INCINERATOARE CU GRATAREAVAND MISCARE DE TRANSLATIE

Cuprins

1. Deseurile si impactul negativ asupra mediului;2. Incinerarea deseurilor;

a) Prelucrarea deseurilor;b) Stocarea temporara, prelucrarea;c) Alimentarea in camera de incinerare;d) Procesul de incinerare la instalatiile cu gratar;

3. Modele de incineratoare de deseuri cu gratar;

a) Incinerator Volkan 850;

b) Incinerator Volkan 500;

1. Deseurile si impactul negativ asupra mediului

Dintre numeroasele probleme de mediu care ameninta planeta noastra, o problema majora o constituie, fara nici o îndoiala, deseurile. · Fiecare dintre noi, mic sau mare, arunca zilnic în pubela sa obiecte care nu ne mai servesc, care sunt goale, sparte sau uzate.Serviciul de salubrizare actioneaza o singura data pe saptamana, golind pubela care adesea depaseste marginile si le depoziteaza în afara orasului, în locurile numite "gropi de gunoi".

Deseul reprezinta partea dintr-un material sau materie prima care este inlaturata in decursul unui proces tehnologic de prelucrare in vederea realizarii unui produs sau ca urmare a unor activitati umane, si care, in general, nu se poate valorifica direct pentru realizarea acelui produs sau in cazul activitatii respective.

Principalele surse de deseuri sunt:

1.Hartia: Milioane de tone de hartie sunt folosite anual pentru diferite activitati.Fabricarea hartiei prezinta doua inconveniente: ea este produsa din materie lemnoasa, ce se obtine prin taierea copacilor, iar pentru fabricarea ei se foloseste o mare cantitate de energie.Reciclarea hartiei foloseste doar jumatate din cantitatea de energie folosita initial la obtinerea ei. 2. Plasticul : In lume exista peste 50 de tipuri de materiale plastice ce sunt fabricate din materii prime epuizabile, cum ar fi petrolul, carbunele si gazul natural. Au o gama foarte larga de folosinta, pesteo treime fiind utilizate ca ambalaje, si reprezentand 20% din cantitatea de deseuri menajere.Principala problema a materialelor plastice este ca ele nu sunt biodegradabile, rezistand in mediu perioade foarte lungi de timp (o sticla ingropata acum poate fi descoperita de urmasii nostri in exact aceeasi stare si peste 10.000 de ani).

3. Sticla: Sticla este fabricata in mare parte din nisip si necesita o cantitate enorma de energie. Mult mai putina energie este folosita pentru reciclarea ei.Reutilizarea sticlelor si borcanelor determina un efect pozitiv asupra mediului si economiei.Fabricarea sticlei din materiale reciclate (cioburi) economiseste o treime din energia folosita la inceput. 4. Metalele: Multe bunuri si ambaje sunt fabricate din metale - tabla, otel si in special aluminiu.Metalele se obtin prin prelucrarea minereurilor, ceea ce determina o mare poluare prin cantitatea de energie utilizata, si prin emanatiile si deseurile industriale ce rezulta din aceste procese.Reciclarea aluminiului salveaza 95% din energia necesara producerii lui. 5. Materiale textile: Hainele vechi si alte materiale textile pot fi refolosite in mai multe feluri. Ele pot constitui ajutoare pentru saraci sau pot fi stranse si utilizate pentru crearea unor noi haine, paturi, lavete sau prelate. 6. Deseurile organice: Resturile organice pot fi refolosite prin producerea de composturi sau ingrasaminte naturale. Frunzele uscate mucegaite, in loc de a fi arse, pot fi folosite la acoperirea solurilor agricole, impiedicand aparitia buruienilor. 7. Petrolul: Un litru de petrol scurs in apa se poate intinde pe o suprafata dubla decat cea a unui teren de fotbal, provocand numeroase daune.Anual, aproximativ 1,25 milioane de tone de deseuri petroliere se scurg in mari si oceane. De multe ori aceasta cantitate patrunde in pamant, bazine riviere si sisteme de canalizare.Nu se poate vorbi de reciclare a petrolului, dar exista tehnologii de reciclare a uleiurilor uzate.

Cu puţine decenii în urmă, în Europa, îndepărtarea deşeurilor avea loc într-o formă adeseori periculoasă pentru mediu. Gunoiul era evacuat în gropi săpate în pământ, iar apoi ars. În a doua jumătate a acestui secol, prin aceste metode, au fost eliberate cantităţi mari de halogeni şi hidrocarburi, care au ajuns în circuitele biogeochimice locale sau globale ale substanţelor în natură. Gazul metan şi dioxidul de carbon, generate prin descompunerea anerobă şi aerobă a materialelor organice din deşeu, contribuie astăzi considerabil la schimbarea climei pe glob. Căile de răspândire a substanţelor dăunătoare sunt aerul şi apele de infiltraţie din depozitele de reziduuri neprotejate.

Prin recunoaşterea influenţei substanţelor dăunătoare asupra organismelor vii şi adoptând o tehnică de analiză îmbunătăţită, discuţiei i s-a adăugat la începutul anilor 80, o nouă dimensiune. Gunoiul urban a început să fie considerat ca un amestec nedefinit de substanţe, mai mult sau mai puţin dăunător din punct de vedere chimic, dar care, prin reacţii chimice şi biologice interne, poate conduce la alte substanţe şi mai dăunătoare. Depozitele de deşeuri, privite până acum formal au început să fie denumite .depozite - reactor.. Dupa acest moment, oamenii de ştiinţă au început să acorde atenţie potenţialului reactiv al deşeurilor şi emisiilor nocive ale acestora. În cadrul gospodăririi deşeurilor, la estimarea efectelor asupra mediului înconjurător, nu se mai discută numai despre felul şi tehnica înlăturării deşeurilor, ci şi despre prioritatea strategiilor şi activităţilor de evitare a formării deseurilor şi de valorificare a acestora. Totodată este recomandată estimarea cantităţii şi calităţii resturilor rămase, a necesităţii de tratare a acestora, precum şi a emisiilor produse pe termen lung.

Impactul depozitelor de deseuri industriale si urbane asupra mediului In general, ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare, depozitele de deseuri se numara printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica. Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si industriale, in ordinea in care sunt percepute de populatie, sunt:

modificari de peisaj si disconfort vizual; poluarea aerului; poluarea apelor de suprafata; modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate.

Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale, in care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte. Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie la poluarea acestora cu substante organice si suspensii. Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor subterane cu nitrati si nitriti, dar si cu alte elemente poluante. Atat exfiltratiile din depozite, cat si apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare, fapt ce se repercuteaza asupra folosintei acestora. Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care in termenii conceptului de “dezvoltare durabila”, se intinde pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani). In termeni de biodiversitate, un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha, fara a considera si populatia microbiologica a solului. In plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifica in sensul ca: in asociatiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate; unele mamifere, pasari, insecte parasesc zona, in avantajul celor care isi gasesc hrana in gunoaie (sobolani, ciori). Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului, reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial, evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte, sobolani, ciori, caini vagabonzi. Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solventi, uleiuri uzate. Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice, produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri solide orasenesti. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii inflamabile, explozive sau corozive; pe de alta parte, prezenta reziduurilor menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea mediului. Un aspect negativ este acela ca multe materiale reciclabile si utile sunt

depozitate impreuna cu cele nereciclabile; fiind amestecate si contaminate din punct de vedere chimic si biologic, recuperarea lor este dificila.

Problemele cu care se confrunta gestionarea deseurilor in Romania pot fi sintetizate astfel:

depozitarea pe teren descoperit este cea mai importanta cale pentru eliminarea finala a acestora;

depozitele existente sunt uneori amplasate in locuri sensibile (in apropierea locuintelor, a apelor de suprafata sau subterane, a zonelor de agrement);

depozitele de deseuri nu sunt amenajate corespunzator pentru protectia mediului, conducand la poluarea apelor si solului din zonele respective;

depozitele actuale de deseuri, in special cele orasenesti, nu sunt operate corespunzator: nu se compacteaza si nu se acopera periodic cu materiale inerte in vederea prevenirii incendiilor, a raspandirii mirosurilor neplacute; nu exista un control strict al calitatii si cantitatii de deseuri care intra pe depozit; nu exista facilitati pentru controlul biogazului produs;

drumurile principale si secundare pe care circula utilajele de transport deseuri nu sunt intretinute, mijloacele de transport nu sunt spalate la iesirea de pe depozite; multe depozite nu sunt prevazute cu imprejmuire, cu intrare corespunzatoare si panouri de avertizare.

Terenurile ocupate de depozitele de deseuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai pot fi utilizate in scopuri agricole; la ora actuala, in Romania, peste 12000 ha de teren sunt afectate de depozitarea deseurilor menajere sau industriale; colectarea deseurilor menajere de la populatie se efectueaza neselectiv; ele ajung pe depozite ca atare, amestecate, astfel pierzandu-se o mare parte a potentialului lor util (hartie, sticla, metale, materiale plastice);

Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestiunea deseurilor necesita adoptarea unor masuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deseurilor in mediu. Respectarea acestor masuri trebuie sa faca obiectul activitatii de monitoring a factorilor de mediu afectati de prezenta deseurilor.

Ecologistii opteaza pentru gasirea unor solutii mai eficiente, de exemplu: colectarea si depozitarea centralizata a deseurilor pentru prelucrarea lor ulterioara, dar si a unor alternative de incinerare a acestora.

Principalele tipuri de instalatii de ardere a deseurilor sunt urmatoarele:

Focarele cu gratar sunt folosite pentru arderea deseurilori cu continut mai mare de umiditate si cenusa si de dimensiuni variabile, dar nu prea mici. Arderea se realizeaza in trepte .

Turbulenta in camera primara, de ardere a mangalului, trebuie sa fie mica pentru a asigura un strat cu material incandescent stabil. Turbulenta in camera secundara de ardere trebuie sa fie ridicata pentru a asigura o amestecare corespunzatoare intre gazele combustibile si aerul secundar. Functioneaza bine si la sarcini reduse de pana la 25% prin controlarea aerului primar. Gratarul poate fi racit cu apa.

In figura urmatoare este prezentata o instalatie de uz casnic de incalzire ce foloseste arderea inversa a lemnelor de foc. Arderea inversa, adica curgerea gazelor de ardere de sus in jos prin stratul de ardere si cu alimentarea aerului atat deasupra gratarului cat si sub acesta este tot mai folosita in instalatiile casnice datorita avantajelor pe care le prezinta:

reducerea emisiilor de compusi organici volatili procesul de ardere este continuu si stationar, spre deosebire de arderea obisnuita, care

este nestationara, ciclica determinata de alimentarea cu combustibil; oprirea alimentarii cu aer face ca arderea sa inceteze spre deosebire de arderea obisnuita,

unde dupa intreruperea alimentarii cu aer se continua degajarea volatilelor cu evacuarea lor din camera de ardere;

exploatarea si controlul sunt mai facile.

2. Incinerarea deseurilor

Incinerarea este un proces de tratare a deşeurilor care implică arderea substanţelor organice conţinute în materiale de deşeuri. Incinerarea şi alte sisteme de tratare a deşeurilor de înaltă temperatură sunt descrise ca fiind "tratamente termice". Incinerarea deşeurilor transformă deşeurile în cenuşă, gazelor de ardere, şi de căldură. Cenuşa este cea mai mare parte format de constituenţii anorganici ai deşeurilor, şi poate lua forma de noduli sau particule solide transportate de către gazelor de ardere. Gazele de ardere trebuie să fie curăţate de gaze şi particule poluante înainte ca acesteasa fie dispersate în atmosferă. În unele cazuri, căldura generată de incinerare pot fi folosite pentru a genera energie electrică. Incinerarea cu recuperare de energie este una dintre mai multe deşeuri-la-energie (WTE), tehnologii, cum ar fi de gazeificare, gazificarea arc cu plasmă, piroliză şi digestie anaerobă. Incinerarea poate fi, de asemenea, puse în aplicare fără recuperare de energie şi materiale. Incinerarea reduce masa solidă a deşeurilor original cu 80-85%, iar volumul (deja comprimat oarecum în camioane de gunoi), cu 95-96%, în funcţie de compoziţia şi gradul de recuperare a materialelor, cum ar fi metalele din cenuşă pentru reciclare. Acest lucru înseamnă că, în timp incinerare nu se substituie complet depozitare, se reduce în mod semnificativ volumul necesar pentru eliminare. autogunoiere reduce de multe ori a volumului de deşeuri într-un built-in compresor înainte de livrarea la incinerator. Alternativ, la depozitele de deşeuri, volumul de gunoi necomprimate pot fi reduse cu aproximativ 70% [necesită citare] cu ajutorul unui compresor de oţel staţionare, deşi cu un cost energetic semnificativ. În multe ţări, de compactare a deşeurilor simple este o practică comună pentru compactare la gropile de gunoi. Incinerarea are beneficii deosebit de puternice pentru tratamentul de anumite tipuri de deşeuri în domenii de nişă, cum ar fi deşeurile clinice, şi anumite deşeuri periculoase în cazul în care agenţii patogeni şi a toxinelor pot fi distruse de temperaturile ridicate. Exemplele includ combinatelor chimice multi-produs cu ape reziduale diverse toxice sau foarte toxice fluxuri, care nu pot fi dirijate spre o instalaţie de tratare a apelor uzate convenţional.

Structura de principiu si modalitatea de functionare a unei instalatii de incinerare a deseurilor este explicate in baza catorva componente si agregate ale instalatiei. Acestea sunt oferite de numerosi producatori, fiecare executie diferind corespunzator. O instalatie de incinerare a deseurilor consta din urmatoarele domenii de functionare, expuse in continuare:

Prelucrarea deseurilor; Stocarea temporara, pretratarea (daca este necesara); Alimentarea in unittea de incinerare; Eliminarea si tratarea cenusei reziuale; Tratarea si valorificarea emisiilor.

Schema de functionare a unui incinerator

a) Prelucrarea deseurilor.

La prelucrarea deseurilor are loc mai intai o cantarire in vederea stabilirii cantitatii de deseuri livrate. Anumite deseuri pot fi indreptate catre locuri de descarcare prestabilite, in functie de tipul de deseu, respectiv catre o pretratare inainte de a fi incinerate.

Un incinerator poate accepta diferite tipuri de deseuri pentru incinerare, de la deseuri solide la deseuri semilichide si chiar lichide. De aceea, in functie de tipurile de deseuri acceptate, zona de descarcare trebuie sa prevada toate accesoriile necesare descarcarii acestor deseuri.

Zona de descarcare a deseurilor la incinerator

b) Stocarea temporara, prelucrarea.

Pentru deseurile livrate trebuie sa existe un loc de stocare temporara, deoarece livrarea deseurilor are loc discontinuu, iar alimentarea unei instalatii de incinerare a deseurilor trebuie sa fie continua. Buncarul de deseuri serveste pe de o parte drept tampon pentru cantitatea de deseuri, iar pe de alta parte aici pot fi detectate materialele neadecvate pentru incinerare si sortate, sau pot fi indrumate catre o pretratare. In plus, in buncar are loc omogenizarea deseurilor.

Componentele voluminoase incinerabile trebuie maruntite inaintea incinerarii. Maruntirea deseurilor voluminoase inseamna o reducere de volum, astfel o mai buna folosire a spatiuloi disponibil din buncar si o incinerare mai eficienta a acestor deseuri. Daca in palnia de alimantare a unitatii de incinerare trec deseuri voluminoase nemaruntite, se poate ajunge la formarea unor dopuri si la nefunctionarea instalatiei.

La maruntirea deseurilor voluminoase se pot utilize mori cu ciocane sau mori de taiere, care pot fi prevazute cu instalatii de aspirare. Maruntirea poate avea loc intr-o zona a buncarului rezervata in acest scop sau chiar inaintea intrarii deseurilor in bunacar. In hala de descarcare si in buncarul de deseuri trebuie mentinuta o presiune mai joasa comparativ cu zona invecinata, pentru a evita imprastierea emisiilor si a prafului. Aerul aspirat fie se incinereaza fie se dezodorizeaza printr-un filtru biologic.

c) Alimentarea in camera de incinerare.

Palniile de umplere sunt de regula astfel gradate, incat sa asigure o functionare continua prin preluarea capacitatii de productie pe ora a unitatii de incinerare. Deseurile din palnia de umplere ajung printr-un put de umplere in instalatia de alimentare.

Putul de umplere este prevazut cu o clapeta ce inchide palnia de umplere, pentru a evita palpairea flacarii din camera de incinerare. Instalatiile de alimentare sunt supuse unei presiuni mecanice puternice prin transportul de deseuri si inei presiuni termice prin alinierea directa la gratarul de incinerare.

d) Procesul de incinerare la instalatiile cu gratar

Structura de baza a incineratorului este caracterizata de un gratar de ardere la baza, peretii camerei de ardere si in partea superioara un plafon. Gratarul poate fi orizontal sau putin inclinat. Barele gratarului sunt miscate in continuu pentru a asigura arderea completa a deseurilor si transferul acestora in cuptor. Barele gratarului pot fi racite cu aer sau cu apa.

Incineratorul este format din 5 zone de combustie:

Schema incineratorului cu gratar

Procesul de incinerare si imparte in 5 faze:

Uscarea: in partea superioara a gratarului deseurile se incalzesc pana la peste 100

prin intermediul iradierii cu caldura sau a convectiei, astfel avand loc indepartarea umezelii.

Degazarea: prin continuarea procesului de incalzire pana la temperaturii de peste 250

se exclude materiile volatile.

Arderea complete: in cea de-a treia parte a gratarului se atinge temperature de ardere completa a deseurilor.

Gazarea: numai o mica parte a deseurilor sunt oxidate in procesul de piroliza, cea mai

mare parte se oxideaza in partea superioara a camerei de incinerare la 1000 .

Post-combustia : pentru minimizarea gazelor reziduale ramase neincinerate si a CO din emisii exista mereu o camera de post-combustie. Aici se adauga aer sau gaz desprafuit in vederea realizarii incinerarii complete. Timpul de pastrarein aceasta

zona este de 2 minute la 850 .

3. Modele de incineratoare de deseuri cu gratar:

1. Incinerator cu gratare miobile

a- dozarea materiilor; b- evacuarea gazelor de ardere;

1. palnie de alimentare; 3. evacuare cenusa fina;

2. gratar; 4evacuare zgura.

Este o instalatie ce contine mai multe trepte cu gratare rulante. Corespunzator fazelor de ardere, materia se deplaseaza pe gratare dispuse unul sub altul in cascada. Caderea de pe un gratar pe altul asigura si amestecarea corespunzatoare a materiei. Viteza fiecarui gratar se poate rega independent, corespunzator cerintelor procesului. Prima treapta de gratar este montata inclinat.

2. Incinerator cu autorascolire

Gratarul este realizat din cilindri rotativi dispusi in cascada. Cilindrul consta dintr-un tambur montat pe lagare pe suprafata caruia sunt montate segmente de gratar. Numarul cilindrilor este de 6-8 montati in panta de ~30%. Viteza de rotatie poate fi reglata independent la fiecare tambur. De asemenea poate fi reglat si sensul de rotatie. La fiecare cilindru exista un circuit separat de aer.

Acest sistem, cu gratar cilindric prezinta urmatoarele avantaje:

- Viteza unghiulara diferita a tamburelor asigura o amestecare foarte buna;- Efectul de rascolire poate fi marit prin schimbarea sensului de rotatie al cilindrilor;

- Introducerea aerului de jos in sus poate fi reglata foarte bine.

Datorita solutiei tehnice destul de complicate si pretentioase, costurile de investitie si exploatare sunt ridicate, insa pentru arderea gunoaielor cu proprietati si compozitie eterogene este un tip de instalatie adecvat.

3. Incineratorul Steinmuller

1- Alimentator; 3- gratare fixe;2- Gratare mobile; 4- arzator amorsare.

Reprezinta o constructie orizontala sau inclinata inspre aval, dispozitivul de ardere fiind format din mai multe gratare realizate fiecare din baze fixe care alterneaza cu baze mobile, avand o miscare de translatie oscilatorie. Din miscarea relativa intre elementele fixe si mobile se obtine atat o impingere a materialului cat si o rasturnare a acestuia.

Introducerea deseurilor se face cu ajutorulunui impingator aflat in partea superoiara a buncarului de alimantare, actionarea acestuia fiind simultana cu abarelor mobile si realizandu-se printr-un sistem de parghii.

4. Incinerator cu gratare cu impingere rasturnata

1, 2- elemente actionate; 3, 4- dispositive de actionare.

Un astfel de sistem de ardere este constituit in totalitate din elemente mobile actionate mechanic avand miscare ascilatorie astfel incat treptele vecine se misca in sensuri opuse.

Ca urmare a miscarii in sens opus a barelor de gratar, avem da-a face atat cu un transport ascendent al stratului de material aprons cat si cu alimentare spre aval, in special a materialului aflat in straturile superioare care nu este aprins. Datorita acestui process cea mai mare parte a materiei arse revine la partea superioara unde asigura uscarea si aprinderea gunoaielor proaspete.

Amestecarea si miscarea sunt deosebit de intense asigurand un randament de ardere foarte bun. Aerul de ardere primar suflat pe la partea superioara se poate regal pe zone.

5. Incinerator Volkan 850

Volkan 850 este in masura sa preincalzeasca camera de postcombustie la temperatura ceruta inainte de incarcare. Dupa incarcare se selecteaza programul de ardere si incineratorul poate fi lasat nesupravegheat pana la transformarea carcasei animale in cenusa. Este automatizat si foloseste arzatoare foarte eficiente pentru a asigura costuri de exploatare minime. La atingerea temperaturii optime este comandata oprirea arzatoarelor aceasta ducand la eficientizarea consumului de combustibil. Modelul este destinat sa foloseasca si proprietatile de combustie a grasimii animale impreuna cu cele ale combustibilului.

Volkan 850 este dotat cu o camera de postcombustie in accord cu Regulamentul CE 1774/2002 pentru reducerea emisiilor in atmosfera. Este de asemeni dotat cu un dispozitiv de indepartarea cenusei compus dintr-un gratar si un compartiment pentru cenusa cu usi pentru indepartarea usoara a acesteia in timpul functionarii. Usor de instalat necesita o platforma de beton si instalatii de alimentare cu energie electrica (220v monofazic) si carburant.

6. Incinerator Volkan +500 Capacitate Mare

Incineratorul de mare capacitate va arde mai mult de 50 kg de deseuri animale pe ora. De regula incineratoarele de mare capacitate au nevoie de avize speciale de functionare, in timp ce cele de mica capcitate ( cu rata de ardere sub 50 kg/h) de regula nu au nevoie de astfel de avize. Volkan+500 este in special destinat pentru incinerarea carcaselor de vite, porci,oi si reziduri animale din ferme si de abatorizare. Panoul de control este amplasat in afara ariei de incarcare pentru a se evita deteriorarea acestuia de catre dispozitivul de incarcare. Volkan+500 este in masura sa preincalzeasca camera de postcombustie la temperatura ceruta inainte de incarcare. Dupa incarcare se selecteaza programul de ardere si incineratorul poate fi lasat nesupravegheat pana la transformarea carcasei animale in cenusa. Este automatizat si foloseste arzatoare foarte eficiente pentru a asigura costuri de exploatare minime. La atingerea temperaturii optime este comandata oprirea arzatoarelor aceasta ducand la eficientizarea consumului de combustibil.

7. Incineratoare de deseuri solide si lichide

Sunt realizate in sistem multicamera, in conformitate cu exigentele impuse de reglementarile referitoare la constructia si emisiile de noxe ale acestor echipamente.