Rolul Aist Med in Ingrijirea Copilului Cvvu Autism

8/16/2019 Rolul Aist Med in Ingrijirea Copilului Cvvu Autism

http://slidepdf.com/reader/full/rolul-aist-med-in-ingrijirea-copilului-cvvu-autism 1/36

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE ȘCOALA POSTLICEALĂ „HENRI COANDĂ” ORADEA SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTULUIMEDICAL ÎN ÎNGRIJIREACOPILULUI CU AUTISM

COORDONATOR:AS. MED. NAGHI DORINA

ABSOLVENT:ELVIRA BULBOACĂ

ORADEA2015



1

CUPRINS

CUPRINS.....................................................................................................pag.1

MOTIVAȚIA LUCRĂRII..........................................................................pag.2

INTRODUCERE.........................................................................................pag.3

Cap. I AUTISMUL

I.1 Anatomia și fiziologia sistemului nervos....................................pag.4

I.2 Etiologie........................................................................................pag.6I.3 Simptomatologia autismului.......................................................pag.7

I.4 Diagnostic...................................................................................pag.10

I.5 Investigații................. .................................................................pag.11

I.6 Tratament...................................................................................pag.11

Cap. II ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA

COPILULUI CU AUTISMII.1 Intervențiile de asistență..........................................................pag.14

II.2 Serviciile de asistență medicală complementară de scurtădurată...............................................................................................pag.15

II.3 Autismul și problemele senzoriale..........................................pag.15

II.4 Procesul de îngrijire.................................................................pag.19

Cap. III STUDIILE DE CAZCaz I Risc de automutilare.............................................................pag.24

Caz II Interacțiunile sociale perturbate........................................pag.28

Caz III Comunicarea verbală alterată..........................................pag.31

CONCLUZII..............................................................................................pag.34

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................pag.35



2

MOTIVAȚIA LUCRĂRII

MOTTO:

„CEEA CE - L FACE PE OM MAI MARE DECÂT SIMPLA LUI VIAŢĂ, ESTE DRAGOSTEA PENTRU VIAŢA CELORLALŢI”

L.F. CELINE

Am ales această temă deoarece consider că acesti copii cu autism

necesită mai multă atenţie, mai mult sprijin din partea societăţii, din partea persoanelor specializate. Din păcate, aceşti copii trăiesc într -o lume aparte, nu pot comunica şi relaţiona cu cei din jurul lor ,fără ajutorul unor specialişti, aunor îngrijir i speciale. De multe ori anormalităţile comportamentale suntobservabile de la cele mai fragede vârste. Dacă în primele luni de viaţă copilulautist are un comportament normal, treptat el îşi pierde interesul faţă de mediulîn care trăieşte, se închide în sine. În funcţie de gradul handicapului,copilulrăspunde din ce în ce mai puţin la stimulii exteriori .

Copiii cu autism sunt uneori foarte sensibili şi pot reacţiona puternic la

sunete, atingeri, mirosuri sau imagini. Aceşti copii se pot ataşa exagerat deunele obiecte, fac diferite mişcări stereotipe cum ar fi legănarea, răsucireamâinilor. Însă sunt şi copii care au un comportament agresiv şi chiarautomutilant.

Doresc, pe parcursul lucrării mele să arăt, care este rolul asistentuluimedical în îngrijirea copilului autist. Am considerat că este necesară o

prezentare structurată a tuturor problemelor pe care le generează acest sindromatât la nivelul fiecărei persoane afectate, cât şi la nivelul familiei sale şi ulteriorla nivelul întregii societăţi, datorită faptului că numărul copiilor diagnosticaţi cu

sindrom autist se află într -o continuă creştere.





4

CAP. I AUTISMUL

I.1 NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ALE SISTEMULUI

NERVOS

Funcționarea organismului depinde de funcțiile izolate ale diferitelororgane, coordonate, controlate și conduse de sistemul nervos. Acestă coordoneazǎ activitatea tuturor organelor, precum și relațiile organismului caîntreg cu mediul extern. Datoritǎ coordonǎrii și reglǎrii nervoase menționate,organismul se comportǎ ca o unitate functionalǎ. Proprietatea sistemului nervosde a realize aceastǎ coordonare se numește funcție integrativǎ.

Sistemul nervos și-a diferențiat organe receptoare,care culeg stimuli din

mediu intern și extern:- exteroceptorii intre care intră și organele de simț care culeg stimuli dinmediul extern

- proprioceptorii care culeg stimuli de la nivelul aparatului locomotor- interoceptorii care culeg informații de la nivelul organelor interneAcești stimuli sunt transmiși prin fibre senzitive ale nervilor periferici și

cranieni și prin căile de conducere ale sensibilității până la centrii superiori deintegrare și în ultima instanță la scoarța cerebrală.

Aceasta îi supune la analiză și sinteză și elaborează comenzi pe care le

transmite la organele efectoare. Comenzile transmise organelor efectoareasigură funcțiile de relație ale organismului cu mediul extern și funcțiilemetabolice ale organelor interne, exteriorizate prin funcții de nutriție, respirație,circulație, reproducere. Din punct de vedere funcțional sistemul nervosformează un tot unitar. În mod arbitrar, pe considerente morfologice șifuncționale, sistemul nervos poate fi împărțit în

- sistemul nervos central sau cerebrospinal care cuprinde creierul șimăduva spinării. El conține centrii superiori de reglare și coordonare afuncțiilor.

- sistemul nervos periferic reprezentat de totalitatea prelungirilor care înmod direct sau indirect își au originea anatomică sau sunt conectatefuncțional cu sistemul nervos central.

Sub raport histologic, sistemul nervos este alcătuit din neuroni aflați îninterconexiuni complexe. Corpii neuronali formează substanța cenușie iar

prelungirile lor formează substanța albă. Pe lângă neuroni se găsesc și celule neurogliale cu rol metabolic de

producere a mielinei și de susținere.Tot din punct de vedere funcțional sistemulnervos poate fi împărțit în:

- sistem nervos al vieții de relație alcătuit din sistemul nervos central și

sistemul nervos periferic



5

- sistemul nervos al vieții vegetative sau visceral, alcătuit din sistemulnervos simpatic și parasimpatic.

Sistemul nervos vegetativ îsi are centrii în sistemul nervos central șicoordonează sub conducerea acestuia, activitatea organelor interne. Activitatea

sistemului nervos vegetativ și al vieții de relație sunt strâns intricate.

Fig.1 Sistemul nervos





7

serioase privind influența factorilor genetici. Rămâne însă de determinat careeste modalitatea în care acești factori antrenează apariția tulburării autiste.

Rămâne ca cercetări viitoare aprofundate să clarifice influența acestorfactori genetici.

Factori neurologici - după Popper & Steingard (1994), unele problemeîn dezvoltarea precoce (ex.: infecții neurologice postnatale, rubeola congenitalã,fenilcetonuria etc.) au repercusiuni posibile privind predispoziția la autism.

Diverse studii au introdus în discuție anomalii funcționale șistructurale ale creierului (ex.: volumul crescut al ventriculilor, metabolismulcrescut al glucozei și nivelul scãzut al serotoninei sanguine). După Popper &Steingard (1994), este imposibil a se repera o singură disfuncție neurologică care să corespundă unui deficit primar la majoritatea copiilor autiști (relevantdin punct de vedere statistic).

I.3 SIMPTOMATOLOGIA AUTISMULUI

Un cercetător a descris ca prim semn de autism momentul când copilul nuse lasă strâns în braţe şi mângâiat de părinţi. Copilul ţipă să fie pus jos chiardacă este obosit sau s-a lovit. Are un comportament “rece” faţă de părinţi sau dealţi copii din preajma lui. Preferă să se joace singur şi este indiferent lacomentariile celor din jur sau la anumite convenţii sociale.

Copilul autist are un comportament violent cauzat de orice schimbarecare se face în obiceiurile sale: îmbrăcăminte, jocuri, jucării care i se dau sau ise iau, determinând reacţii deosebit de violente. Ţipă, muşcă, se aruncă pe jos şiîi este greu să-şi exprime negaţia sau împotrivirea din cauza întârzierii învorbire (frecventă la aceşti copii).

Fig.2



8

Când apare vorbirea se observă o lipsă de ideaţie şi de cuvinte obişnuite,o dizartrie, o exprimare de “robot”, o echolalie.

Alte tulburări de comportament: mers în vârful picioarelor, legănat ritmicore întregi, frecarea mâinilor şi îndoirea degetelor în mod mecanic, uneori chiar

răniri provocate de sine. Deşi această boală este impresionantă prin tulburărilemenţionate, totuşi, aparenţa fizică şi coordonarea musculară sunt completnormale, chiar şi la cei cu hiperactivitate.

Uneori se observă la aceşti copii o abilitate sau o îndemânare în anumitedomenii care îi uimesc pe cei din jur, cum ar fi memoria extraordinarăspecializată într -un anumit fel (şi ea “ca de robot”).

Unii copii au talent la desen deşi nu pot contura o cifră sau nu pot săscrie. Alţii rezolvă probleme aritmetice sau recită cu un talent deosebit, încât potinduce în eroare persoanele mai puţin informate despre această afecţiune.

În ciuda a diferitelor cauze organice şi a unei largi varietăţi amanifestărilor clinice, există un tipar comun al disfuncţionalităţilor

psihofiziologice şi neuropsihologice, caracterizat de tulburări în toate cele treiarii de dezvoltare – tipică pentru autism:

I. Tulburări la nivelul interacţiunilor sociale: dificultăţi la nivelul interacţiunilor sociale cu ceilalţi - problemă centrală

(principalul simptom) şi totodată principalul criteriu de diagnosticare; izolare socială sau pasivitate în relaţiile sociale (puţin interes faţă de

alţii); alţi indivizi cu autism pot fi foarte activ angajaţi în relaţiile socialeînsă, într-un mod ciudat, unidirecţional, fără a ţine seama de reacţiilecelorlalţi; aceste persoane au în comun o capacitate redusă de a empatiza,deşi sunt afectuoşi, însă în felul lor.

II. Tulburări la nivelul comunicării verbale şi nonverbale: Clara Park descr ie limbajul fiicei ei la doi ani şi apoi la 23 de ani:

"La doi ani folosea cuvinte din când în când dar nu pentru a comunica. La 23

de ani, oricine o aude pe Jane spunând mai mult de unul-două cuvinte îşi dă seama că ceva nu e în regulă. Ea a învăţat engleza (limba sa maternă) ca pe o

limbă străină, deşi foarte încet şi o vorbeşte ca un străin. Cu cât e mai prinsă deceea ce are de spus cu atât vorbirea sa se deteriorează, atenţia ei neputându-se

concentra atât la ceea ce spune cât şi la felul în care spune. Pronumele seamestecă, “tu” pentru “eu”, “ea” pentru “el”, “ei” în loc de “noi”.

Acordurile şi articolele dispar, verbele sunt omise." (Park, 1982). copiii cu tulburări din spectrul autismului nu dezvoltă în mod spontan

acel comportament, tipic pentru copiii obişnuiţi, de atenţie comună,împărtăşită; acest comportament presupune indicarea cu degetul către unobiect (alternând privirea între obiectul respectiv şi adult), cu intenţia de

a-l obţine, de a spune, comenta ceva despre un obiect, un eveniment saude a arăta, a da cuiva un obiect pentru a împărtăşi interesul pentru acel



9

obiect; comportamentele de cerere ("requesting skills"), sunt prezente şi la copiii

cu autism, însă în scopuri instrumentale sau imperative, copilulconsiderându-i pe ceilalţi ca agenţi ai acţiunii; astfel, el poate utiliza

contactul vizual împreună cu alte gesturi pentru a indica o jucărie care nu-i mai e la îndemână sau care nu mai merge, a da un obiect unei alte persoane, pentru a căpăta ajutorul unei alte persoane în a obţine un obiect,întinzând mâna spre obiectul dorit sau luând mâna adultului şi ducând-ospre obiectul dorit.Persoanele care nu comunică verbal nu dezvoltă în mod spontan

alternative de comunicare. Acestea trebuie să fie învăţate să folosească unsistem alternativ de comunicare (limbajul semnelor, obiecte-simboluri,fotografii, pictograme, cuvinte scrise).

Reacţiile emoţionale ale persoanelor cu autism, atunci când sunt abordateverbal şi nonverbal de către ceilalţi, sunt de cele mai multe ori inadecvate şi potconsta în: evitarea privirii, incapacitatea de a înţelege expresiile faciale,gesturile, limbajul corporal al celorlalţi, adică tot ceea ce presupune angajareaîntr-o interacţiune socială reciprocă şi susţinerea acesteia.

III. Tulburări la nivelul imaginaţiei: la copiii cu autism, jocul imaginativ, jocul simbolic cu obiecte sau cu

oameni nu se dezvoltă în mod spontan ca la copiii obişnuiţi; jocul acestora este repetitiv, stereotip, luând forme mai simple sau mai

complexe; copiii mai înalt funcţionali au stereotipii mai complexe, scopulacestora fiind autostimularea;

forme simple: învârtirea jucăriilor sau a unor părţi ale acestora, lovirea a

două jucării între ele, mişcarea degetelor, zgârierea unor suprafeţe,umblatul de-a lungul unor linii, legănatul, săritul ca mingea sau de pe un

picior pe altul, lovirea capului ş.a. forme mai complexe pot fi: ataşarea de obiecte neobişnuite, bizare,

interese şi preocupări speciale pentru anumite obiecte (maşini de spălat)sau teme, subiecte (astronomie, păsări, fluturi, dinozauri, mersultrenurilor, cifre ...), colecţionarea unor obiecte (capace de suc, sticle de

plastic).Lipsa imaginaţiei duce şi la tipare comportamentale rigide de tipul

rezistenţei la schimbare şi a insistentei pe rutina zilnică, de exemplu insistenţaîn a urma exact acelaşi drum spre anumite locuri, acelaşi aranjament almobilierului acasă sau la şcoală, acelaşi ritual înainte de culcare sau repetareaunei fracţiuni ciudate de mişcare corporală. Adesea orice minimă schimbareîntr-o anumită rutină este deosebit de frustrantă pentru persoana cu autism,

producându-i o intensă suferinţă.



10

Fig.3 Semne ale autismului

I.4 DIAGNOSTIC

Diagnosticarea este dificilă din cauza penuriei de simptome (nu la toţicopii apar toate aceste tulburări de comportament) sau a unei simptomatologiimai mult decât bogate în cazul unor situaţii deosebit de grave.

Afecţiunea nu poate fi diagnosticată la naştere pentru că semnele (tiparelecomportamentale pe baza cărora se face diagnosticarea) nu apar sau nu pot fiuşor identificate înainte de 18 luni.

Uneori există o perioadă de dezvoltare aparent normală, după care copilulse izolează şi pierde din abilităţile dobândite. Poate fi vorba de o pierdere autilizării cuvintelor folosit de copil până atunci, de pierderea contactului vizual,a interesului pentru joc sau de retragere socială.

În mod obişnuit, autismul este diagnosticat mai devreme mai ales dacăeste acompaniat de retard mental şi este mai puţin diagnosticat printre copiii şi

adolescenţii cu o inteligenţă medie sau superioară mediei. Toate cazurile se pot clasifica însă în funcţie de gradul de inteligenţă:

aproape de medie, submedie, cu mult sub medie (în cazurile grave).Dezvoltarea mentală este inegală pe parcursul bolii. Uneori copilul

reuşeşte dexterităţi care nu sunt verbale iar metodele de învăţare au rezultatesatisfăcătoare.

Totuşi, aproximativ 70 – 75% dintre persoanele cu autism au un nivelscăzut de funcţionare intelectuală (diverse grade de retardare intelectuală, de lauşor la sever) şi adaptativă. Autismul mai poate fi asociat cu alte probleme cum

ar fi: epilepsie (25 – 30% dintre persoanele cu autism), hiperactivitate, dislexie, paralizie cerebrală ş.a.



11

I.5 INVESTIGAȚII

Este important ca toţi copiii suspectaţi de vreo problemă de dezvoltare să beneficieze de o evaluare complexă a stării sănătăţii, cel puţin a următoarelor

aspecte: evaluarea capacităţii auditive şi vizuale; evaluare neurologică: EEG (când se suspectează posibile crize

epileptice), imagini obţinute prin rezonanţă magnetică (pentru a eliminaanumite probleme neurologice, cum ar fi crizele sau probleme medicaleapărute nu cu mult timp înainte de naşterea copilului);

examen dermatologic pentru a stabili dacă există semne de sclerozătuberoasă sau neurofibromatoză;

examinarea copilului pentru a găsi eventuale sindroame genetice sau alte

probleme de dezvoltare ce sunt asociate uneori cu autismul: test genetic pentru sindromul fragil X, o condiţie genetică pe care o au unii dintrecopiii cu autism;

evaluarea altor probleme curente de sănătate sau a aspectelor care îiîngrijorează pe părinţi la copiii lor.

I.6 TRATAMENT

Din nefericire nu există încă un tratament eficient care să schimbe în bine

viaţa copilului şi a părinţilor lui. Chiar dacă autismul nu poate fi vindecat, nuînseamnă că nu se poate face nimic pentru persoanele cu autism, că acestea sunt“irecuperabile”, condamnate la o viaţă izolată şi ternă. Diagnosticarea şiintervenţia timpurie, urmate de tratament specific şi individualizat, pot face ca

persoanele cu autism să progreseze, să atingă maximul potenţialului lor şi sătrăiască o viaţă demnă şi mulţumitoare. O mică parte dintre cei înalt funcţionali

pot chiar să ajungă să înveţe şi să funcţioneze într -un mod care să nu se distingăde “normă”, chiar dacă ei trebuie să depună eforturi considerabil mai mari decâtnoi, cei “normali”, pentru a duce o existenţă “normală”.

Astfel, se încearcă o apropiere de copil în funcţie de laturacomportamentală predominantă: dexteritatea mentală sau dexteritatea manuală aacestuia. Îngrijire specială în: - instituţii sau spitale cu acest profil; - instituţii unde este lăsat doar câteva ore.



12

Fig.4

I. Cea mai modernă abordare este cunoscută sub numele de behaviour therapy adică “tratamentul comportamentului”.

scop: limitarea, pe cât posibil, a tendinţei de autodistrugere sau deactivităţi fără rost, repetative (caracteristice);

obiective:- crearea unui copil mai sociabil și adoptarea unui comportament asemănătoradultului care îl îngrijeşte (unii părinţi dedicaţi au reuşit minuni); - ca ptarea copilului spre activităţi de grup: joc, comunicare; - convingerea copilului spre activităţi de autoîngrijire: spălat, îmbrăcat; - lămurirea copilului să se ajute singur în activităţi minore; - dezvoltarea copilului într-un adult foarte aproape de cei normali.

Aşa cum se poate observa din obiectivele enumerate mai sus se încearcă oreabilitarea a condiţiei copilului, o adaptare la mediul social şi nu în ultimul

rând o îmbunătăţire a gradului de comunicare al copilului. Dacă aceste obiective sunt atinse există foarte multe şanse ca un copil

autist, care are o inteligenţă medie, să se dezvolte într -un adult foarte aproape denormal. Şansele cresc dacă intervenţia este timpurie, deoarece poate acceleradezvoltarea generală a copilului şi reduce comportamentele problemă, iarrezultate funcţionale de lungă durată sunt mai bune.

II. Administrarea sedativelor în caz de agitaţie sau convulsii – în specialla cei care prezintă şi o formă de epilepsie.

Unele medicamente pot fi benefice în controlarea unor simptome cumsunt auto- şi hetero-agresiunea, izolarea, obsesiile, stereotipiile, hiperactivitatea,



13

slaba concentrare a atenţiei, anxietatea, depresia ş.a., sporind eficienţaintervenţiilor (în special a celor educaţional-comportamentale). Darmedicamentele nu trebuie să înlocuiască aceste intervenţii, ci să fie parte a unui

plan de intervenţie, vizând anumite simptome/probleme.

Uneori pot fi prescrise prea multe medicamente sau în doze prea mari.Alteori sunt folosite greşit în ideea de a controla comportamentul persoanei cuautism sau pentru a trata, de exemplu, anxietatea, adesea cu serioase efectesecundare pe termen scurt sau lung (exemple: creştere sau scădere în greutate,

probleme la nivelul sinusurilor, tulburări de somn, greaţa, tremor). Aşadar, estenecesară o atenţie sporită la utilizarea medicamentelor iar, pe de altă parte, artrebui folosite metode alternative de reducere a anxietăţii şi de control alcomportamentului.

III. Tratamente complementare:-

Terapia prin muzică şi artă;- Terapia de integrare auditivă;- Terapia cu animale (exemplu hipoterapia);- Terapia ocupaţională;- Terapia de limbaj şi comunicare.

Nu toţi cercetătorii sau experţii în autism consideră că terapiile alternativesunt eficiente sau verificate ştiinţific, deşi există mărturii ale unor părinţi despreeficienţa acestora în tr atarea anumitor probleme sau comportamente asociate cuautismul.

Intervenţiile educaţional-comportamentale sunt cele care şi-au demonstrateficacitatea în tratarea copiilor şi adulţilor cu autism.

Suportul familial este o altă componentă esenţială în tratamentul persoanelor cu autism şi cuprinde câteva elemente de bază:

suport psiho-educaţional: oferirea de informaţii de bază despre autism şidespre metode de intervenţie;

training pentru părinţi pentru: - mai bună înţelegere a comportamentului copilului;- formarea de abilităţi de comunicare alternative;

-

managementul tulburărilor alimentare şi de somn ale copilului;- dezvoltarea abilităţilor de lucru şi joc la copiii lor etc.;- consiliere pentru a-i ajuta pe părinţi să facă faţă impactului emoţional pe

care îl are existenţa unui copil sau adult cu autism în familie.

Atunci când implicarea cadrelor medicale este intensivă şi condusă cu profesionalism rezultatele sunt benefice pentru copil. La aceste rezultatecontribuie (aşa cum am arătat mai sus) şi implicarea părinţilor, de cele maimulte ori cu rezultate neaşteptat de benefice.



14

CAP. II. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREACOPILULUI CU AUTISM

II.1 INTERVENȚIILE DE ASISTENȚĂ

Istoria tulburărilor din spectrul autismului merge în paralel cu dezvoltareacunoașterii, înțelegerii și intervențiilor de asistență medicală pentru cei cu acesttip de tulburări. Atât tulburările din spectrul autismului cât și cunoașterea dindomeniul asistenței medicale au trecut prin schimbări specific, chiar similare.

Până în 1960, asistenta medicală nu a avut nimic de spus în privința persoanelor cu tulburări din spectrul autismului, pentru că aceste afecțiuni nu

erau recunoscute ca fiind o problemă neurologică separate care să aibă nevoiede un tip specif ic de asistență. Până spre finalul anilor 1980, autismul,sindromul Asperger și alte tulburări din spectrul autismului nu erau incluse în

programa de pr egătire a asistenților medicali, din această cauză, intervențiile deasistență erau limitate fie la tera pie medicamentoasă, de pildă administrare deantipsihotice și anxiolitice, fie la aplicarea unor tehnici de schimbarecomportamentală.

În prezent, există mai multe școli de gândire în privința intervențiilormedicale și a asistenților medicali. Unele dintre acestea își au originea în

opiniile persoanelor și grupurilor celor cu tulburări din spectrul autismului și alfamiilor acestora, mulți dintre acești oameni fiind din ce în ce mai informați șimai activi în planul politic și de conștientizare a dizabilităților. Tehnicile deschimbare comportamentală și medicație sunt folosite în continuare pentru agestiona comportamentul autist, însă sunt utilizate cu mai mult dicernământ șiîntr-o manieră mai adecvată.

Totuși, poate că anumite aspecte ale autismului răspund la intervenții precum regimul alimentar, modificarea senzorială, comunicarea sau programelede schimbare comportamentală.

Deși au existat situații în care asistenții medicali au fost deschizători dedrumuri în ceea ce privește tratamentul persoanelor cu tulburări din spectrulautismului, dacă analizăm cu atenție, observăm că aceștia au urmat adesea căiletrasate de alții, de exemplu pe cele determinate de ideologia politică și socială. Asistenții trebuie și ei să aibă un cuvânt de spus ca să poată contribui și lucre înaceastă lume nouă și captivantă.

Asistenții medicali trebuie să aibă voința de a transpune acesteinstrumente în realitate, făcând eforturi alături de cei cu tulburări din spectrulautismului pentru a face un loc mai bun.



15

II.2 SER VICIILE DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ COMPLEMENTARĂDE SCURTĂ DURATĂ

Programele de asistență medicală complementară oferă perioade de pauză

planificate, temporare ( de scurtă durată) pentru familii și pentru îngrijitorii,neplătiți, pentru a le permite acestora să-și reîncarce bateriile din punct devedere fizic, emoțional și mintal. Scopul acestor programe este să sprijine și sămențină relația de îngrijire primară.

Există mai multe modalități de a oferi asistență complementară: servicii la domiciliu – asistenții medicali vin acasă la familia respective,

ceea ce le permite celor care îngrijesc de obicei persoana cu autism săiasă din casă și să aibă alte activități;

servicii de zi;

unități de cazare specializate, în care persoana îngrijită poate petrece oscurtă perioadă, de obicei pe baza unei planificări. Toate aceste servicii pot fi oferite fie în mod continuu și planificat, fie în

cazuri de urgență pentru a preveni destrămarea familiilor.

II.3 AUTISMUL ȘI PROBLEMELE SENZORIALE

Cei mai mulți oameni, dacă sunt întrebați, spun că sunt sensibili sau că le plac sau displac anumite tipuri de stimuli senzoriali. De exemplu, unora le poate plăcea gustul pâinii bine prăjite, dar le displace senzația tactilă a hainelor dințesăturile sintetice, în timp ce pe alții mirosul pâinii arse îi poate face să vomite,iar atingerea țesăturilor sintetice poate să le placă. Profilul senzorial al unei

persoane, ce îi place și ce nu, și cum aceste preferințe influențează înțelegerea șiinteracțiunea cu alți oameni, cu mediu și cu lumea este unic și ține de fiecareindivid. Același lucru este valabil și pentru persoanele cu tulburări din spectruautismului. Se înțelege acum din ce în cel mai bine că stimulii senzoriali șimodul în care o persoană cu autism reacționează sau răspunde la diverși astfelde stimuli.

Efecte asupra intervențiilor de asistență Problemele senzoriale pot avea un impact semnificativ asupra

interacțiunii dintre asistenții medicali și sociali și persoanele cu tulburări dinspectrul autismului.

Este important mai întâi să fie efectuată o evaluare senzorială amănunțită.Aspectele specifice ale sensibilității senzoriale ar putea fi incluse în evaluările

prospective se screening care se fac la copii mici. Multe dintre evaluările descreening actuale deja implică întrebări despre sensibilitatea perceptivă, aceastafiind recunoscută drept o caracteristică a autismului grav. Unu dintre elemntele

care duc la un diagnostic de tulburare din spectrul autismului fiind un istoric desenzații neobișnuite.



16

Orice evaluare senzorială ar trebui să cuprinde: atât experiențe hiposensibile, cât și cele hipersensibile; distorsiunile și supraîncărcarea senzorială; defazajele” senzoriale;

Procesarea senzorială neobișnuită, de exemplu sinestezia; Dificultățile de identificare a sursei informației senzoriale;

Există mai multe sisteme de evaluare senzorială: Chestionarul comportamentului senzorial: acest chestionar de screening

în 17 pași este proiectat pentru realizarea unui profil al problemelorsenzoriale și al comportamentului asociat lor.

Profilul senzorial: acest chestionar cu 125 de întrebări măsoară gradul în

care copii posedă toate aspectele procesării senzoriale.

Lista (revizuită) a profilului senzorial: acest chestionar pentru părinți , cu232 de între bări , identifică punctele tari și slăbiciunile senzoriale.

Este de menționat că problema inerentă a acestor instrumente de evaluaresenzorială este că sunt proiectate și folosite pentru a identifica problemelesenzoriale și comportamentul asociat acestora la copii.

Este posibil ca pe măsură ce copii se dezvoltă și ating vârsta adultă, săînvețe să-și gestioneze dificultățile senzoriale în moduri mai acceptabile; este

posibil de asemenea să învețe să se adapteze și să se maturizeze. După ce a fost efectuată o evaluare completă și după realizarea unui profil

senzorial detaliat, se poate apela la mai multe strategii. Însă nu trebuie să uitămcă fiecare persoană cu o tulburare din spectrul autismului este unică și că oabordare care generalizează probabil va da greș.

Camera de stimulare senzorială a copilului cu autism Camera de terapie ocupațională sau multisenzorială s-a demonstrat că

stimulează abilitățile cum ar fi dezvoltarea senzorială (auz, văz, gust, miros șiatingere), coordonarea oculo-motorie, cauză efect, dezvoltarea limbajului,controlul asupra mediului și relaxarea, asistenții medicali lucrează la început pe

miros , muzică, atingeri și gusturi, ajungând să promoveze activitateaintelectuală și să incurajeze relaxarea în timpul stimulării simțurilor copiilor.Atenția tr ebuie concentrată pe diferite experiențe senzoriale. Stimularea ușoar ăscade agitația copilului îl liniștește, relaxează, le place și le crește perioada deconcentrare a atenției asupra unei sarcini.

Camera este decorată cu diferite lumini, geamurile pictate, trebuie pusămuzică în cameră, se prezintă imagini relaxante. Pe podea se utilizează perne cu

bile, perne de diferite texturi, covoare din piese sau spumă, blană de oaie, perne,scaune cu bile.

Efecte de lumini cum sunt proiectoarele care dispersează lumina în toată camera, lămpi, spoturi luminoase, panouri cu steluțe, figuri fosforescente



17

(luminoase), lumini de Crăciun (instalații) lampă care face bule, lumini negre, proiector, lumini din fibră optică, minge de discotecă, lumini cu aprindereintermitentă (decorațiuni pom de Crăciun), jucării care se aprind sau faczgomot, strălucesc în întuneric sunt calde sau reci.

În această cameră se mai pot amplasa acvariu, oglinzi care nu se sparg,forme care reflectă lumină, hârtie staniol, televizor cu DVD și video, mingi și jucării care se aprind, jucării din fibră optică, moriști și jucării care se învârt,coarda elasticî, lipici strălucitor, Baloane de să pun, pictatul cu degetele,folosirea plastelinei, atingerea și simțirea mingiilor de bumbac, acoperirea cudiverse materiale textile de contexturi diferite, pene și hârtie satinată.

Fig.6 Camera senzorială

Văzul Se poate evita ca o persoană cu autism să fie pusă într -o situație în care

există stimuli și senzații vizuale intense sau tulburătoare. O altă abordareimplică folosirea lentilelor fumurii care să atenueze anumite culori și nuanțe șicare să îmbunătățească percepția viziuală și să reducă spuraîncărcarea senzitivăsau tulburările vizuale.

AuzulSe poate evita ca o presoană cu autism să fie expusă la sunete pe care le

consideră neplăcute sau dureroase. De exmplu, dacă sunetul aspiratorului provoacă neplăcere sau durere, putem da cu aspiratorul când persoana

respectivă nu este prezentă. Asistenții medicali cât și familia poate apela laanumite tipuri sau genuri de muzică pentru a sugera o atmosferă de calm. Se știe



18

de exemplu că anumite fragmente de muzică clasică, gregoriană au religioasă auastfel de efecte. Poate ajuta și dacă explicăm cauza, motivul și durata sunetelorconsiderate neplăcute sau dureroase. Atenuarea zgomotelor din fundal, cum ar ficonversațiile altor oameni, poate fi utilă.

MirosulDupă identificarea, prin evaluare atentă, a mirosurilor la care este

sensibilă persoana cu autism, asistentul medical trebuie să evite situațiile în careatât copilul cât și adultul cu autism este expus la mirosurile respetive.Programele de desensibilizare sau terapia de integrare senzorială pot fi și ele deajutor.

GustulEste important ca asistentul medical să nu folosească forța pentru a

împiedica sau să forțeze să mănânce ceva. Folosirea forței înseamnă lipsă de profesionalism și de etică. Asistentul medical trebuie să schimbe dieta saualimentația persoanei cu autism cu alimente pe care acesta le poate tolera. Șiaici un program de desensibilizare sistematică poate fi folosit pentru indivizi etoate vârstele. Terapia de integrare senzorială poate fi și ea utilă.

AtingereaMembrii familiei și asistenții medicali trebuie să fie atenți la e fectele pe

care anumite senzații tactile le au asupra persoanei cu o tulburare din spectrulautismului. Încercați să evitați situațiile sau activitățile care suprastimulează

persoana respectivă sau care o fac să devină defensivă din punct de vederetactil. Terapia de integrare enzorială poate fi folosită pentru a reduce posturadefensivă. Asistenții medicali cât și familia pot, de asemenea să limitezefrecvența și durata semnelor și gesturilor de afecțiune sau a formelor de salut,

precum îmbrățișările și strângerile de mână. Trebuie pregătit persoana cu autismatunci când urmează o îmbrățișare sau o strângere de mână.

Echilibrul

Este esențial să înțelegem și să lucrăm cu profilul senzorial al unei persoane cu autism. În cazul cel hipersensibili la mișcări, asistentul medicaltrebuie să evite deplasările bruște sau activitățile care le pot afecta echilibrul.

Durerea și temperatura Și în acest caz este vital să înțelegem și să folosim profilul senzorial al

persoanei cu o tulburare din spectrul autismului, și să observăm cu atenție persoana respectivă. Toți oamenii sunt diferiți, de aceea este important săcunoaștem și să înțelegem ce este normal pentru indivul cu care lucrăm. Ar

putea fi util să-l ajutăm pe pacient să știe și să înțeleagă când anume simtedurere și cum să gestioneze în mod adecvat senzațiilor respective.



19

O bună parte din cercetarea și activitatea din prezent privind problemelesenzoriale are în vedere copiii cu autism. Comparativ, există puține eforturiadaptate profilului senzorial și nevoilor adulților.

Rolul primordial al asistenților medicali și al altor specialiști din sistemulde îngrijire este să înțeleagă cum vor afecta stimulii senzoriali o anumită persoană cu tulburare din spectrul autismului. Se poate ajunge aici prin ascultareactivă și o evaluare holistă. Să nu asculți, să nu înțelegi, să nu acționezi plecândde la ce îți spune pacientul înseamnă să trădezi acea persoană.

II.4 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

II.4.1 Culegerea datelor: semne și simptome

Perturbarea interacțiunilor sociale. Copii autiști nu sunt în măsură săstabilească relații interpersonale. Nu sunt interesați de alte persoane și nureacționează față de acestea. Copii autiști de vârstă mică pot chiar să manifesteaversiune față de afecțiunea dovedită prin contact fizic (mângâiere, îmbrățișare).

La copilul mic, atașamentul față de adultul cel mai apropiat poate fiinexistent sau se manifestă exagerat, printr-un comportament "cotropitor". Încopilărie, subiectul autist nu cooperează în timpul jocului, nu leagã prietenii.Copiii care au forme ușoare de tulburare pot să-i recunoască totuși pe ceilalțicopii ca făcând parte din mediul lor, dar într-o manieră pasivă, neimplicată.

Perturbarea comunicării și a imaginației. Abilitățile de comunicareverbală și nonverbală sunt afectate. Limbajul este uneori absent sau secaracterizează prin utilizarea unor structuri imature sau expresii personalizate,cu un sens care nu este clar decât pentru cei care cunosc bine copilul.Comunicarea nonverbală (expresia feței, gesturile) este adesea absentă sauneadaptată situației. Formele de jocuri imaginative sunt adeseori restrânse șistereotipe.

Activitățile și interesele restrânse. Schimbãrile care au loc în mediu, chiarși minore provoacă adesea rezistență și uneori reacții de tip histeric. Copilul

dovedește deseori atașament pentru obiectele care se deplasează sau care seînvârt (ex.: ventilatorul). El este obsedat de rutină, iar o minimã intervenție deschimbare în obiceiurile sale poate să-l marcheze puternic. Mișcări corporalestereotipe (ex.: lovirea palmelor, balansarea corpului etc.) sunt obișnuite, la felca și verbalizarea repetitivãă (ex.: repetarea unor cuvinte sau expresii). Este

posibil ca subiectul să nu consume decât câteva alimente sau să bea cantitățianormale de lichide. Pot fi prezente comportamente de automutilare (lovireacapului de obiecte din jur, mușcarea mâinilor etc.).

Culegerea datelor de către asistenta medicală va consta din:

nume/prenume, sex, vârstă, condiţii de viaţă, date despre părinți, când au apărut primele simptome, istoricul copilului care suferă de autism, dacă a mai fost



20

internat în spital, dacă suferă de alergii , dacă suferă de tulburări decompor tament (de menţionat echolalia),capacitate de adaptare, grad deinteligenţă, dezvoltare mentală (dexterităţi mintale sau manuale, memorări).

II.4.2 Analiza și interpretarea datelor

Copilul suferind de tulburare autistă, prezintă cel puțin următoarelediagnostice de îngrijire (nursing diagnoses):

1. Risc de automutilare, legat de perturbări neurologice;2. Inter acțiunile sociale perturbate, legate de incapacitatea de socializaresau de afectări neurologice;3. Comunicarea verbală alterată, datorată replierii spre sine, unei stimulărisenzoriale insuficiente sau unei afectări neurologice;4. Identitatea personală perturbată, legatã de fixarea în faza presimbioticăde dezvoltare, de stimulare senzorială insuficientă sau de afectareneurologică .

II.4.3 Planificarea și efectuarea îngrijirii

Câteva obiective şi posibile intervenţii ale asistentului medical:

1. Diminuarea intensităţii tulburărilor de comportament:- asigurarea condiţiilor de mediu speciale (mediu securizant şi de

protecţie);- observarea şi notarea tulburărilor de comportament;- supravegherea generală a copilului;- participare la examinare clinică periodică, investigaţii specifice .

2. Copilul să poată comunica cu cei din jur :- încercarea descoperirii şi îndepărtării cauzei (de comunicare ineficientă);- învăţare prin memorizare;- învăţare prin repetiţii;

-

învăţare prin exerciţii;- exemplificare;- administrarea medicaţiei: sedative, vitamine;- participare la terapia de integrare auditivă.

3. Copilul să se poată autoîngriji:- repetarea necesităţii menţinerii igienei personale;- explicaţii pe măsura înţelegerii;- ajutor în efectuarea actelor de îngrijire;

-

supraveghere în efectuarea tehnicilor de îngrijire;- explicarea manifestărilor bolii membrilor familiei şi solicitare pentru a



21

obţine rezultate cât mai bune;- administrarea dietei fără gluten, caseină, fermenţi (dacă este necesară).

La igiena personală a copilului mic apare problema de a merge la baie pentru acesta există un program de toaletă ziua și noaptea ce se poate folosi de

către familie acasă sau chiar și de asistenții medicali. Programulde toaletă este foarte important, copilul având șanse mult maimari de integrare în comunitate. Plus că, mulți co pii nu pot participa la anumiteactivități tocmai din cauza faptului că încă nu au training-ul de toaletă. Acest

program constă din: I. Program de toaletă ziua:Fără scutece şi îmbrăcat cu pantaloni şi chiloţei. Va fi dus la baie la fiecare 30minute. I se va spune „‟Este timpul sa mergi la baie. Spune b-a-i-e.‟‟ Dacărăspunde i se va spune: Vrei să mergi la baie, foarte bine ai spus!

Dacă nu răspunde in 10 secunde se insistă : Spune Baie. Daca nurăspunde se continuă procedura .

Va merge la baie cu cât mai puțin prompting necesar. Ne așezăm înspatele lui si îl promptăm ușor din spate pentru a merge singur la baie. Stămnumai în spatele lui. Baie înseamnă: mers la baie, dat jos pantalonii, așezat petoaletă, r idicat pantalonii, spălat pe mâini.

Dacă la un moment dat preia inițiativa, este întărit verbal și asistat încontinuare. Limitîm conversația cu el pe cât posibil doar la intăritor.

Dacă face în toaletă va fi imediat întărit verbal: Bravo, ai făcut….întoaletă. Se va limita utilizarea numelui în alte contexte. În același timp i se dă orecompensă, de exemplu i se dă telefonul să se joace cu el. La acestea nu vaavea acces în alte contexte. Pentru a crea posibilitatea de întărire acomportamentului de a face i se vor da lichide mai mult ca de obicei.

Între vizite i se ia mânuţa şi i se pune la poponeţ pentru a controla dacă are pantalonii uzi sau uscaţi. Dacă pantalonii sunt uscaţi va fi întărit verbal:Bravo, pantalonii tăi sunt uscaţi. Este bine ca nu ai făcut… în pantaloni. Lafiecare 3-4 verificări uscate i se va da o recompensă preferată.

Dacă s-a produs un accident va fi dus într-o cameră și schimbat, alta decât baia. I se va spune pe un ton neutru: Atinge pantalonii, Pantalonii tăi sunt uzi.

Trebuie sa faci… la toaletă.Când mergem spre camera unde-l schimbăm facem cât mai puțin contact

fizic sau vizual, și vorbim cât mai puțin. Îl schimbîm pe cât posibil în picioare. Nu-i facem baie timp de 30 de minute după accident pentru a nu asocia baiadecât cu succesul la toaletă.II. Program de toaletă noaptea:

Acest program se începe numai după ce copilul s-a deprins cu utilizareatoaletei în timpul zilei.

Se culcă copilul cu scutec. Cu 4 ore înainte de culcare nu se mai dau

lichide. Se duce copilul la toaletă înainte de culcare. Dacă este absolut necesar ise va da o mică cantitate de lichid.



22

Înainte de culcare va scula copilul și îl va duce din nou la toaletă .Părintele sau asistentul medical va urmîri timp de câteva nopți și va nota orele lacare copilul urinează în timpul nopții.

Dacă face de exemplu la ora 2.30, îl va scula la ora 2.00 și îl va duce la

toaletă. A doua noapte îl va duce la toaletă la ora 2.15. A treia noapte îl va ducela toaletă la ora 2.30 și ața mai departe, scopul fiind să prelungim perioada cândnu face pipi până dimineața, când primul drum va fi la toaletă.

4. Copilul să se poată recrea:- asigurarea condiţiilor de recreere: mediu de siguranţă şi protective;- facilitarea contactului cu persoane sau obiecte care îi fac placer;- participare la terapiile specifice: prin muzică şi artă, ocupaţională,

hipoterapie etc.

Obiectivele si rezultatele scontate, ca urmare a aplicării unor intervenții pertinente și eficace unui copil prezentând tulburare autistă, sunt:- Copilul nu se va automutila în mod voluntar;- Copilul va intra în interacțiune apropriatã cu cel puțin un membru al echipei;- Copilul se va "confesa" cel puțin unui membru al echipei;- Copilul va comunica într-o manierã inteligibilă (de către cel puțin un membrual echipei);- Copilul va adopta comportamente care să indice începutul unor relațiisimbiotice normale mamă - copil.

Aceste obiective pot fi completate în funcţie de manifestările şi problemele copilului, de condiţiile de îngrijire, de dotarea care există (înfamilie, centrele de plasament, alte unităţi de îngrijiri speciale).

II.4.4 Evaluarea rezultatelor obținute

Evaluarea îngrijirilor acordate copilului cu tulburare autistã trebuie săindice, desigur, dacă intervențiile au atins obiectivele prevăzute. Procesul deîngrijire implică și reevaluarea planului.

Se vor evalua periodic:-

realizarea obiectivelor stabilite;- eficienţa îngrijirilor; - modificările de comportament ale copilului. Se reia procesul de îngrijire în funcţie de datele survenite (modificările

comportamentale), stabilind un nou plan de îngrijire cu intervenţiilecorespunzătoare.

Răspunsurile la următorul chestionar ar putea să constituie criterii deevaluare:

1. Copilul este capabil să stabilească un minim de relații de încredere, cu cel

puțin unul dintre membri echipei?2. Intervențiile orientate spre prevenirea comportamentelor de automutilare



23

au fost eficace pentru protejarea copilului?3. A încercat copilul să intre în relație cu altă persoanã/ alte persoane?4. Contactul vizual este prezent sau mai frecvent?5. A reușit copilul să stabilească un mod de comunicare, pentru a-și exprima

nevoile și dorințele, față de ceilalți?6. Se manifestă nevoia de autoîngrijire?7. Copilul este capabil sã numească părți ale propriului corp și/sau părți ale

corpului persoanelor din anturaj? A înțeles cã este diferit de ceilalþți (semanifestã conștiința de sine ?)?

8. Copilul este în măsură să se lase atins în manieră adecvată de către alte persoane?

9. Copilul este în măsură să atingă alte persoane, din proprie inițiativă, înlimita respectului normelor sociale?

Fig.7



24

CAP. III STUDII DE CAZ

CAZUL I

Date personale: Nume: B. R.Gen: MasculinData nașterii: 23 aprilie 2005 Mediu: Urban

Națioanlitate: Română Religie: Ortodox

Data internării: 01.02.2015

Data externării: 10.02.2015

Diagnosticul internare: Risc de automutilare, legat de perturbărineurologice

Diagnostic externare: Autism

Antecedente personale:În cursul sarcinii mama a făcut tratament pentru menţinerea sarcinii şi

pentru înlăturarea unor infecţii cu complicaţii tratament cu litiu. Naştrea la 9 luni prin cezariană, greutate normală de 3 kg.-gânguritul: normal-mersul :11 luniPrimele cuvinte: după 3 aniDezvoltarea somatică , staturală şi toracală în limitele normalului: aspect

atrăgător , corp proporţionat ,expresie inteligentă. Antecedente heredocolaterale:Este al doilea din cei doi copii, primul copil este normal fără probleme de

dezvoltare.La naştere mama avea 26 ani şi tatăl 30. Mama - diabet zaharat.Regimul de viaţă este ordonat, echilibrat. În relaţia cu ceilalţi membri

evoluţia este bună . De la slabă cooperare şi izolare într -o lume a lui cu desecrize, la relaţii bune cu fratele lui şi dispus să coopereze cu toată lumea.

A fost luat în evidenţă la vârsta de 3ani şi 6 luni la Centrul LogopedicOradea. Copilul este în evidenţa Spitalului Clinic de Psihiatrie şi a Centrului de



25

Neuropsihiatrie infantilă .Staţionar de zi , unde se internează pe perioade scurte pentru investigaţii. Iniţial inventarul posibilităţilor psihice şi de limbaj (la vârstade 3 ani ) îl plasa în jurul vârstei de aproximativ 2 ani şi 6 luni .

Examenul neurologic: EEG (Electroencefalograma) cu anomalii bioelectrice difuze fără leziuni decelabile cerebrale .

Istoric:În urmă cu 2 săptămâni se prezintă în serviciul nostru datorită

comportamentului agresiv. Motivele internării fiind automutilare și crize dese. Se recomandă internarea pentru tratament și investigații.



26

Nevoiafundamentală

Diagnostic de îngrijire

Obiective Îngrijiri autonome și delegate Evaluare

Nevoia de a semişca si de aavea o bună

postură

Diminuareaindependențeidat boliimanifestate

prin tentativede

automutilare.

Copilul să nu semaiautomutileze.Să poată filăsată singurăchiar dacă doar

pentru câtevaminute.

Asistenta medicală lucrând cu copilul, îi va manifesta interes și îi va arăta disponibilitate.Se va urmări dacă comportamentul deautomutilare se manifestă în condiții de anxietatecrescută; Dacă este cazul, asistenta medicală va căuta

cauzele acestei anxietăți. Asistenta medicaă va încerca să intervină prin activități de diversiune și de înlocuire (abatereaatenției), oferind o altă preocupare, în momenteleîn care apar manifestări ale anxietății. Asistenta medicală trebuie să protejeze copilulcând apar comportamente automutilante.Asistenta medicașă va încerca să se facă înțeleasăși explică cu mult calm și răbdare copilului, întermini cât mai simpli, motivul pentru care seutilizează aceste dispositive. Administrează medicamentele prescrise de medic.

Copilul a începutsă aibă încredere șisă se deschidă fațăde asistentamedicală. Acesteactivități iau reda

copiluluisentimental desecuritate și sesubstituiecomportamentul deautomutilare.

Nevoia de a

elimina

Deficit parţial

de autoîngrijire.

-copilul să îşi

poată efectuatoaleta cu ajutormamei-să îşi capeteîncredere în el

-asigură condiţii igienico-sanitare

corespunzătoar e-încurajeză copilul să îi ceară ajutor când simtenevoia de a elimina-îi îngrijeşte tegumentele şi mucoasele - determină cantitatea de urină pe 24 ore

Copilul nu are

probleme în aelimina, dar trebuieajutor din parteaasistentei medicale.



27

Nevoia de a bea și a mânca

Deficitalimentarcantitativ șicalitativ dincauzaautomutilării

Copilul să aibăo alimentație șihidratarecorespunzătoaresuficientă din

punct de vedereal vârstei.

Aerisesc salonul înainte de fiecare masă.Împreună cu copilul și mama stabilesc oalimentație care să fie pe placul copilului. Ajutăcopilul în a servi masa la orele precizate.Asistenta medicală îî administrează vitamine șimedicamentele prescrise de medic.

Copilul are apetit bun, nu prezintăgreața sau semnede deshidratare.

Nevoia de a

comunica

Comunicare

insuficientăcu cei din jurmanifestatădatorită dezechilibru

psihic.

Copilul să fie

echilibrat psihic.

-face psihoterapie cu copilul

-discută cu el despre starea actuală -apreciează nivelul de anxietate: uşoară,moderată,severă, panică -ia măsuri de liniştire şi confort -va petrece mai mult timp cu copilul-va folosi în conversaţie un ton cald, liniştitor -nu îi va adresa întrebări şi va evita să îi cerarăcopilului să ia decizii - va încuraja copilul să se exprime aşa cum doreşte(conversaţie, plâns, perioade lungi de tăcere)-familiarizeză copilul cu mediul ambient-asigură un mediu de securitate liniştit -ajută copilul să identifice posibilităţile sale de a

asculta, de a schimba idei cu alţii, de a crealegături semnificative -supravegheză în permanenţă copilul

Starea generală a

copilului este este bună. A început săcomunice cu cei din

jur și să-și exprimenevoile.



28

CAZUL II

Date personale: Nume: M. A.

Gen: FemininData nașterii: 17 mai 2007 Mediu: Urban

Naționalitate: Română Religie: Ortodoxă

Data intrernării: 15.12.2014Data externării: 22.12.2014

Diagnosticul de internare: Interacțiunile sociale perturbate, legate deincapacitatea de socializare sau de afectări neurologice

Diagnostic de externare: Autism

Antecedente personale:Sarcina a decurs în limite normale, mama nu a luat nici un fel de

medicament în timpul sarcinii. Naştere naturală la 9 luni, greutate normală de 3,2 kg.-gânguritul :normal-mersul: 1 an

Primele cuvinte: după 2ani și 6 luni Dezvoltarea somatică , staturală şi toracală în limitele normalului: aspect

atrăgător , corp proporţionat ,expresie inteligentă.

Antecedente heredocolaterale:Este singurul copil al familiei. La naştere mama avea 30 ani şi tatăl 31.Regimul de viaţă este ordonat, echilibrat. În relaţia cu ceilalţi membri

apar greutăți de a socializa, cooperează slab cu cei din jur și este izolată î ntr-olume a ei cu dese crize.

A fost luat în evidenţă la vârsta de 4 ani la Centrul Logopedic Oradea.Copilul este în evidenţa Spitalului Clinic de Psihiatrie şi a Centrului de

Neuropsihiatrie infantilă . Staţionar de zi , unde se internează pe perioade scurte pentru investigaţii. Iniţial inventarul posibilităţilor psihice şi de limbaj (la vârstade 4 ani ) îl plasa în jurul vârstei de aproximativ 3 ani.


Istoric:

Se prezintă în urmă cu 1 săptămână în serviciul nostru din cauza refuzuluide a socializa cu cei din jur. Se internează pentru investigații și tratament.



29

Nevoiafundamentală



Nevoia de acomunica

Nu comunicăcu cei din jurdatoritădezechilibrului

psihic.

Copilul va stabilirelații deinteracțiunesocială cu

personalul care îlasistă.

Asistenta medicală trebuie să manifeste atașament, acceptare și disponiblitate; trebuie săfocalizeze spre ea atenția copilului; încearcă sã îlcunoască: să-i cunoască posibilele surse desatisfacție și insatisfacție, motive care îi pot

provoca frica etc.; utilizează un limbaj adaptat

nivelului său de înțelegere; utilizează un limbajnon-verbal care să-i inspire încredere (gesturistãpânite și lente, tonul vocii etc.); variazămodalitățile de comunicare (nu derutant, nu rapid,

pe înțelesul copilului).Asistenta medicală va pune la dispozițiacopilului obiecte cunoscute .Va încerca să susțină și să încurajeze copilul, îneventualitatea unei tentative de interacțiune cualte persoane; încearcă sã intermedieze și săfaciliteze relațiile cu terți;Când stabilește un contact vizual, copilul trebuiestimulat, oferindu-i un lucru la care ține; înlocuiți

treptat această modalitate de stimulare/întărire printr-o modalitate socializantă . Asistenta medicală îi va administra medicația

prescrisă de medic.

Copilul a începutsă aibă încredere șisă se deschidă fațăde asistentamedicală și față decei din jur. A

început să aibe uncontact vizual șisă-și exprimenevoile.

Nevoia de aelimina

Deficit parţialde

-copilul să îşi poată efectua

-asigură condiţii igienico-sanitarecorespunzătoar e

Copilul nu are probleme în a



30

autoîngrijire. toaleta cu ajutormamei sau aasistenteimedicale

-încurajeză copilul să îi ceară ajutor când simtenevoia de a elimina-îi îngrijeşte tegumentele şi mucoasele - determină cantitatea de urină pe 24 ore

elimina, dar trebuieajutor din parteaasistentei medicale.

Nevoia de a bea și a mânca

Deficitalimentarcantitativ dincauza refuzului

de ași exprimanevoile.

Copilul să aibă oalimentație șihidratarecorespunzătoare

din punct devedere al vârstei

Aerisesc salonul înainte de fiecare masă.Împreună cu copilul și mama stabilesc oalimentație care să fie pe placul copilului. Ajutăcopilul în a servi masa la orele precizate.

Asistenta medicală îi administrează vitamine șimedicamentele prescrise de medic.

Copilul are apetit bun, nu prezintăgreața sau semnede deshidratare.

Nevoia de aevita

pericolele

Vulnerabilitatefaţǎ de

pericole.Copilul sesperie și sesimtevulnerabil șide obiecte sauzgomotenormale.

-combatereastării deanxietate prin

beneficiereasiguranţei

psihologice-combatereariscului deaccidente princăderi, răniri.

-amplaseză pacienta în funcţie de starea sa, deafecţiune şi receptivitate. -aeriseşte salonul în fiecare dimineaţă şi seara şifereşte copilul de curenţii de aer, frig şiumezeală; -spre deosebire de anxietate, frica estesentimentul de teamă faţă de un potenţial pericol

bine precizat-înlăturarea pericolului atrage după sinedispariţia sentimentului de teamă Asistenta medicală adiministrează

medicamentele prescrise de medic.

Copilul nu mai esteanxioasă. Asistenta urmăreşteevoluţia copilului.



31

CAZUL III

Date personale:

Nume: P. M.Gen: MasculinData nașterii: 12 august 2009 Mediu: Urban

Naționalitate: Română Religie: Ortodox

Data internării: 14.03.2015Data externării: 20.03.2015

Diagnostic de internare: Comunicarea verbal alterată, datorată replieriispre sine, unei stimulări senzoriale insuficiente sau unei afectări neurologice.

Diagnostic de externare: Autism

Antecedente personale:Sarcina a decurs în limite normale, mama nu a luat nici un fel de

medicament în timpul sarcinii. Naştere prin cezariană la 9 luni, greutate de 2,4 kg -gânguritul :normal-mersul: 11 luni

Primele cuvinte: după 2aniDezvoltarea somatică , staturală şi toracală în limitele normalului: aspect

atrăgător , corp proporţionat ,expresie inteligentă. Antecedente heredocolaterale:Este singurul copil al familiei. La naştere mama avea 25 ani şi tatăl 31.Regimul de viaţă este ordonat, echilibrat. În relaţia cu ceilalţi membri

apar greutăți de a socializa, cooperează slab cu cei din jur și este izolată într -olume a ei cu dese crize. Comunicarea verbală este alterată, datorită închiderii însine a copilului.

A fost luat în evidenţă la vârsta de 3ani la Centrul Logopedic Oradea.Copilul este în evidenţa Spitalului Clinic de Neurologie şi a Centrului de

Neuropsihiatrie infantilă .


Istoric:Se prezintă în urmă cu 2 săptămâni în serviciul nostru datorită

introvertirii și refuzului de a socializa. Se internează pentru investigații șitratament de specialitate.



32

Nevoiafundamentală



Nevoia de acomunica

Nu comunicăcu cei din jurdatorită nevoiimanifestate

prin refuz deinteracțiune

socială.

Copilul va stabiliun mod decomunicare ,

pentru a-siexprima nevoileși dorințele, față

de anturaj.

Va fi vegheat de către asistenta medicală asuprastabilității , asupra afecțiunii și empatiei față decei din jur.Asistenta medicală ve detanșa nevoile copilului șiva încerca să le satisfacă în mãsura în care se

poate stabili comunicarea.

Se asigură că mesajele sunt bine înțelese deambele părți; reformulează, dacă este cazul, înalți termeni sau cu alte mijloace, mesajeletransmise și primite; dă un semnal pozitiv (deîntãrire/ stimulare) când copilul stabilește uncontact vizual pentru a comunica.

Copilul a începutsă aibă încredere șisă se deschidă fațăde asistentamedicală și față decei din jur. A

început să aibe uncontact vizual șisă-și exprimenevoile.

Nevoia de aelimina

Deficit parţialdeautoîngrijire.

-copilul să îşi poată efectuatoaleta cu ajutormamei sau aasistenteimedicale

-asigură condiţii igienico-sanitarecorespunzătoar e-încurajeză copilul să îi ceară ajutor când simtenevoia de a elimina-îi îngrijeşte tegumentele şi mucoasele - determină cantitatea de urină pe 24 ore

Copilul nu are probleme în aelimina, dar trebuieajutor din parteaasistentei medicale.

Nevoia de a

bea și a mânca

Deficit

alimentarcantitativ dincauza refuzuluide ași exprimanevoile.

Copilul să aibă o

alimentație șihidratarecorespunzătoaredin punct devedere al vârstei

Aerisesc salonul înainte de fiecare masă.

Împreună cu copilul și mama stabilesc oalimentație care să fie pe placul copilului. Ajutăcopilul în a servi masa la orele precizate.Asistenta medicală îi administrează vitamine șimedicamentele prescrise de medic.

Copilul are apetit

bun, nu prezintăgreața sau semnede deshidratare.



33

Nevoia de aevita

pericolele

Vulnerabilitatefaţǎ de

pericole.Copilul sesperie și sesimtevulnerabil șide obiecte sau

zgomotenormale.

-combatereastării deanxietate prin

beneficiereasiguranţei

psihologice-combatereariscului de

accidente princăderi, răniri.

-amplaseză pacienta în funcţie de starea sa, deafecţiune şi receptivitate. -aeriseşte salonul în fiecare dimineaţă şi seara şifereşte copilul de curenţii de aer, frig şiumezeală; -spre deosebire de anxietate, frica estesentimentul de teamă faţă de un potenţial pericol

bine precizat

-înlăturarea pericolului atrage după sinedispariţia sentimentului de teamă Asistenta medicală adiministreazămedicamentele prescrise de medic.

Copilul nu mai esteanxioasă. Asistenta urmăreşteevoluţia copilului.



34

CONCLUZII

Cauzele autismului nu sunt încă înţelese complet, dar se crede că

tulburările se datorează unor defecţiuni genetice, ale unor interacţiuni între genesau mutaţii rare cu efecte majore. În unele cazuri rare, autismul este asociat cuagenţi teratogeni (care produc defecte natale). Teorii precum că autismul ar aveavreo legătură cu vaccinările nu au fost dovedite în mod ştiinţific.

Autismul se observă deja de la o vârstă fragedă (înainte de 3 ani), cuexcepţia sindromului Asperger, care poate de obicei să fie diagnosticat cândcopilul merge la şcoală. Simptome obişnuite ale autismului sunt acţiunirepetitive/monomane, contact şi comunicare limitată cu alte persoane şi interesefoarte restrânse. În această lucrare mi-am propus să aduc în atenţie problematica

reală a copiilor cu simptome din spectrul autist şi a greutăţilor diverse cu care seconfruntă părinţii acestora.Am dorit să subliniez nevoia majoră a acestora de sprijin specializat cu

tot ceea ce implică el: pregătirea mai multor specialişti, înmulţir ea centrelor cuacest specific, o abordare cât mai realistă a mediului educaţional asupra acestorcopii, etc.

Am făcut acest lucru stabilind următoarele obiective: de a demonstra rolul asistentului medical în integrarea socială a copilului

autist şi a familiei acestuia;

de a observa necesitatea creării unor servicii specializate pentru copiiiautişti şi familiile acestora. Am demonstrat că asistentul medical are un rol deosebit de important,

atunci când părinţii şi-au dorit pentru copiii lor accesul la cât mai multe terapiispecifice diagnosticului fiecăruia. Toate serviciile de care părinţii spun că ardori să beneficieze copiii lor, presupune în primul rând personal specializat caresă poată face acest lucru.

Ipotezele pe care le-am identificat iniţial s-au confirmat în urma analizei pe care am efectuat-o asupra datelor centralizate, primite de mine cu sprijinul

chestionarului, dar şi în urma întocmirii a trei studii de caz individuale, unde amurmat paşii procedurali de întocmire a unui studiu de caz prin analiza datelor,întocmirea unor rapoarte specifice, monitorizare şi în final prin concluzia ce s-adesprins în urma anchetei sociale realizate.



Date post:	05-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	andrea-papp
View:	444 times
Download:	26 times

Rolul Aist Med in Ingrijirea Copilului Cvvu Autism

Documents