Apostolul 179 iulie 2015

APOSTOLULREVISTA CADRELOR DIDACTICE

Editată de Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare NeamţSERIE NOUĂ, ANUL XVII, NR. 179http://apostolul.slineamt.ro iul

ie - august2015

Leonard ROTARU(continuare în pag. 14)

Reprezentareasfântului

Ştefan cel Mareîn conştiinţa

neamului românescealitatea istorică a domnitorului Ştefan celMare şi realitatea sa mitică şi legendarănu pot fi rupte una de alta. Ceea ce ui-meşte şi în zilele noastre este faptul de ne-contestat că domnitorul Ştefan cel Mare aajuns figură legendară, în perpetuă deve-nire chiar din timpul vieţii sale. Poporull-a văzut dintru început salvatorul şi ocro-

titorul său în calea puhoiului de nedreptăţi venitedin partea boierimii asupritoare şi apărătorul pă-mântului strămoşesc.

Viaţa este darul lui Dumnezeu, iar prin naş-tere omul intră în timp, în măsurabil şi dobân-deşte istorie. Pentru unii dintre noi, istoriaindividuală străluceşte dintru începuturi, pentrualţii, după oarece decantare a timpului, dar mulţirămânem anonimi. Marile personalităţi ale nea -mului au strălucit în timpul vieţii lor, fie că s-aunumit conducători de ţară, oameni politici, oa-meni de ştiinţă, artişti sau din cei care au lucratpentru sufletul omului, pedagogi şi duhovnici.Toţi au făcut jertfă, oferind modele de viaţă, decuminţenie, de făptuire, de iubire.

Indiferent de statutul lor social, ei au sfinţitprin faptele lor aceste locuri şi au fost identificaţica oameni aparte. Unul dintre sfinţii neamului ro-mânesc este Ştefan cel Mare. Nu sunt mulţi con-ducători de ţară care au ajuns la o asemeneaînălţare. Milostenia, iscusinţa şi credinţa de carea dat dovadă l-au impus în faţa poporului ca unadevărat sfânt chiar din timpul vieţii sale. Nu-mele de Ştefan avea adăugate la un moment datdouă atribute: cel Mare şi Sfânt. Aşa era mereuamintit atunci de către contemporanii săi dupăcum precizează şi cronicarul Grigore Ureche înLetopiseţul Ţării Moldovei: „Ce după moartealui, până astăzi îi zicu sveti (sfântul n. n.) Ştefanvodă, nu pentru sufletu, ce este în mâna lui Dum-nezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentrulucrurile lui cele vitejeşti, carile nimenea dindomni, nici mai înainte, nici după aceia l-auajunsu”(p. 65, Editura Litera, Chişinău, 1997).Adevărat este că domnia sa, aflată între anii1457-1504, nu a mai fost egalată în istoria Mol-dovei nici ca durată, nici ca fapte de vitejie! Mir-cea Eliade l-a numit „cel mai mare conducătorromân cunoscut vreodată”, Mihai Eminescu ex-primă ideea că mormântul său „este altarul con-ştiinţei naţionale”, iar Putna „Ierusalim alneamului românesc”, Carol I afirma că nu vommai avea altul ca el!

Copilăria are o importanţă majoră în forma-rea şi dezvoltarea unei personalităţi. Educaţia pri-mită în familie, şcolile urmate, anumite aspectelegate de viaţă oferă importante semne care vor-besc despre devenirea adultului de mai târziu.Din păcate, date despre copilăria domnitorului

R

Promovarea valorilor istorice nemţenesociaţia Profesorilor de Istorie din Neamţ, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar JudeţeanNeamţ şi Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, iniţiază proiectul „Istoria românilor şi crizaidentităţii naţionale. Memorandumul de la Neamţ”.

Iniţiatorii proiectului îşi propun sensibilizarea şi coagularea tuturor factorilor de decizie,la nivel educaţional, prin intermediul unei conferinţe internaţionale, de impact. Conferinţava avea loc în perioada 10 – 12 septembrie 2015 şi se va bucura de participarea unor per-sonalităţi marcante, a factorilor de decizie la nivel educaţional, precum şi a promotorilorvalorilor tradiţionale româneşti, având ca numitor comun educaţia şi rolul esenţial al istoriei

în formarea tinerilor.Manifestarea va avea drept scop, pe de o parte, promovarea valorilor istorice nemţene şi, pe

de altă parte, crearea unei conjuncturi favorabile educării tinerilor prin şi pentru identitate naţio-nală, în condiţiile unei crize de identitate, ale cărei consecinţe sunt, după cum subliniază organi-zatorii, „lipsa de implicare a tinerilor în viaţa societăţii, absenţa responsabilizării sociale, precumşi pericolul iminent al deznaţionalizării cauzat de acte de defăimare a statului român”.

Proiectul beneficiază de o finanţare totală de 23.395 de lei, din care 19.970 de lei (85,37%)sunt asiguraţi de Consiliul Judeţean Neamţ şi 3.425 (14,63%) reprezintă cofinanţarea asiguratăde Asociaţia Profesorilor de Istorie din Neamţ. (Irina NASTASIU)

A

A avea sau a nu aveaO NOUĂ LEGE A SALARIZĂRII?

l Interviu cu domnul Gabriel Ploscă,preşedintele SLLICS Neamţ

Dacă nu ne poticnim în bulibăşeala de pescena politică a României, până la sfârşitulacestui an vom avea o nouă Lege a Salari-zării, lucrare la care Sindicatele din învăţă-mânt au pus greu umărul…

– De câţiva ani buni, Federaţiile din în-văţământ, şi în primul rând FSLI, au cerut

cu insistenţă o nouă lege a salarizării pentru Edu-caţie, de fapt, o nouă lege a salarizării sectoruluibugetar.

S-a insistat, s-a făcut lobby iar în această etapăne apropiem de un nou proiect de lege care nu esteîncă finalizat, dar este un proiect care, dacă s-arpune în practică, ar deveni un real prilej de bucu-rie.

În acest sens vreau să precizez că la începutullunii iulie, la sediul Ministerului Muncii, Familiei,Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, a avutloc o întâlnire a reprezentanţilor Guvernului (res-pectiv doamna Rovana Plumb, ministrul muncii şidomnul Eugen Orlando Teodorovici – ministrul fi-nanţelor publice) cu preşedinţii celor trei federaţiisindicale reprezentative din învăţământ (domnulSimion Hancescu – preşedintele Federaţiei Sindi-catelor libere din Învăţământ, Domnul Marius Ovi-diu Nistor – preşedinte al Federaţiei Sindicatelordin Educaţie „Spiru Haret” şi domnul AdrianHadăr – preşedinte al Federaţiei Sindicală „AlmaMater”).

În cadrul întâlnirii s-a prezentat proiectul Legii– cadru privind salarizarea personalului plătit din

Şi a fost ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI

–

A consemnat Mircea ZAHARIA(continuare în pag. 2)

Foto

repo

rtaj

de

Vior

el N

ICO

LAU

Activitatea sindicală

APOSTOLULPag. 2

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

Manifestări culturale, de Zilele Oraşului

u ocazia Zilelor Oraşului, marţi, 23 iunie, a avut loc, la Muzeul deIstorie şi Arheologie, vernisajul expoziţiei „Poveşti, istorie şi ima -gini din Piatra-Neamţ de altădată”. Cu acest prilej, a fost lansat vo-lumul „Familia Regală a României. Pagini de istorie din ţinutulNeamţului”, de Mihaela-Cristina Verzea şi Nicolae Dumitraşcu. Eve-nimentul s-a încheiat cu vernisajul expoziţiei temporare „Curiozităţinumismatice”.

Tot marţi, la Muzeul de Artă, a fost vernisată expoziţia tempo-rară „Maeştri ai artei româneşti. Colecţia Dantes”.

Miercuri, 24 iunie, la Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni a fost mar-cată aniversarea a 20 de ani de la fondarea Centrului Internaţional de Cer-cetare a Culturii Cucuteni şi 10 ani de activitate Muzeului de ArtăEneolitică Cucuteni.

Importanţa evenimentelor a fost subliniată prin intermediul simpozio-nului „Acad. M. Petrescu-Dâmboviţa – 100 de ani de la naştere”, a unorlansări de carte şi a prezentării proiectului „Enciclopedia Civilizaţiei Pre-cucuteni-Cucuteni/Tripolie”.

Ziua Universală a Iei, serbată pe platoul Curţii Domneşti

Pe data de 24 iunie, Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare”a organizat, pe platoul Curţii Domneşti, un spectacol de folclor dedicat

Zilei Universale a Iei, sărbătorită, în fiecare an,odată cu Sânzienele. Spectacolul a fost susţinutde Ansamblul folcloric „Floricică de la Munte”,fiind urmat de un alt eveniment de excepţie –concertul Coralei „Armonia” a ArhiepiscopieiTomisului. În anul 2014, „Armonia” a fost de -sem nat cel mai bun cor bărbătesc din lume, lasecţiunea „Muzică Sacră” a Olimpiadei Mon-diale „World Choir Games” de la Riga-Letonia.Repertoriul coralei dirijate de arhidiaconul IulianDumitru abordează nu numai muzica sacră, ci şipe cea de inspiraţie folclorică, precum şi piesedin repertoriul clasic universal.

Cele două evenimente s-au desfăşurat într-un decor tradiţional asigurat de o expoziţie de port

C

iulie - august 2015

A avea sau a nu avea O NOUĂ LEGE A SALARIZĂRII?onduri publice. Noi vorbim acum despre unproiect, pentru că ne aflăm în faţa unui lucrucare poate să sufere modificări, eventual îm-bunătăţiri, care trebuie supus dezbaterii pu-blice şi adus apoi pentru aprobare în comisiila Parlament şi, pentru promulgare, la Preşe-dinţie.

– Ne aflăm, aşadar, în faţa unui nou pro-iect propus de Guvern?

– Trebuie să precizăm că în principal autorulacestui proiect este ministrul muncii, dar contribuţiimajore la finalizarea textului au avut şi reprezen-tanţii sindicatului. Precizăm că, în timp, în maimulte ocazii, în comisiile de dialog social, sindica-tele au prezentat propuneri, de care, în cea mai mareparte, s-a ţinut seama.

– Ce ar fi de îndreptat în special?– Salarizarea din sistemul bugetar este una

haotică. S-a pierdut orice echilibru între salarizareadin diferite sectoare bugetare, ajungându-se la unmoment dat la anomalii jenante. De exemplu, s-aajuns ca – în urma creşterii salariului minim pe eco-nomie – un stagiar cu studii superioare să aibă ace-laşi salariu cât personalul de îngrijire. Sau ca unmuncitor cu 30 de ani vechime să fie plătit ca unulcare abia lucrează de două luni…

– Nu sună bine…– Aceste lucruri nu sunt normale şi se creează

foarte multe animozităţi, dincolo de faptul că nive-lul de salarizare este foarte redus pentru bugetari.Ceea ce vreau eu însă să precizez, şi este foarte im-portant de ştiut, este cum s-a ajuns la acest haos.

Unul dintre motive ar fi alocaţia bugetară in-suficientă, în special pentru Educaţie. Şi aş mai su-blinia un aspect. În mod normal, logic – zic eu,atunci când salariul minim pe economie creşte, artrebui ca întreaga grilă de salarizare să se ajustezecu acel procentaj. Ori acest lucru nu s-a întâmplat,ajungându-se la o aplatizare a grilei de salarizare,fapt care, desigur, creează multe nemulţumiri…

– Revenind acasă, ce precizări aţi avea pentrucolegii noştri?

– Există, desigur, în acest proiect şi câteva pre-vederi care ne vizează direct. În ceea ce priveşte sa-larizarea personalului din învăţământ, majorareasalarială pentru următorii doi ani este cuprinsă între20% şi 70%. Dorinţa noastră ar fi ca acest proiectsă devină lege şi să se aplice începând cu 1 ianuarie2016, sau chiar mai devreme. Dar, după spusele gu-vernanţilor, el va fi finalizat spre 1 septembrie, înaşa fel încât să devină un punct prioritar pe agenda

parlamentarilor, după sfârşitul vacanţei. Revenindla majorarea salarială pot să vă spun că profesorulcu studii superioare de lungă durată va avea, ca de-butant, un salariu de bază (fără sporuri) de 1923 lei(gradaţia 0) până la 2394 lei (gradaţia 5), urmândca, la finalul carierei, să ajungă la un salariu de bazăde 4563 lei (peste 40 de ani, gradaţia 5). Se pare căsunt evoluţii spectaculoase ale salariilor dar, dacăprivim ce s-a întâmplat în sectorul bugetar unde sa-lariile au stat sub semnul curbelor de sacrificiu, lu-crurile nu stau chiar aşa. Şi reamintesc aici faptulcă în anul 2010, în învăţământ s-au pierdut aproape40% din venituri, deşi reducerea a fost de 25%, lacare s-a adăugat şi reducerea sporurilor.

– Şi acum? – Acum, conform prevederilor proiectului, spo-

rurile totale nu vor putea depăşi 30% din salariul debază, dar noua lege a salarizării se fundamenteazăpe existenţa a cinci clase de salarizare, în funcţie denivelul de studii: medii şi generale, medii, postli-ceale, studii superioare de scurtă durată, studii su-perioare de lungă durată. Fiecare funcţie va avea,de regulă, trei grade/trepte profesionale şi debutant,iar fiecărui grad/treaptă profesională îi vor cores-punde 5 gradaţii. Acest sistem pare complicat, darel a fost gândit în aşa fel încât să marcheze nişte di-ferenţe sensibile între nivelele de studii, calificareşi vechime în muncă.

– Alte prevederi?– Tot în acest proiect se reglementează şi rein-

troducerea sporului de doctorat, reafirmat dejaprintr-o prevedere anterioară, dar care trebuie prinsşi în legea salarizării pentru a se elimina orice echi-voc; după cum se va reintroduce premiul lunar, înlimita a 2% din cheltuielile cu salariile. Şi aici tre-buie făcut un comentariu, referitor la acest 2%. Ela existat şi până în 2010, dar, din păcate, s-a greşitatunci când acest premiu se acorda pentru toatălumea. Eu consider că acest spor trebuie să facă odiferenţă în funcţie de calitatea activităţii; trebuiesă recunoaştem că nu toată lumea munceşte la fel,şi cred că această sumă trebuie să fie o pârghie princare pot fi recompensaţi toţi cei care merită.

– Văd că vorbim numai de bani…– Păi nu? Un alt lucru important stabilit este

drumul banilor, în sensul că fondurile pentru chel-tuielile cu salariile să parcurgă următoarea filieră:Ministerul Educaţiei – inspectoratele şcolare – uni-tăţile/instituţiile de învăţământ. Şi fără să mi se con-sidere lipsă de modestie, trebuie să spun că laintroducerea acestei prevederi am avut o contribuţiesemnificativă. O contribuţie care să ne aducă la sta-

rea de normalitate. De ce? Fiindcă angajatul arecontractul de muncă cu şcoala, şcoala cu inspecto-ratul, ş.a. Şi acum şcoala îi plăteşte angajatului, darbanii nu vin prin inspectorat ci prin consiliile locale.Ori, în condiţiile în care concursurile de numire înînvăţământ se dau la inspectoratele şcolare, con -cursurile pentru gradaţiile de merit şi deciziile denumire se dau de acolo – aceste fapte sunt tot atâteaargumente pentru ca banii să vină pe această filieră,pe care vin chiar şi sumele pentru cheltuielile de na-vetă. Şi rămân la consiliile locale acele sume care,deşi pot proveni de la bugetele locale sau de la bu-getul mare, sunt necesare pentru întreţinerea şi re-pararea localurilor şcolilor, care sunt în proprietateaconsiliului local.

Tot aici noi am mai propus un amendament –acela ca investiţiile mari pentru structura învăţă-mântului să rămână la Ministerul Educaţiei. De ce?Pentru că ar fi normal ca acolo să se cunoască celmai bine care sunt nevoile sistemului naţional deînvăţământ.

– Ar fi normal, desigur...– În egală măsură a fost abordată şi problema

plăţii sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecă-toreşti în favoarea personalului din învăţământ.Domnul ministru Eugen Orlando Teodorovici a pre-cizat că, la rectificarea bugetară din luna iulie, sevor aloca cu prioritate sumele necesare pentru achi-tarea respectivelor diferenţe salariale. Acum, însă,nu cred că, din punct de vedere tehnic, aceste lucrurise pot rezolva mai repede decât începutul lunii sep-tembrie: până ce se face rectificarea, până vin alo-cările de sume către judeţe, mai e şi perioada devacanţă ş. a.

– Că veni vorba de vacanţă… În ideea unei vacanţe cât mai plăcute, Sindica-

tul s-a preocupat şi de asigurarea unor bilete deodihnă şi tratament. Deja un număr foarte mare din-tre colegii noştri se bucură de aceste oportunităţi,şi, deoarece situl nostru este în reconstrucţie, am tri-mis pe adresele unităţilor şcolare şi ale liderilor desindicat ofertele de care se poate beneficia în con-tinuare. Iar legătura directă cu Sindicatul se poaterealiza normal telefonic sau prin email.

Şi pentru că s-a intrat în vacanţă, o vacanţă bi-nemeritată pentru toţi, zic eu, mă folosesc de acestprilej ca să le doresc tuturor – elevilor şi dascălilorlor – să se odihnească cât mai bine, să fie sănătoşişi să se întoarcă cu forţe proaspete atunci când vomauzi din nou clopoţelul de pe 15 septembrie. Tutu-ror, dar şi Apostolului, vacanţa pe care o merită!

– Mulţumim. Aidoma.

(urmare din pag. 1)

f

Şcoala nemţeană, la zi

APOSTOLUL Pag. 3


opular şi un atelier de ii şi cusături organizate de Centrul pentru Cul-tură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ.

Zilele Cetăţii Neamţ, ediţia 2015În perioada 3 – 5 iulie, Complexul Muzeal Judeţean Neamţ a or-

ganizat Zilele Cetăţii Neamţ – Ediţia 2015. Activităţile au debutatvineri, 3 iulie, la Muzeul Cetatea Neamţ, cu primirea invitaţilor şi a trupelorparticipante la MedievalArtFest 2015.

Programul primei zile a mai cuprins un spectacol susţinut de Cimpo-ierii din Transilvania, demonstraţii şi întreceri sportive, spectacole de dan-suri şi lupte medievale, prezentări interactive şi activităţi de tabără.

Sâmbătă, 4 iulie, a avut loc deschiderea oficială a Zilelor CetăţiiNeamţ, urmată de lansarea proiectului „Patru Voievozi pentru CetateaNeamţ”. Tot sâmbătă, spectatorii au avut parte de un program de muzicăşi dansuri populare susţinut de Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Sae-culare”, urmat de un simpozion dedicat aniversării a 640 de ani de la urca-rea domnitorului Petru I Muşat pe tronul Moldovei şi a 620 de ani deatestare documentară a Cetăţii Neamţ. Din programul zilei nu au lipsit

spectacolele oferite de „Ca-valerii Cetăţilor Ţării Bârsei”şi „Compania Ursului Brun”,precum şi un spectacol literarartistic susţinut de TeatrulScena din Târgu Mureş.

Duminică, 5 iulie, mani-festările au cuprins vernisajulunei expoziţii de artă plasticăşi istorico-documentară, unconcert de jazz, precum şiexpoziţii de arme şi armură,reconstituiri de tehnici deluptă, demonstraţii interac-tive, ateliere de meşteri me-dievali etc.

p

Irina NASTASIU(Continuare în pag. 4)

iulie - august 2015

BACALAUREATULl ÎN NEAMŢ

Înainte de contestaţii

entru judeţul Neamţ, procentul de promo-vabilitate la prima sesiune a bacalaurea-tului a fost, înainte de contestaţii, de70,38%, mai ridicat decât anul trecut,când s-a înregistrat 65,35% și cea maibună din ultimii cinci ani: 70,38% – în-semnând o creştere cu cinci procente faţă

de anul trecut, şi cu aproape 12% faţă de 2013!La nivel de judeţ, potrivit datelor centrali-

zate de reprezentanţii Inspectoratului Şcolar,3.011 dintre candidaţii care au susţinut toateprobele de examen şi nu au fost eliminaţi aufost declaraţi reuşiţi. În total, pe liste s-au regă-sit 4.493 de candidaţi, 4.278 fiind prezenţi latoate probele. Au fost 215 absenţi şi zece elimi-naţi.

Din păcate, anul acesta în Neamţ nimeni nua reuşit să obţină media perfectă 10. Dar câţivacandidaţi au fost foarte aproape de acest dezi-derat. Cea mai mare medie la nivel de judeţ –9,96 – îi aparţine şefului de promoţie de la Co-legiul Naţional „Petru Rareş“ Piatra-Neamţ,olimpicul Titus Ştefan Dascălu. Titus a luat notede 10 la limba şi literatura română şi la fizică,şi 9,90 la matematică.

Absolventul de la „Petru Rareş” este urmatîn top de Adina Georgiana Arsene (ex- ColegiulNaţional „Roman Vodă“ Roman – 9,95), SorinGiurgică (Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”Săbăoani – 9,95), Paula Sânziana Oprea (Cole-giul Naţional „Roman Vodă” Roman – 9,93),Mihai Alexandru Asiminei (Colegiul Naţional„Gheorghe Asachi” Piatra-Neamţ – 9,90),Laura Maria Covaci (Colegiul Naţional „Calis-trat Hogaş” Piatra-Neamţ – 9,90) şi de VladIonuţ Scurtu (Colegiul Naţional „Roman Vodă”Roman – 9,90).

Statistic, 604 candidaţi au medii între 6,00şi 6,99; 833 – între 7,00 şi 7,99; 954 – între 8,00şi 8,99; 620 – între 9,00 şi 9,96.

Dintre cei 1.257 de candidaţi picaţi, 257 aumedii între 5,00 şi 5,98 şi păstrează şanse maride a promova după contestaţii.

Opt licee cu promovabilitate peste 90%

Opt dintre cele 38 de licee nemţene intrateîn competiţia neoficială a examenului de Baca-laureat au promovabilitate de invidiat – peste90%.

În fruntea clasamentului la nivel de judeţse află, ca şi anul trecut, Colegiul Naţional„Petru Rareş” Piatra-Neamţ, cu 99,45% promo-vabilitate (181 dintre cei 182 de absolvenţi în-scrişi au luat examenul); urmează, în ordine,Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” Piatra-Neamţ (99%), Colegiul Naţional „Ştefan celMare” Târgu-Neamţ (98,26%), Colegiul Naţio-nal „Roman Vodă” Roman (96,44%), LiceulTeologic „Cuvioasa Parascheva” Agapia(94,44%), Colegiul Naţional de InformaticăPiatra-Neamţ (93,6%), Liceul „Spiru Haret”Piatra-Neamţ (92,98%) şi Colegiul Naţional„Gheorghe Asachi” Piatra-Neamţ (91,94%).

Rezultate bune, peste media judeţeană, aumai obţinut absolvenţii Liceului Tehnologic„Vasile Conta” Târgu-Neamţ (86,17%) şi Se-minarului Teologic „Veniamin Costachi” Mă-năstirea Neamţ (80,72%).

Ar mai fi de remarcat un aspect: majorita-tea absolvenţilor liceelor care se regăsesc întopul promovabilităţii au luat Bacalaureatul nuoricum, ci cu medii foarte mari. De exemplu,90 dintre cei 181 de admişi de la „Petru Rareş”au medii mai mari sau cel puţin egale cu 9,00!În aceeaşi postură sunt 84 de absolvenţi de la

„Calistrat Hogaş”, 95 de absolvenţi de la „Şte-fan cel Mare”, 112 de la „Roman Vodă” sau 44de la Colegiul Naţional de Informatică!

Liceul cu promovabilitate zero

Anul trecut, două au fost liceele din Neamţcu promovabilitate zero: Liceul Tehnologic„Ion Ionescu de la Brad” Horia şi Liceul Teh-nologic Adjudeni. Anul acesta, cu niciun pro-movat apare Liceul Tehnologic Oglinzi. E dreptcă la examen s-a prezentat un singur (!) candi-dat de la Oglinzi, şi acela a picat.

Cu procente mici de promovare mai aparLiceul Tehnologic „Ion Creangă” Pipirig(18,52%), Liceul Particular nr. 1 Piatra-Neamţ(20%), Colegiul Tehnic de Transporturi Piatra-Neamţ (24,14%), Liceul Tehnologic „DimitrieLeonida” Piatra-Neamţ (28,57%) şi ColegiulTehnic „Gheorghe Cartianu” Piatra-Neamţ(30,33%).

Surprinzător, liceul care în 2011, 2012 şi2014 apărea cu zero promovaţi înainte de con-testaţii – în speţă Liceul Tehnologic „Ion Io-nescu de la Brad” Horia – a reuşit acum unîncurajator procent de promovare de 33% (treidin nouă candidaţi au fost declaraţi reuşiţi).

Cu 70,38% rată de promovare a Bacalau-reatului, judeţul Neamţ este peste media naţio-nală (66,41%) înainte de rezolvareacontestaţiilor. De altfel, judeţele din Moldovaau, fără excepţii, rezultate superioare mediei peţară.

P

M. Z.(continuare în pag. 4)


APOSTOLULPag. 4


Festivalul MedievArtFest şi Festivalului culinar Ceaunul Fermecatot în perioada 3-5 iulie, la Târgu Neamţ s-au organizat Festivalul Me-dievArtFest şi Festivalului culinar Ceaunul Fermecat.

Timp de trei zile, Cetatea Neamţ a recăpătat atmosfera de odi-nioară, iar oraşul a devenit un centru de spiritualitate medievală.

„Vom avea parte de gastronomie locală, de spectacole şi animaţiemenite să recompună atmosfera medievală. În acelaşi timp, vizitatoriise vor putea delecta cu bunătăţi tradiţionale pregătite la faţa locului,cum ar fi costiţa cu prune uscate, scăriţă afumată cu varză călită, fasole

cu ciolan, viţel la proţap, hribi la ceaun, sloi la ceaun, ciorbe, tochitură, plusmulte alte delicii culinare”, spuneau, înainte de deschiderea manifestărilor,reprezentanţii Asociaţiei Valea Ozanei, organizator al evenimentului.

Ediţia de anul trecut a cuprins Festivalul de teatru medieval, Târgulde echitaţie, meşteşuguri şi arme medievale şi Festivalul culinar. Au avutloc proiecţii de filme, o sesiune de comunicări ştiinţifice, momente de ani-maţie stradală, festivalul încheindu-se cu o paradă, urmată de retragereacavalerilor cu torţe.

Sărbătoarea Sânzienelor,la Tupilaţi

Duminică, 21 iunie, locuitoriicomunei Tupilaţi au marcat cea de-aXX-a ediţie a „Sărbătorii Sânziene-lor”. Pe lângă bâlciul tradiţional, iu-bitorii tradiţiilor locale s-au bucuratşi de o prezentare a cântecului şidansului popular moldovenesc.

„Sărbătoarea Sânzienelor repre-zintă şi un prilej de întâlnire a tineri-lor ce doresc să-şi unească destinele,o sărbătoare a iubirii, cinstită cum secuvine, cu cântec şi joc. Nu vor lipsimeşterii populari, care-şi vor prezentaobiectele artistice, nici comercianţiicare îi vor încânta pe cei prezenţi cufelurite gustări specifice bâlciului de

T

(urmare din pag. 3)

iulie - august 2015

BACALAUREATUL(urmare din pag. 3)

Rezultate finale

bsolvenţii de liceu nemţeni nemulţumiţi denotele primite la examenul de bacalaureatau depus 1.690 contestaţii. După reevalua-rea lucrărilor, procentul de promovabilitatepe judeţ a crescut de la 70,38%, cât a fostdupă rezultatele parţiale, la 71,5%. Notainiţială s-a modificat pentru 529 de lucrări,dintre cele 1.690 reevaluate. 99 de lucrări

au primit note mai mici, iar la 430 notele au cres-cut – 51de candidați depășind linia marcată demedia 6,00, a promovabilității. 13 absolvenţinemţeni au primit, în urma contestaţiei, nota 10,de la 9,50, cât primiseră iniţial.

De remarcat ar fi faptul că după reevaluarealucrărilor, în Neamţ au apărut două medii de 10!Performerii, ambii absolvenţi ai Colegiului Na-ţional „Petru Rareş” Piatra-Neamţ, sunt TitusŞtefan Dascălu (cel care înainte de contestaţiiavea media 9,96; el a cerut recorectarea lucrăriila matematică, şi în loc de 9,90 a primit 10) şiBianca Elena Cucoş (avea iniţial media 9,85; acerut recorectarea lucrărilor la matematică şi in-formatică, şi a primit 10 la ambele).

Statistic, rezultatele finale pe Neamţ aratăastfel: 3.062 admişi, 1.206 respinşi, 10 eliminaţi,215 absenţi.

l LA NIVEL NAŢIONALÎnainte de contestaţii

Promovabilitatea la prima sesiune a baca-laureatului a fost de 66,41% la nivel naţional,înainte de soluţionarea contestaţiilor, cu pesteşapte procente mai mare decât anul trecut(59,25%), cel mai ridicat nivel de promovarefiind în judeţele Cluj (82,18%) şi Braşov(78,74%), iar cel mai scăzut în Giurgiu(36,06%). Dintre candidaţii care au susţinut exa-menul, 53.336 au fost respinşi, respectiv 37.219din promoţia curentă şi 16.117 din promoţiileanterioare. La prima sesiune a examenului debacalaureat, înainte de contestaţii, la nivel na-ţional, sunt 63 de medii de 10, în scădere faţă deanul trecut, când au fost 104. Cele mai multemedii de 10, respectiv nouă, sunt în judeţulTimiş. Media minimă de promovare, pe disci-plină, a fost 5, iar media finală, totală, a tuturordisciplinelor, necesară pentru promovarea baca-laureatului, minimum 6. Procentul de promova-bilitate s-a calculat din totalul absolvenţilorprezenţi, incluzându-i în acest total şi pe absol-venţii eliminaţi.

Rezultate finale

După soluţionarea contestaţiilor, în sesiu-nea iunie-iulie a examenului de Bacalaureat2015. Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţi-fice a comunicat următoarele rezultate finale:

Din totalul celor 159.715 absolvenţi deliceu care s-au prezentat la examen, au promo-vat, după soluţionarea contestaţiilor, 108.436(67,9%) de candidaţi, cu 1,5% peste rata de laprima afişare a rezultatelor (66,41%). Rezulta-tul este superior cu peste 7 puncte procentualecelui înregistrat în prima sesiune a anului 2014(60,65%) şi cu 11,5% faţă de 2013 (56,4%).Rata de promovare pentru promoţia curentăeste de 74,2% (102.047 de elevi), în creştere cu1,42% după soluţionarea contestaţiilor şi cu11,1% mai mare faţă de anul 2013 (63,1%).

La nivel naţional, s-au înregistrat 81 de mediide 10, cu 18 peste cele consemnate iniţial. Pe ju-deţe, cele mai ridicate procente de promovare s-au înregistrat în judeţele Cluj (83,42%), Braşov(80,53%), Bacău (79,97%) şi Sibiu (77,69%).Rata de reuşită în Capitală este de 70,22% (încreştere cu 2,2%), superioară cu peste 11 puncteprocentuale celei de anul trecut. Singurele judeţeaflate sub 50% sunt Giurgiu (37,33%), Ilfov(41,90%) şi Teleorman (44,31%).

A

EvaluareaNaţională

l absolvenţii clasei a VIII-a în faţaadmiterii în licee

erarhia absolvenţilor clasei a VIII-a, înfuncţie de media de admitere la liceu, afost publicată pe site-ul InspectoratuluiŞcolar Judeţean (ISJ) Neamţ. Media afost compusă din media Evaluării Naţio-nale şi mediile anilor de gimnaziu. Douăeleve – Ioana Maria Roca (Şcoala Gim-nazială nr. 3 din Piatra Neamţ) şi Teodora

Cristina Voinia(Şcoala Gimna-zială din Dum-brava, comunaTimişeşti) – auobţinut media deadmitere 10. Astaînseamnă că me-diile la EvaluareaNaţională şi me-diile celor patruani de gimnaziuau fost de 10.Cele două elevesunt urmate la distanţă foarte mică de alte şaseabsolvente de clasa a VIII-a: Anda AlexandraBărbuţ (Şcoala Gimnazială nr. 11 din PiatraNeamţ), Andra Elena Spiridon (Colegiul Naţio-nal „Petru Rareş” din Piatra Neamţ), CarinaIoana Gheorghiţă şi Ioana Pintilie (Colegiul Na-ţional „Roman-Vodă”), Bianca Ştefania Secară(Şcoala Gimnazială nr. 3 din Piatra Neamţ).Toate cele cinci eleve au obţinut media 10 laEvaluarea Naţională şi, în final, media de ad-mitere 9,99.

Din cei 4.769 de absolvenţi de clasa a VIII-a, 880 de elevi au obţinut medii de admitere depeste 9, iar la polul opus, 794 de elevi au obţinutmedii sub 5. 80 de elevi au avut medii cuprinseîntre 1 şi 2.00 la Evaluarea Naţională. Toţi ab-solvenţii de clasa a VIII-a vor intra la liceu, in-diferent de media de admitere, care este mediaaritmetică între media generală la EvaluareaNaţională şi media generală de absolvire a cla-selor V – VIII, potrivit metodologiei de admi-tere la liceu. Anul acesta, la fel ca anul trecut,media la Evaluarea Naţională contează în pro-porţie de 75%, iar media generală din gimnaziu,25%. (M. Z.)

I


APOSTOLUL Pag. 5


ltădată”, a spus Romică Leonte, bibliotecar şi director al CăminuluiCultural Tupilaţi.

În cadrul manifestărilor, Biblioteca Comunală Tupilaţi a găzduitsimpozionul „Semnificaţia zilelor de sânziene”, în timp ce, la muzeulsătesc, a avut loc simpozionul „Tradiţii locale de Sânziene”.

Nu în ultimul rând, pe scena special amenajată din parcul co-munal au evoluat grupul artistic „Sânzienele” din Tupilaţi, Grupulde fluieraşi „Ciobănaşul” Tupilaţi, Fanfara „Zece Prăjini” şi Ansam-

blul folcloric „Floricică de la munte” al Centrului pentru Cultură şi Arte„Carmen Saeculare” Neamţ.

Exponatul lunii iulie: vas preistoric cucutenian

În cadrul proiectului „Exponatul lunii”, Muzeul de Istorie şi Etnografiedin Târgu Neamţ ne propune, pentru luna iulie, un obiect deosebit, respec-tiv un vas de lut vechi de cinci milenii. Este vorba despre un recipient, deformă rectangulară, descoperit în 1960 în situl arheologic de la Târpeşti.„Tipul acesta de vase este unul foarte rar întâlnit în aşezările culturii Cu-cuteni. Originea acestor recipiente poate fi plasată mult mai timpuriu, chiar

la nivelul neoliticului. În literatura de spe-cialitate se vorbeşte despre faptul căaceste vase erau folosite în cadrul ceremo-niilor religioase sau pentru păstrarea unorsubstanţe mai deosebite şi chiar pentru cu-lori”, ne-a explicat dr. Vasile Diaconu,muzeograf. Aşezarea de la Târpeşti a fostcercetată în deceniul şase al secolului tre-cut. Rezultatele deosebite ale cercetăriloro recomandă ca un sit arheologic etalonpentru zona est-carpatică, aici fiind des-coperite multe locuinţe ale culturilor Pre-cucuteni şi Cucuteni, dar şi numeroasevestigii arheologice. Aşezarea de la Târ-peşti a fost locuită din neoliticul timpuriu

şi până la jumătatea mileniului I. d. Hr. Implementarea conceptului „Ex-ponatul lunii” reprezintă o modalitate inedită prin care Muzeul de Istorieşi Etnografie din Târgu Neamţ îşi valorifică piesele muzeale.

a

(continuare în pag. 6)

iulie - august 2015

Liceenii rock’ n’ rollata! Liceenii din ultimul an au „scăpat”de şcoală. Fac bairamuri, în mod orga-nizat cu dirigintele, sau în „gaşcă”. Pre-cizări: bairamul este o petrecere, seorganizează de absolvenţi cu aprobareababacilor. E musai ca bairamul să fiedotat cu udătură, muzică sexy şi ceva „iarbă”. Adică, muzică de grotă cu

Bumba-bumba şi alte măscări. Alte recoman-dări? Muzica se dă la maximum pentru a trezitoţii vecinii. La bairam, mâncarea e fudulie,băutura e temelie. De ce băutura? Pentru că,broasca nu cântă pe uscat, pe secetă. Hai sădescriem un bairam „particular”.

Actul I: invitaţii fac provizii precum fur-nicile. Cară cu portbagajele: Fanta, Pepsi,Coca-Cola, bere străinească şi alte licori nedis-preţuite de Bachus. Sunt montate şi încercateinstalaţiile electrice sofisticate. Organizatoriibairamului, bine crescuţi, anunţă vecinii despreiminentul seism. Obştea înţelege situaţia şi dăundă verde, că şi ei au fost tineri.

Actul II: ora H, invitaţii încep să curgă.Cei bine crescuţi vin mai târziu, obraznicii sebulucesc primii. În eter, deja se aude muzicatribală cu Bumba-bumba.

Actul III: începe cutremurul, demolareaapartamentului. La „deschidere” sunt prezen-tate şi gazdele: mamele, taţii, bunicii, când în-cepe Bumba-bumba, toţi fug ca iepurii, făcândcruce cu vârful limbii. Părerea unanimă: „ti-nerii de azi”. Îi puteţi vedea şi în ziarul „Clik!”sub inscripţia „Sunt elevă şi…”. Că suntsumar îmbrăcate, nu contează… Toţi partici-panţii la bairam se sufocă de fericire. Fiecareîn felul lui: cu alcool, cu tutun, cu etnobota-nice. Are balta peşte. Încurajaţi de alcool, bă-ieţii buni devin răi. Ies în balcon, urlă încrucea nopţii, aruncă în carosabil cu sticlelegolite se iau de trecători. Bairamul la domici-liu se termină în zori cu: „Ş-altădată, ş-altă-dată/ O s-o facem şi mai/ Şi mai lată”! Unargument, un angajament, respectat cu maresfinţenie în cartierele europene ale municipiu-lui Piatra – Neamţ. A doua zi, vecinii angajaţi,fierţi de oboseală, se duc împleticindu-se laslujbă, bombănind: „Parcă noi eram maibuni?”. Numai că, timp de o săptămână, le hu-ieşte în cap frumoasa şi inegalabila melodiede import Bumba-bumba.

Dumitru RUSU

Managementul calităţiiîn învăţământul preuniversitar

l un tratat de referinţă pentru subsiste-mul educaţional preuniversitar românesc

ngajaţii sistemului de învăţământ din Ro-mânia au un real motiv de bucurie deter-minat de apariţia, în 2015, la EdituraUniversitară, a lucrării Managementulcalităţii în învăţământul preuniversitar –referinţe, modele, tehnici, instrumente, adomnului profesor doctor Remus Chină,inspector în cadrul Ministerului Educaţiei

şi Cercetării Ştiinţifice (Direcţia Reţea ŞcolarăNaţională).

Profesor de fizică, autorul a obţinut docto-ratul în ştiinţele educaţiei (2012) la Facultateade Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrulUniversităţii Bucureşti.

Experienţa acumulată în domeniul mana-gementului educaţional în calitate de formator,director de şcoală, inspector şcolar general, ex-pert al Agenţiei Române pentru Asigurarea Ca-lităţii în Învăţământul Preuniversitar, inspectorîn cadrul MECŞ a constituit punctul de plecareîn cercetarea amplă pe care a desfăşurat-o pri-vind managementul calităţii în sistemul de în-văţământ preuniversitar din România.

Structurată în două mari părţi: I. Standarde,standardizare, metode şi instrumente ale cali-tăţii; II. Managementul calităţii în învăţămân-tul preuniversitar,cartea domnului pro-fesor Chină repre-zintă o alternativăfundamentată, argu-mentată şi convingă-toare la modul în careeste abordată astăziproblema asigurăriicalităţii în şcoala ro-mânească.

În prima parte acărţii, respectiv încele 6 capitole, aufost incluse şi des-crise cele mai importante referenţiale, modele,tehnici, metode şi instrumente utilizate în ma-nagementul calităţii, exemplificând argumentatposibilităţile şi oportunităţile de utilizare aleacestora în managementul proceselor educaţio-nale. Subiecte precum: contribuţiile esenţiale la

dezvoltarea managementului calităţii, prezen-tarea standardelor şi standardizării în educaţie,stabilirea celor mai adecvate răspunsuri posibilela întrebarea legitimă „În ce mod ar putea fiadoptat modelul de sistem de management alcalităţii, ISO 9001 la specificul mediului edu-caţional”, principiile excelenţei şi obţinerii ex-celenţei în procesele educaţionale,instrumentele calităţii etc., sunt analizate, dez-bătute, explicate şi exemplificate, fapt ce facemult mai accesibilă activitatea managerială dinunităţile şcolare.

Partea a II-a, intitulată Managementul ca-lităţii în învăţământul preuniversitar, este struc-turată în trei capitole în cadrul cărora autorul adetaliat ceea ce înseamnă asigurarea calităţii,atât la nivelul întregului subsistem educaţionalnaţional preuniversitar cât şi la nivelul organi-zaţiei şcolare, inclusiv până la interacţiunea di-rectă dintre profesor şi elevi, momentulrealizării acesteia fiind esenţial pentru întregulproces educaţional. În această parte a lucrăriieste prezentat în detaliu ceea ce ar trebui să fiemanagementul calităţii în învăţământul preuni-versitar românesc.

Întrucât scopul principal al lucrării îl repre-zintă eficientizarea modului în care este abor-dată asigurarea calităţii proceselor, produselorşi serviciilor educaţionale specifice învăţămân-tului preuniversitar, avem toate argumentelepentru a o considera un tratat de referinţă pentruîntreg subsistemul educaţional preuniversitarromânesc.

Scrisă cu rigoare, într-un limbaj de specia-litate adecvat, fundamentată pe latura practicăa ceea ce priveşte asigurarea calităţii, cartea seadresează cu predilecţie persoanelor care dorescsă se iniţieze în elementele specifice manage-mentului calităţii aplicat în procesele educaţio-nale din învăţământul preuniversitar, estedeosebit de utilă oricărui cadru didactic, bachiar oricărui părinte sau elev ce este dornic şiinteresat să-şi cunoască rolul în abordarea proactivă preconizată de autor, aşa cum este ea des-crisă în paginile lucrării. Constituie un adevăratghid pentru directorii unităţilor şcolare în ceeace priveşte implementarea unui sistem de asi-gurare a calităţii în şcoală.

Prof. dr. Mihai FLOROAIA

A

G

Personalităţi contemporane

APOSTOLULPag. 6


Festival de lăută, la Cetatea Neamţului

n perioada 21-23 august, va avea loc la Cetatea Neamţului cea de-aV-a ediţie a Festivalului de lăută, manifestare organizată sub patro-najul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi al Comple-xului Muzeal Judeţean Neamţ. Evenimentul continuă proiectulserilor de artă medievală desfăşurat, în ultimul deceniu, în patru sit-uri medievale din Ţara de Sus a Moldovei.

Manifestarea este deschisă atât pleiadei de lăutişti din România(menestreli din Iaşi, Timişoara, Hunedoara), dar şi unor instrumen-

tişti ce s-au asociat lăutei (teorbă, vihuela, harpă celtică, virginal). Proiectuleducaţional îşi propune promovarea acestui instrument mai puţin cunoscutîn România, dar şi sensibilizarea instituţiilor de învăţământ muzical, în ve-derea introducerii acestuia în studiul curent.

Alături de concertele de lăută, programul festivalului cuprinde, printradiţie, spectacole de teatru, scenete şi animaţie pentru copii, Commediadell’arte, teatru de păpuşi, ateliere de confecţionare de păpuşi tradiţionale,

spectacole folclorice, dansuri tradiţionale, prezentări de activităţi lucrativespecifice perioadei medievale (meşteşugari, negustori, agricultori), expo-ziţii specifice, conferinţe publice pe teme de istorie şi literatură veche.

Î

(urmare din pag. 5)

iulie - august 2015

ăscut la Petroşani, Hune-doara, în ziua de 23 iulie1950, după absolvirea Facul-tăţii de Filologie a Universi-tăţii Bucureşti, (1974),Lucian Strochi a fost reparti-zat în Judeţul Neamţ, ca pro-

fesor la Şcoala Generală dinComuna Tazlău. Prin concurs, a fostbibliotecar la Biblioteca JudeţeanăNeamţ (1979-1982), la Şcoala Ge-nerală Nr. 3 din Piatra-Neamţ(1982-1989; 1990-1991), a fost di-rector al Casei Prieteniei Neamţ –Champagne-Ardenne (Casa Fran-ţei) (1991-1998), concomitent, adeţinut funcţii în administraţia pu-blică locală, apoi director al Direc-ţiei pentru Cultură, Culte şiPatrimoniu Cultural Naţional a Ju-deţului Neamţ (2001-2005), direc-tor artistic al Teatrului Tineretului(2006-2008); a revenit la catedră(Grupul Şcolar „Dimitrie Leonida”,Colegiul Naţional „Petru Rareş” şiŞcoala Nr. 6).

Debutul literar a fost găzduit deZiarul „Steagul roşu” din oraşulnatal (1966), urmat de mai multe

participări la diferite concursuri dinţară, obţinând peste 80 de premiipentru creaţie şi critică literară. Adebutat în volum cu „Penultimapartidă de zaruri”, povestiri (1985),urmat de o bogată operă literarăpână la „Ancadierul – poezii de

formă fixă cu ilustraţii” (2015),toate cele peste treizeci şi cinci decărţi publicate în acest interval –proză, poezie, teatru, critică literarăşi de artă – impunând o concluzieindubitabilă: maturitatea artisticădeplină a scriitorului LucianStrochi.

Sfidând anumite criterii ce pro-clamă, în fauna noastră culturală şiartistică, un anumit tip de scriitor(includerea în manualele şcolare,prezenţa ostentativă la posturile deradio şi televiziune etc.) şi, înzestratcu calităţile unui scriitor autentic(luciditate, simţ dezvoltat al nuan-ţelor, inteligenţă, zestre livrescă, ta-lent şi toate celelalte), LucianStrochi şi-a scris opera de pânăacum dovedindu-se un liric, un na-rator cerebral, dar şi un erudit înzes-trat, care ştie, de la Friedrich

Hebbel, că erudiţia „este o bancnotăce nu poate fi folosită decât acolounde poate avea valoare” şi, adău-găm noi, de către acel care este în-zestrat cu har.

În încheierea succintului nostrudemers asupra activităţii literare ascriitorului, şi nu numai, care a fostrăsplătit, în timp, cu multe premii şidistincţii amintite deja, adăugăm înmod special: Ordinul Meritul Cul-tural în grad de Cavaler (2004). Afost: redactor-responsabil şi redac-tor coordonator al publicaţiei „Re-formatorul”; codirector-editor alRevistei „Antiteze”, director al Re-vistei „Asachi”. Este membru alUniunii Scriitorilor (1995), al Uni-unii Artiştilor Plastici – secţia decritică (1999), a obţinut titlul dedoctor în filologie, cu teza „Dimen-siuni ale fantasticului în creaţia ar-tistică a lui Mircea Eliade şi VasileVoiculescu” (decembrie 2003).

Redăm o listă a cărţilor publi-cate până acum: „Penultima partidă

de zaruri”, povestiri, 1985; „Gam-bit”, roman, 1990; „Cuvântul cu-vânt”, versuri, 1994; „Judeţul

Neamţ, monografie” (colab.), 1995;„Purtătorul de cuvânt”, versuri,1996; „Cicatricea”, roman, 1996;„Sonete”, versuri, 1998; „Memoriafulgerului”, povestiri, 1999; „Mo-nere 50”, versuri, 2000; „Emisfe-rele de Brandenburg”, roman, 2001;„Versuri”, antologie, 2002; „Intro-ducere în fantastic”, eseuri, 2003;„Fantasticul în proza românească”,eseuri, 2004; „Paradoxala Olanda”,2004; „Antologie a muntelui”,2005; „Ceasornicul lui Eliade”, po-vestiri, 2006; „Teatru”, 2008; „Oresuplimentare, 11 povestiri”, 2008;„Funia de nisip”, 2010; „Alfabetulanimalelor” I-III, 2011-2012; „Cu-vântul cuvânt”, versuri, ed. plurilin-gvă, 2011; „Despre esenţe şitincturi”, aforisme, 2011; „Poesiivechi şi nouă”, versuri, 2012; „Gân-duri-rânduri”, aforisme, 2013; „Ci-catricea”, roman, ed. a II-a, 2013;„Ancade şi alte poezii de formăfixă”, 2014. „Insula lui Iisus”, „An-cadierul – poezii de formă fixă cuilustraţii”, 2015, şi-i adresăm urareaLa mulţi ani, maestre!

Constantin TOMŞAîn numele redacţiei revistei

„Apostolul”

N

LUCIAN STROCHI 65profesor doctor, scriitor, critic de artă plastică

Personalităţi contemporane

APOSTOLUL Pag. 7


190 de ani de la naşterea Elenei Cuza

e 17 iunie s-au împlinit 190 de ani de la naşterea Elenei Cuza, soţiadomnitorului Alexandru Ioan Cuza. După moartea soţului ei,„sfânta” – aşa cum o numeau localnicii – va fi soră la Spitalul deCopii „Caritatea” din Iaşi, iar din 1903 se stabileşte la Piatra-Neamţ.A locuit în casa situată pe strada „Ştefan cel Mare”, la numărul 35,casă cumpărată, pe când se afla în Elveţia, de la familia ing. Bacalu.

Elena Cuza şi-a ales ca loc de retragere oraşul Piatra-Neamţ şipentru a fi mai aproape de fratele ei, T. Rosetti. În anul 1907, cei doi

merg la Ruginoasa şi spală osemintele domnitorului. La 24 ianuarie 1909,când se împlineau 50 de ani de la Unire, Elena Cuza a fost vizitată de Ni-colae Iorga, iar manifestările dedicate evenimentului s-au desfăşurat în faţacasei sale.

Cu ocazia sărbătoririi centenarului Unirii Principatelor, pe această casăa fost montată o plăcuţă, purtând următorul text: „24 Ianuarie 1859 – 24Ianuarie 1959. Aici şi-a trăit ultimii ani de viaţă Elena Cuza (născută Ma-vros), soţia primului domnitor al Ţării Române Unite, care l-a înţeles şisprijinit în realizarea năzuinţelor poporului”.

Între actelede caritate aleprincipesei senumără şi dona-ţia către primulspital al oraşuluiPiatra-Neamţ,care funcţiona înimobilul undeastăzi se aflăCentrul de Îngri-jiri Comunitare.Aici, se află unbust al EleneiCuza, realizat desculptorul SilviuBejen.

P

iulie - august 2015

n ultimii ani, se observă opreocupare tot mai mare,atât din partea autorilor, câtşi a editorilor şi tipografilor,pentru aspectul grafic al căr-ţilor. Acest lucru ne amin-teşte că, pe vremuri, în acest

domeniu, s-au realizat exemplarece au rămas modele unice, dacăavem în vedere manuscrisele ră-mase de la miniaturiştii din zoriiculturii noastre, chiar înainte deapariţia galaxiei Guttenberg, ade-vărate bijuterii, lucrări ce l-au de-terminat pe Poetul „cuvintelorpotrivite” să exclame: „Carte fru-moasă, cinste cui te-a scris!”

Această grijă pentru aspectulgrafic al cărţilor s-a manifestat per-manent de-a lungul secolelor şi, cuaceastă ocazie, prezentăm ca argu-ment, câteva cărţi la promovareacărora, în Judeţul Neamţ, am con-tribuit şi noi.

Anual, la Piatra-Neamţ, în ca-drul Saloanelor de Carte „Libris”(primul în 1972, an devenit, la re-comandarea UNESCO, Anul Inter-naţional al Cărţii), se organizaconcursul „Cea mai frumoasăcarte” din producţia editorială aanului precedent. Astfel, în martie1973, premiul a fost oferit volumu-lui „Mioriţa” (Editura „Albatros”),pentru realizarea în condiţii graficepersonalizate, de către graficianulEmil Chendea („prezentarea artis-tică şi scrierea cu un caracter de li-teră anume creat” pentru aceastăcarte, „în 6 limbi, pe hârtie spe-cială, în 13. 000 de ex., din care250 ex. numerotate şi legate”, edi-ţie îngrijită de prof. univ. Zoe Du-mitrescu-Buşulenga, cu un discElectrecord pe care era imprimatăo variantă muzicală a baladei inter-pretate de menestrelul Tudor Ghe-

orghe şi balada „Horea păcurariul”zisă de Lucreţia Horţ, interpretădin Groşii Ţibleşului, Maramu-reş.).

Am făcut această introduceredeoarece, după mai bine de patrudecenii, la Piatra-Neamţ, s-a editato carte ce se constituie, prin ţinutagrafică, şi nu numai, într-o reali-zare bibliofilă deosebită, alături dealtele apărute sub emblema Editu-rii „Cetatea Doamnei”, de-ar fi săamintim, fie doar cărţile Uttei Sie-grid König sau unele semnate deautorul de acum („Sonete”, 1998,carte ce a obţinut la cea de a XI-a

ediţie a „Salonului Cărţii” de laVas lui (iunie 1999) premiul pentru„Cele mai frumoase «Sonete»”, şi„Monere”. 2000).

Avem în vedere cea mai re-centă carte a scriitorului LucianStrochi – „ANCADIERUL – poe-zii de formă fixă cu ilustraţii” (Edi-tura „Cetatea Doamnei”, 2014,apărută în 2015). Cititorului îi esteoferit acum un volum impunător:format academic, legat, cinci sutede pagini, ce conţin, după cum se

precizează în colofon, „366 detexte literare cuprinse în 40 de spe-cii (menţionate în foaia de titlu, n.n.) încadrate de tot atâtea fonturi şiborduri proprii”, 64 de ilustraţii(reproduceri după tablouri în ulei,color, şi grafică, semnate de autorice aparţin Ţinutului Neamţ (MihaiAgape, Grigore Agachi, DumitruBezem, Dumitru Bostan sen., Mir-cea-Răzvan Ciacâru, Eugen Cră-ciun, Viorica Ciucanu, DoinaDaşchievici, Iulia Hălăucescu,Dinu Huminiuc, Ciprian Istrate,Dumitru Mosor, Liliana Matase,Ştefan Potop, Cristinel Prisacaru,Mariana Papară, Florin-Mircea Za-harescu, dar şi din alte spaţii),aprecieri critice, textul „Poesislângă Turnul Babel, în viziuneGuttenberg” semnat de profesorulGheorghe A. M. Ciobanu, o Post-faţă la „Ancadierul” de scriitorulGheorghe Simon şi un text – „Înloc de postfaţă” – semnat de autor.

Deosebit de importantă, pen-tru cititorii obişnuiţi, dar şi pentrufilologi, este această carte prin al-cătuirea sa. Lăsând la o parte im-presia puternică, determinată, înprimul moment, prin ţinuta graficăaparte, cartea se impune datorităabordării diverselor forme ale spe-ciei poezie de formă fixă arhicu-noscute (gazelul şi rondelul, câte28 de texte, sonetul italian şi celenglez, câte 26, tanka, 27, haiku,17, glossa, 9 ş. a.), a unora maipuţin cunoscute (maqama, preluatădin literatura arabă, de ex.) şi, sur-priză, a celor inventate de autor:„ancada” (de la prenumele celeicăreia îi este dedicat acest impună-tor volum, profesoara de limba şiliteratura română Anca-DanaStrochi, „martoră de peste 40 deani a acestor versuri”), „lema” (de

la cunoscuta regulă matematică)sau „lucansa” ş. a.

Dintre textele din ultima cate-gorie, ne vom referi, pe scurt, doarla cele 25 de „ancade”, toate avândca temă iubirea văzută de autorîntr-o multitudine de ipostaze: ab-solută, salvată, secretă, „moartă,dar nemuritoare”, capricioasă, mis-tică, „a iubirilor alternative”, „ne-mărturisită, deci vinovată”,„iubirea trecută peste fire” ş. a. In-teresantă este şi structura anacadeipropuse de Lucian Strochi: 3 ca-trene cu rimă diferită (monorimă,îmbrăţişată, împerecheată, încruci-şată, îmbrăţişată), măsura de 11 si-labe; un distih şi un vers liber cerepetă un vers din textul primelortrei strofe sau din distih.

De fapt, cartea de acum a luiLucian Strochi (a 36-a publicată)este o provocare pentru cititor, maiales pentru filolog, şi dovedeşte omaturitate creatoare, dar şi o bogă-ţie a zestrei sale livreşti şi, nu în ul-timul rând, a profesionalismului, atalentului de excepţie al acestuia.

Constantin TOMŞA

NoteNotede lectorde lector

Lucian Strochi: „ANCADIERUL”sau „Carte frumoasă, cinste cui te‐a scris”

Î

Pagina Casei Corpului Didactic

APOSTOLULPag. 8iulie - august 2015

ŞI LA ŢARĂ SE ÎNVAŢĂ CARTE

‐ CCD NEAMŢ ‐LICEUL TEORETIC „VASILE ALECSANDRI” SĂBĂOANI

ERULAREA PROIECTULUI: aprilie – iunie 2015BENEFICIARI DIRECŢI – 55 de elevi din clasele a II-a A

şi a X-a A; filmul de prezentare a liceului a fost realizat de 5 elevide la clasele a XII-a A şi B

BENEFICIARI INDIRECŢI – toţi elevii Liceului Teoretic„Vasile Alecsandri” Săbăoani

OBIECTIVELE PROIECTULUI: n elevii să identifice punctele forte ale comunităţii lor şcolare (prin

intermediul imaginilor surprinse de ei) şi să mediteze asupra acestora,asupra problemelor lor, precum şi a soluţiilor;

n elevii să facă schimb de idei şi informaţii printr-un dialog critic,de grup, ce vizează aspecte ale comunităţii şcolare – teme de discrimi-nare cum ar fi situaţia de elev din mediul rural, împărtăşirea propriilornevoi, dorinţe, perspective;

n să fie auzită şi vocea elevilor care studiază în mediul rural.

METODA NONFORMALĂ ALEASĂ: photovoice.

ETAPA I – PREGĂTIREACu cine lucrăm? Proiectul a început prin implicarea entuziastă a trei grupuri de elevi:

clasa a II-a A, care a adus proiectului elemente ludice, şi spontaneitate,clasa a X-a A, care a adus în proiect tema de dezbatere, resursele mate-riale – fotografii, aparate foto, şedinţe foto, dorinţa de implicare şi eleviiclaselor a XII-a, care au realizat într-o variantă originală filmuleţul deprezentare.

De ce? Credem că motto-ul activităţii ar putea fi: „Limpede nu vezi decât cu inima.Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii”. (Antoine de Saint Exu-

pery, „Micul Prinţ”)

D

ŞCOALA GIMNAZIALĂ BORLEŞTICostumul popular – obiect de vestimentaţie de‐a lungul timpului

„Cine nu iubeşte folclorul estesărac pentru că nu-l cunoaşte.”

rovin dintr-o familie care mi-a insuflat dra-gostea pentru folclor. Astfel, atât bunicamaternă cât şi cea paternă şi-au dus viaţaîn respect pentru tot ce-a însemnat tradiţiişi obiceiuri moştenite din străbuni. Au ştiutsă ţeasă la stative, să coase, să făurească cumigală minunate costume pentru zilele delucru sau pentru cele de sărbătoare. În ima -

ginile prezentate sunt şi obiecte de vestimentaţiece au aparţinut bunicilor şi străbunicilor mei, cuo vechime considerabilă, păstrate cu grijă în lăzilelor de zestre.

Astfel, cheptarul care a aparţinut buniculuimeu are o vechime de aproximativ 90 de ani. Eleste descris de cea care l-a păstrat peste ani, în-văţătoarea pensionară, Imbru Aurica:

„Sunt în faţa unui tablou care îmi trezeştemulte amintiri… Minunatele „cheptare” (bundiţe)imortalizate în el îmi amintesc oameni de demult,care au trăit în credinţă, respectând legile ceruluişi urmând învăţăturile străbunilor. Unul dintre elea aparţinut tatălui meu. Îl privesc cu respect şi cudrag, căci îmi aminteşte de omul pe care nu l-amcunoscut niciodată, fiind mult prea mică să potreţine chipul cuiva, atunci când a plecat spre celeveşnice. Este un cheptar înfundat, făcut din pieide miel, încheiat cu bunghi pe umăr şi într-o partecu două buzunare din piele aplicate. Atât pe faţăcât şi pe spate este împodobit cu motive floralecusute cu lână toarsă cu multă măiestrie. Acesteasunt conturate cu râuri de cruciuliţe negre şi cugăitan (linii groase). Crenguţelecu frunze sunt prezente ca simbolal pomului vieţii. Ele poartă bo-boci cu forme diferite de la cel în-chis până la floarea în formă depanseluţă sau mai mică, vioreaua.Evoluţia florii reprezintă parcăetapele vieţii omului.

Privesc la această minune deînflorări cusute într-un joc coloris-tic făurit de imaginaţia de basm aţăranilor noştri, şi înţeleg de cetata îl purta doar în zilele de săr-bătoare. L-am păstrat cu sfinţenieca pe o amintire dragă şi-l voi lăsageneraţiilor ce vor urma ca pe odovadă a minunatelor tradiţii ale

poporului nostru”.Utilizarea folclorului a fost pentru mine un

crez care m-a călăuzit în activitatea de bibliotecar.Am primit cu bucurie vestea înfiinţării grupuluipăstrător de folclor „Cufărul Borleştiului” decătre o fostă elevă a şcolii noastre, şi am sprijinitideea promovării tradiţiilor în rândul tinerilor.

Iniţiatoarea acestei activităţi, doamna Han-daric Burghelea Maria Daniela spunea despre ne-cesitatea reînvierii folclorului şi desprepromovarea lui următoarele:

,,O fotografie prăfuită de demult fascineazăşi vrea să-i afli povestea. O poveste ce pare as-cunsă şi parcă nu vrea să-ţi dezvăluie secreteletimpului. Stă încuiată şi ca să o descui trebuie maiîntâi să înţelegi de unde vii. Este povestea uneicomunităţi. A acelei comunităţi din care vii, darde care, cu timpul, te-ai depărtat. Revenirea esteanevoioasă.

Porţile se redeschid greu. Rugina timpuluişi uitarea au înţepenit bălămălile lor. Ochii satuluite privesc de după leaţurile gardurilor ponosite cupriviri neîncrezătoare şi îndoielnice. Timpul le-acuprins sufletele în hăţurile îndoielii. Rostul co-munităţii s-a pierdut şi el. Paşii şi treptele au fostsărite şi nu poţi înţelege cum a fost. Dar din aceafotografie parcă îţi vorbeşte ceva. Fără să vrei,căutând, o regăseşti. Nu o înţelegi încă, dar începisă o simţi. Este bogată, povestea stă scrisă în fi-rele de aţă. Ca să o înţelegi, trebuie să te întorcişi să-i urmezi calea. Şi ca să-i urmezi calea tre-buie să înţelegi rostul tău, de unde vii şi cine eşti.

Poveştile sunt multe şi trebuie reascultate.Este povestea regăsirii noastre ca şi comunitate.

Ne readucem aminte de unii, de alţii, învăţăm săne cunoaştem din nou vecinii. Ne povestim vieţileaducându-ne aminte de uliţele satului şi de par-fumurile lui în prag de sărbători, după ploile devară când mirosul colbului domolit de ploaie stă-pâneşte satul. Ne aducem aminte că aici avem şinoi o istorie, pe care bunicii şi străbunicii au trăit-o,iar noi o reînvăţăm. O istorie care face şi ea partedintr-o misterioasă cultură, cea de Cucuteni. Aşacum strămoşii şi-au imaginat glia lor, ne place săcredem că tot aşa şi-au imaginat bunicile noastresemnul de pe aceasta IE. E o poveste pe carevrem să o descoperim, o poveste ce face partedintr-o cultură şi ne adună şi protejează prin acestsemn. Ne place să credem că este semnul nostru,un semn al unei comunităţi, unde individualismulnu există, dar formată din personalităţi distinctecare, împreună, creionează şi formează o unitatedând fiecărui individ o apartenenţă.

Aşa că, undeva pe drumurile de munte peunde a umblat şi Hogaş, din Câmpul lui Dragoş,descălecător al Moldovei, ne-am pornit în căuta-rea unei ii. Cunoşteam în suflet doar îndemnul dea coase din nou visele şi dorinţele pe care le-acusut bunica pe o ie. Se spune că ia are vise, zâm-bete şi lacrimi cusute în firele florilor sau semne-lor ei. Prin această regăsire, a acestei ii, vrem săne readucem aminte rostul şi să-l descoperim, săne aducem aminte cine suntem, ca să ne putemscrie cu acul şi noi povestea”.

Desfăşurându-mi activitatea în cadrul uneişcoli am organizat o expoziţie cu costume popu-lare şi obiecte de uz casnic (lampă pe gaz, putini,fier de călcat cu cărbuni,vârtelniţă, sucală, su-veică, căleap, furcă pentru tors, oale de lut pentrugătit, ulcioare pentru apă) din zona noastră, princare elevii de diferite vârste să cunoască şi să în-drăgească tradiţiile şi obiceiurile poporului nos-tru. Prin expunerea fotografiilor am prezentatcopiilor diferite costume populare purtate de bă-trânii satului sau de tineri. Astfel vechiul şi noulse confruntă şi se întregesc perpetuu, scriind îm-preună o istorie fără sfârşit. (Iniţiatoarea grupuluipăstrător de folclor „Cufărul Borleştiului”:Maria Daniela HANDARIC- BURGHELEA * co-laboratori: prof. Maria SIMIONESCU, înv. Au-rica IMBRU * bibliotecar: GabrielaHANDARIC)

Bibliotecar Gabriela HANDARIC, Şcoala Gimnazială Borleşti

P

Pagina Casei Corpului Didactic

APOSTOLUL Pag. 9iulie - august 2015

ŞI LA ŢARĂ SE ÎNVAŢĂ CARTE

ETAPA a II-a – DERULAREA SESIUNILOR DE FOTOGRAFIEŞI A SESIUNILOR DE DISCUŢII

ceastă etapă a fost cea mai amplă, diversă, formativă, provocatoare,stimulativă, voluntară, nondirectivă, flexibilă, atractivă, aplicabilă,accesibilă, inovatoare, creativă, dinamică, pozitivă.

Cele două grupuri care la începutul proiectului nu aveau decâtun singur punct comun, acela că erau elevi în aceeaşi unitate şco-lară, au devenit un grup mare, omogen, focusat pe atragerea aten-ţiei asupra unei probleme stringente pentru ei.

Participanţii s-au întâlnit şi au realizat selecţia finală a fotografiilor.Momentul a fost un prilej pentru ca fiecare să se descopere, iar dia-

logul dintre generaţii să fie direct şi sincer.Selecţia fotografiilorA urmat etapa în care elevii de clasa a II-a au dat o denumire fiecărei

fotografii.Elevii din clasa a X-a au organizat o expoziţie cu lucrările.

ETAPA a III-a – PREZENTAREA(expoziţiei de fotografii şi a filmului)

Elevii din şcoală au admirat cumare curiozitate expoziţia.

Echipa de la C.D.I. a Liceului Teo-retic „Vasile Alecsandri” Săbăoani:Profesor Liliana Gligor, director *Profesor Ioana Ciobanu, director ad-junct * Profesor Fabian Şipoteanu, di-rector adjunct * Profesor pentruînvăţământ primar, Ştefania CeciliaCobzaru * Profesor de Limba şi litera-tura română Brânduşa, Elena Popa *

Psiholog Nicoleta Ciobanu * Bibliotecar Cristina Andronache.

A

ŞCOALA GIMNAZIALĂ GHERĂEŞTI, NEAMŢCentrul de documentare şi informare, o poartă către noi orizonturi ale cunoaşterii dată cu dezvoltarea personalităţii omuluiîntr-o societate mereu în expansiune,mereu în căutare de câmpuri noi de inte-res şi acţiune, a crescut şi nevoia sa de cu-noaştere şi, deci, de informare. În acestcontext au apărut Centrele de Documen-tare şi Informare, care, anexate şcolilor,au reprezentat mijlocul prin care s-a „as-

tâmpărat” măcar puţin, această nevoie de cu-noaştere.

Încă de la vârste mici, copiii vin în Centrulde Documentare şi Informare din plăcerea de arăsfoi o carte, o enciclopedie, din nevoia de ase informa pentru elaborarea unui proiect, aunei teme, din curiozitatea de a descoperi lu-cruri noi despre un mediu mai mult sau maipuţin apropiat.

Şi la Şcoala Gimnazială din comuna Ghe-răeşti, judeţul Neamţ, elevii vin în C. D. I. ştiindcă găsesc întotdeauna pe cineva gata să le des-chidă calea spre noi orizonturi de cunoaştere.Cadrele didactice de la toate nivelurile – preş-colar, primar, gimnazial – iniţiază activităţi cuelevii, parteneriate între catedrele şcolii sauchiar cu alte şcoli, parteneriate ce au ca obiectivprincipal informarea, documentarea, stimulareainteresului elevilor pentru lectură. Lumea po-veştilor, Pe urmele marelui povestitor IonCreangă, O vizită în nuvelele şi schiţele lui I.L. Caragiale, Eminescu – om şi geniu sunt doarcâteva dintre activităţile de stimulare a intere-sului pentru lectură desfăşurate cu elevii dinşcoala noastră. Unele dintre aceste activităţi s-au finalizat prin punerea în scenă a unor frag-mente din textele citite sau prin realizarea deexpoziţii cu desene ce reprezintă imagini sauscene din textele citite. Impulsionaţi de premiileşi diplomele oferite, elevii au participat activ şicu mare plăcere la aceste activităţi-concurs.

Activităţile interdisciplinare şi intercultu-rale, cum ar fi Ziua europeană a limbilor stră-ine, Ziua educaţiei, Ziua alimentaţiei,Haloween-ul în lume, Zilele francofoniei au pri-lejuit documentarea si participarea activă a ele-vilor la realizarea unor portofolii, a unorpower-point-uri tematice. De asemenea, pro-iecte interdisciplinare, parteneriate între cate-dre, cum ar fi 16 octombrie – Ziua alimentaţiei,Medii de viaţă şi relaţii de hrănire şi Minte să-nătoasă în corp sănătos sunt doar câteva dintre

proiectele desfăşurate în C. D. I., în cadrul că-rora elevii şi-au însuşit cunoştinţe despre regu-lile unei alimentaţii sănătoase, despre igienă şiexerciţiul fizic, iar Eroi ai neamului, un proiectdesfăşurat cu elevii claselor a IV-a, a avut dreptobiectiv stimularea interesului pentru cunoaş-terea originii poporului român şi a istoriei sale.

Tot în ceea ce priveşte activităţile interdis-ciplinare şi interculturale, amintim în mod spe-cial proiectul Cartea – izvor de educaţie,cultură şi înţelepciune, realizat de şcoala noas-tră în colaborare cu fundaţia „Mereu aproape”,proiect în urma căruia şcoala noastră a obţinutun fond de carte de aproximativ 1000 de vo-lume. De altfel, pentru acest proiect, care s-a fi-nalizat prin simpozionul judeţean cu acelaşinume, elevii şcolii noastre au desfăşurat în C.D. I. activităţi de informare şi documentare, delectură, de punere în scenă a unor texte citite şialese de ei, activităţi de tip ,,şezătoare” (recităride poezii, interpretări de cântece populare, dedialoguri sau monologuri celebre) şi, nu în ul-timul rând, de realizare a unor expoziţii cu des-ene şi imagini din textele citite.

Pentru exemplificarea modului în care lu-crează elevii şcolii noastre în cadrul Centruluide Documentare şi Informare am ales proiectulMoi aussi, je connais la France!, un proiect departeneriat cu C. C. D. Neamţ, realizat în cadrulediţiei a XV-a a Festivalului Naţional al Şan-selor Tale. Activitatea a presupus informarea şidocumentarea de către elevi în ceea ce priveşteFranţa: relief şi aşezare, floră şi faună, istoriaei şi implicarea în evenimente istorice mon-diale, cultură şi artă, scriitori, muzicieni şi ar-tişti plastici reprezentativi, savanţi, invenţii şiinventatori, tradiţii populare, sărbători impor-tante şi obiceiuri culinare etc. Obiectivele pro-iectului au fost însuşirea de către elevi decunoştinţe referitoare la Franţa (prin lectură,documentare şi studiu, folosind materialele şifondul de carte din C. D. I., dezvoltarea spiri-tului de lucru în echipă, de colaborare, dezvol-tarea creativităţii şi dezvoltarea spirituluicompetitiv. S-a dorit, de altfel, ca elevii să fieşi organizatori şi creatori, aşa că, cu o săptă-mână înainte de susţinerea în sine a activităţii,cu sprijinul profesorilor colaboratori, au fost se-lectaţi câte 2-3 elevi din fiecare clasă de gim-naziu. Elevii de clasa a VIII-a au fost invitaţi

să-şi aleagă colaboratori şi să-şi formeze echipaalături de care vor lucra pe parcursul acestei ac-tivităţi. De asemenea, fiecare echipă a trebuitsă-şi aleagă o temă, pentru care să se informezeşi să o reprezinte în cadrul activităţii. S-au creat,astfel, cinci echipe: „Geografia Franţei”, „Isto-ria Franţei”, „Cultura şi arta Franţei”, „Savanţişi inventatori francezi”, „Sărbători şi obiceiuriculinare”. Astfel, timp de o săptămână, elevii s-auinformat şi documentat în C.D.I., au realizat fo-tografii, portofolii şi afişe care să reprezintetema aleasă.

În ziua desfăşurării concursului şi a pre-zentării afişelor, elevii au surprins în primulrând prin vestimentaţie (prin faptul că purtaucâte ceva reprezentativ pentru domeniul ales: oeşarfă, o beretă, o cocardă, un mic ecuson cu unsimbol al Franţei) dar şi prin faptul că au pre-zentat o expoziţie culinară cu produse tradiţio-nale franţuzeşti: fursecuri „macarons”, prăjituri„madeleines” şi clătite „crépes au chocolat”. Latoate acestea se adaugă şi faptul că au fost pu-ternic impresionaţi şi bucuroşi, ei înşişi, de cu-noştinţele însuşite, de câte lucruri deosebite auaflat despre Franţa şi despre locuitorii ei. Lafinal, s-au acordat diplome pentru cei mai do-cumentaţi şi creativi, „cetăţeni europeni” şi, ast-fel, toată strădania lor a fost încununată desucces.

În sfârşit, trebuie menţionat faptul că mo-mentul în care un copil păşeşte într-un Centrude Documentare şi Informare reprezintă înce-putul unei călătorii de cunoaştere, o călătorielungă şi plină de evenimente. Astfel, viaţa deelev poate deveni o interesantă şi palpitantăaventură dacă noi, cadrele didactice, ne vomstrădui să o facem să fie aşa. Un profesor carereuşeşte să-l convingă pe elev că e important săciteşti şi să înveţi, un profesor plin de entuziasmcare va iniţia activităţi deosebite va ajunge lainima şi mintea elevului său şi îi va trezi inte-resul şi curiozitatea, îi va capta atenţia şi îl vamotiva să acorde atenţia necesară şcolii, îi vadezvolta dragostea şi interesul pentru carte şiînvăţătură.

Prof. Corina GHIORGHIŢĂ,Responsabil C. D. I. din Şcoala Gimnazială

Gherăeşti, Neamţ

O

Pagini coordonate de Niculina NIŢĂ – profesor metodist la CCD Neamţ

Ultima oră la Roman

APOSTOLULPag. 10iulie - august 2015

hiar dacă manifestările din şcolile romaşcane n-au avut amploareaaltor sărbători naţionale, dată fiind ziua în care aceasta este marcatăîn calendar (după încheierea anului şcolar), Ziua Drapelului Naţionalnu a dus lipsă de prezenţa elevilor şi a dascălilor adunaţi pe 26 a luiCireşar împreună de vlădica locului, ÎPS Ioachim, ÎntâistătătorulArhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

Astfel, în cadrul unei manifestări care s-a desfăşurat la CentrulArhiepiscopal din Roman, clerici şi mireni, dar şi un grup de militari

din cadrul Garnizoanei Romanului au adus un omagiu Tricolorului în cadrulunui serviciu liturgic special. Fluturând alături sub cerul zilei însorite devară, Drapelul Naţional, alături de drapelul Arhiepiscopiei, au fost pricinăde profundă trăire emoţională atât pentru cei mici, cât şi pentru cei maricare au vibrat la rugăciunea de binecuvântare rostită de ÎPS Ioachim. Prie-ten declarat şi recunoscut al tuturor copiilor din Arhiepiscopie, PreasfinţitulPărinte a rostit cu acest prilej un cuvânt înălţător, vorbindu-le celor prezenţidespre simbolistica Drapelului Naţional, dar şi despre sentimentul de pa-triotism de care se leagă acest simbol cu care înaintaşii au biruit peste vea-curi în lupte grele.

Drapelul Naţional – albastru, galben, roşu – de la lance – a fost decretatpentru prima oară ca simbol naţional de Guvernul revoluţionar provizoriudin Ţara Românească la 14/26 iunie 1848, având înscrisă pe el deviza„Dreptate – Frăţie!”.

Ziua Drapelului Naţional a fost instituită tocmai pentru a marca ziuade 26 iunie 1848 când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul să re-prezinte steagul naţional al tuturor românilor. De remarcat este faptul căcele trei culori, împărţite în mod egal, reprezintă principiul egalităţii, orien-tarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, iar cifra trei este numărul per-fect.

Între emoţii şi neputinţe:

Bobociada în şcolile muşatine...fârşitul anului şcolar 2014/2015 a pus pejar toată suflarea, elevii claselor terminale,atât cei de la gimnaziu, cât şi liceenii, ur-mând să demonstreze, cu notele de la Eva-luarea naţională, respectiv de laBacalaureat, cum s-au pregătit pe parcur-sul a câtorva ani de şcoală. Primii care auintrat în focul examenelor au fost absol-

venţii de clasa a VIII-a, bilanţul pe întregul judeţ

Neamţ fiind unul în trendul anilor anteriori, su-biectele, relativ abordabile, făcând chiar săcrească pe ansamblu valoarea rezultatelor finale.Astfel, din cei aproape 4800 de absolvenţi declasa a VIII-a, 880 de elevi au obţinut medii deadmitere peste 9, în vreme ce la polul opus 794elevi au obţinut medii sub 5, 80 dintre cei cares-au prezentat la ambele probe obţinând mediicuprinse între 1 şi 2.00. Cum nu se putea altfel,sesiunea junilor absolvenţi a fost marcată şi deabsenteism, fie la una dintre probe, fie la ambele,cel mai adesea candidaţii fiind speriaţi înainteaexamenului de Matematică. Astfel de situaţii s-auînregistrat mai ales la şcolile din mediul rural,un exemplu elocvent în acest sens fiind cazulŞcolii Gimnaziale din Solca, comuna Oniceni,unde opt dintre cei 20 de absolvenţi au dat exa-menele pe... scăldat, dintre cei rămaşi în sălilede concurs doar unul singur reuşind să obţinămedia 5!

Contraste la şcolile „de la ţară”... Buni şi mai puţini buni, aşa a cumpănit ba-

lanţa în urma Evaluării Naţionale şi de aceastădată, în urma radiografierii rezultatelor, contras-tele cele mai evidente fiind înregistrate la şcoliledin mediul rural din zona Romanului, din pricinimulte şi complexe pe care mai marii educaţiei lecam ştiu dar nu au leac pentru ele. Relevant estecazul Şcolii gimnaziale din comuna Moldoveni,de pildă, unde la examenul de Matematică treieleve au primit nota maximă – Ana-MariaGotcă, Roxana Petronela Popa şi Andreea Mă-dălina Ghiroagă, care a reuşit şi cea mai maremedie, de 9,75 – însă o treime dintre absolvenţiiprezenţi aici la ambele probe n-au reuşit să ob-ţină nota 5! Un alt exemplu ar fi Şcoala gimna-zială din comuna Tămăşeni unde doar cincidintre cei 44 de absolvenţi prezenţi la examenau obţinut medii sub 5, însă diferenţa dintreprima şi ultima medie este flagrantă: 1,95 şi 9,50media obţinută de eleva Alexandra BiancaDorcu! Între o maximă şi o minimă, lista poatecontinua, problema punându-se în mod dramaticîn contextul în care sistemul actual al admiteriiîn învăţământul liceal permite accesul de-avalma, a premianţilor şi a corigenţilor EvaluăriiNaţionale, deopotrivă. E drept, fiecare pe locullui, însă chiar şi aşa lucrurile se-ncurcă odată ceastfel de „absolvenţi” ajung mai departe!

Elevi de nota 10!„De nota 10” în contextul sesiunii 2015 a

Evaluării Naţionale pentru absolvenţii de clasaa VIII-a nu este doar o figură de stil ci o realitateelocventă care evidenţiază, pe de o parte, muncaelevilor responsabili, a educatorilor şi a familii-lor acestora, dar şi nivelul moderat ca dificultateal subiectelor din acest an, valabil pentru ambeleprobe. Însă cum toţi candidaţii au evoluat în con-diţii egale de concurs, cei mai buni, rămân, to-tuşi, cei mai buni!

Ca de fiecare dată, capul de afiş în acestcontext îl deţin şcolile „bune” din Roman, Co-legiul Naţional „Roman Vodă” remarcându-sechiar cu un cvartet de „decari”, protagonistele,de fapt, fiind Ioana Pintilie, Irina CătălinaCozma, Teodor Diaconu şi Carina Ioana Gheor -

ghiţa, ultima bucurându-se şi în calitate de şefăde promoţie la absolvirea clasei a VIII-a. Toatecele patru romanvodiste au obţinut media 10 laambele probe, reţeta fiind una comună: seriozi-tate, consecvenţă în muncă şi multă ambiţie!

Chiar dacă nu au obţinut 10 pe linie, atât înmediul rural, cât şi în mediul urban s-au înregis-trat note maxime, fie la examenul de Limba ro-mână, fie la cel de Matematică. Cei mai mulţidecari, da, tot la „Roman Vodă” au fost: 14 dinstirpea lui… Isoscel şi doar unul din cea a luiEminescu!

Urma alege! Mai mulţi elevi proveniţi din şcolile „de la

ţară” din zona Romanului au completat seriacelor „de nota 10”, şapte dintre aceştia remar-cându-se la examenul de Matematică (Delia Pa-tricia Benchea – Liceul TehnologicAdjudeni/comuna Tămăşeni, Ionuţ AlexandruCernat – Şc. Gimnazială Oniceni, Andreea Mi-haela Dancă şi Eduard Andrei – Şc. gimnazialăGherăeşti, plus cele trei absolvente de la Moldo-veni, deja menţionate) şi doar unul la Limba Ro-mână, respectiv Alina Sânziana Ivan – Şc.Gimnazială Sagna, eleva obţinând de altfel şi ceamai mare medie din şcoală, 9,87.

Ca de obicei, cele mai dorite şcoli care aufigurat pe fişele de admitere la liceu ale absol-venţilor de gimnaziu din zona Romanului aufost, în ordine; C.N. „Roman Vodă”, Lic. Teh-nologic „Vasile Sav” şi C.T. „Petru Poni”, toatedin Roman, la care se adaugă Lic. Teoretic „Va-sile Alecsandri” din Săbăoani care-şi alimen-tează efectivele din comuna de reşedinţă şi cevadin localităţile megieşe. În ciuda faptului că laliceu a fost repartizat orice absolvent care a tre-cut de ambele probe ale Evaluării Naţionale, in-diferent de media obţinută, totuşi, la instituţiilede învăţământ liceal din zona Romanului aurămas foarte multe locuri vacante. La acest ca-pitol recordul îi aparţine C.T. „Danubiana”, cu64 de locuri neocupate, liceele din Top3, men-ţionate anterior, fiind scutite de emoţii pentruetapa a doua de repartizare computerizată careva avea loc pe 23 iulie, cea de a treia (şi ultima!)fiind prevăzută pentru zilele de 3 şi 4 septem-brie.

S

C

Cinstire drapelului Tricolor!

Ultima oră la Roman

APOSTOLUL Pag. 11iulie - august 2015

Şcoli „de vară”, la alegere! e cum s-a stins ultimul sunet de clopoţelal anului şcolar pe care elevii l-au dat dejauitării, iniţiativele gen „Şcoala de vară”n-au întârziat să apară, aceste acţiunifiind întinse pe toată durata vacanţei maridupă un calendar care ţine de rigorile or-ganizatorilor. Una dintre ofertele valabile

la Roman se adresează copiilor şi tinerilor dinşcolile municipiului, dar şi celor care provin dininstituţiile de învăţământ de pe raza localităţilorînvecinate: Sub egida „Vacanţa mare, îm-preună”, conducerea Clubului CopiilorRoman, împreună cu coordonatorii cercurilorexistente în instituţie ne-am propus să scoatemcopiii din casă în vacanţă, oferindu-le un pro-gram plăcut şi util de petrecere a timpului liber,după un orar zilnic de patru ore, de luni pânăvineri, timp de cinci săptămâni. Le propunemcopiilor activităţi recreative în cadrul cercuri-lor noastre, în funcţie de dorinţa şi pasiuneafiecăruia, începând de la atelierul de pictură,de pildă, până la muzică, jocuri logice, calcu-latoare, dansuri sau karting. Doritorii nu tre-buie decât să se înscrie, conform cerinţelornoastre, absolut toate activităţile fiind progra-mate în regim gratuit, până la sfârşitul luniiiulie, a spus Prof. Ilie Boloca, director la ClubulCopiilor Roman.

Biserica face „concurenţă”!O „concurenţă” constantă, educativă, foarte

diversificată în ceea ce priveşte petrecerea tim-pului liber în vacanţa mare vine şi din parteaBisericii, parohiile romano-catolice fiind întopul derulării unor astfel de acţiuni de la careînsă nu sunt exceptaţi tinerii de alte confesiuni.Un exemplu de activitate deja derulată este cea

organizată în parohia „Sfânta Fecioară Maria,Regină” din Tămăşeni, în intervalul 6 – 11 iuliesub sloganul „Vara împreună”. Astfel, campu-sul din acest an a adunat la Tămăşeni circa 400de copii şi adolescenţi organizaţi în şase grupe,plus grupa celor de la grădiniţă, care au partici-pat la diferite activităţi educative, recreative şireligioase, tema din 2015 a campusului fiind„Fericirea este doar la Tine”. La rând aşteaptăşi Parohia „Fericitul Ieremia Valahul” dinRoman unde, mai pe la sfârşitul vacanţei, vaavea loc campusul intitulat „Toamna îm-preună”, de asemenea cu o temă distinctă, ac-ţiunile urmând să fie puse în scenă de către ungrup de animatori coordonaţi de preoţii paro-hiei.

Nici Biserica Ortodoxă nu se lasă mai pre-jos, în parohiile de pe cuprinsul ArhiepiscopieiRomanului şi Bacăului demarând astfel de ac-ţiuni destinate mai ales copiilor care nu dispunde posibilităţi deosebite de a pleca în vacanţăîn afara localităţilor de baştină. Programul, co-ordonat de către preoţii din parohii ajutaţi înde-obşte de tineri voluntari, a demarat încă de laînceputul lunii iulie cu binecuvântarea ÎPS Pă-

rinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Ba-căului. Tot din iniţiativa şi cu binecuvântareaierarhului locului, un număr de 45 de copii dinfamilii defavorizate din Eparhia Romanului şiBacăului participă în această vară la tabăra„Licăr de Lumină” care se desfăşoară la Centrulsocial – pastoral „Sfânta Cruce” din Buşteni,cele 11 sesiuni de tabără fiind organizate pe totparcursul verii în cadrul proiectului „AlegeŞcoala”. La aceste iniţiative, demnă de adăugatar fi şi aceea a Pr. Mihăiţă Popovici, coordona-torul proiectului „Iubire şi speranţă”, prin in-termediul căruia şi pe parcursul vacanţei mari80 de copii din familii defavorizate din Roman,în marea lor majoritate de etnie rromă, benefi-ciază zilnic de un program educaţional adecvatperioadei, plus hrană şi satisfacerea altor cerinţede subzistenţă.

„Roman Vodă”, cu agendăproprie…

În fine, din oferta generoasă a şcolilor devară nu lipsesc nici acţiunile iniţiate de o serie

de instituţii de învăţământ romaş-cane, în top la această categorie pen-tru zona Romanului fiind ColegiulNaţional „Roman Vodă” cu de-acumtradiţionala Tabără de Matematică,rezervată celor mai performanţi elevide gimnaziu din şcolile romaşcane.La aceasta se adaugă o nouă ediţie aŞcolii de vară destinată elevilor pa-sionaţi de limba, cultura şi civilizaţiagermană – sub patronajul Asociaţieide voluntari „Muşatinii” – şi, în pre-mieră, o altă acţiune de acest gen co-ordonată de catedra de Informaticădin cadrul celei mai galonate institu-ţii romaşcane de învăţământ liceal.

D

Buni, dar fără premii! diţia 2015 a Festivalului demuzică uşoară „Mamaia Co-piilor”, desfăşurat în perioada6 – 11 iulie pe litoralul MăriiNegre, a constituit pentru ta-lentaţii copii din zona Roma-nului mai degrabă un motivde tristeţe, niciunul dintre cei

patru finalişti nefiind nominalizaţi lapremiile celei mai râvnite întreceride acest gen. Astfel,Ioana Mârţi, DariaŞtefana Stoleru darşi Ana Maria Piţa(foto) şi SabrinaAniculăiesei nu s-au regăsit pe scenăla „Gala laureaţi-lor”, în ciuda evo-luţiilor aplaudate depublicul spectator, asta după ce de-liberarea juriului a fost însoţită denumeroase contestaţii din partea anumeroşi concurenţi dezamăgiţi depunctajul obţinut. „Şi în acest an amplecat încrezători la Mamaia, binepregătiţi şi cu speranţa că vom egalaperformanţele obţinute în ultimeledouă ediţii ale festivalului. Am

mizat în primul rând pe talentul con-firmat pe scena festivalurilor maridin ţară atât de Ana Maria, cât şi deSabrina, dar şi pe faptul că reprezen-tantele noastre au abordat finala cupiese compuse de romaşcanul Ser-giu Rudichi, remarcat atât în finalaEUROVISION – România, în 2013,cât şi aici, unde a obţinut două pre-mii importante, în 2013 şi 2014.Oficial, nu am câştigat nimic de dataaceasta, însă avem satisfacţia că pie-sele copiilor noştri au rămas îninima publicului de la Mamaia,lucru care contează foarte mult”, aspus Mihaela Tertelici, profesor decanto la Lucky Dance Club-Roman,grupare care în ultimii doi ani s-a în-tors de la „Mamaia Copiilor” cu unpremiu II şi un loc I, performanţeobţinute de Alexandra GabrielaUngureanu, respectiv de SabrinaAniculăiesei.

„Răzbunaţi” de colegi...

În ceea ce priveşte evoluţia ce-lorlalte două concurente din zona

Romanului, Ioana Mârţi şi DariaŞtefana Stoleru, ultima, cel puţin, aridicat sala în picioare după ce a in-terpretat piesa „Teatrul e visul meu”(Muzica: CristianAlivej/text: Vio-rela Filip, profesor îndrumătorAlina Apetrii – „Viva Allegria” dinPiatra Neamţ), cu care a intrat îngraţiile publicului, nu şi în cele alejuriului: „Ţin să felicit organizatoriicare şi de data aceasta au dus la bunsfârşit un festival greu, foarte mun-cit, care i-a avut însă în prim plan petoţi aceşti copii talentaţi care au tre-cut prin două preselecţii pentru aajunge în final pe această scenă.Acum, că se cunosc premianţii edi-ţiei 2015, vreau să spun că estefoarte important ca aceşti copii, darşi părinţii lor, să înţeleagă că acestfestival este o competiţie unde, la felca şi în cazul competiţiilor sportive,nu toată lumea poate ocupa loculîntâi. Şi eu mi-aş fi dorit în viaţă săfiu primul la toate competiţiile lacare am participat, însă n-a fost defiecare dată aşa”, a încercat compo-zitorul Mircea Drăgan la finalul în-trecerii să-i consoleze pe cei care

n-au urcat pe podium. Una cu alta, cel mai corect în

acest context este să vorbim despreo ediţie fără locuri pe podium şi ni-cidecum de un insucces.

Dacă romaşcanii n-au confir-mat anul acesta la „Mamaia Copii-lor”, au făcut-o în schimb colegiiDariei de la „Viva Allegria”, Ade-lina Timofte şi Gerard DamianOuatu care s-au întors acasă cu pre-miul „Vanimar” la categoria de vâr-stă 4-6 ani, respectiv cu premiul I lacategoria de vârstă 10-12 ani. Dar,pentru că această poveste cu şi des-pre copii parcă cere un final fericitşi pentru că totul s-a-ntâmplat pe în-soritul litoral, trebuie remarcat fap-tul că doar cu câteva zile înainte de„Mamaia Copiilor” grupul de optfete reprezentând Lucky DanceClub-Roman a obţinut locul al II-leala Festivalul internaţional de muzicăuşoară de la Mangalia, piesa „Cio-buri de stele” fiind de data aceastaatât pe placul spectatorilor, cât şi peplacul maeştrilor care au jurizat...

Pagini realizate de A. OPRIŞ

E

Parte de carte

APOSTOLULPag. 12

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

IULIE 2015

2/1933 – n. Alexan-drina - CameliaMancaş, la Chilia,Talpa, Neamţprofesoară, proza-toare. Liceul „PetruRareş” din Piatra-Neamţ şi Facultatea

de Educaţie Fizică şi Sportdin Bucureşti. Carieradidactică: la Liceul Teo-retic din Bicaz şi la Liceul„Petru Rareş”. A debutat editorial cu romanul„Eternitate de trei ani”, prefaţat de Dumitru Almaş.Alte cărţi: „Iepurii de la Iepureni” (colab.), 1997;„Alb”, versuri, 1997; „Şerbeştii lui Talpă”, mono-grafie (colab.), 2004. Colaborări: „Apostolul”,

„Asachi”, „Ateneu”, „Revista de educaţie fizică şisport” ş. a. La mulţi ani, Doamna Profesoară!

■ 3/1949 – Florin-Mircea Zaharescu, laSibiu, artist plastic. Stabilit la Roman. Cursuri depictură cu Aurel Rugină la Liceul de Artă din

Ploieşti, Institutul „Nicolae Grigorescu” (1968-1974). Membru U. A. P. A debutat la Salonul deArtă Plastică de la Sibiu (1974). Expune (1979-2012) la: Bacău, Constanţa Roman, Piatra-NeamţBienala „Lascăr Vorel”. Bursă de studii la Paris.Autor al sculpturilor monumentale „RomanMuşat”, „Miron Costin”, „Sergiu Celibidache”,„Mihail Jora”, „dr. Fălcăianu”, toate în Roman,„Mihail Sadoveanu”, la Hanu-Ancuţei. La mulţiani, Maestre!

■ 4/1914 – n. Nichita Bistriceanu, la Piatra-

Neamţ (pseud. lui Mihai Nichita, d. 30. 12. 1997),ziarist, poet, prozator, absolvent al Şcolii Normalede Băieţi „Gheorghe Asachi” din Piatra-Neamţ şial Şcolii Militare de Ofiţeri, de Rezervă.

A fost primit în U. S. (1951), când, se pare,Mihail Sadoveanu i-a atribuit numele NichitaBistriceanu. A făcut parte din Filiala Piatra-Neamţa U. S, alături de Dumitru Almaş, Har. Mihailescu,Lucian Mircea (Constantin Borş), B. Munte, Con-stantin Gavriliu ş. a., punând bazele Cenacluluilite rar „Slova nouă”. Cartea apărută postum –„Glasul sufletului meu. Poezii – jurnal de război”(2007), îngrijitor al ediţiei, Emil Bucureşteanu.

■ 6/1935 – n. Ionel Miron, la Ivăneşti, Vaslui,profesor universitar, doctor (1973). Cercetătorştiinţific la Staţiunea „Stejarul” Pângăraţi (1958-1982), profesor la Universitatea din Iaşi (din 1993)şi Universitatea Paris 7 (1995-1996). Membru almai multor societăţi ştiinţifice (A. O. Ş. din Româ-nia, Societatea de Ştiinţe Biologice din România,

Rememorări nemţene

n

iulie - august 2015

Irina Lazăr:„Paşi printre voi”

e la primele pagini, autoarea este pusă pe ceartă cu sine şi cu toată lumea,relatând fără menajamente, tarele de comportament ale omului contem-poran (invidia, răutatea, patima, egocentrismul ş. a.) într-o culpabilitatecolectivă (autocritică). Toate turnate într-o prozodie clasică, uneori camneglijentă (mai ales, metrica şi rima de dragul rimei: „îndelungate / rate”;„strâmb / dâmb”), iar semnele de punctuaţie nu totdeauna sunt la locullor. Uneori îşi structurează poeziile într-o versificaţie modernă (v. „Exer-ciţiu de imaginaţie”), alteori, numai aparent, căci versurile pot alcătui o

strofă, cu rimă încrucişată şi metrică de 10-12 silabe („Să nu mai crezi că vii la/ Vrăjitoare / Şi îţi citeşte gândul tău / Subtil. / Dă-i doar mentalului ocazia / Săzboare / Şi să-ţi aducă amintirile / Tiptil.” Aceste opt versuri sunt de fapt patru).

Alteori, sfidează, pur şi simplu, regulile prozodice, metrica dispare, darmai grav este că dispare şi acel ritm interior de care se vorbeşte în poezia mo-dernă şi post modern. Sunt cazuri când este inegală construcţia prozodică, chiarîn cazul aceluiaşi text şi nu întotdeauna se salvează prin intermediul enjamba-mentului. Din acest punct de vedere, nu şi-a însuşit suficient „lecţia” lui LucianBlaga, din care se simt şi unele adieri, în combinarea armoniilor perfecte dintretrup şi suflet (v. „Creaţie”).

Autoarea este conştientă de valoarea creaţiei sale prin cuvânt considerăpoezia o luptă cu cuvintele; (v.”Verdict”) sau culoare şi nuezită să se autoaprecieze (v. „Tablou”), dar se şi autocontro-lează, îşi impune o nouă conduită, acţiunea de ecarisaj a me-diului în care lucrează şi pe care şi-a propus să-l igienizezeîncepând cu sine. Chiar crede că destinul poate fi dirijat defiecare individ capabil să se lupte cu sine (v. „Destin”); nu-iplace nici izolarea şi recomandă şi celorlalţi să se ferească de ea: „Ziduri îţiconstruieşti / Jur-împrejurul tău / Crezând că poţi a-i ţine pe ceilalţi / Afară.”Îşi propune chiar un anumit cod de conduită (v. „Filozofie”), manifestă o des-chidere spre cei din jur, dar ajunge la concluzia „Că geamul prea deschis / Nu-ibun. / Că-ntotdeauna, prin el, ţi-aruncă cineva / O zi din care-ţi curge scrum.”

Încearcă o gamă complexă de sentimente (le consideră mai presus de oriceactivitate umană; v. „Birocraţie”.), de la singurătate la zădărnicie şi de la nos-talgie sinceră născută din constatarea că degradarea fiinţei umane în despărţireaacesteia de frumos, de estetică (v. „Retrotemporală”.), la un pas de criză ne-vrotică.

Citind poezia din acest volum consistent (două sute de pagini şi cu aproapeo sută cincizeci de texte), se poate constata că scopul autoarei este unul singur,declarat: „Astăzi avem de restaurat caractere”. Pentru această întreprindere, gă-seşte şi remediu: „Eroziunea-i evidentă / Şi la evaluarea generală / Ne trebuie-o privire mai atentă / Sau ajutoare ce au încă / Coloană vertebrală.” (v.„Arhitectură”)

Permanent, este nemulţumită, regretă timpul trecut pe care îl considerăpierdut (v. „Somn cu… nesomn”), constată o stare de fapt, caută, descoperăcauzele şi nu rămâne indiferentă, nu se opreşte la acest nivel, avertizează, pro-pune soluţii (v. „Avertisment”). Nu poate suporta prostia, insolenţa, stupizenia,şi chiar este convinsă că, prin poezie, poate vindeca (v. „Medicală”, „Trata-ment”, „Închis” ş. a.). Însă, cel mai bine îi reuşesc textele scrise în metrică po-pular, cu monorimă (v. „Tablou abstract”); câteva texte care reţin atenţia atâtprin ideea conţinută, cât şi prin mesaj şi imagine artistică: „La piaţă”, deşi nuîn întregime, măcar părţi din textele moralizatoare (v. „Unui „soldat”). Nu-i su-portă pe cei ce se cred centrul Universului şi crede că e corect numai ceea ceţine de logica lui: „Eşti accesibil, / Doar pe lungimea ta de undă, / Ce-i acordată

strict şi tehnologic / Pe o vibraţie cam puţin profundă / Şi-n care doar ce tu ac-cepţi e lege.” („Am constatat că...”). Uneori, insistenţa moralizatoare îi joacăfeste şi textul devine prolix. (v. „Terapie”). Îşi îndeamnă semenii şi propriul eula autocontrol, la autoevaluare socotind acest lucru un „Antrenament”. Autoa-nalizându-se, autoarea constată că are unele carenţe, care, întâmplător sau nu,seamănă cu ale semenilor săi, cu ale noastre ale tuturor; important este că,uneori, dacă nu vrem şi nu ne convine, nu ne recunoaştem în indivizii cărora lise adresează ea.

Nu iartă făţărnicia, prefăcătoria, pe acei care într-un fel sunt şi altceva vorsă pară, să se arate în ochii semenilor. (v. „Unei entităţi”).

Poezia Irinei Lazăr este un permanent dialog cu un ins, nu de puţine ori cupropriul eu, de cele mai multe ori adresându-i fel de fel de reproşuri, cu referire,mai ales la comportamentul faţă de aproapele său, sugerând şi mijloace de în-dreptare. Această manieră dojenitoare cu iz didacticist face ca unele texte să sedepărteze de literatură.

Cartea Irinei Lazăr este plină de texte moralizatoare inspirate din clasicaspecie – fabula (v. „Emfază”), continuă să dea lecţii chiar şi celor care nu-i suntrecunoscători cu care a încercat să fie om, cei care au scos-o „din listă”, dar eanu cedează, insistă în continuare. (v. „Şi chiar se poate…”)

Este convinsă de importanţa demersului său educativ pe care l-a propusinsului / eului, dar nu-şi asumă vreo răspundere pentru neîmpliniri, considerândcă a făcut tot ce ţine de sine. (v. „Atestat pentru zbor”).

Din carte se desprinde şi o impresie generală: Irina Lazăr este tentată sătransforme întreaga realitate ce o înconjoară în vers. Nimic nu-i scapă, nimicnu este ocolit.

Poezia ei este alcătuită dintr-o mulţime de întrebări exis-tenţiale; unora le găseşte răspuns, altor nu, uneori textul setransformă în poezie (v. „Educaţie extremă”) dar, în acelaşitimp, este convinsă că răspunsurile sale sunt seminţe. Grădinasa este una în care răsădeşte cuvinte. (v. „Grădina mea”).

Deşi lasă impresia că a vrut să răspundă la toate întrebările ce frământă fi-inţa umană, în final, constată că au rămas câteva nerostite, da, recunoaşte: „Aurămas câteva întrebări / Nerostite” (v. „Sentinţă”). Şi continuă să le califice, săle condamne chiar (v. „Condamnare”). Nu este exclus ca aceste răspunsuri săle regăsim în creaţiile poetice viitoare ale Irinei Lazăr.

Poezia de dragoste este puţină şi de o factură aparte; nimic agresiv, nimicpătimaş, doar un calm nostalgic, ce parcă duce gândul la insatisfacţie: „E AnulNou / Fulgii dansează în cana cu ceai / Iar tu stai / Cu capul pe visele mele /Troienindu-le.” (v. „Anul Nou”; „Dor de ninsoare” şi „Poveste de toamnă”),mai ales când constată că toamna-i pe terminate (v. „Timpul culesului”), regre-tul şi nostalgia pun stăpânire pe poezia sa erotică – s-o numim aşa (v. „Aş fivrut”). Surprinde foarte bine starea de fericire, în inegala ei răspândire în lume:„Cu toţii vrem să fim / Fericiţi / Dar bucuria cade inegal / Pe sufletele noastre.”(v. „Inegalitate”).

La capitolul pe care îl numim convenţional „mai puţine împliniri”, mainotăm şi: pleonasmul care se naşte în acelaşi vers („E dus «cu preşul» şi cu tru-curi”), rimele de dragul rimelor, de care am mai amintit („structură” / „gură”);conjugarea defectuoasă a unor verbe („De parc-ai fuge de… deochi”; corect„ai fugi”), scrierea greşită a unor cuvinte („înnot”, „înnec” corect „înot”, „înec”;multe texte au rămas necorectate ş. a.

Deşi consemnăm un debut târziu sau poate nu, poezia din cea de a douasa carte vine să confirme o realitate – poeta este o voce inedită, mai ales întranspunerea multor sentimente umane de tot felul, prin asocieri surprinzătoarede cuvinte ce dau naştere poeziei autentice. Trăirile nu sunt mimate, coincid cuale cititorului, care, la rându-i, se bucură să se regăsească în eu-l poetic – par-tener de dialog al acestuia.

Constantin TOMŞA

D

Note de lectorNote de lector


Parte de carte

APOSTOLUL Pag. 13

ocietatea Română de Ecologie, fondator alSocietăţii Române de Limnologie). Studii şiinvenţii (şi în colab.), obţinând 11 medalii lasaloanele de inventică: Medalia de Bronz laSalonul de la Nürnberg, Germania (1993),Medalia de Argint (2002) şi Medalia de Aur(2003), Geneva, Elveţia; Medalia de Aur(2004), la Eureka, Bruxelles, Belgia, Pre-

miul NSPI, Paris (2003). La mulţi ani, DomnuleProfesor!

■ 6/1958 – n. AdrianAlui Gheorghe, laTopoliţa, Neamţ, scriitor.Facultatea de Filologie,Iaşi, dr. în filologie.Colaborează la cele maiimportante reviste din ţară.Iniţiator al mai multorpublicaţii literare dinNeamţ („Antiteze”, „Bib-

lioteca din Nord”, „Caietele de la Durău”, „Conta”,„Ion Creangă”, „Meridianul Ozana”). Distins cuPremiul Naţional al U. S. şi cu Ordinul MeritulCultural, în Grad de Cavaler. Membru fondator alColocviilor Naţionale de Poezie şi al ConcursuluiNaţional de Poezie „Aurel Dumitraşcu”. A publicat

peste 30 de cărţi din creaţia proprie – poezie, proză,teatru, publicistică – „Ceremonii insidioase”,„Poeme în alb-negru”, „Intimitatea absenţei”,„Cântece de îngropat pe cei vii”, „Fratele meu,străinul”, „Supravieţuitorul şi alte poeme” (...)„Frig sau despre cum poezia ne-a furat moartea.Epistolar (1978-1990)”, „O dramă la vânătoare.Antologie de poezie 1985-2008”, „Paznicul ploii”,„Contribuţii la estetica umbrei”; „Urma”, „Laika”.A îngrijit multe cărţi ale lui Aurel Dumitraşcu. Lamulţi ani!

■ 9/1946 – n. Mircea-Răzvan Ciacâru, la Cluj.pictor. Lucrează la Com-plexul Muzeal JudeţeanNeamţ (muzeograf restau-rator). Expoziţii personale(1974-2013) la: Piatra-Neamţ, Bucureşti, TelAviv, Almere – Olanda,Frankfurt pe Main.Expoziţii de grup şi colec-tive (1970-2014) la:

Timişoara, Arad, Turnu Severin, Iaşi, la PalatulParlamentului, Bienala „Lascăr Vorel”, Piatra-Neamţ, Expoziţia „Voroneţiana”, Suceava,Expoziţii interjudeţene (1980-2007): Braşov,Suceava, Galeria „Apollo”, Expoziţie de grup la


S

Constantin TOMŞA(continuare în pag. 14)

iulie - august 2015

a mijlocul lui iunie al acestuian, la Los Angeles, în Edi-tura „Create Space” a Com-paniei AmericaneAMAZON, cea mai marepiaţă de desfacere pe internetdin lume, în îngrijirea Ralu-

căi Sanders, fostă elevă a Şcolii„Elena Cuza” şi a Liceului „PetruRareş” din Piatra-Neamţ, scena-ristă la Hollywood, a apărut o an-tologie de folclor literar nemţean,semnată de profesorul GheorgheŢigău. Cartea aceasta este o selec-ţie de texte folclorice nemţene, pu-blicate în alte trei cărţi de acelaşifel, în urmă cu mai mulţi ani. Omare parte din ceea ce ştiu despreţăranul român şi folclor îi datorezdomnului profesor Vintilă Mihăi-lescu de la Şcoala Naţională deStudii Politice şi Administrative,antropolog şi fost director al Mu-zeului Ţăranului Român. Prin ur-mare, scriu aceste rânduri cugândul la dânsul.

Am parcurs textele din per-spectiva generaţiei mele, fără legă-turi nostalgice cu folclorulromânesc, cu gândul la conexiu-nile pe care oamenii le formeazăîntre folclor şi tradiţie.

Realitatea este că folclorul nuexistă ca o variabilă suspendată întimp, ci se formează în toate mediilesociale, nu doar în spaţiul rural. Fol-clorul este un produs comun, ano-nim, al unei societăţi, ceea ceînseamnă că nu este doar text poetic,ci vine în multe forme şi, de celemai multe ori, în scopuri care aco-peră de le educativ şi informaţional,la expresie sacră şi dramatică.

Textele din această antologieprovin din trei bazine folclorice aleŢinutului Neamţ (Valea Bistriţei,Valea Ozanei şi Valea Siretului),fiind culese, în majoritate de auto-rul cărţii, de profesoara ErminaDobreanu şi de elevi ai acestora,fiind organizate în capitole intro-duse de câteva cuvinte ale profeso-rului Ţigău, pornind de la poeziasărbătorilor invernale, până la textepentru copii.

Textele trebuie înţelese pentruceea ce au fost create – rostul lorîn viaţa ţăranului. Fiecare cântec,fiecare formulă au rost care pri-mează în faţa esteticului, în con-textul din care au venit.

Scrierile din această antologieprovin, în majoritate, de la ţăranide vârste cuprinse între 20 şi 80 deani, textele fiind culese între anii1968 – 2012, fiecare text având

alături numele persoanei şi loculde provenienţă.

Cartea domnului Ţigău este oexprimare a unei identităţi locale,necesare. Trebuie precizat că fol-clorul nu se pierde, ci se rearticu-lează prin eforturile unorculegători asemenea domnuluiGheorghe Ţigău, care reuşesc sădocumenteze şi să arhiveze nudoar texte, ci şi un limbaj, îm-preună cu un set de valori esteticemorale şi etice.

Este vital să înţelegem că Ţă-ranul român, aşa cum e prezentatîn muzee, nu reprezintă cotidianul,viaţa de zi cu zi, ci locuitorul de lasat în portul de sărbătoare, curat,nemuncit, jucând şi chiuind.

Demitizarea Ţăranului şi a Sa-tului joacă un rol important în pro-cesul care nu separă sacrul deprofan, curatul de murdar, ştiindu-se că acestea merg mână în mână.Poetizarea Ţăranului şi a Satuluieste, aşa cum am menţionat, o ten-dinţă a urbanului, din nevoia de apăstra o identitate, despre careavem impresia, adesea eronat, căne defineşte de la Burebista în-coace.

În acelaşi timp, tradiţiile nu sestrică, ci evoluează. Mare parte dince credem că reprezintă tradiţii dinvremuri atemporale sunt doar obi-ceiuri locale revitalizate la nivelnaţional pentru a servi un ideal is-toric politizat, ca în cazul comunis-mului.

Deşi România a intrat în Uni-unea Europeană în 2007, ca ţara cucea mai mare concentraţie de po-

pulaţie rurală din U.E. şi cele maipromiţătoare zone agricole, siste-mul economic a eşuat în a le oferiţăranilor mijloace de a-şi continuaviaţa ca atare. Motiv pentru caremulţi locuitori ai satelor au migratîn străinătate pentru a munci.

În egală măsură, puţinii locui-tori ai satelor care duc o viaţă lip-sită de semne vizibile alemodernizării, trăiesc în case vechi,multe părăginite, fără o serie deutilităţi şi producând în casă mareparte din ce consumă, ei văzândacest mod de viaţă nu ca pe o ale-gere, ci ca pe un eşec social şi eco-nomic al sistemului. Acesta estepeisajul actual al satului românesc,în contrast cu peisajul idilic lăsatdrept moştenire de generaţiile an-terioare.

Satul este din ce în ce mai desreinventat departe de sat, în dias-porele din ce în ce mai mari, carecaută obiceiuri vechi, tradiţii dinfamiliile şi zonele de unde vin,pentru a nu pierde legătura cu lo-curile de unde provin şi pentru atransmite generaţiilor noi elementeidentitare importante. Asta în-seamnă că există o continuitate, opăstrare a tradiţiilor, într-un moddiferit decât ne imaginăm, dar cunimic mai puţin important. Iar aici,antologiile de felul celor scrise dedomnul Gheorghe Ţigău au un rolesenţial.

Alexandra COŢOFANĂCercetătoare în antropologie,

Indiana University,Bloomington, USA

Antologie de folclor literar nemţean,publicată în S.U.A

L

Lecţia de istorie

APOSTOLULPag. 14


ruxelles. În colecţii: Olanda, Franţa, Canada,S. U. A., Germania, Israel, Suedia, Italia. Lamulţi ani, Maestre!

■ 12/1961 – n. Emilia Ţuţuianu-Dospinescu, la Râşca, Suceava, psiholog,poetă, prozatoare, publicistă, editoare. A ab-solvit Liceul „Roman-Vodă”, În editura pecare a fondat-o, „Muşatinia”, a îngrijit, a

prefaţat zeci de cărţi, de filosofie, literatură şiteorie literară, muzică şi albume de artă, mono-grafii, antologii. A fondat Societatea Culturală«George-Radu Melidon» şi Revista „Melido-nium”. Premiul Culturii, la „Sărbătoarea CulturiiRomaşcane”; medalii de bronz şi de argint, acor-date de Episcopia / Arhiepiscopia Romanului (şiBacăului). La mulţi ani, stimată Doamnă!

■ 15/1954 – n. Ioan Popei, la Agapia, Neamţ,artist plastic. A absolvit Şcoala Populară de Artă,participă la expoziţii de grup cu artiştii din Piatra-

Neamţ şi la taberele de creaţie. Este autor depictură religioasă, cu care se afirmă în ţară şi înstrăinătate. Expoziţii: Franţa, Olanda, Australia,Austria, Germania, Ungaria. Are lucrări în colecţiidin Europa, Australia şi S. U. A.. A primit Marele

Premiu al Expoziţiei Taberei de Creaţie Botoşani,Premiul pentru Portret la Concursul „ArthurVerona” ş. a La mulţi ani, Maestre!

■ 15. 07. 1976 – n. Daniel Dieaconu la Pia-tra-Neamţ, profesor, istoric, eseist, documentarist.Doctor în istorie (2007), membru al ConsiliuluiŞtiinţific al Parcului Naţional „Ceahlău”, membrual Consiliului Director al Forumului MontanRomân, Filiala Neamţ. Cărţi (în nume propriu):„La poale de Ceahlău”, „Ceahlăul, muntele legen -delor sau Legenda muntelui”, „Legendele

Muntelui Ceahlăul”,„Evreii din Moldova deNord, cu privire specialăasupra Judeţului Neamţ /De la primele aşezări pânăîn anul 1938”, „Realitateaunui mit: Corneliu ZeleaCodreanu”, „Mitologie şicreştinism la MunteleCeahlău” ş. a. La mulţiani, Domnule Profesor!

■ 16/1970 – n.Ciprian Istrate, la Piatra-Neamţ, artist plastic,absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Du-mitru Stăniloae” din Iaşi (2008). Între 1996 şi2008, a organizat şi deschis expoziţii personale laCentrul Culturii Franceze, Galeriile „Top Art”,Galeriile „Vert”, Galeriile „Lascăr Vorel”, toate înPiatra-Neamţ; Centrul Ecumenic Durău, Galeria„Arta” Bucureşti, Palatul Parlamentului (2014). A


(urmare din pag. 13)

B

iulie - august 2015

Reprezentarea sfântului Ştefan cel Mare în conştiinţa neamului românesctefan cel Mare nu prea se găsesc. Puţine potfi amintite iar ele vin mai degrabă din tradi-ţie, poporul având obiceiul să acopere cu opoveste necunoscutul vieţii. Câteva însă sepot înfiripa. Cu aproximaţie, ca dată a naş-terii sunt menţionaţi anii 1442/ 1443. Părinţisunt Bogdan al II-lea şi Maria-Oltea. Copilulvine pe lume la moşia de valea Trotuşului.

Izvoarele nu oferă mai mult despre prima copilărieşi despre ambianţa socială în care a crescut. Se parecă la moşia din Borzeşti şi-a petrecut viitorul dom-nitor primii ani de viaţă, iar tradiţia populară aruncălumină şi asupra acestei vârste. Copilul Ştefan esteprezent în jocurile cu băieţii de seama lui, desigur,jocuri de-a moldovenii şi invadatorii. A rămas ce-lebră întâmplarea de la stejarul din Borzeşti, căreia,oameni cu talent precum scriitorul Eusebiu Camilar,i-au pus haină artistică. Se zice că Ştefan nu a uitatniciodată moartea cumplită a prietenului său şi, înmomentul în care s-a ivit ocazia, l-a spânzurat pehanul tătarilor de crengile aceluiaşi stejar.

Ştefan este menţionat pentru prima dată într-un document emis de cancelaria domnească a tată-lui său la 11 februarie 1450. Copilul avea pe atunci8-9 ani şi se pare că era tot la Borzeşti. În documen-tul trimis lui Iancu de Hunedoara, Bogdan al II-lea,ajuns domnitor, îi făgăduieşte principelui transilvanprietenie şi alianţă. Îl aminteşte cu această ocazie şipe fiul său şi îl numeşte „Ştefan voievod”, desem-nându-şi astfel urmaşul care trebuia recunoscut şide alte puteri statale. După anul 1451, când tatăl săueste ucis de Petru Aron, copilul îşi urmează familiaîn pribegie, mai întâi în Transilvania, apoi în ŢaraRomânească. Se înţelege că în această perioadă afost oaspetele unor curţi domneşti şi că acolo a pri-mit instrucţie şi educaţie. Trăind în mediu cărtură-resc, Ştefan învaţă să preţuiască cartea, să citeascăSfânta Biblie, Sfintele Evanghelii, Vieţile Sfinţilor,cărţile populare Alexandria şi Esopia, să cunoascăbine limba slavonă şi limba latină. Numai aşa seexplică faptul că atunci când ajunge domnitor, dic-tează diecilor săi scrisori către regii Europei, for-mulează articole pentru tratatele încheiate cuputerile vecine. De asemenea, din porunca sa sescrie o cronică a Moldovei în limba slavonă şi aparo sumedenie de cărţi copiate. În ideea aceluiaşi pro-gram cultural şi religios, domnitorul are în vedereridicarea unor ctitorii şi biserici, pictate în stil bi-zantin.

Recunoaşterea meritelor sale vine şi din afară.Atât prietenii cât şi duşmanii simt că în Moldovatrăieşte o puternică autoritate. Papa Sixtus al IV-leal-a numit „Athleta Christi”, iar poporul i-a înălţat

din cuvinte adevărata strălucire: „Ştefan Vodă domncel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mân-drul soare”. Poporul l-a numit sfânt din timpul vieţiisale, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro-mâne, la data de 21 iunie 1992, a oficializat dorinţaromânilor ca marele domn moldovean să fie trecutîn calendarele (sinaxarele) ortodoxe ca „binecredin-ciosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt” în ziua de2 iulie a fiecărui an, „ziua trecerii sale la cele veş-nice”.

În textul care însoţeşte ziua sa din sinaxar, seafirmă, printre altele, că „Ştefan cel Mare a luptatpentru apărarea întregii creştinătăţi „până lamoarte”, cu capul său adică, „cu preţul vieţii sale”,cum arăta în scrisoarea adresată principilor întregiicreştinătăţi, chemându-i la lupta sfântă de apărare acredinţei creştine”. Este adăugat, de asemenea cădomnitorul nu a pus biruinţele sale pe seama iscu-sinţei de care ar fi dat dovadă, ci, „cu smerenie, peseama voii şi puterii lui Dumnezeu, care i-a statmereu în ajutor”. Mărturisirea credinţei sale este vi-zibilă şi astăzi în numeroasele locaşuri de cult orto-dox construite, renumite în frumuseţe şi măreţie.

Cu toate că „era aprig la mânie”, domnitorulputea fi lesne om al iubirii şi iertării: „Te-am iertatşi toată mânia şi ura am alungat-o cu totul din inimanoastră” spunea, adresându-se unui boier care ar fiparticipat la uciderea părintelui său. Calităţile decreştin capabil de jertfă, dragostea faţă de neamulsău, faţă de pământul sfânt al ţării sale, l-au ridicatpe voievodul Ştefan la desăvârşire, aşa cum Mân-tuitorul a cerut: „Fiţi dar şi voi desăvârşiţi, precumşi Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârşit este” (Matei,V, 48).

Poporul a făurit cântece, legende, istorioare cusâmbure de adevăr, artiştii plastici şi sculptorii i-auimortalizat figura în culoare, marmură sau granit,compozitorii i-au închinat cântece de slavă, scriito-rii i-au dedicat versuri şi i-au romanţat viaţa, încâttrăim cu credinţa că Sfântul Voievod Ştefan CelMare este mereu de veghe şi ocroteşte oamenii caretrăiesc pe meleagurile Moldovei.

Cu siguranţă, monumentul cel mai impunătordedicat Sfântului voievod Ştefan cel Mare sunt pro-ducţiile populare. Ştefan cel Sfânt este glorificatfără excepţie şi scos astfel dintr-un spaţiu temporarrestrâns al documentelor istorice şi al cronicilor şilansat în spaţiul nelimitat ca durată a poveştilor po-pulare, cu existenţă multiseculară. O serie întreagăde culegeri de folclor înregistrează producţii popu-lare legate de numele lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.Dintre ele se remarcă culegerea alcătuită de SimionTeodorescu Kirileanu, fratele lui Gheorghe Teodo-rescu Kirileanu. Cartea se intitulează Ştefan celMare şi Sfânt. Istorisiri şi cântece populare şi esteapărută în anul 1904. Atât de puternic a influenţat

personalitatea voievodului imaginaţia populară,încât numele său este pomenit în variate producţiiliterare precum doine, cântece, balade, legende, po-veşti şi chiar strigături sau descântece: „Pe vremuride secerat / Ştefan calu-a încălecat / Şi la Baia a ple-cat / Pe unguri de i-a secat”.

Într-o poveste se aminteşte de judecata dreaptăa copilului Ştefan şi se precizează: „Vezi că unulsingur a fost Ştefan Vodă, şi dacă a fost să fie ommare, a dat semne de mic” (S. T. Kirileanu, pag. 39,op. cit.). În altă parte, în legenda „Ştefan cel Mareşi turcii” se afirmă că „Aşa era Ştefan Vodă, cinevrea să ştie; înţelept, isteţ, inimos şi viteaz cum n-amai fost altul pe timpul lui, de-oi fi umblat să cauţilumea lungiş şi curmeziş.” (S. T. Kirileanu, op. cit.p. 55). Realizările folclorice legate de domnitorulŞtefan cel Mare sunt numeroase, iar selecţia pentruun asemenea demers pare dificilă. Rămâne doar sămă limitez la un portret sinteză pe care îl alcătuieştePetre Ispirescu în a sa poveste numită Istoria lui Şte-fan cel Mare şi cel Bun: „ … viteaz cum nu se maivăzuse încă. Spun chiar că se cunoştea într-însul,din vârsta cea mai fragedă, o agerime de minte denu putea nici un copil să-l ajungă, şi-i plăceau ar-mele cu deosebire. Nici unul din semeni săi nu eradestoinic să-i stea înainte, nici la trântă, nici la vo-roavă. La vânătoare mi-ţi ucidea ursul în luptădreaptă, înarmat numai cu un cuţit. Pentru aceastasoţii lui îl porecleau zicându-i Burduja. El moşte-nise de la tatăl său cutezarea, iuţeala şi meşteşugulminţii, iar de la bunicul său, Alexandru cel Bun,dreptatea, înţelepciunea şi inimoşia”. Un adevăratFăt-Frumos întruchipat de creatorul popular cu toatevirtuţile, un Făt-Frumos ridicat din os de domn mol-dovean.

Ar mai fi de adăugat că sunt producţii literarecare pomenesc de ajutorul divin pe care îl primeşteŞtefan de la alţi sfinţi precum Gheorghe, Dimitrie,Onofrei, Procopie, meşteri şi aceştia în mânuirea ar-melor şi apărarea creştinismului. Poporul îl fixeazăîn operele sale în calitate de apărător şi nicicum deinvadator: „De ce nu ne lăsaţi în pace să ne căutămde treburile noastre, că noi n-avem supuşi să ne-aducă toate de-a gata. Noi arăm, noi semănăm, noiprăşim şi secerăm ca s-avem bucate. De ce nu nelăsaţi în pace, zic vouă? Şi îndată i-au pus pe toţi lajug de au arat şesul ce se vede din Piatra până laRoznov” (Tudor Pamfilie – Mănunchi nou de po-vestiri populare cu privire la Ştefan cel Mare, Chi-şinău, 1910, p. 30).

Sunt numeroase legendele şi povestirile despreŞtefan cel Mare şi Sfânt. Poporul i-a ridicat monu-ment nepieritor din cuvinte. Ştefan cel Mare şi Sfântrămâne purtătorul nădejdii de mai bine pentru ro-mâni. Crucea Lui s-a numit Moldova. Şi a purtat-ocu vrednicie!

Ş

(urmare din pag. 1)

m avut şansa să am profesor de limbaromână, în clasele V-VIII, pe domnulprofesor Vasile Codrescu. Avea o ţinutăimpecabilă. Costumele pe care le purtaaveau o croială sobră, confecţionate dinstofe de calitate. Era un bărbat frumosşi elegant, discret şi rezervat, avea un

aer seniorial. Avea un singur mod de a saluta:ridica pălăria. Vorbea puţin, uneori părea gla-cial, ceremonios şi uşor distant. Şi, totuşi, eraceva prea sever pe chipul şi în atitudinea luica să nu-l bănuim că această severitate as-cunde un suflet nobil. Oamenii rezervaţi autotdeauna ceva de ascuns. Ni se spusese că afost mai întâi învăţător. Asta se vedea dinmodul cum scria, ţinea în mod deosebit la ca-ligrafie. Se pricepea la toate, avea îndemânarefizică şi era un gospodar desăvârşit. Gardulcare îi împrejmuia casa avea două porţi cucadre din lemn sculptate de mâna lui. Măsurăşi bun-gust degajau, lucrurile făcute de el. Însat se spunea că a luptat în cel de Al DoileaRăzboi Mondial, că a fost ofiţer pe frontul dinRusia, unde a fost rănit, dar pentru noi toateacestea erau foarte îndepărtate şi de neînţeles.Pentru noi războiul era cel din joaca de dumi-nică, din păduricea de pânde deasupra satului,când ne împuşcam cu arme făcute din draniţe.Poate că acea disciplină severă care şi-o im-punea lui şi celor din jur, era urmare a expe-rienţei trăite pe front. Nouă, însă, nu ne-avorbit niciodată despre ororile războiului. Afost întemeietor de şcoală în acele vremuri delipsuri cumplite ce au urmat războiului. A fostceea ce astăzi întâlnim din ce în ce mai rar, unmodel. Un model de onestitate, de sobrietate,de devotament, lucruri pe care noi la acei aninu le puteam aprecia. Multă vreme am crezutcă nu ştia să se bucure. Dar eu nu l-am cunos-cut decât în relaţia elev-profesor, deşi, am fostvecini. Probabil, cu cei din familie era afec-tuos, dar cu gloata aceea de soldaţi mici şi ne-instruiţi nu putea fi decât sever. N-amîndrăznit să mă apropii de casa domnului pro-fesor decât la Sărbătorile de iarnă, când mer-geam cu pluguşorul sau cu colindul. Normade adresare pe atunci era tovarăşe, dar mamami-a spus că eu trebuie să mă adresez cu dom-

nule profesor şi asta am făcut în orice împre-jurare.

A fost un dascăl sever care impunea dis-ciplina prin simpla sa prezenţă. Nu l-amvăzut niciodată zâmbind şi nu l-am auzit ni-ciodată ridicând tonul. Riguros în tot cefăcea. N-a lipsit niciodată de la ore. Intra înclasă, îşi aşeza catalogul şi ceasul de buzunarpe catedră, îşi punea ochelarii şi făcea pre-zenţa. În clasă era o linişte desăvârşită. Neridicam spunând: Prezent! când ne rostea nu-mele privindu-ne intens, părând că înţelegepe loc, cât învăţasem pentru ora de limba ro-mână. Avea un spirit de observaţie necruţă-tor. Ne preda şi ne cerea să învăţăm o materiepe care o asimilam greu: gramatica. Doarsimpla rostire a acestui cuvânt semăna pa-nică printre noi. Obişnuiţi cu rostirea slo-bodă, cu specific moldav a cuvintelorutilitare, eram nepregătiţi pentru o disciplinăatât de rigidă. Se străduia să ne înveţe să vor-bim şi să scriem corect, lucru anevoios dacăţinem cont de mediul autarhic din care ve-neam. Ştia să fie sever, dar drept. Nu se bu-cura (cel puţin în prezenţa noastră) şi nu seenerva. Ne trata egal, fără să ţină seama dince familii veneam. N-a fost niciodată gene-ros când punea note, dar n-a nedreptăţit penimeni niciodată. Notele domnului profesor,reflectau strict, ştiinţa noastră de carte. Lec-ţiile lui aveau o anume solemnitate. Mereuel însuşi, niciodată entuziast, niciodată me-lancolic, nu părea să fie cuprins de emoţiisau de anxietăţi, sau poate şi le cenzura, canoi să nu le cunoaştem niciodată. Respectullui pentru oameni şi pentru lege i-a asigurato viaţă liniştită, consumată între şcoală şi fa-milie. Pentru că a fost un om drept, pentru căa trudit să lumineze generaţiile de copii dinsatele pădurii, Dumnezeu l-a dăruit cu viaţălungă. A depăşit un secol de existenţă. Ur-mându-şi spiritul metodic, a plecat dintre noişi ne aşteaptă la şcoala situată sus pe cer, pre-gătit să strige catalogul şi să ne înveţe, cumsă ne rugăm Învăţătorului Ceresc, să ne iertetot ce am greşit.

Inginer dr. Mihai NICULIŢA

Lecţia de istorie


APOSTOLUL Pag. 15

ictat biserici şi catapetesme în judeţele Iaşi,Suceava, Bacău, Neamţ, Harghita. I s-aacordat distincţia „Cuvioasa Parascheva” aPatriarhiei Române (1999), distincţia„Stephanus Magnus Defensor Fidei Cris-tiani”, Iaşi (2002), Premiul special la Bien-ala „Lascăr Vorel” (2007) ş. a. La mulţi ani,Maestre!

■ 17/1934, n. Veronica Filip, în ComunaŞagani, Judeţul Cetatea Albă din Basarabia. Esteabsolventă a Liceului Pedagogic de Fete din Pia-tra-Neamţ, secţia educatoare, afirmată în modstrălucit în învăţământul preşcolar. Unitatea deînvăţământ, din Piatra-Neamţ, unde a funcţionatpână la pensionare, în semn de preţuire, îi poartămumele. La mulţi ani, Doamna Educatoare!

■ 18/1933 – n. Mihai-Emilian Mancaş, laDobreni, Neamţ, profesor, poet, prozator, dra-maturg, eseist. A absolvit Liceul „Petru Rareş”,Piatra-Neamţ şi Facultatea de Filologie a

Universităţii Bucureşti. Profesor la Bicaz şi Pia-tra-Neamţ. Deputat (1990). A debutat în „Iaşulnou”. A colaborat la revistele: „Luceafărul”,„Asachi”, „Ateneu”. Volume: „Freamătul luminii”(colab. 1958); „Iepurii de la Iepureni” (colab.),„Sine ira”, „Bistriţă, apă vioară”, 2010,

„Mămăliga”, 2011;„Poezii din juneţe”, 2012;„Teatru”, 2012; „Zilele”(„Lumea lui Iţă”, 2013;„Moara lui Tudoran”,2014). La mulţi ani, Dom-nule Profesor!

■ 19/1972 – n. AnaVârlan, la Piatra-Neamţ,profesor, scriitor,absolventă a Facultăţii de

Litere din Iaşi, profesoarăla Liceul cu ProgramSportiv, distinsă cu Pre-miul Naţional „GheorgheLazăr”; coordonatoare arevistei şcolare „Ad Astra”,redactor la revista „Tradiţiaortodoxă”; Cărţi publicate:„Anotimpul din noi”,„Durerea somnului”, „Dindrag, cu dor...”, „Laizvoarele performanţei –file din istoria sportului şcolar la Piatra-Neamţ”(coord.), „Pe drumul performanţei” (editor-coord.);„Chipuri monahale de ieri şi de azi, istoriculMănăstirii Brădiţel”. La mulţi ani, DoamnaProfesoară!

■ 20/1939 – n. Mihail Apăvăloae la Avereşti,Comuna „Ioan Creangă”, Neamţ. Absolvent al


p


iulie - august 2015

Carte! Carte mă băietedacă vrei să ajungi om!

şa mă dăscălea mama – Dumnezeu s-oodihnească – când am intrat la primară şinu mă trăgea aţa la buchia Abecedarului.„La carte să-ţi fie mintea şi nădejdea maică,că nu ai cum să scapi de mahalaua astaplină de calici şi betivi!”. Săraca mamă,cum se gândea ea la toate. Sărut mâna,mamă!

Să creşti un copil sau mai mulţi e ceva minunat,în primul rând că dăruieşti viaţă, iubire, te îngrijeştide un destin sau mai multe. Împarţi tris teţile şi bu-curiile cu ei. Te simţi folositor, câstigi demnitatea dea nu trăi degeaba. Dai şi tu ceva, cuiva o parte dinlumina sufletului tău, din învăţăturile şi pricepereata. Da, da, numai că şi mamele sunt de mai multefeluri. Unele sunt mame adevărate, SFINTE, altelesunt de tip Zăvoranu.

Johnniy Răducanu, jazistul, în savuroasa sacarte, Singurătatea… meseria mea, povesteşte cummama sa, nu l-a sărutat niciodată în copilărie. Nicicând a luat premiul întâi cu coroniţă. Nici învăţă-toarea, a doua lui mamă nu l-a menajat. Când îlprindea cu lecţia neînvăţată – prima dată – îl altoiacu 5 nuiele la cele două palme. La alegere. Când îlprindea „tufă de Veneţia” a doua oară, halea 5 nu-iele la o palmă, 5 la cealaltă. Când devenea recidi-vist, era sfârşitul lumii. Cădea plafonul pe el.

Dan Puric, actorul, îşi iubea mama la nebunieşi spunea despre ea că, a fost „un înger”. Se iubeauşi respectau reciproc. Chiar şi atunci, când fiul seducea la Policlinică – unde mama era medic – şistriga sub geam: „Mamă, mămăliga e gata!”. Şievident, tot corpul sanitar venea la geam şi... ajunsăacasă, furioasă se plângea soţului, tot doctor: „Bă,eu îl omor pe acesta micu, lumea crede că mănâncnumai mămăligă!”. Şi nu-l omora, îl pupa că erapuiul ei, deştept.

Astăzi, lucrurile se prezintă altfel. Toţi vorbani, că aduc fericirea. Banul deschide toate uşile.Te duce la Dubai, la etajul 168, de unde poţi vedealumea. Fiul lui nea Ion, de la Ciritei – Neamţ, n-osă ajungă niciodată în State ca fiul lui Vanghelie,primarul care nu mai este. S-a ticăloşit rău de totlumea, zice învăţătoarea paralizată, vecina mea.Aşa-i doamnă! Parcă poţi să faci ceva? Şi ziua demâine se arată dificilă. Slabe speranţe de vremefrumoasă.

Dumitru RUSU

A A

Profesori din amintirea foştilor eleviSeniorul Codrescu

APOSTOLULPag. 16

Cogito, ergo sum


acultăţii de Biologie-Geografie din Iaşi.Cadru didactic; cercetător la Staţiunea „Ste-jarul” din Pângăraţi/Piatra-Neamţ. A publicatîn reviste şi tratate din ţară şi din străinătate,peste 80 de lucrări ştiinţifice. Cărţi: „Ghid depractică geologică, geografică şi biologică înpartea centrală a Carpaţilor Orientali” (cap.Climatologie); „Geografia României, I, Ge-

ografia fizică”, (cap. Clima); mai multe studiimonografie ale localităţilor Piatra-Neamţ, Stăniţa;Pângăraţi, Tarcău, despre biserici şi ProtopopiatulPiatra-Neamţ. La mulţi ani!

■ 20/1945 – n. Elena Ionescu, la Comăneşti,Suceava, inginer, doctor (1983), cercetătorştiinţific. Este vicepreşedinte al AsociaţieiProducătorilor de Medicamente, Bucureşti şisecre tar general al Club Ambasador Elveţia, Fili -ala Piatra-Neamţ. Este autoare principală a pestetreizeci de tehnologii, optsprezece omologate,

peste cincisprezece lucrări publicate. Premiul I laSalonul de Inventică (1988). Este iniţiatoarea şipreşedinte al Fundaţiei „Vorel”. La mulţi ani,stimată Doamnă!

■ 22/1955 – n. Grigore Agache, la Gherăeşti,

Neamţ, artist plastic. a absolvit Liceul de Muzicăşi Arte Plastice „Octav Băncilă” Iaşi şi Institutulde Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. Membru U. A. P. A debutat într-oexpoziţie studenţească, la Cluj-Napoca, (1979);numeroase expoziţii personale, colective la:Bucureşti, Piatra-Neamţ, Bacău, Baia Mare; Italia;Chişinău; Budapesta; Bienala „Lascăr Vorel”. Pre-miul special al juriului şi Premiul pentru pictură,ambele la Bienala „Lascăr Vorel”. La mulţi ani,Maestre!

■ 23/1950 – n. LucianStrochi, la Petroşani,Hunedoara, profesor, doc-tor în filologie, scriitor,critic literar şi de artă. Lamulţi ani, Maestre!

AUGUST, 2015

■ 3/1948 – n. MariaGh. Apetrei, la Farcaşa, Neamţ, profesor,muzeograf, absolventă a Liceului „MihailSadoveanu”, Borca, Neamţ, a Facultăţii de Biologie,Bucureşti, a predat la Şcoala Generală din Rediu,Neamţ, iar din 1981, muzeograf, şef de secţie laMuzeul de Ştiinţe Naturale din Piatra-Neamţ. A pub-licat în volumele: „Lucrările celei de-a III-aConferinţe Naţionale de Entomologie”, 1983; „ AIV-a Conferinţă Naţională de Entomologie”, 1986;



F

iulie - august 2015

espre emigranţi, cu toate problemele lormateriale şi spirituale, s-a scris mult şi nude azi, de ieri, ci cam de când se circulămai repede prin lume, cu poştalionul, cucorabia sau, mai de curând, cu reactorulcare străbate Europa în două ceasuri şioleacă, atât cât îi trebuia lui Vasile Alec-

sandri să ajungă de la Mirceşti la Roman, cucaii la galop. Literatura emigraţiei este de obi-cei plină de dramatism, dezrădăcinarea fiind otemă bătută la micron de marii şi mai miciiscriitori ai Estului, fiindcă migraţiile moderne,ca şi cele din epoca barbarilor, tot de la răsăritla apus se produc. Deoarece emigrarea s-a da-torat mereu unor cauze puţin plăcute (sărăcia şipersecuţiile religioase sau politice), este expli-cabil sentimentul dezrădăcinării, fiindcă emi-grantul simte mereu că a fost silit să plece deacasă, rupând astfel rădăcinile, legăturile culocul de baştină, cu ţara, familia, tradiţia, cre-dinţele şi obiceiurile.

Aflându-mă de mai bine de douăzeci de aniîn Franţa, într-un fel de mişcare similară cu ceaa berzelor, deci nefiind un imigrant în adevăra-tul înţeles al cuvântului, am avut curiozitatea săstudiez, între altele, modul în care se manifestăaici imigraţia românească în general şi ceanemţeană în particular.

De la Banul Mărăcine, străbunicul poetuluiRonsard, cel care îşi declara originea valahă, şipână azi, numeroşi români au trăit o vreme sauo viaţă în această ţară, care a ştiut totdeauna săatragă din lume valorile de care a avut şi are ne-voie. Din partea cealaltă, setea de cultură saude distracţii i-a atras pe români, de secole, cătreFranţa, Parisul, fiind veacuri la rând „oraşul lu-mină”, iar ţara dintre Atlantic şi Mediterana unparadis turistic, în care s-au topit multe averi,la Biarritz, la Monte-Carlo, ori în Paris, la Mou-lin Rouge. Generaţia lui Vasile Alecsandri, custudii mai mult sau mai puţin temeinice, dinFranţa a importat Revoluţia de la 1848 şi Idea-lul Naţional. După un stagiu parizian, tinerii bo-ieri au revenit la baştină şi au întemeiat statulmodern România.

Acum, însă, lucrurile sunt mult mai diverseşi mai complicate. Imigraţia românească a tre-cut multişor de jumătatea milionului şi se ducerapid către milionul întreg. De nu ar fi fost crizaeconomică, dură aici, pe Sena, conjugată cu res-

tricţiile impuse românilor, chiar şi după integra-rea noastră în Uniunea Europeană, milionul arfi de mult depăşit. Şi în acest torent, unic în is-toria românilor, aportul nemţenilor, la începutinsignifiant, a devenit important. Avalanşelecătre Italia şi Spania, unde s-au aşezat temeinicpeste două milioane de-ai noştri, din toate ţinu-turile, au avut o componenţă tipică: agricultori,muncitori necalificaţi şi foarte puţini intelec-tuali. Stilul chibzuit şi inteligent al conducăto-rilor Franţei, bazându-se pe importul de mânăde lucru calificată, cu precădere intelectuali şimeseriaşi de înaltă performanţă, face ca nem-ţenii de aici să fie din a doua categorie, adicămedici, profesori, ingineri, informaticieni, eco-

nomişti, maiştri în industria lemnului, în con-strucţii de nave etc.

Muncitorii se grupează în două categoriidistincte. Cei mai mulţi intenţionează să lucrezeaici un timp, să adune bani şi să se întoarcă pri-copsiţi acasă, unde au lăsat temporar familiile.Un grup mai mic se alcătuieşte din tineri decişisă-şi întemeieze în Franţa o situaţie. Vin îm-preună cu membrii familiei, îşi cumpără repede,cu credit, maşini (două, că e nevoie!) şi casă,îşi dau copiii la şcoală şi învăţând limba şi obi-ceiurile, caută să se integreze în societatea fran-ceză. La Nevers, unde locuiesc şi eu, există ungrup de muncitori nemţeni din industria lemnu-lui, cu toţii integraţi deplin în noua lor lume.Soţiile lor lucrează în branşă sau în alte dome-nii, după calificarea de acasă sau cea dobândităaici. Nu au de gând să revină în vechea lor pa-trie, câţiva au deja cetăţenie franceză, nu mani-festă nimic care să semene a sentiment de

dezrădăcinare. Copiii lor sunt elevi sau studenţiobişnuiţi, vorbind cel puţin trei limbi (româna,franceza şi engleza). Unii dintre muncitori, pu-ţini la număr, se mişcă numai în lumea restrânsăa nemţenilor sau a celorlalţi români aflaţi în He-xagon, motivaţi de cunoaşterea limbii sau deanume nostalgii marcate temeinic. În general,se întorc în ţară doar în concedii sau, foarte pu-ţini, din cauza inadaptării la stilul de viaţă şi demuncă din Franţa.

În ultimii ani, sosesc la Nevers tot mai mulţiintelectuali, unii din Neamţ. Eu cunosc pestetreizeci de persoane cu studii superioare (me-dici, ingineri, profesori, economişti). Cei mai învârstă au de gând, ca şi unii dintre muncitori, sălucreze un număr de ani şi apoi să revină în ţară.Dar cei tineri au, în majoritate, gânduri de sta-bilire în noua patrie. La spitalul din oraşul capi-tală de departament (judeţ) funcţionează acumşase medici români şi până de curând o pie-treancă a fost şefă de secţie (dializă), dar a fostsolicitată într-o mare clinică din sudul Franţei şia plecat. Interesant este că s-a creat un grup deintelectuali români, care interacţionează cu prie-tenii şi colegii lor, francezi sau veniţi din alteţări şi integraţi deplin în viaţa locală.

Nu am sesizat tristeţi marcate sau regretedevastatoare. Dimpotrivă. Globalizarea acţio-nează ca şi schimbările climatice, fără menaja-mente şi, de cele mai multe ori, fără regrete şipriviri nostalgice în urmă. Nemţenii din jurulmeu nu uită că sunt români şi au păstrat ideeade mândrie naţională. Copiii lor încă mai vor-besc româneşte, dar au un lexic modest şi, ceimai nevârstnici, goluri în gramatica româ-nească, întrucât limba lor uzuală este franceza.

De bună seamă,emigraţia goleşte acum Ro-mânia de valori. Dar nimeni şi nimic nu o poateopri deocamdată, pentru că diferenţa între ni-velurile de câştig prin muncă şi de trai este şirămâne imensă. Atunci când muncitorul şi in-telectualul nemţean vor câştiga acasă la fel caîn Franţa, fenomenul poate că va deveni rever-sibil. Dar când se va petrece acest miracol? Săvedem iarăşi, ca în România de odinioară, ve-nind la noi la muncă elveţieni, austrieci, cehi,slovaci, greci, italieni, francezi, nemţi? Pare unbasm SF. Din păcate...

Mihai-Emilian MANCAŞ

D

IMIGRANŢII

APOSTOLUL Pag. 17

Dubito, ergo cogito


Congresul Naţional de Biologie «EmilRacoviţă»”, 1992 ş. a. La mulţi ani!

■ 8/1940 – n. Vasile Oroşanu, Burleşti,Comuna Onţeni, Botoşani, (d. 12. 01. 1995),profesor de limba şi literatura română,muzeograf, publicist, redactor şi redactor şefal Ziarului „Ceahlăul”.

■ 12/1951 – n. Alexandru Chelaru, laPodoleni, Neamţ, poet, artist plastic, a absolvit,Liceul „Calistrat Hogaş”, Piatra-Neamţ, ŞcoalaTehnica Postliceala de Studiul Muncii, Universi-tatea din Braşov (1973), apoi, cursuri postlicealede calificare în diferite meserii. A desfăşurat maimulte activităţi: tehnician, profesor suplinitor,lăcătuş montator, lucrător cu munca politica şi di-rector al Căminului Cultural din comună ş. a.; aînfiinţat Cenaclul literar-artistic „Muguri” (1974),redactor-şef al Revistei „Făclia”. Membru fondatoral Fundaţiei „Alexandru Podoleanu” (1997). Debutcu poezie şi grafică în culegerea colectivă

„Podoleni – 500” (1979). Cărţi de poezie: „Primaraiubire”; „Avatar”. Expoziţii personale de pictură,grafică şi sculptură, prezenţe la expoziţii de grup(premii şi diplome). Colaborări: „Albina”,„Asachi”, „Cuvântul adevărului” (Canada);

„Ceahlăul”, „Realitateamedia”, „Monitorul deNeamţ”. La mulţi ani!

■ 16/1950 – n.Mircea-Titus Ro-manescu, la Piatra-Neamţ,pictor, a absolvit InstitutulPolitehnic Bucureşti şiUniversitatea de Arte. Mas-ter în „management şi im-presariat în arte vizuale”,

Membru al U. A. P. din România, al AsociaţieiInternaţionale a Artiştilor Plastici UNESCO şiARIPA din Torino. Expoziţii: Bacău, Bârlad,Bucureşti, Chişinău, Piatra-Neamţ, Timişoara, Aus-tria, Bruxelles, Cehia, Veneţia, Olanda, Germania.Premiul I la Festivalul Naţional şi câştigător alConcursului Cooymans-Covalenco. La mulţi ani!

■ 17/1943 – n. Mariana Costrăş, în Balaia,Filipeni, Bacău. Şcoala Pedagogică şi Facultateade Filologie, Bacău (1968). Activitatea didactică:educatoare (Judeţul Bacău şi Piatra-Neamţ), profe-sor de limba şi literatura română (Neamţ), inspectorşcolar la I. Ş. şi metodist la C. C. D. Neamţ. A fondatAsociaţia Pedagogică „Educatoarea” (1991). Cola -borări: „Revista de pedagogie”, „Tribuna învăţă -mântului”, „Preocupări didactice”, „Învăţămâ ntulpreşcolar”, „Epifania” ş. a. Lucrări: „Cântece şi poeziipentru-ai noştri dragi copii”, culegere; „Valo rificareacreaţiilor literare ale educatoarei în procesul


„


iulie - august 2015

ucram la Muzeul de Ştiinţe Naturale şidescindeam des în Munţii Hăghimaşului,mânat de sarcini profesionale, de studiulpaleontologic al calcarelor mezozoicepentru a completa colecţia instituţiei darşi pentru trecerea doctoratului în geolo-gie. Pentru a dispune de timp cât mai cu

folos, în mod obişnuit, evitam cazările pe la ca-bane şi înnoptam acolo unde mă prindea seara,prin fânării, în cort sau în odăile risipite prin fâ-naţurile montane, afundat în atotsalvatorul şinedespărţitul sac de dormit.

În vara anului 1965 ne propusesem să abor-dăm zona de la nord de Cheile Bicazului. Aşacă, înainte de intrarea în Cheile Mari o luăm pedrumul ce duce la Bârnadu, satul cu cea maimare altitudine din Judeţul Neamţ, aflat subVârful Lapoş (1437 m), munte pleşuv, cu pădu-rea căzută pradă hulpavelor nevoi omeneşti.

Înainte să se ajungă în cătunul cu casele luirăzleţite pe povârnişul dinspre Şugău, se trecemai întâi prin locul unde pârâul Lapoş intră închei şi de unde drumul de căruţă o ia brusc sprenord. Aici, în spatele abruptului calcaros al Bar-dosului, terenul cu aspect de podină adăposteşteo căsuţă modestă înconjurată de eternul gard derăslogi; este gospodăria lui bădia Ion Lungu cucare aveam să tratez găzduirea noastră, fărăprea mari pretenţii, solicitând doar podul graj-dului cu fânul rămas din iarnă.

Noua mea cunoştinţă era un însingurat,bărbat între două vârste, moale la vorbă şi câtse poate de curios. Seara, întors de pe cele me-leaguri stam la taclale şi, ceea ce mă amuza, erafaptul nedumeririi sale cu privire la ţelurile cău-tărilor mele, a utilităţii a ceea ce fac, ciocănindcu satisfacţie şi speranţă în abrupturile calca-roase din zonă.

În una dintre nopţi, trăiesc câteva ore de coş-mar cu ploaie apocaliptică, trăsnete şi fulgere,auzind din pod, vuietul torenţilor care curgeaucu viteză prin rigolele urmelor de căruţă ale po-tecii din apropiere. Dis de dimineaţă cobor cu-rios şi ies în drum: Prin cele două rigole aledrumului se mai scurgea câte un fir de apă, spă-lând însă sute de aşchii sticloase vinete – negresau albicioase. Uluitor, aşchiile îmi aduc amintede studenţie, de materialul de la lucrările prac-

tice de Stratigrafie, unde trebuia să învăţămuneltele litice ale omului paleolitic şi care aveaudenumirea generică de silexuri. Aşadar, ploaiaatrase după sine indiciile existenţei unui sit ar-heologic.

Cel care ne-a confirmat descoperirea a fostbunul prieten şi colaborator al istoricilor nem-ţeni, academicianul arheolog C.S. Nicolaescu-Plopşor, la intervenţia căruia sarcina studieriisitului a şi fost încredinţată cercetătorilor, MariaBitiri din Bucureşti şi amicului nostru ViorelCăpitanu de la Muzeul de Istorie din Bacău.Concluziile studiului publicat prin 1967 aveausă fie destul de interesante şi din el extragem şinoi pentru cititori, datele cele mai semnifica-tive.

Situl aflat la cca 1200 m altitudine este oaşezare aşa zis swideriană, epocă plasată catimp la finele Glaciarului.

Situl de la Bardos-Bicaz Chei este similarcu cel de la Scaune-Ceahlău, şi, împreună re-prezintă singurele resturi ale culturii swiderienedin România, specificul fiind dat, cum am maizis, de vârfurile de săgeţi pedunculare; situl dela Scaune a fost descoperit în anul 1956 şi seaflă la Curmătura Stănilelor, la o altitudine de1328 m.

Densitatea materialului litic de la Scaunede cca 200 de piese pe metrul pătrat, compara-tiv cu cea de la Bardos de numai 10 piese, arată,după cei doi cercetători, că în Ceahlău tabărade vânători swiderieni a fost o aşezare-atelier,de durată mai lungă, în timp ce la Bardos separe că avem de a face cu urmele unei locuiritemporare, de tranzit.

Cultura swideriană îşi are originea pe Vis-tula în Polonia, la 20 km nord-est de Varşovia.Această populaţie de vânători era adaptată laviaţa de tundră din regiunile periglaciare, carependula în raport de avansarea sau retragereagheţarilor continentali şi alpini. Era o populaţiela care, pentru prima dată, vânătoarea colectivăcu lancea şi suliţa a fost înlocuită cu vânătoareaindividuală cu arcul, de unde şi săgeţile pedun-culate care predomină în industria lor litică.

Este de înţeles că o oarecare agitaţie inter-venită după descoperire şi mai ales săpăturilechiar şi superficiale făcute pe bucata de pământ

a omului, au avut darul să mai nedumireascăodată pe amabila noastră gazdă, bădia IonLungu, care afla de fapt că bordeiul lui stă li-niştit pe o vatră unde focul a mai ars în urmă cupeste 12.000 de ani.

Nu ştim dacă gazda noastră s-a lăsat con-

vinsă de ceea ce a văzut şi i-am povestit dar neaducem aminte că la vederea vârfurilor de să-geţi pedunculate şi-a luat dreptul să se îndo-iască cum că acei strămoşi ai noştri ar fi pututtrânti la pământ ursul de peşteră, renii sau ma-muţii.

Îndoiala lui bădia Ion Lungu parcă ne îm-boldeşte cumva şi pe noi, dar prezenţa aceluivânat pe meleagurile noastre nemţene nu poatefi tăgăduit. O demonstrează oasele de ren dinsitul paleolitic de la Poiana Cireşului - Cerne-gura, defensele de mamut găsite în aluviunileBistriţei, la Vaduri, craniile şi oasele de urs des-coperite în Peştera Munticelu, din imediata ve-cinătate a Bardosului. Situl, după cum se ştie,se înscrie astăzi în arealul Parcului NaţionalCheile Bicazului-Hăşmaş şi constituie una dinvalorile sale patrimoniale.

Prof. univ. dr. Constantin GRASU

Bardos – Bicaz Chei. Un sit arheologic ineditL

APOSTOLULPag. 18

Studii şi sinteze


nstructiv–educativ din grădiniţă”, (1984) şi„Ipostaze ale grădiniţelor din JudeţulNeamţ” (1997). Apreciată cu titlul de educa-toare evidenţiată şi diploma de excekenţăacordată de I. Ş. Neamţ. La mulţi ani,Doamna Profesoară!

■ 20. 08. 1944, Parasca Agape (n.Boca), în satul Răchiţi, Judeţul Suceava. A

absolvit: şcoala elementară la Botoşana, o şcoalăde surori, a lucrat în domeniul sanitar, apoi a ab-solvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigo -rescu” Bucureşti, (1975). A predat desenul la şcolidin Neamţ. Prima personală la Galeria „Alfa” Pia-tra-Neamţ (1981). A expus pictură şi grafică în ex-poziţii personale (design vestimentar la Bicaz şiPiatra-Neamţ), împreună cu Mihai Agape şi în ex-poziţii colective organizate de Filialele Bacău şiNeamţ ale U. A. P. (1975-2014). A participat laBienala „Lascăr Vorel”, la „Voroneţiana” din Su-

ceava, la Taberele de creaţie. Lucrări în colecţiidin ţară si din: S. U. A., Germania, Italia, Spania,Anglia. La mulţi ani!

■ 20/1975 – n. Lucian Gogu-Craiu, la Pia-tra-Neamţ, artist plastic, absolvent al Liceului de

Artă din Piatra-Neamţ şi alAcademiei de Arte Vizuale„George Enescu” din Iaşi(1999). Din 2002, membrual . U. A. P. din România.Personale la Piatra-Neamţ.Colective şi de grup: Pia-tra-Neamţ, Târgu-Neamţ,Iaşi, Bicaz, Bucureşti,World Art Media, Contem-porary Istambul Art Fair –

Turcia, CIGE – China International Gallery Ex-pozition, ART Basel, Miami Beach, Salon Art Shop-ping 25 & 26 Octobre 2008 – Carrousel du Louvre.Realizează grafică de carte şi de presă. Lucrări încolecţii din ţară şi străinătate. La mulţi ani!

■ 21/1950 – n. Marius Alexianu, la Piatra-Neamţ, arheolog, publicist, a absolvit Institutul deLimbi Străine, Secţia limbi clasice, UniversitateaBucureşti. Profesor şi muzeograf la Piatra-Neamţ,cercetător la Institutul Român de Tracologie şicadru universitar la Iaşi. Co-fondator al Centruluide Studii Egeo-Mediteraneene (2003) la care estedirector de studii; membru fondator al Centruluide Studii Arheo-Istorice (din 2001); şeful secţieietnoarheologie a Laboratorului de Arheologieaplicată şi teoretică din cadrul Platformei de for-mare şi cercetare interdisciplinară în domeniularheologiei – Arheoinvest, Universitatea „Alexan-dru Ioan Cuza”; în redacţiile unor reviste de spe-cialitate. Este autorul principal al primului studiu



i

iulie - august 2015

ărcile sportive reprezintă unteritoriu de studiu interesantşi deosebit de actual. Înca-drat în mod tradiţional însfera culturii, artei sau diver-tismentului, sportul nu şi-apatentat invenţiile.

Drepturi, iată astăzi cuvântulde ordine în sport! Organizaţiilesportive evoluează în prezent pe opiaţă care „va deveni curând ceamai mare piaţă de consumatori dinlume”. Valorile tranzacţionate,anual, pe această piaţă, ajung lacifre astronomice, iar ceea ce potvinde aceste organizaţii sunt: ima -ginile şi produsele proprii. Proteja-rea acestor bunuri reprezintă onecesitate. Primul pas realizat deorganizaţiile sportive în sensulidentificării lor şi al produselor/serviciilor a fost adoptarea unuilogo. Deşi majoritatea asociaţiilorsportive, cluburilor şi federaţiilorposedă un logo, puţine dintre aces-tea au recurs la înregistrarea mărcii.

Definită de American Marke-ting Association (AMA) ca „unnume, termen, semn, simbol saudesign, sau o combinaţie a aces-tora, servind la identificarea bunu-rilor şi serviciilor unui vânzătorsau grup de vânzători şi la diferen-ţierea lor de cele ale concurenţi-lor”, marca este un simbolcomplex, care transmite consuma-torului promisiunea unui anumitset de caracteristici, aşteptări şi be-neficii. În mod concret, în sport, eapoate apărea sub forma unui nume,a unui logo sau a unui simbol, darreprezintă mai mult decât numeleorganizaţiei sau produsul/serviciulei. Sub aspect material, majoritateamărcilor sportive sunt mărci figu-rale (embleme). Există de aseme-nea mărci sportive complexe(reunind semne şi denumiri prote-

jate separat) sau combinate (com-binaţii de cuvinte cu reprezentărigrafice), dar şi mărci sonore (imnulolimpic) sau spaţiale (mascoteleJocurilor Olimpice).

Ca şi în sfera comercială, măr-cile sportive se întind pe o paletălargă ca potenţial şi valoare, de lamărci obscure la mărci destul decunoscute, acceptabile, preferate,până la mărci unanim recunoscute.

Potenţialul mărcii depinde decapacitatea sa de a-l face peconsumator să vizualizezecele şase dimensiuni sau ni-veluri de semnificaţii aleunei mărci complete, res-pectiv:

n să sugereze atributeleprodusului;

n să permită consuma-torului să traducă acesteatribute în beneficii funcţio-nale şi/sau emoţionale;

n să evoce valorile organiza-ţiei;

n să reflecte o anumită cul-tură;

n să proiecteze o anumită per-sonalitate;

n să sugereze tipul de consu-mator sau beneficiar al acesteia.

Mărcile puternice sunt celecare posedă şi integrează atât cali-tăţi funcţionale cât şi emoţionale(„brand equities”), bucurându-sedin partea consumatorilor de coteînalte de acceptare, preferinţă şi fi-delitate. Cele mai pertinente me-saje pentru consumator sunt celelegate de valorile, cultura şi perso-nalitatea pe care marca le sugerea -ză. Puterea de evocare a mărcilorsportive este considerabilă, favori-zată fiind de faptul că orice marcăsportivă este purtătoarea unor me-saje ce vehiculează valori unanimrecunoscute şi acceptate, integrate

unei culturi specifice. Nu întâmplător cercurile olim-

pice sunt cea mai cunoscută marcădin lume. Acesta este rezultatulunui proiect global de cercetare cuprivire la nivelul de recunoaşterespontană a simbolului cercurilorolimpice, efectuat de SponsorschipResearch International (SRI) Lon-dra, în perioada 1985-1996, în 9ţări: Statele Unite, Marea Britanie,Spania, Brazilia, Australia, China,

Japonia, Malaiezia şi Africa deSud. Nivelul mediu de recunoaş-tere neasistată a fost de 93%, pe opopulaţie internaţională formatădin eşantioane reprezentative lanivel naţional, de către 500 deadulţi, atingând valori aproape desaturaţie în anul Jocurilor Olim-pice de la Atlanta 1996.

Există o legătură directă întreierarhiile sportive şi mărcile spor-tive. Lumea sportului este o lumeaproape complet reglementată. Or-ganizarea piramidală a sportului sebazează pe principiul afilierii. Pen-tru a se menţine sportul ca sistem,relaţiile care se stabilesc pe verti-cală între diversele tipuri de orga-nizaţii, pornind de la asociaţielocală – club – ligă zonală – fede-raţie naţională – federaţie conti-nentală sau pe o filierăindependentă, între cluburi – fede-raţii naţionale olimpice – comitete

naţionale olimpice – Comitetul In-ternaţional Olimpic, presupun asu-marea concomitentă de cătreorganizaţie a unei anumite autono-mii.

Mărcile sportive se supun ace-leiaşi autonomii şi subordonări.Organizarea unor campionate eu-ropene, de exemplu, nu va putea fiîncredinţată de o federaţie euro-peană decât unei federaţii naţio-nale afiliate, situate la nivelierarhic imediat inferior, în nici uncaz unui club, situat pe al doileanivel. Aceasta implică faptul căalăturarea însemnelor unor entităţisportive situate pe niveluri ierar-hice diferite, dar apropiate, esteposibilă cu acordul entităţii denivel superior, dar imposibilă dacăentităţile sportive sunt separate dedouă niveluri ierarhice.

Există, deci, un teritoriu al fie-cărei mărci sportive, delimitat nunumai de piaţa mărcii respective,de legislaţia naţională sau interna-ţională, ci şi de relaţiile reglemen-tate dintre organizaţiile sportive.

Bibliografie:Filip Gheorghe - Politici şi

strategii financiare în sport, curslitografiat, „Univ. Al. I. Cuza” Iaşi,2000

Iacob Ioan - Filozofia educa-ţiei fizice şi sportului, curs litogra-fiat, Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, 2000

International OlympicCommittee - Olympic Market

Research Analysis Report, Lau-sanne, 1997

Kotler Ph. - Marketing Mana-gement. Analysis, Planning, Imple-mentation and Control, PrenticeHall International, Inc., New Jer-sey, 1997

Prof. Valeriu SOCOL

Marca, mijloc de comunicare a identităţii organizaţiei sportive

M

APOSTOLUL Pag. 19

Lecţia de istorie


tnoarheologic din România şi printre puţinedin lume pe tematica etnoarheologiei sării.A participat la reuniuni ştiinţificenaţionale (Piatra-Neamt; Iaşi; Tulcea ş.a.) şi internaţionale: Spania, Franţa: Aus-tria, Italia, Germania ş. a., la care aprezentat diverse lucrări în nume propriusau în colaborare. La mulţi ani, Domnule

Profesor!■ 26/1925 – n. Sofia-Safta Pompiliu, la

Ţuţcani-Măluşeni, Vaslui, artist plastic,absolventă a Institutul de Artă Plastică „NicolaeGrigorescu”, Secţia istoria şi teoria artei – muze-ologie. Redactor la „Contemporanul”, docu-mentarist la U. A. P.; muzeograf şi custode laMuzeul „Theodor Aman”, profesor la Şcoala deMuzică şi Arte Piatra-Neamţ. A expus grafică,pictură, artă decorativă şi ex libris la Bacău,Brăila, Bucureşti, Iaşi, Piatra-Neamţ, Sf. Gheor -ghe.

■ 30/1960 – n. Ştefan Potop, la Tazlău,Neamţ, profesor, artist plastic. Absolvent alAcademiei de Arte „George Enescu”, Iaşi(1987). Este profesor la Liceul de Artă „VictorBrauner” din Piatra-Neamţ şi deţine funcţia de

preşedinte al FilialeiNeamţ a U. A. P. dinRomânia. Expoziţii:Bacău, Baia Mare,Bucureşti, Buzău, GuraHumorului, Iaşi, Piatra-Neamţ, Târgu-Mureş,Veneţia, Praga. Taberede creaţie: Ardeluţa,Brateş, Viişoara, Borca,Dumbrava, Potoci,

Durău, Varatic, Tarcău, Tazlău. La mulţi ani,Maestre!

■ 31/1936 – n. Maria Rugină, la Bozienii deSus, Neamţ, profesoară, poetă, a absolvit ŞcoalaPedagogică de Fete dinPiatra-Neamţ şi Facultateade İstorie-Filozofie a Uni-versităţii din Iaşi. A predatistoria la Şcoala GeneralăNr. 12 din Piatra-Neamţ(azi, Liceul „SpiruHaret”), a fost distinsă cutitlurile de profesor evi-denţiat şi profesor de ex-cepţie, cu medalii dinpartea forurilor naţionalesindicale, pionereşti, de Crucea Roşie ş. a. Cărţide versuri: „Iubirea de idee, ideea de iubire”;„Cartea nerostirii”. La mulţi ani, Doamna Profe -soară!


e

iulie - august 2015

Abecedarul lui Creangă, 147 de ani de la apariţie

Cu banii de pe Abecedar,şi‐a cumpărat casă

Abecedarul a fost aprobat şiadoptat ca manual pentru clasa I-adin şcolile primare, prin deciziaMinisterului Instrucţiunei Publiceşi al Cultelor din 11 septembrie1868, în 1876 manualul fiind apro-bat şi prin decretul domnesc aldomnitorului Carol.

Bucurându-se de un veritabilsucces, Abecedarul lui Creangă afost difuzat în întregul Regat, ser-vind inclusiv ca suport de curspentru instruirea adulţilor, în ar-mată. La ediţia a cincea, din 1871,cartea a ajuns la tirajul de 36.000de exemplare, un adevărat recordpentru acele vremuri. În anul mor-ţii lui Creangă se publicase în peste500.000 de exemplare. Cartea i-aadus lui Creangă un câştig substan-ţial, care i-a permis să-şi cumperecasă şi să trăiască „fără a se umilitagmei preoţeşti”. Totodată, încu-rajat de succesul ei, Creangă a re-

dactat în continuare şi alte lucrărididactice, tot în colaborare: „Învă-ţătorul Copiilor”, „Carte de cetireîn clasele primare de ambelesecse”, „Povăţuitoriu la cetire prinscriere după sistema fonetică” şi„Geografia Judeţului Iaşi”.

Ce cuprindea Abecedarullui Creangă?

Abecedarul lui Creangă aveatrei părţi şi se încheia cu o secţiunede rugăciuni şi tabele aritmetice.Prima parte se intitula „Litere micide scrisu şi de tipariu – Cuvinteune-silabe şi propuseciuni”. Acestprim acpitol era impărţit în 23 de„lecţiuni”, dintre care primele 10erau destinate învăţării literelormici ale alfabetului latin al limbiiromâne. Lecţiile 11 – 23 se refereaula grupuri de litere cu rol special înformarea silabelor şi pronunţare:consoane „nedespărţibile”, i şi u se-mivocalice în diftongi şi triftongi,grupurile ce – ci – ge – gi.

Partea a doua, intitulată „Cu-vinte de mai multe silabe şi pro-puseciuni”, cuprindea 18 lecţii(numărul acestora crescând înediţiile ulterioare). În cadrul lorerau învăţate alte grupuri de literecu probleme ortografice şi ortoe-pice speciale, primele noţiuni degramatică (numărul „singurit” =singular „înmulţit” = plural), lite-rele majuscule şi semnele depunctuaţie. Ultimele lecţii aleacestei părţi cuprindeau şi pri-mele texte mai elaborate, în ver-suri şi proză.

Partea a treia conţinea isto-rioare morale, fabule poezii şi pro-verbe. Predominau lecţiile decitire, cele mai multe având un rolmoralizator sau descriind feno-mene naturale, teme din literaturapopulară sau legate de problemecotidiene. Unele texte – precum„Mărirea strămoşilor”, „Ştefan celMare şi şoimul”, „Unirea face pu-terea”, „Patriea mea” – tratau pro-bleme legate de trecutul glorios al

ţării sau de istoria statului român.Astfel, în textul intitulat „Patriamea”, Creangă le explică micilorcititori ce este România: „Ţaramea se numeşte România; ea secompune din două ţări mari: una secheamă Muntenia şi cealaltă Mol-dova”.

Nu lipseau rugăciunile –„Simbolulu Credinţei”, „Cuvine-secu adevărat” sau „Rugăciunele cese citescu de la Înviere şi până laÎnălţare” fiind doar câteva dintreacestea.

Fără îndoială, Abecedarul luiCreangă reprezintă una din lucră-rile care stau la baza dezvoltăriilimbii şi literaturii române. Timpde 20 de ani, a fost cel mai bun ma-nual, iar în ediţia a V-a IonCreangă a inclus povestea „Ursulpăcălit de vulpe”. Manualul a fostapreciat şi utilizat pe scară largă înţara noastră, timp de mai multe de-cenii.

Irina NASTASIU

e data de 8 iulie 1868 apărea, la Iaşi, primul manual al lui Ion Creangă, intitulat „Abecedar – Metodănouă de scriere şi cetire pentru usul clasei I primaria”.

Realizat împreună cu institutorii C. Grigorescu, Gh. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şiA. Simionescu, manualul a avut 23 de ediţii succesive, până în 1893. „Creangă se uni cu cinci in-stitutori (...) spre a comunica un abecedar ca lumea. Până atunci, copiii învăţaseră să citească cumda Dumnezeu şi după cum era şi dascălul, cărţi fiind puţine şi proaste...”, remarcă G. Călinescu, în„Viaţa şi opera lui Ion Creangă”.

Iniţial, lucrarea a fost propusă spre publicare societăţii Junimea, care a acceptat-o. Cu toate acestea,tipografia Junimii nu dispunea de un corp de literă caligrafică, necesar învăţării scrisului de mână, motivpentru care autorii s-au adresat „Societăţii pentru învăţătura poporului român” de la Iaşi, care a analizatmanualul şi a recomandat tipărirea lui.

Încă din primii ani de învăţământ, Creangă începu să strângă material în vederea unui manual pecare găsi cu cale să-l facă în unire cu alţii, ca să-l poată răspândi mai bine, şi după trei ani de institutoratse aşeză la treabă. Strânse abecedare ardeleneşti şi străine, şi, ca să le poată citi, începu chiar să ialecţii de limba franceză de la colegul I. A. Darzeu. Dar se plictisi curând şi se încredinţă probabil căpentru o treabă aşa de simplă ca învăţarea scrierii şi cititului ajunge o minte dreaptă şi o bună stăpânirea limbii naţionale, adaugă criticul literar George Călinescu.

P

Zig-Zag

APOSTOLUL – revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ, serie nouă, apare prin colaborarea SindicatuluiÎnvăţământ Neamţ şi Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (martie 1999).

FONDATORI l noiembrie, 1934: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail, M. Avădaneil martie, 1999: Florin Florescu, Ştefan Corneanu, Gheorghe Amaicei, Dumitriţa Vasilca

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: Gabriel PLOSCĂ – director general, Iosif COVASAN – director economic,Gheorghe AMAICEI, Liviu RUSU, Gabriela GRIGORE.

CONSILIUL DE REDACŢIE: Mircea ZAHARIA – redactor-şef, Constantin TOMŞA – redactor-şef adjunct, Mihai FLOROAIA, Irina NASTASIU, A. OPRIŞ (subredacţia Roman), Dorian RADU – DTP;

Florin MOLDOVANU – editor online.

ISSN - 1582-3121

Redacţiaşi administraţia:

str. Petru Rareş nr. 24,Piatra Neamţ.

Tel/fax:0233.22.53.32

[email protected]

Sumarlexandra COŢOFANĂ – Antologiede folclor literar nemţean, publicată înS.U.A (pag. 13)

Mihai FLOROAIA – Manage-mentul calităţii în învăţământul preu-niversitar (pag. 5)

Corina GHIORGHIŢĂ – ŞcoalaGimnaziala Gherăeşti, Neamţ: Centrul dedocumentare şi informare, o poartă către noiorizonturi ale cunoaşterii (pag. 9)

Constantin GRASU – Bardos – BicazChei. Un sit arheologic inedit (pag. 17)

Gabriela HANDARIC – Şcoala gimna-zială Borleşti: Costumul popular – obiect devestimentaţie de-a lungul timpului (pag. 8)

Mihai-Emilian MANCAŞ – Imigranţii(pag. 16)

Irina NASTASIU – Proiect de promo-vare a valorilor istorice nemţene (pag.1) *Infocult (pag. 2, 3, 4, 5, 6, 7) * Abecedarullui Creangă, 147 de ani de la apariţie (pag.19) * Tabere naţionale de tradiţie şi spiritua-litate (pag. 20)

Mihai NICULIŢĂ – Profesori dinamintirea foştilor elevi: Seniorul Codrescu(pag. 15)

Niculina NIŢĂ – Şi la ţară se învaţăcarte (pag. 8-9)

A. OPRIŞ – Între emoţii şi neputinţe:Bobociada în şcolile muşatine... (pag. 10) *Cinstire drapelului Tricolor! (pag. 10) *Şcoli „de vară”, la alegere! (pag. 11) * Buni,dar fără premii! (pag. 11)

Leonard ROTARU – Reprezentareasfântului Ştefan cel Mare în conştiinţa nea -mului românesc (pag. 1-14)

Dumitru RUSU – Carte! Carte mă bă-iete dacă vrei să ajungi om! (pag. 15) * Li-ceenii rock’ n’ roll (pag. 5)

Valeriu SOCOL – Marca, mijloc de co-municare a identităţii organizaţiei sportive(pag. 18)

Constantin TOMŞA – Rememorărinemţene –iulie, august, 2015 (pag. 12, 13, 14,15, 16, 17, 18, 19) * Lucian Strochi 65 – pro-fesor doctor, scriitor, critic de artă plastică(pag.6) * Lucian Strochi: „ANCADIERUL”sau „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”(pag. 7) * Irina Lazăr: „Paşi printrevoi”(pag.12)

Mircea ZAHARIA – A avea sau a nuavea o nouă lege a salarizării?, interviu cudomnul Gabriel Ploscă, preşedintele SLLICSNeamţ (pag. 1-2) * Bacalaureatul, înainte şidupă contestaţii (pag. 3-4) * Evaluarea Na-ţională: absolvenţii clasei a VIII-a în faţa ad-miterii în licee (pag. 4) * Structura noului anşcolar (pag. 20)

A

Structura noului an şcolarnul şcolar 2015 - 2016 va debuta pe 14septembrie şi se va încheia pe 18 iunie,însumând în total 36 de săptămâni, adică177 de zile lucrătoare, potrivit proiectuluide Ordin de ministru privind structuranoului an şcolar publicat de MinisterulEducaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. Elevii

vor intra în vacanţa de iarnă pe 19 decembrie.Cursurile semestrului I vor fi reluate pe 4 ianua-rie. Semestrul I se va încheia pe 29 ianuarie. Înperioada 31 octombrie – 8 noiembrie, preşco-larii şi elevii din clasele primare vor fi în va-canţă. Vacanţa intersemestrială debutează pe 30ianuarie şi ţine până pe 7 februarie 2016.

Semestrul al II-lea debutează pe 8 februarieşi ţine până pe 8 aprilie. Elevii vor beneficia devacanţă de primăvară în perioada 9 - 17 aprilie.Cursurile vor fi reluate pe 18 aprilie şi vor des-făşura până pe 17 iunie. Elevii vor intra în va-canţa de vară de pe 18 iunie şi se vor întoarceîn bănci pe 11 septembrie.

Nu se fac cursuri în zilele prevăzute delege, precum şi pe 3 mai 2016. În săptămâna 4-8 aprilie din semestrul II-lea au loc activităţi ex-tracurriculare şi extraşcolare în cadrulprogramului numit „Şcoala altfel: Să ştii maimulte, să fii mai bun!”, având un orar specific.

Elevii din clasele a XII-a studiază numai 33de săptămâni, până pe 27 mai 2016, iar cei declasa a VIII-a, 35 de săptămâni, până pe 10iunie 2016.

Pentru învăţământul special – clasele a IX-a - a XI-a –, ciclul inferior al liceului, filieră teh-nologică, durata cursurilor este de 37 desăptămâni, însumând 181 de zile. Stagiile depregătire practică pentru care au optat absolven-ţii ciclului inferior al liceului, filiera tehnolo-gică, cuprind 720 de ore care se desfăşoară înperioada propusă de unitatea de învăţământ or-ganizatoare şi aprobată de inspectoratul şcolar,potrivit structurii anului şcolar.

M. Z.

A

Tabere internaţionale de tradiţie şi spiritualitatePentru copii români de pretutindeni

n perioada 18 – 27 iulie s-a desfăşurat, lângă Mănăstirea Neamţ, Tabăra internaţională detradiţie şi spiritualitate, eveniment organizat de Mitropolia Ortodoxă a Europei Occidentaleşi Meridionale, în parteneriat cu Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni.

La tabără au participat copiii români din diaspora, cărora organizatorii le-au oferit po-sibilitatea de a intra în contact cu tradiţiile şi identitatea culturală, lingvistică şi religioasă apărinţilor lor (s-au desfăşurat ateliere de icoane, linogravură, teatru, dans, muzică, limbaromână etc.), dar şi ocazia de a trăi timp de două săptămâni în ţara de origine.

Vara aceasta, Mitropolia Ortodoxă a Europei Occidentale şi Meridionale a programat,la Neamţ, Nemţişor, Tismana şi Sâmbăta patru tabere la care sunt aşteptaţi să participe peste 300de copii şi tineri din diaspora: în perioada 8-17 iulie, la Tismana, pentru copii între 7 si 12 ani; înperioada 18-27 iulie, la Neamţ – Nemţişor, pentru tineri între 18 şi 23 ani; în intervalul 30 iulie –10 august, la Sâmbăta, pentru copii şi adolescenţi între 8 şi 17 ani şi în intervalul 8 – 18 august –la Neamţ, pentru copii şi adolescenţi între 8 şi 17 ani.

Anul trecut, la tabăra de la Neamţ – Nemţişor, copiii au participat la un atelier de comunicare,condus de maica Sofronia de la Centrul de Consiliere „Sfinţii Arhangheli” din Iaşi, invitatul specialal taberei fiind Maica Siluana Vlad.

Pentru olimpici din Republica Moldova

Fundaţia „Sf. Teodora de la Sihla” Târgu Neamţ, Primăria Târgu Neamţ şi Biblioteca Naţio-nală pentru Copii „Ion Creangă” Chişinău au organizat, în perioada 5 – 10 iulie, o tabără interna-ţională la care au participat 20 de copii olimpici din toate regiunile Basarabiei. Activitatea faceparte din proiectul „Casa de Hârtie”, proiect care include activităţi de petrecere a timpului liberpentru copii, precum muzica, pictura, creaţia literară şi pelerinajele.

„Venirea olimpicilor moldoveni în judeţul Neamţ datează de mai bine de un deceniu. Activi-tăţile se desfăşoară pe mai multe ateliere: pictură – secţiune coordonată de Violeta Zabulica de laChişinău şi de Claudiu Mihăilă, pictor bisericesc; muzică – secţiune la care vor preda cursuri,printre alţii, sopranele Olga şi Claudia Caia şi Ionel Lazar; creaţie literară – atelier coordonat deprof. univ. Adrian Ghicov, de la Universitatea «Ion Creangă» din Chişinău. De asemenea, orga-nizăm şi pelerinaje, alături de copiii din Corul Angeli de la Biserica Sf. Haralambie şi de copiiidin Basarabia, precum şi concursuri, cei mai talentaţi copii urmând a fi recompensaţi cu premii”,ne-a spus scriitoarea Olguţa Creangă Caia, organizator al evenimentului.

Proiectul „Casa de Hârtie” este propus şi realizat de Fundaţia „Sf. Teodora de la Sihla”, re-prezentată de familia preot prof. Teoctist şi Olguţa Caia, în colaborare cu Primăria Tg. Neamţ,prin primarul Daniel Harpa şi viceprimarul Traian Humulescu şi Biblioteca pentru copii „IonCreangă” din Chişinău, reprezentată de Claudia Balaban. (I. N.)

Î

Date post:	14-Aug-2015
Category:	Education
Upload:	scoli-musatine
View:	35 times
Download:	2 times

Apostolul 179 iulie 2015

Education