Anul XIII. Arad, Marţi, 5|18 Maiu 1909 Nr. 9 6

ABONAMENTUL PE UN AN . 24 Cor.

J»f itim. an . 12 « Pe o lună . 2 «

Nrul ds Duminecă P» UD an . 4 Cor. Pe-iru România si :

> m H « . . 10 Cor.

Kmî de zi pentru Ro­mânia çi străinătate pe

*a 40 franci.

REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA

Miksa utcza 2—3.

INSERŢIUNILE se primesc Ia adminis­

traţie. Manuscripte nu se îna­

poiază. Telefon pentru oraş şi

comitat 502.

a c a d e m i a R o m â n ă .

In ziua de 1/14 Mai s'a deschis sesiunea generală a Academiei române. Preşedintele, d. Anghel Saligny, acest Apolodor al epocei regelui Carol, deschizând prima şedinţă a sesiunei din anul acesta, a rostit o vorbire in care a avut accente călduroase îa adresa fraţilor veniţi »de peste hotare«.

Am urmărit în totdauna cu Iu:, re aminte cele ce se petrec Ia Academie şi am sim­ţit o deosebita plăcere putând să împăr­tăşim obştei româneşti relaţiuni despre ac­tivitatea celui mai înalt aşezământ cultural românesc. Pentrucă în totdeauna am crezut şi mărturisit, că soarele nostru cultural în Bucureşti răsare.

Azi simţim mai mult ca oricând nece­sitatea propovăduirii acestui adevăr.

Pentrucă niciodată ca până acum cultura naţională română n'a fost mai primejduită. Trei milioane de români — cei din statul ungar — sunt anume în ajun de a li-se lua şcoalele în cari să se mai înveţe carte românească. Nu ne mai putem face ilusii: şcoalele noastre confesionale îşi trăiesc anul j din urmă şi de-odată cu intrarea în vigoare a legii lui Apponyi în 1910, intră şi duhul unguresc în cele peste 3000 şcoli româneşti ridicate cu ti udă şi susţinute cu neînchi-puite jertfe.

Iată de ce azi mai mult ca ori-şi-când orice moment cultural în viaţa noastră na-ţională are însemnătate deosebită. Iar Aca- ]

demia română prin activitatea sa din trecut, prin solicitudinea ce o are faţă de viaţa culturală a tuturor românilor, are drept la stima şi încrederea întregului neam româ­nesc.

Cuvintele calde ale preşedintelui Saligny, rostite Ia adresa fraţilor »de peste hotare*, tocmai de aceea, în împrejurările actuale, au deşteptat în noi o deosebită mângâiere. Stăm îngrijoraţi în faţa situaţiunei ce ne creiază o lege pornită din şovinism pervers; dar în acelaş timp ne gândim la puterea morală ce în măsură tot mai mare trebuie să izvorască din solidaritatea culturală şi de rasă.

Iar această solidaritate îşi are expresiunea cea mai clasică în sânul Academiei române. Acolo se întrunesc cei mai de seamă lite­raţi şi bărbaţi de ştiinţă ai întregului neam românesc. Un Bariţiu, un Papiu llarian, Ci-pariu, Hodoş, au muncit acolo alături cu Alexandri, Haşdău, Melhisedec şi alte ilu-strităţi ale României libere. Iar din genera­ţia de acum, avem acolo pe un Moldovan, Bârsan; fraţii din Bucovina au pe Onciul, cari ne reprezintă cu cinste şi împreună cu colegii lor din România, muncesc stăruitor şi pe întrecute pentru desluşirea atâtor pro­bleme mari, cari constituesc însuşi idealul vieţii româneşti.

Se cuvine să ne mândrim mai presus de toate cu faptul, că singură Academia ro­mână dintre toate celelalte din Europa are în fruntea sa un rege, care după cum s'a dis­tins făcând istorie cu spada pe câmpul de

luptă, şi deschizând pe seama regatului său orizonturi din ce în ce mai largi, tot aşa : s'a făcut nemuritor şi prin lucrările sale

j în mijlocul corpului de savanţi.

Avem numai un singur regret : seria din­tâi a academicianilor delà noi s'a stins aproape întreagă.

Pentru împlinirea lacunei, credem, nu-î destul numai că s'au ales şi se vor mai alege alţii în locul lor, ci ar fi de dorit ca dintre fruntaşii intelectuali ai noştri pe vre­mea sesiunei Academiei să se ducă cât mai mulţi la bucureşti, să intre în relaţiuni mai de-aproape cu membrii Academiei, să ur­mărească nemijlocit lucrările şi discuţiunile de acolo, ca astfel să ne pătrundem toi mai mult de acelaşi duh şi să ajungem tot mai mult în posesiunea mijloacelor, cu aju­torul cărora să ridicăm tot mai falnic altar culturei româneşti.

Când aici ne năpădesc tot mai mult va­lurile şi ispitele unei culturi străine, să aler­găm cu atât mai osebit la Bucureşti, să cimentăm tot mai tare solidaritatea cultu­rală, fără care şi fraţii de dincolo s'ar ţine greu în luptele vieţii : noi însă am sucomba cu siguranţă în lipsa acestei solidarităţi !

Cu aceste dorinţe salutăm deschiderea sesiunei Academiei române şi dorim ca e-fectul muncii atâtor români iluştri să se resimtă tot mai mult asupra neamului ro­mânesc. (R).

FOIŢA ZIARULUI «TRIBUNA*

— Nuvelă. —

Era o îmbulzeaiă in saiă, de abia te puteai în­vârti de două-trei ori în tihnă. Valsuri şi polce si perândau unele după altele, bisate de mai multe ori. Numai ce vedeai câte-o pereche oprin-du-se înaintea lăutarilor : zău, numai o leacă.

Fele'e mai bogate şi mai cunoscute să ridicau rând pe rând la braţul celor mai de frunte tineri. La mijloc stau nătângii şi cei mai pufin îndrăz­neţi, iar pe de margini, sfioase fetele începătoare. Delà o vreme s'a închegat jocul de* binele. Aproape fiecare fată îşi găsise perechea cu care vorbea sau tare de tot sau şoptind. Din când in când sä călătorea în sală şi câte un trup gros şi câte o faja ioşcovană: bătrâni ce-şi vedeau de topii. Lampele să îmburaseră de căldură.

Intre alte mame gătite, unele aveau lanţuri groase de aur, se afla si soţia domnului Vasile Pandrea, dascăl în Zgribeşti. Era firavă doamna dăscăliţă, şi cu manile bătătoriie de muncă, dar cerca să-şi ascundă greşurile cu nişte mănuşi negre de aţă şi cu o haină înfoiată. îşi urmărea fata, cerută în sfârşit la joc, cu priviri înlăcrimate de bucurie. Cum să învârtea de frumos Vetur.a. Când trecea alături de ea îşi neteza ntrvos poala rochiei, zâmbea cu mâna la gură şi să trăgea mai înapoi pe scaun.

La miezul nopţii pauză. To{i s'au aşezat la mese,înconjuraţi de cunoscuţi. La masa dorr.nu-

lui învăţător a venit tînărul cu care a jucat Ve-turia: Mă recomand Terenţiu Vlad, funcţionar.

Pauza s 'a sfîrşit şi s'a început iar dansul. Pe­rechile să alcătuiau aproape ca şi înainte. Vetu-ria a jucat cadrilul al doilea cu Terenţiu Vlad. Vorbia puţine funcţionarul, dar asculta cu atât m a i bine, cei puţin aşa păi ca când îşi căsca pu­ţin gura şi ochii, dâr.du-şi barba încovoiată la vaie şi nasul în vânt ; avea un nas cercetător.

Dimineaţa când zorile ziiei slabiau lumina lam-pelor, a început să se împrăştie lumea. Vlad a petrecut pe Veturia şi p e părinţii ei până Ia gar­derobă, a ajutat damelor să se îmbrace şi s'a despărţit cu zimbete şi cu sanitari de mâni.

Pe drum frigul tăios a! dimineţii i-a amuţit pe toţi trei. Domnul învăţător să gândea încurcat la discuţia avută cu protopopul, doamna dăscăliţă plutea în fericire, iar Veturia cu buzele strânse şi cu ochii pe jumătate închişi visa, adecă pe­trecea în lumini trandafirii noaptea trecută.

— Cum era de frig în sală, când a întrat... Ah, a fost o veşnicie îitreagă v e n e a cât n'a jucat. Şi pe urmă... pe urmă a venit... Funcţionar? Şi a jucat mult şi tot cu e!. Cine?... Ah, a fost o veş­nicie întreagă vremea cât n'a jucat.

N'a trecut bine o săptămână şi a şi primit Veturia o scrisoare cu marginile roşii. A tresă­rit înfrigurată când a pus mâna pe ea, a deschis'o apoi cu îngrijire, tăind plicul cu foarfecüe. Ma-mă-sa a văzut bine scrisoarea, dar n'a zis ni­mic. S'a prefăcut că are de lucru şi a ieşit afară zimbind. A mai trecut o săptămână şi a mai venit o scrisoare; au trecut mai multe'săptămâni cu tot atâtea scrisori. într'o Duminecă n'a venit scrisoare, dar a venit domnul Terenţiu Vlad cu

un prieten mai în vârstă, într'o trăsură de­schisă.

— Dumneata eşti domnule Vlad? Bună ziua» Ce mai faci ?

— Bine muiţămesc. Par'că erau nişte vechi prieteni aşa vorbea

dascălul cu el. Veturiei i-au trecut ca un fulger prin minte scrisorile Iui Vlad şi mai ales cea din urmă.

Cununia s'a făcut în pripă de teama postului şi a altor gânduri r.emărturisite. Au venit prie­tine de-ale Veturiei şi prieteni de-ai Iui Vlad. A fost o cununie frumoasă, foarte frumoasă. Vlad poate că şi-ar aduce aminte de mai multe amă­nunte, dar Veturia nu. In toată vremea cât a ţinut pregătirile şi cununia ea a fost zăpăcită din cale-afară. Nu îndrăznea să gândească nimic şi-şi pipăia mereu obrajii înfocaţi. Dacă zicea cineva : fă asta, aşa făcea.

Dupăce s'au cununat au stat vr'o câteva zile în Zgribeşti, şi apoi s'au mutat la oraş. Au închiriat două odăiţe bune, şi cine putea zice că nu tră­iesc fericiţi. La zi întâiu Vlad aducea totdeauna banii acasă, îi lăsa Veturiei câţi cerea şi pe cei­lalţi îi încuia în ladă. Se gândea pe semne şi la zile negre, dar nu era zgârcit ; bucuros descuia Iada când îi mai Irebuiau Veturiei. Şi era om bun Vlad, nu zicea nici fă-te încolo. Un singur cusur avea : tăcea mult. Se scula tăcând, sta la masă tăcând, se ducea tăcând şi venea tăcând. De multe ori să întreba Veturia: oare ce are bărbatul meu de tace aşa ? Nu-i place mâncarea ? Nu i place de mine? Ori are ceva pe suflet? De mâncat, mânca bine, pe dinaintea ei trecea tot-

Pag. 2 » T R I B U N A « 18 Maiu n. 1909

» P o p o r u l c a v a l e r «, în Europa, se ştie, sunt — ungurii... Aşa li-a zis şi împăratul Germaniei în toastul rostit la Viena. Unele ziare maghiare s'au bucurat de asta. Cele mai multe şi mai im­portante sunt însă mâhnite rău şi se întreabă: numai atâta ştie să amintească împăratul german despre unguri cari sunt singurul punct fix îrt monarchie, fără jertfele cărora nu s'ar putea men­ţine pacea?

» Pesti Hirlap«, dupăce îşi exprimă regretul că nu s'au găsit miniştri cari să compună împăra tului un discurs cu pasagii mai drepte şi mai măgulitoare despre unguri, scrie:

» Presa din Germania ar trebui lămurită, că aici trăieşte nu numai un popor maghiar cavaler, ci o naţiune şi un stat independent care are cultura sa deosebită. Ar trebui să câştigăm pe partea noastră opinia publică din Germania, vestind a-devărul că poporul maghiar cavaler numai cu austriacii este în luptă, respectă însă şi consideră pe marea Germanie, pe ai cărei literaţi şi artişti îi primeşte cu bucurie şi a cărei limbă se pro­pune în şcoală«.

Admirabilă logică: pe germanii lui Wilhelm ungurii îi consideră, ba binevoiesc să propună în şcoli şt limba lor, numai pe germanii din Austria i-ar înghiţi într'o lingură cu apă.

întocmai ca faţă de regatul român: şi pe fraţii noştri din România îi consideră (ba poate îi şi iubesc) ungurii, numai pe noi d'aici nu ne pot suferi...

Decât că politica asta prea i deochiată şi cu­sută cu aţă albă. Nu mai prinde!

N a ţ i o n a l i s m u l n o s t r u — o a f a c e r e ? Am amin­tit şi no i despre o carte apăru tă în trei l imbi — en­glezeşte, nemţeş te şi ungureş te — în care au toru l ei, V e r i d i c u s , u n lefegiu al g u v e r n u l u i , î n c e a r c ă să dovedească , spr i j in indu-se pe date false, că naţ iona­l ismul nos t ru , al r omîn i lo r şi slovacilor, porneş te d in interes p u r material . Atunci a m dovedi t şi no i cît d e minc inoase sun t af irmaţiunile numi tu lu i Ver id icus . A c u m vine şi ziarul săsesc din Sibiiu să n e dea d rep­tate. »S. D . Tagblat t« arată, că n u noi , naţionalităţi le, ci ungur i i fac polit ică de interese. A striga împot r iva naţionali tăţ i lor , în Ungar i a î n seamnă a fi un b u n pa­triot, care 'meri tă să fie b ine răsplătit.

In felul acesta o g r ă m a d ă d e nulităţi , de speculanţi cari fac la rmă în jurul chestiei naţionali tăţ i lor, înju-r îndu -ne , ei a jung r epede să o c u p e postur i le cele mai înalte d in ţară. O pi ldă clasică este ba ronu l Bánffy, care fără alte însuşir i mari , a ajuns minis t ru-preşe-dinte , fi indcă p e v remea cînd era fişpan se doved ise c r u d şi barbar faţă cu naţionalităţi le. Aşa era publ ic is tul Beksics, care pînă trăia se b u c u r a de -o m a r e autor i ta te înt re u n g u r i , iar la 2—3 ani d u p ă moar tea lui , nu-şi mai a d u c e n imenea a m i n t e d e el, s emn , că în scrisul lui n u era n imic trainic.

deauna lin şi poate că în viaţa lui n'a încruntat din sprâncene.

Şi ce scrisori frumoase îi scria ei Vlad. Cum zbucniau vorbele învăpăiate din ele. Fericire, moarte, dragoste veşnică, erau folosite des. Cre­deai că li-ar fi scris .altcineva. Multă vreme au fost aceste scrisori cele mai bune prietine ale Veturiei.

Dupamiezile dacă nu avea unde se duce, sta acasă şi le cetea, le răscetea. Erau frumoase. Când auzia paşii lui frăgănaţi pe scări, le as­cundea repede şi-1 aştepta zimbind. De multeori ar fi vrut să-i sară în grumazi, s ă i strângă în braţe, să-1 sărute. Dar el venea liniştit, să des-brăca încet şi să aşeza tacticos pe divan, aprin-zând o ţigare. Ea, ce să facă? Îşi mângăia dorul cu un suspin şi să aşeza la fereastră cu lucrul. Venea seara, mâncau şi se culcau.

Odată 1-a rugat să-i aducă nişte cărţi, să-i mai treacă de urît. El i-a făgăduit, dar îşi tot uita. Atunci a căutat ea [prin hârtiile lui, doar dă de vr'o carte. A găsit una singură : Epistolarul amo­rului. A răsfoit prin ea şi a început să citească o scrisoare. Cum ? Pare că seamănă cu una de-a lui Vlad. Nu, era tocmai aceia cu deosebirea că în carte era tipărită. A mai răsfoit ce-a mai răs­foit şi a găsit toate scrisorile, toate-toate.

— Va să zică nici astea n'au ieşit din capul lui?!

A simţit că ceva se darîmă în sufletul ei şi

Şi cîţi funcţionăraşi d e prov inc ie nu înaintează re­pede , pen t rucă ştiu să se poar te brutal cu p o p o r u l d e altă l i m b ă ? Cî te ju rna le nu se răsp îndesc şi n u capătă s inecure delà guve rn , fiindcă ştiu să în jure r o ­mîni i şi s lovacii? . . .

N e pa re bine , că saşii, precauţi i şi politicoşii noştr i vecini, a i u n g şi ei d in c înd în cînd, să judece mai l i m p e d e şi mai drept .

0 nonă fabrică în Arad. Alaltăieri s'a hotărât înfiinţarea unei fa­

brici texti !e în Arad. Cu un capital de 2 milioane şi 200 de mii de coroane se va întemeia cea dintâi mare fabrică textilă în sudul Ungariei, un mare stabiliment indu­strial cum numai una singură mai este în ţara noastră, marea fabrică delà Rosenberg, întreprinderea este aşezată pe bazele cele mai solide cu putinţă. Un grup de capita­lişti, crema financiară a acestor ţinuturi, în frunte cu marele capitalist şi fabricant fran­cez din Alsaţia d, Haeffelé, apoi marii ca­pitalişti Neumann, Hatvány-Deutsch, toate institutele de bani din Arad iau parte cu sume însemnate la întemeiarea acestei fabrici.

Pe noi românii acţiunea aceasta ne inte­resează pentru două motive. Mai întâi este important că marea bancă românească din Arad ia parte la capitalul social al fabricei, semnând 60 de acţii în valoare de 30,000 de cor. In deosebire de celelalte b " n ci ro -mâneşti, închise adesea prea mult în îngră­direa îngustă a celor mai simple şi elemen­tare operaţii financiare, banca românească din Arad dovedeşte totdeauna multă mobi­litate şi un îmbucurător spirit de acomodare şi modernizare.

»Victoria« a înţeles spiritul timpului şi menirea ce au băncile româneşti de-a con­tribui la îndrumarea poporului nostru spre meserii şi industrie. Şi ea a mai înţeles că este de mare însemnătate, ca la o întreprin­dere străină atât de mare, ea are datoria nu de a sta la o parte, ca celelalte bănci româneşti, ci de a participa şi de a câştiga şi ea o parte de merit alături cu străinii la desvoltarea industrială a acestor ţinuturi.

par'că vedea înainte o prăpastie mare cu gura flămândă. Singurul fir care a legat aceste două suflete s'a rupt.

— Uite am găsit cartea asta şi am citit în ea. Tu de unde o ai?

— ...(zimbea). — Bine-bine, dar te-am prins. — Apăi, eu n'am mai scris scrisori de alea, şi

şi alţii fac tot aşa Nu 1-a sinchisit de 3oc descoperirea asta. Cu

aceleaşi mişcări încete şi-a aşezat păiăria în colţ şi pardesiul după uşă, ca şi în celelalte zile.

— Nu simte, ca lemnul, gândea Veturia. Vre-o săptămână se tot trudea să-1 ierte. Om bun — aceste două cuvinte erau singurul scut. Şi apoi era bărbatul ei. Câte odată avea mustrări că a îndrăznit să-1 cumpănească. într'o seară când a venit acasă biruită de o dragoste nepricepută l a cuprins în braţe tocmai când a întrat pe uşă şi 1-a sărutat aprins. El însă sta moale ca o batistă în braţele ei şi nu făcea altceva decât zimbea, îşi zimbea veşnicul Iui zimbet gol. Scârbită s'a re­tras părându-i rău de ce a făcut.

Ceasuri după ceasuri se petreceau fără nici o tresărire de noutate, zile după zile se scurgeau monoton, dureros de monoton, greu ca mersul unui car cu povară. In încăperea celor două odăiţe cu patru ferestri se lăsa din ce în ce mai mult o negură deasă, o negură care împânzeşte mai întâi ochii, pe urmă pătrunde în suflet strân-

Este poate cea dintâia oară Ia noi, că şi capitalul românesc se angajează la înfiin­ţarea unui mare stabiliment industrial, ară­tând curajul şi îndrăzneala înoirilor pe te­renul economic.

Ne bucurăm, că înfiinţătorii fabricei au ştiut să se desbrace de spiritul meschin al politicei, răsplătind atenţiunea băncii româ­neşti, şi alegând pe d. Sava Raicu, secretarul » Victoriei* în consiliul de supraveghiere al întreprinderii. Dacă ne gândim că toata conducerea şi supraveghiere a întreprinderii e pusă în mâna a 13 persoane (8 membri în consiliul de direcţiune şi 5 în cele de supraveghiere) şi că între ei a fost ales şi d. Sava Raicu, alături de directorii băncilor ungureşti din Arad, vom înţelege că prin alegerea D-sale s'a dat dânsului şi băncii ce reprezintă un loc de frunte şi de cinste Nădăjduim că acelaş spirit de toleranţă na­ţională, de respect pentru capitalul româ­nesc şi reprezintanţii lui va caracteriza şi pe viitor întreprinderea asta.

Ceva mai mult, faptul acesta ne dă şi nădejdea, că din înfiinţarea fabricei va avea şi poporul nostru un folos, al doilea pe care l'am avut în vedere la relevarea aces­tei înfiinţări. Satele noastre sufere mai ales în părţile delà munte, dar şi la şes de o suprapoporaţie crescândă. Urmarea, e că po­porul e sau nevoit să plece în America, sau să trăiască într'o mizerie care e terenul cel mai priincios pentru decimarea lui prin diferite boale. Se poate spune că plusul de poporaţie care nu poate ieşi pe graniţă, întră în mormânt.

Fabrica din Arad va fi chemată să dea ocupaţie şi pâine acestui plus de poporaţie românească. Dacă fabrica va reuşi şi va lua avânt, după cum nu poate fi îndoială, date fiind toate condiţiile necesare, un nu­măr însemnat de muncitori români, mii de oameni vor găsi ocupaţie. Aici însă se ive­şte o chestiune capitală pentru noi. Tre­buie să ne îngrijim de condiţiile nece­sare ca să poată întră cât mai mulţi mun-

gândul ca o verigă de foc. Veturia care purta în suflet sănătatea liniştită a satului ei, pierzându-ji cumpătul se ofilia văzând cu ochii. Cearcăne pământenii i-au cuprins ochii mari şi negri.

— Cu tine seamănă, cu tine. — Cu mine ? (Zimbea aproape râzând). Atind

Terenţiu să-1 chieme şi pe el. — Terenţiu. Au avut un copil. Se gândea ea de mai demult

că copilul sau îi va apropia sau îi va despărţi pe veci. Nu s'a înşelat. Venirea acestui prichindel chircit pe lume i-a împins mai departe unul de altul şi pe ea a amărât-o peste măsură. In fie­care trăsătură recunoştea pe bărbatul ei. Tăcea-tăcea şi ăsta, ca un mut. Credea-i că nu-î copilîn casă. Şi avea nişte urechi mari şi galbine.

Opt săptămâni a zăcut în pat, mai mult de-o boală sufletească. In nopţi de veghe, razele M-laie ale lunei îi pătrundeau ca un zimbet iroÉ în odaie, iar strălucirea soarelui făcea dinii noapte moleşindu-o, închizându-i ochii şi fácán-du-o să viseze într'o trezire amarnică. In toată vremea boalei s'a războit cu gândurile ei. Nu erau gânduri lămurite acele cari o băteau pe ea, erau mai mult nişte întunecimi şi nişte străluciri I de lumină, cari se înstăpâneau din clipă în clipi asupra minţii şi inimii, şi al căror înţeles îl bănuia.

— Ce mă leagă pe mine de buturuga asta ? Ni­mic, a răspuns când însănătoşată a plecat odată la plimbare.

ctaf»#>o4e a scurgerea, arderea, atât la bărbaţi cât şi la femei, după cum o dovedesc scrisorile de recunoştinţă i e vindecă foarte repede prin medie» SwCreiw I mentul „Gonotol", Acest medicament se bea. P r e ţ u l u n e i s t i c l e 6 cor. comandeie de 3 sticle ca 13 cor. se expediază franco. Sl

— — — — capătă pe lângă cea mai mare discreţiune delà F a r - n s a d » Salvator îa Kam a nr. 1 (Slavonia). — - — -

18 Mai 1909. T R I B U N A « Pag. 3

citori români cu carte şi învăţaţi, deprinşi cu munca lor specială.

In scopul acesta trebuie să dăm poporu­lui cât mai multă carte. Pretutindeni la munca cea mai simplă muncitorul ştiutor de carte e preferit, căci e mai inteligent şi ştiinţa lui de carte îl ajută mult la muncă. Pretutindeni el trebuie să ştie să socotească, să scrie şi să citească, spre a ţine cont de munca sa.

De-asemenea vor putea găsi posturi tinerii români ieşiţi din scoale. Se ştie că posturile in­dustriale şi comerciale ale oamenilor cu carte sunt mult mai bine plătite decât posturile statului şi bisericii. Ei vor putea să-şi cre­ieze o existenţă mai bună şi mai comodă decât în funcţiile publice atât de slab re­tribuite. Şi precum aflăm, românii nu vor fi excluşi delà posturi în această nouă în­treprindere. Chiar şi muncitorii de rând au prilejul de-a aduna avere; Cunoaştem un caz când un muncitor român, fără avere, muncitor cu braţele, a depus la banca »Vic­toria« suma de 10.000 de coroane câştigate cu munca industrială.

In sfârşit datoria noastră, a românilor din Ardeal va fi să ne gândim la organi­zarea naţională şi culturală a acestor ro­mâni muncitori spre a nu-i lăsa să se piardă aici într'un oraş covârşitor străin. Dar asta-i o temă care ne-va preocupa încă de sigur mult în viitor.

înfi inţarea fabriceî textile.

Iată câteva amănunte despre înfiinţarea acestei fabrici.

Fabrica se va numi »Hungaria, fabrică textilă, societate pe acţii în Arad«. Iniţiativa ei a luat o d. Haeffelé, un francez din Alsaţia (Germania) mare capitalist şi fbricant, proprietarul mai multor stabilimente similare in Alsaţia. D. Helffelé s'a angajat să aducă muncitori specialişti pentru în­fiinţarea fabricei şi a semnat suma de 600,000 de cor. din capitalul social.

Capitalul social întreg va îi de 2 milioane 200,000 de cor.

Adunarea s'a ţinut supt preşedinţia baronului Dániel Ernő. D. Adolf Neuman un cunoscut fa­bricant şi multmilionar din Arad a rostit o cu­vântare arâtând că sunt toate împrejurările prielnice pentru înfiinţarea fericei. Vor lucra la frabrică

Ii părea că boala ia r fi dat putere. Gândurile ii răsăreau repede în minte ca florile primăvara şi era împăcată cu soarta, pentrucă Га uitat. N 'o mai supăra tăcerea lui, ci dimpotrivă să bucura de ea. O întărire sufletească a urmat boalei şi ea şi-a plăsmuit o lume a ei cu flori, cu iarbă verde şi cu tot ce mângăie privirile. In această lume să preţuiau mult toaletele frumoase, petrecerile şi chiar păcatele. Vlad nu era zgârcit, descuia tot­deauna lada când îi mai trebuia Veturiei câte ceva, făcea şi datorii. Dacă azi era o zi de mu­strări şi de jalnice păreri de rău, venia mâine cu farmecele ei.

Două amurguri de primăvară. Amurgul unui soare cu faţa ca sângele şi al unei vieţi în floare. 0 biruiseră zbuciumările unei vieţi neînţelese, Veturia era pe sfârşite. Sufletul ei ca un rău stă­vilit şi-a schimbat alvia şi cum n'a găsit pat po­trivit s'a prefăcut în mlaştină. A dat un soare şi s'a uscat şi mlaştina.

Căzuse demult la pat şi acum sta veştedă, abia răsuflând, cu bărbia în piept şi cu cearcănele morţii în jurul ochilor.

Noaptea veşnică s'a apropiat şi umbrele să arătau pe faţă şi în minte. încă o suliţă lumi­noasă în întunerec :

— Noi ne-am luat din greşală... din greşală.

Eugen Bratu.

cel puţin 200,000 de fusuri şi 300 de războaie mecanice. In deosebi pentru femeile noastre se deschid bune prespective de a-şi valora îndămâ-nare de a lucra la fusuri şi Ia război.

In direcţiunea societăţii au fost aleşi dd. An-dre'nyi Károly, baronul Dániel Ernő, Ioan Haef­felé', Hatvány Béla, Nesnera Aladár, Neuman Adolf, Ring Géza şi Urban Iván.

Iată şt lista consiliului de supraveghere tot în ordine alfabetică; Fuchs Arnold, Hehs Béla, Me-zey Andor, Nattland Bernát şi JSava Raicu se­cretarul «Victoriei«.

După adunarea generală direcţiunea şi cosiliul de supravegsere apoi un număr de aristocraţi şi financieri distinşi, între ei şi dl Sava Raicu au luat parte la un splendid prânz dat de d. Neu­man Adolf în onoarea adunării generale.

0 viafă furtunoasă. — Delà corespondentul nostru special. —

R o m a 12 Mai st. n.

In Italia, d r ame le pas ionale sun t foarte dese, şi ca-ractelul focos italian, face ca s îngele să ţîşnească re­pede sub t o lovi tură d e cuţit. Din cauza acestui ca­racter apr ins , s'a ru inat o existenţă şi o familie în­treagă, în nişte codiţ iuni adevăra t fur tunoase, cari m e ­rită să fie cunoscu te .

A m a n t a s u r d o m u t u l u i .

Rosa rămăsese s ingură p e l u m e , urî tă d e sora sa , dispreţui tă d e toţi , desonora tă de legea... u m a n ă şt divină.

Şi nu n u m a i de o rd in mora l au fost suferinţele Rosei , dar şi d e o rd in material : rămăsese fără p î ine şi fără casă. Atunci , împ insă d e nevoie , Rosa se ho tă r î să trăiască cu s u r d o m u t u l , care d e mai mul t ă v reme , îi dase să înţeleagă că ar do r i -o î m p r e u n ă cu el.

Şi aceştia doi , deşi loviţi d e soartă în d o u ă ch ipur i diferite, îşi î m p r e u n a r ă t raiul .

Insă Rosa, n u mai avea în in imă n imic drăgăs tos , şi tot g î n d u l său îi era, c u m să facă să'şi a s igu re vii­torul ; şi cu s u r d o m u t u l se pu r t a aşa ca să-1 poa tă p r i nde d e tot în laţ să n u mai poată ieşi, şi lucrul reuşi , căci s u r d o m u t u l dă ru i Rosei toată averea sa.

D u p ă această dăruială , Rosa începu să se certe cu s u r d o m u t u l : d ragos tea ce în faţă i-o arătase p înă a tunci , a c u m n u mai era nici un mot iv să i-o ara te . Nemai pu t înd r ăbda ca să fie legată cu o m u l acela, căruia îi lipsea p înă şi vorba , ca să poată să r ă s p u n z ă la insultele ce i-le făcea, Rosa s'a hotăr î t să-1 o m o a r e .

A c u m , închisă în temni ţa din San Feiice, Rosa, nevasta ocnaşului , aşteaptă ceasul ca justiţia o m e ­nească să scrie ul t imul capitol al acestei vieţi fur tunoase .

Coresp.

Deschiderea sesiunii generata a Academiei române.

lată faptul : A p r o a p e de oraşul Beneven to (provincia Napol i ) , alaltăieri s'a găsit pe şosea, cadavrul unu i s u r d o m u t , G i a c o m o Vanella. S'a bănu i t că o m o r u l ar fi fost făptuit d e cumna ta sa, Rosa Uzzi , cu care s u r d o ­mu tu l trăia în concub ina j . Această bănuia lă este în­tărită d e c i rcumstanţe le adevărat fu r tunoase în cari s'a petrecut viaţa Rosei.

N u n t a t r a g i c ă .

Viaţa Rosei, este un adevărat r o m a n , presărat de lacr ime şi de s înge.

Acum 25 d e ani , Rosa, o m i n u n e d e frumseţe , se mări tă cu Pasqua le Vanella, fratele s u r d o m u t u l u i ; dar chiar din ziua nunţei , începu pent ru Rosa teribila odisee , a cărui ep i log s'a petrecut alaltăieri.

In seara nunţe i , în casa mirelui , erau adunaţ i mul ţ i musafir i , b înd şi mînc înd ca la nuntă . Spre isprăvit, nu se ştie cum, giner i le se luă la ceartă cu un musa­fir ce sta l îngă el.

O r b i t d e furie şi d e vinul ce băuse , Pasqua le se sculă delà masă , de te fuga îu odaia de alături luă puşca d in cui, şi cu d o u ă focuri culcă m o r t la pă-mîn t p e musafirul său.

P a s q u a l e fu arestat, şi mireasa — care se g îndea la zilele fericite ale lunei de miere, — începu să bată v i a c r u c i ş , delà înch i soare la t r ibuna l , p înă ce auzi c o n d a m n a r e a soţului său Ia ocnă pe viaţă.

S o r a .

Rămasă văduvă de bărbatul pe care justiţia îl în­chisese p e viaţă, Rosa îşi dete toată d ragos tea ei une i suror i mul t mai mică decît ea, Graz ia Mar i a ; fu ca o m a m ă , îi consacră toată dragos tea inimei sale atît de lovită de nenoroc i r e şi ca mu l ţumi re , a văzut -o crescînd ca o floare şi f rumoasă ca o zînă.

La vîrsta d e 20 d e ani Graz ia -Mar ia s'a mări tat cu Vincenzo C u o z z o , şi Rosa se alipi la casa lor, cu g îndu l de a-şi petrece restul zilelor cu sora ei, căreia îi d ă d u s e toată in ima sa.

I n c e s t u l .

Traiul î m p r e u n ă cu aceştia, fu fatal pen t ru Rosa. Vincenzo , cu toate că avea o nevastă ca o floare,

se a m o r e z ă n e b u n d e cumna ta sa. Rosa pe atunci avea 45 d e ani, însă, cu toate amărăc iun i l e t r a iu lu i şi cu toate lacrimile vărsate, era destul d e frumoasă.

V incenzo , începu să-i cînte vo rbe de dragos te , şi atît îi vorb i , şi atît fu d e arzător în vorbe , că Rosa uită şi anii de sacrificiu, şi d ragos tea d e soră, uită totul şi deveni aman ta lui Vincenzo , cumna tu l său.

Graz ia -Mar ia bagă d e seamă, că în t re cei doi c u m ­naţi lucrur i le stau cu totul altfel ca în t re r u d e ; se p u s e la p î n d ă şi îi p r inse în flagrant delict.

Ge los i a şi furia, orbi p e Graz ia-Mar ia : aceasta uită pen t ru o clipă că a re în faţă pe sora sa, care i-a ser­vit d e m a m ă , uită totul şi d e n u n ţ ă cazul just i ţ ie i .

P e d e a p s a .

In Italia, c înd o femeie este pr insă în flagrant de ­lict d e adul ter iu , legea o c o n d a m n ă atît pe ea, cît şi p e bărba tu l su rp r ins . In cazul nos t ru Rosa şi Vin­cenzo fură c o n d a m n a ţ i a m î n d o i la cîte 3 luni d e car­cere. Rosa fu închisă, iar Vincenzo , mai şiret fugi în Amer ica . C î n d a isprăvit os înda, Rosa află cu m a r e mi ra re că sora sa Grazia-Maria , d u p ă proces , şi-a uitat d e infidelitatea bărbatului său, şi a plecat şi dînsa, d u p ă el, la America .

Vineri în ziua de 1 Mai Ia orele 2 jum. p. m. s'a făcut la Academia română deschi­derea sesiunei ordinare prezenţi fiind ur­mătorii membri: Bianu, Caragiani, Gane (Iaşi), Maiorescu Titu, Naum Anton (Iaşi), Negruzzi Iacob, Philipide Al. (Iaşi), Puşca-riu Ion (Bran), Quintescu N., Sbiera Ion (Cernăuţi), Zamfirescu Duiliu, Bogdan Ion, Erbiceanu C , Marinescu Atanase (Sibiiu), Onciul D., Tocilescu Gr., AI. Xenopol (Iaşi) Dr. Babeş, D. Grecescu, Haret, Hepites, Dr. Istrati, Dr. Marinescu, L. Mrazec, Petre Póni (Iaşi), Saligny şi Ştefănescu Grigore.

Discursul profesorului d.Saligny.

D. Anghel Saligny, prezidentul Acade­miei, a rostit următoarea cuvântare:

Domnilor colegi !

Sesiunea generală pe care o deschidem asiăzi începe a treia serie a sesiunilor anuale ale ace­stei instituţiuni. Au fost la început 12 sesiuni deî toamnă în anii 1867—1878 şi ele formează epoca pregătitoare a societăţei Academiei române. Au urmat apoi 31 sesiuni înainte de sărbătorile în-vierei delà 1879 până în anul trecut — epocă în care Academia a fost ridicată prin lege la treapta de institut naţional, i-s'a lărgit cercul de activi­tate şi i-s'a asigurat absolută libertate şi inde­pendenţă în desvoltarea activităţei sale.

Astăzi începem a treia perioadă, aceia a sesiu­nilor de Mai. Nu cred că pot mai bine face inaugurarea lucrărilor din această perioadă, decât urând din toată inima ca instituţiunea noastră să prospereze cu aceiaş avânt în perioada care începe azi, cum a prosperat în cea precedentă. Bazele organizării, pe cari ş'a aşezat activitatea Academiei Ia 1879, au fost fericit concepute dând în cuprinsul preocupărilor acestei instituţiuni munca intelectuală a neamului nostru şi toate năzuinţele lui spre înălţarea culturală.

Organizarea astfel concepută a fost pusă în aplicare cu stăruinţă şi muncă. La înălţarea Aca­demiei toţi membrii şi-au adus partea lor de muncă, de îngrijire şi de stăruinţă. In fruntea tu­turor a stat însă acela, a cărui lipsă se simte astăzi dintre noi şi pe care dorim s ă i vedem cât mai curând iarăşi pe scaunul pe care ne-am obiş­nuit al vedea de un sfert de secol: acesta este d. Dimitrie Sturdza, secretarul nostru general.

Prestigiul Academiei a crescut an cu an atât între români, cât şi în ţările străine şi depărtate. Creşterea prestigiului în ţară i-a atras mare în­credere în opinia publică, şi aceasta a avut ca rezultat multele donaţiuni şi legate, cari iau pus la dispoziţie mijloace tot mai însemnate pentru susţinerea activităţei sale şi pentru creşterea in-

Pag. 4 » T R I B U N A « 18 Maiu п. 1909

fluenţei ei asupra mişcărei literare şi ştiinţifice. Academia a ajuns astfel arbitrul suprem pe aceste terenuri de producţie a activităţei intelectuale ro­mâneşti.

Numele Academiei noastre şi prestigiul ei în străinătate creşte într'una şi este învederat de mulţimea tot crescândă a publicaţiuniior de tot 1

felul, al căror schimb este cerut din ce în ce mai des, de instituţiuni similare din toate ţările de cultură.

Putem privi cu mulţumire progresele făcute de această instituţiune, care are înalta misiune de a concentra într'ânsa şi de a lumina aspiraţiunile culturale ale neamului, dându-le direcţiune sănă­toasă şi avânt spre sferele curate şi înălţătoare ale gândirii. Să avem însă privirile nostre totdea­una aţintite spre drumul lung pe care mai tre­buie să-1 facem cu paşi grăbiţi ca să ajungem la acelaşi nivel unde au ajuns popoarele cu un trecut mai norocos ca al nostru, popoare cari au putut să se îngrijască de cultivarea minţii, pe când noi cu mare greutate ne apărăm existenţa.

In acest mers grăbit al neamului nostru pe calea culturei, Academia are menirea de a fi con­ducătorul priceput, farul luminător care să arate şi să lumineze drumul bun de urmat şi căile rele de ferit.

Conştiinţa acestei înalte misiuni şi grele răs­punderi este limpede şi mintea noastră a tuturora trebuie să fie tot aşa de limpede şi în minţile urmaşilor noştri.

Pildă vie şi îndemn luminos am avut în înde­plinirea acestor datorii în faptele şi în vorbele augustului nostru preşed. de onoare şi protec­tor, M. S. Regele, care nu numai a urmărit tot deauna cu statornică şi binevoitoare atenţiune lu­crările Academiei, dar adeseori a venit între noi şi a luat parte la lucrările noastre, spunându-ne cuvinte cu rost adânc pentru trecutul, prezentul şi viitorul neamului.

Legătura strânsă între dinastia regală şi Aca­demia română s'a manifestat în toate împreju­rările şi mai ales în toate acele şedinţe în cari M. S. Regele a ţinut să fie însoţit în sânul ace­stei familii de M. S. Regina şi de Principii Re­gali meniţi a urca odată treptele tronului şi a purta glorioasa coroană de oţel.

Urând ca lucrările pe cari le începem azi să fie rodnice, declar sesiunea generală deschisă

Raportul d-lui secretar.

D. Gr. Ştefănescu, locţiitor de secretar general, a cetit raportul asupra lucrărilor făcute în 1908—1909.

înainte de a face această expunere, d-sa şi-a arătat părerea de rău că neobositul secretar general, d. D. Sturdza, care a inau­gurat două-zeci şi patru de sesiuni în şir, se află în acest an departe, căutându-şi să­nătatea zdruncinată prin activitatea lungă şi încordată în serviciul patriei şi al culturei naţionale. Apoi a arătat cum în cursul anu­lui, Academia a suferit dureroase pierderi prin încetarea din viaţă a membrilor ei: episcopul Nicolae Popea şi P. S. Aurelian, precum şi a membrilor onorari: mitropoli­tul primat Iosif Gheorghian şi Ştefan D. Greceanu, şi a adus elogii memoriei ace-strora.

D. Gr. Ştefănescu a enumărat apoi şe­dinţele ţinute anul trecut, arătând că ele au fost în număr de 40 dintre cari 11 au fost publice. In toate aceste şedinţe s'au discu­tat diferite chestiuni ştiinţifice.

In cursul anului expirat Academia a ti­părit numeroase publicaţiuni ; iar biblioteca

a fost consultată de 8.894 cititori cari au citit 27.372 volume. Numărul cititorilor în sala de lucru a manuscriptelor şi documen­telor a fost de 1596 ; din aceştia 554 au studiat 2601 manuscrise, 264 au cercetat 34.410 documente, iar 374 au consultat cărţi vechi româneşti din anii 1508—1830.

Mai departe raportul enumără bursele pe cari le-a acordat Academia din diferite fonduri, precum premiile ce se vor decerne în această sesiune şi anume 3 premii pen­tru lucrări publicate şi 6 premii pentru lucrări cu subiecte date.

D. preşedinte a dat apoi cuvântul d-lui Iacob Negruzzi, care a comunicat că soc. » Dacia Română« a dăruit Academiei o sumă de 10 mii lei, fond pentru o lucrare cu cu subiect asupra asigurărilor.

Şedinţa publică s'a terminat la orele 3 jum., după care membrii Academiei s'au întrunit în şedinţă intimă.

Răvaşe din Craiova. Vizita p r o f e s o r i l o r bu lga r i . — O r g a n i z a ţ i a

m e d i c a l ă .

Craiova, 1 Maiu.

Luna Mai ne aduce o vizită nouă. Profesori bulgari simţindu-se obligaţi vor se

întoarcă vizita profesorilor şi elevilor craioveni, de acum patru ani, lăsându-ne cu această atenţie şi-o plăcută impresie.

Pregătirile au început. Şi cu acest prilej să vor face multe şi să vor spune multe, ca tot­deauna, apoi vor pleca. Vor duce cu ei alte amintiri decât acelea cu cari au plecat ai noştri Prezentul nostru nu-i aşa uimitor — izbitor, frapant, da —ca să aibă ce învăţa delà dânsul; iar din trecutul nostru — pe care nu ştim să ni-1 păstrăm — au o bună parte la ei acasă; din viitorul nostru vor înţelege iarăş prea puţin, de alt-fel nu ni-1 pricepem noi.

Aşa că aceste vizite şi contra-vizite vor trece repede ca o apă, fară să lase în urmă ceva. Piatra aceea ce rămâne, în urma apei, le-ar fo -losi.

Desbrăcaţi de dorinţe utopice de a căpăta o bucată de pământ, care-i a noastră — în care nu's stabiliţi nici o sută de mii de bulgari, câtă vreme pe lângă malul bulgăresc al Dunărei, tră­iesc peste o sută de mii de români — s'ar pu­tea gândi la o reciprocitate de interese sănătoase, ce ambele naţiuni au în Balcani, în deosebi, dar mai ales în concertul european.

Condiţiunile fisiologice detestabile, ignoranţa şi superstiţia populaţiei delà sate sunt prea ac-ces'bile feluritelor boale şi în special de natură infecto-contagioase, cari o decimează regulat şi progresiv şi pentru întâmpinarea cărora s'a or­ganizat un serviciu sanitar special, care deşi ne­votat de corpurile leguitoare, s'a pus în aplicare în două judeţe — Dolj şi Tulcea — spre a se aviza asupra rezultatelor.

Desfăşurăm modul cum să compune această organizaţie, care, dacă n'are altă însemnătate, va ajuta la explicarea şi judecarea vremurilor, în care ţăranul român, din regatul liber, cerea «mălai> şi i-se dădea «spitalurî jubilare».

Dacă nu se descrie însuşi această stare, totuşi se dă posibilitatea să se priceapă, din descrierea mijloacelor pentru îndreptare.

Acest serviciu special, care în curând se va dovedi din nou insuficient e astfel organizat Ju­deţul, cu o populaţie rurală de 300.000 Ioc. e împărţit în 20 de circumscripţii medicale, la a căror împărţire s'a observat pe lângă numărul popu­laţiei comunilor şi depărtarea dintre ele. Din ace­ste circumscripţii 9 au spitale, din care cauză sunt mai mici. Un medic are subt îngrijirea sa o masă de circa 20 000 de locuitori. La reşedinţa fiecărei circumscripţii să află un »dispensariu« care-i pre­văzut cu toate medicamentele şi instrumentele necesare, iar în comunele mai depărtate să află »infermerii« conduse de agenţi sanitari şi prevă­zute şi acestea numai cu medicamentele şi in­strumentele mai trebuincioase.

La dispensării şi infermerii Fă găsesc instalate un număr însemnat de paturi trebuincioase pentru izolarea boalelor infecto-contagioase, pentru vin­dec rea cărora izolarea e o măsură de prima ordine.

Medicului de circumscripţie e impus să facă două vizite săptămânale la infermeriile model, spre a da consultaţii popu aţiei suferinde.

Aşa organizat, serviciul sanitar dispune de un medic-şef de judeţ, 20 medici de circumscripţii, 38 agenţi sanitari şi tot cam atâtea moaşe ; de 9 spitale, 13 dispensării şi 38 infermerii.

Serviciul e administrat de medicul inamovibil, în urma examenului, pus imediat subt ordinele serviciului central, care în urma centralizării fon­durilor medicale, alimentează judeţele cu sumele, medicamentele şi instrumentele trebuincioase.

Pentru a-şi putea da cineva seamă de sumele neînchipuit de mari, cari se cheltuiesc în acest scop, arătăm numai leafa anuală a medicilor, care se ridică la 78.000 lei ; celelalte lefi ale agenţilor, sumele de întreţinere a dispensariilor, infermerii-lor, spitalelor, medicamentele şi instrumentele, apoi aceiaş l u c u la oraşe — cu serviciu inde­pendent de al judeţului — sunt de acele chel­tuieli cari vor tinde să secondeze pe cele desti­nate armatei.

Oricum această măsură e salutară; idealul to­tuşi ar fi altul, dar greu e la noi să vorbeşti de ideal. A. Sever.

Siinafia politică. Ziarele publică programul, pe care l-ar fi

pregătit guvernul, cu menirea de a închega în jurul lui o nouă majoritate. Programul acesta apare ca un nou compromis între Coroană şi partide, şi el înseamnă o retra­gere ruşinoasă pentru unguri. Dar guvernul, strâmtorat din toate părţile, vrea să facă acum, o pace cu orice preţ, numai să'şi poată asigura puterea.

Fireşte, »pacea« asta nu poate fi pe pla­cul tuturor kossuthiştilor, şi în deosebi a kossuthiştilor aşa numiţi radicali, între cari sunt câţiva aspiranţi la portofolii. Aceştia nici nu mai vreau să audă despre o îm­preună lucrare cu 67-iştii, cari le cam iau apa delà moară. Ei pretind, că viitorul gu­vern nu se poate forma, decât din partidul

să I}i cade părul??? Nai decât __ foloseşti spirtul pentru p ă r „ F » « 3 t r o l " a lui Kulka care e cel mai sigur mijloc în contra căderii părului şi a mătreţei. — După o folosinţă de 2—3 zile vom obţine rezultate sigure. Preţul unei sticle cu o esplicare în limba română 2 cor,

P i s t r u i ! , p e t e l e ga lbene , sgrăbunţe le ş i o r i c e necurăţăn ie a feţei se depăr­tează şi curăţeş te mai bine Crema de lapte de crin a l u i Kulka. Preţui unei tegle 1 cor . Săpun de crin 1 cor. Pudră de crin în toate colorile 120 cor. Preparate cozmetice de prima calitate. Expediare zilnic cu poşta. — Se pot căpăta delà farmacia la „Vulturul tte&ru" a lui Kulka Emil din Timişoara-Cetate Nr. telef. 645.

18 Maiu n. 1909 » T R I B U N A « Pag. 5

fossuthïst, care, după părerea lor, e destul de puternic astăzi, să conducă singur afa­cerile ţarii.

Ca o probă, că între împrejurările actuale, numai ei sunt destul de tari, şi de chiemaţi ű ia puterea, kossuthiştii au început să se laude şi cu simpatiile prinţului de coroană. Nu-i adevărat — zic ei — că prinţul de coroană, ar avea simpatii pentru naţionali­tăţi, şi-ar cere votul universal, pe baze cât іаі largi.

Cât e de ridiculă scornitura asta, credem, •că nu trebuie să mai dovedim.

Noul program.

Ziarele publică programul elaborat de Wekerle In vederea unei rezolviri paşnice a crizei. Progra-

. -mul acesta, se zice, că ar şi fi aprobat de M. Sa, ţi se crede că e în măsură de-a mulţămi şi pe o mare parte a partidului independist. lată punc-ele lui mai însemnate : Se va prelungi pe vre-o 2 — 3 ani privilegiul

băncii austro-ungare. Se vor mai da încă două portofolii ministeriale

Ikossuthiştilor. Seva spori budgetul armatei; în schimb se

vor face ungurilor unele mici concesiuni militare, îndeosebi în ce priveşte limba de comandă.

Se va legifera votul universal. Toate aceste probleme vor trebui rezolvite de

•dira noua coaliţie.

Fracţiunea »autonomisti lor«.

Fracţiunea aşa zisă a autonomiştilor, nu e de loc mulţumită cu programul lui Wekerle. înde-pendiştii radicali în frunte cu Justh nu vreau să .-ştie nici de prelungirea privilegiului băncii, şi nici de o nouă coaliţie. Iată ce declaraţie a făcut àiollo, unul dintre matadorii »radicalilor« :

— Nu-i adevărat, că partidul kossuthist nu s'ar •nui ocupa de chestiile militare. Dar rezolvirea acestor chestii depinde de felul cum va fi rezol-vită chestia economică. Dacă ni-se vor împlini dorinţele în aceeace priveşte banca autonomă, atunci n'o să mai cerem prea mari concesiuni militare... O prelungire până la 1917 a privile-jiului băncii e exclusă. Partidul nostru e azi de­stul de unitar şi de puternic, şi nu cred, că We­ierle ori Andrássy vor putea scorni vr'un alt plan nou, pe care să-1 poată aproba şi Kossuth. Singura cale de-a se rezolvi criza este: să i-se fa puterea partidului kossuthist, care pe lângă mumită garanţie va şti să găsească şi în chestia •Undi o soluţie echitabilă...

Simpatiile prinţului de coroană.. .

Ziarul » Magyarország « publică o con-wbire cu un înalt personaj politic, care se lace al cunoaşte pe prinţul de coroană, in intimitatea lui. Auziţi ce prăpăstii spune:

- Nu-i adevărat, că prinţul de coroană n'ar avea simpatii pentru unguri. Mai de-

te, nu-i adevărat că prinţul de coroană a fi aderentul unui vot universal, clădit pe baze largi, democratice, cu gândul de a sub­mina hegemonia ungurească. Prinţul de co­roană e convins, că în Ungaria nu se poate perna, decât prin neamul unguresc şi, prin nnnare, nu-i adevărat, că A. Sa ar avea mai mite simpatii pentru naţionalităţi...

Din Străinătate. Ex sultanul rămâne la Salonic . Guvernul a

-«mpărat villa Altiatini din Salonic cu 35.000 de fa turceşti De aci se poate deduce că ex sul­imul Abdul-Hamid va fi definitiv deţinut la Sa­lonic.

Descoperirea unei conjuraţii în Muntenegru. »Vossische Zeitung« află din Cattaro că în Muntenegru s'a descoperit o mare conjuraţie, ale cărei detalii sunt ţinute secret. S'au făcut mai multe arestări. Are-stanţii refuză orice explicaţiune. Un acuzat a încercat să se sinucidă în arest.

Situaţia turbure în Rusia. Cu demisiunea Iui Stolipin situaţiunea politică se turbură şi mai mult. Plecarea lui Stolipin înseamnă o întărire a reac­ţiei care va naşte o accentuare a mişcării revoluţio­nare. Nu se ştie exact cine are să urmeze la guvern. Partizanii lui Witte speră că acesta va veni la cârmă ca fiind singurul care va putea fi stăpân pe situaţie. Totuşi Witte s'a compromis mult în ultimul timp prin jocuri la bursă şi prin intrigi de culise, încât cu greu va putea veni la putere. Nici de Goremikin nu se prea aude. Mai multe şanse are fostul ministru Durnowo. Extrema-dreaptă jubilează, lăudânduse că ea a reuşit să dărâme guvernul. Octobriştii şi-au pierdut orice credit.

A R A D , 17 Mai n. 1909.

— Ştiri p e r s o n a l e . P. S. Sa Episcopul Ioan I. Papp a plecat ieri Ia Budapesta.

— Parastas pentru A. Mocioni. Ieri Duminecă, după sfânta liturghie, în cate­drala din loc s'a oficiat un parastas pentru sufletul răposatului Alexandru Mocioni, care a figurat şi între binefăcătorii acestei bi­serici. La parastas a pontificat P. S. Sa Ioan I. Papp episcopul Aradului, asistat de P. G Sa protosincelul Roman Ciorogariu, protopopul Vasile Beleş, preoţii: Gavril Bodea, Vasile Olariu, N. Vesalon, Dr. Teodor Botiş şi diaconul Dr. Gheorghe Ciuhandu. Răspunsurile le-a cântat corul seminarial.

— A n i v e r s a r a lui 3/16 Mai în Bucureş t i . » Viitorul», cerc de cultură al muncitorilor ro­mâni transilvăneni a sărbătorit 3 Mai, când s'au implint 61 ani delà adunarea naţională de pe câmpia libertatéi delà Blaj, printr'un mare bal popidar la Eforie. Venitul balului este destinat pentru înfiiHţarea de biblioteci româneşti în sa­tele şi oraşele din Ardeal. La bal a participat şi d. Gh. Coşbuc, iar d. I. U. Soricu, publicist, a vorbit despre însemnătatea lui 3/16 Mai.

— Medic c e r c u a l în Dej a fost ales cu unanimitate d. Dr. Leonida Domide, destoinicul şi bravul fiu al protopopului oraşului Dej.

— N o u d o c t o r în d r e p t D. Origorie Oher-man originar din comuna Turdaş (corn. Alba-înferioară) a fost promovat în ziua de 15 1. c. doctor în drept.

— C u n u n i e . Azi se va celebra în biserica gr.-or. română din Sacadat (Bihor) cununia d-lui losif Tăreu, jurist şi teolog absolut, cu d-şoara Viora Sălăgianu. Pentru rescumpărarea biletelor de anunţare d-sa a dăruit 100 cor. pentru scop ziaristic. * Ii adresăm sincere şi călduroase felicitări

— C o n g r e s u l s t u d e n ţ e s c român. Comite­tul de organizare al congresului studenţesc, con­stituit la Bucureşti, face cunoscut că şi-a început, de mai bine de o săptămână, activitatea. Se dis­cută acum programul congresului. S'au prezintat până acum mai multe proiecte de program, din partea membrilor.

Cum însă comitetul ţine să nu fie omisă nici o chestiune care ar fi de interes pentru desvoltarea noastră naţională, învită în general pe toţi stu­denţii români să trimită comitetului proiecte de program. Cât priveşte studenţimea de peste munţi, ea a fost avizată să-şi trimită înştiinţările dlui membru organizator Mircea Russu (strada Bo-zianu 4, Bucureşti).

Dupăce se va stabili un program bogat, care să cuprindă toate ideile, toate chestiunile cari ar fi de desbătut în congres, se va trece la fixarea modalităţilor (D. e. : locul de întâlnire al diferi­telor grupuri de studenţi, semnul distinctiv al congresiştilor, chestia reducerei pe C. F. R., chestia găzduirii, etc.). Despre toate acestea, împreună cu programul, se va tipări şi împărţi la timp o b r o ­şură, care va servi ca ghid la congres.

— Se cer broşuri româneşt i în judeţul Benderi. In Akerman (Benderi) Basarabia s'a constituit un comitet care să organizeze cursuri populare pentru cunoştinţele de economie rurală şi să facă propagandă antialcoolică. Comitetul a raportat Zemstvului gubernial din Akerman că propaganda culturală nu are decât foarte slab efect deoarece în majoritatea satelor, populaţiunea moldovenească nu ştie ruseşte. In vederea ace­stora, comitetul a cerut să-i recomande broşuri pe limba română, despre diferite chestiuni de in­teres agronomic şi sanitar.

— Dobriţ inul refuză, şi el. Patrioţii aradani au primit al doilea refuz: Dobriţinul nu vrea să dea nici el nimic pentru rescumpărarea locului de execuţie a martirilor delà 1849. Mai grav e, că ei motivează de ce? Spun că ungurii din Arad fac speculă cu Golgotha. S'a aflat anume că e vorba să se cumpere, cu preţ mare, nu numai locul de execuţie, ci şi alte terenuri din apro­piere.

Cine-o fi oare mijlocitorul şi câte procente i-s'au promis ? !

— Un preot n e d e m n . »Unirea« scrie: >0 s c r î n t i t u r ă . Bătrînul preot dîn Abásfalva,

Ştefan Boer, se vede că n u a re lucru destul în s lujba sa d e păs tor a lo r 24 c o m u n e , are v r eme şi pen t ru poli t ică. In o foaie ungurească face p e p o p a r o m î n e s c , ca re în ţara aceasta se s imte ca în E l d o r a d o , şi loveşte cu pic iorul în deputaţ i i noştr i . N o i nu-1 soco t im în stare să scrie d însu l scr isoarea aceea, c r edem mai bu­curos , că dînsul a iscălit-o numa i . Săcui d e başt ină, care nici c înd n u a trăit viaţă romînească , băt r înul nu n e cunoaş t e sufletul şi n u n e s imte inima, n u are deci voie să vorbească în n u m e l e romîn i lo r . T o c m a i de aceea ni -se pare că s'a făcut o greşală cînd s'a dat a t en ţ iune ne însemnate i scrisori a unu i p reo t sătesc.. . cu şcoală puţină<;.

Din parte-ne credem de prisos de a mai adăuga ceva la această lecţie meritată. Cel mult întrebăm cum a ajuns un săcui fără carte preot român?

— Chest iunea procesului de là Agram în parlamentul austriac. In şedinţa de Vineri a camerii austriace deputatul ceh Masaryk a făcut o propunere cu privire la procesul politic delà Agram ; motivând-o de urgenţă astfel : Naţiona­lităţile nemaghiare din Ungaria şi în special slo­vacii, sunt maltrataţi de maghiari. Chiar şi din punctul de vedere al drepturilor omului parla­mentul austriac ar trebui să se intereseze de cele ce se petrec în Croaţia, unde se ridică acuma' 53 de furci. Procesul acesta are o mare însem­nătate politică, iar constituirea tribunalului e scandaloasă. Discuţiunea s'a amânat după pro­punerea preşedintelui.

— Bibl iotecă parohială. Zelosul preot Moise Brumboiu din Tohanul-vechiu, — scrie »Unirea«, — a înfiinţat o bibliotecă parohială din resturile unei biblioteci a tinerimii şi din colecta, pe care a pus-o gratuit la dispoziţia credincioşi­lor săi. Biblioteca constă din 167 cărţi bine alese şi potrivite. Se augmentează din banii bisericii. Pilda părintelui Brumboiu ar putea fi imitată şi în alte comune mai mari.

D&câ târguiţi din A r t i c o l e l e mnunţMte în хіжгиі nostru, v à rugăm c * 1* c o m a n d ă ================= să A m i n t i ţ i unde *ţi cetit Aceste Anunţuri.

Pag. 6 » T R I B U N A » 18 Maiu n. 1909

— Un ba lon misterios . Din Londra se scrie că de mai multă vreme ţine în agitaţie spiritele englezilor, un balonul misterios, care pluteşte dea­supra mării. După cum cetim în »Daily Expres«, un redactor al acestui ziar a luat măsuri ca să descopere taina ce învălue acest balon. Anume 1-a urmărit în automobil, pe ţărmul mării. Când 1-a zărit primaoară plutea numai la 100 de metri deasupra pământului şi reflectorul lui arunca raze de lumină aşa de puternice ca ale soarelui, locul unde cădeau era luminat ca ziua. Lungimea ba­lonului era cam de 100 de picioare, şi în gon­dola lui şedeau doi bărbaţi. Deşi balonul mergea contra vântului, totuşi înainta cu o iuţială sur­prinzătoare. Ziaristul îi putea urmări numai dând toată forţa posibilă automobilului. Când automo­bilul se apropie de mare, reflectorul se stinse şi într'un moment balonul dispăru în întunerecul nopţii.

După cum se deduce balonul a venit dinspre marea de Nord şi tot în aceeaşi direcţie dispare.

— împărţire de viţe în Mehadia. Oamenii din Mehadia ai lui Burdea şi-au răzbunat într'un mod foarte murdar asupra locuitorilor naţiona­lişti cari au convocat şi au luat parte Ia aduna­rea naţionalistă de acum două luni din Mehadia, care a votat neîncredere lui Burdea. Sosind delà guvern (sau delà comunitatea de avere?) un nu­măr însemnat de viţe de vie spre a se împărţi între oameni, Simion Ion şi Magdescu cele două coade de topor burdiste au împărţit viţe numai burdiştilor. In popor, din pricina asta, amărăciu­nea e foarte mare. Noi totuşi trebuie să ne bu­curăm de această rea propagandă ce-şi face »Ilu­stritatea Sa« în comunele graniţei, căci în felul acesta în scurt timp mulţimea se va trezi şi se va întoarce împotriva lui.

— Darurile împăratului Wi lhe lm. Cu ocazia vizitei sale la Viena, împăratul Wilhelm a dăruit dlui Aerenthal obiecte de artă foarte pre­ţioase precum şi bustul său. Dlui Wekerle i-a donat o tabacheră de aur.

— Invenţiune importantă în Rusia. Mini­sterul de război din Petersburg a dat ordin ca o comisiune technică să experimenteze noile gloanţe inventate de cătră un colonei a căror putere de perfecţiune este de 5 ori mai mare ca a gloan­ţelor obişnuite. Rezultatele experienţelor au fost satisfăcătoare. Se speră că cu noile gloanţe, ar­mata rusă să aibă o superioritate asupra celor­lalte armate.

— Prelegerea e c o n o m i c ă p o p o r a l ă a sec­ţiei Bistriţa al «Astrei», ce s'a ţinut în Bârla şi Sântioana în 9 I. c. cea dinfâiu la 2 ore p. m., a doua la 4 ore p. m. a succes peste aşteptare, s'a adunat popor foarte fnumăros. Delegatul despărţă­mântului d. Ioan Pop,Îprotopopul din Nuşfalău, — scrie «Revista Bistriţei» — în cuvinte avântate şi frumoase deschide prelegerea, vorbind la în­ţelesul tuturor despre frumoasa menire a »Astrei«, tâlcuind importanţa prelegerilor cu rostul lor lu­minător şi educator. A urmat apoi prelegerea d-lui Dr. Vaier Vicaş, cand. de adv. din Bistriţa, «Despre procese şi judecăţi«, dând multe îndem­nări sănătoase şi practice poporului, arătând în exemple grăitoare părţile rele şi ruinătoare ale multelor pâri şi procese. Prelegerea instructivă a fost ascultată cu mult interes. La sfârşit în cuvântul de încheiere, d. protopop Ioan Pop, re­comandă în atenţiunea tuturor spirit de cruţare, economisire şi părăsirea obiceiurilor rele d e a face din fiecare lucru cât de mic, obiect de pro­ces, închide prelegerea în aplauzele mulţimei. Prelegerea din Sântioana a fost şi mai animată şi cercetată. Poporul s'a prezentat în număr mare, fete şi feciori au umplut sala, iar cei cari nu au început au ascultat de-afară pe subt fe­restrele deschise. A vorbit şi rev. d. Ioan Pop, despre port, despre pomicultură şi alte chestii poporale, dând multe îndrumări folositoare şi preţioase poporului. A răspuns d. Iuliu Pop, preotul local, care mulţămeşte călduros în nu­mele poporului pentru frumoasele şi înţeleptele sfaturi, apoi s'au împrăştiat cu toţii mulţămiţi pela cămine.

— O m o a ş t e s c u m p ă a artei româneşt i . I. P. S. Sa mitropolitul primat al României Ata-nasie Mironescu a făcut zilele trecute în Bucu­reşti o inspecţie prin număroasele biserici ale ca­pitalei romanişti. In cursul inspecţiilor sale I. P. S. Sa a constatat în diferite sanctuare existenţa

unui număr mare de obiecte de valoare. Intre altele în biserica Doamnei, el a găsit un superb epitaf brodat întreg în aur şi a fost lucrat de însăşi mâna principesei Maria, nevasta voivo­dului Şerban Cantacuzino. Acest epitaf este deci vechi de trei veacuri,',căci el trebuie să fi fost dă­ruit acestei biserici pela 1610.

— O excu r s i e n o r o c o a s ă . Şapte-zeci de studente la universitatea din Winsconsin, au ple­cat în excursie ştienţifică la Delwareb, subt con­ducerea unei profesoare nemăritate. Ele călăto­reau cu tren particular şi contra obiceiului femei­lor, singurul lor bagaj era mapa de scris.

In Delwareb şi-au angajat etajul prim şi al doilea la un hotel. întâmplarea norocoasă a făcut ca Ia acelaşi hotel să fie ocupat etajul III şi IV, de un grup mare de studenţi în drept, cari îşi ţineau adunarea în Delwareb, unde se întruniseră studenţii din mai multe oraşe.

Se înţelege că în chipul acesta era inevitabilă cunoştinţa fetelor cu băieţii. Din colegialitate se împrieteniseră, ba mâncau şi la aceeaşi masă. Stu­dentele se simţiau bine, aşa că după ce a trecut o săptămână destinată pentru excursie, şi au mai prelungit şederea acolo cu două zile.

In seara din urmă la cina de adio, se ridică profesoara şi într'un toast cald spune că această excursie va rămânea neştearsă în amintirea ei, căci de două zile e logodită cu tînărul profesor de drept, care şedea lângă dânsa.

La această declaraţie răsună din 140 de guri exclamarea :

— Şi noi suntem logodit'. Fiecare studentă se logodise în secret cu câte

un student şi aşa natural că cina de adio s'a terminat cu dans şi veselie până în zori de zi.

— M a r i o n a mur i t . Unul din cei mai cu­noscuţi ziarişti din Bucureşti, confratele Dumitru Marinescu-Marion a decedat zilele trecute în Bu­cureşti după o grea boală. Marion a lucrat la «Binele РиЫіс«Дароі la »Rorrania« şi la urmă la . »Universul«, unde prin versurile-i uşoare şi nepretenţioase discutând chestii de actualitate a ajuns cunoscut şi preţuit de o anumită pătură de cetitori.

X D a c ă s ă n ă t a t e a vă este scumpă, să beţi odată de două ori pe săptămână 1 / г pahar de apă amară Franz Josef. Având efect sigur şi fiind ieftină, să nu lipsească din nici o casă. Se capătă delà toate farmaciile şi prăvăliile.

X D a c ă o f eme ie spală cu săpunul »Schicht« şi alăturea cu dânsa spală alta cu alt soi de să­pun, mai aspru şi mai greu disolubil, apoi mai curând va termina aceia care spală cu săpun »Schicht«. Peste un an va găta mai repede cea­laltă dar cu rufele ei, căci numai săpunul »Schicht« care e disolubil păstrează şi conservează colorile, rămânând ca şi noi.

E c o n o m i e * Tîrgul de bucate din Aradul nou .

14 Mai 1909. S'au vândut azi:

grâu 200 mm. . . 13-80—14.2Ѳ cucuruz 400 mm. . 6.9)—7-— secară 9-60 — ovăs 8.10 — orz 8 . -

Freţurile sunt socotite în coroane şi după 50 klg.

Bursa d e mărfuri şl efecte din Budapesta. Budapesta, 13 Mai 1909.

Grâu pe Mai 1909 28.34—28.36 Grâu pe Oct. 24.18—24.20 Secară pe Oct. 19.04—19.06

' Cucuruz pe Mai 15.74—15.76 Cucuruz pe Iul. 15.02—15.04 Ovăs pe Oct. 15.36-15.38 Rapiţă pe Aug. 29.12—30.—

ÎNCHEIEREA la I ORÀ şi jum. :

Preţul cerealelor după 100 klg. a fost următorul Grâu nou

De Tisa 29 K. 20—30 K. 20 fii Din comitatul Albei — 28 » 80 ~ 29 > 76 » De Pesta 29 » 70—30 » — »

Bănăţenesc 27 » 7 0 - 2 9 » — » DeBacica 29 » 30—29 » 40 r Secară de calitatea I 19 » 40—19 » 50 r Secară de calitatea mijloc. 19 » 19 » 20 » Orzul de nutreţ,cvalit. I. 18 » 18 » 20 >

» » calitatea a П. 17 » 50—17 » 80 » Ovăs » » I. 18 » 30—18 > 50 •

» » » H. 17 » 50—17 » 90 > Cucuruz 15 » 30—15 » 50 > Tărâţe 11 » 60—11 » 80 >

BIBLIOGRAFII. »Neamul românesc literar«, 1 Mai a. c. cuur

mătorul sumar: N. Iorga: O amintire despr Doamna Elena. N. Iorga: O nouă culegere d poezii poporale. I. U. Soricu: Coboară, noapte (poezie). I. Agârbiceanu : Iarnă grea. T. Murăşan Lacrămi (poezie). I. : Cugetări. Archim. I. Scriban O lecţie de cărturărie. T. Murăşan: Sonet (poe zie). N. Bănescu: Din corespondenţa Iui Bariţiu Goethe : Hermann şi Dorotea (trad. Oreste). Rom Cioflec: Judecata lui Dumnezeu. C. Ardeleanu La ţară (poezie). Const. C. Cristodorescu : Un marş al lui Cuza. A. Cotruş : Inimă (poezie) Irini G. Lecca: Fetele lui conu Arghire (roman). N, Iorga : Cărţi şi reviste. Fii. Volboră : Ziare. Rt dacţia şi adm. şi Bucureşti. Abonamentul pe ao 6 lei.

* A apărut: Nr. 4 Voi. 6 » Noua Revistă română<

cu următorul sumar: Noutăţi: Ser.timentul b politică. — Viitorul congres de psihologie da Geneva. — Revista revistelor: Chestiuni Actuale C. Radulescu-Motru. Din originalităţile vieţi noastre politice. Ştiinţe sociale : Fany Emerit Femeile noi. Critica literară: Eugen Porn. Tho-mas Carlyle, filosoful eroilor. Literatură : Thomas Carlyle. Tăcerea. Ion ChiruNanov. Hanul dea păr. Note şi discuţiuni : G. Aslan. Atitudinea iro­nică în viaţă. St. Negulescu. Afacerea cărţilor à cetire oficiale. A. St. G. Examenele de capacităţi pentru numirea profesoarelor la şcoalele sec№ dare de fete. Preţul unui număr 25 Bani. S află de vânzare la Librăria >Tribunei>.

A apărut » Luceafărul « Nr. 10 cu următori r : Gheorghe Murnu »A Vil la expoziţiei

tinerimii artästice«. I. U. Soricu »Odata« (poezii AI. Ciura »Homunculus«. Simin »Din popop (poezie). Victor Eftimiu »Zana lacului...« (poezii Ioan Adam »Poeme în proză : Cătră lumina Liviu Rebreanu Rafuiala«. Dări de seamă: I Slavici: »Spiru Călin şi Din valurile vieţii* (Od C. Tăslăuanu). Gheorghe Murnu : »MonumeE antice din Roma« (O. C. T.). Zaharie Bârsan jImpresii de teatru din Ardeal« (O. C. T.). Vi gil Caraivan: «Poveşti de pretutindeni* (A. M.). Onisifor Ghibu : »O călătorie prin Alsac Lorena« (T.). Cronică : » Vrăşmaşii literare* ( Codru). ^Situaţia şcoalelor din archidieceza gr.* a Sibiiului« (S.) »Muzeul Asociatiuni« (I. C «Reprezentaţia d-nei şi d-lui Bârsan în Sibiu

Concertul reuniunii române de muzică din i biiu. » Reviste şi ziare.* Ştiri. — Poşta Redacfi — Bibliografie. Ilustraţiuni : A. S. R. Principes Maria: »Flori«. St. Luchian : »Ghereta din Filan-tropia«. L. Basarab: «Spălătoreasă*. A. Murnu: »Din alte vremuri«. N. Vermont: »Pogorareaik pe cruce«. 1. Alex. Sleriadi: »Hamali«. 0, Spaethe: «Gânduri*. Fr. Storck: »Bustui Doam­nei C. C. S.«. D. Mirea: »Cioban călare.*

Au sosit şi se află de vânzare la librăria »Tri­buna« următoarele cărţi:

Poveşti de Ioan Slavici cor. 150 plus 10 fii Două Neamuri, ediţia li-a de C. Sandu Aii»

cor. 1 50 plus 10 fii. Pe Plaiu, schiţe delà ţară de Ion Gocâfo»

cor. 150 plus 10 fii. Taina, de N. N. Beldiceanu cor. L50 plus 1*

fileri. Opere complete vol. III. Al. I. Odobescu cor.

1-50 plus 20 fii. Din Bibi. *MinerveU au apărut şi coslă 30 fii

bucata plus 5 fii. porto următoarele: No. 25 Catechismul Bisericei Buddhiste dr

Miază-zi trad. de Gr. Goilav.

Redactor responsabil Constant in Savu. »Tribuna« institut tipografic, Nichin şi conSr

Nr. 96 — 1909 » T R I B U N A « Pag. 7 Nr. 1259. 91. sc. Г 9 С 9 .

Concurs Din partea Consistorul ui gr. ort. român

din Oradea-mare, pentru postul de catichet gr. or. român la gimnaziul superior din Beiuş împreunat cu postul de rector al in­ternatului diecezan de acolo, — se publică concurs.

Beneficiul împreunat cu acest post este locuinţă şi proviziune întreagă în internat f 1600 (unamiie şasi sute) coroane în bani, plătiţi în rate lunare anticipative.

Cei ce vor recurge pentru aceasta func-fune, vor avei să dovedească că :

a) Sunt ort. româai şi aparţin ierarhiei mitropolitane din Ungaria şi Transilvania;

b) că au testimoniu de maturitate şi eva-iuae pentru parohii de claia I.;

c) că în serviciile anterioare au dovedit lârguinţă şi purtare bună;

i) că este necăsătorit. Se obsearvă c i alesul catihet-recter amă-

suiat prescrierilor §-ului 6. din regulamentul pntru administrarea internatului are să lo­cuiască permanent în internat.

Recursele vor fi a se prezenta la acest Consistor, până inclusive în ziua de 1/14

a. c. Oradea-mare, 2 8 Aprilie (11 Maiu) 1909.

Vas i l e Mangra m. p. vicar episcopesc.

Schmiűutz József fabricant de instrumente muzicale şi magazin de tot soiul de instr. muzicale .

KU LA (comit. Baci). Secapită. Viol ine , g o a r n e , harmonice , tambure şi tele ma. ounc g r a m o f o a n e precum şi ori ce ins trumente muzicale .

-S v = "S c aj c 3J ^

E £ Q o 3 И

~ Л П д; OI

Ol ^ - « a jg ~ c s — c C î- i /> te M 'S- "O •** « o E _

^ w î i

« — S " " C U Ï 3 . > « 5 2 îi .= • « M « a. N c c ILI f j D. >_ »~ ^ uj —-

en n — _.

s r - 5

„ A G R I C O L A " institut de credit şi d e e c o n o m u , societate

pe acţii în E C I C A.

P r o v o c a r e . Domnii acţionari cu nrii acţiilor : 151 ,

152, 153, 154, 155, 165, 166, 1 7 1 , 172, 191 , 2 4 3 , 254 , 316 , 376 , 3 7 7 , 382 , 3 8 3 , 384, 385 , 386 şi 392 sunt provocaţi a-şi ach ta in termin de 30 de zile ratele restante în capitalul de acţii, la din contră acţiile se vor anula conform §. 9 din stitute.

Direcţiunea.

A N U N Ţ . Un tînăr român, absolvent al cursului

administrativ (notar diplomat) îşi caută post de contabil sau altfel de oficiant la vre­un institut românesc. Adresa I. M. notar diplomat, Hidîşel-nan p. u. Bihar-Dobrest.

Ke candidat de advocat care ştie perfect l imba română şi maghia ră , află aplicare momeutană , pe lângă condiţ iuni

favorabile în cancelaria advocatului

Hr. Mátyás Lázár Sibiiu, str. Cisnădiei .

ШШ de guma deja după câteva aile s'a dovedit prin mii de scrisori de recunoştinţă

dovedeşte că specialităţii6 (preecrvative)

pentru dame şi domni, inventate sub numele Zenith enni cele mai de încredere, nu strică sănătatea, оѳѳаоѳ era defectul celor de pană acum.

Preţul- 1 duzină de Zénith pentru domni 8 cor. , I bucată Zénith pentru dame 7 cor.

La comandă vă rugăm 8 Ă fiţi atenţi la numele Zénith, căoi numai atunci e veritabil, dacă e provăxut ou marca Zénith. — Se trimite in străinătate ei in ţar i pe lângă cea mai mare discreţie, reoom. el ou rambursa.

Agentura principală tn Ungaria :

DEUTSCH IZIDOR magazin de instrumente medicale şi pentru îngrijirea

bolnavilor. Szabadka, Kossuth-u.

Ir* »itoiivi (Nagyszeben).

'iule de I i i H l i È O piesă e numai cu 40 de cor.

încălzeşte în 3 / 4 de oră 150 de litrii de apă, pen­tru care consuma ca com­

bustibil numai 10 fileri de cărbuni de lemn, O vană de neîncălzit numai 24 cor.

Lungimea fundului vanei 122 cm. :: :: Înălţimea de 60 cm. :: ::

Coesandele se eftuesc Imediat şl se triait cn rambnrsă.

Gusta? Sfuchlich EttuiuM 17. НЕНМАШАВТ. SiggunlS

ARFMABN Noutate patentată !

fabrică de maşini agricole şi ate­lier pentru repararea maşinelor în

Ü J Y E B B Á S Z . > 8

• A M

( I Aparatul absorbitor ! de praf pentru ma-I şi ni de treierat fix '

a absoarbe praful din maşină I şî 1 aruncă Ia înălţime de § 3 0 — 4 0 metri în aier, aşa că » praful dispare, prin ce lucră-ч torii nu mai lucrează in praf. » Şi deoarece paiele şi pleava § nu mai conţin praf, ca nu-

treţ au folos duplu. Patentul : lakol) Harfmann, Ujrerbász.

H A F F N E R J Ó Z S E F t â - i e t o t - d e p i l e

I WM 8 1 в 1 1 и ( N a 9 p z e h e n ) . Elisabethgasse 42.

Recomandă fierarilor şi comer­cianţilor atelierul său de tăiat

( pi!e bine aranjat, unde se pregătesc ipile mici şi mari din oţel vărsat de prima calitate etc. primeşte spre scobire pile mici şi mari vechi cu preţuri ieftine.

Jj In atenţiunea fabri-£ celor de lemnărie !

Reco mat d

J< i n s t r u m e n t e din cel mai bun material nece­

sare pentru măsar, s c u l p t o r de lemn şi dogar, cu preturi mod. după desemn.

Nagy Mihály j? fabrică de instrumente 1»

Szabadka Th. erezia,-tér.

Fag. 8 » T R I B U N A «

S á n e că este în interesul D-tre, dacă comandaţi — —

c r e d e ţ i

coasa Joronagyémánt"

CXX coasa. „Koronagyémánt" bătută odată se poate cosi ziua întreagă şi deoarece e făcuiă din oţel-dia-mant, coase re le sau moi nu se găsesc în t re ele. Pe- t ru trăinicia fiecărei bucăţi ga ran tăm.

75 80 85 90 95 100 HO cm. La comande de 10 buc, dă rabat . —

m m ш m m

Preţul : 1 buc. 1-80 1-90 2-— 2-20 2-40 2-40 2 60 cor. una se Comandele se pot lace prin trimit, banilor înainte sau pe lângă rambursa la

magazin de coase „Koronagyémánt"

Fő-utca —2 T. e n g y e l T e s t v é r e k

Kaposvár, " ' "~ "~

N r . 9 ö — 1 9 0 9

FI \ \

í e w i c s z k a r — c o m e r d s r ä i d e a r i k e t e m e d ! « ; ' « , c h i m i c e si p~rf umeri .

s Kolozsvár, str, Öeák-Förencz nr. 8.

•ns^ C h S A g l i t r . 3 c o r . noratû flû fnfnrïrafiat Şi tot ce se ţ ine ds ele, hâr t i i şi artioè jJöltílO UD l ü l ü g l ű l l d l c b m i c e . Aparats delà 8 - 2 0 0 1

t i Jfiu- * cel mai bun mij loc conto. I О І ш І ^ И І Д Я mătretei a căderii păruWJ

şi cărunţirii. P r « ţ n l Cer. 1*21

atelier de ghete.

e d i a ş — • M e d g y e s .

Ghete de şevro pentru áenmi . . » b e x > » » şevr© pt dam?- bumbi

» » » «u şirete Jumătăţi dc ţevro pent ru daaae . Ghete tari de ra»ncii*rl deia , . Ghete de sopii iei» . . . . .

» » » >

K i i - -K K K K K K

1 r 1 0 - 5 0

9 - 5 0 S - — • 6 ' S o 3 ' -

& t e r i a l i e b a e i s s .ssaeesa

И 1 І Я Ц * И Ш И » Ш » IL I F » I I ' W I L L I I I W H W )

ANN ciasormcür şi bijutier

Nagyszeben-S t r a d a î i rezuJu i 27

(Reiepergasse . )

Repară multilateral pe lângă garanţie tot felul de c i a s o r n i c e d e b u z u n a r , p e n d u l e ş i d e i l­

l a n n a . Ţine în deposit cu preţuri moderate c i a s o r ­

n i c e d e p ă r e t e , d e b u z u n a r şi d e a l a r m a ,

precum ş i i o t f e l u l d e b i j u t e r i i .

Cel dintâi u ateilier de pietri monumentale aranjat сід putere electrica.

SERSTENB8EIN TAMÁS és TÁRSA І Й Й Г " ? F a b r i c a ţ i e p r o p r i e d in m a r m o r a , g r an i t , l a b r a d o r e tc .

Din pietri de mormânt magazina se afia în K o l o z s v á r , F e r e n c z J e z s e f u t 2 5 .

Cancelaria şi magazinul central : Kolozsvár, Bézsffî£L-tt. 21.

Telefon F>T»JT. Filiale: Nagyvárad, Nagyszeben, Déva şi Bánpatak.

TRIS K A J . C l u j — K o l o z s v á r ,

P r i m u l d e p o z i t d e p i a n e — d in t o t A r d e a l u l — Sétatér-uteza Nr . 10.

и г Lacra de mână garantat IC

R e c o m a n d ă p i a n u r i l e şi p i a n i n e l e s a l e p r e v e n i t e d i n fabr i ceifl c e l e b r e d n ţ a r a şi fctrainătate. p r e c e m si « . t e l i e r - t t l si/iii d e i~o 1>aî'iTtt i n s a l a t d n nou, ' n e; re p i a n a r i l e v e c h i şi stricare s ă r e - a r a r e p e d e p r o m p t şi i e f t i n ca m i j l o a c e m o d e r n e . — P L A N D R I Cu C H I R I I I E F T I N E .

Szofák Jèzse! fabricant şi turnător artistic d ? o b i e c t e de bronz, candelabre, table d e firmă d o m e t a l

Kassa, P o g á n y - u t e z a 9.

Lucrează p e n t r u f a b r i c a n ţ i d e m o b i l ă după orice desemn părţi de metdl nece­sare la mobile.

Mai d e p a r t e table de metal pentru Urme de advocaţi, mediei, fabricanţi,

ţ& totodată table pentru comune şi numere de casă.

Ш 5£ Totodată se face candelabre pentru case, cafenele 4JJH-Ж serici, până la cele mai luxoase ş i c o m p l i c a t e e u p r e ţ u r i Щ moderate. шшштшшшшшшшшшшше Î

Reparaturile s e execută prompt şi conşti inţios. JJ ГТУ — mai nainte — . S C H M I D i v ă d . F r i e d . K l e i n

i u — H e r m a n n s t a d t , R e i s p e r g a s s e 7. recomandă noutăţile saie de

pa asoaie şi entoutcas (pentru orice ocaziune) precum şi ma­

gazinul bine asortat de

ploiere pt. doamne şi domni de calitate bună, plăcute, durabile şi

cu preţuri ieitine.

Ştofa ut-5urca;â pentru cutfett« de mătase şi jumătate mătase pe fies executate prompt şi netscepţionabil.

— Bastoane cu preţui! foarte ieftine. -I Reparaturile se execută prompt şi conştiinţios.

»TRIBUNA«, INSTITUT TIPOGRAFIC, NICHIN ŞI CONS. — ARAD 1909.