43

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studii

Bolile psihice şi psihoterapia de responsabilizare în viziunea părintelui Filothei Faros sau riscul

de a iubi în psihoterapie

HADRIAN-V. CON IU

Bolile psihice, mit sau realitate expansivă?

În contextul aten iei deosebite de care se bucur boala psihic în societatea i tiin a con-temporan , atitudinea unor cercet tori, printre care i p rintele Filothei Faros1, poate p -

rea una cât se poate de ocant (mai ales pentru cei lipsi i de exerci iul spiritului i gândirii critice, sau convin i de garan ia absolut oferit de observa iile i concluziile „ tiin ifi ce”, precum i de obiectivitatea absolut a metodei tiin ifi ce), considerând c sintagma „boalpsihic ” este „o no iune imprecis , cu un caracter cvasimedical, ce se aplic când aveam de-a face cu un comportament r u i nedorit”, defi nit ca „ciudat sau neobi nuit”, fi indc „ceea ce pare neobi nuit pentru cineva, pentru altul poate p rea normal”. P rintele consider cmulte din opiniile care neag existen a bolii psihice (în contextul formul rii, pân în pre-zent, a foarte multe i variate p reri despre natura acesteia) se sprijin pe argumente foarte serioase: „nimeni nu poate nega faptul c celei c reia obi nuim s -i spunem boal psihic îi lipsesc anumite tr s turi constitutive bolii”, aceasta fi ind o stare natural ce oblig deseori persoana suferind s - i asume rolul de bolnav, „care este o stare social , asemenea rolului de tat sau de cet ean” (este posibil ca, în unele cazuri, unii suferinzi s nu- i asume rolul de bolnavi, iar în altele, unii s joace acest rol f r s fi e bolnavi cu adev rat, îns în fi ecare caz în parte, omul „este totu i cel care hot r te dac va intra sau nu în acest rol”); în cazul celui numit „bolnav psihic”, rudele i psihiatrul sunt cele care, de regul , îi impun acest rol, iar dac acesta opteaz spre refuz, „societatea este cea care va interveni atunci pentru a for apersoana respectiv s accepte ceea ce vor institu iile medicale respective s -i impun , f -când apel la poli ie i închizându-l la casa de nebuni”. P rintele Filothei conchide c „poate ceea ce numim de obicei boal psihic nu este deloc boal , iar persoanele ce sufer de aceste

1 pentru detalii legate de biografi a i concep ia acestuia cu privire la psihoterapie, vezi infra: „Psihoterapia de responsabilizare...”.

Hadrian-V. Conţiu

44

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studii tulbur ri nu sunt altceva decât ni te oameni neadapta i social2 sau care se g sesc într-un con-

fl ict de interese cu anumite grup ri sau organisme”, insistând asupra caracterului unic i ire-petabil al persoanei, imposibil de cuantifi cat i cuprins într-un ablon generalizant3; în plus, este remarcat faptul c criteriile de diagnosticare i ghidul terapeutic în cazul „a a-numiteiboli psihice”, trebuie s in cont i de fundamentul cultural al bolnavului (ceea ce constituie indiciul unei probleme patologice într-un anumit spa iu cultural poate s fi e considerat un fapt normal, fi resc, într-altul4). De altfel, p rintele Filothei Faros consider c „concep iile iconcluziile psihologiei i psihiatriei nu au fost infl uen ate numai de prejudec ile i nevrozele personale ale celor ce au trecut prin ele, ci i de mul i al i factori, mai ales de mediul cultural care a contribuit la formarea lor” (ca de altfel i la aceea a diferi ilor reprezentan i ai psiho-logiei i psihiatriei, apar in tori ale unor medii culturale diferite, care atribuie un sens bolii i s n t ii psihice)5.

Mi carea antipsihiatric , care a luat amploare în anii ’60, considera boala psihic un mit (Thomas Szasz, The Myth of Mental Illness, 1961), o inven ie a societ ii (David Cooper, Psychiatry and Anti-Psychiatry, 1967); psihiatrii anglo-saxoni de tip psihanalitic, „sublini-ind importan a factorilor sociali i de mediu, au fost înclina i s elimine conceptul de boalmintal (Sullivan)”, iar Michel Foucault, în lucrarea sa „Histoire de la folie à l’âge classique”(Editions Gallimard, Paris, 1972; Istoria nebuniei în epoca clasic , traducere din france-z Mircea Vasilescu, Editura Humanitas, 1996), sus ine c boala mintal „e rezultatul unei apropieri abuzive i simplifi catoare a nebuniei de c tre tiin a medical care abia a luat na -tere, dup ce fusese identifi cat , la fel de abuziv, cu lipsa de ra iune i respins ca atare de ra ionalitatea dominant în societate i pre uit de ea”6.

2 fapt înt rit i de caracterul asisten ei psihiatrice care, conform legii, este obligatorie, spre deosebire de tratarea bolilor trupe ti, care nu poate fi impus cu for a...3 Psihologia, al turi de psihiatrie, se ocup de evenimente unice i irepetabile, fi ind f r îndoial „difi cil ca în civiliza ia actual s mai abord m astfel de evenimente cu caracter singular, întrucât au trecut deja câteva vea-curi de când con tiin a noastr a fost cu des vâr ire format în spiritul ra ionalismului iluminist i al întâiet ii metodei tiin ifi ce. Una dintre caracteristicile cele mai importante ale metodei tiin ifi ce este faptul de a ignora evenimentele (aspectele) cu caracter singular. Ea a a a fost creat încât s poat fi abordate acele fenomene din natur ce au un caracter repetitiv sau care pot fi reconstituite în condi ii de laborator ori de câte ori este nevo-ie. Tot ceea ce reprezint un eveniment singular, fi e de ordin psihologic, fi e de alt natur , este pur i simplu ignorat. În cazul în care nu este ignorat, poate fi declarat ireal sau, a a cum se întâmpl în cazul psihologiei, sintre automat în sfera halucina iilor ori a iluziilor de diverse naturi, fi ind respins ca «simpl n scocire»” (RUTH

TIFFANY BARNHOUSE, „Spiritual Direction and Psychotherapy”, in The Journal of Pastoral Care, September 1979, Vol. XXXIII, pp.150-151).4 este oferit ca i exemplu, convie uirea unui tân r în vârst de 25 de ani cu p rin ii, un posibil indiciu al depen-den ei patologice pentru spa iul occidental i criteriile de diagnosticare de tip anglo-saxon, îns un fapt normal pentru cadrul cultural sud i sud-est european, unde tocmai situa ia opus ar putea fi considerat un indiciu al tulbur rii psihice. 5 Pr. FILOTHEI FAROS, Mitul bolii psihice, traducere: Ovidiu L z rescu, Editura Egumeni a - Editura Cartea Ortodo-x , Gala i-Alexandria, 2009, pp.10-14.6 apud JEAN-CLAUDE LARCHET, Terapeutica bolilor mintale. Experien a cre tinismului r s ritean al primelor veacuri, în române te de Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucure ti, 2008, pp.9-10. Concep iile antipsihia-trice, de i deosebite în privin a obiectului contest rii, se axeaz în principal pe patru teze: 1) Antinosologia,dup care nu ar exista boli psihice, ci „etichete” cu rol discriminator; „este întemeiat pe dificultatea asimi-l rii, în afec iunile psihice, a modelului medical al s n t ii fizice, psihiatria fiind acuzat de folosirea lui ne-justificat , de obiectivarea bolnavului i neglijarea con inutului discursului s u”. Pentru Th. Szasz, profesor de psihiatrie la Universitatea din New York, boala mintal este un „mit”, aceasta fiind de fapt ideea centrala antipsihiatriei, iar psihiatria, o fals tiin , precum alchimia sau astrologia; ceea ce sunt numite acum boli mintale sunt, în cea mai mare parte, „comunic ri exprimând idei neacceptabile, adesea încadrate într-un idi-om neobi nuit”; „...bolile mintale, tot atât de ireale cât au fost i vr jitoarele, sunt etichete pe care le punem pe semenii no tri”; „diagnosticul constituie o form de respingere, de clasificare, iar orice clasificare n-ar fi decât justificarea persecu iei (de exemplu, a evreilor, negrilor etc.)”. „Spre deosebire de consecven a concep-

Bolile psihice şi psihoterapia de responsabilizare în viziunea părintelui Filothei Faros...

45

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

StudiiEste cert c în toate timpurile i locurile, comportamentul celorlal i în leg tur cu bol-

navii psihici a fost unul extrem de contradictoriu, fi e oferindu-li-se cinstire ca unor adev ra i„preo i” i „prooroci”, considerându-i solitori ai unei alte lumi sau mijlocitori între p mântenii zei, fi e socotindu-i, cel mai adesea, înfr i i cu duhurile rele i slugi ale acestora, poseda i,

vrednici de a fi alunga i, chinui i sau omorâ i (dac tehnici precum rug ciunea, incanta ia imagia nu aveau succes, biciuirea, înfometarea, arderea i provocarea sânger rii masive erau metode frecvente de „tratament”). Chiar dac în antichitate s-a remarcat i o anumit viziune progresist asupra bolilor psihice (chinezii credeau c dac cele dou for e pe care le con i-ne trupul omului, pozitiv i negativ , nu se afl în echilibru, poat s apar boala, inclusiv nebunia, emo iile putând fi provocate de curgerea „aerului vital” prin anumite organe inter-ne – de exemplu, triste ea era produs de curgerea aerului prin pl mâni, furia de curgerea aerului prin fi cat, iar nelini tea de curgerea aerului prin splin ; la rândul s u, medicul grec Hippocrate – cca. 460-377 î.Hr. – considera c comportamentele anormale erau rezultatul unei tulbur ri a echilibrului fl uidelor corporale, al turi de medicii greci i romani care i-au urmat accentuând importan a unui mediu pl cut, a exerci iilor fi zice, dietei adecvate, masa-jului i b ilor calmante în tratarea bolnavilor psihic), în perioada medieval se considera cbolnavii psihici sunt poseda i de un duh r u, având puteri supranaturale, cu care pot produce inunda ii, cium i îi pot r ni pe ceilal i; se credea c b taia cu cruzime, înfometarea i tortu-rarea (culminând cu procesele pentru vr jitorie din secolele XV-XVII în care mii de oameni, printre care i mul i bolnavi psihic, au fost condamna i la moarte) sunt metode de pedepsire a diavolului care-l st pânea pe cel bolnav. Primele ospicii destinate trat rii bolnavilor psihic î i au obâr ia în Evul Mediu târziu, îns progresele au venit odat cu secolul XX, când s-a înregistrat un salt pozitiv evident al condi iilor i tehnicilor de tratament (se înregistreaztotu i, înc multe disfunc ionalit i i probleme nerezolvate care î i a teapt solu iile), anii ’50 marcând apari ia medicamentelor cu efect psihoterapeutic7.

Prof. J.-Cl. Larchet sesizeaz c , de i „s-au f cut mari progrese în ceea ce prive te uma-nizarea condi iei bolnavilor mintal spitaliza i i adaptarea prescrip iilor la fi ecare caz în par-

iei lui Szasz, prin care se cuprinde întregul sistem al psihiatriei (nosologie, asisten , prevenire, expertiz ), ideile antipsihiatrilor englezi, în frunte cu Laing, sunt mai eterogene, fluctuante, preocuparea lor centralfiind, asemenea antipsihiatrilor francezi, schizofrenia”. 2) Sociogenia bolii psihice, adic ceea ce numim boa-l psihic ar fi o reac ie normal în fa a unei familii sau societ i psihotice sau psihotogene; boala psihic nu este o boal în în elesul medical al termenului ci „o form de comportament normal deviat, o manifestare determinat de opresiunea social . În lucrarea „Raison and Violence”, Laing i Cooper vorbesc de „violen ape care «s n to ii» o exercit asupra celor «eticheta i» drept nebuni”, violen a fiind considerat o „ac iune coroziv asupra libert ii altei persoane”. (Prof. J.-CL. LARCHET – Terapeutica bolilor mintale, p.12 – consi-der c antipsihiatria, v zând în boala psihic o s n toas contestare a unei structuri sociale sau familiale, exagereaz f r nici o îndoial ). 3) Antiinstitu ionalismul, care calific spitalul de psihiatrie drept o institu ie dezumanizat , de segregare a membrilor societ ii; este ilustrat cel mai bine de Erving Goffman în cartea sa (de referin a antipsihiatriei) „Asylums”, care descrie spitalul de psihiatrie ca o „institu ie totalitar asem -n toare închisorilor” care accentueaz depersonalizarea i agraveaz inadaptarea pacientului la via a social ,între supraveghea i i supraveghetori neexistând nici o rela ie terapeutic autentic , spitalul psihiatric favo-rizând violen a fa de bolnavul psihic („imperialismul psihiatric”). 4) Antiterapia, adic respingerea oric rui tratament i acceptarea, cel mult, a unor comunit i terapeutice ultrapermisive, dac nu chiar anarhice; deri-v din concep ia de baz a antipsihiatriei, antinosologia, „fiind alimentat i de efectele secundare ale terapiei medicamentoase, regresiunea indus prin psihoterapie, uneori de nedep it, i de accentuarea dependen ei i apari ia hospitalismului” (Dr. Marian POPA, „Antipsihiatria – cauze, obiective, consecin e. Critica antipsi-

hiatriei. Psihiatria modern , comunitar ”, în S n tatea mintal în lumea contemporan , Editura Medical ,Bucure ti, 1986, pp. 72-84; http://marianpopa.ro/antipsihiatria.pdf, acc. în 12 august 2015).7 cf. EDWARD E. SMITH, SUSAN NOLEN-HOEKSEMA, BARBARA L. FREDRICKSON, GEOFFREY R. LOFTUS (DARYL J. BEM, STEPHEN

MAREN, colab.), „Atkinson & Hilgard” Introducere în psihologie, edi ia a XIV-a, Editura Tehnic , Bucure ti, 2005, pp.831-837; JEAN-CLAUDE LARCHET, Terapeutica bolilor mintale. Experien a cre tinismului r s ritean al primelor veacuri, în române te de Marinele Bojin, Editura Sophia, Bucure ti, 2008, p.5.

Hadrian-V. Conţiu

46

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studii te”, în mediul spitalicesc psihiatric clasic predomin înc „teoriile organogene i terapiile

chimice”, problemele psihologice ale bolnavului fi ind ignorate i considerate „epifenomene”: „boala fi ind «confi scat » de medic, privit ca singurul competent s-o trateze, bolnavul – sortit s r mân o victim a fenomenelor psihochimice, care scap i voin ei, i în elegerii sale, fi ind pur medicale – este lipsit de orice posibilitate de a lua parte la propriul s u tratament ila propria sa vindecare”8.

Cercetând istoria psihiatriei, se observ faptul c cei care au încercat s caute origi-nea bolilor psihice nu au inut cont de realitatea celor trei componente ale fi in ei umane: fi zic , psihic i spiritual , înc de timpuriu fi ind evidente tendin e divizante, care acordau însemn tate doar uneia dintre ele9. H. Ey, P. Bernard i C. Brisset (1974) constat existen aa patru mari tipuri de teorii care încearc s explice originea bolilor psihice: teorii orga-no-mecaniciste, care consider c bolile psihice au o origine organic ; teorii psihodinami-ce ale incon tientului patogen, care privesc bolile psihice ca efect al for elor incon tiente (Freud i discipolii s i, Jung); teorii sociopsihogenice ale factorilor de mediu, care privesc bolile psihice ca reac ii patologice de natur pur psihologic la situa iile dureroase sau difi -cile ( coala anglo-saxon , Pavlov), sau la e ecurile de comunicare, mai ales în sânul familiei (Bateson, Watzlawick i coala lui Palo Alto); teorii organogenice dinamiste, care afi rm cbolile mintale sunt produse printr-o destructurare a fi in ei psihice, condi ionat de factori organici (Jackson, Janet, Ey). În principiu, toate aceste teorii se exclud una pe alta: prima categorie sus ine o etiologie pur organic , respingând orice factor psihogen sau sociogen; a doua, eviden iind factorii psihogeni, respinge orice fundament organic al bolilor psihi-ce (chiar dac admite importan a unor factori rela ionali, îi trateaz ca endogeni); a treia atribuie bolile psihice exclusiv unor factori endogeni, respingând orice etiologie organici orice interven ie a unui incon tient psihic; a patra exclude astfel de factori i admite un

substrat organic al bolilor psihice, îns nu consider c simptomele depind direct i meca-nic de acest substrat, acordând un rol esen ial în evolu ia i structura acestor boli dinamicii for elor psihice10.

Varietatea teoriilor psihiatrice îngreuneaz astfel un acord în ceea ce prive te defi nirea i clasifi carea bolilor mintale; diferen ele dintre coli sunt atât de însemnate încât se poate

afi rma, „f r nici o rezerv , c nu exist modele de clasifi care”, iar evolu ia contemporan a psihiatriei, divergent unei unifi c ri (sau cel pu in a unei armoniz ri) accentueaz divergen-ele i consfi n e te divizarea. „Atitudinea institu iei psihiatrice fa de bolnavii psihici refl ec-

t toate aceste divergen e i contradic ii”, psihiatria stând în cump n între dou tendin e,care o fac când s in seama mai mult de boal decât de bolnav, când s se intereseze mai mult de bolnav decât de boal ”11.

Într-o accep ie general , bolile psihice sunt defi nite ca „boli ale creierului, care se ma-nifest prin diferite tulbur ri ale activit ii psihice, precum i prin modifi c ri generale ale personalit ii”, iar tulbur rile psihice, ca „grup de simptome sau semne comportamentale bine determinat din punct de vedere clinic, care în majoritatea cazurilor cauzeaz suferin-

i împiedic func ionarea normal a personalit ii”12. Diagnosticarea comportamentelor

8 J.-Cl. LARCHET, Terapeutica bolilor mintale..., pp.11-12.9 vezi H. EY, „Histoire de la psychiatrie”, în Encyclopédie médico-chirurgicale, 1955, 37005A; H. EY, Études psy-chiatriques, I, Paris, 1952; Y. PÉLICIER, Histoire de la psychiatrie, Paris, 1971; E. G. ALEXANDER i S. T. SELESNICK,Histoire de la psychiatrie, Paris, 1972 (apud J.-Cl. LARCHET, Terapeutica bolilor mintale..., pp.5-6). 10 H. EY, P. BERNARD, C. BRISSET, Manuel de psychiatrie, ed. IV, Paris, 1974, pp.68-76, apud J.-Cl. LARCHET, Terape-utica bolilor mintale..., pp.6-7. 11 H. EY, P. BERNARD, C. BRISSET, Manuel de psychiatrie, pp.61, 217-218, apud J.-Cl. LARCHET, Terapeutica bolilor mintale..., pp.9-10.12 Dr. DMITRI AVDEEV, Psihiatria pentru duhovnici, traducere din limba rus de Adrian T n sescu-Vlas, Editura Sophia - Editura Cartea Ortodox , Bucure ti-Alexandria, 2011, pp.11-12.

Bolile psihice şi psihoterapia de responsabilizare în viziunea părintelui Filothei Faros...

47

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studiiconsiderate anormale în psihologia i psihiatria contemporan se bazeaz pe patru criterii:

norme sociale (ideile de normalitate i anormalitate difer de la o societate la alta i de-a lungul timpului, în cadrul aceleia i societ i), frecven statistic (comportamentul anormal este mai pu in frecvent din punct de vedere statistic sau deviaz de la norm ; „anormal” = „în afara normei”), (mal)adaptabilitate (comportamentul este anormal atunci când este maladaptativ, adic în cazul în care are efecte adverse asupra individului sau societ ii) isuferin personal (exprimat prin sentimentele de anxietate, depresie i agita ie, sau st riprecum insomnia, pierderea apetitului sau numeroase dureri i afec iuni), fi ind un act difi cil. Caracteristicile unei s n t i mentale (normalitatea comportamental fi ind mai difi cil de defi nit decât anormalitatea) includ: perceperea adecvat a realit ii, aptitudinea de a exercita un control voluntar asupra comportamentului, autostima i acceptarea propriei persoane, aptitudinea de a crea rela ii pline de afec iune i productivitatea (canalizarea aptitudinilor în activit i productive)13.

Dr. D. Avdeev eviden ia, la nivelul anului 2011, c , potrivit datelor publicate, în lume, sunt peste 500 de milioane de bolnavi psihic, num rul lor crescând galopant (doar în ulti-mul deceniu, cu 35-50%), iar statisticile Organiza iei Mondiale a S n t ii (World Health Organization) consemnau c , la nivel planetar, în 2014, circa 400 milioane de persoane erau afectate (doar) de fl agelul depresiei, bolile psihice riscând s afecteze, în viitorul apro-piat (2020), o treime din popula ia globului, i s devin principala cauz a morbidit ii i(chiar) a mortalit ii (în 2014, rata sinuciderilor era de 11.4 la 100.000 persoane). Aceste cifre nu refl ect îns realitatea, num rul real fi ind mult mai mare, în condi iile în care mul-i, din varii motive, evit consultul psihiatric sau consilierea psihologic i asumarea bolii,

pe lâng faptul c în psihiatrie sunt distinse a a-numitele st ri „de grani ”, care se pot dezvolta la omul poten ial s n tos ca r spuns la diver i factori defavorabili externi. Prac-tica psihiatric , dar i duhovniceasc , confi rm c , „...dac omul nu are convingeri morale ferme, dac Biserica nu îl ocrote te de asaltul acesta demonic, riscul de îmboln vire psihicse multiplic ”14.

Unele comportamente, considerate anormale, sunt acute i trec toare, rezultând din evenimente cu o excedentar înc rc tur de stres, în timp ce altele sunt cronice i pe durata întregii vie i. Comportamentul fiec rei persoane i problemele sale emo ionale sunt unice, neexistând dou persoane care s împ rt easc aceea i experien de viai acela i comportament, chiar i în condi iile acelora i stimuli. Asem n rile sunt cele

care au condus la o clasificare a tulbur rilor mentale în func ie de simptome comporta-mentale specifice.

În psihiatria clinic pot fi distinse dou grupuri fundamentale de tulbur ri morbide: st rile psihotice (psihozele), un grup foarte larg de boli având o origine nepsihogen (ne-psihologic ), legate de o serie de tulbur ri genetice, metabolice i de alt natur (între bolile care fac parte din acest grup, pot fi men ionate: schizofrenia, psihoza maniaco-depresiv ,psihozele epileptice i senile), acestea putând evolua continuu sau în crize, ters sau mani-fest, moderat sau grav, comportamentul i procesele de gândire fi ind atât de afectate încât persoana pierde contactul cu realitatea, neputând face fa solicit rilor zilnice i necesitând spitalizarea (simptome tipice ale psihozelor: delirul, halucina iile, tulbur rile emo ionale,de comportament etc.); tulbur rile nepsihotice (nevrozele), un grup de tulbur ri având o origine psihogen (pe fond nervos), strâns legate de stres, împrejur ri psihotraumatizante,

13 EDWARD E. SMITH, SUSAN NOLEN-HOEKSEMA, BARBARA L. FREDRICKSON, GEOFFREY R. LOFTUS, „Atkinson & Hilgard”Introducere în psihologie, pp.765-774.14 Dr. D. AVDEEV, Psihiatria pentru duhovnici, pp.14-15; http://www.who.int/mediacentre/factsheets/ fs396/en/, acc. în 13 august 2015; Mental Health Atlas 2014, World Health Organization, 2015, p.50 (http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/178879/1/9789241565011_eng.pdf?ua=1&ua=1, acc. în 13 august 2015).

Hadrian-V. Conţiu

48

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studii defecte de educa ie, condi ii sociale, caracterizate de anxietate, nefericire i comportament

maladaptativ, îns , spre deosebire de psihoze, tulbur rile nevrotice alc tuiesc a a-numitapsihiatrie „minor ”, bolnavii având o atitudine critic fa de starea lor psihic i str duindu-se s lupte cu boala (simptomele crizei nervoase: proast dispozi ie, irascibilitate, insomnie, senza ie de disconfort l untric, mole eal , apatie, sc derea poftei de mâncare etc.)15.

Clasifi carea tulbur rilor mentale folosit de majoritatea profesioni tilor din domeniul s n t ii mentale din SUA este bazat pe Manualul de diagnostic i statistic al tulbur ri-lor mentale, edi ia a IV-a (DSM-IV), care corespunde, în general, cu sistemul interna io-nal formulat de Organiza ia Mondial a S n t ii (OMS). Categoriile majore de tulbur rimentale sunt enumerate în tabelul sinoptic urm tor (fi ecare categorie incluzând numeroase subclasifi c ri)16:

Tabelul 1Categorii de tulbur ri mentale în conformitate cu principalele categorii de diagnostic

ale DSM-IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mintal Disorders, Fourth Edition, Wa-shington, DC: American Psychiatric Association, 1994, apud Edward E. SMITH, Susan NOLEN-HOEKSEMA, Barbara L. FREDRICKSON, Geoffrey R. LOFTUS, „Atkinson & Hilgard” Introducere în psihologie, pp.769-770)

Categorii majore Subcategorii

1. Tulbur ri eviden iate în general pentru prima dat în prima copil rie, la sfâr itul copil riei sau în adolescen

Includ retardul mintal, autismul, tulburarea de defi cit de aten-ie sau hiperactivitate, anxietatea de separare, tulbur ri de vorbire i alte forme de deviere de la dezvoltarea normal .

2. Delirul, demen a, amnezia i alte tulbur ri cognitive

Tulbur ri în care func ionarea creierului este recunoscut ca fi ind afectat , permanent sau trec tor; pot fi rezultatul îmb trâni-rii, al bolilor degenerative ale sistemului nervos (de exemplu, sifi -lis sau boala Alzheimer) sau ale ingestiei de substan e toxice (de exemplu, otr virea cu plumb sau drogurile).

15 cf. Dr. D. AVDEEV, Psihiatria pentru duhovnici, pp.12-13; Dr. Dmitri Aleksandrovici AVDEEV, Nervozitatea: cauze, manifest ri, remedii duhovnice ti, traducere din limba rus de Adrian i Xenia T n sescu-Vlas, Editura Sophia, Bucure ti, 2003, pp.8-9 .u.; Edward E. SMITH, Susan NOLEN-HOEKSEMA, Barbara L. FREDRICKSON, Geoffrey R. LOF-TUS, „Atkinson & Hilgard” Introducere în psihologie, pp.768-769.16 Nevrozele i psihozele nu apar ca fiind categorii majore în DSM-IV în primul rând datorit preciziei dia-gnosticului. Ambele categorii sunt destul de largi, cuprinzând o serie de tulbur ri mentale cu simptome foarte diferite. Ca urmare, profesioni tii din domeniul s n t ii mentale nu sunt întotdeauna de acord în stabili-rea unui anumit diagnostic. DSM-IV are inten ia de a ob ine un consens mai mare în gruparea tulbur rilor conform simptomelor de comportament foarte specifice, f r nici o referire la originea sau tratamentul lor, inten ia fiind aceea de „a se descrie observa ii asupra unor indivizi care au probleme psihologice într-un mod care s asigure comunicarea cu acurate e între profesioni tii din domeniul s n t ii mentale” (Edward E. SMITH, Susan NOLEN-HOEKSEMA, Barbara L. FREDRICKSON, Geoffrey R. LOFTUS, „Atkinson & Hilgard” Introducere în psihologie, pp.770-771).

Bolile psihice şi psihoterapia de responsabilizare în viziunea părintelui Filothei Faros...

49

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studii

3. Tulbur ri provocate de folosirea substan elor psihoactive

Includ consumul excesiv de alcool, barbiturice, amfetamine, cocain i alte droguri care afecteaz comportamentul. Marijuana i tutunul sunt, de asemenea, incluse în aceast categorie, lucru

controversat.

4. Schizofrenia

Un grup de tulbur ri caracterizate prin pierderea contactului cu realitatea, tulbur ri marcate de gândire i percep ie i compor-tament ciudat. În unele faze apar aproape întotdeauna iluzii i ha-lucina ii.

5. Tulbur ri de dispozi ieTulbur ri ale dispozi iei normale; persoana poate fi extrem de

deprimat , anormal de exaltat sau poate alterna între perioade de veselie i depresie.

6. Tulbur ri anxioase

Includ tulbur rile în care anxietatea este principalul simptom (anxietate generalizat sau tulbur ri de panic ) sau anxietatea este eliminat numai dac individul evit situa iile de care se teme (tul-bur ri fobice) sau încearc s reziste executând anumite ritualuri sau gândindu-se persistent la anumite lucruri (tulburare obsesiv-compulsiv ). Include i tulburarea de stres post-traumatic .

7. Tulbur rile somato-forme

Simptomele sunt fi zice, dar nu se poate g si o baz organic i se pare c factorii psihici joac rolul major. Sunt incluse aici tulbur ri-le de conversie (de exemplu, o femeie care simte c trebuie s aibgrij de mama sa sufer subit o paralizie a bra ului) i ipohondrie (preocupare excesiv pentru s n tate i teama de boli atunci când nu exist nici un motiv pentru aceasta). Nu sunt incluse tulbur rile psihosomatice care au o baz organic .

8. Tulbur rile disociative

Alter ri temporare ale func iilor con tiin ei, memoriei sau iden-tit ii datorate problemelor emo ionale. Includ amnezia (individul nu î i poate aminti nimic despre trecutul s u în urma unei expe-rien e traumatice) i tulburarea disociativ de identitate (mai bine cunoscut sub numele de tulburare de personalitate multipl , im-plicând dou sau mai multe sisteme de personalitate independente coexistând în acela i individ).

9. Tulbur ri sexuale

Includ probleme de identitate sexual (de exemplu, transsexua-lismul), de func ionare sexual (de exemplu, impoten a, ejacularea prematur i frigiditatea) i de alegerea a obiectului (de exemplu, interes sexual pentru copii, sadism i masochism).

10. Tulbur ri alimentareAuto-înfometarea (anorexia) sau pattern-uri de mâncat exce-

siv urmate de purgare – provocarea vomei sau folosirea laxativelor (bulimie).

Hadrian-V. Conţiu

50

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studii

11. Tulbur ri de somnInclud insomnia cronic , somnolen excesiv , apneea în timpul

somnului, mersul în somn i narcolepsia.

12. Tulbur ri artifi ciale

Simptome fi zice i psihice produse sau inventate inten ionat. Sunt diferite de simulare prin aceea c nu este vorba de un scop evident, cum ar fi plata unor indemniza ii sau evitarea serviciului militar. Cea mai bine studiat form a acestei tulbur ri este numitsindromul Munchausen: prezentarea plauzibil de c tre individ a unor simptome false, ceea ce duce la numeroase spitaliz ri.

13. Tulburarea de control al impulsurilor

Include cleptomania (tendin a de a fura obiecte care nu sunt necesare pentru uzul personal sau pentru valoarea lor monetar ), jocurile de noroc patologice i piromania (provocarea incendiilor din pl cerea de a sim i tensiunea provocat de ele).

14. Tulbur rile de perso-nalitate

Pattern-uri de lung durat de comportament maladaptiv care constituie moduri imature i inadecvate de a face fa stresului sau de rezolvare a problemelor. Tulburarea de personalitate antisociali tulburarea de personalitate narcisist sunt dou exemple.

15. Alte st ri care se pot afl a în centrul unei aten ii clinice

Aceast categorie include multe dintre problemele pentru care oamenii solicit ajutor, ca problemele maritale, difi cult i între p -rin i i copii i probleme academice sau ocupa ionale.

Tabelul 2Simptome ale tulbur rilor psihice17

17 apud Dr. D. AVDEEV, Psihiatria pentru duhovnici, pp.15-18; Când sufl etul este bolnav, traducere din limba rusde Adrian i Xenia T n sescu-Vlas, Editura Sophia - Editura Cartea Ortodox , Bucure ti-Alexandria, 2005, pp.11-13. Prof. Dmitri MELEHOV (Psihiatria i problemele vie ii duhovnice ti, traducere din limba rus de Adrian T n -sescu-Vlas, Editura Sophia, Bucure ti, 2008) indic , la rândul s u, urm toarele st ri psihopatologice, ca motive (simptome) care justifi c (reclam ) apelarea la competen a medicului psihoterapeut: crize isterice, epileptice sau mixte; sc derea continu a capacit ii de munc , astenia i reducerea progresiv a memoriei i a capacit ii inte-lectuale; modifi carea intens i progresiv a tr s turilor fundamentale de caracter f r motiv i independent de condi iile exterioare, dezvoltarea irascibilit ii, r celii, r ut ii, cruzimii, anxiet ii i instabilit ii emo ionale; ha-lucina ii vizuale, auditive, olfactive, tactile, senza ii patologice ale pielii etc.; st ri profunde i persistente (sau care recidiveaz frecvent) de depresie, triste e accentuat înso it de dezn dejde i de gânduri suicidale, ori stare de veselie f r motiv înso it de activitate exacerbat i dezordonat , de afl ux permanent de idei i de supraevaluare a propriilor capacit i; idei obsesive necontrolate, afl ux dezordonat de idei, pauze sau întreruperi involuntare în procesul logic etc.; st ri intense i repetate de „iluminare”, vedenii, glasuri str ine de structura general a persona-lit ii i care nu provin din experien a anterioar de via ; domina ia imbatabil a atrac iilor biologice grosolane, a gândurilor hulitoare, str ine de nucleul fundamental al personalit ii, sentimentul p r sirii de c tre Dumnezeu înso it de dezn dejde i gânduri suicidale; mândrie extrem , convingerea c propriile judec i sunt corecte, de isunt gre ite, în pofi da realit ii evidente i a p rerii obiective a celor din jur, complexe de inferioritate ca manifes-tare a trufi ei i egocentrismului (vezi i Dr. D. AVDEEV, Când sufl etul este bolnav, pp. 40-41).

Bolile psihice şi psihoterapia de responsabilizare în viziunea părintelui Filothei Faros...

51

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studii

Tulbur ri de gândire

Paralogismul Perturbarea rela iilor logice în discurs

Incoeren aVorbirea bolnavului reprezint un „ghiveci” de cuvinte, lipsite de

coeren logic i gramatical .

Circumstan ialitateaGândirea este greoaie, caracteristice fi ind excesiva detaliere, „îm-

potmolirea” în detalii nesemnifi cative, incapacitate de sesizare a ele-mentelor principale.

Filosofarea sterilEste înso it de obicei, de prolixitate, substituind r spunsurile la

obiect.

Gândirea încetinitDifi cultate în interpretarea situa iei, s r cie i monotonie a ideilor,

diminuare a num rului de asocia ii.

Gândirea acceleratFenomen opus gândirii încetinite, apogeul s u fi ind reprezentat de

„fuga de idei”.

Mentismul„N vala” de idei i de asocia ii, f r ca vorbirea bolnavului s - i mo-

difi ce tempoul.

Sperrung Oprirea, blocajul subit al ideii.

Ideile delirante

Concluzii false, lipsite de baz real i care nu se las comb tute prin argumente logice, adesea întâlnite în tabelul clinic al schizofreniei (sunt distinse numeroase feluri de delir: de persecu ie, de infl uen , de grandoare, de referin , de otr vire, de detriment, de gelozie etc.

Ideile obsesive

Temeri, îndoieli, impulsuri, concep ii ce apar în mod involuntar isunt greu de biruit, con tientizate de bolnavi ca ceva maladiv i str in de natura lor, fa de care ace tia î i p streaz o atitudine critic i se lupt cu ele (se întâlnesc mai ales în nevroza obsesiv , dar i în alte boli psihice).

Ideile fi xe

Apari ia lor este determinat de o situa ie real sau de un eveni-ment real, îns hipertrofi ate apoi într-un mod patologic; de regul ,sunt înso ite de sentimentul anxiet ii, al încord rii l untrice, atitudi-nea critic fa de ele pierzându-se.

Hadrian-V. Conţiu

52

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studii

Tulbur ri de percep ie

IluziilePercep ia fals a unor obiecte sau fenomene reale, ap rute, cel mai

des, pe fondul încord rii emo ionale i al fricii.

Halucina iile

Sunt o form de tulburare psihic în care percep ia apare f r un stimul real, omul v zând, auzind ori sim ind într-un fel ceva ce oame-nii din jur nu percep (apar în schizofrenie, leziuni organice ale creieru-lui, alcoolism i narcomanie).

Cenestopatiile

Diverse senza ii ap s toare, morbide, în diverse p r i ale corpului, în organele interne; nu se manifest prin defecte somatoneurologice aparente, nici investiga iile paraclinice nepunând în eviden vreun focar lezional.

DepersonalizareaTulburare a con tiin ei de sine, sentimentul subiectiv al modifi c rii

propriilor însu iri fi zice i psihice.

DerealizareaPerceperea morbid , neadecvat , a realit ii, obiectelor i fenome-

nelor din jur.

Tulbur ri ale emo iilor

DepresiaSc derea tonusului afectiv, înso it de apatie, epuizare, de apreci-

erea pesimist , posomorât , a evenimentelor, adeseori înso it de in-somnie; depresia persistent poate duce la idei i ac iuni suicidale.

ManiaTonus afectiv ridicat în mod patologic, înso it de excita ie motorie i

verbal (este caracteristic pentru starea maniacal din cadrul psihozei maniaco-depresive).

DisforiaDispozi ie r ut cioas i mânioas (deseori prezent la bolnavii de

epilepsie).

ApatiaStare de pustietate emo ional i indiferen a bolnavului fa de

ceea ce se întâmpl i fa de sine.

Autismul Introvertire patologic .

Prof. J.-Cl. Larchet18, bazându-se pe experien a cre tinismului r s ritean al primelor veacuri, arat c , în timp ce psihiatria modern este „destr mat ” de teorii contradictorii, gândirea cre tin , întemeiat scripturistic i patristic, a dezvoltat o concep ie complex (am putea spune, integrat ) despre bolile psihice, inând seama de toate cele trei dimensiuni ale

18 Terapeutica bolilor mintale, pp. 13-22.

Bolile psihice şi psihoterapia de responsabilizare în viziunea părintelui Filothei Faros...

53

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studiifi in ei umane, fi zic , psihic i spiritual , recunoscându-le trei cauze posibile: organic , de-

monic i spiritual . În acest sens este propus cuvântul nebunie, folosit de P rin i mai des decât acela de boal , acest concept având un în eles mai cuprinz tor i corespunz tor concep iei lor pluridimensionale. Sunt distinse astfel trei tipuri de boli psihice (nebunie), în func ie de cauzele care le produc:

a. nebunia de origine somatic ; Sfi n ii P rin i admit f r re inere c anumite forme de nebunie au cauze organice (fi ziologice) i c teoriile medicale i tratamentele utilizate de medicina epocii lor sunt bune pentru t m duirea lor, contrazicând astfel prejudecata po-trivit c reia cre tinismul consider la origina bolilor psihice doar cauze supranaturale; pe de alt parte, „corec ia adus concep iei pur naturaliste a medicinii timpului lor în privin anebuniei este înc actual , pentru c aceasta este i concep ia psihiatriei organo-mecani-ciste din zilele noastre, mo tenitoare din acest punct de vedere a medicinii hipocratice. În fa a unei concep ii care reduce în fond boala mintal la o tulburare corporal , P rin ii sus in existen a unui factor psihic. Dar întemeindu-se pe o antropologie în care sufl etul, de i strâns legat de trup, î i p streaz în raport cu el o anumit independen , ei afi rm cmaladiile mintale care au o cauz organic sunt tulbur ri ale expresiei sufl etului în latura trupeasc , iar nu ale sufl etului însu i”. Aceast observa ie este foarte important deoarece afi rm men inerea identit ii fi in ei umane chiar i în cazul bolilor psihice i îndrept e te respectul absolut datorat omului, în orice stare s-ar afl a.

b. nebunia de origine demonic ; Sfi n ii P rin i admit posibilitatea unei cauze demo-nice, exercitat direct asupra psihicului sau prin intermediul trupului, care se manifestfelurit i în diverse grade, pân la posedarea deplin . Demonizatul nu este socotit p rtaal diavolului (confuzie demarat în Apus, în secolul al XV-lea), ci, dimpotriv , o victim a r ut ii lui, care necesit o aten ie i un ajutor special. Aceast concep ie, de i se bazeazpe numeroasele referiri scripturistice, texte liturgice, scrieri patristice ori vie i ale sfi n ilor, este considerat , mai ales în lumea occidental , arhaic i desuet , lucrarea demonic fi ind ignorat sau subestimat , inclusiv de unii cre tini, tradi ia psihiatric naturalist conside-rându-le simptoame ale unui delir. Îns nu se poate nega faptul c „mul i bolnavi mintal vorbesc despre prezen a în ei, cel pu in în anumite momente, a unei for e str ine, care-i mân , f r voia lor, la gânduri, cuvinte i ac iuni nebune ti” iar „unii dintre ei prezintchiar pe o f ptur demonic , care-i sile te la purt ri pline de r utate, ducând pân la crimi sinucidere”.

c. nebunia de origine spiritual ; Sfi n ii P rin i admit o „etiologie spiritual ”, defi nit ,în general, prin dezvoltarea la paroxism a unor patimi. Importan a acestei etiologii este foarte mare deoarece „prive te majoritatea nevrozelor din nosografi a clasic actual , ca i unele forme de psihoze”, „ceea ce psihiatria modern nume te «supravalorizare» sau

«hipertrofi e a eului», prezent în cel mai mare grad în psihoza paranoic i într-un grad mai sc zut în nevroza isteric , de care pot fi legate cele mai multe dintre difi cult ile rela-ionale” (simptom prezent în majoritatea nevrozelor), având un corespondent evident în

patima mândriei. Iar ceea ce de la Freud încoace este numit „narcisism”, pe lâng rela ia cu aceast patim (mândria), pare s fi e strâns legat de patima iubirii p tima e de sine (fi -lautia), care are ca obiect principal trupul. Anxietatea i angoasa, prezente în majoritatea psihozelor i în toate nevrozele, pot fi u or rela ionate de patimile fricii i triste ii (akediei). Agresivitatea, prezent în unele psihoze i în mai multe tipuri de nevroz , este strâns legatde patima mâniei, iar astenia sau psihoza melancolic , au leg turi v dite cu akedia, ultima fi ind strâns legat de dezn dejde, forma extrem a patimii triste ii. Nosografi a i terape-utica nebuniei (bolilor) de origine spiritual elaborate de Sfi n ii P rin i, prezint i ast zi un mare interes, atât datorit experien ei acumulate de multele genera ii de asce i, care au explorat sufl etul omenesc ajungând la o extrem de fi n cunoa tere a lui i dobândirea

Hadrian-V. Conţiu

54

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studii unei neasemuite iscusin e duhovnice ti, cât i pentru faptul c provin dintr-o cunoa tere

complex a fi in ei omene ti, în integralitatea dimensiunilor sale, a problemelor pe care le ridic existen a ei (cu mai cu seam sensul acesteia, fapt recent redescoperit de curentul psihoterapiilor existen iale) i rela ia cu Dumnezeu.

În concluzie, trebuie s specifi c m c disensiunea conceptual a bolii psihice, mit sau realitate (expansiv ), nu const atât în negarea de c tre o parte a comunit ii tiin ifi ce (mi carea antipsihiatric , o parte a teologilor i psihologilor care s-au remarcat prin studii în domeniu) a no iunii de „boal psihic ” (acest fapt ar fi contrazis de eviden a tulbur -rilor psihice afl ate parc într-o expansiune numeric f r precedent), ci în difi cultatea, obiectivitatea (cite te: subiectivitatea...) i precizia stabilirii diagnosticului i metodele/tehnicile de tratament, psihoterapia ortodox , statornicit pe baza Sfi ntei Scripturi i a scrierilor (experien ei) Sfi n ilor P rin i, constituind o bog ie (valoare) care nu poate fiignorat .

Psihoterapia de responsabilizare în viziunea Părintelui Filothei Faros19 sau riscul de a iubi în psihoterapie

P rintele Filothei Faros motiveaz disfunc ionalit ile existente ast zi în psihologia psihiatric i clinic , care, în concep ia sa, „dincolo de infl uen ele psihanalizei freudiene, nu se justifi c nici ca diagnosticare, nici ca terapie”, prin lipsa virtu ilor la psihoterapeu i(îndeosebi a iubirii, exprimat prin lucrare în activitatea acestora, care trebuie s se im-plice i s sufere al turi de pacient pentru a stabili cu acesta o adev rat rela ie favorabilunei terapii efi ciente), care se remarc prin concep ii de via controversate, prin precizia diagnosticelor, care se încadreaz „pe o scal a valorii ce variaz de la nesatisf c tor la simplist”, i printr-o efi cacitate precar a metodei terapeutice, contestat de realitatea îns i. Exemplul oferit prin citarea unui director de clinic psihiatric este mai mult decât sugestiv: „...noi, psihiatrii, suntem deseori cei care cre m de fapt boala pe care se presu-pune c o vindec m”20.

Impasul în care se g se te abordarea psihanalitic i farmaceutic a tulbur rii sufl e-te ti (psihoterapia contemporan oscileaz de la o consiliere simpl pân la psihanaliz ,fi ind bazat pe un dogmatism pur, reliefat de principii ca: realitatea bolii psihice, exami-narea cu rol reparator a trecutului celui bolnav, transferul psihologic, necesitatea scor-monirii pân la temelia subcon tientului, explicitarea i nu evaluarea comportamentului, schimbarea celui bolnav prin intermediul actului cognitiv i al câ tig rii unei permisivit iîn raport cu sine i cu ceilal i, men inerea unei leg turi impersonale i a a-zis „obiective” cu cel bolnav) oblig , în viziunea p rintelui la c utarea unei alte concep ii despre natura

19 P rintele Filothei Faros este unul dintre cei mai cunoscu i teologi ortodoc i contemporani, duhovnic i psiho-terapeut, fi ind autorul a numeroase c r i, articole i studii, în care trateaz problemele cu care se confrunt omul zilelor noastre. S-a n scut la Pireu în anul 1930 i a urmat facult ile de tiin e Politice, Drept i Teologie. A f cut,de asemenea, studii de consiliere i psihologie pastoral în SUA (unde va sta 14 ani), la Boston, unde prime te o burs din partea Universit ii din localitate, în 1962. În acela i an intr în monahism i este hirotonit preot. Între 1969 i 1976 a predat psihologie pastoral la Facultatea de Teologie Ortodox „Sfânta Cruce” din Boston. A slujit ca preot-consilier la spitalul J. B. Thomas Day Care, oferind sprijin pastoral tinerilor c s tori i ai c ror copii se confruntau cu probleme serioase, i a fost (1970-1976) conduc torul sec iei de Sprijinire a Familiei din cadrul cli-nicii psihiatrice model Human Resource Institute din Boston. Dup întoarcerea în Grecia (1976), pe lâng bogata activitate scriitoriceasc , a organizat un program pentru clerici de preg tire pastoral clinic i un Centru de Con-siliere a tinerilor din Arhiepiscopia Atenei pentru cultivarea i promovarea vie ii comunitare (Pr. FILOTHEI FAROS,Mitul bolii psihice, pp. 5-6).20 Pr. FILOTHEI FAROS, Mitul bolii psihice, pp. 18-19.

Bolile psihice şi psihoterapia de responsabilizare în viziunea părintelui Filothei Faros...

55

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studiitulbur rii psihice i la un alt fel de tratare a ei (o revizuire integral a teoriei despre natura

tulbur rii psihice i scopul psihoterapiei). Una dintre ideile de baz care fundamenteaz gândirea p rintelui Filothei21 este aceea

c „oamenii nu ac ioneaz iresponsabil întrucât sunt bolnavi, ci sunt bolnavi pentru cac ioneaz iresponsabil (...). Altfel spus, nevoia principal a nevroticului nu este «con ti-entizarea», în elegerea i desc tu area (de inhibi iile sale), ci, dimpotriv , prinderea, în-c tu area (într-o obliga ie), dup care s urmeze asumarea r spunderii ei”. De asemenea, p rintele consider c , dac în psihoterapia individual , în afara rela iei care se stabile te între psihoterapeut i cel tratat, realitatea nu este tr it , ci doar descris , psihoterapia de grup reprezint metoda terapeutic cea mai apropiat de realitatea vie ii (ea are menirea de a eviden ia egocentrismul, narcisismul propriu fi ec ruia, bolnavul putând tr i la mo-mentul prezent, „aici i acum”, confl ictele interioare, con tientizând modurile concrete prin care î i submineaz , de regul , rela iile cu cei din jur, i cum poate stabili o rela ie autentic cu ceilal i) i de viziunea psihoterapeutic ortodox , scopul fi ind crearea unor comunit i care s constituie adev rate „oaze de prietenie i fr ietate în pustia lipsei de comuniune i de singur tate din lumea contemporan ”22. Via a omului contemporan este marcat de o infi rmitate grav fi indc nu a fost înv at s ias în întâmpinarea nevoilor celorlal i, a teptând doar ca ceilal i s -i satisfac propriile nevoi (cât de important este iîn acest sens, educa ia copiilor!), comuniunea, i rela iile autentice din cadrul comunit -ii, fi ind o necesitate pentru împlinirea nevoilor umane fundamentale i dobândirea st rii

de bine23.Refuzul realit ii este tr s tura comun a tuturor persoanelor tulburate psihic, de

aceea o abordare necorespunz toare va cultiva o psihoterapie f r de sfâr it, o dependen- dezastroas de psihoterapie i psihoterapeut. O psihoterapie durabil , consistent i

efi cient , este posibil doar prin asumarea de c tre psihoterapeut a rolului de mijlocitor (mediator) între pacient i libertatea asumat (Dumnezeu), deschizând drumul acestu-ia înspre dobândirea virtu ilor; pacientul nu trebuie s dobândeasc o dependen fati-dic de psihoterapeut ci s - i asume libertatea în mod responsabil, scopul terapiei fi ind principiul realit ii, distinc ia dintre real i ireal: „dac starea de r u, durerea sau chinul rezultate – în timp – în urma împlinirii sau satisfacerii unor nevoi este mai mare decât satisfac ia imediat , atunci actul respectiv nu a fost realist i nici nevoia autentic . Dim-potriv , dac sentimentul de împlinire ce apare în urma unui act sau lucr ri este mai mare decât efortul sau jertfa pe care îl presupune, atunci acel act sau acea lucrare poate fi consi-derat realist ”24. Omul ra ional este acela care poate alege cu în elepciune între cele doutimpuri comportamentale, aprecierea corect a tuturor consecin elor faptelor sale fi ind semnul unei depline maturit i. În acest sens trebuie în elese cuvintele lui Epictet: „orice ac iune sau lucrare pe care vrei s o întreprinzi trebuie analizat în lumina celor care o preced i o vor urma; numai dup aceea te po i angaja în realizarea ei”25.

În psihoterapia durabil , iubirea (iar aceasta înseamn implicare, d ruire i jertfel-nicie, fi ind baza sine qua non a oric rei terapii) este cea care mediaz leg tura (rela-ia) dintre psihoterapeut i cel tratat (spre deosebire de impar ialitatea i „obiectivitatea”

specifi ce orient rilor psihodinamice), dintre libertate i responsabilitate, scopul terapiei

21 Mitul bolii psihice, pp.23-24 .u.22 Pr. FILOTHEI FAROS, Mitul bolii psihice, p.28.23 „Ceea ce numim demen sau psihoz senil nu este nimic altceva decât o reac ie a persoanelor b trâne la sin-gur tate” (Pr. FILOTHEI FAROS, Mitul bolii psihice, p.43).24 Pr. FILOTHEI FAROS, Mitul bolii psihice, p.31.25 Epictet, Enchiridion, cap. 29, apud Pr. FILOTHEI FAROS, Mitul bolii psihice, p.31.

Hadrian-V. Conţiu

56

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studii fi ind acela de a-l ajuta pe omul bolnav s nu mai caute satisfac ii imediate ( i efemere),

s nu se mai lase purtat de „principiul primitiv (grosolan) al pl cerii” de moment, ci sse orienteze înspre „un alt fel de pl cere, mai în eleapt , aduc toare de lumin i de mai lung durat , singura care poate da satisfac ie, bucurie i împlinire adev rat ”. Fiindc ,de obicei, se prefer palpabilul imediat, chiar dac iluzoriu ca perenitate, o psihoterapie autentic i efi cient ofer un alt tip de satisfac ie, pentru binele de durat al persoanei, leg tura dintre psihoterapeut i pacient fi ind asem n toare iubirii p rinte ti, sincere, au-tentice, dezinteresat dar implicat / preocupat , psihoterapeutul trebuind s -i ofere celui tratat certitudinea c , „poate pentru prima dat în via a lui, exist cineva c ruia îi pas cu adev rat de el (are un interes real pentru el i pentru via a lui, n.n.), dorind s -l ajute în a- i descoperi propriile nevoi reale, nefalsifi cate, i nu doar s -l accepte cu toate ale lui”26.Modelul psihoterapiei autentice i durabile este a adar iubirea lui Hristos, iar Hristos, modelul terapeutului ideal.

Chiar dac poate c persoanele tulburate nu sunt responsabile pentru cele întâmplate în trecut, esen ial este c în prezent ele nu vie uiesc cu responsabilitate, interven ia terape-utic fi ind chemat s le ajute în a- i spori capacitatea i dispozi ia de a tr i mai responsabil de acum în acolo (odat cu momentul de debut al psihoterapiei; este surprins , de p rintele Filothei, valoarea peren , ve nic , a lui „aici i acum”, a clipei care ascunde în ea ve nicia,cum spunea P rintele Arsenie Papacioc; accentul pus pe „ce face” i nu „de ce face”). Ideea de responsabilitate vizeaz i cultiv poten ialitatea binelui din om, fi ind optimist , con-structiv i d t toare de speran . Ne este propus o abordare psihoterapeutic pozitiv ,a prezentului i nu a trecutului.

Un aspect foarte important surprins de p rintele Filothei în urma experien ei clinice este acela c , indiferent de modul prin care cineva ce necesit ajutor psihiatric sau psiho-terapeutic î i exteriorizeaz o anumit problem interioar , „are în realitate o dificultate fundamental în a- i face cunoscute i acoperi nevoile sale esen iale”, incapacitatea de a- i împlini nevoile fundamentale fiind specific tuturor indivizilor tulbura i psihic27.În general este acceptat ideea c to i oamenii, indiferent de ras , culoare, clas social ,convingeri i capacit i intelectuale, au acelea i nevoi fundamentale, atât fiziologice (ne-voile de hran , c ldur i odihn ), cât i psihologice (nevoia de a iubi i a fi iubi i, precum i nevoia de a sim i c avem valoare). Acestea din urm sunt avute în vedere de psiho-

terapie, a c rei lucrare fundamental este aceea de a-i ajuta pe oamenii deranja i psihic s i le împlineasc . Caracteristica esen ial a iubirii este imposibilitatea limit rii sau condi ion rii ei, neputând fi substituit prin ceva, îns iubirea nu înseamn încuviin-area f r discern mânt a comportamentului celui pe care îl iubim (de la propriul copil

pân la cel tratat). Pentru un copil, de exemplu, ca s dobândeasc sentimentul valorii de sine, nu este suficient doar iubirea p rin ilor, ci este nevoie i de anumite reu ite, de care s se bucure (s nu uit m c în perioada copil riei se constituie fundamentele personalit ii, infirmit ile suflete ti dobândite înc din aceast perioad fiind defini-torii pentru profilul s n t ii psihice în viitor). Pentru fiecare om, a adar, este foarte important s în eleag c doar prin primirea i acceptarea iubirii celorlal i nu este posi-bil împlinirea nevoilor fundamentale, ci i prin câ tigarea sentimentului valorii de sine, fapt care trebuie cultivat i sus inut. Când omul nu este în stare s - i împlineasc unele din nevoile fundamentale simte chin i disconfort. „Durerea noastr poate afecta întreg sistemul nervos, de la o simpl iradiere sup r toare asupra coloanei vertebrale pân la centrii superiori, putând induce o distragere a min ii i dorin a de a face neap rat ceva

26 Pr. FILOTHEI FAROS, Mitul bolii psihice, pp. 34-35.27 Pr. FILOTHEI FAROS, Mitul bolii psihice, pp. 38-39.

Bolile psihice şi psihoterapia de responsabilizare în viziunea părintelui Filothei Faros...

57

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studiipentru a o potoli”. În acela i mod (chiar dac nu atât de brusc) în care ne retragem mâna

la contactul cu un obiect fierbinte pentru a nu fi ar i, „putem ajunge s evit m oamenii datorit incapacit ii noastre de a iubi”. Evit m, astfel, riscul de a fi respin i i durerea de a recunoa te c avem nevoie de ei (îns iubirea nu poate fi dobândit f r asumarea riscului de a iubi iar ceea ce unii numesc iubire este în realitate un egoism des vâr it). Dobândirea unei motiva ii pentru schimbarea de comportament (deoarece evitarea în continuare a oamenilor înseamn o prelungire f r sfâr it a suferin ei) „este condi ionatde întoarcerea sincer a privirii spre sine, pentru a- i evalua comportamentul i a vedea în ce m sur acesta contribuie cu adev rat la împlinirea nevoilor sale”. P rintele ofer ,în oglind , imaginea vulpii din fabula lui Esop care încerca s - i aline durerea de a nu ajunge la struguri repetându- i mereu c „sunt acri”, o atitudine similar cu a omului care încearc s se conving c nu are nevoie de ceilal i, impunându- i un comportament auto-constrâng tor. „Dac nu se va renun a la atitudinea «strugurii sunt acri» i nu se va privi în fa realitatea, admi ând c , dup toate probabilit ile, ei pot fi i dulci, fapt pentru care trebuie s insiste mai mult pentru a ajunge la ei, nu va ajunge niciodat s - iîmplineasc nevoile fundamentale”. Suntem chema i astfel, înc de mici, „s deprindem modalitatea cea mai potrivit prin care s putem s ne împlinim nevoile i s extindem acest proces al cunoa terii de sine pe tot parcursul vie ii noastre”28. Aceast împlinire nu se poate realiza f r asumarea con tient i deplin a suferin ei ca esen a iubirii, iubirea adev rat fiind o culme a nevoin ei în lupta cu sine i d ruire c tre cel lalt, f rlimite i condi ion ri.

Psihoterapia de responsabilizare propus de p rintele Filothei Faros este „acea te-rapie care-i direc ioneaz pe cei tulbura i psihic la o confruntare direct cu realitatea, cu concep iile ce îi sunt proprii, mai mult sau mai pu in palpabile”, ea putând fi încununatde succes doar „atunci când persoanele respective vor fi destul de înt rite încât s nu mai fug de lumea real , recunoscând nu doar c realitatea exist , ci i faptul c împlinirea nevoilor lor trebuie s aib loc în cadrul ei”29. Responsabilitatea este defi nit ca i „capa-citatea omului de a- i împlini nevoile fundamentale, f r a-i împiedica pe ceilal i în îm-plinirea propriilor nevoi”, un om responsabil fi ind, în primul rând, acela care poate d rui i primi iubire; „s n tatea sufl eteasc înseamn responsabilitate, iar tulburarea psihic ,

iresponsabilitate”30. Iubirea trebuie s fi e împletit cu elemente de autoritate, doar a a pu-tându-se dobândi, prin educa ie, caracterul responsabil; fi indc omul înva s fi e respon-sabil doar prin rela ionare cu al i oameni responsabili. Psihoterapia este privit a adar ca „un tip special de educa ie”31 care încearc , de fapt, recuperarea, rapid i intensiv, a ceea ce omul ar fi trebuit s dobândeasc de-a lungul întregii sale vie i de pân atunci. Este foarte interesant deosebirea pe care o face p rintele între o psihoterapie institu ionalizat , ac-cesibil psihiatrilor, psihoterapeu ilor, psihologilor sau lucr torilor sociali (c rora le este consacrat , totu i, îndrumarea i corijarea celor iresponsabili), i una comun , accesibilunei categorii mai largi de persoane (în special to i cei care lucreaz cu oameni: preo i, profesori, înv tori, antrenori etc.), care practic într-o anumit m sur psihoterapia, fo-losindu-se de principiile psihoterapiei de responsabilizare, pentru a-i ajuta pe cei din jur s - i împlineasc mai bine nevoile lor i s dobândeasc un comportament mai responsa-bil; deosebirea fundamental dintre ele apare atunci când se pune problema efi cien ei, a intensit ii, i nu a timpului folosit.

28 Pr. FILOTHEI FAROS, Mitul bolii psihice, pp. 51-52.29 Pr. FILOTHEI FAROS, Mitul bolii psihice, pp. 40, 75.30 Pr. FILOTHEI FAROS, Mitul bolii psihice, pp. 58, 63.31 Pr. FILOTHEI FAROS, Mitul bolii psihice, p. 76.

Hadrian-V. Conţiu

58

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studii Psihoterapia de responsabilizare este o „metod didactic special ”, constituit din

trei procese diferite dar strâns legate între ele32:a) stabilirea unei rela ii (leg turi) esen iale la nivel personal i confruntarea cu reali-

tatea; este considerat cel mai difi cil stadiu al acestei psihoterapii, fi indc atâta timp cât în-tre psihoterapeutul responsabil i persoana iresponsabil tulburat psihic nu se stabile te leg tura potrivit , nu este posibil terapia. Psihoterapeutul trebuie s stabileasc o rela ie (leg tur ) cu persoana tulburat psihic (care trebuie s se simt acceptat ca persoan )pentru ca s-o ajute ulterior s ia contact cu realitatea i pentru a putea evalua în ce m surcomportamentul s u nu este realist. Capacitatea de a stabili o leg tur cu cel lalt este cea mai important abilitate a psihoterapeutului, persoanele tulburate psihic manifestând de obicei ostilitate (opozi ie) fa de o astfel de inten ie (datorat dezam girilor din trecut, în ciuda marii sale nevoi de stabili o leg tur cu cineva), aceasta fi ind o modalitate de a testa sinceritatea, sensibilitatea i responsabilitatea psihoterapeutului. Cu cât calit ile psihote-rapeutului sunt mai mari (trebuie s fi e, în primul rând, un om responsabil, îndeajuns de matur, constant, sensibil, comp timitor, s -i pese de ceilal i, s simt durere pentru situa iapacientului s u i s sufere al turi de el, s -l accepte a a cum este i s nu-l judece, s nu fi e distant, inaccesibil, s nu afi eze un aer de superioritate, s fi e gata s recunoasc distan amare care-l separ de perfec iune .a.), cu atât pot fi aplicate mai bine principiile psihotera-piei de responsabilizare.

Fig. 1. Etapele psihoterapiei de responsabilizare în viziunea P rintelui Filothei Faros

b) respingerea (dezaprobarea) comportamentului iresponsabil i deprinderea unuia mai bun (responsabil); psihoterapeutul trebuie aib t rie sufl eteasc i s fi e întotdeauna ferm, neîncuviin ând niciodat ac iunile iresponsabile ale pacientului, „fi ind preg tit s -lvad c sufer pentru aceasta”; psihoterapia de responsabilizare vizeaz comportamentul prezent al celui tratat i nu p rerea sau dispozi ia sa, fi indc „nu doar dispozi ia determincomportamentul, ci i comportamentul dispozi ia”. În psihoterapie, atunci când se stabile te

32 Pr. FILOTHEI FAROS, Mitul bolii psihice, pp. 77-112.

Bolile psihice şi psihoterapia de responsabilizare în viziunea părintelui Filothei Faros...

59

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studiio leg tur adev rat , „cel tulburat psihic este provocat fi e s devin mai responsabil, fi e s

renun e la psihoterapie”. În general, se sper c , în virtutea leg turii ce s-a creat, cel tulbu-rat nu va renun a (de i este liber totu i, s-o fac ), fi ind for at s renun e la comportamentul iresponsabil. Am putea ad uga lucrarea deosebit a iubirii i în acest stadiu al psihoterapi-ei de responsabilitate, care constituie liantul rela iei terapeutice i imboldul decisiv pentru renun area la comportamentul iresponsabil; iubirea psihoterapeutului este una milostiv(comp timitoare), jertfelnic dar i pedagogic , manifestându-se prin acceptarea deplin a pacientului (cu toate ale sale, inclusiv suferirea al turi de el i d ruirea complet ), îns f rîncuviin area faptelor iresponsabile ale acestuia.

c) terapia ca educare sau procesul de reînv are; este „un proces ce se cere a fi aplicat la diferite m suri, în func ie de cel tratat”, având în vedere „felul în care psihoterapeutul îl înva pe pacient cele mai bune modalit i de împlinire personal în cadrele oferite de realitate”. Aceast ultim faz a psihoterapiei demareaz atunci când persoana tulburatpsihic accept c este iresponsabil , urmând s înve e cum s tr iasc pentru a- i pu-tea împlini nevoile sufl ete ti. Psihoterapeutul trebuie s fi e preocupat a vedea în cel lalt nu o persoan cu probleme, bolnav incurabil, ci posibilit ile sale multiple (în virtutea faptului c este chip al lui Dumnezeu), a-i deschide noi perspective care s l rgeasc ori-zontul intereselor lui, ajutându-l s vad via a dincolo de difi cult i. Trebuie s -l înve ec „nefericirea este mai mult produsul decât cauza comportamentului iresponsabil” i cprincipalul scop al terapiei nu este s -i asigure o stare de euforie permanent ( i nici o „eu-forie psihoterapeutic ” trec toare, de moment), ci sentimentul de împlinire sau plin tate a vie ii, acesta nefi ind inhibat de multiplele noastre probleme (inerente), ci ap rând atunci când suntem dispu i s ne asum m responsabilitatea modului nostru de via , atunci când ie im din preocuparea excesiv de noi în ine i ne deschidem, ca interes, d ruire i comu-nicare celorlal i.

P rintele Filothei Faros identifi c apte puncte principale care marcheaz diferen eledintre psihoterapia de responsabilizare i cea conven ional (fundamentat în totalitate sau doar par ial pe concep iile psihanalitice i pe înv tura lui Freud):

Tabelul 3Diferen ele dintre psihoterapia de responsabilizare i cea conven ionalîn viziunea P rintelui Filothei Faros33

Nr. crt. Psihoterapia de responsabilizare Psihoterapia conven ional

1.

Psihiatria conven ional prive te boala psihic ca pe o realitate, oamenii ce sufer de pe urma ei putând fi cata-loga i i trebuind fi aborda i terapeutic în conformitate cu tipul de diagnostic aplicat.

Psihoterapia de responsabilizare nu accept ideea de boal psihic , cel tratat nestabilind cu psihoterapeutul o leg tu-r de pe pozi ia unui bolnav care nu este responsabil de comportamentul s u.

33 Mitul bolii psihice, pp. 113-151.

Hadrian-V. Conţiu

60

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studii

2.

Psihiatria conven ional este convin-s c motivele bolii psihice sunt în pri-mul rând organice, vindecarea putând surveni doar prin administrarea unui tratament medicamentos (aceast con-cep ie este confortabil omului contem-poran, care urm re te rezultate satisf -c toare imediate, chiar dac iluzorii sau temporare, f r a- i asuma vreo r spun-dere pentru propria situa ie). P rintele Filothei arat c , „...în ultima vreme, a ie it în eviden mai mult ca niciodate ecul evident al acestui tip de abordare a tulbur rii psihice, ce se bazeaz în mod exclusiv pe substan e chimice, ale c ror efecte colaterale sunt dezastruoase, ne-ducând la niciun rezultat de fond (...). Psihiatrii s-au nelini tit în plus i pentru faptul c num rul celor ce prefer psi-hoterapia i pe psihologii psihoterapeu ia sporit semnifi cativ” (p.114).

Psihoterapia de responsabilizare nu accept ideea c tulburarea psihic este determinat de ceva organic, nu crede ccel chemat s-o vindece o poate face prin întocmirea i administrarea unor re ete de medicamente. Pentru vindecarea unei persoane tulburate psihic este nevoie de o implicare direct i dedicat , mai ales prin leg tura sufl eteasc ce trebuie edi-fi cat , i care presupune riscarea confor-tului personal din partea tuturor celor implica i în acest proces.

3.

Psihoterapia conven ional sus ine c fundamentul terapiei îl constituie examinarea în am nunt a vie ii trecute a pacientului, cercetarea cauzelor psi-hologice ale problemelor lui, existând convingerea c , de îndat ce persoana tratat va în elege deplin aceste cauze, î i va schimba atitudinea fa de via ,fi ind în stare s valorifi ce noua situa ie.

În psihoterapia de responsabilizare, psihoterapeutul este preocupat de pre-zent, având în vedere viitorul; ele este convins c oricum trecutul nu mai poa-te fi schimbat. De asemenea, nu acceptfaptul c trecutul întunecat blocheazini iativele viitoare (responsabile) ale ce-lui tratat.

4.

Psihoterapia conven ional sus ine transferul c tre psihoterapeut a dispo-zi iilor pe care cel tratat le-a avut sau le mai are fa de anumite persoane im-portante din via a sa, în leg tur cu care au început problemele sale. Prin acest proces, denumit „transfer”, cel tratat încearc s reactualizeze i s retr iascîn fa a psihoterapeutului vechile lui di-fi cult i în fa a unor situa ii de via . Se consider c pacientul dobânde te ast-fel cunoa terea propriului trecut prin interpret rile pe care psihoterapeutul le d comportamentului s u, fapt care îl ajut s renun e la anumite atitudini statornicite în trecut i s reînve e sstabileasc noi rela ii cu ceilal i.

În psihoterapia de responsabilizare, rela ia dintre psihoterapeut i pacient este o rela ie inter-personal , nu doar ceva instrumental cu valoare tranzitorie.

Bolile psihice şi psihoterapia de responsabilizare în viziunea părintelui Filothei Faros...

61

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studii

5.

Psihoterapia conven ional insist ca pacientul s - i în eleag i cunoasc pro-priul subcon tient (chiar i în cazul unei consilieri simple), confl ictele subcon ti-ente fi ind considerate mai importante decât problemele con tiente. Recunoaterea existen ei acestor confl icte subcon-tiente prin interpret rile f cute cu aju-

torul transferului psihiatric (al viselor, al liberei asocia ii de idei, al ipotezelor sau supozi iilor psihiatrice) este consideratabsolut necesar succesului terapeutic.

Psihoterapia de responsabilizare nu este preocupat în mod deosebit de con-fl ictele subcon tiente i de ra iunile care le-ar fi provocat, deoarece pacientul nu poate stabili o rela ie adev rat , consis-tent , cu psihoterapeutul doar justifi cân-du- i în mod repetat comportamentul prin imboldurile subcon tiente.

6.

Psihoterapia conven ional sus ine necesitatea neg rii libert ii i a r s-punderii omului tulburat psihic, fi ind exclus orice evaluare a comportamen-tului în registru de bun sau r u, adicexact ceea ce l-ar putea conduce fi e la împlinire, fi e la autodistrugere.

Psihoterapia de responsabilizare pune accent pe moralitatea comportamentului. Spre deosebire de psihoterapia conven i-onal care nu evalueaz comportamentul pacientului în responsabil sau iresponsa-bil, autodistrug tor sau s n tos, fi indcconsider c ar d una rela iei tranzito-rii care este urm rit cu tot dinadinsul, psihoterapia de responsabilizare creea-z contextul unei confrunt ri pe care o aduce realitatea alegerii dintre bine ir u, aceasta înt rind leg tura dintre cei doi actori ai procesului terapeutic. Orice comportament ce conduce la satisfacerea nevoilor într-un cadrul al realit ii este considerat bun i etic, conform urm toa-rei defi ni ii: „comportamentul unui om este corect i etic atunci când în tot ce face prime te i ofer dragoste, nutrind în acela i timp i un sentiment al valorii proprii atât în fa a ochilor s i cât i a ce-lorlal i” (p.144). „Arta acestei terapii este s -l faci pe pacient s recunoasc valorile în care crede cu adev rat” (p.147).

7.

Psihoterapia conven ional nu con-sider important ca omul s înve e cum s tr iasc în realitate i s se împli-neasc cu adev rat în via , având con-vingerea c cel afl at sub tratament poa-te deprinde un comportament mai bun doar atunci când va în elege atât cauze-le concrete cât i cele subcon tiente ale problemelor lui.

Psihoterapia de responsabilizare pune accentul pe lucrarea de pedagog a psiho-terapeutului, având în vedere deprinderea acelor moduri de ac iune în via care sduc la o mai bun împlinire a nevoilor ce-lui tratat. Spre deosebire de psihoterapia conven ional , care nu consider c lucra-rea ei este aceea de a ajuta însu irea unor moduri de via mai bune, rela ia dintre psihoterapeutul responsabil i cel tratat va dura dac cel din urm va fi ajutat prin ofe-rirea unor modele comportamentale care s aduc mai mul satisfac ie personal .

Hadrian-V. Conţiu

62

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studii Concluzii

În concluzie, psihoterapia de responsabilizare desfiin eaz ideea de boal psihic ,caracterizându-l pe cel ce are anumite probleme psihice doar ca iresponsabil. Pune ac-centul pe tipul de lucrare i comportament al celui tratat i nu pe actul de cunoa tere (a conflictelor din subcon tient i al insuficien elor lui) ce trebuie însu it de el pentru a se schimba, fapt care nu se va întâmpla oricum, în toate situa iile. În psihoterapia de responsabilizare nu exist o diferen fundamental în modalitatea de abordare a dife-ritelor probleme psihice, abordarea psihoticului fiind aproape similar cu cea a nevro-ticului. Tipul concret de iresponsabilitate sau diagnosticul are foarte mic leg tur cu metoda de lucru. Ceea ce se cere diagnosticat, din punctul de vedere al psihoterapiei de responsabilizare, este în ce m sur persoana deranjat psihic sufer din cauza irespon-sabilit ii sale (indiferent de exprimarea comportamental ) sau din cauza unei boli de natur organic . Rolul esen ial al psihoterapiei „nu este mic orarea suferin ei produse de comportamentul iresponsabil ci înt rirea rezisten ei celui tratat, pentru a putea face fa nepl cerilor inevitabile pe care existen a întreag le comport , pentru ca omul s fie în stare s se bucure de r splata oferit de un mod de via mai responsabil”34. Odat cu stabilirea unei leg turi durabile (potrivite) între psihoterapeut i cel tratat (care presu-pune o atitudine iubitoare, dublat de o lucrare pe m sur , din partea psihoterapeutului i asumarea riscului acestei iubiri – fiindc orice întâlnire cu cel lalt înseamn , din

perspectiv cre tin , pe de o parte, oferirea iubirii i consim irea libert ii celuilalt de a o accepta sau refuza, iar pe de alt parte, asumarea suferin ei ce deriv din deschiderea înspre un altul, prin purtarea tuturor durerilor lui) i înv area de c tre acesta din urma unor noi modalit i, mai eficiente, de a ac iona i a se comporta, starea lui va suferi o schimbare, fapt independent de în elegerea trecutului s u, aceast nou pozi ionare conducând, în cele din urm , la o schimbare de profunzime, adic la o schimbare de pa-radigm existen ial .

„Deranjamentul psihic poate fi determinat i de neîmplinirea nevoii – de necon-testat – a omului de a intra în comuniune cu metafizicul (...). Optimismul nutrit ini ial fa de posibilit ile pe care p rea c le aduce psihologia, psihiatria i psihoterapia se mic oreaz continuu, pe m sur ce se constat tot mai mult c afec iunile psihopato-logice dureaz foarte adesea ani de zile, având r d cini existen iale adânci; s-a în eles c ceea ce vindec în mod real nu este o anumit tehnic , ci interesul autentic al tera-peutului pentru omul aflat în nevoie. Modelul psihanalitic al psihoterapiei devine tot mai irelevant ca i abordare eficient , în condi iile în care de la bun început s-a adresat unei genera ii umanisto-ra ionaliste care ast zi se stinge, pe m sur ce trece timpul (...). Dragostea comercializat nu poate împlini nevoia funciar a omului de iubire. Ea nu doar c nu se poate cump ra, dar nici m car nu poate fi cerut sau pretins . Iubi-rea poate fi doar oferit . Rela iile trec toare, cu caracter mai mult profesional, nu-i pot conferi omului un sentiment de siguran . Omul are nevoie de rela ii permanente i de o oferire liber i necondi ionat a dragostei, venit din partea unei comunit i

biserice ti. Nu exist o alt terapie pentru chinul i suferin ele omului modern în afara Bisericii. Biserica nu ca form , ci ca fapt sau realitate palpabil ”35.

34 Pr. FILOTHEI FAROS, Mitul bolii psihice, p. 148.35 Pr. FILOTHEI FAROS, Mitul bolii psihice, pp. 239, 241-242.

Bolile psihice şi psihoterapia de responsabilizare în viziunea părintelui Filothei Faros...

63

Tabo

r, nr

. 12,

dec

embr

ie 2

015

Studii

Abstract

HADRIAN-V. CON IU, Mental illnesses and accountability psychotherapy in Father Filothei Faros’view or the risk of loving in psychotherapyThis study initiates fi rst a challenge, which requires a complex response: is mental illness a myth or an expansive reality? Then it shows a possible alternative to conventional psychotherapy: account-ability psychotherapy, proposed by Father Filothei Faros, who abolishes the idea of mental illness, characterizing the person with certain psychological problems just as irresponsible, and focusing on the pacient’s type of work and behavior and not on the act of acknowledging the confl icts of the subconscious or his insuffi ciencies. The essential role of psychotherapy is not reducing the suffering caused by irresponsible behavior but strengthening the resilience of the pacient.Accountability psychotherapy concerns a shift of an existential paradigm relying on the establish-ment of a lasting (and proper) connection between the therapist and the pacient, which involves the loving attitude and work of the therapist and assuming the risk of that love - because any encounter with the other, from a Christian perspective, means, on the one hand, offering love and consenting to the other’s freedom to accept or to reject it, and on the other hand, assuming the suffering that comes from being open toward someone else by wearing all his pains.

KEYWORDS: mental illness, psychotherapy, accountability, love, risk.