Cuprins

Cuvdnt-inainte

Giuseppe, mesterul tAmplar, gise;te o bucati de lemn care griie;tecu glas omenesc

Giuseppe ii diruie;te lemnul vorbitor prietenului siu, Carlo

Carlo ciopleEte o pipqi;i ii dA numele de Buratino

Greierele vorbitor ii di sfaturi bune lui Buratino

Din cauza neastAmpirului siu, Buratino e la un pas de moarte'.

Thta Carlo ii face haine din hdrtie colorati;i ii cumpiri un abecedar

Buratino vinde abecedarul qi cumpirf, un bilet la teatrul de pipqi

in timpul reprezentafiei, pf,pqile il recunosc pe Buratino

Mai intAi, signor Karabas Barabas wea si-l puni pe Buratino pe foc,

dar apoi ii di cinci monede de aur;i il lasi si plece acasi

Pe drumul citre casi, Buratino intdlneqte doi cerEetori, ace;tia sunt

motanul Basilio ;i r,ulpea Alissa

La hanul ,,La trei pler.'usti"

Buratino este atacat de hoti

Ho,tii il atdrni pe Buratino de creanga unui copac

Fetiga cu pirul albastru il readuce pe Buratino la viat5.

Fetila cu pirul albastru vrea si-l educe pe Buratino

9

11

74

18

20

24

27

34

3t

40

44

47

49

55

Buratino ajunge in Tara Prostilor

Cdinii polif;ti pun laba pe Buratino ;i nu-l lasi si rosteasci nici micarun cuvAnt in apf,rarea sa

Buratino ii cunoaste pe locuitorii b1lfii, afl5. despre soarta celor patrumonede de aur si primeste de la Tortilla, broasca-testoasi, o cheiqi de aur 66

Buratino fuge din Jara Pro;tilor;i intAlneste un tovar5.s de suferinti 70

Pierrot povesteqte cum a ajuns el in Thra Prostilor, cilare pe iepure 72

58

Buratino si Pierrot ajurg la Malwina, dar trebuie sd fugi impreuni cu ea

qi cu pudelul Artemon

Lupta de la marginea pidurii

ln pestera

Buratino se hotirf,ste si afle cu orice pre! taina cheilei de aur

Buratino afli taina cheitei de aur

Pentru prima dati in viaga lui, Buratino este disperat, dar totulse termini cu bine

Buratino se intoarce in sfdrsit acasi, impreuni cu i!,

tata Carlo, Malwina, Pierrot qi Artemon

Karabas Barabas pitrunde in odiila de sub scari

Ce se afli dincolo de usita misterioasi?

Prima reprezentatie a noului teatru de pipqi

80

84

90

96

100

105

111

116

.,119

128

*4

Qr"seppe, mesterul timplar, giseste o bucati

de lemn care gri.ieste cu glas omenesc

Cu rrulrA vREME iN uRlrA, triia intr-un oriEel de pe malul Mirii Mediterane

un bitrdn meqter timplar. Numele mesterului era Giuseppe, dar lumea-i mai

zicea si Nas-vdnit.

intr-o buni zii-a cdz'ltin mAnd o bucatd de lemn, una dintre acelea pe care

oamenii le bagi iarna-n sobi pentru a se incdlzi.

- Nu-i riu, si-a zis Giuseppe-n gAnd. Din lemnul ista a; putea face un piciorpentru o masf,.

Giuseppe si-a pus pe nas ochelarii pe care avea obiceiul si ;i-i prindi cu

sfoari pe dupi urechi, asta fiindci gi ochelarii erau tare vechi, a intors bucata

de lemn pe toate plr,tile si a prins a o ciopli cu o birdige. Abia daci apucase

me;terul si lucreze, ci s-a;i auzit un glas sub,tirel care a strigat:

- Au! Au! incet, rogu-te, incet!Giuseppe ;i-a a;ezat ochelarii pe nas ;i a privit prin atelier. Nimeni...S-a uitat pe sub bancul de lucru. Nimeni...A scos capul pe uqd. in stradi nu era nimeni...

- Si mi se fi p5.rut oare? se intrebi Giuseppe. Cine si fi vorbit?

Mesterul a pus iar mAna pe birdigi, dar cum s-a apucat de treabi, lemnuls-a viitat:

- Au! Au! Mi doare!

De data asta Giuseppe s-a speriat de-a binelea. Asa de tare s-a speriat ci is-au aburit si ochelarii... S-a uitat mesterul prin toate colturile. Si-a bigat capulsi-n sobi" si s-a uitat multi vreme pe horn in sus.

- Nu-i nimeni aici... Oi fi b5"ut prea mult qi-acu' imi vQjAie capul.Dar nu, nu era asa, nu biuse nimic in zi:ua aceea... Dupi ce s-a mai linistit,

mesterul a luat rindeaua si-a b5"tut cu ciocanul in ea pentru a potrivi bine lama.Lama trebuia sf, iasi doar un pic din manerul ei. Giuseppe a pus bucata delemn pe banc si a trecut o dati cu rindeaua peste ea. Vocea subtirici a inceputsi strige iar:

-Au! Aul Au! De ce mi ciupiti?Lui Giuseppe i-a cizttt rindeaua din mini, a fhcut cAgiva pasi inapoi si, in

cele din urmi, s-a asezat pe podea. Mesterul a priceput ci glasul subtirel veneadin bucata de lemn.

&qis,sd>o

-,ri

Qr"seppe ii diruie;te lemnul vorbitor

prietenului siu, Carlo

Crrran iN ecre crrpA in atelierul mesterului a intrat Carlo, flasnetarul, unprieten vechi al lui Giuseppe.

Pe wemuri, Carlo isi punea pe cap piliria cu boruri largi gi pornea prinorase cu flaEneta lui minunatS., cAstigdndu-;i pd.inea cu dansul si cAntul.

Acum Carlo era bitrin ;i bolnav, iar flasneta se stricase de multd weme.

- Buni ziua, Giuseppe, a spus Carlo, intrdnd in atelier. De ce stai pe podea?

- Am pierdut un surubel, lua-l-ar mama zmeilor, a rispuns Giuseppeuitindu-se cu coada ochiului la bucata de lemn. Tu, b5"tr6"ne, ce mai faci? Cumo mai duci?

- Riu, a rispuns Carlo. Mi tot g6.nd.esc ce si fac ;i ce si dreg ca s5" maicd;tig si eu o bucati de pdine... De-ai putea si mi {u!i sau si-mi dai micarun sfat. . .

- Nimic mai simplu, a spus Giuseppe vesel si s-a gdndit: ,,O si mi scap chiaracum de bucata asta blestemat1 de lemn!". Nimic mai simplu! Uite, pe banc e o

bucati de lemn. Ia-o qi du-o acasi, Carlo.

- Ofl a exclamat Carlo, abitut. Daci o iau, ce-o si fac eu cu ea, ci nicimlcar sobd n-am in cf,miruta meal

- FA a;a cum ili spun. Stiu eu ce vorbesc. Ia-1i un culit;i ciopleste o pipugidin bucata asta de lemn. inva!-o si spuni tot soiul de lucruri vesele, arati-i cumsi cinte Ei si danseze si dupi aia mergi cu ea din froarta-n poarti. O si cdqtigi o

bucifici de piine, ba chiar si cdte-un p5hirel de vin pe deasupra.

Abia rostise mesterul aceste cuvinte, cAnd dinspre bancul de lucru s-a auzitun glas subtirel:

- Bravo, bravo! Te-ai g2.ndit bine, mii Nas-vdn5.t!

Giuseppe a inceput s5" tremure de frici, iar Carlo a privit uluit in.jur. Oarede unde venise glasul?

t,

- Mul,tumesc pentru sfat, Giuseppe, a zis Carlo. Ia di-mi bucata de lemnd,espre care vorbeai.

11

uratino vinde abecedarul ;i cumpiri un bilet

la teatrul de pipqi

iN zom, BunerrNo si-a luat abecedarul Ei a pornit lopiind spre scoali.

pe drum biiega;ul nu s-a uitat nici micar o singuri datd'la dulciurile de prin

privilii, la cornurile cu miere Ei cu mac, la plicintele dulci sau la puii pqi laprotap, fbcuqi din zahht candel.

Nici la biiegaEii care iniltau zmee din carton nu s-a uitat Buratino" '

Pe stradi a trecut Basilio, motanul tdtcat, iar pe motanul hstaz5;u ci-!i venea

si-l tragi de coadi, numai ci Buratino l-a lisat in pace'

Pe misuri ce se apropia de scoali, de pe malul Mediteranei risuna din ce

in ce mai deslqit rrruzicd' zglobie.

- Ti-ti-ti! ciripea fluierul.

- Lalalal cAnta vioara.

- Cin-cin -cin! zumziiau talgerele.

- Bum! bubuia toba.

Pentru a ajunge la Ecoali, Buratino ar fi trebuit s-o ia spre dreapta. Muzica

venea dinspre stdnga. Buratino a inceput si meargi impiedicat. Picioarele ilpurtau citre lirmul mirii, adici tocmai spre locul de unde se auzea:

- Ti-ti-ti!

- Lalala!

- Cin-cin-cin!

- Bum!

- $coala nu pleaci din loc! a zis Buratino ca pentru sine. Vreau si arunc si

eu o privire qi dupi aia mi duc drept la qcoali!

AqadaA biiegaqul a fugit cAt il ,tineau picioarele spre malul mirii, unde a zititun cort din pinzi impodobit cu steguleqe colorate, care fluturau in bitaia vdntului.

Sus, cocotali pe cort, cdntau patru muzicanfi. Jot, la intrarea in cort,

o doamni grasi;i zdmbitoare vindea bilete de intrare'

in fa{a acelui cort se aflau o multime de oameni: biielei qi fetige, solda,ti,

vdnz7itori de limonadi, doici cu copii, pompieri, po;taEi. Cu togii citeau un.afi;

mare pe care scria:

24

ir:i'i::J rl..,a'

s'lGEI :. -1iT5In

,'llffi *€ == - a:.*

I :ffi tr:::ffiX.:.