AUTISMUL

Introducere

• Autismul- face parte din categoria de dizabilităţi pervazive de dezvoltare (TPD – Pervasive Developmental Disorders) sau din cea a tulburărilor spectrului autist (Autism Spectrum Disorder – ASD).

Definiţii

• Autism – gr. “autos” = însuţi sau Eul propriu.• Autismul este o disabilitate de dezvoltare care ţine toată viaţa şi care se

manifestă prin incapacitatea indivizilor de a întelege ceea ce văd, aud sau altfel spun ce simt. Toate aceste impedimente gerenerează dificultăţi de interacţiune socială, comunicare şi comportament. (www.otac.org)

• O altă definiţie dată de site-ul www.medterm.com evidenţiază faptul că autismul este o tulburare spectrală neuropsihiatrică caracterizată prin deficit de interacţiune socială, comunicare şi prin manefestări comportamentale neobişnuite şi repetitive.

• În Enciclopedia Medicală, autismul este descris ca disabilitate severă a funcţionalităţii creierului, marcată prin probleme de contact social, inteligenţă şi limbaj, împreună cu comportamente ritualistice sau compulsive şi răspunsuri bizare la mediu.

Scurt istoric

• În 1943 doctorul Leo Kanner a descris pentru prima dată 11 copii care s-au prezentat la clinica sa cu o combinaţie de grave deficite de vorbire marcate de anormalităţi în interacţiunea sociala şi o înclinaţie spre comportamente stereotipe, repetitive şi ritualisitce. Aceştia au fost primii copii diagnosticaţi cu autism infantil. Deşi denumirea iniţială a evidenţiat că autismul infantil e observat în copilărie şi documentele descriu comportamentul autist la copii, acum este clar că autismul e văzut ca o boala pe tot parcursul vieţii a cărei tip şi severitate se modifică în timp odata cu dezvoltarea individului.

Caracteristicile autismului

Autismul este o disabilitate de dezvoltare pe viaţă care apare în mod tipic în perioada primei copilării. Persoanele cu această tulburare prezintă diverse grade comportamentale care interferează cu procesul de învăţare în următoarele arii:

• comunicarea;• participarea socială;• repertoriu de activităţi, interese şi de dezvoltare

imaginativă;• nivelul de dezvoltare;• procesare sezorială;• cognitive.

Cauzele de apariţie a autismului

Organizaţia „Învinge autismul acum” (Defeat Autism Now!) a descris autismul ca fiind consecinţa mai multor factori:

• o predispoziţie genetică a unui sistem imunitar scăzut;

• un atac viral, viruşi proveniţi din vaccinuri sau mediu extern (copilul poate fi afectat din etapa intrauterină dacă mama are o boală virală);

• un virus intern ce se poate instala la nivel celular;

• anticorpii nu reacţionează corespunzător la „intruşi” în vederea creşterii imunităţii;

• imunitate scăzută produsă de o suprasolicitare care generează o disfuncţie la acel nivel;

• anticorpii ce rămân imaturi, devin în timp agresorii propriului sistem;

• viruşi instalaţi la nivel celular ce rămân activi şi caută permanent să se transforme suprasolicitând continuu sistemul de apărare a corpului;

• suprasolicitare care determină o diminuare importantă sau chiar dispariţia lanţului biochimic responsabil de detoxifierea corpului.

Etiologia autismului

1. Teorii neuropsihologice:Cele mai recente cercetări atestă faptul că autismul apare ca urmare a lezării sau involuţiei structurilor sistemului nervos central.

• Acestea influenţează dezvoltarea memoriei, limbajului, comportamentului, atenţiei, emoţiei, fenomenelor psihice cognitive care perturbate determină dificultăţi de comunicare, imaginaţie şi interacţiune socială. Feedback-ul la stimuli externi nu este bun datorită dificultăţilor de percepţie, prelucrare şi sintetizare a informaţiei. Pe lângă faptul că se concentrează asupra caracteristicilor autismului, studiile neuropsihologice au şi o altă ţintă aceea de a descoperi deficitele cognitive fundamentale ce se află în spatele anomaliilor comportamentale observate în cazul acestei disabilităţi.

2. Teoria biologică:Studiile întreprinse de-a lungul timpului au demostrat că autismul are o bază biologică, dar nu au determinat, încă, mecanismele patogenice. Cea mai reprezentativă dovadă o constituie faptul că 10% din indivizii cu autism prezintă totodată şi o stare medicală fragilă despre care se crede că a fost determinată de simptomele autiste, ceilalţi 90% la care nu apare nici o altă boală, se consideră că factorul genetic are o mare importanţă.

Diagnostic

• O persoană ce prezintă simptomele autismului trebuie examinată de o echipă interdiciplinară, formată din specialişti din ramuri terapeutice deferite, care include: medicul psihiatru, psihologul, logopedul, consultantul în probleme de educaţie, etc.

• Stabilirea diagnosticului este precedată de un examen fizic al evoluţiei dezvoltării, pentru identificarea posibilelor cauze ale simptomelor fiind necesare şi alte analize: cea a sângelui, scanare TC, RMN a creierului, electroencefalograma, etc.

TratamentTratamentul poate include: - terapie comportamentală pentru a ajuta bolnavul să se adapteze

condiţiilor sale de viaţă; - “programe de integrare” care ajută bolnavul să se adapteze lumii

înconjurătoare atât cât e posibil;- asigurarea unui mediu organizat de viaţă; - terapie audio-vizuală, care să ajute în comunicare; - controlarea regimului alimentar; - medicamente; - terapia cu muzica; - terapie fizică; - terapia limbajului.

Terapia ABA• Terapia ABA (Applied Behavior Analysis –

Terapia comportamentală aplicată) este recunoscută pe plan mondial ca tratament sigur pentru copiii autisţi.

• ABA este un sistem de învăţare, un program care îşi propune să modifice comportamentul copilului în mod sistematic şi intensiv. Sistemul are obiective clar formulate, împărţite în sarcini mici, astfel încât evoluţia copilului să poată fi măsurată permanent. Întărirea comportamentului se face cu recompense, întreg sistemul funcţionând pe baza acestor întăritori, fie materiali, fie sociali.

Terapia PECS• PECS (Picture Exchange Communication

System) este o metodă care facilitează şi/sau mijloceşte comunicarea copilului cu autism. Are la bază comunicarea prin intermediul obiectelor, fotografiilor sau pictogramelor (în funcţie de nivelul de dezvoltare a copilului). Copilul trebuie să aibă un set de obiecte, fotografii/pictograme care simbolizează obiectul sau acţiunea dorită. Când doreşte ceva, el va arăta obiectul/ pictograma/ fotografia adultului (părinte sau terapeut).

Concluzii

• Indiferent de cauzele existente, se poate afirma că persoanele cu autism sau TPD se nasc sau prezintă o predispoziţie pentru o astfel de tulburare.

• Simptomele autiste apar, de obicei, în jurul vârstei de 3 ani şi durează toată viaţa.

• În urma consultării literaturii de specialitate, reiese că autismul este o boală pervazivă de dezvoltare ce se caracterizează prin scăderea capacităţii de a interacţiona pe plan social şi de a comunica, prin manifestarea unor comportamente stereotipe şi repetitive la care se adaugă deficite senzorio-motorii şi mintale.

• Diagnosticarea din timp şi tratamentul adecvat au contribuit la scăderea numărului de personae cu autism care depind de un ingrijitor ce le va controla comportamentul şi îi va ajuta în activităţile zilnice.

• Persoanele suferinde de autism, cu ajutorul unor echipe multidisciplinare specializate, au şanse foarte mari de îmbunătăţire a nivelului funcţional, fiind capabili să ducă o viaţă cât mai fericită şi independent.

BIBLIOGRAFIE

• Bucur C., Ochiană G. – Copilul cu problem de adaptare – autistul – să-l iubim şi să-l înţelegem, Revista Română de Kinetoterapie, Oradea, 2001;

• Raţă M., Stimularea senzorio-motorie – sursă de optimizare a comunicării verbale şi nonverbal la copiii autişti, Lucrare de Doctorat, Bucureşti, 2008;

• Raţă M., Raţă G., Elemente de strategie în dezvoltarea terapiei ocupaţionale pentru copiii autişti prin includerea în grădiniţe cu regim normal, Conferinţa Stiinţifică Naţională 17, Bucureşti, 2008;

• www.autism.ro;• www.autismromania.ro;• www.medterm.com;• www.otac.org.