1

anul LXIII * nr. 6 (764) * iunie 2012

revistã lunarã editatã deUniunea Scriitorilor din România

cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional

Adrian Popescu MARCO CUGNO,UN ITALIANO SERIO 3

ANUL CARAGIALEIoan Pop-Curºeu CARAGIALE,SINE IRA ET STUDIO 4

Constantin Cubleºan I. L.CARAGIALEÎN LIMBA GERMANÃ 7Eugen Wohl CARAGIALE ªIZIARUL 8

Flavia Topan UN MODEL CRITIC 17

Florin Balotescu MIRCEA IVÃNESCU ªIINTERIORITATEA CONCRETÃ 9

Anchetã Steaua. CARTEA CARE VA SÃ VINÃ:Marta Petreu, Adela Greceanu, Marin Mãlaicu-Hondrari, Rãzvan Þupa, Mihai Vakulovski, DoinaIoanid,V. Leac, Daniel Vighi, Robert ªerban, RaduVancu, Felix Nicolau, T.O.Bobe, Emilian Galaicu-Pãun, Simona Popescu, hit girl, Ruxandra Cesereanu 11

Gabriela Leoveanu ÎNSEMNÃRI DELECTURÃ – VIRGIL ARDELEANU 18

Gavril Moldovan POEME 19

TRICENTENAR JEAN-JACQUES ROUSSEAUCHARLES-JOSEPH DE LIGNE,MÃRTURII DESPRE J.-J.ROUSSEAU (prezentare ºitraducere Rodica-Lascu Pop) 20

Corina Moldovan CORPUL LUIJULIE, SAU DESPREEROTISMUL IMPOSIBIL ÎNNOUA ELOIZÃ 22

Portret de Thiago Lobo (Brazilia)

Titu PopescuO MONOGRAFIECONSTANTIN-VIRGILGHEORGHIU 24

Jesica Baciu POEME 26

Florin Mihãilescu REVIZUIRI CONCEPTUALE 27

CRONICA LITERARÃAndrei Simuþ IUBIREA DE FICÞIUNE ªIFICÞIUNILE IUBIRII 29

Ovidiu Pecican PROZA COLECTIVÃ DENIVEL ÎNALT 30

Richard Brautigan POEME (traducere deAndrei Mocuþa) 34

Aurel Rãu ASCUNZÃTOAREA 35

Mircea Popa INFORMAÞIEªI INTERPRETARE 44

AL. RUJA

Ion BuzaºiGEORGE BARIÞIUªI BLAJUL 47

Ioan Pop-Curºeu IOAN R. NICOLA, ÎNTREETNOMUZICOLOGIE ªI FANTASME 49

CÃRÞIMaria-Cristina Goje O FIINÞÃA FRÃMÂNTÃRILOR 50

Olivia Putyer „IA TE UITÃ CUM MÃ UIT LAVACÃ ªI LA NORII CEI PUÞINI” 50

Marius Popa MANUALUL DE CONFESIUNI 51

Negoiþã LãptoiuANDREI FLORIAN –ARHETIPARE 53

Petru Poantã TEATRUL –UN MIT AL ORAªULUI 54

Marius PuºcaºDESPRE DICTATURÃ 46

Lucia Cuciureanu POEME 52

Victor Cubleºan PRINTRE BLOCURILE GRI 31

Alex Goldiº UN DEBUT PREMATUR 32

2

Ilustraþia numãrului: Andrei Florian

Comitetul ºtiinþifiic: Corin Braga (Universitatea Babeº-Bolyai), Miruna Runcan (Universitatea Babeº-Bolyai), Cãlin Andrei Mihãilescu, (Universitatea Western Ontario, Canada), Giovanni Magliocco

(Universitatea din Bari, Italia), Basarab Nicolescu (Preºedintele Centrului Internaþional de CercetãriTransdisciplinare, Paris), Ovidiu Pecican (Universitatea Babeº-Bolyai)

ISSN 0039 - 0852

Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1, tel. 0264 594 382,ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti.

Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr.133, Bucureºti(contact: steluta.pahontu@gmail.ro ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276)Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã

neapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

steauacj@gmail.com; www.revisteaua.ro

Redactor ºef: Adrian Popescu Redactor ºef adjunct: Ruxandra CesereanuSecretar general de redacþie: Octavian Bour

Redactori: Victor Cubleºan, Alex Goldiº, Ioan Pop-Curºeu, Vlad MoldovanRedactor asociat: Virgil Mihaiu

Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Ion Pop, Petru Poantã, Titu Popescu,Nicolae Prelipceanu, Camil Mureºanu, Ion Vlad

Mihaela LovinDESPRE DOMNIªOARAJULIE ªI MADAMERANEVSKAIA 58

Horia Bãdescu, Vasile Igna DOI SCRIITORIDESPRE DOI PICTORI 60

Mircea Pascariu POEME 61

Virgil MihaiuCRÂMPEIE DE ISTORIECU IMPLICAÞIIJAZZISTICE (3) 62

DR. ION PITTYVINTILÃ

I. L. CARAGIALE ÎN CARICATURA MONDIALÃ 64

3

Pe 5 iunie, nu multtimp dupã ce Târgul decarte de la Torino s-aînchis, se stinge ºiprofesorul de limba ºiliteratura românã alFacultãþii de limbi ºiliteraturi strãine dincadrul Universitãþii dincapitala culturalã aPiemontului. Mai am o veche carte de vizitã laîndemânã a traducãtorului, cu care conversasemde multe ori, nu doar pe teme literare, mai multdespre oraºe sau priveliºti italiene, despre oamenirari, pe unii îi cunoºteam amândoi, admirându-i, cade pildã pe celebrul scriitor ºi ziarist torinez VittorioMessori – apreciatul autor al unor eseuri pe temespirituale. Unul dintre titlurile eseistului mi s-a pãrutpotrivit pentru profesorul care a iubit ca nimeni altulliteratura românã veche sau recentã, – Un italianoserio, Francesco Faa’ di Bruno – chiar dacã“sfântul social ºi omul de ºtinþã” din Ottocento nueste identic desigur, structural, cu profesoruldevotat ºi el vocaþiei umaniste, dar uneleasemãnãri existã… Tenacitatea piemontezã, unanumit orgoiu al celui care face parte “dintr-odinastie”, vezi Caius Dobrescu, în Observatorulcultural, amintindu-ºi-l pe Marco cel din zilelerelative recentelor manifestãri ale editurilor din urbealui Einaudi.

Marco, profil de intelectual rasat, discreþiacalmã a unui a discurs cald, nu inflamat, dimpotrivã,gestul net al separãrii de bârfele literare, detraducãtorii excesiv de încrezuþi, sau perseverenþalatinului din nord care nu uitã soarele sudic.Volumele sale de traduceri din literatura românãimpresioneazã prin cantitatea lor, dar toate se ridicã,lucru de subliniat, la exigenþele normelor academiceºi la gustul sigur al literatului de vocaþie, nu doar deprofesie. Aºa sunt multele-i studii despre Eminescu,Sadoveanu, Lucian Blaga, Mircea Eliade sauConstantin Noica, tradus în 1993, la editura IlMulino, sau, mai aproape de noi, Nichita Stãnescu,Ana Blandiana, Marin Sorescu etc. Din abundentarecoltã de traduceri, unanim apreciate, sã ne amin-tim câteva – Tudor Argezi cu Accordi di parole,Einaudi, 1972, Poesia romena d’avanguardia,Feltrinelli, 1980, în colaborare, Nuovi poeti romeni,Vallechi Editore, 1986, La poesia romena delNovecento, Edizione dell’Orso, 1996. S-a doveditfecundã sub raport literar, nu doar imposibil de uitat,perioada lectoratul lui bucureºtean dintre 1965-69.Atunci, practic, Marco Cugno, curios, disponibil, cusimþul umorului, modest, demn, este invitat caprieten în casele multor scriitori, sau îi invitã el pecei mai credibili. A cunoscut, cum ne relata el,elegiac-vesel, din pliurile unei memorii vii (completatuneori de doamna sa), mie ºi lui NicolaePrelipceanu, prieten statornic al universitaruluiitalian, scene din perioada acelor ani de lipsuri ºidificutãþi, dar ºi ani irizaþi de bucuria unor întâlniriintelectuale fraterne.

La mare, la Neptun,la una dintre ediþiileacelor minunate Zile ºinopþi de literaturã, în2007, i-am fãcut pro-fesorului elogiul laînmânarea premiului,acordat de juriul Fes-tivalului internaþional.Îmi amintesc emoþia

laureatului, firescul cu care le-a mulþumit celorprintre care se simþea ca printre colegi de scris –Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, VarujanVosganian etc. Limba românã, literatura noastrãdeveniserã într-o mare mãsurã de-acum ºi alesale. Titlul de doctor honoris causa, acordat deUniversitatea din Bucureºti ºi de cea din Cluj, în2008, alte distincþii sau premii, toate bine meritate,rãsplãtesc munca de traducãtor a unui studiospasionat de cultura românã. Din prozatorul ºieseistul Norman Manea, recent premiat de UniuneaScriitorilor, a transpus în italianã opt titluri, dintreele ne oprim la Ottobre, ore otto, editua Il Saggiatore,2005, Clown. Il dittatore e l’artista, Il Saggiatore,2005, La busta nera, Baldini@ Castoldi, 1999, Ilritorno dell’huligano, Una vita, Il Saggiatore, 2004,La quinta impossibilità, Scrittura d’esilio, IlSaggiatore, 2006. Am ultima carte a profesorului –Mihai Eminescu: nel laboratorio di Luceafãrul,lucrare de analizã textualã, fãcutã cu fineþe, de uncunoscãtor al operei eminesciene, luând în calculvariantele din manuscrisele poetului, din ediþii etc.reproduse în volumul acesta. O convingãtoareerudiþie dublatã de o empatie profundã. Formulapersonalitãþii regretatului Marco Cugno.

Adrian Popescu

Marco Cugno,un italiano serio E

DIT

OR

IAL

RELICVARIU 2

4

În acest an jubiliar, revistaSteaua, la fel ca multe alte publicaþiiculturale din þarã, a consacrat maimulte articole lui Caragiale. Iuniefiind o lunã specialã (acomemorãrii unui secol de ladispariþia dramaturgului), cred cãse impune o privire cât mai receasupra lui, fãrã mânie ºi pãrtinire,dupã vorba latinului. Întrebãrile pecare Caragiale le ridicã mi se parpe cât de imperioase, pe atât deabsente din marile studiicaragialiene din ultima vreme. Esteoare legitim prestigiul de care sebucurã Caragiale în România ºi nudoar aici? Vorbim despre un marescriitor sau despre un autor trivial,despre o figurã canonicã a literaturiiromâne sau despre un simpluvodevilist, despre un investigatoratent al racilelor rromânismului saudespre un grecotei fãrã prizãautenticã la realitãþile naþionale?Este Caragiale unul din cei patru„mari clasici”, pe care ni i-au vândutmanualele din perioada comunistã,în virtutea unei tradiþii cãlinesciene?Are dreptate Nicolae Manolescusã-l includã, în virtutea aceleiaºitradiþii instituþionalizate, în capitolulMarii scriitori, din Istoria criticã aliteraturii române, alãturi deEminescu, Creangã ºi Slavici?

Voi încerca, în rândurile ceurmeazã, sã investighezactualitatea dramaturgului, agazetarului, a scriitorului îngeneral. O voi face pe un tonpersonal, eseistic, uneori critic, darfãrã sã deschid nici un fel de frontpolemic cu admiratorii lui Caragiale

Caragiale,sine iraet studioIoan Pop-Curºeu

ºi cu atât mai puþin cu detractoriilui. Nu-l voi critica pentru motivulcã, asemeni lui Miticã, este maimult palavragiu decât construc-tiv, mai degrabã superficial decâtprofund, mai mult versatil decâtconsecvent ºi mai degrabãantipatic decât simpatic în verbo-zitatea lui aproape fãrã limite.Intenþia mea este sã incit ladezbatere ºi sã arãt cât deimportantã este revalorizarea luiCaragiale, printre alþi autori aiveacului XIX, într-o perspectivãistoricã riguroasã.

Marea eroare care se comiteadesea în lectura lui Caragiale estecã se face doar dinspre urmaºiînspre autorul Scrisorii pierdute,punându-se în evidenþã influenþaacestuia asupra lor ºi subliniindu-se ce mare deschizãtor de drumuria fost. Chiar înainte ca EugenIonescu sã-l traducã în francezã ºisã-l declare „cel mai mare autordramatic necunoscut” (Littératureroumaine), Caragiale a beneficiatdin plin de creditul pe care i l-au datrescrierile ºi jocurile intertextuale încare a fost prins. Dupã momentulEugen Ionescu, mulþi au vrut sãvadã în el, exagerând lucrurile, unînaintemergãtor al teatruluiabsurdului, aºa cum astãzi uniicritici fac din Eminescu – romanticulincorigibil – un autor modern, al cãruiproiect poetic viza o deconstrucþiederrideanã a limbajului.

De fapt, Caragiale nu este nicimai mult nici mai puþin decât un bunºi solid autor de secol XIX, puternicinfluenþat el însuºi de precursorii

sãi. Existã la Caragiale uncomplex, nu neapãrat deinferioritate, faþã de Alecsandri,care s-a soldat în refuzul de a vorbialtfel decât în câteva cuvintedespre succesele dramatice alepaºoptistului (Ovidiu ºi FântânaBlanduziei, abia menþionate întexte de cronicã teatralã, 1885).Aceasta se întâmplã chiar atuncicând Caragiale are pretenþia cãîntocmeºte o panoramãcomprehensivã a teatrului ºi aliteraturii dramatice naþionale, încare autorul Chiriþelor ºi al altorcomedii de succes este ignorat.Caragiale trece uneori de laignorare la brutalitate fãþiºã, cumse întâmplã într-o ºedinþã a Junimiidin 17/29 martie 1884, când IonLuca – de faþã cu Alecsandri – îºiexprimã zgomotos preferinþapentru poeziile lui Eminescu, cucare de altfel se certase din pricinaVeronicãi Micle la sfârºitul lui 1881.Maiorescu noteazã în Jurnal cã l-a gãsit pe Caragiale „lipsit de tactca la mahala” în discuþia cu autorulPastelurilor. Ca lucrurile sã fie ºimai teribile, Caragiale a lipsit de ladineul oferit la Junimea în onoarealui Alecsandri în 29 martie/10aprilie. Toate acestea nu l-auîmpiedicat sã primeascã un premiupentru D’ale carnavalului în 1885,în condiþiile în care juriul era alcãtuitdin Alecsandri, Maiorescu, Hasdeuºi V. A. Urechia, persoane cu carea avut nenumãrate conflicte ºineînþelegeri de-a lungul vremii ºi pecare le-a stigmatizat adesea înarticolele sale. De ce acestcomplex faþã de Alecsandri,manifestat prin ignoranþã saubrutalitate? Cred cã este vorba deo invidie mai mult sau mai puþinconºtientizatã faþã de prestigiulprinciar al lui Alecsandri, faþã dereputaþia literarã de care acesta sebucura ºi – mai ales – faþã degãselniþele lui dramatice, care punde multe ori în umbrã tot ceCaragiale a „inventat” ulterior.Multe jocuri de cuvinte, situaþiiumane ºi scheme dramatice au fostdeja experimentate de Alecsandri,aºa cum aratã – printre puþini –Mircea Ghiþulescu în Istorialiteraturii române. Dramaturgia(2008). Caragiale este aºadardoar o verigã dintr-un lanþ literar ºicultural mai lung ºi mi se pare cã

Portret de Carlos Carella (Argentina)

AN

UL

CA

RA

GIA

LE

5

interpretarea lui câºtigã înprofunzime dacã lecturii dinspreEugen Ionescu îi adãugãm lecturadinspre Alecsandri ºi Matei Millo.

Pentru ca privirea mea asupralui Caragiale sã fie într-adevãr unasine ira et studio, mi se pare firescsã-mi structurez reflecþiile pe douãpaliere, în jurul a douã categorii deîntrebãri fundamentale, ale cãrorrãspunsuri pot sã interfereze.Prima dintre aceste categorii arcuprinde întrebãri de tipul: Ce estedetestabil la Caragiale, ce îl poatederanja pe cititorul rafinat din anulde graþie, apocaliptic, 2012?Cealaltã categorie, opusã primeia,ar aglutina un cu totul alt soi deîntrebãri ºi puncte de contact cuopera: Ce rãmâne din Caragiale,ce rezistã testului timpului? Cume citibil astãzi scriitorul, dincolo decliºeul: „Dom’le, l-am rãsfoit iar ºie extrem de actual, combate bine.Politicienii lui parcã sunt de azi, iarproblemele pe care le punea înevidenþã atunci...”? La fiecare dinaceste douã categorii de întrebãri,voi încerca sã schiþez câte treirãspunsuri...

***Aspectul cel mai penibil la

Caragiale, ºi mã refer aici ladramaturg în primul rând, esteimaginaþia de vodevilist, ma-nifestatã în aproape toate „marile”lui piese. Recitite cu ochi reci, Onoapte furtunoasã, O scrisoarepierdutã, D-ale carnavalului sunttriviale ºi se situeazã ca nivelintelectual undeva între Feydeauºi Labiche, în condiþiile în care omulnostru era contemporan cu Jarry,Ibsen ºi Strindberg. Fãrã îndoialã,se va rãspunde acestei obiecþii –pe bunã dreptate – cã o dozã devulgaritate este inseparabilã decomic. Desigur, dar, parcã, totuºi,la Caragiale, pedala asta eapãsatã prea des, pânã la formeleacelea de „absurd” care trebuie sã-lfi sedus pe Eugen Ionescu. Scapãdin zona vodevilului Conu Leonidafaþã cu Reacþiunea, o piesã extremde bine construitã, cu efectedramatice surprinzãtoare, înscrierea cãreia autorul se apropiede perfecþiune. Oricum, Caragialeºtia sã construiascã pentru scenã,era atent la potenþarea conflictelor,la declanºarea acelei scânteielectrice fãrã de care teatrul nu

existã ºi rãmâne text dramatic,adicã un soi de literaturã (vezi, însensul acestei diferenþe, Oareteatrul este literaturã?, 1897).

Imaginaþiei de vodevilist i-aºadãuga pe lista „defectelor” lipsa depecete personalã a scriituriicaragialiene ºi lipsa de profunzime.Vorbim, desigur, despre un scriitorrealist, care s-a manifestat însã într-un secol al individualitãþilor ºi alsensibilitãþilor romantice, în carefiecare artist trebuia sã sediferenþieze de ceilalþi prin cevaspecial. Prin ce se diferenþiazãCaragiale de contemporani? Prinrãceala ºi obiectivitatea fotograficãcu care a înregistrat prostia,infatuarea, snobismul, discursulgãunos al partidelor politice ºi stilulexistenþial al diverselor clasesociale? Poate cã da, însã trebuiesã avem în vedere cã orice formãde realism (psihologic, socialist,fenomenologic) prezintã riscul de acantona literatura în zona valoriidocumentare, fãrã a-i permite –decât greu ºi în anumite condiþii –accesul pe planul superior alvalorilor estetice. Celebra formulã„simþ enorm ºi vãz monstruos” estevalabilã doar în cea de-a doua partea ei: Caragiale vedea monstruos,înregistra anormalitãþile ºidevianþele, cartografia grotescul,fãrã sã manifeste nici cea mai micãurmã de sensibilitate, „enormã” sau„minimalistã”. În multe proze,Caragiale rãmâne la nivelulînregistrãrii superficiale a gesturilorºi cuvintelor, fãrã sã întreprindã oexplorare în adâncime a motivaþiilorcomportamentale ºi a subtilitãþilorpsihologice (acolo unde acesteaexistã, cãci cum sã presupunem cãlumea dlui Goe ar putea sã aibãadâncimi ºi subtilitãþi?). La Hanul luiMânjoalã ºi La conac sunt poatesingurele proze, iar Nãpastasingura piesã a lui Caragiale, undeautorul reuºeºte sã treacã dincolode banalitatea suprafeþelor.

Interesant, personal ºi profunddevine Caragiale abia atunci cânddã frâu liber sadismului care l-acaracterizat ca om ºi scriitor. Multedin prozele sale respirã o dorinþãde a face rãu, o cruzimedevastatoare, în care poate rezidãexplicaþia vocaþiei creatoareoriginare, a impulsului irepresibil dea scrie ºi de a distruge prin scris.

Luciditatea cu care ºi-a privitmereu compatrioþii, obiectivitateanemiloasã cu care i-a zugrãvit,lipsa de patimã ºi rãceala cu carea fãcut-o nu sunt altceva decâtforme de manifestare a sadismuluipomenit mai sus. Emblematicepentru sadismul autorului ºi pentruplãcerea cruzimii sunt, în douãregistre diferite, al psihozei ºi alumorului negru, povestiri ca O fãcliede Paºte ºi Pastramã trufanda. Olecturã a corespondenþei lui Cara-giale din perspectiva sadismului,menitã sã catalogheze ºi sãinterpreteze numeroasele sãgeþiveninoase împotriva contempo-ranilor, cred cã ar da rezultatedintre cele mai neaºteptate. În fond,duhul polemic ºi certãreþ care l-aanimat pe autorul Momentelor,precum ºi sadismul lui izvorãscdintr-un sentiment de ameninþare,cãci Caragiale simþea cã ceilalþiimpieteazã asupra locului sãu înlume ºi cãuta sã-i anihileze prinstrângerea în pânza de pãianjenotrãvitã a discursului.

***Dacã aspectul cel mai ruºinos

al operei lui Caragiale evodevilismul, aspectul cel maifrapant al acesteia rãmâneeficacitatea perfectã a limbii careface corp comun cu conþinutul.Caragiale ºtie sã scrie (prozã, maiales) fãrã sã se risipeascã în detaliiinutile, stenografiind cu o exactitateuimitoare moduri de a vorbi, stiluridiscursive ºi formule retorice.Începuturile schiþelor sale suntatât de percutante, încât – aºacum observa Mircea Nedelciu –orice scriitor, oricât de lipsit detalent, ar fi capabil sã le termineonorabil dupã lectura primei fraze.Câteva îmbinãri de cuvintecreeazã rapid o atmosferãcoerentã, care – din pãcate –dureazã doar atât cât þine lecturaºi nu lasã urme durabile înamintirea cititorilor.

Caragiale e genial (ºi adjectivulnu e deloc prea tare) atunci cândeste vorba sã parodieze, atât înpiese, cât ºi în alte tipuri de texte.Dotat cu o intuiþie formidabilã acliºeelor lingvistice, scriitorul ºtiesã le recicleze, transformându-leîn sursã inepuizabilã de comic.Lectura poemelor sale este maimult decât grãitoare ºi cred cã

AN

UL

CA

RA

GIA

LE

6

spectacolul vorbei pus în scenã deCaragiale acolo este printre celemai captivante din întreaga saoperã. Fabule, epigrame, scherzo-uri, balade, acrostihuri, sonetevãdesc un bun cunoscãtor altehnicilor poeziei, un utilizator atental resurselor ironice ale limbiiromâne ºi un autor cu o nesfârºitãdorinþã de a lua în râs tot ce ereificat, convenþional, stupid.

Caragiale ºi-a bãtut jocsistematic ºi extensiv desimbolism, parodiindu-i strategiilemuzicale (Erato, scapã-mã.Terzine acrobatist-simboliste),jocurile cromatice (Cameleon-femeie. Sonet colorist), reveriiledespre condiþia poetului (Criticilormei. Sonet olimpian simbolist),preferinþa pentru formele fixe ºipentru rafinamentele lingvistico-gramaticale fãrã temei (Finis.Sonet simbolist decadent, Trioletesimboliste, Eros. Pastel simbolist-darwinist, Din carnetul unui poetsimbolist, Declaraþie simbolistã,Sonet b ru ta l . S imbo l is t -instrumentalist, Baladã. Simbolistãmacabrã). Nu existã, probabil, ointroducere mai bunã în esteticasinestezicã a literaturii de obedienþãmacedonskianã decât parcur-gerea poemelor lui Caragiale: credcã ghimpii împotriva instrumen-talismului, simbolismului, decaden-tismului, colorismului se explicãprin faptul cã el se situa pe poziþiiestetice radical opuse celor pecare le apãra în epoca respectivão revistã ca Literatorul, de pildã.Tirului anti-simbolist i se potadãuga o micã ironie contraparnasianismului (Ab irato. Sonetparnasian, 1896) ºi multe luãri depoziþie anti-romantice. Însã nu doarsimbolismul, parnasianismul ºiromantismul – ca modele de fiinþareºi de discurs literar – sunt þintabatjocurii lui Caragiale, ci ºiHasdeu, cu angajarea sa înspiritism, ca om ºi poet (Excelsior,Filozoful Blagomirea, Rugaspiritistului, toate din 1893). Sevede aici o lipsã de delicateþe de-a dreptul grobianã (marele savantîºi pierduse fiica, pe Iulia, în 1888)ºi revolta „cioflingarului”, aºa cuml-a numit Hasdeu pe Caragiale,împotriva omului de geniu, avizionarului, a omului total cufulguranþe splendide pe tãrâmul

literaturii ºi cu mari reuºite în teatru.Criticul Caragiale nu poate sã nurecunoascã faptul cã Rãzvan-vodãe o piesã canonicã, în care„închipuirea este sãnãtoasã,caracterele sunt originale ºi în mareparte bine pãstrate ºi multe scenesunt cu adevãrat dramatice ºivrednice de a miºca sufletulprivitorilor” (Cercetare criticã asuprateatrului românesc, 1878). Ar maitrebui adãugat ºi cã dramaturgulHasdeu e un excelent autor comicºi atunci multe din animozitãþile luiCaragiale s-ar explica!

Unele poeme caragialeºti – casã revenim la ele – îl anticipeazãpe Marin Sorescu (ºi aici facgreºeala unei lecturi retrospective,dinspre începuturile postmoder-nismului înspre sfârºitul de veacXIX). De altfel, postura poeticãadoptatã de Sorescu în volumul deparodii Singur printre poeþi (1964)trimite clar la înscenãrile luiCaragiale ºi la jocul acestuia cuconvenþiile literare. Poemul Ionprostul (1893) pare desprins directdin La Lilieci. Este vorba aici de IonCiortei, un „românaº de viþã veche”,un „þopârlan”, care, ajuns în armatã,nu dã de greu, ci se bagã slugã ladl colonel: „Bãiat voinic, fãcea detoate: / era rândaº, spãlãtoreasã, /ªi vizitiu ºi bucãtar, / ºi sofragiu ºifatã-n casã. // Ion putea fi oriºce, /mã rog, ºi doicã-ar fi putut; / Darmoaºa casii l-a aflat / cã are laptelebãtut.”

Între toþi contemporanii sãi,Caragiale e probabil cel care aînþeles cel mai bine kitschul inerentrapidei modernizãri a societãþiiromâneºti ºi evoluþiei istorice aburgheziei, pe care a surprins-oatât de bine în piesele de teatru sauîn proze. S-a vorbit, desigur,adesea, despre snobismulpersonajelor caragialeºti ºi esteadevãrat cã ritmul în care se miºcasocietatea româneascã în a douajumãtate a secolului XIX produceao imensã cantitate de snobism pecare vãzul „monstruos” aldramaturgului n-avea cum sã n-oînregistreze. Nu e mai puþinadevãrat însã cã acelaºi ritm eraresponsabil ºi de proliferareakitschului la nivelul gusturilorartistice ºi al consumului deobiecte, în corelaþie directã cusnobismul din conduitele sociale.

Dl. Goe ilustreazã poate cel maibine legãtura directã între kitsch ºisnobism ºi singurul lucru pe carecititorii pot sã-l regrete este cã nuavem de la Caragiale niºtedescrieri de facturã balzacianã alelumii de obiecte în care vieþuiescpersonajele sale, mai ales cele dinpiesele de teatru. Rochiile ºipodoabele Zoei Trahanache, aleVetei, Ziþei, Miþei Baston ºi DidineiMazu, umflate, bufante, sclipitoare,în culori tari ºi cu o mulþime devolane, volãnaºe, malacofuri etc.,zugrãvite detaliat de autor însuºi,ar fi fãcut deliciul ºi amuzamentulcititorilor.

***Iatã aºadar câteva rãspunsuri

posibile la douã categorii deîntrebãri privind actualitatea luiCaragiale ºi la maniera în carepublicul instruit – dar nu acela despecialiºti – îl mai poate aborda.Interesant e cã trãsãturiledetestabile pot fi convertite încaracteristici pozitive ºi reciproc:poate cã tocmai ambiguitatea deaceastã facturã îl face peCaragiale modern ºi citibil astãzi!Vodevilismul, lipsa de personali-tate ºi sadismul pot fi privite caembleme ale unei literaturi fun-ciarmente noi ºi decomplexate înraport cu marile modele aletrecutului, în vreme eficacitatealimbii, gustul pentru parodie ºiexplorarea kitschului ar þine de oliteraturã care nu poate sã fiedecât sau direct clasicã, sauminorã. Oricum, suntem în faþaunui autor care, de-a lungulistoriei, nu a meritat – dupã cumspune de aceastã datã franþuzul– ni cet excès d’honneur, ni cetteindignité. E timpul acum sã-lreevaluãm la rece, alãturi deEminescu, ºi sã înþelegem cã –dacã literatura e ceva mai multdecât un joc al autorului ºi odelectare solitarã a cititorului –secolul XIX le trebuie redat luiAlecsandri ºi Hasdeu, ca figuri deprim-plan! Caragiale rãmâneoricum un prozator interesant, undramaturg eficient ºi un excelentteoretician al teatrului, chiar cândîºi elaboreazã teoriile pornind dela poziþii critice nedrepte.

ª

AN

UL

CA

RA

GIA

LE

7

În urmã cu trei decenii,profesorul Octavian ªchiau de laFacultatea de Litere a Universitãþiidin Cluj – tot aºa, într-un an jubiliar:se împlineau 130 de ani de lanaºterea lui I. L. Caragiale –propunea teatrelor germane dinTimiºoara ºi Sibiu traducerea înlimba germanã a piesei Oscrisoare pierdutã, pe care odescoperise într-un corpus demanuscrise Mite Kremnitz,rãmase în arhiva descendenþiloracesteia ºi intrat, printr-un fericitcomplex de împrejurãri, în atenþiaprofesorului clujean, care atranscris-o („o muncã nu dintre celemai uºoare”, cum însuºi mãrturiseº-te) pentru a o putea oferi ºi edituriiKriterion, de pe vremea aceea, sprepublicare. Demersurile au rãmas fã-rã ecou ºi într-un caz ºi în altul, daroarecum justificat.

Mite Kremnitz – cumnata lui TituMaiorescu – o tânãrã (pe atunci)scriitoare germanã, venitã înRomânia însoþindu-ºi soþul, medicde prestanþã la Curtea Regalã dinBucureºti, avea sã fie un factordinamic de propagare a literaturiiromâne în spaþiul german. Aînvãþat repede limba – cuEminescu ºi Slavici –, a frecventatCenaclul Junimii ºi s-a impregnatde ideile vehiculate acolo, acolaborat cu literata ReginaElisabeta, alias Carmen Sylva, înscrierea unor romane la douã mâini,realizându-i acesteia, în final, chiar

Constantin Cubleºan

ºi un frumos portret monografic,dar lucrul de cãpetenie rãmâne cãa efectuat numeroase traduceri dinscriitorii noºtri de pe vremeaaceea, publicând câteva antologiide referinþã, din literatura românã(Rumänische Skizzen – Schiþeromâneºti, 1877; RumänischeDichtung – Poeme româneºti,1881; Neue rumänische Skizzen– Noi schiþe româneºti, 1881;Rumänische Märchen – Basmeromâneºti, 1882; º.a.). A întreþinutrelaþii de prietenie cu Negruzzi,Gane, T. Rosetti, Carp, iar în ce-lpriveºte pe Eminescu, între ei separe cã a existat chiar o discretãdar puternicã relaþie pasionalã (Miterevendicând, între altele, dedicaþiapoeziei Atât de fragedã, pe carear fi inspirat-o). A rãmas totã viaþa– chiar ºi dupã moartea soþului,survenitã în 1889, când s-areîntors la Berlin – o apropiatã ºi oadmiratoare a României, de carese simþea legatã cu nenumãratefire afective.

E ºtiut faptul cã în 1905Caragiale se stabileºte, la rândulsãu, la Berlin ºi e de presupus cã,în dorinþa de fi reprezentat pescenele din strãinãtate, sã fi avuto înþelegere cu Mite Kremnitzpentru traducerea uneia dinpiesele de rezistenþã, aceastafiind, fireºte, O scrisoare pierdutã.Profesorul ªchiau þine chiar sãcreadã cã elaborarea ei s-a fãcut„într-o permanentã coloborare cu

autorul însuºi”. Fapt îndoielnic,totuºi, dacã e sã luãm înconsiderare cã textul traducerii arãmas nepublicat, zãcând întremanuscrisele postume alescriitoarei germane, ceea ce poatesã însemne cã dramaturgului nui-a fost tocmai pe plac tãlmãcirea,arãtându-se rezervat în faþaechivalenþelor în nemþeºte a multprea numeroaselor expresii deefect, în limba românã, a perso-najelor, pe care traducãtoarea le-a banalizat prin formulãri terne, cutotul banale. Prof. Octavianªchiau, în prefaþa ediþiei bilingve1

pe care o publicã, totuºi, în 2002,trece în revistã câteva dintreacestea: „Moºia, moºie, foncþia,foncþie”, devine: „Stelle hat er, Guthat er”, ceea ce ar fi: „Loc demuncã are, bogãþie are”; sau: „Ocomedie, mare comedie”, devine:„Ewinefurchtbare Geschichte”,adicã: „O istorie îngrozitoare”,sau: „Îmi pare rãu, neicã Zahario”,în expresie germanã: „Wie kanstDu etwas in den Mund nehmen”,ceea ce înseamnã: „Cum poþi sãspui din gurã aºa ceva”; sau „Sã-mi îngropi sufletul meu, Nãicã, nuciti”, este formulat prin: „Na liestnicht, wenn Dir’s Leben lieb ist”,care ar fi pe româneºte: „Nu citidacã viaþa îþi este dragã”, º.a.m.d.Firul intrigii e respectat, numaicã replicile personajelor luiCaragiale, picante cel mai ade-sea, cu înþeles dublu nu de puþineori, având un parfum de falsexotism patetic provincial, suntcompromise, sarea ºi piperul lorlipsind cu desãvârºire. De altfel,Caragiale este greu de tradus într-o altã limbã. Or, în aceastãsituaþie, vivacitatea incitantã avocabularului caragialean epierdutã pentru spectatorul deaiurea. Fãrã acest limbaj colorat,Caragiale nu mai e Caragiale. Multprea exigent cu scrierile sale,

Portret de Dav Andrew (Africa de Sud)

1 O scrisoare pierdutã, Comedie înpatru acte de I.L. Caragiale / Derverlorene brief, Lustspiel in vier Aktenaus den Rumänische von MiteKremnitz, Prefaþã de prof. univ. dr.Octavian ªchiau (Cluj-Napoca),Nachwort von Prof. Dr. WolfgangDahmen (Jena), Ediþie princeps/ ErsteAusgabe: Matei Albastru, EdituraRomânia Press-Verlag, Bucureºti/Bukarest – MMII/2002.

I. L. Caragiale inGerman

I. L. Caragialeîn limbagermana)) )))

AN

UL

CA

RA

GIA

LE

8

dramaturgul nu va fi acceptat, ede bãnuit, varianta germanãrealizatã de Mite Kremnitz, ceeace poate explica abandonareatextului printre alte multemanuscrise rãmase nefinalizate.Ar putea fi acesta ºi motivul pentrucare teatrele nu s-au angajat înreprezentarea textului, deºi ar fifost, din multe puncte de vedere,o premierã. Efectul n-ar fi fost însãcel scontat, ca o comediespumoasã. S-ar putea întâmpla cade acest aspect sã se fi lovit ºiexigenþele editurii Kriterion. Oricum

Lumea ca ziar. A patra putere:Caragiale (Humanitas, 2011),recenta carte a Ioanei Pârvulescu– aflatã la a doua lucrare despreopera caragialianã, dupã În þaramiticilor. De 7 ori Caragiale,publicatã în 2007 –, porneºte dela premisa cã scriitorul „cel viu afost în primul rând gazetar”, înîncercarea de a rãspunde la douãîntrebãri importante în receptareaoperei caragialiene, mai precis amomentelor, schiþelor ºicomediilor autorului. Prima, legatãde „istorie ºi criticã literarã”doreºte sã afle „de ce s-au înºelatatât de grav asupra operei lui mulþicontemporani ai sãi, precum ºioameni din generaþiile urmãtoare,între care critici importanþi”, iar adoua, „care þine de istoria micã ºide sociologie”, îºi propune sãinvestigheze „cum era lumearealã din vremea lui Caragiale”.Dacã Eugen Lovinescu, de pildã,reproºeazã operei caragialiene cãfoloseºte neologisme marcate de„vulgaritate ziarsticã” ºi se bucurã„de prestigiul unei literaturi preaactuale” care nu va rezista treceriitimpului ºi va pãstra în viitor doar„realitatea unei valori mai multdocumentare”, alþi critici

reproºeazã acestor scrieri cãaccentueazã latura ridicolã, cãîngroaºã caricatural portretul uneiepoci în care, spune Mihai Ralea,viaþa era de fapt „simplã, bunã,optimistã, câteodatã chiar idilicã”.

Pentru ambele întrebãri,rãspunsul pare a se învârtiinevitabil în jurului uneia ºi aceleiaºirealitãþi: Ziarul. Instituþie a cãreiimportanþã este în continuãcreºtere în epocã, ziarul reprezintãpentru contemporanii lui Caragialeatât „singura instanþã care facerapid legãtura între oameni”, cât ºi„antidotul cel mai la îndemânãîmpotriva plictiselii sau asingurãtãþii”. Era firesc, deci, caanaliza autoarei sã se opreascã înprimul rând asupra periodicelorsecolului 19, „strãbãtând cu salturiuriaºe, vreo 40 de ani plini dearticole, în cãutarea spirituluicaragialesc”, iar rezultatul este unulpe cât de interesant, pe atât desavuros. Gazetele româneºti alesecolului al XIX-lea, având „tot ce-ºi putea dori un public foartedivers”, se dovedesc a fi unorganism în continuã miºcare ºitransformare unde „nu numai ºtirilecirculã ca sângele prin tot corpulgazetãresc, dar ºi rubricile, titlurile,

obiceiurile. Abia apãrute aici, sepreiau colo ºi dincolo. Totul în ga-zetãrie este temã cu variaþiuni.” Laînceputul secolului 20, Românianumãrã 657 de publicaþii, dintrecare 250 în capitalã. Lumea luiCaragiale, spune pe bunã dreptateautoarea, „trãieºte cu vitezagazetei”. La rândul ei, prin cliºeele,greºelile de redactare sau logicã,prin lejeritatea cu care într-o zi segrãbeºte sã ofere o ºtire, iar înurmãtoarea sã o dezmintã, princontrazicerile ºi contradicþiile ce ocaracterizeazã, gazeta s-a dovedito inepuizabilã sursã de inspiraþiepentru un scriitor de talentul luiCaragiale.

În mare parte dintre prozelesale, distanþa dintre „literar ºigazetãresc” e insesizabilã,temele pe care autorul leprelucreazã vor fi „strict cele dingazete”, iar „mai toate cuvintele,titlurile, numele pe care lesocotim astãzi caragialeºti suntîn acelaºi timp, pentru cel careciteºte presa din vremea luiCaragiale, gazetãreºti”. Inevitabil,cititorii sau spectatorii con-temporani lui Caragiale „aveaumereu senzaþia de déjà vu, serecunoºteau cumva, simþeauaerul timpului, iar aceastã sen-zaþie nu-i ducea cu gândul la unautor prea original”. Din fericire,posteritatea i-a dat dreptate luiCaragiale ºi „din opera lui tocmaicotidianul trecãtor a fost eliminatºi accentul s-a mutat pe general-uman, pe rezistent”.

Lucrarea, un eseu amplu alecãrui pagini îºi propun sã aibã„foºnet de ziar”, este însoþitã de248 de reproduceri inedite –fragmente de articole, caricaturi,mostre de titluri „caragialeºti” ºi„gazetãreºti” din ziarele vremii, „decitit, nu de privit”, precum ºi deinformaþii generale despre cele maiimportante ziare din epocã.

Scrisã într-un limbaj accesibil,cartea Ioanei Pârvulescu estedestinatã ºi cititorului avizat, pentrucare va fi un util instrument delucru, dar se dovedeºte ºi o lecturãplãcutã, „pentru repaozulduminical”, pentru oricine va dorisã afle informaþii, „senzaþionale”,fireºte, despre povestea„palpitantã” dintre cei doi „eroi” aicãrþii: Caragiale ºi Gazeta.

însã, traducera reprezintã undocument de istorie literarã ºi îºiare valoarea lui în sine.

Prea puþin comentatã la apariþiaei în 2002 (ca sã nu spun cã n-afost deloc discutatã), ediþia acesteitreduceri ne oferã acum, în acestan jubiliar Caragiale, prilejul de a oconsemna între punctele de interesreal din ultima vreme, ce contribuiela cunoaºterea marelui nostruscriitor pe meridianele lumii. Gestulscriitoarei Mite Kremnitz este maimult decât unul de bunãvoinþã ºitrebuie reþinut ca atare.

Caragiale siziarulCaragiale andthe NewspaperEugen Wohl

PortretdeAbdelghaniBenhariza(Algeria)

,

AN

UL

CA

RA

GIA

LE

9

Opera poeticã a lui MirceaIvãnescu stã aproape de tot ce arputea însemna viaþã interioarã, darîn ipostaza unui concret alinterioritãþii, printr-o trecere ainterioritãþii în exterior, fãrã a sealtera substanþa ei fragilã ºiproteicã. Timpul nu e nici pierdut,nici regãsit la Mircea Ivãnescu; nue mort ºi nici nu-ºi înfãºoarã trupulca sã se facã veºnicie, ca laEminescu, ci se desfãºoarãpermanent în prezent, înlocuindamintirile între ele, într-un periplutextual înþeles ca reiterare a„amintirilor adevãrate”. Aproape unpoet absolut, dacã ar fi sã punemla socotealã traducerile sale,Mircea Ivãnescu pare sã fi fostcreatorul unei impresionanteautoficþiuni, care nu pleacã dinspresuprarealism, ca la Gellu Naum,ºi nici nu este rezultatul unei ºcoliliterare în sens strict. S-a spus cãopera sa a constituit o platformãde legãturã între postmodernismulamerican ºi cel românesc, fiind dealtfel contemporan cu poeþi caJohn Ashbery, Gregory Corso,Lawrence Ferlinghetti, AllenGinsberg, Robert Lowell, SylviaPlath, Robert Penn Warren. Înpeisajul poeziei de la noi, MirceaIvãnescu creeazã o poeticãsingularã, atât prin structura ei,care urmeazã un principiu alreiterãrii ºi regenerãrii continue, câtºi prin perspectiva pe care oimpune asupra timpului, memorieiºi identitãþii.

Poeticul, ca ºi pentru Bacovia,Blecher sau Gellu Naum seîndepãrteazã, dacã cumva nu arenimic de-a face cu ele, de lirism ºimetaforã (spre deosebire dereluãrile moderniste din operele luiNichita Stãnescu sau MarinSorescu). Cristalizarea lentã aprozei de care vorbea Gellu Naumse transportã complet în versurilelui Mircea Ivãnescu, dar nu într-unrefuz al poeticului, ci al poeticului însens restrâns, tradiþional. Poetulînsuºi se revoltã faþã de cutumaconform cãreia „nu trebuie sã

Mircea Ivãnescu and the Palpable Interiority

povesteºti în poezie”, caz în carefiinþa adevãratã dispare ºi setransformã în ficþiune culturalã. Arputea sta aici chiar începutul uneilãmuriri pentru veºnica disputãdintre realitate ºi ficþiune, în speþãsusþinutã de prejudecata cãexpresia ºi faptele poetice nu se potînscrie complet în realitateacotidianã. Concluzia nu ar fi

nicidecum în favoarea uneia dintredimensiuni, ci ar însemnaacceptarea dimensiunii poetice cafiind complementarã realitãþii în senslarg ºi nu exclusiv realitãþii textuale.

Poezia lui Mircea Ivãnescumerge mai departe de o poezie aobiectelor („de la poezia obiectelor,adicã, mãcar prin subînþelesuri/sãajungi tot la ce te intereseazã petine”); este un spaþiu dominat derecurenþe: zãpada („ninge fastuos”în ha-ha, gesturile sunt îngropateîn zapadã, ca în poemul luminãiernaticã, „zãpada adâncã pegarduri”, în frig aici la voi, urmelede pisicã în zãpadã din chemândpisica, „umbrele încetinite îndantele de zãpezi” în poemul curte,iarna, „zãpada care vine târziu” caîn poemul la stânga lui), cuvintelesau vorbele care lasã urme,imaginea însãºi, de obicei„imaginea ei, ca o minge” dinpreludiu, absenþa („degetele lui

aspre/.../cântând despre absenþã”,în imagine dintr-o biografie sau„...nu mai existã. pe urmã nu maieste niciun pe urmã/dar nici vreunacum, ºi nu mai este nici moarte,în despre moarte ca revedere), darºi pisica, motanul numit theobaldsau menelaos, animal al miºcãrilortãcute, poate unul dintre animalelesufletului nostru dintr-un poem cuacelaºi titlu dedicat lui NichitaStãnescu, ai cãrei ochi nu suntdemonici, ca la Baudelaire saumediumnici ca la Gellu Naum, cisursã de „castã luminã” (rolulpisicii) ºi animal heraldic, unpisicâine sau o pisifonensissonans în viziunea personajului vînnopteanu. Ca ºi numeroaselereferinþe culturale (Ruskin,Kandinsky, Rilke, Matei Cãlinescu,Thomas Mann, Ofelia), toateaceste elemente joacã rolul de amarca urmele faptelor cotidieneaflate mereu pe cale de dispariþie.

Soluþia este poetizarea spa-þiului real, vizibilã nu doar prinpoetica obiectelor, ci ºi prin „adap-tarea” poeticã a personajelor vînnopteanu, mopete, el midoff, drcabalu, denisa, proiecþii ºi proiecteale unor oameni reali a cãrorprezenþã împiedicã timpul sã sestrângã ca o mânã. Alteori, eva-darea vine din zona limbajului, caîn ciclul de poeme din 1970, undetextul, acelaºi text ºi altul în acelaºitimp (aºa cum poeziile lui MirceaIvãnescu sunt ºi ele mereuaceleaºi, altele, vechi sau nouã),alunecã spre limba francezã,salvând poetul de „apele negre aleoglinzii” în care „vezi deodatãînspãimântat cã nu ai chip”.Vacuitate ºi discontinuitate suntdouã titluri de poeme care spun,alãturi de oricare dintre texte cãliniºtea poemelor lui MirceaIvãnescu nu e decât aparentã.Zãpada nu e decât o nouãrealitate care acoperã din cândîn când lumea angoasantã, iarobsesia morþii, cu atât mai multcu cât e posibil ca moartea sãnu existe (cum aflãm din titlul

Mircea Ivanescu si interioritatea concreta

)) ))) )) )))

,

Florin Balotescu

10

unui poem), e peste tot.Privirea ºi respiraþia devin douã

gesturi primare pentru poet. În lastânga lui, dialogul celor douãpersonaje pare sã vizeze osimplitate aproape absurdã: „«nususpin – respir». ea îi spunenumaidecât/«bine, respirã. »” Lafel se petrece în poemul frig aici, lavoi: „sora l-a întrebat – «ce faci tu

aici?»/el a ridicat capul, a privit-o...”,ca ºi în miopie, unde „eîntotdeauna o cotiturã./pe urmã îmipun ochelarii ºi totul reintrã înnormal.” Este o încercare de a situape o supremã linie de graþiecuvintele ºi gesturile, de a facefireºti ºi concret momentele celemai fragile ale existenþei umane.Prin inventarea acestor poeme-

naraþiune de mare rafinamentestetic, sublimat însã într-osimplitate îndelung cãutatã, poezialui Mircea Ivãnescu se apropie decea a poetului american DavidAntin, a cãrui autobiografie este maidegrabã un lung poem concret,presãrat cu nenumãrate intruziuniale spaþiului poetic marcate, cumaltfel, decât prin cotianul cel maipur. Iatã doar un exemplu: „Amspus cã voi aduce sarea. Ea mi-aspus c-o sã aduc sarea. Am spusbine, o sã iau sarea ºi s-o aduc cumine.” Antin folosea în anii 1960acelaºi gest de a aduna în volumefragmente din volumele anterioarã,sugerând, ca Mircea Ivãnescu ºiGellu Naum cã logica interioarã emereu alta, dând senzaþia cã îl vorimplica pe cititor într-o aventurãcare devine, brusc, singuraposibilã. Sau care adunã în acelaºiloc toatã stranietatea ºi liniºtealumii: „...ca ºi cum ai fi obligat sãspui totul deodatã...”, scrie poetul.

Pentru Mircea Ivãnescu, timpuldevine un fel de drept al individuluiºi poate aici e singurul punct undese întâlneºte cu Nichita Stãnescucare scria în 1965 în volumul ºipoemul cu acelaºi titlu tocmaidespre Dreptul la timp, cel careface sã existe „un fel de paradis altãu/în care nu se spun cuvinte.”Singura diferenþã este cã înparadisul lui Mircea Ivãnescu sespun cuvinte, iar lumea nu mai esteo poveste plinã de zgomot ºi furie,spusã de un idiot, ci o lume tãcutãcare trebuie fãcutã sã se miºteprin cuvinte, într-o direcþie nouã apoeziei, în care, ca Monet, „teaºezi la fereastrã ºi priveºti/cumse decoloreazã grãdina”, ºi în eagesturile poetice, „fiecare dintrevorbele acestea/ca niºte urme înzãpadã.” Urmând, cum scriaDionis din Halicarnas, „cursul unorritmuri ºi ale unor metrerãtãcitoare”, el realizeazã în poezieun studiu atent al „organelor”invizibile ale interioritãþii. Ca la M.Blecher, corpul interior al poezieilui Mircea Ivãnescu e transparent.Ca la Radu Petrescu, universulapare ca un conglomerat în carepoetul aruncã o privireinfinitezimalã, breugelianã. ªi ca elînsuºi, în poemul omul fãrãînsuºiri, „exerseazã o monotonãdiferenþã faþã de orice efect”.

PORTAL 5

11

AN

CH

ET

à S

TE

AU

A

E mai ºi plouã. ªi se face cã mã prinde fãrã umbrelã chiar lângã librãrie. Dacã tot e sãmã refugiez – o fac printre standurile cu apariþii noi. Mi-aº cumpãra de exemplu un romannou de Marin Preda, scris dupã 89. Mi-ar plãcea sã vãd cum i-ar ieºi fraza postdecembrist.Oare voi ce carte neapãrutã aºteptaþi? Vã provocãm la un mic exerciþiu de imaginaþie încare orice fantezie despre o carte posibilã e permisã. Spuneþi-ne despre o carte la carevisaþi ºi care nu se aflã încã pe nici un raft. (V.M.)

Marta Petreu

Aº citi cu plãcere o carte nouãde Coetzee. N-am întrebat-o peIrina Horea, traducãtoarea lui la noi,ce anume traduce acum din operaacestuia, dar nãdãjduiesc cãpregãteºte ceva... La fel, aºtept ocarte de memorii a lui Ion Ianoºi,despre care ºtiu cã e în curs depublicare la Polirom. Nu-i ºtiu titlul,nu-i ºtiu conþinutul, dar presupuncã va fi o revelaþie precummemoriile lui Anania ori precumacelea ale lui Marino. Destul dedes mã gîndesc cã EmilHurezeanu ar trebui sã scoatãtotuºi jurnalul lui Negoiþescu sprepublicare – în 2013 se împlinesc20 de ani de la moartea autorului,iar eu mi-am pierdut rãbdarea, n-

aº mai aºtepta încã zece, ba chiarmã tem cã nu mai apuc ziuaaceea. Ca vis curat, aº vrea sãcitesc încã un jurnal al lui KlausMann, altul decît cele douã volumedeja publicate – dar o asemeneacarte se pare cã pur ºi simplu nuexistã. În schimb, un jurnal careexistã ºi pe care nu se grãbeºtenimeni sã-l publice, deºi existã,este acela integral al lui Eliade. Ca

jurnal integral, este inedit. O copiea lui, aflatã în România, la MirceaHandoca, ar fi o bunã bazã deplecare pentru publicarea acesteicãrþi, fãrã de care bîjbîim înpresupuneri ºi scriem texte ºiinterpretãri riscante. La fel demult mi-ar plãcea sã aparã jur-nalele româneºti, din perioadaromâneascã, ale lui EugenIonescu. Prin coroborarea unorinformaþii, sînt sigurã cã ele existã– ºi sînt foarte tristã cã n-o sã ajungniciodatã sã le citesc.

Adela Greceanu

De cînd am primit invitaþia sãparticip la aceastã anchetã, devreo trei sãptãmîni adicã, numelecare-mi vine pe limbã cînd îmiaduc aminte cã se aºteaptã unrãspuns din partea mea, este IonLuca Caragiale. Oare cum ar fifolosit Caragiale limba de lemn avremurilor noastre? Lucrez la unproiect, auzi astãzi adesea. Actoriinu mai repetã pentru un spectacol,ci lucreazã la un proiectactoricesc, elevii nu mai scriueseuri sau lucrãri, ci fac proiecte –Lucrez la un proiect despreanimãluþe, mi-a spus un ºcolar declasa a cincea -, ba chiar am auzit,spre stupoarea mea, fraza Relaþiamea cu X este un proiect de viaþã.Va sã zicã un om serios în ziua deazi e un om cu proiecte. Fiindcã,negreºit, un proiect reprezintã ooportunitate. Fiindcã, negreºit,unde-i proiect, e provocare! Iarunele proiecte, ca sã sedesfãºoare, au nevoie neapãrat deo locaþie! E mai distins, nu-i a’a, sãzici caut o locaþie pentru un proiectexpoziþional, decît caut un locunde sã-mi expun fotografiile. Dardacã ne uitãm în dicþionar, o sãcitim cã locaþie înseamnã”închiriere, chirie plãtitã pentru

MarinMãlaicu-Hondrari

COPIII ªI ÎNGHEÞATAFORMEAZÃ DE DEPARTE CELMAI DRÃGUÞ CUPLU. Ne-amdat întâlnire într-o cafenea, m-amrãtãcit pe niºte strãduþe în pantã,cerul era imprecis, putea sã ningã,ar fi putut sã plouã, nu mãgândeam decât la ea, cum sãajung mai repede. Pânã la urmãam ajuns, ea mã aºtepta la o masãîn umbrã. Am cerut o cafea, nuprea vorbeam, ne atingeammâinile, era bine, se fãcuse liniºte.O femeie subþire, îmbrãcatãfistichiu, s-a mutat la masa noastrã.Pãrea paºnicã, vag melancolicã,uºor îngrijoratã. ªi-a înclinat sprenoi capul, lãsând sã i se vadã gâtulsubþire ºi ne-a ºoptit: Vreþi o pizza?O superpizza? Îi cunosc pe cei de-aici. Pot sã comand pentru voi o

anumite lucruri luate în folosinþãtemporarã”. Am cules aici numaipatru cuvinte din noul limbaj delemn. Lemn care mai degrabãaduce a plastic. Plastic-cu-aspect-de-lemn, aº nuanþa. Ei bine, ca sãmã întorc la anchetã, tare aº fi vrutsã vãd cum ar fi folosit Caragialeaceastã limbã de plastic-cu-aspect-de-lemn! Imposibil sã nu-ifi provocat auzul enorm!

The Book to BeCartea care va sa vinaCartea care va sa vinaCartea care va sa vinaCartea care va sa vinaCartea care va sa vina

)) ))) )) )))

RELICVARIU 1

ALTAR 9

12

AN

CH

ET

à S

TE

AU

A pizza cu colivã, sau cu mãmãligãsau cu un milion de toppinguri, îicunosc pe oamenii ãºtia, ºi-or sãne dea sosuri încât sã umplempereþii cu ele „ºi drogul sã intre printoþi pereþii” ºi sã dansãm pecalorifer ºi sã facem dragoste camorþii. Apoi a tãcut, ºi-a trassufletul, ne-a dat o carte, s-a mutatla altã masã. Cafeneaua s-aumplut cu un puternic miros demãmãligã. Ea mi-a zis încântatã:„Uau! Era Aglaja Veteranyi.Incredibil. Cât am aºteptat carteaei de poeme!” Am clãtinat din cap:„Cum sã fie Aglaja Veteranyi, emoartã demult.” „Cum sã fiemoartã? Ce? Cortázar e mort?” Adeschis cartea ºi am apucat sãvãd: „sã facem dragoste ca morþii”.

Rãzvan Þupa

Problemele pe care le am sunt,în principiu, tehnice. Cartea pecare aº vrea-o ar fi pe hârtie, darfelul în care ar fi legatã ar permitesã-ºi schimbe, în funcþie de ce-mi doresc, ºi formatul, ºi numãrulde pagini, ºi cuprinsul. Înprincipiu, dacã spuneþi cã e vorbade ploaie, cred cã m-ar amuzavreo câteva ore sã urmãresc înce fel se înlãnþuie schimbãrile dela versuri scurte, nimeriteaproape la întâmplare de la carepornim în istoria poezieiromâneºti, la lungile închinãriîmprumutare din prozodia greacãsau polonezã care le-au precedatºi, apoi înapoi, pânã înspre noi.ªi apoi aº porni metodic sãcitesc în câte forme poate sã seschimbe o expresie simplã ca „îngrãdinã am o floare” pânã cândajunge „flori uriaºe care ne conþin”sau, puþin mai devreme, „floareacu o singurã petalã” (ca sã mãconcentrez doar pe 8, 9 ºi 10silabe. Dar pentru asta ar trebuica paginile sã gliseze destul deuºor de la un criteriu la celãlalt,astfel încât, de orice colþ aºtrage, sã ºtiu în ce direcþie mãîndrept: evoluþii metrice, evoluþiitematice, paralele inter-lingvistice. Ca sã ne întoarcemîn librãria dumneavoastrãînconjuratã de ploaie, aceastãcarte ar trebui sã fie pe un raftde jos, într-un colþ cât se poate

de neimportant, astfel încât sãajung la ea abia dupã ce amrãsfoit ºi am citit tot ce era maiimportant ºi mai strãlucitor. ªiasta ar fi tipãritã pe hârtie destulde proastã, lãsatã sã aºtepteîntr-un format ridicol, ceva A6sau pe-aproape, cu 576 de paginiîn douã volume (288 de paginifiecare). Primul volum ar fi pechestii româneºti, al doilea - pece nu se înþelege în româneºte.

Un capitol special ar fi numaidin sunete care încã nu formeazãcuvinte, urmat de o anexã despreevoluþia onomatopeelor (cu niºteparalele gen ham-wow, guiþ-oincºi altele). De fapt, aº pleca cucartea aia chiar dacã nu s-ar opriploaia pentru cã abia aº aºteptasã o parcurg pe toatã ºi sã oreiau la câteva zile.

- Dupã ce murise bunicul, tataa scris o prozã despre el. Atunciam râs ºi eu ºi frate-meu, deºitata scria întotdeauna cu umor,dar atunci – nu. Nu am mai recititacea prozã, dar i-am simþit dinplin trãirea dupã moartea tatãlui.

Cartea pe care o aºtept e încâteva valize, în agende, pe hârtiiîmprãºtiate în bibliotecã ºi printrepaginile altor cãrþi. Credeam cãva fi de prozã, dar acum nu suntsigur. Pentru cã am gãsit ºipoezie foarte bunã printre hârtii.

Cartea pe care o aºteptpresupune ºi muncã. Dar e omuncã plãcutã. Sper ca într-o zisã vã bucuraþi ºi voi de ea. Decartea tatãlui.

Mihai Vakulovski

Doina Ioanid

V. Leac

Dupã ce-am rãspuns anchetei,într-un mod cât se poate de onestºi banal, în timp ce-mi fãceamcafea, chiar în momentul cândcurgea apa în ibric, înainte de a dadrumul la aragaz, într-un momentde inspiraþie, am aruncatrãspunsul la gunoi, izbucnind înceea ce englezii numesc râsmacabru.

Dacã ar fi sã-mi imaginezcontinuarea unor romane, singuracarte care ar merita cu adevãrat ocontinuare ar fi „Carteamilionarului”. E clar cã aceastãvirtualã apariþie va suferi,involuntar, influenþa celui ce ºi-oimagineazã. Altfel continuarea elipsitã de sens.

În schimb pot sã-mi imaginez,fãrã mari eforturi, inexistenþa maimultor stive de romane care auîngroºat literatura românã în ulti-mul veac: 70% din aceastã vastã

O carte fantezie în care AnnaKarenina se întîlneºte peste timpcu Bridget Jones, merg lacumpãrãturi, se uitã la comediisiropoase, la Sex and the City,Patru nunþi ºi o înmormîntare, laSub Pãmînt SRL. Apoi se duc sãia lecþii de gãtit ºi de tango. Într-una din seri, Anna Karenina seîndrãgosteºte de vecinul de vizavi,se cãsãtoresc ºi au doi copii.

MÃRUL

CU

NU

NA

DE

LA

UR

13

Daniel Vighi

VIS CU BURUIENI. Întrucât amun mic tãpºan acasã, pe stradaCozia 35, cu gazon imperfect ºimereu nãpãdit de buruieni visez sãcitesc (sã scriu!) un roman în carecei de la Departamentul de ªtiinþeale Naturii ºi Darwinism Aplicat aufost întrebaþi „cum stãm, domnilor,”ºi aceºtia au scris un raport carea speriat conducerea Departa-mentului: „domnilor, lumea e plinãde buruieni”, au spus, „sunt pestetreizeci de mii de specii pe faþapãmântului ºi toate aduc pagube.În anii 50, în Uniunea Sovieticã,numãrul lor urca de la 6% câteerau la români, la peste 60% lapopoarele sovietice. Buruienile seluptã între ele, se omoarã cu unprocent de peste 1% pe an într-unrãzboi darwinist de supravieþuire,cele mai îndãrãtnice le distrug pecelelalte mai slabe ºi lupta asta odepãºeºte pe aceea dintre buruieniºi plantele agricole domestice,respectiv gazon. Specialiºtii auatras, de altfel, de mult timp atenþiacã asta nu înseamnã nicidecumcã buruienile învingãtoare sunt maipuþine, ori mai nevolnice, dimpo-trivã, numãrul lor creºte ame-ninþãtor în ciuda ierbicidelor, apraºilelor, orice bucatã cât demicã din tulpina sau rãdãcinileacestor specii învingãtoare estecapabilã sã se înmulþeascã rapid,îºi înfige repede tentacule în solºi revine la viaþã rapid, în câtevazile, mai nou s-a descoperitapariþia altor specii de buruienicare pot sta ofilite, ba chiar ºiuscate, pe brazdã, aºa încâtþãranii cooperatori, astãzi fermieriiUE, nu au de unde sã ºtie cãduºmanul nu a pierit, ci doar sepreface în aºteptarea ploii care

Robert ªerban

În ritmul în care apar cãrþi caremai de care mai... apetisante, dela traduceri, la volumele autorilorromâni, de la reeditãri, la inedite,chiar îþi trebuie imaginaþie ca sã„inventezi” un titlu nescris. ªi maiales timp ca sã-l citeºti... În plus,cred cã fiecare scriitor segândeºte/viseazã la ce n-a scrisel. Acela ar fi opul cel mai aºteptat!

ªi totuºi, m-ar interesa sãlecturez un volum de poezii deRomulus Brâncoveanu. E un poetcare a publicat la edituraEminescu, la începutul anilor 90,placheta „A doua viaþã a lui D.Q.”Eram student ºi citeam cãrþile noiîn librãrie. Aº fi târguit eu multe, darrana din buzunar nu mã lãsa. Însãcartea aceea mi-a plãcut atât demult, încât cred cã am cumpãratmai bine de 10 exemplare ºi le-amfãcut cadou amicilor care eraupasionaþi de poezie. Nu ºtiu sã maifi publicat poezie RomulusBrâncoveanu, dar în amintireaexaltãrii mele de la 21-22 de ani, abucuriei ºi plãcerii stârnite printrerafturile librãriei, sigur aº citi –amându-le pe celelalte... 12 cãrþice stau deschise la diferite pagini– un volum al sãu de versuri.

cum se aratã, pe loc plantamoartã, chiar devenitã fân, înviepe loc ºi îºi întinde tentacolele einepieritoare.”

Radu Vancu

Pentru mine lucrurile sunt simple,n-am nici o îndoialã: carteapentru care aº aºtepta noapteaîn faþa librãriei ca s-o cumpãr laprima orã ar fi volumul de teatrual lui Mircea Ivãnescu. Colecþiaintegralã, adicã, a tuturor pie-selor scrise de el cândva întrenouãsprezece ºi douãzeci ºicinci de ani, dedicate ºi dãruitedomniºoarelor bibliotecare careoficiau la Biblioteca Francezã orila Biblioteca Americanã dinBucureºti prin anii ’50. Cum seºtie, Mircea Ivãnescu nu vorbeacam niciodatã despre propriiletexte, aºa cã mi-au fost necesare

AN

CH

ET

à S

TE

AU

Aproducþie literarã este moartã, plinãde cliºee, inutilã, sãmãnãtoristã,tradiþionalistã, de necitit etc. etc.;unele fãcând parte din aºa-zisulcanon literar. Singura soluþie ar fica aceastã uriaºã stivã de romanesã fie, în totalitate, reciclatã ºitransformatã în hârtie igienicã,astfel ea ar deveni din noufolositoare pentru cititorii sensibilicare lectureazã în locuri mai intime.

hectare de viclenie pentru a-lîndupleca sã-mi vorbeascãdespre piesele astea – caresunau, pe câte îmi puteam daseama, cam ca tot atâtea poemeivãnesciene (ale unui MirceaIvãnescu existibil însã abia deprin anii ’60 încolo), trecute înregim dialogal ºi augmentate ladimensiunile câtorva zeci depagini. Nu e greu de înþeles de

ce feeriile astea ivãnesciene mise par tot ce e mai dezirabil literar– iar domniºoarele bibliotecare,fericite recipiente ale practic celeimai bune literaturi scrise la oraaceea în þãriºoarã, poate cã vorfi având rezonabilitatea de a nudistruge in corpore dramaturgiaivãnescianã. Dacã mãcarjumãtate, ori fie chiar ºi numai unsfert dintre acele domniºoare vorfi pãstrat jumãtate sau un sfertdintre piesele cu pricina, atuncimai am nãdejde cã voi facecândva noapte albã în faþa uneilibrãrii. De fapt, ce mai încoaceºi încolo, joc la limita minimeirezistenþe: dacã fie ºi numai unadintre acele domniºoare va fipãstrat fie ºi doar o piesãivãnescianã, atunci lumea esalvatã. În domniºoarele biblio-tecare stã întotdeauna toatãsperanþa noastrã.

PORTAL 6

14

T. O. Bobe

Acum câþiva ani, dacã m-ar fiîntrebat cineva ce carte neapãrutãmi-aº dori sã citesc, aº fi spusfãrã ezitare Laura a lui Nabokov.Dar a trecut ceva vreme de cânda apãrut ºi traducerea, ºi nu numaicã n-am citit-o, dar nici mãcarn-am cumpãrat-o. Dacã aº fi fostîntrebat acelaºi lucru acumcâteva sãptãmâni, aº fi spus cãvreau sã fie gãsitã ºi publicatãVremea îmbrãþiºãrii a lui Onetti.Numai cã, dupã ce-am vãzut cescrie Llosa despre cele nouãzecide pagini pãstrate din ea, parcãnu mai þin chiar atât de mult s-ocitesc. ªi mi-e din ce în ce maiclar cã, dacã ar apãrea dinsertarele lui Salinger o cartesenzaþionalã, nu m-aº mai repezila ea aºa cum aº fi fãcut altãdatã.Poate e doar o pasã, doar operioadã în care n-am chef sã

Felix Nicolau

Probabil mi-ar plãcea sã daupeste o carte necunoscutã a luiJohn Kennedy Toole, cel care s-asinucis de multiºor de acum. Ocarte plinã de umor ºi tragism,þicnitã ºi totuºi profund umanã,implicatã, dar ºi experimentalã. Înorice caz, ceva ce nu pare cãznit,profund la modul forþat, dar nicizeflemea culturalizatã. Pânã laurmã, ãsta e pariul imposibil aliteraturii mari: sã producã poveºtifabuloase, dar în care sã se poatãregãsi oricine. Pariul cu umani-tatea, pe care rareori îl câºtigãscriitorii. Tocmai acum, în timpurilegândirii stocastice, cum ar spuneRoberto Quaglia, când semãnãmdin ce în ce mai mult între noi ºivorbim aceeaºi limbã! Înaintevreme, când încã nu eram atât deglobalizaþi, parcã erau mai multecãrþi care atingeau fibra adâncã aumanitãþii. Acum semãnãm cevade speriat ºi probabil cã scriitoriisunt confuzi, nu mai au despre cesã scrie ºi poveºtile li se încheagãtot mai greoi.

În concluzie, o carte genialã mi-aº dori: simplã ºi rãscolitoare atâtde inteligenþã, cât ºi de suflet.

EmilianGalaicu-Pãun

CARTE DE CITIT PE RUPTE.Istoria literaturii franceze reþinecazul unui poet minor care s-afãcut remarcat prin faptul cã, intratîn posesia tirajului cãrþii sale deversuri, a descoperit cea maioriginalã metodã de a-ºi difuzaopera, multiplicându-ºi-o odatã cufiecare exemplar ce-ºi gãseacititorul. Nici cã se putea maisimplu – insul venea la crâºma dincartier (în Franþa, o adevãratãinstituþie!), comanda un vin, apoisorbindu-ºi pe îndelete bãutura îºicãuta din ochi cititorul. Odatãreperat, acesta era þinut subobservaþie, ºi încã îndeaproape,astfel încât la capãtul unei orepoetul sã-i poatã alcãtui profilulpsihologic. Fãrã sã-l scape dinpriviri, poetul nostru îºi revizuiavolumul, încercând sã-i intre-n voiecititorului necunoscut. Astfel,smulgea anumite pagini, bãgapeniþa în cutare sau cutare vers,reaºeza textele (rãmase, niciodatãaceleaºi) într-o ordine ce i s-ar fipotrivit destinatarului încãnebãnuitor de „masacrul” cetocmai se opera în numele lui. Ofãcea cu o oarece febrilitate, fiindcãcititorul desemnat din oficiu puteasã plece în orice clipã, indiferent lace aduce ceasul nu aduce anul.Dacã totuºi rãmâneau pânã lacapãt, ºi unul ºi altul, ultimul erarãsplãtit cu un volum de poemesingular, ales în exclusivitatepentru el. Nu existau douã volumeidentice, tãieturile de la Cuprins –asemãnãtoare cu codul de bare –confirmau originalitatea absolutã aselecþiei. Asta pe alte meleaguri,cât despre ale noastre…

Povestea o ºtiu de la mai mulþiintelectuali moldoveni din „primageneraþie încãlþatã”, cei care au

citesc nici un autor ºi nici o cartedespre care ºtiu cîte ceva, fie ºifoarte vag, fie ºi doar ca ipoteticobiect al dorinþei. Mi-e dor deîntâlnirile întâmplãtoare, de cãrþi ºiautori despre care sã nu ºtiu nimicºi cred din ce în ce mai mult înceea ce englezul ar zice cã secheamã serendipity. Însã mã temcã ºi asta e tot o dorinþã care,odatã schiþatã, dispare.

mers la ºcoalã în primul deceniude dupã rãzboi ºi apoi au intrat lafacultate în anii ’60: fii ºi fiice deþãrani „de la coada vacii/sapei”,majoritatea dintre ei au învãþatcarte „pe rupte” – dar literalmente!–, adicã „rupând” ceva timp de lamuncile din gospodãrie, dar ºismulgând pagina 17 (aia cuºtampila instituþiei) din cãrþile luatecu împrumut (horribile dictu!) de labiblioteca sãteascã. Mai mult saumai puþin îngãduitori câtã vremeodraslele lor îºi fãceau temelepentru acasã, aceiaºi pãrinþi ne-cãrturari i-ar fi snopit în bãtãi sã-i fiprins cu „lecturi de plãcere”. ªiatunci, câte un copil mai inteligent– rudã sãracã a Voinicului-cel-cu-cartea-în-mânã-nãscut – pur ºisimplu rupea pag. 17/18, cuºtampila bibliotecii, prefãcându-seapoi cã învaþã din manualul ºcolar.De cele mai multe ori, foaia cupricina era aruncatã înainte sã fiecititã – sute ºi mii de pag. 17/18sacrificate pe altarul cunoaºterii. Eibine, visez la o carte alcãtuitã doardin acele pag. 17/18 rãmase pedinafarã, dar nu cusute laîntâmplare, ci rânduite dupã oanumitã logicã ce ar transformalectura într-o parcurs cap-coadãmai mult sau mai puþin coerent.Bineînþeles, trebuie sã ai în mintemai multe biblioteci bune pentru a„ajusta” paginile 17 ale diferitorcãrþi, de dorit recognoscibile, darnici ideea de puzzle nu e delepãdat. Partea originalã ar revenipaginilor 18 (fiindcã, nu-i aºa?fiecare pag. 17 „stricatã” deºtampilã duce în spate o pag. 18,imaculatã!), ºi aici se poate scrie

AN

CH

ET

à S

TE

AU

A

POVESTEAFRUCTULUI

15

Simona Popescu

orice – un roman de dragoste, oficþiune politicã, un detectiv, unjurnal intim etc., etc. Mai mult decâtatât, m-am ºi gândit la niºtepersonaje de genul Juma-de-om-cãlare-pe-Juma-de-iepure-ºchiop,care ar trece din pag. 17 în pag.18 (ºi invers) schimbându-ºiregistrul, în funcþie de „pasienþa”ieºitã la cãrþi. Cine ºtie, poate într-o bunã zi chiar mã apuc s-o scriu,Cartea de citit pe rupte!

AN

CH

ET

à S

TE

AU

A

La Tîrgul de carte de anulacesta (Bookfest 2032) sînt totfelul de surprize, unele neve-rosimile.

În sfîrºit avem, dupã atîta timp,acest nesperat cadou care esteRoman de impresii, ciudata cartea lui Bacovia, o rãsturnare a titlului– ºi nu doar a titlului! – celor cîtorvapagini de prozã apãrute postum,Impresii de roman. Scris în acelaºistil inconfundabil, într-un fel deromânã strãinã, cu specificelepuncte de suspensie dupã fiecarefrazã, propoziþie, secvenþã decuvinte. Bacovia a pãstrat aicienigmaticul început – ºi nuîntîmplãtor. Îmi amintesc cum, prinanii ’90, þineam la Facultatea deLitere cursuri despre Stanþeleburgheze – despre care studenþiinu ºtiau absolut nimic – pornind dela prozã pe care o vedeam ca peo punere în abis – subtil ticluitã! –a întregului parcurs poeticbacovian, cu tot cu tema despãrþiriilui Bacovia de simbolism, cu tot cuobsesia – pe deplin justificatã – apoetului neînþeles. Ce ciudat!Parcã nimeni dintre cei care seocupã de scriitori (de la critici literarila profesori) nu citise niciodatãaceastã prozã. Parcã nimeni nicide atunci încoace! Altfel, ar fiînþeles ce e cu Stanþele, cît de multþinea Bacovia la acest ultim copilal lui, care-i seamãnã cel maitare... Sper cã recentul Roman deimpresii îi va lãmuri ºi pe alþii despreanvergura dintotdeauna a acestuiautor avangardist (ºi nu – doar –simbolist!). Un roman de impresii,cu adevãrat, fãrã epicã, fãrãcronologie ºi fãrã personajeprincipale, o prozã indirect

Aº vrea sã citesc o carte foartefrumoasã, misterioasã ºiînfricoºãtoare. Aceastã carte estescrisã de Henry James, în cola-borare cu un savant nebun careface niºte cercetãri absurde ºi foartepericuloase în domeniul neurologiei.Cartea este un SF. Henry Jameseste acelaºi desãvârºit, fin stilist. Eleste ºi pasionat de cucerirea

hit girl*

*hit girls - e pseudonimul /clona unuimisterios ºi bizar autor, care va mai aveamulte de spus în literatura românã.

autoreferenþialã, care face legã-tura între tot ceea ce a scrisvreodatã Bacovia. ªi finalul e oparafrazã la finalul din Impresii deroman: „Mulþi l-au admirat, nu ºtiaunimic...”.

O mare surprizã ne face acum,la 92 de ani, ªerban Foarþã, cu unlung poem despre mãri ºi oceane,despre care ºtiam, din auzite, cãar fi în lucru de peste 20 de ani. Cauna care mã ocup de aceeaºi temã(ºi tot de 20 de ani!), îl voi citi cusufletul la gurã...

Sigur, mi-am mai cumpãratjurnalul (sic!) lui Dan Stanciu ºieseurile politice ale AdeleiGreceanu, dar ºi Istoria literaturiiromâne în versuri care a stîrnitdeja atîta indignare, deºi, sînt

convinsã, necunoscutul PepeOscu a vrut sã facã doar o glumã.

Dintre traduceri am dat peste, însfîrºit tãlmãcitã ºi în româneºte,continuarea romanului Viaþa luiQuintus Fixlein extrasã dincincisprezece cutii cu fiºe scrisã în1796 de minunatul Jean Paul,despre care se ºtiu ºi azi atît depuþine lucruri. Descoperisem carteaprin primãvara lui 2012, pe tarabaunui buchinist obosit ºi famelic, dupãun curs despre Mircea HoriaSimionescu. Era parcã scoasã dinBibliografia generalã! Adicã MHSpãrea scos din mantaua lui JeanPaul Richter! O minune de carte.Citisem Hesperus ºi cunoºteampãrerile autorului german despreroman – îmi încãlziserã sufletul ºimintea (gîndeam la fel!); el

considera romanul o „enciclopediepoeticã” ºi aprecia la el „libertateapoeticã a tuturor libertãþilorpoetice”. S-a gãsit, dupã atîtatimp, un capitol final – ºi cel mailung – cu varii mici capitole cutitluri ca Tempodrom, Dulãpiorul,Hippocampus, Xilofonul etc. –cuvinte care, mãrturisesc, m-ausurprins. Romanul pare sãîmpace opinia lui Jean Paul cuaceea a adversarulului lui pe viaþã,Goethe, pentru care romanul erao „epopee subiectivã”. E, aceasta,o carte subiectivã ºi enciclopedicã,poeticã ºi liberã de toateprejudecãþile legate de ceea cenumesc unii roman. Cu totul pegustul meu, în rãspãr cu al altora(majoritatea).

Aº mai fi vrut sã cumpãr ºicartea de teorie literarã lega-tã de postpostmodernism atinerei Pomona Sipescu (numecumva predestinat subiectului –POMOna!), dar se epuizase, catoate celalalte cãrþi de specialitate,de altfel (de pildã cartea despreteoria biobibliografiei a lui MorisDironescu, care m-ar fi interesatdeopotrivã), cum se întîmplã decînd criza fianciarã începutã în2010 a schimbat (dramatic, spuneditorii negustori; colosal, ar zicecineva ca mine) ºi gusturileculturale ale semenilor noºtri.

N-am cumpãrat, dar am primitde la un tînãr poet antologia poezieigeneraþiei 2030 pe suport digital pecare o poþi descãrca ºi pe Iphone10, de exemplu, ceea ce mi se parefoarte la îndemînã. Uºor de citit ºipentru cei de o anumitã vîrstã,graþie e-reader-ului de ultimãgeneraþie.

RE

LIC

VA

RIU

CU

CU

NU

NÃ

16

Ruxandra Cesereanu

Mi-aº dori o carte înaltã cât unstat de om, care sã fie securizantãºi parfumatã. O carte cosmicã încare sã se gãseascã rescrisepoveºtile esenþiale ºi abisale alelumii (mãcar vreo ºaptesprezecedin ele, fiindcã 17 e numãrul meunorocos!), care sã mã apere deintrigi, cleveteli ºi de acþiuneagrupurilor de interese cefuncþioneazã în realitatea ºivizibilitatea vremurilor de acum, îngeneral. Aºtept aceastã carte cusens concret de cocon: m-aºcuibãri în ea, deºi unii ar puteaspune cã este sau seamãnã ºi cuo carte-mormânt. Iar dacã arputea fi ºi o carte invizibilã, cu atâtmai bine... ca sã fie doar a mea.

AN

CH

ET

à S

TE

AU

A spaþiului cosmic ºi fan declaratal seriei Alien, dar ºi admirator alunor filme mai puþin celebre, precumEvent Horizon. Este un cititorînfocat de P.K. Dick. Mintea luibolnavã de nuanþe pãtrunde adâncîn complexitãþile paranoide ale lumiilui P.K. Dick, fãrã însã a-ºi pierdemãcar pentru o clipã luciditatea. Pede altã parte, coautorul acesteicãrþi, savantul neurolog nebun, estepur ºi simplu un savant nebun ºigenial. El, sã-i spunem S.N., adescoperit echivalentul particulelorelementare ale limbajului ºiproprietãþile lor, mai exact adescoperit formarea ºimecanismele de funcþionare alelimbajului, la nivel neuronal.Concluzia lui esenþialã, pe care nudoar o formuleazã teoretic, dar o ºidemonstreazã experimental (însecret), este cã limbajul, ca ºiimaginaþia, e o aplicaþie a unuiprogram neuronal elementar,complet diferit ºi de limbaj ºi deimaginaþie.

Cartea e scrisã foarte frumosºi lectura ei este o încântare

pentru oricine. În mare, e vorbadespre colonizarea unei planete,cu tot ce implicã ea, o sagacaptivantã. Problemele începabia spre finalul cãrþii, atuncicând se nasc primii copii aicoloniºtilor. Aceºti copii nu potcomunica în limba pãrinþilor lor.Ei folosesc nu doar o limbãdiferitã, ci un limbaj completdiferit. Tot articulat, dar construitpe principii imposibil de desluºitpentru adulþi. Cercetãtorii îistudiazã ºi ajung la concluzia cã,de fapt, ceea ce articuleazã copiiirespectivi nu se poate asimilalimbajului, ci, mai degrabã, dacãar fi sã existe vreo analogieposibilã, vrãjitoria este cea maila îndemânã (deºi, bineînþeles,asta doar în lipsa unui conceptcât de cât adecvat).

Contribuþia lui S.N. esteurmãtoarea: el i-a pus la dispoziþielui H.J. un cod semantic(subliniez, semantic, aºa încâtfuncþioneazã ºi la traducere) princare înºiruirea de cuvinte dinpoveste reprogrameazã creierul

cititorului, dându-i acces la acel tipde ‚neo-limbaj’ utilizat de copiiicoloniºtilor. Ceea ce comunicãacei copii este greu de închipuit,este ceva frumos, misterios ºiînfricoºãtor.

CUNUNACUVÂNTULUI

17

A n u l1959 mar-c h e a z ãdebutul luiV i r g i lArdeleanula revistaS t e a u a .

În acestan, se îm-p l i n e s ccinci anide la moar-tea sa. Dinnefericire,noile ge-n e r a þ i irãsfoiesc

prea puþin volumele sale de criticãliterarã, deºi, dincolo deobservaþiile pertinente pe careacestea le conþin, criticul te„învaþã” ce înseamnã sã ai oatitudine, sã fii cu mãsurãintransigent ºi, mai presus detoate, sã fii egal cu tine însuþi – chiardacã uneori aceasta înseamnã sãstai împotriva tuturor.

Virgil Ardeleanu este autorul maimultor volume de criticã literarã:Însemnãri despre prozã (1966),Proza poeþilor (1969), „A urî, a iubi”(1971), Opinii (1975), Menþiuni(1978) ºi al unui Jurnal (1989),republicat (2004), cu modificãri,sub titlul Soledad. A colaborat laTribuna, Viaþa Româneascã,Gazeta literarã, Luceafãrul,Convorbiri literare, Familia,Transilvania ºi a fost, fireºte, oprezenþã obiºnuitã în paginilerevistei Steaua.

Vocea sa distinctã s-a fãcut celmai bine auzitã prin intermediulcronicii literare. Tocmai pentru cãnumele sãu se leagã de o serie dezone problematice ale istorieiliterare contemporane, criticul arãmas cu o imagine care-lnedreptãþeºte. E considerat maiales „un spirit excesiv polemic,partizan al expresiei tãioase ºi aljudecãþii formulate fãrã mena-jamente” (Marian Papahagi).Refuzul sãu de a fi politicos în

Un model criticFlavia Topan

exprimare sau de a facecompromisuri a stârnit numeroasereacþii vehemente. Un exemplueste reacþia la cronica celui de-aldoilea volum din Moromeþii.Consideratã scandaloasã, cronicaprovoacã o masã rotundã laGazeta literarã, criticul fiind acuzat„cã ar avea o reticenþãprogramaticã faþã de Marin Preda”.

Lucrurile, fireºte, nu stau chiaraºa. Articolele subliniazã talentulprozatorului, dar sancþioneazãdiferenþa de valoare în interiorulaceleiaºi opere. Din pãcate, acesteepisoade superficiale au marcat,pe nedrept, posteritatea lui VirgilArdeleanu. Critica sa, tãioasã,vehementã, uneori excesiv desincerã, nu îºi propune sãdemoleze ori sã arunce cu noroiîn nume consacrate, ci,dimpotrivã, sã descurajezemediocritatea ºi sã impunã valori,sã tragã o linie clarã între cele dinurmã ºi imposturã, pentru aconsolida temeliile culturii naþionaleºi aºa ºubrezite de o ideologiedictatorial-represivã.

Virgil Ardeleanu avea curajuladevãrului, al lucrurilor spuse penume, ºtia „urî” din iubire ºi iubi cumãsurã, în ciuda unei vagi impresiide rigiditate doctrinarã, literarvorbind, ºi de expresivitate voitausterã.

Jurnalul, apãrut în 1989, poate ficitit aproape în întregime ca un textprogramatic, deºi, cronologic, esteultimul volum publicat. Autorulcondenseazã ºi explicã experienþasa de-o viaþã în domeniul criticiiliterare, într-un manual sui generisde principii teoretice, norme moraleºi dovezi de dragoste pentru odisciplinã servitã exemplar pestepatru decenii. Lipsit de însemnãrireferitoare la viaþa personalã,Jurnalul este unul de lecturã, dereinterpretare, de înþelegere aliteraturii ca totalitate politicã,educativ-esteticã ºi formativ-moralã.Nu lipsesc referinþele de purãmetodologie, relaþia dintre autor ºicritic, menirea criticii literare etc.

Integritatea, sinceritatea, refuzulcompromisului reprezintã punctede reper inalterabile în activitateacriticului. Ele revin, aproapeobsesiv, fie cã este vorba de relaþiaautorului cu propria lui operã saude procesul receptãrii critice.

Condiþia scriitorului estesubiectul cel mai abordat în paginileJurnalului, tocmai pentru cã „scrisulare, uneori, darul de a împrumutaun sens existenþei ºi de a feri viaþade fundãtura întâmplãtorului” (p. 7).Actul creaþiei nu este (sau nu artrebui sã fie) accesibil oricui.Menirea scriitorului este de a-ºiîmpãrtãºi (pre)viziunea, dinmoment ce numai el „descoperãcu un ceas mai devreme ceea cealþii, fixaþi în realitate, nu suntcapabili sã vadã” (p. 20). Literaturaautenticã, adevãratã, se naºte, înopinia lui Virgil Ardeleanu, dintr-orupturã interioarã, din neliniºte ºicãutare permanentã. De aceea,mulþumirea de sine, încredereaexageratã în forþele proprii ºiaspiraþia la gloria literarã sunt „celemai periculoase miraje” în plasacãrora „au cãzut victimã ºi scriitoriiautentici” (p. 147).

Pe acest fond, critica literarãvine sã delimiteze valoarea denonvaloare, oricât de mari arputea pãrea costurile. În criticã nuexistã amabilitate ºi nici loc desentimente ori afinitãþi, întrucât„ceea ce în viaþã se poate numipoliteþe, urbanism, deferenþã,prietenie, dragoste – în criticãtrece mai întotdeauna laºitatesau oportunism” (p. 12). Un criticnu se poate compromite, scriindla comandã sau lãudându-i pecei care-ºi doresc o „fericirecumpãratã”. Pentru Virgi lArdeleanu, „dreptatea criticului stãîn integritatea sa caracteriologicã,în obrazul pe care nu-l terfeleºte,indiferent de riscurile pe care ºi leasumã, în pofida faptului cã,ocolind ceea ce crede el a fiadevãrul, ºi-ar asigura liniºtea ºibunãstarea, prestigiul social ºimult jinduita dar, pânã la urmã,penibila mulþumire de sine” (p. 57).

Colaboraþionismul sau cãrþilepublicate doar pentru a aveasucces sunt, în viziunea criticului,acte condamnabile, tocmai pentrucã încalcã reperele de integritate,sinceritate ºi adevãr, cum ar fi

A Critical Model

18

spus Maiorescu, în formele demanifestare a „spiritului public.”

Volumele de criticã literarã nufac decât sã confirme aceastãopþiune. Însemnãri despre prozã(1966) sugereazã o pronunþatãnotã de continuitate polemicã,modelele prozatorilor luaþi îndiscuþie fiind considerate replici,mai mult sau mai puþin evidente,ale epicii anterioare. VirgilArdeleanu analizeazã obiectiv ºicu rãbdare opera mai multorprozatori, nume cunoscute (G.Cãlinescu, Marin Preda, FãnuºNeagu, Eugen Barbu), dar ºi maipuþin cunoscute ori în curs deafirmare (Nicolae Þic, ªtefan Luca,Ion Lãncrãjan, Aurel Mihale). MarinPreda rãmâne „acelaºi prodigiosartist al cuvântului, care seevidenþiazã prin sobrietate” (p. 61),în vreme ce notabilele puncte deplecare ale lui Nicolae Þic seconvertesc, din cauza comoditãþiiºi schematismului, „în paginioarecare, pasibile” (p. 125).

Proza poeþilor (1969) urmeazã,oarecum, aceeaºi linie devalorificare criticã: sobrã, personalãºi, maiorescian, extrem de asprã.

Alecsandri ºi-a sacrificat talentulepic „pe altarul unui nu preajustificat orgoliu poetic” (p. 19). Întoate cazurile, relaþia dintre autorºi critic este una guvernatã deobiectivitate, lipsitã de implicareemoþionalã. Cazul macedonskianal „transferului de apreciere de laom la operã” (p. 74) i se pare deneacceptat.

Modelul Virgil Ardeleanu, lecþialui de viaþã, e mai actual decâtoricând. Libertatea cuvântului,câºtigatã cu greu dupã ’89, s-aîntors împotriva noastrã. Trãim într-o lume a simulacrelor (politicallycorect), a onestitãþii deghizate ºi anumeroaselor formule sociale decoerciþie intelectualã. Într-o marede vorbe, publicaþii ºi volume, defalse glorii, obscure vanitãþi ºiprestigii fugitive, devine din ce înce mai dificil sã faci distincþia întrevaloare ºi ceea ce Eminescunumea „domnia absurdã a frazei”.O voce limpede ºi rãspicatã, oatitudine egalã cu sine, cum a fostcea a lui Virgil Ardeleanu, lipseºtedin ce în ce mai mult în decorulcriticii literare româneºti deastãzi.

Doamne, ce om nefericit!Dostoievski, Gide, Camus ºi

toþi marii bolnavi ai literaturiiuniversale n-au fãcut decât sã-ialimenteze scepticismul cu care ºi-a creat o imagine sordidã despreom ºi natura sa.

*

Se plânge de orice. De pildã, defaptul cã nu se poate pune temeipe nici o pãrere pentru cãparcurgând faze diferite, gândimdiferit. Dar asta se poate datora ºiunui proces evolutiv firesc, nuneapãrat nestatorniciei specificeregnului uman, aºa cum susþine el..

*

Citându-l pe Proust: Nu existãidee care sã nu poarte în ea

posibilitatea respingerii ei.Important este scopul în care o

idee este respinsã sau susþinutã.*

Se contrazice mereu. Dar,inconsecvenþa sa astfel expusã,este amuzantã, incitatntã,îndemnând la meditaþie asupra maimultor puncte de vedere posibile.

De pildã: întâi, caustic, punescriitorii la zid pentru lipsa uneiconduite morale. Numai cu câtevapagini mai încolo îi ironizeazã pecei ce cred cã scritorul este “fiinþadamnatã, care-n chinuita luiexistenþã nu are altã treabã decât,uitând de sine, sã se transformeîn torþã vie”. Mai departe se întrebãînduioºat ºi înduioºãtor: “de ce sã

nu-l lãsãm pe scriitor în pace, sãrãmânã numai scriitor?” (O fi vrândsã sugereze cã trebuie sã-labsolvim de toate însuºirilemorale?!) . Apoi iar îi ironizeazã pecei ce cred cã scriitorul ar fi “un cedeosebit de restul lumii”. ªi eu chiarcred cã scriitorul este un cedeosebit de restul lumii; prin faptulcã trebuie, dacã nu sã gândeascãmai bine, mãcar sã redea în scrismai bine ca alþii ceea ce gândeºterestul lumii; sã aibã capacitatea dea materializa gândul în cuvânt. Oriasta se face cu har ºi harul nu-lare oricine.

*“Extrapolare inacceptabilã;

scriitorul se aºeazã la masa descris nu cu gândurile care i-au frântzilele ºi i-au mãcinat anii, ci cudorinþa expresã de a se pune înslujba oamenilor”

Pãi, dacã gândurile care “i-auars nopþile” ºi “i-au mãcinat anii”scriitorului nu sunt de interesgeneral, el nu poate crea o “operãexemplarã”. Cãrþile sunt scrisepentru oameni ºi hârtia nu poate fifolositã doar pentru ca scriitorul sã-ºi verse rãul personal. Mari audevenit doar cei care au scrispentru (ºi despre) oameni. Pentrucã aºa cum bine stabilea chiardomnia sa, cu câteva pagini maiînainte: Opera autenticã esteîntotdeauna ºi în toate privinþeleexemplarã.

*“Pavese a tânjit dupã femeia -

soþie ºi nu a avut-o.”- Probabil era genul de bãrbat

care tânjeºte nu dupã o soþie, cidupã o femeie pe care s-o aibã la-ndemânã în permanenþã. Genul debãrbat care se teme de cãsnicie,presimþind cã este o instituþie lacare trebuie sã contribuie ºi el cuceva în schimbul confortului oferitde o familie.

*

Cartea nu va trece uºor decenzurã. Nu atât pentru cã arconþine adevãruri de nespus într-unregim intolerant ca al nostru, cipentru cã este asemenimedicamentelor ce nu seelibereazã fãrã prescripþii speciale,ca sã nu provoace efecteadiþionale. Cartea poate avea unefect otrãvitor asupra celor fãrã oculturã fundamentatã principial.

Reading Notes

fãcute în timpul lecturii în manuscris a Jurnaluluilui Virgil Ardeleanu

Însemnari)) )))

Gabriela Leoveanu

19

Lucrurile spuse frumos parîntotdeauna adevãrate ºi-i poatedetermina uºor pe cei nepregãtiþi sãadere la idei neprobate. Ori, rãul atâtde vehement ºi insistent prezentatîn aceastã carte, nu e nici singurul,nici cel mai ofensiv adevãr alexistenþei noastre.

*Gil a venit azi furios ºi mi-a

retezat orice poftã de scris. Ziceacã a fost la cenzurã ºi înjura demama focului o fufã care aîndrãznit sã comenteze celescrise de el fãcând însemnãri pe

marginea textului. Cam asta fac ºieu, numai cã nu pentru un salar, cica sã uit de durerea din umãr.Dacã ar ºti ... ar tuna ºi-ar fulgeracum cã din cauza mea va faceinfarct.

*- Gil este, de fapt, un om

minunat. Poate fi tandru, cald ºi bun(dar numai dacã nu-ºi aminteºtecumva cã aceste calitãþi pot trecedrept slãbiciune). Este un criticexcepþional, numai cã are tendinþade a se comporta ca un judecãtorce vrea sã îndeplineascã uneori ºiatribuþiile cãlãului, dacã persoana

încriminatã i-a adus ºi lui câtevaneajunsuri.

*Spre final, schimbare de

macaz. Încântãri în faþa naturii ºielogii aduse iubirii de mamã. Numaicã despre natura descoperitã doardupã mijlocul vieþii nu se poatespune nimic mai potrivit decât cãeste “regret suprem al fiecãrui întainicul minut când moare”(Macedonski).

Frumos, cald, bine construitcapitolul despre Goga, cel care aapãrut ºi în revista Transilvania.

Gavril Moldovan - 70

Taurul

Îmi amintesc cum în copilãrieîngrijitorii duceau taurul la scãldatabia-l puteau struni vreo patru inºicu vorbe ademenindu-l

erau ºi zile când îngrijitoriiuitau porunca ºi lãsau mai slobodcapãtul lanþuluiatunci taurul simþindu-le neatenþiase învârtea o datã roatãºi o zbugheascãpând de umilinþã.

Maria a înnebunit

Maria a înnebunit ºi nu mai ºtii cum sã o aduci înapoirãtãceºte pe strãzi cu sufletul zdrenþe în ploia avut ºi ea cândva o viaþã, un mitpe care dumnezeu repede i l-a risipitcâte nu ne face Iehova ãsta pe ascunsparcã dinadins ne-nfofoleºte cu multe spernaþe în pluspe care repede ni le reteazãîn diferite circumstanþe

acum Maria vorbeºte cu copiii la intersecþieei râd iar ea fericitã se duce la secþieunde securitatea-o aºteaptã sã dea cusubsemnatulMaria-i bolnavã ºi boala ei e neantulºi-a prins mâinile de clopote ºi-a început sã tragã dupã eaoraºul întregne-mbulzeam cu toþii ca-ntr-un dans multipedmãrile secau, iarba-nvia în gãurile eiMaria nu-i ca alte femeiea dã din coapsa ei cerului vamãea-ºi pune arginþii de drum în nãframãºi cum a-nnebunit ea vorbea tot poporul

s-a dus moartã la ºes în timp ce-ascultã izvorulpe care parcele – cum spune Blaga – îl torcpe fire de viaþãpe fire de tort!

Primii oameni descoperind focul…

Primii oameni descoperind foculîn trupul fulgerat al unui lemnvãzând foloasele ºi semeþia iute-a flãcãrilors-au gândit sã-l pãstreze nestins lângã ei.

De-atunci umblu cu o ranã mai multprin grãdinile oraºuluica plugarul ce-ºi cautã culcuºsub brazdele câmpuluivorbesc de-ntâmplãrinedorite de nimeniîmi anin glasul de coroanele copacilorpielea încã din viaþã mi-o vândtãbãcarilor negri.

Un fel de incendiu ambulant suntpândit de zburãtoare ce vãd mai bine caleaîn preajma mea.

RE

LIC

VA

RIU

3

20

Când Jean-Jacques Rousseaua revenit din exil, m-am dus sã-liscodesc în mansarda lui din stradaPlâtrière1. Încã nu ºtiam, urcândscãrile, cum voi proceda pentru a-laborda; însã, obiºnuit fiind sã mãlas în voia instinctului meu, care m-a servit întoteauna mai bine decâtreflecþia, am intrat cu aerul unuiacare a greºit persoana. „Ce e?”, îmizice Jean-Jacques. Îi rãspund:„Domnule, scuzaþi-mã. Îl cãutam peDomnul Rousseau din Toulouse”2.„Eu nu sunt, îmi replicã el, decâtRousseau din Geneva. „– A da, zic,marele culegãtor de plante! Îmi dauseama! Vai! Dumnezeule! Ce deierburi ºi câte cãrþi voluminoase!Sunt mai de preþ decât tot ce sescrie.”

Rousseau aproape cãzâmbeºte ºi-mi aratã poate chiarpervinca3 lui, pe care însã nu amonoarea sã o cunosc, ºi tot ce eraîntre fiecare filã a ierbarului sãu. Eumã prefac cã admir aceastãculegere puþin interesantã ºi cât sepoate de comunã; el îºi reia lucrul,se þine cu nasul ºi ochelariideasupra lui ºi continuã sã-ºi vadã

Jean-Jacques Rousseau ºi Prinþul de Ligne, douãmari spirite ce au marcat prin personalitatea ºi creaþialor „luminile” unui secol preponderent filosofic ºicosmopolit. Cunoscut prin europenismul sãu, familiaral importantelor curþi europene: Versailles, Viena,Potsdam, Sankt Petersburg, militar de carierã, cozeurstrãlucit ºi scriitor prolix, Charles-Joseph de Ligne,denumit ºi „Prinþul fermecãtor” al Europei franceze, afost deopotrivã un abil practician al jurnalismului literar.Întâlnirile sale cu reprezentanþi ai elitei intelectuale,capete încoronate: Ecaterina a II-a a Rusiei, Frederical II-lea al Prusiei, Iosif al II-lea, oameni de litere:Casanova, Voltaire, Rousseau, Doamna de Staël,Chateaubriand, stau la baza unor interviuri-portretece pãstreazã un deosebit interes documentar ºi literar.Admirator al lui Rousseau, mânat de curiozitatea dea-l cunoaºte direct pe „cetãþeanul din Geneva”, caretocmai se instalase la Paris, Prinþul de Ligne decidesã-l viziteze în modesta lui locuinþã. O face cuprudenþã, recurgând la un subterfugiu pentru a nu trezisuspiciunile mizantropului. Textul de mai josrelateazã, într-un stil jurnalistic vivace, alert, cele douãconversaþii ale Prinþului cu Rousseau. R. L.-P.

de treabã fãrã sã mã priveascã. Îicer iertare pentru zãpãceala meaºi-l rog sã-mi spunã unde locuieºteDomnul Rousseau din Toulouse;dar, de teama sã nu ºi aflu ºi sã nupunem capãt discuþiei, adaug : „Eadevãrat cã sunteþi aºa de priceputsã copiaþi muzicã?” El se duce sã-mi caute câteva caiete de muzicãºi-mi zice: „Priviþi cât e de curat!”ªi începe a-mi vorbi despredificultatea acestei munci ºidespre talentul lui în acest gen,aidoma lui Sganarelle în a facesurcele. Respectul ce-mi inspiraun asemenea om mã fãcu sã simtun soi de tremur deschizându-iuºa ºi mã împiedicã sã mã angajezmai mult într-o conversaþie ce ar fiavut aerul unei mistificãri dacã armai fi durat. Nu-mi trebuia decât unfel de paºaport sau de bilet deintrare ; îi spun cã eu credeamtotuºi cã el s-a apucat de cele douãfeluri de îndeletniciri servile doarpentru a stinge focul imaginaþieisale arzãtoare. Vai! exclamã el,celelalte ocupaþii, pe care le practicpentru a mã instrui ºi a-i instrui pealþii, nu mi-au fãcut decât prea mult

rãu. Îi spun apoi cã singurul lucrucu care sunt de acord în toateoperele sale este cã, la fel ca el, ºieu cred în pericolul unorcunoºtinþe istorice ºi literare, dacãacestea nu sunt judecate de unspirit sãnãtos. Într-o clipã el lãsãdeoparte muzica, pervinca ºiochelarii, intrã în detalii poatesuperioare faþã de tot ce scriseseºi parcurge toate nuanþele ideilorsale cu o justeþe pe care o pierdeauneori, în singurãtate, din cauzascrisului ºi a meditaþiei; apoi strigãde mai multe ori: Oamenii!Oamenii! Reuºisem destul de binesã îndrãznesc deja sã-l contrazic.Îi spun: Cei ce se plâng sunt ºi eioameni, ºi se pot înºela în privinþaaltor oameni. Asta l-a pus pegânduri o clipã. Îi mãrturisesc cãsunt iarãºi de aceeaºi pãrere cuel atât asupra manierei de a acordaºi de a primi binefaceri cât ºi asuprapoverii recunoºtinþei când ai dreptbinefãcãtori oameni pe care nu-ipoþi nici iubi, nici stima. Se pare cãasta i-a fãcut plãcere. Am revenitapoi asupra celeilalte extremitãþi detemut, ingratitudinea. El se

Charles-Joseph de Ligne, marturii despreJean-Jacques Rousseau

)) )))

Charles-Joseph de Ligne, Testimonies on Jean-Jacques Rousseau

AN

IVE

RS

AR

E J

. J.

RO

US

SE

AU

21

lanseazã ca o sãgeatã, îmi facecele mai frumoase declaraþii dinlume, presãrate cu scurte maximesofistice, pe care mi le-am atrasspunându-i: „Dacã totuºi DomnulHume a fost de bunã credinþã...?”El mã întreabã dacã-l cunosc. Îirãspund cã am avut o conversaþiefoarte aprinsã cu el în ceea ce-lpriveºte, ºi cã teama de-a finedrept mã împiedica aproapeîntodeauna în judecãþile mele.

Pocitania de nevastã saumenajerã ne întrerupea uneori cuîntrebãri nepotrivite pe care lepunea despre rufe sau despresupã. El îi rãspundea cu blândeþeºi ar fi înnobilat ºi o bucatã debrânzã dacã ar fi vorbit despre ea.Nu am observat sã fie câtuºi depuþin neîncrezãtor faþã de mine.Adevãrul e cã îi reþinusem atenþiade cum intrasem la el pentru anu-i da timp sã reflecteze asupravizitei mele. Am pus punct aici, înciuda voinþei mele, ºi, dupã otãcere de veneraþie, privindîndelung drept în ochi pe autorulNoii Eloize, am pãrãsit cocioaba,adãpost al ºobolanilor, darsanctuar al geniului. El se ridicã,mã conduse cu un fel de simpatie,dar fãrã sã mã întrebe de nume.

Nu l-ar fi reþinut niciodatã, cãcipe el nu l-ar fi putut interesa decâtcel al lui Tacit, Sallustius sauPlinius. Dar în societatea intimã aPrinþului de Conti, din care fãceamparte împreunã cu arhiepiscopulde Toulouse, preºedintele d’Aligreºi alþi prelaþi ºi parlamentari, amaflat cã aceste douã clase deoameni corupþi intenþionau sã-lhãrþuiascã pe Jean-Jacques ºi i-am scris scrisoarea pe care el odãdu la citit sau copiat, destul deprost de altfel, ºi care apãru apoi,nu ºtiu cum, imprimatã în toateziarele. Poate fi vãzutã în ediþiaoperelor lui Rousseau ºi îndialogul lui cu el însuºi, care segãseºte de asemenea în operelesale; el a avut bunãtatea sãcreadã, în felul lui obiºnuit, cãofertele de gãzduire pe care i lefãceam erau o capcanã pe careduºmanii sãi mã puseserã sã i-oîntind: o nebunie ce atacasecreierul acestui nefericit om deseamã, încântãtor ºi insuportabil.Dar prima sa reacþie era bunã,cãci a doua zi dupã scrisoarea

mea, el a venit sã-mi mãrtu-riseascã recunoºtinþa. Mi seanunþã Domnul Rousseau ºi nu-mi vine sã-mi cred urechilor; eldeschide uºa mea ºi nu-mi vine sã-mi cred ochilor. Ludovic al XIV-leanu a încercat un asemeneasentiment de vanitate primindambasada Siamului. Descriereace mi-o fãcu despre nefericirilesale, portretul aºa-ziºilor sãiduºmani, conjuraþia întregii Europeîmpotriva sa m-ar fi întristat dacãel n-ar fi folosit tot farmeculelocinþei sale. L-am întrebat cumse face cã el, cãruia îi plãcea laþarã, s-a dus sã locuiascã în inimaParisului? Îmi rãspunse atunci cufermecãtoarele lui paradoxuridespre avantajul de a scrie înfavoarea libertãþii când eºti închisºi de a picta primãvara când ninge.Am vorbit despre Elveþia ºi i-amarãtat, fãrã a o face intenþionat, cãºtiam pe de rost Julie ºi Saint-Preux. El pãru mirat ºi flatat deaceasta. A înþeles cã Noua Eloizãera singura dintre operele sale caremi se potrivea ºi cã deºi eu aºputea fi profund, nu mi-aº daostenealã sã fiu. Niciodatã n-amavut atâta spirit (ºi asta a fost, cred,prima ºi ultima datã în viaþa mea)ca în timpul celor opt ore pe carele-am petrecut cu Jean-Jacquesîn cele douã conversaþii ale mele.Când mi-a spus cã voia cu totdinadinsul sã aºtepte la Paris toate

decretele de arestare cu care îlameninþau clericii ºi parlamentarii,mi-am permis câteva adevãruri, unpic severe, despre maniera sa dea înþelege celebritatea. Îmiamintesc cã i-am spus: DomnuleRousseau, cu cât vã ascundeþimai mult, cu atât mai mult ieºiþi înevidenþã; cu cât sunteþi maisãlbatic, cu atât mai mult deveniþiun om public.

Ochii lui erau ca doi aºtri. Geniulsãu radia în priviri ºi mã electriza.Îmi amintesc cã am încheiat prina-i spune, cu lacrimi în ochi, dedouã sau trei ori: Fiþi fericit,Domnule, fiþi fericit chiar fãrã voiadumneavoastrã. Dacã nu doriþi sãlocuiþi în templul pe care vi l-aºconstrui pe domeniul ce-l am înImperiu4, unde nu am niciparlament, nici clerici, ci doar celemai grozave oi din lume, rãmâneþiîn Franþa. Dacã, aºa cum sper, veþifi lãsat în pace, vindeþi-vã operele,cumpãraþi o cãsuþã frumoasã laþarã, lângã Paris; veþi întredeschideuºa unora dintre admiratoriidumneavoastrã ºi în curând nu seva mai vorbi de dumneavoastrã.

Cred cã asta nu intra însocotelile lui, cãci n-ar fi rãmas nicila Ermenonville dacã moartea nul-ar fi surprins acolo. În sfârºit,miºcat de efectul ce-l produceaasuprã-mi ºi convins deentuziasmul meu pentru el, mi-adovedit mai mult interes ºirecunoºtinþã decât obiºnuia sãarate oricui ar fi fost ºi mi-a lãsat,pãrãsindu-mã, acelaºi gol pe care-l simþi când te trezeºti dupã ce-aivisat un vis frumos.

Prezentare ºi traducere Rodica Lascu-Pop

NOTE

1 Rousseau soseºte la Paris în 24iunie 1770 ºi se instaleazã la hotelulSaint-Esprit, pe strada Plâtrière. (n. tr.)

2 Este vorba de Pierre Rousseau(1716-1785), jurnalist ºi autordramatic, cãruia i se mai spunea ºiRousseau din Toulouse pentru a nuse confunda cu Jean-JacquesRousseau. (n. tr.)

3 Aluzie la floarea de pervincã pecare Jean-Jacques o descoperã laCharmettes, graþie Doamnei deWarens, ºi pe care o regãseºte cuemoþie dupã treizeci de ani. (n. tr.)

4 Prinþul îi oferã gãzduire ladomeniul sãu Fagnolles. (n. tr.)

AN

IVE

RS

AR

E J

. J.

RO

US

SE

AU

PO

RTA

L 4

22

Este cert cã în secolul al XVIII-lea descoperim cã trupul feminineste înzestrat cu o viaþã proprie,însã acest corp rãmâne un obiectpasiv, supus ordinii sau, maidegrabã, dezordinii proprieiexistenþe, detaºat de oriceposibilitate de cunoaºtere.Corpul este, în tradiþia luiDescartes, un obiect de studiu ºide control ºi, mai mult, purtãtoral unui sistem de semne, un corpcare vorbeºte. Descoperireacorpului ca sistem de semne,supus unei hermeneutici, aparþine,deci, secolului al XVIII-lea. Însecolul al XVIII-lea, corpul neprovoacã la lecturã, el este marcat,purtãtor al unei „petite histoire”.Descoperim, deci, iar Rousseaueste aici un mare maestru,aceastã nouã putere de seducþiea literaturii care are ca fundamenttocmai punerea sub semn acorpului. Corpul jongleazã cu litera,care la rândul ei jongleazã culectorul. Corpul îºi creeazã propriascriiturã, iar scriitura ascundecorpul; þine, atunci, doar de cititorsã-i îndepãrteze voalul, sã-iinventeze propria „relaþie criticã”,dupã expresia lui JeanStarobinski. O relaþie de iubire-urã,cãci, fie cã este vorba depersonaje feminine ca Suzanne,Marianne sau Julie, aceste femei„de hârtie” sunt înainte de toatecreaþia unui discurs masculinambiguu, setea de dragoste ºiteama deziluziei. Sã fie oare diferitcazul Noii Eloize?

Se întâmplã des sã interpretãmLa Nouvelle Héloïse ca fiindsublimarea iubirilor între Jean-Jacques ºi Mme Houdetot. ÎnÉcritures du corps de Descartesà Laclos (PUF, 1992), AnneDeneys-Tuney considera cã„trupul lui Julie este obiectul uneipercepþii ambivalente, de un

Julie’s Body, or the Impossible Eroticism in La NouvelleHéloïseCorina Moldovan

Corpul lui Julie, sau despre erotismulimposibil în Noua Eloiza

)) )))

caracter în acelaºi timp libidinal ºitragic”. Acest corp dorit în tânãrafatã îi este refuzat în stadiul sãude cadavru. Corp consumat, þinutapoi la distanþã în numele instituþieicãsãtoriei ºi al unei morale derenunþare. Aceastã ambivalenþã acorpului se remediazã în romandatoritã scrierii/menþinerii uneicorespondenþe care permite înegalã mãsurã sã þinã la distanþãcorpul feminin „abject” ºi sã oferecãi ocolitoare, perverse, dareficace, ale posesiei.

Simple „entelehii” pentru Balzaccu vocea personajului sãu,Blondet, din Iluzii pierdute, Claireºi Julie, cele douã protagonistefeminine ale romanului au un corpbine definit: Rousseau însuºi a þinutsã ne prezinte fizic idolii sãi pe carenoi îi vedem în text, fie cã se miºcã,scriu, se plimbã etc., dar el a creat,ca acompaniament, o colecþie destampe (Recueil d’estampes pourLa Nouvelle Héloïse, avec le sujetdes mêmes estampes, tels qu’ilsont été donnés par l’éditeur, Paris,Duchesne, 1761), permiþând astfelsã fie reperate cele „patru sau cincipersonaje” principale „prinînfãþiºarea lor ºi gustulîmbrãcãminþii, în aºa fel încât sãfie recunoscute mereu”.

ªi iatã prima stampã în care:„Julie este figura principalã. Blondã,cu o fizionomie blândã, tandrã,modestã, încântãtoare. Graþiinaturale fãrã cea mai micãafectare, o elegantã simplitate,chiar puþinã neglijenþã înîmbrãcãminte, dar care îi ºade maibine decât o înfãþiºare maiaranjatã; puþine podoabe,întotdeauna gust; pieptul acoperitca fatã modestã, nu ca habotnicã.”Iar Claire: „O brunã picantã, cuaerul mai fin, mai isteþ, cu podoabemai numeroase ºi urmãrindaproape cochetãria, dar

întotdeauna modestã. Niciodatãvreun coº, nici la una, nici lacealaltã.”

Cu toate acestea, aºa cum ºiRousseau recunoaºte în scurta saintroducere, aceste portrete nusunt acolo pentru a convinge derealitatea corespondenþelor lor, cipentru a da ocazia „îndemânãriiArtistului sã-l facã pe Spectator sã-ºi imagineze multe lucruri”.Întocmai ca marionetele, acestecorpuri îºi aºteaptã stãpânul sã lepunã în scenã. De altfel, înConfesiuni, Rousseau descriecum gãsise, în adolescenþa sa, osoluþie la dezamãgirile sale îndragoste. Nemulþumit, creeazã cuajutorul imaginaþiei douã prietene,„una brunã ºi cealaltã blondã, unaiute ºi cealaltã blândã, unaînþeleaptã ºi cealaltã slabã”, în timpce el se identificã pe rând, fie cuamantul uneia dintre ele, fie cuiubitul celeilalte, el fiind una ºiaceeaºi persoanã.

Aºa cum remarcã Jean Ehrard,în articolul Le Corps de Julie, „egreu sã fixezi viziunea care bântuieimaginaþia lui Saint-Preux, îlcufundã în beþie sau îi exaspereazãdorinþa”. ªi, în fapt, Julie seregãseºte prea puþin în carne ºioase de-a lungul romanului. Ea are„ochi blânzi”, „pãr blond”, „o voceemoþionantã” când este fericitã,sau „ochii întunecaþi”, când înclinaþitimid în jos, când „neliniºtiþi ºicurioºi”. Paradoxal, cu câtRousseau insistã mai mult peaspectele fizice ale fetei, cu atâtaceasta devine mai abstractã,tinzând spre utopie. Astfel, cuvintelenu sunt suficiente pentru a descrieaceastã „frumuseþe angelicã”,„celestã”. Nu facem altceva decâtsã o descoperim dupã efectele pecare ea le produce la Saint-Preuxcare resimte cel mai des„strãfulgerãri neaºteptate”.

AN

IVE

RS

AR

E J

. J.

RO

US

SE

AU

23

Însã Saint-Preux este extremde atent la cel mai slab semn alacestui corp ale cãrui sentimentepar sã se armonizeze: trãsãturilelui Julie sunt încãrcate de o trãireautonomã, cãci faþa ei se acoperãpe rând de o „paloare strãinã” saude o roºeaþã neaºteptatã. Aºa cumremarcã Ehrard, aceastãvizibilitate a emoþiilor în cazul luiJulie este în contrasens cu regulilemondene ale epocii. În opinia sa,estetica exaltãrii corespundesensului unei etici a sinceritãþii,deoarece Julie ar fi o fiinþã„autenticã” în ideea cã ea este unpersonaj al lumii reale, „veridic”,transparent.

Cu toate acestea, Julie nu estedecât o fãpturã „de hârtie”, fãrã opersonalitate veritabilã. De altfel, lasfârºitul scrisorii XXV, din a douaparte, în timp ce Saint-Preux criticaportretul lui Julie pe care ea i-ltrimisese ca talisman, dublul limbajne lasã sã întrezãrim un Saint-Preux transformat în Pygmalion,dezvãluind portretul iubitei sale peun ton de o ironie exemplarã: astfel,„portretul tãu are graþie ºifrumuseþe... dar, de pildã, pictorula plasat rãu rãdãcina pãrului, ceeace dã frunþii un contur mai puþinagreabil ºi mai puþinã fineþe privirii...coloritul obrajilor este prea aproapede ochi”. Mai mult decât atât,pictorul a omis defectele pe careSaint-Preux începe sa le enumere:el a uitat cicatricea rãmasã pebuzã, cele douã pete, una subochiul drept, cealaltã pe gât, a fãcutterminaþia feþei perfect ovalã, întimp ce în realitate aceasta estemult mai puþin regulatã ºi ce sã maispunã despre sâni, care sunt multprea expuºi: „eºti prea castãpentru a suporta o asemeneadezordine”. Saint-Preux ordonãfacerea unui nou portret, în care,dacã este posibil, adevãratul corpsã fie absent, deoarece, „e destulsã se vadã o bucatã din rochia ta,pentru ca aceea care o poartã sãfie adoratã”.

Sã reziºti tentaþiei, aceasta estepropunerea Noii Eloize. Sã mori dindragoste, iatã orizontul în careRousseau îºi imagineazãprotagoniºtii. Dar iubirea þine maimult de ipotetic, ceea ce nu esteun fapt surprinzãtor, þinând cont cãtextul a fost creat în scopul unui

proiect de evaziune într-o lume ahimerelor. Din acest punct devedere, iubirea din Noua Eloizãpoate fi interpretatã în cheieplatonicianã. Aºa cum afirmãMichel Brix, Julie, în mãsura încare se deschide spre virtute, seînalþã spre un „model deperfecþiune” divin, care te împingesã privilegiezi sufletele în raport cutrupurile. În acelaºi timp, trecândprin proba renunþãrii, iubirea poate,cel puþin în viziunea lui Julie, sã-ºipãstreze intensitatea primordialã.Privind din acest unghi, NouaEloizã pare sã se apropie maidegrabã de Tristan ºi Yseult,deoarece, ºtim deja, „dragosteafericitã nu are o poveste”.

Deºi, dacã ceea ce se vrea a ficritica tradiþionalã a putut sa vadãîn roman o reabilitare asentimentalitãþii ºi a virtuþii într-oepocã dominatã de „legãturiprimejdioase”, mulþi alþii au vãzutîn aceasta erotismul ca un fir roºuascuns, care reuºeºte sã iasã dincând în când la suprafaþã, RogerKempf arãtând cã încã dindeschiderea romanului tânãraapare ca un obiect de dorinþãeroticã. Dar dorinþa lui Saint-Preuxapare de cele mai multe ori înabsenþa obiectului sãu, anumecorpul lui Julie. De altfel, alegereascrisorii ca formã a apropierii întrecei doi ne aratã, paradoxal,alegerea formei de iubire la distanþã.Corpul este înlocuit în La NouvelleHéloïse de o multitudine de obiectesimulacre.

Sã luam ca exemplu cunoscutascrisoare din cabinet, scrisoareaLIV, din prima parte a romanului.Saint-Preux îi scrie lui Julie chiarîn momentul când o aºtepta peaceasta la întâlnirea din cabinetulei. Ea este absentã, ceea ce îipermite lui Saint-Preux sã seaprindã imaginându-o. Dorinþa luiSaint-Preux se transferã unorobiecte metonimice, „coafurauºoarã”, „baticul fericit”, „mantelaelegantã”, „papucii atât de drãguþipe care un picior suplu îi umplefãrã dificultate”, acestea fiindmãrcile corpului celei absente.

La acestea se adaugã câtevadintre strategii de evitare, carepermit ca centrul de interes sã nufie niciodatã descris, nici întotalitate, nici în sine. Trupul lui Julie

nu apare niciodatã în întregime;ceea ce descoperim sunt pãrþi alecorpului, gâtul, picioarele, talia,braþele, sânii, gura pãrul, mâna.Mâna joacã un rol foarte important,mâna bolnavã a lui Julie, trecândde-a lungul draperiilor, mâna pecare iubitul o sãrutã cu ardoare,mâini care se ating, seîndepãrteazã, în sfârºit, mânamorþii care nu mai poate sãîndepãrteze voalul care acoperãcorpul fãrã viaþa al lui Julie.Decolteurile îndeplinesc un rolimportant în dispozitivul romanesc,unele plate, altele generoase, înorice caz constituind „un spectacolprimejdios”, aºa cum mãrturiseºteºi personajul. Decolteul plat al luiJulie contrasteazã cu cel alvalezanelor, a cãrui amploare îlºocheazã într-o oarecare mãsurã.

ªi ni-l imaginãm pe Saint-Preuxdispãrând. Dar între Julie ºi ellipseºte situaþia de corp la corp.Putem spune doar cã personajul-autor al operei nici nu are nevoiede acest lucru. Scriitura înlocuieºtesituaþia respectivã, scriitura, adicãacel stil rahitic, cum spunea Sainte-Beuve, acel stil patetic,sentimental, liric. În cele din urmã,corpul, adevãratul corp, rãmâneimposibil de spus. În aceastãmiºcare de abstractizare sau dedispariþie a corpului, ceea cerãmâne sunt locurile goale; dorinþase apropie de scene/întâmplãri,fantezia se apropie de o altãscenã, este vorba de scena/întâmplarea care conþine ºiprovoacã/stârneºte dorinþa.Aceastã dublã absenþã permitescriiturii sã se impunã, îndepãrtarea corpurilor, ca singurcorp, corpul scris, textul.

RELICVARIU VEGETAL

AN

IVE

RS

AR

E J

. J.

RO

US

SE

AU

24

În Cuvîntul înainte al cãrþii,Constantin Cubleºan explicã de cea ales acest titlu, Escale încroazierã, cam nedefinit-abstract,pentru aceastã monografie: fiindcãlectura este, în felul ei, o cãlãtorie,deci este pregãtitã pentrusurprizele care se pot ivi peaceastã mare infinitã, plinã detentaþii. Aºadar, o croazierã cumultiple escale, dar ºi cu „poveºtiadevãrate“. Jurnalul de bord alacestei cãlãtorii livreºti constituiemonografia de faþã, despre unscriitor incomod al exiluluianticomunist românesc, pentrufacerea cãreia autorul a avut deîntîmpinat o mare nu totdeaunaliniºtitã ºi confortabil-îmbietoare.

În fond, cãlãtoria lui ConstantinCubleºan pe apele neliniºtite aleoperei lui Constantin VirgilGheorghiu urmeazã o explorarefireascã ºi progresivã, o învãluirefãrã falºi paºi în procesulcunoaºterii. Ea începe normal cuviaþa scriitorului monografiat, defapt cu îmbinarea biografiei cubibliografia, punctate amîndouãprin explicarea genezei operei dindatele vieþii, fiindcã opera în cauzãstã constant sub semnul autobio-graficului, de la evocarea zonelorpãduroase ale Moldovei, pînã lamãrturiile de rãzboi („ConstantinVirgil Gheorghiu îºi reitereazã, defiecare datã, viaþa surprinsã înmomente cruciale, în situaþii limitã,elaborînd de fiecare datã oatmosferã oarecum fantasticã,aventuroasã, mereu însã în limiteleunor tradiþii ºi imprerative necon-diþionat creºtine“).

În cãrþile cuprinzînd reportaje derãzboi, în special în cele referitoarela dezumanizanta politicã dedeznaþionalizare - „un homicidînfiorãtor“ - la care au supusbolºevicii Basarabia sunt cãrþi „deun profund angajament patriotic“.Aceste dezvãluiri vor atîrna greuîn luarea hotãrîrii de a nu se maiîntoarce în þara eliberatã dearmatele sovietice. Ispita libertãþii– al doilea volum de memorii –

urmãreºte drumul parcurs descriitor în spatele frontului, ca sãnu fie ajuns din urmã de armatelesovietice. Odiseea se terminã laParis, unde va publica romanulOra 25, tradus în limba francezãde Monica Lovinescu ºi care seconstituie imediat într-un adevãrateveniment literar. Dar provoacã ºidiscordia: Monica Lovinescuacuzã ingratitudinea scriitorului,care nu înþelegea sã împartã cu eaveniturile ediþiilor succesive, iarVirgil Ierunca va organiza oadevãratã cabalã politicã.

Autorul procedeazã ca unmonografist experimentat care,pentru buna înfãþiºare a faptelor,

le inventariazã fãrã a se declarade la început adeptul unuia saualtuia. Le prezintã în datele lorobiective. În schimb, este punctatfirul vieþii scriitorului: în anul 1963este hirotonit ca preot, la Paris,apoi contribuþia sa la apropiereaecumenicã a celor douã mariBiserici, publicînd în paralel onouã suitã de romane, toate cumotivaþii biografice. Cãlãtoreºtemult („îl vor pasiona cãlãtoriile“),þine conferinþe, se implicã în viaþasocialã a þãrilor pe care leviziteazã. Constantin VirgilGheorghiu semneazã cãrþi care„au ca numitor comun un profundumanism ºi o netãgãduitã

dragoste de þarã, sub marca unuianume parfum exotic învãluitorpentru destinele fabuloase ce seîmplinesc ori se ruineazã aici“.Opera sa, „inegalã ºi adesea multprea tezistã“, contribuie ladeschiderea spre universalitate aspecificului, situîndu-se printrecreaþiile de vîrf ale repre-zentanþilor scrisului autohtonmodern.

Sistematic ºi progresiv, autorultrece în revistã reportajul cadocument de rãzboi (Ard malurileNistrului - „un lung bocet“),provocãrile neconenite ale morþii(Am luptat în Crimeea - „relatarefidelã, emoþionaltã ºi grotesc-liricã“), permanenta relaþie cuveºnicia (La asediul Sevasto-polului - „cea mai insolitãexperienþã“), locuitor în mocirlavieþii (Ultima orã - „roman în haloulepicii populare de senzaþie“).

ªi astfel se ajunge la momentulromanului care a fãcut vogã, Ora25, care îl obligã pe monografist sãse pronunþe, într-u fel sau altul. (Înparantezã fie spus, poetul Al.Lungumi-a mãrturisit, la Bonn, cãGheorghiu ar fi luat titlul romanuluide le el!) Autorul afirmã importanþaromanului, ca fiind „unul dintre celemai dezolante cu putinþã dinîntreaga literaturã contemporanã(nu numai româneascã, ci a lumii)“ºi, prin aceasta, „romanul luiConstantin Virgil Gheorghiu nutrebuie interpretat doar ca unstrigãt disperat în faþa fascismuluisau a comunismului, ci în faþaoricãrei ameninþãri menite a striviomul ca fiinþã raþionalã“.

Inventarierea operei secontinuã, cu mici capitole în carese discutã cartea de vîrf: romanululterior Omul care cãlãtorea singur- „un roman de real succes,urmînd, într-un fel, aceeaºiproblematicã din Ora 25", Gurã deAur, atletul lui Hristos - „fãrãîndoialã, unul dintre cele maielocvente exemple de viabilitate înuniversalitate a cuvîntuluiMîntuitorului“, Perahim - „prezintã

O monografie Constantin Virgil GheorghiuConstantin Virgil Gheorghiu. A MonographyTitu Popescu

25

o atmosferã ºi o intrigã marcatautohtonã, specificã periferieicitadine – cartierul Gãrii dinBucureºti“.

ªi astfel, prin cîteva succintecapitole este inventariatã întregaproducþie literarã a lui ConstantinVirgil Gheorghiu prin operele ei devîrf, date ca exemplu la fiecare cazîn parte. Întîlnim peste tot observaþiimai generale asupra acesteiopere, presãrate printre comen-tariile cu vizã mai directã. Aflãmastfel cã realitãþile româneºti auconstituit mereu surse deinspiraþie, cu atît mai mult cu cîtexilul parizian „a acutizat înconºtiinþa sa drama unei naþiunioropsite de soartã, trecutã mereuprin focul ºi sabia cotropitorilor.Minunea rezistenþei pe acestemeleaguri a împlinit-o, dupãcredinþa sa, tocmai tãria spirituluiprofund religios a acestei poporcreºtin din chiar zorii originii sale“.Scrierile cu un pronunþat caracterautobiografic sunt simblizate prinromanul Cum am vrut sã mã facsfînt, care face din experienþa deviaþã a autorului o aventurã acunoaºterii teologale („se întîlnescnumeroase pagini eseistice derealã elevaþie spiritualã“).

L a V i a þ a p a t r i a r h u l u iAthenagoras observã cã „celemai frumoase pagini sunt celehermeneutice. Constantin VirgilGheorghiu explicã tuturor ce este,ce trebuie sã fie un monah, cesemnificã haina monahalã, ce suntRusaliile, ce este Sfîntul ºi MareleMir ºi cum se preparã el, care estesensul postului sau al Bobotezei,care sunt detaliile Liturghiei ºisemnificaþiile lor etc.“; ororileregimului totalitar îi provoacãscrierea romanului Mareleexterminator, „în ideea de ademasca, de a dezvãlui lumii,ororile unui regim totalitar, ce seînscria perfect, ba chiar cu pretenþiielitare, în sistemul concentraþionaral þãrilor socialiste, sub tutela,desigur, sovieticã“. Hristos în Liban„e o carte de un patetism mocnit,ca un strigãt de durare ºi de protestla ameninþarea creºtinãtãþii, avîndun substrat vãdit ecumenic“.

Pãcat cã aceste diseminateobservaþii nu sunt prinse într-un„portret“ final de scriitor, cãtre carear fi condus întreaga desfãºurare

documentarã ºi comentariul politicfãcute de Constantin Cubleºan. Elscrie, cãtre sfîrºit, cã-l plaseazã peautor „între cei mai de seamãscriitori contemporani, mãrturisitori,prin propria lor existenþã, asupraunei lumi aflatã într-o degringoladãcãutare a unei identitãþi umanemajore“. Aceasta mai ales cãdestinul scriitorului nu este încã pedeplin clarificat, cã istoricii literarise abþin sã-ºi spunã clar verdictul- „între negaþia violentã (de la VirgilIerunca la Nicolae Florescu) pînãla receptarea ultra elogioasã(de la Mircea Eliade la FãnuºBãileºteanu)“. Iatã ce scrie istoriculliterar Nicolae Florescu despreebuliþia contorsionatã a vieþii ºi acãrþilor lui Constantin VirgilGheorghiu: „jocul lui ConstantinVirgil Gheorghiu a facilitatcontactul, probabil, al «scriitoru-lui» cu cercurile comuniste ºicominterniste din þarã, cu cele ale

Anei Pauker îndeosebi. ªi rezul-tatele s-au vãzut, nu numai îningratitudinea moralã ºi materialãa celui ce a refuzat sã sprijineatunci apariþia celui de-al treileanumãr al revistei literare, din exilulparizian, Luceafãrul, condusã deMircea Eliade, deºi era beneficiarsubstanþial al succesuluicomercial cu Ora 25, dar ºi alrupturii totale, realizatã între fostulcorector de la Uniunea Românã,revista gi-ratã de Generalul N.Rãdescu, în redacþia cãreialucrau atunci atît N. I. Herescu,Emil Cioran, cît ºi AdrianaGeorgescu-Cosmovici, MonicaLovinescu ºi Virgil Ierunca, printrealþii, din cercurile exilaþilor românianticomuniºti de la Paris, dis-creditaþi prin naþionalitatea ºispecificitatea trãdate în modvehement în acest roman” (Înapoila Aristarc, vol.II, editura Jurnalulliterar, 2010).

POVESTEA OMULUI

26

Jesica Baciu

200 de paºi fãrã dragoste

Seara, o întâlnire întâmplãtoare la bucãtãriehainele pe care le mai are pe acasã i-au rãmas micimã uit la corpul lui ºi e atât de clarcã asta ar putea fi partea bunã a lucrurilorcã asta a fost mereu partea bunã a lucrurilor

apoi i-a sunat telefonulo conversaþie scurtãcare s-a terminat cu„da, ºi tu”eu aº fi vrut sã fie„da, ºi eu”aproape o promisiuneºi nu mã refer la „da, ºi eu te pup”nici eu ºi nici fratele meu nu am spune asta niciodatã

nu mai vroiam sã plec din bucãtãriedeºi simþeam cã fug de mãnânc pãmântuldupã frânghia unui elicoptercare nu mai putea sã mã aºtepteºi mai aveam sã-i zic ceva fratelui meucã de trei zile, în camera alãturatãmama forþeazã un câine sã se uite la televizor.

o geacã pe-o insulã pustie

nu s-a mai întors de pe stâncãa rãmas pe banca pe jumãtate prãbuºitãcu un pahar de suc în mânãºi când a început sã plouãa dus paharul la pieptºi l-a acoperit cu geacape care i-o cumpãrasem euîn februariecând el insista sã doarmã în bucãtãria de varãdespre geaca aia a zis cã„nu ºtiu cum sã-þi spundar pe asta nu ar fi ales-o nimeni”

acum, înconjurat de copaci care plutesc pe apecu gluga peste ochicheamã o altã forþã a naturii –o inimã puternicãcare sã batã foarte tare.

x

frate-meu intrã la mineîºi trage un scaun lângã patcu lumina de la telefonse uitã sã vadã dacã dormcu ochii mei vãdcã inima lui s-a blocatca un viþel care-ºi bagãcapul prin gard ºi

nu-l mai poate scoatescaunul se înclinããsta e sfârºitula avut nevoie de mulþi anidar acum dã pe dinafarã

cearta

Un sloi de gheaþã s-a desprins cu urlete de casãªi a alunecat rapid înspre pãdureNe-a rupt florile, ne-a distrus gardul, totulCând credeam cã am scãpatCã s-a izbit de un copac ºi a crãpatCoada gheþarului s-a înãlþat ca un dragon de aerªi a fluturat ameninþãtor deasupra familiei mele.

la aer curat

Am fost odatã la pãdure,cu o familie,ei erau bucuroºi, vroiau sã facem grãtar,noi nici n-am coborât din maºinã,am deschis doar uºile sã iasã câinele,iar tata s-a gândit ce-ar fi sã plecãm,sã-l lãsãm sã alerge dupã noi pânã acasã.

Ostafie Augustina, cãsãtoritã cu OstafieCristian

In casa de la munte nu aveam apãIar în casa de la þarã nu mai aveam geamuriChiar discutam cu CristianAr fi mai cald sã ne mutãm în casa de pe plajã

Dar o sã se scufunde, a zisDacã aducem ºi copiii nu o sã reziste,O sã intre nisip, meduzeªi casa noastrã o sã rãmânã fãrã luminã.

Atunci când ne-am cunoscut am avut o vreme casavisurilor noastre.

azi

La non-stop un om a stat în faþa raftului 10 minutedupã care a pus în coº o cutie marecu un câine care mânca dintr-un vas ’champion’.am trecut foarte aproape de el, nu chiar sã-l ating,dar sã-i transmit ceva.apoi, la casã ne-am nimerit unul lângã altul, m-am uitat,nu mai luase nimic altceva.„un câine are nevoie ºi de mâncare caldã’’, am ºoptit eus-a întors: ’ce-ai zis, mai zi o datã’.

ª

27

Un fenomen deosebit deinteresant, de semnificativ ºi dealtminteri perfect explicabil a fost,dupã 1989, declinul unor cuvinte,care ºi-au pierdut prestigiul oficialºi au dobîndit niºte conotaþii maimult decît incomode. În limbajulintelectual, aceasta a devenitsituaþia cu care s-au confruntat maiales, sau cel puþin, patru termeni:ideologie, dialecticã, determinismºi istoricitate. Pentru cã, subregimul comunist, sensurile le-aufost deturnate ºi manipulate, ele auînceput sã fie evitate, chiar ºi cîndcontextul le-ar fi solicitat prezenþa.Utilizarea lor frecventã în limba delemn a doctrinei politice ºi apropagandei de partid a operat oadevãratã confiscare, cãci înrealitate cele patru cuvinte nu sîntºi n-au fost nicidecum invenþia ºimonopolul gîndirii marxiste ºi nicisocialiste în general, chiar dacãaceasta le-a promovat cu oinsidioasã predilecþie.

Ideologia, ca termen, s-a nãscutspre sfîrºitul secolului XVIII (Destutde Tracy), dialectica începe cuPlaton ºi congenerii lui,determinismul e copilul ºtiinþei ºi,deºi mult mai vechi, s-a consolidatîn secolul XIX, iar istoricitatea acunoscut ºi ea o evoluþieasemãnãtoare, încît a limita celepatru concepte la circulaþia lor îndiscursul teoretic ºi politic comunistînseamnã a da dovada unor destulde grave lacune de culturãgeneralã.

Dupã mai bine de douã deceniide la marea schimbare dindecembrie 1989 (cuvîntul„revoluþie” n-a fost ocolit, darsensul lui s-a metamorfozat),termenii în discuþie par sã fi reintratîntr-un uzaj normal. Partidele auideologiile lor, dialectica ºi-arecãpãtat statutul filosofic ºi chiarînþelesul comun, iar determinismulºi istoricitatea nu pot lipsi desigurdin vocabularul ºi din concepþiaºtiinþei contemporane. Pe de altãparte, eroziunea lor relativã nu sepoate sustrage de la influenþamutaþiilor de mentalitate ºi de

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

ERevizuiri conceptualeConceptual RevisionsFlorin Mihãilescu

paradigmã, pe care le-a introduspostmodernismul în culturaultimelor decenii. Asociereaexcesivã cu viziunea marxisto-comunistã ºi cu soluþiile unilateraleºi discreþionare ale acestora s-arepercutat ºi asupra destinului unorgînditori, mai cu seamã cîndaceºtia s-au remarcat ca virulenþicritici ai capitalismului ºi ai lumiioccidentale. Dar opacitatea lorteoreticã în anumite privinþe nuscade totuºi ponderea ºi valoareade ansamblu a operei lor, cînd evorba de autori de talia lui GeorgLukacs sau Theodor Adorno, dupãcum adeziunea la comunism a luiAntonio Gramsci nu-l coboarã dinpoziþia de gînditor substanþial, sprea nu mai pomeni aici ºi lungul ºirde reprezentanþi ai aºa-zisuluireformism din istoria miºcãriisocialiste de inspiraþie, dar nu ºide obedienþã marxistã, pentrucare se cuvine consultatãexcepþionala lucrare a lui LeszekKolakowski, Principalele curenteale marxismului (3 vol.), apãrutãacum ºi în limba românã. În acestecondiþii, a trata cu suficienþã saucu infatuat dispreþ, ori pur ºi simplucu indiferenþã contribuþia acestoraechivaleazã cu a eluda dindialectica de idei a ultimelor douãsecole o mare ºi consistentã parte,bogatã ºi stimulativã prin sugestiilesale, dintre care unele ºi-ar puteaadeveri actualitatea ºi în zilelenoastre. Cãci din erori explicate,din controverse ºi din rãsturnãri deperspectivã, din reexaminãri ºi dinreformulãri multiple, se naºte, sedesprinde greu, dar se afirmã cuatît mai viguros ºi mai temeinicadevãrul. A cunoaºte modul deînþelegere ºi soluþiile unor adversaride idei e cea mai bunã cale de a-idomina ºi a-i învinge chiar pepropriul lor teren de luptã. Încîtdevine o întreprindere de cel maimare merit a risipi în aceastãprivinþã confuziile, prejudecãþile ºitoate locurile comune îndeobºtesuperficiale ºi a restitui concep-telor genuine sensurile lor autenticeºi fundamentale.

Este ceea ce se strãduieºte sãfacã distinsul cercetãtor PetruVaida în noua sa carte Proteu.Încercãri de filosofie ºi literaturã(Editura Meronia, 2011), ºiizbuteºte – s-o spunem de laînceput – cu o incontestabilã forþãde convingere, bazatã pe docu-mente controlabile ºi pe argu-mente care vin dintr-o deplinãstãpînire a obiectului. Autorul esteel însuºi un adept ºi un promotoral raþionalismului, dar nu un spiritexclusivist, ci, dimpotrivã, deschisfaþã de complexitatea existenþei ºia problemelor pe care le implicãreflecþia filosoficã, aspirînd lacuprinderea totalitãþii, alcãtuitã,dupã cum se ºtie, din infinitecontradicþii ºi diversitãþi. „Eroii”principali ai cãrþii lui P. Vaida sîntde aceea Tudor Vianu, G. Lukacsºi Th. Adorno, cãrora li se alãturã,în plan secund, dar nu mai puþinrevelator, ºi numeroºi alþii, precumDimitrie Cantemir, protagonistulcãrþii de debut a autorului, carebeneficiazã de cîteva studii noi,dar oarecum marginale, apoiRãdulescu-Motru, G. Cãlinescu, P.Creþia, Al. Paleologu, M. Kunderaºi M. Martin. Nu absenteazã niciKarl Marx însuºi, pe care P. Vaidaîncearcã sã-l absolve de vinovãþiacrimelor sãvîrºite în numele lui, subcuvînt cã, de vreme ce acesta aprofeþit victoria revoluþiei sociale încele mai dezvoltate þãri capitaliste,iar regimurile dictatoriale rezultatedintr-o atare revoluþie s-au instauratdeopotrivã în Rusia, China,Cambodgia, Vietnam, unde s-aucomis cele mai abominabileatrocitãþi, pãrintele comunismuluimondial nu ar trebui socotitresponsabil „de evenimentelenefaste, monstruoase, din acesteþãri, societãþi – chiar în cazul cîndconducãtorii lor se revendicã dinMarx, ceea ce nu dovedeºte nimic”(p. 238). De ce sã uitãm însã cãrãdãcinile totalitarismului ºiapologia violenþei politice seregãsesc foarte clar în acelaºiMarx, aºa cum au dovedit-o lavremea lor ºi „noii filosofi francezi”?ªi de ce sã uitãm de asemenea aadãuga la cele patru þãri dejamenþionate soarta, nu mult maiblîndã, a popoarelor intrate subjugul sovietic, dupã al doilea rãzboimondial? Ar fi ºi aici locul de a glosa

28

în marginea unei formule, pretabilãla o dublã accepþie, „socialismulreal”.

Dar interesul nostru mergeacum cãtre un plan mai curîndfilosofic, în concordanþã dealtminteri cu însãºi ierarhiatematicã a cãrþii. Despre TudorVianu, P. Vaida a publicat în 2004un întreg volum privitor la opera luide gînditor ºi estetician, din carereproduce ºi aici cîteva capitole.Noi sînt însã textele despre micultratat axiologic al profesorului,concepþia sa politicã ºi situaþiaEsteticii. Întru totul edificator ºiquasi-inedit (a apãrut doar în 22),ni s-a pãrut cel de-al doilea,Individualism ºi liberalism la TudorVianu, unde autorul semnaleazãapartenenþa savantului la „Grupulindividualist” din 1933, „un grupliberal independent de PartidulNaþional Liberal” (p. 98), dar nu ºide ideologia lui, aºa cum reiesedin diverse locuri disparate aleoperei estetice ºi mai cu seamã dinarticolul Libertatea cugetãrii,inserat în Gîndul vremii din 15martie 1934 ºi orientat ferm„împotriva tendinþelor dictatorialede îngrãdire sau desfiinþare alibertãþii de gîndire – un bun cucerit,spune Vianu, cu atîtea jertfe – ºi înacelaºi timp împotriva colecti-vismului” (p. 99). Propulsarea ideiide „individualism liberal” pune într-o luminã decisivã ºi definitorieadevãratul crez politic, pe careprofesorul a trebuit sã-l înãbuºedupã 1944.

Cele mai numeroase clarificãriteoretice le aduce P. Vaida pornindde la opera lui Lukacs, unul dintrecei mai de seamã reprezentanþi ai„marxismului occidental”, cum l-anumit, în mod aparent paradoxal,cunoscutul filosof francez M.Merleau-Ponty. Evocînd opera detinereþe a gînditorului, exegetul sãuromân urmãreºte cu acribiecomplexul proces de pendularelukacsianã între idealismul moralºi pragmatismul revoluþionar, din acãrui dramaticã frãmîntare s-aînchegat convertirea la comunism,care avea sã fie însoþitã ºi maitîrziu de nenumãrate momente deerezie politicã, ilustrînd o per-manentã oroare de dogmatism,mai precis de stalinism, care l-acondus pe Lukacs în chip cu totul

concludent la prezenþa sa caministru al culturii în guvernulreformist al lui Imre Nagy. Foartebine întemeiatã apare opinia lui P.Vaida, potrivit cãreia „Convertirealui Lukacs a decurs din fascinaþiape care a exercitat-o asupra luimesianismul marxist, concepþiadespre misiunea istoricãuniversalã a clasei muncitoare.Lukacs a nutrit poate toatã viaþaconvingerea cã viaþa lui personalãdobîndeºte un sens printr-o acþiuneconvergentã cu sensul istoriei” (p.133). Aºa se explicã evoluþia lui dela contestarea leninismului caspecie de marxism (p. 130) pînãla înregimentarea sa ulterioarã,nelipsitã sistematic ºi fãrãînrerupere de tot felul de acuzaþiide revizionism, explicabile prinfaptul cã mai ales ultima parte avieþii „a fost marcatã de odeschidere umanistã ºi de otendinþã de destalinizare amarxismului, reflex teoretic alcomunismului reformist” (p. 135).

Remarcabile sînt observaþiilecare privesc ideile esteticelukacsiene, de la Filosofia artei,Heidelberger Ästhetik ºi Teoriaromanului, la impresionantaconstrucþie doctrinalã din 1963. Arfi desigur prezumþios sã încercãma trece mãcar în revistã abundenþaºi detaliile acestor observaþii, acãror deplinã asimilare de cãtrecititor ar presupune o mai serioasãfamiliarizare cu gîndirea filosofuluiºi esteticianului. Nici un conceptesenþial nu pare a fi neglijat sauexpediat din atenþia autorului. ªitotuºi am fi dorit sublinierea unuiadin marea Esteticã, deloc mai puþinesenþial ºi care explicã multerelaþionãri, inclusiv aparentacontradicþie dintre noþiunile degeneric ºi individual (p. 186). Estevorba de ceea ce Lukacs numeºteinerenþã, argumentînd-o pertinent,insistent ºi mai mult decît oportun.Numeroase dintre ideile lui Lukacssînt valide ºi profunde. Odemonstreazã, alãturi de PetruVaida, ºi un alt redutabil specialistîn domeniu, Nicolae Tertulian,autor al unor studii lukacsiene, dinpãcate prea puþin cunoscute la noi,dupã plecarea autorului în exil, darde referinþã în bibliografiileoccidentale.

În fine, al doilea nume important

în cartea lui Petru Vaida esteTheodor Wiesengrund Adorno,figurã marcantã a ªcolii de laFrankfurt, pus de multe ori în raportcu Lukacs ºi tratat cu aceeaºiaplicaþie la text, pentru a demonstracã „partea cea mai importantã ºimai influentã a filosofiei lui Adorno”(p. 206) este critica aºa-numitei„industrii culturale” din perioadacapitalismului tîrziu. Demne dereþinut ºi de aprofundat sînt, nu maipuþin, concepþiile estetice ale luiAdorno, dintre care meritã atenþiaaceea cu privire la artã ºi diver-tisment (pp. 205-206), ca ºi aceeaa lui Petru Vaida însuºi (pp. 253-255). Sînt în ambele nuanþepreþioase ºi foarte utile care arnecesita o discuþie specialã, cãcirelaþia dintre creaþie ºi amuzamentar diferenþia-o mai bine pe prima,dacã nu vrem sã luãm notã, pelîngã arta mare ºi autenticã, deîncã o varietate de artã, dar una„micã” ºi amãgitoare, intrînd înmarea ceartã a definiþiilor po-tenþiale.

Dar despre aceasta, ca ºidespre altele, cu alt eventual prilej.Pînã atunci, salutãm o cartenecesarã ºi folositoare, mai alescelor care au pasiunea rarã aideilor generale.

ALT

AR

5

29

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

Am aºteptat cu mareinteres noua carte aMihaelei Ursa (Eroticon.Tratat despre ficþiuneaamoroasã, Cartea Româ-neascã, 2012) întâi de toatepentru cã am fost printre ceicare au audiat seminariiledespre câteva dintre roma-nele paradigmatice pentruliteratura de dragostecontemporanã (Parfumul,Lolita sau Dragostea învremea holerei), care se

regãsesc analizate ºi în prezentul volum, dar mai alesdatoritã evidentelor dificultãþi de a aborda o asemeneatemã într-un studiu academic, luând ca materieîntreaga literaturã universalã, de la Banchetul lui Platonla Parfumul de Süskind.

Nimic mai riscant pentru un teoretician care seapleacã asupra problematicii ficþiunii amoroase(subtila ironie programaticã din subtitlul devine astfelnecesarã, despre o astfel de temã numai „tratate”teoretice nu se pot scrie, ci doar alte ficþiuni teoreticeîn cheie subiectivã). Dificultãþile inerente suntsemnalate chiar de autoare în repetate rânduri, iarmetadiscursul critic ce rezultã de aici devine ºi elinteresant în sine, exemplificând latura personalã,subiectivã, a unui lector implicat al literaturii amoroase,care e însãºi autoarea. Ca ºi în cazul altor teme mari(precum moartea sau apocalipsa), riscurile suntmaxime: aceste teme fac problematicã orice atitudine„clasicã” de cercetãtor neimplicat, presiunea implicitãa viitorilor cititori (care aºteaptã de la o astfel de carteclarificãri, clasificãri, tipologii universal valabile), faptulcã aceºti cititori au un grad înalt de implicare (posedãpropriul canon sacrosanct de romane de dragoste),reverberaþiile temei sunt dificil de cartografiat, repereleferme lipsesc, la care se adaugã probleme specificeale ficþiunii amoroase, care provoacã „blocajulfacultãþilor noastre critice” (predispune ºi pe cititorulavizat la o lecturã de plãcere, la un impas aldiscursivizãrii ei), iar trecerea discursului amoros înparadigma post (post)modernã prilejuieºte alttransgresãri, confuzii, destabilizãri.

Pentru autoare, Eroticon-ul devine astfel oprovocare, ocazie de a testa posibilitãþile teoriei laîntâlnirea cu un astfel de subiect, prilej de confesiune,

MIHAELA URSA

Cartea Româneascã,2012

EROTICONTratat despre

ficþiuneaamoroasã

The Love of Fiction andthe Fictions of LoveAndrei Simuþ

de ipostaziere a problematicii femeii (mai ales în cheiesubiectivã), dar ºi prilej de a se reinventa ca autor,cartea de faþã reprezentând, alãturi de Divanulscriitoarei, un alt registru de preocupãri tematice decâtcele din primele trei cãrþi, în care regãsim mai alesavataruri ale Teoreticianului. Dacã în Scriitopia MihaelaUrsa investiga subiectul auctorial ca figurã aimaginarului criticii, aici focalizarea este mai degrabãpe problema lecturii, a receptãrii, pe procesele delecturã ale cititorului implicat (conceptul de „lecturãimersivã”, tip de lecturã specific pentru ficþiunileamoroase), dar ºi o interesantã auto-scopie prindescrierea ºi studierea propriilor reacþii ºi lecturimultiple ale romanelor de dragoste, o curajoasãexersare a posturii de cititor „naiv”, o încercare deregãsire al pathosului implicãrii, a plãcerii pure de aciti. Savuroase în acastã privinþã devin notele desubsol, un discurs care dezvãluie deopotrivã procesullecturilor succesive ale cãrþilor reper din literatura dedragoste, dar ºi al genealogiilor ideilor ºi intuiþiilor sauchiar al impasului în care s-a gãsit uneori procesulinterpretativ. Cartea se coaguleazã însã tot datoritãintuiþiilor Teoreticianului, care propune un conceptoperativ pentru întreg ansamblul ficþiunilor amoroase:eroticon-ul, unitate de bazã a ficþiunii amoroase clasice,este înþeles ca ficþiune sumativã, ca imagine-nucleucapabilã sã configureze sub raport narativ ºi sub raportimaginar un întreg univers ficþional, sã-l aºeze în seriaºi tipologia potrivitã, fiind totodatã o imagine-cheie princare poate fi transmisã întreaga poveste. Excelentãmi se pare demonstraþia legatã de caracterul aproapeinseparabil dintre experienþa unei iubiri ºi modul cumea se hrãneºte din literatura de dragoste aferentã,iubirea fiind momentul privilegiat al experienþei umaneunde experienþa directã ºi reprezentãrile ei livreºti îºirãspund ºi se potenþeazã (dupã vechea formulãstendhalianã, „amorul e copilul romanelor”).

Spre deosebire de teme precum Apocalipsa saumoartea, care testeazã capacitãþile de reprezentareale oricãrui autor de ficþiune, dar constituie bune punctede pornire pentru eseist, cu tema iubirii lucrurile stauexact invers. O astfel de temã constituie deliciuloricãrui autor de ficþiune, discursul romanesc fiindtocmai forma în care se pot rosti adevãrurile subiectivedespre iubire, pe când pentru un critic poate constituiprovocarea maximã (sau impasul total) ºi pentru cãtotul pare sã se fi spus deja (mai ales despre opereleclasice ale literaturii universale) ºi datoritã instabilitãþiiconceptuale a temei, aspecte de care Mihaela Ursae conºtientã mereu ºi pe care le surmonteazã îndiverse moduri. Presiunea imensei biblioteci dinspatele oricãrei dintre operele clasice invocate (Dafnisºi Chloe, Tristan ºi Isolda, Don Quijote, Bãrbierul dinSevilla etc) nu îngrãdeºte posibilitatea re-lecturii ºi re-intrepretãrii din unghi mereu inedit, prin intermediulconceptului de eroticon, reinterpretare înlesnitã ºi deo anumitã atitudine postmodernã a unei subiectivitãþiludic asumate ºi a unei seriozitãþi academice fructuoschestionate. Nu lipsesc nici schiþarea unei grilegenerale de concepte ale iubirii fiecare iustratã cuexemplul cheie (în partea a doua, despre „erotologii”),nici precisa construcþie a seriilor de opere care sã

Iubirea defictiune sifictiunile iubirii

, ,,

30

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

à ilustreze perfecta conexiune logicã a tipurilor deerotologii (trecem de exemplu de la iubirea boalã-Suferinþele tânãrului Werther, la iubirea blestematã-La rãscruce de vânturi, apoi la scrierile Marchizuluide Sade), nici schiþa unei istorii a ficþiunii amoroaseoccidentale. Aceastã istorie pare a se încheia înviziunea autoarei undeva dupã anii ´80 (cele mairecente exemple analizate fiind Parfumul de Suskindºi Dragostea în vremea holerei de Marquez, ambeledin 1985), datoritã unei epuizãri a diversitãþiierotologiilor, când ficþiunea amoroasã devine înprincipal ficþiune a plãcerii ca dorinþã, iar apoi, o mairecentã ipostazã fiind chiar aceea a epuizãriipotenþialului hedonist, prin romane careproblematizeazã epuizarea dorinþei înseºi. Ar fi fostpoate interesant de inserat aici, la capitolul erotologiilorepuizãrii plãcerii, cazul romanelor lui MichelHouellebecq (în special Posibilitatea unei insule), cudiscutarea cazului bizar al unei iubiri post-sexuale ºipost-umane. Întrebãrile rãmân sã ne urmãreascã dupãlectura cãrþii: asistãm la un sfârºit al literaturii erotice?Unde se situeazã literatura românã eroticã actualã încontextul noii paradigme a epuizãrii erotologiilor?

Cert e cã Eroticon are deopotrivã calitãþile eseuluicomparatist (uºurinþa cu care gliseazã de la o operãla alta, analiza decomplexatã din unghi inedit al unormari opere, formularea unor întrebãri incitante ºi aleunor ipoteze ofertante de lecturã), rigoarea studiuluiacademic, libertatea ºi deschiderile unui jurnal delecturã, harul conceptelor memorabile ºi funcþionale,dar ºi talentul de a capta publicul cititor (avizat saunu), dovadã fiind faptul cã titlul se aflã pe lista de best-seller ale editurii. Dupã lectura unei astfel de cãrþi nevom întoarce schimbaþi nu doar la romanele de iubirepreferate, dar ºi la trãirile intime legate de iubire alefiecãruia.

High Level Collective Prose

Proza colectiva denivel înalt

)) )))

Ovidiu Pecican

***

Polirom, 2011

POVEªTILEDUNIAZADEI,ALE SCLAVEI

SALERAªAZADA ªIALE REGELUIªAHZAMAN

În România, þara„geniului nepereche” MihaiEminescu, scrisul literarpare o misiune celestãrezervatã doar celorpredestinaþi. Existã o seriede spirite, altminterilucide, care cred cu toatãtãria – sau cel puþin par são facã – în misiunea divinãa scriitorului, echivalentãcu o damnare fãrã egal,cãci talentul nu îºi poateatinge cota adevãratã fãrã

multã, multã suferinþã. Pentru acest tip de oameni,talentul nu ajunge întru încununarea unei cariere

scriitoriceºti. Mai e nevoie de douã ingrediente, iaracestea sunt geniul ºi nefericirea absolutã (saumãcar boala). Am încercat în mai multe rânduri sãmã opun personal acestei viziuni sumbre,desprinse parcã din cele mai obscure tenebre aledibuirilor sufleteºti, dar s-a întâmplat sã nu am cineºtie ce succes. Cine crede aºa, nu poate fi convinssã creadã altfel cu argumente raþionale, la luminazilei. Degeaba ai invoca imensa plãcere a scrisuluidimineaþa, pe rãcoare, sau în tãcerea nopþii;voluptatea scârþâitului creionului pe hârtie, tactulmaºinii de scris ori puterea computerului de a inseracompletãri ºi corecturi fãrã a urâþi textul de peecran… Nici o ºansã sã menþionezi de câte feluride nefericire salveazã o paginã în care ai pus sufletºi þi-a… ieºit. Nu ai de ce veni cu exemplele unorscriitori care au alcãtuit opere ca în transã, nici numeritã sã menþionezi cã autorul soldatului Svejk îºisorbea berea tacticos la crâºmã, în fum ºi vacarm,pentru „neguroºi” soarele va rãmâne mereu pe unalt continent.

Mult mai eficace se dovedeºte însã abordareapragmaticã. Iatã de ce privesc cu o anumeîncântare experimentele literare de grup aleRuxandrei Cesereanu cu studenþii ei, datând demai mult de un deceniu. Cel mai bun mod de ademonstra accesul la scris al (aproape) oricui, caºi bucuria ºi rolul terapeutic al creaþiei literare estesã practici scriitura creatoare (creative writing)colectivã. Ca orice meserie ºi artã, ºi aceasta sepoate învãþa, exersa ºi practica, descãtuºândlatenþele creative naturale ale fiecãrui om.

De mai mulþi ani, de peste un deceniu,Ruxandra Cesereanu practicã în ambianþãacademicã asemenea exerciþii asidue cu discipoliiei, mediind proiecte inventive, cointeresându-ºi cusucces mai tinerii învãþãcei ºi coordonând volumeleîn care rodul acestei munci cristalizeazã.Rezultatele unor ateliere universitare de acest felau fost publicate în volume colective precum Madein Romania. Mahala ºi argou în România Post-comunistã. Subculturi urbane la sfârºit de secol XXºi început de secol XXI (2005), România înghesuitã.Cutii de chibrituri, borcane, conserve (Ipostaze aleghetoizãrii în comunism ºi postcomunism), 2006sau Anunþuri mortuare în Re major (Clovn Grup,2008). În acest fel, pe mãsura desfãºurãrilortemporale, poeta, prozatoarea ºi eseista a izbutitsã medieze debutul mai multor zeci de autori, dintrecare unii au produs deja volume personale, iar alþiisunt pe cale sã le producã. Spre deosebire însãde primele producþii, care erau, în principiu, deeseuri, reportaje ºi studii, cel mai recent dintre ele,Poveºtile Duniazadei, ale sclavei sale Raºazadaºi ale regelui ªahzaman (Bucureºti, Ed. TracusArte, 2012, 516 p.) se concentreazã pe producþiabeletristicã înalt specializatã. Ideea de a da o replicã– în mic, fiindcã nu de aceleaºi proporþii –faimoaselor O mie ºi una de nopþi este unaseducãtoare ºi, în acelaºi timp, dificilã, cãcipresupune intrarea în convenþia poveºtii de tiporiental, ambientarea istoricã ºi geograficã în

31

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

ÃBaghdad-ul ºi Bassra (Bassora) primului mileniu,adaptarea la convenþiile culturale (islamice ºimedievale) corespunzãtoare ºi adoptarea unui stilpopulat de tropi ºi ornamente retorice potrivite.

Pentru acest motiv s-a recurs, din câte rezultãdin jurnalul de creaþie þinut în paralel cu etapeleproiectului de cãtre coordonatoarea lui, la relecturacelor cincisprezece volume ale ediþiei româneºtidatorate lui H. Grãmescu – respingându-se deplano raportarea la repovestirea succintã ºiselectivã, în trei volume, a lui Eusebiu Camilar - ºi„… am schiþat o hartã de rãspândire a poveºtilordin suita arabã clasicã ºi am explicat /grupului – n.O.P./ tehnicile de asamblare dintre povestiri” (p.473). Membrii grupului, mai exact: autorii (MariusConkan, Suzana Lungu, Bogdan Odãgescu,Valentin Moldovan, Cristina Vidruþiu, LaviniaRogojinã, Alexandru Istudor, Oana Furdea, CezaraAlexis, Florin Balotescu, Bogdan Papacostea,Maria Juca, Raluca Ferentinos, Alexandra Ghejan,Valerica Mãrginean, Sonia Andraº, Simina Raþiu ºiMihaela Prodan) ºi încã alþi câþiva, care auabandonat pe parcurs, pierzându-ºi interesul saunemaifãcând faþã, dupã o vreme, reprizelor decreaþie solitarã ºi în grup – au avut de înfruntat oserie de dificultãþi þinând de natura efortului ºi aþelului precis asumat. Selecþia temelor ºi apersonajelor s-a fãcut în manierã hollywoodianã,preluându-se din fundalul celor 1001 de nopþisugestii, motive ºi prezenþe umane secundare cese pretau la expansiunea teritoriului fantezieiorientale prezente în epopeea clasicã a poveºtilorîntr-o nouã luminã. Prin astfel de proceduri, menitesã dea o credibilitate funciarã noii manufacturi depoveºti, dar ºi sã reînvie – magic – spiritul care ainsuflat iniþial creaþia colectivã pe care mia ºi unade basme arabe îl anima, cartea noilor rapsozi, dinjurul cursului ºi atelierului de scriere creativã de laLiterele clujene a atins, mi se pare, o cotã a ambiþiilorºi, nu rapsodic, ºi a realizãrilor comparabilã cuPovestea fãrã sfârºit a lui Michael Ende. La dreptvorbind, cartea clujeanã este chiar un rãspuns activºi direct crizei semnalate de faimosul autor, orecucerire ºi lãrgire pe cont propriu, dar în echipã,a arealului Fantaziei, pe seama unui text canonic.Cei optsprezece autori ºi emira lor într-alenarativitãþii au produs astfel, pe durata rãgazuluidintre 28 februarie 2008 ºi 6-17 iulie 2009, un numãrde câteva zeci de poveºti, inventând fãpturi debestiar medieval inexistente anterior (precumcalamandrul, combinaþie de cal cu salamandã) ºiproducând un stil narativ care, deºi se doreºtesubordonat celui dupã care se constituie în decalc,dobândeºte o autonomie ºi o existenþã proprie. Nue mai puþin adevãrat cã, uneori, mania arheologicãpentru exprimãrile desfãºurate ºi învãluite aleOrientului de odinioarã par prea abundente, iarcititorul ar prefera, poate, mai degrabã sugerarealor în filigran decât o paradã maiestuoasã. Din acestpunct de vedere, poþi ajunge sã tânjeºti dupã felulîn care I.L. Caragiale a înþeles sã se aplice materieidin Abu Hassan, iar Wilhelm Hauff celei din Califul

Barzã ori Muc cel Mic. Totuºi, fapt indubitabil, dintredestul de multele proiecte literare experimentale cuechipe de autori – amintesc aici doar romanul Rubik-, cel la care mã refer aici este unul fermecãtor atâtprin mize, cât ºi prin rezultate.

Probabil cel mai important lucru aldemonstraþiei subînþelese pe care o fac autorii estecã, aºa cum spuneam dintru început, literatura nueste doar chin, ci ºi joc, educaþie ºi terapie, inovaþieºi conformitate cu un standard; o bogãþie veºnicaptã de a fi reinventatã cu prospeþime ºi entuziasm,cu disciplinã ºi inteligenþã. Dacã toate acestea nusunt echivalentul talentului – nume generic pentruceva inefabil care produce efecte artistice puterniceasupra cititorului, inclusiv în duratã -, atuncirecunosc cã ficþiunea rãmâne numai pe seamageniilor chinuite. Nu este însã aºa. Beletristica, învremurile noastre, se democratizeazã, ajutând lamai buna punere în valoare a umanului din om; poateºi a unei scântei din altã lume, cine ºtie…

Printre blocurile griAmong the Grey ApartmentBuildingsVictor Cubleºan

ADRIAN CHIVU

Polirom, 2012

STRADA

Romanul lui AdrianChivu este o demonstraþie.O demonstraþie de forþãstilisticã, de idee caresusþine pînã la capãtconstrucþia unui proiect,lãsînd puþin loc de manevrãinspiraþiei ºi impulsului. Unprodus cerebral, dar care îºidoreºte înainte de toate olegãturã afectivã puternicãcu cititorul sãu.

Strada vine sãîntãreascã ideea unei noi

tendinþe – noi în sensul ultimilor ani – în rîndulromancierilor noºtri aflaþi în jur de 40 de ani.Recuperarea copilãriei, reîntoarcerea în spaþiul anilor80, ani cruzi, taraþi de apãsãtorul regim comunist-ceauºist. O recuparare aproape autistã, marcatã desubiectivism, în care cheia de boltã a plonjãrii în trecute experienþa maturizãrii, a redescoperirii spaþiuluiizolat al universului proiectat de copil în jurul sãu ºicare, inevitabil, filtreazã într-o manierã foartepersonalã realitatea istoricã. Genul acesta denaraþiuni, de semi-recuperãri ale istoriei noastrerecente au avut mize mai mari sau mai mici, dupãcum au izbutit mai mult sau mai puþin sã convingã ºiestetic. Dar, de la Atunci i-am ars douã palme semnatãde Lucian Dan Teodorovici prin 2004 ºi pînã la mairecentele Bãiuþeii al fraþilor Florian sau Cum mi-ampetrecut vacanþa de varã de T.O. Bobe ºi, în bunãmãsurã, Noapte bunã, copii! de Radu Pavel Gheoformula pare sã fi cucerit tot mai mulþi autori ºi în curînd

32

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

à este posibil sã vedem o veritabilã modã în care niciun membru al generaþiei sã nu se simtã cu adevãratpãrtaº la prezentul literar în lipsa unei astfel deîncercãri. În bunã mãsurã simpatizez genul acestade demers care apeleazã, în mod direct ºi complice,la experienþa comunã a autorului ºi a cititorului, laimersiunea nostalgicã pe care o propune în universulblocurilor, uniformelor ºcolare, Gumelei, cozilor la nu-se-ºtie-ce, cartelelor, zilelor lungi neumplute detelevizor ci de “gaºca de la bloc”. Pe de altã parte,dacã primele astfel de scrieri erau primite cuentuziasmul iertãtor al redescoperirii copilãriei, odatãcu afluxul sporit lectura a început sã devinã tot maipuþin legatã de emoþie ºi tot mai dependentã de estetic.

Adrian Chivu propune o formulã deloc nouã (fãrãsã încerc un efort de memorie prea mare îl amintescpe Mark Twain cu Aventurile lui Huckleberry Finn),dar rar folositã, cea a discursului la persoana întîisingular în care naratorul e chiar eroul-copil al poveºtii.Tehnic vorbind, aceastã alegere implicã fraze delungimea unui capitol, cu multe “ºi”-uri, cu multedigresiuni ºi o punctuaþie minimalã. Este un stil de ooralitate violent afiºatã, o curgere diluvialã de informaþiiîn care firul roºu e adeseori abandonat în favoareaunor micro-burþi narative. Mimarea modului de relatareal unui copil de circa 11 ani înseamnã implicitrenunþarea la o modulare a naraþiunii care sãsublinieze punctele de interes ale naraþiunii în favoareaistorisirii plate, articulatã strict pe criteriul cronologic.Cititorul alege singur porþiunile pe care le urmãreºteºi decide singur modul în care participã la istorisire.Din punct de vedere tehnic, Adrian Chivu meritã notazece. Întregul roman reflectã fidel stilul unui copil (uºoragramat ºi nu foarte ager, abia trecut de zece ani) ºicamufleazã la perfecþie “fãcãtura” stilisticã. Este oexperienþã interesantã, plãcutã ºi în cheie ironic-umoristicã. Cel puþin pentru primele 30-40 de pagini.Din pãcate, dincolo de acest teritoriu plãcerea lecturiiîncepe sã scîrþîie, ºi efortul de concentrare pe care îlsolicitã aceastã alegere stilisticã tinde sã ºteargã încititor primele impresii favorabile. Urmãrind frazeleaccepþi lucrãtura lor excelentã, dar te disociezi tot maimult de lumea romanului. Reîntoarcerea în copilãrieo facem de pe piedestalul adultului, iar imersiunea înfraza tîmpã, copilãreascã nu reuºeºte sã sudezesentimentul de solidaritate. Poate cã o alternanþã devoci narative ar fi fost o soluþie mai bunã, poate orealizare mai puþin exactã stilistic ar fi ajutat. Pe scurt,cartea devine, la lecturã, tot mai îndepãrtatã, maiobositoare ºi mai necomunicativã.

Plasatã ca acþiune în Bucureºti, cîndva în a douajumãtate a anilor 80 (Steaua este deja campioanãeuropeanã), într-un cartier, printre blocuri, naraþiuneaurmãreºte povestea lui Rusu Traian (viitor Tufiº), uncopil care îºi împarte interesul între speculaþiile înmarginea unei “misterioase” dispariþii a unchiului sãu,jocurile cu prietenii din cartier ºi primele emoþii erotice.O poveste, dincolo de uºoara turnurã dramaticã dinfinal, platã ºi generalã într-un univers pe care îlredescoperi uºor. Nu ºtiu care poate fi reacþia unuicititor care nu a trãit anii aceia, a unui tînãr nãscutdupã 89. Strada este un roman al complicitãþii ºi al

voluntarei imersiuni în trecut. Cozile preemptive lamagazin (pentru cã urmeazã sã bage ceva), penelede curent, obsesia mîncãrii sunt detalii pe care AdrianChivu nu le explicã, ci le evocã. Fãrã rãutate, poatecu ironie, fãrã altã atitudine exceptînd-o pe cea demartor.

Romanul lui Adrian Chivu nu va producepesemne multe valuri, mai ales din pricina formuleiuºor greoaie, dar, pentru cei care îl vor duce pînã lacapãt va oferi imaginea unui prozator solid, extremde disciplinat ºi capabil, care, odatã descãtuºat de“obligaþia” recuperãrii spaþiului copilãriei, va putea gãsio respiraºie mai amplã în alte pagini.

În ciuda pronosti-curilor din ce în ce maipesimiste din ultimii anicu privire la poezie, existãdestule semne cã, departede a dispãrea ca fenomen,ea începe sã-ºi întãreascãrândurile cu multe voci noi.Un numãr trecut din„Steaua” încerca sã ofereo micã avanpremierã aceea ce poate însemnageneraþia de dupãdouãmiism, propunând

peste 20 de nume tinere. Deºi, ceea ce meritãmenþionat din start e cã nou-veniþii nu se mai revendicãdeloc de la ideea de generaþie. S-ar prea putea cadouãmiiºtii, în ciuda apetitului lor protestatar ºi a nevoiide a deconstrui livrescul ºi literarul în favoareaautenticitãþii, sã fie ultima promoþie de la noi care maicrede încã în literatura cu majusculã. Se putea citi,îndãrãtul manifestelor fracturiste (ºi nu numai), cutoatã vehemenþa lor politico-socialã, o urmã destulde serioasã de încredere în capacitatea literaturii dea mai schimba lumea. Dezabuzarea, alienarea strigatãpe toate vocile, nu reuºeau sã acopere ultima dozãde optimism legatã de puterea compensativã a Cãrþiiîn faþa existenþei.

În schimb, cei mai tineri poeþi, lansaþi majoritateape noile medii ale Internetului, nu mai vãd niciun sensîn închegarea unei generaþii literare. Ei sunt în generalniºte free-lance-ri, preocupaþi mai degrabã de a-ºigestiona imaginea individualã decât de a contura unportret de grup menit sã batã la porþile istoriei literaturii.Astfel încât pentru ei debutul în volum începe sã numai aibã aceeaºi greutate ca pentru scriitorii tradiþionali.Pe Alexandru Vãsieº, pe ªtefan Baghiu, pe Ana-MariaLupaºcu sau Andreea Teliban, deºi foarte tineri, îiprecedã deja o reputaþie câºtigatã în totalitate prinactivitatea poeticã de pe bloguri, de pe cluburile literareonline sau de pe reþelele de socializare. E, probabil,

Un debut prematurAn Early Debut

RADU NIÞESCU

Casa de PariuriLiterare, 2012

GRINGO

Alex Goldiº

33

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ãacest fapt cât se poate de concret cea mai serioasãloviturã la adresa centralitãþii literaturii, dincolo de toateteoriile deconstructiviste vehiculate în ultimele decenii.

E drept, însã, cã nici debutul în volum nu-i deneglijat, deºi, repet, el nu mai reprezintã o decizie lafel de gravã ca acum câþiva ani. Tocmai de aceea,poeþii încep sã debuteze la vârste tot mai fragede – ºipoate cã o umbrã de discernãmânt n-ar fi de prisos.Înainte de debutul cu Gringo, tânãrul de doar 20 deani, Radu Niþescu, avea ºi el un mic palmares într-ale poeziei, dacã e sã contabilizãm Marele Premiu alFestivalului Naþional de Poezie „Nicolae Labiº” (2011)ºi Premiul pentru volum în manuscris la FestivalulNaþional „Tudor Arghezi” (2012).

Deºi nu se poate vorbi de un imaginar închegat,o sensibilitate aparte e de detectat în placheta deversuri publicatã la Casa de Pariuri Literare (o editurãcu mânã extrem de bunã în ultimii ani la scriitorii tineri).În primul rând, nu-i greu de observat cã poezia luiNiþescu n-are mai nimic în comun cu aerul blazat ºiîntunecat al celor mai mulþi douãmiiºti. Dimpotrivã:fiecare vers al tânãrului poet pare o explozie deenergie. O senzaþie de prospeþime venitã dintr-odisponibilitate afectivã ieºitã din comun e, probabil,tendinþa cea mai originalã a poeziei lui Niþescu.Departe de a fi închistat în propria ideologie sau înpropriul trup, ca douãmiiºtii, autorul Gringo-ului poatetrãi în acelaºi timp vieþi paralele: „viaþa/ libertatea/ ºicãutarea fericirii// am dreptul la cãutarea fericirii/ depe podul brooklyn unde au murit douãzeci cãutândfericirea pânã pe/ salteaua mucegãitã a unui adãpostsocial din lower east side odatã/ periferia sãracilor//cu nouã ani în urmã stãteam cu chirie în bronx fiulmeu era fan yankees/ i-am cumpãrat o ºapcã ºi nu l-am dus la niciun meci/ n-am plãtit trei luni ºi ne-au datafarã”. S-a terminat, dacã e sã citim drept manifestprimul poem din Gringo, cu solipsismul negru alneoexpresioniºtilor: poetul poate adopta cu lejeritateidentitãþi ce sfideazã deopotrivã geografia ºi biologia.

Cu toate acestea, n-aº spune cã Radu Niþescurenunþã total la postulatul biografismului. Cãci nu evorba la el nicio clipã de fantezie purã sau de zboruriabstracte, ci mai degrabã de o dislocare a ordiniirealului prin puterea extraordinarã a emoþiei. Dinunghiul ridicatei temperaturi adolescentine, unprecursor îndepãrtat al lui Radu Niþescu e, oricât deciudatã ar pãrea asociaþia, Nichita Stãnescu. Într-unlimbaj sexualizat aºa cum poetul ºaizecist n-ar fiîndrãznit sã adopte niciodatã, Radu Niþescu e capabildeja sã provoace puternice cutremure de imaginar:„în douã mii doiºpe o sã ne iubim grozav/ pânã cândîntre coapsele tale se va deschide o falie/ ºi penisulmeu va fi înghiþit de puhoiul de lavã// o sã-mi cuprindãapoi adidaºii/ genunchiul stâng/ ºoldurile umerii pãrul/australia// sydney va fi o scoicã pe valuri// oameni înnegru cu cravatã/ se vor strânge sã afle epicentrul/ întimp ce europa ºi asia/ se vor afunda în tine”.

Pãcat doar cã volumul nu se ridicã în totalitate laintensitatea versurilor de mai sus. Deºi e oarecumnormal ca Radu Niþescu sã mai bâjbâie încã printrediferite registre stilistice, mai supãrãtor e cã destulepoeme nu reuºesc sã transpunã îndeajuns experienþe

infantile. Pânã într-acolo, încât rama naivã aplicatãde multe ori programatic devine greu disociabilã denaivitãþi propriu-zise: „primul pachet/ a fost unmarlboro/ de zece/ vagabonzii îi spuneau/ vrãbiuþã//pe-al doilea l-a gãsit tata/ acum stã în bibliotecã/ pe ele scrisã ziua în care m-am lãsat// nu ºtiu cum sã-þizic/ nu mai avem bani de þigãri niciunul/ ºi te sprijinipe mine de parcã/ m-ai învãþa iar cântecul/ cu elefantulºi pânza de pãianjen// mustaþa ta galbenã/ d-aia mãapucasem voiam ºi eu/ aºa mustaþã/ când o sã fiumare”.

Dacã Radu Niþescu ar mai fi aºteptat un an-doi,e posibil ca asemenea pasaje sã fi rãmas în afaracopertelor, iar debutul cu Gringo sã convingã întotalitate.

POMUL LIRÃ

34

Dezvirginare

Petalele vaginului se desfacprecum ºireturilede la încãlþãrilelui Cristofor Columb.

Existã altceva mai frumosdecât prora unei naveatingând o lume nouã?

Prima zãpadã

Vai, fatã drãguþã, ai cãzut singurãîn cursa propriului tãu trup. Douãzecide kilograme în plus atârnã precum o tapiþeriezgronþuroasã peste zestrea ta desãvârºitã.

În urmã cu trei luni arãtai precum ocãprioarã fãcând ochii mari la prima zãpadã.

Acum Afrodita te priveºte de susºi te vorbeºte pe la spate.

Surprizã

Ridic capacul closetuluide parcã ar fi cuibul unei pãsãriºi vãd urme de pisicãpeste tot pe marginea vasului.

Poem de dragoste

E atât de binesã te trezeºti dimineaþasingurºi sã nu trebuiascã sã spui cuivacã îl iubeºtiatunci când nu îl maiiubeºti.

Marea de bostani

Noaptea trecutã am vãzut mii de bostaniplutind pe suprafaþa valurilor,izbindu-se de stânci ºirostogolindu-se pe plajã;trebuie cã-i Halloween-ul marin.

Mama Adrenalinã

Mamã Adrenalinã,cu a ta rochie de cometebalerini din aripi de pãsãriºi umbrã de peºte zburdalnic,îi mulumesc cã mi-ai pãtruns,

îneles ºi iubit viaþa.Fãrã tine, sunt mort.

La fel de frumos ca pãrul tãu

pentru Marcia

Vreau ca pãrul tãusã mã acopere cu hãrþileunor locuri noi,

astfel caoriunde aº mergesã fie la fel de frumosca pãrul tãu.

Traducere: Andrei Mocuþa

Richard Brautigan

ALT

AR

7

35

AUREL RÃU

Bãtrânul Popanu, cum îi pot spune generaþii maitinere unui bãrbat încã-n floarea vârstei, pe numeVasile Pop, ieºit din primul rãzboi mondial în grad deplutonier-major, trebuie sã se fi nãscut prin prima partea ultimului deceniu din veacul XIX, ºi sã se fi însuratprin sfârºitul primului deceniu din veacul XX, dacãprin deceniul al doilea nevastã-sa, o Ravicã, va aducepe lume pe cei mai mulþi din copiii pe care li-i va daDumnezeu, ºapte de toþi, trei bãieþi ºi patru fete, pentruo intrare arãtoasã, cu dreptul, sau reprezentativã, înnoua realitate a României Mari. ªi e de presupus cãputea ºi sã fi fost un timp cãtanã împãrãteascã trãinddin soldã, activ, pânã la reîntoarcerea în civilie de-a-binelea, când va trebui sã-ºi regleze felul de viaþã dinnou dupã orarul câmpurilor ºi anotimpurilor, ºi cândîn rânduielile ce se reaºezau îi revenea ºi lui, ca unuiom ridicat prin merit ºi forþe proprii, dar ºi sub un idealnaþional, un rol mai la vedere în cele obºteºti, din sat.Având sã fie ales de vreo douã ori, prin vreo ºapteani, iatã un numãr promiþând sã-i poarte noroc, primar.Calitate în care, cum îºi va aminti una din fetele maimici, printr-un târziu („când eu aveam vreo 17 ani”, ºiel „purta ceva mare ºi strãlucitor pe piept”), vaparticipa, cu alþi „fruntaºi” din împrejurimi, la o festivitateîn Alba Iulia, ceva cu o încoronare, poate la una dinaniversãrile marelui act istoric. Sau demnitate peparcursul cãreia, un indiciu despre o exigenþã sauaspiraþii de o emancipare e ºi fapul cã pe cel puþinjumãtate din dispozitivul lui de urmaºi îi va da la ºcolidin alte pãrþi. Întâiul în aceastã situaþie aflându-se celde al doilea nãscut, îndrumat spre o ªcoalã de Arteºi Meserii. Primului nãscut, soarta hotãrându-i, printr-o nuntã ca din „Nunta Zamfirii”, o aranjare, nu pestemult timp, pe o vatrã bunã, ca ginere, într-un satvecin.

De îndatoririle varii, ca un „ales” din rândul uneicomunitãþi prosperând, în þarã-ntregitã, el se va ocupacu spirit gospodãresc, un comunicativ, fãrã a neglijanici stupul familial, în vieþuirea într-o casã moºtenitãde la pãrinþi, cu flori în fereºti, vãruitã albastru, pe ogrãdinã de vreo cinzeci de ari, între un drum „al þãrii”,pietruit, ºi un „drum de fier” traveresând un ºes bordatde pãduri, ºi pe care spera s-o înlocuiascã cu unamai mare, din vreo patru încãperi, înãlþatã peste unbeci larg, ca la saºi, ºi cu o verandã sprijinitã pe vreotrei coloane sau arcade. La proiect participând ºiabsolventul amintitei ºcoli, din centrul de plasã, fãcândºi o schiþã pe care o pãstra într-o mapã cu alte desene,un multitalent care nu-ºi va urma calificarea pentruvreo îndeletnicire practicã, din vreun sector material,ca punerea pe roate a vre unui atelier de cojocar sautâmplar, ci, ascultând de îndemnul unui profesor ce-iremarcase reale înzestrãri în cadrul unor programeartistice ºcolãreºti ºi vorbise în acest sens cu unfaimos cântãreþ de operã originar tot de pe-aici, vastudia patru ani la o Academie de Muzicã ºi Artã, înCluj, ºi va ajunge ºi el un nume în oastea zeiþei Thalia.

Urmare acestei schimbãri survenite în viaþaabãtutului de la un orizont mai domestic, în curând unîndrãgit de public, mai cu seamã pentru roluri comice,unde era un original, dar ºi de confraþi, pe care îiaducea ºi pe la casa pãrinteascã la câte-un mic ospãþfrust, când teatrul se afla în vreun turneu, între timpînsurat, va fi gãsitã mai uºor o formulã ºi pentrutrimiterea la liceu a douã din surorile mai mici, în oraºulcare-i devenise ca un fief. Dintre care, penultima înordinea anului de naºtere, care nu va termina decâtdouã clase, la un liceu „Principesa Ileana”, destul casã se aleagã cu o pasiune pentru cântat în corulbisericii ºi pentru pelerinaje pe la mânãstiri, nu numaidin Ardeal ci ºi din Moldova, dupã ce se va reîntorcede unde a plecat ºi se va mãrita într-o casã dintr-orãscruce de uliþi, mai de margine, ºi va avea copii, îºiva mai aminti ºi cã l-a vãzut, dintr-un geam al uneicase unde stãtea în gazdã, pe Carol al II-lea fãcându-ºi intrarea în oraº, de peste dealul Feleacului. Dar vamai fi deschis un drum în afara unei rãmâneri larãdãcina hreanului sau cu fruntea la spicul holdelor,dupã niºte expresii, ºi ultimului dintre bãieþi, un brunetsmead cu pãr negru ºi ochi încrezãtori, dar ºi untemperament, care va putea fi îndreptat spre un rostmilitar, ca al tatãlui, ºi odatã, la o horã, când va veniîntr-o permisie, într-o uniformã strunitã pe trup, vaspune despre un alt flãcãu de-nsurat, ce va deschideun alt „rând” în „mersul de mânã”, al jocului„Someºana”, fetei pe care o þinea de dupã umeri, „îlîmpuºc!”. O miºcare pe o tablã de ºah, trãitã, dincolode o dragoste pe care nu ºi-o reprima din priviri, caun eveniment personal, urmatã de alte douã bucurii,douã nunþi ale surorilor rãmase numai în zarea tradiþiei,„la stative”, în vârste mai mari. Una mutându-se într-o casã de buni vecini, la nici cinci sute de metri, mereucu câte-o abatere pe la cuib, de unde parcã nici n-arfi zburat. Întâmplãri în urma cãrora, condiþiile eraucoapte sã se treacã la preparativele pentru construcþianoii case, ºi respctiv dãrâmarea celei bãtrâneºti,conform cu vechiul proiect, lucru petrecut în plinãvarã.

Cum pentru un provizorat, ºi cum cei trebuindsã împartã un trai sub acelaºi acoperiº au rãmaspuþini, s-a ales formula restrângerii la un spaþiu delocuit minim, care sã rezulte din tranformarea grajduluiºi ºurii, legate între ele, în douã camere simple - obucãtãrioarã ºi o cãmarã. Un adãpost de orice posibilevremuiri, în ochii unui strãin putând trece dreptstrãmoºul casei dezafectate, ca dintr-un veac alMariei Tereza. Dar, zis ºi fãcut! Din clãdirea veche s-a folosit niºte material ºi pentru încropirea unui ºopronºi a unei magazii, lângã un coteþ pentru animale mici,porc ºi orãtãnii, iar lucrurile toate, celelalte, de interior,lãzi cu haine, podiºoare, canapeie, au fost înghesuitecum s-a putut, cu o sãrbãtorire, în noul sãlaº. Câteceva ºi prin vecini. E drept nu cu punerea unui struþpe acoperiº.

36

Numai cã istoria mare, a lumii, va juca ºi în acestperimetru îngust, al unui mic ºi încã incomplet, cum ede presupus, pâlc de actanþi într-o piesã de teatrusimbolic, în alt chip – rãzboiul de-al doilea venind peneaºteptate, cu ciuntirile cunoscute ºi plecãrile înrefugiu din Ardealul dintr-odatã de douã ori „de Nord”.Un tribut trebuind sã dea, cu bejeniri de vreo patruani, ºi ei, ºi anume prin toþi fraþii pe care o vântoasãnu-i gãseºte prinºi cu amândouã mâinile de þarini, degrape, de staule, de pãduri. Rãspunzãtorul cu voiabunã, un râs sãnãtos ºi contaminant pe scenele dinturnee, în repertoriile cu autori strãini sau cu elementautohon, ºi soþia sa; dar ºi sora lui cea mai micã, de-acum cu liceul terminat, abia cãsãtoritã c-un ingineragronom, deci o altã pereche. Iar apoi ºi candidatul lao carierã de militar, cel mai mic dintre bãieþi, cum l-ambotezat, dimpreunã cu toatã armata þãrii, nemulþumitãcã nu i s-a permis sã tragã nici mãcar un glonþ, într-o apãrare de pãmânt pãrintesc, strãmoºesc, „cedat”.

O urgisire din care – dupã un interval de privaþiuni,neinteresând acum, inclusiv în locul lãsat în urmã,purtat în doruri, de cãutat în poezii ale vremii, lesnede bãnuit, presupunând ºi amânarea construirii noiicase – rãzleþiþii se vor întoarce odatã cu din ultimetuºiri ale tunurilor pe frontiera de Apus, unde româniiau luptat, cu atâtea jertfe, alãturi de ruºi, har Domnuluiteferi. De parcã evenimentele sociale, ca un fierînroºit în foc i-ar fi însemnat ºi pe ei. Aºa stândlucrurile cu primul în ordinea vârstei, protagonistul înroluri de comedie, ºi un afectiv, acum divorþat, la careoricine gãseºte o uºã deschisã - cum i se întâmplãîntr-o zi unui elev de liceu în cursul superior, ce trebuindsã-i predea o scrisoare de la un cunoscut, ºitelefonându-i în prealabil, îl gãseºte într-o odaie parcãsuspendatã, pentru cã de etaj 5, o raritate în epocã,unde ajunge îndrumat prin gesturi de dirijor, dintr-unbalcon cu vedere deasupra unei largi pieþe, chiar decãtre destinatar. Ceva similar întâmplându-i-se ºisurorii cu liceul absolvit, funcþionarã undeva, care îºiva schimba ºi ea partenerul de viaþã. Cãsãtorindu-sea doua oarã, prin sfârºitul deceniului cinci, cu unavocat, un timp jurisconsult la un Ocol silvic, instituþieimportantã într-o reºedinþã de judeþ devenit acum„raion”, dintr-un areal de pãduri, unde vor locuiîmpreunã, dupã un timp. O rãzgândire, adeverindu-ºitemeiul, care va fi alduitã cu naºterea unui copil drag.În schimb aerul în care-l vor învãlui, la sosirea lui directde pe frontul de vest, de „eliberare”, acasã, pe cel de-al patrulea frate în ordinea datei de naºtere, spirite aleclipei, va fi pentru mai mulþi ani unul triumfal. Cu numede împãrat roman, din nou numai într-o permisie, într-o uniformã elegantã, cu o decoraþie din rãzboi ºi ocaschetã rotundã, de sublocotenent zvelt, insemnela cinste, el va fi o clipã ºi în centrul unei festivitãþi,potrivite cam pe picior, de cãtre douã mame, cum edatina, a unei logodne, în sat, fãrã alte urmãri, dar caredã, printr-un ospãþ din tandreþi, o notã de disticþie ºirezonaþã unei duminici, ºi va rãmâne un prilej deamintiri, despre o culoare de timp, în douã familii. Deunde el se va grãbi sã se întoarcã la datorie: luarea înprimire a unei numiri, proaspete, ca ofiþer de graniþãîn Oradea Mare. O „situaþie” cu promisiuni, despre

care se va vorbi prin vecini, când, printr-un începutde toamnã lungã, ori sfârºitul unei veri de secetã, leva face o surprizã pãrinþilor, din partea parcã ºi a unor„cuscri” nu strâmtoraþi, cãci se va însura în Bihor, înurma unei alte logodne, mai cu temei, prin trimitereade acolo a douã perechi de juncani mari, simental, înpete albe ºi cafenii.

Ceea ce va face, prin contrast, sã primeascã oanumitã rezonanþã, printre sãteni, un zvon pe care-lrãspândeºte un spriduº cârcotaº, despre niºteîntrebãri care i-ar fi fost puse fostului edil, din parteaunor „autoritãþi”, parcã venite ºi ele cu tancurilerãzboiului, care nu se mai termina, în legãturã cu odispariþie de la domiciliu, din oraºul apropiat, a ginereluisãu jurist, în urma unui proces în care acesta ar fipledat, în apãrarea unui ofiþer, într-un caz de dezertaredin armatã, o fostã cunoºtinþã, cãci consãteni, la untribunal militar din Bucureºti. Zvon întãrit ºi prin viziteletot mai dese acasã, în curând, a fetei celei mai mici,soþia acestuia, care se vor termina cu de-a dreptulmutarea ei la pãrinþi, cu copil cu tot. Un omenos,directorul ºcolii, care îi este rudã apropiatã, vãr, darstã bine cu puternicii zilei, de când s-a înscris undes-a înscris, în Republicã, o va chiar angaja într-unserviciu administativ, o improvizaþie de internat, pentrucopii din familii sãrace, aduºi de prin alte pãrþi, cevaca o secþie de ucenici, cu profil de olãrit, la el.

ªi se va mai adãuga un plus într-o operaþiearitmeticã de scãderi, de pe un abac. Abaterile ºi alefostului actor, mai frecvente, prin satul în care a fãcutochi, nu cu teatrul. Pe care parcã nu l-ar regreta,judecând dupã o fervoare cu care se va lanasa totmai mult în niºte afaceri comerciale cu cherestea, încãtunele de sub munþi dar ºi prin pãrþile Vetrei Dornei,bucovinene. El apare uneori într-o hainã de teren, opufoaicã, parcã mai întinerit, în compania unei fete cufaþã roºcatã, plãcutã, numai în ultima clasã de liceu,care chiar l-ar gãzdui în casa pãrinþilor ei, într-operspectivã, iar alteori, singur, coboarã dintr-uncamion, din trei sãrituri, descãrcând câte ceva ºireluând drumul, în spre brazi ºi jneapãn, zorit. Oavântare, se va auzi cã într-o cooperare cu o firmãdin Bucureºti, ce se va adeveri, în curând, riscantã,confruntatã ºi cu un sechestru pus pe averea unuicumnat mai înstãrit, dar parcã ºi a fratelui însurat înalt sat, pe care îi convinsese sã-i garanteze unîmprumut în bancã. Cum ºi cu alte plictiseli sau ºicane,chiar întrebãri care îi vor fi puse despre întâlniri cuunii ºi alþii, prin parchete. De ce nu ºi cu avocatuldispãrut? Întâi numai insinuant, ºi apoi directe,finalizate ºi cu câteva declaraþii pe care trebui sã ledea unor miliþieni sau inspectori, încruntaþi. Un cerctot mai strâns; sau ce se stângea. Ca, dupã oîntoarcere din alergãri pe la mai multe gatere, cândva afla de o citaþie mai suspectã, pentru o prezentarela tribunal, lãsatã la ceas de noapte, nu prima, de cãtredoi inºi care se recomandau ca de la percepþie, sãnu se mai arate pe la casa ºcolãriþei, cu care uniispuneau cã se cãsãtorise, unde oricum era tratat caun membru al familiei. ªi sã se facã ºi el nevãzut.

Situaþia se va agrava, cum va afla ºi sorareîntoarsã în þãrãnie dupã o clasã ori douã de liceu, ºi

37

care îºi sporise între timp frecventarea unor schituride maici, în plerinaje la hramuri de ziua unor sfinþi,odatã ce avocatul, cumnatul ºi al ei, nu mai e de gãsit.Vor ºti mai mulþi dintre apropiaþi, confuz, cã dispãrutuluii se atribuia, cu omul care dezeratse din armatã, dupãunii un fost legionar nedepistat la timp, dupã alþii unprovenit din garda regalã, proaspãt desfiinþatã, oevenualã legãturã nu numai din amintiri, care trebuiadoar lãmuritã. Acela, înainte de a fi arestat, s-au fialãturat unor alþi rãzvrãtiþi, organizaþi militar, din munþi,ºi ar fi sfârºit prin a fi împuºcat, pe un deal, parcã subpretextul unei fugi de sub escortã, grozãvii de carenu era bine nici sã auzi. În urma unui astfel de final,de considerat al unei acþiuni din multele ce fãceaucunoscutã o instituþie înlocuind-o pe o alta, Siguranþa,dintre cele douã rãzboaie, raidurile de cercetãri cumijloacele specifice – puneri sub supravehghere,urmãriri, percheziþii, „ridicãri”, unele pe o altã Vale, deunde el se trãgea ºi unde îºi avea pãrinþii ºi doi fraþiînsuraþi, unul þãran, altul învãþãtor – neocolind nici casadin grãdina socrilor, o mândreþe de pomi dintre carevedeai trenurile trecând spre munþi ºi venind tot deacolo, sub un lung fluierat.

Aici, de regulã noaptea spre zori, dar orele aufost în curând schimbate, se sosea în trombã, cuopriri bruºte, într-un ºir de vreo trei maºini, din carecoborau mai mulþi soldaþi în uniforme verzi, alteorinumai civili, de câteva dãþi ºi cu câini, ºi scotoceaucele douã odãi, apoi ºopronul ºi simulacrul de grajd,dãdeau în sfârºit un ocol printre meri ºi pruni, pânã îngardul dispre un ºes speriat, indiferent, apoi îºi reluaularma, însã adesea nu înapoi, spre oraºul de undeerau porniþi, ci spre alte þinte de printre mãguri subzboruri de uli ºi gãi, în spre Rãsãrit. Când nu fãceautot atunci cale-ntoarsã. Sau când programul nu eramai extins, cu poposiri ºi pe la alte cuiburi de pecrengile arborelui familial, pentru vreo invitaþie, de vreozi ori douã, la vreun „sfat” nu tandru, cum rezulatele,în „cercetãri”, pãreau cã nu s-ar grãbi. În cauzãaflându-se douã dispariþii.

Cei care iniþiau aceste descinderi, dar le lãsaucele mai adesea în seama unor grade inferioare, caacþiuni de rutinã, în care se conta pe factorul suprizã– un mizilic faþã de organizãrile de adevãrateescadroane pentru luãri la trântã în arme cu rãzvrãtiþinu siguratici, mai nou, de prin sihãstrii, în evenualitateaunei cãderi cu succes pe una din trecerile pe acasã,din vreun motiv, pentru eventuale provizii, a unuiadin cei doi absenþi – aveau în vedere ºi expunereamicii case ca o machetã cu o scenã de teatru depãpuºi. Observabilã din toate pãrþile, cu acoperiºul îndouã ape ºi un horn lung, în nopþile de iarnã scoþândun fum subþire, ca un ochean în spre stele. Fiindcãnici o iscoadã, dintre procedee nelipsind folosirea ºide aºa ceva, n-ar fi observat miºcãri de jur-împrejur,iar cei doi pãrinþi, atât femeia, mereu cu o nãframãneagrã peste obraji, cât ºi omul ei, care o vremeîntreba el, prefãcut, dacã musafirii n-au nici o veste,dar ºi soþia tânãrã, singurã, cu o bascã ºi o faþãinexpresivã, strãbãtând zilnic drumul pânã la ºcoalã,cu opriri îngândurate pe podul de deasupra râului caretãia în douã satul, o þineau într-un invariabil „nu ºtiu!”,

reieºea cã strategia „de sus” avea la bazã mai mult oconcluzie cã absenþii misterioºi doar se ascundeau,pentru a se pune la adãpost de nedorite vexaþiuni.Respectiv, nu s-ar proba cã ei ar fi implicaþi în altfelde manifestãri, ca sã se lase cu cine ºtie ceconsecinþe mari. Totuºi simpla stare de lucruri, cãtimpul trecea, fãrã vreun progres, lucra împotriva lor,încât sã nu se lase prea mult aºteptatã o altã tacticã.Un grad mai înalt, cu pregãtire de psiholog, reuºindsã se afle într-o dimineaþã, cu o pungã de bomboaneºi vorbe dulci, dându-se drept o cunoºtinþã de familie,în preajma copilului în odaia înþesatã de obiectemigrate, inclusiv un salonaº ce fusese adus dinlocuinþa cu chirie, abandonatã, din oraº, la o tacla. Întimp ce mama tânãrã lipseºte ca de obicei, iar buniciisunt admiºi ºi ei sã asiste, asociaþi special, obligaþi laniºte surâsuri. ªi când, la o chestionare de lup cuvoce de caprã, dacã pe aici, prin preajma unei mãsuþecu un ursuleþ, îºi face apariþia vreodatã ºi altcineva,seara, de pe afarã, vre un alt chip, rãspunsul iedului ecã da: vine ºi-un... “Motãnel”. O poreclã dedezmierdare, sub care nu va fi fost greu derecunoscut nu un patrupred, ci purtãtorul cândva detogã, din clipe, ale aceluia, de copilãriri. „Motãnel, maivine pe la noi”, cu sensul: mai vine ºi el. O altãversiune, care de aesemenea s-a pãstrat, cum cãîntrebarea strãinului ar fi fost alta, cea clasicã: „Pecine iubeºti tu mai mult?”, iar rãspunsul copilului afost cã pe cineva cu acel nume, nu schimbãsubsatanþial termenii problemei. ªi una ºi altamarcheazã doar un moment de hotar, din care brusco foaie va fi întoarsã, în acþiunile de urmat. Sau piesa,pantomima, cu o figuraþie mai micã sau mai mare, sãspui pânã la a ºaptea spiþã din componeþa familiei, seaflã numai în faþa unui nou act.

Nici vorbã, cãsaºii, prin urmare, „ºtiu” toþi, ascundceva, ºi dacã nu în faþa unei instanþe de judecatã,printr-o deducþie de logicã sunt „complici”, aceastãcel puþin ipotezã - oricât bãtrânii au îndrugat ceva, ºiau fost lãsaþi sã creadã cã sunt crezuþi, despre uncotoi de la o casã vecinã, musafir foarte agreat pentruniºte tumbe, uneori rãsplãtit cu o farfurioarã cu lapte -trebuind de acum înainte sã fie premiza oricãruicrâmpei de dialog. În care, pe lângã mijloace de forþã,poate încãpea uneori ºi puþinã imaginaþie, dupã caz.E ceea ce se va întâmpla într-o dimineaþã când dinnou numai aceºtia sunt acasã, ºi când li se spunefranc la amândoi cã s-a acceptat sã nu fie purtaþi prinalte pãrþi, dar cã se chiar aflã într-o anchetã la faþalocului, li se face aceastã favoare, iar ei au de dat învileag, fãrã sã fie atinºi nici cu un fir de pãr, ceea cecu siguranþã ºtiu. Drept care, dupã o explicaþie simulatcordialã, despre avantajele unei reintrãri în legalitatefãrã sancþiuni semnificative, fãrã urmãri penale grele,e încercatã o formã de convingere ca un alt duct. Oscenã, în care femeia cu o broboadã peste obraji vafi admisã, obligatã, sã asiste pe tot parcursul, în uºabucãtãriei, lângã niºte trepte. Iar bãrbatul este invitat,obligat, spre a se putea gândi mai adânc ºi mai deplin,hai, la luarea unei decizii: sã stea cât poate rezista, înmijlocul ogrãzii, într-un picior, ca într-o filmare opritã aunui pas de marº, la o defilare, dintr-un poligon! Fãrã

38

dreptul, posibilitatea, de a se sprijini în vreun fel. Probãde virtute, ºi umilire, în care fostul un iniþiat în instrucþiiar fi repurtat un palmares de ordinul a vreo douãceasuri de oscilãri ºi de chin, destul de contrariat.

Pentru formele mai puþin sofisticate, în privinþãcãrora e preferatã mai multã discreþie, cu „aducere”,fiind în atenþie numai cine nu se poate prevala denecunoºtinþã de cauzã: mezina familiei. Cu tot dichisulprocedurilor directe, despre care nu sunt detalieri, dinintimitatea unui Inspectorat. Numai cã nici prin tehnica„ruptã din rai” nu se putea smulge nimic despre loculde unde s-ar fi venit, ºi dacã, de acolo, de unde soþulei s-ar afla, s-a mai venit, în ciuda oricãror iscusinþiale unei femei în uniformã, o patratã urâtã, cu pãlmide fier. Un blocaj, în care nu e de rãmas la nesfârºit,fiindcã la un moment dat, de pe urma loviturilor primite,dupã altele „la tãlpi”, nu din cele mai formalizate, alteleîn zona tâmplelor, va fi greu sã te înþelegi îninterogatorii, cum încep sã aparã ºi certe problemede auz. Organul de „cercetare” trebuind sã semulþumeascã pânã una alta cu atât: cã a fost depãºitãsprijinirea numai pe o depoziþie în formã de figurã destil, smulsã unui copil de vreo trei ani, ca din oracolelegreceºti. Sub semnãturã, cu un rãspuns, dupã unii,sau dupã o vreme, afirmativ: cã dispãrutul – fãrã ase ºti de unde – s-ar ivit de vreo douã ori, în odaia încare femeia lui dormea, ceea ce pânã acum era doaro deducþie. Încât sã-ºi vãdeascã raþiunea, concertantdesigur, cãutarea ºi altor cãi.

Unei menþiuni îmbiindu-se – odatã cu o alta,despre îndesirea reþelei de supraveghere ºi pecealaltã Vale, a Someºului Mare, ca, o datã, o punerefaþã-n faþã a soþiei tãcute, de aici, cu un cumnat deacolo, cu care altfel ea n-ar fi avut cum sã se maivadã, dar ºi acela declarând cã nu le poate fi de niciun folos – ºi o punere faþã-n faþã, într-o noapte, deiarnã, a tuturor rudelor apropiate, de dincoace: cumnaþi,surori, cumnatã, frate; în speranþa depistãrii unei câtde mici urme dinspre o, parcã, intrare în pãmânt.Prin purcederea, dupã o cotrobãire de rigoare, dinsprecasa surorii din rãcrucea de uliþi, unde supãrararea evie ºi din cauza sechestrului încã neexpirat sauneretras, pentru un umblat apoi la „colindat” dimpreunãcu bãrbatul femeii, luat pe sus, anexat, în acest scop,pe la casele celorlaþi, întâi în satul vecin, apoi la fatamai mare mãritatã nu departe de casa problemã,pentru a fi treziþi din somn fiecare, ca atunci când aifoc. În acelaºi ritual desigur, cu purecat la sânge, ºifãrã nici un element nou, în afarã de o speriere aprogeniturilor fiecãrora, parcã programatã. Un deranjsimplã floare la ureche, în comparaþie cu soarta decare vor avea parte rudele ofiþerului executat, desprecare mai vin veºti. Cu arestãri finalizate princondamnãri de condamnãri, nu doar pentru delictulde tãinuire. Ci cu acuze fãrã probe altele decât simpleatribuiri de procese de intenþie.

Dar nu strãinã de toate câte i se dau de cap, caîntr-un fãcut, capului familiei, sub bãnuieli, sau ca dinpredicile preotului, cu „încercarea” înþeleptului Iov,putând sã i se parã, unui prãpãstios, o veste ºi mairea, care irumpe în spre primãvarã, privindu-l nici maimult nici mai puþin decât pe ofiþerul cu slujba pe graniþã,

mezinul care îi era, pânã aici sub nici o umbrã, nunumai ca o mândrie: cã ar fi avut de a face cu untribunal militar. Care l-ar fi condamnat la mulþi anide temniþã grea, confiscarea averii ºi „degradarecivicã”.

Ceva, din pãcate, nu scornit; ce se va adeveri,dezastruos. ªi îl va face pe fostul, în mai mute privinþe,om de vazã în toate, încãrunþit prea devreme, darîncã drept în þinutã, în felul cum îºi poartã statura prinduminici, sã batã drumuri, dintre care pe unele le ºtiadin ani militari, spre destinaþii, sau la porþi, ca OcneleMari, Jilava ºi Aiud. Schimbând trenuri de trenuri. LaOcnele Mari, dupã ce în fine va fi încredinþat cã al luis-ar gãsi înzebrat acolo, fãrã a-l putea vedea însã.Un rezultat, totuºi, dupã ce cu niºte luni în urmã l-auplâns toþi ca pe un mort, cel mai mult mama îndureratã,care la primirea, fãrã vreo explicaþie, a douã obecte„personale”, de la primãrie, verigheta ºi ceasul demânã, i-ar fi fãcut la preot o rugãciune ca pentru mort,de prohod. Nu se va îndoi nici o clipã cã inculpareafusese doar înscenatã, urmatã, la nu mult timp, depronunþarea, instrumentatã de asemeni, a divorþului,pe care l-ar fi intentat jumãtatea lui, în absenþã, încâtsã nu mai vinã vorba de neamuri pe Criºuri în veciivecilor. ªi cã oricum nici o distanþã nu despãrþea gratiiledin Vâlcea, de lângã un lac sãrat, de cele carepândeau, tânjeau, ameninþau, nevãzute, de-acasã.

Din ceea ce se va afla când se va putea, într-unviitor, datele procesului putând fi rezumate astfel:acolo pe graniþa de vest, luptãtorul de ieri care otrecuse cândva cu arma în mâini, ca justiþiar ºi el alunui timp, ar fi surprins Justiþia dintr-un absolut, printr-o contradicþie în termeni, cu farmecul ei. Cãci, dinrechizitoriu: „educat în spirit naþionalist-ºovin”, sub-ofiþerul „ar fi încercat sã-i determine pe alþi doi numiþi,unul cu numele de familie Uri, iar altul Olah”, „ambiicetãþeni români” de altã „etnie”, sã se „ralieze la acþiunice ar fi vizat rãsturnarea prin forþã” a ordinei din þarã.Acestora, bineînþeles, propunându-le „sã recrutezeelemente reacþionare ostile regimului”, în care scopi-ar fi asigurat – „ar fi promis”, ca într-un viers dinbalade fantastice – cã le „va face rost de un pistol”!O construcþie apropiindu-se ºi de un alt miez: pentruo îmbãrbãtare a celor doi bihoreni, într-un sens ºi dinbalada Mioriþei, „le-ar fi adus la cunoºtinþã faptul cã«fratele ºi cumnatul sãu, fiind nemulþumiþi de regim,au trecut la teroriºti în Munþii Nãsãudului»”, repectivai Rodnei; cum el, în perioada concediului, „ar fi luatlegãtura cu cumnatul lui”, „care i-ar fi propus sã seralieze teroriºtilor, care primesc ajutoare ºi instrucþiunidin strãinãtate pe calea aerului”.

O situaþie sau etapã, din care sunt de reþinut,dând un film înapoi, cel puþin douã desluºiri. Cea dintâi,cã, la adresa avocatului cãutat ºi necapturat, un verdictundeva într-un for mai înalt era ºi rostit. Sau chiarfusese. De presupus, cu o condamnare ºi mai mare.Ca ºi cum el s-ar fi aflat, în momentul respectiv, dupão judecatã. ªi ca ºi cum nici în ce priveºte locul deunde s-ar ascunde, n-ar mai exista dubii. Iar a doua,cã începutul de hãrþuieli din partea unei poliþii/miliþiieconomice, întrerupte, dejucate de cãtre fostul actorîn modul cum s-a vãzut, fusese, rãmânea, numai o

39

primã parte dintr-o tentativã eºuatã, de puneri subacuzare cu un acelaºi ascuþiº, nu mai glumeþe sau roze.

Din amarul acestor drumuri, investigatorul pecont propriu se va întoarce acasã cumva mai cãlit,ca unul care ºi el se apãrã, în aceastã privinþãnediferenþiindu-se de ceilalþi doi nãpãstuiþi, dintr-otainã, câtã vreme aceºtia nu puteau fi asimilalaþi unuifapt antisocial altul decât proprii privãri faþã de libertãþiale altora, consãteni, câte erau, cu plãþi ca dat cotecãtre stat, sau o înscriere, în zonã de deal, apãmânturilor, într-o „întovãrãºire agricolã”. La vreoimpunsãturã ironicã, ce-i este aruncatã câteodatã, princurte, de cãtre un, întâmplãtor, sã-i spui, tovar㺠degrad, cãci plutonier ºi el, dupã vreo nouã cotrobãireprin odãi, gen „-Tot nimic, nimic?”, putând rãspundemai uºor cu acelaºi surâs resemnat ºi o îndepãrtarede corp a braþelor, ca ºi la o întrebare care îi estepusã: dacã nu crede cã „ridicaþii la cer” sunt numaifugiþi „afarã”, la sârbi. Lucrurile, aºa cum decurg,întãrindu-i un sentiment cã doar pãzeºte ºi el ceva.Adesea prin câte-o zi când îºi lua calul, un ºarg, pecare îl folosea ºi la o cãrucioarã, ºi dãdea o fugã pânãlângã o pãdure, unde avea un loc de fânaþ, sã fie într-o regãsire cu frunza ºi iarba, fiindcã serile îi suntîntotdeauna altfel, numai hotãrâre, ºi concentrãri aleatenþiei, veghe, de „ardãu”, un comportament deprinsdin ani de disciplinã nu doar cazonã.

Pentru cã greºeli nu trebuiau fãcute. Înconsonaþã cu un întreg sistem, parcã pus la punct,de apãrare, de cãtre cel de al doilea „dispãrut”,odinioarã un deprins sã rosteascã replicile mai multdupã ºoaptele unui sufleur, dintr-o cuºcã, iar înmiºcãri, care-i aparþineau, sã nu iasã din indicaþiilestricte ale unui regizor, prieten nelipsit la câte un paharde dupã repetiþii, din amintiri. Cum – ca-ntr-oîntorsãturã de situaþii din poezia lui Tudor Arghezi „Puide gãi”, cu versurile unde, dupã jeluirea unor hoþi,„oameni de plumb”, care „se întorc mofluzi” la un han,unei babe cloanþe, gazdã a lor, „cã omul pe care-lbeliserã n-avea la el un ban”, aceasta îi spune unuia,arãtându-i patul în care doarme o fatã strãinã, speriatã:„Mai tacã-þi gura ºi uitã-te-ncoa: / E fata lui ºi banii îsla ea” – trebuie în sfârºit spus cã locul cãutat detrimiºii din oraº, de atâta timp, nu se aflã nici însingurãtãþi necãlcate de pas de om, nici printrerãzvrãtiþi, organizaþi militar, de prin munþi, aºteptându-i pe americani ºi vânaþi tot mai cu spor, ci undeaparenþele l-ar presupune cel mai la vedere: chiar subcasa micã de lângã drum.

Pur ºi simplu s-a recurs la o adevãratã provocarea sorþii, cea mai abruptã. Sã se stea acolo, aici, subcasã, peste zi, ani. De unde sã se iasã, pentru oredresare, o desmorþire, dar ºi vreo masã caldã, gãtitãpe furiº, un spãlat, un medicament, printr-o uºãorizontalã, atât de perfect încastratã încât capaculsã nu parã o trapã, acþionat de dedesubt, mereu dupãmiezul nopþii, sau „când duºmanii dorm ca morþii”.Aflatã fie în camera mai mare, poate sub un covor, fieîn cãmara îngustã, care dãdea în pod. Cel puþin aºaurmând sã supravieþuiascã douã poate nu numai dãricu pãrerea, când actorii principali, scãpaþi – din nou –teferi, sau la capãtul oricãror puteri, nu vor mai putea

sã ridice un altfel de vãl, milostiv.Ceea ce nu s-a putut bãnui niciodatã, cei doi

gândiserã grupat, dupã ce au ales aceastã soluþie cadin zisa ºi a unui alt poet: „îngropaþi-mã într-o rozã avânturilor”, cel puþin patru condiþii care vor trebuirespectate cu sfinþenie, pentru o reuºitã, încã înainteaºirului de coborâri succesive ºi reveniri, etern, dininfern. Una, ca despre un ascunziº sã nu afle niciunadintre rude, fraþi sau cumnaþi, sub nici un motiv; a doua,cã locul trebuie sã rãmânã unul ºi acelaºi, neschimbat,în lupta cu bezna, un duºman al lor nu mai mic decâtcel din lumina zilei, cât va fi nevoie; a treia, ca dinperimetrul pereþilor sã nu se facã nici un pas în exterior,sub nici un motiv, ca sã nu poatã fi depistatã nici ourmã, la raziile cu câini; iar a patra, ca în ivirile lasuprafaþã, ei sã nu fie împreunã, cu asigurarea cauºa, trapa, sã poatã fi închisã, la cel mai mic motiv deîngrijijorare, dintr-o miºcare, din partea de jos, câtmai prompt, fãrã nici un risc. Acestei prevederidatorându-i-se, sã deduci, ºi faptul cã în acþiunile defilaj ºi control, de dupã discuþia cu copilul, variantacasei n-a fost luatã, în suficientã mãsurã, de urmãritori,în vreun calcul, ipoteza cã se venea din altã partespunându-ºi un cuvânt neslãbit.

Dar rãmâneau cel puþin tot pe atâtea în seamaunui al doilea front, unde pe post de periscop nu e,astfel, numai hornul îngust, prefirat în nopþi pintre stele.ªi care front le includea, deopotrivã, pe tuspatrusufletele de la nivelul solului, din afacere. Copilul, deaici înainte, ºcolit despre câini ºi pisici, nu mai trebuiasã ºtie, cu nici un chip, cã se „mai vine”. Deci tatãl esub interdicþie de a i se afla în preajmã altfel decâtatunci când posibilul martor fãrã voie este în somn.Soþia „pãrãsitã” va trebui sã-ºi poatã pãstra o aceeaºiindiferenþã faþã de orice ameninþãri, în aceeaºi replicãunicat: „N-a mai venit”, indiferent de ameninþãri.Recurgerea la metodele fizice, care au fost, ”deconvingere”, fiind mai puþin probabilã în lipsã deelemente noi. Iar paza, în preajma ºi pe parcursulintervalului convenit, de fiecare datã, cu semnalelestabilite, implicându-i în totalitate pe cei mai vârstnici,în primul rând partea bãrbãteascã într-un neslãbit rondde noapte.

Raþiune în legãturã cu care stãpânul casei îºi valua o mãsurã de precauþie suplimentarã: când se vaplânge, mai multor apropiaþi, de o durere cronicã demãsele, nu de tot inventatã, din cauza cãreia el n-arsta prea bine cu somnul, ºi pe seama cãreia puteaufi puse ºi niºte avântãri de cãlãreþ, la trap, uneori ºi-ngalop, în câmp – un mijloc terapeutic rural. Astfel rolulcu care s-a identificat, presupunând ºi mai mult omobilizare, de douãzeci ºi patru de ore din douãzeciºi patru, ca ºi când rãzboaiele douã, care i-a fost datsã le trãiascã, n-ar fi încetat nici o clipã. Iar consoartalui, va aduce ºi ea vorba de o suferinþã, de inimã, cao motivaþie cã nu prea pãrãseºte bãtãtura, decât pânãla o prãvãlie din apropiere, nu la cele mai depãrtatedin centrul satului. La fel, în câte-un stat de poveºti,despre câtã bãtaie de cap îi dau niºte porci mâncãcioºiºi o adevãratã pacoste care-i foamea gãinilor, pentrucare trebuie sã-þi iei ºi bucata de pâine de la gurã. Maiales dupã ce o ºtirbã care stãtea pe o laviþã, torcând,

40

i-a spus, în timp ce ea se-ntorcea de la o casã dinvecini, de la o cumãtrã, cãci nu mai aveau cuptorul,ºi frãmânta pentru câte douã pâini deodatã, mari câtroata de car: „Câtã pâine mâncaþi!”.

ªi ceva revenindu-i ºi fiicei lor, cu slujba de lacare nu lipseºte nici o zi, din clãdirea ºcolii. La carese va prezenta cu o devoþiune sacrã, ducându-ºi defiecare datã ºi coplilul cu ea, de mânã, pe margineadrumului, alegând cu grijã o potecã îngustã dintreºanþul de pe partea dreapã ºi garduri, pe deasupracãrora îi vezi mereu fruntrea aplecatã, într-o crispare.Acolo dându-l în grija, când nu-l poate pãstra lângãea, femeii cu curãþenia, ca în pauze el sã se joace cuceilalþi copii, dintre care pe unii îi va avea colegi, îndin prime clase primare.

Însã despre soþia strãmutatã la pãrinþi, atât desingurã prin duminici, sã mai fie ceva de adãugat. Peseama unor vizite la fratele însurat în satul vecin ºi lacasa surorii ºi cumnatului de unde se pornisecolindatul special pe la celelate rude, amintit. ªi într-un caz ºi în altul întâmplându-se ca ea sã le relatezedespre un vis cu fratele lor de al doilea, care pãrea cãs-ar fi reconciliat cu vechea pasiune pentru actorie: îlvedea în compania unor artiste foarte vesele, delocsupãrat, rãsplãtiþi cu aplauze, prin mai multe sãli plinede lumini. Prilej cu care era legitimã întrebarea, pecare ºi-au pus-o toþi: unde s-a putut el face nevãzut,cu toate relele care l-ar putea-nconjura? Întrebare, c-un rost, cum ambele familii locuiesc în zone maimãrginaºe, extremitãþi, printre lucrãtori la pãduri, poatepot afla ei câte ceva nou. ªi care, la rându-i, va naºteîntrebãri. Nici mai mult nici mai puþin decât la o altã„acþiune” de genul celor cunoscute, care ºi-i va aveamusafiri în instituþia din oraº, nu peste mult timp, pechiar bãrbaþii din cele douã case, când rãspunsul unicpe care aceºtia îl pot da, despre ceva nou intervenit,„puteþi face cu noi ce vreþi, asta ºtim”, este desprecum au vorbit, în prezenþa cumnatei ºi surorii, ºi uniiºi alþii, de un semn dinspre fratele dispãrut, numaiprintr-un vis.

O strategie, cu mãsurile luate, care îºi va daroadele în felul ei, în plin interval de supravgheri ºiarestãri de duºmani în lung ºi-n lat, în acest gen deRezistenþã, evident fãrã o altã perspectivã decât ceadin utopia puþinilor care îmbrãcaserã cu ºanse tot maireduse cãmaºa morþii, din munþi: aºteptarea. Cu mizãpe un aliat, dacã nu un adversar, dintre cei mai detemut - timpul. Cum detalii, s-a mai spus, nu vorparveni despre „cum”. De pildã despre groapã: dacãea nu va fi fost una mai bortitã, nu doar cât butoiulfilosofului grec, unde sã mai ºi omori junghiuri prinvreo doi-trei paºi laterali, de lângã vreun prici, pentruvreo tiradã în versuri ori o pledoarie imaginându-se înfaþa unor complete de judecatã, ori într-un amfiteatru;în caz cã nu muþenia e parte ºi ea dintr-un somn de„ne-morþi”, din zori pânã la-nserare, dupã o expresiedintr-un roman – cãci nu se va vorbi de pivniþã. ªi cuurechile mereu la o sonerie, care din fericire rãmânemereu mutã, afarã de momentele când efuncþionalitatea îi e verificatã: dacã nu s-a produs vreodegradare, din cauza ruginii, pe un fir invizibilconducând pânã undeva în fierul portiþei de la drum,

o nãscocire, a cuiva, de necrezut. Sau, în caz cãziua nu e doar pentru dormit, dacã beznei nu-i poateveni de hac, la rãstimpuri, ºi vreun scãpãrat debrichetã, evident nu spre aprins þigãri. Din a cãrei zaresã-ºi lase perceput un fel al sãu de a fi, mai particular,ºi personajul mai puþin definit, avocatul, un munte deom cu miºcãri mai lente, urmaº de grãniceri ºi el, ajunºiîn armatã în grade mai mari, cu un unchi comandantde regiment, sub austrieci, ºi pe care þi-l poþi închipuianevoie ghemuit ca un sâmbure într-o nucã.

„κi va da roadele”, pentru cã într-un rãzboicomplicat, din care paznicul de noapte pe cont propriu– numindu-l, în borborosiri de unul singur, „civil”, dupãce printre cãrþile luate cu împrumut, de la un croitorvecin, sibian, cusãtor de sumane preþuit, cu careschimbã impresii de lecturã, se va numãra ºi un romanrusesc, despre omorâri în reprize între „roºii” ºi „albi”,, un flagel cu o prelungire pânã în ograda lui – nu seexclude nici pe sine, se vor afla într-un mod paradaxal,într-un sens, ºi cei de care ascunºii doi se apãrã:prin mai-marii lor. O evoluþie, având sã culmineze încele din urmã cu un alt, în lucruri, cãzut din cer,armistiþiu. Care va consta din Decretul de graþiere aturor deþinuþilor ºi condamnaþilor politici, la români, dinanul de hotar 1964.

Un moment important, spre care se va mergecu aceleaºi draconice precauþii însã, ce vor face sãse vorbeascã, printre amatori de romane poliþiste,locali, de trucul gãsit, ideea avutã, cu alegerea ºineschimbarea locului, ca de însãºi cheia întreguluisucces, când de aºa ceva se va putea vorbi. În careeventualitea unei trãdãri, ºoptiri din partea vreunuiobservator, fie ºi involuntar, de pe margine, rãmânea,rãmãsese exclusã. Iar apropiaþii, rudele de subsuspectãri, erau mereu absolviþi de un efort de a sepreface, sau o primejdie a unei depoziþii inabile, greºite,într-un ceas rãu. De acest „tratament” nefiind scutitnici cel ce va fi pus în fine în libertate abia numai cupatru ani mai de vreme, prin 1960, de pe graniþã, carea plãtit cel mai scump, cu nici o zi înainte de a-i expirateremenul pedepsei stabilit, de zece ani nesfârºiþi, fãrãvreo comutare, nevoit a lua totul în viaþã de la început,în oraºul devenit din capitalã de judeþ centru de raion,ºi unde sora lui nu se va mai întoarce, din sat. Totulde la început, pentru cã acesta despãrþindu-sedefinitiv de o carierã militarã, cãreia crezuse cã-i estepredestinat, ºi dedicându-se unei îndeletniciri cu carese va fi deprins pe ºantiere de lucru cu deþinuþi, înconstrucþii, de mozaicar. Nu i se va da, respectiv,fireºte, de înþeles, nimic, nici lui. Recãsãtorindu-se,în curând, cu o fatã cu care se va înþelege în toate, ºivor avea împreunã doi bãieþi, dintre care unul, cândva fi mare îi va deveni un asociat ºi un continuator, înmeserie, în noua ocupaþie, pentru ca în cele din urmãsã-ºi facã o firmã proprie. În abaterile-i prin sat, carevor fi rare, de sãrbãtorile mari, inclusiv cu socrii de-aidoilea, sau de vreo douã ori când va trebui sã livrezeniºte cruci de piatrã, arãtoase, în cimitirele din maimulte localitãþi, cum ºi în vizitele scurte, între douãtrenuri, ale pãrinþilor lui în oraº, la vreo zi de târg,discuþiile rãmânând restrânse numai la problemestricte, de interes imediat.

41

Ar fi scadente ºi alte presupuneri, pentru aceºtiultimi vreo patru ani care trebuie sã mai treacã, înabsenþa oricãror informaþii, pânã când ingenioaseigãselniþi, aplicãri în în viaþã, i se va pune capãt deplin.Astfel una dintre versiuni, într-o misticã, jucând întrecifrele 7, câþi au fost copiii de toþi, ai Popenilor, ºi 10,anii celui mai dur deceniu dintr-un regim de asprimi:despre cât s-a stat, s-a trãit, nu doar cu aproximaþie,în pãmânt. Cãci se va vorbi ºi în acest caz, al opþiuniiliber-consimþite, de o duratã egalã cu a stagiuluicelãlat, „onorat”, din condamnarea la propriu, ca de oangajare solidarã, a cel puþin doi fraþi în ceva câtrãzboiul troian. Aceastã variantã, pentru a nu se intraîntr-o ceartã cu matematica, putând înclina puþinbalanþa ºi în spre afirmaþia din rechizitoriul de latribunalul bihorean, privind posibile hãlãduiri de vreocâþiva ani, ale cel puþin unuia din dispãruþi, ºi prinbârloguri de urºi, totuºi, de prin munþi – ca sã serãmânã în numãrul „sacru”, cel mai realist. ªi dataînceperii calvarului de aici sã se situeze cu puþinînaintea mijlocului deceniului „obsedant”, prin vreun1953, din care s-a ieºit în lumina zilei cum s-a ieºit,când la întrebãri puse, de apropiaþi, dar ºi rude, carenu-ºi cred ochilor, despre locul de unde se vine,rãspunsul va fi, din partea a douã arãtpri cu feþe trase,ori bugezite, ºi cu o sãnãtate ca vai de ea, într-oprudenþã cum ºi o bravadã, înainte de a se face,pentru totdeauna, din teritoriu, nevãzuþi: „Dar n-amfost plecaþi nicãieri”.

ªi când fostul soldat de carierã, ajuns pânã înrangul de plutonier-major, cu sufletul ºi trupul cãlitede o trecere prin trei forme de stat, care se chema cãnici el n-a ºtiut în atâta amar de timp nimic, va urca înspre ºaptezeci de ani ai sãi. „Viaþa omului ºaptezecide ani”, sã reciþi dintr-un poet. Aceasta, dacã un calculcu data de naºtere estimatã, ca din începutul ultimuluideceniu din veacul XIX, stã-n picioare, ºi dacã el a trãitde toþi, cum îºi va aminti o nonagenarã, „72 de ani”.

Un crâmpei va mai rãzbate, din culoarea, ruinatimpului, ca un licãr pe-o lacrimã, printr-un gol pe careparcã l-ar purta vântul, sau ca o focalizare pe chiarceasul mult aºteptat, dintr-un anotimp, dintr-un an. Cãbãieþelului, acum dupã ani, i s-ar fi spus de seara, decãtre mamã, înainte de culcare: „Mâine va veni tata!”.

Dar despre nonagenarã. Cãreia un grãmãtic ºi-un întârziat - care va reuºi sã-i obþinã, în urma unortratative prieteneºti, în baza ºi a unui grad de rudeniemai îndepãrtat, dupã douã bunice veriºoare primare,de veri de-ai treilea, amintiri, o încredere nu doarbunãvoinþã, cu prilejul a douã întrevederi la distanþãde ºapte ani, pentru o discuþie pe acelaºi subiect, încasa din rãscrucea de uliþi, unde vremea parcã s-arfi oprit - îi va datora parte din puþinul unor informaþiidocumentare, ciuntite ori evazive. Scopul imediat, înîntrevederea a doua, fiind mai ales o curiozitate înlegãturã cu un fapt dintr-o descoperire de cititorrecentã, o însemnare aparþinându-i nici mai mult nicimai puþin decât autorului „Cântecelor fãrã þarã”, unuldin „precursorii” Marii Uniri, din niºte însemnãri pe uncarnet cu pãtrãþele, dat în vileag într-o carte, retro,prin 1989, intitulate „Fãrãmituri dintr-o prãbuºire. Jurnalpolitic: 17 nov.-26 dec. 1916 “. Fãrâmituri ieºite cu

bine din trei viforniþe, sau trei recursuri la arme. Dincare jurnal, nãucitor, o întoarcere în timp cu fantastic,s-a salvat ºi o foaie disparatã, pe care se aflã scris,fãrã nici un alt adaos: „Plutonierul Vasile Popp, caremi-a lãsat 800 de franci, când a plecat pe câmpul deluptã”! Cum ºi o adresã, deasupra: „Raveica Pop N.Nat în Borgo-Iuseni, Bistriþa”. Evident numele unuidestinatar. Însemnare trimiþând, peste orice fel degraniþi ºi vãmi, ca în comentariul editorului: „probabilBorgojoseni – Josenii Bârgãului, comunã mijlocieromâneascã”, la chiar casa care a fost dãrâmatã, delângã drum, din satul ei de mai de „jos”, încã prinstrãini, de sub munþi; unde aceºti bani e de înþeles cãtrebuiau, e de întrebat dacã au putut sã ajungã.

Fapt aruncat în joc de-un acelaºi spiriduº umblândprin paºi omeneºti, nu atât ca o amuletã, ci pentru oîntrebare trebuind a-i fi pusã gazdei: despre împrejuarea,mai exact locul, în care o asemenea „lãsare” în niºtecuvinte ale poetului din Rãºinari a putut avea loc, ºiîntâlnire, dacã nu în vreun Sibiu, centru titular de instrucþiecunoscut împãrãtesc, cum e ºtiut cã în anul în cauzãacesta el se afla în Vechiul Regat, din vara lui 1914,unde ajunge plecând din Paris, luând un vapor din Brindisipânã-n Constanþa, ºi sfârºeºte prin a se înrola, în varalui 1914, pentru frontul de sud, cu luptele de la Turtucaia,ca dupã o întoarcere în Bucureºti, din toamnã, când eredactat jurnalul menþionat, sã fie în retagerea în Iaºi,unde gãseºti ºi acestã consemnare, polemicã, din parteaunui mandatat care într-o poezie, „Bal la palat”, spusese:„Sunt Ardealul”, dar era ºi membru al comitetului „Ligiiromânilor emigranþi din Austro-Ungaria”, constituitã totatunci: „ªi la Bârlad, ºi aici roiesc în toate pãrþile ardeleniifugiþi. Pe strãzi, prin cafenele, prin localul Ligii, e plin deaceºti pribegi”. ªi respectiv dacã ea, gazda, ºtie ceva,îºi aminteºte sã se fi vobit vreodatã, în casa pãrinþilor ei,de un 800 de franci, care trebuiau feriþi de o posibilãcãdere, la datorie, ºi pe un alt fel de front decât cel austro-ungar. Respectiv, dacã poate fi vorba ºi de o participarepe cel românesc, unde un Apostol Bologa, un alt om alpreajmei, nãsãudean, n-a apucat sã punã piciorul, dindrama românilor ardeleni, în primul rãzboi, cunoscutã?Sau, nu cumva, o prezenþã, ca primar, la o adunare înAlba Iulia, a cuiva, din amintirile ei, presupunea ºi o altfelde aniversare, cu ceva personal?

Când se scriu aceste rânduri, evident amãnuntulnu va fi lãmurit, dacã paznicul cu ochii în patru, alascunzãtorii, de prin nopþi, de vreo zece ani, care vaplãti scump, cu trãit numai vreo doi ani de viaþã dupão lãsare a lui la vatrã cu-adevãrat, semn ºi acestadespre o distribuþie teatralã într-un rol nu secundar ºiun preþ plãtit, ar fi datorat cumva ºi armatei de dincolode Carpaþi, din cântecul „Treceþi batalioane...”, ieºireapropriu-zisã de sub arme cu gradul de conducãtor depluton, cum s-ar pãrea. Dacã a luptat ºi la români. Înschimb, din jocul de-a prinsa al cuvintelor, înaintãri ºiretrageri, în care de regulã orice întrebare pusã abrupt,sau pripit, punctualã, e sortitã eºecului, din acea vizitã,se vor mai alege douã-trei conture de abur, mai multde cât un nimic dintr-o distrucþie ireparabilã, privindu-i pe actorii mai tineri, din drama care i-a þinut legaþiîntr-un fel, dispãruþi aproape toþi, principali.

În primul rând faptul cã ºi dupã actul final al piesei

42

care a fost jucate, cei doi reînviaþi din morþi, de subcasã, au fost de acord, în alegerea unei aceleiaºi cãide urmat, într-un spaþiu altul decât cel unde au fãcutochi - sate sau judeþ. Optând, ca din basmultranshumanþei, din legenda descãlecatuluimaramureºan, ori de prin anii 1700 când trebuiaapãratã credinþa din bãtrâni, pentru un alt refugiu, spremiazã-noapte ºi încet spre rãsãrit ºi spre sud, tot înþarã, dar mai departe, parcã ºi dupã o lege a trunchilorde molid transformaþi în plute, pe Bistriþa cealaltã, fãrãgând de re-ntoarceri, sau ezitãri, pânã spre zareaDunãrii, cu oraºe-port ca Brãila ºi Galaþi, în Moldovade jos. Omul legii, originar de pe cealaltã „Vale”, cuacelaºi nume de familie ca ºi al ofierului pe care l-aapãrat în proces, împuºcat ulterior pe un deal, cumse va afla mai târziu, luându-ºi, evident, cu el, la nici olunã, nevasta ºi coplilul, care de-acum cunoºteageografie, iar cumnatul lui luându-ºi un nepot, bãiat alfratelui însurat în satul vecin, poate înfiindu-l, ca sãfie cresut ºi acesta, acolo, unde pentru începutsalvarea tuturor va fi munca la un Combinat de hârtie,providenþial. Un noroc, nu strãin de sprijinul unoringineri de Ocol silvic, dat fostului lor coleg cândva,pe post de jurisconsult. Iar omul artei, recãsãtorindu-se, cu o profesoarã, care va avea ºi un nume, dinpartea cãreia va trimite, cu câte-un caiet de salã, despectacol, salutãri dragi, acasã, reuºind sã fie angajat,în funþie de repertorii, în programele a vreo trei teatre,cordial, ºi el. Dupã Bârlad, cum spune o carte poºtalãpãstratã, în Iaºii „Coanei Chiriþa”, unde la un momentdat, într-o altã repartizare, va interpreta un rol de turc,pe cap cu fes. Nu doar de senator ºi de prefect, feluriþi,din „Gaiþele” ºi din poemul alegerilor democratice,caragealean. ªi trãind – numai, alþi, încã – zece ani.

Iar cu privire la lucruri mai din trecut, despre cumcasa proiectatã, bunãoarã, care n-a mai fost construitãnicicând, cu o verandã sprijinitã pe vreo trei coloanesau arcade înalte, nemaifiind cazul, saunemaireuºindu-se sã fie adusã, despre ea, vorba,vorba, prin vreun concurs de împrejurãri. Grãdinadintre linia feratã reieºind cã a fost vândutã de mult,îndatã dupã moartea bâtrânei, mamei numeroaseifamilii, unui strãin care va dãrâma ºi cãsuþa micã subcare s-a purtat un rãzboi, pentru a ridica alta, nu delemn, dar fãrã aspect, ca o magazie. O afacere ºiuitatã, de care s-ar fi ocupat, în înþelegere cu ceilalþifraþi, pe când trãia, constructorul de monumentefunerare, cu cruci. În legãturã cu noua viaþã de familiea cãruia, una cu un mers fãrã hopuri, de asemeneanu se poate ieºi dintr-un nor, cum o teamã ca nimicsã nu poatã primejdui cumva pe nimeni n-ar fi dispãrutdimpreunã cu un timp ca un blestem. Cu o excepþie,o micã þandãrã regãsitã între câteva fircãlituri larepezealã, indescifrabile, dintru-un blocnotes: „dupã1989 deþinãtor pensie deþintut politic”.

La înfãþiºarea la casa surorii cu douã prime clasede liceu în Cluj, dând în spre dealuri, mai de margini,cu etaj, coloratã roºu, dintr-o curte asfaltatã, în careo mãmicã tânãrã cu pãr cânepiu purta în braþe uncopil cu o jucãrie în mânã, iar un bãrbat tânãr meºtereaceva la o maºinã de teren, suspectatul de un interesziaristic, pentru simplul fapt cã venea rar în sat, dintr-

un mare oraº, un vârstnic ºi el, o va gãsi, pe unicasupravieþuitoare a unui cataclism, rugându-se, înrochie albã ºi cu pãrul despletit, ca-ntr-o mãnãstire.Pentru cã într-o duminicã: în orele slujbei de la bisericã.Tocmai isprãvind niºte mãtãnii, în care ea nu aveaprobleme de ridicãri pe verticalã, în capul oaselor, ºiaplecãri în genunchi pânã-n podea. Ritual din care,încã în puteri, se va desprinde cu un surâs, firesc,într-o comunicativitate nouã, ºi îmbiindu-l pe vizitatorsã ia loc lângã o masã de traforaj, cãci se venea încompania unui cunoºtinþe comune, o rudenie,profesor, ca pentru un taifas abia întrerupt, reluat deunde a fost lãsat.

Discuþiile se vor solda cu doar repunctãri decâteva date generale, lunecãri ºi reveniri de la numãrulde 7, câþi au fost copiii Popenilor, la aproximãri desprecâþi ani s-a stat subt pãmânt, poate tot atâþia, dar nu,mai mulþi, negreºit. ªi de la un liceu cu nume dePrincipesã, la un altul cu numele Reginei Maria. Dar,ca o încoronare, multe la pelerinajele pe la tot soiul desihãstrii, într-o adevãratã slavã, ºi praznice, nu atâtcele de la Nicula, cât altele, de prin Munþii Neamþului,de pe unde ea s-a ales cu o, la propriu, colecþie derugãciuni, „cântãri”, „imne”, „evocãri”, „epistole”,„tângiuri”, copiate cu cerneli în toate culorile, ºi„pricesne”. Pe care – vãzând ºi grija pentru redareaexactã a titlurilor, sã þi le copiezi pe câteva: „MaicãSfântã”, „La o cruce rãsturnatã”, „O, Marie!”, „ÎnainteaTa, stãpân iubit”, „De la marginile lumii”, „La o salciesupãratã”, „Apleacã-mã Isuse”, „Fericit e omul”, darºi „Luminã Linã” – gãseºte cu cale sã le dãruiascã.Sã se despartã de toate, scoase dintr-o straiþã, ca depropria viaþã. Dimpreunã cu o „Carte de rugãcuni”tipãritã de un episcop „pea sfinþit Calinic”, cuprinzândºi o „rugãciune pentru cei din închisori”, ºi un caietîntreg, îngroºat ºi de mai multe foi rãzleþe, înserate,numai de cântece scrise ordonat, caligrafic, mãrunt,cu marcarea refrenelor, lipsã doar notele muzicale pecare le are în melodiile din minte. Dar adaugã ºi oalta, mai specialã”: “Ne vorbeºte pãrintele Cleopa, 10”,tipãritã de „editura Mãnãstirii Sihãstria”, de unde a ºiadus-o, cândva.

Pe autorul acestui suprem dar, „un mare sfânt”,o legendã, cu o faþã ovalã, barbã, mustãþi ºi sprâncenealbe, vestit pentru credinþã ºi har, ea l-a vizitat de maimulte ori, în timp an de an, în mãnãstirea lui de o viaþã,care acum tipãrea cãrþi, unde ajungeai anevoie, peun drum în pantã, cu ocoliri, urcând de la Secu ºiAgapia, ca la cer, în câte-un alai de mereu alþi veniþide prin toate pãrþile, credincioºi. Care, când aveaunoroc, se puteau închina ºi la o icoanã care a plâns,a Macii Preciste, ferecatã în argint. I-a chiar ascultatvreo douã predici, plãtind ºi câteva rugãciuni, nu numaicumpãrând cruciuliþe ºi vreun rozar, pentru ai ei, deacasã - pãrinþi, copii, dar ºi fraþi. A binecuvântat-o defiecare datã. A ajuns pânã la el în chilie.

Femeia, într-o depãrtare, ºtie, la o întrebarereluatã, cã în casã, în copilãrie, se vorbea atât de-mpãrat cum ºi de români, tatãl ei a fost în primul rãzboipe fronturi, firul n-are rost sã mai fie tãiat în patru, „aluptat, cum nu!” dar îºi aminteºte cã pe cântãreþul„Oltului” el îl avea la suflet, citea din când în când

43

poezii de ale lui, parcã o ºtia pe dinafarã pe asta, cuversul „Tu, Oltule, sã ne rãzbuni!” dintr-o carte cucoperþi galbene, pe care o lua de lângã o alta, dintr-oarmãroaie, tot de el, parcã primitã de la ºeful postuluide jandarmi din sat, pe când poetul era ministru, cuceva despre Eminescu ºi Coºbuc. ªi la fel despreBasarabia, Bucureºti, Budapesta ºi iar Bucureºti. Înrest, numai lumini.

Dovada, alminteri, cã întâlnirea a putut avea locîn Moldova, ce autoritate mai mare, de pe malulBahluiului – din intrevalul de dupã denunþareaneutralitãþii, cu o primã eliberare a unei pãrþi de Ardealcentral, cu Braºovul, ºi jertfa/victoria de la Mãrãºeºti,decât din cuvintele scrise de mãnã, ºi de cãtre cemânã! ale Jurnalului – s-o poatã, mai concludent,furniza? S-a putut trece frontiera, de prin locurilecunoscute ca-n palmã, din munci la pãduri prin anitinereºti, de dinaintea stagiului militar, la vreo venire învreo permisie, direct printr-un sat ardelean-bucovinean,Cârlibaba, nu printr-o Vama Cucului. Astfel ca, prinPoaian Satampei, apoi, sã se ajungã la Vatra Dornei.De unde, de-un timp, luai trenul. Acolo, în Iaºi, doar seconstatase o etapã, sub forma gradului deþinut la unmoment dat: „plutonier”. O a doua, neputând fi decâtcea care va fi urmat, de „pe câmpul de luptã”, astfel cadin primul rãzboi mondial sã se poatã ieºi în gradul de„plutonier-major”. Grad care va fi dobândit, dupã Iaºi.Numele, Pop; scris cu doi de „p”, cum îºi semneazãdesenele, pânzele, pânã la sfârºitul vieþii, ºi un valorospictor ardelean Aurel Popp, dupã o normã din fostul

Împeriu. Nume de familie, poate din zorii formãrii uneilimbi, când un popor se naºte dintr-odatã – cu enoriaºidar ºi cu preot, popã – creºtin.

Copiii, pe care nevasta i-i va aduce soþului ei,prin ani, viitorului primar în România Mare, au fostºapte de toþi: trei bãieþi ºi patru fete.

Se va pleca din odaia casei din rãscrucea deuliþi, ca din podul unei biserici unde cântã corul, nuînainte de a deschide, ca un semn de mulþumitã, dinpoliteþe, cartea pe copertã cu o fotografie a cui a scris-o, un liniºtit þinând în braþe, pe un fundal de icoane,douã buchete de flori, mari. Când privirile se oprescpe acest pasaj, subliniat cu creionul, din capitolulintrodutiv, despre vindecarea din Gadara, despre „doiîndrãciþi care locuiau în morminte”: „Frânele puteriisatanei, sunt în mâna lui Dumnezeu. El este câinelelui Dumnezeu ºi nu poate sã facã nimic fãrã poruncã.Aþi vãzut la Iov cum satana a cerut voie sã-lispiteascã, ºi, când i-a dat voie, a adus ispite,pogorând ºi foc din cer, ºi într-un ceas a pierdut cele7000 de oi, 3000 de cãmile, 500 de perechi de boi,500 de asine, ºi casele le-a dãrâmat printr-uncutremur”.

Dar ºi la un altul, de pe chiar pagina din faþã:„Pentru care pricinã cautã omul cu toatã inima peDumnezeu în calea Scripturilor? Pentru înþelegereacelor ce citeºte. Cãci, rugându-se la Dumnezeu sã-ideschidã ochii minþii, înþelege taine mari ºi negrãite”.

2012

CUNUNA CU O MIE DE OCHI

44

Cine a urmãrit de-a lungulanilor modul în care revista„Orizont” din Timiºoara participãla viaþa culturalã a Banatului ºi aþãrii n-a putut ocoli pagina decriticã ºi de istorie literarã pe careuniversitarul timiºorean o deþinede mulþi ani în paginile acesteireviste. El face astfel un tandemfoarte binevenit cu CornelUngureanu, ale cãrui preocupãrimerg mai ales spre cãrþileproaspete de poezie, prozã saucriticã literarã, în timp ce Al.Rujapreferã ediþiile ºi cãrþile de istorieliterarã, pe care le disecã cuinvidiatã parcimonie. Dupã ce ne-a oferit o exegezã binevenitãdespre Atron Cotruº ºi o ediþiequasi-completã a scrieriloracestuia (ultima oarã când ne-aîntâlnit mi-a mãrturisit cãlucreazã la realizarea unei ediþiicritice a operei poetului încolecþia „Pleiade” coordonatã deEugen Simion), Al. Ruja n-a pututrãmâne înafara comentariuluiliterar curent, preocupare dincare s-a nãscut mai multe cãrþi,precum Printre cãrþi (2006) ºiPrintre cãrþi-Prin ani (2009) lacare se adaugã ºi cartea de faþãintitulatã despre cãrþile ultimilortrei ani se vor putea adresaacestei noi culegeri de cronici,spre a vedea dacã opiniile lorconcordã cu acelea emise deAl.Ruja. Ceea ce putem spune dela început, e apetenþa criticuluipentru documentul de istorieliterarã, pentru informaþia ºidocumentaþia riguroasã, în faþacãreia orice istoric literar care serespectã nu poate decât sãnutreascã o micã invidie secretã.Aceasta, deoarece istoriculliterar de acest tip a devenit totmai rar în cultura româneascãactualã, îndreptatã tot mai multspre critica de întâmpinare ºifoiletonism, o generaþie de tineridebateri care n-au descifratvreodatã un document literar, n-au publicat o corespondenþã, n-au urmãrit, mãcar din curiozitate,

spectaculoasele dezbateriliterare din presa de altã datã, darîºi arogã calitatea de a hotãrî totulîn cultura româneascã actualã,dând verdicte ºi pronunþându-sesolemn ºi prezumþios despre totºi despre toate.

În contrast cu vãlul nesfârºitde opinii actuale, de multe orineconsolidate ºi emise laîntâmplare, munca onestã dedescifrator de direcþii ºi de opiniiliterare se poate constata de laprima luare de contact cu paginacriticã a lui Al.Ruja. Astfel, elreface cu voluptate de arhivistprocesul acreditãtii critice ajunimismului în cultura româ-neascã pornind de la mãnunchiulde cãrþi pe care E.Lovinescu le-a închinat junimismului ºifondatorului acestui curent criticdin literatura românã. Incepândcu investigarea acþiunilor luiP.P.Carp ºi continuând cu am-pla reconstituire T.Maiorescu ºicontemporanii sãi, cu T.Maiorescu ºi posteritatea luicriticã, dar ºi cu Antologiaideologiei junimiste, care ar fitrebuit sã fie urmatã de Infiltraþiaideilor maioresciene în Ardeal, pecare doctrinarul „Sburãtorului” n-a mai apucat s-o redacteze,cãrþile sale despre junimism sunttratate drept contribuþii esenþialela cunoaºterea a însuºi feno-menului de punere a bazelor uneiliteraturi naþionale constructiveºi competitive. Toatã generaþialui Eminescu, Creangã, Cara-giale, Slavici, D.Zamfirescu etc.,care a impus creaþia literarãromâ-neascã la nivel naþional ºiinternaþional, a beneficiat de în-drumarea ºi sfatul lui T.Maiorescu, fãrã de prezenþa sapilduitoare, neputându-se con-cepe climatul de idei al vremii ºinici mãcar prezenþa stimulatoarea lui Alecsandri. Nu ºtim cine amai avut rãbdare sã refacã cuaceeaºi minuþiozitate toateraporturile complicate aleideologului junimist cu toatã

generaþia de oameni poltitici carel-au urmat, dar ºi cu IacobNegruzzi, Th.Rosetti, V.Pogor,Al.Xenopol ºi alþii, cãrora epocale-a fost recunoscãtoare pentrufermenul nou adus în politicã darºi în învãþãmânt, domenii de careMaiorescu se ocupã în special.

Ca o continuare a juni-mismului în Ardealul esteticinterbelic, junimism (trecut prinlovinescianism) de care gene-raþia Cercului literar de la Sibiu eresponsabilã, Al.Ruja aduce noicontribuþii la cerchismul sibianprin reconstituirea drumuluiparcurs de Victor Iancu, este-tician, critic ºi publicist, care afost readus în actualitate de douãedþii ce i-au fost dedicate de cãtreEditura Universitãþii de Vest dinTimiºoara, una datoratã luiMircea Popa, cealaltã SorineiNevodenszki, ediþii ce adunã atâtparte din acticitatea sa de criticºi istoric literar (Studii deliteraturã ºi esteticã), cât ºi ceade comparatist, publicist culturalºi politic (De la esteticã laliteratura comparatã).ªi aici,Al.Ruja nu se mulþumeºte cu odiscuþie aprofundatã a celordouã ediþii, ci el reface aproapeîntreg dosarul lui Victor Iancusub raport biografic, estetic,critic, comparativ. Astfel el neoferã date preþioase asuprafamiliei lui Victor Iancu, nãscut înSlovinca (Cehoslovacia), asuprastudiilor urmate de el la Munchen,asupra susþinerii tezei dedoctorat ºi a cuprinsului acesteia.In plus, el inventariazã prestaþiape care V.Iancu a avut-o larevista „Þara nouã” din Cluj, arolului jucat de el în formaþiaCercului literar ºi în promovarealiteraturii Ardealului, precum alocului pe care cercetãrile salede esteticã au ecou în epocã ºiîn ce direcþie literarã pot fi eleîncadrate. De mare efect este ºidosarul de umãrire a profesoruluide cãtre Securitate, dosar aflatla CNSAS, pe care Al.Ruja îlface cunoscut prima oarã, ºi dincare reiese persistenþa sa învechile crezuri existente înaintede rãzboi.

Specialist în literatura lui AronCotruº, pe care o cerceteazã subo mulþime de unghiuri de vedere,

Mircea Popa

Information and InterpretationInformatie si interpretare, ,

45

Al.Ruja ne oferã ºi aici o mostrãde cercetare comparativã,investigând prestaþia acestuia înspaþiul polon de culturã, rol pecare ºi l-a asumat atâta veme câta fost ataºat de presã pe lângãLegaþia Regalã a României de laVarºovia, funcþie îndeplinitã între1929-1936. Ne sunt prezentatecu acest prilej articolele scrisede el în presa polonezã, tradu-cerile din româneºte în polonezãpe care le-a încurajat, schimbu-rile culturale, montãrile teatrale ºitot felul de alte activitãþi comunepe care le-a patronat. Cu atâtmai mult sunt binevenite infor-maþiile cuprinse în câteva rapoarteoficiale pe care el le-a trimis în þarãºi prin intermediul cãrora activita-tea în folosul cauzei româneºti seîntregeºte considerabil.

ªi alte materiale în cuprinsulvolumul sãu atrag atenþia prininformaþie ºi mod lãrgit de inter-pretare. Vom întâlni aici argu-mente binevenite în legãturã cuexpresionismul poetic românesc(Blaga, Bacovia, Barbu, Cotruº),cu sensul metafizic al elegiilor luiEugen Dorcescu, cu valoareasimbolicã a Umbriei în poezia luiAdrian Popescu, cu sacralitateapoeziei lui Ioan Alexandru, cutentaþia ludicului la GeorgeBãlãiþã, alternanþa palierelornarative în proza lui Sorin Titel ºirelaþia lui intrinsecã cu NoulRoman Francez etc. Nu ezitã sãrecomande cititorilor noºtri ocontribuþie de istorie literarãitalianã semnatã de G. Parmpolinisau ediþia bilingvã a poeziilor luiRilke, realizatã de ªtefanMunteanu, pe urmele altuibãnãþean, Petru Sfetca. Tot uncaz de interferenþã literarã îlsemnaleazã în persoanascritorului berlinez Alexander vonSacher-Masoch, scriitor care aprofesat jurnalismul la Belgrad,unde a cunoscut de aproapeBanatul, interesându-se ºi de oviitoare colaborare la revista “DieHeide” a lui Orendi-Hommeneaude laTimiºoara, scriindu-i înacest sens profesorului LucianCostin de la Caransebeº ºideclarând textual: „Vã sunt foarteîndatorat cã mã popularizaþi înþara Dumneavoastrã, pentru cãºtiþi prea bine cã inima mea e

legatã de Banat, unde mi-ampetrecut o mare parte a tinereþiimele”. Al.Ruja ne precizeazã cãscriitorul adus în atenþie de eleste un descendent al altuiscriitor, Alexander von Sacher-Masoch, de care se leagãconceptul literar de masochism,lucru extrem de important pentrucirculaþia ideilor literare.In acelaºisens, el radiografiazã ºimodernismul literar, pornind de laediþia în douã volume realizatã în2008 de Gabriela Omãt,problema modernismului fiindstrâns legatã de activitatea luiE.Lovinescu, pentru care autorulnutreºte un interes deosebit. Cao formã de deschidere sprespaþiile europene de manifestareale literaturii române este ºipopasul sãu asupra contribuþieimajore reprezentate de doi

scriitori din exil, ªtefan Baciu ºiA.Ciorãnescu, a cãror prezenþãliterarã este admirabil subliniatã.

Dintre scriitorii noilorgeneraþii, atenþia sa este reþinutãde prozatorul Titus Suciu, deistoricul literar D.Vlãduþ ºi de unîntreg grup de scriitori din Banat,care s-au afirmat în diferiteramuri literare, precum Ion MarinAlmãjan, Robert ªerban,Constanþa Marcu, ConstantinGurãu, Iosif Bãcilã ºi alþii. Prinnotele critice pe care le închinãacestora, Al.Ruja face racorduldintre istoria literarã, criticaediþiilor ºi a ideilor literare ºiliteratura de actualitate, dovedindmobilitate, culturã literarã ºireflexivitate criticã, calitãþiimportante pentru un istoric literaraflat în plinã consacrare, precumcel de faþã.

GORUNUL

46

Plan de rezervã de Eugen Uricaru (CarteaRomâneascã, Bucureºti, 2011) se înscrie ca piesãde detaliu ºi fineþe într-un mozaic al vieþii socialecomuniste, venind în continuarea operelor cu acelaºisubstrat, Supunerea (2006) ºi Cât ar cântãri un înger(2008). Romanul surprinde aspecte legate de apogeulregimului dictatorial al României anilor ’70 - ’80, printr-o paralelã între deconstructorii ºi reformatoriicomunismului, expresiile a douã pãturi sociale cusuteîmpreunã prin drama unei femei îndrãgostite, NoraPãrãluþã.

Încã de la început, romanul lui Eugen Uricaru seancoreazã în realitatea perioadei, din perspectivanaratorului omniscient ºi a autorului omniprezent înaceastã epocã, fiind dezvãluite fapte veridice, jocuride culise ºi simboluri reprezentative pentru„socialismul” românesc al anilor ’80 în care totul sereducea la „o pilã”. Întreaga operã este ornatã cuexpresii trimiând la tarele societaþii, dând deopotrivão figurã realistã tensiunilor acumulate, gata în oricemoment sã refuleze într-o revoltã.

Elementul recurent al romanului este planulconspiraþionist al lui Neculai Crãciun, reformulat întitlu ca Plan de rezervã, iar în roman având nume decod Fata Morgana. La fel ca întreaga creaþie a luiEugen Uricaru, numele planului este ingeniosconstruit, reprezentând o sintezã a întregii conspiraþii,care, în fond, prilejuia „începutul sfârºitului”. NeculaiCrãciun, „omul care face daruri de douã ori”, esteimaginea personajului malefic, atent la detalii, care-ºianticipã ca un jucãtor de ºah fiecare mi’care, inclusivpe cea a adversarului, încercând sã evite „arestareacelor care arestau, împu’carea celor care împuºcausi anchetarea anchetatorilor”. „Leul întors pe dos”, caimagine a tânãrului inginer Valer Negrea-Negrescuasupra posibilei viitoare conduceri a dat un prim imboldviziunii lui Neculai Crãciun, materializând-o într-un plance avea ca mobil expresia cliþeu à la Caragiale: „ sãse revizuiascã, … dar sã nu se schimbe nimica; orisã nu se revizuiascã, … dar atunci sã se schimbe peici pe colo”.

În paralel cu miºcarea lui Neculai Crãciun sedezvoltã însãºi temerea ce sta la baza operaþiunii FataMorgana, iar fundamentul acestei perspective eradezbãtut în cadrul întrunirilor dintr-un restaurantcunoscut ca „Acvariul”, unde puteau fi vãzuþi de cãtreoricine dar nu puteau fi auziþi ºi oricum „câinii carelatra nu muºcã”. Revolta, aflatã în stare latentã în NeluPãrãluþã, figurã a clasei muncitoare, este animatã deintrarea în scenã a lui „dom’ Valer”, prin a cãruiprezenþã se declan-ºeazã dramatismul în familiaPãrãluþã (dar ºi declinul). Nelu Pãrãluþã „se gândeacã e singurul care vrea sã spargã vraja cea rea”,înscriindu-se prin frustrarea ºi nevoia acutã de a-ºipotenþa valoarea în tipologia omului din subteranã,

ajungând sã finalizeze o operaþiune cu caracter demanifest, cu toate cã planul sãu eºueazã lamentabil.Viziunea fatidicã asupra vieii o face per Nora Pãrãluþãsã se îndrãgosteascã de ºeful soþului sãu, Valer –mod de reiterare a idilei petrecute acum mult timp între„doamna” Katia Feodorovna ºi prinþul ªerbanPangratti.

Întreg romanul lui Eugen Uricaru stã sub semnul„morbului lui Lambers” prin începutul plat, fãrã a creamari aºteptãri, însã ajunge spre final sã surprindã princonturarea discursului narativ ºi relieful psihologic alpersonajelor. La o primã lecturã, romanul nu sedezvaluie întru totul, dar stârneºte controverse ºiinstigã cititorul la relecturã. „Plan de rezervã” seadreseazã publicului larg, fiind un bun exemplu deîntreþesere a mai multor viziuni ºi concepþii. Nu înultimul rând, autorul prezintã, printr-un umorneîncadrabil, o scenã din culisele marelui teatru al„domniei” ceauºiste, fãcând ºi puþin haz de necaz.

On DictatorshipMarius Puºcaº

Despre dictatura

)) )))

VIS

47

George Baritiu si Blajul, ,

Ion Buzaºi

George Bariþiu and Blaj

Ce a însemnat Blajul în formaþiaspiritualã a lui George Bariþiu nespune el însuºi într-un fragment dinTestamentul sãu unde ne aratã cãdoneazã condeiul sau peana deaur Muzeului de la Liceul din Blaj„în semn de recunoºtinþã cã acoloîn liceu am învãþat sã rãmân românºi sã scriu româneºte (s.n.) patruani ca ºcolar, patru ani caseminarist în Facultatea teologicãºi un an ca profesor.”1 Iar în 1868,când un grup de elevi blãjeni îlfelicitã de ziua aniversarã – 25 mai– le rãspunde printr-o scrisoare demulþumire arãtându-ºi din nourecunoºtinþa faþã de Blajul tinereþiisale studioase: „ªtiþi însã d-v. cemi-aþi fãcut mie cu acea odã? Înlinia primã, îmi deterãþi ocasiunespre a-mi reîmprospãta memoria,celor nouã ani petrecuþi, parte înºcoalele, parte în liceul de acolo;îmi aduserãþi amente cã de nu ar fifost Blajul, românii abia ºi-ar maicunoaºte istoria lor, cum ºi cã ei,deºi ar mai vorbi, nu ar mai scrieînsã româneºte. Deci, dacã d-voastrã credeþi cã eu încã voi fifãcut ceva pentru naþiunea ºi patriamea, apoi meritul în mare parteeste al ªcoalelor din Blaj…”2

George Bariþiu a fost elev la Blajîn douã etape. Dupã primelenoþiuni de învãþãturã, primite de latatãl sãu, preotul Ioan Pop, dinJucul de Jos, ºi dupã câteva claseîn limba maghiarã la Trascãu(actuala Rimetea, Jud. Alba), de-vine elev al Gimnaziului din Blajtimp de patru ani, între 1824-1827.Blajul începutului de secol XIX eradominat de amintirea ªcoliiArdelene, a corifeilor acesteimiºcãri naþionale care prin scrieriistorice, lingvistice ºi juridiceargumentau drepturile fireºti aleromânilor din Transilvania. BisericaBlajului era pãstoritã decontroversatul Episcop Ioan Bob,ierarhul cu cel mai lung episcopat,aproape o jumãtate de secol, dincare posteritatea a reþinut mai cuseamã conflictul cu reprezentanþiiªcolii Ardelene, adeseori exagerat,

trecând sub tãcere iniþiativele saleculturale (sprijinirea tãlmãcirii Biblieide la 1795, sau Biblia de la Blaj decãtre Samuil Micu, ridicarea debiserici româneºti în multe oraºedin Ardeal, ajutorul dat þãranilor întimpul foametei din 1828 etc.).Condiþiile de studiu le înfãþiºeazãBariþiu în articolul Material pentrubiografia lui Andrei Mureºanu3: „Sãmãnânci o datã pe zi fierturã ºi dedouã ori pâine uscatã, sã umbli maitot desculþ din Paºti pânã la Sf.Maria, precum umblau mai toþiºcolarii din Blaj pânã în clasa apatra gimnazialã; sã înveþi din cãrþiîmprumutate sau din caiete scrisenoaptea la câte un muc delumânare; sã stai câte patru ore înclase unde toatã iarna, fie oricât deasprã, nu se fãcea foc, pentru cãnu era din ce…Cred cã nimeni însecolul nostru nu ar împingestoicismul aºa departe. Cu toateacestea, bãieþii erau sãnãtoºi, ilariºi sprinteni ca puii cerbilor dinCarpaþi; scãldatul în cele douã râuriapropiate; cãþãratul pe arborii dinBercul vecin ºi din pãdurea Miºcadupã pui de pãsãri, alergatul pânãla comunele Sâncel, Mãnãrade ºipe din dosul viilor, luptele braþ labraþ ºi jocul de-a pila (mingea)îndeplineau misiunea destinatã maitârziu ºcoalei gimnastice.” DascãliiBlajului din acea perioadã nu seridicã la valoarea didacticã ºiºtiinþificã a reprezentanþilor ªcoliiArdelene, dar într-o istorie aînvãþãmântului românesc din Blajtrebuie evidenþiate. Astfel areprofesori pe Teodor Pop de Uifalãu,traducãtor talentat al Psaltirii dinebraicã, latiniºti de remarcabilãerudiþie ca Vasile Filipan ºiDemetriu Cãian junior, ConstantinPapfalvi autorul unor texte istoriceºi al unor încercãri poetice.Director era Benedict Fogarasi,despre care Nicolae Albu în Istoriaînvãþãmântului românesc dinTransilvania vol. I ne spune cãavea calitãþi didactice, opinieconfirmatã de elevul Bariþ într-oscrisoare de recunoºtinþã pe care

o adreseazã acestui dascãl, înanul 1827, înainte de plecarea învacanþã: „Înainte de a porni ºi euîn cãlãtorie, mã simt obligat a-miîndeplini o foarte plãcutã îndatorirepe care mi-o impun legile omenieiºi ale recunoºtinþei: a vã aducedumneavoastrã, prea stimatedomnule director, cele mai adâncimulþumiri pentru neobosita-vãstrãduinþã pe care aþi depus-otimp de trei ani, zi ºi noapte,neprecupeþind oboseala, spreînaintarea mea într-ale literelor. Vãaduc, deci, mii de mulþumiri pentruatâtea favoruri ºi binefaceri pe carele-aþi sãvârºit faþã de mine în moddeosebit pentru pãrinteºtileîndrumãri prin care v-aþi nizuit ainsufla în mine iubirea de pietate ºistudiul cultului divin.”4

În acelaºi an 1827 pãrãseºteBlajul, pentru a-ºi continua studiiletimp de trei ani, între 1827-1831, laliceul romano-catolic al cãlugãrilorpiariºti din Cluj, unde în primeledouã decenii ale secolului al XIX-lea îi întâlnim pe aproape toþicãrturarii paºoptiºti ardeleni.

George Bariþiu revine la Blaj în1831 ºi între 1831-1835 este ceade a doua etapã a ºcolaritãþii saleblãjene, când urmeazã studii laFacultatea de Teologie. Ca ºi alþicolegi de teologie (Ioan Maiorescu,Andrei Mureºanu etc.) Bariþiu nuse hirotoneºte preot ºi rãmânediacon, dupã alte informaþiisubdiacon. Gãseºte acum un Blajschimbat din punct de vederecãrturãresc, ºcolar ºi religios.Murise de un an Episcopul IoanBob ºi locul sãu îl luase IoanLemeni, care la începutul activitãþiisale s-a dedicat unor acþiunisociale ºi culturale vrednice delaudã. În Blaj activeazã acum „ceade a doua generaþie a ªcoliiArdelene” (ªtefan Pascu) formatãdin cãrturari de prestigiu ca: TimoteiCipariu, Simion Bãrnuþiu, Ioan Rusº.a. Aceºtia sunt profesorii luiGeorge Bariþiu. „Prin aceºtiacunoscu Bariþiu spiritul viu al limbiiromâne ºi cãile ascendente aleistoriei noastre.”5 Un alt elev dinacea perioadã aratã cã contactulcu asemenea profesori ºi lecþiiechivala cu „trezirea dintr-oadâncã letargie…Când vedeamatâþia învãþaþi tot români, nedezmeteceam ºi începeam a

48

cunoaºte minciunile ungurilor carene descriau pe români ca pe niºtesãlbatici. Din zi în zi ne încãlzeamla suflet ºi ni se pãrea cã suntemîntr-o altã lume.”6

În aceastã perioadã este alãturide alþi colegi iniþiator al primelorspectacole de teatru în ºcolileBlajului. În Ecloga (Dramapastoralã) scrisã de TimoteiCipariu în 1833, la înscãunareaEpiscopului Lemeni, îl gãsim ºi peGeorge Bariþiu între teologii actori,iar în 1835 scrie el însuºi douãscenete: Cântec pãstoresc ( dupãEcloga sau Drama pastoralã a luiCipariu) ºi Mureº, Mureº, apã linã(Mureºanul) care, considerã unistoric literar, „constituie însuºiînceputul poeziei transilvãnenemilitante, începutul drumului pecare aveau sã urce apoi AndreiMureºanu, George Coºbuc,ªt.O.Iosif, Octavian Goga, MihaiBeniuc”.7 Ele reprezintã debutulliterar, poetic al lui George Bariþiuºi ca o dovadã cã preþuia acestecreaþii poetice, le reia dupãstabilirea la Braºov, publicându-leîn 1838 în „Foia literarã”, nr.18,cuprinzând versuri ce prevestescelegia patrioticã a lui Goga:

„Murãº, Murãº, apã linã,Prea de mulþi strãini eºti plinã:Someº apa ta-i prea receCa de veacuri zece.Împrejurul tãu n-am stareN-am bine ºi-ndestulare

Ah! Ce-nstrãinare!

Arieºul se rãceºteOltul tot se mai iuþeºte;Streiul seacã, osteneºte:Nici unul nu creºte.Târnavele-s prea sãrate,Tulburi, în mâl înglodate,

Oh! Ce rãutate!”

Sceneta Înstrãinaþii are treipersonaje: Un tânãr, Un bãtrân ºiUn înger. La cuvintele de jale demai sus rostite de Un tânãr seadaugã aceeaºi convingere înstatornicia rãului rostitã de Unbãtrân, pentru ca, în final, Un îngersã aducã o viziune mai luminoasã,o speranþã pe care o dã ocrotireapoporului de cãtre providenþã:

„Priviþi, vedeþi colo departe,Cum ceriul în douã se împarte:

Fiul timpului soseºte!ªi spre voi priveºte.Treceþi, treceþi înainte,Cererea voastrã fierbinte

E luat-aminte.”

Timp de un an, între 1835-1836,George Bariþiu a fost profesor laBlaj, predând fizica la Gimnaziu,devenind coleg de cancelarie cufoºtii sãi profesori Simion Bãrnuþiu,Timotei Cipariu ºi Ioan Rus. Printreelevii sãi se numãrã ºi AndreiMureºanu, care va deveni pestecâþiva ani unul din colaboratorii sãiapropiaþi în activitatea didacticã ºipublicisticã. În anul petrecut caprofesor la Blaj, George Bariþiuparticipã la modernizarea siste-mului de învãþãmânt blãjean, lareorganizarea Tipografiei blãjene alcãrei director devenise din 1835Timotei Cipariu, care începe sãtipãreascã cãrþi de pionierat încultura românã. Astfel în anul 1835se editeazã Orologhion, primacarte de cult bisericesc tipãritã culitere latine, Psaltirea, tãlmãcitãdupã originalul ebraic de TeodorPop, dascãl blãjean care continuãeforturile Episcopului Petru PavelAron ºi Samuil Micu detranspunere în româneºte a SfinteiScripturi. Tipografia era locul deîntâlnire al acestor dascãlipreocupaþi de editarea uneipublicaþii româneºti în Transilvania,cãci în Moldova ºi în ÞaraRomâneascã apãreau de aproapeun deceniu asemenea ziare. LaBlaj prin grija lui Cipariu sosea„Curierul românesc” al lui IonHeliade Rãdulescu. În asemeneaîntâlniri se propune chiar un titlu,„Nunþiul”, pentru viitorul ziar, daranalizând condiþiile social-politice,ei ºi-au dat seama cã o asemeneaîntreprindere n-ar avea sorþi deizbândã ºi trebuie amânatã. Ea vafi materializatã peste doi ani laBraºov de cãtre George Bariþiu,când va edita „Gazeta deTransilvania” ( din 1849 „GazetaTransilvaniei”) cu suplimentul sãucultural „Foaie pentru minte, inimãºi literaturã”.

Din 1837 George Bariþiu semutã la Braºov, unde va rãmânepeste patru decenii, pânã în anul1879. Perioada braºoveanã estecea mai rodnicã din activitatea sa,ajutat fiind în iniþiativele sale

culturale, adeseori, de cãtre blãjeni.Cea mai importantã consecinþã amutãrii lui Bariþiu la Braºov este „oreconciliere” între cele douã centrereligioase româneºti: Braºovul,puternic centru al ortodoxismuluiºi Blajul, reºedinþa Bisericii Greco-Catolice, dupã cum însuºi mãr-turiseºte într-o scrisoare cãtreTimotei Cipariu: „La Braºovtocmai, unde fanatismul religiosaruncase zid veºnic între fiiaceluiaºi popor, unde numele degreco-catolic îngrozeºte ºi astãzipoporul de jos,”… cãrturarulardelean spune cã scopul sãu afost „a demasca, a stâmpãrafanatismul de orice fire, a scoatepe români din certele celor carii îivoiesc de unelte”8. El însuºi va fivictima unui asemenea fanatismreligios cu ocazia cãsãtoriei în anul1841 cu Maria Velisar, fiica unuibogat negustor braºovean. Seadreseazã Episcopului Lemenisã-i acorde „arhiereasca binecu-vântare”, dar preoþii braºovenirefuzã sã celebreze cãsãtoriadintre un mire greco-catolic ºi omireasã ortodoxã aºa cã oficiereacununiei s-a petrecut acasã,clandestin, împrejurare caretrebuie sã-l fi amãrât mult pemarele gazetar român.

Cel mai de seamã sfãtuitor alsãu dintre blãjeni rãmâne TimoteiCipariu. De la Cipariu, Bariþiu apãstrat 125 de scrisori în care secontureazã un roman epistolar, oadevãratã cronicã a Blajului de lamijlocul veacului al XIX - lea. CuTimotei Cipariu se sfãtuieºte atuncicând îºi alege primii colaboratoridintre blãjeni, pe Iacob Mureºianuºi pe Andrei Mureºanu cu care vaconlucra pe tãrâm ºcolar ºipublicistic. De altfel, în primii ani deapariþie ai „Gazetei”ºi „Foii pentruminte, inimã ºi literaturã”, principaliicolaboratori sunt dascãlii Blajului,în primul rând Cipariu, dar alãturide el ºi Simion Bãrnuþiu, IoanMaiorescu, Ioan Rus, Iosif Manyºi alþii. Unii dintre ei publicã subpseudonim sau anonim adãugândla activitatea lor o ipostazã nouã,ineditã, de poeþi. Redactorul foilorbraºovene urmãreºte activitatealor ºtiinþificã ºi didacticã ºi oconsemneazã elogios în coloanelepublicaþiilor sale. Consemnareaapariþiei în trei volume a cãrþii

49

Icoana pãmântului de Ioan Rus,primul tratat de geografie univer-salã din literatura didacticã româ-neascã, necrologul despre SimionCrainic sau Ioan Rus, mãrturiilebiografice despre Andrei Mureºanusunt elocvente în acest sens.

Un moment biografic nelãmuritîncã de istoricii literari este, în viaþalui Bariþiu, anul 1858, când, nu ºtimdin ce motive, vrea sã pãrãseascãBraºovul ºi sã revinã la Blaj,solicitându-i pentru aceastã mutaresprijinul lui Timotei Cipariu: „Suntacum bãrbat carele tocma împliniiani 46. Din aceastã etate, ampetrecut ani 22 într-o luptã necur-matã, grea, de atâtea ori fatalã,pentru naþiune, prin urmare ºi pentruclerul care face parte din naþiune.Nimini nu cunoaºte luptele mele maibine decât chiar d-voastrã. Simþacum cã a sosit ºi pentru mine aceltimp în care ºi etatea naintatã ºichiar împregiurãrile familiei din ºaseprunci îmi dicteazã a mã retragedintre valuri ºi a cãuta o viaþã maiuniformã. Doresc a reintra îndiecezã, mai întâi însã vã cerconsiliul d-voastrã dacã se poateºi cã în ce condiþiune, care pânã lapriimirea acestui consiliu nuîndrãznesc a-mi supune rugã-mintea de-a dreptul la ordinariatulnostru, ca în curs de 7-8 luni sã intruîn vreun oficiu eclesiastic aldiecezei, ºi dacã acel oficiu ar fimirenesc sau preoþesc. În cazul dinurmã, hirotonindu-mã, aº avea osingurã rugare cãtre ordinariat: casã fiu ordinat, de se poate, la un oraºsau orãºel, iar aceasta numai dincauza creºterii pruncilor. Îndatã cevoi fi norocit de un binevoitorrãspuns al dv., nu voi lipsi a mearugãminte, de-a dreptul cãtreexcelenþa sa d-n mitropolitul.”9

Cipariu n-a încurajat aceastãintenþie a lui Bariþiu ºi spre bineleculturii a rãmas la Braºov fiindprintre întemeietorii unor instituþiiculturale de mare însemnãtate înviaþa spiritualã a neamului nos-tru: Astra (1861) ºi SocietateaAcademicã (1863, din 1867Academia Românã”), la ambeleavându-l alãturi pe Timotei Cipariuºi pe alþi blãjeni care meritauonoarea de a face parte dinacestea. Cunoscând prestigiul luiCipariu, el îi propune în 1861 sã facãparte din conducerea Astrei, ca

secretar general: „Toþi bãrbaþiinaþiunei cautã la domnia ta ºiaºteaptã ca sã apuci conducereaîn mâini ºi sã nu o mai lãsãm pemâini de cârpaci. Iar eu, din parteamea, te rog, precum nu am mairugat pe nimeni în lume, ca cel puþinastã datã sã puni modestia ceaprea mare la o parte ºi sã primeºticonducerea.”10

Blajul constituie, aºadar, uncapitol important în biografia luiBariþiu. Nu este numai oraºulstudiilor sale, ci ºi locul unde prinexemplul dascãlilor sãi, Cipariu,Bãrnuþiu ºi Ioan Rus, a încolþit înmintea sa ideea unor iniþiativeculturale ce vor fi realizate maitârziu la Braºov ºi Sibiu pentruemanciparea neamului românesc:întemeierea de ºcoli româneºti înoraºul de la poalele Tâmpei,înfiinþarea primelor periodiceromâneºti din Transilvania, luptapentru drepturile naþionale ale

românilor ardeleni ºi mai alesactivitatea sa neobositã în cadrulAstrei ºi al Academiei Române, alcãror preºedinte a fost.

1 George Bariþ ºi contemporanii sãi,vol. X, Editura Minerva, Bucureºti,2006, p. 354.

2 Apud Vasile Netea, GeorgeBariþiu. Viaþa ºi activitatea sa,Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1966,p.274.

3 „Observatoriul”, nr. 47-64, 186794 George Bariþ ºi contemporanii sãi,

vol.VII, Editura Minerva, Bucureºti,1985, p. 20.

5 Vasile Netea, op. cit., p. 406 Isaia Moldovan, Din întâmplãrile

vieþii, „Gazeta Transilvaniei”, an LX/1898, nr. 234, p. 4

7 Vasile Netea, op. cit. p. 43-448 George Bariþ ºi contemporanii sãi,

ed. cit., p. 30, p.1069 Ibidem p.3210 Ibidem, p.33

Ioan R. Nicola,între

etnomuzicologie ºifantasme

Cartea lui Marin Marian-Bãlaºa,Omenesc ºi ºtiinþã. Pagini dinsubteranul folcloristicii ºi muzi-cologiei româneºti (medalioane,precizãri ºi dezvãluiri pe margineaArhivei Ioan R. Nicola), EdituraTradiþii Clujene, 2011, face partedintr-un proiect ambiþios iniþiat deautor, care constã în explorareafantasmelor personale ºi orien-tãrilor ideologice – de multe oriproblematice – ale etnomuzico-logilor români. Demersul e cu atâtmai curajos, cu cât, în genere,vorbim despre muzicã sauetnomuzicologie ca despre practiciculturale lipsite de orientareideologicã, incapabile sãconstruiascã semnificaþii politice.

Ioan R. Nicola (6.02.1913,Gârbova-29.04.1981, Cluj-Napoca) s-a distins în primul rândprin tãria cu care s-a crezutdescendent al lui Horia, revolu-þionarul din Munþii Apuseni de la1784, dar ºi prin multilateralitatea

preocupãrilor sale culturale, caremergeau de la desen ºi tehnicã, laliteraturã ºi matematicã. Nicola afost însã ºi un pasionat ºi rigurosculegãtor de folclor muzical, maiales din Transilvania, dar ºi dincelelalte provincii româneºti,lãsând în urmã o arhivã imensã –în afara lucrãrilor publicate deja –care-ºi aºteaptã valorificareaºtiinþificã.

Volumul de faþã pledeazãpentru o astfel de valorificare ºi oface inteligent, prin explorarearelaþiilor epistolare ale lui Nicola cucontemporanii sãi, de la cei maicelebri la cei mai obscuri, prinasamblajul captivant de documen-te (fotografii, desene, transcrierimuzicale), sau prin punerea înevidenþã a dimensiunii „omeneºti”,adicã fragile ºi subiective, a ºtiinþei.Cartea lui Marin Marian-Bãlaºa einteresantã, elegantã (din punct devedere grafic ºi compoziþional) ºichiar eruditã, deºi autorul ºi-aexprimat în numeroase rânduri –ºi nu doar aici – suspiciunea faþãde erudiþia bolnãvicioasã a unorsavanþi, mai ales când e coroboratãcu derive ideologice majore!

Ioan Pop-Curºeu

50

Ultima femeie (Editura Eikon,Cluj-Napoca, 2012), romanul-debut al lui ªtefan Melancu, nu esteºi romanul unui debutant, cãciautorul, unul dintre reprezentanþiigeneraþiei echinoxiste, prezent înpeisajul literar românesc prinvolume de poezii (Elegiiîntâmplãtoare, Elegiile toamnei) ºieseuri (Eminescu ºi Novalis.Repere comparatiste, Pamfletularghezian), se dezvãluie cititoruluidrept un bun romancier, încã de laprimul sãu experiment.

Povestea de dragoste,sugeratã ºi de tonul categoric altitlului, evolueazã sub ochii noºtridupã toate regulile artei(romantice): prima scenã eroticãdintre protagonist, Alexi, ºi „ultimafemeie”, Im, se consumã într-onaturã feericã, în apropiereamestecenilor ºi a unui Templu, subprivirile senine ale lui Angelos, unspirit androginic cu aripi albãstrii.De altfel, axa epicã a romanuluiconstã în istoria unei iubiri,surprinsã într-un proces lent dearticulare ºi dezarticulare, între unbãrbat ºi o femeie, amândoiimplicaþi în relaþii amoroase deduratã, însã la care nu au curajulsã renunþe, în pofida pasiunii vii pecare o trãiesc împreunã. Dilema luiAlexi izvorãºte tocmai din faptul cão iubeºte ºi pe Im, ºi pe Alia, deunde ºi faptul cã dragostea lui eacompaniatã mereu de un profundsentiment de vinovãþie.

Conºtiinþa unei iubiri vinovateîl face pe Alexi sã devinã pro-tagonistul propriei viziuni asupracondiþiei umane: „Dumnezeu afãcut omul ca pe o fiinþã a frã-mântãrilor”. Frãmântãrile lui semultiplicã în urma episodului „Ina”,o tânãrã studentã îndrãgostitã deel ºi de care ajunge sã se apropie.Starea de culpabilitate îi revineînsã, iar de aceastã datã ebivalentã: atât faþã de Alia,partenera lui constantã, cât ºi faþãde Im, chiar dacã nu mai suntîmpreunã. Scindarea interioarã alui Alexi se descoperã cititorului cuo forþã sporitã în fragmenteleonirice ale romanului. Scenele de

„O fiinþã a frãmântãrilor“A Tormented Human Being

Maria Cristina Goje

coºmar pe care ºi le reaminteºteprotagonistul sunt variaþiuni aleaceleiaºi obsesive experienþe:despãrþirea. Ca o contraponderea Începutului, în asemeneamomente, negre, de frãmântare ºisuferinþã, îngerul-cãlãuzã e Eligor,un spirit cu aripi maronii ºi aerghiduº.

Totodatã, erotismul „angelizat”prin prezenþele acestor entitãþi seregãseºte, în romanul lui ªtefanMelancu, la mai multe nivele: Im,pe cât e de voluptuoasã, pe atâtde cucernicã devine de fiecaredatã când intrã într-o bisericã orimãnãstire (unde se cununã înmod repetat ºi simbolic cu sufletulei pereche, Nafet – numele dealint al lui Alexi); reflecþiile lui Alexipornesc de la o premisãcreaþionistã; viziunea lui e cea aunui dezamãgit de condiþia omuluiactual: „Pe Dumnezeu l-am ucisde mult în noi, de când ne-amînstãpânit natura, cu îngâmfareaunor pitici, secãtuind-o ºidispunând-o tehnic bunului nostruplac. L-am ucis ºi l-am înlocuit cuidolii falºi ai unui cotidian mereumiºcãtor”. Regretul personajuluinu vizeazã pierderea credinþeiîntr-un dumnezeu, ci renunþareaomului postmodern la spiri-tualitate. În acest sens, Ultimafemeie propune tocmai ipostazaunei iubiri manifestate aproapemereu într-un cadru naturalspiritualizat, încãrcat simbolic ºisensibil la stimmung-urile în-drãgostiþilor. În esenþã, osaturatematicã a romanului e unaromanticã, temele-cheie alevolumului fiind grãitoare în acestsens: iubire, naturã, vis/coºmar,mister (feminin) ºi o „teologie asingurãtãþii”, cititã de Alexi într-una dintre icoanele MãnãstiriiNicula.

În sfârºit, romanul lui ªtefanMelancu reprezintã o adevãratãprovocare, deoarece lectura lui nupoate fi decât pluralã: planurilediscursive fiind multiple, noi nusuntem doar în faþa unei poveºtide dragoste, ci ºi a unei anamnezeexpiatoare, a unui portret alfeminitãþii ºi a unei viziuni filosoficeºi, în aceeaºi mãsurã, creatoareasupra lumii.

Volumul proaspãt de prozãscurtã al domnilor Viorel Marineasaºi Daniel Vighi (Plânsul bãtrânuluitenor dramatic sovietic. Memoratorpentru tanchiºti) e o adevãratãjucãrie interactivã pentru cititorulcare se lasã stimulat ºi carecolaboreazã cu entuziasm.Seamãnã izbitor un vechilecartonaºe cu holograme dinpungile de snacks sau cornuri dinvremurile vechi. Se prea poate caºi paginarea sã aibã un rolhotãrâtor în crearea acesteiimpresii. Dacã ne-am lepãda derespectul cuvenit unei astfel decãrþi ºi ne-am îndupleca sã ocompromitem, am putea cuuºurinþã s-o împãrþim în patru, s-orupem în douã, s-o amestecãmbine ºi sã obþinem douã cãrþiprobabil mai uºor de lecturat, darse pare cã volumul a fost gândit înaºa fel încât cititorul sã fie supusunui efort de explorarea unui reliefliterar divers ºi intrigant.

Încercarea de a urmãri unsingur autor pe parcursulvolumului e absolut de prisos. Îneventualitatea unei astfel detentative, lectorul ar fi obligat sãfacã slalom prin tot volumul, citindcând doar jumãtatea de sus afiecãrei pagini, când doar pe ceade jos. Intenþia nu meritã efortul.Vocile celor doi autori sunt astfelalãturate ºi þesute în volum, încâtnu trebuiesc despãrþite cu niciunpreþ. Acest fapt nu e sugeratexclusiv de paginarea alambicatã.Stereofonia este sugeratã ºi defaptul cã fiecarui narator îi estealãturatã o altã instanþã care paresã îl priveascã peste umãr.

Stereoprozele nu reprezintãprimul proiect comun al autorilor.Domnul Marineasa ºi domnul Vighiau mai publicat împreunã volumeleRusalii ’51. Fragmente dindeportarea în Bãrãgan (Ed.Marineasa, Timiºoara, 1994),Deportarea în Bãrãgan. Destine,documente, reportaje (cu ValentinSãmînã, Editura Mirton, Timiºoara,

„Ia te uitã cum mã uit lavacã ºi la norii cei puþini“How I Look at the Stars andthe Few Clouds

CÃ

RÞI

51

Olivia Putyer

1996) ºi Fahrplan fûr die Sixties(ediie bilingvã, traducere deGerhardt Csejka, Edition Solitude,Stuttgart, 2003). În consecinþã, înrezultatul de faþã al colaborãrii seresimte familiaritatea cu carevocile interacþioneazã, iar temele,fragmentele sau chiar fotografiilecomune de la care porneºtefiecare cuplet de texte provoacãaproape o confundare a instanþelorauctoriale.

Volumul e un amalgam de deapariþii pitoreºti precum tantiLenuþa, Erji-neni, conu Jorj, Gicuzis Grãsanu, Venocz-baci,zugravul Ioji din Mehala, tanti Anasau Iula boscãtãreasa ale cãroractivitãþi mãrunte sunt sãrãbãtoritecu 50 de coniac Zarea, votcãdreasã cu Prigat, „o borâturã debere” sau „vin ce-þi þâºneºteinstantaneu pe nas”. Totul este, peurmã, îmbãlsãmat prin trimiteri laArcangelo Corelli (ConcertoGrosso in G Minor, Op. 6 No.8),Dziga Vertov, Frank O’Hara, H. G.Wells, Jan Garbarek savurateîmpreunã cu pahare de CabaretSauvignon sau Merlot, doc 1999.În aparenþã, acestea suntelementele constitutive ale oricãreiamintiri veritabile, iar aceastãcolecþie de texte e, în parte, ºi oculegere de amintiri, de momentece catalizeazã amintiri ºi de amintirice declanºeazã la rândul lor alteamintiri, mergând din ce în ce maiîn urmã, sãltat, pânã la ceva cepare protoistorie. Rememorareadeclanºeazã faptele goale caredeclanºeazã întruparea narativã.[159, DV]

Când amintirile se epuizeazã,urmeazã vânãtoarea naraþiunii.Volumul ia forma unui experiment-reportaj-documentar Discoverydespre antilope în habitatul lornatural-naraþiune curatã ºicurgãtoare:

„ne cãrãm pentru a pune înpracticã un proiect mai vechi, acelade a sta pe o bancã în ParculRozelor, ca sã notãm cu stricteþeceea ce se petrece sub privirilenoastre bovin-melancolice, darîncã îndeajuns de atente, sãtranscriem pe curat senzaþia cãviaþa ne scapã, având alura unorpensionari ce vâneazã mãruntepãcate omeneºti. Ori a unorvoyeuriºti devitalizaþi de osârdia de

a echivala literatura cu – un fel de– realitate.”

Totul este închegat de niºte vocinaratoriale puternice ºi, pe alocuri,covârºitoare prin consistenþã ºiconsecvenþã în heterogenitate (ase vedea, de pildã, Un mesaj dinDuºanbe, Junghiul neanunþat, Ovãd cum stã pe un stâlp de telegrafºi eu fix la ea mã uit). Ca proiectexperimental, stereoprozeledomnilor Marineasa ºi Vighi arputea sã prindã greu unor cititorinedeprinºi cu stilul permisiv ºitotuºi, parcã, arhaic. Citit cu cevarãbdare, însã, precum ºi cu undram de ambiþie, volumul devinedrag ºi uºor de tolerat, ca mai apoisã se transforme într-o senzaþiegeneralã copleºitoare, darcãlduroasã.

CÃ

RÞI

Manualul de confesiuniThe Confession Deskbook

Trebuie spus din start, lecturavolumului recent publicat alscriitorului Kjell Espmark,Confidenþe. 42 de convorbiri cuAngela Martin (Editura CurteaVeche, 2011), poate fi un utilexerciþiu de cultivare în direcþiapropriei „profesiuni“.

Autorul este un cunoscutscriitor suedez (a publicat Lumeavãzutã prin obiectivul aparatului defotografiat, Când drumul seîntoarce, Calea Lactee, câtevadintre volumele sale de versuri, darºi ciclul romanesc Vremea uitãrii).De reinut vocaþia de critic literar,deceniile dedicate catedrei laUniversitatea din Stockholm ºiactivitatea magistralã în cadrulComitetului Nobel pentru literaturã.Prima întâlnire a lui Espmark cucultura româneascã are loc în1983 ºi dã naºtere unei viicolaborãri cu Nichita Stãnescu ºi,pe urmã, cu Marin Sorescu,Augustin Buzura sau AngelaMartin, cea care îi ºi propunedeschiderea unei rubrici deconvorbiri în Cultura, convorbiriprezente în volumul de faþã.Publicatã Cartea înglobeazãrãspunsurile autorului la întrebãriale Angelei Martin cu privire laaspecte legate de literaturacurentã, dar ºi de alte diferite

domenii ale culturii sau alesocietãþii contemporane.

Nucleul volumuluiconcentreazã câteva întrebãri-cheie în mãsurã sã aducã îndiscuþie aspecte dintre cele maisubstanþiale legate de ceea ce sevãdeºte sau s-ar putea vãdi artaliterarã: „Credeþi în forþa politicã aliteraturii, pacificatoare sausubversivã?“, „Ce aduc cãlãtoriileoperei dumneavoastrã literare?“,Pasajele rezervate subiectivitãþiiauctoriale (frânturile autobio-grafice, în speþã) sunt rare, ac-centul situându-se, mai curând,asupra „teoretizãrii“ artei, surprinsãîntr-o tonalitate aproape didacticã.Bunãoarã, replica lui Espmark laîntrebarea cum vede viitorulpoeziei debuteazã cu rãspunsul luiOrhan Pamuk, „poezia n-are viitor“(ºi aceste filiaþii sunt predilecte învolum), se prelungeºte într-oexpunere a modului în care sepublicã poezia actualmente(„prestigioasa editurã OxfordUniversity Press a declarat acumcâþiva ani cã renunþã sã maipublice poezie“), construieºte oreflecþie bogatã asupra poezieicapabile totuºi sã supravieþuiascãprin alte forme ºi conchide optimist(„În tot cazul, mã îndoiesc cãmarea tradiþie poeticã ce a începutcu Sappho ºi cu Horaþiu ºi acontinuat cu Petrarca ºi cuShakespeare pentru a ajunge laBaudelaire ºi Mandelºtam s-apomenit la capãtul drumului tocmaiîn zilele noastre“).

Fãrã îndoialã cã lecturaConfidenþelor devine promiþãtoareºi nu dezamãgeºte. Excursurilebine regizate, înclinaþia continuã aautorului spre exhaustivitate,economia cãrþii care reuºeºte „sãprindã“ ºi figura unui scriitorcompetent, o transformã într-olucrare capabilã sã-ºi formezedestinatarul. De altminteri, cred cãnu-i exagerat sã se spunã cãvolumul se aseamãnã, în multeprivinþe, cu un adevãrat manual deteoria literaturii.

Marius Popa

ª

52

Strãina din casa mea îmi culege muºcatele

în caa mea locuieºte o strãinãFumeazã în oglindã aceleaºi D.(pe care þi le-am dat eu þie)îmi citeºte cãrþile pe întuneric(ieri a terminat Idiotulªi e contrariatã)Vorbeºte cu pasãrea mea mierie(care s-a zburlit o singurã datã)Poartã tricoul cu doi urºi Panda(deºi are talia mai înaltã)Nu mã mai prefac de-o sãptãmânãO salut, schimbãm impresiiDe fiecare datã despre tinePânã adoarme searã de searãÎn patul meu albastruCalcã, spalã, e stãpânã-n casãDeºi tu spui altceva.Când se trezeºte în miez de noapteªi privirile se-ntâlnesc ea ºtie(ceea ce eu nu voi ºti niciodatã)La ºapte fix ieºiþi din casãMã uit înjurCâinele a murit.Rãmân cu nimeni.

Lucia Cuciureanu

Gara Smoktunovski cu secvenþe

Nu de cãlãtori grãbiþiVorbe frânte, bilete albastreVã povestesc eu acumNici de drumuri pierduteM-am oprit asearã într-o garãSã caut greieri aþipiþi tiptilÎn sãli de aºteptare stinghere.

Era pe vremea când noiNe mãsurãm umbra cu ruleta ruseascãPe ecrane îngãlbenite de praf(Trecutul aratã bine în sepia)Trenurile aprindeau faruriDeruta era sonorã, pânzele fugareCeasul ticãia undeva la dreapta.

Când i-am vãzut de departeDintr-o datã lumea pãrea altaCe rotund se-nvolbura rochia albãCâte bãtãi ascundea cãmaºa de inAlizee cu vânt ºi nimic dupã aceeaSe grãbeau unul spre celãlalt(Aºa le-a fost înþelegerea de atunci)Singuri pe ºine, nimeni nu-i vedeaªi locomotiva atât de roºieO lua bezmetic tot mai sus

E prima zi, am o nouã profesie, am avut unCV foarte bun, m-au angajat: suntîndrãgostitã la nivelul opt

N-am putut niciodatã sã zborSã fiu liliac atunci mi-am doritîn pãrul tãu sã mã-ncleºtezªi sã-þi ºoptesc tremuratTatã, sunt a ta, e bineDar vreau sã fii liberPentru tine am depãºit toate aºteptãrileM-am fãcut fluture, apoi femeieAm trãit cum þi-a plãcut þieCu Rahmaninov, cu ceaiul la samovarDe Cehov nici nu mai spun

Acum am sufletul tãuBeau ceai de busuioc verdeDin ceºti albastre cu buline albeNoaptea îþi pãzesc somnul cãnd vineAm aflat când au fãcut ochiCopiii, cei ºapte de lângã mine,Iarna le deschid uºa de la intrareMâine voi salva un arici de la sufocareªtiu sã trãiesc cu lumea toatã(cum spunea mama îngrijoratã)Deºi pândesc ºi lumea aialaltãCu toþi ai mei dormind sub gândul copt -Sunt îndrãgostitã la nivelul opt.

Pe peronul încins de aºteptareUrma tocului ei nepereche.

INT

RO

SP

EC

ÞIE

53

Când la temelia demersuluicreativ se interpun factori de ordincultural, de amploare imagina-tivã, profunzime conceptualã ºiperformanþã stilisticã, rezultatulnu poate sã consemneze decâtizbânda unui mod superior de amaterializa trecerea prin timp. Esteºi cazul reputatului dascãl ºiplastician Andrei Florian a cãruidurabilã ºi fertilã activitate l-a fixatpe coordonatele unor particulareviziuni ºi elevate fundamenteestetice. Sub cupola „Arhetipãrii”s-a antrenat în tentante invocãri,conexiuni, echivalãri iconice, înconcludente transfigurãri de real înuniversal spiritualizat.

Obiectele sale dezvãluie ovoinþã acerbã de a da curs celormai nobile porniri ale firii care auvizat valorificarea cât mai deplinposibilã a propriilor disponibilitãþi deconfigurare plasticã. ªi-a refuzatcondiþia comodã a obiºnuinþelorvoiajere, asumându-ºi o disciplinãexistenþialã care implica acu-mulare de cunoaºtere, exerci-þiu pasionat ºi continuu, rigoareconfesivã, decantare, pentru aatinge necesara individualizare delimbaj. Consecinþa fireascã a fostproiectarea condiþiei personale pefãgaºul unei fructuoase direcþiievolutive spre forme de exprimaretot mai închegate ºi convingãtoare.Prin studierea atentã a conciziei ºiabilitãþii gestului creativ observãmfãrã putere de tãgadã situarea sameritorie între protagoniºti la nivelde generaþie, desãvârºind opereoriginale, consonante cuexigenþele actualitãþii.

Dupã exersãri laborioase ºideterminãri de coerenþã expresivã,Andrei Florian – dotându-ºiatelierul ºi cu un performant utilajde ardere – s-a putut lansa înispititoare proiecte ºi finalitãþi,folosindu-se de fascinaþia inefabilãa douã generoase materiale:ceramica ºi sticla. Extinsadocumentare ºi docta redactare aunei memorabile teze de doctorataveau sã-l familiarizeze durabil cuprocese ºi mãrturii pregnante dinistoria civilizaþiilor, sãdindu-i

convingerea asupra rostului majoral spiritualizãrii formei, a înzestrãriilimbajului plastic cu substratmetaforic ºi semnificaþie simbolicã.Drept urmare fiecare din surseleinspirative – concepute pe filieraunei ingenioase desfãºurãri ciclice– au vizat obiectivarea unortulburãtoare aspecte desprinse dinordinea trãirii ºi aspiraþiilor umane.Zecile de incitante ipostaziericonfigurând inspirat „Altare”,„Portaluri”, „Cununi”, Pomi”,„Relicvarii”, „Peºte”, „Fereastrã”,„Feþele idolului thermopan”, se

insinueazã în faþete posibiledintr-un univers fabulos pe care-lstrãbatem ºi asimilãm cu seteanoastrã de înnobilare princunoaºtere, de fast, poezie ºimiracol, de ascensiune cãtre înaltºi puritate.

Fiecare piesã din incitantulangrenaj de forme translucide, deo enigmaticã feerie, subtilconcepute, arhitecturate ºiinterferate, demult specificecreaþiei lui Andrei Florian, relevãmãiestria unui travaliu careopereazã cu simbolice încifrãri desemne, încurajând o impresie de

ancorare într-o diafanã stare degraþie ºi plenitudine. Le dorimvecinãtatea în anturajul nostrucotidian pentru superba lorcapacitate de a revela armonicasenzaþie de contaminare aterestrului cu inefabilul astral, cuaccesul umanului purificat lareverberaþia olimpianã a unorvitale descoperiri ºi certitudini.

Prin asemenea reprezentativeetalãri de flux creativ de elevatãfacturã ºi rezonanþã, Muzeul deArtã Cluj dovedeºte încã o datãreceptivitate ºi interes pentrupromovarea în circuit public areferenþiale împliniri ce animãmiºcarea artisticã din cotidianulromânesc.

Artistul ceramist ºi sticlarAndrei Florian, cu o activã impli-care pedagogicã (autor de cursuriºi iniþiator de discipline în cadrulUAD), managerialã, oranizatorie ºicuratorialã, membru fondator alCeramArt din Cluj ºi al grupuluiBunaVestire din Negreºti-Oaº,deþine un impresionant portofoliupersonal de participãri la expoziþii,saloane ºi bienale interne ºi externeºi prestigioase simpozioane sauconferinþe în Italia, Croaþia, Cehia,Spania sau interne cu participareinternaþionalã, la Bucureºti, Cluj,Satu-Mare, Sibiu, Oradea,Negreºti-Oaº. Participã la expoziþiide grup, saloane ºi bienale înmuzee, galerii UAP ºi private dinþarã, la Bucureºti, Cluj, Sibiu,Oradea, Alba-Iulia, Deva, Timi-ºoara, Braºov, Craiova, Ploieºti,Bistriþa, Satu-Mare, Baia Mare,fiind în multe cazuri implicat înacþiuni de jurizare ºi organizare aacestora. Este autorul a trei cãrþiºi a numeroase articole prezenteîn publicaþii interne ºi la edituri deprofil ºi are o bogatã contribuþieteoreticã în domeniul artistic ºi alpedagogiei, fiind prezentat înarticole, cataloage ºi texte criticeale unor importanþi critici români..

Artistul se bucurã de o largãnotorietate în lumea artisticã dinCluj, fiind prezent pe simezeletuturor manifestãrilor importantelocale, naþionale ºi internaþionaleale UAD din Cluj ºi ale UAPR, filialaCluj-Napoca.

Andrei Florian – ArhetipareNegoiþã Lãptoiu

ª

POMULLIRÃ 2

54

În afarã de Universitate, nimicnu pare sã fi entuziasmatgeneraþia Unirii decît înfiinþareaTeatrului Naþional din Cluj. El nue doar o instituþie de culturã, ciactualizarea unui ideal aproapeobsesiv. Cu o remarcabilã tradiþieîn mediile româneºti, în oraºe,dar ºi în satele emancipate,teatrul a fost asociat cu ideeanaþionalã din momentul naºteriiacesteia. În Transilvania, camodalitate artisticã instituþio-nalizatã, el este cultivat încã dinsecolul al XVIII-lea de saºi ºimaghiari. În Cluj, prima trupãpermanentã dateazã din 1792,iar în 1803 începe tot aiciconstrucþia celui dintîi teatrumaghiar, clãdirea fiind terminatãîn 1821. Ion Breazu susþine cãprimele manifestãri teatrale dincultura românã se datoreazãinfluenþei ºcolilor protestante ºicatolice ºi ele pot fi localizateprintre elevii greco-catolici aiBlajului, încã de prin 1755. Însãpiesa cunoscutã, Occis ioGregorii Vodae, e reprezentatãabia spre sfîrºitul secolului. O„societate de diletanþi” încropeºteºi G. Bariþiu la Braºov, dînd oreprezentaþie cu o piesã în limbaromânã în 1838. Impulsul decisivîn dezvoltarea ºi extindereamiºcãrii teatrale îl dau, însã, dupã1860, turneele unor trupe

faimoase din Principateleromâne. Dintre celebritãþilevremii, la Cluj nu ajunge decîtMillo, care are o „influenþãcovîrºitoare” asupra Societãþii dediletanþi a elevilor români de laLiceul romano-catolic. În 1870, lainiþiativa lui Iosif Vulcan, ianaºtere „Societatea pentru fondde teatru românesc.” Prin diversemijloace practice, aceasta vacrea în urmãtoarele decenii oinfrastructurã eficientã a vieþiiteatrale ºi va întreþine interesulpublicului pentru pedagogiasentimentului naþional prin teatru.Un bursier memorabil al societãþiiva fi la începutul secolului XXactorul Zaharia Bârsan, primuldirector al Teatrului Naþional dinCluj. Dupã cercetarea mai vechea lui Ion Breazu, Mircea Popa afãcut în anii recenþi cea maiminuþioasã radiografie asuprafenomenului teatral din Transil-vania, cu o secvenþã specialãconsacratã Clujului. Aici seînfiinþeazã în 1870 „Societateadiletanþilor teatralã”, condusã deIoan Baciu ºi Vasile Podoabã. Eaformeazã o trupã semipro-fesionistã din tineri talentaþi ºi,pînã în 1875, monteazã o seriede piese, cu precãdere din autoriromâni, cu o simpatie specialãpentru Vasile Alecsandri,dramaturgul cu o foarte mare

audienþã la românii din Ardeal,pînã la Unire. Spectacolele se þinpe o scenã improvizatã la ºcoalagreco-catolicã ºi ele constituie, înprimul rînd, niºte ocazii decelebrare publicã a limbii române.Societatea organizeazã ºi turneeîn alte localitãþi, urmînd ca, dupãdesfiinþare, unii dintre membrii eisã rãspîndeascã ideea prindiverse oraºe ºi chiar sate.Dincolo, însã, de asemeneanuclee teatrele româneºti, e deobservat cã teatrul ca fenomencultural cunoaºte în Transilvaniao extraordinarã rãspîndire. Atîtcel profesionist, cît ºi cel dediletanþi. În afara celui institu-þionalizat, se practicã, în diversemodalitãþi, în ºcoli ºi în comunitãþiurbane ori rurale. E o formã dedivertisment, dar ºi una deeducaþie. Comunitãþile româneºtiºi-l doresc cu atît mai mult, cu cîtmaghiarii ºi saºii ºi-l apropriazãca pe un privilegiu ºi ca pe omarcã a distincþiei culturale. Aºase explicã în bunã partepromptitudinea cu care ConsiliulDirigent decide înfiinþareaconcomitentã a celor trei instituþiiartistice, Teatrul, Opera ºiConservatorul. De altminteri,iniþiatorii înºiºi ai proiectuluicunoºteau foarte bine starea despirit a unui public educat careavea nevoie urgentã, pentrucompensarea frustrãrilor sale, desatisfacþii cu o mare încãrcãturãsimbolicã. Astfel, la iniþiativa luiValeriu Braniºte, Onisifor Ghibu,Tiberiu Brediceanu ºi ZahariaBârsan, Consiliul Dirigent emite,în 18 septembrie 1919, deciziade înfiinþare a celor trei instituþii,numindu-i ºi pe directorii lor:Zaharia Bârsan la Teatru,Constantin Pavel la Operã ºiGheorghe Dima la Conservator.Inaugurarea Teatrului Naþional ºi,respectiv, a primei sale stagiunise face la 1 Decembrie, de ziuaUnirii, cu douã piese de ZahariaBârsan: Poemul Unirii ºi Se faceziuã. Pînã la închiderea stagiunii,în aprilie, sînt reprezentate 13premiere, dintre care amintesc:Ovidiu de Vasile Alecsandri,Doctor fãrã voie ºi Avarul deMolière, Revizorul de Gogol, Oscrisoare pierdutã de I.L.Caragiale ºi Rãzvan ºi Vidra de

The Theatre – A Mith of the CityTeatrul – un mit al orasului,

Petru Poantã

55

B.P. Hasdeu. Performanþa e cuatît mai uimitoare, cu cît totulîncepe de la zero. Prestigiul ºirelaþiile din capitalã ale lui ZahariaBârsan conteazã enorm. Lachemarea sa vin aici cîþiva actorideja cunoscuþi: Nicolae Neamþu-Ottonel, I . Stãnescu-Papa,Dem. Mihãilescu-Brãila, AurelAthanasescu, S. Sonia, RaduCluceru, Nelly Valentin, Al. I.Ghibericon, Corneliu Potcoavã,Ioachim Dordea, Olimpia Bârsanº.a. Regizori (în terminologia deatunci, directori de scenã):Zaharia Bârsan, I. Stãnescu-Papa ºi Gogu Mihãescu. Caregizor tehnic îºi începe carieraSicã Alexandrescu. Trupa se vacompleta de la un an la altul,repertoriul devine tot mai ambiþiosºi mai divers, pe mãsurã ce serafineazã ºi se diversificãgusturile publicului. ZahariaBârsan rãmîne director pînã în1927. Asta înseamnã cã subconducerea lui s-au consumatopt stagiuni. În acest interval, celmult la douã sãptãmîni are loc opremierã. Spectacolele se daude patru ori pe sãptãmînã (marþi,joi, sîmbãtã ºi duminicã), iarduminicã dimineaþa este matineupentru elevi. Teatrul face ºi cîtevaturnee prin majoritatea oraºelordin Ardeal. Zaharia Bârsanconcentreazã în persoana sapatru calitãþi, de manager, actor,regizor ºi dramaturg. Ecarismatic, generos, sociabil ºi,ca toþi ardelenii din generaþiaUnirii, devotat rolului de misionar.Deºi obligat sã improvizezeuneori, are o viziune coerentãasupra miºcãrii teatrale ºilucreazã dupã un proiect binearticulat. Satisface, pe de oparte, preferinþele publiculuipentru melodramã ºi comediauºoarã, însã, pe de alta,promoveazã constant ºi mareadramaturgie clasicã ºi modernã,universalã ºi autohtonã. Astfel,se monteazã sistematic dinShakespeare, Molière, Goldoni,Hugo, V. Alecsandri, I.L.Caragiale, dar ºi din Gorki,Cehov, Strindberg, Pirandello,Ibsen, Victor Eftimiu, L.Rebreanu, M. Sorbul. El seocupã în principal de liniaromanticã ºi clasicizantã, iar mai

tînãrul ªtefan Braborescu estecu precãdere regizorul moder-nilor. În monografia TeatrulNaþional Cluj-Napoca (2004), doidintre autori, Justin Ceuca ºiVictor Toºa, contabilizeazãrepertoriul complet al tuturorstagiunilor din interbelic. E oimagine nefireascã ºi eroicã ateatrului în acþiune. Cîteva sutede premiere, cu peste douã miide spectacole, exhibînd ofrenezie a spectacolului ºi ocuprindere universalistã adramaturgiei pe care instituþianici nu a mai îndrãznit mãcar são viseze de atunci. Toate acesteasînt posibile întrucît existã unpublic ºi o presã receptive. Într-un oraº relativ mic, cu o populaþieromâneascã evoluînd, între 1920ºi 1940, de la vreo 15 la 40 ºiceva de mii de români, teatrul seaflã în relaþie organicã, directã,cu comunitatea; depinde dedisponibilitatea ºi capriciileacesteia, dar o ºi modeleazã larîndul lui. Observãm, de pildã,permanenþa dramaturgiei deinspiraþie istoricã în repertoriu.Dupã cum consemneazã presa,toate reprezentaþiile acestea facmereu sãli pline ºi creeazãentuziasme colective. Esteevident cã ele corespund uneifoarte intense prezenþe asentimentului naþional ºi uneieducaþii în cultul eroilor. Pe de altãparte, gusturile noii burgheziireclamã ºi sentimentalismulmelodramei ori divertismentulspumos al comediei. Aici n-aresucces teatrul bulevardier, înschimb prinde cel modernist,precum al lui Luigi Pirandello.Cîte un spectacol are un impactelectrizant ºi de duratã, aºa caHeidelbergul de altãdatã,comedia lui W. Meyer Forster.Spectatorii sãi fideli devinstudenþii. Ei transformã premieraîntr-o sãrbãtoare publicã,purtîndu-i pe actori pe strãzileoraºului ca într-un ceremonial deconsacrare. Pentru ei subiectulpiesei se identificã cu tinereþeadebordantã a noii cetãþi univer-sitare clujene, iar spectacolulconsacrã cel puþin douã vedete,Dem. Mihãilescu-Brãila ºi JanaPopovici, precum ºi cîtevacîntece care, îºi aminteºte Horia

Stanca, „vor intra de aici înainteîn tradiþia tuturor petrecerilorstudenþeºti din cele douã deceniiinterbelice de la Cluj”. Unul dintreele este luminoasa elegie „O, visal vieþii studenþeºti”, cîntat încãºi în studenþia mea lamelancolicele încheieri aleciclurilor univer-sitare. Perioadaaceasta de exuberanþã ºi deexpansiune repertorialã, în ciudacîtorva disensiuni interne, þinepînã în 1927, cînd se terminãprimul directorat al lui ZahariaBârsan. Intervalul 1927-1940cuprinde douã segmente, 1927-1935 ºi 1936-1940. În ansamblu,este intervalul instabilitãþii lanive-lul conducerii instituþiei; oconsecinþã, în primul rînd, ainstabilitãþii politice din þarã, darºi a crizei din anii 30. Directoriisînt numiþi dupã criterii politice,iar sforile se trag în capitalã.Directorii se schimbã cu repe-ziciune chiar ºi dupã cîteva luni.Primul este aventurosul VictorEftimiu, urmat dupã ºase luni deNicolae Bãnescu (1 ianuarie1928–31 decembrie 1928). Apoi,Constantin Pavel, un an, pentruca, în anul urmãtor, sã ia teatrulîn concesiune împreunã cuMihail Sorbul. Aranjamentul nurezistã, iar între septembrie 1931ºi noiembrie 1931 este directorIon Marin Sadoveanu. Întredecembrie 1931 ºi 31 ianuarie1933, revine Zaharia Bârsan. Dinnou concesionar Constantin

56

Pavel pînã în aprilie 1934, dupãcare iarãºi Zaharia Bârsan. Însfîrºit, o perioadã de stabilitateîntre 1936 ºi 1940, sub con-ducerea lui Victor Papilian carevine din funcþia de director alOperei. Deºi cu întreruperi,directoratul lui Z. Bârsan acoperãmai bine de jumãtate din istoriainterbelicã a teatrului, iar ocincime din aceasta îi revine luiV. Papilian. Ei doi lasã, de altfel,ºi cele mai pregnante urme, cutoate cã pe durata funcþiei au totfelul de probleme: administrativ-financiare, de personal ori de„culise”. Zaharia Bârsan îºi dãchiar demisia în douã rînduri, fiedin cauza unui complot alactorilor, fie sub presiune politicã,aºa cum se întîmplã la ultimulsãu directorat. Dar acum, în1936, teatrul se aflã deja într-unanume declin. Personalul artistice „îmbãtrînit” ºi tot mai redus prinplecarea unor actori. Interesulpublicului e în scãdere, asta ºi pefondul aprehensiunilor de naturãpoliticã. Tot acum mor doi dintreactorii cei mai iubiþi ai oraºului,D. Mihãilescu-Brãila ºi OlimpiaBârsan, iar o altã stea, Nataliaªtefãnescu, se pensioneazã.Aºadar, Papilian preia o instituþieîn crizã. κi dovedise anteriorcapacitãþile manageriale laOperã. În teatru este ºi mai bineiniþiat, el însuºi fiind dramaturg ºichiar jucat cu mai multe piese pescena Naþionalului clujean. Înpatru ani de directorat, reuºeºtecîteva performanþe care redauteatrului strãlucirea ºi dinamismuldin primul deceniu de existenþã.În primul rînd, promoveazã maiinsistent dramaturgia româneas-cã (Gib Mihãescu, Ion MarinSadoveanu, Al. Ceauºeanu,Coca Farago, V. Voiculescu, O.Goga, Z. Bârsan º.a.), dar ºi pecea occidentalã modernã. Înstudiul Victor Papilian - directorulNaþionalului clujean, JustinCeuca analizeazã pe îndeleteaceastã politicã teatralã desucces. Dai mereu, în oriceevocare, peste aceeaºi imaginea unei persoane efervescente ºiparcã ubicuã, avînd o mobilitatesudicã ºi o eticã transilvãneanãa datoriei. Unele performanþe alesale sînt recorduri absolute.

Stagiunea 1936-1937 numãrã 29de premiere, cu 11 piese ro-mâneºti ºi 19 traduceri. Îl pune înscenã pentru prima datã înRomânia pe americanul EugeneO’Neill cu Dincolo de zare.Înfiinþeazã postul de secretarliterar, dar ºi un Studio de teatru,în cadrul cãruia se organizeazãspectacole experimentale, pre-cedate de conferinþe despreautori strãini în vogã. Papilian osusþine pe prima, despredramele lui Paul Claudel. Vor maifi prezentaþi Wedekind, Cehov,Pirandello. Avem de-a face cu oformã eficientã de educaþieesteticã a unui public pentru carefrecventarea teatrului devenisedeja o obiºnuinþã. Teatrul faceparte din viaþa cotidianã aclujenilor ºi nu doar a românilor.Maghiarii îºi au propria instituþie,la fel de îndrãgitã. Existã chiarcolaborãri între cele douã teatre,în pofida tensiunilor politice. Înmediul artistic însuºi existã unentuziasm contagios, o euforiesingularã a jocului. Horia Stanca,„spectator ingenuu”, dar ºicronicar de teatru foarte priceput,surprinde fenomenul din interiorulsãu: „Pot astfel, dupã ani întregide îndrãgostit de teatru, dupã oviaþã de spectator, sã afirm cumâna pe inimã cã aºa cum s-aujucat unele piese la Cluj în aniieroici ai începutului de teatruprofesional românesc în Ardeal,nu le-am retrãit nicãieri ºiniciodatã la acelaºi nivel deinterpretare ºi de emoþie sincerã.Oricît ar supãra unele suscep-tibilitãþi, trebuie sã spun cã, depildã, O scrisoare pierdutã aºacum s-a jucat la Cluj în direcþiade scenã a lui Stãnescu-Papa cuel însuºi în Zaharia Trahanache,cu Virgil Vasilescu ºi C.Potcoavã în dubletul Farfuridi-Brînzovenescu, cu Ghibericon înAgamiþã Dandanache ºi Dem.Mihãilescu-Brãila în CetãþeanulTurmentat, n-am vãzut-o nicio-datã mai bine jucatã, oricît s-austrãduit ºi Sicã Alexandrescu ºi,mai tîrziu, cu ºi mai puþin noroc,Liviu Ciulei sã o facã”. Seînþelege cã nu este vorba exclu-siv de calitãþile estetice ale unuianumit spectacol. Teatrul devineo formã de ritual colectiv la care

participã actorii ºi publicul,deopotrivã. În mentalul românilor,el nu se deosebeºte de celelalteforme de ceremonialuri publice,în care se reia acelaºi scenariual celebrãrii sentimentuluinaþional. Pe de altã parte, Teatrul,ca ºi Opera, de altfel, este oimagine a emancipãrii culturale aoraºului. Pe scena sa sînt jucaþizeci de dramaturgi strãini, vin aiciîn turneu trupe occidentale deteatru, dar ºi regizori occidentali,precum italianul Fernando deCruciatti. Prin urmare, în cele 19stagiuni din intervalul 1919-1940,au loc 403 premiere, cea maimare parte fiind piese dindramaturgia universalã. Mai niciunul dintre marii autori aiacesteia nu lipseºte, de la anticipînã la contemporani; dupã cumsunt jucaþi mai toþi dramaturgiiromâni. E interesant de remarcatcã multe dintre piesele strãinesînt traduse de cãtre actori aiteatrului, o dovadã a competen-þelor lor lingvistice ºi intelectuale.De altfel, unii dintre ei fac ºi regiaspectacolelor, asta ºi dintr-ocrizã a regizorilor profesioniºti.Dar într-o epocã în care regia nudevenise încã o creaþie în sine,aceºti actori se descurcã foartebine ºi au succes. O schimbareîn concepþia regizoralã o propunetînãrul Ionel Olteanu, adus din1938 de Victor Papilian. Olteanustudiase regia în Germania, undese familiarizase cu stilul ex-presionist al interpretãrii ºimontãrii scenice, stil pe care îlimpune, ca o noutate, pe scenaclujeanã (cf. Viorel Toºa, înTeatrul naþional Cluj-Napoca).Fãrã îndoialã, dacã treci dincolode imaginea luminoasã conser-vatã de memorialiºti, dai ºi pestemicile mizerii din viaþa cotidianãa instituþiei. E vorba, în fond, des-pre lumea specificã a artiºtilor,mereu aceeaºi, oriunde ºioricînd. Teatrul are, apoi, mai tottimpul probleme cu sub-ven-þionarea ºi cu stabilitateapersonalului artistic. Tot aºa, efoarte dificil de întreþinutcuriozitatea unui public, oricumrestrîns, de unde ºi cultivareasistematicã a pieselor „uºoare”,de divertisment pur, sprenemulþumirea, adeseori, a unei

57

prese cârtitoare. Actorii, între-buinþaþi în exces, au la rîndul lortot felul de nemulþumiri, în specialde ordin material. Cei mai mulþistau în chirie, iar aceasta esteexorbitantã. Dintr-o ase-meneaperspectivã nu sînt niºterãsfãþaþi. Existã ºi insatisfacþiiprofesionale, cu roluri atribuiteinadecvat ºi cu spectacoleratate, vanitãþi ºi invidii. Într-oaltã ordine, este întrucîtvaenigmatic faptul cã dindramaturgia lui Lucian Blaga nuse joacã decît Avram Iancu în1935. În regia lui ªtefanBraborescu ºi cu Ion Tâlvan în

rolul principal, piesa are unsucces enorm, datorat în bunãparte subiectului, dar ºiprestigiului autorului în mediulintelectualitãþii clujene. E curioscã entuziastul Horia Stanca numenþioneazã spectacolul înmemorialistica sa consacratãteatrului. Se va fi practicat ºi opoliticã secretã a repertoriului,însã, oricum, Teatrul Naþionalcunoaºte acum epocaexuberanþei ºi a performanþelorunice. Cu cele vreo douã mii despectacole în 19 stagiuni ºi înturneele de prin Transilvania, înreprezentarea publicã el are

însemnãtatea unui miracol ºiconstituie astfel una dintrevalori le care modeleazã ºiconsolideazã sentimentulapartenenþei la noul spirit aloraºului. Activitatea intensã ainstituþiei corespunde, de fapt,paradigmei social-economice acomunitãþii, care este dezvol-tarea durabilã. S-a format aici ogrupare tînãrã care crede înmitul progresului ºi are caprincipiu al existenþei cultulmuncii ºi al educaþiei.

(fragment din volumul înpregãtire Clujul interbelic)

PEªTELE

58

Domniºoara Julie, Teatrul Maghiarde Stat, Cluj

Regie, ilustraþie muzicalã ºi lightdesign: Felix Alexa

Dramaturgia: Noémi VajnaCu: Anikó Pethõ, Zsolt Bogdán,

Emõke Kató

Dupã ce, în 2007 ºi 2008,anticipase anul Cehov cu UnchiulVania ºi Trei surori ºi apoi îlmarcase postmodernist, în 2010,prin intertextualitatea cehovianã dinStrigãte ºi ºoapte, Teatrul Maghiardin Cluj propune un spectacolIbsen (Hedda Gabler) ºi unulStrindberg (Domniºoara Julie), ladistanþã de doar câteva sãptãmâni.Cu ajutorul a trei regizori diferiþi(Tompa Gábor, Andrei ªerban,Felix Alexa), bifeazã, astfel, una dincele mai cunoscute triade de autoridramatici, probându-ºi, încã o datã,coerenþa creatoare. O face,desigur, cât se poate de subtil, caîntr-un text incitant prin analogiilepe care le îngãduie, ca într-oþesãturã finã, care, voit sau nu, lasãfirul Cehov sã se întrevadã laIbsen, firul Ibsen la Strindberg etc.Comemorându-l, în subsidiar, peStrindberg, Domniºoara Julie seaflã, în plus, în acelaºi fel de relaþieimplicitã cu o altã montare a luiFelix Alexa, Livada de viºini de lanaþionalul bucureºtean, menitã, în2010, sã celebreze 150 de ani dela naºterea lui Cehov. ªi aceastanu doar pentru cã ambelespectacole intenþioneazã sãcomemoreze, respectiv, aniver-seze un clasic, ci pentru cã ambelesunt despre graniþa neclarã dintrestatutul de stãpân ºi cel de slugã,despre forþa anchilozantã atrecutului ºi despre inversarearaporturilor de forþe, despre putereamemoriei ºi memoria puterii.

Conºtient de dificultatea de aface spectacol din piesa luiStrindberg la care, exact ca laCehov, spectaculosul este maidegrabã vorbit decât trãit, FelixAlexa îºi propune sã mizeze pe

TEA

TRU

contemporaneitate. Pentruaceasta, triazã riguros grãmada demãrunþiºuri din indicaþiile sceniceale piesei lui Strindberg, pentru ca,în colaborare cu scenografaCarmencita Brojboiu, sã obþinãveridicitatea în alt fel. Nu doar prinobiectele de alamã, prin ghivecelemãrunte cu plante aromaticeînºirate pe etajere, prin coºurile derãchitã pline de mere, prinprezenþa întregii recuzite debucãtãrie obiºnuitã, dar ºi prinperfecta lor funcþionare, scurtcir-cuitând, astfel, timpul ºi spaþiulpiesei cu timpul ºi spaþiulspectatorului. Într-o splendidãbucãtãrie albastrã, premonitorie ºineliniºtitoare ca însemnãrile luiStrindberg din testamentara A bluebook, se prãjesc mãruntaie deviþel, se aude clocotitul fierturilormagice, pocnetul dopului scos dinsticla de vin nobil sau bolborosealaberii plebee, turnatã în pahare. Înnumele aceleiaºi transbordãritemporale, Felix Alexa perturbã,însã, frumuseþea bucãtãrieialbastre care poartã, atât dediscret, patina timpului, prinanacronismul fotoaparatului digital,ale cãrui blitz-uri repetate forþeazã,întrucâtva nefiresc, transferul încontemporaneitate.

Noaptea fatidicã a domniºoareiJulie, la fel ca ºi ziua în careRanevskaia pecetluieºte dispariþiaunei ere, începe cu dans ºi sesfârºeºte cu moarte. PentruCehov, Felix Alexa alesese, în2010, muzicalitatea aristocratã aviorii lui Alexander Bãlãnescu, pefundalul cãreia Maia Morgensternºi ai sãi executau acelaºi ºi acelaºidans mecanic, ca jucãriile întoarsedin cheie pe care le adusese în dar,de la Paris. Pentru Strindberg,alege accentele etno ºi gipsy aleviorii lui Lajkó Félix, pe care le reiala final, ca pe un epitaf muzicalpentru nechibzuita Julie ºi perfectpentru întoarcerea înspãimântatãa lui Jean la statutul de slugã. Pe

fundalul acestor viori, în bucãtãriarãmasã în spatele scenei dinLivada cu viºini ºi în cea careocupã întreg spaþiul scenic dinDomniºoara Julie, se întâmplãlucruri decisive: sosesc veºticatastrofale despre pierdereamoºiei ori se iau hotãrâri fataleprecum aventurarea eroticã atinerei fiice de conte. Poate nuîntâmplãtor, în Livada cu viºini aaceluiaºi Felix Alexa, bucãtãriaaproape cã se insinua în scenã,prin dulapul centenar, transformatîntr-un rastel plin de borcane cuviºine conservate.

Pentru cã, în esenþã, este unspaþiu pragmatic, care depozi-teazã provizii ºi întreþine viaþa,bucãtãria pretinde un stãpâncapabil sã o organizeze. LaCehov, ea este teritoriul sãrãcit alVariei, stãpâna-servitoare, laStrindberg, în bucãtãrie domneºteKristin, servitoarea-stãpânã. Înrolul Variei, frumuseþea clasicã aIrinei Movilã avea o nuanþãasceticã, de femeie tânãrã a cãreienergie afectivã a fost îndelungreprimatã ºi care, fãrã sã emitã ceamai micã judecatã de valoare, estenevoitã sã facã faþã dezordiniifermecãtoare a Ranevskãi, carese mãritase nebuneºte, cheltuianebuneºte ºi, în final, o deposedanesãbuit de spaþiul copilãriei. În rolullui Kristin, Emõke Kató esteservitoarea uscãþivã ºi sentenþi-oasã, fiinþã raþionalã, habotnicã ºiplatã, care-ºi vede buna orga-nizare devastatã de zvâcnirile deafectivitate ale nebunei „poetice ºiabisale”, domniºoara Julie. Kristin,singurul personaj aflat în perfectãcomuniune cu spaþiul, rezoneazãla orice este o dimensiune pal-pabilã. Excepþie face religia, dar ºiaici, Kristin a lui Emõke Kató arela îndemânã nu doar argumentelebiblice la care face apel personajullui Strindberg, dar ºi concreteþeabibliei-obiect, pe care o aduce înscenã ca pe un document menitsã probeze anomalia a ceea ce sepetrece în împãrãþia practicã abucãtãriei.

Pentru elegantul Jean al lui ZsoltBogdán (greu de imaginat într-unrol de brutã absolutã), Kristin esteo fiinþã ºtearsã, neinteresantã,tangiblã. Adicã exact ceea ceVaria, cãlugãriþa, fusese pentru

Mihaela LovinOn Miss Julie and Madame Ranevskaia

Despre Domnnisoara Juliesi madame Ranevskaia

,,

59

Lopahin, cu atât mai mult pentruLopahin al lui Marius Manole, unulcu o aparenþã mai puþin robustã ºimai puþin barbarã decât apredecesorilor sãi antologici.Complet dezinteresat de un spaþiucare îl împiedicã sã fie autentic,Jean este mai degrabã preocupatde timp: trecutul este legat deatracþia copilului de servitor faþã defiica de conte, aceeaºi ca admiraþialui Lopahin faþã de Ranevskaia;prezentul, atât al lui Jean, cât ºi allui Lopahin, conþine fascinaþia faþãde forþa vitalã ºi rafinamentulcaptivant al stãpânei; viitorul aducecu sine o pleiadã nesfârºitã deoportunitãþi. Este contextul în careapropierea lui Jean de Julie, ºi eafascinatã de amintire ºi proiecþiementalã, vine întrucâtva firesc,odatã cu obscurizarea limitelordintre stãpân ºi servitor. Într-unsingur punct, Jean se lasã cotropitde statutul de slugã, în felul în careLopahin cedase, la licitaþie,instinctului de negustor: la vesteaîntoarcerii contelui. Astfel cã, pefundalul urletelor de groazã cu carespectacolul se încheie, e limpe-de cã, în rolul lui Jean, lui ZsoltBogdán îi e la îndemânã sã trans-forme, aproape alchimic, sluga ceamai obiºnuitã în stãpân ºi, la auzultelefonului, sã refacã procesul însens invers.

Ca altãdatã Ranevskaia, Julieeste, de asemenea, preocupatã detimp ºi deloc de spaþiu. Pentruamândouã, aºa cum spune, la unmoment dat, chiar Julie, amintirilerãmân agãþate de coada trenului cucare fug sau ar vrea sã fugã. LaCehov, puterea memoriei duce lapierderea moºiei, la Strindberg, otransformã pe Julie, crescutã înspiritul unei emancipãri carica-turale,în fiinþã sãlbaticã ºi contradictorie.Dupã ce fusese candidã în Strigãteºi ºoapte sau în Hedda Gabler,Anikó Pethõ este, aici, când crudã,când generoasã, când autoritarãpânã la abuz, când umilã pânã laau-todizolvare, când lãsând sã i seciteascã în ochi lucirea nebuniei,când groazã ºi duioºie. Ideea denobleþe ºi cea de autoritate, care oparalizau pe Hedda lui Ibsen, iesdin discuþie. Ele revin cizmelorcontelui (recuzitã din familia uni-formei de general din Trei surori ºiportretului de colonel din Hedda

Gabler) ºi þârâitului infernal altelefonului.

Existã, însã, ºi contexte carepondereazã dezlãnþuirea domni-ºoarei: fracþiunile de timp dedicaterememorãrii sau proiecþiei în viitor.Pentru Julie, ficþiunea esteterapeuticã. Doar pe fundalulistorisirii (povestea vieþii sale, avieþii lui Jean, a ficþionalei lor vieþiîmpreunã) domniºoara pare cã seliniºteºte, pentru a relua, brusc,„nebunia”. Ea însãºi se lasã prinsãîntr-un basm despre dragosteaplebeului pentru prinþesa zãritã,întâmplãtor, în grãdina raiului,despre „castelele lui Ludovic,regele care a înnebunit, ºi careîncã existã ºi sunt frumoase ca înpoveºti”, o lume care se risipeºtepe mãsurã ce noaptea fatidicã seapropie de sfârºit. Sunt momenteleîn care Anikó Pethõ pierde sclipireade nebunie a fiinþei pierdute,încercãnate, cu fardurile prelinse,pentru a se transforma în copilãingenuã, care, între douã poveºti, n-a fãcut altceva decât sã încerce, custângãcia pe care o au doar fetiþele,arsenalul cosmetic al unei femei.

Cu cât mai iminent estemomentul rãsãritului în piesa luiStrindberg, cu atât spectacolul ne

face sã resimþim mai acut obo-seala, somnolenþa, disperarea,regretul chinuitor de dupã o noaptebezmeticã, în care s-a petrecutgreºeala, provocarea nechibzuitãa destinului. Dupã metaforaviºinelor conservate din Livada cuviºini, Alexa foloseºte, aici, din plin,parabola biblicã a izgonirii din rai,punând-o pe Julie sã muºte avidºi inconºtient din merele pãcatului,la fel cum o fãcea, în actul balului,Ranevskaia lui Giorgio Strehler. Iardupã zgomotul surd al topoarelordin Livada cu viºini, pe care îlînsoþise, în 2010, de un icnet uman(care nu e limpede dacã e altãietorilor sau al copacilor înºiºi),în Domniºoara Julie, Alexa aducesclipirea metalicã, premonitorie,a cuþitelor împlântate în lemnulmesei de bucãtãrie. Cruzimeapsiho-logicã pe care a mizat FelixAlexa se fabricã, astfel, dintr-undozaj perfect între inconºtienþagreºelii la care suntem martori,intensitatea regretului pe care îlface aproape palpabil, ferocitateaumilinþei ºi a izgonirii ºi, desigur,acceptarea, de ambe pãrþi,personaje ºi spectatori, cã, de-aiciîncolo, nu poate fi nimic altcevadecât moarte.

TEA

TRU

PEªTELE

60

Doi scriitori despre doi pictoriÎntr-un dom al picturii

româneºti, pânzele luiViorel Nimigeanu seaºeazã printre aceleacare lasã ochiul sã sebucure ºi sufletul sã-ºiafle mãsura respiraþiei.Cãci, dincolo de ºtiinþarafinatã a paginaþieispaþiului, pe careprofesorul de artefrumoase o stãpâneºtecu autoritate, el este un

admirabil colorist, un artist care face culorile sã cânteºi sã încânte, într-o nuntire pe cât de spectaculoasãpe atât de rafinatã. Culorile sunt tari, violente uneori,dar nu agresive. Ele cheamã ochiul spre luminã,restituindu-i-o în toatã puterea amiezii salerecuperatoare.

Om al nordului prin naºtere, Nimigeanu este,structural vorbind, un sudic care se leapãdã de luminabrumatã a septentrionului pentru a se scãlda îndinamica solarã atât de specificã picturii italiene, cuosebire a picturii venete, prin grila cãreia citeºte chiarmarea picturã olandezã.

Aºa se explicã faptul cã urbea Clujului, atât deprezentã în pânzele expoziþiei amintite, ºi de careeste, ca ºi mine, îndrãgostit, se înfãþisezã mai degrabã în seninãtãþi mediteraneene decât în cenu-ºiurile întomnate ºi împenumbrãrile-i heidelbergice ºimetamorfozele prin care oraºul de pe Someº devineo micã Veneþie. Iar Nimigeanu nu este departe deadevãr, cãci sunt, cu adevãrat, zile în care luminatoarce peste oraº fuioare de luminã adriaticã.

Aºa se explicã de ce culorile vii, puternice, în carese scaldã pânzele sale, cu osebire albastrurile ºiroºurile, se aºeazã în ele ºi între ele cu o atât denaturalã armonie.

Viorel Nimigeanu poartã în el conºtiinþa fericitã asacralitãþii lumii, a unei imanenþe care-l implicã ºi pecare o exprimã în bucuria ei. ªi la care ne face pãrtaºi.Gaudeamus igitur!

Horia Bãdescu

Cine cunoaºte evoluþia picturii lui OctavianCosman de la acvariile începutului, trecând prinpersonaje ºi patriarhi, va recunoaºte în lucrãrile dinciclul Soarelui dublu nu atât o modificare de mesajcât aspiraþia, împlinitã, a înnoirii propriului limbajplastic. Aceastã capacitate de a rãmâne consecventcu sine însuºi ºi de a adãuga, cu fiecare etapã, noivalenþe unei viziuni dintru început originale, constituietrãsãtura distinctivã a oricãrui artist autentic. Deaceea mi se pare cã pictura sa nu are sincope, ruperibrutale de ritm, ci e rezultatul unei creºteri fireºti, aunei evoluþii organice. Trecând de la existenþialismulºi fenomenologia primelor perioade la o metafizicãneîncorsetatã de reguli stricte ºi ajungând la etapade astãzi, când importantã pare a fi sugestiaimpersonalitãþii ºi a depãºirii sinelui, Octavian

Cosman a pãstrat mereu o legãturã cu realul. Cualte cuvinte, meta-fizica lui are picioarele adânc înfipteîn solul real, fizic, material, în sensul în care materialesunt metalul, ceramica, lemnul, dar ºi aerul, respiraþia,sufletul.

Axul ideatic central al expoziþiei de faþã mi se parea fi aspiraþia artistului de a se raporta la una din temelemajore ale filozofiei antice greceºti ºi, nu mai puþin, agândirii creºtine: orgoliul, mândria, hybrisul. A orgoliuluigenerator de excese, pericole ºi ameninþãri, dar ºi aorgoliului generator de pedepse. ªi, în cele din urmã,a ispãºirii lui prin jertfã ºi sacrificiu.

Soarele dublu, de cele mai multe ori figurat caatare, sau numai sugerat, asta ºi aspirã sã exprime:faþa ºi reversul, plusul ºi minusul, fapta ºi rãsplata.Cãci soarele dublu a lui Cosman nu strãluceºtepropriu-zis; el doar lumineazã, e un izvor, o sursã,când liniºtitoare, când tulburãtoare, dar niciodatãindiferentã. Sorii lui sunt ca douã stele îndepãrtate,ca doi ochi de flacãrã care vãd, supravegheazã,privesc pentru a înþelege ºi a mãrturisi. Ideea de

61

redempþiune, de salvare este inclusã chiar înrezolvarea plasticã a acestui conflict imanent ce puneîn faþã pe om ºi pe Zeu. De aceea, câmpurile tabloului,fãrã a fi net opuse, sunt tratate, uneori, diferit:tensionate ºi convulsive într-o parte, paºnice ºiluminoase de cealaltã. Complementaritatea lor e oaspiraþie ºi nu un rezultat final.

Dincolo de aceastã indiscutabilã unitate de viziuneplasticã, existã în expoziþia de faþã ºi câteva motivedistincte: sacrificiul, periplul, focul, sãrbãtoarea. Elealcãtuiesc, de obicei, planul de jos, „terestru” al pânzelorsale ºi reprezintã aportul, contribuþia, partea departicipare a omului în naºterea, rezolvarea sauatenuarea conflictului primordial. Este vorba, în general,de o lume în miºcare permanentã, de un haos în cursde ordonare. În Periplu, de exemplu, soarele vibreazãuniform, dar trãieºte dublu, pentru cã intensitãþile suntdiferite: un contratimp, un balans ce vine din interior,din „metabolismul” tabloului ºi nu din percepþia exterioarãa privitorului; în Sacrificiu (I, II, III), palma umanã areliniile absente, ca ºi cum ar vrea sã sugereze cãdestinul e unul singur, iar orgoliul, hybrisul e încorporatîn el; în Week-end galben vâlvãtaia, flacãra cuprindeun spaþiu familiar, cu o figuraþie pe cât de sumarã peatât de recognoscibilã ºi expresivã; în Fiesta (I, II)sãrbãtoarea e a întregului univers ºi nu a unui fragment,ea nu e limitatã nici în timp, nici în spaþiu; etc.

Unele lucrãri au o notã apãsat liricã, altele o notãsuav-liricã, detectabilã în subþirimea ºi tremurul

vibratil al liniei, în „organizarea” foarte liberã aansamblului. Octavian Cosman pare cã nucompune, ci cã se lasã compus de o mânã nevãzutãºi atotputernicã. E ºi motivul pentru care spaþiultablourilor sale are aceastã pregnantã înfãþiºare demiºcare, de genezã ce se sãvârºeºte sub ochiiprivitorului. O genezã purtãtoare de speranþã ºi, înegalã mãsurã, de pericole.

Sub semnul soarelui dublu e o expoziþiememorabilã, operã a unui artist aflat în vârful cariereisale: profund, vizionar, original.

Vasile Igna

Mircea Pascariu

-hb-

cândte uiþi în jurul tãu ºi confunzi lucrurileîþi ciupeºti braþul ºi sângerezi ºi nu te intereseazã ºi te prefaci cã nu te doareþi-ai inventat un nume tâmpitpândeºti broscuþe ºi plângi din senin ºi minþi cã

nu s-a întâmplat nimicstrigi ºi nu aude nimenibrusc îþi zvâcnesc tâmplele ºi îþi muºti limbate rogi la Dumnezeu ºi nu se întâmplãai remuºcãri ºi ãºi aduci aminte cã ai cãzut dar

nu mai poþi repara trecutul pentru cã nu existãniciodatã o altã ºansãai vrea sã mori dar e interzis sã moriai vrea sã adormi dar nu mai existã somnalergi pânã te lasã picioarele ºi cazi din nou ºi faþa

þi-e plinã de ochiºi ochii îþi sunt plini cu nisip

atunci eºti singurºi nu mai conteazã cã într-o zi o sã zbori acolo.

Ziua 717

Am cântat dimineaþã, apoi a fost vreme caldã, frumoasã.A urmat seceta, cam opt zile.Cum sã cânt ca sã vinã o furtunã pentru trei minute?Urãsc timpul.Am gãsit cheia de la cal vers complicat.

62

R.C.: Care au fost formaþiileclujene de jazz active înainte de1989, unde repetau ºi unde puteaususþine spectacole?

V.M.: Cum se înþelege ºi dincele afirmate în episoadeleanterioare ale interviului nostru, euam avut ºansa biologicã de a-mitrãi adolescenþa într’o perioadã dedezgheþ politico-ideologic. Reali-tatea e cã, imediat dupã al doilearãzboi mondial, tinerii erau fascinaþide jazzul orchestral-dansant, carela acea epocã – în Europa – seconfunda cu imaginea oarecumedulcoratã a big band-urilor dinfilmele hollywoodiene. În intervalulde tranziþie dintre 1945-1948,câþiva juni entuziaºti reuºiserã sãse grupeze în ansambluri deswing, cum erau cele conduse deEugen Zãrcula la Timiºoara,Mircea Gherman la Braºov ºi IosifViehmann la Cluj. În scurt timpînsã, stalinismul avea sã-ºi aratecolþii persecutându-i pe adepþiiacelei muzici decadente,imperialiste etc. Cu toate acestea,jazzfanii din România – la felprecum confraþii de suferinþã dinrestul „lagãrului socialist” – ºi-aucontinuat rezistenþa (tãcutã,pacificã, dar tenace) prin muzicalor preferatã. Despre ce s’aîntâmplat în acest sens la Cluj însiniºtri ani 1950, ar fi optim sã-iîntrebi pe câþiva supravieþuitori ºiprotagoniºti ai acelei rezistenþe.Din fericire, dintre acei eroi ai arteide a face viaþa frumoasã prin jazz,încã mai trãiesc Iosif Viehmann, dr.Ion Pitty Vintilã, Zsolt Gyorgy...Consemnându-le mãrturiile, aiaduce un binevenit serviciu istorieiculturale.

Oricum, supravieþuirea jazzuluila Cluj a beneficiat ºi decircumstanþe favorizante, în primulrând, datoritã înþelepciuniiintelectualilor din aceastã urbebimilenarã de a menþine oefervescenþã muzicalã uimitoareîn condiþiile de atunci. Continuau

<rãspunsurile lui Virgil Mihaiu la chestionarul lui Richard Constantinidi / partea a treia>

JAZZ

CO

NTE

XT Crâmpeie de istorie cu implicatii jazzistice,

Richard Constantinidi esteeditorul revistei muzicale on-line ClickZoomBytes (www.czb.ro)

sã activeze douã opere, cu soliºtii,orchestrele ºi ansamblurile debalet aferente, o filarmonicãmagnificã, Academia de Muzicã,Liceul de Muzicã (precum ºi celede coregrafie ºi arte plastice)... Unexponat ce ar fi trebuit salvat cuorice preþ este tabloul de absolvireal elevilor Liceului de Muzicã, pare-mi-se din 1953, unde figura ºiportretul lui Rãducanu Creþu(numele real al lui JohnnyRãducanu). Acesta ºi-a începutstudiile de contrabasist înfermecãtoarea cladire a MãnãstiriiFranciscane de lângã PiaþaMuzeului. A avut colegi de bunrenume ulterior, precum CornelÞãranu, Emil Simon, FranciscLaszlo, Pitty Vintilã, VasileSavonea. Sã nu uitãm cã „pãrintelejazzistic” al lui Rãducanu a fost altclujean, pianistul Jancy Korossy,cel care – alãturi de genialulRichard Oschanitzky – avea sãcreeze, în deceniul 1960, fuziuneadintre tradiþia muzicalã româ-neascã ºi jazz. Nãscut în 1926 ºirevenit în patrie dupã patru deceniide carierã în USA, Korossy ar

merita cu certitudine titlul decetãþean de onoare al Clujului. Altepersonalitãþi, afirmate încã din anii1950 la Cluj, iar apoi cu proiecþienaþionalã ºi chiar internaþionalã, aufost pianiºtii Eugen Cicero (numereal: Ciceu), Cristian Colan,clarinetistul Alexandru Imre,bateristul Adrian Ciceu, liderii debig band Radu Odeºteanu ºiGabriel Mãrgãrint.

La Cluj, rezistenþa prin jazz semanifesta îndeosebi în sãlile dedans (Pitty Vintilã mi-a vorbit de celpuþin trei), sau la party-uri private,dar a atins ºi momente publice dereferinþã. Aºa s’a întâmplat în 1957,când orchestra FilarmoniciiTransilvania dirijatã de charis-maticul Erich Bergel a interpretatRhapsody in Blue de GeorgeGershwin, avându-l ca solist lapian pe Ludovic Diþi. În aceeaºiperioadã, psihiatrul Eduard Pamfiloferea concerte de ghitarã, încadrul cãrora disemina ideilenovatoare ale muzicii post-seriale,pe atunci quasi-interzise la noi; unalt episod cu aurã de legendã a fostexistenþa unui sextet cu tendinþe

Dr. Ion Pitty Vintilã, unul dintre pontifii jazzului din Romania, etalând albumulPiccolo al lui Ron Carter (primit cadou, în anii dictaturii, de la legendarulWillis Connover, autorul emisiunilor The Voice of America Jazz Hour)

63

avangardiste, din care fãceauparte însuºi Ion Pity Vintilã/pian,Sorin Diacicov/trompetã, IulianReit/sax tenor, Domiþian Baciu/ghitarã, Daud Cerghinian/contrabas ºi Emil Soroceanu/baterie. Mare pãcat cã pe atuncinimeni nu dispunea de aparatepentru captarea sunetului, aºaîncât toate aceste fapte muzicalerãmân totalmente lipsite dedocumentaþie sonorã. Cã nu eravorba de o simplã joacã, odemonstreazã anii de închisoarela care au fost condamnaþi Vintilãºi Pamfil în 1958.

La eliberarea lor, petrecutã în1964, constelaþia culturalã seschimbase. Exista acum olibertate de creaþie inimaginabilã cudoar câþiva ani în urmã. Darascensiunea muzicii beat ºi rocka temperat miºcarea jazzisticã,iar Clujul avea parte de una dintrecele mai competitive formaþiidin domeniu – Cromatic (DorinTudoran, cu a sa fuziune ghita-risticã între stilurile lui Hendrix ºiClapton; Iuliu Merca la bas; DanIgreþiu la baterie – formula în careau cântat la banchetul de absolvireal Liceului Emil Racoviþã, promoþia1970, din care fãceam parte ºi eu;ceva mai târziu trupa îi va cooptape Puiu Haþieganu ºi TomiBerecky). Abia dupã apariþiaprimelor festivaluri de jazz (trei ediþiila Ploieºti, 1969-1971, urmate demutarea în „capitala jazzuluiromânesc” – Sibiu), au început sãse dezmeticeascã ºi jazzmeniiclujeni. În mod straniu, dintr’o urbecare pânã atunci produsese maicurând talente individuale, Clujula devenit un fel de pol al an-samblurilor mai mari decâtobiºnuitele combo-uri caracte-ristice esteticii post-bebop. Laînceput era big band-ul condus deGabriel Mãrgãrint la Casa deCulturã a Studenþilor, iar între1975-1992 preeminenþa a aparþinutbig band-ului de la Casa Armatei,condus de talentatul aranjor ºiinterpret la trombon MihaiPorciºanu. Acelaºi Porciºanu amenþinut vie o tradiþie revolutã ajazzului prin ansamblul numitOldtimers Dixieland, din care – pelângã lider – se remarcausaxofonistul ºi clarinetistul EugenCsapai, Cornel Arion la sax tenor

ºi sopran, trompetistul BogdanStegaru, pianistul Ludovic Diþi. Pela începutul anilor 1980, tenaceleªtefan Vannai avu brianta idee dea crea big band-ul Gaio, în careconceptul de bazã a fost – ºirãmâne pânã azi – acelaºi ceanimase spiritele în cazul revisteiEchinox: un mediu propice pentrulansarea ºi cultivarea noilorgeneraþii de interpreþi ºi creatori. Pede altã parte, au existat la Clujpermanente cãutãri ale unor formede expresie novatoare. Astfel, îndomeniul jazz-rock evoluau cusucces, prin anii 1970, grupuri caExperimental Q (reunind tinerimuzicieni coordonaþi de ghitaristulValentin Farcaº: Eugen Tunaru/claviaturi, Johnny Bota/vioarã,Nicolae Bucaciuc/bas, GheorgheMarcovici/flaut, Nicolae Delioran/baterie), sau Modal Q, dacã þin bineminte, cu Ioan Gherman la pian,Marius Marchiº/vioarã ºi CãlinColdea la bas.

În deceniul urmãtor bateristulLucian Pãiº ºi-a lansat îndrãzneþulproiect Triptic (în compania luiPorciºanu/trombon, Csapai/saxofoane, Adrian Filipescu/contrabas, Cãlin Apostol/ghitarã).O prezenþã întodeauna notabilã lafestivalurile de jazz era Ansamblulde Percuþie al Academiei deMuzicã G. Dima din Cluj, înfiinþatºi condus de Grigore Pop. Acel

grup avea sã dea naºtere uneiºcoli de percuþie, unde s’au formatmuzicieni care sunt ºi astãzirepere ale jazzului românesc – mãgândesc la exemplul lui MarioFlorescu ºi ai sãi discipoli de laArad. Meritã amintit ºi efemerulgrup experimental Catharsis, fie ºinumai pentru cã iniþiatorul sãu,clujeanul Cristian Marina a devenitîntre timp o vedetã a muziciicontemporane (a fost secretarulAsociaþiei Compozitorilor Suedeziºi a primit cel mai important premiuacordat muzicii contemporane înSuedia, ce i-a fost înmânat deînsuºi regele acelei þãri).

Din pãcate, locurile pentrurepetiþii ºi spectacole erau cam lafel de dificil de procurat ca în zilelenoastre. Spre lauda lor, anumiteinstituþii, gen Casa de Culturã aStudenþilor, Palatul Copiilor, CasaArmatei, Clubul CFR etc., ofereauadãpost acestor idealiºti. Înmaterie de concerte, CasaUniversitarilor era un reper majoral vieþii de spectacol din þarã,respectat ca atare ºi dincolo defruntarii. La CUC aveau loc, în modsporadic, antologice concerte ºifestivaluri de jazz. Sã sperãm cãdestinul muzical al acestui locmagic din centrul Clujului se vareînnoda, dupã nefericitul hiatus dinultimii ani.

<Continuarea în proximul numãr>

JAZZ

CO

NTE

XT

ALTAR 10

64

Ralf Conrad (Germania)

Seria de volume „I.L.Caragiale - Unomagiu planetar”, semnat de caricaturistulNicolae Ioniþã, cuprinde portrete ale mareluidramaturg în viziunea graficã a peste 1.500de artiºti, din 142 de þãri de pe toatecontinentele.

Publicãm în acest numãr câteva por-trete ale sãrbãtoritului. Pe adresa expo-ziþiei virtuale, www.personality.com.ro/caragiale.htm se gãsesc ºi restul desenelor.

Bogdan Covaciu (România)

Jason Chatfield (Australia) Otilia Borº(România)

Nasrin Shezkhi (Iran)

Fábio G. da Silva (Brazilia)

Maria Jose Mosquera Beceiro(Spania)

Iyong Royani (Indonezia)

Kevin Kallaugher-Kal (USA)