d in situaţia p r e ­p o n d e r e n t ă pe care o cîştigase cu atîta trudă e c o n o m i c ă şi d ip lomat ică 3 . Din acest moment începe procesul de înstrăinare a României de capitalismul apusean, care dăduse naştere societăţii noastre burgheze moderne .şi apropierea de capitalismul Europei centrale. A c e s t p r o ­ces a durat pînă Ia 1916, c înd a fost rupt brusc de b u r ­ghezia noastră, î n c e r c î n d a se întoarce iarăşi către b ă -trînii ei părinţi. . ,•.

D a r o s c h i m b a r e atît de însemnată şi de î n d e l u n g ă în dezvol tarea burghezie i noastre nu se putea d a t o r a i

1 Inf luenţa austriacă, în Scrieri politice şi -literare, ed. M i -nerva, vo i . I, p. 102. i •

2 P. Carp, Discursuri, p. 271. o ' K a r l Griinberg, op . cit., p. 59.

II. Dezvoltarea socială a României de la 1866 p înă în prezent 1 3 $

numai unui s i m p l u act pol i t ic c u m e c o n v e n ţ i a c o m e r ­cială, deşi a făcut şi aceasta tot ce s-a putut în aces t sens. Ea are, o pr ic ină m u l t m a i adîncă, de natură e c o ­n o m i c ă : a n u m e c o n c u r e n ţ a griului american, care d e s ­c h i d e o e p o c ă n o u ă în e c o n o m i a lumii .

Se ştie eă naşterea R o m â n i e i m o d e r n e pe t e m e l i e burgheză se datoreşte expansiuni i capital i smului e n g l e z spre Orient ş i că ceea ce aducea burghez ia engleză în Marea Neagră ş i la G u r i l e Dunăr i i era n e v o i a de gr îu . încă pînă la anul 1780 Angl ia e o ţară -exportatoare de grîu 1, dar « r e v o l u ţ i a industr ia lă» îndepl in i tă treptat î n t r e 1760—1830 pr in in t roducerea maş ini smului schimbă v e ­chea situaţie ş i i m p u n e impor tu l de grîu străin p e n t r u pătura industrială.

A c e s t grîu soseşte Angl ie i , în p r i m a jumătate a v e a ­cului al X I X - l e a , d in răsăritul E u r o p e i ; ţara care. i-I

^ procură în mari cantităţi e Rusia 2 . D u p ă 1830 M a r e a 'Br i tan ie deschide d r u m u l spre p r o v i n c i i l e dunărene, pe

care le p u n e astfel în c o n t a c t cu E u r o p a apuseană, le scoate de sub v e c h e a dependenţă şi le cheamă, la viaţa m o d e r n ă . Pînă la 1875 ea a junge stăpînă pe p ie ţe le noastre..

Dar în acest t i m p un alt izvor de gr îu se d e s c h i d e pentru Angl ia, a n u m e în lumea nouă, ş i slăbeşte i n t e ­resul ei pentru răsăritul Europe i 3 . Statele Unite î n c e p să e x p o r t e în m o d act iv grîu abia după 1860, în u r m a încetării tu lburăr i lor războiului c iv i l 4 . Ele satisfac, îna in-

1 Somhart, Der moderne Kapitalismus, II, 2, p. 1035. 2 G e o r g e s Bry, Histoire industrielle et économique de l'An-

(lletere, p. 627. De altfel, ţărmuri le Mări i N e g r e .au fost de la începuturi le t impuri lor istorice grînarul naţ iuni lor înaintate, ceea ce a făcut în antichitate pe un geograf ionian să numească aceas­ta regiune « p î n t e c e l e G r e c i e i » . G. G l o t z : Le travail dans la Grèce ancienne, Paris, 1920, p. 151.

3 Kar l Griinberg, op . cit., p. 63—64. * Cl ive Day, A history of commerce, L o n d o n , B o m b a y and

Calcutta, 1912. p. 525. Ceea ce, îndeosebi , a pus în măsură ' Sta­tele Unite să intervină v iguros pe piaţa europeană de cerea le a fost valul din ce în ce mai mare de emigranţ i care_a r idicat în m o d vert iginos n u m ă r u l munci tor i lor a m e r i c a n i : numai între I8G0—1870 emigranţi i europeni în A m e r i c a se r id ică la 6 mi l i­oane. La aceasta s-a adăugat şi dezvoltarea că i lor ferate, c a r e ;m legat porturi le de la peri fer ie eu regiuni le agr icole din inte­rior. V e z i / .chi l ie Via l la te : Economic imperialism and internatio­nal relations during the last fifty years, N e w - Y o r k , 1923, p. 10.

134 Şt. Zeletin

t e d e toate, n e v o i l e A n g l i e i î n d a u n a ţări lor care-i p r o ­c u r a u cereale mai înainte. Parale l cu această n o u ă faţă a t îrgului internaţ ional de cerea le s c a d e treptat ş i i n ­teresul A n g l i e i p e n t r u c o m e r ţ u l Mări i N e g r e şi" a l G u ­r i lor Dunăr i i . La 1871 ea, renunţă la neutralitatea M ă r i i N e g r e , pe care o i m p u s e s e Rusiei în tratatul de p a c e de la Paris în interesul comer ţu lu i ei răsăritean 1 . La 1878 ea m e r g e mai "departe în această o p e r ă de desf i in­ţare a fo loase lor atît de greu obţ inute , c e d î n d R u s i e i par tea de sud a Basarabiei; aceste t rei districte ni le re t rocedase A n g l i a la 1856 tot în interesul c o m e r ţ u l u i ei, spre a îndepărta Rusia de la G u r i l e Dunăr i i ; a c u m , aces t interes s lăbind, ea c o n s i m t e la ces iunea lor că t re v e c h i u l răpitor. Se ştie că L o r d u l Beacons f ie ld c e d a s e aces te distr icte pr intr-un tratat secret cu Rusia î n c ă înaintea Congresu lu i d i n Ber l in ş i a p o i întreprinse a c e a că lător ie t r iumfală s p r e capitala G e r m a n i e i , s p r e a j u c a a c o l o c o m e d i a tratat ivelor 2 . S-a întîmplat, spre n e n o ­r o c u l ţării noastre, că războiul p e n t r u neatîrnare ş i c o n ­gresul e u r o p e a n care i-a u r m a t a prins-o într-o fază d e adîncă p r e f a c e r e e c o n o m i c ă , c înd v e c h e a noastră m e ­tropolă capitalistă, Angl ia , se îndepărta de noi, , iar n o u a puternică m e t r o p o l ă care i-a moşteni t locu l , i m p e r i u l g e r m a n , încă nu se apropiase . Şi astfel, lipsită de s in­guru l spri j in pe eare-1 are o ţară agr icolă în conf l ic te le internaţionale, acela a unui putern ic suzeran capitalist, R o m â n i a şi-a î n c h e i a t războiul cu nereuşita d i p l o m a ­tică cunoscută. La 1878 n-am avut la spatele n o s t r u c e e a ce am avut la 1856: un g r u p capitalist e u r o p e a n c a r e apăr indu-ne pe noi şi-ar f i apărat interesele p r o ­priei sale pieţe. A ş a se face că « s i m p a t i a » ş i « g e n e r o ­zi tatea» de atunci a Europei faţă de m i c a R o m â n i e s-a s c h i m b a t în C o n g r e s u l de la Ber l in într-o at i tudine de m a m ă vitregă, care a scandalizat pe ce i ce-şi î n c h i p u i a u că la baza t o c m e l i l o r internaţ ionale stă s imţul de d r e p ­tate.

Astfel, gr iul amer ican ne-a îndepărtat de v e c h e a noastră m e t r o p o l ă capitalistă ş i ne-a scos din raza i n . - | teresului ei imediat . D u p ă gr iu l amer ican veni m a i târziu

1 Justin Mc Carthy, A history of our own times, voi. 5, Tau-chnitz edition, p. 74.

2 Op. cit. p 201.

II. Dezvoltarea socială a României de la 1866 pînă în prezent 1 3 5

<vl indian — în u r m a săpării canalului Suez —, apoi d i n alte coloni i , să u m p l e n e v o i l e pieţei eng leze 1 . G r î u l românesc, care hrănise p înă atunci pe lucrători i englezi , trebui să caute alt proletar iat f lămînd, şi cu aceasta şi geniul nostru p r o t e c t o r trebui să părăsească pentru un t imp Paris, Londra , spre a-şi lua în altă parte reşedinţa. Dar burghezia r o m â n ă , ş i în g e n e r e R o m â n i a m o d e r n ă , va trebui să poar te o recunoşt inţă pioasă acelei ţări c a r e i-a dat lumina zilei — A n g l i e i ; cu atît m a i m u l t cu c î t o istoriografie superf icială ne-a î m p i e d i c a t pînă a c u m de; a recunoaşte pe păr inte le adevărat al societăţii noas t re m o d e r n e .

16. Pe lîngă izolarea v r e m e l n i c ă în care ne-a a d u s crcncurenţa americana, ea ne-a pr ic inui t şi alte nea jun­suri nu mai puţ in grave. Grîu l Statelor U n i t e a pus b ă ­trâna Europă într-o grea situaţie, cu urmări adinei ş i mult iple. Preţur i le scăzură peste tot, ameninţ înd agr i­cultura e u r o p e a n ă cu ruina 2 . Europa se v ă z u silită să ia măsuri de apărare î m p o t r i v a noului duşman, ş i cu aceasta vechiul şi scurtul l ibera l i sm îşi d ă d u obştescul sfîrşit. O n o u ă eră se deschise în e c o n o m i a lumii , era i m p e r i a ­lismului, a cărei t e m e l i e e îngrădirea pieţei interne s p r e a îndepărta o r i c e c o n c u r e n t străin. începutul ; acestei e re , în care ne af lăm în prezent, 1-a făcut G e r m a n i a în a n u l 1879, p u n î n d taxe pe i m p o r t u l g r i u l u i : această dată î n ­seamnă o cotitură n o u ă şi hotărî toare în e c o n o m i a e u r o ­peană. D u p ă scurt t i m p , pi lda G e r m a n i e i fu imitată de Franţa şi ele Austr ia (1882); mai m u l t încă, această ţară, pe care convenţ ia comerc ia lă o făcuse m e t r o p o l a noastră vremelnică, îşi închi se graniţele ş i pent ru v i te le străine,

1 Georges Bry, loc. cit.; Gibbins, The industrial history of England, p. 74.

1 în urma concurenţei americane preţurile griului scad în Londra în chipul următor:

1870—1879 1880—1889 1890—1899 1900—1907

E. Levasseur, he prix du blé dans divers pays depuis 1771; Htat de Paul Leroy-Beaulieu, La question de la population, Paris, 1913, p. 70

27,75 frc. hectolitrul. 15,65 „ 12,70 „ 11,85 „

1 3 6 . Şt. Zeletin

ruinând astfel c o m e r ţ u l nostru cu vite, acest atît de v e c h i i z v o r de veni t a l ţări lor r o m â n e 1 .

Aşadar, situaţia R o m â n i e i la sfîrşitul p r imei noas t re p e r i o a d e mercantil iste, e u r m ă t o a r e a : c o n c u r e n ţ a capita­l i s m u l u i străin ruinează cu desăvârşire industria noastră v e c h e naţ ională ş i nu ne m a i lasă ca s ingur i zvor de veni t dec î t produse le p ă m m t u l u i ; c o n c u r e n ţ a a m e r i c a n ă v i n e apoi să ne taie legătura cu Angl ia , care rămăsese î n c ă l iberală, ş i să ne taie legătura cu pieţele E u r o p e i centra le ; dar acestea ridicară ziduri la hotare le l o r faţă d e p r o d u s e l e pămîntu lu i nostru. C u u n cuvînt, capi ta­l i s m u l nu ne mai lăsase decî t solul nos t ru ca m i j l o c de viaţă, dar ne îngreuna a c u m ş i des facerea r o a d e l o r sa le . . C u ' a c e a s t a însă nu se încheie încă tabloul situaţiei.

17. Istoria e c o n o m i c ă arată că o burghez ie întîrziată nu Se poate d e z v o l t a fără ajutorul f inanciar al unei b u r ­ghez i i înaintate: capitaluri le pe c a r e le r e c l a m ă o s o c i e ­tate burgheză în proces de formaţie nu pot f i găsite în in ter ior ; e le t rebuie aduse din afară. Cîteva p i l d e : în p r e z e n t ] Statele U n i t e s în t c r e d i t o r u l lumi i ; ele însă s-au întări t î n decursul secolului X I X c u capi ta l e n g l e z , la r îndul ei, Anglia, care a jefuit continente- şi a distrus seminţ i i omeneşt i , a avut şi ea n e v o i e pînă în s e c o l u l X V I I d e capital o landez ; Olanda însăşi, b a n c h e r u l E u ­r o p e i d in secolul X V I I ; a recurs m a i înainte la capita l italian. Şi aşa or ice burghez ie tînără se serveşte de a ju­torul bănesc al une ia mai bâtrîne, pînă ce pr in sîrguinţa e i a junge ia neatîrnare e c o n o m i c ă .

Se înţe lege că- R o m â n i a nu putea face abatere: ea şi-a clădit edif iciul social m o d e r n pe datorie. Ce le m a i î n s e m n a t e î m p r u m u t u r i le-a reclamat întemeierea că i­l o r ferate şi întărirea puteri i mil i tare. De la 1866 p î n ă la 1876 datoria publ ică r o m â n ă creşte de şase ori ş i j u ­mătate, pînă la 1886 de n o u ă ori, p înă la 1896. de a p r o a p e c i n c i s p r e z e c e ori 2 ; Cu ce t rebuiau plătite anuităţile aces­tei datori i? Se înţelege ' că cu produse le solului nostru, c ă c i alte valori nu putea p r o d u c e R o m â n i a ; ş i tot a c e ­leaşi p r o d u s e trebuiau să satisfacă n e v o i l e vastei noas t re

1 Karl Grunberg, op. cit., p. 65. 2 Pentru date statistice a se vedea op. cit.: Gh. Dobrovici,

Istoricul datoriei publice a României.

II. Dezvoltarea socială a României de la 1866 pînă în prezent 1 3 7

birocraţii, p r e c u m şi ale armatei. In a semenea î m p r e j u ­rări nu era decî t un m i j l o c de a în t împina greutăţi le f inan­ciare,: de a î m b o l d i ci t mai m u l t e x p o r t u l ' de ' cereale..

Şi aceasta s-a ş i făcut, cu toate greutăţ i le create c o ­merţului de cereale pr in concurenţa americană. E x p o r t u l a. fost spori t şi a ajuns să crească chiar într-o p r o p o r ţ i e mai r e p e d e decî t p roducţ ia cereale lor ; de aceasta se poate c o n v i n g e o r i c i n e din tabele le statistice, m a i a les ducă se ţine seamă de faptul dovedi t în m o d n e î n d o i e l n i c că cifrele pentru e x p o r t d in statisticile noastre sînt i n ­ferioare e x p o r t u l u i real, de v r e m e ce negustori i , s p r e a se sustrage taxe lor vamale, indicau cantităţi mai m i c i decît ace lea pe, care le expor tau 1 . Creşterea mai m a r e a exportului dec î t a producţ ie i arată descreşterea c o n s u ­maţiei interne a populaţ ie i agricole: 1 p e n t r u a se a c o p e r i Sarcinile statului, ţărănimea e silită a-şi v i n d e hrana de la gură. E x p o r t u l ţări lor agr icole înapoia te e un e x p o r t a l foametei ; în p r o p o r ţ i e cu creşterea sa, scade hrana ţărănimii. P i l d a t ipică o dă « R u s i a f l ă m i n d ă » , care v ă r s a înainte de război i m e n s e cantităţi de cereale în afară,, pentru ca înăuntru ţărănimea să m o a r ă de f o a m e . D a r aceasta e o regulă generală pentru reg iuni le a g r i c o l e abia deschise capita l i smului : în ele creş terea e x p o r t u l u i

- înseamnă creşterea mizer ie i maselor . \

« D r u m u r i l e de fier dau un putern ic avînt comerţului : exterior, dar c o m e r ţ u l ţări lor care e x p o r t ă îndeosebi . materii prime măreş te sărăcia mase lor nu n u m a i f i i n d c ă * datorii le noi făcute de g u v e r n în fo losu l că i lor ferate măreşte sarcina; impozi te lor , dar f i indcă din acest m o ­ment or ice p r o d u s a l locului poate f i s c h i m b a t în a u r cosmopql i t , astfel, produse le ce erau mai înainte ieftine din lipsa unei pieţe. . . se s c u m p e s c şi ies d in c o n s u m a -lia p o p o r u l u i ; pe de altă parte producţia însăşi se m o ­difică după folosul mai m i c sau mai m a r e pent ru e x p o r t , pe c înd înainte ea se făcea n u m a i d u p ă t r e b u i n ţ e l e ron sumarii l o c a l e » 2 .

1 Vezi E. Costinescu, Le tarif des douanes de 1904, p 72—5. Autorul sopoate că cifrele de export indicate în statisticile ofi­ciale trebuie majorate cu cel puţin 30 la sută..

2 Nicolas-On, Historié du développement économique de la mssie, p. 81. Citatul lămureşte şi anomalia aparentă că Ia noî producţia griului creşte mai repede decît a porumbului, deşi se

138 Şt. Zeletin

Autorul de la care împrumutăm această constatare şi-a dat silinţa să dovedească, pentru Rusia, că în acest proces de sărăcire generală singur capitalismul bancar profită . şi că profitul băncilor creşte tocmai în proporţia în care scade consumul maselor. De, altfel, e evident că într-o societate agrară în care circulaţia e factorul econo­mic autonom şi revoluţionar, avînd rolul de a distruge ve­chiul regim şi a plămădi pe cel nou, tot profitul ee iese din dizolvarea vechiului regim trebuie să revină fac­torilor circulaţiei, îndeosebi băncilor. Aceasta şi explică atotputernicia marii finanţe,, care se bucură pretutindeni de o supremaţie nediscutată în această fază de dizolvare a regimului agrar, oricare ar fi — pe hîrtie — constituţia politică a ţării respective. Băncile, ce-i drept, luptă spre a opri pustiirile capitalului de camătă; dar pînă la faza industrializării, economia capitalistă are ca temelie cir­culaţia şi păstrează în genere un caracter destructiv. La,noi, ca pretutindeni, sfărîmarea vechilor clase agrare e condiţia de naştere a burgheziei; sărăcia, mizeria, foa­metea, sudoarea, lacrimile şi chiar sîngele păturii rurale e fermentul din care se zămisleşte regimul nou bur­ghez1. Ţărănimea încearcă să se apere împotriva duş­manului de moarte cu sapa şi toporul nu numai la noi, ci pretutindeni la începuturile burgheziei. Dar cu aceste arme nu se poate distruge forţa revoluţionară a capita-

Jştie că ţăranul român nu se hrăneşte cu grîu. Dar grîul e ma­terie brută pe care ne-o cefe străinătatea în schimbul banilor pe care ni-i împrumută şi a mărfurilor pe care ni le trimite.

1 E. Costinescu se sileşte să dovedească pe baza creşterii" im­portului (op. cit., p. 67! că «în medie generală consumaţia ţării s-a împătrit în timpul acestor din urmă 24 ani». Această părere, pe care o împărtăşesc şi alţi autori (de pildă L. Colescu, Progre­sele economice, p. 96) e cu totul neîntemeiată şi se bazează pe analogia nejustificată între ţările agricole şi ţările industriale. Cea mai superficială comparaţie dovedeşte contrariul. In intervalul de la 1862—1905, observă d-1 C. Gar'oflid. «populaţia a Sporit cu 54 la sută, întinderea culturii cu 83,6 la sută, iar sarcinile statului cu 500 la sută, pe cînd bugetul ţărănesc a descrescut prin schimbarea în defavoarea lui a raportului învoielii, prin ieftinirea muncii şi prin micşorarea producţiunii pămîntului». (Problema agrară şi dezlegarea ei, 1908, p. 14). Nici un argument nu ar putea să convingă că consumaţia maselor a crescut, cîtă vreme. creşterea culturii nu înseamnă nimic pe lîngă creşterea sarcinilor ce cad asupra ei.

ît. Dezvoltarea socială a României de la 1866 pînă în prezent 13!)

1 ului: acesta învinge, ţărănimea sucombă şi cu ea şi res­turile vechiului regim.

La noi, unde această tragedie rurală s-a petrecut sub ochii noştri, s-a născut o întreagă atmosferă de senti­mentalism rural, care, sub formă de deosebite curente — naţionalism, ţărănism, poporanism —, acoperă pă­tura sătească cu interesul şi simpatia ei. Dar această simpatie va folosi ţărănimii tot atît de puţin la noi pe cît i-a servit în alte părţi în-aceleaşi împrejurări. Nici mor­ţii nu învie,, nici roata timpului nu se întoarce înapoi,.

18. De la întemeierea industriei, povara'ce apasă mai înainte pe spatele clasei agricole începe să se uşureze şi scade pe măsură ce creşte producţia industrială. De atunci înainte maşina statului nu se mai reazemă pe agricultură, ci pe industrie. Tragedia ţărănimii e simpto­mul fazei de tranziţie a burgheziei de la capitalismul comercial lâ capitalismul industrial, de la procesul de circulaţie la procesul de producţie capitalistă; ea dis­pare pe măsură ce acest proces înaintează. Istoria eco­nomică arată limpede oricui vrea şi poate să înveţe ceva dintr-însa că într-un stat intrat în procesul revoluţiei burgheze, singurul mijloc de a ridica starea ţărănimii. <v de a grăbi progresul industriei1.

De la 1886 burghezia română intră în aeeastă nouă. perioadă de evoluţie; ea începe procesul de industria­lizare. Condiţiile istorice erau împlinite: camătă şi co­merţul îsi îndepliniseră funcţia lor istorică dizolvantă,. Se acumulaseră pe aceste căi capitaluri; pe rioua bază creată trebuia să se pornească înainte, întregind lipsurile-capitalismului nostru cu capitaluri străine, cum a făcut orice burghezie în aceeaşi situaţie. Cercetăm mai jos-această fază, precum şi noua întorsătură pe care ea a-, impus-o mercantilismului nostru.

într-o asemenea fază istorică de prefacere, cînd mi­zeria maselor izbeşte deopotrivă pe teoretician ca şi pe omul politic, nu e deeît firesc că spiritele sînt stăpânite-

J Eroarea fundamentală • a tuturor teoreticienilor noştri ai chestiunii agrare e ignorarea legăturii organice între agricultură şi industrie, cape trebuie să stea la baza oricărui studiu ştiinţific-B] evoluţiei agrare în era burgheză. Vezi cercetările din eap. IV «1 lucrării de faţă.

Ï 4 0 St. Zeletin

de o porn i re febri lă de a c r o i planuri de reorganizare şi r e f o r m ă socială, de a găsi leacur i pent ru v i n d e c a r e a ră­n i l o r săpate în c o r p u l societăţii . P l a n u l burghezie i , iz-v o r î t din n e v o i l e i s tor ice ale dezvol tăr i i noast re ş i trans­f o r m a t în fapt, va f i e x p u s în a m ă n u n ţ i m e m a i departe . D a r se înţelege că şi reacţ iunea s~a o c u p a t pe larg cu această p r o b l e m ă , prezent înd reorganizarea socia lă ca adevărata n e v o i e a t impului . D i n interes teoret ic a m i n ­t i m şi p lanul ei de reorganizare, care a rămas de d o m e ­n i u l istoriei 1 .

Năzuinţa reaeţiunii e de a re învia trecutul, d u p ă ce ea însăşi făcuse • tot ce stătea -în putinţa o m e n e a s c ă spre a-1 î n m o r m î n t a . P l e c î n d de la i d e e a ' c ă t e m e l i a ' s o c i e t ă ţ i i e meser iaşul şi ţăranul, şefii reaeţiunii căutau m i j l o a c e l e l ega le pentru a salva a c e ş t i doi s tupi e c o n o m i c i ai v e ­chiului r e g i m ; ei v o i a u să sa lveze .pe meseriaşi pr in re­

înf i inţarea corporaţ i i lor, iar pe ţărani pr in ' declararea poprietăţ i i mic i ea inalienabilă ş i indiviz ibi lă; ei nu au

p u t u t deci să-şi dea seama că a c o l o u n d e păt runde c a p i t a ­l i smul nici o forţă legală nu e în stare să sa lveze bres­le le de piei re şi ţărănimea de proletarizare, ceea ce arată că ei înţeleseră tot atît de puţ in caracterul societăţ i lor m o d e r n e ca şi pe acela al propr ie i noastre societăţi. Cit pr iveş te p e s i m i s m u l reaeţiunii faţă de v i i torul societăţi i r o m â n e m o d e r n e , p e s i m i s m bazat p e analogia c u i m p e r i u l r o m a n , a cărui prăbuşire se datoreşte tot proletarizări i ţărănimii, aceasta d o v e d e ş t e că cultura genera lă a aces tor o a m e n i prezenta serioase golur i . S ingur cazul Angl ie i , c a r e şi-a distrus ţărănimea, fără a împărtăşi totuşi soarta i m p e r i u l u i r o m a n , ar fi ajuns să le arate că nu se poate stabili o analogie între societăţi le v e c h i ş i societăţ i le m o ­d e r n e ; căci ce le dintîi nu c u n o s c desît capitalul c o m e r ­cial ş i de camătă, care d izolvă v e c h i u l reg im, c u m am arătat că 1-a d izolvat pe al nostru; c e l e d in u r m ă însă au cre'at o f o r m ă superioară de capital ism, a n u m e ca­pitalul industrial, care clădeşte un n o u edi f ic iu social d i n ruinele, celui v e c h i 2 . Astfel, s ingurul mijloc de a feri R o m â n i a de soarta imper iu lu i r o m a n ori a i m p e r i u l u i

1 Vezi F\ Carp, Discursuri, p. 269, proiectul de răspuns la mesaj din 3 Decembrie 1881. De asemenea, T. Maiorescu, Dis­cursuri, III, p. 88.

2 K. Marx, Le Capital, vol. III, partea II, p. 167—168. .

iL Dezvoltarea socială a României de ia 1866 pînă în prezent 141

turc de astăzi era de a o x scoate de sub acţiunea e x c l u ­sivă şi d izolvantă a capita l i smului c o m e r c i a l şi a o înălţa la treapta Capital ismului industrial, ad ică : a crea o industrie naţională. A c e s t a e leacul c e v i n d e c ă răni le s ă p a t e de c o m e r ţ în reg imul agrar: industria, pe de o parte, reia funcţia v e c h i l o r meseriaşi , " de a p r o d u c e valor i noi, însă o îndepl ineşte cu intensitate neasemuit m a i mare ; pe de altă parte, - atrage la ea şi o c u p ă ţără­n i m e a proletarizată, făcînd din aceasta un e l e m e n t so­cial wt.il, nu o p r i m e j d i e pentru stat, şi uşur înd soarta c e l o r rămaşi la ţară. In această n o u ă d i recţ ie îşi îndreaptă de a c u m sforţările burghezia noastră.

•': .. c) Desăvîrşirea mercantilismului român . "

19. D u p ă ce războiu l de la 1877 adusese real izarea idealului burghez ie i r o m â n e , ace la al unui stat naţ ional unitar ş i neatîrnat, n i m i c nu era m a i firesc, decî t ca ea sa se g îndească în c h i p serios ş i la real izarea i n d e p e n d e n ţ e i e c o n o m i c e , fără care cea pol i t ică e n u m a i i luzorie . O ţară agricolă, chiar dacă se b u c u r ă de neatîrnare formală, e în realitate o p r o v i n c i e vasală a metropolei , capital iste, c a r e î i t r imi te 'bani şi fabricate.

« D i n două ţări care, stau îri re laţ ie de c o m e r ţ l iber, aceea care v i n d e art icole industriale domneşte , iar aceea

ce nu poate oferi decî t p roduse agr icole se s u p u n e » 1 . Era firesc ca b u r g h e z i a r o m â n ă să u r m e z e pi lda al­

t o r a şi după ce, realizase unitatea şi neatîrnarea pol i t ică să năzuiască a întregi această o p e r ă pr in înfăptuirea neatîrnării e c o n o m i c e . , ; . . . .

M i j l o c u l de a înfăptui neatîrnarea e c o n o m i c ă e u n u l singur, stabilit şi veri f icat de întreaga, exper ienţă a b u r ­ghezi i lor înaintate : îngreunarea i m p o r t u l u i fabr icate lor străine, p r o t e c ţ i o n i ş m u î 2 . Nici o ţară nu şi-a putut crea o industrie naţională decî t înt rebuinţ înd în acest s c o p

1 Friedrich List, Das nationale System der politischen Oeko-nomie, p. 23.

2 «Sistemul protectionist a fost un. mijloc artificial de a fa­brica fabricanţi... a scurta.în chip violent tranziţia de la vechiul mod de producţie la cel modern». K. Marx, Das Kapital, vol. I, S>. 722.

142 Şt. Zeletin

puterea pol i t ică şi • p u n î n d îndărătul interese lor capi ta­lului forţa organizată a statului. Chiar c î n d condi ţ i i le , i s tor ice sînt date, o industr ie nu se poate* naşte de l a . sine, ci pentru aceasta t rebuie spri j inul p r i c e p u t al une i puter i p o n t i c e .

Decî t , se înţe lege de la s ine că p e n t r u ca un stat să a c o r d e e c o n o m i e i sale acest sprij in, t rebuie, să f i e stă-p î n pe pol i t ica sa e c o n o m i c ă , dec i să a ibă neat îrnarea po l i t ică : această c o n d i ţ i e n-a îndepl in i t-o R o m â n i a dec î t d u p ă 1877. A p o i , c h i a r d u p ă ce un stat şi-a cîşt igat n e a ­tîrnarea polit ică, încă nu p o a t e păşi la apl icarea u n u i p r o t e c t i o n i s m ' înaintat d a c ă n-a ajuns la un o a r e c a r e g r a d de dezvol tare e c o n o m i c ă . Căci ocrot i rea industr ie i naţ ionale pr in îngreunarea impor tu lu i străin î n s e a m n ă j igni rea intereselor e c o n o m i c e atît ale burghez i i lor î n a ­intate, care p o t uşor r e c u r g e la represali i, cît ş i a c o n ­sumator i lor propri i . Ast fe l , n ic i vasta A m e r i c ă , cu m a r i l e ei resurse, nu şi-a î n c e p u t s istemul protect ionis t d e c î t cu multă greutate 1 . Cî t pr iveşte R o m â n i a , ea nu î n d e ­pl inea această c o n d i ţ i e nici d u p ă 1877, de aceea în al­cătuirea s istemului ci protect ionis t t rebuia să ţină s e a m ă de interesele străine tot atît c î t ş i de interesele noas t re , căut înd prin măsuri le luate să nu indispună capi ta l i smul străin 2 .

D i n ce le z i s* s e v e d e îndeajuns d e c e mereant i l i smul r o m â n a trebuit să înceapă sub o f o r m ă atît de i m p e r ­fectă, care a ruinat v e c h e a noastră industr ie, şi să se întregească atît de tîrzîu cu e l e m e n t u l său de c ă p e t e n i e ; protecţ ia industriei naţ ionale. R o m â n i a a ajuns" cu a n e ­v o i e stăpînă pe pol i t ica e i e c o n o m i c ă , de aceea nu a p u ­tut apl ica deodată un sistem mercant i l i s t întreg, cu toate că s-au făcut în acest sens repetate sforţări, de altfel t o a t e zadarnice. « D i n secolu l al. X V - l e a a v e m de înregis trat c ă noi n u p u t e m di spune d e r e g i m u l nos t ru vamal , d e c î t aşa c u m ne i m p u n e a u capitulaţi i le turceşt i» 3 . «In toate capitulaţi i le sale încheia te în per ioada de la 1 8 3 0 — 1 8 7 4 ,

1 Clive Day, A history oj commerce, p. 496. 2 Vezi Karl Grünberg, Die handelspolitischen Beziehungen.

etc., p. 101 şi urm. 3 C. T. Băicoianu, Istoria politicii noastre vamale, p. 2.

II. Dezvoltarea socială a României de la 1866 pînă în prezent 1 4 3

Turcia cont inuă a c u p r i n d e şi Pr inc ipate le r o m â n e sub raportul tarifari i» 1 . .

Şi la menţ inerea acestei stări de lucrur i era interesat însuşi capital ismul străin, « c a r e reuşise p r i n capitulaţi i le încheiate cu T u r c i a să-şi asigure în în t reg ime pieţe le române»^.

In asemenea împrejurăr i , toate sforţările anter ioare de a ocrot i industria naţională t rebuiau să dea greş, şi au dat. Nu mai r ă m î n e a c o n d u c ă t o r i l o r acestei ţări dec î t .a pr iv i cu braţele încrucişate la ruina vechi i e c o n o m i i naţionale. Cînd' războiu l inie-a d â t apoi stăpînirea peste pol i t ica noastră, aceasta se afla totuşi legată pr in c o n ­venţia cu Austria, iar c î n d s-a înlăturat această stavilă, în 1886, atunci nu mai era n i m i c de ocrot i t , căci v e c h i l e industrii fuseseră desfiinţate de c o n c u r e n ţ a străină. T r e ­buia deci să se c r e e z e d in n o u o industr ie naţională, şi aceasta nu se mai putea face decî t pe b a z e m o d e r n e , sub forma unei mari industri i r o m â n e . Şi astfel dezvol tarea noastră e c o n o m i c ă fu silită a risca d e o d a t ă saltul de la meseri i la marea industrie, s ă r i n d , peste fazele intermediare.

20. Ceea ce a î m p i e d i c a t încă p r o t e c ţ i o n i s m u l r o ­mân, spre ruina industriei naţionale, e şi împre jurarea istorică, că în v r e m e ce R o m â n i a făcea sforţări de a-şi întări s is temul ei mercanti l is t , burghez ia apuseană făcea s u p r e m e sforţări de a ieşi din mercant i l i smul ei secular şi a înainta la o per ioadă liberală. S e m n a l u l 1-a dat, c u m se ştie, A n g l i a în 1846, prin desfiinţarea t a x e l o r pe i m ­portul griului . P o l i t i c a l iberului s c h i m b inaugurată de atunci, căreia A n g l i a s ingură i-a rămas credincioasă pînă în prezent, a avut un e c o u v r e m e l n i c ş i asupra c e ­lorlalte state. La 1860 a intrat pe aceeaşi ca le şi Franţa. N a p o l e o n îşi pe t recuse o parte a vieţi i sa le . z b u c i u m a t e în Angl ia , tocmai în t impul agitaţii lor c lubului C o b d e n din Manchester , oraşul ce a dat teoriei l iberului s c h i m b n u m e l e său. V r î n d să-şi capete favoarea m a s e l o r p r i n

1 Op. cit., p. 12. 2 Op; cit., p. 88. — Neugebauer constată că s-au făcut de tim­

puriu încercări de a se întemeia fabrici româneşti, dar acestea uu trebuit să se închidă din lipsa protecţiei faţă de concurenţa •ilrăină. Beschreibung der Moldau und Walachei, p. 289.

144 Şt. Zeletin

ieft inirea vieţii, împăratu l a pus în c u m p ă n ă inf luenţa sa pentru apl icarea pr inc ip i i lor l iberale la pol i t ica v a - . m a l ă a Franţei 1 . S u b p r e s i u n e a puterniculu i i m p e r i u f rancez urmară şi alte state aceeaşi d i recţ ie ; Be lg ia ; Prus ia în 186:2, se văzură n e v o i t e a adera Ia pr inc ip i i le l iberului s c h i m b 2 . Ast fe l t r iumfă l iberal ismul, d u p ă pi lda Angl ie i , atît în Franţa cî t ş i în G e r m a n i a , u n d e însă tr iumful î i fu de scurtă durată.

Aceas tă situaţie nu putea să rămînă fără înr îur i re asupra, o a m e n i l o r noştr i pol i t ic i . Spir i te l ipsite de s imţ istoric, e i nu-şi puteau da seama că pol i t ica e c o n o m i c ă a unei ţâri atîrnă de starea ei socială, ci c o n s i d e r a u pr incipi i le acestei pol i t ic i ca adevăruri abstracte, uni­versa le ş i absolute, b u n e de apl icat în o r i c e ţară; de aceea nu e de mirare că au cercat să le ap l ice şi la noi . în această atmosferă l iberală a fost încheiată convenţ ia comerc ia lă cu Austria,- inspirată de credinţa că în d o ­m e n i u l e c o n o m i c pr incipi i le l iberului s c h i m b « a u fos t recunoscute de majoritatea o a m e n i l o r c o m p e t e n ţ i a i ş t i in­ţei ca cel mai n imer i t m i j l o c pentru încurajarea c o m e r ­ţului şi industriei, cît şi pentru înf lorirea avuţiei p u b l i c e a unui stat» 3 .

Aceş t i o a m e n i ar fi putut afla - fără multă greutate, dacă nu din cercetări proprii", cel puţ in d in scrieri le lu i Fr. List, că în realitate l iberul s c h i m b e cel m a i . n i m e ­rit m i j l o c de a distruge o b u r g h e z i e în p r o c e s de n a ş -tere.. Pe aceeaşi cale apucase şi R o m â n i a şi la exp i ra­rea convenţ ie i cu Austr ia înaintase atît de depar te î n c î t ! m ă c i n a ia m o r i l e austr iece şi făina p e n t r u t rebuinţe le z i l n i c e ! 4 .

A c e a s t ă , atmosferă a p r o v o c a t o mişcare de reacţ iune. Cei mai de seamă reprezentanţi ai ei sînt; Mar ţ ian 5 ,

1 Max Schippel, Grıındzüge der Handelspolitik, Berlin, 1902,.

P- 169. , . - ; '• . 2 Op. cit., p. 171 şi urm.

3 C. I. Băicoianu, Istoria politicii noastre vamale, p. 143. 4 In anul 1886 România importă din Austria ^ 4 581 576 kg..

făină. N. Paiano, Le grande industrie en Roumanie, Bucarest .1906, tableau X I .

* A scos „Analele economice şi statistice", 1860—1864.

II. Dezvoltarea socială a României de, la 1866 pînă în prezent 145,

Ion G h i c a 1 , P . S . Aure l ian 2 , A. D. X e n o p o l 3 . T o ţ i aceşti scri itori încearcă să dovedească pub l icu lu i r o m â n c e e a ce Fr. List d o v e d i s e pub l icu lu i g e r m a n : că naţ iuni le înaintate au îmbrăţişat l iberal i smul e c o n o m i c f i indcă l i ­berul s c h i m b c o n v i n e intereselor lor actuale; dar că Ta început, c î n d ele se aflau în aceeaşi stare de î n a p o i e r e ca şi noi, ele au acordat industriei naţ ionale o puternică, ocrot i re . Ei v r o i a u dec i să răspîndească în cultura n o a s ­tră t o c m a i ceea ce-i l ipsea atunci şi-i l ipseşte î n c ă : sim­ţul istoric; de aceea arătau că at i tudinea statelor fa ţă ' de e c o n o m i a lor naţ ională variază pot r iv i t cu condiţii le-istorice respect ive . A r g u m e n t e l e lor c u l m i n a u în î n c h e ­ierea preţioasă şi astăzi, că o a m e n i i noştri de stat p r o ­cedează greşit c î n d se inspiră de la teorii străine, fără. a cerceta substratul de interese c o n c r e t e al u n o r ase­menea formule .

« T r e b u i e să r e c u n o a ş t e m că d e o a r e c e n e - a m făcut, cultura mai m u l t în Franţa, n e - a m deprins să l u ă m ca evanghel ie tot ce ni s-a predicat de profesor i i noştr i de e c o n o m i e pol i t ică. Niciodată n - a m ţinut socoteală de-istoria dezvoltăr i i e c o n o m i c e a p o p o r u l u i francez, de-legislaţia sa e c o n o m i c ă din trecut şi prezent, ci ne-am: mărginit să ne ţ i n e m orbeşte de teor i i le dascăl i lor n o ş ­tri. A junş i în situaţiuni înalte, în l o o să cerce tăm c a r e a fost mersul altor naţiuni în, dezvol tarea lor economică,, in l o c să c e r c e t ă m sub Ce r e g i m s-au dezvol ta t agr icul­tură, industria ş i c o m e r ţ u l ţări lor străine, n e - a m m u l ­ţumit să ap l icăm tale quale ceea ce a m învăţat în şcoală, adică faimoasa teor ie a l iberului s c h i m b » 4 .

Această mişcare stă s u b influenţa lui List: A u r e l i a n scrie prefaţa traduceri i în româneşte, X e n o p o l î l r e c o ­mandă, la J u n i m e a şi se foloseşte de idei le sa le într-o largă măsură în studii le e c o n o m i c e . J u d e c i n d d u p ă c o n ­statările reprezentanţ i lor înşişi ai mişcări i ; se pare că agitaţiunea lor pent ru măsuri protecţ ionis te nu a rămas

1 Convorbiri economice 2 voi. 2 Pe lingă opera, citată, asupra politicii comerciale prezintă-

un deosebit interes din punctul nostru de vedere lucrarea sa: Cum se poate funda industria în România, Bucureşti, 1881.

:) Studii economice,- Craiova, 1882. \ P. S. Aurelian, Prefaţă la traducerea română (de Papiniu)

11 Sistemului de. economie politică a lui List. Citat de G. I Băi­coianu, op cit., p. 145.

146 Şt. Zeletin

fără răsunet asupra publ icu lu i nostru, aşa că la 1886, c î n d pol i t ica noastră a intrat în m o d e fect iv pe această

c a l e , spiritele, erau pregăt i te 1 .

21. Cu anul 1886 se deschide o per ioadă n o u ă în dezvol tarea b u r g h e z i e i r o m â n e , de aceeaşi însemnătate pe care o are şi în temeierea capital i smului b a n c a r : e data c înd î n c e p e î n m o d sistematic tendinţa d e i n d u s ­trializare a ţării, deci de a în temeia un capi ta l i sm i n ­dustr ia l . A b i a pr in aceasta d e v i n e burghez ia un factor esenţial în organi smul social, abia de atunci soarta une i naţ iuni se ident i f ică cu soarta burghez ie i sale în aşa fel, că puterea naţiunii înseamnă în realitate p u t e r e a b u r g h e z i e i , iar ru ina burgheziei- a d u c e ruina naţiunii

î n c ă înainte de această dată, d i n împre jurăr i le e x p u s e m a i sus, b u r g h e z i a noastră fusese silită să se g îndească în c h i p serios la în temeierea unei industri i p r o p r i i ş i f ăcuse încercăr i izolate în această direcţ ie . C î n d î n c e ­p u r ă tratativele cu Austr ia pent ru re înnoirea eonven-,* ţ iei , R o m â n i a le duse d i n n o u l e i p u n c t de v e d e r e , a l înf ir ipări i u n e i industri i propr i i . C u m însă Austr ia r e ­c u z ă să pr imească cerer i le R o m â n i e i , tratativele dădură greş, ş i astfel se născu între a m b e l e ţări un « r ă z b o i

v a m a l » 2 . în t i m p u l acesta R o m â n i a păşi la realizarea p lanului ei de a-şi în temeia o industr ie propr ie , şi în aces t s c o p îşi e labora o legislaţie specială. Ast fe l luă fiinţă legea de la 12 Mai 1887, conţ in înd « m ă s u r i g e ­

nera le spre a v e n i în ajutorul industriei na ţ iona le» 3 . Nu ne v o m o c u p a cu caracteru l . acestei legislaţii.

C e e a ce ne interesează pe noi sînt pr ic in i le ş i u r m ă r i l e

1 «Publiciştii de toate, gradele au contribuit a lumina tara şi a determina acel cureat puternic ce există astăzi în România cu privire la creaţia şi încurajarea industriei naţionale». Loc. cit.

2 Karl Griinberg, Die handelspolitischen Beziehunren etc.,:

p. 68 şi urm. 3 Asupra caracterului legislaţiei noastre pentru dezvoltarea

industriei naţionale informează cel mai bine autorul ei principal. Să se consulte deci B. Costinescu, Tariful vamal din 1904; ace­laşi, Încurajarea industriei naţionale, 1912. O scurtă privire asu­pra acestei legislaţii dă M. I. Paiano, La grande industrie en Roumanie, 1906; expunerea amănunţită a începuturilor legisla­ţiei noastr» protecţioniste se găseşte în una din puţinele lucrări documentate ce posedă literatura noastră specială: I. C. Băicoia-nu, Istoria politicii noastre vamale şi comerciale de la regula­mentul organic pini in prezent.

I I . Dezvoltarea socială a României de la 1856 pînă' în prezent 147

c i sociale. De a c e e a am arătat pe larg necesitatea i s to­r ică d i n care ea şi-a luat fiinţă, învederând că la n o i , intocmai ca în al te ţări, dezvol tarea industr ie i e o treaptă necesară de e v o l u ţ i e a burghezie i ş i nu rezultatul c a ­priciului unui sau u n o r indivizi , c u m s o c o t încă c e i ce.

.nu şi-au dat silinţa să cerceteze evoluţ ia capital i smului român.

E drept că nu o r i c e . naţ iune e în stare a face pasul hotărîtor de la capital ismul c o m e r c i a l la acel industr ial . Această tranziţie atîrnă atît de condi ţ i i le istorice, cît ş i de propr ia putere de viaţă, a une i naţiuni. Istoria e c o ­nomică arată însă că ţările ce nu pot depăşi cadru l capital ismului c o m e r c i a l se dezorganizează şi dispar d in cartea vieţii .

R ă z b o i u l v a m a l a a d u s p a g u b e atît R o m â n i e i , c î t ş i Austriei, insă m u l t m a i mar i acestei din u r m ă decî t celei dintî i : în R o m â n i a e l a da t u l t ima lovi tură c r e ş ­terii v i telor, dar Aus t r ia a p i e r d u t de atunci ro lu l ei p r e d o m n i t o r pe pieţe le noastre, ş i a n u m e în fo losul G e r ­maniei. De la 1870, în u n n a întemeier i i imper iu lu i , c a ­pitalismul g e r m a n luase un avînt f o r m i d a b i l ş i î n c e r ­case în ci i ip f iresc să cucerească ş i p ieţe le r o m â n e . R ă z ­boiul vamal îi^ d ă d u un fericit pr i le j de a r ă p u n e c o n ­curenţa austriacă şi a oîştiga aici întî ietatea 1 . In aces t chip schimbarea ce intervenise în evoluţ ia e c o n o m i e i r » m â n e de la 1875 luă o formă desăvârşită: capita l i smul Europei ' centrale înlocui pe pieţele noastre capi ta l i smul apusean.

Burghezia r o m â n ă văzuse lumina zilei sub inf luenţa rapitalismuJui anglo^francez, cu p r e d o m i n a r e a ce lu i e n ­glez; după cucer i rea independenţe i , ea îşi c o n t i n u ă d e z ­voltarea sub influenţa capital ismului austro-german, cu predominarea celui g e r m a n . I m p e r i u l g e r m a n m o ş t e n e ş t e nstfel rolul de m e t r o p o l ă capital istă a R o m â n i e i , pe care-1 deţinuse în per ioada «renaşter i i n a ţ i o n a l e » Marea B r i ­tanic.

G e r m a n i a a junse r e p e d e i z v o r u l nost ru de bani ş i de marfă, banca şi uzina R o m â n i e i ; de pe la 1880 şi pmă la 1804, ea varsă a p r o a p e în f iecare an s u m e de

1 Karl Griinberg, op. cit., p. 84.

148 Şt. Zeletin

b a n i g u v e r n e l o r r o m â n e î n va loare totală d e peste u n mi l iard, asa că în acest din u r m ă an 3/4 d i n datoria n o a s ­tră publ ică sînt deţ inute de m a r e a finanţa germană. E x p o r t u l m ă r f u r i l o r ' g e r m a n e spre R o m â n i a creşte de . asemenea- e l o c u p ă nu mai puţ in de 6 0 — 7 0 000 lucră­tori germani . Aceas tă invazie de- bani şi mărfuri ger-/ m a n e trebuia să inf luenţeze ş i direcţia e x p o r t u l u i n o s ­tru; grîul r o m â n , s ingurul m i j l o c de seamă cu c a r e ţară noastră plăteşte banii şi mărfuri le străine, îşi luă dru­m u l spre pieţele Germanie i , a cărei putere de . absorb-ţ iune creştea m e r e u , potr iv i t cu creşterea curentului de bani ş i mărfuri ce ea î l revărsa spre n o i : în 1893 ea ne c u m p ă r ă g r ia în va loare de 127 m i l i o a n e lei, pe, c î n d n u m a i cu doi ani m a i înainte grîul r o m â n , expor ta t în G e r m a n i a , se r idicase abia la 9V 2 m i l i o a n e 1 .

Aceas tă adîncă sch imbare în relaţiile burghez ie i n o a s ­t r e se îndepl ineşte în cursul deceniu lu i a l n o u ă l e a 1 a l -veacului t recut; ea ne înstrăinează de capi ta l i smul apu­s e a n ş i ne apropie de capita l i smul e u r o p e a n . C u m că n o u a , direcţ ie e c o n o m i c ă trebuia să atragă d u p ă s ine şi o n o u ă orientare polit ică, aceasta e l i m p e d e pent ru o r i c i n e are idee de m e c a n i s m u l societăţ i lor - burgheze.-'

1 Op. cit., p. 104—105.... Grünberg crede a fi descoperit-o do­vadă «picantă» (p. 115) că năzuinţele României de a se apropia >de Germania ar fi dat greş prin faptul că de la 1894 pînă la .1900 imperiul german ar fi căzut pe a şasea treaptă mtre_. statele cumpărătoare de grîu românesc! Locul întîi ar fi ajuns să-1 ocu­pe Belgia! cu proporţia zdrobitoare de 38,24 la sută din exportul nostru total, pe cînd Germania ne-ar fi cumpărat în acest inter­val abia 8,20 la sută. Distinsul scriitor austriac, cade aici victimă

..unei desăvîrşite erori. Belgia joacă rolul unui intermediar: ea transportă grîul român din porturile noastre, îl încarcă în por­turile ei pe. şlepuri, iar pe acestea le porneşte pe Rin spre ora-' şele germane de destinaţie. (F. Maurette, Les grands marchés des matières premières,' Paris, 1922, p. 63. De asemenea I. I. Răducanu, Die deutsch-rumänischen Handelsbeziehungen, In Sch­mollers Jahrbuch din 1904, p. 1451). Această eroare ar fi putut

•S-D descopere uşor Grünberg dacă consulta cifrele pe care Îs indică statistica germană asupra importului de cereale române, în care caz s-ar fi putut convinge că rolul Germaniei în expor­tul român nu şi-a pierdut însemnătatea.

De altfel e şi firesc, că dacă Germania n-ar fi avut nevoie de grîul românesc, nu s-ar fi interesat cu atîta stăruinţă de pie­ţele noastre, după cum şi Anglia s-a înstrăinat de ţara noastră din moment ce a început să-i sosească grîu din alte părţi.

II Dezvoltarea socială a României de la 1866 pînă înprezent H-9

Ideea noii orientări politice, a pornit din sînul reacţiunii-In ca în anul 1881 T. Maiprescu publică în Deutsche Revue un ar­ticol în care arată nevoia alipirii României la politica Puterilor Centrale. Vezi Discursuri, III,' p. 6 şi urm. Oricine urmăreşte Insă evoluţia noastră socială în a doua jumătate a veacului din u i-mă îşi poate da limpede seama că noua îndrumare a politicii noastre externe nu se datoreşte influenţei, unui sau unor spirite OU simpatii germane, ci izvorăşte din înseşi nevoile vitale ale burgheziei române. -

M e t r o p o l a capitalistă trebuie să-şi apere c o l o n i i l e agri­c o l e nu din « g e n e r o z i t a t e » , c i din acel interes p r o z a i c c a r e face pe o r i c e patron să apere viaţa harnicului m u n ­c i t o r c ă r e i dă pî ine şi sare. Şi acest interes nu-1 mai avea a c u m capital ismul apusean, c i ce l g e r m a n . D e a c e e a şi burghezia r o m â n ă trebui să caute spri j in în E u r o p a centrală, şi cu aceasta Ber l in-Viena moşteni şi pe teren pol i t ic ro lu l pe care-1 avusese mai înainte Par i s-Londra. Al ip i rea pol i t ică a R o m â n i e i m o d e r n e la E u r o p a c e n ­trală devenise o necesitate şi se îndepl ini , în c h i p f o r ­mal, în anul .1883 pr intr-un tratat secret 1 .

La început n o u a orientare pol i t ică a-burgheziei-noas­tre o puse într-o situaţie destul de c i u d a t ă . Ea crescuse in atmosfera culturală apuseană, se adăpase la i z v o a ­rele civil izaţiei f ranceze şi zidise edif iciul nostru socia l m o d e m după m o d e l u l aşezăminte lor f ranceze. î n a l n o u ă ­lea deceniu al veaculu i din u r m ă ea îndreptă însă tara noastră înspre o naţ iune cu care nu avea încă n i c i - o legătură sufletească. Şi aşa se făcu că burghezia r o m â n ă se orienta pe teren cultural spre Apus , iar pe te ren e c o n o m i c ş i po l i t ic spre centrul E u r o p e i : interesele ei se concentrară în Berl in, pe ' c înd in ima ei rămase tot în Oraşul-lumină, u n d e odinioară revoluţ ionar i i noştri afla­seră ce e l ibertatea şi luptaseră pentru dînsa pe bar icade.

Cu încetul această d izarmonie în atitudinea b u r g h e ­ziei r o m â n e î n c e p u şă dispară. Intensitatea legătur i lor noastre e c o n o m i c e cu G e r m a n i a aduse cu sine s i o [ h , tensificare a legături lor cul tura le . Universi tăţ i le g e r m a n e începură .să atragă cete tot mai n u m e r o a s e de t ineri români, l i m b a g e r m a n ă cîştigă tot m a i m u l t teren în şcol i le publ ice , ca ş i în p o p o r , m a i ales în l u m e a de afaceri, unde cul tura franceză nu putuse răzbate; astfel G e r m a n i a d ă d u s e m n e că e în măsură a înv inge A p u ­sul ş i în n o u a concurenţă culturală, d u p ă c u m î l î n v i n -

150 Şt. Zeletin

se se în v e c h e a c o n c u r e n ţ ă e c o n o m i c ă . V i c t o r i a e i în a c e a s ­tă n o u ă luptă p u t e a f i cu atît m a i sigură, cu cît ea izbut ise a-şi pregăti te renul : ea răspîndişe în • i n t e l e c ­tualitatea r o m â n ă credinţa că cul tura germană ar î i m a i « s o l i d ă » decî t c e a franceză, făc înd astfel t i nara noastră generaţ ie să prefere aşezămintele culturale g e r ­m a n e ce lor f ranceze. Ţ i n î n d seamă . de . greutăţ i le p r o ­v e n i n d din heterogenitatea de l i m b ă ş i temperament,, rezultatele obţ inute de influenţa- culturală g e r m a n ă in. R o m â n i a , într-un t i m p atît de scurt, p o t f i considerate, ca u imitoare . . , M

Aşadar, î n c e p î n d c u p e n u l t i m u l d e c e n i u a l v e a c u l u i trecut, cucer i rea e c o n o m i c ă a R o m â n i e i de către G e r ­m a n i a atrase, d u p ă sine cucer i rea pol i t ică şi culturală.. C î n d anul 1916 întrerupse brusc legături le între c e l e d o u ă ţări, R o m â n i a era pe ca le de a d e v e n i o c o l o n i e e c o n o m i c ă , pol i t ică şi culturală a G e r m a n i e i , aşa cum. fusese pe la m i j l o c u l ' acestui v e a c faţă de f ranco-englezi .

22. N o u a suzeranitate e c o n o m i c ă a capita l i smului ger­m a n n-a fost, în pr inc ip iu, o p ied ică p e n t r u c o n s o l i d a r e a mercant i l i smulu i nostru. G e r m a n i a însăşi intrase de la 187.9. p e . calea protecţionistă, deci nu putea să se o p u n ă la - străduinţa leg i t imă a statelor cu care avea legătur i c o m e r c i a l e de a se folosi de aceleaşi m i j l o a c e pent ru a-şi ocrot i e c o n o m i a naţională.

Dar încercăr i le R o m â n i e i de a-şi în temeia o i n d u s ­trie p r o p r i e au fost pr iv i te cu multă- n e î n c r e d e r e nu. n u m a i de scri i tori i străini, ceea ce e firesc, ci şi de uni i scr i i tor i r o m â n i , c e e a ce nu m a i e firesc. S-a făcut a d e ­sea suma fo loase lor ce ne a d u c e industr ia noastră ş i s-a crezut a se descoper i că ea nu c o r e s p u n d e s a c r i f i ­c i i l o r pe care le i m p u n e ţării.

A c e s t p u n c t de v e d e r e e încă o d o v a d ă a l ipsei de s imţ i s tor ic c u care s e j u d e c ă începutur i le burghez ie i . E adevărat că o industr ie în p r o c e s de naştere i m p u n e mar i sacrificii, îndeosebi ţărănimii, c a r e e silită să c u m ­p e r e fabricate naţ ionale m a i proaste ş i mai s c u m p e decît. ce le s imilare străine. D a r istoria burghez ie i arată că cu a s e m e n e a sacrificii t recătoare ţărănimea îşi asigură bu­năstarea e i v i i toare d e ' clasă, căci n u m a i dezvol tarea industr iei e în măsură a înlătura acea m i z e r i e de la sate

II. Dezvoltarea socială a României de la 1886 pînă în prezent 151

c a r e - caracterizează peste tot faza mercanti l istă. U n d e a junge ţărănimea într-o ţară care-şi distruge industr ia naţională, aceasta ne-o arată îndeajuns pi lda Spanie i .

C î n d se j u d e c ă rezultatele obţ inute de industria n o a s ­tră naţională nu trebuie să se piardă din v e d e r e f u n c ­ţia e i i s t o r i c ă în faza actuală de dezvol tare socială. Am arătat că în temeierea unei industri i naţ ionale alcătuieşte o parte integrantă a idealului naţ ional ah burghezie i ; ea are rolul i s tor ic de a c o m p l e t a i n d e p e n d e n ţ a pol i t ică, creîndu-i temel ia ei reală': i n d e p e n d e n ţ a e c o n o m i c ă . Şi acestei chemăr i răspunde industr ia indigenă în măsura în care ea izbuteşte să p r o c u r e ţării sale lucrur i le p e n ­tru care mai înainte era. tr ibutară străinilor. Cel ce c o n -iultă datele statistice, avînd în v e d e r e această funcţ ie istorică a industriei noastre naţionale, nu are n ic i im temei să se arate îndurerat de jer t fe le ce ea i m p u n e şi fu devină n e î n c r e z ă t o r în v i i torul ei.

R o a d e l e b inefăcătoare ale mercant i l i smului nos t ru industrial s-au simţit îndată d u p ă anul 1886, c înd a fost inaugurat acest r e g i m de o c r o t i r e 1 . C î t pr iveşte starea

Felul' industriei Consumul intern Capacitatea

de producţie a in­dustriei naţionale

. Producţia , e f e c t i v ă a 'indus­

triei naţionale

Ind. metalurgică. 413 463 tone 375 000 tone 187 978 tone „ textilă 116 074 „ 116 950 „ 97 458 „ „ zahărului . 95 000 „ 120 000 „ 85 000 „ ' ,, hîrtiei . . . 38 000 „ 32 000 „ 32 000 „ „ pielăriei . . 51267 „ 59 046 „ 49 682 „

Vezi C. I. Băicoianu, op. cit, p. 325. Extragem următoarele •Onstatari; «Importul făinii, de la 3 940 238 kg înainte de 1886 Bflzu la 3 552 kg; acel al pastelor făinoase de la 416 084 la 49 983 Mi săpunurile de la 258 015 kg la 32 078 kg; luminările de stea-Infl <le la 699 027 kg. la 310—360 kg. îndeosebi asupra industriei ptlanei influenţa politicii tarifare de la 1886 a fost hotărîtoare.

înainte de 1886 pieile vitelor noastre se exportau în Austro-Hnfiafia, pentru a ni se trimite înapoi sub formă de fabricate. Bţ In 1 138 733 kg piei tăbăcite, reprezentînd o valoare de 8 Bilioane lei în cifră rotundă, importul acestui articol scade după Mflfl la 479 238 kg în valoare numai de lei 1917 Î52. De unde înmiit- de 1886 importul încălţămintei se ridică la cîteva mili-

152 Şt. Zelet in

de astăzi, aceasta reiese l i m p e d e d i n tabloul alăturat­ei arată în ce măsură au ajuns ramur i le de seamă a l e industriei noastre să împl inească n e v o i l e interne 1 .

Aşadar, afară de metalurgie, capacitatea de p r o d u c ­ţie a industriei -noastre naţ ionale at inge peste tot n i ­v e l u l n e v o i l o r interne — pentru industria zahărului le î n t r e c e — ceea ce îndreptăţeşte constatarea unei m a r i " instituţii de credi t , că « indust r ia din v e c h i u l regat, u n i t ă ş i măr i tă cu cea d in p r o v i n c i i l e alipite, va putea satis­face — canti tat iv cu siguranţă, calitativ î n c e t u l eu î n - ' eetul — n e v o i l e populaţ ie i din c u p r i n s u l g r a n i ţ e l o r n o a s t r e » 2 .

O situaţie aparte are încă metalurgia-. Date le ce ne-aul fos t puse îa dispoziţ ie indică faptul că aici « c o n s u m u l n o r m a l » e de 650 000 tone, de u n d e reiese că c o n s u m a ­ţia an i lor de după război, după care s-a stabilit m e d i a d i n tablou, stă sub n e v o i l e n o r m a l e . Astfel , capacitatea ' de p r o d u c ţ i e a metalurgie i noastre se r id ică la v r e o jumătate, iar producţ ia e fect ivă la v r e u n sfert a l c o n ­s u m u l u i intern. Situaţia se m a i îngreuiază ş i p r i n f a p ­tul că disponibi l i tăţ i le noastre de mater ie p r i m ă — c u ­noscute plnă a c u m — s-ar istovi în foarte scurt t i m p , dacă metalurgia noastră şi-ar r id ica producţ ia la n i -

oane, scăzu la 1 394 120 lei. De asemenea eu lucrări le de şelar* tie la 2—3 mi l ioane impor tu l înainte de 1886, scăzu la 1 758 370 la 1890. . : T o t asemenea c u lemnăr ia - . . . Pe umerii acestei pblitici e c o n o m i c e inaugurate la 1886 se " născură, * se întăriră şi prosperară viguros, p r e c u m ne arată' cifrele de faţă, o serie de industrii şi meseri i care de care mai folosi toare dezvoltări i e c o n o m i e i noastre naţionale, menită a ne e m a n c i p a e c o n o m i c e ş t e de piaţa din afară».

1 Datele au fost întocmite la. Direcţ ia Genera lă a Industriei,; •mulţumită amabilităţi i d-lui Şt. Chicoş . Pentru c o n s u m u l intern; s-a calculat m e d i a anilor de după război . Cifrele date cu privire^ la zahăr ş i hîrtie i n d i c ă c o n s u m u l m a x i m ; în fapt m e d i a esteî aci mai c o b o r î t ă , ' ş i a n u m e pentru zahăr 48 000 tone, iar pentru hîrtie 27 000 tone. D e o s e b i r e a ' î n t r e capacitatea de p r o d u c e r e ş | p r o d u c e r e a efectivă se lămureşte pr in a c e e a că d u p ă război fa-'; br ic i le — ain l ipsă de capital, lucrători, mater ie p r i m ă e t c , n-au? mai p u t u t . s ă lucreze decît foarte redus. D a r în m o d treptat elej

". se r idică la n ive lu l capacităţi i de producţ ie . 2 B a n c a M a r m o r o s c h Blank, Exerci ţ iul 1921.

U. Dezvoltarea socială a R o m â n i e i de la 1836 pînă în prezent 153

voiul n e v o i l o r interne 1 . Gravi tatea unei atari situaţii ou poate f i nesocot i tă; căci metalurgia, deşi în d e z v o l t a ­rea istorică v i n e de regulă în u r m a industriei text i le, i a faza actuală alcătuieşte to tuş i . co loana vertebrală a dezvoltări i industriale. S înt însă indici i că tenacitatea politicii noastre de stat va izbuti să învingă aceste g r e u ­tăţi într-un v i i tor foarte apropiat 2 .

A c u m , pr iv ind industria î n c o m p l e x u l întregi i n o a s ­t r e producţ i i naţionale, reiese că e c o n o m i a r o m â n ă are incă un caracter pronunţat agrar: valoarea producţ ie i industriale se urcă abia la un sfert d in va loarea p r o ­ducţiei agr ico le 3 ; pe c înd cea dintîi luptă să împl inească nevoi le interne, cea din u r m ă dă ş i un prisos p e n t r u export . D a r aceasta nu p o a t e surpr inde. Toate ţăr i le apusene au — în perioada" revoluţ ie i b u r g h e z e — un caracter agrar; A n g l i a însăşi a fost o ţară e x p o r t a t o a r e de cereale p înă la 1780, adică un v e a c d u p ă revo luţ ia ei burgheză, pe c înd R o m â n i a n-a ieşit încă de-a b i n e -lea clin per ioada revoluţ ionară. D a r se c u v i n e să l u ă m in consideraţia că scurgerea ani lor a schimbat peste tot, Ş] e pe cale să" s c h i m b e şi la noi , raportul între cei. doi factori, a n u m e în defavoarea agriculturi i . P r i s o s » ! de Cereale pentru e x p o r t a scăzut şi e sortit să scadă; p e n ­tru anul 1923, a cărui p r o d u c ţ i e agr icolă e cal i f icată di' « b u n i ş o a r ă » , peste două treimi au fost sortite ca n e ­cesare c o n s u m u l u i intern, rămînînd mai puţ in ca o trei­me pentru e x p o r t 4 . T r e b u i e să ne d e p r i n d e m cu g m d u i

1 în acest caz disponibil i tăţi le noastre s-ar istovi în S ar>-: Vezi M. Manoi lescu, Importanţa şi perspectivele industriei în ftoua Românie, Bucureşti, 1921, p. 22.

2 în e x p u n e r e a făcută presei la 16 februarie a. c. de către ministerul de industrie s-a c o m u n i c a t că guvernul a hotărît în­fiinţarea a trei mari uzine metalurgice, menite a satisface pe neplin, î m p r e u n ă cu uzinele- vechi, n e v o i l e interne. Pentru aces­te noi întreprinderi s-ar fi şi asigurat concursul unor mar i f i r m e Itrăine, aşa că termenul de instalare nu va trece de doi ani.

E de mare interes să, se vadă, în acest caz, ce. fel se va re­zolva p r o b l e m a aprovizionări i cu mater ie pr imă. ,

: l Pentru anul 1923 v a l o a ' e a producţ ie i 'aerieni* e de 71 li.'irde .şi jumătate, iar a producţiei industriale de 24 m i l i a r d e «! jumătate. Din lucrarea cl-iui Şt. C h i c o ş : « P r o b l e m a exportului II producţia naţ ională», care va apărea.

•Vezi Eug. Giurgea : «Situaţia agr icolă a R o m â n i e i » , in Bu­letinul Statistic al României, 1924, no . 1, p. 145,

154 Şt. Zeletin

că R o m â n i a se află pe aceeaşi ca le pe care au străbă­tut-o toate burghez i i l e înaintate : p e măsură c e p o p u l a ­ţia înaintează — atît s u b rapor tu l numărulu i , c î t şi ace l al culturi i — cota de cereale disponibi lă pent ru e x p o r t scade, spre a a junge odată la z e r o 1 .

In adevăr, iată un i z v o r de reflecţii foarte ser ioase at î t p e n t r u pol i t ica de stat, cît ş i p e n t r u or ientarea g î n -d u r i l o r noastre ale tuturor. V e n e r a b i l a credinţă că v i i t o ­rul R o m â n i e i stă în m u n c a c î m p u l u i ş i în sudoarea ţă­ranului ne t e m e m că în cur înd va lua l o c alăturea de d o i n e l e d in trecut. E d r e p t că azi s în tem încă un stadiul m o d e s t " c înd industr ia noastră t rebuie să lupte d u p ă puter i , pentru a p r o d u c e cel puţ in pentru n e v o i l e p r o ­prii . Totuşi t rebuie să p r i v i m cu g îndul ş i s p r e a c e l t i m p c înd scăderea expor tu lu i de cereale ş i apoi l ipsa sa totală va trebui c o m p e n s a t ă printr-un e x p o r t de p r o - ' duse industriale. Ş i d i n l o c autorizat ne v i n e as igurarea că acest g î n d nu e chiar atît de aventuros pe cî t n o i , cu mental i tatea noastră agrară înrădăcinată, am înc l ina să c r e d e m . ,

« A c e s t p roces , de a satisface pr in industr ie toa te n e v o i l e propr i i , care s-au manifestat atît de p u t e r n i c în anii d in urmă, va ajunge repede la rezo lvarea lui^ iar industr ia r o m â n ă în pl ină dezvol tare va intra mau curînd dccît bănuim în a doua fază: aceea de export p e n t r u prisosul producţ ie i sa le» 2 .

D a r o r i c e înfăţişare a r lua v i i torul , p r o b l e m a p r o p r i e a m o m e n t u l u i de faţă r ă m î n e aceasta: e m a n c i p a r e a de

1 Asupra acestui sfîrşit, la noi "în ţară, ne poate da o idee generală următoarele reflecţii. Astăzi, după calculul d-lui Giurgea pentru anul 1923 (Op. cit., ibidem), cele 16 milioane şi jumătate de locuitori ai României consuma peste două treimi din produc­ţia noastră de cereale. Cum populaţia noastră, în condiţii priel-;' nice, ş-ar putea dubla în treizeci de ani (N. T. Ionescu, Buletinul Statistic, 1924, no. . 1, p. 51), rezultă că chiar ţinînd seamă d eventuala creştere a productivităţii noastre agricole, peste tre decenii exportul nostru de cereale poate'fi sau inexistent, sa~ fără însemnătate. Se înţelege însă că nu- vroim să facem o pro orocire, ci numai să dăm — cum am zis — o idee generală as­pra perspectivelor noastre în viitor.

2 Vintilă Brătianu: «Situaţia economică creată României n după război», în volumul Politică externă, cuprinzînd prelegeri Institutului Social Român din anul 1923—24, Bucureşti, 1925, p. 17

II . Dezvoltarea socială a României de la 1866 pînă în prezent 155

piaţa străină, pr in r idicarea industr iei noastre naţ ionale la n ive lu l c o n s u m u l u i intern. As tăz i pol i t ica noastră de stat pare a f i îngreunat procesu l de industrializare, c o n -topindu-1 cu rezolvarea altei p r o b l e m e , . de care ne o c u ­p ă m mai t î rz iu 1 : aceea a naţionalizări i capitalului. în evo luţ ia i s torică dezvoltarea industriei şi naţionalizarea capitalului sînt d o u ă p r o c e s e d e o s e b i t e : întîi se naş te industria, şi aceasta totdeauna cu capitat străin şi cu capacităţi străine, şi apoi , c înd acest p roces este .asigu­rat, se înfăptuieşte şi p rocesu l de naţional izare a c a p i ­talului. A întrepr inde însă a l doi lea p r o c e s înainte ca •cel dintîi să fie p u s în afară de o r i c e per icol , î n s e a m n ă a crea industriei soarta unei f i inţe ce t rebuie să t ră­iască fără aer şi fără hrană. în actuala fază a m e r c a n t i ­l i smului nostru, c î n d industrial izarea ţării e încă în p r o ­ces, loz inca noastră nu poate fi dec î t aceasta: porţi în­chise pentru fabricate străine, dar deschise pentru capital .străin şi capacităţi străine.

23. Soartă u n e i industrii naţ ionale atîrnă de soarta mercant i l i smulu i ţării respect ive. Pr iv i t în .desfăşurarea sa treptată, mercant i l i smul c e r e îngreunarea tot m a i mare a impor tu lu i mărfur i lor străine, pînă ce a j u n g e la d e z n o d ă m î n t u l f i resc: închiderea desăvîrşită a ţării faţă de p r o d u s e l e industriei străine şi încercarea de a trăi e x c l u s i v p r i n puter i le propr i i . N u m a i ţările c a r e au avut p r i c e p e r e a ş i putinţa să d e z v o l t e mercant i l i s ­mul pînă la această f o r m ă brutală şi-au putut d e z v o l t a o puternică burghez ie , d e v e n i n d pr in aceasta ele înse le o impunătoare putere . Franţa, Ang l ia , Statele U n i t e s-au slujit de acest m i j l o c pent ru a-şi în temeia o m a r e industrie.

Dar pentru a putea î m p i n g e mercant i l i smul p înă la acest u l t im stadiu, nu e n e v o i e n u m a i de pr iceperea, i n e r g i a ş i patr iot i smul deţ inători lor puteri i de stat. P e n ­tru aceasta se c e r încă o serie de condiţ i i , fără care o r i c e bunăvoinţă sau energ ie dă g reş : a n u m e , o întinsă piaţă internă, care să dea avînt industriei indigene, absorb in-du-i produsele, p r e c u m şi resurse naturale care să p o a t ă al imenta această industrie. A m b e l e ţări c a r e au apl icat

1 în cap., următor.

156 Şt. Zeletin

fără n i c i : un scrupul acest mercanti l ism. în f o r m a sa ex t remă, cu o tenacitate fără pi ldă şi o ero ică p u t e r e de sacrif iciu, îndepl ineau aceste condi ţ i i : ele s înt A n g l i a şi Statele U n i t e 1 .

R o m â n i a , înainte de război, părea sortită a d e v e n i o p r o v i n c i e agr icolă a G e r m a n i e i . Ce-i drept, suzerani­tatea capital i smului g e r m a n nu-i interzicea în p r i n c i ­p i u pol i t ica mercanti l istă, c u m încercase a face cap i ta­l i smul ' austriac. Dar iarăşi G e r m a n i a nu putea î n g ă d u i r idicarea t a x e l o r noastre v a m a l e în aşa fel ca să p r i ­m e j d u i a s c ă desfacerea p r o d u s e l o r ei pa pieţele r o m â n e . Ast fe l burghez ia r o m â n ă avu să descopere că p e n t r u o ţară m i c ă e m u l t m a i uşor a cucer i i n d e p e n d e n ţ a p o ­lit ică decît i n d e p e n d e n ţ a e c o n o m i c ă . Invazia capital is­m u l u i străin a fost, ia început , o c o n d i ţ i e a i n d e p e n d e n ­ţei noastre pol i t ice ; dar d u p ă realizarea acestui idea l , ; cont inuarea aceleiaşi invazii • d e v e n e a o p r i m e j d i e pen-, tara i n d e p e n d e n ţ a , e c o n o m i c ă , făcînd astfel i luzor ie şi pe c e a pol i t ică A ş a se lămureş te că n i m e n i n-a protestat^ pe la m i j l o c u l secolului din urmă, î m p o t r i v a « r o b i e i f ranco-eng leze» , pe c înd înaintea războiulu i .nostru de întregire a n e a m u l u i nici un strigăt nu era mai p o p u l a r î n R o m â n i a decî t acela î m p o t r i v a « r o b i e i e c o n o m i c e ger­m a n e » . De aceea, c înd A p u s u l a întins iarăşi r inîna. b u r ­ghez ie i noastre, ofer ihdu-se a-i crea în s c h i m b u l par­ticipări i la război a m b e l e condiţ i i ale i n d e p e n d e n ţ e i e c o ­n o m i c e , ad ică : înlăturarea suzeranităţii capital iste g e r | m a n e ş i lărgirea pieţei in terne pr in unitatea naţ ională a R o m â n i e i Mari, burghez ia r o m â n ă a pr imit , şi norc£f

cui î-a surîs. Astăzi piaţa internă s-a lărgit de la 137 903 km pătraţi l a 294 244 k m ; populaţ ia a l e cărei n e v o i t r e i b u i e satisfăcute s-a înmulţ i t cu a p r o a p e z e c e m i l i o a n e de suflete; resursele naturale au crescut în c h i p i n c o m -

.parabil faţă cu starea anterioară; forţa m o t r i c e s-a ridicat.

1 CUve Day observă despre mercantilismul american: «Pentru, o ţară mică în cuprins şi săracă în resurse, un proteeţionism cil acest caracter, restrîngînd relaţiile cu alte ţări, ar fi o zdrobii toare povară. Totuşi,- atât de mare este întinderea Statelor fjnijH şi atît de bogate şi felurite sînt: resursele în marginile lor, ca ele pot suporta izolarea mai bine decît oricare altă 'ţaţă a lumiifl Piaţa internă e • aproape o lume în ea însăşi». A hstory oi eoni77? erce, p. 570. •

II. Dezvoltarea socială a României de la 1866 pînă în prezent 157

de la 211 582 la 497 093 cai v a p o r 1 . Situaţia s-a s c h i m ­bat în m o d radical ş i t rebuie să inf luenţeze adînc m e r ­canti l ismul r o m â n . R o m â n i a n o u ă este o «entitate eco­nomică completă»2, adică are toate condiţ i i le une i vieţi e c o n o m i c e m o d e r n e .

24. D u p ă c e l e zise. se poate p r e v e d e a că burghez ia r o m â n ă va repeta p r o c e d u r a naţ iuni lor înaintate pe c î n d se aflau în aceeaşi situaţie: ea va căuta să t rans forme « R o m â n i a M a r e » într-o «Rom.ânie închisă», trăind pr in propri i le e i m i j l o a c e de p r o d u c e r e .

E drept că în t impul de faţă ţara noastră pare d e ­parte de acest ţel. încă în seco lu l X V I I A n g l i a se m u l ­ţumea, c u m am zis, cu ţesăturile e i inferioare, prohibind. . . intrarea s tofelor f ine franceze,3, iar la congresu l s ta te lor americane, ' c o n v o c a t după cîştigarea independenţe i , c î n d nici nu se putea v o r b i de o industr ie în Statele Unite , s-a înt împlat un fapt v r e d n i c a f i u r m a t de corifei i a l tor burghezii na ţ iona le : W a s h i n g t o n a apărut în ziua inau­gurării în haină de pos tav i n d i g e n « s p r e a da o neuitată învăţătură în m o d u l s i m p l u ş i e x p r e s i v care caracter i­zează pe acest m a r e o m , tuturor urmaşi lor săi în d e m - . uitate şi l eg iu i tor i lor . vi itori, pe ce cale t rebuie să se îmboldească propăş i rea ţări i» 4 . R o m â n i l o r le l ipseşte în prezent acest patr iot i sm e c o n o m i c , pr in care alte naţi­uni au pus temel ia mărir i i l o r actuale. D o m n e ş t e azi la noi mai cur înd s n o b i s m u l de a nu preţui decî t lucrur i exot ice şi rezultatul e că pieţele noastre sînt năvăl i te de mărfuri străine, pe c î n d fabrici le româneşt i lucrează încă sub puterea lor de p r o d u c e r e .

1 M. Manoilescu, Importanţa şi perspectivele industriei în noua Românie, p. 12. Autorul socoteşte sporul adus priri unire în forţele economice ale României la proporţia de 2,1—2,5 faţă de starea de mai înainte. . '

2 Vintiiă Brătianu, op. cit. p. 169; cursivele aparţin autorului. 3 Georges Bry, Histoire industrielle ei économique de l'An­

gleterre, p. 356. 4 Fr. List, Das nationale System der politischen Oekonomie,

p. 93.

158 Şt. Zeletin

Dar se c u v i n e . totodată să nu p i e r d e m din vedere , că n ic iodată această înc l inare p e n t r u p r o d u s e străine nu a ameninţat m a i mul t e c o n o m i a noastră naţ ională ca în prezent . Or ice sforţări ale b u r g h e z i e i r o m â n e de a ieşi d i n anomal ia e c o n o m i c ă actuală nu p o t d u c e decî t l a m i j l o c u l consf inţ i t d e exper ienţa seculară : crearea « R o ­m â n i e i închi se» , a une i insule e c o n o m i c e r o m â n e în t re D u n ă r e , Nistru şi Tisa, care să-şi a jungă ei însăşi. S i ­tuaţia- noastră prezentă îndreptăţeşte a t rage încheierea că burghezia se va î n d r u m a pe această cale .

N o i l e noastre n e v o i v o r c r e a R o m â n i e i ş i f o r m u l a u n u i n o u ideal naţional, în c a r e să se c o n c r e t i z e z e as­piraţii le v i i toare ale r o m â n i l o r . Istoria burghez ie i arată, la n o i ca şi aiurea, că ideo log ia naţionalistă e, în o r i c e e p o c ă , expres ia nemi j loc i tă a n e v o i l o r burghez ie i d i n acel t imp. Idealul unei R o m â n i i unitare neatîrnate pent ru c a r e au luptat români i pînă în d e c e n i u l a l optulea era expres ia n e v o i l o r procesu lu i de circulaţ ie la c a r e se r e ­

d u c e a u pînă atunci elementele, b u r g h e z e ale e c o n o m i e i noastre. T e t astfel idealul unităţii n e a m u l u i , pentru care' s-a luptat de atunci î n c o a c e , e x p r i m ă n e v o i l e procesu lu i de producţ ie , care în lărgirea sa treptată cere ş i lărgi­rea graniţe loi ş i i m p u n e f o r m u l a t rebuinţe lor sa le c a ' ideal naţional. La noi , ca pretut indeni, idealul unui stat na ţ iona l r o m â n , ale cărui graniţe să s e , a c o p e r e cu înt in­derea Însăşi a naţiunii noastre, e un p r o d u s al b u r g h e ­ziei în p r o c e s de naştere.

A c u m , după ce burghez ia r o m â n ă a îndepl ini t f o r ­m u l a trecută a idealului ei naţional, c a r e va f i f o r m u l a v i i toare, pe care va i m p u n e - o ţării noastre, ca m i j l o c de:: u n i r e a tuturor spir i te lor şi c o n c e n t r a r e a aspiraţi i lor naţ iuni i? E vădit că această f o r m u l ă va e x p r i m a n o i l e ei n e v o i 'mercanti l iste, şi acestea s înt : lupta împotriva capitalismului străin şi tendinţa de a dezvolta propriile noastre forţe productive în aşa măsură, ca să satisfacă toate nevoile neamului nostru, fără concurs din afară.

G e r m a n i i , pe c î n d se aflau în aceeaşi fază de e v o l u ­ţie, au dat idealului lor mercant i l i s t f o r m u l a : « G e r m a n i a p e n t r u G e r m a n i » . N o i s o c o t i m c ă idealu l une i « R o m â n i i

II. Dezvoltarea sociala a Rimâniei de la 1866 pînă în prezent 159-

î n c h i s e » ar c o r e s p u n d e m a i b i n e stării sufleteşti ac tua le : acelei indispoziţ i i ce a pătruns astăzi p î n ă în straturi le c e l e m a i adînci ale p o p o r u l u i faţă de p r i m e j d i a ce a m e ­ninţă e c o n o m i a noastră sub invazia p r o d u s e l o r străine. D a r -formula care va da v i i torului nostru ideal naţ ional se înţe lege că e de puţ in interes : căci, o r i c e f o r m u l ă va îmbrăca, acest ideal va avea acelaşi m i e z mercanti l i s t , în c a r e se concentrează n e v o i l e prezentu lu i ş i care va dicta aspiraţiile v i i torului .

V III. EVOLUŢIA

CAPITALISMULUI R O M Â N ŞI PREFACERILE CLASEI S T Â P l N I T O A R E

Structura socială a României în faza de tranziţie: 1. A l c ă ­tuirea şi rolul istoric al puterii centrale în naşterea burgheziei . M, Origini le şi dezvol tarea birocraţiei r o m â n e . 3. Raportur i le între puterea centrală şi birocraţie. 4. Urmăr i le alianţei puteri i centrale cu birocraţ ia : 5. Cont inuare : U r m ă r i l e alianţei între p u ­terea centrală şi birocraţie. 6. Militarismul r o m â n şi rolul său is­toric. 7. Soarta aparatului nostru central izator de guvernare în urma dezvoltării e c o n o m i e i capitaliste.

Noua clasă stăpînitoare şi baza ei economică: 8. Dezvol tarea marii f inanţe r o m â n e . 9. Aspiraţi i le mari i finanţe, în prezent : poli t ica de naţionalizare a capitalului şi însemnătatea ei isto­rică. 10. Tendinţa mari i f inanţe de a absorbi industria naţională; supremaţia e c o n o m i c ă şi pol i t ică a mar i lor financiari.

Adaptarea regimului politic parlamentar la structura, socială o României: 11. Tăgăduirea caracterului de clasă a part idelor polit ice r o m â n e ; pr icini le . 12. Originea part idelor n o a s t r e ^ p o -litice şi caracterul lor social. 13. Orientarea vieţii noastre p o ­litice de sus în jos; rolul birocraţiei . 14. Prefaceri le pol i t ice în noua eră a r e f o r m e l o r ; perspect ive de viitor.

ta*. ...

' a) Structura socială a României în faza ds tranziţie

1. Cea mai tu lbure latură în dezvol tarea b u r g h e z i e i noastre e n e î n d o i e l n i c prefacerea clasei s.tăpînitoare. T u l ­bure în sine, înfăţişarea acestui p r o c e s a fost- întunecată încă mai mul t p r i n in t roducerea fără critică a teor ie i marxiste a lupte lor de clasă. S-a v o r b i t şi la noi pînă la saturaţie de o luptă între burghezie şi b o i e r i m e şi aceasta pentru lămurirea unei per ioade is tor ice c înd ţara n o a s ­tră nu avea nici burghezie , nici b o i e r i m e . De, aici, se î n ­ţelege, nu putea ieşi nici o lumină. Totuşi , fără o l i m ­pezire . depl ină a procesu lu i de t ransformare a - c lasei noastre stâpînitoare e peste putinţă a înţelege c e v a d in dezvol tarea vieţi i noastre sociale de la 1830 pînă în p r e ­zent. .A.G eastă t ransformare însă nu e decî t re f lexul s o -

.oial-polit ic al transformări i adinei e c o n o m i c e : a proce­sului de dezvoltare a capitalismului român. D e a c e e a

Cercetările noastre asupra evoluţ ie i e c o n o m i c e ne v o r da m i j l o c u l de a pă t runde şi evoluţ ia vieţii sociale şi polit ice.

Capital ismul r o m â n , în, f o r m e l e sale pr imit ive, a fost destul de putern ic spre a prăbuşi v e c h e a clasă stăpîni-toare, dar s-a arătat destul de slab spre a în temeia în l o c u l acesteia o n o u ă clasă stăpînitoare (. Am cercetat de aproape acest f e n o m e n în întîiul nost ru capitol . De la, 1830 pînă la 1860, deci n u m a i în t i m p de trei decenii, cămătăria născută în u r m a invaziei e c o n o ­miei băneşti a ruinat v e c h e a b o i e r i m e , fără a p u t e a crea o burghezie destoinică de guvernămînt . Şi de

nici nu i se poate face o imputare, căci nu aceasta e

164 Şt. Zeletin

mis iunea socială a f o r m e l o r infer ioare ale capi ta l i smului : e le distrug, nu creează;, de aceea s ingur capitalul de c a ­mătă şi de c o m e r ţ nu era în stare să dea naştere u n e i clase capitaliste naţionale, care să fie în măsură a c o n ­d u c e ţara. Cu atît mai mult, cu cît aeeste f o r m e ale c a ­pitalului se aflau pe atunci în mî ini le u n o r străini fără dreptur i pol i t ice . :

Ş-a întâmplat atunci la noi acelaşi lucru c a r e se î n -t împlă de regulă la începutur i le b u r g h e z i e i : a inter­v e n i t o stare de provizorat , în care ţara a trebuit să-şi creeze un m i j l o c de a se c î rmui fără o clasă cîrmuitoare.. ' Şi acest m i j l o c s-a văzut : el a fost întemeierea u n e i forţe-centrale, rare sâ ţină sub tutelă întreaga societate î n c ă m i n o r ă . I n A p u s , c u excepţ ia Angl ie i , această forţă c e n ­trală a îmbrăcat f o r m a m o n a r h i e i « l u m i n a t e » , la n o i ea s-a concentra t într-o ol igarhie pol i t ică. Dar atît o l igar­hia română, cît ş i m o n a r h i a apuseană stau s u b inf luenţa idei lor l iberale şi guvernează în interesul burgheziei , a cărei funcţie socială o îndepl inesc pînă ce aceasta d e ­v i n e matură. M o d u l lor de g u v e r n ă m î n t îşi găseşte e x ­presia într-un sistem de măsuri pe care l-am d e s e m n a t ca « m e r c a n t i l i s m » ş i l -am urmări t d e r a p r o a p e în capitolul, d i n urmă.

Care sînt m i j l o a c e l e de g u v e r n ă m î n t ale forţei c e n ­trale? Capital ismul, care o aduce în fiinţă, are gri jă să-î c reeze ş i aceste mi j loace . Ele' sînt în n u m ă r de d o u ă : a) birocraţ ia şi bj mil i tarismul. Forţă centrală, b i rocra ţ ie , mil i tar i sm — aceste trei e l e m e n t e de g u v e r n ă m î n t d i n per ioada de tranziţie de la v e c h i u l la n o u l r e g i m sînt strîns legate într-un sistem întreg. Am urmăr i t procesul, de naştere a ol igarhiei şi s istemul ei pol i t ic ; rămînej să c e r c e t ă m şi c e l e două mi j loace pe care se bazează. acest, s istem.

2. Mul t defăimată b i rocraţ ie română, s ingura pent ru care. reaeţinnea credea că e înzestrat n e a m u l nostru, are în realitate o viaţă din cale afară de s c u r t a r e a s-a n ă s ­c u t ş i dezvoltat abia după anul 1830. îna inte de acea­stă dată nu poate f i v o r b a la n o i de o b i rocraţ ie ca factor social, clin temeiul l i m p e d e că o armată de funcţ ionari plătiţi nu se naşte decât' după înt inderea e c o n o m i e i bă­neşti. Şi aceasta s-a născut la n o i abia după ce, de la

III. Involuţia capit. român şi prefacerile clasei stăpînitoare 155

«1. 11. i de mai sus, capital ismul străin a forţat Pr incipate le ' • .i Intre în legături c o m e r c i a l e cu el.

Două sînt pr ic ini le care au dat dezvoltări i b i rocraţ ie i i umane un t e m p o ver t ig inos : una e dezvol tarea însăşi n e c o n o m i e i noastre băneşti, care a luat un m e r s atît de i ' S " ' d e ; aha, şi cea mai de seamă, e distrugerea v e c h i i noastre industrii naţ ionale pr in c o n c u r e n ţ a capitalistă» . . n e a aruncat pe meseriaşii r o m â n i în sarcina bugetu lu i . Ali l . de departe s-a ajuns în această privinţă, încî t p r i n deceniul al optulea al veaculu i d i n u r m ă cine se năştea Mini/m şi nu putea să poarte sapa, nu avea alt m i j l o c de

Klstenţă decît acela de a-şi deschide un colţ din b u g e t . 1 'iei capital ismul ruinase or ice m i j l o c de viaţă p r o d u c t i v ă

ţii oraşe. Cel dintâi' pas în alcătuirea birocraţ ie i r o m â n e p a r e

(i I 11 făcut R e g u l a m e n t u l Organic. « î n c e p u t u r i l e de o r -•inizaţie (făcute de R. O.) ale statului m o d e r n , pe l îngă I I scrie de alte nevoi , m a i creează şi o clasă de funcţio-Mri necunoscută pînă atunci, câre avea să fie a l imentată din venituri le ţării. Pent ru toate acestea se cerea m i j -Bnce mai din be lşug ca pînă a t u n c i » 1 .

Se înţelege; ş i aceste mi j loace le dădea e c o n o m i a b â -f t îmscă, a n u m e taxe le strînşe din s c h i m b u l nostru de m ă r ­furi cu străinătatea. Pe măsură ce se act iva s c h i m b u l e x -i' rn, creşteau şi v e n i t u r i l e statului, pr in aceasta se lăr-

,i birocraţia, cre îndu-se astfel temel i i le sociale ale unei l'irţe poli t ice centrale si a totputernice.

I )ar pe l îngă veni tur i mai t rebuiau şi o a m e n i p e n t r u BOul aşezământ care găsise Ia n o i un m e d i u social atît de prielnic. De u n d e erau recrutaţi t inerii noştri b i rocra ţ i?

pnopol arată că după R e g u l a m e n t u l O r g a n i c s-a sta­ţi Iii, în ţările r o m â n e un curent de părăsire a m e s e r i i l o r •>l de aspiraţie către ranguri le boiereşt i 2 . Aceş t i bo ier i Bdicaţi din straturile « p r o s t i m i i » erau e l e m e n t e l e d i n '

1 C. I. Băicoianu, Istoria politicii vamale si comerciale I,

- «Părăsirea îndeletnicir i lor industriale de p o p o r u l r o m â n Itatează de la Regulamentul Organic încoace. Boierii fiind prin i il regulament singurii oameni protejaţi în ţările române, se năs-

i ii un curent care sporea pe fiece zi numărul boierilor, dezbinînd Ucontenit elemente din clasele inferioare ale societăţii, pe::tru I Ir înălţa la treapta invidiată a privilegiaţilor. Fiul neguţătorului, ni meseriaşului îşi dădea toate ostenelile lumii pentru a dobîndi

166 Şt. Zeletin

care se îngroşaţi rindurile b i rocraţ ie i : aceasta se lărgea de la î n c e p u t în dauna meser i i lor orăşeneşti, ce le m a i g r e u lov i te pr in invazia mărfur i lor străine. N o u l candidat la o carieră, în l o c de a mai intra într-un atelier şi a î m ­brăţişa o îndeletnic i re product ivă , găsea că e mai n i m e ­rit să-şi deschidă uşile u n e i cancelar i i , prefăcîndu-se într-un parazit al bugetului . Astfel b irocraţ ia noastră c r e s c u cu aşa repezic iune, că pe la m i j l o c u l v e a c u l u i t r e ­c u t deveni o forţă socială hotărîtoare, care a v u ro lu l ei în prăbuşirea vechiu lu i r e g i m 1 .

Această părăsire a ocupaţ i i lor p r o d u c t i v e de către .straturile de jos spre a intra în cadrele b irocraţ ie i para-, zitare î n c e p u pe nebăgate în seamă, spre a se încheia în strigătele de alarmă ale tuturor. P u n c t u l c u l m i n a n t al acestui p r o c e s de b i rocrat izare a generaţi i lor, care altfel t rebuiau să aibă un rost în producţ ia naţională, e atinşi în perioada de la 1876—1886, în t impul d o m n i e i c o n v e n - j ţiei cu Austr ia. De astă dată pusti ir i le c o n c u r e n ţ e i capita­l i smului s înt atît de grozave, că meseriaşi i s inguri sînfc? siliţi să se mişte ca clasă, să ceară ocrot i rea statului, ară-; t ind că tovarăşi i l o r izbiţi de concurenţă devin mur i tor i de f o a m e şi sînt nevoi ţ i să se facă funcţionari 2 . . Aceas tă ocrot i re nu li s-a putut acorda, d a r ' e r a şi prea t îrziu: pro-îj cesul î n c e p u t se încheiase. M e s e r i a ş u l ' c a clasă orăşenească dispăruse, făcînd l o c unei vaste birocraţi i , care dă încă'

pece tea caracterist ică oraşelor noastre 3 . Meseriaşi i noştri au avut dec i aceeaşi soartă, pe care

o creează peste tot concurenţa capitalistă p r o d u c ă t o r u l u i neatîrnat: ei au căzut în stare de proletariat. D a r pe eînej în ţările cu capital ism p r o p r i u aceşti meseriaşi ruinaţi d e v i n m u n c i t o r i salariaţi de fabrică, proletari i noştri m a v e a u alt m i j l o c de viaţă, decî t bugetul ţării: ei d e v e niră proletari ai condeiului, d u p ă expres ia atît de feri-

un titlu do boierie şi se mîndrea eu şătrăria sau slugeria mai mult decît un postelnic cu boieria lui de sute de ani.» Siudi; economice, p. 95. '•

1 Radu RQ'setti,' Pentru cc s-au răsculat ţăranii, p. 433. 2 Vezi C. I. Băico.anu, op. cit., p. 223. 3 «Clasa de mijloc a dispărut, ea s-a .schimbat într-o clas

de proletari ai ccmdeiului, fără nici o însemnătate pozitivă .î stat, o clasă de tulburători de meserie.» Eminescu, Influent austriacă asupra românilor din Principate, în Scrieri politice s literare. I. Ed* Mir.arva. a. 97.

III. Evoluţia eapit. român şi prefacerile clasei stăpînitoare 167

cită a lui E m i n e s c u . Iar meseriaşi i evrei , care erau e x ­cluşi de la funcţi i le publ ice, nu m a i aveau alt m i j l o c de a si salva existenţa decît părăsirea ţării noastre. Ei n ă v ă ­liseră la n o i o dată cu invazia capital ismului, care le crease aici un s p o r n i c teren de exploatare ; a c u m tot capi ta l i smul Ic ruinase acest teren, si l indu-i să emigreze 1 . Nu) e d e c î t lucru firesc că emigrarea evre i lor în proporţ i i î n s e m n a t e n început d u p ă anul 1880 2 , adică după ce c o n c u r e n ţ a străină încheiase procesul de distrugere a meser i i lor române.

Aşadar r o m â n i i nu s-au făcut b irocraţ i nici de p lăcere , Jllci din l ipsa destoinicei pentru m u n c a product ivă, c u m nc-au făcut să c r e d e m zef lemele le reacţ iuni i : e i au fost siliţi a căuta salvare în această, ocupaţ ie parazitară, fiindcă producţ ia orăşenească fusese ruinată. D a r reacţ i­onarii noştri, după ce au grăbit ei înşişi această ruină p r i n convenţ ia cu Austria, s-au năpust i t în u r m ă cu imputăr i amare asupra meser iaş i lor noştri, f i indcă îşi părăseau vechea îndeletnic i re . T o t d in s înul reacţiunii ne-a ră­mas ca m o ş t e n i r e ş i d ictonul, lap idar în formă, dar su­perficial în fond, că « r o m â n u l se naşte bursier, trăieşte funcţionar şi m o a r e pens ionar» . D i c t o n u l meri tă să ră-mînă ca o d o v a d ă pentru generaţi i le v i i toare de felul c u m aceşti o a m e n i îşi j u d e c a u ţara şi n e a m u l .

3. Se înţe lege d in cele zise că birocraţ ia r o m â n ă s-a născut şi s-a întărit înainte de alcătuirea puteri i centra le . Lucrul e firesc, căci o armată de funcţionari ia fiinţă după naşterea e c o n o m i e i băneşti, dar o putere centra lă nu poate pr inde rădăcini decî t pe încetul ş i cu a n e v o i e , înseamnă deci a întoarce evoluţ ia istorică de-a-ndoaselea, rînd se i m p u t ă reg imulu i nostru o l igarhic că ar f i c reat funcţionarismul, c u m fac atîţi scriitori, ş i după ei C. D o -brogeanu-Gherea . Contrariul e adevărat : b irocraţ ia e forţa care a spri j init în c h i p hotăr î tor alcătuirea o l igar­hiei r o m â n e . C î n d ol igarhia a intrat în viaţă ca p u t e r e centrală, d u p ă 1866, birocraţ ia era încă mai d e m u l t o

1 A. C. Cuza, Meseriaşul român, p. 26. 2 «Emigrarea evreilor orientali în America a fost aproape

nulă înainte de 1870. între 1870 şi 1880 ea a crescut, dar nu a devenit însemnată decît numai după 1880,» G; Bogdan-Duică, /'"lânii şi Evreii, 1913, p. 236.

168 Şt. Zelet in

forţă socială ele însemnătate hotărî toare. Care e deci .ra­p o r t u l i s tor ic între aceşti doi factori social-pol i t ic i care-şi împar t încă c o n d u c e r e a R o m â n i e i ?

In p r o c e s u l de t rans formare a v e c h i u l u i reg im, b i r o ­craţ ia j o a c ă un ro l covârşitor. Funcţ ionar i i sînt o pătură socia lă neutră; e i nu au legături de interese e c o n o m i c e cu c lasele sociale, stau deasupra l o r ca forţă p r e c u m p ă ­ni toare ş i înlesnesc în acest c h i p p r o c e s u l de tranziţie de la v e c h i u l la n o u l r e g i m 1 . Ace laş i l u c r u s-a petrecut la noi. Cînd evoluţ ia socia lă a născut un g r u p r e v o l u ­ţ ionar l ibeia l , acesta era prea ne însemnat la- n u m ă r spre a putea înt repr inde s ingur marea operă a dărîmării v e ­chiu lu i reg im. De ăceeâ b o i e r i m e a revoluţ ionară fu n e ­voită să-şi lărgească r înduri le cu un n o u tovarăş, n u m e ­ros, energic, fără scrupule, d o r n i c d e . parvenire ş i pe acesta î l găsi -tocmai în clasa proletar i lor c o n d e i u l u i 2 : D a c ă revoluţ ionar i i aveau n e v o i e de energia ş i forţa n u ­m e r i c ă a acestora, apoi nu e mai puţ in adevărat că şi birocraţi i a v e a u n e v o i e de realizarea pr inc ip i i lor l iberale revo luţ ionare . Căci pe această cale p u t e a u dărîma toate stavi lele p e care pr ivi legi i le vechiu lu i regiei le, r idicau înaintea năzuinţe lor lor de parvenire . A m b e l e aceste pă­turi sociale t rebuiau să se unească pr in nevoia f irească ce s imţeau una de alta.

Deşi revoluţ ionar i i noştri au găsit b i rocraţ ia în fiinţă şi s-au ajutat de forţa acesteia spre a-şi crea situaţia în c a r e trăiesc pînă astăzi: aceea de ol igarhie dominantă, totuşi odată intrată în viaţă, ol igarhia a deveni t Ia rîn-dul ei pîrgliia caro a r idicat birocraţ ia pînă la proporţ i i groteşt i . S-au făcut asupra acestui f e n o m e n .zeflemele de

1 W. Sombart , Der. moderne Kapitalismus, ed. III, voi . II, 2 , p . 1097

2 R a d u Rosetti, o p . cit., p. 246. — I. C. Brăt ianu face urmă­toarea interesantă mărturis ire: « C î n d naţiunea r o m â n ă începu o p e r a cea m a r e a reconstruiri i Românie i , este învederat că nu; putea să-şi a leagă mandatari i cărora trebuia să le încrează o p e i ra regenerării după faptele lor, ci mai mult după făgăduinţele l o r şi chiar după oarecare presupuner i mai .mult sau mai puţin t e m e i n i c e . . .

Nu se p o a t e nega că acest mare rău este nedezl ipi t de oria eare început, este inerent tuturor e p o c i l o r de renaştere, care sg! p o t numi, în, ceea ce priveşte p e ' i n d i v i z i , t impii înceVcărilor», Din scrierile şi discursurile lui I. C. B., I, p. 251.

ML Evoluţia capii, român şi prefaceri le clasei stăpînitoare J.ggi

ajuns: toţi o ştim. D a r iarăşi toţi. s î n t e m în măsură a ne du seama că zef lemele le nu p o t lămuri un f e n o m e n s o ­cial de aşa vast cuprins . T r e b u i e să c ă u t ă m în însăşi dtructura e c o n o m i c ă a societăţii noastre pricina- adîncă care a silit puterea centrală să se prefacă- într-o maşină., automată de birocraţi parazitari .

Exper ienţa trecutului arată că de cîte ori clase s o ­ciale întregi s înt e x c l u s e de la p r o d u c ţ i e p r i n însăşi evoluţia de fapt şi silite a cerşi fără de v o i e , statul -tre­buie să se însărcineze cu întreţ inerea acestor m a s e de populaţie, spre a le feri de pieire. A s e m e n e a pături so­ciale sînt si l ite a d e v e n i paraziţii societăţii, trăind d i n sudoarea claselor p r o d u c t i v e . Ast fe l s-a înt împlat cu ţărănimea latină, după ce cămătăr ia a scos-o din p ă ­ru întub ei s tăvechi prefăcînd-o- în p l e b e : statul a t r e b u i t sa poarte de grijă acestei clase, care căzuse v i c t i m a p r o ­cesului de dizolvare a vechi i societăţi r o m a n e 1 . T o t astfel s a înt împlat cu ţărănimea engleză, în î m p r e j u r ă r i ana-loage: după ce stăpînitori i de moşi i e x p r o p r i a r ă pe ţă­rani în masă, statui a t rebuit să v ină în ajutorul a c e s t o r muritori de foame, printr-o legiuire specială refer i toare la săraci. Nobi l i i francezi, ruinaţi pr in dezvol tarea b u r ­gheziei, au căzut iarăşi în sarcina societăţi i, c a r e p r e ­c u m se ştie a trebuit să-i întreţină pr in pens iuni sau funcţiuni fără fiinţă2. A c e l a ş i lucru s-a înt împlat şi cu nobi l imea spaniolă 3 .

Cel ce urmăreşte evoluţ ia e c o n o m i c o - s o c i a l ă a R o m a -11 lei în a doua jumătate a veaculu i X I X se p o a t e î n c r e ­dinţa lesne, că statul r o m â n avea de rezolvat, m a i ales. în perioada de la 1866—1890, o p r o b l e m ă socială to t atît ele vastă şi g ravă : aceea de a întreţ ine popula ţ ia o r a ş e l o r

noastre scoasă din cadrele producţ ie i naţ ionale. S-a v ă z u t i ntn concurenţa capital i smului străin a ruinat v e c h e a noastră industr ie naţională, r e d u c î n d întreaga popula ţ ie de la oraşe la o viaţă neproduct ivă , parazitară. Statul :i

trebuit să v ină în a jutor acestei populaţ i i — o vict imă.

' R. v. P ö h l m a n n , op.- cit., II, p. 440. La un t i m p n u m ă r u l proletari lor întreţinuţi de s ta tu l r o m â n se r id ica la 320 000.

2 Jean - Massart et Emile V a n d e r v e l d e , Parasitisme organi­que et parasitisme social, Paris, 1898, p. 38.

3 M. J. Bonn, Spaniens Niedergang, Stuttgart, 1896, p. 5 3 — p8.

170 Şt. Zeletin

n e v i n o v a t ă a capital i smului — , fer ind-o pr in m i l a p u b l i c ă de a pier i de f o a m e . Şi f o r m a sub care a acordat statul nos t ru această milă, se şt ie: el a creat paraziţ i lor orăşeni funcţii, i-a prefăcut în birocraţ i . Aceas tă soluţ ie a crizei s o c i a l e avea ş i fo losul că o r i c e n o u b i rocra t parazit era u n n o u c l ient pol i t ic al ol igarhiei . D a r a v e d e a numai în. acest motiv politic pr ic ina naşterii b i rocraţ ie i r o m â n e şi a înv inovăţ i ol igarhia că a creat această f o r m ă de para­z i t i sm social, a semenea at i tudine s o c i o l o g i c ă are tot atîta raţ iune ca şi a c e e a de a căuta cauzele f e n o m e n e l o r na­turii în intenţi i le oameni lor .

4 . C o n l u c r a r e a revoluţ ionar i lor r o m â n i cu pătura b i ­rocrat ică la desfiinţarea vechiu lu i r e g i m şi crearea ce lu i n o u , strînsa lor legătură în ocî>rmuirea acestuia d in ur­mă a dat naştere unei pre judecăţ i s o c i o l o g i c e foarte răs-pîndită, dacă nu chiar obştească: a n u m e , aceste d o u ă forţe sociale deoseb i te au fost pr iv i te ca u n a singură. P e n t r u E m i n e s c u , c u m s-a văzut, scribii sau proletar i i c o n d e i u l u i a lcătuiesc n o u a clasă stăpînitoare, c a r e a u z u r ­pat în societatea r o m â n ă ro lu l vechi i bo ier imi . Şi aceeaşi părere se va d e s c o p e r i peste tot în s înul reacţ iuni i : bi­rocraţie şi- oligarhie apar aici ca unul şi acelaşi fac tor social .

Aceas tă părere, căreia crit ica reacţiunii i-a creat o aşa p u t e r e de conv ingere , e pe de-a-ntregul greşită. Bi~^ rocraţ ia n-a fost şi nu poate fi n ic iodată o clasă stăpî­nitoare. E drept că ea joacă în era de prefacere socială de la v e c h i u l la n o u l r e g i m un m a r e rol social, dar ca s implă unealtă de stăpînire. Deasupra armatei b i rocrat ice stă forţa centrală, m o n a r h i c ă ori ol igarhică, care c o m a n d ă . Şi t rebuie să se facă o strictă deoseb i re între aceşti doi factori . Căci pe c înd birocraţ ia oficială e sortită să-şi p iardă însemnătatea social-pol i t ică paralel cu dezvol ta­rea capital ismului, ol igarhia are un m a r e v i i tor : ea al­cătuieşte g e r m e n e l e din care se p lămădeşte în m o d t rep­tat burghez ia naţională r o m â n ă , clasa cu adevărat stă-; pîni toare.

Confuzia între aceste două pături sociale a dat n a ş ­tere unui p e s i m i s m care arată în m o d u l cel mai vorbitor, p înă u n d e a m e r s ignoranţa şi lipsa de s imţ istorie cu care români i s-au j u d e c a t pe ei înşişi. Birocraţ ia noas-;

III.Evoluţia capit. român şi prefacerile clasei stăpînitoare 171

Ita a veni t pe l u m e cu toate păcate le m o r a l e i n e r e n t e .n •( 'stei clase de paraziţi sociali . Nu a v e m de g înd să ne o c u ­pam cu mora la acestor oameni , căci degenerarea parazi ţ i lor sociali e un fapt îndeobşte c u n o s c u t 1 . S ingura m î n g î i e r e pentru noi e că, în v r e m u r i l e ei de înflorire, b i rocraţ ia a fost pretut indeni aşa c u m e astăzi în ţara noastră. D e s ­pre b irocraţ ia franceză de la sfîrşitul vechiu lu i regim, arată T o c q u e v i l l e că ea luase aşa proporţ i i , înc î t i m e n s a majoritate a funcţ ionari lor nu aveau nici un rost şi n ic i I pr icepe ie în funcţia lor ; de aceea trebuia de f iecare funcţie cî te un indiv id c a r e să l u c r e z e pentru toţi c e i b stăteau degeaba. Cit pr iveş te moral i tatea acestei ar­mate de birocraţ i care se r idică peste tot pe ruinele v e ­l inului reg im, despre aceasta- îşi poate face or ic ine, o idee din cercetăr i le lui S o m b a r t : acest e c o n o m i s t c o n ­sacră un capi tol aparte spre a arăta că hoţia, frauda, delapidarea funcţ ionar i lor acestor v r e m u r i a lcătuiesc imul din m i j l o a c e l e de a c u m u l a r e pr imit ivă a capitalului, l e c i j o a c ă un r o l social în p r o c e s u l de naştere a cap i ta­lismului m o d e r n 2 . Nu e decî t f iresc că birocraţia r o m â n ă im putea fi. altfel. îndeosebi , e c o n o m i s t u l care în viitor­i i va o c u p a cu procesu l de formaţ ie a capita l i smului lomân va trebui să facă un l o c deoseb i t f r a u d e l o r p r i ­lejuite de războiu l nostru de re întregire a n e a m u l u i , a r , ' s t e a alcătuind un vast m i j l o c de acumulare de capi-feluri 3 . Dacă aceste capitaluri se strîng în dauna ţării si pe căi piezişe, aceasta nu p r e j u d e c ă înt ru n i m i c v i i toa-jjşa lor funcţie socială. Capitalul apare peste tot, c u m zice M a r x , p i c u r î n d de m u r d ă r i e ş i sînge, iar i s tor icul englez Seely, o c u p î n d u - s e de c r i m e l e în care se învă lu ie începuturi le capital i smului englez, face observaţia n i m e ­ri lă că în dezvol tarea naţiuni lor nu e nici o raţ iune c a r e ar dovedi că ceea ce a fost adunat p r i n c r i m e de o g e ­neraţie va f i p ie rdut de generaţ i i le v i i toare.

S-a înt împlat însă la noi faptul caracter is t ic că pr i­vi ndu-se birocraţ ia noastră drept « n o u a clasă s tăpîni-

' J. Massart et Em. Vandervelde, op. cit., p. 101, 127. 1 Der moderne Kapitalismus, I, 2, p. 664. Foarte'interesante

Bte asupra moralităţii birocraţiei spaniole a adunat Bonn op i a , p. 98 si Urm. " '

•' O schiţă scurtă în această privinţă, sub titlul -«Furt econo-" i ' . ' $i furt juridic» am încercat în revista „Independenta Econo-liiiia», an. V, no. 12.

172 Şt. Zeletin

t o a r e » , care ar f i moşteni t locu l vechi i boier imi, toate p ă c a t e l e celei dinţi i au fost puse în lumină ca tot" atîtea p ă c a t e ale clasei noastre c o n d u c ă t o a r e . Se părea astfel că burghezia r o m â n ă s-a născut putredă, grea de vicii," o b o s i t ă de viaţă şi setoasă de destrăbălare; toate păcate a l e e l e m e n t e l o r socia le care trăiesc fără m u n c ă . Ce v i i tor p u t e a să garanteze ţării o asemenea clasă socială?

Decî t , această p o v e s t e atît de tristă se spunea naţiu­n i i noastre într-o v r e m e c înd ea nu avea n ic i u r m ă de b u r g h e z i e naţională şi se repetă astăzi, c î n d clasa noas-t t ră b u r g h e z ă se află abia în formaţie, nevoi tă a recurge î n c ă la a jutorul altor forţe sociale, de a căror moral i tate nu poate f i făcută răspunzătoare. M o r a l a burgheză e una s i n g u r ă : aceea a m u n c i i sobre, s istematice, cumpătata] ş i e c o n o m e , aşa c u m i m p u n n e v o i l e capitalizării . A s e ­m e n e a morală publ ică nu va putea avea ţara noastră d e c î t a t u n c i c î n d burghez ia naţională se va lărgi ş i în«j tări îndeajuns ca clasă spre a se putea lipsi în condu-3 ce.rea ţării de e l e m e n t e l e parazitare pe care i le-a pus p e u m e r i dezvol tarea e c o n o m i c ă .

5. D a r rolul birocraţ ie i în viaţa noastră publ ică nu s-a mărgini t a pr ic inui falsificarea c o n c e p ţ i e i asupra p r o ­pr ie i noastre clase b u r g h e z e : ea a adus ş i .nea junsul mal ' g r a v de a falsifica pe dea-ntregul pînă şi sensul istoricj al pol i t ici i burgheze care stă la baza edif iciului s o c i a l a l R o m â n i e i m o d e r n e ş i pr in aceasta însăşi societatea; noastră m o d e r n ă . N e - a m lămuri t pe larg, într-un întreg; capi tol , asupra polit ici i b u r g h e z e a ol igarhiei noastre, In ro lu l e i de tutore a l clasei noastre b u r g h e z e încă m i | noră, ea a vegheat cu sîrguinţă la interesele capitalis-i' m u l u l r o m â n , printr-o pol i t ică mercanti l i s tă consecventă ; şi a rmonică, a cărei bază materială era s c h i m b u l nostrţjj cu străinătatea.

Dar, din n e n o r o c i r e , activitatea pol i t ică a oligarhiei noas t re nu s-a putut mărgini la dezvol tarea şi p e r f e c t ţ ionarea mercant i l i smului român, k c a r e rămîne meritul,! ei i s toric real. Căci ea avea de dus încă o povară, pe care» i-o legase de gît evoluţ ia e c o n o m i e i noastre n a ţ i o n a l e i a n u m e populaţ ia noastră orăşenească, redusă d e c o n c u ­renţa străină ia starea, de proletariat . C u m că aceasta popula ţ ie a fost altoită pe bugetu l ţării, de aici nu si

III. Evoluţia capit. român şi prefacerile clasei stăpînitoare 173

poate face n i m ă n u i o i m p u t a r e ; căci o r i c i n e ar f i avut atunci în mînă c o n d u c e r e a t reburi lor obşteşti, ar f i fost nevoi t să facă la fel. D a r era vorba să se găsească for­mula fericită prin care să se leg i t imeze în faţa naţiunii aceste cheltuiel i şi să se c reeze totodată m i j l o c u l de a înmulţ i n u m ă r u l s lu jbe lor potr iv i t cu creşterea prole ta­riatului orăşenesc. S p r e acest s c o p s-a recurs la p r e ­textul stîngaci, ca să nu-i z i c e m grotesc, de a pre t inde

că pe această cale se i n t r o d u c e «c iv i l i za ţ ia» apuseană la n o i : de cîte ori se s imţea n e v o i a de a mi lu i un n o u g r u p de paraziţi, se cop ia o n o u ă instituţie străină, c re în-du-se o n o u ă serie de slujbe. în acest c h i p se spunea ţării că se lucrează la clădirea, edif iciului culturi i r o ­mâne. L u m e a noastră a luat chiar în serios acest straniu pre text ş i s-a petrecut atunci f e n o m e n u l unic, că î m ­potr iva acestui fel de cultură s-a r idicat tot ceea ce era om cult la noi . A ş a ş-a născut «spir i tul c r i t i c » în cultura noastră, ai cărui reprezentanţi au izbutit să c o n v i n g ă publ icul r o m â n că cul tura noastră — ce z ic, întreaga noastră societate m o d e r n ă — se r e d u c e la un p r o c e s de imitare a unei civilizaţii străine, la f o r m e fără fond, lustru fără bază şi c î te altele de acelaşi fel. j Atî t de conv ingătoare a fost această critică, la care spir i tele reac­ţ ionare au supus societatea noastră burgheză, încî t ea a covîrş i t chiar şi pe C. D o b r o g e a n u - G h e r e a : neput înd să o răstoarne şi s imţindu-se obl igat ca s o c i o l o g să ex­plice f e n o m e n u l , el a făurit o lege s o c i o l o g i c ă specială, a evoluţ ie i de la f o r m e către fond. S-a înt împlat deci cazul destul de picant că un soc io log « m a r x i s t » a putut să răstoarne mai uşor m e t o d a marxistă decî t cr i t ica unui g r u p de reacţionari fără nici o cu l tură soc io log ică .

Mai e nevoie , după cercetăr i le noastre asupra m e r ­canti l ismului r o m â n , să î n v e d e r ă m că acest p r o c e d e u de imitare servilă a lustrului civi l izaţi i lor străine nu e o polit ică burgheză ş i nu are n i m i c de împărţ i t cu p r o c e ­sul real a l dezvoltări i societăţi i noastre m o d e r n e ? R e a c -ţiunea însăşi, c înd a avut între t i m p c o n d u c e r e a d e s t i ­nelor ţării şi a strălucit pr intr-o aşa desăvîrşită ne în­ţelegere a polit ici i mercanti l is te, în ceea ce pr iveşte b i ­rocraţia a urmat aceleaşi p r o c e d e e , atît de crit icate în opoziţ ie . Şi în adevăr, în crearea ele s lujbe noi p e n t r u populaţ ia orăşenească nu se m a i ascundea o poli t ică de

174 Şt. Zeletin

clasă sau de part id: aceasta era în toată puterea eu'vân­tului o ' o p e r ă de asistenţă socială, care s-a i m p u s tu turor e l e m e n t e l o r conducătoare , cu v o i e sau fără v o i e . D e p a r t e de a fi .o pol i t ică burgheză, pol i t ica de birocrat izare a proletar iatului orăşenesc a creat serioase neajunsuri în dezvol tarea burghezie i noas t re : ea a î m p i e d i c a t ol igar­hia de a se folosi după cuvi inţă de exper ienţa străinilor, deşi avea conşt i inţa l i m p e d e că ar fi t rebuit să o facă. î n t r e un specialist străin şi un parazit i n d i g e n ea. a t r e ­bui t să aleagă totdeauna pe acesta d in u r m ă , dacă nu v o i a să vadă întreaga b i rocraţ ie r id ic îndu-se î m p o t r i v ă cu acuzaţi i le obişnui te de l ipsă de patr iot i sm. Şi astfel, pe c î n d toate naţiunile şi-au clădit edif iciul b u r g h e z cu exper ienţa străinilor mai înaintaţi, o l igarhia română s-a văzut constr însă de a lucra înainte de v r e m e « p r i n n o i înş ine», chiar pent ru întemeierea u n o r instituţii de î n ­semnătate vitală, c u m e armata naţională. Rezul tatul se cunoaşte .

6. Ca şi birocraţia, mi l i tar i smul e o u r m a r e f irească a e c o n o m i e i băneşti şi are aceeaşi m e n i r e , de a sluji că uneal tă în m î n a puteri i centra le . De fapt, pol i t ica m e r -cantilistă, care caracterizează peste tot faza de f o r m a ţ i e a burghezie i , nici nu poate fi c o n c e p u t ă fără sprijinul, unei armate b i n e organizate ş i p e r m a n e n t e . Crearea u n e i societăţi b u r g h e z e m o d e r n e , naţ ionale ş i unitare r idică o sumă de p r o b l e m e de s u p r e m ă însemnătate, care în u l t imă instanţă nu. p o t f i dezlegate decî t cu forţa brută. Sfărîmarea v e c h i l o r clase agrare reacţ ionare, desfiinţa­rea a u t o n o m i e i reg ionale, lărgirea grani ţe lor statului d u p ă înt inderea naţiunii — acest p r o g r a m al m e r c a n t i l i s m u ­lui naţionalist, din care îşi i au . f i in ţă societăţi le m o d e r ­ne, i m p u n e crearea ş i întreţinerea unui i m p u n ă t o r m i l i ­tarism.

De la sfîrşitul deceniu lu i a l treilea a l veaculu i X I X , potr iv i t cu p r o c e s u l de renaştere naţională, se î n d e p l i ­neşte în Pr inc ipate le r o m â n e şi o « renaş tere mi l i tară» . Dezvo l ta rea e c o n o m i e i băneşti dă putinţa alcătuirii u n u i b u g e t al tării, iar pe acesta se altoiesc d e o p o t r i v ă f u n c ­ţionarii civi l i şi mil i tari : b irocraţ ia şi mil i tar ismul. Astfel» armatele neregulate de mai înainte, alcătuite din străini, dau l o c unei niiliţii p e r m a n e n t e cu caracter naţ ionaL

III. Evoluţia capit. român şi prefacerile clasei stăpînitoare 1 7 5

« î n c ă de la S e p t e m b r i e 1834, cu f i rman turcesc în re­gulă, se consti tuie o armată, căreia i se z icea „ m i l i ţ i e " . » 1

Aceas tă mil i ţ ie este însufleţită de « c u r e n t u l g e n e r a l de Renaştere veni t din A p u s » ş i n u m ă r ă pr intre ofiţerii ei o seamă de reprezentanţi iluştri ai înnoir i i l i terare ş i p o l i t i c e : Câr lova, G r i g o r e A l e x a n d r e s c u , N i c o l a e Băl-cescu, N i c o l a e 'Golescu, I . C. Brătianu, iar în M o l d o v a pe Miha i l K o g ă l n i c e a n u 2 . La 1847 se întemeiază o şcoală militară a iuncări lor, iar C u z a aduce o m i s i u n e f ranceză însărcinată cu reorganizarea armatei 3 . De la 1866 înainte armata noastră c r e ş t e - n e c o n t e n i t , c u m se poate v e d e a din b u g e t u l cheltuiel i lor mil i tare pentru personal , dar mai ales pent ru material .

Şi şi-a împl in i t m e n i r e a ei istorică. P r o b l e m e l e r idi­cate de ad înca noastră pre facere socială, concret izate în mari le e v e n i m e n t e de la 1877 ş i 1916—1918, sau în a c e ­lea de la 1888 şi 1907, nu le-ar fi putut dez lega ol igar­hia noastră dacă nu şi-ar fi creat o forţă mil i tară b i n e disciplinată, ai cărei ostaşi puteau î m p u ş c a d u p ă o r d i n în propr i i lor părinţi. Societatea noastră m o d e r n ă este c u m sînt toate celelalte state naţionale ş i uni tare : i m ­pusă de n e v o i l e capital ismului, realizată p r i n forţa ar­mată.

Deşi născut din n e v o i l e capital ismului, mi l i tar i smul d e v i n e l a . r îndul său cea mai puternică p î rghie pentru îmbold i rea dezvoltăr i i capital iste. Naşterea armate lor per­m a n e n t e creează pentru întîia dată într-o măsură largă condiţ i i le pentru dezvol tarea industriei m a r i : n e v o i a de fabricate u n i f o r m e în cantităţi uriaşe. O sumă de între­prinderi capitaliste, de ob ice i ce le dintîi în p r o c e s u l de naştere a industriei naţ ionale, sînt întemeiate pentru ne­v o i l e specia le ale armatei. Ast fe l de pildă, fabrici le de postav, tăbăcării le, pulberăr i i le .

D a r nu e numai atît. înt re temeiur i le care silesc, na­ţiunile să î m p i n g ă mercant i l i smul la forma şa ex t remă, şi să î n c e r c e a trăi cu m i j l o a c e l e l o r propr i i , ce l m a i serios a fost totdeauna n e v o i a apărării naţ ionale. Şi de fapt e vădi t că o armată naţională nu-şi poate împl in i

1 N. Iorga, Istoria armatei româneşti, Bucureşti, 1919, voi. II, p. 217.

2 N. Iorga, op. cit., p. 218. 3 N. larga, op. cit., p. 220. .£ ,

176 Şt. Zeletin

în totul m e n i r e a cîfcă v r e m e nu pr imeş te întregirea e£ f irească: o industr ie naţ ională destoinică a-i satisface" toate nevoi le . S-ar f i putut c o n c e p e , pe la 1886, un răz­b o i a l R o m â n i e i î m p o t r i v a Austr ie i? D a r pe atunci ar­mata noastră p r i m e a din Austr ia p înă ş i be ţe le de cort . Iar la 1916, c înd ţara noastră s-a î n c u m e t a t să lupte î m p o t r i v a noi i sale m e t r o p o l e capitaliste, ea a făcut pînă la c a p ă t exper ienţa dureroasă a unei c o l o n i i agr icole, a l e cărei muniţ i i t rebuiau să facă î n c o n j u r u l Europei s p r e ; a a j u n g e la destinaţie. Nic iodată nu s-a p u t u t v e d e a m a i l i m p e d e la noi , ş i de toată lumea, cî t de i luzor ie e nea-tîrnarea pol i t ică a une i ţări care nu are o industr ie pro-v pr ie ; cî t de redus e ro lu l une i a r m a t e naţ ionale c înd nu exis tă şi o industr ie naţ ională care să o a p r o v i z i o n e z e cu tot mater ia lul t rebuitor. Ast fe l armata naţ ională îşi găseşte întregirea f irească în industria naţ ională: d e z v o l ­tarea celei dintîi s t imulează dezvo l ta rea celei d in u r m ă , ş i a m b e l e î m p r e u n ă s înt t e m e l i a i n d e p e n d e n ţ e i n a ţ i o ­nale.

7. F o r m a de g u v e r n a r e a statului nostru m o d e r n e aceeaşi pe care şi-a creat-o or ice ţară în faza de t r e c e r e de la vechiu l la n o u l r e g i m şi căre a înflorit în A p u s pr in veacur i le X V I I — X V I I I . Ea a izvor î t d i n n e v o i a de a crea un aparat de c î r m u i r e c a r e să împl inească l ipsa une i clase stăpînitoare. A c e s t aparat se rezumă, c u m s-a văzut, în tr initatea: putere centrală — birocraţ ie — mil i tar ism. A m urmăr i t p e r înd e l e m e n t e l e acestui sis­t e m central izator de guvernămînt , î n c e r c î n d a l i m p e z i n e v o i a din care şi-a luat fi inţă f iecare. Spr i j inul f i re sc al unui asemenea s is tem este şi rămîne militarismul,, ceea ce s i lămureşte jer t fe le făcute de c î rmui tor i i n o ş ­tri pent ru puterea armată.

Se ştie c u m s-a dăr îmat acest s i s tem de g u v e r n a r e în ţările înaintate. In u r m a dezvoltăr i i treptate a cap i ta­l ismului, s-a format o puternică clasă burgheză, care ai î n c e p u t lupta de distrugere a puteri i centrale. A c e s t e mişcări revo luţ ionare ale clasei b u r g h e z e , c a r e au înce-; p u t la sfîrşitul veacu lu i . X V I I şi au ajuns la o încheiere, p r o v i z o r i e cu seria de revoluţ i i cont inenta le de la 1848, au pus capăt erei mercanti l i s te ş i f o r m e i c o r e s p u n z ă t o a r e de g u v e r n ă m î n t ; ele au aruncat temel i i le unui r e g i m

III. Evoluţ ia capit . român şi prefaceri le clasei stăpînitoare 177

d e m o c r a t i c liberal, ce are ca pr inc ip iu suveranitatea na­ţiunii.

T r e b u i e să î n v e d e r ă m însă că în evoluţ ia noastră e c o -nomico-soc ia lă nu e nici un s e m n că puterea centrală va împărtăşi aceeaşi soartă. Aceasta d in pr ic ina l i m p e d e că la n o i clasa burgheză nu se zămisleşte alături de p u ­terea centrală, ci se dezvol tă din chiar sînul acesteia; burghezia noastră naţ ională nu e o clasă osti lă puter i i centrale, ci se c o n t o p e ş t e cu aceasta în u n u l ş i acelaşi factor. în adevăr, de pr in a l şaptelea d e c e n i u a l ' v e a c u l u i din u r m ă , , puterea noastră centrală intră într-un p r o c e s treptat de burghezi re : ol igarhia pol i t ică d e v i n e astfel o-ol igarhie financiară, c a r e stăpîneşte în prezent întreaga noastră viaţă e c o n o m i c ă . D e aceea evoluţia e c o n o m i c o - s o -cială a R o m â n i e i nu ruinează puterea centrală, ci o î n ­tăreşte.

S ingură birocraţia oficială are de suferit o serioasă ştirbire în u r m a dezvoltări i noastre e c o n o m i c e . Căci pe-măsură ce se dezvoltă p r o d u c ţ i a industrială, oraşele re iau rolul lor firesc în e c o n o m i a naţională, viaţa l o r parazi­tară d i s p a r e . şi astfel se distruge rădăcina însăşi din care şi-a luat naştere birocraţ ia. U l t i m a statistică i n d u s ­trială ne dă, socot ind şi industri i le de extracţ ie, 235 934 persoane întrebuinţate în deosebi te calităţi în industria noastră mare . Se înţelege că numărul nu e i m p u n ă t o r în comparaţ ie cu mi l ioane le de m u n c i t o r i agricol i . D a r ce ar f i deveni t aceste persoane dacă nu am avea nici un î n c e p u t de industr ie? Ele ar f i căzut în sarcina b u ­getului statului, care atunci ar f i rămas s ingurul l o r mi j loc de existenţă. De fapt, cu cît industria se dezvoltă,, cu atît birocraţia oficială p ierde v e c h e a ei însemnătate . Spir i tele energice, p l ine de iniţiativă, t rec în întreprin­deri le particulare, u n d e l i se d e s c h i d per spect ive strălu­cite. A ş a se lămureşte aces t f e n o m e n , c a r e î n c e p e să se arate chiar ş i în ţara noastră cu m u l t defă imată ei b i ­rocraţie: criza de funcţionari publ ic i . Pe Ia 1886 un ase­menea f e n o m e n nic i nu s-ar f i putut c o n c e p e .

Dezvo l ta rea capital i smului r o m â n slăbeşte, dintre cei trei factori ai guvernăr i i noastre central izatoare, pe unul s ingur : birocraţ ia; ea lasă în fiinţă atît o l igarhia f inan­ciară — ca putere centrală — cît şi mi l i tar i smul . A c e ş -

178 Şt. Zeletin

tia sînt cei doi factori care au cuvîntul hotăr î tor asupra dest inelor ţării noastre.

Să ne or ientăm asupra alcătuirii celui dinţii ş i m a i •de seamă factor — ol igarhia f inanciară — care stă în t i m p u l de faţă la vîrful p i ramidei noastre sociale .

b) Noua clasă stăpînitoare şi baza ei economico,

8. Nu m a i e azi n i m e n i care să nu-şi dea l i m p e d e s e a m a că stăpînitorii de fapt ai ţării noastre sînt deţ i­nători i Mar i i Finanţe. De aceea e un s i m p l u , e u f e m i s m c î n d mai în t rebuinţăm a c u m expres ia consacrată d e «c lasă s tăpînitoare». în realitate mar i i noştr i financiari,' c a r e d i spun de dest inele ţării, a lcătuiesc un m ă n u n c h i restrîns, care a şi fost botezat cu n u m e l e puţ in s i m p a ­tic de « o l i g a r h i e » . Şi c u m baza e c o n o m i c ă a acesteia

e s t e capitalul de bancă, i s-a zis încă mai l i m p e d e « o b > * g a r h i e f inanciară».

Toţi urăsc azi n o u a noastră stăpînire şi-i p u n în sea­m ă n u m e r o a s e păcate, între care ce le m a i puţ in v i n o ­vate par a fi c in i smul şi lipsa de scrupule . N o i vom.:; d e z b r ă c a aici or ice sent imente ş i ne v o m da silinţa să o în ţe legem. A d e v ă r u l e că fără cunoaşterea amănunţi tă a mari i noastre f inanţe e peste putinţă a înţelege c e v a d i n iţele vieţii noastre e c o n o m i c e şi. pol i t ice . Nu e l o c u l de a înt repr inde aici a semenea cercetare; v o m căuta î n s ă să d ă m o lămurire sumară a supremaţiei e c o n o m i c e şi pol i t ice cie care se b u c u r ă azi mari i f inanciari .

Capita lul r o m â n de b a n c ă se dezvol tă în d o u ă serii i s tor ice deosebite, care î m p a r t încă burghez ia r o m â n ă în d o u ă tabere duşmane. La î n c e p u t bancher i i noştri "sînt străini 1 . Ei invadează ţara noastră o dată cu invazia, măr fur i lor străine ş i de ob ice i pe l i n g ă î m p r u m u t u r i de c a m ă t ă mai fac ş i n e g o ţ de cereale 2 . Toţ i aceşti p r imi m î n u i t o r i de bani, în cea mai m a r e parte evrei, repre­zintă expans iunea capital ismului străin pe pămîntu l nos-, tru, a lcătuind o a r e c u m tentaculele burghezie i străine, ş i mînuiesc un capital adus de peste hotare.

1 Cîteva nume de asemenea bancheri dă A. Cercel: Die Naţio-nalbank von Rumănien, p. 34>

2 Op. cit., ibidem.

III. Evoluţia capit. român şi prefacerile clasei stăpînitoare 179

în această întreagă per ioadă, care se înt inde de la 1830 p înâ la 1880, g rupul nostru l iberal r e v o l u ţ i o n a r - « r o ş i i » — veghează la interesele burgheziei , fără a

fi el însuşi burghezie . Pr ic ina acestei atitudini s-a arătat pe larg altădată. Dar de la 1880 î n c e p e — alături de procesul de expans iune a capital i smului străin — al d o i ­lea p r o c e s i s tor ic : acela de naţionalizare a. capitalului, de întemeiere a unui capital r o m â n e s c alături de capi­talul străin. A c e s t n o u p r o c e s , care trebuia să c r e e z e o burghezie naţională, se îndepl ineş te şi la noi, ca p e s t e lot, cu ajutorul forţei de stat; începutu l î l face B a n c a Naţională (1880), care d e v i n e a p o i i m b o l d u l ş i p u n c t u l de p lecare a l . u n e i întinse reţele de bănci româneşt i 1 . în fruntea acestora stă Banca R o m â n e a s c ă (1911), organul central al b ă n c i l o r naţ ionale 2 .

Cu aceste fondaţiuni b a n c a r e g rupul l iberal se p r e ­face în burghez ie r o m â n ă naţională, alături de burghez ia română de obîrş ie exot ică . V e c h e a prietenie între aceste două tabere încetează, dînd naştere unui război ale cărui strigăte de ord ine răsună şi astăzi în presa afiliată. .

S u b pres iunea bănci lor r o m â n e î n c e p , ş i b ă n c i l e de obîrşie exot ică să se m o d e r n i z e z e şi să-şi naţ ional izeze capitalul. l e c u i de frunte- î l o c u p ă aici B a n c a M a r m o -rosch B l a n k 3 : fondată la 1848 cu un capitaţ de 30 000 lei, pare-se de obîrş ie ungară, transformată la 1905 în nctuala f o r m ă de Societate anonimă, ea a a juns astăzi

- după informaţi i le pe care le a v e m — să-şi r e d u c ă participările străine la 1 1 % din capitalul total. De aceea această instituţie înfăţişează în m o d tipic cursul i s toric al evoluţiei burgheziei , care î n c e p e în or ice ţară s u b formă ele e x p a n s i u n e a capital i smului străin şi apoi —-printr-un p r o c e s de naţional izare treptată — se p r e f a c e m cele din u r m ă în instituţie naţională.

1 «Aceasta (Banca Naţională) urmînd să fie punctul de ple­care al unei întregi epoci de organizare pe baze naţionale.« Victor .Sl.ivescu: Istoricul Băncii Naţionale, p. 9. Vezi şi partea privi-loare la întemeierea institutelor de credit, cap. II al lucrării de fuţă.

2 Banca Românească, monografie, 1921. 3 Vezi lucrarea Banca Marmorosh Blank, 1923, publicată

cu prilejul jubileului de 75 ani al acestei instituţii.

180 Şt. Zeletin

In t impul de faţă b ă n c i l e noastre mar i se g rupează în două constelaţii, d u p ă c u m gravitează, către una sau' către alta d in c e l e două m e t r o p o l e de obîrş ie deosebi tă : B a n c a R o m â n e a s c ă , sau Banca M a r m o r o s c h Blank 1 . U l ­t ima conste la ţ ie este meni tă a fi p r e d o m i n a t ă sau a b ­sorbită treptat de c e a dinţii, aşa că în cele d in u r m ă va rămâne o s ingură finanţa, naţ ională: este încheierea

f i rească a dezvoltăr i i i s torice a oricărei ' burghezi i . La n o i acest sfârşit e mul t mai a p r o a p e decî t par a-şi î n ­c h i p u i unii naţionalişti cu mai mul tă îngr i jorare decî t p r i c e p e r e pentru cauza, naţională.

9. Astfel, din p u n c t de v e d e r e istoric, i m b o l d u l spre în temeierea d e - b ă n c i româneşt i m o d e r n e , c u capital r o ­mânesc , a porni t de la B a n c a Naţională şi a fost cont inuat d e B a n c a R o m â n e a s c ă î m p r e u n ă c u bănci le afiliate. P o ­lit ica de naţ ional izare a capitalului a fost deci inaugurată de bănci le naţ ional-l iberale şi dă acestora pecetea lor is-| tor ică p r o p r i e în organismul nostru social . Un t i m p ex4 presia «f inanţa naţ ională» era ident ică cu expres ia « f i ­nanţa naţ ional- l iberală»; astăzi încă d-1' V. S l ă v e s c u pu-ij ne la baza mul t ip le lor sale lucrări clasif icarea de «f inanţa naţ iona lă» ş i « f inanţa in ternaţ iona lă» : în întîia g rupă in­tră bănc i le l iberale, în ă doua ar u r m a să intre tot res­t u l b ă n c i l o r de obîrş ie sau caracter e x o t i c . " •

D a r tendinţa de naţ ional izare a încetat a c u m de a m a i fi însuşirea specif ică a unui s ingur g r u p de funda-ţiuni b a n c a r e : ea s-a i m p u s tuturor. Ast fe l că c e l e două serii de evoluţ ie bancară, deşi p leacă de la p u n c t e e x ­treme, tind să se a p r o p i e d in ce în ce m a i m u l t şi să se c o n t o p e a s c ă în aceeaşi aspiraţie c o m u n ă : naţionalizarea capitalului şi în genere a întregii noastre vieţ i e c o n o m i c e .

Pol i t ica de naţional izare a capitalului v i n e să între gească pol i t ica de întemeiere a unei industri i indigenei a m b e l e se întrunesc în acelaşi p r o c e s întreg al emanei parii noastre e c o n o m i c e . Căci nu e de ajuns ca pe pă mîntu l nostru să se afle aşezăminte e c o n o m i c e ; trebui

1 Marea finanţa română, în ambele ei constelaţii, cuprinde 21 bănci mari, opt vechi şi treisprezece mai noi, cu un capital de' 1 365 000 000 lei (V. Slăvescu, Organizarea de credit a. Romanica 1922). Capitalul tuturor băncilor române, mari şi mici, se ridieft după datele d-lui I. Teodorescu (1924) la 20 miliarde.

III. Evoluţia capit. român si prefacerile clasei stăpîaitoare 131

c e v a m a i mult, a n u m e ca acestea să aibă capital r o m â n e s c ş i c o n d u c e r e românească, în a r m o n i e cu interesele g e ­nerale ale ţării. La această m a r e operă lucrează tocmai bănci le noastre în prezent .

D a r în v r e m e ce pol i t ica de industrial izare i t ţârii poate fi urmări tă energic, pr in e x c l u d e r e a treptată a fabricatelor străine, naţionalizarea capitalului e un p r o ­ces mai tîrziu, care t rebuie întreprins cu mul tă p r e v e ­dere. Ü înlăturare prematura a capitalului străin ar osîndi e c o n o m i a noastră naţională la veste j i re: i-ar tăia însăşi artera de viaţă. Nici o ţară nu se poate e m a n c i p a de ca­pitalul d in afară înainte ca acesta să-şi fi încheiat rolul său istoric de a dezvol ta şi educa forţele interne de p r o d u c e r e .

10. P înă la 1903 se părea că industria noastră se va dezvolta în felul celei apusene, adică pe alăturea şi n e -atîrnat de capitalul de bancă. A c e s t fel de evoluţ ie p u ­tea să ducă reg imul nostru pol i t ic pe al te căi : el ar fi născut şi la noi d puternică clasă de industriaşi, care mai cur înd sau mai tîrziu s-ar fi r idicat î m p o t r i v a ol igarhiei financiare, sfărîmîndu-i s i s temul central izator de- g u v e r ­nare .şi adueîndu-ne în l o c u l acestuia o eră de descen­tralizare- şi d e m o c r a ţ i e reală. Aşa s-a înt împlat în A n g l i a la 1846, în Franţa la 1848. Soarta a îndrumat însă e v o ­luţia noastră altfel; în l o c ca Industr ia să sub juge marea finanţa, s-a înt împlat inver s : bănci le au î n c e p u t să p ă ­trundă, în producţ ia industrială, cu tendinţa de a p r e ­face tot mai m u l t capitalul industrial în capital de bancă. (Vstfel î n c e p e şi la noi p r o c e s u l de naştere a u l t imei

m r m e a capitalului, a n u m e a capitalului financiar, c u m am văzut că n u m e ş t e Hi l ferding capitalul de bancă, care finanţează întreprinderi le industriale.

A i c i ne af lăm la cea mai hotărî toare cot i tură a e v o l u ­ţiei noastre e c o n o m i c o - s o c i a l e . Cu capi ta l i smul f inan­ciar societatea noastră face u n . salt direct de lâ mer­cantilism la imperialism, de la dezvoltarea forţelor, de producţ ie naţională la organizarea lor s u b supremaţia marii f inanţe. • U r m ă r i l e pol i t ice sînt imense ; în adevăr, aceasta nu înseamnă dec î t c ă : România nu mai trece printr-o fază intermediară de liberalism, de descentra­lizare şi democraţie reală; ce i ce visează încă zor i le

182 Şt. Zeletin

• .apropiate e le unei a semenea ere de suveranitate na ţ io­nală seamănă ce lor ce aşteaptă pe Mesia. O l i g a r h i a noastră f inanciară nu se d izo lvă în luptă cu o clasă p u ­ternică şi neatîrnată de industriaşi, c u m s-a •întfrnpla.t

- î n A p u s ; ea păşeşte de-a dreptul la împl in i rea ultimei, mis iuni istorice, pe care o îndepl inesc peste tot o l igar­hi i le f inanciare în actuala eră imperia l i s tă : v o r b i m de mis iunea de a organiza producţ ia . în dezvol tarea n o a s ­tră socială ce le d o u ă faze i s tor ice ; deosebi te, . m e r c a n t i ­l i smul şi imperia l i smul, adică dezvol tarea şi organiza­rea producţ ie i , se c o n t o p e s c de la î n c e p u t în unul ş t acelaşi p r o c e s .

A c e s t fel de evoluţ ie -în salturi nu e u n i c ; el c a r a c ­terizează, toate burghezi i le întîrziate care t ind să p r e s ­curteze fazele ele dezvol tare ale capita l i smului şi se g ă ­seşte înainte de toate în G e r m a n i a şi în Statele U n i t e . P r i c i n a e l i m p e d e : în ţările înapoiate industr ia nu p o a t e a c u m u l a deodată capitalul necesar, pe care ţările îna in­tate l-au strîns în curs de veacur i cu m i j l o a c e u n e l e m a i sălbatice decî t altele. A i c i naţ iunea întreagă t r e ­buie 'să-şi adune e c o n o m i i l e şi să le p u n ă la dispoziţia-industriei. D a r organul care joacă rolul de i n t e r m e d i a r între naţ iune şi industrie, adunînd e c o n o m i i l e celei clin­tii spre a ie p u n e la dispoziţ ia cele i din urmă, este t o c ­m a i banca 1 . Ast fe l dezvoltarea burghez i i lor întîrziate d u c e de-a dreptul la supremaţia ol igarhi i lor f inanciare. C e e a ce s-a înt împlat şi la noi .

I m b o l d u l în această direcţ ie 1-a dat în . ţara - noas t ră o instituţie străină, « B a n c a Genera lă R o m â n ă » 2 , î n t e ­meiată în 1897 de d o u ă grupur i f inanciare d in Ber l in, d in iniţiativa lui E. Cost inescu. De pe la 1903—1905-această b a n c ă intră în întrepr inder i industr iale ş i d e z ­vo l tă c e a mai intensivă activitate în acest ţ inut în t i m ­p u l ocupaţ ie i g e r m a n e 3 . P i lda sa a fost contagioasă, şi p e n t r u b ă n c i l e noastre : acestea au î n c e p u t a intra în întreprinderi industriale m a i întîi cu oarecare şovăire, după război însă cu adevărată febril itate. A z i nu e la

1 R. Hüferding, Das Finanzkapital, p. 383. 2 Azi «Banca Generală a Ţării Româneşti». 3 Vezi Victor Slăvescu, Banca Generală Română şi războiul

naţional, Bucureşti,. 1918.

III. Evoluţia capit. român şi prefacerile clasei stăpînitoare 1 8 3

noi bancă m a r e sau m i c ă să nu tindă a avea î n ­treprinderi le ei industriale propr i i . Tendinţa de plasa­mente industr ia le e tocmai ceea ce caracterizează f inanţa noastră in t impul de faţă. în fruntea acestei mişcăr i .stau cele două m e t r o p o l e amint i te : Banca R o m â n e a s c ă ş i B a n c a M a r m o r o s c h Blank. N u m ă r u l în t repr inder i lor finanţate de aceste instituţii — în prezent el se r idică la v r e o 70 de f iecare — creşte pe f iecare lună, d u p ă c u m arată datele aduse de « A n a l e l e B ă n c i l o r » .

Bănci le noastre mari, îndeoseb i Banca R o m â n e a s c ă , urmăresc azi un plan de organizare a r m o n i c ă a indus­triei, în care f iecare înt repr indere industrială are l o c u l şi funcţia ei definită. Astfel industria noastră se d e z ­voltă de la î n c e p u t pe baze de organizare, o pi ldă ti­

p i c ă de evoluţ ie organică, ce ar putea f i cal i f icată drept socialism în devenire. La n o i organizarea p r o d u c ­ţiei nu va fi n ic i opera ulter ioară a capital i smului fi­nanciar, c u m e în A p u s de la 1879 înainte, nici o p e r a proletariatului, c u m a c r e z u t M a r x : ea Ase înfăptuieşte pr in activitatea acelei ol igarhii care, dacă ar f i să c r e ­d e m pe G. D o b r o g e a n u - G h e r e a , ar urma să ducă ţara la pieire.

Să p r i v i m îndărăt la cele zise ş i să ne r e z u m ă m . A z i oligarhia noastră f inanciară nu mai are înainte decî t frînturi de clasă: marii propr ietar i au dispărut, indus­triaşii dispar de asemenea treptat, devenind- agenţii sa­lariaţi a i bănci lor . Ne a m i n t i m a i c i zisa lui T o c q u e v i l l e : cei o sută c inc izec i de ani de la sfărîmarea n o b i l i m i i pînă la naşterea burgheziei , sînt Vremea de aur a a b ­solutismului, c î n d acesta nu mai are în faţă n ic i o clasă socială care- să-i ţină c u m p ă n ă . Oligarhia noastră f inan­ciară, care sub m u l t e raportur i seamănă cu absolut is­m u l apusean, e azi în aceeaşi fericită situaţie. V r e m e a le la dispariţia m a r i l o r boier i p înă c înd se va naşte proletariatul alcătuieşte vîrsta ei de aur, c î n d cele la l te clase sociale sînt sau în ruine, sau în faşă şi s tăpînirea ci nu întî ineşte nici o piedică. P u t e m aici rosti cuv întu l de dictatură, e c o n o m i c ă şi pol i t ică, a mar i lor f i n a n -

184 Şt. Zeletin

clari 1 . Nu p u t e m însă p r e v e d e a c i t va dura această eră,, după c u m iarăşi n u p u t e m p r e v e d e a dacă a n u m i t e s c h i m ­bări în cursul evoluţiei burghez i i lo r apusene nu v o r

,\ ven i să s c h i m b e ş i cursu l evoluţ ie i b u r g h e z i e i noas t re propr i i .

c) Adaptarea regimului politic parlamentar la structura socială a României

11. D a c ă evoluţ ia c lase lor sociale în e p o c a de t ran­ziţ ie e atît de tulbure, viaţa noastră pol i t ică, a h o i t ă pe un asemenea substrat social, nu é altfel. O viaţă reală par lamentară presupvme clase sociale dep l in formate,, care să fie în stare a-şi i m p u n e interesele — pr in .par­t idele pol i t ice respect ive — ca n o r m ă de pol i t ică g e n e ­rală a ţării. Dar la întemeierea par lamentar i smului r o ­m â n nu se afla în societatea noastră nici o c lasă socială, matură; aici erau, de o parte, sfărîmături le v e c h i l o r clase agrare: bo ier i ş i ţărani; de cealaltă parte, g e r m e n i i s p o ­radici ai noii clase, menită a. în locui v e c h e a b o i e r i m e : burghezia . Si totuşi pe această . s tructură socială, c a r e n u poate admite decî t u n sistem d e g u v e r n a r e centra­l izatoare absolutista, R o m â n i a s-a î n c u m e t a t a dezvol ta un r e g i m p o l i t i c par lamentar . Căci e în firea burghezi i­l o r întîrziate de a-şi î n c e p e dezvol tarea cu acele aşe­zăminte la care burghezi i le înaintate au ajuns în acel m o m e n t . T o t astfel a făcut şi ţara noastră la 1866. D a r s-a înt împlat în urmă lucru l f iresc că haina pol i t ică a

1 De fapt, evoluţia istorică a finanţei noastre — în două serii distincte —. a avut de urmare că dominaţia politică a fost însuşită de o singură fracţiune a marii finanţe, anume cea. na-ţional-liberală Aceasta produce în sînul celorlalte fracţiuni fi­nanciare o vie îndîrjire. Frămîntările vieţii noastre sociale şl politice de azi nu provin din lupta dusă împotriva oligarhiei financiare de vreo altă clasă socială; nici de marii proprietari, aâre; nu mai sînt; nici de marii industriaşi, care sînt pe cale sfl nu mai fie: nici de proletariat, care nu este încă o clasă; nici de ţărănime, care n-a fost niciodată o clasă: aceste frămîntărl sînt urmarea rivalităţilor din sînul oligarhiei financiare însăşi, — Această chestiune este atinsă pe larg în studiul nostru: «Ma­rea finanţa în economia şi politica actuală a României», care va apărea.

III. Evoluţ ia capit. r o m â n şi prefacer i le clasei stâpînitoare 185

trebuit să se dea după c o r p u l social ş i r e g i m u l parla­mentar r o m â n s-a prefăcut într-un sistem de g u v e r ­nare central izatoare — s ingura cu putinţă într-o ase­menea fază evolut ivă —• care nu se deosebeşte m u l t de guvernarea absolutistă a unei puter i centrale.

De aici se înţelege lesne- de ce v e d e r e a care înfăţi­şează part idele pol i t ice ca o r g a n e de clasă a în t împinat ia noi o î m p o t r i v i r e unanimă. D i n n u m e r o a s e l e definiţ i i generale ale part idelor pe care le-a cules c u - m u l t ă r ă b ­dare d-1 I. C ă v ă n e s c u dintr-o discuţie la mesaj (sesiu­nea 1905), nici una nu pr iveşte part idele pol i t ice ca ceea ce s înt : grupări de interese de clasă; toate le înfăţişează c a grupări de principii1. Dar n u n u m a i oameni i noştri politici au căzut v ic t imă acestei i luzii; de la această p ă r e ­re nu se abat nici scriitorii cei m a i de seamă. « P r i n c i ­piile conservatoare în statul nost ru constituţional, aşa s« e x p r i m ă Ti tu Maioreseu, nu au absolut n i m i c de-a Cace cu deosebirea socială între boier i şi b u r g h e z i » 2 . Şi mai departe acelaşi scri i tor c o n t i n u ă : «Iar dacă e v o r b a de origină socială, e probab i l că am găsi în part idul n u ­mit naţional-l iberal tot atîţia descendenţi din famil i i le boiereşt i ş i m a i mulţ i fanarioţi dec î t în part idul c o n s e r ­vator, care la r îndul său c u p r i n d e în aceeaşi p r o p o r ţ i e , .elemente b u r g h e z e şi ţărăneşti»-3.

însuşi A. D. X e n o p o l , care în erudita sa cercetare asupra part idelor noastre pol i t ice pleacă de la c o n c e p ţ i a -justă că interesele comune unui grup alcătuiesc substra­tul pe care se înalţă grupările sau partidele p o l i t i c a ,

1 Caracterizarea partidelor politice prin ele însele laşi, 1906.

2 Discursuri parlamentare, I, p. 50. Maioreseu ajunge chiar să pună la îndoială buna credinţă a celor ce admit un substrat social pentru partide, îndeosebi pentru al său propriu: «în ochii, multor oameni partidul conservator se confundă cu vechea bo­ierime şi adversarii săi, unii din neştiinţă, alţii ca manoperă de luptă, caută să întreţie această confuzie» (Ibidem).

Sub această învinuire ar cădea şi cercetările lui A. D. Xeno­pol, a cărui concepţie a partidului conservator se întemeiază pe aceeaşi «confuzie».

J Op. cit., p 51. 4 Istoria partidelor politice, Prefaţă, p. III. Se pare că X e ­

nopol nu era tocmai fixat în concepţia fundamentală a partide­lor politice, pe care o dezvoltă In prefaţă. Căci în corpul lu-

133 Şt. Zeletin

e de părere că acest p r i n c i p i u nu se poate apl ica la n o i . Faţă de o încercare de lămuri re analoagă a p a r t i d e l o r noastre, e l observă l a c o n i c : « A u putut f i lucruri le aşa. aiurea; des igur că nu la n o i în ţară 1 ». Ar u r m a să a jun­g e m deci la încheierea că alcătuirea part idelor n o a s t r e p o l i t i c e face o e x c e p ţ i e de la regula generală, î n t o c m a i c u m s-a crezut atîta v r e m e despre întreaga d e z v o l t a r e a burghez ie i noastre. Din_ fer icire însă lucrur i le nu s tau astfel.

12. Înainte ' d e toate, un lucru stă dincolo, de o r i c e îndoia lă : a n u m e originea part idelor noastre p o l i t i c e . A c e s t e a s-au născut, c u m arată î n m o d l i m p e d e X e n o -poi , din di ferenţierea vechi i noastre clase s tăpîni toare. La un m o m e n t dat b o i e r i m e a r o m â n ă s-a desfăcut î n ' d o u ă fracţiuni d u ş m a n e : una reacţ ionară ş i aceştia s în t mari i boier i ; alta l iberală revoluţ ionară, alcătuită d i n b o i e r i i m i c i 2 . D i n c e a dintîi şi-a luat fiinţă part idul c o n -

crării se întîlneşte următorea declaraţie diametral opusă: «Nici­odată alcătuirea partidelor politice nu se face pe temeiul îm­părţiri în clase sociale, ci numai pe acel al ideilor» (!), p. 161.

1 Op. cit., p. 102, notă. 2 Asupra pricinilor economice ale acestei diferenţieri, vezi

cap. I al lucrării noastre. XenopoJ, urmînd metoda obişnuită, socoate că pricina aces­

tei diferenţieri ar fi infiltrarea ideilor liberale din Apus: boierii refractari acestor idei au devenit conservatori, pe cînd cei ce s-au lăsat înrîuriţi de ele au dat naştere grupului liberal. Astfel, partidul conservator apare marelui istoric ca o grupare de spi­rite egoiste, minate de interesul de clasă, la care «nu trebuie, să ne mirăm dacă vom găsi simţămîntul cedînd pasul înaintea interesului» (p. 234); mai mult, în egoismul lor de clasă aceşti oameni n-au şovăit a se alia .cu duşmanii ţării de cîte Ori şi-au văzut situaţia în primejdie (p.- 297). In schimb, partidul liberal e tratat de Xenopol cu o deosebită simpatie, ca un grup de oameni dezinteresaţi, idealişti, «cugete adăpate la izvorul dreptăţii», îm­binate cu «suflete altruiste» din clasa de sus, spirite ce şi-au jertfit interesele materiale de dragul ideilor liberale (p. 58. şi; passim). In acest chip România modernă apare drept creaţia unor ideologii: a partidului naţional-liberal.

Cercetarea de faţă înlătură această concepţie neşţiinţifică. Grupul liberal revoluţionar e tot atît de egoist, mînat de inte­rese de clasă, ca şi fracţiunea conservatoare. Activitatea revolu­ţionară, Ia noi ca peste tot, nu e determinată de idei, ci de o întreagă revoluţie de fapt, singura care face cu putinţă influen­ta ideilor liberale.

I I I . Evoluţia capit. român şi prefacerile clasei stăpînitoare 187

servator, c a r e apără interesele agrarieni lor; c e a d in u r ­mă a dat naştere part idului l iberal, apărător al pr inc i­pii lor b u r g h e z e şi reprezentant al intereselor capita lului . A c e s t e d o u ă tabere luptă de-a dreptul ca forţe socia le , pîrtă c înd viaţa noastră publ ică îmbracă haina unei constituţi i burgheze; de atunci lupta cont inuă sub f o r m ă de antagoni sm pol i t ic între part idul c o n s e r v a t o r ş i par­tidul naţional-l iberal : ce l dintîi rămîne cred inc ios tra­diţiei reacţ ionare, cel, din u r m ă c o n t i n u ă a r e p r e z e n t a interesele curat b u r g h e z e ale capita l i smului r o m â n în p r o c e s de formaţie. .

' Ceea ce pare însă a a c o p e r i acest caracter l i m p e d e de o r g a n e de clasă al part idelor noastre e alcătuirea l o r n u m e r i c ă . Part idul conservator a numărat în r îndur i le sale şi e l e m e n t e burgheze, iar c e l naţional-l iberal a avut d e o p o t r i v ă mari boier i ca ş i e lemente ţărăneşti, c u m am văzut că arată Titu M a i o r e s c u .

Se înţelege că aşa este: alcătuirea par t ide lor po l i t ice e pestriţă, la noi ca şi aiurea. Dar dacă s-ar înt împla, c e e a oe de altfel e cazul real, ca un n u m ă r de e l e m e n t e aparţ inînd marii industrii sau marii proprietăţ i funciare să treacă în part idul socialist, ar putea af i rma c i n e v a că acest partid încetează p r i n aceasta ele a fi un o r g a n de clasă? N i m e n i nu ar cădea în această eroare; căci caracterul unui partid po l i t ic , nu e hotărît de alcătuirea sa atomistică, ci de 'categor ia de interese pe care le apără în activitatea sa publ ică . în această lumină, viaţa noastră pol i t ică ia o înfăţişare de perfectă l i m p e z i m * . Căci cel ee priveşte evoluţia, polit ici i noastre e c o n o m i c e în era r e g i m u l u i par lamentar t rebuie să recunoască a-ces t adevăr : că part idul l iberal a urmărit m e r e u o p o ­litică strict burgheză, c o n s e c v e n t mercanti l istă, o c r o t i n d interesele capital ismului naţional; part idul c o n s e r v a t o r a urmări t însă o poli t ică de-a dreptul opusă, inspirată de un l iberal ism dăunător pentru burghezia naţională ş i dictat de interesele speciale ale mar i lor proprietari , c a r e vo iau să v îndă s c u m p produse le solului ş i să c u m p e r e ieftin fabricate străine. Deoseb i rea între ce le două par­tide se reduce, în fapt, la o deosebi re de interese de clasă.

13. Dar nu v r e m să c ă d e m în e x t r e m u l p o t r i v n i c şi să susţ inem că între part idele noastre pol i t ice şi ace le d i n democraţ i i l e apusene ar exista o analogie desăvîr-

188 Şt. Zeletin

sită, deşi e adevărat că şi u n e l e şi altele reprezintă inte­rese le de clasă. Pe c î n d în societăţi le d e m o c r a t i c e d in A p u s part idele pol i t ice se spri j ină pe clase socia le d e p l i n formate, la n o i ele se altoiesc pe clase sociale în r u i n ă sau în formaţie, deci în a m b e l e cazuri fără. putere. De aici izvorăşte toată deosebirea între viaţa noastră şi aceea pe care am avut-o ca m o d e l la în temeierea par­

lamentar i smului , în A p u s part idele îşi datoresc puterea l o r forţei n u m e r i c e şi e c o n o m i c e a claselor sociale; dar c l a ­sele' noastre fi ind forţe sociale de însemnătate secundară , .partidele care reprezintă interesele l o r au trebuit să caute în altă parte taina puteri i pol i t ice spre a inf luenţa t reburi le p u b l i c e in sensul intereselor ier de clasă. în. acest chip, m o n a r h u l a căpătat în viaţa noastră p o l i t i c ă un ro l covîrş i tor : în l ipsa c lase lor sociale, adică a f o r ­ţe lor reale care sînt meni te a hotărî ele viaţa şi m o a r t e a r e g i m u r i l o r pol i t ice, acest rol a t rebuit să-1 ia la n o î c a p u l statului. Aceasta nu înseamnă al tceva decî t că. viaţa pol i t ică a R o m â n i e i a t rebuit să • se adapteze la structura ci socială ş i să se or ienteze de sus în jos . Nu putea să se înt împle altfel: era o necesi tate de fapt.

A ş a s-a făcut că activitatea pol i t ică a part idelor n o a s ­tre nu a avut ca ţel u n i c Organizarea claselor socia le respect ive, spre a-şţ crea prhi aceasta temel ia soc ia lă a puterii lor politice." Năzuinţa lor pr incipală se î n d r u ­mă în altă direcţie, a n u m e aceea de a c o n d u c e treburi le publ ice . De cite ori un part id izbutea să obţ ină d o v a d a încreder i i monarhulu i , rămînea în urmă ca o a facere

. secundară ca e] să obţ ină şi o d o v a d ă asemănătoare de la naţiune. A i c i începea rolul covîrş i tor a l b i rocraţ ie i orăşeneşti parazitare, s ingura masă e lectorală înaintea votu lu i ' obştesc. Part idul c h e m a t - a c o n d u c e treburi le obşteşti întrepr indea o p r i m e n i r e radicală a b i rocraţ ie i s i după această operaţ ie păşea la consul tarea c o r p u l u i electoral, care dădea fără greş d o v a d a încreder i i u n a n i ­me a -«naţiunii»-.

Această guvernare absolutista — r e p e t ă m : ' s ingura cu putinţă în faza noastră de dezvol tare — îndepl ini tă cu mi j loace le reg imulu i par lamentar, sili part idele n o a s ­tre pol i t ice să recurgă la aceleaşi m e t o d e de#luptă. D e ş i e le reprezentau interese de clasă cu totul p o t r i v n i c e , totuşi, spre a se întări c a . p a r t i d e de g u v e r n ă m î n t t r e b u -

III. Evoluţia capit. român şi prefacerile clasei stăpînitoare 189

iau să bata aceeaşi ca le : a n u m e , să capete încrederea monarhulu i şi s.ă-şi creeze totodată o bază birocrat ică. Urmarea nemi j loc i tă a acestei vieţi pol i t ice fu o e n o r m ă creştere a funcţ ionar ismului parazitar 1 . Birocraţ ia n o a s ­tră născută în u r m a distrugerii industriei orăşeneşti de către capital ismul străin î n c e p u să crească în m o d au­tomat pr in m e c a n i s m u l vieţii noastre pol i t ice, care găsi în ea un spri j in firesc. Se născu astfel în oraşele n o a s ­tre o adevărată armată de condot ier i ai lupte lor pol i t ice , 0 g l o a t ă electorală de mercenar i , gata a-şi acorda ser­vicii le part idului care-i deschidea m a i f rumoase pers­pect ive bugetare. Era şi aici ö imper ioasă necesi tate de fapt. Căci de c înd cetăţeanul r o m â n de la oraş fusese silit de p r o d u s e l e străine să-şi închidă atelierul, ei nu mai avea decî t un m i j l o c de exis tenţă: să facă politică.. Lupta pentru viaţă se prefăcuse astfel, în oraşele n o a s ­tre, într-o luptă pentru buget. D a c ă indus t r ia ' naţ ională ar fi întîrziat încă să se dezvol te , am fi ajuns în starea sorei noastre latine de d i n c o l o de Pirinei, care pr intr-o polit ică nefastă şi-a distrus în s înul ei burghezia, d î n d astfel naştere u n u i întins parazit ism 2 .

14. în dezvol tarea vieţii noastre- pol i t ice anul 1918 înseamnă o coti tură cu grele urmări . D e o c a m d a t ă , ceea ce ne-a hărăzit acest an se r e d u c e la t ransformarea v e ­chiului m e c a n i s m al vieţii noastre pol i t ice, atît de simplă.

1 Dr. G. Creangă socoteşte pentru România cîte un funcţio­nar de fiecare 12 bărbaţi între 20 şi 60 ani, întocmai ca în Fran­ţa (Das Beamtentum in Rumänien, în Schmollers Jahrbuch, 1904, p. 608). Se pare astfel că funcţionărimea română n-ar prezenta nici o anomalie.

Dar dacă se ia în seamă că, economia franceză e mult mai dezvoltată şi că viaţa socială are acolo mai multe nevoi de îm­plinit, se poate înţelege cît e de umflată birocraţia noastră peste nevoile reale. Aceasta o constată şi autorul.

2 «Spania, la sfîrşitul veacului din urmă, poate fi privită ca tipul unei societăţi ajunsă la un fel de consumare economică, In urma dezvoltării înspăimîntătoare a paraziţilor şi a munci-1 orilor ce produc neîndestulător. Sub Filip III se socoteau 988 mînăstiri de călugăriţe, 32 000 de călugări cerşetori. Recensă-tnîntul dîn 1788 dădu un total de 1 221 000 preoţi, soldaţi, mari-n.u'i, nobili, avocaţi, funcţionari, studenţi si servitori faţă de nproape 3 800 000 bărbaţi, din care trebuie să mai scădem mcă o sumă de cerşetori, vagabonzi etc.» (J. Massart et E. Vander-vclde, op. cit., p. 138).

190 Şt. Zeletin

şi de l i m p e d e pîn.ă atunci, într-un a d e v ă r a t haos. Se înţelege ca această situaţie tu lbure va dăinui încă, pînă ce pol i t ica r o m â n ă va n i m e r i calea creată de recente le prefaceri .

N o u a erâ de evoluţ ie pol i t ică a ţării noastre este deschisă de c u n o s c u t e l e r e f o r m e : a) desfiinţarea marii proprietăţ i rurale, pr in actul împroprietăr i r i i - şi b) vo tu l obş tesc ; cea dintîi şterge din- cartea vieţi i v e c h i u l par­tid conservator, organizaţia- pol i t ică a mari i proprietăţ i de pămînt; c e a d in urmă dă d r u m u l mase lor ţărăneşti la viaţa pol i t ică, distrugînd astfel ro lu l po l i t ic a l b i r o ­craţiei; aceasta de altfel este ruinată şi pe, cale e c o n o ­mică .

Aşadar, prefacer i le pe care ni le-a adus anul re for­m e l o r lasă în fiinţă din v e c h i u l organism pol i t ic n u m a i part idul naţional-l iberal, organul intereselor mari i fi­nanţe şi în g e n e r e al e c o n o m i e i noastre burgheze, iar la spatele sale mil i tar ismul. în a s e m e n e a împrejurăr i , o seamă de cugetători pol i t ic i şi-au închipui t că ro lu l mar i lor propr ietar i de a p r e c u m p ă n i influenţa pol i t ic i i b u r g h e z e printr-o pol i t ică p o n d e r a t o a r e cade d e a c u m în sarcina ţărănimii . Căci d u p ă a m u r g u l reprezentanţ i lor mari i proprietăţi, ţărănimea a rămas clasa socială care reprezintă tradiţii le rurale, osti le tendinţei de inovaţii, burgheze . De aceea în n o u a situaţie creată de v o t u l o b ş ­tesc, mis iunea pol i t ică a v e c h i u l u i part id c o n s e r v a t o r u r m e a z ă să fie cont inuată de un part id ai. ţărănimii 1 .

Alţ i teoret ic ieni pol i t ici au m e r s încă m a i depar te : sub inf luenţa culturi i socialiste, aceştia v o r b e s c chiar de «o luptă de c lasă» a ţărănimii î m p o t r i v a ol igarhiei fi­nanciare, s o c o t i n d că cea dintîi ar avea m e n i r e a de a, sfărîma pe cea din u r m ă şi a revo lu ţ iona societatea noas­tră, c re înd o or înduire socia lă speci f ic ţărănească 2 .

1 Vezi de pildă, C. R'ădulescu-Motru, Ţărănismul, un suflet şi o politică, Bucureşti, 1924. Acelaşi: Concepţia conservatoare şi progresul, n voi. Doctrinele Partidelor Politice, Ed. Institu­tului Social Român.

2 Vezi îndeosebi lucrările respective ale d-lui V. Madgearu: Ţărănismul, Bucureşti, Reforma socială (fără dată); Doctrina', ţărănistă, în volumui citat; Revoluţia agrară şi prefacerile claseK ţărăneşti, în «Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială», an. IV,'i no. 3. Comp. studiul nostru critic asupra acestor lucrări, Ţară' nism şi marxism, Arhiva, an. V; no. 1—2.

III. Evoluţia capit. român şi prefacerile clasei stăpînitoare 191

Nu ne p u t e m lăsa v ic t imă u n o r , asemenea iluzii; ţă­rănimea n-a fost nic iodată şi nicăier i un factor socia l sau pol i t ic de-sine-stătător, cu atît mai puţ in un f a c t o r revoluţ ionar. R o l u l ţărănimii a fost totdeauna s e c u n d a r în mişcări le socia le ş i neexis tent în mişcăr i le pol i t ice . La noi ţărănimea s-ar putea r id ica cu atît mai puţ in î m p o t r i v a burghezie i cu cît interesele ei sînt strîns l e ­gate de p r o c e s u l de dezvol tare al capita l i smului naţ ional , c u m v o m arăta pe larg în capi tolul asupra revoluţ ie i noastre agrare. Dacă poate f i v o r b a de v r e o p r i m e j d i e pentru dictatura poli t ică a Mari i Finanţe, desigur că aceasta nu va ven i din partea ţărănimii. A d e v ă r u l e că s ingurul factor pol i t ic care. în n o u a noastră s i tuaţ ie ar putea p r e c u m p ă n i influenţa burghez ie i e pro le tar ia­tul, şi acesta se află abia în g e r m e n e .

Cercetarea noastră d u c e la înche ierea că e de puţ in folos de a discuta în m o d a c a d e m i c dacă dictatura p o ­litică a ol igarhiei f inanciare e b u n ă sau rea. A c e a s t ă dictatură stă d i n c o l o de asemenea cal i f icat ive: ea este. Supremaţia Marii Finanţe este rezultatul întregii noas­tre evoluţii economico-istorice şi cînd îşi va. îndeplini rolul ei istoric de a dezvolta şi organiza producţia naţio­nală va dispărea de la sine) atunci va naşte ea s ingură moştenitori i care sînt chemaţi să-i ia locu l .

A c e s t a este p u n c t u l de v e d e r e ştiinţific, ce p o a t e alcătui baza unei pol i t ic i sănătoase care nu vrea să r ă ­tăcească in afară de sfera realităţilor.

De aceea e un z b u c i u m ' sterp, m a i mult , e o at i tudine reacţionară c î n d u n e l e fracţiuni po l i t ice iau pozi ţ ie ief­tină de c iocl i ai ol igarhiei . Supremaţ ia mar i lor f inanci­ari nu poate fi desfiinţată pr in n ic i o activitate po l i t ică : ca se va desfiinţa singură, pr in însăşi evo luţ ia , de fapt a societăţii noastre, c înd va sosi t impul . Dacă e adevărat că nici o f o r m ă de viaţă socială nu e eternă, apoi nu e mai puţ in adevărat că nici o f o r m ă de viaţă nu dispare-înainte de a-şi fi încheiat rolul is toric.

IV.

In fiecare ţară se pot deosebi de regulă

două epoci de dezvoltare agricolă: una, în

care ţara stă în relaţie de colonie faţă de

alte ţări cu capitalism înaintat; şi alta in

care capitalismul — dezvoltîndu-se în propria

ţară — îmboldeşte şi agricultura să se in­

dustrializeze.

Abia epoca din urmă aduce o schimbare

hotărîtoare, revoluţionarea din temelie, pe

cînd în cea dintîi influenţa rămîne de

obicei numai la suprafaţă.

W . S O M B A R T »

Procesul de distrugere a vechiului regim agrar sub influenţa capitalismului: 1. Principiul general după care trebuie cercetată revoluţia agrară. 2. Caracteristica" fazei sociale de tranziţie de la vechiul la noul regkn. 3. Sensid în 'care se poate vorbi de un feudalism român. 4. Procesul de prefacere a regimului agrar feudal în regim modern burghez. 5. Formele acestei prefaceri în deosebite ţări. 6. Năzuinţa vechii noastre clase stăpînitoare de a salva neatinsă marea proprietate. 7. Revoluţionarii ridică ţărănimea împotriva boierilor. 8. Alţi factori care au intervenit în sprijinul ţărănimii. 9. Opera de la 1864 e o rezultantă a for­ţelor sociale în luptă. 10. Prejudecăţi asupra revoluţiei noastre agrare.

Urmările prăbuşirii vechiului regim asupra stării ţărănimii: 11. Mizeria generală a ţărănimii în faza de tranziţie. 12. Con­sideraţii generale asupra cauzelor acestei mizerii; caracterul superficial al revoluţiei noastre agrare. 13. Fărîmiţarea micii pro­prietăţi nimiceşte faza de existenţă a ţăranului. 14. Cămătăria robeşte munca ţăranului. 15. Necesitatea istorică a muncii for­ţate la ţară. 16. Răscoalele ţărăneşti; caracterul lor reacţionar.

Clădirea regimului nou modern din sfărîmăturile celui vechi: 17. Evoluţia agricolă în legătura ei organică cu industria. 18. Felul cum capitalismul construieşte regimul modern din ele­mentele celui vechi. 19. Naşterea industriei naţionale şi influ­enţa ei asupra agriculturii: ; revoluţionarea producţiei agrare.

20. Continuare: absorbirea proletariatului agricol. 21. Sensul istoric al parcelării totale a marii proprietăţi. 22. încheiere: menirea istorică a industriei noastre .naţionale.

Der moderne Kapitalismus, ed. I, voi. II, p. 89

REVOLUŢIA AGRARĂ ŞI PREFACERILE CLASEI ŢĂRĂNEŞTI

a) Procesul de distrugere a vechiului regim agrar sub influenţa capitalismului

1. între rănile săpate de capitalism în organismul nostru social nu e nici una care să fi prilejuit atîta în­grijorare ca răsturnarea vechilor raporturi agrare şi ur­mările acestei revoluţii asupra soartei ţărănimii noastre. S-a căutat multă vreme, şi se căută încă, un leac de na­tură a vindeca o dată pentru totdeauna această boală socială. Zadarnic ! Căci o rană săpată în corpul social de evoluţia de fapt nu poate fi vindecată decît tot prin înaintarea firească a acestei evoluţii. Leacurile prescrise de creierul amenesc nu au nici o putere asupra neajun-' surilor sociale şi aceeaşi e soarta atît de numeroaselor «dezlegări» ale problemei agrare, cunoscute din litera­tura specială.

Vom cerceta d e c i revoluţia agrară ca un proces na­tural, silindu-ne a-i descoperi cauzele şi a-i stabili ur­mările şi ferindu-ne de orice «soluţie», ceea ce după cunoştinţa noastră nu s-a făcut pînă în prezent. Spre acest scop ne vom călăuzi de principiile generale sta­bilite de cercetarea economică cu privire la revoluţia agrară pe care o dezlănţuie capitalismul în orice ţară agricolă în care pătrunde.

După cum se vede din cuvintele luate ca motto pen­tru acest capitol, Sombart deosebeşte în cercetările sale asupra capitalismului modern două mari perioade de revoluţie agrară: la început, agricultura unei ţări intră în prefacere sub influenţa unui capitalism străin; în a« ceasta primă perioadă revoluţia e numai superficiala,

196 Şt. Zeletin

d u p ă aceasta urmează însă altă per ioadă, în care agri­cul tura t rece sub influenţa industr iei capital iste ind i­g e n e : atunci ea este revoluţ ionată cu desăvîrş ire.

Iri fapt, această împărţ i re e x p r i m ă nu n u m a i mersu l treptat al revoluţ ie i agrare, ci întreaga e v o l u ţ i e a b u r g h e ­ziei îh fazele e i succes ive . Căci, c u m am arătat la l o c u l c u v e n i t , dezvol tarea capi ta l i smului î n c e p e pre tu t indeni p r i n invazia măr fur i lor unei ţări înaintate înt r-o ţară agr icolă. In acelaşi c h i p a î n c e p u t şi la* n o i dezvol tarea burghezie i d u p ă tratatul de la A d r i a n o p o l . în această fază agricultura înapoiată este silită să p r o d u c ă pent ru s c h i m b , sub inf luenţa capita l i smului industrial străin, în ţara agr icolă nu se naşte atunci decî t capi ta l i smul c o m e r c i a l ş i ce l de camătă, acesta din; u r m ă put îndu-se r id ica ş i la f o r m a capita l i smului de bancă. A c e s t e f o r ­me infer ioare ale capitalului s înt expres ia e c o n o m i e i băneşt i şi au m e n i r e a de a înlesni s c h i m b u l între ţara agr icolă şi ţăr i le.capital iste:

U r m e a z ă apoi faza a d o u a şi cea d in urmă-: capi ta­l i smul c o m e r c i a l ajuns la depl ină dezvol tare, d u p ă ce a creat p r i n i m p o r t u l mărfur i lor străine n e v o i n o i în ţara sa propr ie , încearcă să le satisfacă el singur, şi pr in aceas­ta naşte d i n sînul său capita l i smul industrial . La r îndul său, acesta revo lu ţ ionează din temel ie agr icul tura in­digenă, s i l ind-o a lua şi ea caracteru l de p r o d u c ţ i e c a ­pitalistă. Şi astfel se î n c h e i e dezvol tarea burghezie i , a capita l i smului înj f o r m a întreagă a trinităţii sale.

A m urmăr i t î n cele trei capi to le d in u r m ă evoluţ ia capital ismului r o m â n , înfăţişînd f o r m e l e sale s u c c e s i v e drept ceea ce s înt : tot atî tea faze la evoluţ ia istorică necesară. în capi tolul de faţă r ă m î n e să c e r c e t ă m i n - . f luenţa capital i smului în p r o c e s u l de r e v o l u ţ i o n a r e a agriculturi i noastre.

2. Mai întîi, pr in ce se caracter izează începutu l re­voluţ ie i agrare? Pr int r-o contradicţ ie fundamenta lă -— asupra căreia am stăruit altădată — în e c o n o m i a na­ţ ională a ţării c a r e a intrat în p r o c e s u l de revo lu ţ ie bur-gheza, Economia unei asemenea ţări se alcătuieşte ăintr-un proces de circulaţie modernă capitalistă altoit pe uri proces de producţie agrară primitivă. Acest f e­n o m e n a fost cercetat în a m ă n u n ţ i m e de N i c o l a s - O n

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 197

pentru e c o n o m i a rusă, u n d e e l alcătuieşte, d u p ă acest economis t , adevăratul i z v o r a l cr izelor rurale 1 . La noi , această contradicţ ie e c o n o m i c ă şi-a găsit expres ia , şi într-o ciudată contradicţ ie jur idică, care a p r o p u s m u l t ă nedumer i re î n r îndul cercetă tor i lor noştri . A n u m e , p e procesul de circulaţie capitalistă s-a altoit, în fe lul arătat, întregul edi f ic iu a l legiuiri i noastre burgheze, ce p o r ­neşte de la pr inc ip iu l l ibertăţii o m u l u i ; aceasta n-a î m ­piedicat însă ca pe procesu l de p r o d u c ţ i e agrară să se altoiască o -legiuire specială, cu totul opusă; ' p l e c î n d de la pr incip iu l că ţăranul poate f i silit cu forţa la m u n c a c impului . î n acest spirit sînt alcătuite, c u m v o m v e d e a , legile de tristă amint ire ale « t o c m e l i l o r a g r i c o l e » . Cu alte cuvinte, c o n t r a d i c ţ i a e c o n o m i c ă de fapt şi-a găsit ră­sunet ş i într-o contradicţ ie de drept . De altfel, acesta nu Q un f e n o m e n atît de p r o p r i u societăţii r o m â n e s ingure, c u m s-a crezut atîta t i m p .

A s e m e n e a d i z a r m o n i e e s i m p t o m u l f iresc al u n e i siări haot ice, ce caracterizează o r i c e pr imă fază a une i evoluţi i . Pe măsură însă ce p r o c e s u l de circulaţ ie d e z ­lănţuie evoluţ ia treptată a capital ismului, aşa c u m am cunoscut-o în cercetăr i le d in urmă, el exerc i tă şi o a c ­ţiune paralelă de dizolvare şi distrugere a vechi i e c o ­nomii agrare feudale. Cînd aceasta din u r m ă dispare, prefăcîndu-se potr iv i t cu spiritul e c o n o m i e i capitaliste, al unei încetează or ice d i z a r m o n i e e c o n o m i c ă : a d o u a şi ultima fază de evoluţ ie b u r g h e z ă intră în fiinţă.

Se înţe lege deci lesne că ceea ce impres ionează tot­deauna lâ începutur i le revoluţ ie i agrare e, t o c m a i - a c e s t proces de pusti ire a vechiu lu i r e g i m , cu tot cor teg iu l de urmări, u n e l e mai dureroase oa altele, ale une i l u m i în .iponie. V e c h e a b o i e r i m e , prăbuşită deodată din straiu­ri t u l ro l de clasă d o m i n a n t ă în neantul nefi inţei; ţără­nimea, redusă la proletarizare ş i mizer ie, lu înd m a i a d e -iea bîta şi coasa spre a protesta î m p o t r i v a i n o v a t o r i l o r M i b formă d e g roaznice răscoa le : toate aceste c o n v u l --.11 mi ale v e c h i i lumi agrare în amurg p r o v o a c ă o ură Ifilbatecă î m p o t r i v a capital ismului proaspăt şi învă lu ie trecutul agrar într-o atmosferă de nespusă jale. Iar a-Ceastă jale după v r e m u r i l e de aur ale vechiu lu i r e g i m

[Uistoire du developpement economique de la Russie, Paris, 1002.

198 Şt. Zeletin-

cvjlminează într-un r o m a n t i s m socia l-cul tural care a c o ­peră într-un văl sumbru, de tristeţe şi' amărăciune, faza de î n c e p u t a revoluţ ie i b u r g h e z e .

E v o r b a să u r m ă r i m a c u m această t ragedie rurală : d izo lvarea vechi i noastre l u m i agrare sub tăvălugul ca­pitalist. S p r e acest s c o p t rebuie să a m i n t i m că per ioada tu lbure de prăbuşire a v e c h i u l u i r e g i m • şi zămisl i re a celui n o u îsi găseşte expres ia pol i t ică într-un r e g i m c e n ­tralizator şi interventionist . A c e e a ş i . tutelă a puteri i c e n ­trate, pe care am descoper i t-o "în evoluţ ia industriei, v o m afla-o s i în dezvol tarea agriculturii, căc i ea carac­terizează faza mereanti l i s tă în toate manifestăr i le ei sociale. D u p ă c u m în industr ie puterea de stat interv ine în c h i p e n e r g i c spre a d e z v o l t a producţ ia, tot astfel v o m găsi-o la lucru, şi în agricultură, făc înd e r o i c e sforţări de a grăbi t recerea de Ia v e c h i u l r e g i m agrar la n o u l r e g i m b u r g h e z .

3. Înainte ca ţara noastră să sufere invazia capita­l ismului străin, ea trăia sub un r e g i m agrar a s e m ă n ă t o r în raportur i le sale cu acela al E u r o p e i m e d i e v a l e . Ţara-, nii erau aşezaţi pe moş i i l e boiereşt i ş i a v e a u îndator irea ca în s c h i m b u l pămîntului pr imi t pentru cultură să dea boierului o dare în natură — d i jmă şi un n u m ă r de zi le de m u n c ă pe an — clacă. A c e l a ş i rajifrt între p r o p r i e ­tarul de p ă m î n t ş i m u n c i t o r u l său d o m n e ş t e peste tot in, v e c h i u l r e g i m al State lor e u r o p e n e 1 . Istoria dă acestui r e g i m n u m e l e special de feudalism.

D i n p u n c t de v e d e r e e c o n o m i c , se înţe lege pr in feli i dalisrn r e g i m u l în c a r e ' propr ietarul stăpâneşte pământul iar m u n c i t o r u l ins t rumentele de p r o d u c e r e ; în astfel de împrejurări,, j p e n t r u ca m u n c i t o r u l să capete pămînt de cultură, el t rebuie să c e d e z e propr ietarului o parte din recol ta sa anuală şi să m u n c e a s c ă eu unel te le sale şi pâ-j mîntu l rămas spre folosinţa deosebi tă a stăpînului. A% ceasta situaţie aruncă toate sarcini le pe m u n c i t o r si dă toate fo loase le proprietarului ; m u n c i t o r u l e ob l iga t d e o ­potr ivă să cul t ive pămîntui , p r e c u m şi să ţ ină vi te le şi

.unel te le t rebui toare culturii, pe când pentru proprietar e de-ajuns dreptul de stăpînire asupra pămîntu lu i spre :

1 Vezi Gh. Pariu, Cercetări asupra stării ţăranilor, 1910, vol. I, Introducere .

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 199

n-.şi asigura înt inse privi legi i . Dint r-un asemenea ra­port între* propr ie ta r ş i m u n c i t o r se nasc : din p u n c t de vedere e c o n o m i c , atîrnarea • m u n c i t o r u l u i .de propr ie tar ; din punct de v e d e r e social, despărţ i rea populaţ ie i înt r-o clasă de aristocraţie funciară şi o clasă de iobagi care muncesc pămîntu i ; din p u n c t de v e d e r e pol i t ic, acapararea^ puterii de stat de către n o b i l i m e a funciară, care se î n ­grădeşte in pr iv i legi i şi înlătură de la c o n d u c e r e a tre­burilor pub l ice întreg restul populaţ ie i 1 . Aceas ta este constituţia feudală a vechiu lu i r e g i m ; • o asemenea alcă­tuire socială au avut ş i Pr inc ipate le r o m â n e înainte de a intra sub inf luenţa capital ismului apusean, de a c e e a putem vorb i , în sens soc io log ic , de o societate feudală română 2 .

1 Vezi K. M a r x , Le Capital, vo i . III, partea II, p. 366—387: 2 E semnif icat iv că In v r e m e ce cercetători i noştri, care ur­

măresc vechea constituţie agrară română pe cale istorică, tăgă­duiesc fiinţa unui feudalism român — aşa de pildă d-nii N. lorga şi Radu Rosetti — cei ce privesc latura economico-so-clologică vorbesc de un regim feudal român ca de un lucru de III sine înţeles. C. Dobrogeanu-Gherea, d-1 C. Garoflid, în tim­pul din urmă d-1 I.N. Anghelescu în cercetarea sa asupra evo­luţiei economice a ţărilor româneşti pleacă de la acest punct ilr vedere. ,

Această divergenţă provine din împrejurarea că istoricii în­ţeleg prin feudalism altceva decît economiştii şi sociologii. Som-liart declară la începutul unei cercetări: « E u sînt dintre oamenii îe modă veche, care nu pot vorbi de un lucru decît atunci rfind ştiu bine ce trebuie să înţeleagă printr-însul» (Op. c i t , I, |i 194)'. E ev ident că cel ce discută a s u p r a ' f e u d a l i s m u l u i r o m â n h c b u i e să limpezească sensul în care întrebuinţează acest ter­men dacă nu vrea să prilejuiaseă neînţelegeri. Cînd prin feuda­lism se înţelege regimul agrar în care monarhul are dreptul de •lapînire asupra întregului pămînt al ţării, trecînd dreptul de folosinţă vremelnică asupra unor anumiţi indivizi, feudalii; sub nnumite obligaţii, atunci se va tăgădui existenţa unui feuda­li,m român cu bun t e m e i ? D o m n i i Pr incipate lor r o m â n e ml au (ivut acest drept. (Vezi KT. Iorga, Constatări istorice cu privire Ui viaţa agrară a românilor, Bucureşti, 1908, p. 45, notă). Dr. Gr. Maior,' care. încl ină a crede contrariul,- se înşeală desigur (Poli­tica agrară lă români, p. 452).

Dar această chestiune e fără însemnătate pentru economist mm sociolog: ceea ce privesc aceşti cercetători în regimul feudal p structura sa economică, şi raporturile între clasele sociale al-

ţ fn/te pe această structură. Acestea au ajuns însă, în cursul evo­luţiei, să ia acelaşi caracter la noi ca în Apus. Atît modul de producţie al vechiului nostru r e c i m agrar cît şi raporturile îri-\re proprietari şi munoitori au avut un caracter feudal.

200 Şt.Zeletin

4. Ce schimbări produce într-o asemenea societate in­vazia capitalismului?

înainte de toate," capitalismul sileşte societatea agra­ră să producă pentru schimb; el îi trimite fabricate in-' dustriale şi cere înapoi materii prime, adică produsele solului. în acest chip vechii agrarieni devin producători de marfă. Dar cu invazia mărfii în societatea agrară s" naşte şi izvorul tuturor relelor, care o fac în cele din urmă să-şi dea obştescul sfîrşit. Marfa e pîrghia adîncă ce răstoarnă vechea constituţie şi o preface în alta nouă.

Spre a înţelege acest lucru, trebuie să amintim că în societatea feudală nu există proprietate privată de pă-mînt, în înţelesul nostru modern. Atunci proprietatea de pămînt era mai mult iluzorie de vreme ce proprietarul era oprit în folosinţa pămîntujui de o sumă de obligaţii faţă de ţărani; proprietarul vechiului regim era mai mult un uzufructuar1.

Dar situaţia se schimbă din timp ce proprietarul în­cepe a produce pentru schimb: de atunci el simte ne-> voia de a dispune de pămîntul său în chip absolut, după cum dispune orice negustor de marfa sa, deci de a seu-» tura orice sarcini care ştirbesc dreptul de proprietate. De aceea iobăgia, care impune obligaţia de a da Ioba­gului un colţ de pămînt, se schimbă într-o povară de) care proprietarul încearcă să se scutească, spre a păs-;

tra pămîntul numai pentru sine. Cu alte cuvinte, pro-| ducţia-marfă, pe care capitalismul o impune agricultu­rii feudale, impune totodată acesteia şi o nouă formă de proprietate, în analogie cu proprietatea-marfă, adică drep­tul de a uza şi a abuza de un anumit petec de pămînt. «Acest drepte în el însuşi, nu are alt sens decît a recu­noaşte proprietarului funciar puterea juridică de a dis­pune de pămînt, cum orice posesor de marfă poate dis-:

pune de marfa sa. El nu se naşte în antichitate decît în momentul cînd se dizolvă vechea organizaţie iar în so­cietatea modernă e admis numai sub presiunea dezvol-

1 «Proprietatea boierilor era grevată de • un drept de copro-•prietate... Ţăranul împărţea fructele şi produsele pămîntului pe ca're îl cultiva cu proprietarul.» Gh. Panu,-Cercetări, voi. I, p . L X X I I I .

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 201

larii producţiei capitaliste.»1 Acest act istoric al preface­rii proprietăţii feudale în proprietate privată burgheză a avut loc la noi în anul 1864. Era încheierea firească l.i care ducea producţia-marfă, la noi ca pretutindenea.

Cu desfiinţarea coproprietăţii feudale se năruie în­tregul edificiu social clădit pe ea. Ţăranii alungaţi de pe vechile moşii, care devin de acum proprietatea privată u stăpînului uzufructuar de mai înainte, se schimbă în iia meni liberi2. Astfel libertatea individuală, ce vine să «•' locul vechilor obligaţii, însoţeşte peste tot această pre-l.irere a proprietăţii. Ambele fenomene sînt impuse de producţia-marfă, care cere nu numai libertatea propri­etăţii, ci şi libertatea persoanelor, întrucît schimbul măr­furilor e o învoială liberă ce nu poate avea loc decît intre ^persoane libere. Proprietate privată liberă, care să poată fi vîndută ca marfă; persoane libere, care să-şi (xtată vinele puterea de muncă ca orice marfă — iată lele două elemente în care se dizolvă vechiul regim şi care vin apoi să clădească regimul modern. De regulă, In momentul lichidării vechiului regim,«boierii se aleg cu libertatea moşiilor iar ţăranii cu libertatea persoanei, aşa că pe cînd mai înainte aceştia cultivau pămîntul ca iobagi aşezaţi pe moşiile nobililor, de acum îl cultivă ca muncitori liberi şi salariaţi. In acest chip vechile rapor­turi de iobăgie dau loc unor raporturi libere, contrac­tuale: societatea burgheză liberă, izvorîtă din nevoile pro-diicţiei-marfă, se ridică pe ruinele societăţii feudale.

5. Prefacerea vechiului regim agrar- în regimul mo­dern e 5 un proces istoric natural, care însă îmbracă for­me deosebite după condiţiile sociale în care se îndepli­neşte. In chipul cel mai sumar şi mai corespunzător in­tereselor burgheze s-a înfăptuit acest proces în Anglia. Aici nobilii au alungat pe ţărani în masă' de pe moşiile «lor sub cuvînt că de acum ei sînt oameni liberi, deci

1 K. Marx, op. cit, p. 192. 2 Emanciparea de fapt a iobagilor s-a petrecut cu mult

înainte de recunoaşterea ei de drept: cea dintîi începe de prin veacurile I X — X I I (Sombaft^ op. cit., ed. III, voi I p. 104) pe cînd cea din urmă începe abia la sfîrşitul secolului X V I I pe l a i e revoluţionară.

202 Şt. Zeletin

t rebuie să-şi ingri jească s inguri de soarta lor 1 . Ţărani rămaseră astfel stăpîni n u m a i pe braţele lor, la discr'e» ţia uz ine lor de la oraşe, spre care fură siliţi a-şi luai drumul .

Un fapt opus s-a pet recut î n . Franţa. A i c i a început, încă de pr in v e a c u l X I I I , un proces de parce lare ş i de pu lver izare a moşi i lor, care p r i n ajunul mar i revoluţi i luase o f o r m ă alarmantă 2 . A p o i , în t i m p u l revoluţiei, ţăranii s-au aliat c u b u r g h e z i a î m p o t r i v a nobi l i lor , p a c a r e i-au izgonit de pe moşi i , rămînînd astfel ei s inguri s tăpîni l iberi pe v e c h i l e parcele .

Celela l te state n-au aşteptat c i o c n i r e a v io lentă a ţă­rănimii cu n o b i l i m e a pent ru ca felul emancipăr i i ioba-; g i l o r să iasă pe ca le revo luţ ionară d in rapor tu l de f o r ţ a al acestor d o u ă clase în luptă, îndată ce g u v e r n e l e s-au;

văzut s u b pres iunea mişcăr i lor ţărăneşti* e le au întreprins, dez legarea pe cale paşnică a chest iunii agrare, şi aceastaj au făcut-o printr-un c o m p r o m i s ' între cele două soluţii e x t r e m e , date de e v o l u ţ i a de fapt în A n g l i a ş i în Franţa : anume, s-a dat o parte d i n p ă m î n t n o b i l i m i i şi o par te ţărănimii, m u l ţ u m i n d sau n e m u l ţ u m i n d în acest c h i p j ş i pe u n a ş i pe alta. A i c i starea de d r e p t părea a m e r g e înaintea stării de fapt, născ înd astfel i luzia că măsuri le • legale sînt adevărata cauză a n o i l o r raportur i sociale . In acelaşi fel s-a făcut- şi la n o i t recerea de Ta p r o p r i e ­tatea feudală la propr ie ta tea privată burgheză; ad ică

t o t pe ca le de, lege. Şi e b ineînţe les că ce i ce n-au v ă z u t cauze le adinei ale acestui p r o c e s şi-au închipuit, că l e­gea s ingură 1-a adus în fiinţă şi că toate neajunsuri le soc ia le u l ter ioare i zvorăsc din nedesăvîrş i rea «aces te i nefer ic i te legi ş i d i n n e p r i c e p e r e a o a m e n i l o r care au făcut-o. O s ingură ţară a l ichidat s u b o c h i i noştr i răM măşiţele feudale în felul Franţe i : aceasta e Rusia. Aicf î

ţărănimea, mai întîi în unire cu burghez ia (martie 1917),a apoi eu m u n c i t o r i m e a ( o c t o m b r i e 1917), s-a răsculata

«E de însemnat că nobilii recunoscuseră ţăranilor numai dreptul la libertate, nu însă la proprietate.» Art. Bauembej-reiung in England, în Handvorterbuch der Staatswissenschaf- • ten, (Conrad), vol II.

2 A. de Tocqueville, L'ancien régime et la révolution, éd.-IV, p. 55—56.

IV. Revoluţ ia agrară şi prefacer i le clasei ţărăneşti 203

împotriva n o b i l i m i i şi şi-a împărţ i t moşi i le, d înd astfel o nouă ediţ ie a revoluţ ie i burghez ie i f ranceze.

6. Invaz ia capital i smului străin în Pr inc ipa te le r o ­mâne, t recerea acestora la producţ ia pent ru s c h i m b , cu aceasta naşterea c o m e r ţ u l u i cu străinătatea ş i supra­punerea unei circulaţii capitaliste a mărfur i lor peste vechea noastră p r o d u c ţ i e agrară, t rebuia să d u c ă la a c e ­laşi sfîr.şit neînlăturat; distrugerea vechiu lu i r e g i m r o ­mân prin crearea proprietăţi i funciare pr ivate ş i e m a n ­ciparea ţăranilor.

D u p ă tratatul de la A d r i a n o p o l , z iduri le ce ne des­părţeau de burghez ia apuseană f i ind dărîmate, c o m e r ţ u l eu gr îu ai Pr inc ipate lor cu ţările capitaliste crescu re­pede din an în an. Preţul gr iului crescu iarăşi în c h i p corespunzător cu- căutarea sa de către străini, ceea ce aprinse d o r u l de cîştig în agrarienii noştri şi-i î m b o l d i la o cultură din ce în ce m a i întinsă. Şi astfel un « v i i t o r de prosper i tate n e m a i a u z i t ă » 1 s e deschise p e n t r u agri­cultura română.^

Decî t , de îndată ce bo ier i i r o m â n i î n c e p u r ă a p r o ­duce pent ru comerţ , e i făcură aceeaşi d e s c o p e r i r e ca toţi fraţii l o r b u n i în aceeaşi s i tuaţie: a n u m e , că p ă m î n -tul are un m a r e preţ, că acest preţ, creşte v ă z î n d cu ochii ş i că obl igaţ ia de a r u p e din el c î te un p e t e c spre a-1 da ţăranilor e foarte păgubi toare . De aceea, încă înainte de anul 1864, b o i e r i m e a r o m â n ă dorea să s c u ­ture această sarcină de pe m o ş i i l e ei, dar d o r e a acest lucru în fe lu l aristocraţiei e n g l e z e ş i în g e n e r e a o r i ­cărei aristocraţii funciare : boier i i noştri înţe legeau să a lunge pe ţărani de pe moş i i , declar îndu-i o a m e n i liberi. In dezbater i le u r m a t e în D i v a n u l a h - h o c , e i e x ­pr imară această preţ ioasă părere, meni tă a face par te dreaptă pent ru a m î n d o u ă clasele: «Ţărani i să rămînă stă­pîni p e braţe le lor, iar propietar i i p e moş i i le l o r . . . c u alte cuvinte, se desfiinţa cu totul "dreptul ţărani lor»

1 Verax, La Roumanie -et Ies juijs, 1903, p. 95. De asemenea A. C. Cuza, Ţăranii şi clasele diriginte, Iaşi, 1895, p. X V I I şi urm.

Autorul priveşte cu drept cuvînt tratatul de la Adrianopol drept actul «cel mai însemnat- poate în istoria acestor ţări de la des­călecătoare». • '

204 Şt. Zeletin

de a se hrăni p e ' p ă m î n t u l ţării, care era declarat de pă^ mint b o i e r e s c . » 1

R e c u n o a ş t e r e a unei a semenea pretenţi i ar f i fost o adevărată calamitate pent ru ţara noastră, care nu avea o industr ie dezvol ta tă spre a absorbi mase le" de proletar i ţărani alungaţi de pe p ă m î n t u r i l e boiereşt i . Dar , înainte de toate, acest l u c r u era cu neput inţă în condi ţ i i le noastre sociale . Ar is tocraţ ia eng leză a putut ru ina ţărănimea, f i indcă ea a a v u t p r i c e p e r e a de a se în ţe lege cu b u r ­ghezia . Dar acest e v e n i m e n t nu s-a pe t recut -la noi , c u m nu s-a pe t recut n ic i într-un alt stat cont inenta l : între b o i e r i m e a noastră reacţ ionară ş i clasa revoluţ ionară d o m n e a o d u ş m ă n i e de m o a r t e . Şi astfel lupte le de clasă din care s-a p l ă m ă d i t R o m â n i a m o d e r n ă au luat altă î n ­făţişare: revoluţ ionar i i r o m â n i au căutat, ş i au obţ inut , spr i j inul ţărănimii, pe care apoi au năpust i t-o î m ­p o t r i v a boier i lor .

A c e a s t ă po l i t i că b u r g h e z ă nu e.. n o u ă . Lăs înd la o par te Angl ia , I n toate celelate state e u r o p e n e g ă s i m burghez ia lupt înd u m ă r la u m ă r cu ţărănimea îm~

' p o t r i v a d u ş m a n u l u i c o m u n : aristocraţia funciară. « B u r ­ghezia, observă M a r x , n u p o a t e lupta p e n t r u d o m n i a ei p r o p r i e fără a-şi atrage d e o c a m d a t ă înt regul popor'" ca a l iat .» 2 Şi în repetate r înduri e l pr iveş te ţărănimea ca aliatul f iresc al clasei b u r g h e z e 3 . A c e a s t ă tovărăşie s-a încheia t ş i la n o i ; ş i iarăşi la n o i ca p e s t e tot, b u r ­ghezia şi-a părăsit tovarăşul de îndată ce a i zbut i t a-1 p u n e în m i ş c a r e î m p o t r i v a vechi i ol igarhi i funciare. Ast fe l s-a stabilit po l i t ica tradiţ ională a b u r g h e z i e i noastre, de altfel ca a or icăre i b u r g h e z i i : de a l o v i în b o i e r i m e , f ă c î n d conces i i ţărănimii î n d a u n a mar i i p r o ­prietăţi; de a aţîţa mase le săteşti î m p o t r i v a m a r i l o r p r o ­prietari, spre a cu lege la u r m ă r o a d e l e acestui conf l ic t . P e n t r u b u r g h e z i e ţărănimea e un fel de c i o c a n cu care ea loveş te în b o i e r i m e . A c e a s t ă po l i t i că a dus la sfărîfj

1 A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice, Bucureşti 1910 p. 369

2 Citat din. Neue Rheinische Zeitung, de Fr. Mehring în opera sa; Karl Marx, sein Leben, Berlin, 1918, p. 164.

De pildă, în opera Révolution, et Contre-Révolution en Allemagne, p. 77—78 şi passim.

Vif. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 205

marea desăvîrşită a mari i proprietăţ i şi a clasei boiereş t i reacţ ionare, altoită pe dînsa.

7 . I n c e p î n d lupta de e m a n c i p a r e , clasa noastră r e ­voluţ ionara p o r n i soli la sate ca să mişte mase le săteşti în n u m e l e l ibertăţii ş i să le făgăduiască ra iu l pe p ă -m î n t dacă voi - p u n e u m ă r u l să a jute la răsturnarea c l a ­sei bo iereş t i 1 . C u m ei at ingeau răni atît de v e c h i şi de adînci, nu e de mirare că fură ascultaţi cu însuf leţ i re de ţărani 2 . D a r c î n d fu v o r b a şă se p lămădească des­tinele ţării în D i v a n u l ad-hoc, înt î ln im priveliştea, în aparenţă ciudată, că revoluţ ionar i i par a fi uitat sufe­rinţele tovarăş i lor ţărani, aşa că aceştia s înt n e v o i ţ i să se m i ş t e s inguri, ca forţă neatîrnată, c e e a ce « s u r p r i n s e » D i v a n u l 3 . Pol i t ica burghez ie i dădea roade le e i f ireşti.

D a r abia putură s ă constate revoluţ ionar i i c ă s i s temul e lectora l acordat pr in C o n v e n ţ i a de la Paris nu le d ă d e a puterea visată, şi a tunci iarăşi îşi aduseră a m i n t e cu duioş ie de n e v o i l e ţărănimii 4 , pent ru ca iar să l e u i t e c î n d s e puse î n dezbatere r e f o r m a agrară. D a r nici n u m a i era de n e v o i e : c i o c a n u l p u s de e i în m i ş c a r e î n ­c e p u să funcţ ioneze în m o d a u t o m a t ş i l a .1862 a v e m de înregistrat protestul său obi şnui t : răscoale ţărăneşti . Fr ica cuprinse, factorii răspunzător i 5 şi " astfel, d u p ă m u l t e frămîntări, căzu acea « l o v i t u r ă de m ă c i u c ă » 6 p e s t e capul m a r i l o r boieri , a n u m e l o v i t u r a de stat de la 1864 şi revo luţ ionarea burgheză a raportur i lor de p r o p r i e t a t e rurală. D e a c u m v e c h e a noastră propr ietate d e p ă m î n t

1 A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice, p. 257—259. 2 A. D. Xenopol, ibidem. 3 Radu Rosetti, Pentru ce s-au răsculat ţăranii, p. 287. 4 «Agitaţia crescu mai cu seamă. spre toamnă, după publi-"

carea Convenţiei. Oamenii noi se simţeau cumplit loviţi prin noua lege electorală, care îi înlătură cu totul din arena politică. Ei se răzbunau căutînd să aţîţe pe ţăran împotriva proprietaru­lui, care iar rămînea singur stăpîn pe drepturile politice.» Radu Rosetti, op. cit., p. 327.

5 Din discursul lui M*. Kogălniceanu de - la 25 mai 1862: «Acolo unde proprietarii n-au avut destul patriotism şi îndes­tulă inteligenţă spre ă se pune singuri în capul reformei, spre a face ei singuri concesiunile cerute de folosul, de binele gene­ral al ţării, ei au dat loo la grozave catastrofe a căror a u f o s t ei cele dintîi victime »

6 A. D. Xenopol, op. cit., p. 544.

206 Şt. Zeletin

era uşurată de sarcinile ei feudale şi prefăcută în pro­prietate privată burgheză, liberă şi absolută, iar ţăranii erau emancipaţi de vechile obligaţii şi prefăcuţi în oameni liberi. Cu un cuvînt, vechiul regim încetase de a mai exista: producţia-marfă impusese un regim nou croit .după nevoile schimbului.

8. în prefacerea vechiului nostru regim ţărănimea a fost o simplă masă pasivă; ea nu s-ar fi mişcat dacă producţia-marfă n-ar fi născut forţe noi care să o pună în mişcare. Cea dinţii şi cea mai puternică pîrghie care a ridicat masele ţărăneşti e însăşi clasa noastră revolu­ţionară. Pe cînd marii boieri voiau să alunge pe ţărani de pe pămînturile lor, revoluţionarii îi asmuţeau îm­potriva asupritorilor seculari; se născu astfel, între cele două clase ale vechiului nostru regim — boieri şi săteni — o ciocnire surdă, în care aveau să se ruineze amîndouă şi din care tot folosul avea să-1 tragă acel tertius gau-diens, care le, năpustise una împotriva alteia: burghezia1.

în această ciocnire cu stăpînii ei străvechi, ţărănimea română se înfăţişează ca orice forţă oarbă şi elementară a naturii. Ea nu ştie ce vrea, nu pricepe limpede ce să ceară şi în ce chip să urmărească înfăptuirea vagilor ei dorinţe. .Revoluţia noastră burgheză a fost atît de re­pede, smulgerea ţăranului român din vechea sa aşezare socială s-a petrecut în mod atît de violent, încît el nici; nu avuse vreme să priceapă ce e libertatea sau pro­prietatea burgheză. De aceea comisarii de propagandă, pe care revoluţionarii îi trimiseră la sate, aveau însăr­cinarea să lumineze pe ţărani asupra articolelor prin­cipale de credinţă din catehismul burghez: anume, să le explice că astăzi sînt liberi, să le lămurească -«acest cuvînt foarte greu de înţeles» pentru ei; să le vestească că ţăranul «va fi proprietar, nu rob ca pînă acum»2. Dar» desigur că mergea greu, întrucît mintea omului înapoiat pricepe cu anevoie un lucru pe care nu 1-a văzut încă cu ochii săi proprii. Astfel se face că' în Divanul ad-hoc,

Termenul «burghezie», des întrebuinţat în acest capitol, nu trebuie l u a t i n înţeles strict: revoluţionarii români nu erau

burgheza, ci o fracţiune agrariană cu interese burgheze. ne altfel aceasta s-a arătat pe larg în cap I

2 A. D. Xenopol, op. cit., p. 258.

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 207

după ce Regulamentul Organic declarase pe boieri drept proprietari, deputaţii ţărani vorbesc încă de «boieri de moşie», privindu-i tot ca uzufructuari. Ei nu se putuseră deci emancipa de vechea lor idee, că pămîntul. nu e al nimănui, de vreme ce 1-a creat Dumnezeu pentru fo­losul tuturor.

Aceasta nu înseamnă că ţărănimea română, dacă ar fi fost mereu aţîţată şi lăsată a se dezlănţui ca orice forţă naturală, nu s-ar fi -priceput să facă ceea ce la vre­mea lor au făcut ţăranii francezi şi cei ruşi: să-şi dis­trugă duşmanul şi să pună stăpînire pe averea lui. Pentru aceasta nu e nevoie de o conştiinţă luminată, ci ajunge singur instinctul de clasă. Dacă ţărănimea ro-

• mână nu a ajuns la acest deznodămînt violent, pricina e că alături de revoluţionarii noştri, care se coborau între ţărani numai pentru a-i aţîţa împotriva boierilor, erau şi alte forţe, care aveau un interes mai îndepărtat de a interveni spre binele ţăranilor şi a înlătura o des-

- fiinţare violentă a vechiului nostru regim. Una din aceste forţe, a cărei înrîurire nu trebuie

nesocotită, e însăşi burghezia străină, care prin măr­furile ei aruncase sămînţa revoluţiei în Principatele române. Am arătat la locul cuvenit1 că interesul bur­gheziei apusene era de a face la noi cît mai bune afaceri şi de aceea ea avea nevoie de o ţărănime română cu stare, ca să-i fie o bună-clientă: adică să simtă trebuinţă de mărfurile ei şi să aibă cu ce le plăti. Şi după cum în propriile ei colonii burghezia se sileşte a lumina pe in­digeni şi a deştepta în ei trebuinţe noi ea să poată con­suma cît mai multe fabricate, tot astfel, şi din aceleaşi temeiuri, ea a intervenit în Principatele române după pacea de la Paris, cerînd grabnice măsuri pentru îm­bunătăţirea soartei ţăranilor2. Desigur că conducătorii noştri aveau bune_ temeiuri de a nu indispune capita­lismul apusean, atotputernicul nostru protector de pe atunci, alungind ţărănimea română de pe moşiile bo-

1 Vezi cap. I din lucrarea de faţă. 2 «Să se procedeze fără întîrziere la revederea legii care

regulează relaţiile proprietarilor solului cu cultivatorii, în scopul de a îmbunătăţi soarta ţăranilor.» Art. 45 din Convenţia de la Paris.

208 Şt. Zeletin

iereşti, prăbuşind-o în mizerie şi îndobitocire şi nimicin-du-i astfel orice putere de consumaţie.

Dar factorul care a luat în ohipul cel mai hotărîtor partea ţărănimii în conflictul ei cu vechea clasă stă-pînitoare e însăşi puterea de stat. Şi iarăşi din foarte bineouvîntate motive. In adevăr, cercetarea sociologică arată Că din moment ce o ţară trece, de la economia naturală ia economia bănească, capul statului intervine în chip sistematic în folosul ţăranilor şi împotriva ve­chilor stăpîni1. E şi lucru firesc, căci atunci întreaga maşină a statului se reazemă pe biruri şi cel mai de seamă contribuabil e ţărănimea. E deci un înalt interes de stat ca ţărănimea să nu fie despuiată de nobilime, ci să trăiască în bunăstare, spre a fi în măsură să suporte dările impuse de nevoile publice. De aici trebuinţa im­perioasă care face puterea de' stat să intervină în chip energic în această fază tulbure de tranziţie în folosul ţărănimii şi împotriva boierimii. La noi, capul statului de atunci, domnitorul A. Cuza, şi ministrul său M. K o -gălniceanu, şi-au îndeplinit în chip eroic această da­torie faţă de ţara lor: istoria le recunoaşte cu prisosinţă acest merit.

. 9. Trecerea de la vechiul regim agrar la noul regim, burghez, aşa cum a fost înfăptuită la 1864, trebuie pri­vită ca o rezultantă a forţelor sociale care se aflau atunci în luptă. între aceste forţe, ţărănimea a jucat rolul cel mai şters.; Lupta s-a dat între marii boieri, pe de o parte, şi între tutorii ţărănimii — burghezia in­digenă şi străină şi puterea de stat ;— pe de altă parte. Din această ciocnire ţăranii s-au ales la lichidarea ve­chiului regim cu atît cît au putut să smulgă ocrotitorii lor de atunci de la vechii lor stăpîni. Dacă ei n-ar fi avut nici un sprijin străin, ar fi fost alungaţi în masă de pe vechile pămînturi, cum s-a întîmplat ţărănimii engleze, care n-a avut la spatele ei nici ajutorul bur­gheziei, nici al unei puteri centrale de Stat. Şi iarăşi, dacă ţăranii români ar fi avut de partea lor o forţă so-

1 Franz Oppenheimer, Der Staat, Frankfurt a. M., 1907. Panu constată de asemenea: «Lupta monarhilor pentru mărgi­nirea obligaţiilor ţăranilor faţă de proprietari şi aducerea lor

}sC o formă suportabilă a fost lungă şi vie«. Cercetări etc.„ p. L X I .

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile elasei ţărăneşti 209

cială cu mai multă hotărîre şi greutate, ar fi putut să alunge ei înşişi pe boieri şi să pună stăpînire pe moşii, cum s-a petrecut în Franţa şi în Rusia în împrejurări asemănătoare. Pretutindeni ţărănimea e o masă haotică care are nevoie de un conducător puternic, dacă e verba să obţină vreun folos din luptele sociale1. între aceste două năzuinţe extreme: aceea a boierimii de a alunga pe ţărani şi a rămîne singură stăpînă pe moşii, şi aceea a ţărănimii de a pune ea însăşi stăpînire pe vechile moşii, alungind pe stăpînii de odinioară, puterile în luptă au făcut un compromis: anume, s-a dat pămînt şi stăpînilor şi muncitorilor. Spre acest scop s-a sta­bilit un criteriu ad-hoc: s-a împărţit ţăranilor pămînt în raport cu putinţa de cultură, deci -după numărul de boi trăgători pe care-i avea în momentul împroprietăririi fiecare clăcaş2.

Dar acest compromis a fost supus unei violente cri­tici, în adevăr, nu cunoaştem un cercetător al chestiunii noastre agrare care să-şi fi putut păstra obiectivitatea ştiinţifică în faţa legii de la 1864 şi să n-o fi osîndit cu mai multă sau mai puţină asprime, potrivit cu tempe­ramentul fiecăruia. Peste "toţi se ridică C* Dobrogeanu-Gherea, care uitînd postulatul maestrului său de a cer­ceta evoluţia socială oa un proces natural, ajunge la «tare paroxism de indignare, încît califică reforma de la 1864 drept «monstruoasă»3. Nu înţelegem după ce» criteriu s-ar putea da asemenea epitete unor fapte so­ciale existente, care aşteaptă de la cercetătorul socio­logic explicare, nu aprobare sau osîndire.

Nu avem de gînd să unim vocea noastră cu acest cor tk critică socială. Aceasta din temeiul foarte simplu că în materie socială, ca în orice alt ţinut al cercetării ştiinţifice, nu e vorba de a critica, ci de a înregistra fe­nomenele ca fapte existente şi a le da o explicare, des-

' «Ei (ţăranii) nu pot să se reprezinte ei singuri şi trebuie »l\ fie reprezentaţi. Mai mult, reprezentantul lor trebuie să Te iip.'ii'ă ca un stăpîn, o autoritate, o forţă în stare a-i ocroti tai-pulWva celorlalte clase.» Karl Marx, La lutte des classes en mance, p. 3.46.

'* Pentru expunerea amănunţită a chestiunii, să se consulte "l» role citate: Radu Rosetti, Pentru ce s-au răsculat ţăranii, şi J)r. Gr. Maior, Politica agrară la români.

;l Neoiobăgia, ed. II, p. 55.

210 Şt. Zeletin

c o p e r i n d cauzele care le-au adus î n fiinţă. M o d u l c u m | s-a îndepl in i t r e v o l u ţ i o n a r e a s i s temului de proprietatea rura lă la 1864 a rezultat în c h i p n e c e s a r d in rapor tu l ' de forţe a l factor i lor sociali, pe care invazia capi ta l i smului ' i-a aruncat în luptă. E n e î n d o i e l n i c că ocrot i tor i i ţără­n i m i i ar f i i m p u s mai mari sacrificii boier imi i , dacă ari i i fost în stare să o facă. D a r se v e d e b i n e că nu au p u ­tut, or i şi-au închipui t că nu pot m e r g e m a i departe, ş i a ici discuţia se î n c h e i e ; căci în evo luţ ia socială d r e p ­turi le unui g r u p sînt croite d u p ă puterea sa de a ş i le i m p u n e altora 1 . . '

Astăzi c înd se face r e v e d e r e a p u t e r i l o r c a r e au în­făptui t revoluţ ia noastră agrară, se t rece u ş o r peste p a r « tea burghez ie i străine, care totuşi a dat i m b o l d u l ho-; tăr î tor, se a lunecă r e p e d e peste partea burghez ie i noastre,'' c a r e a p u s mase le ţărăneşti în mişcare , ş i se stărui® asupra ro lu lu i e r o i c , a m putea z ice ep ic , p e care l i a v u t în această e p o c ă c a p u l statului şi cu ministrul să"" Pr iv i tă în această lumină, legea de la 1864 apare fapta personală a u n u i s ingur individ, care a ştiut să-ş i m p u n ă tuturor, chiar ş i puter i lor străine protectoare v o i n ţ a sa propr ie .

0 revo luţ ie s o c i a l ă . făcută de un i n d i v i d —• aceast e des igur o i d e e originală, care n-a contr ibu i t puţ in i în tunecarea pînă la g r o t e s c a caracterului revoluţ i n o a s t r e b u r g h e z e . O d a t ă porni ţ i p e acest povîrniş , c e t i cetători i noştr i au p u t u t e x p l i c a păcate le revoluţ ie i din p ă c a t e l e autorului ei, intr înd c u aceasta d in c a d r u l Gejjf ce tăr i i soc ia le în ace l al ps iholog ie i indiv iduale . S-; p i e r d u t dec i din v e d e r e că acest ind iv id era e l însuş pătruns de pr inc ip i i le b u r g h e z e l iberale, că opera sa i r a v e a alt sens decî t înfăptuirea, l o r 1 ş i că ţărănimea, c a r e el a t recut-o în r e g i m u l b u r g h e z , era agitată

'""clasa direct interesată la această p r e f a c e r e : de bU

1 Vezi cuvîntarea de limpezime clasică a lui Ferd. Lasa Vber Verfassungwesen.

2 «Sub domnia lui Cuza Vodă găsim o mare propăşire» ideilor liberale, aduse însă nu prin conlucrarea partidului j f l berai de la 1848, ci prin aceea personală a Domnitorului, c o H realiză cele două mai însemnate cereri din programul de 9B 1848, anume împroprietărirea ţăranilor şi reprezintarea ţării tlf l Adunare prin toate clasele societăţii.» Xenopol, Istoria partid' lor politice, p. 469.

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 211

Bhezie. In realitate, e m a n c i p a r e a ţărani lor e un e p i s o d special în procesul genera l a l revoluţ ie i noast re bur­niţeze şi nu p o a t e fi înţeleasă decî t atunci c î n d e pr i­vită în acest c o m p l e x de fapte, în care îşi are l o c u l e i bine hotărît .

10. De c î n d J u n i m e a a stabilit p u n c t u l de v e d e r e că revoluţia noastră burgheză s-a îndepl ini t de sus în j o s , prin agitaţia unui m i c n u m ă r de indivizi, care au încercat nă s c h i m b e faţa societăţi i noastre i n t r o d u c î n d din afară « f o r m e g o a l e » , această p r e j u d e c a t ă pare a ameninţa să Ireacă în veşnic ie . Nică ier i însă ea nu şi-a arătat m a i mult r o a d e l e funeste decî t în chest iunea agrară, s ingurul ţinut u n d e p u t e m v o r b i ş i la n o i de o m i ş c a r e soc io log ică .

D a c ă r e v o l u ţ i o n a r e a s i s temului nostru d e p r o p r i e ­tate rurală s-ar f i pe t recut pe cale de fapt, pr in t r-o ridicare v io lentă a m a s e l o r săteşti, atunci toţi s-âr fi închinat in faţa acestui f e n o m e n , ca faţă de or icare alt fenomen al naturii. Dar f i indcă ea a părut ă fi o p e r a

personală a unuia sau chiar a doi indivizi, care în c h i p firesc aveau păcatele « l e g a t e într-un m o d fatal de o mină de p ă m î n t » , toţi şi-au închipui t că această operă iir f i putut f i îndepl ini tă într-un m o d m u l t m a i fericit . I'area ş i aici, ca peste t o t în dezvo l ta rea burghez ie i noastre, tot o revoluţ ie de sus în jos, făcută cu aceeaşi lipsă de s imţ al realităţii fapte lor de care ar f i da t peste Iul d o v a d ă înainte-mergător i i revoluţ ie i noast re bur­gheze. >

Aşa se face că cercetăr i le asupra aşa-zisei « p r o b l e m e •rare»-.se î m p a r t fără greş în d o u ă părţi : una, în c a r e autorul p u n e în lumină toate păcate le legii de la 1864

n ţ ă d e ţărănime ş i arată c u m aceste p ă c a t e a u p r o -I v o c a t cr izele rurale 1 ; alta, în c a r e caută m i j l o a c e p e n t r u

i v indeca aceste neajunsuri, adică prescr ie « s o l u ţ i i » . Dacă însă autorii acestor soluţii se adînceau cu m a i

\ Hi111 ti! sîrguinţă în istoria burghezie i , ei ar fi putut d e s -iţNiperi că cr izele rurale sînt o u r m a r e necesară a d i z o l -

1 Clherea declară de-a dreptul: « A n u l 1864 poartă în sînul •ni .mul teribil 1907». (Neoiobăgia, p. 61). Nu cunoaştem un cer-

ilil/Uor al chestiunii agrare care ar fi încercat să răstoarne H t B s t ă ciudată" metodă, de a căuta într-o lege pricinile unor

nivulsiuni sociale.

212 Şt. Zeletin

vari i v e c h i u l u i r e g i m ş i c ă a semenea convul s iuni s o - 1 c ia le au c u n o s c u t toate ţările, c î n d se aflau în aceeaşi 1 fază de d e z v o l t a r e ca n o i . Şi a tunci âr f i p u t u t să-şi 1 î n d r e p t e cercetăr i le într-o direcţie m u l t m a i r o d n i c ă . !

. In g e n e r e , esenţa i m p u t ă r i l o r aduse revoluţ ie i n o a s t r e * agrare e următoarea : acest act a n e s o c o t i t d r e p t u r i l e ! i s tor ice ale ţărănimii; pr ic ina e că pr intr- însul s-a for ţa ţ i mersu l f iresc al istoriei, căc i la 1864 ţăranul r o m â n nu

e r a pregăt i t pentru e m a n c i p a r e 1 . Ne î n t r e b ă m : care « d r e p t u r i i s t o r i c e » a le ţărănimii -j

au fost călcate în p i c i o a r e p r i n acest act? D u p ă Regu-w l a m e n t u l Organic, ţăranii aveau dreptul de f o l o s i n ţ ă ! a supra a d o u ă t re imi d i n m o ş i a pe care e rau a ş e z a ţ i » înainte de această dată -dreptul l o r de folosinţă se în-1 t indea asupra întregii moş i i boiereşt i , iar dacă n e co-1 borîm încă m a i departe în trecut, g ă s i m că în alte t i m * p u r i boier i i n u aveau nici u n drept de propr ietate asupri pămîntu lu i - ţăranilor. A t u n c i , care dreptur i i s torice, dim care a n u m e e p o c ă , t rebuia să r e s p e c t e actul de Im 1864? Iată p e ce teren a lunecos se p u n acei care nesocoteşti a d e v ă r u l s o c i o l o g i c e l e m e n t a r că dreptu l i s tor ic e în| o r i c e t i m p expres ia raportului de forţe dintre claselS sociale.

E r a u p o a t e ţăranii nepregăt i ţ i la 1864 pent ru e m a n ­c i p a r e ? D a r m i c i n u era n e v o i e s ă . fie. E m a n c i p a r e a ţ c f l răni lor şe face d in n e v o i l e ş i în interesul burgheziei , c a r e des igur nu e ţ inută să chibzuiască î n d e l u n g asupra stării satelor. Ţăranii, l a începutur i le burghezie i , n u s i aleg de pe u r m a e m a n c i p ă r i i l o r — o r i "în ce f o r m ă afl f i făcută — deeît cu proletarizarea, m i z e r i a şi f o a m e t e o E dec i de prisos a m a i înt reba dacă ţăranul r o m â n erij m a t u r la 1864 să-şi u r c e calvarul pe c a r e i-1 p r e g ă t â r e v o l u ţ i o n a r e a burgheză a societăţii noastre.

In genere, toate aceste imputăr i i zvorăsc d i n acetM că se pr iveş te revoluţ ia noastră agrară ca un fapt i z o l a B şi nu în c o m p l e x u l revoluţ ie i burgheze, a n u m e ca UI e f e c t neînlăturat al dezvoltăr i i capital ismului . Atunfl

1 Cităm ca pildă: «Masa cea mare a poporului de la \tm era cu totul nepregătită pentru emancipare şi împroprietăr ire Gr. Maior, Politica agrară la români, p. 472. Autorul arată atlfl nuntit că afară de revoluţionari, nimeni nu era pregătit la hM pentru primirea ideilor burgheze. Op. cit., p. 470 şi urm.

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 213

s-ar f i putut înt revedea că « e m a n c i p a r e a » ţărănimii nu are rostul i s toric d e - a - i crea o bază materială de e x i s ­tenţă neatîrnată; d i m p o t r i v ă , sensul i s tor ic a l e m a n ­cipări i e de a des face pe ţăran de p ă m î n t — fie brusc, fie în c h i p treptat — şi a-1 p u n e la dispoziţia burghez ie i ca m u n c i t o r l iber, c a , proletar. Căc i r e g i m u l b u r g h e z se creează din- sfărîmâturi le pătur i lor agrare şi"'' p r o s p e ­ritatea capi ta l i smului se r idică, m a i ales la început, pe ruina acestor c lase.

D a c ă s-ar. f i p r o c e d a t d in acest p u n c t de v e d e r e în cercetarea revoluţ ie i agrare d in R o m â n i a , s-ar f i putut înt revedea cauza reală a c r ize lor rurale, s-ar fi scutit autorii îniîmplători ai legii de la 1864 de imputăr i n e ­meri tate ş i nu s-ar m a i f i adus judecăţ i de fe lu l a m i n ­tit, unele mai stranii decî t altele, asupra - acestei adinei prefaceri i s tor ice 1 .

b) Urmările prăbuşirii vechiului regim asupra stării ţărănimii

11. î n c e p e m analiza u r m ă r i l o r revoluţ ie i agrare asupra stării clasei ţărăneşti pr int r-o constatare de fapt : o r iunde p ă t r u n d e invazia capitalistă ş i scoate ţă rănimea din starea ei socială s trăveche, urmarea nemi j loc i tă e mizeria largă a satelor. O dată cu trecerea ţăranului de la v e c h i u l s i s tem de s tăpînire a pămîntului , la p r o p r i e ­tatea indiv idua lă • burgheză, se înfăptuieşte şi o t recere de la viaţa rurală patriarhală la sărăcie şi foamete .

1 Iată de pildă judecata lui C. Dobrogeanu-Gherea in ,ex-tenso: «Ceea ce a realizat împroprietărirea de la 1864 a fost un organism economico-social hibrid, absurd, monstruos...

S-a creat un organism economico-social neviabil, incapabil de o dezvoltare ulterioară, s-a creat pentru viaţa societăţii ro­mâneşti (a statului român, cum se obişnuieşte să se zică) o> -bază economieo-socială pe care era cu neputinţă să trăiască, laie quale, dar încă să propăşească!» (Op. cit., p. 55). C

Aşadar " Ghe'rea reduce societatea noastră burgheză la clasa ţărănească şi judecă propăşirea celei dintîi după starea celei din urmă. Această atitudine faţă de burghezia română era logică şi firească din partea reacţiunii. Titu Maiorescu decla­rase — şi vorbele sale răsună pînă astăzi — că «singura clasă reală e ţăranul român». P. P. Carp proorocea că societatea

214 Şt. Zelet in

S o m b a r t constată în această pr iv inţă : « F a p t u l existenţei mizer ie i în masă, în t i m p u l tu­

turor v e a c u r i l o r ( X V - - X V I I I ) de zămisl i re a capital is­m u l u i ş i in toate ţările e u r o p e n e , poate f i p r i v i t ca dep l in întemeiat pr intr-un îndestulător n u m ă r d e

d o c u m e n t e . » x

In epoca revoluţ ie i agrare î n t î m p i n ă m peste- to t aceeaşi pr ivel i ş te : ţăranii nu-şi mai p o t agonisi e x i s ­tenţa cu m u n c a mî in i lor lor, de aceea sânt n e v o i ţ i să' cerşească sau să sufere de f o a m e . Nu m a i v o r b i m de Angl ia , ţară clasică a tragediei rurale, căre ia M a r x i-a r idicat un v r e d n i c m o n u m e n t în v o l u m u l întîi din Ca­pitalul. A i c i , în , v e a c u l X V I I , o păt r ime din p o p u ­laţia totală (5V2 m i l i o a n e ) t rebuia să fie întreţ inută de stat; de aceea un sfert d i n veni tu l c o m e r ţ u l u i de e x p o r t (819 000 l ire) era absorbit de taxele, p e r c e p u t e pent ru săraci 2 .

noastră, zidită «pe nisip», se va prăvăli la întîia furtună. De ee? Fiindcă reacţiunea nu era în stare să descopere în societa­tea modernă română decît rămăşiţele trecutului: clasele rurale; de aceea avea impresia că ruina ţărănimii e ruina ţării însăşi. Dar era; îngăduit unui sociolog marxist să împărtăşească ace­eaşi mentalitate retrogradă care nu descoperă într-o societate burgheză ceva mai de seamă decît ţărănimea? El putea să-şi aducă aminte din cercetările maestrului său, că într-o socie­tate agrară intrată în proces de revoluţie se află, deasupra aces­tei «clase reale», altă clasă încă mai reală, care alcătuieşte uh factor autonom şi revoluţionar: clasa capitaliştilor ce întreţin procesul de circulaţie şi că propăşirea acestei clase merge pa­ralel cu ruina ţărănimii. Şi ar fi înţeles atunci silind să înţe­leagă şi publicul nostru atît de covîrşit de mentalitatea reac­ţionară, că de la 1864 înainte soarta societăţii noastre nu mai e legată de soarta ţărănimii, ci de aceea a capitalismului, fac­torul menit a arunca temeliile viitorului.

1 Der moderne Kapitalismus,\ ed. III, voi. 1, 2, pag. 788. — Vremea de mizerie cu adevărat acută trebuie căutată însă la începuturile capitalismului, aşa cum ele ne apar în lumea? an­tică. Aici invazia capitalismului a găsit societatea cu totul ne­pregătită, deci nedestoinică a lua vreo măsură legată de preîn-tîmpinare a urmărilor sale pustiitoare asupra păturii rurale. Şi a trebuit pana unui om de ştiinţă dublat de un artist (R. v. Pohlmann. Geschichte der sozialen Frage und des Sozialismus in der antikcn Welt, München, 1912) spre a desfăşura în amă­nunţime priveliştea mizeriei lugubre a maselor în lumea gre-co-romană, supusă invaziei capitalismului.

2 Op. cit., I, 2, p. 791.

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 215

D a r nici în Franţa situaţia nu e cu m u l t deosebi tă . In această ţară, pe la începutu l v e a c u l u i X V I I I , o z e ­c i m e din populaţ ie cerşea, c inci zec imi se aflau într-o situaţie apropiată de cerşire, trei z e c i m i trăiau în stare de str îmtoare şi n u m a i o z e c i m e era într-o situaţie si­

gură , din aceştia 10. 000 se aflau în bună s t a r e 1 . ' Ş i în toate ţările privel iş tea e asemănătoare, după c u m se poate încredinţa foarte lesne cit i torul din datele . n u ­m e r o a s e adunate de S o m b a r t în cerce tăr i l e sale asupra începutur i lor capital i smului e u r o p e a n .

Care e situaţia d in ţările Răsări tului european, c a r e au intrat în era revoluţ ie i agrare abia în p r i m a j u m ă ­tate a veaculu i a l X l X - l e a pe când A p u s u l t o c m a i ieşea d i n această fază? Mizer ia ţărănimii ruse e de n o t o r i e ­tate p u b l i c ă şi a adus patriei sale n u m e l e de « R u s i a f lâmîndă». K o v a l e w s k y schiţează u n tablou înf iorător a l raportur i lor agrare ruse, a l mizer ie i , r isipei de t i m p şi chiar de vieţi d i n această ţară, descr i ind c o n v o i u r i l e de ţărani care p l e a c ă pe jos d in regiuni le prea p o p u ­late, spre a căuta de m u n c ă în p r o v i n c i i l e de la sud şi răsărit ş i atunci c î n d găsesc, se î n t o r c înapoi c e r ş i n d ! 2

E p o a t e m a i înălţătoare pr ivel i ş tea satelor r o m â n e ? D i n nefer ic ire, toţi ş t im că nu e astfel. Date le statis­t ice adunate de D r . G. D. Creangă arată în c h i p u l cel m a i v o r b i t o r că starea ţărănimii r o m â n e de la 1906 nu e cu mul t deosebi tă de aceea a ţărănimii apusene din v e a c u l X V I I — X V I I I , p e c î n d aceasta t recea pr in aceeaşi pre facere ca ş i satele noastre în t i m p u l de faţă. D i n

jl. 466. 259 de ţărani capi de famil ie, n u m a i 221. 695, adică de abia 15, 1 3 % îşi p o t agonisi exis tenţa din p r o d u s u l pămîntului lo r ; în ceea ce, pr iveş te restul: 500.J 000 ţă­rani nu au d e l o c p ă m î n t sau sînt copărtaşi la p a r c e l e î m p r e u n ă cu alte rude; 423. 401 au o înt indere de p ă ­m î n t neîndestulătoare de pe care nu se p o t hrăni; dec i 923. 401 ţărani, capi de familie, care nu se p o t hrăni de pe p ă m î n t u l l o r ; . l a aceştia se adaugă 321. .163 ţărani al căror pămînt p o a t e p r o c u r a hrana brută, dar nu a junge a acoper i celelalte- n e v o i ale s tăpîni lor : total 1. 244. 564

1 Op. cit., 11, 2, p. 1089. 2 Maxime Kovalewsky; Le régime économique de la Russie,

Paris, 1898, p. 256 şi urm. &î

216 Şt. Zeletin

ţărani c a r e n u p o t să-şi î m p l i n e a s c ă n e v o i l e c u p r o ­dusu l proprietăţ i i lor.

« A c e a s t a este situaţia materială a tălpii ţării: p e s t e c inci d in şase părţi putrezeşte şi n u m a i a şasea par te îşi poate întreţ ine viaţa şi îndepl in i obl igaţ iuni le ce are ca familist, contr ibuabi l şi cetăţean, din al său.»1

A ş a d a r starea ţărănimii r o m â n e în e p o c a ieşirii d i n v e c h i u l reg im nu e cu m u l t deosebi tă de aceea a ţără­n i m i i statelor apusene, pe c î n d acestea străbăteau aceeaşi fază de pre facere socială.

Ce reiese d i n aceste date? Că mizer ia rurală pe c a r e o p r o v o a c ă revoluţ ia agrară nu e pr ic inui tă de l ipsuri le împropr ietăr i r i i . Căci această mizer ie d o m n e ş t e p r e ­

tut indeni la începutur i le capital ismului, or icare ar f i fe lul e m a n c i p ă r i i ţăranilor în regiunea pr iv i toare. Astfel , e f iresc că oricî t pămînt ar fi dat Cuza şi K o g ă l n i c e a n u ţăranului r o m â n , m a i cur înd sau m a i tîrziu cr ize le r u - > rale ar f i t rebuit totuşi să se p r o d u c ă . Căci nu se p o a t e Înlătura pr in împărţ i rea pămîntului un rău socia l c a r e nu s-a născut d in această pr icină. Şi iarăşi se p o a t e î n ­ţe lege de m a i înainte că e o uriaşă i luz ie c î n d se î n ­c h i p u i e că d e . a c u m , pr in parcelarea totală a moş i i lor , s-ar f i lecuit pent ru totdeauna nea junsur i le rurale. Nu s c h i m b ă n i m i c î n situaţia ţărănimii dacă parce larea m o ­şiilor s-a făcut a c u m , ori dacă s-ar fi făcut la 1864. Sfâr­şitul este, în a m b e l e cazuri, acelaş i : proletar izarea t rep­tată a ţărănimii, mizer ia şi foametea. Căci put inţa de împământenire are o marg ine .hotărîtă, dar înmulţ i rea populaţ ie i rurale nu are o l imită f ixă.

12. Să ne îndreptăm deci pr iv i r i le în altă parte, s p r e a descoper i pr ic ina cr ize lor rurale c a r e caracter izează peste tot începutur i le capi ta l i smului şi a, în ţe lege tot-:jj odată felul c u m ele dispar p r i n mersu l f i resc a l d e z ­voltări i burghez ie i . S p r e aces t s c o p t rebuie să ne f i x ă m b i n e u n e l e rezul tate l a . c a r e . n e - a dus cercetarea noas-,

. tră de p înă a c u m asupra revoluţ ie i agrare, ş i a n u m e : a) revoluţ ia agrară se dezlănţuie sub inf luenţa ca­pita lului de c o m e r ţ ş i b) în acest stadiu i n i ţ i a l , a l ca-

1 G. D. Creangă, Proprietatea rurală în România, Bucureşti, 1907, p. C V I I — C I X | |

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei, ţărăneşti 217

pitalismului, întreaga revoluţ ie agrară se mărg ineş te la schimbarea felului de propr ietate rurală: aceasta t rece de la f o r m a uzufructuară feudală ia cea burgheză de proprietate privată. Să p r i v i m a m b e l e chestiuni.

Mai întîi, revoluţ ia agrară î n c e p e în or ice ţară s u b influenţa procesu lu i de circulaţ ie, ad ică a n e v o i l o r c o ­merţului pe oare-1 i m p u n e u n e i ţări agr ico le invazia unui capita l i sm străin. N i m e n e a nti se îngri jeşte, în acest m o m e n t istoric, de ceea ce va deveni ţ ă r ă n i m e a emancipată. E destul că n e v o i l e sch imbulu i cer i m p e ­rios prefacera pămîntu lu i în marfă, ş i masele ţărăneşti sînt a lungate fără multă şovăire de pe v e c h i l e moş i i , fie c u mî ini le goale, f i e c u u n p e t e c d e pămînt m a l m i c sau mai m a r e . O pi ldă t ipică în această privinţă pent ru t impuri le m o d e r n e dă Angl ia . Burghez ia engleză şi-a

început dezvoltarea: în veacul X I I sub. influenţa indus­triei . f l a m a n d e : aceasta invadează A n g l i a cu p r o d u s e l e ei manufacturate, s i l ind astfel 'agricultura engleză să. p r o d u c ă pent ru s c h i m b 1 . în. această e p o c ă M a r e a B r i ­tanic era deci c e e a "ce este R o m â n i a - de la 1829 pînă în prezent : o modes tă c o l o n i e agr icolă a unei reg iuni i n ­dustriale înaintate; ea furniza Ţăr i lor-de-Jos mater i i pr ime în s c h i m b u l manufactur i lor pe care le p r i m e a de Ia atel ierele acestora. A b i a de pr in secolul X V I i n ­dustria engleză se s imte în p u t e r e să c o n c u r e z e pe c e a f lamandă şi să scuture j u g u l robie i e c o n o m i c e a i n ­dustriei de d i n c o l o de Canal.

Dar nobi l i i englezi n u aşteptară c u nici u n c h i p av în-tul industriei naţ ionale spre, a-şi hotărî at i tudinea faţă de clasa ţărănească: la fel cu agrarienii noştri, ei aii

1 «In veacul X I I oraşele flamande au devenit oraşe produ- . BătoaPe de stofe. Producţ ia acestora întrece cu mul t nevoile ' locale şi găseşte în străinătate pieţe de desfacere din ce în ce mai întinse. In curînd lîna indigenă nu mai ajunge - să alimen­teze meseriile: trebuie să se aducă lină din afară. Atunci ne-r.iistorii se duseră să o caute în Angl ia, alo cărei păşuni u m e d e hrăneau o rasă de oi cu păr des şi mătăsos. Din „veacul X I I si piuă la sfîrşitul evului mediu, Flăndra fu cel m a t bun client al regatului insular. Negustorii oraşelor se duceau să-şi vîndă stofele de cealaltă parte a mării şi aduceau de acolo încărcă­turi pline de colete de lînă,» Henri P i rene Le» anciemies de-tnocratieş des Pays-Bas, p. 87. . ;

218 Şt. Zeletin

p r o c e d a t l a « e m a n c i p a r e a » ţăranilor încă de pe c î n d erau furnizori de mater ie pr imă. De îndată ce v e c h e a cul tură d e v e n i o p iedică pent ru c o m e r ţ u l cu lînă, ţă­ranii fură alungaţi de pe moş i i ş i în locui ţ i ou turme de oi . « I m b o l d u l n e m i j l o c i t pent ru această t ransformare î l dădu în A n g l i a înf lorirea industr iei f l a m a n d e de p o s ­tav ş i u r c a r e a corespunzătoare a pre ţur i lor l înii. V e ­c h e a ' n o b i l i m e m e d i e v a l ă fusese înghiţită de mar i le răz­b o a i e feudale ş i n o u a n o b i l i m e era c o p i l a l t i m p u l u i ei, pent ru cave banul era forţa forţelor. P r e f a c e r e a o g o a ­r e l o r în păşune pent ru o i d e v e n i astfel cuv întu l de o r ­d i n e 1 . »

"Aşadar în Angl ia , ca peste tot, naşterea proprietăţ i i rurale pr ivate şi e m a n c i p a r e a ţărani lor se îndepl ineş te d in n e v o i l e comerţu lu i , d e c i sub inf luenţa une i industri i străine; revoluţ ia agrară î n c e p e aici ca or iunde, îna inte de dezvol tarea industr iei capital iste 2 . Ce s-a făcut dar cu legiuni le de ţărani englezi care fuseseră goniţ i de pe v e c h i l e l o r pămîntur i? . Agr icu l tura î i .respingea ca de prisos, căci pent ru păşunatul o i lor era n e v o i e "de un i iumăr cu totul ne însemnat de' o a m e n i ; pe de altă parte, industr ia indigenă nu-i putea absorbi în în t reg ime, căci nu atinsese încă un asemenea grad de dezvol tare . A b i a în secolul X I X a putut industr ia engleză să-şi î m p l i ­nească acest ro l social. Ieşirea era f i rească: ţăranii « l i ­b e r i » deveniră cerşetori, vagabonzi , cr iminal i , p r o v o c î n d d u p ă sfîrşitul veaculu i XV o leg iuire specială, d i n care M a r x " dă in v o l u m u l întîi a l opere i sale f u n d a m e n t a l e c î teva interesante s p e c i m e n e 3 .

0 soartă caracterist ică aveau legiuni le de proletar i rurali în l u m e a antică: .aici ţăranii dezlipiţ i de p ă m î n -tul lor pr in acţiunea capital ismului, în l ipsa unei in­dustrii c a r » să le dea de lucru, nu aveau alt m i j l o c de viaţă, d e c i t acela de a intra m e r c e n a r i în expedi ţ i i m i ­litare, în G r e c i a se alcătuiau asemenea cete m e r c e n a r e de-sine-stătătoare şi-şi o fereau servici i le c e l o r care aveau n e v o i e de ele. La R o m a , după ce aceşti salariaţi mi l i -

—• *• . ' 1 K. Marx, Das Kapital, I, ed. IV, p. 684. Vezi de aseme­

nea, H. B. Gibbins, The industrial history of England, p. 88. 2 <-Acolo unde ea (producţia capitalistă) apare, desfiinţarea

iobăgiei este de mult fapt îndeplinit.» Karl Marx, op. cit., p. 681. J Op. cit., p. 699 şi urm.

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 219

tari de obirs ie rurală încheiau războiul , ei e rau aşezaţi ca coloniş t i în, prov inc i i l e cucer i te . Ast fe l ţăranii p r o ­letarizaţi cîst igau cu a r m e l e dreptul de propr ie tate 1 .

Ţărănimea r o m â n ă a fost scoasă de pe v e c h i l e moş i i tot d in n e v o i l e c o m e r c i a l e ale circulaţiei, însă s-a dat cu acest pri le j aproape f iecăruia cîte un p e t e c de p ă -mînt. E drept că aces t p e t e c n-a împl in i t nici pe d e ­parte aşteptările puse într-însul, f i indcă nu era aceasta menirea sa. P e t e c u l de pămînt de la 1864 a putut feri ţărănimea r o m â n ă de v a g a b o n d a r e şi cerşire, dar n-a fost în măsură a o scuti de mizer ie şi foamete , c u m v o m v e d e a m a i departe.

Am arătat, apoi, că atîta v r e m e cît capita l i smul se reduce la procesul de circulaţie, revoluţ ia ce e l p r o ­voacă în agricultură nu are d e c î t un caracter superf i­cial: ea se mărgineşte a s c h i m b a raporturi le de p r o p r i e ­tate. Pent ru revoluţ ia agrară d in R o m â n i a , ce l întîi c a r e a învederat acest caracter superf ic ia l este d-1. C. G a r o -flid, a cărui idee fundamentală şi c o n c i s ă ' a î m p r u m u ­tat-o şi C D o b r o g e a n u - G h e r e a , d i luînd-o pe 500 pagini de vorbăr ie ; acest scri itor face constatarea că la n o i pînă în prezent nu s-au revo luţ ionat dec î t raportur i le de proprietate rurală, nu însă ş i raportur i le de m u n c ă . Pe scurt : proprietatea pămîntu'lui a devenit burgheză, munca a rămas însă feudală. însuşirea m u n c i i feudale stă m aceea că ţăranul întreţ ine tot inventarul n e c e s a r culturii pâmîntului , pe c înd bo ieru l nu are decî t d r e p ­tul de proprietate. Această situaţie, d o v e d e ş t e autorul nostru, a rămas neatinsă şi d u p ă revoluţ ionarea b u r g h e z ă :\ proprietăţi i rurale. Propr ie taru l a păstrat îna inte n u ­mai dreptul său asupra pămîntului , a runc înd pe u m e r i i ţăranului sarcina de a 7 i m u n c i m o ş i a cu unel te le ş i vitele sale propr i i . A c e s t fapt iese pînă la- ev idenţă d i n datele statistice, c a r e arată că imensa majori tate a i n -

1 în proporţii mai reduse apare fenomenul înrolării ţăra­nilor proletarizaţi ca mercenari şi la începutul capitalismului modern. S-a învederat deseori că armatele de condotieri ale Renaşterii italiene erau alcătuite din ţărani dezlipiţi de pă-mîntul lor. Războiul de treizeci de ani,' arată Kautsky, a durat ntît de mult fiindcă existau mase de ţărani proletarizaţi care ffi-1 alimenteze. El a încetat numai atunci cînd ţărănimea a fost distrusă şi nu mai era cine să-1 facă. Thoma's More und Rine Utovie, 1920, p. 30.

220 Şt. Zeletin

ventaru lü i rura l se află în s tăpînirea ţărănimii 1 . C o n s t a t ă m d e c i acest adevăr , fără a p r i m i l ă m u r i ­

r e a încercată d e autor, căci această lămur i re v i n e î n contraz icere , c u m v o m vedea, c u datele f u n d a m e n t a l e a le cercetări i e c o n o m i c e . De fapt, revoluţ ia noastră agrară a fost şi este încă superficială, f i indcă capi ta l i smul r o ­m â n m i a t recut încă peste s tadiul d e circulaţie;- dar n e v o i l e c o m e r ţ u l u i p o t s c h i m b a c e l m u l t fe lul d e p r o ­prietate, nu însă ş i felul de p r o d u c ţ i e : p e n t r u aceasta t rebuie s ă v ină c e v a m a i m u l t , a n u m e n e v o i l e une i i n ­dustri i naţ ionale, ş i n o i nu am avut-o încă; capita l i s­m u l • n o s t r u abia a c u m face sforţări de a se r id ica l a acest stadiu.

Să c e r c e t ă m a c u m în ce fe l se răsfrînge n o u a situaţie, c reată de revoluţ ia noastră agrară, asupra soartei ţă­rănimii . V o m putea d a astfel d e adevărate le rădăcini ale cr izei noastre rurale 2 .

13. De c î n d ţăranul d e v i n e propr ie tar l iber, d o u ă sînt pr ic ini le care lucrează spre a-i ru ina p e t e c u l de p ă m î n t ş i a-b aduce î n stare d e m u r i t o r d e f o a m e : fă-r îmiţarea m i c i i sale proprietăţ i ş i cămătăria de la sate. A m b e l e d u c la acelaşi sfîrşit: despărţirea ţăranului de p ă m î n t u l său ş i pre facerea sa în proletar . S u b r e g i m u l proprietăţ i i pr ivate b u r g h e z e ţăranul de-sine-stătător 'de-. v i n e o rara, d a c a n u rarissima avis.

A c e s t l u c r u n u poate surprinde. Capi ta l i smul i m ­p u n e agriculturi i acest m o d d e propr ie ta te n u p e n t r u a crea •proprietari, ci proletari, adică spre a-şi pregăt i braţe le l ibere de care are n e v o i e în cursul dezvol tăr i i sale 3 . De aceea revoluţ ia agrară cea mai potr iv i tă s p i ­r i tului ş i n e v o i l o r b u r g h e z e s-a îndepl ini t în Anglia,,

' 1 Din datele adunate de d-1 C. Garoflid, Chestia agrară în România, 1920, p. 180: vitele existente sînt .92% ale ţăranilor şi 8% ale proprietarilor (statistica din 1899); din 517 463 piu-;

•guri de toate felurile, marii proprietari stăpînesc numai '7,4% y din 589 300 care marea cultură are numai 4,2% (statistica diji 1907). - ' " • ' -' • ' ' ;

2 Asupra pricinilor fiscale care viri să îngreuneze această criză am stăruit în capitolul I I .

J «Aceeaşi revoluţie, care produce pe de o parte nevoia da lucrători salariaţi, pe de' alta creează aceşti lucrători.» K. Ka*

, utsky, La question agraire, p. 16.

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 221

u n d e ţăranii au fost proletarizaţi deodată. Burghez i i l e cont inentale nu au putut apl ica în totul acelaşi s i s tem de e m a n c i p a r e a satelor. E l e au avut n e v o i e , în lupta lor de e m a n c i p a r e , de spri j inul ţărănimii, pe c a r e a p o i au răsplătit-o împărţ indu-i , în totu l sau în parte, m o ­şiile nob i l i lo r . A i c i b u r g h e z i a a putut să se arate g e ­neroasă şi umani tară faţă de clasa ţărănească, f i indcă socotel i le acestei generozi tăţ i le p lătea d u ş m a n u l e i n e ­î m p ă c a t : aristocraţia funciară.

D a r rezultatul d in u r m ă ' e ş i a ici acelaşi, ca şi în Anglia. Parce larea ş i cămătăr ia, poartă gri jă ca p r o p r i e ­tatea ţărănească să dev ină o fabr ică automată de p r o ­letari. V a n d e r v e l d e consta tă : « C h i a r c înd propr ie ta tea ţărănească se menţ ine , ea se î m p a r t e în p a r c e l e p r e a mici s p r e a asigura cul t ivatorului şi famil ie i sale o viaţă neat î rnată» 1 . Şi în altă parte el declară de-a d r e p ­tul: « î n l e g i u n i l e pur agr icole, îmbucătăţ i rea peste m ă ­sură a pămîntu lu i a junge î n d e o b ş t e la aceleaşi u r m ă r i ca şi exproprierea completă»2.

C u m că si R o m â n i a a suferit,, şi a suferit în c h i p acut, de urmările, pust i i toare ale parcelări i proprietăţ i i ţărăneşti, e î n d e o b ş t e cunoscut . De la" 1864 înainte o a ­menii de stat s înt în m o d s tatornic obsedaţ i de fantoma proletarizării ţărani lor ş i n i m e n e a mai m u l t d e c î t m i c a grupare reacţ ionară c a r e se o c u p ă în c h i p s îrguitor cu născocirea de leacur i pentru înlăturarea acestui rău 3 , în adevăr, n o u ă ne-a l ipsit în tot acest t i m p o i n d u s t r i e naţională care să absoarbă la oraşe prisosul populaţ ie i de la sate. în acest fel, tot pr i sosul ieşit din creş terea populaţiei rurale a rămas în sarcina v e c h i l o r p a r c e l e ; ' | a născut atunci acel p r o c e s de fărîmiţare şi p u l v e r i ­zare a proprietăţ i i mic i rurale, care a ruinat baza m a ­terială a ţărănimii, făcînd spa ima s tatornică a c e l o r ce vedeau în ruina ţărănimii ruina întregii noastre s o ­cietăţi, s

în faţa acestor dezastruoase urmări , o a m e n i i noştr i de stat au întrebuinţat m e r e u acelaşi m i j l o c : i m p r o p r i e -

1 L'exode rural et le retour aux champs, Paris, 1903, p. 47. 2 Op. cit, p. 52. ;i Vezi «Expunerea de motive» a proiectului junimist pen-

Iru inalienabilitatea şi indivizibilitatea proprietăţii ţărăneşti», l'. Carp, Discursuri, p . 209. , - • ' . '

222 Şt. Zeletin

tărirî le ţărăneşti. Era s ingurul l eac cu putinţă în c o n ­diţ i i le noastre sociale. Totuş i , o s implă ref lecţ ie de bun; s i m ţ e de natură să arate că pe această cale nu se poate; desfiinţa răul; ce l m u l t s-a p u t u t - a m i n a d e z n o d ă m î n t u l final. Căci putinţa împropr ie tăr i r i i nu poate ţ ine pas cu creş terea populaţ ie i de la sate. Ş i c î n c h e e a din urmă va depăşi pe cea dintîi — un sfîrşit de c a r e a c u m nu m a i s întem departe — ce se va face cu armata de tu­raţii proletari , care în cadrul b u r g h e z al stăpînirii pă- | mîntului . nu pot găsi de l u c r u ?

Se v e d e b ine că m i j l o c u l de a înlătura, proletar iza rea ţărani lor nu stătea în s înul agriculturi i , c i în c e v în afară de ea, care să o uşureze de balastul ce i-1 p u n în spate înmulţ i rea populaţ ie i . în adevăr, rezultatul îm propr ie tăr i r i lor repetate de la 1864 p î n ă la 1906 nu d e l o c înălţător, după c u m se v e d e din constatări le p c a r e ie d ă m în notă 1 . Situaţia ţărani lor s-a înrăutăţit m e r e u , a jungînd la p r o p o r ţ i a g rozavă amintită mai sus:' d int r-un m i l i o n ş i jumăta te de capi de familie, abia; d o u ă sute de mi i puteau trăi d i n p ă m î n t u l l o r ! Nu în-! c a p e n ic i o îndoială că aceeaşi soartă aşteaptă şi îm | i propr ie tăr i r i le de d u p ă 1918, dacă industr ia naţională n u . va lua în acest t i m p un avînt îndestulător spre a p u t e a p o m p a la oraşe pr isosul populaţ ie i de la sate.

14. Altă cauză care ruinează pe ţăranul proprietar e cămătăr ia : aceasta pr ic inuieşte în r îndul ţărănimii, aceeaş i pusti ire pe c a r e am văzut că o săvîrşise odini-?'

1 «Constatînd numărul cel mare al împroprietăriţilor do la 1864—1906 şi întinderea de pămînt ce li s-a acordat, cari în medie este de 4,06 hectare pe cap de ţăran familist, şi adu* cînd această constatare în legătură cu starea actuală econo«| mică a ţăranilor, cu totul nefavorabilă, putem afirma că acest* impropietăriri n-au avut cîtuşi de puţin rezultatul intenţiono de legiuitor, că statul, în speciai, a împărţit de la 1864—1908 numai la ţărani cu mai puţin de 10 hectare 1 349 608 hectarsji fără ca în schimb să formeze din aceşti împroprietăriţi o cla­să de ţărani bine situaţi, buni cetăţeni, vrednici soldaţi şi buni contribuabili.

In multe ţinuturi ţăranii, sub influenţa celei mai severi !

legi, sub influenţa nevoii, sînt tot atît de dependenţi de proprK etari şi arendaşi ca şi înainte de 1864, pe cînd starea lor ecoţ nomică e chiar mai rea decît aceea<»de la 1864.»- G. D. Creanfift, Proprietatea rurală in România, Bucureşti, 1907, p._ X X X V 111.

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 223

oară în sînul m a r i l o r proprietar i . K a u t s k y observă că în s istemul de propr ietate rurală burgheză credi tu l a junge să facă c e e a ce nu putuseră face mai înainte r e c o l t e l e rele, focu l ş i sabia; e l nu a d u c e ţăranului un rău v r e ­melnic, ci p o a t e să-i ia însuşi m i j l o c u l de viaţă, p ă ­mîntul, ş i la u r m ă să-1 e x p r o p r i e z e cu desăvîrş ire, f ă - ' cînd din el un proletar1. Iar Marx- observă de asemenea că parcela, col ţu l de p ă m î n t atît de idealizat de ţără­nime, în care aceasta v e d e la î n c e p u t baza u n e i v ie ţ i îmbelşugate ş i neatîrnate, d e v i n e cu încetu l pr ic ina ser­vitutii ş i s ă r ă c i e i ' s a l e : ea p u n e pe ţăran într-o n o u ă robie, aceea a cămătarului , şi p r i n împărţ irea ei c reează

0 suprapopulaţ ie fără lucru 2 . La n o i , cămătăr ia nu a a v u t la sate urmăr i le ei o b i ş ­

nuite, ş i aceasta d in t e m e i u l foarte s i m p l u că ţăranul român împropr ie tăr i t a fost opr i t pr in lege de a-şi i p o ­teca parcela. Cu acel simţ al realităţii care dist inge pe marii revoluţ ionar i , oameni i noştri de la 1864 au î n ­ţeles că n o u l m o d de p r o p r i e t a t e v r u r a l ă va d e v e n i ş i la noi, ca peste tot u n d e a fost introdus* o maş ină p r o ­ducătoare de proletari . Şi spre a înlătura această pr i­mejdie, ei au crezut că se află în stăpînirea u n u i m i j ­loc lesn ic ios : anume, să dec lare parcela ca inalienabilă pentru un a n u m i t t imp, ceea ce a şi făcut art. 7 al legi i rurale.

Era desigur, o măsură reacţ ionară. în societatea b u r -ghezâ, nu se poate lega propr ie ta tea de gîtul p r o p r i e t a ­rului, ca o piatră: ea r ă m î n e rezultatul unei c o n c u r e n ţ e ;llbere între indivizi , a une i lupte pentru viaţă, în care Cel apt înv inge, iar ce l slab s u c o m b ă . Şi de aceea p r e ­vederile art icolului citat'% erau de natură reacţ ionară 3 .

1 K. Kautsky, La question agraire, Paris, 1900, p. 13. 2 K. M a r x , Le XVIII Brumaire de Louis Napoleon Paris,

1 100, p. 350 şi urm. •* Cît de reacţ ionară era această idee, se poate v e d e a şi d in

RlUfleţirea cu care a primit-o reacţ iunea noastră, care, adău-1,'lnd la ea şi pr incipiu l indivizibil ităţi i, crezu că găseşte î n •tastă «garantare a proprietăţi i m i c i - î n m î i n i l e ţăranului» (P„ ferp, Discursuri, p. 211), leacul spre a v indeca crizele rurale.

Programul de re formă socială a reacţiunii junimiste, const înd ni privire la industrie, în reînfiinţarea bres le lor; cu pr iv i re la •rtcultură, în imobi l izarea parcele lor, t inde în chip vădi t a '.iilvii clasele vechiului reg im de os înda pieirii şi contraz ice în Bftbele sale punpte spiritul l iberal al regimului m o d e r n . (Pen-

224 Şt. Zeletin

D a r această p r e v e d e r e nici nu a avut rezultatei* dor i te . Ce-i drept, ea a ferit într-o măsură parcela d« p ie i re , dar n-a putut î m p i e d i c a pe ţăran de. a cădea în r o b i a cămătarului . Căci o r i c e ar f i p r e v ă z u t legea d împropr ie tăr i re , ea nu putea s c h i m b a n i m i c în stare g o a l ă de fapt : de c î n d ţăranul d e v e n i s e om liber, e l a v e a n e v o i e de credi t l a v r e m u r i de criză, c ă c i nu mai; era la spatele sale v e c h i u l stăpîn, care să-i dea ajutor P e n t r u acest credi t însă ţăranul t rebuia să ofere im p r u m u t ă t o r u l u i o garanţie, ş i c u m legea î l oprea să p u n " i p o t e c ă pe col ţul său de pământ, nu-i m a i rămînea d e c î să-şi i p o t e c h e z e braţe le : să se o b l i g e a m u n c i în s c h i m b u l bani lor primiţ i . Ceea ce s-a ş i în t împlat la ce l dintî pr i le j .

D o i ani după împropr ie tăr i re se lăsară asupra ţări noast re v r e m u r i gre le de foamete . Statul, c a r e nu pute' v e n i în ajutorul ţăranilor, se adresă propr ietar i lor , spr a a c o r d a sătenilor creditul ' de care nu d i spunea visteri p u b l i c ă . A t u n c i aceştia cerură ceea ce era în drept s ceară o r i c e creditor, ca statul să garanteze că ţărani le v o r m u n c i , căci e ra vădi t că e i nu v o r f i in stare s plătească. Şi statul a t rebuit să se e x e c u t e , acordîn proprietar i lor , pe .xale de lege, dreptu l de a forţa p ţăranul datornic la m u n c ă 1 .

•«Atunci propr ie tarul îşi deschise p u n g a . ş i iată c u r ţăranul îşi îrichirie p e n t r u întîia, oară p a l m e l e lui, p c a r e l egea rurală le declarase l ibere, şi de atunci- ş p î n ă astăzi ţă ranul , se găseşte într-una dator; e l nu s-m a i putut încă plăti, d u p ă atîta v r e m e , de căuşul d făină ş i de p u m n u l de brânză cu care şi-a îndestul

f o a m e t e a la 1866.» 2 -

tru acest program, vezi discursul lui P. P. Carp, 30 martie 188 în Discursuri: p. 251, precum şi proiectul de răspuns la mes din 3 decembrie, 1881, op. cit'., p. 260). Acest program dov deşte că reacţiunea noastră n-a fost în măsură şă înţelea natura prefacerilor sociale la care era martoră şi e interesan •comunicarea lui Maiorescu (Discursuri, III, 15), că tocmai î dezvoltarea acestui plan de reformă s-a relevat superioritate!» politică a lui P. P. Carp, la care prietenii săi au crezut că des* coperă «cea mai larg cugetată şi cea mai consecvent urmăriţi concretizare a ideilor de reformă necesară».

1 I. G. Bibescu, In chestiunea agrară, Bucureşti, 1907, p. 18« 2 Op. cit., p. 57.

TV". Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 225

Aşa se făcu că legiuirea specială a « t o c m e l i l o r agri­c o l e » veni | să for ţeze pe ţăran cu j a n d a r m u l ş i d o r o ­banţul oa să m u n c e a s c ă pe m o ş i a cred i toru lu i său: pe acel ţăran- pe oare Constituţia noastră b u r g h e z ă î l d e ­clarase o m l i b e r ! 1 . Cămătarul , care î n al te v r e m u r i putea vinde pe datornicul n e p l a t n i c ca r o b , la n o i izbut i se u-i robi m u n c a . Şi d in chiar a n u l naşterii, t înăra noastră societate b u r g h e z ă păru a se în toarce de la d e m o c r a ţ i e lu aşa-zisa « n e o i o b ă g i e » . Să ne î n ţ e l e g e m asupra acestui fenomen, care a pr ic inui t în l i teratura noastră s p e c i a l ă atîta n e d u m e r i r e şi în P a r l a m e n t u l nostru atîtea diser­taţii a c a d e m i c e , d e o p o t r i v ă de n e s p o r n i c e .

15. P e r i o a d a revoluţ ie i agrare, căreia p r o c e s u l de proletarizare a ţărănimii îi dăruieşte balastul une i su­prapopulaţi i fără m u n c ă , c u n o a ş t e totuşi şi o cr iză cu totul caracterist ică: l ipsa braţe lor de lucru. F e n o m e n u l pare straniu, totuşi e real. Atât moşi i le , cî t şi uz ine le — acolo, u n d e s înt — ameninţă a c u m să rămînă pustii, din lipsă de lucrători . Şi a s e m e n e a criză se p e t r e c e î n ­tr-un t i m p c î n d m u n c i t o r i i fără l u c r u m i ş u n ă peste t o t ! De aici" p l îngerea generală la începutur i le b u r g h e z i e i europene, c u m că oameni i săraci s înt leneşi, că nu v o r să. muncească , p r e c u m şi p r o p u n e r e a de â l i se plăti cit se poate mai puţin, p e n t r u ca mizer ia să-i si lească la m u n c ă 2 .

P r i c i n a acestui f e n o m e n e totuşi l i m p e d e : p r i p e m a n ­cipare ţăranul t rece din l u m e a v e c h e în l u m e a n o u ă burgheză, dar sufletul său rămâne tot în d i spozi ţ ia sa arhaică 3 . Ca ş i p o p o a r e l e p r i m i t i v e în stare de natură, iobagul abia e m a n c i p a t e cu totul nedes to in ic de a d e p u n e o m u n c ă u n i f o r m ă ş i metodică , aşa c u m c e r nevoi le societăţi i burgheze . El ştie să lucreze pe apucate,

1 « în prinvinţa dezrobirii braţelor este astăzi greu de zis dacă Kogălniceanu le-a dezdrobit, ori că le-a robit mai tare. Ţăranii înşişi zio că la anul 1864 Mihail Kogălniceanu a dez­robit pe ţigani, dar a robit pe români.» Dr. C. Maior, Politica agrară la români, p. 492. — Asupra tocmelilor agricole, vezi op. cit, p. 474 şi urm., şi Radu Rosetti, Pentru ce, etc, p. 420 şi urm.

1 W. Sombart, Der moderne Kapitalismus, ed. III, I, 2, p. B02.

3- W. Sombart, op. cit., II, 2, p. 815 şi urm. , . .

226 Şt. Zeletin

atît dt îi silesc nevoile sale proprii, spre a petrece res­tul timpului în farniente. Şi de aceea pretutindeni bur­ghezia e nevoită, după desfiinţarea iobăgiei, să o rein­troducă in altă formă: ea înfiinţează pe cale legală munca forţată, spre a sili şi ţărănimea să se deprindă cu dis­ciplina acelei munci uniforme pe care o depunem toţi în regimul burghez, afară de resturile sporadice ale ve- I chiului regim — meseriaşii şi ţăranii1.

E de prisos a mai arăta pe larg ceea ce e îndeobşte cunoscut: că în urma împroprietăririi ţărănimii române

1 W. Sombart, op. cit, I, 2, p. 812. Capitolul respectiv, pur-tlnd titlul: Alte und neue Formen der Hörigkeit, e esenţial pentru înţelegerea acestui fenomen. Cititorul care soeoate încă

cum că «neoiobăgia» ar fi ün 'fenomen specific societăţii române poate găsi în capitolele 53 (p. 787) şi 54 (p. 809) din acelaşi vo­lum un material destul de bogat spre a-şi schimba părerea. — Cercetările noastre în această privinţă au fost viu combătute de polemişti, fi la mijloc — aşa s-a zis — o nepilduită contra­zicere, cînd noi susţinem că revoluţia agrară produce armate de muncituri fără lucru şi apoi pretindem că burghezia suferă în acelaşi timp de lipsă de braţe! Cum se poate pă existe o criză de braţe într-o perioadă istorică a cărei caracteristică este suprapopulaţi a?.

Dăm asemenea polemici ca model de discuţie ce are pre­tenţia de a fi serioasă şi bine informată. Coexistenţa între su-prapopulaţia fără lucru şi lipsa de braţe' pentru timpul xevolu-ţiei agrare e relevată şi de alţi scriitori. «Nu e minune că ca­pitaliştii se plîngeau de lipsă de lucrători, în vreme ce munci­torii fără lucru rătăceau cu miile» (K. Kautsky: Thomas More und seine Utopie, p. 29).

Expunerea noastră lămureşte cu prisosinţă acest fapt: criza de braţe nu provine din lipsă de lucrători, ci din pricină că lucrătorii trec în regimul economiei burgheze cu mentalitatea regimului agrar: ei nu au nici îndemînarea nici disciplina muncii, cu atît mai puţin înclinarea de a munci. Scurt: criza de braţe ore o cauză psihologică. De aici nevoia de a forţa lu­crătorii la muncă.

Iată, deschidem recenta istorie economică a lui M a x W e ­ber -.Wirtschaftsgeschichte. Autorul arată aici că revoluţia agra­ră a produs o suprapopulaţie rurală care a trebuit să fie pusă cu sila la muncă. Aceasta din pricină că lucrătorii «s-au adaptat numai cu grew la disciplina muncii» (p. 264). De aceea pînă în a doua jumătate a veacului X I X — deci timp de peste un secol şi jumătate de la întronarea regimului liberal al bur­gheziei — legile erau concepute în aşa fel, că patronii dispu­neau de lucrători după bunul plac şi-i aruncau cu sila în no­ile industrii.

Şi se mai pretinde încă, că «neoiobăgia» ar fi un fenomen specific românesc!

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 227

şi proprietarii noştri erau în primejdie să rămînă fără braţe de muncă. Şi iarăşi, e de prisos să dovedim amă­nunţit că mijlocul de a ieşi din acest impas şi a face educaţia ţărănimii române în economia burgheză nu putea fi decît tot acel consacrat de experienţa istorică: introducerea muncii forţate pentru lucrătorul sătean. Ceea ce s-a şi făcut, în felul arătat, prin legile succe­sive ale «tocmelilor agricole».

E încă în amintirea tuturor cită doză de umanita­rism s-a făcut asupra acestei pretinse «neoiobăgii» ro­mâne. Oricine poate pricepe că. ar fi fost mult mai folositor pentru ştiinţa socială română dacă s-ar fi arătat, fără nici un fel de sentimentalism, nevoia isto­rică din care a izvorît acest fenomen, la noi ca în orice altă ţară aflătoare în aceeaşi fază de evoluţie. învinui­rile, zeflemelele, sarcasmele făcute asupra legiuirii noas­tre de muncă forţată nu dovedesc, din punct de vedere ştiinţific, absolut nimic. Ele pot servi oel mult pentru a da cititorului o idee cam cu ce pregătire specială au atins această chestiune sociologii noştri, chiar şi acei ce trec drept «autoritate» în materie socială.

Dar ceea ce a prilejuit revolta scriitorilor noştri nu pare a fi într-atît această legiuire în sine, cit contradicţia între starea de drept şi starea de fapt în care ea a pus societatea burgheză română. Căci, din punct de vedere formal, ea declară pe ţăran de om liber, iar în fapt îl execută la muncă cu forţa publică1. Părea aici încă o dovadă că burghezia română se reduce la forme goale, dezminţite prin starea de fapt.

Nu e nimic din toate acestea; în societatea noastră burgheză nu e nici o contradicţie între starea de fapt şi cea de drept: baza ei economică de fapt e vastul apa­r a t de circulaţie capitalistă, iar starea de drept e con-«finţirea prin Constituţie a libertăţilor cerute de.nevoile Ichimbului — cum am dovedit pe larg în cercetările noastre anterioare. Şi nu schimbă nimic în această s i ­tuaţie dacă burghezia noastră a trebuit să ia măsuri •pedale faţă de o clasă pe care o primea moştenire de 1« trecut, cu o formă de producţie ce aparţinea încă t r e c u t u l u i . Toate burgheziile au făcut la vremea lor

1 Vezi Neoiobăgia, cap. III.

228 Şt. Zeletin

acelaşi l u c r u spre a grăbi tranziţia pă tur i lor rurale de la l u m e a v e c h e la l u m e a nouă. Totuş i nu i-a t recut n i m ă n u i pr in m i n t e să ca l i f ice o soc ie ta te burgheză, ca întreg, după r e g i m u l special pe care ea e silită să-1 c r e e z e în c h i p v r e m e l n i c u n e i clase rurale : ţărănimii . E drept că această clasă e cea m a i numeroasă . Dar, cu toată forţa ei n u m e r i c ă , ea se d e z o l v ă sub inf luenţa capita lului , care d i n s făr îmături le e i construieşte l u m e a n o u ă . At i tudinea unei societăţ i b u r g h e z e faţă de clasa ţărănească nu poate sluji dec i ca cr i ter iu pent ru sta­bi l i rea caracterului societăţi i b u r g h e z e însăşi: cr i ter iul d u p ă care t rebuie judecată aceasta stă cu totul în altă parte, a n u m e în evoluţ ia capital ismului .

Să p r i v i m a c u m îndărăt ş i să t r a g e m încheierea . Pr ic in i le cr izei rurale decurg d i n starea de tranziţ ie a ţărănimii . La începutur i l e sale, capi ta l i smul e destul de tare spre a s m u l g e ţărănimea din v e c h e a ei aşezare feudală; e însă prea s lab pent ru a o r id ica în n o u a aşe­zare burgheză . De aceea capi ta l i smul dez leagă în această fază pe ţăran de p ă m î n t u l de care î l l ipise or înduirea feudală şi-1 pre face în om l iber; dar nu e în stare] să c r e e z e în sînul său posibi l i tăţ i de m u n c ă p e n t r u aceste m u l ţ i m i de o a m e n i l iberi, aruncaţi în stare de p r o l e ­tari f ie în m o d brusc, ca în Angl ia , f ie p r i n fărâmiţa­rea treptată a lo tur i lor de î m p ă m î n t e n i r e , ca pe c o n ­tinent. Această m e n i r e socială o p o a t e îndepl in i capi­tal ismul abia tîrziu, c î n d izbuteşte a d e z v o l t a o înf lor i­toare industr ie naţională. Ast fe l cr izele rurale, sînt un p r o d u s firesc al î n c e p u t u r i l o r capi ta l i smului şi dispar iarăşi în m o d firesc în faza sa de maturitate, c u m se v a v e d e a mai departe.

16. D e z v e l t a r e a b u r g h e z i e i p r o v o a c ă o adevărată tra g e d i e rurală. A m b e l e clase ale v e c h i u l u i r e g i m agra b o i e r i m e a ş i ţărănimea, sînt atacate în baza l o r e c o n o m i c ă ş i desfiinţate ca factori social i de v r e o însemnătate . Se-î n ţ e l e g e insă că ş i aceste clase încearcă să se apere î m p o ­tr iva năvăl i tor i lor ; b o i e r i m e a luptă pe ca le pol i t ică, c u m am arătat mai înainte, ş i mai ales pe ca le culturală, c u m v o m arăta în u l t imul capi to l . Ţ ă r ă n i m e a însă, c a r e e înlăturată de la v iaţa publ ică, nu are alt m i j l o c de apă­r a r e decî t protestul de fapt: răscoale le . Ţăranul se m i ş ­că î m p o t r i v ă noului stăpîn, ca o r i c e forţă natufală.

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 229

Răscoa le le ţărăneşti sînt un f e n o m e n genera l în faza de tranziţie de la v e c h i u l r e g i m agrar la -noul r e g i m burghez. S u b o f o r m ă e x t r e m ă apar. aceste mişcări în lumea v e c h e , u n d e răscoala săraci lor î m p o t r i v a b u r g h e ­ziei ia înfăţişarea une i lupte de e x t e r m i n a r e a a d v e r ­sarului 1 . Ele se repetă ş i în societăţi le m o d e r n e , dar nu în această f o r m ă acută. Toate ţările e u r o p e n e le-au c u ­noscut, într-o măsură deosebi tă d e gravitate, p e c î n d s e aflau în e p o c a tu lbure de prefacere socială. Mişcăr i le ţărănimii i tal iene ş i f ranceze d in v e a c u l X I V -sînt î n d e ­obşte c u n o s c u t e ; A n g l i a a avut de a semenea tulburări rurale; între acestea m i ş c a r e a . d i n anul 1381, c î n d ţăra­nii au izbut i t să cupr indă L o n d r a , de u n d e n-au putut fi scoşi dec î t pr in v ic len ie , e cea mai gravă 2 ; G e r m a n i a iarăşi a c u n o s c u t grozăv i i le răscoale lor ţărăneşti p înă la Oapăt:, -«războiul ţă rănesc» de la începutu l veaculu i X V I e un f e n o m e n social de m a r e însemnătate is torică 3 . C î t priveşte Răsăritul întîrziat al Europei , c a r e e os îndit a ivzolva î n veacur i le X I X — X X p r o b l e m e l e s o c i a l e p e c a r e Apusul le-a rezolvat în a m u r g u l evului m e d i u , mişcăr i le s ingeroase ale ţărănimii r u s o - r o m â n e s-au pet recut dea-putereafi s u b ochi i noştr i .

Care e caracterul aces tor mişcări ale păturii m u n c i -loare rurale? E l e sînt o reacţiune î m p o t r i v a burghezie i , a lcătuind cont inuarea şi întregirea reacţiunii pol i t ice â boierimii î m p o t r i v a aceluiaşi d u ş m a n c o m u n , care a sfă-l imat aşezarea s t răveche a vieţi i de la ţară. De o b i c e i aceste mişcăr i s înt s i m p l e izbucnir i oarbe; c î n d însă sînt urmarea unei organizăr i conşt iente, p r o g r a m u l l o r poar tă un caracter l i m p e d e reacţ ionar : e l cere . n i m i c mai puţ in decît re învierea aşezăminte lor trecutului, ruinate de c a ­pitalism 4 . Ast fe l , ţărănimea pe cale de fapt, ca ş i b o i e -

J R. v. Pöhlmann, op. cit., i, p. 416 şi urm. 2 Georges Bry, Histoire industrielle ei économique de

l'Angeleterre, Paris 1900, p. 185 şi urm. Vezi art. Bauernkrieg în Handwörterbuch der Staats-

n r.-umschatten (Conrad), vol. II. '' Ţăranii răsculaţi "cer de obicei egalitatea tuturor oameni-

aşa cum o predică creştinismul primitiv, şi desfiinţarea Itflpînirii private 'de pămînt, creată sub influenţa burgheziei*

r imea pe cale polit ică, urmăreşte acelaşi ţel reacţ ionar de salvare a vechiu lu i r e g i m î m p o t r i v a invaziuni i c o t r o ­pi toare a r e g i m u l u i burghez . . •

Pr ic ina acestor mişcări ale ţărănimii nu e atît m i z e ­ria pe care o seamănă la sate naşterea burghezie i , deşi e s igur că nu t rebuie n e s o c o t i t n ic i acest fapt. D a r se ştie că mizer ia s ingură nu răzvrăteşte, ci îndobitoceşte, ţărănimea. Cauza acestor tulburări t rebuie căutată ceva m a i a d î n c : ea stă a n u m e în starea de n e m u l ţ u m i r e g e ­nerală pe care o p r o v o a c ă în ţărănime smulgerea ei d in v e c h i u l ie i de viaţă ş i aruncarea într-un r e g i m nou, care-i nesocoteş te şi răstoarnă m o d u l tradiţ ional de a trăi şi a g îndi . P e n t r u ţărănime b u r g h e z i a e totdeauna o pătură de străini şi păgîni, nesocot i tor i ai c e l o r sfinte, de aceea r idicarea î m p o t r i v a acesteia î m b r a c ă un caracter rel igios, iar reacţionari i care se c o b o a r ă în r înduri le ţă­rani lor se văd nevoi ţ i să ia ş i c rucea în m i n ă .

Se înţe lege d e c i că o r i u n d e păt runde capi ta l i smul ş i î n c e p e p r o c e s u l de d izo lvare a lumii v e c h i , el t rebuie să se aştepte la protestul păturii rura le : la răzvrătir i 1 . Ţă-

. rănimea r o m â n ă nu putea face ş i nu a făcut e x c e p ţ i e .

Programul stabilit de ţăranii germani, cuprinzînd douăsprezece puncte, cere de-a dreptul reîntoarcerea de la situaţia creată prin economia bănească la vechea constituţie comunistă agrară, deci restabilirea posesiunii comune şi libere a pădurii şi a pă­şunilor, ridicarea tuturor sarcinilor — cu excepţia dărilor către biserică — care împovăreau ogoarele şi restabilirea libertăţii tuturor iobagi lor, fiindcă Dumnezeu a făcut pe toţi oameni i li­beri ş i egali. « D u p ă mot ivu l ei determinant, răscoala ţăranilor este în totul o reacţ iune în spiritul bisericii Evulu i-Mediu § Handwörterbuch der Staatswissenschaften, art. citat, vol. II p 657.

Deşi răscoalele ţăranilor sînt o reacţie împotriva noului regim creat de burghezie, e totuşi caracteristic că ele se în­dreaptă peste tot împotriva nobilimii. Pr in aceasta ele aduc un mare folos burgheziei, oare nu dă nic iodată greş de a le -aţîţa? şi a le sprijini după puteri.

1 Astfel distrugerea vechiului regim agrar al Indiei, prin invazia capital ismului englez, a dat naştere grozavei răscoale a indigenilor, cunoscută sub numele de sepoy revolt, care era aproape să pricinuiască englezi lor p ierderea acestei vaste co­lonii. Justin Mc Carthy, A history of our ovm times, vol. III, p. 53.

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 2 3 1

c) Clădirea regimului nou modern din sfărîmăturile celui vechi

17. Evo luţ ia agriculturii şi a pături i ţărăneşti altoită pe dînsa ia un c u r s liniştit, d o m i n a t de năzuinţa spre stabilitate ş i osif icare în a n u m i t e f o r m e de viaţă, pînă iu m o m e n t u l c î n d se naşte capital ismul. De atunci îna­inte se î n c h e i e viaţa patriarhală a satelor d in era p r e -capitalistă; ele intră într-un p r o c e s de r e v o l u ţ i e m a i mult sau m a i puţ in v iolentă, d u p ă împre jurăr i le i s to­

r i c e în care se îndepl ineşte 1 . D e aici se despr inde in m o d l i m p e d e p u n c t u l d e v e d e r e fundamental , d i n oare trebuie pr ivi tă agricultura ca şi clasa ţărănească în era

burgheză: în această n o u ă fază ea încetetvză de a fi un f a c ­tor de sine-stătător şi d e v i n e o. s implă anexă a capi ta­lismului,' funcţ ionînd după n e v o i l e acestuia. Or ice î n c e r ­care de a pr iv i agricultura în această per ioadă r e v o l u ţ i o ­nară ca un factor nea t îmat , de a-i căuta pr ic ina re le lor In sine şi a-i indica leacuri le tot în sine, nu p o a t e d u c e

fdecît la erezii sociale şi m â i ales pol i t ice. Totuş i din acest /il.adîu nu a ieşit încă cercetarea chestiunii noastre agrare: IU n-a fost privită pînă în prezent în funcţie de capi ta­li mii, aşa c u m este. De aceea răspunderea cr ize lor rurale r.ule, în aceste cercetări, pe umer i i p e r s o a n e l o r care au lYu'iit legile rurale: aici un f e n o m e n social e dedus nu clin B u z e tot sociale, c i din n e p r i c e p e r e a u n o r oameni . O r i c i n e poale înţelege care e va loarea ştiinţifică a unei a s e m e n e a nii 'lode"de cercetare şi a rezultatelor la care ea d u c e .

Scurta noastră pr iv i re de m a i sus ne-a dus la î n c h e ­ierea că încercarea statului r o m â n de a înlătura cr izele rurale pr in împărţ irea succes ivă de pămînt la ţărani, a I 1 . . 1 tot atît de ef icace, ca şi aceea a o m u l u i care vrea să I I I I M de u m b r a sa. D e cînd agr icultura îmbracă haina b u r ­gheză, ea d e v i n e o maşină automată de proletari, ori'cît |)ilmînt s-ar da de r u m e g a t acestei maşini . Un s ingur

1 O scurtă schiţă asupra fazelor succesive de evoluţ ie a agri-KUlIur'ii dă K. Bucher, cu obişnuita sa l impezime, în Die Ent-'•d'/, « i t ic f (ier V'olkswirtschaft, Vortrage und Âuţs&tze, v o i . II,- T u -i im, o i i 1920 Inf luenţa capitalismului, arată autorul, determină

agriculturii de la faza de producere pentru trebuinţele , m p i i i la p r o d u c e r e a pentru piaţă (p. 74). Această tranziţie nu e

. . i n . v i i decît revoluţ ionarea burgheză a raporturi lor a g r a r e . '

232 Şt. Zeletin

m i j l o c e de natură a desfi inţa acest neajuns rural : s c h i m b a r e a m o d u l u i d e p r o d u c e r e s u b influenţa unei ' industri i naţionale. A b i a cu aceasta apare p î rghia soci­ală care revoluţ ionează p r o d u c ţ i a agrară, preface pe ţă-, ran în salariat l iber şi atrage spre oraşe pr isosul de ţăfl rani, ce nu mai găsesc de lucru la sate.

Se r id ică deci înt rebarea : se va naşte şi la n o i o industr ie naţională aptă a î m p l i n i ' a c e s t rol i s tor ic? Iată; ceea ce rămîne .să răspundă faptele, deşi sînt multe, împre jurăr i care par a i m p u n e un răspuns afirmativ.' S p r e a rămînea însă strict obiect iv , nu p u t e m d e c î t să c e r c e t ă m ceea ce aşteaptă tînăra noastră societate bur-, g h e z ă în a m b e l e ipoteze, acea că ea ar f i în stare să se] industrial izeze, p r e c u m şi în ipoteza potr ivnică, că ea nu ar izbuti a atinge aces t stadiu de dezvoltare.

18. P r o c e s u l de dezvol tare a v e c h i u l u i r e g i m sub inf luenţa capital i smului t inde a se înche ia pre tut indeni la acelaş i sfîrşit: dez l ip i rea v e c h i l o r clase rurale, b o i e ­r i m e şi ţărănime, de pămîntu l lor s t răvechi şi prefa­cerea acestuia în capital . La început, capital ismul d ă ' asalt, sub f o r m a cămătăriei, mari i proprietăţ i rurale şi c lasei boiereşt i ce se spri j ină pe dînsa. A c e s t asalt s-a încheiat ia noi , în m o d vert ig inos, cu o v i c t o r i e dep l ină : b o i e r i m e a v e c h e r o m â n ă a fost desfiinţată în v r e o trei • deceni i ca clasă, iar moş i i le ei s-au prefăcut în capital în lada de fier a b a n c h e r i l o r evre i 1 . Dezl ip i rea ţărăni­m i i de pămînt a d e v e n i t însă un proces m a i anevoios şi mai îndelung. Ea n-a putut f i scoasă deodată d in v e ­trele e i strămoşeşti, r ă m î n î n d astfel ca pulver izarea în­ceată a o a r c e l e l o r rurale să d u c ă la acelaşi sfîrşit: des­părţirea tavanului de pămînt , proletar izarea. Mai cur înd sau mai tîrziu, acest l u c r u t rebuie să se îndepl inească ou siguranţa unui, f e n o m e n natural, dacă nu interv in factori i noi , d e care v o m v o r b i m a i jo s .

P r i n d izo lvarea vechi i constituţi i agrare ş i desfi in­ţarea c lase lor e i socia le; capi ta l i smul în f o r m e l e s a l é j p r i m i t i v e naşte d o u ă pături soc ia le noi , speci f ice aces tor t impur i tulburi de p r e f a c e r e : la oraşe o clasă de ren-' l t ieri şi de mări f inanciari; la ţară o întinsă p o p u l a ţ i e

1 Vezi cap. I al lucrării noastre.

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 233

K&tească neocupată, d in lipsă de p ă m î n t ( L u m p e n p r o l e -l.uier) 1 . A m b e l e aceste d o u ă clase i e ş i te din l ichidarea vechii societăţi sînt n e p r o d u c t i v e ; negustor i i ş i mar i i financiari de la oraşe p u n în circulaţ ie jyalori le p r o d u s e de a l ţ i i , fără a p r o d u c e ei înşişi va lor i noi . A c e a s t ă c la-Hu socială orăşenească, la c a r e se r e d u c e î n t r - u n a s e ­m e n e a m o m e n t d e pre facere burghezia, a re a n u m e ro lu l e c o n o m i c de a m i j l o c i s c h i m b u l între ţara ei p r o p r i e iijjricolă şi capital ismul străin, care a pre făcut-o într-o i.implă c o l o n i e a sa. Ţărănimea proletarizată e iarăşi, în m o d firesc, o clasă n e p r o d u c t i v ă , f i indcă nu are putinţa de i i produce . In asemenea împre jurăr i s ingura temel ie e c o -i iomico-socială pe c a r e se reazemă întreaga societate e

E c ă t u i t ă d in pătura restrînsă a ţărănimii i n d e p e n d e n t e 2 .

1 In Imperiul Roman, care rămîne pilda tipică a unei soci-Ităţi agrare dizolvată de capitalism, evoluţia economică pro­dusese «pe de o parte, o aristocraţie de capitalişti şi mari sta­bilii lori de pămînt, pe de alta proletari fără nici o posesie». W. Ih'ig, Die soziale Frage im römischen Altertum, in Die neue fc-it, 14 Oct. 1921, p. 61.

Aceleaşi constatări la G. Salvioli (Le Capitalisme dans le Bernde anlique, Paris 1906, p. 159). — In lumea greacă urmările dizolvării regimului vechi agrar sub înrîurirea capitalismului sînt "ţlpwrise de G. Glotz aproape în aceleaşi cuvinte. « D e o parte, 0 hogăţie de satrapi care caută obiecte de lux în lumea întreagă, domenii şi capitaluri imense, care continuă să tragă la ele pă-iiilnlul şi banul. De altă parte, o masă fără mijloace de viaţă

II foarte adesea fără lucru.» Le travail dans la Grece anciennc, r.u is, 1920, p. 416

.Se înţelege de aici silinţa tuturor elementelor conserva-» ItHire de a întări ţărănimea independentă, în a cărei ruină ele »ml ruina societăţii întregi. In oraşele Greciei antice, primul Ii I .il mişcărilor reacţionare era «reîmpărţirea pămîntului» la Ui uni (R. v. Pöhlmann, op. cit., I, p. 201). La Roma, Grachii încearcă aceeaşi operă, împărţind pămîntul la ţăranii proleta-plmiţi; în imperiul bizantin împăraţii încearcă, în împrejurări (lltiloage, să ocrotească ţărănimea împotriva marilor posesori

I >nmînt (Lujo Brentano, Die byzantinische Wirtschaft, în ». hiiiollers Jahrbuch, 41 Jahrgang, Heft II, p. 38 şi urrn.h La H-i, ii'acţiunea e de asemenea coVîrşită de priveliştea prăbuşirii Ul'Aiiimiî române, în care ea crede a descoperi un fenomen cu

ni analoage ca în Imperiul Roman. «Citiţi pe Mommsen şi I. vedea cum o dată cu ţăranul roman au dispărut şi forţele

Vlliilc ale republicii». (P. Carp. Discursuri, 1907, I, p. 263) în 1 iiil, pentru orice societate agrară invadată şi aruncată în di-'

li de capitalism, proletarizarea ţărănimii e o problemă in­ii a, pînă cînd se naşte — dacă se poate naşte — industria.

234 Şt. Zeletin

Situaţie g r o z a v ă ! A m b e l e e lemente, d i n care t rebuie să se î n c h e g e societatea v i i toare : capitalul la oraşe, bra­ţele l ibere la sate, stau n e p u t i n c i o a s e faţă în faţă, căci nu s-a născut î n c ă bagheta m a g i c ă să le unească pe amândouă într-o f o r m ă super ioară de p r o d u c ţ i e , zămis­l ind o formă superioară de societate : capitalismul in­dustrial.

Ce se, înt împlă u n d e acest capital ism nu se poat naşte n ic iodată? Cu un cuvînt, care e soarta acelei s o ­cietăţi ce rămîne p e n t r u t o t d e a u n a s u b stăpînirea f o r ­m e l o r infer ioare ş i d izo lvante a le capi ta lu lu i? C u n o a ş ­t e m acest lucru din cercetarea decadenţe i oraşe lor v e c h i greceşt i , a Imper iu lu i R o m a n de.' A p u s şi de Răsărit, a societăţi i m o d e r n e spaniole, a actualu lui I m p e r i u T u r c . Clasele orăşeneşti c a d în corupţ ie ş i desfrîu, păcatul tu­t u r o r claselor care cîştigă fără m u n c ă ; c lasele de la sate d e v i n un focar de d e z o r d i n e ş i anarhie : societatea în­treagă intră în p r o c e s de decadenţă 1 . Pe la 1907, s o c i e ­tatea r o m â n ă înfăţişa o îngr i jorătoare analogie cu aceste f o r m e de decadenţă socială.

In t i m p u l de faţă, împropr ie tăr i rea a înlăturat p e n t r u un t i m p răul de la sate, lăsînd însă neat ins pe cel de la oraşe. Căci n u m a i întărirea capi ta l i smului industrial e în măsură să v i n d e c e aici rana, de altfel ca şi la sate, dacă e v o r b a de o v i n d e c a r e definit ivă. A b i a cu lărgirea industr ia l i smului ce le d o u ă pături p î n ă atunci n e p r o ­d u c t i v e : deţinătorii de capitaluri ş i posesor i i de braţe

1 «Din cetăţenii omogeni, activi şi destoinici de altă dată, ieşise un proletariat fără putere, aristocraţia căzuse în viaţă mo­latecă, iar lîngă ea stătea o mare finanţa puternică şi fără scru­pule, care, sub numele sonor al libertăţii democratice, stăruia a .exploata statul • pentru scopurile ei proprii». W. Berg, Die soziale Frage im romischen Altertum, Die neue Zeit, 7 Oct. 1921, p. 40. Ca un semn de bogăţie şi moliciune a clasei capitaliste din lumea greacă citează R. v. Pohlmann (op. cit., I, p. 248) luxul hetairelor. , Se spune că Phryne cerea o sută de drahma (drahma = 93 centime) pentru o singură noapte, Gnathana o mie, iar Lais chiar zece mii de drahme. Phryne avea statuia ei proprie aurită la Delfi, în sanctuarul naţional; iar cînd Ale­xandru cel Mare a distrus Teba, ea S-a oferit să-i reclădească zidurile din propria ei avere, numai pentru cinstea de a i se înscrie numele pe ele! Faţă de acest desfrîu, înehipuiţi-vă ma­sele ţăranilor proletarizaţi năvălind la oraşe spre a cerşi ' milă,* de la stat.

IV. Revoluţ ia agrară şi prefaceri le clasei ţărăneşti 235

libere se unesc într-o formă superioară de producere, dr valori : anume, o b i e c t e manufacturate . A b i a de atunci risipa ş i destrăbălarea d e v i n e un păcat î m p o t r i v a s o c i e -Ifiţii, iar m u n c a , e c o n o m i a , cumpătarea — condiţ i i le de

M â ţ ă ale capital i smului industrial — se lă rgesc ca v i r­tuţi cetăţeneşti . O nouă p r o d u c ţ i e , o n o u ă societate, o nouă m o r a l ă — şi vechiu l r e g i m dispare pentru totdea­una în negura trecutului .

Aceasta e opera c o n s t r u c t i v ă sub f o r m a sa cea mai Înaltă, a industriei, la oraşe. Să u r m ă r i m a c u m opera Na const ruct ivă la sate, în acel ţ inut care ne interesează «Ici de a p r o a p e .

19. Am arătat mai sus că desăvârşirea revoluţ ie i noas­tre agrare, ad ică : înaintarea de la revo luţ ionarea m o d u ­lul de propr ietate pînă la revo luţ ionarea m o d u l u i de i ultură, nu se poate- îndepl in i dec î t sub influenţa unei Industrii naţ ionale. M u n c a cu o a m e n i salariaţi, făcută în vederea capitalizării, apare de regulă întîi în indus­trie ş i de aici se î n t i n d e asupra agriculturi i . De u n d e nu v o i m să î n c h e i e m însă că producţ ia agr icolă, odată Ini rată pe calea industrializării, ar u r m a acelaşi m o d tir dezvol tare ca industria însăşi 1. R ă m î n e stabil it n u m a i

1 Acesta e, cum se ştie, punctul de vedere al întemeietorului BCialismului ştiinţific. <-Marx pleacă, de la presupunerea tacită |ft procesul de producţie este în esenţă de acelaşi fel în agricui-l u r i i ca şi în industrie şi că tendinţa evoluţiei descoperită prin Baliza producţiei industriale de a înainta de la mica la marea pxploatare, se potriveşte şi în producţia agricolă». Eduard Dav;d,

0 lalismus und Landwirtschajt, ed. II, 1922, p. 41. Această credinţă este astăzi părăsită. Kautsky însuşi recu-

ic> i-.-i(• că mica exploatare agricolă nu dă semne că va dispărea In nurca exploatare (La Question agraire), iar Ed. David urmă-l ' P ţ l c în opera citată, cu o extraordinară stăruinţă, deosebirile i n i i . - producţia agricolă şi producţia industrială; Vandervelde Inociircă să. arate că în agricultură există şi concentrare şi fă­râmiţare, după împrejurările economice (Le Socialisme et l'agri-I H//i/re).

Această deosebire de vederi priveşte numai modul de dez­v o l t a r e al agriculturii. Nimeni nu pune însă la îndoială că agri-lUlIura stă în funcţie de industrie, oricare ar fi deosebirea între m o d u l de evoluţie al uneia şi al celeilalte. Cele mai preţioase

Iftri în această privinţă ni le-a dat tocmai revizionismul, 111 II dovedit netemeinicia formulei mar.xiş*s în evoluţia a*ri-

lUHurlI: el a dovedit că pe măsură'ce tehnica înaintează, cea

236 Şt. Zetetin

câ revoluţ ia agrară ia fiinţa sub inf luenţa şi din n e v o i l e industriei, or icare ar f i în u r m ă g r a d u l de adînci re a acestei revoluţ i i , p r e c u m ş i m o d u l de dezvol tare pe care ea o urmează. A c e a s t a e însă t o c m a i ceea ce au p ierdut din v e d e r e cercetător i i noştri. Astfel , « d e z l e g a r e a » p r o b l e m e i agrare p r o p u s ă de d-1 G. Garof l id şi însuşită de C. D o b r o g e a -n u - G h e r e a , singura încercare de a trata această c h e s ­t iune pe temeli i s o c i o l o g i c e , p leacă t o c m a i de la p u n c ­tul de v e d e r e că agr icultura noastră ar f i putut lua ca­racterul b u r g h e z de mul tă v r e m e , dacă n-ar f i î m p i e ­dicat-o «greş i te le c o n c e p ţ i i » după care s-a î n t o c m i t l e­giuir i le rurale 1 . Căci dacă legiui torul nostru nu ar f i făcut totul spre a o p r i proletar izarea ţăranilor,, d e c l a -r înd lotur i le de împropr ie tăr i re inalienabile, s-ar fi năs« c u t ş i la noi m u n c i t o r u l salariat l iber. Şi astfel p r o p r i ­etarul, găsind braţe l i b e r e pe piaţă, le-ar f i t o c m i t cu bani gata, le-ar fi p u s la dispoziţ ie v i te le şi unel te le sale ş i ar f i î n c e p u t să-şi m u n c e a s c ă pământul în c h i p c a p i ­talist, fără a mai aştepta ca i m b o l d u l în această direc-, ţie să v ină de la industr ia naţională, atunci c înd b u r ­ghezia va f i în stare să se înalţe la aces t stadiu. în c h i ­p u l acesta mizer ia rurală ar f i dispărut, căci « t ra iul ţă­rani lor proletar i ar f i fost neasemuit mai b u n decî t al ţărani lor proprietar i de azi» 2 . . "

De însemnat e că autorii, care au o m i s a p u n e aceas­tă revo luţ ie a m u n c i i agrare în legătură cu c a u z a ei

f irească, capital ismul, nu şi-au dat si l inţa să l impezeas­că ce l puţ in noţ iuni le f u n d a m e n t a l e pe care se spri j ină

mai mare parte a muncii agricole — fabricarea uneltelor agri­cole, a preparatelor chimice etc. — se face la oraş în mod in-j dustrial, micşorînd astfel munca «pur agricolă», care rămînji de făcut la ţară. Astfel, progresul producţiei apare, din pun.cS de vedere tehnic, ca o lărgire a sferei muncii industriale în dau-ţ na muncii agricole; iar din punct de vedere social, ca o creştere! necontenită a proletariatului orăşenesc în dauna muncitorimii? rurale neatîrnate. (Vezi expunerea punctului de vedere revizior nist în Der moderne Spzialismus, de L. Quessel, p. 176 şi urm.).

Discuţia privitoare la aceasta chestiune este reluată mai pe larg în studiul nostru: «Ţărănism si marxism», în Arhiva aria V, No. 1—2. ..

1 C. A. Garoflid, Problema agrară şi dezlegarea ei, Bucu :

reşti, 1908, p. 22. 2 Op., cit., p. 83.

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 237

construcţia lor. Nic i u n u l d i n ei nu ne-a dat o prec izare ştiinţifică a sensului proletariatului agricol, a cărui l i p ­să li se pare a fi pr ic ina tuturor re le lor şi de la a căru i naştere e i aşteaptă înlăturarea acestora. M e r e u se v o r r

beşte în aceste cercetări de muncitorul salariat liber, fără a arăta la ce se r e d u c e acest m u n c i t o r la sate.

D u p ă cercetăr i le făcute în această direcţ ie, re iese că un proletariat agr icol în felul ce lui industr ial nu s-a născut ş i nu se poate naşte la ţară, d in pr ic ină că m u n ­cile agr ico ie , neţ inînd dec î t v r e o cinci luni pe an, ar urma ca proletarul rural, fără altă avere decî t braţe le sale, să m o a r ă de f o a m e în restul anului . Căci nu se poate ca un om să cîştige în c i n c i luni atît c î t î i t rebuie cu să trăiască în c e l e d o u ă s p r e z e c e . De a c e e a ţăranul Cure a p ie rdut o r i c e legătură cu pămîntul , p leacă d i n satul- său 1 . Pentru â r ă m î n e pe loc , el t rebuie să a ibă un c o l ţ de p ă m î n t sau c e l puţ in o casă care să-I ţ ină legat de l o c u l său de naştere. A ş a se face că « m a r e a ni mica exp loatare nu se e x c l u d în agr icul tură : ele se presupun u n a pe alta, î n t o c m a i ca proletarul şi capita­listul, d a r m i c u l cu l t iva tor ia atunci din ce în ce m a i mult caracterul proletariatului»2. *

D e a c e e a , î n ' p o l i t i c a ' a g r a r ă ' a statelor b u r g h e z e , p r o ­prietatea pit ică se b u c u r ă de m a r e luare aminte. în adevăr, m i j l o c u l de a ţ ine pe ţăran la ţară e de a-i lega de gît un pe tec de pămînt , spre a-i da i luzia de p r o p r i e -

•tar. « M a r e l e propr ie tar funciar cîştigă Cele m a i mar i Beneficii brute, c a şi c e l e m a i mar i benef ic i i nete, c î n d c l are în jurul său un m a r e n u m ă r de propr ie tar i .mici

1 «Raţiunea cea mai de seamă a exodului stă în inter mi-Mftţa muncilor agricole, împotriva căreia vor rămîne fără putere •Im.ir şi salariile mari.» E. Vahdervelde, L'exode rural et le retour mu champs, p. 185. Cuvintele citate mai sus sînt concluzia unei un-In-te oficiale.

•«Cauza principală a pornirii către emigraţie între muncito-I I I rurali este lipsa aproape desăvîrşită a celor mai elementare înmiiţii, de viaţă în localităţile de cîmpie: îndeosebi lipsa unui i t t c c de pămînt al său propriu, pe care lucrătorul să poatî prin-• rădăcină...» A. Sohnrey, Der Zug vom Lande und die soziale Mi tmlution, p. 1 3 6 . Citat de E. Vandervelde, op. cit, p. 41.

K. Kautsky, La Question agraire, p. 249; vezi de asemenea aşi operă, p. 265.

\

238 Şt. Zeletin

şi mijlocii, care îi procură braţe şi care iau totdeauna produsele, oînd are prea multe»1.

Se vede dar bine că proletariatul rural nu ne-a lip­sit nici nouă: acesta e tocmai «tipul economie hibrid de plugar şi salariat, forţat să fie plugar, căci era pro­prietar, şi nevoit să fie salariat, căci gospodăria proprie era prea mică», cum descrie d-1 Garoflid pe ţăranul ro­mân. Nu numai că am avut acest proletariat, dar l-am avut într-o proporţie înspăimîntătoare, căci după sta­tistica d-lui Creangă, dintr-un milion şi jumătate de capi de familie abia vreo două sute de mii puteau trăi în chip neatîrnat din pămîntul lor. Dacă totuşi nu s-a putut naşte munca capitalistă a pămîntului, pricina n-a fost lipsa proletariatului, ci a unui factor mai îndepărtat, care nu se poate crea după voie: a industriei naţionale. Nu­mai întărirea acesteia va încheia revoluţia noastră a-grară, prefăcînd pe ţăran din «neoiobag» în muncitor salariat liber, deci dînd muncii agricole caracterul bur­ghez. Dar această condiţie abia în prezent începe să fie îndeplinită.

20. Paralel cu această influenţă a industriei asupra muncii agricole — o influenţă pe care industria noas­tră naţională s-a arătat încă destul de slabă pentru a o exercita într-o măsură apreciabilă — ea are şi alte urmări ce contribuie în ohip hotărîtor a scoate viaţa rurală din faza ei tulbure de frămîntare şi prefacere. Anume, industria atrage la oraşe prisosul populaţiei ru- ; rale proletarizate, care nu mai găseşte de lucru în ca­drul sistemului burghez de stăpînire a pămîntului. A-cest proletariat agricol îşi caută salvarea în fabricile de la oraşe şi astfel se naşte fenomenul de mare însemnătate pentru societăţile burgheze, cunoscut sub numele de exod rural sau emigraţie interioară, adică scurgerea trep­tată a populaţiei proletarizate de la sate spre oraşe2.

1 Von de» Goltz, Handbuch der Landwirtschaft, t. 1, p. 649;. citat d" K Kautsky, op. ait, p. 248.

2 V .-zi K. Kautsky, op. cit., p. 324 şi urm; W. Sombart, Der moderne Kapitalismus, ed. I, voi. I, p. 233 şi urm. O operă spe­cială îndeobşte cunoscută asupra acestui fenomen, pe lîngă cele citate mai sus, e Anderson Graham, The rural txodus, London, 1892.

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 239

Prin aceasta se uşurează agricultura de populaţia care, în urma parcelării sau exproprierii, devine o povară pentru ea, nemaigăsind loc în producţie. în asemenea împrejurări agricultura şi industria formează un tot, a cărui funcţie economică se întregeşte,: ceea ce elimină agricultura de la sate, absoarbe industria la oraşe.

Le începutul revoluţiei agrare, toate ţările burgheze au suferit de acelaşi neajuns, al cărui spectru a neli­niştit într-atît ţara noastră: crizele de suprapopulaţie ţărănească lipsită în totul sau în parte de mijloace de viaţă. Anglia însăşi, ţara cea mai industrială, a cunos­cut acest rău social timp de veacuri; căci în urma alun­gării ţărănimii de pe moşiile nobililor, nici industria engleză atît de dezvoltată nu a fost în măsură să dea de lucru maselor proletare ce se porneau de la sate spre ora^e. Astfel, încă pe la începutul veacului Anglia suferă de o suprapopulaţie rurală, lucru pe care şi Sombart îl priveşte drept «uimitor»1. Dar în cele din urmă industria fu în măsură să-şi îndeplinească cu vred­nicie funcţia ei socială, de a absorbi în fabrici suprapo-pulaţia rurală, aşa că în anul 1892 ministrul englez al agriculturii putu să declare în Parlament că de acum primejdia pentru Anglia nu mai stă în concurenţă stră­ină, ci în concurenţa'pe care propria ei industrie o face agriculturii, răpindu-i braţele de muncă2. în acest chip criza rurală engleză şi-a schimbat radical caracterul: din criză de suprapopulaţie, ea a intrat în stadiul de lipsă de populaţie muncitoare agricolă. în acest stadiu, se află

agricultura în toate statele industriale3. Cu alte cuvin­te, neajunsul pe care-1 provoacă capitalismul la începu­tul revoluţiei agrare îl înlătură el însuşi în cursul dez­voltării sale. De unde se vede limpede că criza noastră rurală nu poate fi curmată prin împămîntenire sau prin telul de împămîntenire; ea va dispărea de la sine cînd burghezia noastră va izbuti a întemeia o largă indus-

1 Der moderne Kapitalismus, ed. 1, voi. II, p. 167. a E. Vandervelde, Le Socialisme et l'agriculture, Paris, 1906,

I, 1.7. ;i «Scăderea numărului muncitorilor agricoli este unul din

fenomenele cele mai caracteristice ale timpului nostru şi acest i len nu este propriu Europei, el se simte deopotrivă în ţă­rile noi, ca Statele Unite.» E, Vandervelde, op. cit., ibidem.

240 Şt. Zeletia

trie naţională. Abia de atunci va putea începe o eră de bunăstare şi pentru satele noastre, la a căror ridicare materială industria e chemată să contribuie pe o îndo­ită-cale: pe de o parte, uşurîndu-le de sarcinile fiscale, care în lipsa ei apasă numai pe clasele rurale; pe de alta, uşurîndu-le de populaţia proletară, care altfel ar cădea tot in sarcina pămîntului, ale cărui produse ur­mează atunci a fi împărţite între mult mai numeroşi

locuitori rurali1.

21. Pînă în prezent industria noastră naţională, încă în faza embrionară, nu a fost în măsură să contribuie în vreunul din felurile arătate la ridicarea satelor din starea de frămîntare în care le aruncă peste tot începă­turile revoluţiei agrare. Cultura a rămas încă medievală sub haina burgheză a sistemului de proprietate, care ne-a ameninţat mereu cu spectrul proletarizării şi al mizeriei. In lipsă de leacul firesc, politica agrară şi-a luat sarcina de a lecui aceste rele, în marginile putin­ţei, prin împărţirea treptată de pământ. Dar cum acest mijloc nu a putut împlini o menire socială, pe care nu o are, teoreticienii noştri au apucat două căi deosebite: unii au socotit că nu s-a împărţit pămînt îndestul; alţii, că nici acesta nu a fost împărţit în chip înţelept. Ori­cum ar fi însă trecutul, un lucru e acum limpede: că politica agrară a istovit leacul ei de vindecare a crizei rurale; marea proprietate e în curs de parcelare totală.

Pentru oricine urmăreşte procesul revoluţiei noas­tre agrare cu destul simţ istoric, e neîndoielnic că ma­rea noastră proprietate, şi o dată cu ea vechea clasă agrară în forma ei ultimă, a căzut victimă încetinelii cu care capitalismul nostru înaintează spre faza industri­ală. Dacă am fi putut avea mai dinainte o industrie na­ţională vrednică a-şi îndeplini funcţia socială arătată mai sus, marea noastră proprietate ar fi trecut de-a dreptul de la producţia feudală la cea burgheză, cum s-a întâm­plat în alte ţări; crizele rurale ar fi dispărut şi parce­larea pînă la nimicire a vechilor moşii nu s-ar fi im­pus ca o imperioasă necesitate de fapt. S-a întîmplat însă cu totul altfel: în lipsa unei industrii naţionale, marea noastră proprietate nu şi-a putut moderniza fe-

Fr. List, Das nationale System der pol. Oekonomie, p. 138.

IV. Revoluţia agrară ţi prefacerile clasei ţărăneşti 241

Iul de muncă, şi astfel această ultimă rămăşiţă a ve­chiului regim a trebuit să fie cu totul desfiinţată. •

Din punct de vedere istoric, parcelarea totală a ma­rii proprietăţi înseamnă forma cea mai radicală, şi to­todată ultimă, de lichidare a vechiului regim agrar. De acum vechile raporturi de atîrnare a ţăranului de proprie­tar trebuie să dispară, fiindcă li s-a surpat baza economică: marea proprietate. La noi, ca peste tot unde influenţa revoluţionară a capitalismului asupra agriculturii a fost prea înceată, trecerea de la producţia feudală la pro­ducţia burgheză a trebuit să se facă în acest chip su­mar, distrugîndu-se temelia economică a celei dintîi pe Calea împărţirii marii proprietăţi feudale la ţăran1.

De obicei, acest mare eveniment istoric, ce| formează hotarul între două lumi, se înfăptuieşte prin mişcarea violentă a maselor ţărăneşti; aşa a fost în Rusia, ca şi odinioară în Franţa. E desigur o mare binecuvîntare pentru ţara noastră că la noi această prefacere s-a pu­tut îndeplini pe cale paşnică, scutindu-se astfel uriaşa risipă de bunuri şi vieţi pe care o provoacă orice revo­luţie.

Abia de acum vor începe să se abată cu adevărat Urile erei burgheze şi asupra satelor noastre, zori sum-l u e , de luptă aprigă şi dezrădăcinare de vetrele străbu­n e . Generaţia ţărănească actuală şi un număr egal cu

1 Asupra sensului istoric al parcelării pămîntului: K. Marx, /,c Capital, vol. III, partea II, p. 404.

Cînd/ H. ©eorge priveşte parcelarea pămîntului ca un re-(Progres et Pauvreté, p. 308), celebrul economist ameri­

c i u i se gîndeşte la proprietăţile exploatate în chip capitalist, N ţ i i i'um „sint cele din Statele Unite. Căci acestea alcătuiesc urs Iul organic, au chiar tendinţa spre concentrare (op. cit., p. 312), Il aceea autorul e de părere că măsurile luate de politica a-grîiru trebuie să meargă în sensul progresului firesc.

Dar marea noastră proprietate nu a putut deveni un tot "nuc, ci a rămas mereu la modul de producţie a vechiului

lin: stăpînii ei au continuat a o da în lucru ţăranilor, care I miI li vă cu vitele şi uneltele lor. Aici parcelarea marii pro-i " i i(i nu e decît adaptarea firească a modului de proprie-lllfe la modul de producţie. Departe de a distruge ceva, par-fUlHi'ca corespunde în asemenea împrejurări unei situaţii da

2 4 2 Şt. Zeletin

cea din generaţiile viitoare, va găsi de bine de rău1 pu- ;

tinţa de viaţă pe vechile parcele. Dar prisosul, ieşit din creşterea treptată a populaţiei, va deveni o povară pen­tru pămîntul nostru, şi după ce va fi învăţat îndeajuns Ia şcoala mizeriei, va trebui să caute scurgere în altă parte, căci putinţa împământenirii a ajuns la capăt. în­cotro se vor revărsa aceste valuri de ţărani, dacă in­dustria noastră naţională, care n-a fost în stare să re­voluţioneze modul de cultură, nu va fi în stare nici să absoarbă suprapopulaţia rurală? După toate semnele aceşti ţărani vor fi siliţi să apuce calea emigrării, cum fac în orice societate burgheză în care dezvoltarea in-f dustriei nu poate ţine pas cu creşterea populaţiei2. Pen­tru ca satele noastre să iasă din perioada de zbucium şi frămîntare, trebuie ca populaţia rurală să rămînă: de acum staţionară; în statele industriale ea chiar dăj îndărăt1. Spre acest sfîrşit trebuie-ca'industria noastră; să fie în' măsură a atrage şi absorbi prisosul populaţiei

1 E în afară de orice îndoială că starea populaţiei noastre rurale nu e nici acum din cele mai fericite. împărţind supra­faţa agricolă la numărul muncitorilor rurali, d-1 C. Garoflid găseşte că fiecărui lucrător îi revin cîte 2 hectarii 28 arii, - adirj că mai puţin ca în ţările cu cultură intensivă (în Franţa 3 hect., 40 arii: în Germania 3 hect, 96 arii). Vezi Chestia zagra ră în România, p. 131.

Cum populaţia noastră creşte în fiecare an cu 100 000, d suflete ce se va întîmpla peste cîteva decenii dacă industri naţională nu va putea atrage la oraşe prisosul populaţiei ru rale? E evident dar, că parcelarea pămîntului nu este şi n putea să fie o uşurare ,a acestei situaţii. Cum zice Kautsky, după un scriitor rus: împărţirea egală a pămîntului este îm­părţirea egală a sărăciei şi a mizeriei (Die Diktatur des Prole­tariats).

2 Cu excepţia Angliei «focarele cele mai de seamă ale emi­grării europene se află în ţinuturile unde bîntuie criza rurală.j fără ca dezvoltarea industriei să fie atît de repede şi însem-tj nată pentru a da de lucru ţăranilor şi muncitorilor rurali ca caută o îndeletnicire nouă.

Astfel se petrece de pildă în Italia, Spania sau Austro-Un-garia.

• Tot astfel se petrecea în Germania înainte de marele avîntj al industriei din aceşti ultimi ani: de la 1880 pînă la 1890 emiJ graţia anuală se învîrtea cam între o sută de mii şi două sutffl de mii de persoane; astăzi ea nu mai întrece douăzeci de mm de indivizi (23 740 în anul 1899)». E. Vandervelde, L'exode ru3 ral, p. 118

IV. Revoluţia agrară şi prefacerile clasei ţărăneşti 243

de la sate, prefăcîndu-1 în proletariat, orăşenesc. Ast­fel se petrece în statele cu o mişcare normală a popu­laţiei, pe cît se poate vorbi de normal în cadrul Unei ocietăţi burgheze2. Dacă capitalismul nostru industrial u va fi în măsură să îndeplinească această funcţie

ocială, satele noastre nu vor fi scutite pe viitor de orize şi parcelarea marii proprietăţi se va dovedi a nu fi făcut nimic pentru a le scoate din acest impas.

22. Din expunerea de mai sus reiese că revoluţia noastră agrară trebuie privită şi cercetată ca orice fe nomen natural: crizele agrare aU fost o urmare nece­sară a dezvoltării capitalismului sub formele sale in­ferioare şi v o f dispărea iarăşi în chip necesar, prin înaintarea capitalismului către stadiul superior al pro­ducţiei industriale. Politica noastră agrară nu are nici o parte de vină în dezlănţuirea acestor crize şi nu poa­te avea nici o parte de merit în vindecarea lor. Cei oe-şi îndreaptă cercetările în această direcţie se mişcă "e alături de chestiunea reală. Căci pîrghia ce va ri-lea ţărănimea din starea ei actuală nu e politica agrară, "ci gradul ei de înţelepciune şi bunăvoinţă faţă de pătu-lle agricole; ea stă în altă parte, anume în industria naţio- .

fală. Aceasta are menirea de a plămădi viitorul din ruinele trecutului, la oraşe ca şi la sate.

Fără îndoială, dezvoltarea industriei naţionale im­pune ocrotirea ei faţă de concurenţa străină, printr-un lurif vamal urcat treptat pînă la prohibire3. Sarcinile Bestei politici protecţioniste cad cu toată greutatea în­deosebi asupra claselor agricole, care altfel ar putea «A cumpere articole industriale mai bune şi mai ieftine ileeît acelea pe care i le procură industria indigenă la mlftpostul tarifarii. S-a crezut a se descoperi aici o •ntradieţie de interese între ţărănime şi burghezie ea-, l'o ar îndreptăţi pe cea diritîi să se ridice împotriva celei din urmă.

1 Pentru date amănunţite: E. Vandervelde, Le Socialisme niriculture * Sombart caracterizează proletariatul german, care repre-

»ini,\ 67,5% din populaţia totală, ca «adaosul de populaţie, pe IM veacul X I X 1-a adus Germaniei». Das Proletariat, p. 8.

1 Vezi cap. I I , al lucrării noastre.

244 Şt. Zeletin

Aceas tă contradicţ ie e, în fapt, de d o m e n i u l închi­puiri i . Ar f i să r e p e t ă m discuţii v e c h i ş i c u n o s c u t e dacă am vrea să a r ă t ă m că cîşt igul ţărănimii de la industria

naţ ională î n t r e c e cu m u l t p a g u b e l e pe care i le pr ic i-nuieşte protecţ ia acesteia î m p o t r i v a c o n c u r e n ţ e i din afară 1. P e n t r u agricultură, arată List, o industr ie in­digenă are mai mul tă va loare decî t ce l mai înf loritor e x p o r t ; bunăstarea claselor agrare atîrnă mai m u l t d& n e v o i l e pieţei interne decî t ale celei externe. Industria naţ ională înmulţeşte populaţ ia orăşenească, măreşte c e ­rerea de a l imente, r idică preţul acestora p r e c u m şi al rentei, c e e a ce aduce prosperarea pătur i lor rurale; în acelaşi t i m p ea le uşurează de prisosul de populaţie, '

.micşorând n u m ă r u l cu l t iva tor i lor d e pămînt, dec i m ă * r i n d în acest c h i p 'cota prof i tului ce r e v i n e fiecăruia, şi aruncă totodată o m a r e parte din sarcinile fiscale asupra pături i industriale în proces n e c u r m a t de lăr­gire. Se înţe lege dec i că d i n t i m p ce ţărănimea a fost pr insă în v îr te jul revoluţ ie i burgheze, v i i torul e i nu mâl stă alăturea de industrie, ci în prosperarea acesteia. $i a î n d r u m a ţărănimea unei societăţi m o d e r n e , în p r o c e de naştere, î m p o t r i v a burghezie i , aceasta nu înseamn

a o îndrepta spre lumina vi i torului, ci spre n e g u f t recutului 2 .

1 A se ' vedea, de pildă, Friedrich List, op. cit., cap. 20: «Producţia industrială si interesul agriculturii».

2 De la apariţia acestui studiu în Arhiva pentru ştiinţă reformă socială şi pînă la intrarea sub tipar în volumul faţă, au sosit la redacţia revistei copioase studii polemice as pra cercetărilor noastre; alte polemici s-au anunţat în. preg tire. Din acestea Arhiva a publicat pînă acum numai studi d-Iui V. Madgearu (Revoluţia agrară .şi evoluţia clasei ţărăneş no. 3. an. I V ; comp. răspunsul nostru: Ţărănism şi marxişti no. 1—2, an. V ) .

Am citit aceste polemici cu atenţia datorată cultului adli vărului, dar n-am găsit ceva oare să zdruncine punctul nostru de vedere. Constatăm însă cu mulţumire interesul pe caro 1-n trezit modul nostru de a pune problema agrară, ceea ce poafl contribui mult la luminarea chestiunilor pe care ea le ridlol

V.

Din sentimentul de a fi victima unei ne­

dreptăţi se naşte critica şi din critică ne­

garea ordinii existente1.

Caracterizare generală: 1. Reacţiunea împotriva burgheziei, ca origină a spiritului istoric. 2. Caracterul reacţiunii române.

Curentele reacţiunii române: 3. Reacţiunea Junimii; caracte­rul ei logic abstract. 4. Naţionalismul îndrumează reacţiunea ro-mfină pe baze concrete istorice. 5. Străinofobia în reacţiunea na­ţionalistă. 6. Naţionalismul faţă de noua clasă stăpînitoare. 7. Iteacţiunea poporanistă: a) originea rusă a poporanismului; b) ver­ii unea română a poporanismului. 8. Reacţiunea în haină socialistă: 0) caracterul reacţionar al socialismului nostru teoretic; b) ca-i'iicterUl reacţionar al mişcării muncitoreşti.

Valoarea şi sensul culturii române reacţionare: 9. Dizarmp-Mia între ordinea socială şi spiritul culturii în societatea noastră burgheză. 10 Falsificarea noţiunii de ştiinţă în cultura română. //. Tendinţa de a falsifica noţiunea de artă; «estetica ştiinţifică». III, Tendinţa de lărgire a spiritului reacţionar. 13. Atmosfera su-tli'l.caşcă rurală de la începuturile burgheziei şi răsunetul ei în riillură. 14. Elementele burgheze în sufletul român; condiţia Biet culturi noi.

' II. ' V . Pöhlmann, Geschichte der sozialen Frage und des tlmlulismus in der antiken Welt, I, 178.

KEACŢIUNEA ÎMPOTRIVA BURGHEZIEI ROMÂNE

Î N C E R C A R E D E P S I H O L O G I E S O C I A L A

A C U L T U R I I R O M A N E D I N . A D O U A J U M Ă T A T E

A V E A C U L U I X I X

a) Caracterizare generală

1. Revoluţia burgheză nu se încheie nici într-o ţară deodată, cu o victorie definitivă a oamenilor noi asupra trecutului. Ea constă de regulă într-o întreagă serie de lupte, prin care susţinătorii noii ordini sociale zdrobesc pas cu pas împotrivirea oamenilor vechi. După cum în operaţiile militare, atacul învingătorului aduce după sine contraatacul învinsului, tot astfel în luptele sociale revoluţia este urmată fără greş de contrarevoluţie: acţiunea de plămădire a regimului burghez se loveşte de reacţiunea claselor dezmoştenite ale vechiului regim agrar.

Această reacţiune poate îmbrăca două forme deo­sebite, după măsura de, tărie a vechilor elemente agrare: ea poate fi o împotrivire de fapt, o contrarevoluţie în înţeles strict împotriva inovatorilor;»sau, cînd oamenii trecutului MU au forţa necesară pentru o asemenea miş­care, ei sînt siliţi a-şi limita opoziţia la o simplă «contra­revoluţie' a ştiinţei»1, adică la o luptă teoretică î m ­potriva adversarului învingător. Spre acest scop ei în­cearcă, printr-o întinsă propagandă ştiinţifică filozofică şi literară, să convingă lumea că noii stăpînitori sînt nişte uzurpatori ai unui rol la care nu au nici un drept şi nici o chemare, că stăpînirea lor prăbuşeşte omeni­rea în nenorocire şi ruină şi că vechiul regim era cu mult superior ordinii noi. De aici şi-a luat naştere încli-

1 De Bonald, citat de W. Sombart, Sozialismus und soziale Bewegung, Jena, 1905, ed. V, p. 47.

248 Şt. Zeletin

narea de a p o n e g r i prezentul şi a ideal iza trecutul, romantismul reacţiunii . Dar c u m trecutul împărtăşeş te soarta t u l u r c r lucrur i lor c a r e au fost, adică nu v r e a să m a i învie, r o m a n t i s m u l îşi găseşte încheierea f irească în pes imism. Reacţ ionaru l e os îndi t a î n c h i d e ochi i p l i n

de durere, cu c o n v i n g e r e a s inceră că o dată cu năruirea v e c h i i ordini sociale s-a îngropat şi fer icirea omenir i i .

Opozi ţ ia teoret ică a.( o a m e n i l o r t recutului e cu atît m a i firească cu cît burghez ia însăşi s-a slujit la v r e m e a ei, pe c î n d era s i m p l ă clasă dezmoşteni tă , de aces t m i j ­l o c . Cu mul t înainte de a se c o b o r î în stradă şi a sfă-f î m a v e c h i u l r e g i m în sînge, clasa capitalistă m o b i l i z a s e în spri j inul ei întreaga mişcare a .spiritului în t o a t e deosebi te le ei ramuri , S-a pet recut atunci — în v e a c u l

. X V I I I — un f e n o m e n grandios ce nu are încă s e a m ă n în evoluţ ia spir i tului : burghezia, clasa r e v o l u ţ i o n a r ă d in acel t i m p , covîrş ise cu ideo log ia e i întreaga l u m e cultă. Ca un val uriaş s-a revărsat această i d e o l o g i e d in

patr ia ei de or igină, Angl ia , a invadat Franţa, revărs îndu-se de aici în infinite c u r e n t e în întreaga o m e n i r e , încă lz ind toate in imi le cu umani tar i smul e i c o s m o p o l i t , de un o p t i ­m i s m fără margini . Ast fe l izbutise burghez ia a insufla l u m i i acea credinţă pe oare încearcă să o răspândească o r i c e clasă revo luţ ionară : a n u m e , că o r d i n e a socială prezentă e rătăcită, « n e n a t u r a l ă » , că ea — burghezia. — a făurit în creierul ei o o r d i n e superioară, -«naturală», p r i n care va ferici întreaga o m e n i r e fără d e o s e b i r e de clasă, rel igie sau naţionalitate. Căci această o r d i n e îşi are sorgintea într-o realitate super ioară or icăre i c o n ­venţ i i socia le : în raţ iune şi caracterul ei e l ibertatea în toa te f o r m e l e vieţii, de la c o m e r ţ ş i industr ie p î n ă la sferele senine ale gîndir i i 1 .

A doua zi după v ic tor ie burghez ia se a p u c ă de c e v a m a i b u n : ea t recu la faptă, lăsînd teor ia pe seama c e l o r ce erau surghiuniţ i din viaţa act ivă îh sferele vieţ i i c o n ­templat ive . A ş a se înt împlă totdeauna în decursul lup-.

1 Ideologia burgheză propovăduia, în chip firesc, o ordine liberală, aşa cum o impuneau nevoile schimbului; dar ea nu înfăţişa libertatea ca o cerinţă economică, ci ca un drept na­tural al omului. Tocmai prin acest caracter, egalitar, cosmo­polit şi umanitar, a atras această ideologie toată pătura cultă; 'a vremii în jurul idealului ei social.

Reacţiunea împotriva burgheziei române 249

telor. socialei . Ast fe l armele, teoriei deveniră înde le tn i­cirea reacţiunii, iar aceasta le întoarse de a c u m î m ­potriva burghez ie i însăşi. Se născu astfel o vastă m i ş ­care culturală potr ivnică, ce sub deosebi te c u r e n t e stăpâneşte întreaga viaţă spirituală a naţ iuni lor a p u ­sene în întîia jumătate a veaculu i X I X 2 . De la 1848 înainte burghezia d e v i n e ea însăşi o clasă reacţ ionară, se aliază cu o a m e n i i trecutului, aşa că n e v o i a i m p e ­rioasă a unei reacţ iuni împotr iva ei încetează.

Care este i d e o l o g i a pe care spiritul o m e n e s c o d a -toreşte acestor adversari teoret ici ai clasei b u r g h e z e ? Ea se clădeşte p e ideea evoluţiei i s torice. Cugetători i reacţiunii se silesc să d o v e d e a s c ă faptul că progresul s o c i e ­tăţii omeneş t i nu se îndepl ineşte p r i n salturi, pr in r e ­voluţii, pr in ruper i cu t recutul — aşa c u m v o i a b u r ­ghezia revo luţ ionară —• ci pr intr-o prefacere înceată, o dezvol tare treptată a stări lor sociale . O ord ine socia lă temeinică nu poate f i nici născocirea raţiunii, nici i n o ­vaţia unui g r u p de indivizi cu pr incipi i r e v o l u ţ i o n a r e : ea este rezultatul u l t i m al unui î n d e l u n g p r o c e s de trans­formare. Astfel , ceea ce se c h e a m ă spirit istoric: t e n ­dinţa de a d e d u c e ordinea socială , prezentă nu din c r e ­ierul o m e n e s c — din raţ iune — ci d in evoluţ ia ordini i sociale trecute, v ă z u lumina . zilei ş i d e v e n i m e t o d ă de cercetare s o c i o l o g i c ă din n e v o i l e reacţiunii 3 . N o u a ati­tudine faţă de faptele sociale fu apoi general izată şi la celelalte categor i i de f e n o m e n e ale naturii, ş i astfel ideea evoluţiei deveni baza întregi i mişcări a spiritului d i n veacului X I X 4 . ' - .

1 « D e îndată ce o clasă, care concentrează în. mînile sale Interesele revoluţionare ale societăţii, s-a ridicat, ea găseşte In însăşi situaţia ei conţinutul, substanţa activităţii ei revolu­ţii mare... Ea nu se dedă la cercetări teoretice asupra sarcinii M r e i se cuvine». K. Marx, La lutte des classes en France, l'/iris 1900, p. 16.

înfăţişarea literară a acestor curente e cercetată cu mult ipirlt de cri ticul danez G. Brandes, în opera sa asupra litera-llliii veacului X I X : . Die Hauptstromungen der Literatur des \ i X ten Jahrhunderts, trad. de A. Strodtmann, 6 voi.

' «Noua filozofie socială fu întrebuinţată pentru apărarea lOlliicii conservatoare sau reacţionare». W. Sombart, op. cit.,

P, 50. 1 .(C'urînd intrară în noua cale nu numai teoreticienii sta­

l u l u i şi ai istoriei, ci şi istoricii şi reprezentanţii ştiinţelor spe-

250 Şt. Zeletin

A ş a d a r reacţ iunea î m p o t r i v a burghez ie i este, îna inte d e toate, i s tor ică: e a d e d u c e prezentu l d in trecut; p e a locur i ea are ş i un color i t r o m a n t i c : ideal izează tre­cutul; u n e o r i ea se înche ie în p e s i m i s m : se arată p l ină d e n e î n c r e d e r e î n prezent, î n o r d i n e a burgheză .

- 2 . î n R o m â n i a n u în t î ln im nici o m i ş c a r e c o n t r a ­revo luţ ionară sau o încercare de restaurare a v e c h i u l u i

- r e g i m , aşa c u m s-a întâmplat în Franţa d u p ă căderea p r i m u l u i ' N a p o l e o n . La n o i clasa v e c h e bo ierească s-a prăbuşi t d u p ă 1864 aşa fel, că nu s-a m a i p u t u t m a n i ­festa ca o forţă socială în măsură a î n c e r c a să-şi r e -c îş t ige pe ca lea v io lenţe i pr iv i leg i i le p ierdute . Nu a m a i rămas e l e m e n t e l o r noast re reacţ ionare dec î t u n sin­g u r m i j l o c d e luptă î m p o t r i v a o a m e n i l o r n o i v i c t o r i o ş i : teoria. V ă z î n d u - s e în neput in ţă de a r e c u r g e la faptă, învinşi i s-au slujit de a r m e l e abstracţiei spre a răs­turna pe noii stăpînitori ş i a dăr îma o p e r a lor. De aceea reacţ iunea r o m â n ă a-luat în c h i p f iresc f o r m a teoret ică ş i , sa rc ina ei a fost cu atît m a i lesnicioasă cu c î t nu a a v u t o i d e o l o g i e opusă de învins. '

în adevăr, c lasa noastră revo luţ ionară s-a văzut aruncată deodată în v i i toarea lupte i : ea nu a avut m a i înainte răgazul c o n t e m p l a t i v de a-şi susţine r e v e n ­dicăr i le pe cale teoret ică şi a întemeia, o cul tură b u r ­gheză r o m â n ă . Oarecare c r î m p e i e de f razeologie u m a n i-

ciale, şi prin oameni ca De Bonald, de Maistre, Thierry, Gui-zot în Franţa; v. Haller, Zacharia, Savigny, Niebuhr, Schle-gel, Schleiermacher în Germania, întreaga viaţă a spiritului fu pusă pe o nouă bază.» W. Sombart, op. cit, p. 47. «în acest chip, după mîndria raţionalistă de la sfîrşitul veacului XVIII, veacul următor, punîndu-se la şcoala istoriei, trebuia să • ne

"reînveţe valoarea evoluţiei spontane.» C. Bougle ' Le Solida-' risme,' Paris, 1907, p. 71.' în ştiinţa socială aceste două ideologii; a două clase stăpînitoare din două veacuri deosebite se1 luptă

încă pentru întîietate, sub forma dualismului de forţă creatoa­re şi determinism sociologic. Credinţa, obişnuită îndeosebi laj sociologii de nuanţă psihologistă, cum că evoluţia . socială poa­te fi înrîurită şi schimbată prin forţa creatoare a individului,; este în sociologie un rest al raţionalismului, pe care celelalte, ştiinţe l-au alungat de mult. Şi e vădit că nici sociologia nu-şi, poate crea putinţa de a deveni ştiinţă, decît atunci cînd se va emancipa de acest rest al ideologiei burgheze din veacul X V I I I : cînd va părăsi ideea unei intervenţii din afară în cursul evo­luţiei, cum au făcut şi celelalte ştiinţe pentru domeniul lor.

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române 251

ţaristă, naturalistă ş i c o s m o p o l i t ă , pe care le-au î n ­trebuinţat revoluţ ionar i i noştr i atît cît au cerut n e v o i l e luptei, nu erau de ajuns spre a crea o a tino f eră c u l ­turală, a deveni i d e o l o g i e naţională. A ş a se face că în procesul de f o r m a r e a R o m â n i e i m o d e r n e înt î ln im această pr ive l i ş te caracterist ică: burghez ia se manifestă numai în practică, iar reacţ iunea n u m a i în teorie; cea dinţii lucrează, cea din u r m ă «critică»: ea a c o p e r e în bat jocură societatea noastră burgheză, a cărei n e c e ­sitate istorică n-a fost în stare să o înţeleagă.

Faptul că reacţ iunea r o m â n ă n-a avut de învins o ideologie opusă lămureşte îndeajuns puţ ina t e m e i n i c i e a o p e r e i sale culturale. Dacă ar fi t r e b u i t ' s ă întrepr indă o luptă î n d e l u n g ă cu o cultură ridicată pe temel i i opuse, mişcarea noastră reacţ ionară şi-ar f i per fecţ ionat

armele de atac şi ar. fi creat o cultură naţională serioasă, căci ea se î n d r u m ă din capul l o c u l u i - p e baza sănătoasă a evo luţ ioni smulu i m o d e r n . D a r în lipsa unui a d v e r s a r v r e d n i c de luat în seamă, reacţ iunea noastră s-a m ă r ­ginit a î m p r u m u t a n u m a i p o z a ştiinţei, a i m p o r t a d i n alte ţări o s u m ă de f o r m u l e abstracte, c a r e în patria l o r aveau un cupr ins cărora însă reacţ ionari i noştri nu l e - a u ' putut da nici unul .

Deoseb i te le curente în care se împar te reacţ iunea română, prezintă toate acelaşi caracter : a) ele i m p o r t ă formulele lor abstracte d i n străinătate, b) aceste abs t rac­ţii sînt întrebuinţate apoi ca un m i j l o c de a osîndi so­cietatea noastră burgheză; c) toate aceste curente p o r ­nesc d in Iaşi ş i sînt prezentate de istoria culturi i n o a s ­tre ca f o r m e deosebi te ale «spi r i tu lu i cr i t ic» . î n c e p u t u l seriei î l face societatea literară « J u n i m e a » 1 .

1 Asupra «Junimii», vezi cercetarea amănunţită «La so­ciété littéraire Junimea de Jassy, et son influence sur le mou­vement intellectuel en Roumanie», par Benedict Kanner, Paris, i!)06 (teză de doctorat). «Junimea» e întemeiată în anul 1864, (PI. G. Ibrăileanu socoate însă că «spiritul critic» e anterior: H ar începe de la 1840, (Spiritul critic în cultura românească, •li, 1909, p. 19 şi urm.).

Socotim, că trebuie să se facă. deosebire între spirit critic |l activitate critică individuală: Spiritul critic, ca atmosferă i Mll.urală sau. mod obştesc de gîndire, şi-a luat naştere sub for­ma unei atitudini de dezaprobare a societăţii noastre burgheze; el nu avea deci sens la 1840, cînd aşezămintele criticate nu

252 Şt. Zeletin

C e l e d o u ă capitale au avut d e c i f iecare r o l u l e i s p e ­c ia l î n dezvol tarea R o m â n i e i m o d e r n e : Bucureşt i i a u in t rodus aşezămintele b u r g h e z e , iar Iaşii au in t rodus f o r m u l e l e cul tur i i noastre, spre a lupta cu e l e î m p o t r i v a aces tor aşezăminte. A ş a s-a făcut că între societatea noastră, m o d e r n ă ş i cultura naţ ională p lămădi tă în si­n u l e i d o m n e ş t e o ' duşmănie de m o a r t e ; această cul tură şi-a luat naştere d i n ura î m p o t r i v a burghezie i .

b) Curentele reacţiunii române

3. Lupta î m p o t r i v a burghez ie i r o m â n e e deschisă de societatea ieşeană « J u n i m e a » , întîi pe cale culturală, în u r m ă pe cale pol i t ică. Istoria culturi i noastre va p u ­tea să constate odată, nu cu puţină n e d u m e r i r e , că deş i o p u n e r e a acestor o a m e n i faţă de aşezăminte le -burgheze a avut darul de a c o n v i n g e întreaga noastră l u m e cultă şi a da tonul în mişcarea noastră culturală, totuşi ea nu se bazează, pe nici un. fel de cercetări de fapte. S o c i e ­tatea noastră m o d e r n ă se reduce, după « J u n i m e a » , la adoptarea d in A p u s a u n o r « f o r m e fără f o n d » : aceast v e d e r e alcătuieşte _ astăzi un e l e m e n t al mentalităţi i obşteşti; ea se găseşte pretut indeni , în ar t icole le c e l u i d in u r m ă gazetar ca ş i în o p e r e l e ce lu i m a i serios g în-d i tor . Pe ce se sprijină însă această v e d e r e s o c i o l o g i c ă ? Cercetaţ i arsenalul de d o v e z i făurite spre susţ inerea e i j g l u m e , persiflări, aluzii la aparenţe soc ia le sau inovaţi i izolate — iată ceea ce a c o n v i n s o l u m e , s-a i m p u s d r e p t «ş t i inţă» şi a croit baze le unei mişcări culturale.

luaseră încă fiinţă. Autoru l însuşi constată, din p u n c t de ve­d e r e sociai, o deosebire esenţială între crit ica « J u n i m i i » şi ce anterioară (op. c i t , p. 84—85) şi arată că lupta împotriva în-noirilor sociale este o noutate faţă de v e c h e a şcoală (op. cit p. 99; d-1 B e n e d i c t K a n n e r e de părere că şi cr i t ica literar î n c e p e toi; cu -«Junimea», căci «Rusşo, K o g ă l n i c e a n u şi C. N gruzzi s-au mărginit numai a cere o critică severă». La sociét littéraire Junimea, p. 41 notă).

Oric ine ia în serioasă c o n s i d e r a r e . sensul s o c i o l o g i c al cui to i i r o m â n e în a doua jumătate a veaculu i X I X nu va p u t * tăgădui « J u n i m i i » rolul de a fi inaugurat acel spirit critic, ca stâpîneşte încă cultura noastră.

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române 253

« J u n i m i s m u l este m a i m u l t o stare sufletească vagă, un sent iment, dec î t o teor ie b i n e def in i tă» 1 . A c e a s t ă stare sufletească şi-a găsit expres ia într-un s i s tem de

gîndire, construită pe cale abstractă, adică d e d u s d intr-un pr inc ip iu genera l cu o l o g i c ă ce nu e to tdeauna fără greş. E x p u n e r e a s is temului se găseşte în lucrăr i le au­tori lor săi n u m a i în c h i p f r a g m e n t a r ' ş i e n e v o i e să-1 r e ­const ru im n o i d in aceste p iese izolate spre a-1 arăta ca întreg.

Care e p r i n c i p i u l genera l care stă la temel ia acestei construcţi i abstracte? El s-ar putea n u m i : p r i n c i p i u l continuităţii istorice, al evoluţiei treptate, şi ca în toate argumentări le l o g i c e , junimişt i i nu-1 e x p r i m ă n ic iodată sub o f o r m ă precisă, ci-1 prezintă n u m a i ca o m o t i v a r e a atitudinii l o r faţă de societatea noastră:- această ati­tudine ni se dă ca d înche iere l o g i c ă dintr-un a d e v ă r general, adică d in p r i n c i p i u l ştiinţific al" continuităţ i i 2 . Am văzut că Maiorescu, nu fără o a r e c a r e pretenţ ie, prezintă acest p r i n c i p i u ca un « m o d de a g î n d i » a l j u -nimişiti lor şi-1 socoaţe de or ig ine engleză 3 . E îngădui t însă a ne îndoi şi de una şi de alta: ideea continuităţ i i li-a intrat 'n ic iodată în mental i tatea « J u n i m i i » , c u m ne v o m încredinţa în ourînd, ci a r ă m a s o s i m p l ă f o r ­mulă goală m e m o r i z a t ă de la scri i tori -străini, şi aceşt ia

nu englezi 4 .

1 G. Ibrăileanu, Spiritul critic, p. 97. 2 «In noua noastră organizare am comis • marea greşeală

de a nu înţelege adîncul adevăr că nici o reformă nu este ro-r ditoare decît cînd este o continuare a trecutului, şi dacă noi. In loc de a veni să introducem în ţara noastră toate reformele ce le găseam aiurea, fără să studiem, nici trecutul nostru nici moravurile noastre, am fi căutat treptat să îmbunătăţim starea Ot mai înainte, vă asigur că. nivelul civilizaţiei noastre ar; fi l a i sus.» P. Carp, Discursuri, voi. I, p. 297. «Din 'rădăcini pro­prii, din adîncimi proprii răsare civilizaţia adevărată a unui popor barbar; nu din maimuţărea obiceielor străine, a limbi­

lor străine, instituţiunilor străine.» Eminescu, Articole politice, B, «Minerva», p. 48. Exemple de acest fel pot fi înmulţite •leit.

;l Discursuri, voi. I, p. 45. 4 Ideea continuităţii o datoreşte „Junimea" în mod neîn­

doielnic filozofiei idealiste germane, în care membrii acestei loclctăţi îşi făcuseră educaţia (vezi H. Sanielevici, Studii Cri-| W . p- 238). în opera lui Buckle asupra civilizaţiei engleze, o lucrare mult discutată la «Junimea» (Maiorescu, Discursuri,!,

254 Şt. Zeletin

Aşadar, după teoreticienii «Junimii», naşterea so­cietăţii noastre moderne alcătuieşte un păcat faţă de un adevăr general stabilit de ştiinţa străină: prin in­troducerea aşezămintelor burgheze, românii au rupt legătura cu propriul lor trecut. Dar cine a săvîrşit acest act de impietate faţă de abstracţiile ştiinţifice? Răs­punsurile sînt deosebite în formă, dar identice în fond:^ aceşti călcători ai legilor ştiinţei sînt nişte simple «ele­mente bugetare» (P. Carp), care alcătuiesc «plebea de sus» ( T . Maiorescu): ei sînt «proletari ai condeiului» înstrăinaţi de neam (M. Eminescu, S. Mehedinţi), un grup ds politicieni interesaţi (C. Rădulescu-Motru). Motivele care au făcut pe aceşti aventurieri politici să oreeze România modernă împotriva datelor ştiinţei, nu sînt deloc curate; după părerea unanimă a junimiştilor, aceste motive sînt: vanitatea de a părea civilizaţi şi mai ales interesul de a exploata bugetul prin înfiinţarea necontenită de slujbe noi. Dar toate aceste aşezăminte noi rămîn, în fapt, forme fără fond, iluzii fără adevăr; căci formele sociale, importate din afară, nu au schim­bat nimic în fondul nostru vechi, nu au creat realităţile corespunzătoare. Urmează apoi seria de dovezi: Aca­demie fără savanţi, universităţi fără profesori culţi, ş'coli de Bele-Arte fără pictori, teatre fără actori etc. Şi aşa aruncă «Junimea», în cele din urmă, această osîndă de covîrşitoare gravitate asupra societăţii noastre

, burgheze: întregul nostru edificiu social se bazează pe un viciu, şi acest viciu este neadevărul1.

O societate creată de un mănunchi de avenurieri, din temeiuri egoiste: acesta e un paradox sociologic atît de vădit, încît ar fi trebuit să se distrugă pe el în­suşi. Dar ia noi el a trecut drept adevăr, şi un adevăr ştiinţific. Se înţelege că pentru toţi junimiştii prăbu­şirea acestei societăţi, zidite «pe nisip», era un lucru de la sine înţeles. Trebuie să fi părut acestor oameni, ce şi-au luat sarcina de a lupta în numele ştiinţei, fără, a-i fi pătruns vreodată esenţa, o adevărată monstruo zitate morală că un asemenea edificiu social clădit p

45), junimiştii au putut găsi cel mult întărirea concretă a ace tei idei, cu a cărei formă logică ei erau familiarizaţi din st" diul gîndirii germane.

1 T. Maiorescu, Critice, I, 151.

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române 255

minciună se devedea totuşi, pe zi ce merge, tot mai des­toinic de viaţă.

Aici să ne oprim o clipă. Junimiştii au fost deseori chemaţi să conducă treburile publice, au avut în mînă finanţele ţării, deci au fost în situaţia de a pătrunde •în mecanismul financiar al unui stat burghez. Dar nici unul din ei n-a urmărit pînă la cele din urmă conse­cinţe această întrebare firească: de unde au luat crea­torii României moderne banii necesari pentru a între­ţine vastul aparat social adus din afară? Căci aceşti oameni pot să fi avut multe păcate, dar un lucru e si­gur: ei nu erau alchimişti, deci nu aveau darul de a preface orice lucru în aur. E drept, junimiştii cred că au răspunsul gata: această «plebe» a stors sudoarea ţă­rănimii, din a cărei muncă întreţine toată comedia pseudocivilîzaţiei adusă la noi. Şi aici răsună cîntul binecunoscut despre soarta ţărănimii, a cărei «singură realitate este suferinţa», şi de care nu se îngrijeşte ni­meni. Era lucru firesc: orice reacţiune, spre a-şi în­temeia opoziţia faţă de oamenii noi, este silită a se în­duioşa la suferinţele clasei rurale, de care face vinovaţi pe noii stăpînitori. La junimişti însă asemenea înduio­şare insuflă cu atît mai puţină simpatie, cu cît se ştie că cei mai de seamă între ei nu aveau nici un fel de atingere sufletească cu pătura ţărănească1. Dar trecem peste acest fapt, spre a privi răspunsul lor mai de-uproape. Banii pentru întreţinerea instituţiilor noi au

1 între motivele reacţiunii junimiste, alături de antipatia faţă de noii veniţi în fruntea ţării, joacă un rol de egală în-K c m n ă t a t e şi antipatia faţă de pătura rurală, o antipatie de es­teţi rafinaţi în faţa urîtului, a înapoierii, a barbariei. în adevăr, dacă junimiştii s-au ridicat împotriva aşezămintelor burgheze, pricina e că ei nu le găseau bune pentru ţărănime; niciodată Insă nu le-a trecut prin minte că aceste aşezăminte n-ar fi bune pentru ei înşişi (©. Ibrăileanu, op. cit., p. 98). Ei au deci In totul psihologia aristocraţiei medievale: ei concep civiliza-Ka ca un privilegiu al elitei sociale. Pentru popor au numai desconsiderare: istoria sa naţională nu o cunosc, pentru produ-He sale poetice găsesc cuvinte de deriziune (G. Panu, Amin-mi, î, p. 235 şi urm.). Numai nevoia de a lupta împotriva uzur-•torilor politici a putut face pe aceşti esteticieni aristocraţi, jpostoli ai artei impersonale, să-şi înnăbuşe cît de cît neplă­cerea ce le-o insufla priveliştea maselor şi să-şi amintească VU K u s p i n e de «realitatea» suferinţei ţăranului.

256 Şt. Zeletin

fos t scoşi de la ţărani; acest l u c r u e l i m p e d e . D a r pent ru ca ţăranul să poată plăti i m p o z i t e l e cerute de aceste n e v o i , e l t rebuie să fie pus în poz i ţ ie a-şi v i n d e p r o ­duse le solului; altfel nu se poate scoate n i m i c de la dînsul, chiar dacă ar fi tras pe roată. Şi aici se des c h i d e o perspect ivă nouă, i m e n s ă : aşadar noi i s tăpîni-tori au avut ş i altă p r o b l e m ă de rezolvat , pe l îngă in t roducerea f o r m e l o r fără f o n d ; ei au t rebuit să intehsi f ice legături le noastre c o m e r c i a l e cu Apusu l , să creeze în acest s c o p întregul aparat de că i de c o m u n i c a ţ i e ş i

institute de credit,, dec i să dezvo l te un întreg capital ism naţional, c o m e r c i a l şi bancar . D a r aceasta nu mai e o i luzie, ci o formidabi lă realitate, d i n care se dezvol tă întreaga noastră viaţă socială sub n o u l r e g i m . Nu este d e c i a d e v ă r a t că societatea noastră b u r g h e z ă ar f i l ipsită de f o n d u l corespunzător ; or ice spirit cu cultură s o c i o l o g i c ă poate p r i c e p e că fără un a s e m e n e a f o n d ea n i c i nu s-ar f i putut naşte. Şi dacă burghez ia noastră, pe l îngă pol i t ica e i c o n s e c v e n t burgheză, ne-a mai dă­rui t şi f o r m e goale, junimişt i i — ca o a m e n i de ştiinţă — ar fi trebuit să cerce teze n e v o i a , am putea z ice fa­talitatea istorică, ce a silit-o să altoiască în acest mo o pătură parazitară pe bugetu l ţării.

«Reacţiunea « J u n i m i i » s-a f o r m a t deci pe alături de c e r c e t a r e a faptelor. Ea se dezvăluie, la l u m i n a analizei ca un s i m p l u gest logic, o indignare intelectuală a u n o r c a p e t e abstracte, care s o c o t că evoluţ ia socială a Ro-i mânie i a fost îndrumată î m p o t r i v a adevărului ştiinţific. D a r c î n d o cultură şti inţif ică se î n c u m e t e a z ă a se ri­d ica î m p o t r i v a faptelor, se înţe lege de la s ine că ea tre­b u i e să aibă o serioasă meteahnă. Şi în adevăr, c u l t u n j u n i m i ş t i l o r se r e d u c e la un s i m p l u f o r m a l i s m : ea con­stă într-un m ă n u n c h i de f o r m u l e genera le , împrumu­tate de la autori străini, în care ei s o c o t că se c o n c e n ­trează întreaga realitate a ştiinţei. De aceea ei dau sub­stanţă acestor abstracţii şi le fac apoi o a rmă de lupţi î m p o t r i v a faptelor c o n c r e t e . Junimis tu l os îndeşte seurl o fabulă, o dramă, o poez ie , o stare socială, dacă acesl tea contraz ic o anumită d o g m ă stabilită de cutare a u t o ] g e r m a n 1 . Ş i aşa abstracţii le pe care m u n c a ştiinţifici

1 G. Panu, op. cit., p. 320—321.

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române 257

le scoate clin fapte sînt întoarse de junimişt i î m p o t r i v a faptelor însăşi. At i tudinea lor î m p o t r i v a societăţii n o a s ­tre burgheze e un caz special al acestei m e t o d e g e n e ­rale: junimiş t i i os îndesc burghez ia r o m â n ă f i indcă ex i s­tenţa ei contrazice, ori li sa pare a contrazice, un pr in­cipiu ştiinţific. Aceas ta însă nu mai e atitudine ştiinţifică, e p o z ă ştiinţifică.

4 . Cu « J u n i m e a » , reacţ iunea î m p o t r i v a burghez ie i române pluteşte încă în aer. Junimişt i i sînt o a m e n i f o r ­maţi în străinătate; ei nu şi-au cunoscut , nici nu par a fi simţit v r e o p lăcere de a-şi cunoaşte ţara. în lipsă de 0 cunoaştere directă a stării noastre sociale, ei au în­cercat să O înţeleagă pe cale. d e d u c t i v ă : anume, trăgînd concluzi i asupra ei din f o r m u l e l e m e m o r i z a t e în G e r ­mania. Aşa se face că aceşti o a m e n i au rămas toată viaţa străini în ţara l o r : prinşi în lumea lor abstractă, ci şi-au desconsiderat patria, c a r e ' părea a nu c o r e s ­p u n d e acestei l u m i de f a n t o m e nevăzute .

E drept că şi junimişt i i au af i rmat n e v o i a de a stu­dia t recutul pentru înţelegera prezentu lu i , şi nici nu se ¡mtea altfel: nu afirmă şi idea l i smul romant ic german acelaşi l u c r u ? D a r această af irmaţie a rămas la j u n i ­mişti, ca toate celelalte, o abstracţie goală 1 . A i c i apare naţionalismul, ca întregire firească şi necesară a j u n i ­mismului : cu e l reacţ iunea p i e r d e caracterul e i exot ic , se aşează pe baza c o n c r e t ă a istoriei naţ ionale şi face sforţări de a î n d r u m a prezentul pe temeiul cercetări i

. trecutului. In naţionalism, pr iv i t ca atitudine faţă de evoluţia socială, înt î lnim cea dintîi încercare serioasă de a î n d r u m a cultura r o m â n ă pe baze le i s tor ismului evoluţionist m o d e r n . .

Dar în v r e m e ce n o u l curent săvîrşeşte o m a r e operă 1 lozitivă, el nu poate îndepărta l ipsuri le celui vechi , pe care-1 cont inuă. Ieşit din cercu l t ineri lor junimişti , c a r e nu puteau ierta ce lor bătrîni desconsiderarea p o p o r u l u i

1 «Junimea era convinsă că numai prin cunoaşterea exac­ţii n trecutului se.putea prepara în chip sistematic viitorul Ro-miiniei, căci trecutul ne învaţă ceea ce se poate potrivi cu geniul poporului.», B. Kanner, La société littéraire Junimea, p 66. Acelaşi autor observă însă (p. 49) că istoria e tocmai partea M;ibă a «Junimii».

258 Şt. Zeletin

şi a istoriei sale 1, naţ ional i smul păstrează caracterul l i m p e d e reacţ ionar : în e l s tudiul t recutului se pre face în idealizarea t recutului şi degradarea prezentului . Cu alte cuvinte, naţ ional i smul nu pr iveşte cunoaşterea tre-l cuiului , la fel cu evo lu ţ ion i smul ştiinţific, ca un mij-ş l o c de a înţelege, ci ca un m i j l o c de a defăima prezentul,; căruia nu-i poate ierta că a d izolvat v e c h i l e f o r m e ăel viaţă naţională. P r i n aceasta, reprezentanţ i i noului eu^i rent d o v e d e s c că n-au izbutit a se păt runde de spiritul: ştiinţei, n-au înţeles că o r i c e f o r m ă de viaţă socială se naşte cu necesitate, aşa că cercetă torul are obl igaţ ia săi o e x p l i c e , nu să o cr i t ice. Pe scurt, naţ ional i smul e sen-j t imental, nu obiect iv ; critic, nu şti inţif ic: e l e x p r i m ă ja lea după trecut, nü năzuinţa v iguroasă către v i i tor 2 .

Spir i tul reprezentat iv care a desăvîrşit la n o i ideea naţionalistă este p o e t u l E m i n e s c u . M e m b r u a l « J u n i m i i » , dar băt înd căile sale propr i i pe alături de d o g m e l e m a ­gistri lor, e l prezintă naţ ional i smul cu toate mul t ip le le sale trăsături: i s toric, romant ic , pesimist; sentimental, iubi tor de n e a m , rel igios, s t re inofob. Toate aceste tră­sături alcătuiesc, c u m lesne se poate vedea, un tot su­f letesc: starea sufletească de ja le pent ru t recutul na­

ţional curat, distrus pentru totdeauna de noi i stăpînitori. îndeoseb i , ceea ce iese la iveală^ în n o u a f o r m ă a re-aeţiunii e ura î m p o t r i v a străinilor: aventurieri i p o l i ­tici, oare după « J u n i m e a » au creat n o u l r e g i m social, apar de astădată ca nişte e lemente de or ig ine străină, care, n-au p r i c e p u t geniu l n e a m u l u i nostru ş i de aceea ;

1 între junimiştii bătrîni şi cei tineri se întîmplau chiar, din această pricină, «ciocniri în credinţe şi în doctrine» (Panu, Amintiri, I, 234). Abia după ce veteranii fură absorbiţi de po­litică, curentul celor tineri putu să se impună, aşa că programul prelegerilor publice din anul 1874 «constituia triumful juni­miştilor noi asupra celor vechi, izbînda ideilor naţionale, faţă cu cele vechi ale culturii umanitare. Noi românii reuşiserăm în fine ea să dăm. o notă nouă în Junimea» (Panu, op. cit., p. 131).

2 «Patriotismul nu este iubirea ţărînei, ci iubirea trecutu­lui.» (Eminescu, Articole politice, p. 115). «Orice civilizaţie ade»J vărată nu poate consista decît într-o parţială întoarcere la trecut, la elementele bune, sănătoase, proprii de dezvoltare.». (Eminescu, op. cit., p. 49), De aceea poetul cere o refaceare, ol dacizare a tuturor aşezămintelor noastre după spiritul trecu­tului naţional (p. 135).

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române 259

1-uu "=distrus v e c h i l e aşezăminte, i-au n e s o c o t i t v e c h i l e d i ti ne 1 .

Reprezentanţ i i de m a i tîrziu ai naţ ional i smului s înt personalităţi strălucite, care pr in puterea ş i că ldura c u -vintului au ştiut să p re facă acest m o d de g î n d i r e într-un puternic curent . D a r , p e c î t n e p u t e m or ienta î n l i tera­tura respect ivă atît de fragmentară, nici u n u l n - a îmbogăţ i t Ideoa naţionalistă cu un e l e m e n t n o u 2 . Era ş i pes te p u ­tinţă; căc i pr in însăşi f irea lucruri lor, reacţ iunea î m ­potriva burghez ie i nu poate pr imi în c o n ţ i n u t u l ei, u r i unde s-ar p r o d u c e , dec î t u n a n u m i t n u m ă r d e în-Mii.şiri, ş i la n o i E m i n e s c u le-a g îndi t p î n ă la sfîrşit pe toate. C e l o r mai t îrziu veniţ i pe căi le sale, nu le ra­ţ iunea decî t a p u n e greutatea autorităţii l o r pent ru răs-

pmdirea ideii naţionaliste. Rămînea- de î m p l i n i t un serios g o l în n o u l c u r e n t :

i lnngerea tuturor e l e m e n t e l o r într-un s is tem de g î n -illre spri j init pe pr incipi i genera le . A c e s t l u c r u 1-a fa­rul d-1 C. R ă d u l e s o u - M o t r u , s ingurul g î n d i t o r s is tema­tic pe care 1-a p r o d u s reacţ iunea r o m â n ă . Faţă de o p e r a V trebuie să ia at i tudine or ic ine urmăreş te naţ iona­l i .mul ca întreg. Pr int r-o cercetare amănunţi tă, a c e s t ' Hnulitor încearcă să d o v e d e a s c ă : a) că v e c h i l e noast re

1 A. se vedea îndeosebi articolul celebru: Pătura suprapusă, 0 cftrui încheiere este: «©eniul neamului nostru e o carte cu fete peceţi pentru generaţia dominantă». (Op. cit., p: 139).

' D-1 S. Mehedinţi (între altele, Poporul, p. 156) şi d-1 C. R â -lUloscu Motru (Cultura română şi politicianismul, p. 170) se i. [oră de-a dreptul la Eminesou.

D-1 N. Iorga, care prin autoritatea cuvîritului său vorbit şi « i i . a făcut mai mult ca oricine altul pentru răspîndirea ideii jâţlonaliste, a căutat să-şi deschidă o cale proprie: d-sa pri-fuic ca protagonist al curentului naţionalist pe Kogălniceanu, • • l dintîi scriitor care a formulat la noi concepţia evoluţiei o r-Mltlcc treptate, desigur, tot sub influenţa gîndirii germane. 1 i Doctrina Naţionalistă, 1922, edit. Cultura Naţională.

Nu intră în cadrul acestei cercetări naţionalismul lui Aurel Ptlpovici, care nu s-a născut din împrejurările speciale ale IVoluţlei noastre sociale, ci are un caracter exotic,, dedus din ÎDMulderaţii generale. A. Popovici nu se mărgineşte a tăgădui •llifiitiitea aşezămintelor democratice burgheze in România pepiiin face reacţiunea noastră — , ci se ridică împotriva demo-•Mţlfi în genere. Vezi Naţionalism sau Democraţie, o critică a

iţiei moderne, Bucureşti; 1910. ' Cultura română şi politicianismul, Bucureşti, 1904.

260 Şt. Zeletin

instituţii erau potrivite cu sufletul românesc, b) că între noile aşezăminte burgheze şi sufletul român domneşte o desăvîrşită contrazicere: sufletul nostru a păstrat înainte trăsăturile sale rurale în noua haină burgheză, care presupune metodă în muncă, calcul şi economie; c) în consecinţă, aşezămintele noastre moderne alcătu­iesc o simplă «schimbare de decor», un fenomen de «mi­metism social». Şi pentru ca aceste încheieri să capete o deosebită savoare, autorul recurge la metoda com­parativă şi arată că la japonezi, la chinezi şi la negrii din Africa întănim în totul acelaşi fenomen ca în so­cietatea noastră: şi aceştia au îmbrăcat costumul vieţii, europene, dar au păstrat sub el instinctele lor neatinse., Ca o subliniere a acestor vederi, răsună la tot pasul.; vechiul refren: cei ce au săvîrşit această schimbare de decor sînt nişte politicieni străini de neam, care prin aceasta au urmărit interesul lor în dauna ţării.

Fără îndoială, lucrarea d-lui Motru e o analiză psi­hologică adîncă, şi cercetările sale asupra dizarmoniei între sufletul nostru rural şi aşezămintele noastre bur­gheze fac parte dintre lucrurile care rămîn. Dar e vădit că cultura sa, cu deosebire psihologică, nu era de na­tură a-i înlesni o interpretare istorică justă a acestei stări sociale. Pentru aceasta era de trebuinţă o îndelet nicire amănunţită cu evoluţia capitalismului modern. D aici d-sa ar fi putut să vadă că la începuturile burghe ziei sufletul rural rămîne peste tot în urma vremii ş că statele respective sînt silite să recurgă la mijloac de constringere spre a-1 pune în armonie cu noile nevoi Fierul roşu, vinderea ca sclav, spînzurarea, au - avut, printre aite multe mijloace de acelaşi fel, rolul lor îh această operă de armonizare sufletească, nu în Africa, nici în Asia, ci'în ţările civilizate ale Apusului: în An-, glia, Franţa, Olanda. Nicăieri instituţiile burgheze nu au izvorît din nevoile sufleteşti ale popoarelor, ci din ne-1

voile capitalismului; armonizarea deplină a acestor in stituţii cu psihologia populară a fost o operă treptată anevoioasă, cu mult mai anevoioasă la noi, unde "evo­luţia vertiginoasă a capitalismului a lăsat evoluţia su f letească, totdeauna mai greoaie, cu mult în urmă.

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române 261

5. Spre deosebire de vechea reacţiune junimistă, care stătea deasupra deosebirilor de naţionalitate, noua reac­ţiune în forma naţionalismului este streinofobă, îndeo­sebi antisemită. Atît de mult s-a accentuat în noul curent această notă, încît s-a părut uneori că ea ar alcătui caracterul de seamă al naţionalismului, care în fapt îşi datoreşte fiinţa altor nevoi, de natură socială.

Ura împotriva străinilor e un fenomen general la începutul oricărei burghezii1. Chiar şi Anglia, patria li­beralismului, a cărei religie naţională a putut fi con­siderată ca o specie de iudaism, a tratat odată pe evrei ,1a fel cu Spania2. Decît, englezii şi-au schimbat mai tîrziu sentimentele faţă de străini în mod radical, şi aceasta i-a ferit de a împărtăşi soarta sorei noastre la­tine de peste Pirinei.

Această ură a ţărilor agricole împotriva străinilor e foarte firească. Peste tot, străinii sînt acei care creează bazele burgheziei, şi prin aceasta ale constituţiei şi cul­turii democratice3. Dar străinul care vine dintr-o ţară industrială înaintată într-o ţară agricolă înapoiată aduce cu sine o formidabilă forţă de distrugere: capitalismul. De îndată ce primeşte acest ferment, ţara agricolă intră în proces de dizolvare. Şi atunci furia tuturor oame-

1 «La toate popoarele găsim străini ca primii negustori. Dar la popoarele înapoiate străinul trece ca duşman.» L. Brentano, Vie Anfănge des modernen Kapitalismus, p. 15.

2 In Anglia, ca peste tot, cei dintîi capitalişti au fost evreii (Cîibbins, The industrial history of England, p. 35). Alungaţi la Început din pricina urii populare, reprimaţi sub Cromwell, dnd s-a făcut prima încercare de naturalizare, întreaga popu­laţie a fost cuprinsă de spaimă. (Sombart, Die Juden, etc, p. M8).

:i Sombart, Der moderne Kapitalismus, ed. III, voi. I, 2, p. 821. Opera aduce cercetări amănunţite . asupra rolului stră­inilor în dezvoltarea burgheziei.

Nespus de instructive sînt cercetările lui Glotz asupra ro­lului străinilor — a «metecilor» — în civilizaţia democratică îneacă, pe care o socotim de obicei cea mai pură creaţie a ge­mului elen. în epoca de înflorire a Greciei — sec. V şi IV B,C. —' întreaga avere imobiliară: comerţul, industria, banca se afla în mîinile străinilor. Aceştia au creat puterea navală, şi Hn aceasta democraţia cea mai înaintată pe care o cunoaşte Koria: cea ateniană. Avînd în mîinile lor toate industriile, ei mu jucat de aici un rol covlrşitor în crearea monumentelor artei «•lene. Le travail dans la Srece ancienne, p. 223—229.

262 Ş'i. Zeletin

ni lor , c a r e se v ă d scoş i d i n v e c h e a l o r aşezare socială, se dezlănţuie î m p o t r i v a autor i lor străini a i acestui d e ­zastru. N u ' au fos t acuzaţi ş i la noi evrei i de a ne dis­t ruge ţara? Naţ ional i smul a avut însă inspiraţia de a e x t i n d e această ură ş i asupra n o i l o r noştr i s tăpînitori, pe t e m e i u l că ş i aceştia sînt străini de n e a m şi-i dis trug v e c h i u l m o d de viaţă f i indcă nu-1 p r i c e p .

E drept, pătura noastră socială de sus s-a împestr i­ţat cu e l e m e n t e străine; e iarăşi drept că această pă- ' tură străină mînuieş te un c a p i t a l i s m care încă păstrează caracterul destruct iv : dar ce d o v e d e ş t e aceasta d in p u n c t de v e d e r e ştiinţific? Pretut indeni b u r g h e z i a e străină ş i a re lă î n c e p u t un ro l destructiv. M a i mult , sînt s o ­c i o l o g i care c r e d că o r i c e clasă s tăpîni toare a fost ' de o r i g i n e străină, şi în această sub jugare a u n e i rase de către alta ar sta p r o c e s u l natural al evoluţ ie i soc ia le 1 . Situaţia R o m â n i e i nu e deci o excepţ ie , c u m se declara adesea.

P r i c i n a acestei antipatii faţă de noii stăpînitori e, în realitate, alta: naţionalişt i i v ă d actuala o r d i n e s o ­cială p r i n p r i s m a v e c h i u l u i suflet rural. Se ştie că, de o b i c e i , dacă v e c h i u l b o i e r era b u n r o m â n , e l trata m a i b i n e pe ţăranii săi decît un stăpînitor de ob î r ş ie străină. T o t astfel se s o c o a t e ş i a c u m , că dacă ol igarhia noastră ar f i c o m p u s ă d i n r o m â n i neaoşi, î n - v i n e l e cărora ar c u r g e acelaşi s înge ca ş i în' ţăran, ea ar avea m a i m u l t ă înţe legere ş i îndurare faţă de n e v o i l e p o p o r u l u i . Dar alcătuindu-se din străini, fără nîci o at ingere sufle-, tească cu masele, aceştia îndrumează p o p o r u l î m p o t r i v a firii şi n e v o i l o r sale:

M a i e n e v o i e să a ră tăm pe ce adîncă neînţelegerei se bazează această i luz ie? N o u a noastră pătură c o n d u » cătoare nu se mai a lcătuieşte-din moşier i , c i d i n mînui-l tori a i capitalului. D a r capital ismul nu are nici sufleţ i n i c i naţionalitate, nici s impati i spec ia le : el e o f o r ţ a socială obiect ivă, impersonală , c u legi neînfr înte d e d e z l vol tare, care n u atîrnă d e naţional i tatea c e l u i ce-1 c o i » d u c e . în societatea b u r g h e z ă nu sînt indiviz i , c i forţii super ioare care r o b e s c p e indivizi . D e aceea aici d e o l

1 L. ©umplowitz, Der Rassenkampf.

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române 263

«ebir i le naţ ionale nu au însemnătatea pe c a r e o a v e a u în vechiu l r e g i m agrar.

A d ă u g ă m că naţ ional i smul reacţiunii t rebuie d e o s e ­bit cu grijă de naţ ional i smul burghezie i , de naştere mult m a i v e c h e . în adevăr, exis tă d o u ă i d e o l o g i i na­ţionaliste: u n a ieşită d i n n e v o i l e capital ismului, alta d i n nevoi le reacţ iubi i î m p o t r i v a capital ismului . A m arătat, in cercetăr i le noastre, fazele s u c c e s i v e ale naţ ional i s­mului ieşit d i n n e v o i l e capi ta l i smului nostru ş i i m p u s de burghez ie ca aspiraţie obştească a ţării; acesta a fost realizat în parte p r i n c e l e d i n . u r m ă d o u ă războaie . Naţionalismul burgheziei , c o n c r e t i z a t m e r e u într-un «ideal naţ ional», c e r e un stat m o d e r n , unitar ş i neatîr-

at, în l imite le naţiunii şi trăind pr in el însuşi; n a ţ i o -alismul reacţ iuni i cere însă ca acest stat să nu-şi î m ­

prumute organizaţia din afară, ci să şi-o der ive d in sufletul p o p o r u l u i ş i respectul trecutului . S înt aici în luptă d o u ă concepţ i i opuse, cu deosebirea că naţ iona­lismul burghez ie i a fost i m p u s de capita l i sm ca aspi­raţie naţională ş i prefăcut în f e r m e n t de războaie s p r e li. deveni realitate, în v r e m e ce naţ ional ismul reacţ iuni i (i rămas c o n c e p ţ i a unui m ă n u n c h i de intelectuali care

ar a c r e d e că el ar fi s ingura f o r m ă a ceea ce se în-elege pr in riciţionalism.'

6. Ca şi « J u n i m e a » , naţ ional i smul tăgăduieşte c-rice funcţie socială noi i noastre clase stăpînitoare, distru­gătoare fără ev lav ie a t recutului r o m â n e s c curat, adău­gind în acelaşi t i m p ş i înv inovăţ i rea de înstrăinare de neam. Tăgăduirea rolului istoric al burgheziei române" este partea cea m a i gravă ş i totodată cea mai p o p u l a r ă Jn reacţiunea noastră; în această pr iv inţă se înt î înesc lOate curente le reacţ ionare, fără deosebire . De aceea «slăzi o r i c e r o m â n cult e c o n v i n s că pătura noastră conducătoare nu are alt r o l soc ia l dec î t exploatarea b u ­nelului, că e grea de toate păcate le m o r a l e de pe l u m e , ffiră a avea în s c h i m b v r e o calitate. Faţă de aceasta, boierimea v e c h e apare într-o lumină de .hotărîtă s u p e ­rioritate morală, socială, naţională.. .

T r e b u i e să observăm, înainte de toate, că e g r e u de înţeles c u m s-au putut i m p u n e ş i m e n ţ i n e la c î r m a ţării in Ic o a m e n i care nu au nici o funcţ ie-soc ia lă ; al d o i -

264 Şt. Zelet in

iea, că evo luţ ia R o m â n i e i m o d e r n e a m e r s atît de r e p e d e şi de sigur, încî t ea d e v i n e o adevărată e n i g m ă , dacă se admite că n o u a pătură s tăpîni toare are n u m a i l ip- ' suri şi n ic i o calitate. T r e b u i e să fie deci , la baza aces­tei atît de pesimiste concepţ i i , o neînţe legere .

Şi în adevăr, este. Ce. se înţelege, de fapt, c î n d se af irmă că v e c h e a b o i e r i m e era m a i b u n ă decî t noi i s tăpîni tor i? A n u m e c ă boier i i s-au purtat c u p o p o r u l m a i puţ in vi treg ca urmaşi i l o r de azi. Să a d m i t e m că acest fapr a r fi, d i n p u n c t de v e d e r e istoric, d e p l i n d o ­vedi t — deşi nu e. D a r pare menirea is torică proprie, specifică, a unei clase b u r g h e z e , este aceea de a r e z o l v a p r o b l e m e ţărăneşti? O r i c i n e p o a t e v e d e a că aici na ţ io­nal i smul pr iveşte r e g i m u l nost ru m o d e r n p r i n prisma' vechiu lu i r e g i m agrar şi j u d e c ă funcţia socia lă a bufi ghezie i în analogie cu funcţia pe care o avea a tunci b o i e r i m e a : aceea de-a purta de gri jă de pătura rurală. O' soc ie ta te m o d e r n ă are însă alt caracter şi clasa ei stăd pîni toare altă m e n i r e socială: a n u m e aceea de dezvolta nrc capitalism indigen. A c e s t a este factorul e c o n o m i c care p lămădeşte societăţi le m o d e r n e ş i hotărăşt de soarta l o r : însăşi relaţi i le n o i l o r stăpînitori faţă d ţărănime trebuie cercetate ş i lămuri te d in acest p u n e de v e d e r e . P e n t r u a înţe lege ro lu l i s toric al noi i n o a s t r ' c lase s tăp 'ni toare t rebuie să se urmărească activitate e i d e dezvol tare a unui capita l i sm r o m â n propriu, m s nit a e m a n c i p a R o m â n i a de s u b dominaţ ia s trăini lo ' ş i a-i crea un l o c de cinste între statele m o d e r n e . Şi-îndepl ini t n o u a clasă stăpînitoare această funcţie, sinj

" g u r a în care stă ro lu l e i i s tor ic p r o p r i u ? Cel Ce a urmări t cercetăr i le noastre t rebuie să ajung

la încheierea" nu n u m a i că burghez ia noastră şi-a împli. nit menirea, dar c ă şi-a împl in i t-o într-un m o d c a E va face admiraţia v r e m u r i l o r v i i toare. Cu c î t e v a de! ceni i în urmă, R o m â n i a era o r e g i u n e or ientală : W avea căi de c o m u n i c a ţ i e , nu avea o m o n e d ă naţional unitară, nu avea aşezăminte de credit , ş i c e e a ce e s l m a i grav : nu avea nici oameni pentru a întreprind! rezo lvarea acestor g re le p r o b l e m e , i m p u s e î n m o d fo: ţat de relaţii le cu capita l i smul străin. Ş i a c u m ? P e s puţ in t i m p R o m â n i a va sta pe p ic ioare le e i propri i , , un capi ta l i sm naţ ional des to inic a-i satisface toate n

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române 265

voi le, scut ind-o de a mai r e c u r g e la m i j l o a c e l e de p r o ­ducţie s c u m p plăt i te ale străinătăţii. O asemenea faptă istorică, într-un atît de scurt t imp, nu a îndepl in i t-o încă n ic i o burghez ie e u r o p e a n ă .

Se v e d e deci b i n e că spre a înţe lege R o m â n i a m o ­dernă t rebuie să î n c e t ă m a o pr iv i de la n ive lu l v e c h i u ­lui r e g i m şi a i gnora p r o b l e m e l e ei propri i , Istoria naş­terii României moderne este istoria dezvoltării capita­lismului naţional. N u m a i în această l u m i n ă se- p o a t e stabili rolul istoric al noi i noas t re clase stăpînitoare. Căci f iecare clasă socia lă a re ro lu l e i p r o p r i u ş i funcţia ei specială în cadrul societăţi i pe care o c o n d u c e .

7. în mişcarea noastră de reacţ iune î m p o t r i v a b u r ­gheziei, n ic i unul d in curente le ven i te m a i înainte sau mai în u r m ă nu se poate asemăna cu naţ ional i smul în privinţa ro lului social. Ideea naţionalistă a izbuti t să cîştige un n u m ă r i m p u n ă t o r de talente s t ră luci te care, printr-o v iguroasă p r o p a g a n d ă în v o r b ă şi în scris, au

: întreţinut în l u m e a noastră cultă o atmosferă de p r o ­nunţat sent imenta l i sm rural. Pe această a tmosferă s-au putut altoi în u r m ă şi alte curente reacţ ionare, as igu-iindu-şi o izb îndă lesnicioasă. P i lda t ipică o dă p o p o ­ranismul: e x o t i c pr in o r i g i n e ş i caracter, o b s c u r în nă­zuinţele sale sociale, n o u l c u r e n t a putut f i sădit pe I ( T e n u l a tmosferei noastre sufleteşti rurale, d e v e n i n d astfel o plantă parazitară ce-şi dator este aparenţa de viaţă sevei trase d in mişcarea naţionalistă.

a) P o p o r a n i s m u l e de o r i g i n e rusă şi are un înţeles l i m p e d e n u m a i în patria sa. Născut în al trei lea sfert ni v e a c u l u i X I X , el înfăţişează sforţarea de a găsi p e n ­tru Rusia o formulă p r o p r i e de evo luţ ie socială, d e o ­sebită de aceea a ţări lor Apusulu i . Şi consti tuţia agrară ii Rusiei părea a da această posibil i tate. Căci pe c înd In A p u s c o m u n i s m u l agrar pr imit iv a fost peste tot distrus pr in dezvol tarea capital ismului, în Rus ia el se pîistrează încă sub f o r m a mirului; aici propr ietatea pr i­vată de p ă m î n t este o e x c e p ţ i e 1 . S-a născut astfel ideea

[ (A pe c î n d ţările apusene v o r t rebui să-şi deschidă c a -

1 J. Delevsky, Les idees des «narodniki» russes, în «Revue tl'Kconomie Politique», 1921, no. 4, p. 432.

Şt. Zeîetin

lea pr in capita l i sm către f o r m a superioară de viaţă a social ismului, Rusia Va sări de-a dreptu l de la c o m u - , n i smul agrar pr imi t iv la socia l i sm, fără a d e z v o l t a în s înul ei o b u r g h e z i e naţională, dec i ocolind capitalismul. Aşadar, ideea esenţială a p o p o r a n i s m u l u i rus e urmă- j toarea : comuna rusă, mirul, alcătuieşte germenele uneii evoluţii speciale ruseşti către o formă de viaţă, supe­rioară1. P r i n aceasta p o p o r a n i s m u l a ajuns să se a p r o ­p i e şi să se înrudească c u panslavismul, care s o c o a t e că Rusia ar avea mis iunea deosebi tă de a salva « o c c i ­dentul p u t r e d » de decadenţă, l u m e a slavă f i ind, che-'i mată a da E u r o p e i o oivilizaţie sănătoasă 2 . D a r nu t r e i b u i e să se c o n f u n d e p o p o r a n i s m u l de-a dreptu l c u pan-J s lavismul, c u m s-a făcut uneor i la n o i .

E de însemnat că" întemeietor i i socia l i smului ştiin­ţific au împărtăşit deasemenea i d e e a că Rusia ar putea să aibă o evoluţ ie propr ie deosebi tă de aceea a ţări lor a p u s e n e : adică, ea ar fi în măsură să înainteze spre., soc ia l i sm în felul c u m c r e d e poporanismul- t rec înd dei la m i r peste capital ism de-a dreptu l către o f o r m ă su­per ioară de viaţă socială. S p r e a înţe lege c u m s e . face că aceşti cercetător i au putut împărtăşi a semenea ere-; dinţa, t rebuie să a m i n t i m că ei au trăit t o a t ă . v i a ţ a înj c o n v i n g e r e a unei apropiate revoluţ i i proletare, care tre­buia să aducă prăbuşirea capital ismului 3 . Ei g î n d e a u deci , că d i n m o m e n t ce capi ta l i smul va f i distrus, Rusia

1 « P o p o r a n i ştii găsesc în m i r u l . . . rusesc c o m u n i s m u l pri­mitiv, dar ei cred că Rusia poate realiza f o r m a mai înaltă ş i definit ivă a social ismului şi c o m u n i s m u l u i fără să mai s t ra i bată stadiul capital ismului .» Th. G. Masaryk : Z u r russíscfiém Geschichts und Religionsphüosophie, vo i . II, Jena 1913, p. 2 9 * | « H e r z e n , Rakunin, Tzernytzevsky au declarat mirul drept c e ­lula socială a societăţii, ce urmează a se înfăptui pr in r e v o l u ­ţia socială; această părere fu lărgită într-o întreagă teorie s o ­cială şi e c o n o m i c ă : poporanismul. In acelaşi t imp, L a v r o v şi M i c h a j l o v s k y încearcă să dea social ismului o n o u ă temel ie filo-! zof ică .» O p . cit., p. 279. — Vasta operă a lui Masaryk, care des-¡ tăşură în două. mari v o l u m e tabloul mişcări i spiritului rus 1 dini

«.ultimul secol, în mult ip le le sale ramificaţii, dă o orientara] c o m p l e t ă asupra poporanismului , a reprezentanţi lor săi, ca şţ a locului său în cultura rusă; studiul citat al lui D e l e v s k y poate] fi folosit ca o p r e p o a s ă îndrumare.

2 J. Delevsky, Les idees des ngrodnihi, p. 435. 3 Franz M e r i n g : Karl Marx, sein Leben, 1919, p. 198.

V. P.eacţiunea împotriva burgheziei române 267

;Va ieşi din sfera sa de influenţă şi va urma evoluţia, ei p r o p r i e : va t rece de la c o m u n a agrară de-a dreptul la o fază mai înaltă. Se c u v i n e să r e ţ i n e m deci că în (jindul lui M a r x şi Engels distrugerea capital i smului apusean era condiţ ia neapărată, de care atîrna soarta poporanismului — şi această condi ţ ie nu s-a împlinit 1 . De aceea Engels, d u p ă ce p r e v e d e r i l e sale asupra r e v o ­luţiei socia le s-au d o v e d i t false, şi-a schimbat în m o d firesc, şi părerea asupra soartei m i r u l u i : acesta — aşa socoate el — va r ă m î n e de a c u m o s implă amint i re : un "Krinnerungsbi ld an die V e r g a n g e n h e i t » 2 .

D u p ă răspândirea socia l i smului marx i s t în Rusia, o vie p o l e m i c ă a i zbucni t între marxi ş t i şi poporanis t ! , «•ei dintîi susţ inînd că Rusia t rebuie să treacă pr in faza capitalistă spre a a junge la socia l i sm, cei din u r m ă «ifirmînd teza cunoscută că ţara l o r va a junge această fază de evoluţ ie o c o l i n d capital ismul. « E r a îndeosebi, vorba — în această p o l e m i c ă între poporaniş t i şi s o -cia l-democraţ i — dacă Rusia poate realiza societatea socialistă, cu toate că n-a străbătut toate stadii le e v o ­luţiei, ca Europa. Se discuta, în special, dacă Rusia t re­buie să. treacă pr in capital ism, pent ru ca să intre din capital ism în socia l i sm, după legea marxi s tă a e v o l u ­ţ iei .» 3 în fruntea marxiş t i lor a stat teoret ic ianul G. P l e -hanov, a l cărui r e n u m e e u r o p e a n n-a fost atins de nici unul d i n adversari i săi poporaniş t i .

1 Engels scrie în 1893: « F ă r ă îndoială, . comuna conţinea ger­menii, care în anumite condi ţ i i ăr ii. putut să se dezvolte şi să salveze Rusia de nevoia de a trece prin torturile regimului capitalist. Eu subscriu pe depl in scrisoarea autorului nostru (a lui M a r x ) . D a r în părerea m e a ea şi a lui cea dintîi condi ţ ie cerută pentru a realiza acest lucru era imboldul din afară, schimbarea sistemului e c o n o m i c în Apusul Europei, distrugerea sistemului capitalist în ţările unde s-a născut» (Vezi Nicolas-On, op, ' cit., p. 495. Cursivele sînt ale autorului. Scrisoarea la care se referă Engels, cupr inz înd punctul .de v e d e r e al lui Marx !n această chestiune, e publ icată de autor între anexe le operei Bale, p. 506. M a r x face o strictă deosebire între sforţările popo--lanişti lor de a găsi pentru patria lor "o cale p r o p r i e de e v o ­luţie —• sforţări pe care le încuviinţează — şi pretenţia pan-slaviştilor de a regenera pe această cale Europa « p u t r e d ă » ) .

2 Masaryk, o p . c i t , p. 295—296. 3 Op. c i t , p . 290.

268 Şt. Zeletin

Printr-o întîmplare- a soartei, această p o l e m i c ă a: a juns să ne intereseze ş i pe n o i români i . D o i s o c i o l o g i de p r o v e n i e n ţ ă rusă au deschis şi în ţara noastră o luptă s o c i o l o g i c ă analoagă: fără a p o s e d a v r e o cunoşt inţă asu­p r a capi ta l i smului r o m â n , de a c ă r u i soartă v r o i a u t o ­tuşi să decidă, ei şi-au împărţ i t ro lur i le şi au p r o d u s o p e r e care, d u p ă impres ia făcută la noi , s înt « f o r m i ­d a b i l e » s i au m e n i r e a de «a r ă m î n e » 3 . A i c i ne in tere­sează n u m a i latura poporanis tă a acestei p o l e m i c i .

1 Poporanismul a fost introdus la noi printr-o serie de ar­ticole de jurnal în „Evenimentul Literar" (vezi G. Ibrăileanu, Poporanismul, în „Curentul Nou" no. 3, an. 1); el dezvoltă ideeaf unei 'datorii a păturii culte faţă de clasa ţărănească, o .idee! eminamente rusească (vezi Delevsky, Les idees des «narodniki» op. cit., pag. 438). C. Dobrogeanu-Gherea, care cunoştea din alt'ă parte înţelesul real al curentului poporanist, reprezentat apoi de „Viaţa Românească", strecură într-o. . conferinţă (Vin ideile fundamentale ale socialismului ştiinţific) avertismentul că so­cialiştii noştri să nu nimerească cu oiştea în gardul reacţiunii. Acesta sili poporanismul român la o formulare mai amănun­ţită a punctului său de vedere. în adevăr, o recenzie a zisei conferinţe, venită din grupul poporanist (G. Ibrăileanu; în „Viaţa Românească" 1906, vol. III, p, 137), veşti că răspunsul amănunţit va sosi din loc mai competent. Dar fără a aştepta acest răspuns, Gherea luă atitudine faţă de recenzia popora­nistă printr-o întîmpinare destul de amănunţită (Un mic răs­puns la o mică recenzie, în „Viitorul Social", 1908, no. 10). Ve­ni apoi grosul luptei:. articolele d-lui C. Stere: Social-democra­tism ori poporanism?, „Viaţa Românească" august 1907 — apri­lie, 1908), răspunsul lui Gherea în Cuvinte Uitate apoi în Neom iobăgia, care aduse din partea adversarului o ripostă pe un ton, destul de ridicat.

Această polemică' prezintă următoarele caractere: a) nici unul din adversari n-a studiat evoluţia economiei noastre na­ţionale; de aceea cu oarecare schimbări, discuţia lor poate fi localizată pentru oricare altă ţară agricolă intrată sub influenţa capitalismului. E un simplu exerciţiu de scrimă logică, fără nici un contact cu terenul nostru social; b) nici unul din adver­sari n-a crezut de cuviinţă să procedeze în chip ştiinţific: să înceapă cu o introducere istorică, în care să arate pînă undai au dus chestiunea predecesorii lor ruşi şi de unde începe ,con-"l tribuţia lor proprie. E- drept, Neoiobăgia conţine cîteva indiJ caţii destui de străvezii asupra originii şi caracterului rus al poporanismului; aceasta a enervat însă pe teoreticianul popo­ranist, 1-a silit să se apere că ar fi «narodnic pur» şi să ia lâ rîndul său ofensiva, declarînd că Gherea nu e original nici în, termenul Neoiobăgie, «atîta. doar că-1 încurcă». (V. R., 1910, nm 11). Notaţi' bine: nici în titlul lucrării; de idei nu mai încape vorbă.

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române 269

b) Ver s iunea r o m â n ă a p o p o r a n i s m u l u i este foarte obscură. N i m e n e a n u poate înţe lege din e x p u n e r e a p o -poraniştiîor.. r o m â n i ce este ş i ce v rea p o p o r a n i s m u l , dacă nu se d u c e la or ig inea sa rusă. P r i c i n a acestei l ipse de claritate este, pe de o parte, silinţa vădi tă a p o p o ­ranismului r o m â n de a-şi ascunde or ig inea e x o t i c ă ; pe de altă parte, l ipsa u n o r condiţ i i soc ia le pr ie ln ice care v

ar face cu putinţă incetăţenirea p o p o r a n i s m u l u i în m i ş ­carea noastră socială culturală.

In adevăr, c o n c e p ţ i a p o p o r a n i s m u l u i rus e l i m p e d e : aici mirul e pr iv i t ca g e r m e n e l e d i n care se va haste o dezvol tare socialistă speci f ic rusă, pe dinafară de ca­drul capital ismului . Dar în R o m â n i a nu există nici o urmă de c o m u n i s m agrar care ar putea să fie p u n c t u l de p lecare a l une i dezvol tăr i social iste superioare. De aceea nu se p o a t e înţe lege în ce ar consta evoluţ ia agrară speci f ic românească, c a r e ar trebui să ocolească c a p i ­tal ismul ş i să ne d u c ă de-a dreptul la social i sm. A i c i — adică în latura să pozi t ivă şi esenţială — p o p o r a n i s ­m u l r o m â n e l ipsit de o r i c e sens 1 .

In asemenea împre jurăr i , partea de seamă a p o p o ­ranismului r o m â n r ă m î n e latura s a negat ivă : d u ş m ă ­nia faţă de capi ta l i smul nostru naţional . De altfel idei le pe care e l le a d u c e în această chest iune sînt acelea d e z -

1 în forma dintîi a acestui studiu („Arhiva" an. IV, no. 2) am supus ideile poporaniste unei amănunţite analize, de care am crezut că ne putem lipsi aici. Amintim numai că popora­nismul român cere, din punct de vedere economic, o gospo­dărie în spirit medieval, care are ca bază agricultura, şi in­dustria ca simplă întregire a acesteia; iar din punct de vedere politic, realizarea principiilor democratice apusene. Cum însă principiile democratice sînt un produs al economiei burgheze, realizarea lor într-o ţară cu economie medievală este o impo­sibilitate. Poporanismul român suprapune aici două elemente contradictorii: o ideologie politică burgheză pe un fond eco­nomic agrar medieval.

Acest nonsens se lămureşte prin importarea fără; spirit critic a ideilor poporaniste ruse. E drept că şi poporaniştii ruşi luptau pentru realizarea democraţiei politice în mediul -agrar al ţării lor; dar acest mediu agrar avea în Rusia un caracter comunist, egalitar, şi se credea că poate înainta de-a dreptul către demo­craţia economică _ a socialismului. Astfel în poporanismul rus era o. deplină armonie între fondul economic şi formele poli­tice, pe cînd la imitatorii săi din România contradicţia este desăvîrşită.

270 Şt, Zeletin

vol ta te de p o p o r a n i s m u l rus. M a s a r y k descr ie astfel ati­tudinea poporaniş t i lor ruşi faţă de capi ta l i smul ţării l o r : capi ta l i smul rus p a r e poporaniş t i lor artificial, un m i j ­l o c de exp loatare a claselor sărace de către capi ta l i smul străin; el este destructiv, nu se poate r idica la o d e z ­vol tare super ioară f i indcă l ipsesc debuşee le e x t e r n e ş i

,piaţa internă e prea slabă; de aceea Rusia, după ce şi-a e m a n c i p a t ţăranii, t rebuie să caute în agricultură ş i în

industr ia m i c ă m i j l o c u l de a-şi d u c e viaţa 1 . T o a t e aceste: idei le reia ş i p o p o r a n i s m u l r o m â n faţă de capi ta l i smul nost ru naţional. Partea cea mai impres ionantă în această c a m p a n i e a poporaniş t i lor noştr i î m p o t r i v a capi ta l i smu­lui o formează n e î n d o i e l n i c a rgumente le aduse î m p o ­triva industrializării e c o n o m i e i r o m â n e . L u c r u l n u poate surpr inde; c ă c i aceste a r g u m e n t e s înt r e p r o d u s e d u p ă

.unul d in cei m a i adinei scri i tori poporani ş t i ruşi, N i -co lâs-Gn, a cărui o p e r ă pr incipală am folos i t-o ş i n o i

deseor i 2 .

1 Op. cit., pag. 294—295. 2 Nicolas-On e pseudonimul lui N. ' Danielson, traducătorul

în ruseşte al vol. Ï din Kapital. „Compară argumentele sale îm­potriva industriei ruse (Histoire du développement de la Russie, p. 250—264) cu argumentele poporanismului român împo­triva industriei noastre (V. R., octombrie 1907, pag. 17—39)^ începutul acestor argumentări e aproape identic, ceea ce naşte impresia de ceva mai mult decît un simplu împrumut nemăr­turisit de idei («Modul capitalist de producere cere înainte de toate debuşee: aceasta este condiţia esenţială a existenţei sale», Nicolas-On. — «(Pentru naşterea unei industrii mari se cere o| condiţie indispensabilă: asigurarea debuşeului» C. Stere).

Acest fapt merită să fie relevat, dacă nu din altă pricină cel puţin din aceea că autorul versiunii române a poporanismului, susţine a nu datori nimic poporaniştilor ruşi, nici chiar numele

doctrinei (Viaţa Românească 1910, no. 11). Credinţa pe care acest autor şi-o însuşeşte de la Nicolas-On

făcînd din ea temelia argumentelor sale împotriva industriali­zării României, anume' că dezvoltarea industriei atîrnă de de-;

buşee externe, îşi are obîrşia la Marx. Decît, asemenea ere-' dinţa putea fi adevărată în faza liberalistă a burgheziei, nu mai este însă în aceeaşi măsură în actuala fază imperialistă. Dâ astă dată greutatea activităţii industriale cade pe piaţa internă, de', unde burghezia exclude orice concurenţă străină, spre întreprinde apoi o organizare sistematică, explicitînd pînă la ultima limită posibilităţile de consum. ..

în ceea ce priveşte România, neputinţa de a dezvolta o măre' industrie naţională ar lăsa-o pradă formelor inferioare şi des-.

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române 271

P o p o r a n i s m u l este î n cultura noastră d i n u l t ima j u ­mătate a veaculu i t recut un e p i s o d ce dispare fără u r m e . D a c ă pe t i m p u l c î n d a fost e l i m p o r t a t la n o i se m a i putea d u c e o luptă î m p o t r i v a e c o n o m i e i capitaliste,- as­tăzi, c înd e c o n o m i a noastră intră cu"~pînzele p l ine în ape le capital ismului, a semenea luptă ar fi o a n o m a l i e . De fapt, nici un cercetător serios nu se m a i g îndeş te la ea. Sent imenta l i smul rural reacţ ionar în c a r e a trăit p o p o r a n i s m u l nu a fost nici născut, nici întreţ inut de e l : acest sent imenta l i sm este un p r o d u s socia l n e c e s a r în faza actuală, iar a l imentarea sa este o p e r a e x c l u s i v ă a p r o p a g a n d e i naţionaliste.

8 . C u r e n t e l e reacţ ionare cercetate p î n ă a c u m ar p u t e a fi n u m i t e sincere, în sensul că at i tudinea lor faţă de societatea noastră burgheză este destul de l i m p e d e . Căci cu toate sof i smele întrebuinţate de reprezentanţi i aces­tor curente,- spre a se înfăţişa ca p r o p o v ă d u i t o r i ai u n u i progres real, o p u s progresului aparent al burghez ie i noastre, e i se arată îii m o d s trăveziu ceea ce s înt : o a ­m e n i i trecutului, duşmani a i prezentului . N o u l c u r e n t cu 1 care t rebuie să ne o c u p ă m a c u m are o înfăţişare m u l t m a i tu lbure : el s-a înveşmântat în •hip dibaci în-, tr-o formulă a progresului şi t rebuie mai m u l t e s for­

ţări spre a descoper i ceea ce se a scunde în realitate s u b această, formulă . E vorba .de social ismul nos t ru : el e o mască nouă, care ascunde de lumină o faţă v e c h e şi b i n e cunoscută, aceea a reacţionarului r o m â n .

Pe c înd o parte d i n e l e m e n t e l e noastre reacţ ionare s-au silit să-şi c r e e z e o ' fo rmulă p r o p r i e spre a-şi e x ­p r i m a ura lor î m p o t r i v a noi i ordini socia le, altă parte d in ele a găsit în doctr ina socialistă un fericit m i j l o c pentru acelaşi s c o p reacţionar. De astă dată f o r m u l a în care oameni i t recutului dădeau expres ie antipatiei l o r faţă de aşezămintele b u r g h e z e , avea nepre ţu i tu l avantaj că-i scutea de or ice încercare de a mai d o v e d i l u m i i noastre că e i sînt pionier i i progresulu i social . Nu sînt oare socialiştii peste tot reprezentanţ i i societăţ i i

tructive ale capitalismului. In acest caz sfîrşitul nu ar fi rea­lizarea unei forme superioare de viaţă, ci dezagregarea şi de­cadenţa, cum am arătat în * cercetările asupra revoluţiei agrare.

272 Şt. Zeletin

viitoare? Şi reacţionarii noştri, în costumul exotic so­cialist, s-au crezut în drept să adopte aceeaşi poză.

E bine stabilit că prima noastră mişcare socialistă a fost o manifestare reacţionară. D-l G. Ibrăileanu do­vedeşte că ea avea aceeaşi atitudine faţă de societatea noastră burgheză ca şi «Junimea»1, iar d-l H. Sanielevici o înfăţişează ca o mişcare romantică a intelectualilor noştri, în care muncitorii aveau rolul de decor2. Noi credem că putem merge ceva mai departe şi dovedi că şi actuala mişcare socialistă, aşa cum şi-a găsit expre­sia teoretică în scrierile sociologice ale lui C. Dobro-geanu-Gherea, e tot o manifestare reacţionară ascunsă în frazeologie marxistă.

Care este, în adevăr, atitudinea socialismului ştiin­ţific faţă de societatea burgheză? Repetăm: a socialis­mului ştiinţific, nu a broşurilor de propagandă socia­listă. Ca orice disciplină ştiinţifică, socialismul nu are vreun sentiment faţă de burghezie: el reprezintă sfor- . tarea de a o înţelege. De aceea, a) doctrina socialismu­lui ştiinţific priveşte burghezia ca o fază necesară de evoluţie socială, avînd funcţia ei istorică definită; b| această atitudine specială decurge dintr-o atitudine ge­nerală faţă do evoluţia socială: aceasta e privită ca un proces natural, avînd legile sale proprii, ce nu atîrnă de voinţa noastră, ci se impun acesteia; c) procesul na­tural al evoluţiei sociale este lămurit, ca orice alt fe­nomen natural, prin spontaneitatea sa proprie, ca o dez­voltare de la fond spre formă: de la structura economică spre aşezămintele juridico-politice care se altoiesc pe această structură.

Comparaţi acum cu cele zise atitudinea pe care © ia Gherea in scrierile sale sociologice faţă de burghezia română şi veţi descoperi că aceasta atitudine este dia­metral opusă spiritului socialismului ştiinţific. Nu voim . să repetăm ceea ce am arătat la deosebite prilejuri în cursul cercetărilor noastre. Amintim însă în rezumat: a) că Gherea n-a fost în stare să aplice metoda - mar­xistă la evoluţia burgheziei române; pentru el, ca şi pentru «Junimea», societatea română modernă este o

1 Spiritul critic în cultura românească, p. 195 2 Studii critice, p. 245.

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române ' 273

dezvoltare de la forme spre fond; b) de aceea el n-a putut concepe dezvoltarea societăţii noastre moderne ca un proces natural; căci formele de sus cer indivizi care să le introducă, iar aceştia creează, încalcă evoluţia, prefăcînd-o într-o alcătuire artificială; c) şi aşa Gherea n-a putut înţelege necesitatea istorică a aşezămintelor noastre burgheze: acestea i se par ,a contrazice in chip «monstruos» şi «grotesc» structura economică şi a fi o simplă «minciună», iar oligarhia, care le-a introdus şi le menţine, împiedică după el progresul social şi. duce ţara la «decadenţă». Mai hotărît şi mai drastic n-a vor­bit nici un reacţionar în România.

Socialismul lui Dobrogeanu-Gherea, întocmai ca şi cel al vechii mişcări, se reduce în realitate la o simplă frazeologie marxistă, ce acoperă o atitudine reacţionară: incapabil să înţeleagă prezentul, el îl defăimează, îl «critică», ca să întrebuinţăm cuvîntul consfinţit pentru caracterizarea reacţiunii române. La Gherea schema so­ciologică stabilită de Marx devine o realitate absolută, de la înălţimea căreia el, priveşte societatea română modernă; si fiindcă aceasta i se pare a nu corespunde schemei, el o covîrşeşte cu tot felul de epitete violente, din caic am dat vreo cîteva specimene mai sus. Ceea ce la Marx era un mijloc de a cerceta şi a lămuri fap­tele, la Gherea se preface în mijloc de a le judeca şi osîndi — scurt, de a le «critica». Astfel marxismul său rămîne un simplu formalisih, sub care stă neatins spi­ritul reacţionar. Lupta între formă şi fond, între fra­zeologia lui Marx şi spiritul «Junimii», se prelungeşte de-a lungul întregii Neoiobăgii, dînd acestei opere nota ei proprie, pe alocuri destul de picantă1. Socialismul

1 O pildă. în ceeace priveşte întocmirile noastre burgheze voiţi să ascultaţi vocea «Junimii»? Iat-o: «Repet: nu erau în ţară nici condiţiile obiective, nici cele subiective pentru întoc­mirea politico-socială a capitalismului: nici forţele economice care să necesite o asemenea transformare nici clasele producă­toare, numeroase şi importante, care s-o reclame». (Neoiobăgia, ed. II, p. 32). Aşadar mai limpede nici nu se poate: aşeză­mintele noastre burgheze sînt forme fără fond.

Voiţi acum să auziţi frazeologia lui Marx în aceeaşi ma­terie? întoarceţi foaia şi ea apare numaidecît: «Dacă vechii conservatori, şi mai ales junimiştii, care au "numărat printre ei inteligenţe şi talente briliante, în loc de a se opri la suprafaţă

274 Şt. Eeletin

ştiinţific r o m â n nu s-a născut încă, d u p ă c u m nu i s-au născut nici condi ţ i i le sale soc ia le : e l se va naşte a b i a atunci c î n d apostol i i săi ne v o r a d u c e spiritul

maestrului, nu frazele sale 1 . O at i tudine socială reacţionară, izvorîtă d i n t e m p e ­

r a m e n t e reacţ ionare, t rebuia să-şi afle întregirea f irească într-o pol i t ică reacţionară. Mişcarea noastră m u n c i t o ­rească, încă în faza ei embrionară, a fost îndrumată î n c h i p natural î m p o t r i v a burghez ie i : î m p o t r i v a a c e l o r detestaţi autori a i « f o r m e l o r » burgheze, care ne d u c ţara la « d e c a d e n ţ ă » . Şi ce putea f i lucru mai firesc decî t ca o mişcare proletară să lupte î m p o t r i v a b u r g h e z i e i ?

Şi totuşi nu e n i c i d e c u m lucru firesc. In p r e z e n t capi ta l i smul r o m â n , încă în p r o c e s de formaţie, se află în faţa unei mişcăr i agrare reacţ ionare. V o t u l o b ş t e s c a dat superiori tatea n u m e r i c ă m a s e l o r rurale şi a des­chis un c î m p vast p ropagande i reacţ ionare, care e în p r e z e n t o forţă culturală zdrobi toare , fără rival. In ase­menea împrejurări istorice a îndrepta muncitorimea im­

an fi căutat adîncile forţe sociale care au impus transformarea, ei ar fi înţeles că tinerimea liberală de la 48 a fost numai ex-primătoarea şi mijlocitoarea acestor forţe», (Op. cit., p. 34). Cu alte cuvinte, întîi apare «Junimea» şi constată că nu era «nici pomeneală» de forţele sociale care să impună- transfor­marea societăţii noastre, apoi se arată şi Marx, afirmînd că totuşi această transformare n-a fost decît expresia unor ase­menea forţe'

Şi dacă de acest fel este ştiinţa maestrului, oricine poate să-şi închipuie cam de ce natură este ştiinţa elevilor săi. Ceea ce se scrie la noi în numele concepţiei materialiste a istoriei, poartă. în genere aceeaşi notă: năzuinţa îndărătnică, de a in­venta cu orice preţ miraculoasa «luptă de clasă», cheia magi­că menită a dezlega toate tainele vieţii noastre sociale, politice şi culturale. Ce factori sociali sînt puşi în luptă, ce lămurire li se dă, aceasta e o chestie secundară: partea esenţială este să iasă «interesele de clasă». Şi atunci vine şi poza de trium­fătoare superioritate faţă de restul scriitorilor sociologici, care nu sînt în stare să mînuiască magicele formule. Acelaşi for­malism sterp, ce caracterizează întreaga noastră cultură, alcă­tuieşte şi caracterul socialismului nostru.

1 Caracterul socialismului român, în cadrul economiei ro­mâne actuale, este cercetat mai amănunţit în studiul nostru: «Socialism reacţionar şi socialism revoluţionar»,' care va apă­rea.

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române ' 275

potriva burgheziei înseamnă a mina apă pe moara reac-ţiunii. Pr intr-o asemenea mişcare se p r i m e j d u i e ş t e dezvol tarea capital i smului r o m â n şi se surpă temel ia reală pe care t r e b u i e să se dezvo l te vi i toarea m i ş c a r e

munci torească . In tot decursul revoluţ i i lor b u r g h e z e din Franţa, de

la 1789 pînă la 1848, m u n c i t o r i m e a luptă m e r e u u m ă r la u m ă r cu b u r g h e z i a : ea se c o b o a r ă în stradă ş i c î ş -tigă bătăli i le r e v o l u ţ i o n a r e cu s îngele ei. Căci o a m e n i i t recutului nu sînt n u m a i duşmani i burghezie i , ci ş i ai m u n c i t o r i m i i : e i v o r să întoarcă roata v r e m i i înapoi , împotriva capital ismului, nu peste capital ism. A b i a de la 1848 s~a putut af i rma m u n c i t o r i m e a ca o forţă n e a -tîrnată, cu propr i i l e e i ţeluri revo luţ ionare . Sosise v r e ­m e a ; burghez ia era depl in f o r m a t ă : de atunci m u n c i ­t o r i m e a putea pr iv i spre v i i torul e i p ropr iu , căci c a ­riera revoluţ ionară a burghezie i aparţ inea trecutului .

D a r î n R o m â n i a u n asemenea m o m e n t n u n u m a i că n-a sosit, ci se arată încă departe în vi i tor . B u r g h e ­zia noastră se află abia în f o r m a r e şi t rebuie să lupte pentru existenţă cu m a s e l e reacţ ionare, care au de partea lor forţa n u m e r i c ă şi a tmosfera sufletească prielnică. In acest conf l ic t a l burghez ie i cu o a m e n i i trecutului, s o ­cial ismul nostru «ş t i inţ i f ic», ca ş i mişcarea m u n c i t o ­rească, se îndreaptă î m p o t r i v a celei dintîi, cu v ă d i t e simpatii pentru cei d i n u r m ă . O mişcare ^ce nu ar avea numai n u m e l e , ci şi spiritul socialist, ar lua o at i tudine diametral opusă.

In R o m â n i a , c a p i t a l i s m u l încă nu şi-a încheiat cariera sa r e v o l u ţ i o n a r ă : revoluţ ia e c o n o m i c ă se află în curs, .'ivînd c e l e m a i f rumoase perspect ive, revoluţ ia suf letelor însă nu dă s e m n e că v r e a să înceapă. D a r pe temel i i le Unui capital i sm în proces de formaţ ie ş i cu caracter r e ­voluţionar, un proletar iat urmăr ind ţeluri le sale r e v o ­luţionare propr i i e un nonsens : o astfel de at i tudine revoluţ ionară ascunde de fapt o reacţ iune. Fiecare fază.

i d e evo luţ ie are p r o b l e m e l e e i propri i de rezolvat . Şi pro-, b lemele care se r idică R o m â n i e i în actuala ei fază de dezvol tare sînt de natură revoluţ ionară burgheză, nu revoluţionară proletară.

276 Şt. Zeletin

c) Valoarea şi sensul culturii române reacţionare

9. Reaeţiunea română, în deosebitele ei curente,, a repurtat o desăvîrşită izbîndă. Nu există la noi un cu- j rent de idei burghez: spiritul public a căzut cu totul sub stăpînirea reacţiunii. Aceasta e ceea ce dă nota pre­dominantă culturii române în era de prefacere burgheză. Numească-se această perioadă culturală era spiritului critic, ori mai bine era Junimii, care a dat culturii noas­tre pecetea ei proprie; sub orice denumire s-ar adopta, se ascunde acelaşi cuprins: predominarea spiritului .re-ş acţionar în gîndirea românească. ;

Evoluţia societăţii noastre moderne înfăţişează ur­mătoarea privelişte caracteristică: jos, un substrat eco­nomic ce, a păşit vertiginos înainte; sus, un factor spi­ritual care a rămas cu totul îndărăt; activitatea burghe­ziei a forţat cel dintîi factor mereu spre viitor, îh vreme ce activitatea reacţiunii a ţinut cu tenacitate pe cel din urmă în Ioc. Şi aşa societatea noastră se alcătuieşte în prezent din două pături suprapuse, perfect duşmane: o structură economică socială modernă şi un spirit public medieval, concretizat într-o serie de curente culturale reacţionare.

Am urmărit pe rînd, în cercetările noastre, aceste două serii de evoluţie; în primele trei studii am urmă­rit de aproape procesul de dezvoltare al capitalismului, spre a cerceta în ultimele două substratul social al evo­luţiei culturale. Acum putem confrunta cele două şerif de evoluţie, spre a trage încheierile.

Dacă adoptăm o denumire consfinţită printr-o veche întrebuinţare, dar neexactă din punct de vedere ştiin­ţific, putem vorbi de o adevărată . luptă între spirit şi materie: între cultură şi orînduirea noastră economică-socială. Întreaga noastră mişcare culturală este o ma-r şină de fabricat duşmani ai ordinii sociale existente, şi această tragedie a luptei între vechiul spirit şi noul să mediu social alcătuieşte Caracteristica actualei faze a evoluţiei noastre sociale. în această ciocnire a două lumi-' Spiritul, asupra căruia se revarsă o , aureolă străvech de sfinţenie, apără o cauză pierdută: el nu e solia vii torului, ci ecoul trecutului; scopul său este un non sens: el vrea să tîrască ordinea socială îndărăt, în lo

V. Reaeţiunea împotriva burgheziei române 277

să forţeze evoluţia sufletească înainte, spre a stabili acea armonie între realitatea internă şi formele externe pe care o visează şi în numele căreia luptă.

Nu mai încape deci nici o îndoială: burghezia româ­nă a suferit pe teren cultural o înfrîngere desăvîrşită. Dar poate nu e potrivit a vorbi nici de o înfrîngere. Căci acest cuvînt lasă a se înţelege că burghezia noastră ar fi încercat să lupte pentru cultură şi nu a izbutit. în rea­litate, nu numai că noua noastră pătură conducătoare nu s-a apropiat de cultura naţională, ci pînă în prezent ea nici nu a dat semne că a priceput nevoia de a porni o luptă culturală. Burghezia română a fost absorbită cu desăvîrşire de problemele vieţii practice, care erau cele mai grabnice şi mai apăsătoare. Dar în vreme ce ea crea pe de o parte valori materiale, reaeţiunea crea de cealaltă parte valori sufleteşti. Şi aşa se face că so­cietatea română-modernă se înfăţişează' ca o uriaşă ma­şină moartă, fără suflet propriu şi' fără o cultură 'cores­punzătoare, izvorîtă din acest suflet. E marea lipsă care se simte in toate aşezămintele burgheziei noastre1.

10. Cu toată această victorie deplină pe care au re­purtat-o curentele culturii noastre reacţionare, ele sînt totuşi de aşa natură, că nu pot suferi nici proba celui mai uşor examen ştiinţific: toate se reduc Ia un forma­lism de împrumut, care în ţările de origine are un Ou-prins corespunzător, căruia însă reaeţiunea română a fost nedestoinică să-i dea un sens. în adevăr, ce impută aceste curente reacţionare burgheziei române? Că aceas­ta a călcat continuitatea istorică, a nesocotit condiţiile noastre sociale reale, că tinde a ne duce ţara într-o di­recţie potrivnică nevoilor noastre proprii. Deci reaeţi­unea noastră, în toate deosebitele ei curente, protes­tează în numele spiritului istoric: aşa a făcut peste tot reaeţiunea împotriva burgheziei şi aşa era firesc să facă şi a noastră Pretutindeni s-a imputat burgheziei că' pro­cedarea ei este «neistorică», că ea şi-a clădit ordinea socială pe lipsa respectului faţă de trecut.

1 Despre armata română observă cu bun temei d I N [orgi că ceea ce ea a făcut atît în 1 8 7 7 , cît şi 1 9 1 6 - H»l/t. •.<• ,i i i n reşte numai instinctului, nu pregătirii sufleteşti. tutorii matei româneşti, I I , 2 2 0 .

278 Şt. Zeletin

Aceasta este însă n u m a i o at i tudine negat ivă. A i z ­but i t reacţ iunea r o m â n ă să dea f o r m u l e i sale i s tor ice ş i un cupr ins poz i t iv , să t raducă spiri tul i s tor ic în fapt? A n i putut constata în decursu l cercetări i noastre că n ic i u n u l - d i n curente le reacţ ionare -— nici acel învel i ş m a r ­x i s t — n-a fost în stare să prefacă pr inc ip iu l c o n t i n u i ­tăţii în m e t o d ă de c e r c e t a r e ' ştiinţifică. A f i r m a r e a aces­t u i pr incipiu r ă m î n e în reacţ iunea r o m â n ă o s implă f rază : în l o c ca el să f ie pre făcut într-un m i j l o c de a c e r c e t a ş i în ţe lege evo luţ ia realităţii sociale, e l este î n ­trebuinţat ca o a r m ă de luptă, ca un m i j l o c de a c o n t r a ­ataca pe adversarul învingător . -

A ş a d a r reacţ iunea r o m â n ă n-a putut crea culturi i noas t re temel ia istorică pe care se î n d r u m e a z ă în era b u r g h e z ă cultura naţională a or icărei ţări. A c e a c o n ­v i n g e r e care alcătuieşte m i e z u l însuşi a ceea ce n u m i m spiri t i s tor ic : a n u m e , că e v o l u ţ i a o m e n i r i i e o serie de faze succes ive , f iecare d i n acestea f i ind un inel necesar-în dezvol tarea întregului — această credinţă nu n u m a i n-a intrat în mental i tatea noastră obştească, dar l ipseşte in mişcarea noastră culturală cu desăvîrşire. Reacţ iunea r o m â n ă nu şi-a împl ini t mis iunea pozi t ivă; sub aparen­ţe le u n u i f o r m a l i s m istoric, ea e încă to t atît de neistorică pe cî t este b u r g h e z i a însăşi.

D a r nu e n u m a i atît: p r i n însăşi Condiţiile în care s-a născut cu l tura r o m â n ă , ea t rebuia să a jungă a de-'1

f o r m a chiar ş i sensul ştiinţei. Constatarea de fapt de la c a r e pleacă toate curente le de reacţ iune este aceeaşi : nepot r iv i rea între f o n d u l nost ru suf letesc ş i o rd inea soc ia lă ; ce l dintî i e agrar rural, cea d i n u r m ă e bur-, gheză m o d e r n ă . A c e a s t ă chest iune a fost dezvol ta tă de'; apostol i i reacţ iuni i în c h i p neobos i t , cu un m a r e l u x de| a m ă n u n t e s i g l u m e de t o t fe lu l : e în natura subiectului.--

C u r e n t e l e reacţ iuni i noastre p leacă a n u m e de la su­fletul r o m â n ca c e v a dat, cristalizat în f o r m e def init ive ş i se năpustesc î m p o t r i v a societăţi i m o d e r n e , care-1 c o n ­trazice. E l e defă imează această societate, o în josesc, q înfăţişează ca un p r o g r e s fals, un lustru, o spoială, u i m i m e t i s m , şi încearcă să d o v e d e a s c ă că dacă societatea noast ră s-ar în toarce înapoi , la n i v e l u l suf letului mei dieval, atunci, abia a t u n c i R o m â n i a ar intra p e calea p r o g r e s u l u i real. Ast fe l curente le reacţ iuni i noastre nJH

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române 279

zuiese, c u m am zis, să întoarcă l u m e a îndărăt, în l o c să î n d r u m e z e sufletul înainte. De aici se v e d e cu p e r f e c t ă l i m p e z i m e caracterul curat neşt i inţi f ic a l culturi i n o a s ­t r e : la ea ştiinţa nu e un mijloc de cunoaştere, ci o armă de atac; d e o s e b i t e l e f o r m u l e pe c a r e ea le a d u c e d i n străinătate ş i le prezintă p u b l i c u l u i nost ru ca « ş t i i n ţ ă » s în t întrebuinţate în fapt î m p o t r i v a sensulu i . rea l a l ştiinţei.

Să l u ă m de pi ldă p r i n c i p i u l continuităţi i , care stă la baza întregii noastre reacţiuni. In ştiinţa străină acest pr in icp iu e x p r i m ă o atitudine a spiritului faţă de fapte şi slujeşte ca m i j l o c de a le c e r c e t a şi a le înţe lege. El c e r e a n u m e ca faptele să fie d e d u s e u n u l d in altul, ca o înlănţuire neîntreruptă de cauze şi efecte, aşa că s u c c e s i u n e a lor să f o r m e z e o serie continuă: o e v o l u ţ i e . D a r în cultura noastră acest p r i n c i p i u are ro lu l u n u i b a s t o n cu care reacţ iunea loveş te n e c o n t e n i t b u r g h e z i a în frunte, de c î te ori aceasta v rea să se mişte-şi să l u ­c r e z e . A t u n c i reacţ ionari i se năpustesc cu acuzaţia te­r ib i lă -ă reprezentanţ i i burghez ie i s farmă legătura în­t re t recut şi prezent, d e c i rup continuitatea i s torică. Cu alte cuvinte, e i p r e f a c aici continuitatea i s tor ică într-o entitate absolută şi c e r b u r g h e z i e i să se proster­n e z e în faţa e i cu s m e r e n i a datorată « a d e v ă r u l u i » ştiin­ţei. In m i n t e a lor, trăită departe de cercetarea acră a faptelor, o s i m p l ă abstracţie d e v i n e o formidabi lă rea­litate pe care ei o năpustesc î m p o t r i v a realităţii însăşi f i indcă aceasta nu le p lace.

în aceiaşi fel s-a văzut c u m f o r m u l a marxistă, c a r e este o unealtă de cercetare a faptelor, se preface la G h e r e a într-un m i j l o c de -a j u d e c a faptele, a le oshv l i şi — dacă e cu put inţă — a le z d r o b i sub greutatea di l preţu lu i său de reprezentant al «ş t i inţe i» . Recordul însă în această pr iv inţă îl at inge n e î n d o i e l n i c popOl i

nismul . El p u n e în fruntea argumentăr i lor sale CorilUlI I genera lă : nicăieri şi n ic iodată n u s-a născuI o Inii m a r e fără p ie ţe e x t e f n e — şi apoi, de la i ţ ime, se p o r n e ş t e cu a ş a ' v i g o a i v fi noastre naţ ionale — care nu-i p a i e .1

m u l e i — încît sub loviturii*' salo siiiiihTH |,î r ă m î n e dintr-însa decî t cîteva |nlnli • 1 ll lltli

280 Şt. Zelet in

Şi aşa se înt împlă cu toate f o r m u l e l e abstracte pe c a r e reacţ iunea le c u l e g e din ştiinţa străină. D i n s i m p l e abstracţii scoase d in fapte, s luj ind ca m i j l o c de a c e r ­ceta faptele ş i av înd valabi l i tate n u m a i atît cit se d o - , v e d e s e c o n f o r m e ou faptele, reacţ ionari i l e p r e f a c în realităţi absolute, spre a c o m b a t e apoi cu e le fapte le c e n u l e c o n v i n . S e poate lesne î n c h i p u i n e d u m e r i r e a acestor teoret icieni, c î n d le-a fost dat să trăiască, şi să v a d ă că realităţile pe care ei îşi î n c h i p u i a u că le-au d e s ­fiinţat de m u l t de la înă l ţ imea augustă a «ş t i inţe i» , nu n u m a i că nu şi-au dat obştescul sfîrşit, dar se d e z v o l t ă în p roporţ i i din ce în ce mai i m p u n ă t o a r e . A ş a t r e b u i e să se înt împle or icu i nu e în stare să-şi dea seama că f o r m u l e l e ştiinţei nu au rostul de a u c i d e cu e le rea­litatea — atunci c î n d aceasta nu-ţi stă la in imă — ci de a o înţelege, or icare ar fi sent imentul pe c a r e ea ţi-î insuflă.

R e i e s e din cele zise că reacţ iunea r o m â n ă , d in n e ­v o i a de a găsi un m i j l o c de luptă î m p o t r i v a burghez ie i , a fost silită să falsifice în acest s c o p ştiinţa: ea a p r e -făcut-o într-o armă cu care-şi atacă duşmanii . N e f i i n d în măsură să uc idă burghez ia cu tunul, reacţ iunea r o ­m â n ă s-a încercat s-o uc idă cu «ş t i inţa»; astfel, în l o c să pornească la luptă cu platoşă ş i lance, reacţ ionar i i p o r n e s c cu « a d e v ă r u r i ş t i inţ i f ice» ş i aceste asalturi t e o ­ret ice î m p o t r i v a revo luţ ionar i lor burghez i sînt tot c e e a , ce a v e m noi, în a d o u a jumătate a veaculu i din u r m ă , d r e p t cultură. Am n u m i t acest t i m p era spiritului critic­ii p u t e m n u m i totodată şi era formalismului ştiinţific de împrumut.

11. Era f iresc ca reacţ iunea r o m â n ă să î n c e r c e a l u a în concepţ ia , artei aceeaşi at i tudine ca ş i în c o n c e p ţ i a şti inţei: ea ex t inde la o p e r e l e de artă at i tudinea s e n ­t imenta lă judecătorească pe care o are faţă de f e n o m e ­n e l e sociale; pe unele, ca ş i pe altele, le j u d e c ă în p u ­terea u n o r f o r m u l e abstracte ş i l e . r e s p i n g e d,acă nu c o ­r e s p u n d s c o p u r i l o r ei. Cu un cuvînt , c o n c e p ţ i a artei apare în reacţ iunea r o m â n ă tot ca o armă de luptă pen­tru scopuri sociale', ca şi c o n c e p ţ i a ştiinţei. Estetica, ce se întemeiază pe această cale, ia tot n u m e l e de « ş t i i n ­ţ i f ică» , lucru firesc, de v r e m e ce reacţ ionari i r o m â n i au

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române 281

încredinţarea s inceră că lupta lor î m p o t r i v a burghez ie i e întreprinsă pe b a z e ştiinţifice.

D a r se. c u v i n e s ă o b s e r v ă m d e l a început , c ă această tendinţă de a falsifica noţ iunea de artă nu este generală în curente le noastre reacţ ionare ş i chiar a c o l o u n d e se pronunţă, ea nu e dusă în m o d c o n s e c v e n t pînă la c a ­păt, c i are un caracter destul de şovăi tor . Nic i u n u l d int re aceşti teoret ic ieni ai artei nu se încumetează să declare pe faţă că artistul ar t rebui să urmărească în creaţ i i le sale un a n u m i t ' s c o p social ; e i r e c u n o s c natura spontană a creaţiei artistice, dar îşi r e z e r v ă dreptu l de a decreta o p e r a de artă ca nefolos i toare, ant isocia lă s a u chiar imorală, atunci c î n d e a n u c o r e s p u n d e v e d e ­r i lor l o r sociale. A c e a s t ă estet ică «ş t i inţ i f ică» se m ă r ­gineşte dec i a da un s implu aver t i sment artiştilor că ei v o r f i scoşi în afară de cadrul societăţi i dacă nu v o r b i n e v o i a se c o n f o r m a scopur i lor ei p r o p r i i ; ea nu î n ­drăzneşte însă să p r o c e d e z e cu o egală doză de c o n s e c ­v e n ţ ă şi onestitate . intelectuală şi să o b l i g e pe artişti în. c h i p ^ făţiş de a se p u n e în s lu jba s c o p u l u i ci social .

P r i c i n a acestui fapt e l i m p e d e : reacţ iunea nu a n u ­mărat în r înduri le c r e d i n c i o ş i l o r e i nici un. cercetător ştiinţific, în s c h i m b toţi au fost sau talente artistice, sau t e m p e r a m e n t e artistice. Ei au pr ins în m o d intui t iv natura reală a artei şi au s imţit repuls ie de a o s u p u n e la scopur i . î n d e o s e b i , acesta e cazul « J u n i m i i » , c e r c u l ce a strîns ce le m a i strălucite forţe artistice din întreaga noastră mişcare reacţ ionară. P e n t r u junimişt i , creaţia artistică e impersonală , opera de artă trebuie c o n s i ­derată în sine, în afară de or ice s c o p 1 . Tendinţa ie a i n t r o d u c e în cons iderarea artei m o t i v e sociale apare ab ia în curente le de m a i pe u r m ă : ea se' p r o n u n ţ ă în naţ ional i sm, se accentuează în socia l i sm şi ia o f o r m ă d e grotească e x a g e r a r e în. p o p o r a n i s m . T o a t e aceste c u ­rente stabilesc o formulă, un cri ter iu socia l de aprec ie re a va lor i i o p e r e l o r de artă. A c e s t cr i ter iu de judecată e, la c e L d i n t î i , iubirea pent ru viaţa ş i firea ţăranului, la

1 «Junimea» se călăuzeşte în judecarea operelor de artă de principii estetice, nu de consideraţii sociale; ea vrea să sta­bilească valoarea lor artistică, nu valoarea socială.

282 Şt. Zeletin

c e l de-al doilea, « idea lur i le socia le», la cel d in u r m ă o b l i ­gaţia de a plăti nu ştiu ce « d a t o r i e » pe care inte lectual i i ar f i contractat-o faţă de clasa ţărănească 1 . D a c ă o p e r a de artă nu c o r e s p u n d e acestor formule , atunci t e o r e ­t ic ianul poate cel m u l t să recunoască că artistul are ta­lent; dar acest talent i se pare nefolos i tor , creaţi i le sa le p o t r i v n i c e intersului societăţii ş i mora le i .

A i c i t rebuie să res t r îngem încă o dată cadrul c o n ­sideraţ i i lor noastre ş i să î n v e d e r ă m că. n u m a i c e l e d o u ă •din u r m ă c u r e n t e — socia l i smul şi p o p o r a n i s m u l — au avut pretenţia de a în temeia o estetică «ş t i inţ i f ică» . D a r această estetică are tot atît de puţ in de împărţ i t cu şti­inţa pe cit au în g e n e r e toate f o r m u l e l e reacţiunii n o a s ­tre. Ştiinţa nu judecă, c i constată; nu apreciază, c i e x ­pl ică; nu stabileşte valori, ci cercetează cauze. Estetica cu adevărat ştiinţifică nu poate să se degradeze p r e -făcîndu-se într-o. unealtă de luptă socială ş i pol i t ică, ci t rebuie să rămînă, ca o r i c e discipl ină ştiinţifică, un m i j ­l o c de a cunoaşte, a cerceta şi a lămur i o p e r e l e de artă..

Pe lîngă această anomal ie în c o n c e p ţ i a generală, e s ­tet ica noastră, ce s-a n u m i t pe ea însăşi ştiinţifică^ m a i are şi pe aceea specială, de a se deda unui apostolat al idea lur i lor în n u m e l e unei doctr ine ce nu vrea să ş t ie n i m i c de idea l 2 şi de a lua faţă de f e n o m e n e o at i tudine sent imenta lă finalistă pe baza unei teori i soc ia le ce e x ­c l u d e ideea or icărui s c o p în_cercetarea faptelor. D e alt­fel, e îngăduit a ne e x p r i m a aici părerea că dacă s o c i a ­l i smul r o m â n nu s-ar f i prea rătăcit în ţ inutul n e b u l o s al idealuri lor, ci" şi-ar fi dat silinţa de a cerceta s o b r u

. • Pentru concepţia socialistă a artei, vezi. C. Dobrogean u-Gherea, Studii critice, îndeosebi articolele Personalitatea şi mo­rala ' în artă (voi. II) şi Tendenţionismul şi tezismul . în artă (voi. I). Pentru concepţia poporanistă, vezi îndeosebi G. Ibrăi-leanu, Poporanismul „Curentul Nou", anul I, no. 3) şi Morala în artă („Viaţa Românească" 1906, voi. I, p. 306). Ideea obliga­ţiei intelectualilor faţă de ţărănime, pe care o aduce popora­nismul din Rusia, exprimă o atitudine de agrarian faţă de societatea burgheză; numai în vechiul regim raporturile so­ciale se bazau pe obligaţii; în societatea burgheză ele se,bazează de schimb, care exclud ideea oricărei obligaţii.

2 «Ei (proletarii) nu au de realizat vreun ideal, ci numai de desprins elementele societăţii noi, pe care vechea societate le poartă ea însăşi în sîn». K. Marx, La commune de Paris,

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române 283

şi m o d e s t realitatea noastră socială, s-ar afla în p r e z e n t î n d r u m a t p e căi m a i ' b u n e .

12. Reiese din cele de mai sus că reacţ iunea r o m â n ă , deş i şi-a î n c e p u t act iv i tatea în n u m e l e ştiinţei, nu are în fapt n i m i c c o m u n cu scopur i l e acesteia. Ea e mai c u -r înd o s implă propagandă politică, întreprinsă c u a ju­t o r u l unei serii de f o r m u l e ştiinţifice. Pe această cale r e a c ­ţ iunea r o m â n ă a căutat să încredinţeze pub l icu l n o s ­tru cul t că societatea r o m â n ă m o d e r n ă contraz ice c o n d i ­ţii le noastre i s tor ice reale şi că autori i ei sînt s tăpînitori fără drept : conc luz i i l e pol i t ice se i m p u n de la sine.

P înă ia in t roducerea votului obştesc, această act i­vi tate se mărgineşte în c h i p firesc n u m a i la oraşe şi a ici înrîurirea ei n-a întî lnit nici o stavilă. In prezent, î n ­treaga noastră m i ş c a r e culturală, ca şi întreg învâţămîn-tul publ ic , stă sub influenţa copleş i toare a ideo log ie i reacţ ionare . De c u m intră în şcoală ş i p înă c înd iese în societate, tânărul r o m â n aude acelaşi lucru de lâ p r o ­fesorii, poeţi i, criticii? literaţii, -gînditori i pe care-i. as­cul tă -sau / ci teşte: că la noi totul e lustru fără nici o bază reala şi că cei ce ne-au dăruit o asemenea falsă civi l izaţ ie sînt nişte străini' de n e a m u l nostru, al cărui g e n i u n-au fost în măsură să-1 pr iceapă. Şi aşa r o m â n u l iese din maşina educaţ ie i oficiale ca d u ş m a n hotărît al b u r " h e z j e i sale naţ ionale. Şi dacă burghezia ar fi în a d e ­v ă r > mină de o a m e n i fără nici o legătură cu ţara n o a s ­tră» acesi fapt n-ar avea nici o însemnătate. Dar am arătat pe larg şi o r i c e soc io log înţe lege lesne acest lu­

cru, că la noi ca în or icare altă societate m o d e r n ă , soarta ţării se identifică cu soarta burghezie i ei naţ ionale : d e z ­voltarea capital ismului înseamnă creşterea forţei şi a v u ­ţiei naţionale, înnăbuşirea capital ismului ar însenina în­drumarea către mizer ie s i barbarie. Reacţ iunea r o m â n ă ,

' în t rebuinţ înd copleş i toarea ei influenţă culturală spre a îndrepta generaţi i le t inere împotr iva burgheziei , lucorază î m p o t r i v a viitorului ţării, pe care e de bună credinţă că o serveşte

De la in t roducerea votului obştesc ideolog ia r e a c ­ţionară, care a cucer i t oraşele, t inde să invadeze şi sa­tele. Ţ ă r ă n i m e a are-în sfîrşit pr i le jul să se împărtăşească d i n b ine facer i le cul tur i i noastre : ea d e s c o p e r ă de la s o -

284 Şt. Zeletin

Iii ce p o r n e s c în p r o p a g a n d ă la sate că tot ce s-a f ă c u t la n o i e o spoială, că stăpînitori i noştr i s înt niş te străini c a r e n-aii înţeles n ic iodată n e v o i l e ţării, că toată c o ­m e d i a civi l izaţiei noast re e întreţinută d i n sudoarea ţă­rănimi i , de ale cărei sufer inţe nu se îngri jeşte n i m e n e a — şi toate celelate adevărur i « ş t i in ţ i f ice» ale cul tur i i noast re .

D a r încă o î m p r e j u r a r e v i n e să lărgească a c u m t e ­r e n u l de influenţă a l ideo log ie i r e a c ţ i o n a r e : f racţ iuni le b u r g h e z e , îndepărtate de la c o n d u c e r e a statului, se p r e ­g ă t e s c de luptă î m p o t r i v a acele i fracţiuni a o l igarhie i f inanciare care a uzurpat puterea pol i t ică în fo losul ei e x c l u s i v ; ş i în aces t , s c o p idei le reacţ iuni i noastre ser­v e s c ca o minunată p l a t f o r m ă : ceea ce a făcut o l igarh ia p î n ă a c u m e s implă spoială; un p r o g r e s real r ă m î n e a fi realizat abia de a c u m înainte — de alţii. E de a j u n s a amint i fe lul de luptă al unei fracţiuni arde lene î m ­p o t r i v a c o n d u c e r i i v e c h i u l u i Regat .

S-ar putea dec i ca în v i i torul apropiat să f i m m a r ­tori m a i eur înd la o lărgire a ideo log ie i reacţ ionare, d e c î t la o slăbire a ei. D a r ni se pare că acesta va fi c î n t u l l e b e d e i : capita l i smul nostru a luat o dezvol tare prea i m ­p u n ă t o a r e spre a ~nu dezminţ i pr in fapt p e s i m i s m u l r e a c ­ţiunii .

13. Invazia comer ţu lu i într-o ţară agricolă a f e r ­m e n t u l r e v o l u ţ i o n a r ş i d izolvant d i n c a r e se nasc pes te" to t societăţi le b u r g h e z e : acesta e p u n c t u l de v e d e r e S i n c a r e am încercat a l ămur i procesu l de naştere al s o c i e ­tăţii r o m â n e m o d e r n e . Dar acesta invaz ie a neguţătorului s trăin şi revoluţ ionar în viaţa patriarhală a unei ţări agr ico le p r o v o a c ă o v io lentă î m p o t r i v i r e atît a v e c h i l o r c lase agrare, cît şi î n genere a sufletului rural. Se naşte a tunci o stare sufletească generală care prezintă u r ­m ă t o a r e l e două însuşir i : a) una negativă, ş i a n u m e ura î m p o t r i v ă negoţului şi în genere a or icărei averi strînse d in negoţ , a semenea averi apar ca rezultatul une i în-, şelari, al unei exploatăr i , ş i nu ca r o d al unei m u n c i c inst i te ; b) o însuşire pozit ivă, a n u m e c o m p ă t i m i r e a faţă de ţăran: acesta apare c a ' s i n g u r u l p r o d u c ă t o r , d i n s u d o a r e a căruia se strîng t o a t e averi le, în v r e m e ce o r ă ­şenii trăiesc în belşug şi risipă.

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române 285

Aceas tă stare sufletească a fost genera lă î n ' E u r o p a pr in v e a c u l X V I — X V I I , adică î n acea per ioadă d e p r e ­facere b u r g h e z ă a A p u s u l u i în care R o m â n i a se află abia în t impul de faţă1. Se făcea ş i pe a tunci socia l i sm, se înţelege, un socia l i sm ieşit d in starea, sufletească a v r e m i i : respir înd ură î m p o t r i v a averi i din negoţ, p ă ­truns de s impat ie faţă de ţărănime, cer înd egalitate p e n t r u toată l u m e a : toţi să m u n c e a s c ă d e o p o t r i v ă ş i să c o n s u m e deopotr ivă , nu ţăranii să a sude ş i orăşenii să risipească. O întreagă literatură de n u m e r o a s e c o n ­strucţii social iste de acest fel s-a născut în ace le v r e m u r i . U n a din ce le mai citite a fost U t o p i a lui M o r u s 2 .

R o m â n i a , care t rece în prezent printr-o pre facere analoagă cu aceea a statelor apusene din per ioada a m i n ­tită, are în c h i p f iresc ş i un spirit p u b l i c ana log : ră-suf l înd ură î m p o t r i v a « a f a c e r i l o r » , a negoţului , şi dra­goste pentru ţărănime. D i n acest m i e z sufletesc şi-au luat naştere şi în această atmosferă sufletească s-au răspîndit toate curente le culturii noastre reacţ ionare . Aceas ta e t o c m a i ceea ce exp l ică i z b î n d a lor atît de u ş o a r ă : n i m e n e a nu s-a g îndit să e x a m i n e z e pretenţ i i le l o r ştiinţifice; a fost de ajuns că f iecare-găsea în ele m o ­dul său p r o p r i u de a g î n d i şi simţi, spre a le îmbrăţişa

cu însufleţire. Îndeosebi , social ismul care se face la n o i astă.d seamănă ca d o u ă picături de apa ou acel care se făcea în A p u s în v e a c u l X V I . Lăsînd la o parte f r a z e o l o ­g i a de î m p r u m u t ş i p r iv ind esenţa sa, social ismul r o m â n se descoperă ca aceeaşi expres ie a urii î m p o t r i v a o r ă ş e -n i m i i r is ipitoare şi a compăt imir i i pentru ţărănimea m u n ­ci toare, apăsată şi săracă, pe care o găs im în construcţ i i le u t o p i c e de la începutur i le t impuri lor m o d e r n e . De altfel e şl f i resc faptul că dintr-un m e d i u social analog şi o a t m o s ­feră sufletească analoagă trebuia să iasă şi un p r o d u s sp i-

1 «Straturile largi ale poporului mărturiseau o hotărîtă- ne­încredere faţă de noua gîndire şi gospodărie individuală capi­talistă; ele rămîneau credincioase ideii economice creştine: mun­ca timpului părea mai divină decît negoţul...

Ţăranii, aşa se spunea, cultivă şi strîng binecuvîntarea Domnului, şi- chiar boierimea este slăvită, fiindcă are această nobilă şi cinstită hrană». R. Kötzschke, Deutsche Wirtschafts­geschichte bis zum 17. Jahrhundert, p. 172.

'£ Op. cit, p. 174—175.

286 Şt. Zeletin

r i tual analog. At î t de pronunţat este în socia l i smul r o m â n sent imenta l i smul rural, ca şi incapacitatea de a în ţe lege societatea noastră m o d e r n ă , încî t nu e nici o îndoia lă că acest socia l i sm nu-şi mer i tă n u m e l e , c i t rebuie clasat a c o l o unde- i este l o c u l adevărat : alături de curente le reacţ ionare .

14. î n s e a m n ă o a r e ce le zise, că sufletul r o m â n de azi nu are în e l n ic i un e l e m e n t de i d e o l o g i e b u r g h e z ă ? Nu am putea afirma acest l u c r u fără a cădea în c o n t r a ­z i c e r e cu faptele. D e s i g u r că studii le p s i h o l o g i c e ale r e -acţ iuni i au p u s în l u m i n ă n u m a i e l e m e n t e l e agrare a le suf letului nostru, nef i ind în măsură să d e s c o p e r e e l e ­m e n t e l e b u r g h e z e ; dar acestea există. A m arătat î n a c e a ­stă lucrare procesu l lent de dezvol tare a unei i d e o l o g i i b u r g h e z e r o m â n e , care şi-a găsit expres ia în d e o s e b i t e l e faze ale idealului naţional. în fapt, acest ideal nu e x p r i m ă a l t c e v a decî t n e v o i l e capi ta l i smului nostru, aspiraţi i le b u r g h e z i e i r o m â n e naţionale, din care şi-au luat fi inţă u l t i m e l e d o u ă războaie . Dar ideolog ia noastră burgheză a rămas pînă în prezent e c o u l unei tendinţe vagi, nu a d e ­v e n i t încă o stare sufletească l i m p e d e : ea a putut fi n u m a i p î r g h i e subconşt ientă de acţiune, nu însă ş i p r i n c i p i u c la r de g îndire . A c e s t din u r m ă rol au rămas 'să-1 j o a c e e l e m e n t e l e noastre sufleteşti rurale, v e c h i , c lare, b i n e def ini te .

D e aici această a n o m a l i e î n care n e af lăm n o i astăzi : n o i l u c r ă m ca b u r g h e z i ş i g î n d i m ca medieva l i ; cu p i ­c i o a r e l e a m ajuns î n e v u l m o d e r n , c u c a p u l a m r ă m a s în evul m e d i u ; de aceea întreaga noastră cultură are ros tu l de a ne caricaturiza pe n o i . înş ine : noi î n c e r c ă m să ' î n ţ e l e g e m aspiraţii le noastre b u r g h e z e p r i n m e n t a ­litatea noastră m e d i e v a l ă ; dar c u m acest, l u c r u e cu n e ­putinţă, nu ne mai rămîne decît să n ă p u s t i m g îndi rea noastră î m p o t r i v a faptelor noastre, să b a t j o c o r i m pe c e l e d i n u r m ă prun p r o d u s e l e cele i dintîi — să le « c r i t i c ă m » . Cultura noastră reacţionară, sau « c r i t i c ă » , e tocmai răz­vrăt i rea e l e m e n t e l o r m e d i e v a l e ale sufletului nost ru î m p o t r i v a orînduiri i b u r g h e z e , impusă de invazia c a ­pi ta l i smului străin în viaţa noastră patriarhală.

Se înţe lege din ce le zise că nu se poate aştepta în R o m â n i a o cultură n o u ă decî t atunci c î n d sub pres iunea revoluţiei economice, care este încă în curs, se va p u ­tea îndepl in i la noi şi o revoluţie sufletească. A c e a s t ă

V. Reacţiunea împotriva burgheziei române 287

n o u ă revoluţ ie , c a r e r ă m î n e fapta v i i torului , va sta în răsturnarea i d e o l o g i e i rurale de că t re c e a b u r g h e z ă , adică: despr inderea l i m p e d e , dep l in conş t ientă a e le­m e n t e l o r b u r g h e z e ale sufletului nost ru ş i pre facerea l o r în p r i n c i p i u de g îndi re ş i t emel ie a edi f ic iu lui c u l ­turii, în cest c h i p d i z a r m o n i a între cul tură şi aspiraţi i le noast re sociale dispare, căci a m b e l e capătă acelaşi i z v o r : i d e o l o g i a burgheză, de astă dată p r i n c i p i u î n d o i t atît de gîndire, cît şi de acţiune. A b i a a tunci va putea t r e c e cultura r o m â n ă de la critică la ştiinţă, de la j u d e c a t ă subiect ivă la cunoaştere obiect ivă, căci atunci ea nu m a i p r i m e ş t e sarcina de a lupta î m p o t r i v a aspiraţi i lor s o ­ciale, c i se altoieşte pe acestea; nu m a i e x p r i m ă ja lea d u p ă trecut, ci năzuinţa v iguroasă spre v i i tor; nu mai este r o m a n t i c ă idealistă, ci clasică realistă. A b i a atunci se naşte put inţa contemplaţ ie i senine, a subl imei scopîa, terenul sufletesc, d in care-şi iau_ fiinţă creaţii le reale ale spiritului. P î n ă atunci spiritul r o m â n , înăsprit de o o r d i n e care-i e potr ivnică, va c o n t i n u a să « c r i t i c e » : va î n c e r c a să tîrască m e r s u l lumii înapoi , va semăna ne încrederea în trăinicia societăţii noast re ca ş i în g e ­niul creator al naţiunii, şi aceasta în n u m e l e ştiinţei. De a c e e a va f i marea m i s i u n e istorică a culturi i noi de a da acestei naţiuni ceea ce a distrus o întreagă eră de cri t ică negativă, sterilă, neis tor ică şi pseudoşt i inţ i f ică: încrederea în ea însăşi şi în vi i tor.

C U P R I N S

N O T Ă B I O G R A F I C Ă 5

P R E F A Ţ Ă . 19

I N T R O D U C E R E

a) Ce se înţelege prin burghezie . . . . . . 2 5 b) Fazele istorice ale evoluţiei burgheziei . . 34 c ) Naşterea societăţilor burgheze . 4 1

I . Î N C E P U T U R I L E R E V O L U Ţ I E I B U R G H E Z E ÎN R O M Â N I A . «Era nouă»: dezvoltarea so­cială a României de la 1829 până la 1866 şi naşterea oligarhiei române :

a) Revoluţia economică . 5Î b) Revoluţia politică 70 c) Ruina vechii boierimi şi naşterea oligarhiei 87

I I . D E Z V O L T A R E A SOCIALĂ A R O M Â N I E I D E L A 1866 P Î N Ă Î N P R E Z E N T . Era mer­cantilismului român :

a ) începuturile mercantilismului român . . . 103 b) Urmările economice . 125 c ) Desăvîrşirea mercantilismului român . . . 141

I I I . E V O L U Ţ I A C A P I T A L I S M U L U I R O M Â N Ş I P R E F A C E R I L E C L A S E I S T Ă P Î N I T O A R E :

.a) Structura socială a României în faza de tranziţie " . 163

b) Noua clasă stăpînitoare şi baza ei econo-• mică . 178

c) Adaptarea regimului , politic parlamentar la structura socială a României . . . . . •. 184

289

I V . R E V O L U Ţ I A A G R A R Ă S I P R E F A C E R I ­L E C L A S E I Ţ Ă R Ă N E Ş T I :

a) Procesul de distrugere a vechiului reg im agrar sub influenţa capital ismului . . . . . 195

b) Urmări le prăbuşiri i vechiului reg im asupra-stării ţărănimii . , 213

c) Clădirea regimului n o u m o d e r n din sfărîmă-turile celui v e c h i . . . . . . . . . . . . '. 231

V . R E A C Ţ I U N E A Î M P O T R I V A B U R G H E ­Z I E I R O M A N E - î n c e r c a r e d e ps ihologie so­cială a culturii r o m â n e din a d o u a j u m ă t a t e a veaculu i X I X :

a) Caracterizare generală 247 b') Curentele reacţiunii r o m â n e . 252 c) Va loarea şi sensul culturii r o m â n e reac­

ţ ionare 276

«

„Studiile noastre asupra evoluţiei României moderne au pornit din aceeaşi nevoie sufle­tească din care au luat fiinţă cercetările tui Taine asupra originilor Franţei contempora-, ne. Covîrşit de evenimentele de la 1916, care ne zdruncinaseră încrederea în viitor, am sim­ţit nedoia unei cunoaşteri amănunţite a o ginilor societăţii române de astăzi, spre a păta putinţa unei orietitări clare în haosul ţii noastre sociale şi politice."

/

t-ej

„Studiile noastre asupra evoluţiei României moderne au pornit din aceeaşi nevoie sufle­tească din care au luat fiinţă cercetările lui Taine asupra originilor Franţei contempora-i ne. Covîrşit de evenimentele de la 1916, car: ne zdruncinaseră încrederea în viitor, am sini tit nevoia unei cunoaşteri amănunţite a c ginilor societăţii române de astăzi,spre a păta putinţa unei orietştări clare în haosul ţii noastre sociale şl politice."

Lei <'00.

„Studiile noastre asupra evoluţiei României moderne au pornit din aceeaşi nevoie sufle­tească din care au luat fiinţă cercetările lui Taine asupra originilor Franţei cohtempora-t ne. Covîrşit de evenimentele de la. 1916, car: ne zdruncinaseră încrederea în viitor, am sirm ţit nedoia unei cunoaşteri amănunţite a oi ginilor societăţii române de astăzi, spre a păta putinţa unei orietitări clare în haosul ţii noastre sociale şi politice/'

1

„Studiile noastre asupra evoluţiei României moderne au pornit din aceeaşi nevoie sufle­tească din care au luat fiinţă cercetările lui Taine asupra originilor Franţei contempora­ne. Covîrsit de evenimentele de la 1916, care ne zdruncinaseră încrederea în viitor, am sirm tit nevoia unei cunoaşteri amănunţite a c~ ginitor societăţii române de astăzi, spre a păta putinţa unei orietţtări clare în haosul ţii noastre sociale şi politice."

lei 2 Oo.