Capitolul 1 Prezentarea Generala a Excursiei Lucrarea scrisa in paginile care urmeaza este formata si are ca scop cunoasterea frumusetzilor si bogatziilor statului Romania in scop de agrement.Este o excursie care are ca scop relaxarea si vizitarea mai multor obiective de interes turistic din zonele si orasele prin care se va trece. Programul excursiei: Perioada:20.04.2009-25.04.2009 Durata: 6 zile Nr.turisti: 45 persoane Intinerariul: Plecarea din Oradea cu opriri in:Cluj- Napoca,Medias,Sighisoara,Sibiu,Brasov,Busteni,Sinaia,Bucuresti unde vom petrece 2 zile iar intoarcerea se va face pe la Ramnicu Valcea,Targu Jiu,Timisoara,Arad,Oradea. Plecarea:20.04.2009, Oradea,07:00 am Sosirea: 26.04.2009, Oradea,08:00 pm Lungimea traseului: 1200 km
Transcript
Capitolul 1
Prezentarea Generala a Excursiei
Lucrarea scrisa in paginile care urmeaza este formata si are ca scop cunoasterea frumusetzilor si bogatziilor statului Romania in scop de agrement.Este o excursie care are ca scop relaxarea si vizitarea mai multor obiective de interes turistic din zonele si orasele prin care se va trece.
Programul excursiei:
Perioada:20.04.2009-25.04.2009
Durata: 6 zile
Nr.turisti: 45 persoane
Intinerariul: Plecarea din Oradea cu opriri in:Cluj-Napoca,Medias,Sighisoara,Sibiu,Brasov,Busteni,Sinaia,Bucuresti unde vom petrece 2 zile iar intoarcerea se va face pe la Ramnicu Valcea,Targu Jiu,Timisoara,Arad,Oradea.
Plecarea:20.04.2009, Oradea,07:00 am
Sosirea: 26.04.2009, Oradea,08:00 pm
Lungimea traseului: 1200 km
Argument
Acest proiect serveste la obtinerea certificatului de competente profesionale.Deoarece am absolvit „Gr.Sc.Transilvania”Oradea la un profil de Servicii cu specializarea „Turism”doresc sa vizitam si sa cunoastem cel mai mare oras din Romania si in acelas timp si capitala Statului Romania.Doresc ca urmatoarea excursie sa faca si sa scoata in evidenta adevarata valoare si potentialul turistic de neegalat al Romaniei.Lucrarea inglobeaza cunoastintzele acumulate in studiul tehnologiei activitati in turism(ca obiect principal de studiu)prin imbinarea acesteia cu particularitatile prezentate in cadrul celorlalte discipline de specialitate(marketing turistic,tehnologia activitati de alimentatie publica,contabilitate).
Capitolul 2
Descrierea traseului
Cluj Napoca este orasul situat la poalele dealului Feleac, pe malurile Somesului Mic.Orasul a constituit o importanta asezare dacica numita Napoca pe care romani au dezvoltat-o,fiind ridicata la rangul de municipiu si la cel de colonie iar pentru un timp i-au dat si functie de capitala a Daciei Porolissensis.
Mai tarziu este considerat unul dintre cele mai de seama orase ale transilvaniei,se inregistreaza afirmarea sa ca centru cultural si de invatamant prin aparitia unei tipografii,unei academiicu trei facultati.In prezent Clujul este un puternic centru industrial si social-cultural,de invatamant si cercetare stiintifica.
Din punct de vedere turistic noi vom vizita in acest oras:Gradina botanica care este printre cele mai mari atractii ale clujului si nu numai,gradina Botanica din cluj este una dintre cele mai frumoase si mai bogate in specii de plante din Romania.
Municipiul Mediaş este aşezat în bazinul mijlociu al râului Târnava Mare, la o distanţă de 39 km de Sighişoara şi 41 km de Blaj. Cetatea săsească din Moşna se află spre Agnita, la 10 Km de Mediaş. La 18 km de Mediaş se găseşte staţiunea balneoclimaterică Bazna, atestată documentar din anul 1302. Staţiunea beneficiază de izvoare de apă minerală, bogate în săruri, nămol mineral şi sare de Bazna. Distanţa din Mediaş până în municipiul reşedinţă de judeţ Sibiu măsoară 55 km. Un oraş pitoresc în care se simte îmbinarea dintre vechi şi nou, cu o alternanţă de stiluri arhitectonice, de la gotic la cel renascentist şi neoclasic, la baroc şi secession (Jugendstil). "Civitas Mediensis" şi-a conservat trecutul istoric în 17 turnuri şi bastioane, ziduri multiseculare înalte de peste 7 metri, 3 porţi principale şi 4 secundare de acces în vechea cetate. Biserica fortificată Sfânta Margareta deţine un ansamblu valoros de picturi murale gotice, iar turnul are un ceas care indică fazele lunii. Această biserică este importantă şi pentru că aici a fost închis domnitorul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş, în anul 1476, în urma unui conflict cu regele Ungariei, Matei Corvin. Tot aici principele transilvănean Ştefan Báthory a fost ales în funcţia de rege al Poloniei. Centrul istoric al oraşului Mediaş apare ca un muzeu în aer liber. Monumentele medievale din piaţa castelului sunt unice în Transilvania. Oraşul are o vechime de peste 7 secole, fiind menţionat pentru prima dată, într-un document istoric în anul 1267, astfel fiind unul din cele mai vechi oraşe ale României.Printre obiectivele turistice, putem menţiona Turnul Croitorilor, Turnul Trompeţilor, Turnul Clopotelor, Casa Schuller (1588) Turnul Forkesch, Turnul Pietrarilor, Turnul Fierarilor. Complexul Arhitectural Franciscan include biserica şi mănăstirea franciscană, care, în jurul anului 1444, au fost construite de ordinul franciscan. Complexul adăposteşte exponate de mare valoare: tezaurul de la Şeica Mică, tezaurul de la Panade, diverse piese de ceramică populară.În paginile romanului "Dracula", scriitorul irlandez Bram Stoker menţionează că, la nunta contelui valah, vinul a fost "cel auriu de Mediaş". Mediaşul şi împrejurimile lui sunt şi azi cunoscute, dată fiind faima vinurilor vechi de Târnave, simbol al stemei oraşului, zona fiind supranumită în vechime "Ţara Vinului" sau "Weinland", aşa cum apare în harta umanistului Johannes Honterus (sec. XVI).
Localitatea Sighisoara a fost întemeiată de colonişti germani (majoritatea lor fiind din regiunea Saxonia), care fuseseră invitaţi să se aşeze în Transilvania de către regele Ungariei Geza al II-lea pentru apăra graniţele de est. Aceşti colonişti primesc în folosinţă fundus regius (pământ crăiesc) şi se bucură de drepturi şi privilegii deosebite. În acest oraş a fost confecţionată şi instalată o copie a “Statuii Lupoaicei” (“Lupa Capitolina”), simbolul latinităţii poporului român.Centrul oraşului medieval Sighişoara este listat din anul 1999 în patrimoniul cultural mondial UNESCO, fiind protejat ca atare.În ultimul sfârşit de săptămână al lunii iulie are loc festivalul medieval.Casa Vlad Dracul este situata vis-a-vis de Casa Venetiana si este considerata a fi o cladire foarte veche, datata aproximativ in secolele XIV-XV. In aceasta cladire se presupune ca s-a stabilit intre anii 1431-1435, principele Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Batran, domnul Tarii Romanesti. Vlad Dracul este tatal lui Vlad Tepes despre care la randul lui se presupune ca s-a nascut in 1431. Prin asocierea anului nasterii lui Vlad Tepes cu prezenta tatalui sau in acelasi an la Sighisoara, se presupune ca locul nasterii lui Vlad Tepes este acest burg medieval. Insa, acest lucru nu este dovedit din puinct de vedere istoric. Vlad Dracul a infiintat la Sighisoara o monetarie unde se batea moneda care a circulat mai intai in Transilvania, si apoi in Tara Romaneasca. Astazi, Casa "Vlad Dracul" adaposteste un restaurant in stil medieval. Casa, in trecut locuinta oficiala, a apartinut primarului sau judelui regal al cetatii.
Sibiul este situat in partea sudica a Transilvaniei, pe raul Cibin si se situeaza la 45°47' latitudine nordica (in linie cu Lyon) si 24°05' longitudine estica (aproximativ in linie cu Atena), foarte aproape de centrul geografic al Romaniei.Este asezat în depresiunea Cibinului, în apropierea muntilor Fagarasului (circa 20 km), Cibinului (12 km) si Lotrului (circa 15 km), care marginesc depresiunea în partea de sud-vest. În nord si est, teritoriul municipiului Sibiu este delimitat de podisul Târnavelor, care coboara pâna deasupra Vaii Cibinului, prin Dealul Gusteritei.Municipiul se afla în depresiunea Cibinului, într-o zona de câmpie piemontana colinara cu terase ale râului Cibin, care o dreneaza.Orasul nu este delimitat de forme de relief strict conturate, ci le îmbraca si le domina aproape uniformizându-le, prin extinderea zonei construite. Municipiul nu are în perimetrul sau accidente geomorfologice care sa provoace elemente de panta. Altitudinea fata de nivelul marii variaza intre 415 m in Orasul de Jos si 431 m in Orasul de Sus.Prin Sibiu trec drumurile europene E 68 (Arad - Sibiu - Brasov) si E 81 (Cluj - Sibiu - Pitesti - Bucuresti)Sibiul este un important nod de cale ferata si dispune de un aeroport international cu curse regulare spre Germania si Italia. În anul 2007, Sibiu a fost Capitală Europeană a Culturii, împreună cu Luxembourg. Fiind cel mai important eveniment cultural în istoria oraşului a fost vizitat de un număr mare de turişti români şi străini.Sibiul şi împrejurimile sale sunt una din cele mai vizitate zone din România. Centrul istoric este unul dintre cele mai bine păstrate locaţii istorice din ţară. Multe din zidurile şi sistemele de fortificaţii sunt menţinute într-o stare foarte bună. Centrul istoric este în proces de a deveni Patrimoniu UNESCO. În Sibiu se găsesc multe muzee importante care cuprind colecţii de artă, pictură, arte decorative, antropologie, istorie, arheologie, istoria tehnologiei şi ştiinţe naturale.Oraşul se află aproape de Munţii Făgăraşului – o destinaţie importantă pentru drumeţii – şi de staţiunea Păltiniş – o destinaţie pentru sporturile de iarnă. În zonă sunt multe biserici fortificate construite de
coloniştii saşi. Sibiul are un număr mare de muzee, organizate în jurul a două complexe - Muzeul Naţional Brukenthal şi Complexul Naţional Muzeal ASTRA:
Muzeul Brukenthal
o Muzeul de Istorie o Muzeul de Istorie a Farmaciei
o Muzeul de Istorie Naturală
o Muzeul de Arme şi Trofee de Vânătoare
Muzeul ASTRA
o Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Săsească Emil Sigerus o Muzeul de Etnografie Universală "Franz Binder"
o Muzeul Civilizaţiei Transilvane "ASTRA"
o Muzeul Tehnicii Populare (Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale "ASTRA")
De asemenea, pe lângă depoul de locomotive din Sibiu se găseşte Muzeul de locomotive cu aburi. În cele două sate de la porţile vechiului oraş, azi cartierele Turnişor şi Gusteriţa, se află două biserici fortificate:Biserica evanghelică din Turnişor (luterană) sec. XIII ,Biserica evanghelică din Guşteriţa (luterană) sec. XIII .
Brasovul este atestat documentar in anul 1234 in Catalogul Ninivensis cu numele de Corona. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, este confirmat drept centru administrativ si eclesiastic al Tarii Barsei (Corona, Kronstadt, Brasso),"oras liber regal", unul dintre centrele economice si culturale ale Transilvaniei. In secolul al XIV-lea, burgul era concentrat in jurul pietei principale si al bisericii parohiale, Biserica Sfinta Maria, cunoscuta ca Biserica Neagra, reconstruita incepand cu anul 1383. Inca din prima jumatate a secolului al XIV-lea in Cetate erau conturate doua artere principale: Strada Manastirii si Strada Portii. In evul mediu, zona locuita din Cetate se oprea la limita formata de Ulita Calugaritelor (astazi Michael Weiss), orasul extinzandu-se spre 1600, pana la limita zidurilor dinspre actualul Hotel Aro Palace. Asezarea era impartita in patru cartiere: Portica - spre sud-est, Corpus Christi - spre sud-vest, Petri - spre nord est si Catharina - spre nord-vest. In afara Cetatii existau totodata trei suburbii. "Brasovul Vechi" s-a dezvoltat in jurul bisericii Sf. Bartolomeu, ingloband asezarea de langa dealul Sf. Martin (zona strazilor Lunga si De Mijloc). Spre est, cartierul Blumana (zona strazilor Cuza Voda, Eroilor, 15 noiembrie, Castanilor si Colina Universitatii), cu capela Sf. Barbara, era locuit in principal de secui; aici se afla si leprozeria, mentionata documentar in 1413. Transformarea dintr-un oras medieval intr-un oras modern a impus extinderea pe laturile de nord-est (inspre Brasovul Vechi si Blumana) si vest (inspre Schei), prin demolarea centurii fortificate a orasului care a inceput in anul 1857 (Poarta Strazii Portii si fortificatiile aferente), Poarta Strazii Negre (1873), Poarta Targul Cailor (1874), Bastionul Aurarilor (1886), Bastionul Curelarilor (1887). Vechile santuri de aparare, iazurile si baltile au fost umplute, s-au ridicat cladiri publice si administrative, scoli, cazarmi si vile, s-au amenajat parcuri si promenade.
Predealul este aşezat pe Valea Prahovei, lângă trecătoarea cu acelaşi nume din Carpaţii Meridionali, la altitudinea de 1.060 m, pe cea mai importantă trecătoare între Muntenia şi Transilvania, în acelaşi timp una din legaturile dintre Budapesta, capitala Ungariei, şi Bucureşti, capitala României.Prin Predeal trece Drumul Naţional DN1 şi o cale ferată electrificată pe două sensuri.Oraşul este delimitat de 5 masive: Postăvarul, Piatra Mare,Bucegi, Baiului şi Fetifoi.În trecut, Predeal a fost localitatea de frontieră cu Imperiul Austro-Ungar, clădirea postului de grăniceri existând şi astăzi.În anul 1916 a primului Război Mondial s-au desfăşurat lupte grele în acestă zonă.În prezent, Predealul este cunoscut mai ales iarna datorită telescaunului şi teleschiurilor de care dispune oferind posibilitatea de a schia pe 5 pârtii. Statiunea Predeal este recomandata tratamentului neuroasteniei, pentru revigorarea organismelor slabite, pentru recuperarea ulterioara suprasolicitarilor fizice sau intelectuale, pentru tratamentul tulburarilor endocrine si a problemelor de crestere a copiilor. Principalii factori de cura sunt aerul curat, fara praf si alti agenti alergici, bogat in ozon si radiatii ultraviolete, atmosfera ionizata si presiunea relativ scazuta a aerului.
Buşteni este un mic oraş de munte în nordul judeţului Prahova, Muntenia, în centrul României. Este localizat pe Valea Prahovei, la poalele Munţilor Bucegi, care au altitudinea maximă de 2.505 m. Are o populaţie de 10.374 locuitori.Altitudinea medie a oraşului Buşteni este de 850 m. Este una din cele mai populare staţiuni de munte, oferind panorame spectaculoase, o mulţime de oportunităţi şi activităţi de vacanţă, de la schi, la excursii montane. Situat la 135 km de Bucureşti, se întinde 7 km de-a lungul văii între "Vadul Cerbului" şi tunelul săpat în pintenul muntelui "Muchia Lungă". Pentru turiştii care nu caută neapărat drumeţiile montane, staţiunea oferă o bogată paletă de obiective turistice atât în interiorul ei:Casa scriitorului Cezar Petrescu- construită în 1918 (arhitectură tradiţională).Castelul Cantacuzino - construit in anul 1910 de catre Gheorghe Cantacuzino;Biserica Domnească - construită în anul 1889, ctitorie a regelui Carol I şi a reginei Elisabeta, se remarcă prin arhitectura deosebită, dotările interioare (icoanele din interior sunt originale fiind pictate Gheorghe Tattarescu) şi vechimea sa.Casa Româno-Franceză.Monumentul "Ultima Grenadă" - a fost ridicat în anul 1928 şi dedicat eroului "Caporal Vasile Muşat".cât şi în exterior:Monumente naturale: Cascada Urlătoarea, Babele, Sfinxul, Grupul Bătrânilor etc.Rezervaţii naturale: Parcul Naţional Bucegi, Poiana Crucii, Babele etc.Multe alte obiective turistice care merită vizitate se află în Sinaia (Castelul Peleş), Mănăstirea Sinaia etc), Bran (Castelul Bran), Râşnov, Braşov etc.
Sinaia este un oraş în România, situat la poalele munţilor Bucegi şi cunoscut mai ales datorită importanţei sale turistice. Aici se află şi Castelul Peleş, fosta reşedinţă de vară a regelui Carol I.La 5 august 1866 principele Carol I al României a ajuns la Mănăstirea Sinaia, situată pe atunci în comuna Podul Neagului. Această comună îşi avea din 1833 reşedinţa la Buşteni. Un proces-verbal datat 1 decembrie 1874 atestă că reşedinta comunei Podul Neagului a fost mutată la Sinaia, care şi-a primit astfel numele în acel an (de la cel al Mănăstirii Sinaia, al cărei nume provine la rândul său de la cel al Muntelui Sinai).La 9 mai 1880 Sinaia a dobândit statutul de comună urbană şi cuprindea cătunele Izvor, Furnica şi
Poiana Ţapului. Intravilanul oraşului Sinaia a fost astfel desprins din domeniul comunei Podul Neagului, care şi-a mutat reşedinţa la Comarnic. Printre reperele turistice importante se numără Castelul Peleş, Pelişorul, Mănăstirea Sinaia, Cazinoul Sinaia precum şi Casa Memorială "George Enescu". La Sinaia s-au stins din viaţă importante personalităţi politice: regele Carol I, Ferdinand I, regina Maria a României, precum şi ministrul Ion Gh. Duca (asasinat în gara din Sinaia).
Bucureşti este capitala României şi, în acelaşi timp, cel mai mare oraş, centru industrial şi comercial al ţării. Populaţia de peste două milioane de locuitori face ca Bucureştiul să fie a şasea capitală după mărime din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureştiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiştii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăşi patru milioane.Prima menţiune a localităţii apare în 1459. În 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale şi mass-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă şi elita bucureşteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are acelaşi nivel administrativ ca şi un judeţ şi este împărţită în şase sectoare. Acest Oraş se află în sud-estul ţării, între Ploieşti la nord şi Giurgiu la sud. Oraşul se află în Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est se afla Bărăganul, în partea de vest Câmpia Găvanu Burdea, iar la sud este delimitat de Campia Burnazului. Bucureştiul se află situat pe malurile râului Dâmboviţa, ce se varsă în Argeş, afluent al Dunării. Mai multe lacuri se întind de-a lungul râului Colentina, în perimetrul oraşului, precum Lacul Floreasca, Lacul Tei sau Lacul Colentina, iar în centrul oraşului există un lac, în Parcul Cişmigiu. Acest lac, fostă baltă în vechiul oraş medieval, este înconjurat de Grădina Cişmigiu, inaugurată în 1847 după planurile arhitectului german Carl F. W. Meyer. Pe lângă Cişmigiu, există un numar de parcuri mari: Parcul Herăstrău (cu Muzeul Satului) şi Grădina Botanică (cea mai mare din România şi care cuprinde peste 10.000 de specii de plante, inclusiv exotice), Parcul Tineretului, Parcul Alexandru Ioan Cuza (cunoscut şi ca Parcul Titan, sau Parcul IOR) şi multe parcuri mai mici, precum şi spaţii verzi amenajate de primăriile de sector. Sistemul extensiv al transportului public din Bucureşti este cel mai mare din România. Este compus din sistemul de metrou de 71 km operat de către Metrorex şi reţeaua transportului de pe suprafaţă—autobuze (119 de linii[6]), troleibuze (19 de linii[6]), tramvaie (23 de linii[6]) şi metrou uşor—operată de către RATB. Adiţional, funcţionează şi reţeaua minibuzelor private. Există şi companii de taxi (10.000 de taxiuri licenţiate). În Bucureşti există în prezent două aeroporturi funcţionale: Aeroportul Internaţional Henri Coandă (mai demult Otopeni) şi Aeroportul Internaţional Aurel Vlaicu (mai demult Băneasa). Henri Coandă este cel mai mare aeroport al României servind cinci milioane de pasageri în 2007 şi fiind centrul principal pentru operatorul naţional TAROM. De acolo pleacă şi sosesc zilnic zboruri din alte oraşe din România precum şi numeroase alte aeroporturi din Europa, America de Nord, Asia şi Africa. Aurel Vlaicu este folosit de către companii aeriene low-cost şi pentru a servi avioane charter. Bucureşti este nodul feroviar principal al companiei naţionale Căile Ferate Române. Cea mai importantă staţie feroviară este Gara de Nord din care pleacă şi sosesc trenuri din diverse localităţi româneşti, precum şi din oraşe din ţări străine: Belgrad, Budapesta, Sofia, Viena, Praga, Moscova, Istanbul, Chişinău ş.a.m.d. Există şi alte gări: Basarab, Băneasa, Obor / Est, Progresul, Titan Sud şi Sud. Din oraş pornesc 8 magistrale feroviare: 300 (Bucureşti-Oradea), 500 (Bucureşti-Băcau-Suceava-Vereşti), 700 (Bucureşti—Brăila-Galaţi), 800 (Bucureşti-Constanţa), 900 (Bucureşti-Drobeta-Turnu Severin-Timişoara-Jimbolia), 901 (Bucureşti-Piteşti-Craiova), 902 (Bucureşti-Giurgiu) şi 903 (Bucureşti-Olteniţa). Elementul de bază al reţelei străzilor urbane din Bucureşti sunt bulevardele de mare circulaţie, care pleacă din centrul urban la suburbii. Axele principale (nord-sud, est-vest, nord-vest-sud-est) şi două inele (interior şi exterior) contribuie la reducerea aglomeraţiei din trafic. Străzile în municipiu
sunt de obicei înţesate în timpul orelor de vârf din cauza creşterii numărului maşinilor în anii recenţi. În fiecare zi, peste un milion de vehicule circulă în interiorul oraşului.
Aceasta a rezultat în apariţia gropilor, care acum sunt considerate ca fiind cea mai mare problemă de infrastructură a Bucureştiului.Bucureşti este principalul nod al reţelei drumurilor naţionale române, fiind punctul de începere pentru două autostrăzi (A1 spre Piteşti şi A2 spre Cernavodă, iar autostrada planificată A3 de asemenea va începe din Bucureşti) şi nouă drumuri naţionale (DN1 spre Oradea, DN1A spre Braşov, DN2 spre Suceava, DN3 spre Călăraşi, DN4 spre Olteniţa, DN5 spre Giurgiu, DN6 spre Timişoara şi Cenad, DN7 spre Nădlac şi DN71 spre Sinaia). În ciuda faptului că se situează pe malurile râului Dâmboviţa, fiindcă acest râu nu este navigabil, Bucureşti nu a funcţionat niciodată ca port, rolul acesta fiind rezervat pentru alte oraşe, precum Constanţa şi Brăila. Totuşi, Canalul Dunăre-Bucureşti de lungime de 73 km, este în curs de construire şi va lega oraşul cu Dunărea şi Marea Neagră. Se aşteaptă ca acest canal să devină o componentă importantă a infrastructurii de transport orăşeneşti.Bucureştiul este cel mai mare centru economic al României. Acesta realizeaza anual aproximativ 19% din Produsul Intern Brut al României şi împreuna cu Ilfov 21%. În Bucureşti se regăseste cea mai mare parte dintre ramurile economice specifice României excluzand agricultura. Începand cu domeniul serviciilor şi terminând cu construcţile. Întreprinderile constructoare de maşini (utilaj greu, utilaj siderurgic, petrolier, maşini şi utilaje agricole, locomotive, vagoane, avioane şi elicoptere, autobuze). Industrie electrotehnică, electronică, mecanică fină, optică. Întreprinderi chimice, de materiale de construcţie, de prelucrare a lemnului. Bucureştiul este un important nod feroviar, rutier şi aerian.Instituţii, monumente şi obiective turistice. În Bucureşti îşi au sediul Parlamentul (Palatul Parlamentului sau Casa Poporului), Guvernul şi Preşedinţia României. De asemenea, îşi au sediul numeroase instituţii de cultură, precum sunt: Academia Română (fondată în 1866), peste 60 de institute de cercetare, Universitatea, Institutul Politehnic, Institutul de Medicină, alte numeroase institute de învăţământ superior, mari biblioteci (Biblioteca Academiei, fondată în 1867, circa 8 milioane volume; Biblioteca Naţională, fondată în 1955, 7 milioane volume; Biblioteca Centrală Universitară, fondată în 1896, 2 milioane volume, incendiată în timpul Revoluţiei din 1989), ş.a.m.d.Parcurile mai importante din oraş sunt Parcul Herăstrău (187 ha), Parcul Cişmigiu (13 ha), inaugurat în anul 1860, Parcul Tineretului (200 ha) şi Parcul Carol (36 ha), inugurat în 1906. Substanţa medievală a Bucureştiului a fost de-a lungul timpului grav afectată de distrugeri şi incendii. În plus, oraşul a pierdut în mod tragic o serie de monumente, mai ales biserici, şi în decursul campaniei de "urbanism"[8] iniţiate în secolul trecut de Nicolae Ceauşescu. Din nucleul oraşului medieval de pe malurile Dâmboviţei s-au păstrat vestigiile Curţii Vechi (sec. XV - XVI) cu Biserica Domnească Buna Vestire, care datează probabil din vremea lui Mircea Ciobanul (1545-1554). Biserica are un plan triconc, naosul ei este evidenţiat printr-o turlă. Faţada trădează unele influenţe moldoveneşti, dar zidăria formată din asize de cărămidă alternând cu porţiuni acoperite de mortar, imitând piatra făţuită, aparţine deja formelor tipice arhitecturii Ţării Româneşti. Portalul vestic cu decoruri în stil baroc brâncovenesc a fost aşezat mai târziu, în 1715, în timpul scurtei domnii a lui Ştefan Cantacuzino.În proscomidie s-au păstrat picturi murale din vremea edificării şi din 1714/15, iar restul bisericii adăposteşte picturi murale ale artiştilor academişti Constantin Lecca şi Mişu Popp, din 1852. Turla a fost înlocuită în 1914.În anii '30 îşi fac apariţia primele modernisme ale secolului; astfel, cu Palatul Telefoanelor se ridică pe Calea Victoriei un mic Zgârie-nori de tip american.În anii '50 ai secolului al XX-lea au fost ridicate în centru unele clădiri reprezentative ale noii puteri, de exemplu Casa Scânteii (1956) sau Opera Română (1953). Opera, deşi după un proiect stalinist, expune elementele de eclectism tipice pentru sfârşitul secolului al XIX-lea. De asemenea, în primul deceniu al dictaturii comuniste suprafaţa oraşului s-a mărit în mod
semnificativ prin construcţia de noi cartiere de locuinţe, care aveau parţial caracterul de oraş-satelit: Balta Albă, Drumul Taberei, Floreasca, Jiul-Pajura, Berenci, Calea Griviţei. În primii ani ai lui Ceauşescu arhitectura s-a putut elibera în mare măsură de canonul stalinist. Între 1968 şi 1970 a fost edificat Hotelul Intercontinental, până în 2004 cea mai înaltă construcţie-turn din România, şi tot în 1970 a fost terminată noua clădire a Teatrului Naţional, a cărei modernism a fost ulterior denaturat, la ordinul lui Ceauşescu, prin faţade cu arcade. Epoca lui Nicolae Ceauşescu a adus cu sine schimbări grave în structura urbanistică a capitalei. Construirea unui nou palat prezidenţial şi a Bulevardului Victoriei Socialismului s-a făcut cu preţul distrugerii vechilor cartiere Uranus, Izvor, Rahova şi Antim. Foarte contestată în noul ansamblu este Casa Poporului a arhitectei Anca Petrescu, azi sediu al Parlamentului României. Lucrările la acest edificiu megaloman, care se întinde pe o suprafaţă de 350 000 m², au început în anul 1984. Construcţiei i se impută lipsa de unitate stilistică şi proporţiile care ignoră modelul clasicist după care se orientează de fapt.
Ramnicu Valcea este oraşul scăldat de apele bătrânului Alutus este o veche aşezare venită din umbra timpului, istoria sa milenară fiind atestată de săpăturile arheologice găsite în cartierele Valea Răii şi Stolniceni. Aici romanii au construit cetăţi (castre) durabile care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a aşezării.Însă prima atestare documentară a oraşului datează din 4 septembrie 1388, când Mircea cel Bătrân menţiona într-un hrisov că se află în „oraşul domniei...numit Râmnic”. Anii '20 au adus oraşului şi un liceu de fete. De asemeni, ceea ce a însemnat un lucru important pentru viaţa spirituală atât a urbei, cât şi a judeţului, a fost construirea Seminarului Teologic "Sfântul Nicolae", de pe băncile căruia a ieşit mulţi preoţi şi cantori de biserică. Printre directorii acestui seminar, om de mare valoare a vieţii spirituale româneşti interbelice, fiu al judeţului Vâlcea, a fost de la 1 noiembrie 1932 şi cel care a fost mai târziu patriarhul Justinian Marina. Patriarhul Justinian Marina a fost primul patriarh al Republicii Populare Române şi a fost cel care a avut abilitatea şi puterea ca Biserica Ortodoxă Română să nu fie desfiinţată de noile autorităţi. Poate că şi destinul şi-a pus amprenta, dat fiind faptul că preotul Justinian Marina, parohul de la biserica "Sfântul Gheorghe" din Râmnicu Vâlcea, adăposteşte pe nimeni altul decât pe evadatul din lagărul de la Târgu Jiu, comunistul Gheorghe Gheorghiu Dej, căutat de Siguranţă.După instaurarea noilor autorităţi la început populare, apoi socialiste sau comuniste (?) la 30 decembrie 1947, seminarul teologic va fi transformat în şcoală medie de fete (traducere din rusă a ceea ce era liceul), paralel cu vechiul liceu denumit şcoală medie de băieţi. Se vor face apoi şcoli medii mixte în anul 1956. Au mai existat şi două şcoli de meserii.După dezvoltarea industrială a oraşului au mai apărut alte cinci licee industriale, un liceu pedagogic şi unul sanitar, culminând cu anii '90 prin dezvoltarea şi a învăţământului superior.Schimbări importante în viaţa economică a oraşului până prin anii '50 nu prea au fost semnalate. Atunci, pe lângă fabricile de căramidă, atelierele meşteşugăreşti adunate în cooperative, apare în Râmnicu Vâlcea o fabrică de placaje din lemn cuplată cu una de mobilă. De asemenea, fabrica de piele şi încălţăminte, naţionalizată, se dezvoltă. A apărut şi o fabrică de conserve, iniţial numai pentru valorificarea fructelor din zonă (marmelade şi dulceţuri), apoi şi pentru prelucrarea legumelor şi carne.La început pe teritoriul oraşului Ocnele Mari, apoi prin reorganizări teritoriale la Râmnicu Vâlcea, a luat fiinţă "Uzina de Sodă Govora" în anul 1954. Denumirea de "Govora" se datorează faptului că CFR-ul dăduse denumirea de Halta Govorii pentru staţia care deservea staţiunea Băile Govora aflată la 12 km. De fapt localitatea componentă se numeşte Stolniceni. Această uzină va constitui prima întreprindere care a pus baza platformei petro-chimice a oraşului, care a început să se dezvolte după anul 1970.
Târgu Jiu este un municipiu, reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Gorj, Oltenia, România.Oraşul este aşezat în zona geografică a Subcarpaţilor Getici, în Depresiunea Târgu-Jiu - Câmpu Mare, una dintre cele mai întinse depresiuni subcarpatice intracolinare, între Subcarpaţii Gorjului la nord şi Dealul Bran, la sud, la confluenţa Amaradiei Pietroasei cu Jiul. Se întinde pe o lungime de 13 km de la nord la sud şi 10 km de la est la vest, pe ambele maluri ale Jiului. Municipiul Târgu Jiu poartă numele râului Jiu, pe care îl străbate şi care în decursul timpului şi-a mutat albia de la Deluşorul Prejbei spre vest, formând trei terase ce constituie suprafaţa administrativă a localităţii. Vatră a unui sat dacic, înainte de cucerirea Daciei de către romani, teritoriul său era acoperit odinioară de mari suprafeţe cu păduri sălbatice. Se intersectau aici importante artere de circulaţie care făceau legatura între Dunare, Transilvania şi Banat. În preajma sa staţionau unităţi militare romane, încartiruite în aşezări fortificate. În timpul războaielor de cucerire a Daciei, o parte din armata romană, conform mărturiilor istorice, a trecut prin localitate. Eruditul om de cultură gorjean Alexandru Ştefulescu susţine într-o lucrare a sa despre Târgu Jiu, că în vremea romanilor localitatea era un vicus, o staţiune comercială. Săpăturile efectuate pentru construirea liniei ferate Târgu Jiu - Rovinari au scos la iveală în partea de sud-est a oraşului un mozaic, tiglă şi cărămizi romane, precum şi ceramică asemănătoare celei descoperite în apropierea castrului roman de la Bumbeşti-Jiu.Oraşul este menţionat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de "Jiul", într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg. Cu timpul, în izvoarele istorice apar şi menţiuni ce indică o cristalizare a vieţii orăşeneşti. Oraşul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orăşeneşti un jude şi mai mulţi pârgari. În secolele XVI-XVII, istoria oraşului consemnează unele lupte ale locuitorilor săi cu vecinii, pentru hotărnicirea proprietăţii Târgu Jiului. Starea economică înfloritoare a unora dintre ei le permitea în timpul domniei lui Neagoe Basarab să-şi cumpere noi suprafeţe de pământuri.În secolul al XVII-lea Târgu Jiu îndeplineşte funcţia de reşedinţă a Gorjului. Pentru cinstirea memoriei acesteia, precum şi a celorlalţi eroi gorjeni în anul 1937 a fost realizat, sub conducerea lui Constantin Brâncuşi, ansamblul monumental devenit celebru pe toate meridianele globului.În perioada celui de Al doilea Război Mondial, ca urmare a ordinului generalului Ion Antonescu, din 12 februarie 1941, s-a construit la Târgu Jiu un lagăr de concentrare în care au fost închişi mii de evrei cu vărste între 18 şi 60 de ani. Lagărul a funcţionat până la 23 august 1944.
