APOSTOLUL - slineamt.ro fileAPOSTOLUL REVISTA CADRELOR DIDACTICE Editată de Sindicatul din...

APOSTOLULREVISTA CADRELOR DIDACTICE

Editată de Sindicatul din învăţământ şi Cercetare NeamţSERIE NOUĂ, ANUL XVI, NR. 163http://apostolul.slineamt.ro

Februarie

2014

Moara lui Tudorane ce „Moara lui Tudoran”? Ce aremoara cu şcoala?! Până la urmă, citito-rul, de se va găsi măcar un curios caresă dorească a descifra intenţiile adăpos-tite sub pretextul acesta, tot va înţelegecă în spatele unei poziţii neutre se as-cunde fără prea multă dibăcie un su-biectivism nemărturisit, mare cât uşa

morii. A morii lui Tudoran. Pentru cei care nu au habar ce e cu moara

pomenită în trecute vremi de un uriaş scriitormoldav, l-am numit pe Mihail Sadoveanu dinVerşeni, de peste apa Moldovei, iată o explica-ţie succintă, auzită demult, demult, de la IleanaLupului, soră cu bunicul meu:

Frumos, tânăr, iubeţ, morarul se îndrăgos-tise cam pe sub mână de Dochiţa cea fâşneaţă,nurlia nevastă a lui Ion al Ciorbii, pândarulmereu încruntat de la jităria Măşcăteştilor. Căaşa e întotdeauna: ciorba din oala vecinei estemai gustoasă! Şi într-o dimineaţă mierie de oc-tombrie, când fu soarele de două suliţe deasu-pra Holmului şi au poposit în medeanul moriiprimele care cu grâne de măcinat, Dumnezeulemare! ce să vezi? În largul uşii deschise, fru-mosul Tudoran atârna spectaculos în ştreang.Au umblat pe urmă, vreme lungă, vorbe multeşi felurite, după obiceiul moldovenilor din Ţarade Sus: fie că frumosul din uşa morii îşi pusesenăprasnic capăt zilelor, Dochiţa neprimindu-icu interes avansurile amoroase, fie că Ion alCiobii ar fi mirosit oarece indicii de adulter şiîl aninase pe morar la înălţime, spre vedere şiamară învăţare de minte stricătorilor de case şimuierilor fluşturatice. Mde...

De atunci, din adâncul vechimilor, moarade vânt din holmul Mătăhuiei a rămas pustie,pururea cu uşa larg deschisă şi cu palele în ne-adormită rotire zadarnică. Atâta doar că nuoricine o poate vedea, ci numai cei însemnaţide ursitoare la naştere. De vreme nemăsurată

Domnului Gheorghe Vădana, cu dragoste!vorbi despre Gheorghe Vădana este ca şi

cum ai scrie o poveste. Este povestea vieţiişi trudei sale, venită de departe, bogată înfapte curate şi folositoare. Povestea aceastaare mulţi ani, iar fiecare nouă rostire adaugăaltă potrivire, alt eveniment care merită reţi-nut şi făcut cunoscut. Mai întâi s-a făcut au-zită la munte, lângă bătrânul Ceahlău, la

poală de codru des, într-un spaţiu românesc, feeric.Acolo, într-o zi de iarnă adevărată, într-o casă de oa-meni gospodari, apare un copil cu chip frumos şi lu-minos.

Părinţii s-au bucurat, cum se ştie în orice po-veste. Şi-au făcut vise despre ce va fi, cum va de-veni, ce viaţă o trăi... Dar mersul adevărat, doarDomnul l-a arătat. I s-a pus un nume, cu rezonanţăîn lumea românească. N-a fost întâmplare, ci pre-destinare. Gheorghe i s-a scris în acte, după numelesfântului, viteazului. Cel biruitor în lupte, neîntrecutîn fapte. Dumnezeu l-a mângâiat pe creştet, l-a bi-necuvântat şi în dar i-a dat fire de artist şi plăcut ca-racter. Asta ca reper şi dragoste de oameni. Dar şitărie, să poată trece orice prag. Pentru că avea fireblândă, părinţii i-au spus Puiu. Şi aşa îl vor numi maitârziu chiar prietenii şi apropiaţii lui. Drumul său deînvingător, dar şi de om drept şi răbdător începe săse întrevadă chiar de la începuturi. Curios din fire,copilul a adunat multe, multe imagini cu cer albas-tru, cu munte şi cu apă săltăreaţă din stâncă în stâncăcare nu s-au mai şters.

A cuprins apoi cu ochiul alte meleaguri mai de-părtate umblând pe la şcoli înalte. S-a remarcat dinfacultate, prin talent şi bunătate. A crezut în steaualui, a pictat şi a învăţat de dragul dorului...

Gheorghe Vădana este profesor şi artist sau,mai bine, artist şi profesor. Greu de diferenţiat. Pen-tru că Puiu Vădana se comportă în clasă ca un artist,iar în lume şi în atelier ca un profesor discret, gata săsusţină orice talent, să-l promoveze, să-l îndrume. LaConsiliul Judeţean al Pionierilor, în calitate de îndru-mător al activităţilor artistice ale instructorilor şi co-piilor a descoperit şi a promovat multe talente. La felşi în perioada când a trecut pe la Inspectoratul Şcolar,ca inspector de specialitate, ajuns acolo pe merite,graţie rezultatelor profesionale.

Puiu Vădana a creat valori umane şi valori artis-tice în acelaşi timp. De aceea este o personalitatecomplexă.

Cât priveşte opera artistică, aş îndrăzni să spuncă ea s-a concretizat în sute de creaţii, care au plecat,rând pe rând din atelierul artistului, aflându-şi loc înmulte colecţii de stat sau particulare din ţară, dar şidin străinătate. Cât de greu trebuie să le fie artiştilorplastici să se despartă de operele lor pentru tot-deauna... Pe de altă parte, gestul este unul de adâncădăruire, căci orice operă plecată lasă un gol în inimă,orice s-ar spune. Ceea ce nu se întâmplă cu scriitorii.Din această perspectivă, ei sunt nişte răsfăţaţi de

AD

Avatarurile basileului Ghiocel sau derapajele democraţiei plăieşilorro f e s o r u lGheorgheDumitroaia,directorulexecutiv alComplexuluiM u z e a lNeamţ a pri-

mit avizul legis -lativului nemţeanpentru prelungireacontractului său demanagement cu încă3 ani. La evaluareaactivităţii sale pe anul 2012 comisia, din care au făcutparte specialişti în domeniu din alte judeţe ale ţării, i-aacordat nota maximă, 10.(Sursa: Ceahlăul)

După asimilarea acestei informaţii şi decelarea prinvot, s-a decis: „Prin Hotărârea Consiliului Judeţean Neamţ

nr. 73/31.05.2013 domnul Gheorghe Dumitroaia a fostnumit în funcţia de manager al Complexului Muzeal Ju-deţean Neamţ, pentru perioada01.06.2013 – 31.05.2016,în baza căreia s-a încheiat contractul de managementnr. 5.321/ 570/31.05. 2013, cu aceeaşi perioadă de va-labilitate”.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 189/2008privind managementul instituţiilor publice de cultură, cumodificările şi completările ulterioare, zice „contractulde management încetează la data împlinirii vârstei de pen-sionare pentru limită de vârstă de către manager, dacă au-toritatea nu decide menţinerea valabilităţii acestuia, lapropunerea motivată a consiliului administrativ, fără a de-păşi durata pentru care a fost iniţial încheiat”.

Prin adresa nr. 1.578/09.12.2013, Consiliul de Ad-ministraţie al Complexului Muzeal Judeţean Neamţ atransmis propunerea de menţinere a valabilităţii contrac-tului de management al domnului Gheorghe Dumitroaia,până la data la care a fost încheiat, respectiv, data de 31

mai 2016, motivată de finalizarea proiectelor prevăzuteîn contractul de management, aflate în derulare. Pe datade 23 ianuarie 2014, Gheorghe Dumitroaia împlineştevârsta pentru pensionare (La mulţi ani, domn’ Ghiocel!)şi pentru rămânerea sa în funcţie era nevoie de o hotărârede Consiliu Judeţean „privind menţinerea valabi lităţiicontractului de management”. Şi consilierii, neţinândseama de cererea Consiliului de Administraţie al Muzeu-lui, de pledoariile domnilor Culiţă Tărâţă sau VasilePruteanu, au urlat într-un glas: afarăăă! De ce a trebuit săpărăsească Gheorghe Dumitroaia locul unde a prăşit oviaţă întreagă, nu-mi dau seama. Depeşa colegilor săi dela muzeu zicea că mai are treabă, eu l-am văzut cu douătrei zile înainte de a împlini vârsta cu pricina, şi mi s-apărut voinicuţ şi sănătos, după cum, sănătos la minte l-augăsit, în urmă cu un an, şi profesioniştii care i-au acordatcali ficativul maxim pentru activitatea depusă. Ce s-a

Mircea ZAHARIA(continuare în pag. 8)

Profesor, Leonard ROTARU(continuare în pag. 9)

P

Mihai Emilian MANCAŞ(continuare în pag. 8)

Viaţa sindicală, imperative

APOSTOLUL Februarie 2014Pag. 2

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

În cadrul proiectului „Împreună facem in-ternetul mai bun”, un proiect cofinanţat deUniunea Europeană şi coordonat la nivel na-ţional de Fundaţia „Salvaţi copiii!”, elevi dela Colegiul Tehnic „Petru Poni” şi LiceulTehnologic „Vasile Sav” au dezbătut pe 11februarie, avantajele/dezavantajele provocatede internet. Participanţii au urmărit o prezen-

tare a proiectului, au discutat despre avantajele fo-losirii internetului, despre capcanele pe care leascunde acest tip de comunicare, despre situaţiileconcrete cu care s-au confruntat ca utilizatori ai in-ternetului şi au primit sfaturi despre cum să navi-gheze în siguranţă. Elevii au aflat astăzi care suntregulile de urmat pentru a nu cădea victime pe in-ternet şi care este «neticheta», regulile unui com-portament civilizat pe internet.

l Diana Alexandra Toma, elevă la Colegiul

Tehnic „Petru Poni” şi preşedinta Consiliului Jude-ţean al Elevilor din Neamţ, a reprezentat elevii nem-ţeni la Adunarea Generală a Consiliului Naţionalal Elevilor. Evenimentul a avut loc la Braşov şi areunit 200 de elevi din toate judeţele ţării, discuţiileşi-au propus să găsească oportuniţi noi în relaţia

dintre şcoală şi elevi, iar festivitatea de închidere l-aavut ca oaspete pe ministrul Educaţiei, Remus Pri-copie, care şi-a exprimat dorinţa de a avea o cola-borare strânsă cu reprezentanţii elevilor. Delegaţiaelevilor nemţeni a avut trei membri, alături de ro-maşcană fiind prezenţi Bianca Niţă, şefa Departa-mentului Mobilitate – Formare – Informare, şiSebastian Andrei, fostul preşedinte al Consiliului.

l Eliza Chirilă, unul din cei doi reprezen-tanţi ai tineretului din România la ONU, a re-venit joi, 23 ianuarie, în liceul „Roman – Vodă”care a format-o, pentru a le vorbi tinerilor ro-maşcani despre cum se poate accede în progra-mul „Delegat de Tineret la Naţiunile Unite”,despre propria-i experienţă şi despre implica-ţiile pe care le presupune faptul de a fi desem-nat reprezentantul tinerilor din România. Înfebruarie, Eliza va fi prezentă la New York,unde, alături de Cosmin Chiriţă, va participa lareuniunea anuală a reprezentanţilor tinerilor dinNaţiunile Unite şi la lucrările Comisiei pentruDezvoltare Socială. Programul „Delegat de Ti-neret la Naţiunile Unite” este unic prin faptulcă oferă tinerilor din statele membre ale ONUposibilitatea de a lua parte la procesul de luarea deciziilor la nivel internaţional. În România,

Telegrame

l

Argumenteoarece în urma unor preve-deri ambigue din Legea Bu-getului pe 2014 au apărutunele neînţelegeri privinddecontarea navetei persona-lului didactic, am consideratcă este necesar să clarificăm

aceste probleme, în cadrul uneiComisii Paritare, împreună cu In-spectoratul Şcolar. Înainte de aavea această întâlnire, ne-am adre-sat Direcţiei pentru Finanţele Pu-blice Neamţ care ne-a confirmatceea ce ştiam deja: decontarea na-vetei personalului didactic şi di-dactic auxiliar se face, încontinuare, conform Legii 1/2011,Legea Educaţiei Naţionale, care înart. 105 precizează că decontareaacestor cheltuieli se face, în inte-gralitatea lor, din bugetele Consi-liilor Locale.

Un al doilea motiv pentru carene-am dorit să avem o Comisie Pa-ritară a fost cel al clarificării mo-dului în care trebuie să ajungă lacolegii noştri sumele rezultate dinaplicarea hotărârilor judecătoreşti.În momentul de faţă, pentru acestcapitol, nu este prevăzută în bugetdecât o sumă care reprezintă doar71% din necesar. Direcţia Finanţe-lor publice ne-a asigurat însă că, laprima rectificare bugetară a anului,se vor atribui şi sumele ce vor asi-gura plata acestor datorii, în pro-cent de 100%. Urmarea este că,practic, pentru plata hotărârilor ju-decătoreşti, trebuie să se decontezeo pătrime din 100%, şi nu o pă-trime din 71%, cum se stipuleazăîn momentul de faţă. De altfel,toate aceste lucruri au fost clarifi-cate în şedinţa Comisiei Paritare şise regăsesc, integral, în Hotărâreapublicată alăturat.

Gabriel PLOSCĂ

HOTĂRÂREA COMISIEI PARITARE I.S.J. NEAMŢ – S.L.L.I.C.S. NEAMŢ din 14 februarie 2014

Comisia paritară ISJ Neamţ – SLLICS Neamţ, întrunită în şedinţă la data de 14 februarie 2014, în temeiul art.13 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate din Învăţământ Preuniversitar, publicatîn Monitorul Oficial, Partea a V- a, nr. 5/14.11.2012, a hotărât următoarele:

Art. l(1) În vederea aplicării unitare a prevederilor art. 105, alin (2), lit. (f) din Legea nr.1/2011 cu modificările şi

completările ulterioare, precum şi a Instrucţiunii MECST nr.2/17.02.2011, privind decontarea navetei cadrelor di-dactice, Consiliile de Administraţie ale unităţilor de învăţământ au obligaţia de a propune în scris, lunar, spre aprobareConsiliului Local, drepturile băneşti aferente personalului didactic şi didactic auxiliar care solicită cheltuieli de de-plasare la şi de la locul de muncă.

(2) Solicitarea decontului de la Consiliul Local se face de către directorul unităţii de învăţământ, printr-o adresăscrisă, depusă la registratura Primăriei, la care se anexează Hotărârea Consiliului de Administraţie al unităţii de în-văţământ privind propunerea de aprobare a acestor cheltuieli, tabelul nominal cu persoanele îndreptăţite şi suma pecare o are de primit fiecare persoană în parte, conform pontajului zilnic. La această documentaţie se anexează biletele,abonamentele sau, după caz, facturile/bonurile fiscale de combustibil, depuse de fiecare persoană în parte.

(3) Pentru o corectă estimare a cheltuielilor prevăzute la alin. 1, directorii unităţilor de învăţământ vor pune învedere personalului navetist să depună lunar, la registratura unităţii de învăţământ, cereri privind decontarea contra-valorii călătoriilor pe mijloacele de transport cu precizarea sumei solicitate, a lunii şi a zilelor pentru care se solicitădecontul, în concordanţă cu prezenţa la locul de muncă şi în conformitate cu pontajul zilnic efectuat de unitatea deînvăţământ. Cererilor astfel formulate li se vor anexa abonamentul, biletele de călătorie sau, după caz, factura/bonulfiscal de combustibil, cu indicarea seriei/numărului şi a datei emiterii acestora.

(4) Decontarea acestor cheltuieli se acordă pentru întreg personalul didactic de predare (titulari, suplinitori ca-lificaţi/necalificaţi) şi didactic auxiliar, indiferent de localitatea unde se efectuează naveta (mediul rural sau mediulurban) şi se realizează din bugetul Consiliului Local.

Art. 2 Plata în anul 2014 a sumelor reprezentând drepturi salariale câştigate prin hotărâri judecătoreşti se vaface astfel:

Conform art. 46 din Legea nr. 356/2013 a bugetului de stat pe anul 2014„(1) În anul 2014, plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin Ordo-

nanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, Ordonanţa Guver-nului nr. 17/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013, precum şi prin Ordonanţa de urgenţă aGuvernului nr. 92 /2012, din sumele aprobate la titlul „Cheltuieli de personal”, în mod eşalonat în tranşe trimes-triale egale.

(2) În bugetul Ministerului Finanţelor Publice – Acţiuni Generale, la titlul 10 „Cheltuieli de personal” este pre-văzută o sumă globală, din care, prin hotărâre a Guvernului, pot fi majorate în ultima lună a fiecărui trimestru, în ca-zuri temeinic justificate, cheltuielile de personal prevăzute în bugetele ordonatorilor principali de credite finanţaţiintegral de la bugetul de stat sau din venituri proprii şi subvenţii alocate de la bugetul de stat, precum şi cheltuielilede personal prevăzute în bugetele instituţiilor subordonate finanţate din venituri proprii şi subvenţii alocate de labugetul de stat, pentru acoperirea necesarului de credite pentru plata titlurilor executorii conform alin. (1)”.

Conform OUG nr. 71/2009 „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti” având ca obiect acordareaunor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până ladata de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;b) în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;c) în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;d) în anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;e) în anul 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu”.

OG nr. 17/2012 prevede că „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, plata neefectuată a su-melor stabilite prin hotărâri judecătoreşti reprezentând drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului

D

Viaţa sindicală, imperative

APOSTOLULFebruarie 2014Pag. 3

HOTĂRÂREA COMISIEI PARITARE I.S.J. NEAMŢ – S.L.L.I.C.S. NEAMŢ din 14 februarie 2014

din sectorul bugetar, devenite executorii în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2012, se va realiza înaceleaşi conditii cu cele prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plataunor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului dinsectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, ale cărei dispoziţii se aplică în mod co-respunzător”.

Potrivit OUG nr. 92/2012 „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiectacordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţilepublice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2013, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5%din valoarea titlului executoriu;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10%din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% dinvaloarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% dinvaloarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% dinvaloarea titlului executoriu”.

Prin urmare, dacă prevederile de mai sus au fost respectate, în anul 2014 trebuie executate ho-tărârile judecătoreşti în următoarele procente:

25% din sumele câştigate prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii până la data de 31 de-cembrie 2011, conform OUG nr. 71/2009;

25% din sumele câştigate prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie- 31 decembrie 2012, conform OUG nr. 71/2009 şi a OG nr. 17/2012;

10% din sumele câştigate prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie- 31 decembrie 2013, conform OUG nr. 92/2013.

Dacă nu a fost respectată eşalonarea prevăzută de OUG nr. 71/2009, de OG nr. 17/2012 şi de OUGnr. 92/2012 trebuie calculate sumele restante şi cuprinse împreună cu procentele de 25%, respectiv 10%,aferente anului 2014 în bugetul pentru acest an. Astfel, va rezulta o sumă care cuprinde procentele de 25%şi de 10%, precum şi suma care trebuia plătită în 2013 sau 2012 şi a devenit restantă. Suma rezultată dinaceastă adunare este cea care trebuie plătită în anul 2014 în patru tranşe egale conform art. 46 din Legeanr. 356/2013 a bugetului de stat pe anul 2014. Aliniatul 2 al acestui articol prevede posibilitatea suplimentăriibanilor acolo unde sumele alocate nu vor ajunge, important este să fie calculate corect şi solicitate.

Mentionăm că unitatea de învăţământ are obligatia să calculeze şi să solicite sumele corectepentru executarea hotărârilor judecătoreşti, atât procentele de 25% pentru hotărârile pronunţateanterior anului 2012, respectiv 10% pentru hotărârile pronunţate în anul 2013, cât şi sumele res-tante, care trebuiau plătite în anii 2012 şi 2013 şi care nu s-au achitat.

În ceea ce priveşte plata hotărârilor judecătoreşti ce vor deveni executorii în anul 2014 deocamdatănu există vreun act normativ care să prevadă eşalonarea executării lor.

Art. 3 Prezenta hotărâre se va comunica unităţilor de învăţământ din jud. Neamţ, iar prevederile eisunt obligatorii pentru părţi. Directorii unităţilor de învăţământ şi liderii de sindicat răspund de aplicareaşi respectarea prezentei hotărâri.

Inspector Şcolar General, Preşedinte,Prof. Viorel STAN Prof. Gabriel PLOSCĂ

rogramul este sprijinit de Ministerul Ti-neretului şi Sportului şi de MinisterulAfacerilor Externe.

l Liceul Teologic Ortodox „EpiscopMelchisedec Ştefănescu” a primit dinpartea Patriarhiei Române diploma şi

distincţia patriarhală „Părintele DumitruStăniloae”. Medalia a fost prezentată elevilorîn cadru festiv, pe 29 ianuarie, cu prilejul ma-nifestării organizate pentru sărbătoarea sfinţilorTrei ierarhi, care sunt patronii învăţământuluiteologic, celebrată în fiecare an pe 30 ianuarie.În cadrul festivităţii organizate la seminar, ele-vii au prezentat referate şi despre viaţa celor treipersonalităţi, urmate de un miniconcert susţinutde corul „Laudamus”. Învăţământul teologic îşisărbătoreşte ocrotitorii, Sfinţii Trei Ierarhi -Va-

sile cel Mare, Ioan Gură de Aur şi Grigorie Teologulîn urma unei rânduieli stabilite în 1936, printr-ohotărâre luată la Atena, la primul Congres al pro-fesorilor de teologie. (Poştăriţa CRISTINEL)

TELEGRAME ? TELEGRAME ? TELEGRAME

Întrunirea ColegiuluiNaţional al Liderilore 19 februarie dl. Gabriel Ploscă va parti-cipa la o întâlnire de lucru a Biroului Ope-rativ al Federaţiei Sindicatelor Libere dinÎnvăţământ cu Colegiul Naţional al Lide-rilor Federaţiei. Pe agenda de lucru se aflăanaliza problemelor cu care se confruntăînvăţământul românesc în prezent şi găsi-rea soluţiilor şi căilor de acţiune pentru re-

zolvarea acestor probleme. Vor fi puse în discuţie:structura Consiliilor de Administraţie din unităţileşcolare; organizarea concursurilor pentru ocupa-rea funcţiilor de director; salarizarea personaluluinedidactic; acordarea gradaţiilor de merit pentrupersonalul didactic auxiliar; aplicarea normării di-rectorilor. Referitor la ultima problemă pusă îndiscuţie, d-l Gabriel Ploscă, preşedintele Sindica-tului Învăţământ Neamţ, a precizat: „Datorită in-tervenţiilor noastre s-a reuşit amânarea până înseptembrie a unei prevederi aberante din LegeaBugetului pe anul 2014. Aceasta menţiona că di-rectorii de şcoli vor fi degrevaţi de maximul patruore – ceea ce ar însemna să schimbi regulile întimpul jocului. Pe de o parte directorii n-ar maiavea timp să se preocupe de bunul mers al şcolii,şi, pe de altă parte, pe catedra lor rezervată, func-ţionează deja alte cadre didactice – care ar fi tre-buit să plece sau să li se improvizeze o altăîncadrare, ceea ce ar fi bulversat întreg sistemul”.

Masă rotundă la PalatulParlamentului

Pe 20 februarie dl. Gabriel Ploscă este invitatla Palatul Parlamentului la masa rotundă: „Dia-logul social european în sectorul educaţie. Pro-movarea potenţialului dialogului social prinîntărirea capacităţii şi dezvoltarea cunoştinţelorla nivel naţional”. Vor fi prezenţi Martin Romer,Comitetul Sindical European pentru Educaţie –ETUCE, Director European; Simion Hancescu,FSLI, Preşedinte; Remus Pricopie, MinistrulEducaţiei Naţionale; Liviu Marian Pop, Senator,Preşedintele Comisiei pentru Muncă, Familie şiProtecţie Socială. Dincolo de dialogul europeanpreconizat – norvegianul Hans Nielsen, ConsilierRelaţii Internaţionale va prezenta perspectiveledialogului social în ţările nordice – vor fi şi inter-venţii ale unor lideri sindicali din România: Cor-nel Crucean, Preşedinte SIP Mureş (lacunelegislative în domeniul educaţiei); Adrian Voica,Vicepreşedinte FSLI (negocierea contractului co-lectiv de muncă); Cornelia Popa Stavri,Vicepre-şedinte FSLI (sănătatea şi securitatea la locul demuncă); Ioana Petreuş, Preşedintele SLI Mara-mureş (egalitatea de şanse în şcoala românească).Trebuie menţionat că întreaga acţiune se desfă-şoară sub patronajul ETUCE – Comitetul Sindi-cal European pentru Educaţie. Acest comitetreprezintă 135 de organizaţii sindicale şi 12,8 mi-lioane de profesori şi angajaţi din educaţie dintoată Europa, din care 5,5 milioane de profesoridin ţările membre ale Uniunii Europene. ETUCEeste partener social în sectorul educaţie la niveleuropean şi este federaţia sindicală de ramură afi-liată la Confederaţia Europeană a Sindicatelor –ETUC, precum şi la Internaţionala Educaţiei – or-ganizaţia globală din învăţământ.

Mircea ZAHARIA

Ultima oră:

P

p

Egalitate de şanse şi gen – Buletin informativ nr. 20

APOSTOLULPag. 4Februarie 2014

PROMOVAREA PRIN ACTIVITĂŢI INOVATOARE A EGALITĂŢII DE ŞANSEŞI DE GEN ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR PARTENERILOR SOCIALI,

CU ACCENT PE INSTITUŢIILE DE EDUCAŢIE

Activitatea 4: Program pen-tru informarea şi creştereaconştientizării privind egali-tatea de gen şi de şanse în rân-dul partenerilor sociali din cele3 regiuni şi în instituţiile deeducaţie.

Sub-Activitatea 4.1: Orga-nizarea a 3 seminarii OST(Open Space Technology) de 4zile în cele 3 Regiuni

Buletin informativ nr. 20

ŞCOALA INCLUZIVĂÎNTRE DEZIDERAT ŞI RE-ALITATE curs on-line realizatîn cadrul proiectului „Pro-movarea prin activităţi inova-toare a egalităţii de şanse şi degen în cadrul organizaţiilor,partenerilor sociali, cu accent peinstituţiile de educaţie” – POS-DRU/97/6.3/S/63072

Motto: O societate pentrutoţi, în care fiecare se simte partea acesteia!

Conţinut1. „Diferiti, dar egali” 2. Stereotipuri valorice în

şcoala românească 3. Delimitări conceptuale 4. Caracteristicile şcolii in-

cluzive 5. Managementul şcolii in-

cluzive 6. Ce putem face pentru a fi

incluzivi? 7. Metode de lucru 8. Instrumente de lucru

Principii: * diferenţele dintre oameni

sunt normale! * diferenţele conduc la pro-

gres! * diferenţele presupun re-

spect, nu tolerantă şi nici milă!„Şcoala pentru toţi”:- reprezintă dezideratul

maximei flexibilităţi şi toleranţeîn ceea ce priveşte diferenţele fizi -ce, socio-culturale, lingvistice şipsihologice existente între copii,scopul fiind acela de a le oferielevilor posibilitatea de a învăţa înfuncţie de ritmul, capacităţile şinevoile proprii şi de a se exprimaconform trăsăturilor individualede personalitate.

- reprezintă expresiainstituţională a principiuluieducaţiei de bază pentru toţi;

- presupune o organizareinstituţională şi pedagogică aînvăţământului, astfel încât săofere bazele unei educaţii în carefiecare copil să evolueze înfuncţie de aspiraţiile şiposibilităţile sale, dar şi potrivitnevoilor sociale;

- pune în practică politi -ca egalităţii în educaţie;

- asigură mobilitatea peorizontală şi verticală a celor ceînvaţă şi multiplică posibilităţilede opţiune.

Mişcarea către şcolile in-cluzive este justificată şi susţinutăde o serie de motive printre care(Dosarul deschis al educaţiei in-cluzive, UNESCO, traducereRENINCO-UNICEF, 2002):

* Justificarea educaţională:nevoia de şcoli incluzive care săasigure educaţia tuturor copiilorîmpreună înseamnă că, în acesteşcoli, trebuie dezvoltatemodalităţi de predare care sărăspundă la diferenţele individu -ale şi, astfel să beneficieze toţicopiii.

* Justificarea socială:şcolile incluzive sunt capabile şiîn măsură să schimbe atitudinilefaţă de diferenţe prin aceea căeducă toţi copiii împreună şicreează temelia pentru o societatedreaptă şi ne-discriminativă.

* Justificarea economică:este posibil ca înfiinţarea şimenţinerea şcolilor care educă toţicopiii împreună să coste mai puţindecât înfiinţarea unor sistemecomplexe de diferite tipuri deşcoli specializate pentru diferitegrupuri de copii. Bineînţeles că,dacă aceste şcoli incluzive oferă oeducaţie eficientă tuturor elevilor

lor, atunci acestea devin mijloaceşi mai rentabile din punct devedere al costurilor pentru asigu-rarea educaţiei pentru toţi.

„Educaţia pentru toţi”,devenită deziderat a politiciloreducaţionale actuale îşi regăseştefinalitatea şi împlinirea în con-struirea şcolilor incluzive, şcoliale comunităţii.

Recunoaşterea, dar mai ales,adaptarea la nevoile diversificateale elevilor reprezintă solicitareaesenţială la care trebuie sărăspundă o astfel de şcoală. Înacest context, şcoala incluzivăeste definită în cadrul HotărâriiGuvernului 1251din 2005 cafiind: „unitate de învăţământ încare se asigură o educaţie pentrutoţi copiii şi reprezintă mijloculcel mai eficient de combatere aati tudinilor de discriminare.Copiii din aceste unităţi deînvăţământ beneficiază de toatedrepturile şi serviciile sociale şieducaţionale conform principiului„resursa urmează copilul”.

Această nouă perspectivăreclamă însă o serie de exigenţepentru mai multe dimensiuni alevietii şcolare cum ar fi: culturaşcolii, politica educaţională aşcolii şi practica educaţionalădin şcoală.

Cultura şcolii incluzive „carese referă la măsura în carefilosofia educaţiei incluzive esteimpărtăşită de toţi membriicomunităţii şcolare” (AloisGherghuţ, Psihopedagogia per-soanelor cu cerinţe speciale,Strategii diferenţiate şi incluziveîn educaţie) creează un ethosşcolar cooperant, stimulativ, des -chis în mod egal tuturor copiilorşi care jalonează repere pentrucelelalte două dimensiuni: politi -ca şi practica educaţională.

Politica incluzivă la nivelulşcolii implică aplicarea, prin in-termediul unor strategii, a prin-cipiilor şi valorilor incluzive întoate planurile de activitate aleşcolii.

Cultura şi politica incluzivăse concretizează în practicaeducaţională, în activităţile din

clasă „care susţin şi încurajeazăparticiparea tuturor elevilor.”(Alois Gherghuţ, Psihopedagogiapersoanelor cu cerinţe speciale).

Analiza acestor dimensiuniîntr-o şcoală, dar şi evaluarea pro-gresului pe care o şcoala îl poateface în direcţia incluziunii poatefi sprijinită de apelul la o serie deindicatori de incluziune (Dez-voltarea practicilor incluzive înşcoli – Ghid managerial, 1998,MEC, UNICEF). Aceşti indica-tori descriu o situaţie ideală, fiindpuncte de referinţă pentru evalu-area şcolii pe aceste coordonate.În mod evident, în funcţie departicularităţile unei şcoli, profe-sorii pot omite sau adăuga indica-tori. S-a optat pentru prezentareaacestor indicatori, deoarece con-struiesc o imagine a şcolii in-cluzive care poate fi surprinsă întermeni concreţi.

DIMENSIUNEA 1:SE REFERĂ LA

DEZVOLTAREA UNORCULTURI INCLUZIVE

1.1 Şcoala este primitoarepentru toată lumea.

1.2 Şcoala caută în mod activsă-şi dezvolte relaţiile cu comu-nitatea locală.

1.3 Diversitatea elevilor esteprivită ca o resursă de valoare.

1.4 Profesorul îşi cunoaşte şivalorizează elevii.

1.5 Elevii sunt valorizaţi înmod egal.

1.6 Părinţii sunt valorizaţi înmod egal.

1.7 Cadrele didactice suntvalorizate în mod egal.

1.8 Elevii ştiu ce să facăatunci când au o problemă.

1.9 Elevii se sprijină reci-proc.

1.10 Cadrele didactice sesprijină reciproc în rezolvareaproblemelor.

1.11 Cadrele didactice seimplică în luarea deciziilor.

1.12 Persoanele se adreseazăunele altora în moduri careconfirmă valoarea lorindividuală.

1.13 Cadrele didacticecolaborează cu părinţii.


APOSTOLUL Pag. 5Februarie 2014


CU ACCENT PE INSTITUŢIILE DE EDUCAŢIEDIMENSIUNEA 2:

SE REFERĂ LA DEZVOLTAREA UNOR POLITICI INCLUZIVE

2.1 Şcoala încearcă săincludă toţi elevii din comuni-tatea locală.

2.2 Există un program efi-cient de integrare pentru toţi ele-vii noi.

2.3 Elevii au dreptul săstudieze orice materie şi săparicipe la toate activităţile.

2.4 Şcoala dispune de opolitică eficientă de reducere aabsenţelor elevilor.

2.5 Şcoala dispune de o

strategie eficientă de reducere aexmatriculărilor din motive disci-plinare.

2.6 Şcoala dispune de ostrategie eficientă pentru diminu -area încercărilor de intimidare şiabuz asupra elevilor şi între elevi.

2.7 Şcoala se străduieşte săadapteze clădirea în aşa fel încâtaceasta să fie accesibilă tuturor.

2.8 Strategia de elaborare acurriculum-ului ţine seama de di-versitatea elevilor (de pildă, dediferenţele culturale, lingvistice,de sex, realizări şi deficienţe).

2.9 Politicile de formarecontinuă sprijină cadrele didac-

tice în efortul lor de a răspunde ladiversitatea elevilor.

2.10 Prin sistemul de evalu-are se apreciază adecvat rezul-tatele tuturor elevilor.

2.11 Politicile de sprijin suntcoordonate global.

2.12 Politicile pentru copiiicu nevoi speciale vizează stimu-larea participării la activităţileobişnuite din clasă.

2.13 Politicile de sprijin pen-tru copiii care vorbesc şi o altălimbă încurajează participarea laactivităţile obişnuite din clasă.

2.14 Politicile care privescrezolvarea dificultăţilor compor-tamentale sunt legate de politicile

de sprijin a activităţii de învăţare.2.15 În şcoală, distribuirea

resurselor se face în mod deschisşi echitabil.

2.16 S-a elaborat o strategieprin care părinţii sunt încurajaţisă devină parteneri în procesul deînvăţare a copiilor lor.

2.17 Serviciile de sprijin(cum ar fi de pildă cele asiguratede psihologi, logopezi, consilieri,personalul medical din şcoală)asigură creşterea gradului de par-ticipare a elevilor.

2.18 Se încurajează impli-carea şi participarea la manage-mentul şcolii a tuturor cadrelordidactice.

DIMENSIUNEA 3:SE REFERĂ LA

DEZVOLTAREA UNORPRACTICI INCLUZIVE

3.1 La planificarea lecţiilorse au în vedere toţi elevii.

3.2 Lecţiile dezvoltăînţelegerea şi sentimentul de re-spect pentru diferenţe.

3.3 Elevii sunt încurajaţi să-şiasume răspunderea pentru pro-pria lor învăţare.

3.4 Explicaţiile profesorilorajută elevii să înţeleagă şi săînveţe lecţia în clasă.

3.5 Profesorii utilizează o

mare varietate de stiluri şi strate-gii de predare – învăţare.

3.6 În timpul lecţiilor, eleviisunt încurajaţi să lucrezeîmpreună.

3.7 Elevii sunt încurajaţi săvorbească despre modul în careînvaţă în timpul activităţilor dincadrul lecţiilor.

3.8 Profesorii îşi adapteazălecţiile în funcţie de reacţiileelevilor.

3.9 Personalul din şcoalăreacţionează pozitiv ladificultăţile întâmpinate de elevi.

3.10 Elevii înregistreazăsuccese în procesul de învăţare.

3.11 Elevii se sprijină reci-proc în timpul lecţiilor.

3.12 Profesorii îi ajută peelevi să-şi revizuiască propriulproces de învăţare.

3.13 Dificultăţile de învăţaresunt considerate ca prilejuri dedezvoltare a practicii.

3.14 La planificareaactivităţii de pregatire participătoţi profesorii din şcoală.

3.15 Membrii consiliuluimanagerial se implică înîmbunătăţirea activităţii la clasă.

Şcoala incluzivă esteprietenoasă şi deschisă întrucâtrăspunde nevoilor copiilor,respectă aptitudinile, interesele,caracteristicile fiecăruia,promovează înţelegerea şi ac-ceptarea diferenţelor dintreelevi.

De asemenea, ea estedemocratică şi inovatoaredeoarece are în centrul ei valoriprecum respectul pentru diversi-tate, solidaritatea, cooperarea,răspunzând prin strategii efi-ciente şi adaptate realităţii so-ciale actuale. În acest fel, ea îşidovedeşte flexibilitatea, capaci-tatea de schimbare pentru a ficonformă noilor exigenţe so-ciale.

Eficienţa reprezintă o altăcaracteristică a şcolii incluzive,deoarece aceasta stimulează pro-gresul diferiţilor copii, adap-tându-se particularităţilor indivi - duale ale elevilor.

De asemenea, caracteris-ticile menţionate anterior sepot constitui în argumentepentru o pledoarie a inclu -zivităţii şcolii, care susţine ele-vii plecând de la respectareaparticularităţilor individualeale copiilor şi îi formează înspiritul unor valori precum:res pectul pentru diversitate,toleranţa, coope rarea.

www.equal.roplatforma.equal.ro




CU ACCENT PE INSTITUŢIILE DE EDUCAŢIE

Activitatea 4: Programpentru informarea şi creştereaconştientizării privind egali-tatea de gen şi de şanse în rân-dul partenerilor sociali din cele3 regiuni şi în instituţiile deeducaţie.

Sub-Activitatea 4.3: Orga-nizarea a 3 workshop-uri de 3zile în cele 3 regiuni

Workshop Bistriţa, 25-27aprilie 2013

Buletin informativnr. 21

Scopul principal al work-shop-ului de la Bistriţa, 25-27aprilie 2013, a fost acela de agenera dezbateri pe tema „Pro-movarea instrumentelor inova-toare privind implementareaconceptului de egalitate de şanseîn şcoala romanească”

Tematica abordată

Comunicările (prezentateoral şi în format powerpoint) auvizat următoarele aspecte de ac-tualitate, cum ar fi:

• Conceptul de egalitate de

şanse şi de gen – noţiuni generale(legislaţie, regulamente şi politiciîn mod general);

• Discriminarea ca fenomen:

concept, tipuri de discriminare,consecinţe:

• Accesul egal pe piaţamuncii, în vederea promovăriiconţinutului unui set de instru-mente inovatoare destinategrupului ţintă;

• Prezentarea elementelorreprezentative de la seminariileOST desfăşurate la Bucureşti,Pia tra-Neamţ şi Bistriţa;

• Informaţii despre platformaproiectului, despre conţinuturilepostate şi despre modul de uti-lizare;

• Demonstraţii practice deutilizare a platformei EQUAL,de postare a comentariilor peforum etc.

• Sinteza ghidului realizat„Ghidul privind Egalitatea deşanse şi de gen în România”;

• Realizarea şi utilizarea unor

instrumente inovatoare tip flyereinformative;

• Prezentarea unor modele deprograme CDS/CDI;

• Prezentarea unor ghidurirealizate în alte proiecte –PHARE 2002 – Acces egal laeducaţie pentru grupurile defa-vorizate – ghiduri pentru profe-sori şi învăţători;

• Prezentarea şi analizareaunor auxiliare didactice, caiete delucru pentru preşcolari şi şcolari„Diferiţi, dar egali”;

• Cursul on-line „Şcoalaincluzivă – premisă a accesuluiegal pe piaţa muncii”.

Rezultate obţinute

• A fost evidenţiată necesi-tatea înfiinţării şi/sau extinderiiserviciilor de informare şi con-siliere pentru un număr cât maimare de persoane, pentru a spori

conştientizarea acestora cuprivire la pericolul discriminării

şi pentru a încuraja totodatăschimbul de bune practici;

• Participanţii au fostfamiliarizaţi cu tipuri noi de in-strumente inovatoare, care, princalitatea imaginii, a mesajuluitransmis, să atragă atenţia tuturorcelor implicaţi din grupul ţintă şinu numai;

• Au fost analizate acestetipuri de instrumente inovatoare,s-au propus îmbunătăţiri pentrucele deja realizate şi prezentate şis-au notat păreri şi idei în vede -rea elaborării altora;

• A fost prezentat cursul on-line „Şcoala incluzivă – premisăa accesului egal pe piaţa muncii”;

• Participanţii au căzut deacord că şcoala incluzivă, cu în-treaga ei problematică, necesită oabordare serioasă, nouă, înconcordanţă cu noile legislaţii şicu realităţile pe care nu le putemignora;

• S-au făcut o prezentare şi osinteză a ghidului realizat deja încadrul proiectului „Ghid privindEgalitatea de şanse şi de gen înRomânia”;

• S-a prezentat şi mini-ghidulîn format A4, 8 pagini, ca osinteză a ghidului editat;

• Au fost prezentate şi anali -zate auxiliarele didactice subforma unor caiete de lucru pentrupreşcolari şi şcolari „Diferiţi, daregali”;

• S-a căzut de acord că astfelde auxiliare, sunt extrem de

atractive prin calitate, imagine şimesaj şi că trebuie continuate şidiversificate şi în alte formate;


APOSTOLUL Pag. 7


Februarie 2014


CU ACCENT PE INSTITUŢIILE DE EDUCAŢIE• A fost prezentată şi

analizată broşura (32 pagini) princare au fost prezentate toate ele-mentele reprezentative dezbătuteîn seminariile OST de laBucureşti, Piatra-Neamţ şiBistriţa.

Informaţii privind organi-zarea evenimentului

Workshop-ul cu tema „Pro-movarea instrumentelor inova-toare privind implementareaconceptului de egalitate de şanseîn şcoala românească” a avut locîn perioada 25-27.04.2013 laBistriţa, în saloanele 3 şi 4 dincadrul Hotelului Bistriţa, str.Petru Rareş, nr. 2.

Organizatorul acestui work-shop a fost: Uniunea Judeţeană aSindicatelor Libere dinÎnvăţământ Bistriţa-Năsăud.

Invitaţiile de participare aufost înmânate direct sau trans-mise prin e-mail următorilor fac-tori interesaţi:

1. Inspectoratul ŞcolarJudeţean Bistriţa-Năsăud

2. Casa Corpului DidacticBistriţa

3. Agenţia Judeţeană pentruPrestaţii Sociale

4. Instituţii de învătământ....5. Inspectoratul Teritorial de

Muncă6. Direcţia Generală de

Asistenţă Socială şi ProtecţiaCopilului Bistriţa-Năsăud

7. ONG-uri8. Postul de televiziune DI-

RECT TV Bistriţa.

De asemenea, pe site-ulwww.ujslibn.ro au fost postateafişul, invitaţia de participare şiinformaţii despre acest eveni-ment. Pentru buna desfăşurare a

workshop-ului, sălile au fostdotate cu echipamente şi materi-ale adecvate acestei acţiuni: 3

videoproiectoare, ecrane, 3 lap-topuri cu conexiune de internetwireless, 3 flip-charturi, hârtie,markere etc.

Expunerile susţinute aufost următoarele:

• Prezentarea lucrării „Ghidprivind Egalitatea de şanse şi degen în România”;

• Cursul on-line: „Şcoalaincluzivă – premisă a accesuluiegal pe piaţa muncii”;

• Modele de programeşcolare CDS/CDI;

• Mini-ghidul realizat ca osinteză a ghidului elaborat încadrul proiectului;

• Prezentarea broşurii (32

pagini), care cuprinde elementereprezentative de la seminariileOST;

• Prezentarea unor flyere in-formative;

• Prezentarea caietelor delucru pentru preşcolari şi şcolari„Diferiţi, dar egali”- auxiliare di-dactice;

• Prezentarea platformeiEQUAL a proiectului;

• Demonstraţie practică deaccesare şi utilizare a platformeiEQUAL.

www.equal.roplatforma.equal.ro

ubstantivul Mihai înseamnă „cel dintâi”.Vezi „cazul” Mihai Viteazul, primuldomn care a unit tustrele ţării româneşti.Mihai Avădanei, căci despre el estevorba, a fost primul învăţător nemţean,absolvent de Şcoală Normală care a ajunsprofesor universitar la Iaşi. Evident, mân-

când cărţile timpului. A văzut lumina soareluila Sovata-Dobreni, Judeţul Neamţ (29 iunie1907) şi a închis ochii la Iaşi (20 august 1977).A locuit sub Borzoghean (Piatra-Neamţ) într-ocasă modestă cu cerdac şi muşcate în ferestre.Avea ca megieş, pe cântăreţul Simionescu, dela Cireşica Precista cu care filosofa în fiecareseară sub un nuc bătrân. S-a însurat cu fata „luiGătej” înrudită cu familiile Olaru şi Ştefănescude pe str. Unirii. Ca învăţător a funcţionat laşcolile din: Magazia (Crăcăoani), Sarata (Do-

breni) şi Piatra Neamţ. Era un bărbat plăcut,înalt, carismatic.

În 1934, când a apărut primul număr al Re-vistei „Apostolul”, pentru învăţământul primar,figurează în Colectivul de redacţie alături de

C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. D.Stamate. A semnat numeroase articole legatede învăţământul românesc, iar în 1942, îm-preună cu Mihail Madgeari scoate ziarul„Ceahlăul”.

În vara lui 1941, când s-a trecut Prutul afost în fruntea plutonului său. A avut norocul şis-a întors întreg. La 29 martie 1942, când s-aucomemorat cei 40 de învăţători nemţeni căzuţi

la datorie, a cuvântat la Biserica Sf. Ioan Dom-nesc din Piatra Neamţ. „Învăţătorimea din Ju-deţul Neamţ adunată în faţa Altarului pentrua…” Vor rămâne de-a pururi în amintirea noas-tră învăţătorii eroi: Gh. Săvinescu – Crăcăoani,Iorgu Popescu – Buhalniţa, Spiridon Barcan –Văleni, Ion Darie – Cuejdiu... Vom păstra cusfinţenie memoria voastră! Plecat la Iaşi cu fa-milia, a desfăşurat o prodigioasă activitate di-dactică la Facultatea de Filosofie din dealulCopoului. A semnat în „Revista de pedagogie”şi a fost foarte apreciat. De ce l-am „revitali-zat”? A început să fie dat uitării. E drept că pepământ, omul este o umbră trecătoare, totuşiMIHAI AVĂDANEI a fost un nume care tre-buie scris cu majuscule.

Dumitru RUSU

S

Un apostol uitat

Îmblânzitorii de cuvinte


Avatarurile basileuluiGhiocel sau derapajele democraţiei plăieşilor

(urmare din pag. 1)ntâmplat între timp, de a devenit un directorindezirabil? Să se înscrie acest fapt într-o cam-panie de îndobitocire a instituţiilor de cultură?Nu m-aş mira, atâta vreme cât la Casa deCultură din Tg. Neamţ a ajuns directoare ozootehnistă care cântă frumos, iar la Centrulde Cultură „Carmen Saeculare”, un expertcontabil, care cu siguranţă a scris ceva poezii

în vreun caiet de amintiri, a fost preferată unui doctorîn muzicologie...

N-o să vorbesc aicidespre personalitatea şilucrările doctorului Gheor -ghe Dumitroaia – arînsemna să-l jignesc, şi nuse cade s-o facem între noipensionarii. Afirm doar, cutoată responsabilitatea, cămunca lui e cunoscută maimult peste graniţe decât laPiatra-Neamţ. Şi dacămunca întemeietorului

Constantin Matasă poate fi comparată cu strădania luiIon Coman, strălucirea pe care Eduard Covali i-a dat-oTeatrului Tineretului se poate compara uşor cu ceeace a împlinit Gheorghe Dumitroaia la ComplexulMuzeal.

După ce am aflat fapta ruşinoasă comisă de con-silieri am deschis calculatorul să văz şi eu cine decideasupra culturii nemţene. Şi dacă din legislativul trecutîi recunoşteam pe Cristian Livescu şi GheorgheVadana, acum, cu excepţia profesorului Pruteanu, niciun nume nu-mi spune nimic. Aşa că suntem chit: lornu le spune nimic Dumitroaia, mie nu-mi spun nimicplăieşii rătăciţi prin curtea democraţiei.

Nu prea îmi venea să scriu textul ăsta – de multăvreme nimănui nu-i mai pasă de nimic. Iar despre untext de presă, nici atât. Cuvintele: decenţă, civism,onoare, adevăr, atitudine, politeţe, bunsimţ au rămasîn dicţionare... Dar cu toată deşertăciunea gestului,după ce, răsfoind colecţia veche a revistei, am cititnota care urmează, nu m-am putut opri din râs, decâtatunci când m-am apucat de scris.

„În arhiva Primăriei Vaduri se găseşte un actal Consiliului Comunal, din a doua jumătate a vea-cului XIX, în care consilierii, neştiutori de carte,acuză pe învăţătorul local de lipsa de pregătire, demetodă şi de progres didactic; ei semnează prin pu-nere de deget”. (Leon Mrejeriu „Eri şi azi”, Aposto-lul,1940, nr 7-9, pag 22)

P.S. (numai pentru consilieri) AVATÁR, avata-ruri, s. n. (În unele concepţii religioase) Reîncarnaresuccesivă a unei fiinţe. ♦ (Fig.) Transformare nepre-văzută (şi chinuitoare) care intervine în evoluţia uneifiinţe sau a unui lucru. – Din fr. avatar. Sursa: DEX'98 (1998)

î

acină în gol, neatinsă de vijelii şi uitatăde toate cele care pun capăt la tot ceexistă în lumea asta de sub munte, încălegată, dar foarte subţire, de vremileapuse. Şi toate încercările omeneşti is-prăvite în fiasco sau pe aproape, precumreforma noastră şcolară, se cheamă deveacuri „Moara lui Tudoran”, în vechea

Ţară de Sus a Moldovei, acum Regiunea Eco-nomică de nord-est a noii Românii, de la înce-putul unui nou secol.

Aş fi putut boteza rândurile de mai sus şicele care, cu voia lui Dumnezeu şi a Redacţiei,vor urma „Reforma Şcolii la români”. Dar arfi fost prozaic…

Moara lui Tudoran(urmare din pag. 1)

m

VOCAŢIE ŞI CULTURĂntr-un septembrie de acumoptsprezece ani, îmi ie-şeau de sub tipar acestecâteva rânduri omagiale:…Mă văd în faţa învăţăto-rului meu din clasa întâiprimară, spre ochii căruiaîmi ridicam privirea cu-

rioasă şi oarecum temătoare,dându-mi mult capul pe spate,pentru că Domnuî mi se părea afi un uriaş cu faţa blajină şi cupalma caldă sprijinită uşor, sprea nu mă doborâ, pe umărul meufirav.

Încrederea de atunci în pute-rile demiurgice ale Domnului măajută chiar şi acum să ies dincumpene ale gândirii, după atâ-tea amar de toamne, căci, dacăsunt ceea ce sunt, cât sunt şi cumsunt, asta este pentru că, în curteaşcolii noi din Dobreni, între ra-zele soarelui, ridicate deasupraHolmului, şi mine, s-a aşezatumbra miraculoasă a DomnuluiÎnvăţător!”

Şi într-o seară de iulie dinîndepărtatul an 1956, pe prispajoasă a unei bujdeuci din Fru-mosu Farcaşei, între munţii pro-tectori şi sub cerul paradisuluiterestru, unde nicicând nu e se-cetă şi niciodată nu viscoleşte,tăifăsuiau doi bărbaţi a cărorvârs tă se apropia de cincizeci deani. Aşteptau aşa aprinderea lu-minilor cereşti ale nopţii. ErauDumitru Almaş, scriitor şi profe-sor universitar de istorie şi ve-chiul său prieten, preotulConstantin Cojocaru, alungat laFarcaşa din Dobreni, parohia lui,de către diriguitorii comunişti aisatului. Alături, urmărind cuatenţie, aproape cu fascinaţie,dialogul celor doi, un tânăr dedouăzeci şi trei de ani, profesorla Liceul Teoretic din Bicaz,semnatarul acestor rânduri.

Universitarul, unul dintrecei zece copii ai săteanului IonAilincăi din Negreşti, era încă

din studenţie cucerit de ideilesocial-democraţiei europene. Preo-tul, absolvent de teologie de laCernăuţi, nu-şi ascunsese nicio-dată înclinaţia către filosofiaidealistă şi, dacă nu se avânta îndiscuţii pe teme politice, crezândcu tărie că nu aceasta este che-marea sa, în schimb se dovedeaun adversar puternic în faţa ma-terialismului declarat de preopi-nentul său. Scânteietoare, culovituri surprinzătoare, eschive şiparări splendide, lupta de idei, cutrimiteri de la Platon şi Aristot, laKant şi Schopenhauer şi de la eila românul Lucian Blaga, la exis-tenţialism şi la alte curente din fi-

lozofia contemporană, îl depăşeape tânărul spectator, prin nouta-tea, frumuseţea şi temeinicia ar-gumentaţiei.

La urma-urmei, erudiţia uni-versitarului era explicabilă prinprofesia sa. Dar să-i ţină piept cubrio un popă de ţară?! Fie acestachiar şcolit la Universitatea dinCernăuţi?! Păi da! Preotul Cojo-caru, fiu şi nepot de învăţător dinDobreni, îşi petrecuse copilăria şiadolescenţa într-o bibliotecă demari proporţii, adunată vreme detrei generaţii, cuprinzând cărţiromâneşti, scrise cu chirilice şicu alfabet latin, dar şi volume înfranceză, germană şi italiană,limbi pe care le învăţase ajutat debunicul său, Constantin Darius,institutor, vorbitor a şase limbistrăine, clasice şi moderne. Încli-narea către carte fusese observatăde timpuriu şi astfel deveniseConstantin preot şi învăţător înDobreni şi, alături de învăţătoriiMaria şi Neculai Mancaş, treceadrept unul dintre ctitorii celui

mai titrat cămin cultural din Mol-dova, loc de şcoală pentru con-ducătorii aşezămintelor culturaleromâneşti încă din anul 1934.

Elevul Ailincăi I. Dumitru(scriitorul Dumitru Almaş de maiapoi) dovedea încă din şcoalaprimară o reală înclinaţie cătrecarte şi fusese îndrumat de învă-ţătorul său către Liceul „PetruRareş”; iar dascălii binecunoscu-tului liceu, la rândul lor, îl trimi-seseră la Universitate, să fieucenic al lui Nicolae Iorga.

Mentorii celor doi copii des-coperiseră VOCAŢIA, FĂRĂDE CARE NU POŢI FI NICIPROFESOR DE VALOARE,NICI SCRIITOR REMARCA-BIL, NICI PREOT SAU ÎNVĂ-ŢĂTOR, ZIDITOR DESUFLE TE, CARACTERE ŞICOMPETENŢE.

Dar vocaţia, necesară, nueste suficientă. Pentru a deveni,trebuie o solidă, multilaterală şiprofundă CULTURĂ. Asta ţi-oconstruieşti singur, dacă te ţin ca-taramele.

Şi cei doi bărbaţi de la Far-caşa tocmai asta dovedeau: voca-ţie, prin tot ce făptuiau, şicultură, fără de care nu ar fi izbu-tit nimic.

În dorinţa mea de a vă con-vinge, am ales doi oameni ai şco-lii şi ai construirii de suflete,explicând prin VOCAŢIE şiCULTURĂ succesul lor în pro-fesie, faptul că aveau o imensăputere de persuasiune, la catedrăşi pe amvon. Fără de aceste douăcalităţi fundamentale, nu sepoate construi nimic, nici înşcoală, nici în biserică. Vocaţiafără cultură este tragică, iar cul-tura fără de vocaţie nu duce nică-ieri. Un ilustru dascăl al meu, I.B. burduf de carte, literat, filozofşi maşină de memorat, ne pro-voca repulsie, căci, chiar adoles-cenţi fiind în anii de liceu,simţeam că îi lipseşte vocaţia.

Q. e. d.

Mihai Emilian MANCAŞ

Banchet fără fripturicuşica încep banchetelede sfârşit de an. Mamăăă!,ce friptane o să mai îngur-gităm ca invitaţi. Ce-o săzică Ministrul Educaţiei?Nimica, banchetele vor fiorganizate de Comitetulcetăţenesc de părinţi: Di-

rigintele şi profesorii invitaţi nuvor fi decât consumatori. O săfie ca la nuntă, numai că aici nuare cum să se fure mireasa. Labanchete se fură doar tacâmurilede pe masă. Ce mai, la banchet eaşa o plictiseală, că nu-ţi rămânedecât să bei şi să mănânci. Evi-dent, dacă ai ce.

Cu ceva ani în urmă, amfost la un banchet stropit bine cuvin, mujdei, friptane mari şi

zeamă de ardei iuţi. Undeanume? La o şcoală de fiţe. Nuspun unde, nu-i frumos. Toatălumea chicotea, optimistă, aş-tepta... nu pot să spun, îmi lasăgura apă. În acest moment a apă-rut friptura, tirbuşonul magic albutelcuţelor salivare! Oh, frip-tură, tu etern şi sfânt pansamentgastric! Mesenii au început să-şiascută cuţitele şi furculiţele, fă-când sala să răsune ca la Războ-ieni, la lupta cu turcii. La luptă,dentiţia mea vitează! Curaj, sa-livă călită în mii de bătălii! Laataaac! Şi fripturile mult doriteau aterizat în farfurii. Şi atunci acăzut bomba. S-a auzit: „Damitango!” Absolventele, fetele i-auinvitat la dans pe profesori. Şi

minune, un absolvent blond,puţin la trup, a făcut un tur demasă şi a cules fripturile din far-furiile profesorilor. Şi dus a fost.

Profesorii s-au înroşit pânăpeste puterile lor. Se făcuse aşao linişte în sală, că se auzeau clarprotestele stomacurilor în zădarpreludiate. De fapt turul fripturi-lor nu dorise decât să constatecum se comportă cadrele didac-tice, într-o situaţie limită. Ban-chetul s-a spart, nimeni n-aîngurgitat fripturi. Cei întrebaţi:Cum a fost la banchet? au răs-puns: „Minunat!” Să văd cinemai acuză pe profesori de veni-turi necuvenite.

Dumitru RUSU

Î

A

MM oo aa rraa ll uu iiTTuu dd oo rraa nn



Domnului Gheorghe Vădana, cu dragoste!oartă. Scriitorul publică o carte în mai multeexemplare, iar câteva dintre acestea le aremereu aproape de sufletul său. Ca să fii pic-tor, înseamnă să ai un depozit cu pachete debunătate, generozitate, mereu pregătite, pecare să le împarţi ici şi acolo, fără nicio pre-tenţie... Este ceea ce se cheamă dăruire, chiardacă cineva îţi oferă în schimb recompensă.Iar Gheorghe Vădana are vocaţia darului.

Pentru că le este greu să se despartă de operele lor,unii pictori reiau o anumită temă şi o trec în noicreaţii, ca un laitmotiv. Gheorghe Vădana însă, uitădupă ce a dăruit. Ceea ce este bine. Sufletul său de-vine liber!

Aş mai adăuga că orice s-ar spune şi oricum arfi numit de cei care se ocupă cu receptarea operei sale,Gheorghe Vădana aşează pe pânză imagini pe care leştie dintru începuturi. Ele există în sinea sa! Nu-i ră-mâne decât să le transfigureze artistic pentru a trans-mite emoţia estetică şi celor pe care îi iubeşte. Ele suntacolo dintotdeauna! Una câte una! De aceea culoareadominantă a picturilor sale este greu să se schimbe.Că se vorbeşte de o etapa albastră sau alta, greu deprecizat şi de demonstrat. Cine cunoaşte evoluţia pic-turii sale, etapă cu etapă, poate observa că există otemă care străbate întreaga creaţie. Tema naturii. Doarperspectiva şi nuanţele par diferite, insolite. GheorgheVădana pictează un munte, o cascadă, o pădure, o po-iană, o casă, o floare. Cu suflet curat, de cele maimulte ori luminat. Îmi vine să cred că poate picta pede rost ceea ce există deja ca model în natură. Căcinatura s-a aciuat în sine, de cum a deschis ochii.

De remarcat că în pictura sa omul apare mai

puţin. Dar pe acesta l-a avut mereu în preajmă şi asu-pra lui a construit altfel. Prezenţa omului este mai de-grabă implicită. Apar doar lucruri făcute de mânaomului: o casă, un stog, o moară, un şopru, ca să dămdoar câteva exemple. Omul este schimbător din fire,iar pictorul pare să evite reprezentarea sa artistică…Şi e firesc să fie aşa! Puiu Vădana evită efemerul,clipa, preocupat fiind mai mult de ceea ce ţine de sta-tornicie, de rezistenţă în timp…

De asemenea, după cum am mai amintit, vastasa activitate artistică s-a împletit cu dăruirea pe care aturnat-o şi în inimile mai micilor sau mai marilor dis-cipoli. Merită accentuat că Gheorghe Vădana este unpedagog de excepţie. Orele sale de educaţie plasticăerau o sărbătoare pe care copiii o aşteptau cu nerăb-dare. Ceea ce nu este la îndemâna oricui. Nu se plic-tisea şi nici nu plictisea pe alţii. Tăcut din fire, gândindmult înainte de a vorbi, orele sale erau un adevăratatelier de creaţie în care eu, profesor de limba şi lite-ratura română am intrat deseori, spre bucuria sufletu-lui meu, din dorinţa de a îngemăna ceva din expresiaplastică şi expresia cuvântului în conturarea unei ima -gini artistice. A construit mult pe dinăuntru şi mai con-struieşte încă, cu o serioasă implicare emoţională şiconsum de materie cenuşie, fără a ignora cele acu-mulate în cei şapte ani de acasă care i-au rămas te-melie.

Povestea continuă şi astăzi. Gheorghe Vădanatrăieşte, lucrează, pictează şi se dăruieşte ca ieri, caalaltăieri, poate chiar mai bine, descătuşat de sine. Noitrecem prin istorie, Gheorghe Vădana va rămâne. Aconstruit frumos şi cu folos pe oriunde i-au umblatpaşii!

Îi doresc tinereţe fără bătrâneţe şi La mulţi ani!

s

De la „Ancuţa” lui Sadoveanu, la „Sadoveanu” de la „Ancuţa”ndeva, „La răscruce de”…drumuri şi oameni,de care şi veacuri, de legendă şi popas, poţizăbovi, de la o privire de călător, la o şederede oaspete, acolo unde, cu toamne şi ani, odi-nioară şi acum, în preajmă de amurg sau la în-firipări de auroră, am poposit şi noi, s-auadăpostit sau au rămas, peste noapte, şi alţii,dar şi un Sadoveanu, o răscruce pe care, cu

toţii, o ştim a se fi numit, întotdeauna: „Hanu Ancu-ţei”.

Iată că acum, la început se secol şi răsărit de mi-leniu, un meşteşugar al cioplirii artistice, sculptorulFlorin Zaharescu, a ieşit în calea lor, dăruindu-le în-truchiparea de veşnicie şi aură de mit. Pentru ei, tim-pul s-a destrămat,iar spaţiul s-a restrâns la „prispa”unui Han, aici adunându-se şi snoavele Ancuţei, caşi toţi eroii Maestrului, de la „Măria-sa, Puiul Pădu-rii” şi până la toţi cei de-un Neam cu „Şoimăreştii”.

Dalta lui Zaharescu e complexă, contemporană,dar şi evocatoare, metamorfozând acel „noli tan-gere”, al epidermei, cu asprimile unghiulare pe carele adânceşte lupta cu o „dura lex”, a vieţii. E un Sa-doveanu robust, care, după ce s-a odihnit pantagrue-lic în una din „odăile” Hanului, s-a sculat „cunoaptea-n cap”, şi e pregătit să o pornească iarăşi ladrum. Priveşte departe, spre zările ce-l aşteaptă, nucu expresia unui drumeţ, ci cu aceea al unuia „de-alcasei”, care, în curând, în preajma unui apus desoare, va fi din nou în apropierea „Ancuţei”.

De aceea, poate şi nota de certitudine, de auto-ritate, de mândrie chiar, pe care bustul sadovenian oemană discret, încât pătrunzând, spontan şi nu ana-litic, în personalitatea pietrificată a marelui prozator,eşti tentat ca întregului ansamblu să-i dai denumireade „Hanu Ancuţei lui Sadoveanu”.

Zăbovind, pe mai departe, în faţa creaţiei lui Za-harescu, adâncim şi mai mult atât personalitatea deexcepţie a marelui nostru scriitor, cât şi psihologis-mul dăltuirii autorului. Bustul „vizitatorului” nostrupermanent pe La „Ancuţa” emană din el, într-o per-fectă întruchipare triadică, valenţele unui „a fost,există şi va fi”, ale unui aceluiaşi personaj. Avem aicişi un Sadoveanu al condeiului, dar şi unul doritor de

zări îndepărtate, de oameni necunoscuţi. Faţa brăz-dată de intersecţiile categorice ale unor volume tră-dează lupta îndelungată pe care legendarul nostrupersonaj a purtat-o cu anii şi viaţa. Mai mult chiar, în-treaga sa fiinţă emană impresia că, de curând, a stră-bătut prin ploaie, aceste drumuri lipsite de oriceadăpost, iar acum, deşi „Hanu” i-a dăruit un acoperă-mânt, el a ieşit afară, privind de sub streaşină, acelezări îmbietoare, care îl aşteaptă din nou. Şi realizareasculpturală a Monumentului, ca şi zidirea defensivă aHanului, ne povestesc convingător despre ataşamentuldeosebit al scriitorului faţă de această „răscruce dedrumuri”, unde întotdeauna, a fost şi „de-al casei”, darşi „în trecere”. Şi Florin Zaharescu surprinde de mi-nune, în unitatea de concepţie a creaţiei sale, acestdualism, atât de characteristic la Sadoveanu.

Autorul reţine însă şi o altă dualitate, raportatăla acel Han istoric; el fiind legat şi de numele unuiMaestru, dar şi de cel al unei „Ancuţe”. O Ancuţăcare e alăturată şi ea, tot dualic, la personalitatea per-sonajului dominator. Ca o hangiţă ce a fost, în sufle-tul ei s-au împletit întotdeauna, armonic dar şicontradictoriu, urarea de „fiţi bine venit”, cu nostal-gicul „drum bun”. Şi astfel, pe soclu, ea apare şi du-blată, dar şi în poziţie de unghiularitate diagonalică,scrutând astfel drumul trecerii pe la ea, înspre celedouă direcţii ale acestuia.

Impresionează modestia rurală a ei, deschidereaei sufletească îndreptată înspre oricine, ca şi tristeţeaascunsă a ochilor, ea fiind legată nu de drumuri, cide drumeţi, de aşteptarea şi de plecarea acestora.

Prin aceasta, viziunea artistică a autorului, acumnu mai avem de a face cu „Hanu Ancuţei”, ci cu„Ancuţa de la Han”.

O Ancuţă-hangiţă, alături de una gospodină şimamă, aşa cum a cunoscut-o şi a redat-o autorulmoldav al „Durerilor înăbuşite”.

Un Sadoveanu de la „Răscruce”, dăltuit cu mă-iestrie din roca eternităţii şi care s-a statornicit aici,ca un Hangiu al lui totdeauna, în locul unei „An-cuţe”, ce a devenit, de multă vreme, amintire.

Profesor, Gheorghe A.M. CIOBANU

U

(urmare din pag. 1)

Mania pentru„ca şi”

ccept dintru început că, îmbătrânind, oa-menii devin refractari la înnoiri şi la mo-dernizările din orice domeniu. Ba – maimult – mă suspectez că eu însămi trecprin acest impas, căci de multe ori simtnevoia să intervin pentru a corecta atitu-dini, a cizela asperităţi sau, iată, pentru asemnala detalii de exprimare, resimţite

drept neavenite.Poate tocmai în cazul acesta, al exprimării

şi al folosirii cu har a cuvântului, e vorba decontribuţii meritorii ale unora care fac eforturisă „modernizeze” limba noastră strămoşească,iar noi nu ştim să-i apreciem!

De aceea, supun atenţiei domniilor voastre,stimaţi cititori, o formulare care a apărut în ex-primarea contemporanilor noştri, de câţiva anibuni şi se foloseşte fie în discuţiile curente, fieîn discuţiile de ocazie (mai ales ale „politicie-nilor”) sau chiar în exprimarea unor pretinşi cu-noscători din mass-media. E vorba de gruparea„ca şi” în formulări în care „şi” cred că nu arerost, deoarece schimbă sensul comunicării. Spreexemplu, se poate auzi: „lucrează ca şi salariat”sau „a fost ales ca şi delegat, ca şi director”,când cel în discuţie este salariat, delegat sau di-rector de adevăratelea şi nu e doar comparabilăcalitatea menţionată (căci gruparea ca şi asigurăsens comparativ). Formularea corectă a comu-nicărilor exemplificatoare de mai sus este decifără şi: a fost ales (ca) delegat … (chiar şi fărăca).

Gruparea ca şi a fost întotdeauna utilizatăînsă corect, pentru a se formula o comparaţie,după cum se vede din versurile următoare:

… … Este drept că viaţa-ntreagă / Ca şi ie-dera de-un arbor, de-o idee i se leagă.

(Mihai Eminescu, Scrisoarea I) sau: Şi lovind în faţă, -n spate ca şi crivăţul şi

gerul… (Mihai Eminescu, Scrisoarea III)Versurile eminesciene ilustrează perfect fo-

losirea firească a grupării ca şi pentru a exprimao comparaţie, iar atunci de unde au apărut ex-primările actuale derutante, când intenţia este,de regulă, de a formula o afirmaţie, iar nu ocomparaţie? (Ca în exemplele aberante de lacare am pornit discuţia). Să fie oare atât demulţi contemporani lipsiţi de un elementar simţlingvistic încât nu sesizează că acest ca şi anu-lează tocmai ceea ce ei ar voi să afirme? Iardacă acestea sunt evidenţele, de ce nu se stăvi-leşte pocirea limbii române, de ce oratorilor deocazie sau lucrătorilor din mass-media nu li seatrage atenţia să se exprime corect şi clar înlimba română?

Trebuie să spunem însă că uneori ar fi omotivaţie eufonică ce impune adăugarea lui şidupă adverbul de comparaţie ca, şi anumeatunci când formularea nu sună armonios: cacoleg, ca coechipier şi altele similare, dar şi înaceste situaţii se pot evita cacofoniile fără a serecurge la soluţia facilă de a se introduce acelşi, găsindu-se cu uşurinţă reformulări în spiritullimbii noastre, fără a se apela la şablonardul caşi utilizat astăzi atât de des şi care, după părereamea, devine de fapt emblemă a inculturii şi aneînţelegerii multiplelor disponibilităţi ale lim-bii române.

Rămâne de văzut, stimaţi cititori, dacă şidumneavoastră sunteţi sau nu, de acord cumine!

Coralia-Letiţia BUNGHEZ

A

Ultima oră la Roman

APOSTOLULPag. 10


Februarie 2014

olegiul Tehnic „Petru Poni” Roman estesingura unitate de învăţământ liceal dinţară implicată într-un proiect ECO cuacoperire internaţională. Proiectul estederulat cu ajutorul Organizaţiei Interna-tional Global Footprint Network şi im-plică tinerii în cercetări inedite având

drept scop calcularea „amprentei ecologice”pentru diferite zone ale globului, comparareaacestora şi, în consecinţă, identificarea acelorsoluţii menite să susţină viitorul ecologic al pla-netei. Prima întrunire în cadrul activităţiloracestui proiect s-a desfăşurat la mijlocul luniifebruarie, ocazie cu care un grup de elevi ai co-

legiului au intrat în direct, prin intermediul in-ternetului, cu tineri din toate colţurile lumii cucare au discutat despre sănătatea planetei. Ace-ştia au împărtăşit din experienţa şi din cercetă-rile făcute, răspunzând la întrebări legate detransport, de consumul de apă, de energia utili-zată, de alimentaţie. Pe baza acestor răspunsuria fost apoi calculată şi amprenta ecologică a co-legiului, o experienţă unică la care au luat parteprofesorii dar şi părinţii elevilor, având în ve-dere că unele întrebări vizau aspecte legate degospodăria proprie. Deşi rezultatele obţinute nuse încadrează în parametrii 100 % ECO, totuşi,în comparaţie cu rezultatele obţinute de parti-

cipanţi din alte zone ale globului, concluziaarată faptul că trăim într-o zonă care nu este pu-ternic afectată din punctul de vedere al emisii-lor de dioxid de carbon. Amprenta ecologică seaplică atât persoanelor, cât şi bunurilor şi ser-viciilor, organizaţiilor, evenimentelor şi proiec-telor, dar şi sectoarelor industriale, oraşelor şistatelor lumii, partenerul acestui proiect, Orga-nizaţia International Global Footprint Network,fiind cea care pune la dispoziţie standardul ne-cesar, obiectiv, atât pentru indicatorii luaţi încalcul, cât şi pentru procedura de calcul.

Pagină de A. OPRIŞ

C

„Amprenta ecologică” marca „Petru Poni”!

Răsplatăpentru muşatini...

n grup de elevi, membri ai Asociaţiei„Muşatinii” care activează în cadrulColegiului Naţional „Roman Vodă”, auparticipat la finele lunii ianuarie la ta-băra ecologică „Pe drumuri de munte”,partenerii acestei iniţiative fiind ParculNaţional „Vânători” Neamţ, ColegiulNaţional „Roman-Vodă” împreună cu

asociaţia în care aceştia activează ca voluntari.Scopul acestui stagiu care a venit oarecum şica o răsplată pentru cei mai activi membri, cupreponderenţă tineri proveniţi din mediulrural, implicaţi în centrele de tip after-schooldin oraş, a fost atât de natură ecologică, cât şide cunoaştere şi informare în urma vizitelorfăcute la o serie de obiective din zonă. Astfel,sub supravegherea personalului parcului „Vâ-nători”, muşatinii s-au bucurat de clipe de ne-uitat petrecute în natură, desluşind cu acestprilej comportamentul animalelor şi taineleorientării în teren, programul taberei fiind or-ganizat mai mult în natură, activităţile propuseavând darul de a-i familiariza pe elevi cu lu-cruri şi situaţii inedite din foarte multe dome-

nii. Se preconizează ca astfel de acţiuni să seorganizeze şi pe viitor, dat fiind faptul căaceste ieşiri vin să „cultive spiritul temerar aladolescenţilor, precum şi dorinţa lor sinceră dea proteja natura”, după cum a apreciat Prof.Dr. Ovidiu Albert, susţinătorul şi sufletul acti-vităţilor derulate în cadrul Asociaţiei „Muşa-tinii”.

În program au fost, de asemenea, inclusevizite la o serie de obiective de mare atracţieturistică din zonă, pe această listă figurândMuzeul de Etnografie şi Istorie, din TârguNeamţ, precum şi Casa memorială „VeronicaMicle”.

Un profesor romaşcan ne învaţă arta de a trăi… rofesorul de istorie Ovidiu Cătălin Ca-raiman, a fost protagonistul celui mai re-cent eveniment cultural al lunii februariede la Biblioteca Municipală „GeorgeRadu Melidon” din Roman: în ziua 13 fe-bruarie, el a lansat aici volu-mul „Arta de a trăi.

Dialoguri cu trecutul”, – un „în-drumar” pentru a ne regăsi pe noiînşine – apărut în 2013 la EdituraArhip Art, din Sibiu.

Atras de filosofie, Ovidiu Că-tălin Caraiman încearcă să dea odefiniţie unui posibil nou mod de atrăi, cartea fiind scrisă din dorinţade a ne ajuta „să eliberăm putereade care avem nevoie pentru a treceprin valurile vieţii şi a ajunge la ţăr-mul mult visat”. Autorul se ba-zează pe propriile observaţii şiexperienţe, dar şi pe filosofia ma-rilor gânditori: Cicero, Epicur,Marcus Aurelius. În opinia lui Ca-raiman, „arta de a trăi nu înseamnă o filosofiealcătuită din noţiuni abstracte, ci o modalitatede a cunoaşte viaţa care, nu este o stradă cu in-dicatoare mari care să ne arate calea pe care tre-buie să o urmăm, ci o potecă şerpuitoare demunte, presărată cu suişuri reprezentând suc-cese şi coborâşuri însemnând încercările, plinăde răscruci, adică de alegeri care ne ajută sămergem mai departe”, după cum bine observabibliotecar Doina Enea, moderatorul manifes-tării găzduită de Biblioteca Municipală „Geor -ge Radu Melidon”.

„Am dat cărţii acest titlu pentru că cei maimulţi dintre noi am uitat să trăim. Suntemmereu pe fugă, avem obiective de atins şi uitămsă ne acordăm atenţie nouă înşine. Trebuie săînvăţăm să trăim şi să fim fericiţi, fără a ne as-cunde în spatele anumitor măşti, încercând săpărem ceea ce vor alţii să fim. Nu facem altcevadecât să ne aducem nouă înşine un stadiu maimic sau mare de nefericire. Am apelat la sfatu-rile filosofilor antici pe care le-am rescris înmanieră personală, pentru ca fiecare să-şi gă-sească o linie care să-l ghideze în viaţă. Aceastăcarte nu spune ce trebuie să facem pentru a fifericiţi, ci să trăim conform naturii noastre, sălăsăm măştile deoparte şi să fim sinceri cu noiînşine”, a argumentat Ovidiu Cătălin Caraiman.

La eveniment au participat George Arhip,directorul editurii din Sibiu, prof. ConstantinChelariu, directorul Şcolii Gimnaziale „VladDănulescu” din localitatea Pânceşti – unitateaşcolară unde autorul cărţii este cadru didactic –

Bogdan Andrieş, consilier local, personalul bi-bliotecii romaşcane, cunoştinţe şi prieteni, că-rora Ovidiu Cătălin Caraiman le-a promis că vareveni în acest an cu o nouă apariţie editorială,respectiv o monografie a fostei comune Brăniş-teni.

(Ovidiu Cătălin Caraiman s-a născut pe 14septembrie 1984, la Negreşti, Vaslui. Şcoalagimnazială „Mihai Eminescu” (1991–1999),Liceul Tehnologic „Vasile Sav”, (1999 – 2003).Primii paşi în tainele abecedarului i-au fost că-lăuziţi de învăţătoarea Elena Mihăilă, în vremece dragostea pentru cuvântul scris i-a fost insu-flată de profesoara de limba românăMaria Lăcătuşu, dar lista dascălilor cărora ledatorează formarea sa e mai largă: prof.Iolanda Vasile, prof. Paula Leancă, prof. OlgaCramer sau prof. Gheorghe Stupu fiind mereudestinatarii recunoştinţei tânărului profesor.Între anii 2004 – 2009, Facultatea de Istorie aUniversităţii Al. I. Cuza din Iaşi, unde a avutşansa de a fi îndrumat la lucrarea de licenţă decătre eminentul prof. dr. în ştiinţe istorice ŞtefanSorin Gorovei. Încă din timpul studenţiei a lu-crat ca profesor suplinitor de limba engleză înmai multe şcoli, ultima fiind şcoala Pânceşti, lacare activează şi în prezent.)

U

P

Ultima oră la Roman


Thesaurus –workshopuri

de formare on‐linesociaţia Magister Educationis Neamţ de-rulează în perioada 2013-2015 partene-riatul pentru învăţare GrundtvigThesaurus-Treasury for Adult Education,www.adult-education.ro.

Partenerii sunt din Portugalia,Cipru, Turcia, Croaţia, Grecia şi Româ-nia, respectiv: Agrupamento de Escolas

de Vialonga Portugalia, ECDL Cipru, Kasta-monu Milli Eğitim Müdürlüğü – Turcia, Udru-ženjeobrtnika grada Zagreba – Croaţia,Laboratory For Graphics, Multimedia AndGis– University Of Patras, Asociaţia Magister Edu-cationis Neamţ – România şi Asociaţia Cultu-rală Europea Vaslui – Romania (coordonatorulproiectului).

Obiectivul Thesaurus-Treasury for AdultEducation este de a promova educaţia intercul-turală în rândul adulţilor prin intermediul lim-bilor străine şi a noilor tehnologii.

Produsele finale constau în realizarea uneimetodologii de predare în limba engleză şi înlimba maternă a tradiţiilor şi obiceiurilor localeca terapie profilactică profesională pentruadulţi, în realizarea unor suporturi de curs pen-tru adulţi cu privire la valorificarea tradiţiilor,cu demonstraţii, prezentări multimedia şi com-ponentă lingvistică (fiecare curs va fi predat înlimba engleză (nivel A2 -B1 -B2) şi în limbanaţională ca limbă străină (nivel A1-A2)), douăsoft-uri educaţionale care vor conţine suportu-rile de curs şi vocabularul de bază folosit în su-porturile de curs, web-site-ul proiectului, unfilm documentar cu şi despre modul de realizarea proiectului, o serie de emisiuni TV online cuepisoade care descriu fiecare competenţă for-mată, bloguri editate de fiecare instituţie parti-cipantă, două seminarii internaţionale, cursuripractice/aplicative, workshop-uri internaţionaleîn timpul reuniunilor de proiect şi 12 conferinţeon-line. Aceste produse vor fi realizate încomun de către parteneri, în cadrul proiectului.

Pentru implementarea proiectului în jude-ţul Neamţ, Asociaţia Magister EducationisNeamt a realizat un consorţiu la nivel local, res-pectiv parteneriate cu: Casa Corpului DidacticNeamţ, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ,Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saecu-lare” Neamţ, Camera de Comerţ şi IndustrieNeamţ, instituţii de învăţământ din judeţulNeamţ şi alte asociaţii din judeţ.

Începând din luna decembrie 2013, au avutloc, lunar, videoconferinţe şi workshopuri on-line, care au vizat dobândirea de noi compe-tenţe, pentru a putea derula proiectul, după cumurmează: folosirea LMS în cadrul cursurilor deformare, utilizarea Google Hangouts si GCir-cles pentru realizarea vidoconferinţelor, de-monstraţii ale utilizării LMS, prezentareaprimului suport de curs realizat de către Asocia-ţia Magister Educationis Neamţ în colaborarecu Asociaţia Europea Vaslui, prezentarea instru-mentelor de lucru pe platformă, prima versiunea LMS Thesaurus, aplicaţii on-line, prezentareaReal Time Board, clarificarea unor aspecte le-gate de reuniunile viitoare de proiect.

Prof. Elena–Roxana IRINA

„Teatru de umbre”, un proiect inedit…entru pasionaţii artei dra-matice, „Teatru deUmbre” a fost prezentchiar la Roman, pentru ovacanţă… terapeutică,prin artă, destinată celormai mici elevi care au răs-

puns în număr mare la invitaţiafăcută prin intermediul acestuiproiect de către doamna Cătă-lina Bostan, omul care a dusfaima urbei muşatine peste tot înţară, prin intermediul teatruluide amatori. „De multă vrememi-am dorit să implementez şi laRoman acest proiect, mai alesdupă ce, vara trecută, am avutprilejul să particip la o sesiunede formare pentru un curs deteatru de umbre, ocazie cu caream constatat că este ceva magicchiar şi pentru noi, adulţii, dar,mai ales, pentru copii. Dincolode magia luminii şi a umbrei,copiii au posibilitatea să-şi dez-volte anumite abilităţi cum ar fiîndemnarea şi motricitatea, res-ponsabilitatea faţă de scenă şipartenerii de joc, deoarece îşimânuiesc singuri acele forme,animăluţe, personaje din po-veste” a declarat Cătălina Bos-tan, preşedintele Asociaţieicultural-artistice „Gong”.

Practic, „Teatru de umbre”este o formă a teatrului de ani-maţie care se adresează copiilorcu vârsta cuprinsă între 5-12 ani,în care personajele prind viaţăcu ajutorul unei surse de lumină.În cadrul atelierelor de Teatru deUmbre, copii au posibilitatea săinteracţioneze, să povestească,să-şi pună imaginaţia la lucru,astfel că, pe baza unui scenariudat micii actori îşi aleg persona-jele, le desenează şi le decu-pează, după care, pe scenă, ledau viaţă cu ajutorul luminii şi

umbrelor, ei fiind de altfel acto-rii din spatele personajelor.„Pentru mine a fost o provocare,o experienţă inedită, deosebit deplăcută, care te solicită, este alt-fel decât atunci când te afli pescenă, la vedere, unde poţi fimai convingător în faţa specta-torilor”, a mărturisit Carina Mi-hăilă, finalist de succes a GaleiNext Star România 2013, pistru-iata plină de talent de la Barti-ceşti care şi-a câştigat dejarenumele de „mica Tamara”,după numele marii actriţe Ta-mara Buciuceanu Botez.

Primul proiect, primul mare

succes... Prima reprezentaţie a tea-

trului de umbre a avut loc laRoman în chiar perioada vacan-ţei intersemestriale, fiind şiprima activitate culturală de am-ploare a Asociaţiei cultural-ar-tistice „Gong”, constituită înluna decembrie 2013, cu spriji-nul voluntarilor: Dorica Toma,Diana Teodora Ştogrin, DianaVrânceanu şi Mirabela Bradu,

ultima în calitate de vicepreşe-dinte al tinerei asociaţii culturaleromaşcane. „Am iniţiat îm-preună cu Cătălina acest proiect,am ajutat cât am putut de multpe partea de organizare precumşi la crearea personajelor, am în-cercat să-i ajut pe copii şi credcă ne-am completat reciproc,drept pentru care a ieşit o activi-tate frumoasă, fapt confirmat deentuziasmul şi bucuria copiilor.Sunt membru fondator al aso-ciaţiei şi am optat să mă alăturacestei iniţiative în virtutea uneidorinţe mai vechi de a face partedintr-o trupă de teatru. N-a fostsă fie, însă bucuria de a călca peo scenă a venit altfel, partici-pând la astfel de proiecte, mer-gând împreună cu trupa deteatru „Gong” la numeroase fes-tivaluri, ce să spun, m-am mo-lipsit iremediabil şi sper ca şicontribuţia mea să fie hotărâ-toare în proiectele pe care levom aborda pe viitor”, a mărtu-risit Diana Vrânceanu care, cuocazia acestui prim proiect, atrăit la maxim emoţia de a-şivedea fetiţa evoluând cu dezin-voltură pe scenă.

A. OPRIŞ

P

A

Entuziasm mare de Ziua Unirii... iua de 24 Ianuarie a fost marcată, ca în fie-care an în unităţile de învăţământ romaş-cane, dar şi în spectacolul tradiţional carese desfăşoară cu acest prilej la „StejarulUnirii”. Noi moştenim aceste mari eveni-mente istorice de la străbunii noştri şi avemobligaţia să păstrăm această moştenire, deaceea mă bucur şi îi felicit pe colegii mei

care şi în acest an au fost prezenţi cu elevii laacest moment înălţător, de care, cu siguranţă,aceşti copii îşi vor aduce aminte toată viaţa, aspus Prof. Dan Laurenţiu Leoreanu, primarul mu-nicipiului Roman. Cu prilejul acestei sărbători şiliceenii romaşcani au răspuns prezent fie la mani-festarea-concurs organizată la Muzeul de istorie,fie la acţiuni devenite de-acum tradiţionale în şco-lile de provenienţă – cum a fost cazul romanvo-diştilor care, la iniţiativa catedrei de ştiinţe socialeşi a Asociaţiei „Muşatinii”, coordonată de Prof.Dr. Ovidiu Albert, au încins şi de data aceasta o

minunată şi emoţionantă Horă a Unirii, chiar încurtea corpului A al colegiului. O serbare deose-bită a putut fi remarcată la Grădiniţa cu programprelungit nr. 6, structură a C.T. „Petru Poni”,într-o bună tradiţie în virtutea căreia aici nu existăsărbătoare naţională care să nu fie marcată în acestfel. Înainte de vacanţa mare am avut un spectacoldedicat tradiţiilor de sărbători, apoi, după ce amreluat activitatea, l-am omagiat pe Mihai Emi-nescu, după care ne-am focalizat pregătirile pen-tru momentul Unirii socotind că, astfel, neîmplinim menirea de a creşte şi de a educa buniromâni, în măsură să ducă mai departe toatăaceastă moştenire. Suntem încredinţaţi că aceastăpractică îi va face şi pe viitor interesaţi de tot ceeace are mai de preţ acest popor, a spus prof. înv.preşcolar Viorica Gheorghiescu, coordonatorul in-stituţiei.

A. OPRIŞ

Z

Paşi spre Europa


APOSTOLULPag. 12

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r

Februarie 2014

FEBRUARIE

2/1853 n. Nicu N. Albu, la Piatra-Neamţ(d. 31. 05. 2008, Piatra-Neamţ). AcademiaMihăileană Iaşi. Facultatea de Medicinădin Berlin. Primar al oraşului natal (1901-1904, 1907), prefect (1885-1888; 1995-1999), deputat şi senator. A amenajatParcul Cozla, a introdus curentul electric înoraş, a sprijinit apariţia

publicaţii lor: „Mişcarea”,„Propăşirea”, „Munca”.

n 3/1931 n. GheorgheVadana, la Poiana Largului,Neamţ). Artist plastic. Facul-tatea de Arte Plastice, Iaşi(1967). Membru U. A. P. Pro-fesor de desen, inspector şco-lar, director de şcoală (1967 –

1993). Participant la taberele de creaţie din ţarăşi la Tabăra Internaţională UNICEF, Ulmenof –Hamburg (1972). Premiul „Lascăr Vorel” pentrupictură.

n 4/1934 n. Marin-Marcel Dragotescu, laCraiova (d. Piatra-Neamţ). Director al Muzeului

de Istorie din Bicaz, vicepreşedinte al Comitetu-lui de Cultură şi Artă Neamţ. Scrieri: „Ghid tu-ristic al Judeţului Neamţ”, „Palatul Cnejilor şiMănăstirea Durău”, „Piatra-Neamţ – mic îndrep-tar turistic”, „Muzee şi colecţii din JudeţulNeamţ”, „Drumuri la mănăstiri moldave”, „Mo-numente istorice şi de arhitectură din JudeţulNeamţ” (în colab.) Colaborări: „Ateneu”, „Ceah-lăul”, „Contemporanul”, „Acţiunea”, „CredinţaNeamului”, „Asachi” ş. a.

n 7/1921 n. Alexandru Iftimie, la Gârcina,Neamţ. Profesor. Facultatea de Filologie, Bucu-reşti. Debut în Revista „Apostolul”, pe când eraelev al Şcolii Normale din Piatra-Neamţ (1938)şi a colaborat cu versuri şi proză la: „Piatra So-cialistă”, „Flacăra”, „Ceahlăul”, „Steagul Roşu”,„Gazeta învăţământului”. Volume: „MonografiaLiceului «Petru-Rareş»”, „Prin şcolile timpuluimeu”.

n 10/1879 n. Leon Mre-jeriu, la Cotârgaşi, Broşteni,Neamţ – 14. 10. 1945, Mizil).Institutor, autor de manualeşcolare, folclorist. Unul dintreiniţiatorii Cercului „Deştepta-rea Sătenilor” care a editat„Calendarul Gospodarilor să-teni”. Colaborări la majorita-tea revistelor din ţară. Scrieri:

Rememorări nemţene

n

upă două cărţi de proză („Testamentulmaturităţii”, 2010; „Portretul”, 2012) şidouă de versuri („Abonament la Apoca-lipsă”, 2010; „În orizont divin”, 2011),profesoara Olga-Eleonora Loghin pro-pune cititorilor un nou volum – „Zeii suntnemuritori”, poezii – pus sub sintagma„Menelaos îndrăgostit de filozofia spiri-

tului” şi dedicat: Adrianei (noră), fiului Liviu şinepotului Klaus.

De la primul text – „Creatorul” –, autoareaîşi pune o serie de întrebări privind existenţaUniversului, referitoare la timp şi spaţiu(„Putem vedea cum au apărut / spaţiul şi tim-pul?”), la „marele infinit” care ne înconjoară şi,desigur, este convinsă că „nu se poate ca totul /să apară din infinit / sigur este undeva ceva… /o inteligenţă misterioasă / pe care o simţimmereu, / e lângă noi…” Aceste întrebări revinpe întregul discurs liric al cărţii, iar autoarea,negăsind răspunsuri, consideră că „unde vompleca / nici religia, nici ştiinţa nu ştiu… /doarpresupun…

La fel ca noi, cititorul s-ar putea întreba:De ce afirmaţia din titlu – „zeii sunt nemuri-tori”? Deşi am descoperit câteva texte în carese fac refe-riri la sensul propriu al cuvântului„zeu”, considerăm că Olga-Eleonora Loghinare în vedere doar sensul figurat, metaforic alacestuia, ea referindu-se la acele concepte ce ţinde conduită, izvorâte din preceptele biblice,acele trăsături de comportament al fiinţeiumane, deşi nu toţi indivizii se pot mândri cuaceste calităţi. Mai mult, de la început, autoareapromite: „am să-ţi compun un sfânt poem / cesă cuprindă viaţa întreagă”.

Aceşti zeii – trăsături ale binomului antite-tic „bine / rău” – care în-soţesc fiecare om, pre-cum „îngerul păzitor”, sunt: adevărul („celmare îl simţim în inimă, / ar trebui să-l împăr-

ţim cu toată lumea, / să înlăturăm frica şi con-fuzia dintre oameni”), demnitatea („poate ficeva mai nobil decât demnitatea?”), modestia,puritatea şi bunătatea („sufletului tău / sunt celemai frumoase daruri / de la dumnezeu.”), prie-tenia şi iubirea („pură şi adevărată / cea mai fru-moasă fată / ce nu moare niciodată”) şcl.

Toate aceste concepte etice vin de la un pe-dagog veritabil ce îşi îndeamnă semenii, cele

„şape miliarde de suflete” existente pe planetă,să nu se lase manipulate, „controlate şi dirijate/ prin înşelătorie şi secretomanie…”

Descoperă zei şi în natură – acest „marelezeu” –, în universul celor „care nu cuvântă”: al-bina („e un mare har să fii harnic / ca albina”),calul („are ceva dumnezeiesc”), gândăcelul,leul (care „ar fi condus şi lumea şi pământul /dacă ar fi vrut…”), pisica…

Prin această carte, realizată pe baza unuistudiu a ceea ce „au scris filozofii”. dar şi prinpropriul „spirit de observaţie / foarte ascuţit”,autoarea împărtăşeşte lumii din experienţa sa,dorind ca „să trăiască / fiecare în voia lui, / darsă deschidă bine ochii / dacă vrea să supravie-ţuiască…” Mai mult, în paginile cărţii, suntspuse cu simplitate adevăruri despre lumea con-temporană şi viaţa cotidiană: „De râs am ajuns

în toată Europa. / Tele-viziunea noastră e unteren sălbatic / violenţă, război, crime şi violuri,/ amante, certuri şi scandaluri. / Toate vin va-luri, valuri…” sau „“dar cine să-i citească? Res-tul? / unii sunt aproape analfabeţi / cu diplomesau masterate, / unii nici nu ştiu ce-i aia facul-tate. // Să-şi piardă timpul cu cititul? Vai…/ einicio carte n-au citit în viaţa lor, / dar se creddeştepţi, domnilor.”

Deşi la senectute, autoarea constată că„toată viaţa-i o nebunie tristă”, că „viaţa a fosttristă şi goală / n-am fost fericită nici ca-n vis”,Olga-Eleonora Loghin nu disperă, nici măcaratunci când scrie o altfel de poezie de dragoste,una a regretului târziu după timpul ireversibil.conştientă că „plecarea” fiinţei iubite „pestedumbrava senină / peste ape albastre / şi-o di-mineaţă lină / ieşită din negura nopţii / cu multălumină” i-a transformat viaţa într-un „haos”, iar,la un moment dat şi-a pierdut speranţa („spe-ranţă nu mai am / s-a dus acolo sus”), tot nu dis-peră, ci este chiar optimistă: „sfidez infinitul şiviaţa de-apoi / când împreună, dragii mei, / voifi lângă voi.”

Încheiem aceste câteva consideraţii cu pre-cizarea că, înainte de tipărire, un lector avizatal acestei cărţi ar fi ajutat-o pe autoare, care ver-sifică fără nici un complex, uneori sfidând re-gulile prozodice şi gramaticale, ar fi ajutat-o,deci, să evite unele dezacorduri („Era de o in-teligenţă şi superioritate rare” nu „rară”), câtevapleonasme („Ori sau aleargă una după alta” şi„tot timpul apa aceea groasă / clocotea perma-nent”), unele repetiţii supărătoare („chiar dacăzece vieţi dacă avem”), cacofoniii („parcă ca ofantomă…”), forme greşite ale unor adjective(„frumuseţile acestei lumi măiastre”; corectmăiestre) ş. a.

C.T.

D

Adevărurispuse

cu simplitate

Cărţile profesorilor noştri

Despre legarea şcolii de gardÎn primul semestru al acestui an şcolar, 369 de elevi din judeţ au legat şcoala de gard. Cei

mai mulţi dintre ei sunt elevi aflaţi în faţa pasului de la gimnaziu la liceu, dar printre cei careau renunţat prematur la şcoală se află şi elevi din învăţământul primar, pe care părinţii nu-iaduc la şcoală din ignoranţă sau din cauza sărăciei, dar şi elevi de liceu. Aproape 100 de eleviau fost exmatriculaţi în primul semestru al acestui an şcolar, dintre care 33 doar în luna ianuarie,cauza principală a exmatriculărilor fiind numărul mare de absenţe. De altfel, în luna ianuarie,ultima lună de şcoală a primului semestru, elevii şi-au făcut de cap, adunând 149.794 absenţe,cu mult mai multe decât în decembrie, când s-au contabilizat „doar” 88.636. Dintre celeaproape 150.000 de absenţe, motivate au fost 71.190, iar 78.604 absenţe au rămas fără acope-rire. În Neamţ, absenteismul este o problemă mai veche, însă, în comparaţie cu alte judeţe, si-tuaţia pare să fie ţinută sub control.

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r



O călătorie în Transilvania”, „O carte pen-tru tineretul de la sate”, „Şezătoare ţără-nească” – teatru, „Din Basarabia. Note şiimpresii”, „Mănăstirea Bistriţa” ş. a.

n (10/1944 – n. Constantin-HoriaAlupului-Rus, la Po-iana Sibiului. Facultateade Filologie Cluj. A fost

profesor la Cracăul-Negru,Neamţ, director al Casei deCultură din Piatra-Neamţ şi alCentrului Creaţiei Populare(Centrul «Carmen Saecu-lare»). Iniţiator de programeculturale şi continuator al:„Vacanţelor Muzicale la Piatra-Neamţ”, „Festi-valul de Datini şi Obiceiuri de Anul Nou”, „Fes-tivalul Internaţional de Folclor”, „Ziua MunteluiCeahlău” ş. a. A înfiinţat Ed. „Nona” şi o arhivă

pe teme culturale video. A editat prima publicaţiede coregrafie din România „Hora”, (1994).

n 10/1930 n. Ioanichie Bălan, la Stăniţa,Neamţ (d. 22. 11. 2007). Institutul Teologic Uni-versitar, Bucureşti. Volume: „Patericul româ-nesc”; „Vetre de sihăstrie românească”; „Mărturii

româneşti la Locurile Sfinte”; „Convorbiri du-hovniceşti”, „Călăuza ortodoxă în biserică”, „Că-lăuza ortodoxă în familie”; „Părintele Paisieduhovnicul”; „Părintele Cleopa duhovnicul”;„Convorbiri cu teologi ortodocşi străini”; „VieţileSfinţilor” (reedit. 12 vol.).

n 12/1894-1967 n. Otilia Cazimir la Cotu-Vameş, Roman. Neamţ (pseud. Alexandrei Gavri-lescu; d. 8.06.1967, Iaşi). Premiul Academiei

Române, Volume: „Lumini şi umbre”, „Unchiuldin America”; „Fluturi de noapte”; „Grădina cuamintiri şi alte schiţe”; „Cântec de comoară”; „Ju-cării”; „În târguşorul dintre vii”; „Baba iarnaintră-n sat”; „Prietenii mei scriitorii”, „Scrieri înproză” ş. a.

n 13/1937 n. ConstantinGrasu, la Tarcău, Neamţ.Geolog, prof. univ. dr. (1969).Facultatea de geografie-geolo-gie, Iaşi. A lucrat în învăţă-mânt, la Muzeul de ŞtiinţeleNaturii din Piatra-Neamţ, cer-cetător la Staţiunea „Stejarul,cadru didactic universitar.Peste 100 de lucrări publicate


„

C.T.(continuare în pag. 14)

oare S. Bejan face şcoala primară în lo-calitatea natală, Griviţa, apoi GimnaziulUnic şi liceul Pedagogic „C. Negri” dinGalaţi (1955). Se încadrează în satulnatal, urmează cursuri de perfecţionare şiobţine rapid toate gradele didactice. De-vine metodist la cursurile de perfecţio-

nare a cadrelor didactice din judeţul Galaţi;participă la primul Con-gres al Ştiinţei şi Învăţă-mântului (1985), esteEvidenţiat prin OrdinulMinistrului, iar în 2008,pentru activitatea depusă,i se acordă Diploma deExcelenţă

După ieşirea la pen-sie, editează cartea „Car-cera Eului”, apoi„Picanterii pentru mai

târziu”, „Ricoşeuri indiscrete”, o „Antologiepentru cultura elevilor şi tineretului” şi carteala care vom face referire – „Memoria unui des-tin” (Editura „Andrew”, Focşani, 2013).

Autorul este un om care a citit şi citeştemult, cu pasiune şi atenţie. Lectura lui nu e ne-apărat sistematică dar acoperă o arie largă; nudoar cea a literaturii de calitate ci şi cea a gân-dirii profunde, a pedagogiei şi filosofiei. Astfel,o bibliografie sumară ne trimite de la Balzac şiDostoievski, la Goethe şi Proust, sau la Camusşi Sabato, de la Aristotel şi Platon, la Nietzscheşi Schopenhauer. Nici românii nu sunt uitaţi, iarpreferinţele „împătimitului de lectură” se în-dreaptă în mod evident şi firesc către MirceaEliade, Emil Cioran, Constantin Noica, PetreŢuţea, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu. Paginilecărţii ne încredinţează însă că lectura e maivastă şi a fost făcută temeinic, aşa după cumprecizează şi naratorul: „... de-a lungul aniloram parcurs destule cărţi, ale căror autori îmitrezeau impulsul notării periodice, într-un caietpersonal de citate ce sunau uneori ca aforisme,alteori ca adevăruri axiomatice pentru ches -tiuni de larg interes. Nu de puţine ori notamideile, fără să mai trec şi autorul respectiv, con-vins fiind că acestea îmi vor folosi doar miepersonal. Nu aveam pe atunci în minte ideeascrierii unei cărţi, aşa cum se va întâmpla maitârziu”. Drept care, în „Memoriile unui destin”,

apar suficiente trimiteri în ghilimele, fără a li sepreciza sursa, aceasta neîmpietând cu nimicînsă interesul sau savoarea lecturii.

„Soare Bejan se înscrie pe traseul intelec-tualului care încearcă să descopere şi să se des-copere pe sine însuşi prin intermediulînţelepciunii altora, întotdeauna însă avândgrijă să facă apel la figuri proeminente ale cul-

turii naţionale şi universale, în sprijinul pro-priului destin livresc – argumentează prof. dr.Florinel Agafiţei, în prefaţa cărţii. (...) Pe dealtă parte, intelectualul Soare Bejan dezvăluieîn paginile cărţii sale şi multă experienţă per-sonală, adeseori trecută sub semnul nefericirii,încercând, prin mijlocirea înţelepţilor lumi din-totdeauna, să descopere sensul ascuns în fap-tele, evenimentele ce i se întâmplă. În acestsens, cartea camuflează în spatele unei discuţiipline de învăţăminte, existenţa mai multor su-flete implicate în salvarea altuia, condamnat săaibă un traseu nefast, aproape din momentulapariţiei pe lume”.

La o primă citire însă, „Memoriile...” parsă se înscrie în seria cărţilor româneşti de învă-ţătură (îmi vin în minte „Învăţăturile lui NeagoeBasarab către fiul său Teodosie” dar acolo, deşiabundă pildele (cum abundă şi aici citatele), lu-crurile sunt limitate la instrucţia religioasă şimorală a unui viitor cap încoronat), sfătosuldialog dintre bunic şi nepoata sa propunându-şi parcă să epuizeze toate tainele universului.„Dialogul apare ca unul prea didacticist,afirmă acelaşi Florinel Agafiţei, faptul fiind evi-dent la mai tot pasul, explicabil prin deprinde-rile dascălului de odinioară, care doreşte săofere elevului său cât mai multe şi mai utile in-formaţii, care nu vrea să-i scape nimic esenţialdin ce ar trebui să-i transmită acestuia. Rămâne,însă, evident faptul că încercarea de explicare

a totului e sortită eşecului, dar tocmai în acestlucru stă frumuseţea demersului, dorit sapien-ţial, căci aduce în prim plan, perpetua zbateresisifică a omului, de a sparge toate barierele,de a-şi continua traseul, oricât de dificil ar fiacesta.”

Există o bogăţie incomensurabilă de răs-punsuri la întrebările cele mai complicate alecopiilor şi adolescenţilor, dar şi un surplus in-formaţional, de multe ori gratuit. După cumexistă adeseori senzaţia că autorul a „lipit” nişteîntrebări unui text de bază, încercând să trans-forme în dialog o conferinţă ex-catedra. E unlucru care ţine în primul rând de stilistică şi deîndemânarea de a folosi limba română, dar careţine şi de urechea muzicală a scriitorului. În ul-timă instanţă, „Memoria unui destin” se trans-formă într-un ghid exhaustiv de cunoaştere avieţii şi a lumii, o carte pe care orice adolescent

o poate citi cu plăcere măcar o singură dată.Ceea ce înseamnă că Soare S. Bejan a mai câş-tigat un pariu: acela de a-şi onora vocaţia didac-tică şi după părăsirea catedrei.

Mircea ZAHARIA

S

„Memoriaunui destin”

Soare S. Bejan


Lecţia de istorie

APOSTOLULPag. 14


n presa de specialitate şi mai multe volumeîn nume propriu şi în colaborare. Două vo-lume de memorialistică: „Vacanţe pierdute”şi „Vacanţe recuperate”.

n 14/1931 n. Gheorghe Achiţei, la Do-breni, Neamţ. Sociolog marxist. Şcoala deLiteratură „Mihai Eminescu” şi Facultateade Filologie, Bucureşti, doctor în filozofie,

la Universitatea „Lomonosov”,Moscova, specializare postuni-versitară (Roma). Premiul Aca-demiei R. S. R.. Volume:„Problema categoriilor este-tice”; „Frumosul şi valoarea es-tetică”; „Ce se va întâmplamâine?”; „Artă şi speranţă” ş.a.

n 15/1823 n. Mihail Şte-fănescu-Melchisedec, la Gâr-

cina, Neamţ. Ministru al cultelor în guvernul con-dus de Mihail Kogălniceanu. Episcop de Roman(1879). Membru al Academiei Române (10. 09.1870). Volume: „Un episod diplomatic; „Biblio-teca d-lui Sturza la Miclăuşeni”; „Istoria rascol-

nicilor”; „Cronica Romanului şi a Episcopiei”;„Inscripţia de la Mănăstirea Războieni”.

n 15/1834 n. Vasile A. Urechiă, la Piatra,Ţinutul Neamţ (22.11.1901, Bucureşti). Acade-mia Mihăileană, Facultatea de Litere – Sorbona.Membru fondator al Societăţii Literare Române(Academia). A publicat studii istorice, memorii,teatru, legende, bibliografii.

n 15/1886 n. Ioan Drăgan, Hoiseşti, la Măr-gineni, Neamţ (d. 26.11.1937), Piatra-Neamţ). Pro-

fesor reputat. Facultatea de Litere şi filozofie, Iaşi.Specializare la Viena. A profesat la la Râmnicu-Vâlcea, Piatra-Neamţ (Liceul „Petru-Rareş” şiŞcoala Normală „Gheorghe Asachi”). Membru alredacţiilor revistelor „Petrodava”, „Preocupări Di-dactice”. Scriere: „Duşmanul nostru, copilul”.

n 21/1925 – n. SofiaBurculeţ, la Români, Neamţ,profesor emerit, publicist. Fa-cultatea de Pedagogie şi Psi-hologie, Bucureşti. inspectorşcolar, primul director alCasei Corpului DidacticNeamţ. A contribuit la apa-riţia Revistei „Preocupări di-dactice” (1970). Volumul„Rolul şi locul educatorului înprocesul de modernizare a învăţământului”(1970). La mulţi ani!


Februarie 2014

(urmare din pag. 13)

î

t RESTITUIRI t RESTITUIRI t RESTITUIRI t RESTITUIRI t RESTITUIRI t RESTITUIRI tm demarat în 2013 cu o campanie de sensibilizare, conştien-tizare şi de „readucere acasă” a tezaurului lăsat nouă de foştimari dascăli care şi-au donat casa şi achiziţiile din patrimo-niul cultural şi muzeistic spre a fi de folosinţă „urmaşilor ur-maşilor noştri”.

Iată că roadele apar datorită unor oameni la fel de iu-bitori de şcoală, de elevi, de păstrarea identităţii noastre cul-

turale. Datorită unor distinşi profesori ca: Pandrea Gheorghedin Poiana Teiului-sat Dreptu, Nechifor Dumitru din Petricani-sat Boiştea, dar şi al primarilor din aceste comune, muzeeleşcolare au prins viaţă şi i-au readus acasă pe cei ce ne-au lăsatîn grijă averea lor menită să asigure neuitarea obiceiurilor, por-

tului popular, al faunei şi al istoriei acestor locuri sfinţite deiluştri dascăli ca: Domnul Trandafir-Mihai Busuioc de la Boiş-tea şi Domnul Romanescu de la Dreptu.

S-au făcut şi continuă demersurile ca muzeele respectivesă fie amenajate şi întreţinute, să fie utile şcolilor şi comunită-ţilor locale şi să onoreze dorinţa lăsată de donatori prin testa-ment. Scurtele intervenţii ale celor ce s-au legat de perenitateaacestei moşteniri vă vor convinge de importanţa demersuluinostru. Împreună vom reuşi să reorientăm atenţia factorilor de-cizionali asupra nevoii păstrării şi promovării tezaurului cul-tural lăsat de înaintaşi.

Prof. Niculina NIŢĂ

Muzeul „ConstantinRomanescu” din comuna

Poiana Teiului Aşa, după cum arată numele, muzeul Şcolii

Dreptu este opera de o viaţă a învăţătoruluiConstantin Romanescu, originar din comunaGrinţieş judeţul Neamţ. Născut la 17 mai 1906dintr-o familie de preoţi (Alexandru şi Virginiaoriginari din localitatea Români de lângă Bu-huşi). A absolvit cursurile Şcolii Normale „Va-sile Lupu” din Iaşi în anul 1924, unde a primitprimele cunoştinţe referitoare la naturalizareaanimalelor. După absolvirea şcolii a lucrat caînvăţător în Ernea Săsească din judeţul Mureş,în Voşlăbeni din judeţul Harghita şi în Grinţieş,judeţul Neamţ, de unde a colectat primele pieseale muzeului, cum este orbetele. Fiind şi un bunvânător a procurat personal majoritatea pieselormuzeului. Din anul 1931 s-a stabilit la Dreptu,unde a fost directorul şcolii până la pensionare,în anul 1967. A trecut în nefiinţă în luna mai1994. Muzeul conţine o mare varietate depiese de la cele mai mici păsări până la cele maimari mamifere, în marea lor majoritate fiindspecii specifice zonei, dar şi de pasaj sau dinalte zone ale ţării, obţinute prin donaţii.

Muzeul conţine 150 de piese, având fiecareistoria ei. Câteva, din cele mai deosebite piese,dintre mamifere sunt: cerbul, urşii, râsul, lupul,mistreţul, căpriorul, iar dintre păsări ar fi: buhamare, acvila ţipătoare, bufniţele, forfecuţa,ghearele de vultur, păunii, fazanii, numeroase

păsări de baltă de pasaj şi reprezentantul zoneimontane, cocoşul de munte cu gotca.

Întregul inventar este în fişa alăturată îm-preună cu alte documente referitoare la viaţa şiactivitatea învăţătorului Constantin Roma-nescu.

Muzeul este în proprietatea Şcolii Gimna-ziale „Constantin Romanescu”- Dreptu, sub în-grijirea profesorului Gheorghe Pandrea, de laŞcoala cu clasele I-VIII Galu, conform actuluide donaţie, care a dobândit deprinderile de îm-păiere de la întemeietorul muzeului şi îl com-pletează cu noi exponate.

Custodele muzeului este pensionar, darcontinuă să-şi îndeplinească obligaţiile asu-mate.

Primăria comunei Poiana Teiului a finanţatîmbunătăţirea spaţiului în care sunt exponateleşi a derulat un proiect integrat prin care s-au re-făcut interioarele celor două săli ale vechii şcoliîn care se află şi muzeul. Una din săli a fost do-tată cu vitrine pentru expunerea pieselor etno-grafice şi de folclor locale, iar sala muzeuluizoologic a fost renovată având o prezentarenouă.

Primarul comunei Poiana Teiului, domnulBâia Petru, are în vedere în continuare dezvol-tarea acestui locaş. Astfel, sunt în derulare edi-tarea unor ghiduri printre care şi referitoare lamuzeu. De asemenea, există o strategie de dez-voltare a zonei pe perioada 2014-2020 în caresunt prinse şi nevoile muzeului (extinderea şiîmbunătăţirea expunerii animalelor acestuia).

Prof. Gheorghe PANDREA,custode al muzeului

Domnul Trandafir,mai aproape de „acasă”Chiar dacă judeţul Iaşi – oraşul Paşcani –

a asigurat nemurirea Domnului Trandafir, penumele său Mihai Busuioc, prin alocarea nu-melui acestuia unui liceu din oraş şi prin ame-najarea unui muzeu ce să-l readucă în inimileelevilor şi a cadrelor didactice, oamenii perse-verenţi şi dăruiţi din comuna Petricani au reu-şit să-l readucă acasă pe cel ce s-a născut aici– Domnul Trandafir. S-a amenajat un micmuzeu cu exponate ce ţin de viaţa învăţătoru-

lui Mihai Busuioc, s-au „ botezat” o stradă şişcoala cu numele „Domnul Trandafir” şi s-austabilit relaţii de cooperare pe tema Domnului

A

Lecţia de istorie


APOSTOLUL Pag. 15

21/1868 n. Panaite Criveţ, la Rediu,Neamţ (d. 1948, Piatra-Neamţ). Profesor,publicist. Facultatea de Litere şi Filosofie.A fost profesor la mai multe şcoli din ţarăşi la Liceul „Petru-Rareş”. Prefect deNeamţ, senator şi deputat, A vorbit la dez-velirea statuii lui Kogălniceanu din Piatra-

Neamţ (19. 05.1913).n 21/1901 n. Vasile Găbureanu, la Răţeni,

Schiu-Frumoasa, Tazlău, Neamţ (d. 1986, Piatra-Neamţ). Învăţător. Şcoala Normală „Vasile Lupu”,Iaşi. Inspector în Minister şi în Neamţ şi Câmpu-lung-Moldovenesc. Unul dintre fondatorii Revis-tei „Apostolul”. A publicat „Limba românească şicredinţa strămoşească” (broşură).

n 26/1903 n. Constantin Turcu, la IzvorulAlb, Buhalniţa, Neamţ (d. 29. 11. 1980, Iaşi). Is-toric, memorialist, folclorist. Facultatea de Litere

şi Filosofie, Bucureşti. A editat: săptămânalul„Avântul” (colab. cu D. Stănescu), „Anuarul Li-ceului Petru Rareş”, colaborator al revistei „Apos-tolul”, autor a peste o mie de articole şi studii.Cărţi: „Preocupări de cultură regională” (3 vol.);

„Mănăstirea lui Iancu Costinde la Hotin”; „Schiturile desub Ceahlău: Săhastru şi Ciră-bucu”, „Documente privitoarela anul revoluţionar 1848 înMoldova” ş. a.

n 26/1913 – n. Teodor-Varahil Moraru, la NeagraŞarului, Suceava (d. 14. 06.1999). Academia de Arte Fru-

moase, Iaşi. Arhimandrit, pictor, publicist. Printrestudenţi care, conduşi de N. N. Tonitza, picteazăMănăstirea Durău (1935-1937). Debut expoziţio-nal la Salonul Oficial al Moldovei (1943). A pic-tat mai multe biserici din Bacău, Neamţ şi Iaşi. Aparticipat la Cenaclul literar „Petrodava”. Volu-mul „Ecouri şi umbre în zăride lumină” (1995).

n 28/1939 n. GeorgeBrăescu, la Plopana, Bacău.Facultatea de istorie-filosofieIaşi. Este unul dintre fondato-rii Asociaţiei Teatrului Folclo-ric din România şi RepublicaMoldova, al Revistei „ŢaraHangului”, al mai multor fun-daţii şi asociaţii culturale.Cărţi: „Panorama teatrului folcloric”; „Dramatur-gie folclorică ilustrată”. (C.T.)


Februarie 2014

n

t RESTITUIRI t RESTITUIRI t RESTITUIRI t RESTITUIRI t RESTITUIRI t RESTITUIRI trandafir cu directoarea li-ceului din Paşcani, precumşi între autorităţile locale, iarla o activitate didactică de-monstrativă, au fost îm-preună: profesori, elevi,directori, reprezentanţi ai au-

torităţilor locale şi l-au omagiat peDomnul Trandafir în cadrul mu-zeului amenajat la Boiştea şi careurmează să se dezvolte apelând laproiecte cu fonduri nerambursabile

şi chiar cu sprijinul unor parlamen-tari. Câteva imagini din timpulacestei activităţi ne demonstreazăcă şi elevii de azi din Petricani sepot bucura de Domnul Trandafir şiavem de gând să-l invităm şi la alteşcoli din judeţul Neamţ şi nunumai pentru că este un simbol aldascălului dăruit misiunii!

Prof. Dumitru NECHIFOR –comuna Petricani, sat Boiştea

T

onstruirea actualei societăţi, cu noi şi com-plexe cerinţe ale individului, în calitatea sade cetăţean, îl determină pe profesor să va-lorifice calitativ potenţialul formativ şi in-structiv al studierii istoriei în şcoală,dezvăluind avantajele promovăriiliberei iniţiative şi a competenţeipentru lumea de azi şi de mâine ...

Şi poate nu întâmplător, cu aproape unsecol în urmă, Spiru Haret, printr-o cir-culară, îndemna cadrele didactice să trans -forme predarea istoriei patriei într-osursă de exemplaritate: Căutaţi a face pecopii să preţuiască evenimentele mariale istoriei noastre mai mult decât peacelea din istoria altor popoare; să seconvingă că strămoşii lor au fost eroii ceau luptat şi şi-au vărsat sângele ca săconserve ţara care îi adăposteşte astăzi,redeşteptaţi în inimile lor aceeaşiaprinsă iubire de ţară pe care şi ei tre-buie să o aibă ca urmaşi ai acestor eroi.

Un eveniment major în evoluţia mo-dernă a societăţii româneşti a fost „MicaUnire” din 1859 şi domnia lui AlexandruIoan Cuza (1859 – 1866) care, şi anul acesta, afost evocat prin manifestări şcolar-artistice.

Vineri, 24 ianuarie 2014 Şcoala GimnazialăNr. 1 Războieni, jud. Neamţ, a fost gazda celei de-a XI-a ediţii a concursului zonal – Unirea Prin-cipatelor Române. Acest concurs face parte dinproiectul educaţional „Unirea Principatelor Ro-mâne” – concurs naţional, proiect iniţiat deŞcoala Gimnazială „Prof. Gheorghe Dumitreasa”Girov în parteneriat cu Şcoala Gimnazială Nr. 1Războieni, I.S.J. Neamţ, C.C.D. Neamţ, Biblio-

teca Judeţeană „G. T. Kirileanu” Neamţ, Comple-xul Muzeal Judeţean Neamţ, Asociaţia Învăţăto-rilor din judeţul Neamţ.

Concursul a reunit echipaje de câte 4 elevidin clasele a VIII-a şi a IV-a (în total 48 de elevi)

din următoarele şcoli din judeţ: Şcoala Gimna-zială „Prof. Gheorghe Dumitreasa” Girov, ŞcoalaGimnazială Tupilaţi, Şcoala Gimnazială „Dr.Emanuiel Rigler” com. Ştefan cel Mare, ŞcoalaGimnazială nr. 8 Piatra Neamţ, Şcoala Gimnazială„Pr. Gheorghe Săndulescu” Dragomireşti, ŞcoalaGimnazială Nr. 1 Războieni. La secţiunea pentruclasa a VIII-a a participat şi un echipaj de laŞcoala Gimnazială „ Alexandru cel Bun” Icuşeni,com. Vorona, jud. Botoşani, coordonat de profe-sorul Mihai Gicoveanu, nemţean la origine.

Alături de elevii acestor şcoli au fost prezenţimanagerii instituţiilor şcolare, profesori de istorie,învăţători şi, de asemenea, reprezentanţii partene-rilor. Ne-au onorat cu prezenţa: prof. LăcrămioaraSecară – director C.C.D. Neamţ, prof. dr. Dorin

Nicola – director adjunct al Complexu-lui Muzeal Judeţean Neamţ, prof.Liviu Rusu – preşedintele AsociaţieiÎnvăţătorilor din judeţul Neamţ, ViorelNicolau – director al Editurii „CetateaDoamnei” Piatra Neamţ, bibliotecarVirgil Cojocaru – Biblioteca Judeţeană„G. T. Kirileanu” Neamţ, prof. DanielaCiubotaru – CJRAE Neamţ. Comuni-tatea locală a fost reprezentată de pri-marul Bogdan Ţarălungă.

Elevii şcolii gazdă au prezentat unprogram artistic în care artizanii „MiciiUniri” au prins viaţă, iar cântecele pa-triotice ale elevilor coordonaţi de prof.Ionel Lupu ne-au reamintit mândria dea fi români. Discursurile invitaţilor auîntreţinut atmosfera de sărbătoare azilei de 24 ianuarie, transmiţând toto-dată elevilor sentimentul de mândrie că

participă la celebrarea trecutului.Premiile acestui concurs au constat în acor-

darea de diplome şi cărţi de către şcoala organi-zatoare Războieni, Asociaţia Învăţătorilor, Editura„Cetatea Doamnei”, Biblioteca Judeţeană „G. T.Kirileanu”, dar şi oferirea de premii în bani decătre Primăria şi Consiliul Local Războieni.

Ediţia a XII-a a concursului din 2015 se vadesfăşura la Şcoala Gimnazială „Dr. Emanuiel Ri-gler” Ştefan cel Mare, com. Ştefan cel Mare, jud.Neamţ.

Prof. Vasile CIUBOTARU

„Unirea naţiunea a făcut-o”C

APOSTOLULPag. 16

Nihil Sine Deo

1 INFO CULT 1 INFO CULT 1 INFO CULT 1 INFO CULT 1 INFO CULT 1 INFO CULT 1 INFO CULT

Sub genericul „Icoana stelei ce-a murit”, înianuarie, la sala studio a Liceului de Arte „VictorBrauner” a avut loc un simpozion organizat pen-tru marcarea a 164 de ani de la naşterea poetuluinepereche. Manifestarea a fost iniţiată de con-ducerea liceului împreună cu Centrul pentruCultură şi Arte şi cu Inspectoratul Şcolar Neamţ.

Oaspeţi au fost reprezentanţi ai acestor instituţii, pre-cum şi ai Bibliotecii judeţene „G.T. Kirileanu”, alăturide scriitorii Emil Nicolae şi Raluca Naclad. Modera-torii – prof. dr. Luminiţa Moscalu, directoarea liceului„Victor Brauner” şi prof. dr. Adrian G. Romila – auavut intervenţii teoretice care sau alternat cu momentemuzicale susţinute de elevii clasei de canto clasic (co-ordonator prof. Elena Botez, acompaniament la pian –prof. drd. Adrian Stroici). Actriţa Gina Gulai, de la Tea-trul Tineretului din Piatra Neamţ, a prezentat câtevadintre bijuteriile poetice eminesciene.

n Sub genericul „Antologia Scriitorilor Ro-mâni Contemporani”, pe 31 ianuarie 2014, la Bi-blioteca Judeţeană „G. T. Kirileanu”, s-a desfăşuratun eveniment cultural de excepţie, întâlnirea cu doipoeţi reprezentativi ai „generaţiei 80” şi ai literaturiiromâne actuale, Ion Mureşan şi Lucian Vasiliu.

S-au confruntat, astfel, într-un „duel poetic”,laureatul Premiului Naţional de Poezie „Mihai Emi-nescu” din 15 ianuarie 2014 de la Botoşani, poetulIon Mureşan, care trăieşte la Cluj Napoca şi unuldintre nominalizaţii la acelaşi premiu, poetul LucianVasiliu, care vine de la Iaşi.

Ion Mureşan, despre premiul „Mihai Emi-nescu”: Nu consider că premiul de la Botoşani esteun premiu, el este o legitimaţie de club. UniuneaScriitorilor din România are premii profesionale.Acest premiu este semn că opera mea a intrat înclubul de elită al poeziei româneşti din ultimii 50

de ani, unde poţi să stai la masă si să discuţi cupoeţi de talia lui Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu,Mircea Ivănescu, Ştefan Augustin Doinaş, AnaBlandiana, Dinu Flămând, Ileana Mălăncioiu etc.Nu este o valoare profesională, este o valoare mo-rală. Consider că Premiul Naţional de Poezie măaduce acasă.

Lucian Vasiliu, într-un autoportret dintr-un in-terviu din revista „Conta”: Sânt de un optimism ro-bust, creştin, nu cred decât în Dumnezeu, respectivîn infinitul spiritului, al culturii, al cărţii, dincolo deformele materiale diferite, trecătoare, conjuncturale.Apocalipsa există în cei lipsiţi de credinţă, în cei po-sedaţi de egolatrie, de lipsa de caracter, de omni-prezentul diavol devorator…

Portrete critice ale celor doi poeţi au fost reali-zate de confraţii Emil Nicolae şi Adrian G. Romila.Au susţinut momente muzicale câţiva elevi de excepţie

n

Februarie 2014

Biserica Ortodoxă Românăîn preajma Unirii de la 24 ianuarie 1859

unt cunoscute consecinţeleînfiinţării mitropoliilor pe te-ritoriile statelor româneşti însecolul al XIV-lea şi etapeleulterioare din viaţa BisericiiOrtodoxe Române. Clericiiortodocşi şi-au adus contri-

buţia la intensificarea conştiinţeinaţionale şi la dorinţa de realizarea unităţii atât prin predicile susţi-nute şi manifestările organizate cuanumite ocazii, prin mărturisireaaceleiaşi credinţe, cât şi prin şco-lile patronate de biserică, circulaţiacărţilor bisericeşti.

Despre Biserica Ortodoxă dinMoldova şi Ţara Românească îna -inte şi după Unirea de la 24 ianua-rie 1859 s-a scris mai puţin,singurele aspecte pe care se pune

accentul fiind reformele domnito-rului Alexandru Ioan Cuza privindsecularizarea averilor mănăstireşti.

După revoluţia de la 1848, is-toria Bisericii Ortodoxe Româneputea înregistra un adevărat avântdacă statul nu s-ar fi amestecat întreburile sale interne. Încă din anul1835, statul a trecut „în grija sa”

terenurile pe care le aveau mănăs-tirile neînchinate (Neamţ, Secu,Agapia şi Văratec din Moldova şiCăldăruşani, Cernica, Ciolan, Po-iana Mărului din Ţara Româ-nească). Ulterior averea scaunelorarhiereşti era împărţită astfel încâtdoar o mică parte să fie adminis-trată de acestea, restul intrând învisteria statului. Aceste situaţii nuau făcut nimic altceva decât săconducă la secularizarea într-unmod violent şi fără despăgubiri atuturor averilor mănăstirilor dupărealizarea unităţii din 1859.

De la noul regim al lui CuzaVodă se aştepta şi o nouă organi-zare a Bisericii, însă acesta, sub in-fluenţa ideilor franceze şi a unorpersoane care nu cunoşteau adevă-rata istorie şi canoanele bisericeşti,a continuat ceea ce începuseră Ale-xandru Ghica şi Mihai Sturza,anume ideea desfiinţării autono-miei, puterii şi autorităţii biseri-ceşti.

Divanul ad-hoc din Moldova,condus de Mihail Kogălniceanu şiavându-i consultanţi pe reprezen-tanţii partidului naţional dintre cle-rici, Scriban şi Melchisedec, acerut „autocefalia bisericească aMoldo-României, fiică şi membrăa unei sfinte şi soborniceşti şiapostolice Biserici de Răsărit... în-fiinţarea unei autorităţi sinodalecentrale pentru trebuinţele duhov-niceşti, canonice şi disciplinare,unde va fi reprezentată şi preoţi-mea de mir a fiecărei eparhii, carejertfise atâta în lupta pentruunire...”. (Nicolae Dobrescu, Isto-ria Bisericii Române din Oltenia,Bucureşti, 1906, p. 93 şi NicolaeIorga, Istoria Bisericii Româneşti

şi a vieţii religioase a românilor,vol. II, Editura Saeculum, Bucu-reşti, 2011, p. 305-306).

Noul guvern al PrincipatelorUnite cerea ca Biserica să fie tra-tată ca oricare serviciu de stat, faptce a generat nemulţumiri şi uneleconflicte din partea clericilor. La19 octombrie 1860 a apărut decre-tul care prevedea confiscarea ave-rilor tuturor mănăstirilor, urmândca ulterior, la 13 decembrie 1863să fie votată şi legea secularizăriiaverilor mănăstireşti închinate gre-cilor.

Legea seminariilor din 1860diversifica programul şcolii înaltede la Socola şi încerca înfiinţareaunei facultăţi de teologie, însălegea din anul 1864 trecea semina-riile teologice în organizarea gene-rală a învăţământului rupândlegătura cu eparhiile din care aces-tea funcţionau.

Noul cod civil, care era o tra-ducere a codului din Franţa, a luatdin administrarea clerului nunţile,

divorţurile, precum şi administra-rea documentelor de stare civilă.

În data de 20 ianuarie, respec-

tiv 5 februarie 1864 a trecut princele două camere ale parlamentu-lui, o lege care prevedea „autono-mia bisericii româneşti şi numireaepiscopilor de către domnitor”,precizându-se şi vârsta minimă de40 de ani în cazul numirii acestora.

Indiferent de perioadele maipuţin privilegiate prin care a trecut,Biserica Ortodoxă Română a rea-lizat paşi semnificativi spre unifi-carea administrativă prin ridicareaei la rang de Patriarhie în anul1925 şi promulgarea Legii şi Sta-tutului de organizare al B.O.R.

Credinţa ortodoxă a constituitprincipalul factor de menţinere înunitate a poporului român şi de în-tărire a propriei fiinţe, Biserica Or-todoxă Română fiind conştientă derolul pe care l-a purtat în decursulistoriei noastre.

Prof. dr. Mihai FLOROAIA

S

APOSTOLUL Pag. 17

Dascăli de odinioară

1 INFO CULT 1 INFO CULT 1 INFO CULT 1 INFO CULT 1 INFO CULT 1 INFO CULT 1 INFO CULT

i Liceului de Arte „Victor Brauner” din PiatraNeamţ: Gabriel Gogan (pian), Ovidiu Po -povici (chitară), Ovidiu Corugă (pian), pregă-tiţi de profesorii Cristina Popa, Iulian Stoicaşi Fănel Pojoga.

n La Biblioteca Judeţeană „G. T. Kiri-leanu” a avut loc pe 13 februarie vernisajul ex-

poziţiei „Orizonturi muzicale în pictură”. Reunind20 de lucrări semnate de Iulian Arsenie – masterandal Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi, ceade a doua expoziţie pe care tânărul artist plastic o facela Piatra-Neamţ (prima, anul trecut a fost la „SestriGallery”), a fost prefaţată elogios de scriitorul şi cri-ticul Emil Nicolae. Lucrările sale dau dovadă de obună stăpânire a istoriei artelor şi o mare libertatede exprimare întrucât nu pot fi încadrate într-un sin-gur curent artistic, iar cromatica şi tehnicile abor-date diferă de la o lucrare la alta. Constituind, prin

complementaritate, un întreg armonios, tablouriledin expoziţia „Orizonturi muzicale în pictură” se potracorda, fiecare în parte, la diverse spaţii ambien-tale, oferind rezolvări la ecuaţiile din registrul vizual.

Iulian Arsene s-a născut în 1988 la Piatra-Neamţ, în 2007 a absolvit Liceul de Arte „VictorBrauner”, şi în 2012, cursurile Universităţii „GeorgeEnescu” din Iaşi. A prezentat lucrări în expoziţii degrup: 2010 – Iaşi, Suceava, Deva; 2011 – Iaşi, Bu-cureşti, Suceava, Piatra-Neamţ; 2012 – Iaşi, Piatra-Neamţ; 2013 – Viena şi Iaşi. Expoziţii personale laMadrid (2010, 2011).

n Joi, 20 februarie, la orele 17, la Biblio-teca Judeţeană „G. T. Kirileanu” din PiatraNeamţ a avut loc o nouă manifestare sub gene-ricul „Antologia scriitorilor români contem-porani”. Invitaţii ediţiei au fost poetul LiviuIoan Stoiciu şi criticul şi eseistul Daniel Cris-

tea-Enache. Ca o curiozitate, ambii invitaţi suntnăscuţi în aceeaşi dată, 19 februarie, Liviu IoanStoiciu adunând 64 de ani, pe când Daniel Cris-tea-Enache sărbătoreşte la Piatra-Neamţ cei 40de ani de viaţă şi literatură. Portretele critice alecelor doi invitaţi au fost realizate de către scrii-torii Emil Nicolae şi Adrian G. Romila. AdrianAlui Gheorghe, iniţiatorul şi moderatorul mani-festării: Am pus prezenţa lui Liviu Ioan Stoiciusub genericul „Drumul poetului de acasă pânăacasă”, luând în considerare faptul că s-a năs-cut cu 64 de ani în urmă la Piatra Neamţ şichiar dacă drumurile ulterioare l-au purtat sprealte zări, locul naşterii consider că te mar-chează definitiv. Liviu Ioan Stoiciu este unul dinpoeţii adevăraţi ai literaturii române postbelice,spectaculos ca formulă lirică, un om şi un inte-lectual cu un caracter bine definit în contextelesociale, istorice şi culturale din România de azi.

Februarie 2014

a orice adolescent care se res-pecta, la vremea aceea, devo-ram şi eu nişte cărţulii pecare, nu ştiu de ce, adulţii, pă-rinţi şi profesori, le conside-rau dăunătoare. Eroare! Saucel puţin în ceea ce ne priveape colegii mei de gândire şi

pe mine. „Dox”- urile, fiindcă aşase chemau, după numele unui sub-marin nemţesc angajat în nesfârşiteaventuri, pe toate mările şi oceaneleglobului, nu doar ne aprindeau gus-tul pentru aventură, dar mai cuseamă ne făceau să stăm cu atlasulgeografic deschis, pentru a localizaminunatele întâmplări ale echipaju-lui.

Iată pentru ce, încă din clasaîntâi de liceu, echivalentă cu a cin-cea de azi, geografia a fost un obiectnu numai plăcut, ci şi pasionant. Debună seamă, eternul nostru dascălde geografie, Vasile Velea, alias Ţi-lică, nu avea habar cum conjugamnoi ştiinţa cu literatura, dar apleca-rea unora dintre noi către disciplinasa îi făcea plăcere.

Profesorul Vasile Velea era unbărbat de statură mijlocie, tot-deauna corect îmbrăcat, chiar cutentative subversive de eleganţă,purtând pălării cu bor larg şi cravatecorect asortate, într-o vreme când lamodă era şapca pleoştită a proleta-riatului industrial şi lupta contracravatei „burgheze”, marcă a deca-dentismului otrăvitor din Occident.Holtei, dar asta nu se reflecta învreo neglijenţă vestimentară, pleşuvşi cu ochelari. Dar ce fel de oche-lari! Imenşi, cu sticlă groasă, de nui se vedeau ochii din spatele lenti-lelor, totdeauna la locul lor, pe nasadică, mărturiseau o slăbiciune fi-zică a omului: miopia teribilă.

Lecţiile sale se împărţeau îndouă jumătăţi antagoniste. Când seavânta cu pasiune, stropind abun-dent cu salivă pe prichindeii dinbanca întâi, când ne plimba fasci-nant prin Bahia Blanca, Ţara deFoc, Bali sau mai aproape, prinAlpii înzăpeziţi, cu piscuri rezemate

de cer, pe la Vichy sau Borsec, undefierbeau izvoarele de apă minerală,dar mai cu seamă pe la Chianti, Ma-laga, Porto, Cotnari şi alte paradi-suri viticole, dascălul nostru eracuprins de frenezie, avea o elocinţăcuceritoare şi ne vrăjea de-a dreptul.Nu mai conta soneria de sfârşit alorei, nu avea importanţă că ne„mânca” toate pauzele, îl urmăreamfermecaţi. Până aici, totul era cât sepoate de bine.

Dar când venea ascultarea, seschimba calimera. Profesorul nescotea în şir, la tabelă, de fapt lahartă şi nu ne ierta nici o greşealăsau ambiguitate. Nu puteam tragede timp. Degetul uscăţiv şi tremu-rător, neatins de soare şi nefiresc dealb, indica următorul din şir şi tot

aşa, după care acelaşi deget începeasă se plimbe asupra celor din bănci.Şi dacă nimeni nu avea un răspunsrapid şi complet, îl ridica în picioarepe Romeo Findrihan, cel care ştiatotdeauna orice, fiind un miraculospremiant şi sportiv, adolescent fru-mos, cu părul cârlionţat, în urma că-ruia i se atribuise cognomenul„Buhosu” sau „Câlţ”, curtat de fete,admirat de colegi, uneori cu invidie,şi apreciat pe merit de profesori. Elne salva, dar cei din şir primeaunote ucigătoare.

Numai că, profitând de miopiageografului, se inventaseră metodereprobabile, dar salvatoare. De-oprobă: La examinarea orală, eramusai, ca încununare a răspunsului,să poţi călători pe „harta albă”, o in-venţie diabolică a vechii şcoli nem-ţeşti, menţionând fără de greş toatedenumirile de munţi, ape, oraşe,ţări, golfuri, estuare, fiorduri, insu-liţe, mă rog, tot ce Dumnezeu şi oa-menii semănaseră pe Terra. Erade-a dreptul imposibil să le ştii petoate. Dar inventivitatea rareşiştilordin vremea aceea era de neînfrânt.

Pe fostele hărţi albe se scriseseră,citeţ şi fără greş, toate numele ne-cesare.

Noi, cei câţiva care citeam„Dox”- urile cu atlasul geografic di-nainte, ne descurcam de minune.Dar ceilalţi depindeau de ce se no-tase pe bietele hărţi jerpelite de-alungul istoriei. Şi, de obicei, o sco-teau cumva la capăt.

Într-un întâi aprilie, când ni seadmiteau farse minore la adresadascălilor, dar nu a tuturora, fiindcăunii nu gustau saturnaliile noastrenevinovate, cum ar fi evadarea dinclasă in corpore şi scrierea cu cretă,pe uşă, „boierii plecaţi la băi”, unpezevenghi atârnase harta de servi-ciu de-a-ndoaselea, cu susul în jos.Iar când veni vremea noii lecţii, ma-

gistrul, care nu vedea nimic pe biataîntindere din faţă-i, a pus fără greşdegetul arătător acolo unde ar fi tre-buit să se afle oraşul, portul sau de-fileu de care era vorba.

Domnul Velea nu ne prea în-ghesuia cu extemporale. În fiecaretrimestru, un extemporal şi o teză,pe care le corecta cu conştiinciozi-tate, folosind cu generozitate creio-nul roşu. Totdeauna cei cu scris maipuţin citeţ încasau note proaste.Mâna mea dreaptă fusese grav di-hocată în august 1944, de un mitra-lior nebun din nu ştiu care armată,căci erau trei în încleştare: ruşii,nemţii şi ai noştri, şi el nu luaseseama că sunt copil, nu ostaş. Deatunci, după o convalescenţă foartelungă, nu am mai putut scrie cali-grafic, pentru care realitate am avutcele mai mici note, totdeauna, la ca-ligrafie şi desen. Prima mea teză lageografie, onorabilă în conţinut, darscrisă indescifrabil, a primit un doiuriaş. Am avut totuşi curajul să măadresez dascălului, protestând cupoliteţe şi cu lacrimi în ochi. M-aascultat cu atenţie. I-am explicat ce

e cu dreapta mea şi mi-a cerut să-icitesc eu teza, după care a notat-o.Nu m-a uitat. De-a lungul anilor deliceu, nota mea pe teza de la geo-grafie era destul de mare, chiar şicând nu o prea meritam. Cauza amaflat-o târziu. Vasile Velea eraaproape orb. Ne citea capodoperelefolosind ochelari speciali şi o lupăcare mărea mult literele, încât săpoată da nota corespunzătoare.

S-a căsătorit destul de târziu cuo colegă de cancelarie, domnişoaraprofesoară Mardare. Locuia peStrada Ştefan cel Mare, cam peacolo unde se află acum „Locato”,în apropiere de casa lui DumitruAlmaş.

Discret, modest, retras, uneoribârfit pentru plăcerea sa moderatăde a se întâlni cu cortegiul lui Dyo-nisos, a contribuit la clădirea fosteişi hulitei „culturi generale” în viaţaspirituală a multor generaţii de ra-reşişti.

La banchetul de absolvire a li-ceului, după miezul nopţii, i-amcântat câteva stanţe cam imbecileşi, se pare, plagiate de undeva, numai ştiu de unde, pe care le-a ascul-tat fără supărare, ba chiar cu un de-osebit amuzament. Îmi amintescvreo două versuri: „Vin, şampanie,şi Porto, şi Malaga am găsit.// Aniîntregi la geografie despre ele ne-aţivorbit.// Însă vinul de Malaga, casă-l bei aşa-ntr-o seară,//Nu sepoate, de n-adaugi Borsec de la noidin ţară ...” Ei, fleacuri! Auzi lume!Să torni apă minerală în vinul deMalaga?! Eram ignoranţi într-ungrad extrem de periculos.

L-am numit între noi totdeaunaŢilică, dar cu un imens respect şi,de către unii, printre care mă numă-ram, cu recunoştinţă şi dragoste,pentru că ne găsise la nivelul „Dox”şi mutase gândirea noastră în fru-mos şi în ştiinţă. Şi dumnealui, ca şialţi mari dascăli ai „Rareşului”, aputut spune pe bună dreptate la sfâr-şit de carieră „non omnis moriar”.

Mihai Emilian MANCAŞ

C

a

VASILE VELEA – ŢILICĂ

APOSTOLULPag. 18

Antologia Revistei Apostolul

Februarie 2014

Ce trebuiesă nu se uite

ând în fruntea Ministerului Instrucţiei Pu-blice a venit din nou D-l. Profesor Dr. C.Angelescu, învăţătorimea de pe întreg cu-prinsul României Mari a respirat uşurată.Şi-a zis: Părintele legii învăţământuluiprimar va trebui să învioreze din nou, –prin măsuri înţelepte, – învăţământul debază al ţărei, redându-i iarăşi ritmul de

progres din anii 1924-28 şi punând în acelaşi timppe slujitorii acestui învăţământ la adăpostul legi-ferărilor pripite şi păgubitoare pentru şcoală şi in-teresele lor morale şi materiale.

Cu aceste gânduri, toţi, în sufletul cărora vi-brează adevăratul apostolat, am citit şi aprobat cuentuziasm scrisoarea trimisă nouă şi din care des-prindem două sentimente: acel al durerii pentruloviturile suferite de şcoală şi slujitorii ei şi al doi-lea: sentimentul de nădejde că prin munca stărui-toare a slujitorilor ei, prin ataşamentul lor faţă deinstituţia de care şi-au legat viaţa de oameni cin-stiţi şi muncitori, se pot îndrepta – deşi vremurilesunt grele – toate întrebările pentru ca sufletulnea mului să strălucească la lumina ştiinţei decarte ca şi sufletul altor neamuri care s’au bucuratde pace şi conducători înţelepţi.

Cu aceeaşi stăruinţă, Domnia-sa a făcut apella toţi factorii administrativi din comună şi judeţ,care pentru ridicarea ţărănimii prin cultură, potîntinde mână de ajutor şcolii şi slujitorilor ei. S’aomis însă să se cerceteze ce elemente se numescîn fruntea învăţământului şi cu ce stat de serviciu.

Dacă într’adevăr se vrea ca să se vadă stârpitrăul din rădăcină, apoi e imperios să se cercetezeşi aceasta. Căci, multe – prea multe – elementenevrednice sunt cocoţate în fruntea învăţământu-lui nostru.

Nu este fixată nici o posibilitate de a fi se-lecţionaţi numai oameni care s’au distins atât prinactivitatea lor de la catedră cât mai ales prin ca-racterul lor, care trebuie să fie o garanţie pentruactivitatea şi situaţia de răspundere ce o primesc.

Dacă am arăta că atâţia deţin vremelnic pos-turi în control fără a realiza ceva, că atâţia alţiisunt ridicaţi în locuri de unde nu se pricep decâtsă facă mizerii celor ce-şi caută tăcut de treabă,ori dacă am arăta că se găsesc persoane care aualergat la un club politic, – fugind de munca dela catedră – şi tocmai astfel de elemente sunt pusesă dea poveţe de activitate, de corectă atitudine,cum va rămânea autoritatea superioară în ochiicelor mulţi, care oricum au şi ei judecata lor, cumva rămâne cu principiul autorităţii care trebuieimpus nepărtinitor tuturor.

Dar, se va zice, aceste lucruri formează zes-trea fiecărui regim. Ei bine, e timpul să se vadăcă tocmai acestea sapă adânc şi fără putinţă de le-cuire, la temelia instituţiei desemnată să susţinătrainic cultura de bază a unui popor.

Nădăjduim, că D-1 Ministru Dr. C. Ange-lescu, care a făcut atâtea pentru şcoala poporuluişi pentru slujitorii ei, va rezolva o dată pentru tot-deauna şi această chestiune a organelor de con-trol.

Şcoala trebuie să fie sanctuarul la altarulcăruia toţi trebuie să servească cu sinceritate şisufletul neprihănit.

Conducătorii şi îndrumătorii învăţătorilortrebuie aleşi dintre cei mai de elită membri ai cor-pului didactic, dintre dascălii recunoscuţi de co-legii lor ca oameni care au iubit învăţătura şi înfine, care au dat probe că într’adevăr pot fi diri-guitori ai sufletelor celor încredinţaţi, formând oadevărată magistratură a educaţiei.

N. V. ZAHARIA, com. I.G. DucaApostolul, an 1, nr 2, dec. 1934

LEON MREJERIUe ziua de 1 Septembrie,1936, a ieşit la pensie,după o activitate neîntre-ruptă de 37 ani, DomnulLeon Mrejeriu.

Domnia sa este în-văţătorul cu care şcoala

românească s’a mândrit şi co-legul care a fost totdeauna înfruntea corpului învăţătoresc,în lupta pentru progresul şiapărarea lui. Înzestrat cu stră-lucite calităţi, cu o energie ine-

puizabilă, muncitor şi cinstit,d-1 Leon Mrejeriu a trasatdrum în ogorul şcoalei româ-neşti, care-i dă dreptul să fietrecut în istoricul învăţământu-lui, ca un slujitor de elită, de lacare pot lua pildă urmaşii.

De tânăr s’a impus ca în-văţător pregătit, orator, autor,revizor şcolar şi activitatea d-sale de mult a depăşit limitelejudeţului Neamţ, păşind pe cu-prinsul ţării. Iată ce scrie pre-şedintele Asociaţiei Generale aÎnvăţătorilor Români – d-1Ţoni – despre d-sa: „S’a re-marcat ca un element de mariînsuşiri – aşi putea zice excep-ţionale – chiar îndată ce a pă-răsit băncile şcolii normaledin Iaşi. O inteligenţă din celemai vii, o bogată cultură acu-mulată cu metodă şi stăruinţă,un impresionant talent de vor-bitor, o puternică voinţa călău-zită de dragostea pentruşcoală şi popor, iată câteva dince-a dezvăluit Leon Mrejeriudin cele dintâi timpuri ale ca-rierii sale, accentuate apoi dince în ce mai impunător încursul vieţii sale de învăţătorşi prin care el a izbutit să în-făptuiască lucruri măreţe, săse înalţe la loc de frunte întreconducătorii organizaţieinoastre profesionale şi săjoace un rol însemnat în viaţapublică.

În numeroase domenii deactivitate, el a lăsat urme dinacelea ce nu se vor şterge timpîndelungat: între zidurile şcoa-lei ca publicist didactic, caanimator şi organizator în co-operaţie, ca organ de controlşcolar, ca deputat şi acum înurmă prefect al judeţuluiNeamţ. În mişcarea învăţăto-rească, în închegarea mândreinoastre Asociaţii, Leon Mreje-riu a avut rol covârşitor. Amconlucrat cu el mulţi ani dezile şi sunt dator s’o afirm înmomentul când se desparte denoi că agerimii sale în a sesizaproblemele, puterii sale deconvingere şi însufleţire, tac-tului sau în împrejurări difi-cile, lealităţii sale faţă detovarăşii de luptă – se dato-reşte în mare măsură faptuluică am putut trece cu Asociaţiaprin atâtea încercări, c’amfost în stare să-i menţinem uni-tatea şi să-i desăvârşim orga-nizarea”. („Curentul” din 1oct. 1936)

D-1 Leon Mrejeriu a avutrol de frunte în pregătirea con-ştiinţei naţionale, înainte derăsboi prin: cercuri culturale,serbări, publicaţii prin revis-tele – „Şezătoarea” de la Fălti-ceni şi „Ioan Creangă” de laZorleni – ce au fost întot-deauna conduse şi însufleţitede dascălul idealist şi priceput,Leon Mrejeriu, Călugăreni,Crucea, Zorleni, Dobrogea,

sunt locuri prin care a vibratsufletul ales al d-sale şi peunde a lăsat urme de neuitat. Avenit, apoi, războiul, în care d-sa şi-a apărat cu pieptul, patri-moniu pentru care pregătiseatâţia apărători.

La viaţă naţională româ-nească trebuiau treziţi toţi cei

ce fuseseră sub stăpânirestreină şi atunci d-l Leon Mre-jeriu, împreună cu mulţi alţiînvăţători, au colindat în lungşi’n lat Basarabia, spre a sădişi în suflete – nu numai pe re-dute – simţirea românească.

Dascăl desăvârşit, luptătorneînfricat, om cumsecade, d-saiese la pensie, încă plin deenergie, să stea şi să îndrepteşi cu vorba, nu numai cu stră-lucitul exemplu al vieţii sale,pe acei ce sunt chemaţi să ducămai departe pregătirea acestuiNeam, căruia el i-a închinattoată viaţa şi i-a slujit cu toateadmirabilele-i însuşiri.

Ministerul Instrucţiuniiprin ordinul de pensionare No.126613 din 11 August 1936,scrie Domnului Mrejeriu:

„Văzând că, cu toate in-sistentele mele, persistaţi îndemisiunea Dvs. cu cea maimare părere de rău, acceptaceasta demisie, pe data 1Septemvrie 1936 şi regret dinsuflet, că un dascăl cu aşamari calităţi, care a adus atâtde însemnate servicii şcolii şiculturii naţionale, părăseşteînvăţământul.

Neputând face altfel, văprimesc demisia şi vă aducmulţumirile mele cele mai pro-funde pentru tot ceea ce Dvs.aţi făcut pentru promovareaculturii naţionale.

Munca Dvs. să servească

drept pildă tuturor generaţii-lor de dascăli viitori”. (Minis-tru, Dr. C. Angelescu)

La recunoştinţa şi respec-tul tuturor, adăugam omagiilenoastre.

„APOSTOLUL” nr. 21-22,august-sept, 1936

P

C

APOSTOLUL Pag. 19

Memoria arhivelor

Februarie 2014

SUMAR

Viaţa sindicală. Privire în actualitate. Imperative: GabrielPLOSCĂ – Argument (pag. 2) * Mircea ZAHARIA – Ultimaoră (pag. 3) * Promovarea prin activităţi inovatoare a egalităţiide şanse şi de gen în cadrul organizaţiilor partenerilor sociali,cu accent pe instituţiile de educaţie, la final – Buletin informativnr. 20 (pag. 4-5); Buletin informativ nr. 21 (pag. 6-7) * Hotărâ-rea Comisiei Paritare I.S.J. Neamţ – S.L.L.I.C.S. Neamţ din 14

februarie 2014 (pag. 2-3)l Arte&meserii: Leonard ROTARU – Domnului Gheorghe Va-

dana, cu dragoste (pag. 1-9) * Coralia-Letiţia BUNGHEZ – Maniapentru „ca şi” (pag. 9) * Red. – Infocult (pag. 16-17) * Cărţile profe-sorilor noştri: Constantin TOMŞA – Adevăruri spuse cu simplitate(pag. 12) * Mircea ZAHARIA – Soare S. Bejan, „Memoria unui des-tin” (pag. 13) * Mihai FLOROAIA- Ştefan Oprea, „Viaţa monahalădin Răsărit de la începuturi până în secolul al VI-lea” (pag. 19)

l Antologia Revistei Apostolul: *** Leon Mrejeriu (pag. 18) *N.V. ZAHARIA – Ce trebuie să nu se uite (pag. 19)

l Ultima ora la Roman: A. OPRIŞ – Răsplată pentru muşatini *Un profesor romaşcan ne învaţă arta de a trăi*„Amprenta ecologică”marca „Petru Poni”* „Teatru de umbre”, un proiect inedit...* Entu-ziasm mare de Ziua Unirii (pag. 10-11) * Poştăriţa CRISTINEL – Te-legrame (pag. 2-3)

l Dubito, ergo cogito: Mihai Emilian MANCAŞ – Moara lui Tu-doran (pag. 1-8) * Vocaţie şi cultură (pag. 8) * Mircea ZAHARIA *Avatarurile basileului Ghiocel sau despre derapajele democraţiei plă-ieşilor (pag.1-8)

l Lecţia de istorie. Memento: Dumitru RUSU – Un apostol uitat(pag. 7) * Constantin TOMŞA – Rememorări nemţene (pag. 12-15) *Ştefan CIUBOTARU – „Unirea naţiunea a făcut-o” * Emil BUCU-REŞTEANU – De la „Rareş” (pag. 20) * Red. – Calendar, februarie(pag. 20) * Gheorghe ŢIGĂU – In memoriam: Profesor ConstanţaConstantinescu (pag. 20)

l Restituiri: Mihai Emilian MANCAŞ – Vasile Velea – Ţilică(pag. 17) * Niculina NIŢĂ – Restituiri (pag.14) * Gheorghe PAN-DREA – Muzeul „Constantin Romanescu” din comuna Poiana Teiului(pag. 14) * Dumitru NICHIFOR – Domnul Trandafir, mai aproape decasă (pag. 15)

l Studii şi sinteze: Gheorghe A.M. CIOBANU – De la „Ancuţa”lui Sadoveanu, la Sadoveanu de la „Ancuţa” (pag. 9) * Mihai FLO-ROAIA – Biserica Ortodoxă Română în preajma Unirii de la 24 ia-nuarie 1859 (pag. 16)

l Paşi către Europa: Elena–Roxana IRINA – Thesaurus – wor-kshopuri de formare on-line (pag. 11)

l Şcoala nemţeană, azi: Dumitru RUSU – Banchet fără fripturi(pag. 8) * Red – Legarea şcolii la gard (pag. 12)

l

n cele ce urmează, am deosebita plăceresă prezint lucrarea „Viaţa monahală înRăsărit de la începuturi până în secolul alVI-lea”, elaborată de părintele ŞtefanOprea, profesor la Seminarul Teologic„Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” dinPiatra-Neamţ.

Apărută la Editura Vasiliana ’98 în anul2013, colecţia Evocări şi eseuri, cartea de faţăconstituie o sinteză realizată pe înţelesul tuturorîn ceea ce priveşte prezentarea cronologică amonahismului idioritmic şi cenobitic, precumşi a modelelor ascezei şi spiritualităţii ortodoxe.

Structurată în nouă capitole ce însumează181 de pagini, lucrarea descrie într-un mod pro-gresiv temeiurile scripturistice care stau la bazavieţii călugăreşti, sfaturile evanghelice – fun-damente ale spiritualităţii răsăritene, mărturiipatristice referitoare la asceza primelor secole,principalele personalităţi ale monahismuluiegiptean, începutul vieţii de obşte ale monahis-mului palestinian, continuând cu exemple dinmonahismul sirian şi mesopotamian.

În capitolele cărţii întâlnim subiecte pre-cum: Doctrina vieţii monahale în Sfânta Scrip-tură, Asceza în primele trei veacuri creştinepână la Sfântul Antonie cel Mare – mărturii pa-tristice, Monahismul egiptean, Monahismul pa-lestinian, Monahismul mesopotamian şi sirian,Organizarea vieţii monahale de Sfântul Vasilecel Mare, Monahismul la ceilalţi Sfinţi Părinţicapadocieni, Răspândirea monahismului vasi-lian în Răsăritul ortodox. Autorul dedică ulti-mul capitol vieţii monahale din zona Dunării dejos, temă puţin abordată până în prezent decătre teologi şi cercetători. De la primele ates-tări documentare ale „călugărilor sciţi” până laSfântul Niceta de Remesiana, sunt tratate temeprecum: legăturile Sfântului Vasile cel Mare cuScythia Minor în secolele IV şi V, Sfântul IoanCasian, Sfântul Dionisie Exiguul etc. Toateacestea vin să aducă argumente privind evoluţiavieţii bisericeşti în general şi monahale în modspecial pe teritoriul Dobrogei de astăzi.

Să nu uităm faptul ca monahismul din pri-mele secole ale creştinismului reprezenta ceamai obişnuită formă a ascezei, ca ulterior să de-vină o vieţuire în şi cu Hristos pentru lume. In-

diferent de forma practicată, monahismul estestrăbătut de dragostea creştină faţă de Dumne-zeu şi pentru aproapele. Trăsăturile schiţate dinviaţa părinţilor pustiei, ce evidenţiază smerenia

şi dorinţa pentru desăvârşire, constituie realemodele pentru creştinii zilelor noastre.

După cum însuşi autorul mărturiseşte înCuvântul introductiv, această carte poate con-stitui pentru cititori un punct de plecare în stu-dierea şi aprofundarea valorilor creştinismului(în mod special ale Ortodoxiei). Dacă pentru ti-neri reprezintă un îndemn la viaţă morală şi ru-găciune, pentru credincioşii cu experienţă deviaţă poate fi un moment de răgaz şi de cerce-tare a conştiinţei.

Cu o bibliografie riguros selectată, studiuleste elaborat şi structurat pe baza unor surse şicolecţii din istoria bisericească şi patristică.

Considerând lucrarea părintelui profesorŞtefan Oprea un real îndrumar pentru elevii se-minariilor teologice, studenţii facultăţilor deteologie şi nu în ultimul rând un punct de ple-care pentru cercetătorii din domeniu, o reco-mand tuturor celor interesaţi de studiereamonahismului răsăritean în primele şase se-cole.

Prof. dr. Mihai FLOROAIA

Î

Ştefan Oprea


„Viaţa monahalădin Răsărit de la

începuturi până însecolul al VI-lea”

uţini sunt cei care mai trăiescşi au prins câţiva ani de liceuînainte de 1944. Eu am opt-zeci şi două de ierni, primă-veri etc. şi am intrat la PetruRareş, clasa I, cum ar fi clasaa V-a gimnaziu de azi, în

toamna lui 1943. În 1944, prin lunamartie, la sfârşit, am copiat actelecu care intrasem la liceu (de naş-tere, şcolar, de botez şi naţionali-tate), copiile le-am lăsat la şcoală şiam plecat acasă. Ruşii trecuserăNistru şi şcolile din Moldova s-auînchis. Profesorii au luat drumulpribegiei spre apus, crezând că ruşiivor fi opriţi undeva. Vorbele reţinun dialog: Un rus mergea călare peo vacă. Un român şugubăţ, aşa cumsunt de regulă românii, l-ar fi între-bat:

– Где товарищ?– В Берлине! i-ar fi răspuns

soldatul rus. El, poate nu a ajuns dar ruşii da.

În toamnă, cursurile au fostdeschise pe la sfârşitul lui septem-brie. Director fiind moş Pascu,profesor de matematică, să fiavând vreo 55 de ani. Şcoala de di-nainte s-a schimbat complet. Pro-fesorii erau timoraţi, aveau altegriji. Politica le cuprinsese cape-

tele. Totuşi despre profesorii lor,elevii de ieri ca şi cei de azi aumulte snoave de spus. Mai zile tre-cute l-am întâlnit pe inginerul IonBostan fost elev la Petru Rareş. L-acunoscut pe elevul Benedict Da-bija, devenit actor de renume, ajucat în multe filme, în anii cinci-zeci.

În directoratul domnului AurelRotundu, la Petru Rareş, era obice-iul ca abaterile elevilor să fie dis-cutate în careul liceului. Eraueliminaţi, exmatriculaţi „nemerni-

cii” care mai fumau, mergeau lafilm pe ascuns ori mai fugeau de laore să joace „o miuţă” în parc, ron-dul întâi.

Directorul:– Măi Dabija, cu tine nu ştiu

ce să mai fac.– Să mă iertaţi, domnule direc-

tor, i-a răspuns Dabija sincer.Tot despre Benedict Dabija

domnul Ion Bostan mi-a mai spus:O echipă de actori români în fruntecu Radu Beligan au susţinut spec-tacole la Moscova. Succesul a fostimens.

Beligan:– Sovieticii au fost impresio-

naţi de interpretarea noastră. Nedădeau orice le-am fi cerut.

Benedict Dabija care a fost defaţă la discuţii:

– Tovarăşul Beligan, de ce nule-aţi cerut Basarabia?

Securitatea prezentă peste tot,l-a chemat la ordine şi cum B.D.era un actor cunoscut, s-a rezumatdoar să-i facă morală.

Benedict Dabija răspunde:– De ce vă revoltaţi atât de

tare. Credeţi că ne-o dădeau?Într-un număr viitor şi alte

vorbe mai de duh despre profesoriişi elevii de al Petru Rareş.

Emil BUCUREŞTEANU

Zig-Zag

Februarie Februarie

Preţul: 1 LEU

APOSTOLULREVISTĂ EDITATĂ DE

SINDICATULÎNVĂŢĂMÂNT

NEAMŢISSN - 1582-3121

Redacţia şi administraţia:str. Petru Rareş nr. 24,

tel/fax: 22.53.32, Piatra Neamţ

Textele se trimit pe [email protected]

APOSTOLUL - revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ, serie nouă, apare prin colaborareaSindicatului Învăţământ Neamţ şi Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (martie 1999).

FONDATORI: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail, M. Avădanei (noiembrie, 1934)CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: Gabriel PLOSCĂ - director general, Iosif COVASAN - director economic,

Florin FLORESCU - director fondatorGheorghe AMAICEI, Liviu RUSU, Gabriela GRIGORE.

CONSILIUL DE REDACŢIE: Mircea ZAHARIA - redactor şef, Constantin TOMŞA, Ştefan CORNEANU - redactor şef adjunct, Dumitriţa VASILCA, Mihai FLOROAIA,

A. OPRIŞ - subredacţia Roman, Carmen DASCĂLU (secretar),Dorian RADU - DTP; Florin MOLDOVANU - editor online.

In memoriam

ProfesorConstanţa Constantinescu

e câteva zile, a plecat dintre noi unul dintre profesorii ceimai iubiţi, dintre cărturarii cei mai adevăraţi ai învăţă-mântului nemţean, o fiinţă cu un talent didactic discret,pilduitoare prin blândeţea purtărilor sale, prin înălţimeamorală.

Corectă şi serioasă, aşa cum se cuvine unuia care iacalea unei îndeletniciri pe cât de fascinante, pe atât desensibile şi ostenitoare, cum este aceea a învăţătorului şi

profesorului, doamna Constanţa Constantinescu şi-a îndeplinitcu stricteţe datoriile sale faţă de instrucţia şi educaţia şcolară,datoriile sale de om şi cetăţean. Ani îndelungaţi, decenii de-arândul, n-a pus nimic mai presus de interesele şcolii, ale elevilorcu care a lucrat minuţios şi pasionant. În felul acesta, a făcutdanii însemnate din prea plinul sufletului său, din şirul lung deînzestrări umane şi pedagogice ilustrate în fapte rodnice.

Cu alte cuvinte, şi-a cheltuit în muncă roditoare anii tine-reţii şi ai maturităţii, pentru şcoală, familie şi pentru alţii.

Desigur, doamna profesoară Constanţa Constantinescu vafi întâmpinat ca pedagog şi ca om, inevitabile greutăţi, pe carele-a biruit prin aceleaşi însuşiri care au făcut-o respectată într-olume atât de frământată: lucrul continuu, bunăvoinţă şi bunăcre-dinţă, delicată ascundere a necazurilor personale, sensibilitate şirafinament, exemplul zilnic al unui liniştit şi armonios caracter.

Mulţi dintre noi ar trebui să ne inspirăm de la acest modelde viaţă frumoasă şi curată, urmându-l în folosul nostru, întrubeneficiul şi liniştea celor din jur.

Doamna profesoară Constanţa Constantinescu va rămânemereu vie în amintirile de preţ ale familiei mele, o vom avea în-treagă în inimile noastre, pentru cariera profesională exemplarăşi pentru viaţa Domniei Sale, în care şi-a îngăduit prea puţinpentru sine.

Profesor, Gh. ŢIGĂU

l ALESSANDRESCU, ALFRED(1893–1959) pianist, dirijor, compozitor,academician; 55 ani de la moarte /18 feb.

l BARBU, EUGEN (1924–1993)scriitor, academician; 90 ani de la naş-tere /20 feb.

l BREBAN, NICOLAE scriitor,academician; 80 ani de la naştere /1 feb.

l CAZIMIR, OTILIA (1894–1967) poetă; 120 ani de la naştere /12 feb.

l CÂRLOVA, VASILE (1809–1831) poet; 205 ani de la naştere /4 feb.

l CIOPRAGA, CONSTANTIN(1916–2009) critic şi istoric literar, pro-fesor universitar, scriitor, academician;5 ani de la moarte /2 feb.

l COCEA, N.D. (1880–1949) ro-mancier, publicist; 65 ani de la moarte /1feb.

l CONACHI, COSTACHE(1778–1849) poet, traducător; 165 ani dela moarte /4 feb.

l FONTANA, CARLO (1638–1714) arhitect, sculptor italian; 300 anide la moarte /5 feb.

l GALILEI, GALILEO (1564–1642) fizician, matematician, astronomşi filosof italian; 450 ani de la naştere /15feb.

l GOROVEI, ARTUR (1864–1951) folclorist, etnograf, academician;150 ani de la naştere /19 feb.

l KANT, IMMANUEL (1724–1804) filosof german; 210 ani de lamoarte /12 feb.

l MARLOWE, CHRISTOPHER(1564–1593) dramaturg, poet şi traducă-tor englez; 450 ani de la naştere /26 feb.

l MICHELANGELO, BUO-NARROTI (1475–1564) sculptor, pic-tor, arhitect, poet italian; 450 ani de lamoarte /18 feb.

l PHILIPPIDE, ALEXANDRUA. (1900–1979) scriitor, traducător, aca-demician; 35 ani de la moarte /8 feb.

l PILIUŢĂ, CONSTANTIN(1929–2003) pictor; 85 ani de la naştere/4 feb.

l RENARD, JULES (1864–1910)scriitor francez; 150 ani de la naştere /22feb.

l RUSSO, ALECU (1819–1859)scriitor; 155 ani de la moarte /5 feb.

l SADOVEANU, ION MARIN(1893–1964) scriitor; 50 ani de la moarte/2 feb.

l ŞINCAI, GHEORGHE (1754–1816) istoric, filolog, traducător şi poet;260 ani de la naştere /28 feb.

D

P

De la „Rareş”

CALENDARCALENDAR

Sărbătoarea aniversării celor 15 ani de la reapariţia Apostolului, alansării numărului festiv şi a Bibliografiei revistei (ediţiei a doua, re-văzută şi adăugită) vor avea loc la Biblioteca „G. T. Kirileanu”, vineri,28 martie, ora 11.00.

Date post:	19-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	5 times
Download:	0 times

APOSTOLUL - slineamt.ro fileAPOSTOLUL REVISTA CADRELOR DIDACTICE Editată de Sindicatul din...

Documents