Prezentare Seminar Autism

8/12/2019 Prezentare Seminar Autism

1/85

Cercetari din analiza

comportamentala aplicata in

interventiile educationale apersoanelor cu autism

Alina Bobarnac MSc

26 Februarie 2010


2/85

Introducere

Scopul acestei prezentari este de a oferi o imagine de ansamblu a aplicatiilormetodelor analizei comportamentale aplicate (ABA) in interventia educationala apersoanelor cu autism.

Abordarea cercetarilor este oferita in ordine cronologica cu accent pe rezultatele

majore din acest domeniu.

O scurta introducere a tulburarii pervazive de dezvoltare este necesara pentru aoferi contextul pentru discutarea metodelor ABA.


3/85


4/85

La acel moment simptomele erau de cele mai multe ori confundate cu schizofrenia.

Totusi, instalarea precoce (in primii 3 ani de viata) a dezvoltarii copilului, istoriafamiliala si inteligenta medie a acestor persoane diferentia aceasta tulburare.

Kanner concluziona in studiu din 1943 ca acesti copii au o abilitate innascuta de adezvolta contact afectiv normal cu alte persoane.

Mai mult, Kanner sugera ca parintii acestor copii aveau succes in cariera, eraufoarte inteligenti dar izolati social si foarte rar aparau afectiune.

Aceasta analiza se poate sa fi contribuit la aparitia teoriei etiologice a autismului apracticilor de crestere a copiilor de catre acesti parinti.

EXPLICATII


5/85

In anii 60 multe dintre explicatiile psihodinamice implicau rolul parintilor indeclansarea autismului.

In general accentul cadea pe rolul patternurilor de comportament patologic alparintilor si, in special pe cel al mamei, care conducea la comportamentele

neobisnuite al copiilor cu autism.

Cea mai cunoscuta teorie psihodinamica este cea a lui Bruno Bettelheim (1967)descrisa in The Empty Fortress .

Nu a fost singurul care a incercat sa explice psihogeneza autismului.

Alti factori etiologici timpurii includeau deprivarea stimulului, tulburarile depersonalitate a parintilor si interactiunea dintre biologia individului si experienta

copilului.


6/85

In mijlocul acestor teori psihogenice a etiologiei autismului Ferster (1961) a oferit oexplicatie comportamentala a dezvoltarii acestei tulburari.

Analiza lui se concentra foarte mult pe rolul parintilor ca mediatori ai intaritorilorpentru explicarea comportamentelor caracteristice ale acestor copii.

La fel de controversata ca si teoria psihogena, teoria lui nu a fost luata in serios.

Cu aparitia studiilor empirice si interesul crescut in analiza comportamentalateoriile pshihogenice si-au pierdut sustinatorii in favoarea teoriilor genetice,neurobiologice si a teoriilor de invatare.

Evaluarea autismului condusa si publicata de Rimland (1964) a influentatacceptarea factorilor biologici implicati in autism.


7/85

Dupa Kanner, definitia si criteriile pentru diagnosticarea autismului au suferitnumeroase modificari.

Eforturile depuse de Creak (1961) si Rutter (1968) au fost focalizate pediferentierea autismului de schizofrenie.

In anii 1980 autismul a primit recunoasterea oficiala ca si tulburare de sinestatatoare de catre Asociatia Psihiatrica Americana si a fost inclus in Manualul deDiagnostice si Statistici al Bolilor Mintale (DSM)

DSM-III imparte tulburarea de dezvoltare pervaziva in autism infantil si tulburaride dezvoltare pervaziva.

DSM-III-R, in 1987, apar criteriile pentru diagnosticarea autismului, dar varsta nueste mentionata.

DSM-IV (1994) include in tulburarea de dezvoltare pervaziva: Sindromul Rett,tulburarea dezintegrativa a copilariei, sindromul Asperger si autismul infantil.


8/85

In ultimii 40 de ani datele de prevalenta sau schimbat dramatic; rata curenta este de1:150 (Centers for Disease Control, 2007) comparata cu 2-4.5:10.000 (Lotter,

1966).

In prezent sunt 1.5 milioane de persoane cu autism in Statele Unite (Matson &Smith, 2008).

Prevalenta autismului este acum mai mare decat cea a sindromului Down sau bolilede diabet combinat (CDC, 2001).

Matson & Mishawi (2006) sugerau ca este usor de observat cum schimbarile incriteriile pentru diagnosticarea autismului pot sa explice numarul tot mai mare depersoane diagnosticate cu autism.

ELABOREAZA

Dezbaterea continua.


9/85

Autismul este considerat o tulburare neuro-developmentala care estemediata biologic (Bailey, Phillips, & Rutter, 1996) fara indicatii clare

asupra modului de dobandire si fara markeri identificati pana in acest

moment (Hixton, 2008).

In analiza comportamentala aplicata autismul este definit in raport cu

comportamentul observabil, demonstrat.

Comportamente in exces: comportamente stereotipe, comportamente auto-

agresive, comportamente agresive indreptate asupra celorlalti,

comportamente obsesive, tantrum.

Comportamente in deficit: limbaj, abilitati sociale, abilitati ludice, abilitati

cognitive, abilitati de auto-servire.


10/85

0

12

24

36

48

60

72

84

Varsta

Dezv

oltare

Autism

Tipic

La varsta de 3 ani diferenta

0 1 2 3 4 5 6

Varsta

este de 18 luni.


11/85

0

12

24

36

48

60

72

84

Varsta

Dezv

oltare

Autism

Tipic

La varsta de 6 ani diferenta este de 36 de luni.

0 1 2 3 4 5 6


12/85

ABA

Intarire

Motivatie

Extinctie

Pedeapsa

Controlul stimulului


13/85

Conditionarea operanta

Relatia dintre comportament si evenimentele din mediu este descrisa de principiile

conditionarii operante. Aceasta are trei componente:

A - Antecedent

BComportament

C - Consecinta


14/85

Antecedentul comportamentului a aparut

(Copilului i se spune Am in mana un mijloc de transport care face ciu ciu) Comportamentul apare

(Copilul raspunde Tren) Consecinta apare

1a Comportamentul este urmat de laude vocale (Treeen! Ieeeeeee!)

1b Comportamentul este ignoratadultul monitorizeaza comportamentulcopilului in timp ce se uita la altceva.

1c Comportamentul e urmat de reprimare vocala (Nu ai pronuntat corect.Mai spune o data).

In functie de istoria lui de invatare personala si de functiacomportamentului fiecare dintre aceste consecinte pot conduce la unul dinurmatoarele rezultate:

Marirea frecventei comportamentului spune tren

Scaderea frecventei comportamentului spune tren

Nici o schimbare in frecventa comportamentului spune tren


15/85

Intarire Intarirea pozitiva/negativa mediata social. Intarirea comportamentului se refera la ORICE

comportament al unei persoane apropiate, copil sau situatie din mediu care maresteprobabilitatea ca acel comportament sa apara in viitor. Situatia din mediu poate fi aversivasau placuta/dorita.

Intarire pozitiva mediata social.

.se refera la cresterea frecventei unui raspuns urmat de un evenimentfavorabil (recompensa pozitiva) (Kazdin, 1994)

Cel putin o persoana este implicata, iar dorinta copilului este de aadaugaceva (muzica,atentie, apa) ce functioneaza ca si intaritor in acel moment pentru comportamentul-target.

Intarire negativa mediata social.

se refera la cresterea frecventei unui raspuns prin inlaturarea unui evenimentaversiv imediat dupa raspuns (Kazdin, 1994)Cel putin o persoana este implicata, darintarirea (recompensa) pe care copilul o cauta este de a il face pe adult sa inlaturesau satermineo sarcina (cerere).

Diferenta dintre intarirea pozitiva mediata social si intarirea negativa mediata social:Pozitivinseamna a adauga ceva in mediu (atentie, tangibil) iarNegativinseamna a inlatura o sarcina(cerere instructionala). Ambele functii implica cel putin o persoana (sunt mediate social).


16/85

Extinctie

Extinctia nu inseamna numai ignorinseamna indepartarea recompensei ce

mentine comportamentul.

- Ignorarea unui comportament functioneaza numai si numai daca atentia este

variabila care mentine comportamentul.

Tipuri de extinctie (Iwata et al., 1994).

Ignor controlatextinctia comportamentului mentinut de atentie

Cereri instructionaleextinctia comportamentului de evitare

Extinctia senzorialaextinctia stimularii produsa direct de raspuns


17/85

Pedeapsa

Pedepsirea comportamentului se refera la ORICE comportament al unei persoaneapropiate, copil sau situatie din mediu carescadeprobabilitatea ca acelcomportament sa apara in viitor.

.se refera la scaderea frecventei unui raspuns urmat de retragerea unuieveniment favorabil sau de adaugarea unui eveniment nefavorabil (Kazdin, 1994).


18/85

Wolf & Risley

Universitatea Washington & Universitatea Kansas

In 1964, Wolf, Risley si Mees elimina comportamentul auto-agresiv al unui copil

de 3.5 ani pe nume Dicky.

Dicky isi lovea capul foarte des de suprafete tari si isi zgaraia fata. Arata, dupa

spusele mamei un dezastru, tot timpul negru si albastru si sangerand.

A fost admis in spital pentru aceste probleme si pentru a il invata sa poarte ochelari.

Wolf si Risley au informat parintii ca vor folosi proceduri precum modelare,

extinctie si training de discriminare.


19/85

Probleme de comportament au fost tratate in principal folosind extinctia, pedeapsasi intarirea diferentiata.

Aparitia comportamentului problema rezulta in time-out intr-o camera alaturata.Imediat ce comportamentul disparea usa era deschisa; deschiderea usii functiona casi intaritor pentru toate celelalte comportamente adecvate demonstrate la acelmoment.

Pe parcursul a catorva luni, personalul spitalului a reusit sa implementezeindependent aceasta procedura.

Parintilor li s-a oferit training si au fost rugati sa foloseasca aceeasi procedura siacasa.

Dupa cateva luni de tratament comportamentul de a purta ochelari a fost modelatfolosind intaritori conditionati sub forma unor sunete (clicker) asociate cu intaritorialimentari.

Comportamentul de autoservire (a manca adecvat) a fost invatat folosind time-outde la alimente (pedeapsa) si pastrarea alimentelor in urma comportamentului deautoservire adecvat.


20/85

Repertuarul verbal a fost modelat folosind intaritori primari pentru identificarea

obiectelor si a imaginilor, atat sub cerere instructionala cat si identificare spontana.

Pentru a obtine acest repertoriu lui Dicky i se refuza micul dejun pana cand

emiterea aceste raspunsuri. Numai in aceste conditii de contingenta puternica

autorii au reusit sa stabileasca un repertoriu verbal plecand de la 0.

Dupa 7 luni de program in spital si 6 luni dupa completarea programului Dicky a

plecat acasa purtand ochelari, fara tantrumuri, vocal si o sursa de bucurie pentruparinti.

Aceasta este o cercetare clasica in tratarea copiilor cu autism.

Tratamentul a fost eficient acolo unde alte tratamente au aratat beneficii nule.


21/85


22/85

La varsta de 5 ani a fost inclus intr-un progam de gradinita din cadrul universitatiiWashington.

In studiul din 1967, Wolf demonstra ca auto-palmuirea, baterea repetata a unei partia corpului si ciupitul au fost dramatic reduce folosind time-out-ul si procedurile deintarire diferentiata.

Mai mult, Dicky si-a incheiat trainingul de toaleta si comportamentul lui social s-aimbunatatit semnificativ.

In cei doi ani petrecuti in programul universitatii Dicky a dobandit semnificative

achizitii pe comportamentul verbal. Dicky a facut tranzitia in ambientul scolar public unde s-a adaptat foarte bine, si-a

dezvoltat abilitatile academice (ex.: citit si si-a imbunatatit abilitatile decomunicare).

Autorii au sustinut ca inainte de implementarea metodelor conditionarii operante

acest copil era considerat un caz pierdut.


23/85


24/85


25/85


26/85


27/85

Una dintre primele incercari de a creste productia vocala a copiilor cu autismfolosind metodele operante a fost raportata de Lovaas si colegii lui (1966).

El a dezvoltat un extensiv proces in patru etape. Etapele erau urmatoarele:

1. Toate raspunsurile vocale (de orice tip) erau intarite.

2. Raspunsurile vocale aparute imediat dupa cererea terapeutului erau intarite.

3. Raspunsurile imitative erau intarite. Procedurile de prompt erau implementate.

4. Raspunsurile imitative mixte erau intarite.

Rezultatele acestui studiu demonstreaza faptul ca frecventa productiei vocale a copiilorcu autism poate fi crescuta prin folosirea procedurilor conditionarii operante.

Mai mult, autorii au demonstrat faptul ca intarirea la interval fix deterioracomportamentul vocal comparativ cu folosirea contingenta (imediata) a

intaritorilor.


28/85


29/85

Rezultatele coonduc la concluzia aparitiei raspunsurilor imitativ vocale generalizate(sunetele si cuvinte niciodata invatate sistematic erau acum emise fara intarire).

Jack Michael si colegii lui, in 1965, a invatat un copil de 3 ani sa raspunda vocalprin oferirea intaritorilor sub forma de cantece si leganat pe genunchi.

Hewett (1965) a reusit sa stabileasca emisia vocala a unui copil de 4 ani folosindalimente ca si intaritor.

Wolf et al. (1964, 1967, 1967) a folosit modelarea si procedurile de retragere apromptului pentru a dezvolta vorbirea imitativa si in cele din urma structuri vocalemai complexe.

De exemplu, in cazul lui Dicky, Wolf and Risley erau interesati sa consolideze

raspunsurile vocale. Dicky nu era non-verbal, dar foarte rar vocaliza functional.

In toate studiile au incercat sa modeleze productia vocala: 1) stabilesc imitatiaoferind intaritori sub forma de alimente.

Imediat ce imitatia vocala a fost stabilita, au inceput sa ii prezinte obiecte comune sisa foloseasca promptul vocal pentru a il ajuta sa le numeasca.

Pe parcursul incercarilor au retras promptul si au transferat controlul stimululuipentru raspunsurile vocale la item.


30/85

Ce o sa vedeti in urmatorul slide este o fotografie in care un terapeut foloseste

discrete trial pentru consolidarea abilitatilor de limbaj.

Este luata din studiul lui Risley si Wolf, 1967, in care au invatat un copil cu autism

sa imite vocal si au redus comportamente problema folosind intarirea si pedeapsa.

Acest studiu descrie pentru prima data instructiile discrete trial.

Mai departe o sa vedeti un raport cumulativ al comportamentelor target.


31/85


32/85


33/85


34/85


35/85

Discrete trial are 5 componente:

1. Stimululantecedent devine un stimul discriminativ

2. Prompt

3. Raspuns

4. Consecinta

5. Intervalul inter-trial.


36/85

Motivatie


37/85

Motivatie

Vorbirea spontana (ex., vocal, semn, imagine) este comportamentul vocal controlatde stimuli si conditiile naturale motivationale - conditii care nu au antecedenteverbale. n scopul de a preda spontaneitatea, antecedentele relevante trebuie s fiepredate (antecedentele verbale nu sunt intotdeauna relevante; uneori suntcontraproductive).

Stabilirea Cererii

O cerere (mand) este "un operant verbal n care rspunsul este ntrit de oconsecin caracteristic i este, prin urmare, sub controlul funcional al condiiilorrelevante deprivare sau stimulare aversiva" (Skinner, 1957, pp.. 35-36 ).

MO Comportament verbal Consecinta

Copilul vrea sa Spune citeste I se citeste povestea

i se citeasca(deprivarea de povesti)


38/85

Michael (1993) a identificat conditiile motivationale care evoca cererile caestablishing operations (EO) sau motivating operations (MO).

Establishing operation este un eveniment care modific momentan eficienta unuiintaritor (recompensa).

De exemplu, cand cips-urile nu mai consolideaza comportament din cauzasaturatiei, tutorii sau parintii pot pune cipsurile in conditia de deprivare prin

retragerea acestora din meniul copilului pentru un timp. Deprivare, n acest caz, este o conditie motivationala (EO) care modific

consolidarea eficienei cipsului. Alte exemple de stabilire a unor conditii motivationale: mncai alimente sntoase

atunci cnd este deposedati de alimente nesanatoase, purtati o haina foarte urata darfoarte groasa cand afara este ger, beti apa dupa ce ati mancat alimente sarate.


39/85

n literatura de specialitate, exist cel puin trei strategii de inducere a conditiilormotivationale:

Prima se numete scurta deprivarei implic un stimul vizibil, dar care poate fi

obinut doar cu un raspuns verbal adecvat. Acest lucru se face, de obicei, dup operioad scurt de timp in care stimulul care urmeaz s fie invatat nu estedisponibil.

Cel de-al doilea este inlantuirea intreruptasi implic eliminarea unor stimulinecesari copilului pentru finalizarea unei secvente (de exemplu, ultima piesa depuzzle, tacamuri la masa cand ii este foame si are mancarea in fata, creion pentru

trasare, etc.) si oferirea acestora numai in urma unui raspuns verbal adecvat.

Cel de-al treilea este capturarea momentuluisi implic plasarea unui stimul doritn mediul su natural, dar astfel nct copilul sa nu-l poata accesa fr mediereaunei persoane (de exemplu, o jucarie pe un raft inalt, care nu poate fi atinsa -profesorul asteapta copilul sa o ceara).

EO Antecedent Comportament Consecinta

Situatie motivationala Persoana Hopa Este ridicat

(ex.:Vrea Hopa)


40/85

Cele mai multe studii din aceasta perioada implica interventii pentru invatareacomportamentului imitativ.

Lovaas, Frietas, Nelson & Whalen (1965) au demonstrat faptul ca, copiii cu autismpot invata sa imite adultii.

Mai mult, imediat ce imitatia s-a dezvoltat, aceasta abilitate poate fi folosita pentrumodelarea altor comportamente din sfera sociala, autoservire si chiar cea ascrisului.

Oferind intaritori primari contingent realizarii unor simple miscari imitative

comportamente mai complexe pot fi invatate de copiii cu autism.

Acest studiu a stabilit fundatia pentru celelalte studii.


41/85

Pedeapsa in primii ani ai analizei

comportamentale aplicate

In timp ce deficitele fundamentale erau adresate folosind principiilecomportamentale in primii ani cele mai multe studii s-au concentrat pe reducereacomportamentelor problema numite atavisme. Frecvent auto-agresivitatea insoteatantrumurile si alte tipuri de comportamente (Lovaas & Simmons, 1969).

Mai mult, cei mai multi analisti comportamentali incercau sa reducacomportamentele problema folosind pedeapsa si aversivele.

In toate cele trei studii anterioare conduse de Wolf si Risley a fost folositapedeapsa.

Wolf si Risley in primele studii cu Dicky pentru consolidarea imitatiei vocale aufolosit extinctia pentru reducerea comportamentelor problema de intensitare medie.

Pentru comportamentele distruptive si pentru auto-agresivitate au folosit frecventtime-out-ul (plasarea lui Dicky intr-o alta camera) pentru reducerea acestora.


42/85


43/85


44/85

Un studiu acum clasic in tratarea copiilor cu autism este studiul lui Todd Risley in

1968.

Un copil de 6 ani demonstra o frecventa foarte mare a cataratului pe mobila, usi si

rafturi. Acest comportament era foarte periculos si disruptiv.

Incercarile de identificare a consecintelor care mentin acest comportament nu au

avut succes si extinctia a oferit succes limitat in reducerea lui.

Risley a decis ca numai pedeapsa poate sa reduca acest comportament periculos

pentru copil.

Pedeapsa folosita a fost socul.

Cine a mai folosit socul: Lovaas (1965). Rezultatele au fost dramatice. Pedeapsa a dus la eliminarea cataratului pe usi,

mobila si rafturi.

Aceeasi procedura a fost folosita pentru agresivitate si pentru stereotipie.


45/85

Rezultatul cel mai semnificativ a fost descoperirea faptului ca, pedeapsa nu a fost

asociata cu efecte colaterale.

Ca suport al acestei proceduri s-a observat o imbunatatire in comportamentele

adecvate (contact vizual, aparut imediat ce problema de comportament a disparut).


46/85


47/85


48/85


49/85

Cercetarile analizei comportamentale

aplicate de la sfarsitul anilor 60 pana in

prezent Incepand cu sfarsitul anilor 60 interventiile comportamentale pentru persoanele cu

autism cresc exponential.

ApareJournal of Applied Behavior Analysis.

Definitia clara a domeniului si a metodelor terapiei stabilite de Baer, Wolf si Risleyin articolul Cateva dimensiuni curente in analiza comportamentala aplicata acondus la aparitia mai multor metode in tratarea persoanelor cu autism.

A inceput sa se puna accent pe invatatea unor comportamente mai complexe.


50/85

Primele rezultate in tratarea copiilor cu autism au fost publicate de Lovaas, Koegel,

Simmons si Long (1973).

In acel studiu au prezentat rezultatele programului in progres cu copii cu autism.

Acest articol a anuntat primele rezultate promitatoare legate de tratarea deficitelor

principale ale copiilor cu autism. In studiul lui Lovaas si a colegilor lui au participat 20 de copii.

Acesti copii erau in terapie de 7 ani.

Mai mult, datele de generalizare erau oferite pentru analiza.

O sa urmeze descrierea programului dezvoltat de Lovaas.


51/85

Lovaas a creat un sistem de inregistrare a datelor.

Scopul acestui studiu a fost dezvoltarea limbajului.

A observat ca cei mai multi dintre copii demonstrau comportamente auto-agresive.

A observat ca abordarea psihodinamica in care ii oferi copilului afectiune si atentieneconditionata conducea la cresterea frecventei acestor tipuri de comportamente.

El a afirmat ca aceste comportamente s-au dovedit a fi rationale si in ultima instantacomportamente sociale controlate de aceleasi legi ca si comportamentele adecvate.

Lovaas a explicat decizia lui de a folosi aversivul ca impuls la observarea unuicopil care isi lovea sistematic capul de suprafete tari.

A lovit-o la fund si problema de comportament a disparut; mai mult a observat cadevenise mult mai afectuasa cu el si cu ceilalti adulti.

Aceasta experienta a condus la multe alte cercelari in care el a folosit aversivul caprocedura de reducere a comportamentelor problema.


52/85

Lovaas a fost primul care a demonstrat ca atentia sociala poate fi conditionata ca siintaritor prin asocierea sa cu alimente sau alte tipuri de intaritori (Lovaas, Freitag,Kinder, Rubenstein, Schaeffer & Simmons, 1966).

A observat ca valoarea atentiei sociale crestea daca persoana care oferea atentiefolosea si pedeapsa (Lovaas et al., 1965).

Explicatie: atentia sociala era corelata cu terminarea situatiei aversive.

In final, Lovaas a fost primul care a sugerat ca cele mai multe dintrecomportamentele stereotipe pot fi rezultatul unor stimulari senzoriale/perceptuale

produse de raspuns.


53/85

Intarirea senzoriala

Majoritatea comportamentelor auto-stimulative sunt mentinute de cele mai multeori de o istorie de intarire automata.

Nici o persoana nu este prezenta in jurul copilului ori nici o persoana nu antreneazacopilul.

Stimularea senzoriala difera de celelalte functii doar pentru ca acel comportamentapare cand copilul este singur ori nu participa activ intr-o activitate sau sarcina. Totceea ce face copilul in acel moment este obtinerea unui input senzorial.


54/85


55/85

Date

Rezultatele au demonstrat eficacitatea tratamentului si au aratat durabilitate si cevageneralizare.

Aceste rezultate au sugerat faptul ca, analiza comportamentala aplicata (ABA)poate diminua dificitele fundamentale demonstrate de copiii cu autism.

Procedurile de invatare au fost implementate de parinti cu rezultate variabile.Parintii care au avut rezultatele cele mai bune au fost parintii care au acordat timpsemnificativ tratamentului si au folosit consistent atat procedurile de invatare cat siconsecintele pentru comportamentele problema.

In urmatoarele slide-uri o sa vedeti cateva dintre datele prezentate.


56/85


57/85


58/85


59/85


60/85

E l l di 1980 1990


61/85

Evaluarea tratamentelor din 1980-1990

Succesul obtinut de Lovaas si colegii lui au condus la dezvoltarea unor noiinterventii educationale.

Sute de studii au fost publicate in aceasta perioada.

Prezentarea comportamentelor target.

C i d


62/85

Comportamente inadecvate

Stereotipie, auto-agresivitate, agresivitate, comportamente disruptive.

Analiza functionala a comportamentelor a fost dezvoltata.

Noi proceduri de reducere a comportamentelor inadecvate au fost dezvoltate (ex.,

overcorrection)


63/85


64/85

Abilitatile targate pentru invatare sau consolidare: initiere sociala, raspunsuri lajoint attention, interactiune reciproca, sustinerea unui conversatii pe un subiect,stabilirea si mentinerea unei prietenii, rezolvari de probleme, etc.

Procedurile necesare pentru invatarea acestor abilitati:

1. Intarire, prompt, modelare, retragerea promptului.

2. Metode specifice de intarire incluse in activitate.

3. Metode de incurajare a generalizarii.

4. Metode de reducere a dependentei de prompt.

5. Una dintre metodele promitatoare de invatare a abilitatilor sociale este video

modelling.6. Recent, abilitati sociale complexe cum ar fi joint attention au fost invatate

folosind procedurile terapiei ABA.

C i


65/85

Comunicare

Datorita esecului celor mai multi copii de a dezvolta o comunicare functionalaanaliza comportamentala a dezvoltat interventii pentru aceasta abilitatefundamentala.

Primele programe pe comunicare au fost create de don Baer la Universitate Kansas.

Au lucrat pe invatarea pluralului (Guess, Sailor, Rutherford, Baer, 1968) emitereade intrebari (Twardosz & Baer, 1973) pronuntie (Mann & Baer, 1971).

S-a insistat pe invatarea limbajului semnelor pentru copii non-verbali.


66/85


67/85


68/85


69/85

Programele pentru promovarea limbajului au progresat de la discrete trial lainvatarea incidentala pentru a mari sansele de generalizare a abilitatilor invatate si

de a aduce raspunsurile sub controlul conditiilor din mediul natural.

Curriculum pentru promovarea limbajului a fost stabilit dupa o analiza structurala si

nu a folosit analiza comportamentului verbal a lui Skinner.

Dezvoltarea programelor de limbaj bazate pe analiza lui Skinner au aparut in 1980

prin munca lui Mark Sundberg.


70/85

Abilit ti d t r ir


71/85

Abilitati de auto-servire

Copiii cu autism frecvent esueaza in dezvoltarea abilitatilor de auto-servire.

Ca urmare raman dependenti de parinti pentru intervale foarte mari de timp ceea ce

ia din timpul de invatare a unor noi abilitati.

Principiile comportamentale au fost folosite cu succes in depasirea acestorobstacole.

Aceste abilitati au fost invatate folosind metodele comportamentale.


72/85


73/85

Una dintre cele mai bune metode de invatare a acestor abilitati este task analysis siinlantuirea raspunsurilor (Foxx, 1981).

Analiza sarcinii implica spargerea sarcinii in sub-sarcini.

In cartea sa despre invatarea abilitatilor de auto-servire Foxx ofera instructii foartespecifice pentru evaluarea unei sarcini, pentru creearea unei analize a sarcinii sipentru inlantuirea raspunsurilor.

Diseminarea interventiei analitice


74/85

Diseminarea interventiei analitice

comportamentale Munca lui Lovaas si a colegilor lui din 60 pana in 90 a condus la acceptarea

analizei comportamentale aplicate ca prima optiune in tratarea copiilor cu autism.

Munca din 1973 discutata anterior a modelat studiile ulterioare din 1987 si 1993.

Lovaas, in 1993, a mentionat lectiile invatate din studiul din 1973:

1. Copiii mici beneficiaza cel mai mult de tratament.

2. Tratamentul in mediul copilului este cel mai eficient.

3. Generalizarea raspunsului nu a aparut si a fost nevoie de training intensiv.

4. Parintii sunt cei mai buni terapeuti.

5. Tratamentul trebuie sa se mentina intreaga zi si sa fie mentinut cel putin 2 ani.


75/85

Copiii cu autism au intrat intr-un studiu pe 2 ani.

Tratamentul s-a bazat pe principiile ABA si pe metodele demonstrate anterior a fieficiente.

Tratamentul s-a axat pe reducerea problemelor de comportament si dezvoltareaabilitatilor de comunicare, interactiune sociala, abilitati de joaca si abilitaticognitive.

Procedurile implementate sunt descrise in cartea lui Lovaas, Me Book, publicata in1981.

Parintii au jucat un rol important in tratamentul copiilor lor.

Tratamentul aversiv s-a folosit cu unii copii.


76/85


77/85

Aproape jumatate din grupul experimental au aratat progrese remarcabile indicando functionare intelectuala si educationala normala, in timp ce numai 2% din grupulde control au avut aceleasi progrese.

In 1993, McEachin, Smith si Lovaas au observat ca efectele tratamentului au fostmentinute la 8 din 9 copiii considerati in 1987 recuperati.

Mai mult, schimbarile observate in grupurile de control nu erau semnificative (eraurezultatul maturizarii).


78/85


79/85

Nu toate programele de interventie comportamentala timpurie au produs acelasiefect.

Reguli:

1. Tratamentul sa se faca in mediul copilului (acasa, gradinita, etc.).

2. Parintii sa fie implicati activ.

3. Tratamentul sa fie intensiv si sa acopere toate ariile deficitare.4. Analistii comportamentali sa fie foarte bine pregatiti.

5. Supervizarea sa fie intensiva si echipa foarte bine instruita.


80/85


81/85

Bailey, A., Philips, W., & Rutter, M,m (1996). Autism: Towards an integration ofclinical, generic, neuropsychological, and neurobiological perspectives.Journal ofChild Psychology and Psychiatry, 37, 89-126.Bettleheim, B. (1967). The emptyfortress: Infantile autism and birth of the self. Oxford: Free Press of Glencoe.

Birnbrauer, J. S., & Leach, D. J. (1993). The Murdoch Early Intervention Program after2 years.Behaviour Change, 10 (2), 63-74.

Bloom, L., & Lahey, Margaret, (1978). Language development and language disorders.New York: John Wiley & Sons.

Centers for Disease Control and Prevention (2007). Prevalence of Autism SpectrumDisorders Autism and Developmental Disabilities Monitoring Network, 14 Sites,United States, 2002. MMWR SS 2007; 56(No.SS-1).

Cohen, H., Amerine-Dickens, M., Smith, T. (2006). Early intensive behavioraltreatment: Replication of the UCLA model in a community setting.Developmentaland Behavioral Pediatrics, 27, 145-155.

Creak, M. (1961). Schizophrenia syndrome in childhood: Progress report of a workingparty. Cerebral Palsy Bulletin, 3, 501-504.

Eikeseth, S., Smith, T., Jahr, E., & Eldevik, S. (2002). Intensive behavioral treatment at

school for 4- to 7-year-old children with autism: A 1-year comparison controlledstudy.Behavior Modification, 26(1), 49-68.

Eldevik, S., Eikeseth, S., Jahr, E., & Smith, T. (2006). Effects of low-intensitybehavioral treatment for children with autism and mental retardation.Journal ofAutism and Developmental Disorders, 36, 211-224.

Ferster, C.B. (1961). Positive reinforcement and behavioral deficits of autistic children.Child Development 32 437 456


82/85

Child Development, 32, 437-456.

Foxx, R.M. (1982). Increasing the behaviors of individuals with autism and severemental disabilities. Champaign, IL: Research Press.

Foxx, R.M. & Azrin, N. H. (1973). The elimination of autistic self-stimulatory behavior

by over-correction.Journal of Applied Behavior Analysis, 6, 1-14.Guess, D., Sailor, W., Rutherford, G., & Baer, D.M. (1968). An experimental analysisof linguistic development: The productive use of the plural morpheme.Journal ofApplied Behavior Analysis, 1, 297-306.

Hewett, F. M. (1965). Teaching speech to an autistic child through operantconditioning.American Journal of Orthopsychiatry, 35, 927-936.

Howard, S., Sparkman, C. R., Cohen, H. G., Green, G., & Stanislaw, H. (2005). A

comparison of intensive behavior analytic and eclectic treatments for youngchildren with autism.Research in Developmental Disabilities, 26(4), 359-383.

Iwata, B. A., Dorsey, M. E, Slifer, K. J., Bauman, K. E., & Richman, G. S. (1982).Toward a functional analysis of self-injury.Analysis and Intervention inDevelopmental Disabilities, 2, 3-20.

Lotter, V. (1966). Epidemiology of autistic conditions in young children: I. Prevalence.Social Psychiatry, 1, 124-137.

Lovaas, O.I., (1981). Teaching developmentally disabled children. TX: Pro-Ed.

Lovaas, O.I. (1987). Behavioral treatment and normal educational and intellectualfunctioning in young autistic children.Journal of Consulting and ClinicalPsychology, 55. 3-9.

Lovaas, O.I. (1993). The development of a treatmentresearch project ford l ll di bl d d i i hild J l f A li d B h i


83/85

developmentally disabled and autistic children.Journal of Applied BehaviorAnalysis, 26, 617-630.

Lovaas, O.I., Berberich, J.P., Perloff, B. F., & Schaffer, B. (1966). Acquisition ofimitative speech in schizophrenic children. Science, 151, 705-70.

Lovaas, O.I. (2003). Teaching individuals with developmental delays. Texas: Pro-Ed.Lovaas, O. I., Freitag, G., Nelson, K., Whalen, C. (1967). The establishment of

imitation and its use for the establishment of complex behavior in schizophrenicchildren.Behavior Research and Therapy, 5, 171-181.

Lovaas, O.I., Schaeffer, B., & Simmons, J.Q. (1965). Building social behavior inautistic children by use of electric shock.Journal of Experimental Research inPersonality, 1:99-109.

Lovaas, O.I. & Simmons, J. Q. (1969). Manipulation of self-destruction in threeretarded children.Journal of Applied Behavior Analysis, 2, 143-157.

Lovaas, O. I., Koegel, R., Simmons, J. Q., & Long, J. S. (1973). Some generalizationand follow-up measures on autistic children in behavior therapy. Journal of AppliedBehavior Analysis, 6, 131-166.

Lovaas, O. I., & Smith, T. (1989). A comprehensive behavioral theory of autistic

children: Paradigm for research and treatment. Journal of Behavior Therapy andExperimental Psychiatry, 20, 17-29.

Mann, R. & Baer, D. (1971). The effects of receptive language training on articulation.Journal of Applied Behavior Analysis, 4, 291-298.

Matson, J. L. & Minshawi, N. (2006). Early Intervention for autism spectrum disorders:a critical analysis.NY: Elsevier


84/85


85/85

Smith, T. (2001). Discrete trial training in the treatment of autism. Focus on Autism

and Other Developmental Disabilities, 16, 86-92.Smith, T., Eikeseth, S., Klevstrand, M., & Lovaas, O.I. (1997). Intensive behavioral

treatment for preschoolers with severe mental retardation and pervasivedevelopmental disorder.American Journal on Mental Retardation, 102, 238-249.

Smith, T., Groen, A.D., & Wynn, J.W. (2000). Randomized trial of intensive earlyintervention for children with pervasive developmental disorder.American Journalon Mental Retardation, 105, 269-285.

Twardosz, S., & Baer, D.M. (1973). Training two severely retarded adolescents to askquestions.Journal of Applied Behavior Analysis, 6, 655-661.

Wolf, M.M., Risley, T.R., & Mees, H. (1964). Application of operant conditioningprocedures to the behavior problems of an autistic child.Behavior Research andTherapy, 1, 305-312.

Zachor, D.A., Ben Itzchak, E., Rabinovich, A., & Lahat, E. (2007). Change in autisticcore symptoms with intervention.Research in Autism Spectrum Disorders, 1, 304-317.

Date post:	03-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	petra-pincio
View:	234 times
Download:	0 times

Prezentare Seminar Autism

Documents