Analiza Diagnostic a Rentabilitatii Si Riscului Financiar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Analiza diagnostic a rentabilitatii si a riscului financiar ca indicatori

ai echilibrului financiar

Cap.I. ANALIZA DIAGNOSTIC

Conţinut, concepte, obiective, importanţă

I.1. CONŢINUT ŞI ABORDARE CONCEPTUALĂ

Investigarea realităţii economice necesită un demers specific care integrează

abordarea clasică bazată pe cunoaşterea relaţiilor de cauzalitate şi a legilor interne ale

formării şi desfăşurării fenomenelor, cu cea sistemică orientată spre studierea coerenţei

acestora într-un mediu în continuă schimbare. O astfel de abordare permite nu numai o

corectă evaluare a stării de fapt ci şi identificarea vulnerabilităţilor şi oportunităţilor de

dezvoltare, indispensabilă fundamentării deciziilor de management.

Diagnosticul economico-financiar este un instrument la îndemâna managerilor care

permite formularea unor judecăţi de valoare calitative şi /sau cantitative privind starea,

dinamica şi perspectivele unui agent economic. Diagnosticul întreprinderii se realizează de

conducerea firmei, de cadre abilitate ale acesteia (din punct de vedere al pregătirii şi

competenţei), de specialişti externi, de echipe mixte formate din specialişti interni şi externi.

Etimologic, diagnosticul înseamnă capacitatea de discernământ şi este implicat

organic în teoria şi practica medicală, iar prin analogie în activitatea întreprinderii ca

organism social, cu o structură specifică, dinamică şi complexă. Într-o accepţiune sintetică

analiza diagnostic presupune reperarea simtomelor, a disfuncţionalităţilor unei firme,

cercetarea şi analiza faptelor şi responsabilităţilor, identificarea cauzelor disfuncţionalităţilor,

elaborarea unor programe de acţiune prin a căror aplicare practică se asigură redresarea sau

ameliorarea performanţelor.

Efectuarea unui diagnostic al firmei poate fi motivată atât de situaţia în care aceasta

are dificultăţi cât şi de situaţia în care se urmăreşte îmbunătăţirea performanţelor ei. În acest

context analiza diagnostic este deosebit de complexă deoarece în economie :

acelaşi efect poate fi generat de cauze diferite ;

efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de acţiuni sau forţe ;

Pagina 1 din 68


complexitatea şi intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului

dat ci şi calitatea lui ;

în fenomenul analizat pot apărea însuşiri pe care anterior nu le avusese nici unul din

elementele fenomenului ;

în realitatea obiectivă, însuşirile esenţiale se combină cu cele neesenţiale, secundare

sau întâmplătoare .

Diagnosticul nu înseamnă deci a descrie, ci a identifica variabilele cheie ale stării şi

dinamicii fenomenelor, a studia interacţiunea lor în vederea determinării obiectivelor de

progres ale întreprinderii. Sursele de progres ce pot fi identificate decurg din incoerenţele,

vulnerabilităţile şi potenţialităţile puse în evidenţă de diferitele tipuri de analiză. Un prim tip

de analiză presupune ca, în funcţie de scop, diagnosticul să fie restrâns la anumite probleme

sau extins în accepţiunea de diagnostic global. Un alt tip implică o analiză de ansamblu a

potenţialului economico-financiar, a performanţelor realizate, corelate cu dimensiunea şi

calitatea acestuia.

I.2. OBIECTIVELE ANALIZEI DIAGNOSTIC

Obiectivele diagnosticului economico-financiar sunt deosebit de complexe. Această

complexitate decurge din varietatea de poziţii ocupate de cei care îl realizează şi, ca o

consecinţă, din diversitatea de puncte de vedere.

Diagnosticul economico-financiar poate fi declanşat :

fie în cazul întreprinderilor aflate în dificultate, când efectuarea diagnosticului

reprezintă o obligaţie legală

fie în cazul întreprinderilor sănătoase, având caracterul unui instrument de control al

realizării performanţelor

Când problema diagnosticului este pusă în interiorul firmei, acesta are ca obiectiv

detectarea unor eventuale situaţii de dezechilibru, în scopul identificării originii şi cauzelor

care l-au generat şi al stabilirii măsurilor de remediere. Întrucât se bazează pe întregul sistem

de informaţii privind activitatea firmei, diagnosticul intern abordează în toată complexitatea

lor probleme privind : dimensiunea, structura şi utilizarea potenţialului intern, valoarea

patrimonială, rentabilitatea etc.

Pe de altă parte, ansamblul partenerilor exteriori : investitori, acţionari, creditori, sunt

direct interesaţi de situaţia economico-financiară a întreprinderii, de cunoaşterea

Pagina 2 din 68


performanţelor sale şi riscurilor pe care şi le asumă. Astfel, băncile folosesc analiza ca

instrument de fundamentare a deciziilor de creditare, furnizorii sunt interesaţi de capacitatea

de plată şi de sănătatea financiară a întreprinderii, statul foloseşte analiza pentru a cunoaşte

starea diferitelor întreprinderi în vederea acordării unui sprijin, investitorii decid pe baza

analizei dacă firma respectivă reprezintă o oportunitate de investire.

Motivaţia diagnosticului, indiferent de poziţia celui care-l efectuează o constitue :

cercetarea realităţii obiective, cunoaşterea şi interpretarea ei

informarea partenerilor sociali cu privire la starea întreprinderii, performanţele,

eficienţa utilizării resurelor

stabilirea variabilelor cheie ale dezvoltării, a corelaţiilor dintre acestea

stabilirea măsurilor de redresare sau de ameliorare a performanţelor

identificarea noilor surse de avantaj concurenţial

fundamentarea strategiilor de dezvoltare într-un mediu concurenţial dinamic.

În ultimă instanţă diagnosticul economico-financiar, are rolul de a găsi soluţii

problemei puse de insuficienţa resurselor faţă de nevoi, problema fundamentală a tuturor

sistemelor şi care se face tot mai simţită în zilele noastre.

I.3. IMPORTANŢA ANALIZEI DIAGNOSTIC

Analiza diagnostic constitue un instrument operaţional care a apărut pentru a răspunde

necesităţilor concrete şi de perpectivă privind activitatea întreprinderii. Dezvoltarea sa are loc

în strânsă legătură cu complexitatea şi diversificarea fenomenelor care marchează evoluţia

întreprinderii.

Analiza performanţelor unei întreprinderi este necesară pentru o corectă apreciere şi

evaluare a eventualelor modificări privind resursele economice pe care le-ar putea controla în

viitor. Importanţă deosebită prezintă variaţia performanţei în viitorul previzibil,

determinându-se în acest scop aspectele legate de posibilităţile întreprinderii de a produce, în

viitor, profit cu costuri minime. În ceea ce priveşte orientarea întreprinderii către noi resurse

financiare, analiza performanţelor furnizează concluzii asupra impactului pe care l-ar avea

utilizarea de resurse suplimentare.

Totodată, analiza financiară urmăreşte să evidenţieze modalităţile de realizare ale

echilibrului financiar pe termen mediu şi lung, şi treptele de rentabilitate ale activităţii

întreprinderii.

Pagina 3 din 68


Pe baza diagnosticului financiar al întreprinderii se evidenţiază punctele forte şi

punctele slabe, adică starea de sănătate sau de slăbiciune financiară a întreprinderii.

Analiza diagnostic are un loc bine definit în structurile funcţionale ale întreprinderii,

intrând sub incidenţa perfecţionării şi constituindu-se într-un instrument al centrelor de

decizie în amplul proces de sporire a eficienţei activităţii.

Diagnosticul, subscris funcţiei de evaluare, reflectă modul de valorificare a

potenţialului tehnico-economic al întreprinderii, în accepţiunea de „potenţial” circumscris în

nivele maxime şi minime ordonate de sistemul de conducere al acesteia. Nu trebuie însă omis

„vectorul” privind perfecţionarea funcţiei analizei de evaluare şi de dezvoltare a capacităţii de

diagnoză care trebuie să reflecte fidel fenomenele economico-financiare, să satisfacă cerinţele

definite, compatibile cu capacitatea cognitiv-informaţională a fiecăruia, să contribuie la

dinamizarea funcţiilor sistemului, să armonizeze interesele individuale şi cele generale.

Raţiunea întreprinderii de a exista, este condiţionată de capaciatea acesteia de a

răspunde în mod durabil nevoilor pieţei, de o funcţionare stabilă şi eficientă. Aptitudinea

întreprinderii de a fi rentabilă se reflectă sintetic în rezultatele analizei diagnostic.

În concluzie, analiza diagnostic are rolul de a cuantifica aspectele de ordin cantitativ

şi calitativ privind performanţele economico-financiare realizate, de a reflecta păstrarea

puterii şi autonomiei financiare a întreprinderii, ceea ce conduce la realizarea respectivelor

performanţe. De asemenea ea are rolul de a semnala deficienţele de ordin financiar privind

degradarea rentabilităţii şi creşterea riscului, de a evalua calitatea managementului prin

nivelul performanţelor obţinute, a schimbului şi consumului şi de a oferi pe aceste baze

informaţii certe privind modul de gestionare a patrimoniului, prefigurând totodată cerinţele

supravieţuirii în viitor a întreprinderii.

I.4. DESCRIEREA SOCIETĂŢII COMERCIALE

“PROSPECŢIUNI” S.A.

Scurt istoric

În anul 1882 s-a înfiinţat Biroul Geologic în cadrul Ministerului Domeniilor, cu

scopul de a realiza prima hartă geologică a României.

Biroul Geologic devine, în 1906, Institutul Geologic al României ce avea ca scop

principal valorificarea cât mai bună a bogăţiilor minerale ale subsolului.

Pagina 4 din 68


Prin Legea Minelor promulgată în 1924, s-a înfiinţat în cadrul Institutul Geologic al

României un serviciu de prospecţiuni pentru stat, ce avea ca obiect de activitate realizarea

unor studii privind rezervele de substanţe utile.

După naţionalizarea din 1948, activitatea de prospecţiuni pentru hidricarburi s-a

concentrat în cadrul Trustului de Exploatări Geologice unde a funcţionat cu 2 echipe

seismice, 3 echipe gravimetrice, 2 secţii de foraj şi prospecţiuni şi 2 echipe de cartare

geologică.

În anul 1950 s-a organizat în cadrul aceluiaşi trust, aflat în subordinea Ministerului

Petrolului, Oficiul de Prospecţiuni Geologice şi Geofizice ce avea ca obiectiv principal

prospecţiunile pentru hidrocarburi.

În anul 1960, Întreprinderea de Prospecţiuni Geologice şi Geofizice devine unitate

independentă şi trece în subordinea Ministerului Petrolului şi Chimiei.

În anul 1972, prin HCM 1051/1972 întreprinderea ia denumirea de Întreprinderea de

Prospecţiuni Geologice şi Geofizice pentru Hidrocarburi, urmând să funcţioneze sub această

denumire până în 1981.

În anul 1991, cu ocazia aplicării legii 15/1990 şi HG 193/1991, întreprinderea s-a

transformat în societate comercială pe acţiuni, sub denumirea de SC Prospecţiuni S.A.

Forma juridică şi actul legal de constituire

Societatea Comercială Prospecţiuni S.A. are sediul în strada Caransebeş nr. 1, sector

4, Bucureşti şi este înregistrată la Camera de Comerţ şi Industrie a României, Oficiul

Registrului Comerţului al Municipiului Bucureşti sub numărul J40/4072/1991 din data de

10.06.1991 şi la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti sub numărul

3894 din 17.07.1991.

Societatea Comercială Prospecţiuni S.A. este persoană juridică, organizată în baza

legii 31/1990 privind societăţile comerciale, ca societate comercială pe acţiuni.

Capitalul social al SC

Prospecţiuni SA în

sumă de 2.416.105

Ron este constituit

din 966.442 acţiuni

cu o valoare

nominală de 2,5 Ron.

Întrucât în luna iulie

Total capital social Nr de acţiuni %

Pagina 5 din 68


2000 a avut loc

scoaterea la vânzare a

pachetului majoritar

de acţiuni (73.81 %)

al SC Prospecţiuni

SA, cu păstrarea unei

acţiuni nominative de

control de către

APAPS, noua

structură a

acţionariatului la

31.12.2000 este

următoarea :

ACŢIONARI

SC Tender SA 1.783.522,5 713.409 73.81

APAPS 2,5 1 0.0001

Manager (dir.gen) 2.105 842 0.871

SIF Muntenia 539.465 215.786 22.32

Alti acţionari 91.010 36.404 3.76

Tabelul 1. Structura acţionariatului la SC Prospecţiuni SA

Scopul societăţii

Cercetarea geologică a solului şi subsolului pe întreg teritoriul ţării, pentru punerea în

evidenţă a tuturor substanţelor minerale utile, servicii specifice acestei activităţi, operaţiuni

comerciale şi de cooperare în ţară şi străinătate.

Obiectul de activitate al societăţii îl constitue efectuarea de lucrări în domeniul

hidrocarburilor, substanţelor minerale utile şi apelor precum şi lucrări conexe. În domeniul de

activitate al societăţii se înscriu :

lucrări de prospecţiune geologică şi geofizică pentru petrol şi gaze

lucrări de prospecţiune geologică şi geofizică pentru substanţe minerale utile solide şi

ape

lucrări de modelare şi prelucrare pe computer pentru interpretări şi sinteze geologice

analize chimice, fizice şi fizico-chimice

executarea de hărţi geologice, tectonice, metalogenetice

Pagina 6 din 68


gestionarea principalelor informaţii din baza de date geologice a României

Principalii clienţi

SC Prospecţiuni SA realizează studii geologice şi geofizice pentru companii

româneşti şi străine care au câştigat dreptul de a fora şi exploata pe teritoriul României

eventuale zăcăminte de petrol, gaze, roci sau ape minerale.

Printre cei mai importanţi clienti ai societăţii se numără :

SNP PETROM,

ROMGAZ,

ROMPETROL,

GOEMIN.

Hemco OIL

Sterling Resources ltd

Palladin Resources plc

Deoarece pe plan naţional nu există societăţi care să realizeze lucrări similare,

societatea intră în concurenţă directă cu o serie de societăţi similare atât din Europa cât şi din

Statele Unite.

Printre cei mai importanţi concurenţi se numără :

Westeon-Geca, SUA

Veritas, SUA

Petroleum GeoServicies, SUA

Goephysica Torum, Polonia

Goephysica Kracow, Polonia

GES, Ungaria

Personal şi reprezentare sindicală

Fiind o fostă întreprindere de stat în perioada regimului comunist, societatea

comercială Prospecţiuni SA s-a confruntat şi încă se mai confruntă cu un număr de angajaţi

supradimensionat faţă de necesităţile reale ale desfăşurării activităţii.

Dacă în 2001 efectivele încadrate se ridicau la un număr de 3682 salariaţi, în anul

2005 numărul de salariţi a scăzut la aproape jumătate fiind încadrate 1934 de persoane.

Trebuie spus că în perioadele de maximă activitate societatea poate ajunge să angajeze în

regim de colaborare până la 5000 de angajaţi.

Pagina 7 din 68


În continuare vom prezenta evoluţia numărului mediu de salariaţi ai societăţii

comerciale Prospecţiuni SA.

ANUL Nr. mediu de salariaţi

2001 2828

2002 2551

2003 2190

2004 1944

2005 1934

Tabelul 2. Evoluţia numărului mediu de salariaţi

În continuare prezentăm evoluţia numărului mediu de salariaţi în dinamică, aşa cum

se prezintă pentru ultimii cinci ani.

Graficul 1. Evoluţia numărului mediu de salariaţi în dinamică

Date utilizate

Precizăm că datele utilizate pe parcursul acestei lucrări au fost extrase din bilanţurile

înregistrate de societate la Oficiul Registrului Comerţului şi sunt prezentate pe tot parcursul

lucrării in RON .

Pagina 8 din 68


Pe parcursul lucrării s-au folosit, pentru determinarea mărimilor reale ale

indicatorilor, ratele de inflaţie anunţate de Institutul Naţional de Statistică după cum

urmează :

2001 2002 2003 2004 2005

Rata inflaţiei 34,5 22,5 15,3 11,9 9

IPC 134,5 122,5 115,3 111,9 109

Tabelul.3. Rata inflaţiei şi indicele preţurilor de consum

Cap.II. ANALIZA BILANŢULUI ŞI A CONTULUI

DE PROFIT ŞI PIERDERE

II.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Într-o manieră generală, echilibrul evocă ideea de armonie între diferitele elemente ale

unui sistem, ceea ce în domeniul financiar se traduce prin armonizarea resurselor cu nevoile.

Resursele şi utilizările reflectate în bilanţ fiind variate se pretează la diferite concepţii privind

echilibru. Astfel, analiza financiară urmăreşte să evidenţieze, pe de-o parte, modalităţile de

realizare a echilibrului financiar pe termen lung şi pe termen scurt (obiectiv al analizei pe

bază de bilanţ) şi, pe de altă parte, treptele de acumulare bănească, de rentabilitate ale

activităţii întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit şi pierdere).

Pentru a putea prezenta şi analiza principalii indicatori de echilibru financiar, este

necesară, în prealabil, o prezentare succintă a bilanţului şi a contului de profit şi pierdere.

Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilanţul financiar. Construcţia

bilanţului financiar, pornind de la elementele conţinute în bilanţul contabil, necesită o tratare

prealabilă a posturilor de activ şi de pasiv după criterii de lichiditate-exigibilitate. Astfel,

elementele de activ sunt structurate în funcţie de creşterea gradului de lichiditate începând din

partea de sus a activului bilanţier după cum urmează :

imobilizări (necorporale, corporale, financiare). Datorită rotaţiei lente a capitalurilor

investite în aceste active, ele se mai numesc alocări permanente sau întrebuinţări permanente

active circulante (stocuri, creanţe, disponibilităţi). Datorită gradului de lichiditate

superior, aceste active se mai numesc alocări ciclice sau întrebuinţări temporare

Pagina 9 din 68


Elementele de pasiv sunt structurate după gradul crescător de exigibilitate. Astfel, se

vor înscrie mai întâi capitalurile proprii provenite de la asociaţi cât şi din reinvestiri ale

acumulărilor anterioare, apoi capitalurile din surse publice (subvenţii, provizioane

reglementate), dacă există, şi datoriile pe termen lung (scadenţă mai mare de un an).

Capitalurile nu sunt exigibile decât în caz de faliment şi de aceea împreună cu datoriile pe

termen lung formează categoria surselor permanente. Urmează datoriile pe termen scurt

(scadenţă mai mică de un an) care sunt cele mai exigibile şi le mai întâlnim şi sub denumirea

de surse ciclice sau temporare. Analiza datoriilor în funcţie de gradul lor de exigibilitate

prezintă o mare importanţă pentru evaluarea riscului pe care îl implică îndatorarea

înterprinderii.

II.2. ANALIZA INDICATORILOR ECHILIBRULUI FINANCIAR

A) Situaţia netă

Analiza lichiditate-exigibilitate se sprijină, pe de-o parte pe concepţia patrimonială a

întreprinderii, iar pe de altă parte pe criteriile de clasificare a posturilor bilanţiere.

Pornind de la această abordare, în practică se utilizează conceptul de situaţie netă

(SN), obţinut ca rezultat al ecuaţiei fundamentale a bilanţului şi anume ca diferenţă între

activul total şi datoriile totale.

SN = Activ total – Datorii totale

Situaţia netă pozitivă şi crescătoare reflectă o gestiune economică sănătoasă.

Creşterea situaţiei nete marchează, de fapt, atingerea obiectivului major al gestiunii financiare

şi anume maximizarea valorii întreprinderii, respectiv a valorii capitalurilor proprii. Această

creştere este consecinţa reinvestirii unei părţi din profitul net şi a altor elemente de acumulări.

Valoarea negativă a situaţiei nete evidenţiază o situaţie prefalimentară. Aceasta este

consecinţa încheierii cu pierdere a exerciţiilor anterioare. Suma acestor pierderi a consumat

integral capitalurile proprii, iar partea neacoperită rămâne în sarcina creditorilor ca rezultat al

asumării riscului de insolvabilitate al întreprinderii. În această situaţie, datoriile totale

contractate de întreprindere au depăşit valoarea activului real.

Pagina 10 din 68


B) Fondul de rulment

Am definit în introducere alocările permanente şi sursele permanente. Pentru ca

întreprinderea să dispună de o marjă de siguranţă împotriva factorilor neprevăzuţi ce i-ar

putea afecta activitatea, trebuie ca alocările permanente să fie acoperite din surse permanente.

Cu cât sursele permanente sunt mai mari decât alocările permanente cu atât întreprinderea

beneficiază de un grad de siguranţă mai mare.

Acest surplus de resurse permanente poate fi rulat pentru reînnoirea stocurilor şi

creanţelor. De la această utilizare potenţială provine şi denumirea indicatorului, aceea de fond

de rulment (FR). El este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung.

FR = Surse permanente – Alocări permanente

Creşterea fondului de rulment reflectă alocarea tuturor acumulărilor nete ale

exerciţiului anterior pentru creşterea activelor circulante.

Mărimea negativă a fondului de rulment reflectă absorbirea unei părţi din sursele

temporare pentru finanţarea unor necesităţi permanente. Acest lucru determină o situaţie

îndoielnică cu privire la capacitatea de echilibrare a trezoreriei întreprinderii, iar dacă

fenomenul persistă pe termen lung existenţa întreprinderii este periclitată.

Determinarea prin calcul a fondului de rulment şi neînscrierea lui într-un post din

pasivul bilanţului este o consecinţă a gestiunii globale şi unitare a fondurilor întreprinderii

fără a separa fondurile de investiţii de cele de producţie. Această utilizare globală a fondurilor

dă întreprinderii libertatea de a le aloca acolo unde nevoia de finanţare impune acest lucru.

Fondul de rulment financiar poate fi analizat şi în funcţie de structura capitalurilor

permanente, analiză ce pune în evidenţă gradul în care echilibrul financiar se asigură din

capitaluri proprii.

FR propriu

Fond de Rulment

FR împrumutat

Indicatorul care relevă acest grad de autonomie financiară este fondul de rulment

propriu, adică excedentul capitalurilor proprii în raport cu imobilizările nete.

FR propriu = Capitaluri proprii – Imobilizări nete

Pagina 11 din 68


FR împrumutat = FR – FR propriu

Existenţa unui fond de rulment financiar pozitiv nu exprimă întotdeauna o situaţie de

echilibru financiar în condiţii de autonomie financiară. Se poate întâmpla ca fond de rulment

financiar să fie un fond constituit integral pe seama împrumuturilor pe termen lung, dar marja

de siguranţă pe care acesta o oferă protejează întreprinderea de riscul de insolvabilitate numai

până la scadenţa acestor datorii nu şi în perspectivă.

C) Nevoia de fond de rulment

Operaţiile de exploatare antrenează formarea nevoii de finanţare care conduce la

constituirea mijloacelor de finanţare. Confruntarea globală a acestor nevoi şi a acestor

mijloace de finanţare face să se degaje o nevoie de finanţare indusă de ciclul de exploatare

sau o nevoie de fond de rulment. Nevoile de finanţare determinate de ciclul de exloatare sau

utilizările ciclice corespund avansărilor de fonduri pe care întreprinderea este constrânsă să le

afecteze pentru constituirea stocurilor de materii prime şi materiale şi pentru a acorda

termene de plată partenerilor săi comerciali cărora le-a livrat produse finite.

Se poate formula nevoia de finanţare sau nevoia de fond de rulment :

NFR = Alocări temporare – Surse temporare

Dacă nevoia de fond de rulment este pozitivă, atunci ea semnifică un surplus de nevoi

temporare în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat. Această situaţie poate fi

considerată normală numai dacă este rezultatul unei politici de investiţii prin creşterea nevoii

de finanţare a ciclului de exploatare. În caz contrar, nevoia de fond de rulment poate

evidenţia un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţelor şi exigibilitatea

datoriilor de exploatare.

Dacă nevoia de fond de rulment este negativă atunci ea semnifică un surplus de surse

temporare în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante. Ea poate fi apreciată

favorabil, dacă este rezultatul accelerării rotaţiei activelor circulante şi al angajării de datorii

cu scadenţe mai relaxate. În caz contrar ea nu poate fi decât consecinţa unor întreruperi

temporare în aprovizionarea şi reînnoirea stocurilor.

Pagina 12 din 68


D) Trezoreria netă

Dacă fondul de rulment, la un moment dat este superior nevoii de fond de rulment,

atunci excedentul de finanţare se regăseşte sub forma unei trezorerii nete (TN).

TN = Fond de rument – Nevoie de fond de rulment

Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi

echilibrate şi eficiente.

Trezoreria netă pozitivă evidenţiază faptul că exerciţiul financiar s-a încheiat cu un

surplus monetar, expresie concretă a profitului net din pasivul bilanţului şi a altor acumulări

băneşti. Acest excedent poate fi plasat eficient şi în siguranţă pe piaţa monetară sau pe piaţa

financiară.

Trezoreria netă negativă evidenţiază un dezechilibru financiar la încheierea

exerciţiului. Deficitul monetar astfel constatat este acoperit prin angajarea de noi credite pe

termen scurt.

Situaţia de dependenţă sau de tensiune asupra trezoreriei în care lichidităţile sunt

insuficiente pentru rambursarea creditelor pe termen scurt limitează autonomia financiară pe

termen scurt.

II.3. ANALIZA INDICATORILOR ECHILIBRULUI FINANCIAR

STUDIU DE CAZ

Situaţia netă

Situaţia netă a societăţii, calculată după formula : SN = Activ total – Datorii totale se

prezintă astfel :

ANUL Mărimi nominale

(lei)

Mărimi reale

(lei)

2001 2.532.933 18.832,22

2002 2.946.920 24.056,49

Pagina 13 din 68


2003 3.135.164 27.191,36

2004 3.464.024 30.956,42

2005 -337.514 -3.096,46

Tabelul 4. Situaţia netă

După cum se poate observa din tabelul 4, societatea comercială Prospecţiuni SA,

prezintă pentru primii patru ani de analiză, o situaţie netă pozitivă şi în creştere în mărimi

nominale, fapt ce poate fi interpretat ca fiind rezultatul unei gestiuni echilibrate ce a condus

în această perioadă la creşterea valorii întreprinderii. În ceea ce priveşte anul 2005, situaţia

netă negativă trebuie privită ca fiind rezultatul creşterii datoriilor totale cu 36,77% în

condiţiile unei majorări a activului total cu doar 14,37 %.

În dinamică situaţia netă se prezintă astfel :

Graficul 2. Situaţia netă în mărimi nominale

Analiza situaţiei nete în mărimi reale se prezintă asemanator cu analiza în mărimi

nominale, cifrele fiind in crestere pana in anul 2005, cand au valoari negative. În dinamică,

situaţia netă în mărimi reale se prezintă astfel :

Pagina 14 din 68


Graficul 3. Situaţia netă în mărimi reale

Fondul de rulment

Fondul de rulment evidenţiază măsura în care s-a realizat echilibrul financiar pe

termen lung la nivel de întreprindere. Pentru societatea comercială Prospecţiuni SA, fondul

de rulment, fondul de rulment propriu şi fondul de rulment împrumutat în mărimi nominale

se prezintă astfel :

ANUL FR FR propriu FR împrumutat

2001 330.306 301.171 29.135

2002 -201.009 -212.807 11.798

2003 46.504 46.504 0

2004 -622.339 -622.339 0

2005 -6.245.675 -6.372.536 126.860

Tabelul 5. Fond de rulment, Fond de rulment propriu, Fond de

rulment împrumutat în mărimi nominale

Aşa cum reiese şi din tabelul 5, fondul de rulment înregistrează fluctuaţii mari de la an

la an, pe parcursul perioadei de analiză înregistându-se numai în doi ani valori pozitive ale

acestui indicator. Mărimea negativă a fondului de rulment se datorează condiţiilor de

concurenţă în care activează societatea, condiţii care impun realizarea lucrărilor la standarde

internaţionale şi în intervale de timp foarte scurte. Acest lucru nu poate fi realizat decât cu

echipamente, din categoria mijloacelor fixe, noi şi performante. Pentru a se menţine pe piaţă,

Pagina 15 din 68


societatea nu poate amâna achiziţionarea acestor utilaje, fapt ce se realizează, la nevoie, prin

utilizarea unor surse de finanţare temporară.

În mărimi reale, fondul de rulment, fondul de rulment propriu şi fondul de rulment

împrumutat păstrează aceeaşi tendinţă de evoluţie pe parcursul perioadei analizate

prezentându-se astfel :

ANUL FR FR propriu FR împrumutat

2001 2.455,81 2.458,54 216,62

2002 -1640.89 -1737,20 96,31

2003 403,33 403,33 0

2004 -5561,56 -5561,56 0

2005 -57299,77 -58463,63 1163,85

Tabelul 6. Fond de rulment, Fond de rulment propriu, Fond de

rulment împrumutat în mărimi reale

Graficul 4. Fond de rulment, Fond de rulment propriu, Fond de

rulment împrumutat în mărimi reale

Nevoia de fond de rulment

Pagina 16 din 68


Pe perioada de analiză se constată că indicatorul nevoie de fond de rulment prezintă

fluctuaţii înregistrând atât valori pozitive cât şi valori negative. Valorile pozitive înregistrate

se datorează în special decalajului existent între termenele creanţelor de încasat şi cele ale

datoriilor exigibile. Pe toată perioada de analiză, societatea a încheiat exerciţiile financiare

având în evidenţe creanţe cu termene de plată depăşite. Pe baza acestui fapt poate fi explicată

alternativitatea între valorile pozitive şi cele negative.

ANUL Mărimi nominale Mărimi reale

2001 306.896 2.281,75

2002 -241.748 -1.973,45

2003 42.111 365,23

2004 -581.685 -5.198,26

2005 -6.252.304 -57.360,59

Tabelul 7. Nevoia de fond de rulment

Trezoreria netă

La nivelul perioadei analizate se constată că indicatorul nevoie de fond de rulment

înregistrează o evoluţie similară indicatorului fond de rulment ceea ce duce la o compensare

la nivel global între sursele de finanţare şi nevoile existente într-un exerciţiu financiar. Astfel

indicatorul trezorerie netă înregistrează valori pozitive în perioada de analiză exceptând anul

2004. Acest lucru se poate vedea şi din tabelul următor :

ANUL Marimi nominale Marimi reale

2001 23.409 174,04

2002 40.739 332,56

2003 4.392 38,09

2004 -40.654 -363,31

2005 6.629 60,82

Tabelul 8. Trezoreria netă

II.4. ANALIZA CONTULUI DE REZULTATE

Contul de profit şi pierdere arată, pe baza fluxurilor economice generatoare de

venituri şi cheltuieli, într-o perioadă dată, cum s-a ajuns de la starea patrimonială iniţială la

cea finală reflectate în bilanţul de la începutul şi respectiv sfârşitul exerciţiului.

Pagina 17 din 68


Cheltuielile cuprind totalitatea elementelor de costuri suportate de întreprindere în

cursul exerciţiului, sub forma sumelor sau valorilor plătite sau de plătit pentru consumurile,

lucrările şi serviciile de care a beneficiat întreprinderea, cheltuielile cu personalul, cheltuieli

excepţionale etc. În cadrul cheltuielilor, pentru determinarea rezultatului exerciţiului, se mai

cuprind amortizările şi provizioanele grupate în funcţie de natura cheltuielilor.

Principalele elemente care formează veniturile unităţii patrimoniale sunt sumele sau

valorile încasate sau de încasat din livrarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de

servicii, venituri excepţionale. În cadrul veniturilor mai intră şi producţia stocată, producţia

imobilizată şi diminuările sau anulările de provizioane.

Rezultatul exerciţiului se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile

exerciţiului, indiferent de data încasării sau plăţii acestora.

II.4.1. Soldurile intermediare de gestiune

Structura contului de profit şi pierdere pe cele trei tipuri de activităţi permite

degajarea unor solduri de acumulări băneşti potenţiale, destinate să îndeplinească o anumită

funcţie de remunerare a factorilor de producţie şi de finanţare a activităţii viitoare, denumite

solduri intermediare de gestiune.

Solduri intermediare de gestiune reprezintă de fapt paliere succesive în formare a

rezultatului final. Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă pornind de la cel mai

cuprinzător şi încheind cu cel mai sintetic. Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul

gestiunii financiare la treapta respectivă de acumulare astfel :

Valoarea adăugată = Producţia exerciţiului

- Consumuri externe

Excedentul brut din exploatare = Valoarea adăugată

+ Subvenţii de exploatare

- Cheltuieli de personal

- Impozite, taxe, vărsăminte asimilate

Profitul din exploatare = Excedentul brut de exploatare

+ Reluări asupra provizioanelor

Pagina 18 din 68


+ Alte venituri

- Amortizări şi provizioane calculate

- Alte cheltuieli

Profitul curent = Profitul din exploatare

+ Venituri financiare

- Cheltuieli financiare

Profitul net = Profitul curent

+ Rezultatul excepţional

- Participarea salariaţilor

- Impozitul pe profit

Marja comercială vizează în exclusivitate întreprinderile comerciale, sau numai

activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă. Activitatea comercială presupune

cumpărarea şi vânzarea mărfurilor. Excedentul vânzărilor de mărfuri în raport cu costul de

cumpărare al acestora reprezintă marja comercială. Marja comercială este principalul

indicator de apreciere a performanţelor unei activităţi comerciale.

Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de

producţie, îndeosebi a forţei de muncă şi a capitalului, peste valoarea bunurilor şi serviciilor

provenind de la terţi. Această valoarea adăugată reprezintă sursa de acumulări băneşti din

care se face remunerarea participanţilor direcţi sau indirecţi la activitatea economică a

întreprinderii.

Excedentul brut din exploatare reprezintă acumularea brută din activitatea de

exploatare, o resursă principală a întreprinderii, cu influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii

economice şi a capacităţii potenţiale de autofinanţare a investiţiilor.

Profitul din exploatare exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de

exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatării.

Profitul curent este determinat atât de rezultatul exploatării normale şi curente, cât şi

de cel al activităţii financiare. Nefiind perturbat de elemenete excepţionale, acest sold permite

analiza dinamicii rezultatelor curente ale întreprinderii pe mai multe exerciţii succesive.

Profitul net exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare cu care sunt

remuneraţi acţionarii pentru capitalurile proprii subscrise.

Pagina 19 din 68


II.4.2. Soldurile intermediare de gestiune – Studiu de caz

2001 2002 2003 2004 2005

Producţia exerciţiului 3.550.662 7.472.652 11.393.18

7

17.936.71

7

21.917.40

5

Consumuri externe 642.666 1.346.367 1.950.492 3.292.125 4.471.949

VA 2.907.996 6.126.285 9.442.695 14.644.59

1

17.445.45

6

Subvenţii de exploatare 0 0 0 0 0

Cheltuieli de personal 2.235.829 3.934.974 6.031.255 8.231.318 11.885.28

9

Impozite, taxe, vărsăminte

asimilate

84.196 141.508 150.840 319.974 595.213

EBE 587.971 2.049.803 3.260.599 6.093.299 4.964.954

Reluări asupra

provizioanelor

0 0 0 0 0

Alte venituri 6.545 5.819 6.375 110.279 93.859

Amortizări şi provizioane

calculate

268.449 377.472 443.115 500.169 923.468

Alte cheltuieli 53.102 79.471 143.533 159.429 245.563

Rezultat din exploatare 272.965 1.598.679 2.680.326 5.543.981 3.889.781

Venituri financiare 34.787 62.738 41.246 275.681 595.425

Cheltuieli financiare 42.764 219.538 87.015 20.489 38.742

Profit curent 264.988 1.441.879 2.634.557 5.799.174 4.446.465

Rezultat excepţional -11.647 -192.009 -717.214 -

1.777.486

-

7.724.273

Participarea salariaţilor 0 0 0 0 0

Impozit pe profit 922.687 1.653.162 3.646.362 528.292

Profit net 253.341 327.183 264.181 375.327 -

3.806.100

Tabelul 9. SIG în mărimi nominale

Pagina 20 din 68


2001 2002 2003 2004 2005

Producţia exerciţiului 2.558.113,

69

6.100.124,

00

9.881.341,

70

16.029.23

7,0

20.107.71

1,0

Consumuri externe 463.015,6

3

1.099.075,

10

1.691.666,

90

2.942.044,

10

4.102.705,

5

VA 2.095.098,

05

5.001.048,

90

8.189.674,

70

13.087.20

2,0

16.005.00

5,0

Subvenţii de exploatare 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

Cheltuieli de personal 1.610.828,

09

3.212.223,

60

5.230.923,

60

7.355.958,

8

10.903.93

4,0

Impozite, taxe, vărsăminte

asimilate

60.659,58 115.516,7

3

130.823,9

3

285.946,3

8

546.066,9

7

EBE 423.610,3

8

1.673.308,

50

2.827.926,

20

5.445.307,

4

4.555.003,

60

Reluări asupra

provizioanelor

0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

Alte venituri 4.715,35 4.750.20 5.529.05 98.551.38 86.109,17

Amortizări şi provizioane

calculate

193.407,0

6

308.140,4 384.314,8

3

446.978,5

5

847.218,3

4

Alte cheltuieli 38.258,14 64.874.29 124.486,5

5

142.474,5

3

225.287,1

5

Rezultat din exploatare 196.660,5

2

1.305.044,

00

2.324.653,

90

4.954.406,

6

3.568.606,

40

Venituri financiare 25.062,46 51.214,69 35.772,77 246.363,7

1

546.261,4

6

Cheltuieli financiare 30.809,44 179.214,6

9

75.468,34 18.310,10 35.543,12

Profit curent 190.913,5

5

1.177.044,

00

2.284.958,

30

5.182.461,

1

4.079.325,

6

Rezultat excepţional -8.390,92 -

156.742,0

4

-

622.041,6

3

1.588.459,

3

-

7.086.488,

9

Participarea salariaţilor 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

Pagina 21 din 68


Impozit pe profit 0.00 753.213,8

7

1.433.791,

80

3.258.589,

8

484.671,5

5

Profit net 182.522,6

2

267.088,2

0

229.124,8

9

335.412,8

6

-

3.491834,

8

Tabelul 10. SIG în mărimi reale

II.4.3. Capacitatea de autofinanţare

Sursele destinate autofinanţării se formează în cadrul întreprinderii reprezentând deci

surse interne. În principal aceste surse provin din excedentul monetar creat din operaţiuni

economice şi financiare, adică din diferenţa dintre fluxurile pozitive şi negative, respectiv

încasări şi plăţi. Excedentul brut de exploatare se compune din rezultatele pozitive ale

procesului economic, precum şi din fondul de amortizare creat.

Capacitatea de autofinanţare reprezintă un surplus monetar care se obţine ca rezultat

al tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de întreprindere într-o perioadă de timp,

având în vedere şi incidenţa fiscală. Pentru determinarea capacităţii de autofinanţare trebuie

avute în vedere atât variabilele economice cât şi cele financiare. Variabilele economice

pornesc de la previziunile de vânzări şi previziunile asupra costurilor, în timp ce variabilele

financiare au în vedere politica de împrumut promovată de întreprindere care ocazionează

cheltuieli financiare, politica de amortizare care poate încărca diferite costuri pentru mai

mulţi ani şi politica de repartizare a profitului care dimensionează volumul dividendelor

distribuite. De regulă, autofinanţarea efectivă este mai mică decăt capacitatea de

autofinanţare. Nu totalitatea capacităţii de autofinanţare rămâne la dispoziţia întreprinderii

pentru necesităţile de finanţare internă.

Capacitatea de autofinanţare poate fi determinată prin două metode :

metoda deductivă

metoda aditivă

Calculul CAF prin metoda deductivă

Excedentul brut al exploatării

Pagina 22 din 68


+ Alte venituri din exploatare

- Alte cheltuieli de exploatare

+ Venituri financiare

- Cheltuieli financiare

+ Venituri excepţionale

- Cheltuieli excepţionale

= CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE

Calculul CAF prin metoda aditivă

Rezultatul net al exerciţiului

+ Amortizări şi provizioane calculate

- Cote părţi din subvenţii pentru investiţii virate asupra rezultatului exerciţiul

- Reluări asupra amortizmentelor şi provizioanelor

- Venituri din cesiunea elementelor de activ

+ Valoarea net contabilă a elementelor de activ cedate

= CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE

Capacitatea de autofinanţare este un indicator de mare expresivitate economică

reflectând forţa financiară a unei societăţi comerciale, garanţia securităţii şi independenţa

acesteia. Întreprinderile cu o bună capacitate de autofinanţare îşi micşorează riscul financiar

fiind în măsură să surmonteze greutăţile perioadei de criză economică, când accesul la credite

este dificil din cauza dobânzilor ridicate.

Capacitatea de autofinanţare este un indicator de lichiditate financiară şi solvabilitate

care ridică gradul de bonitate al firmei, măreşte încrederea partenerilor de afaceri având

condiţii mai bune de negociere a contractelor economice. Putem adăuga că o capacitatea de

autofinanţare bună exprimă şi o capacitate de îndatorare bună, respectiv posibilitatea de a

garanta mai bine creditele bancare la care se face apel.

II.4.4. Capacitatea de autofinanţare – Studiu de caz

Capacitatea de autofinanţare a societăţii, deşi cu excepţia anului 2005, s-a aflat în

creştere atât în mărimi nominale cât şi în mărimi reale, nu corespunde necesităţilor societăţii

fiind influenţată în mod negativ de decapitalizarea societăţii şi evidenţierea la un preţ eronat a

activelor imobilizate.

Pagina 23 din 68


Un alt factor care

contribuie la nivelul

insuficient al capacităţii

de autofinanţare îl

constituie nivelul scăzut

al amortizării incluse în

costuri, nivel datorat

nereevaluării capitalului.

2001 2002 2003 2004 2005

EBE 587.971 2.049.803 3.260.599 6.093.299 4.964.954

+ Alte venituri 6.545 5.819 6.375 110.279 93.859

- Alte cheltuieli 53.102 79.471 143.533 159.429 245.563

+ Venituri financiare 34.787 62.738 41.246 275.681 595.425

- Cheltuieli financiare 42.764 219.538 87.015 20.489 38.742

+ Venituri exceptionale 57.018 1.071.262 1.757.424 7.754.268 205.013

- Cheltuieli exceptionale 68.665 1.263.270 2.474.638 9.531.754 7.929.286

CAF 521.790 1.627.343 2.360.458 4.521.855 -2.354.340

Tabelul 11. CAF în mărimi nominale – Metoda deductivă

2001 2002 2003 2004 2005

EBE 437.153,38 1.673.308,5 2.827.926,2 5.445.307,4 4.555.003,6

+ Alte venituri 4.866,17 4.750,20 5.529,05 98.551,39 86.109,17

- Alte cheltuieli 39.481,14 64.874,29 124.486,55 142.474,53 225.287,15

+ Venituri financiare 25.863,46 51.214,70 35.772,77 246.363,71 546.261,46

- Cheltuieli financiare 31.794,74 179.214,69 75.468,34 18.310,09 35.543,12

+ Venituri

exceptionale

42.392,57 874.499,59 1.524.218,5 6.929.640,7 188.085,32

- Cheltuieli

exceptionale

51.052,04 1.031.240,80 2.146.260,1 8.518.100 7.274.574,3

CAF 387.947,95 1.328.443,20 2.047.231,5 4.040.978,5 -2.159.944,9

Tabelul 12. CAF în mărimi reale – Metoda deductivă

Pagina 24 din 68


2001 2002 2003 2004 2005

Profit net 253.341,

4

32.783,2 264.181,2 375.326,8 -

3.806.100,

1

+ Amortizari si provizioane 268.449,

0

377.471,7 443.114,9 500.169,4 923.468,2

- Cote parti din subventii pt

investitii

0 0 0 0 0

- Reluari asupra

amortismentelor si

provizioanelor

0 0 0 0 0

- Venituri din cesiunea elem de

activ

1.071.261,

9

1.757.424,

2

7.754.268,0 205.012,9

+ Valoarea net contabila a elem

de activ cedate

1.993.949,

3

3.410.586,

2

11.400.629,

7

733.304,7

CAF 521.790,

4

162.734,3 2.360.458,

1

4.521.857,9 -

2.354.340,

1

Tabelul 13. CAF în mărimi nominale – Metoda aditivă

2001 2002 2003 2004 2005

Profit net 188.357,9

2

26.761,80 229.125,0

6

335.412,6

8

-

3.491.834,

9

+ Amortizari si provizioane 199.590,0

6

308.140,1

6

384.314,7

4

446.978,9 847.218.5

3

- Cote parti din subventii pt

investitii

0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

- Reluari asupra amortismentelor

si provizioanelor

0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

- Venituri din cesiunea elem de

activ

0.00 874.499,5

1

1.524.218

,7

6.929.640,

7

188.085,2

2

Pagina 25 din 68


+ Valoarea net contabila a elem

de activ cedate

0.00 1.627.713,

7

2.958.010

,5

10.188.22

9

672.756,6

CAF 387.948,2

5

132.844,3

2

2.047.231

,6

4.040.981,

1

-

2.159.945

Tabelul 14. CAF în mărimi reale – Metoda aditivă

Cap.III. ANALIZA RENTABILITĂŢII

III.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Noţiunea de rentabilitate este legată, în general, de cea de profit reprezentând

capacitatea unei întreprinderi de a degaja un rezultat pozitiv. Abordarea rentabilităţii se

integrează logic în investigarea eficienţei şi eficacităţii activităţii unei întreprinderi,

privilegiind o evaluare monetară a performanţelor.

Analiza rentabilităţii reprezintă una dintre cele două componente principale ale

diagnosticului financiar al rentabilităţii şi al riscului întreprinderilor. Diagnosticul financiar

are ca obiective măsurarea rentabilităţii capitalurilor întreprinderii şi aprecierea condiţiilor de

echilibru economic şi financiar pentru a evalua gradul de risc al întreprinderii.

Măsura rentabilităţii este dată de un sistem de rate explicative de eficienţă determinate

ca raport între efectele economice şi financiare obţinute şi eforturile depuse pentru obţinerea

lor. Acest sistem de rate oferă posibilitatea cunoaşterii gradului de independenţă economică şi

financiară, detectarea la momentul oportun a diferitelor cauze care generează schimbări

nedorite în activitatea întreprinderii.

Matematic există posibilitatea formulării unui număr mare de rate ca efect al

diferitelor combinaţii între posturile din bilanţ sau informaţiilor conţinute în situaţiile de

sinteză. Selecţia ratelor trebuie făcută în funcţie atât de poziţia pe care se plasează analistul,

cât şi de problemele ce urmează să fie rezolvate. Metoda ratelor este o tehnică de analiză

folosită atât de analiştii financiari din întreprindere, cât şi de organele bancare şi cele de studii

financiare. Utilizarea ratelor în analiza financiară presupune selecţia acelor rate semnificative,

independente şi omogene. Valorile raportate trebuie să fie comparabile între ele sub aspectul

conţinutului şi al prezentării monetare, ştiut fiind faptul că succesul analizei prin rate este

Pagina 26 din 68


asigurat în condiţiile în care ratele calculate pe mai multe exerciţii succesive sunt

comparabile.

Diagnosticul rentabilităţii se realizează prin intermediul a două categorii de rate de

eficienţă :

Rate de rentabilitate economică;

Rate de rentabilitate financiară.

Atât mărimea lor în termeni absoluţi, cât mai ales, descompunerea acestor rate pe

factori de influenţă oferă informaţii fiabile pentru detectarea stării rentabilităţii întreprinderii.

III.2. RATELE DE RENTABILITATE ECONOMICĂ

Aceste rate măsoară eficienţa mijloacelor materiale şi financiare alocate întregii

activităţi a întreprinderii. Capitalurile asupra cărora se analizează profitabilitatea sunt cele

angajate de întreprindere, în cadrul exerciţiului, pentru creşterea averii proprietarilor şi

remunerarea „furnizorilor” de capitaluri. Rentabilitatea economică a acestor capitaluri

investite ne apare ca o rentabilitate intrinsecă, ce nu ţine seama de modalitatea de procurare a

capitalurilor (proprii sau împrumutate), independentă deci de politica de finanţare promovată

de întreprindere.

În funcţie de scopurile analizei se calculează mai multe rate de rentabilitate

economică. Toate acestea au o valoare informativă ridicată prin exprimarea lor în cifre

relative, ceea ce le conferă o mare forţă de comparaţie şi evaluare. Condiţia comparabilităţii

este însă respectarea aceloraşi termeni de raportare (nominali sau reali). Principalele rate care

se pot calcula sunt :

rata excedentului brut de exloatare

EBE

REBE =

Activ economic

în care : Activ economic = Imo + NFR

Pagina 27 din 68


Această rată oferă o apreciere globală asupra rentabilităţii brute a capitalului investit.

În teoria financiară din ţările occidentale, problema alegerii numitorului, între activ

total şi activ economic, este foarte dezbătută de autori, în general, optându-se pentru activul

economic.

Deoarece din excedentul brut de exploatare nu s-a dedus amortizarea, această rată are

avantajul că nu este afectată de politica de amortizare promovată de întreprindere.

Activul economic poate fi brut sau net după cum imobilizările includ, sau nu,

amortizările şi provizioanele pentru deprecierea acestora. De asemenea, rezultatul generat de

acest activ economic poate fi un rezultat brut sau net de exploatare. Pe baza rezultatului brut

şi net al exploatării, precum şi a activului economic brut sau net se determină două rate de

rentabilitate economică :

b) rata de rentabilitate economică brută

EBE

Rec brută =

Activ economic brut

Rentabilitatea economică brută, nefiind perturbată de deciziile privind amortizarea,

este folosită frecvent în analize externe deoarece permite efectuarea comparaţiilor în spaţiu,

între întreprinderi aparţinând aceluiaşi sector, indiferent de mărimea lor sau forma de

proprietate.

Rentabilitatea economică brută măsoară aptitudinea activului economic de a asigura

reînnoirea şi remunerarea sa, reînnoire ce ar trebui să se realizeze într-o perioadă cât mai

scurtă.

În economiile occidentale se consideră corespunzătoare o rentabilitate economică mai

mare de 25 %, ceea ce înseamnă că în maxim patru ani întreprinderea îşi poate reînnoi

capitalurile angajate prin excedentul său brut de exploatare.

rata de rentabilitate economică netă

Pagina 28 din 68


EBIT - Impozit

Rec netă =

Activ economic

Această rată exprimă capacitatea activului economic efectiv investit de a degaja un

profit net prin care să asigure autofinanţarea creşterii nete a întreprinderii. Rata de

rentabilitate economică netă este caracteristică pentru rentabilitatea întreprinderii. Ea poate fi

asimilată cu rata internă de rentabilitate a ansamblului de investiţii mai noi şi mai vechi ale

întreprinderii. Rata rentabilităţii economice nete este dependentă de structura capitalurilor

întreprinderii. Astfel această rată, pentru întreprinderi similare din punct de vedere tehnologic

şi economic dar cu structură a capitalurilor diferită, va înregistra mărimi mai mari sau mai

mici în funcţie de economiile fiscale, rezultate din caracterul deductibil al dobânzilor din

materia impozitului pe profit.

d) rata profitului net

PN

RPN =

Activ economic

Fiind o rată netă de dobânzi, aceasta este dependentă de structura capitalurilor

întreprinderii, respectiv de gradul ei de îndatorare. Din acest punct de vedere ea este mai

puţin comparabilă cu ratele profitului net realizate de întreprinderi similare.

Analiza ratei de rentabilitate economică nu se poate face decât prin studierea evoluţiei

în timp a indicatorilor şi a componentelor acestora referitoare la aceeaşi întreprindere. De

asemenea rata rentabilităţii economice trebuie să fie superioară ratei inflaţiei pentru ca

întreprinderea să-şi poată menţine substanţa sa economică. În termeni reali, rata rentabilităţii

economice trebuie să remunereze capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament

din economie şi al riscului economic şi financiar pe care şi l-au asumat furnizorii de

capitaluri.

Pentru economiile în care rata inflaţiei depăşeşte 10 %, rata reală este conform

formulei iniţiale a lui Fisher :

Rn - Ri

Pagina 29 din 68


Rr =

1+ Ri

Pentru economiile în care rata inflaţiei este sub valoarea de 10 %, rata reală este

conform formulei lui Fisher :

Rr = Rn – Ri

III.3. RATELE DE RENTABILITATE ECONOMICĂ

STUDIU DE CAZ

rata excedentului brut de exploatare

Pentru cei cinci ani de analiză rata excedentului brut de exploatare se prezintă astfel :

Anii Mărimi nominale (%) Mărimi reale (%)

2001 23,18 17,23

2002 70,25 57,35

2003 104,25 90,42

2004 175,90 157,19

2005 -1891,41 -1735,24

Tabel 15. Rata EBE în mărimi nominale şi în mărimi reale (%)

După cum se poate observa din tabelul 15 societatea prezintă o rată a excedentului

brut din exploatare, pentru primii patru ani de analiză, pozitivă şi crescătoare, în mărimi

nominale. Rata excedentului brut din exploatare în mărimi nominale, îndeplineşte condiţia de

superioritate faţă de rata inflaţiei numai în anii 2002, 2003 si 2004 fapt ce reflectă

posibilitatea restrânsă a întreprinderii de reînnoire a echipamentelor.

În cel de-al cincilea an de analiză rata excedentului brut din exploatare are o valoare

negativă rezultată ca urmare a înregistrării unei valori negative a nevoii de fond de rulment ce

intră în calculul activului economic folosit ca numitor în relaţia de calcul a ratei. Valoarea

negativă a nevoii de fond de rulment se datorează întârzierilor în plata obligaţiilor către

bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetul local şi fondurile speciale fapt ce a pus la

dispoziţia întreprinderii un volum superior de resurse temporare. Întârzierea plăţilor către

Pagina 30 din 68


aceste bugete s-a datorat lipsei permanente de lichiditate cu care s-a confruntat societatea pe

parcursul întregului an.

În dinamică rata excedentului brut de exploatare se prezintă astfel :

Graficul 5. Rata excedentului brut de exploatare

După cum se poate observa din graficul 5, rata excedentului brut de exploatare în

mărimi reale prezintă fluctuaţii inclusiv în primii patru ani de analiză. De asemenea se poate

observa din grafic o creştere inferioară a ratei în mărimi reale comparativ cu creşterea

înregistrată în mărimi nominale fapt datorat stării de inflaţie prezentă în economia

românească pe toată perioada de analiză.

rata de rentabilitate economică netă

Pentru cei cinci ani de analiză rata de rentabilitate netă se prezintă astfel :

Anii Marimi nominale (%) Marimi reale (%)

2001 11,14 8,28

2002 12,14 9,94

2003 8,44 7,32

2004 10,83 9,68

2005 1.446,35 1.326,93

Tabelul 16. Rata de rentabilitate economică netă (%)

Pagina 31 din 68


După cum se poate observa din tabelul 16, valorile înregistrate de rata rentabilităţii

economice nete sunt scăzute atât în mărimi nominale cât şi în mărimi reale. Trebuie făcută

abstracţie de valorile înregistrate în anul 2005, valori care se obţin prin raportarea unor valori

negative atât în ceea ce priveşte numărătorul (EBIT-Impozit), cât şi în ceea ce priveşte

numitorul (activ economic). În termeni reali se poate afirma că întreprinderea nu este capabilă

să îşi asigure autofinanţarea creşterii sale nete.

Prin comparaţie cu rata medie a dobânzii pe piaţă putem spune că întreprinderea nu

asigură remunerarea capitalurilor investite înregistrând valori ale rentabilităţii economice net

inferioare ratei dobânzii atât în valori nominale cât şi în valori reale.

Rata medie a dobânzii pe piaţă se prezintă în perioada analizată astfel:

2001 2002 2003 2004 2005

Mărimi nominale 43,5 28,98 18,84 20,27 9,59

Mărimi reale 32,34 23,66 16,34 18,11 8,80

Tabelul 17. Rata medie a dobânzii pe piaţă (%)

În dinamică rata rentabilităţii economice nete se prezintă, pentru primii patru ani de

analiză când aceasta are la bază mărimi concludente, astfel :

Graficul 6. Rata rentabilităţii nete

rata profitului net

Pagina 32 din 68


În cazul societăţii Prospecţiuni S.A acestă rată poate fi analizată pe perioada 2001-

2004, în anul 2005 neputându-se vorbi despre o rată a profitului net, societatea înregistrând

pierdere.

Tabelul 18. Rata

profitului net (%)

După cum se poate

observa, exprimată în

mărimi nominale, acestă rată înregistrează fluctuaţii neglijabile de la un an la altul (de maxim

2.56 puncte procentuale), fapt ce ne poate face să pesupunem că în această perioadă

întreprinderea a reuşit să-şi menţină în termeni nominali volumul de activitate aproximativ

constant.

Mai mult, analizând contul de profit şi pierdere putem spune, că în termeni nominali,

întreprinderea a reuşit să contracareze efectele negative înregistrate la nivelul activităţii

excepţionale.

Exprimată în termeni reali, rata profitului net înregistrează valori foarte scăzute pe

perioada de analiză.

Graficul 7. Rata profitului net

III.4. RATELE DE RENTABILITATE FINANCIARĂ

Pagina 33 din 68

Anii Marimi nominale (%) Marimi reale (%)

2001 9,99 7,43

2002 11,21 9,15

2003 8,44 7,32

2004 10,83 9,68

2005 -1449,95 -1330,28


Ratele financiare sunt principalele instrumente de diagnosticare folosite în cadrul

analizei financiare. Sunt folosite pentru a evalua starea de sănătate financiară şi performanţele

întreprinderii, pentru a verifica semnele financiare vitale ale acesteia. Trebuie totuşi

menţionat că, deşi reprezintă instrumente de lucru foarte utile, ratele financiare prezintă şi

anumite limite.

Aplicate şi interpretate corespunzător, ratele financiare reprezintă instrumente

elocvente de analiză şi planificare, dar aplicate necorespunzător pot duce la diagnostice

greşite şi la concluzii eronate. Principalele probleme care pot apărea în calculul şi

interpretarea ratelor financiare decurg din :

folosirea unor politici de amortizare sau de evaluare a stocurilor diferite, care chiar şi

pentru firme asemănătoare pot distorsiona comparabilitatea ratelor.

modalitatea de alegere a procedeului de calcul al ratelor trebuie să asigure

comparabilitate lor în timp

cantitatea şi calitatea datelor de care dispune analistul vor afecta în mod direct

calculul diferitelor rate şi analiza în ansamblu.

ratele financiare sunt parţiale. Ele prezintă numai o parte din performanţa

întreprinderii, neluând în cosiderare aspecte cum ar fi calitatea produselor, productivitatea

muncii, politicile de marketing promovate etc., care sunt necesare în cazul unei analize

complexe.

Metoda ratelor trebuie aplicată cu grijă şi mai mult, rezultatele obţinute trebuie

interpretate cu grijă deoarece ratele financiare reflectă numai o parte din problemele existente

în timp ce întreprinderea trebuie privită în ansamblul ei.

Principalele rate de rentabilitate sunt :

a) rata rentabilitaţii financiare

Rata rentabilităţii financiare este întâlnită în literatura anglo-saxonă sub denumirea de

„return on equity” (ROE) sau „return on shareholders funds” şi măsoară capacitatea firmei de

a remunera capitalurile investite de acţionari. În acest caz profitul net reprezintă un profit

rezidual disponibil pentru distribuirea dividendelor ordinare după ce s-au plătit toate datoriile

firmei (impozite, dobânzi sau dividende preferenţiale). Formula de calcul a acetei rate este :

Profit net

Rfin =

Capitaluri proprii

Pagina 34 din 68


în care : capitaluri proprii = capital social + rezerve

Având în vedere modul de calcul al profitului net trebuie menţionat că rata

rentabilităţii financiare este influenţată în mod direct de politica de dividend promovată de

firmă precum şi de modalitatea de procurare a capitalului.

b) profitul per acţiune (earning per share)

Această rată financiară face parte din categoria ratelor de investiţii deoarece este

utilizată de investitorii prezenţi şi potenţiali în luarea unei decizii cu privire la gradul de

atractivitate al acţiunilor firmei. Este inclusă în categoria ratelor financiare deoarece măsoară

rentabilitatea acţiunilor întreprinderii din punctul de vedere al investitorilor sau cu ce

rentabilitate a utilizat întreprinderea banii investitorilor. Formula de calcul pentru această rată

este :

Profit net

EPS =

Numărul de acţiuni

Profitul net aflat la numărător este profitul net după deducerea impozitelor,

elementelor excepţionale şi a dividendelor preferenţiale.

c) coeficientul de capitalizare bursieră (PER)

În contextul analizei financiare, această rată este folosită de manageri şi acţionari în

special în evaluarea potenţialului de creştere al întreprinderii. Această rată se află în strânsă

legătură cu profitul per acţiune, calculându-se după formula :

Cursul bursier al acţiunii

PER =

Profitul per acţiune

Pagina 35 din 68


Unii analişti preferă să folosească în calcul o medie a cursului bursier pentru perioada

analizată deoarece cursul fluctueză, unele acţiuni fiind mai volatile decât altele. Coeficientul

de capitalizare bursieră se calculează numai pentru întreprinderile cotate. Pentru

întreprinderile necotate, în practică, se caută o întreprindere similară (din acelaşi domeniu de

activitate şi cu aproximativ acelaşi risc), care este cotată şi se foloseşte coeficientul acesteia

în evaluare.

În utilizarea coeficientul de capitalizare bursieră ca indicator de performanţă trebuie

avută în vedere distincţia dintre coeficientul de capitalizare bursieră istoric şi coeficientul de

capitalizare bursieră previzionat. În general, coeficienţii de capitalizare bursieră publicaţi sunt

istorici, folosind în calcul datele din documentele de sinteză aferente anului precedent, date

care pot include unele evenimente excepţionale sau evenimente aciclice. Coeficienţii de

capitalizare bursieră previzionaţi se bazează, în general, pe previziunile pieţei cu privire la

câştigurile viitoare.

Este important de precizat că bursele de valori sunt orientate spre viitor şi se bazează

pe evaluarea previziunilor, coeficientul de capitalizare bursieră previzionat reprezentând prin

convenţie măsura posibilităţilor de creştere ale întreprinderii.

d) rata de rentabilitate a activului

Rata de rentabilitate a activului este o rată care se regăseşte în special în literatura

anglo-saxonă, apărând sub denumirile de „return on assets” (ROA) sau „return on capital

employed”. Rata de rentabilitate a activului încearcă să măsoare rentabilitatea obţinută de

firmă pe baza activelor deţinute.

Rata de rentabilitate a activului este o rată controversată deoarece există situaţii în

care atât numitorul (activul total), cât şi numărătorul (profit net) din formula de calcul pot fi

ambigui.

EBIT

ROA =

Activ net

Pagina 36 din 68


Această metodă foloseşte profitul înainte de impozit şi dobânzi, având tendinţa să

evite distorsiunile ce ar putea apărea prin aplicarea diferitelor politici de finanţare, deoarece

se ştie că, cuantumul dobânzilor şi impozitului depinde de structura de finanţare a

întreprinderii. Cu cât întreprindere are mai multe capitaluri împrumutate cu atât dobânzile din

contul de profit şi pierdere vor fi mai mari. Pe de altă parte aceste dobânzi, fiind deductibile

din impozitul pe profit, vor reprezenta o economie fiscală ce va diminua cuantumul

impozitului. Activul net, în funcţie de informaţiile de care dispunem, poate fi calculat ca o

medie a activelor în perioada de studiu dacă aceasta este mai mare de un an.

Acest lucru aduce în lumină dificultăţile ce pot apărea în calculul ratelor care folosesc

la numitor şi la numărător date din documente de sinteză diferite. În cazul ROA, profitul de la

numărător este luat din contul de profit şi pierdere care este un document de sinteză periodic

şi arată cât profit s-a obţinut într-o perioadă determinată de timp.

Activul net aflat la numitor este preluat din balanţa de verificare, care este un

document ce prezintă situaţia activelor şi datoriilor la o dată anume (31 decembrie).

Această metodă de calcul permite comparaţii între întreprinderi cu structuri de

finanţare diferite.

III.5. RATELE DE RENTABILITATE FINANCIARE

STUDIU DE CAZ

rata rentabilităţii financiare

Datorită faptului că, în calculul acestei rate de rentabilitate se utilizează profitul net,

nici acest indicator nu este relevant calculat pentru anul 2005 când societatea analizată a

înregistrat pierdere. Se poate observa că nivelul indicatorului este foarte scăzut în comparaţie

cu rata medie de dobândă pe piaţă, fapt care contribuie semnificativ la excluderea de la

cotaţia bursei de valori a acţiunilor societăţii, acţiuni ce ar fi complet neatractive din

perspectiva potenţialilor investitori.

Valorile efective înregistrate de acest indicator sunt prezentate în tabelul următor :

ANUL Mărimi nominale Mărimi reale

2001 10,01 7,44

Pagina 37 din 68


2002 11,10 9,04

2003 8,43 7,30

2004 10,96 9,76

2005 -994,46 -912,35

Tabelul 19. Rata rentabilităţii financiare (%)

profitul per acţiune

Profitul per acţiune oferit de societate în perioada 2001-2005 se prezintă conform

tabelului 6 :

Tabelul 20. Profitul per

acţiune (EPS)

Aşa cum reiese din tabel

atât în mărimi nominale cât şi

în mărimi reale profitul per

acţiune oferit de societate este nesemnificativ. Această rată este, teoretic, utilizată de

investitorii prezenţi şi potenţiali în determinarea gradului de atractivitate al acţiunilor firmei

În dinamică profitul per acţiune înregistrat de firma Prospecţiuni S.A. se prezintă astfel :

Graficul 8. Profitul per acţiune (EPS)

Pagina 38 din 68

Anii Mărimi nominale Mărimi reale

2001 2,66 1,98

2002 3,43 2,8

2003 2,73 2,37

2004 3,88 3,48

2005 -39,38 -36,08


Deoarece societatea nu este cotată la Bursa de Valori şi în ţară nu există societăţi

similare nu putem face aprecieri cu privire la indicatorul PER.

III.6. DESCOMPUNEREA RATELOR DE RENTABILITATE

Pentru o mai riguroasă corelare a efectului cu indicatorul de efort corespunzător,

analiştii propun descompunerea ratelor de rentabilitate în două categorii de rate şi anume :

ratele de rotaţie a capitalurilor prin cifra de afaceri

ratele de marjă, denumite şi rate de structură valorică a cifrei de afaceri

Fiecare dintre aceste rate serveşte la o analiză financiară mult mai fină a întreprinderii,

ratele de rotaţie caracterizând eficacitatea capitalurilor angajate de înterprindere, iar ratele de

marjă condiţiile de exploatare economică.

Prin prisma ratelor de rotaţie şi a ratelor de marjă, rata rentabilitaţii economice se

poate scrie astfel :

Cifră de afaceri EBIT - Impozit

R ec =

Activ economic Cifră de afaceri

Rotaţia activului economic

Rata rentabilităţii (cifră de afaceri /activ economic)

economice

Rata rentabilităţii comerciale

(EBIT-Impozit / cifră de afaceri)

În baza descompunerii de mai sus, sporirea rentabilităţii economice se poate realiza

fie pe seama accelerării rotaţiei activelor, fie prin creşterea marjei, fie utilizând ambele

variante simultan. În practică, aceste două posibilităţi sunt diferit valorificate în funcţie de

natura activitaţii.

Pagina 39 din 68


În cazul ratei rentabilităţii financiare, aceasta se poate descompune după mai multe

modele. Vom prezenta două dintre aceste modele considerate relevante :

1) Cifră de afaceri Profit net

R fin =

Capital propriu Cifră de afaceri

În acest model, primul raport reprezintă rata de rotaţie a capitalului propriu, iar cel de-

al doilea reprezintă rata rentabilităţii comerciale. În această abordare este evidenţiată

dependenţa rentabilitaţii financiare de condiţiile de exploatare. Sporirea cifrei de afaceri

constitue premisa creşterii marjei brute a exploatării, a reducerii relative a cheltuielilor, a

creşterii rezultatului net care reprezintă baza de calcul a rentabilităşii financiare.

2) Profit net Cifră de afaceri Capital investit

R fin =

Cifră de afaceri Capital investit Capital propriu

În acest model, primul raport reprezintă rata rentabilităţii comerciale, cel de-al doilea

raport reprezintă eficienţa capitalului investit, iar cel de-al treilea reprezintă influenţa ratei

levierului financiar. Acest model este folosit în fundamentarea politicii de maximizare a

rentabilităţii financiare care presupune :

maximizarea rezultatului exerciţiului pe seama creşterii volumului de activitate şi a

ameliorării marjelor

creşterea randamentului capitalurilor investite prin folosirea intensivă a imobilizărilor

corporale şi reducerea nevoii de fond de rulment

minimizarea capitalurilor proprii angajate pentru un volum dat al capitalurilor

investite

Abordarea sistematică a problematicii rentabilităţii permite poziţionarea corectă a

întreprinderii în segmentul strategic căruia îi aparţine şi, totodată fundamentarea obiectivă a

orientărilor de perspectivă.

Pagina 40 din 68


III.7. DESCOMPUNEREA RATELOR DE RENTABILITATE

STUDIU DE CAZ

Vom începe prin a prezenta un prim model de descomunere a ratei rentabilităţii

economice. În acest model rata rentabilităţii economice este calculată ca produs între rata de

rotaţie a activului economic şi rata rentabilităţii comerciale.

Anii Rotatia activului

economic

Rata rentabilitatii

comerciale (%)

Rata rentabilitatii

economice (%)

2001 1.38 8,06 11,14

2002 2.47 4,91 12,14

2003 3.61 2,34 8,44

2004 5.12 2,12 10,83

2005 -81,91 -17,66 1.446,35

Tabelul 21. Descompunerea ratei de rentabilitate economică

Aşa cum reiese din tabelul de descompunere a ratei de rentabilitate economică, rotaţia

activului economic este foarte lentă dar în creştere. Tradusă în număr de zile acesta se

situează între valori de la 259 de zile în 2001, ajungând în 2005 la o valoare de 378 de zile.

Acest lucru se datorează în primul rând încasării greoaie a creanţelor datorate blocajului

general din economie.

O primă măsură ce trebuie adoptată în cadrul ansamblului de măsuri de redresare o

constituie scăderea numărului de zile de încasare a creanţelor, fapt ce poate fi realizat prin

favorizarea clienţilor bun-platnici.

În cazul descompunerii ratei de rentabilitate financiară vom privilegia modelul care

descompune această rată în rata rentabilitaţii comerciale, eficienţa capitalului investit şi

evidenţiază influenţa ratei levierului financiar.

Astfel se poate observa că rotaţia capitalurilor proprii s-a încetinit continuu pe

parcursul perioadei de analiză ajungând de la 1,67 în anul 2001 la 8,90 în anul 2005.

Pagina 41 din 68


ANUL Rata rentabilitatii

comerciale (%)

Rata de rotatie a

capitalului

Rata de structura a

capitalurilor

2001 7,23 1.67 0.83

2002 4,54 3.03 0.81

2003 2,34 4.67 0.77

2004 2,12 7.34 0.71

2005 -17,70 8.90 -6.31

Tabelul 22. Descompunerea ratei de rentabilitate financiară

Din descompunerea ratei de rentabilitate financiară se poate constata că rata de

structură a capitalurilor este aproape egală cu unu, fapt ce se traduce în existenţa unei

diferenţe aproape insesizabile între capitalul social investit şi totalitatea capitalurilor proprii.

Pe această cale se poate creşte rentabilitatea financiară, dacă în viitor se vor aduce rezervele

legale la nivelul stabilit prin actele normative, profitul net obţinut nu se va mai distibui sub

formă de dividende rămânând la dispoziţia societăţii şi se vor completa fondurile la dispoziţia

societăţii.

De asemenea, pentru creşterea rentabilităţii financiare se poate acţiona asupra ratei

rentabilităţii comerciale care este în continuă scadere. În acest scop trebuie identificate

elementele care perturbă rezultatul net şi acţionat în direcţia înlăturării acestora.

III.8. RENTABILITATEA MEDIE PONDERATĂ

A CAPITALURILOR ÎNTREPRINDERII

Întregul patrimoniu al întreprinderii se regăseşte în bilanţ sub forma a trei mari grupe,

una pe partea de activ şi două pe partea de pasiv. Pe partea de activ se regăsesc sub forma

activului economic toate deciziile de investiţii care s-au materializat în întreprindere. Pe

partea de pasiv, prima grupă este reprezentată de capitalurile proprii compuse din capitalul

social şi rezervele pentru autofinanţare, iar a doua grupă este reprezentată de capitalurile

împrumutate materializate sub forma datoriilor.

Fiecare grupă din bilanţ este caracterizată de o rată de rentabilitate intrinsecă, astfel

rata rentabilităţii economice caracterizează profitabilitatea activului economic, rata

rentabilităţii financiare pe cea a capitalurilor proprii şi rata dobânzii pe cea a capitalurilor

împrumutate.

Pagina 42 din 68


Corelaţia dintre aceste trei rate de rentabilitate este dată de modelul Modigliani

&Miller astfel :

DAT

Rfin = Rec +(Rec – Rdob)

CPR

Din acest model se observă dependenţa rentabilităţii financiare de rentabilitatea

economică şi de îndatorare. Pornind de la influenţa îndatorării înreprinderii asupra

rentabilităţii capitalurilor proprii, se poate stabili un criteriu de optimizare a structurii

capitalurilor în vederea minimizării costului de procurare a acestora, a creşterii rentabilităţii

financiare cu evidenţierea efectului îndatorării.

Structura capitalurilor proprii are o influenţă hotărâtoare atât asupra rentabilităţii

financiare cât şi asupra rentabilităţii economice, prin economiile fiscale pe care le generează

îndatorarea, economii ce intră în calculul numărătorului din formulele de calcul ale ambelor

rate. Astfel rentabilitatea economică a unei întreprinderi îndatorate este mai mare decât cea a

unei întreprinderi similare neîndatorate.

Cap.IV. ANALIZA RISCULUI

IV.1. RISCUL ECONOMIC

Analiza rentabilităţii nu constitue decât o parte a diagnosticului financiar. Concluziile

care rezultă sunt incomplete dacă nu se are în vedere şi diagnosticul riscului. Rentabilitatea

nu se poate aprecia decât în funcţie de riscul reciproc, iar riscul acceptat de investitori în

funcţie de rentabilitatea aşteptată. Noţiunea de echilibru financiar nu are sens decât în cadrul

relaţiei rentabilitate-risc.

Riscul economic reprezintă incapacitatea întreprinderii de a se adapta la timp şi cu cel

mai mic cost la variaţiile mediului. Mai exact el exprimă volatilitatea rezultatului economic la

condiţiile de exploatare.

Riscul se traduce prin variabilitatea profitului faţă de media rentabilităţii. Măsura

riscului este dată de dispersie ((2) şi de abaterea medie pătratică (().

Pagina 43 din 68


În practică şi în analiza financiară, riscul se apreciază urmărind variaţia profitului în

raport cu cifra de afaceri. Expresia matematică a acestei abordări este dată de coeficientul de

elasticitate (e). Coeficientul de elasticitate arată de câte ori variază profitul dacă cifra de

afaceri variază cu un procent.

În cadrul analizei riscului pot apărea două abordări în funcţie de poziţia pe care se

situează analistul (din întreprindere sau extern).

Vom prezenta mai întâi abordarea din perspectiva analizei interne a riscului, analiză

ce are la bază efectul de levier de exploatare. Efectul de levier de exploatare rezultă din

incidenţa fluctuaţiilor nivelului de activitate asupra rentabilităţii economice. Fluctuaţiile

nivelului de activitate se pot datora unor evenimente economico-sociale cum ar fi creşterea

preţului energiei, creşterea salariilor, accentuarea concurenţei, inovaţia tehnologică, etc.

Obiectivul acestei analize este evaluarea sensibilităţii rezultatului din exploatare în raport cu

variaţia nivelului de activitate. Gradul de sensibilitate face din fiecare întreprindere o

investiţie mai mult sau mai puţin riscantă. Riscul nu depinde numai de factori generali ci şi de

structura costurilor, respectiv de comportamentul lor faţă de volumul de activitate. În acest

sens vom reţine ca indicator al nivelului de activitate cifra de afaceri (CA) şi structurarea

cheltuielilor în cheltuieli fixe (CF) şi variabile (CV). Această grupare a cheltuielilor trebuie

abordată prin prisma timpului, deoarece pe termen lung toate cheltuielile sunt considerate

variabile şi numai pe termen scurt unele sunt variabile şi altele fixe.

Riscul depinde în special de nivelul cheltuielilor fixe, acelaşi nivel al cheltuielilor fixe

fiind mult mai bine absorbit de o cifra de afaceri mai mare.

Măsurarea sensibilităţii se bazează pe elasticitatea rezultatului în raport cu nivelul de

activitate. Se are în vedere ca indicator de risc, poziţia întreprinderii în raport cu pragul de

rentabilitate al exploatării sau punctul mort al exploatării.

Analiza pragului de rentabilitate s-a impus ca o modalitate operaţională şi eficientă de

analiză a riscului.

Analiza pragului de rentabilitate este o metodă de determinare a punctului în care

veniturile din vânzări acoperă complet costurile, altfel spus, punctul de la care întreprinderea

începe să devină rentabilă.

Folosirea pragului de rentabilitate ca instrument de apreciere a riscului necesită

cunoaşterea metodologiei de calcul. Determinarea pragului de rentabilitate se poate face,

după caz, în unităţi fizice sau valorice, pentru un singur produs sau pentru întreaga activitate

a întreprinderii.

Pagina 44 din 68


Pornind de la următoarele ecuaţii vom obţine formula de calcul a pragului de

rentabilitate în unităţi valorice :

P = O CF

PM =

P = CA – CV – CF = CA (1 - v) – CF (1-v)

unde : v = coeficientul asupra cheltuielilor variabile

În literatura de specialitate evaluarea riscului de exploatare, pe baza pragului de

rentabilitate, se întâlneşte sub două forme şi anume :

evaluarea riscului cu ajutorul „indicatorului de poziţie” faţă de pragul de rentabilitate

evaluarea riscului cu ajutorul coeficientului de elasticitate

În primul caz indicatorul de poziţie a cifrei de afaceri faţă de pragul mort se poate

determina atât în valori absolute cât şi în valori relative astfel :

valori absolute : ( = CA – PM

valori relative : = (CA –PM) / PM

Indicatorul de poziţie în mărime absolută, cunoscut şi sub denumirea de flexibilitate

absolută exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi modifica producţia şi de a se adapta la

cerinţele pieţei. Cu cât acest indicator este mai mare cu atât flexibilitatea este mai mare,

respectiv riscul este mai redus.

Indicatorul de poziţie în mărime relativă, se mai numeşte şi coeficient de volatilitate şi

are aceeaşi valoare informaţională.

În al doilea caz, coeficientul de elasticitate, cunoscut şi sub denumirea de efect de

levier se determină după formula :

P/P

e =

(CA/CA

unde : P = profitul sau rezultatul exploatării

Pagina 45 din 68


Dacă în formula de mai sus scriem profitul în funcţie de cifra de afaceri, cheltuieli

variabile şi chetuieli fixe vom observa că efectul de levier este determinat de cifra de afaceri

şi de pragul de rentabilitate astfe :

CA

e =

CA – PM

Pe baza acestei relaţii putem afirma următoarele :

cu cât nivelul de activitate al unei întreprinderi este mai apropiat de punctul mort al

exploatării, cu atât elasticitatea şi riscul sunt mai mari

cu cât nivelul cheltuielilor fixe este mai ridicat, cu atât rentabilitatea şi riscul de

exploatare sunt mai ridicate

rentabilitatea şi riscul de exploatare depind de nivelul cheltuielilor fixe şi de procentul

marjei asupra cheltuielilor variabile, aceste două elemente determinând pragul de rentabilitate

IV.2. RISCUL ECONOMIC – STUDIU DE CAZ

În practică cele mai utilizate metode de determinare a riscului sunt :

metoda bazată pe analiza pragului de rentabilitate a cărui metodologie de calcul a fost

prezentată în prima parte a acestui capitol

metoda bazată pe analiza coeficientului de elasticitate

După cum se poate observa atât din tabelul următor cât şi din graficul aferent, între

cifra de afaceri efectiv realizată şi cifra de afaceri care asigură atingerea pragului de

rentabilitate (ambele în mărimi nominale) există diferenţe, acestea devenind semnificative la

nivelul ultimilor doi ani de analiză. Acest lucru se traduce printr-un risc legat de realizarea

volumului de activitate.

Anul CA CA prag

2001 3.505.366 3.367.971

2002 7.211.973 7.448.014

Pagina 46 din 68


2003 11.294.077 11.272.973

2004 17.730.783 32.135.554

2005 21.500.672 31.858.046

Tabelul 23. Comparaţia : Cifra de afaceri realizată – Cifra de afaceri a

pragului de rentabilitate în mărimi nominale

Dacă urmărim evoluţia indicatorilor exprimaţi în mărimi reale, vom observa că în

mărimi reale decalajele între nivelul realizat şi cel necesar se ameliorează pentru perioada

primilor trei ani de analiză, fapt ce ne poate face să presupunem că inflaţia acestei perioade

are influenţă importantă asupra indicatorilor.

Anul CA CA prag

2001 2.606.220 2.504.068

2002 5.887.325 6.080.011

2003 9.795.383 9.777.080

2004 15.845.203 28.718.100

2005 19.725.387 29.227.565

Tabelul 24. Comparaţia : Cifra de afaceri realizată – Cifra de afaceri a

pragului de rentabilitate în mărimi reale

Graficul 9. Cifra de afaceri realizată – Cifra de afaceri la prag

(mărimi reale)

Pagina 47 din 68


Aşa cum se poate observa din graficul 9, cifra de afaceri efectiv realizată de

întreprindere în primii trei ani de analiză este, în mărimi reale, apropiată de nivelul teoretic al

pragului de rentabilitate. Acest lucru evidenţiază faptul că întreprinderea a realizat în această

perioadă un volum de activitate care i-a asigurat funcţionarea fără a se realiza o marjă

acoperitoare. În ultimii doi ani de analiză întreprinderea realizeză o cifră de afaceri inferioară

pragului de rentabilitate fapt ce conduce la un rezultat net negativ. Putem aprecia că

menţinerea acestei situaţii şi în perioada următoare va periclita însăşi existenţa firmei.

Analiza coeficientului de elasticitate evidenţiază dependenţa dintre nivelul

cheltuielilor fixe, rentabiliate şi risc. Datorită cheltuielilor fixe ridicate se manifestă la nivelul

întreprinderii un risc economic pronunţat.

Tabelul 25. Coeficientul de elasticitate al

profitului

Valorile mult subunitare înregistrate de

coeficientul de elasticitate a profitului faţă de

cifra de afaceri se traduc printr-o variaţie foarte

mică a profitului la o variaţie a cifrei de afaceri. Acest lucru înseamnă că profitul este

influenţat puternic de o serie de factori care nu depind în mod direct de volumul vânzărilor.

Aceşti factori cu influenţă negativă trebuie identificaţi şi eliminaţi pe cât posibil.

IV.3. RISCUL FINANCIAR

Riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenţa

structurii financiare a întreprinderii. Capitalul unei întreprinderi este format din două

componente (capital propriu şi datorii) ce diferă prin cheltuielile pe care le implică. O

întreprindere îndatorată trebuie să suporte o serie de cheltuieli financiare aferente

împrumuturilor de care beneficiază. Îndatorarea, prin mărimea şi costul ei, generează o

variabilitate a rezultatelor şi deci a riscului financiar.

Analiza riscului financiar se poate face după o metodologie similară celei prezentate

în cazul riscului economic. În această situaţie însă, trebuie luate în calcul şi cheltuielile

Pagina 48 din 68

ANUL Coeficientul de

elasticitate

2002 0,28

2003 -0,34

2004 0,74

2005 -52,40


financiare care la un nivel dat de activitate se pot considera cheltuieli fixe. Astfel, pragul de

rentabilitate financiar se poate scrie folosind formula :

CF + Dob

PM =

(1-v)

O primă metodă de evaluare a riscului financiar are la bază coeficientul de elasticitate

al rentabilităţii financiare. Acesta se calculează după aceeaşi formulă ca şi în evaluarea

riscului economic, diferenţa apărând din faptul că în această situaţie se ia în calcul profitul

curent.

O altă metodă de evaluare a riscului financiar are la bază efectul de levier financiar. În

general, analiza variabilităţii rentabilităţii capitalurilor proprii sub incidenţa politicii

financiare a întreprinderii reprezintă principala preocupare a acţionarilor. Efectul de levier

financiar are rolul de a cuantifica mărimea influenţei politicii financiare, a structurii

financiare asupra performanţelor întreprinderii.

Levierul financiar exprimă incidenţa îndatorării asupra rentabilităţii capitalului

propriu. Prezentarea levierului financiar porneşte de la cele trei mari mase bilanţiere : activul

total (AT), capitalurile proprii (CPR) şi datoriile (Dat). Fiecare dintre aceste mase bilanţiere

este caracterizată de o rentabilitate astfel : activului îi corespunde rentabilitatea economică

(Re), capitalurilor proprii le corespunde rentabilitatea financiară (Rf), iar datoriilor rata

dobânzii (Rdob).

Dacă facem abstracţie de rezultatele excepţionale, veniturile financiare şi de impozite

şi taxe, atunci putem scrie rentabilitatea financiară în funcţie de rentabilitatea economică şi de

rata dobânzii după cum urmează:

Dat

Rf = Re + (Re - Rdob)

CPR

Pagina 49 din 68


Eficienţa îndatorării asupra rentabilităţii financiare este dependentă de raportul dintre

rentabilitatea economică şi rata dobânzii.

Dacă rentabilitatea economică este mai mare decât rata dobânzii, atunci situaţia este

profitabilă acţionarilor. Apelarea la credite apare ca un mijloc de ameliorare a rentabilităţii

capitalului propriu. Rentabilitatea financiară este în aceste condiţii, o funcţie crescătoare de

gradul de îndatorare al firmei.

Dacă rata dobânzii este mai mare decât rentabilitatea economică, atunci rentabilitatea

financiară este o funcţie descrescătoare de gradul de îndatorare. Întrucât îndatorarea

deteriorează performanţele întreprinderii, se impune minimizarea raportului datorii /

capitaluri care reprezintă de fapt levierul financiar şi măsura riscului financiar.

Egalitatea între rentabilitatea economică şi rata dobânzii semnifică stabilitatea

structurii financiare după cum se poate observa şi în fig.1.

Re > Rdob ; Rf > Re

Re = Rdob ; Rf = Re

Re < Rdob ; Rf < Re

Fig. 1. Relaţia rentabilitate economică – rentabilitate financiară

Din cele prezentate se deduce că îndatorarea măreşte variabilitatea rezultatelor şi deci

riscul financiar.

IV.4. RISCUL FINANCIAR – STUDIU DE CAZ

După cum se poate observa din tabelul 26, întreprinderea realizează o rată economică

semnificativ mai mică decât rata dobânzii pe piaţă, fapt ce ne face să afirmăm că îndatorarea

deteriorează performanţele întreprinderii. Totuşi interpretarea datelor trebuie făcută prin

raportare la mediul economic în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea. Este cunoscut

faptul că economia românească s-a confruntat în ultimii ani cu un blocaj financiar accentuat

Pagina 50 din 68


care a afectat semnificativ atât indicatorii de eficienţă, cât şi conduita factorilor de conducere

care au fost nevoiţi să se adapteze rapid la lipsa de lichiditate cu care se confruntă

întreprinderile. Pornind de la aceste considerente îndatorarea apare ca singura şansă de a face

faţă plăţilor scadente, lucru absolul necesar pentru supravietuirea societăţii în perioada de

criză.

R ec R dob DAT/CPR R fin

2001 11,14 43,50 0,03 10,17

2002 12,14 28,98 0,02 11,80

2003 8,44 18,84 0,00 8,44

2004 10,83 20,27 0,00 10,83

2005 1.446,35 9.,9 -0,32 966,79

Tabelul 26. Evidenţierea riscului financiar

În dinamică, pentru perioada 2001-2004 când întreprinderea înregistrează profit şi se

pot face aprecieri cu privire la cele trei tipuri de rate, situaţia se prezintă astfel :

Graficul 10. Rata economică, Rata financiară, Rata dobânzii

Dacă vom interpreta riscul financiar numai prin prisma raportului datorii / capital

propriu, atunci putem spune că întreprinderea prezintă un risc financiar nesemnificativ. Acest

lucru poate fi explicat prin faptul că întreprinderea înregistrează întârzieri mari la plata

obligaţiilor către buget şi către furnizori, ceea ce conduce la obţinerea de resurse pe termen

scurt necesare aprovizionării cu materii prime şi materiale indispensabile. Aceste datorii nu

Pagina 51 din 68


intră sub incidenţa ratei dobânzii şi de aceea nu influenţează indicatorul levier financiar.

Totuşi aceste datorii nu trebuie neglijate şi ar trebui cuprinse în analiza riscului financiar.

IV.3. RISCUL DE FALIMENT

Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor scadente

care rezultă fie din angajamente anterioare, fie din operaţii curente a căror realizare

condiţionează continuitatea activităţii, fie din prelevări obligatorii.

În analiza financiară, analiza aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă, de a acţiona în

condiţii de risc minim, ocupă un loc central. Echilibrul financiar este un imperativ pentru

orice agent economic, în sensul că menţinerea solvabilităţii este o restricţie ce se impune

întreprinderii în mod curent. În practică se poate accepta ca o întreprindere aflată temporar în

dificultate să renunţe la unele obiective de creştere, dar nu se poate accepta ca ea să renunţe la

asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constitue condiţia financiară de supravieţuire.

În funcţie de condiţiile concrete economico-financiare, solvabilitatea unei

întreprinderi poate fi apreciată diferit. O întreprindere poate trece printr-o perioadă dificilă

apărută ca urmare a accelerării plăţilor determinate de o creştere rapidă de activitate. Această

situaţie nu afectează însă echilibrele fundamentale ale întreprinderii putând fi depăţită cu

uşurinţă. Pe de altă parte, o întreprindere care şi-a atras o reputaţie de „rău platnic” sau o

anumită suspiciune în legătură cu soliditatea sa financiară se poate confrunta cu probleme

legate de furnizori care pot refuză continuarea livrărilor, sau cu imposibilitatea obţinerii unor

credite sau obţinerea lor în condiţii dezavantajoase.

Analiza statică a riscului de faliment pe baza bilanţului

În analiza statică sunt prioritare valoarea şi solvabilitatea întreprinderii. Acest tip de

analiză a reprezentat mult timp în teoria economică singura modalitate de evaluare a riscului.

Principalele instrumente operaţionale la care recurge analiza financiară pentru investigarea

riscului de faliment sunt fondul de rulment şi metoda ratelor.

Potrivit teoriei patrimoniale, o întreprindere este solvabilă dacă asigură echilibrul

maselor bilanţiere cu aceeaşi durată, adică dacă respectă următoarele reguli financiare :

activul imobilizat = capital permanent

activ circulant = datorii pe termen scurt

Pagina 52 din 68


În practică acest lucru nu se întâmplă deoarece activele şi pasivele sunt asimetrice din

punct de vedere al riscului. În timp ce exigibilitatea pasivului este certă, lichiditatea activului

este incertă putând fi perturbată de o gamă largă de factori atât interni cât şi externi. Această

asimetrie impune crearea unor rezerve care să poată face faţă iregularităţilor de scadenţă.

Această rezervă se regăseşte sub forma fondului de rulment.

În funcţie de mărimea fondului de rulment se pot identifica trei situaţii în care se

poate afla întreprinderea din punct de vedere al solvabilităţii :

fondul de rulment este nul ceea ce înseamnă că solvabilitatea pe termen scurt pare a fi

în siguranţă. Acest echilibru este însă, foarte fragil putând fi compromis de orice dereglare în

realizarea creanţelor.

fondul de rulment este pozitiv ceea ce înseamnă că se înregistrează un excedent de

lichidităţi potenţiale, pe termen scurt şi întreprinderea are o situaţie favorabilă în termeni de

solvabilitate pentru că este în măsură să facă faţă obligaţiilor la scadenţă.

fondul de rulment este negativ ceea ce înseamnă că lichidităţile potenţiale nu acoperă

în totalitate exigibilităţile potenţiale şi întreprinderea se confruntă cu dificultăţi în ceea ce

priveşte echilibrul financiar

Analiza statică a riscului de faliment prin metoda ratelor

În analiza riscului de faliment se utilizează două categorii de rate : ratele de

solvabilitate şi ratele de structură financiară de pasiv.

Ratele de solvabilitate realizează o raportare a activelor realizabile la datoriile

exigibile în vederea evaluării riscului de faliment. Cele mai frecvent utilizate rate sunt :

rata solvabilităţii generale

Activ circulant

RSG =

Datorii pe termen scurt

Rata solvabilităţii generale permite aprecierea gradului de acoperire a datoriilor pe

termen scurt de către activul circulant. Este recomandabil ca această rată să fie supraunitară,

fapt care indică existenţa unor active circulante mai mari decât obligaţiile pe termen scurt.

Pagina 53 din 68


Rata solvabilităţii generale nu permite o judecare definitivă asupra solvabilităţii pe

termen scurt. Semnificaţia sa are o marjă sporită de aproximare, datorită numărului mare de

variabile care pot influenţa solvabilitatea : natura sectorului de activitate, structura activelor

circulante, rata de rotaţie a activelor, etc. Acestă rată este deci insuficientă pentru aprecierea

cu precizie a solvabilităţii pe termen scurt.

rata solvabilităţii parţiale

Activ circulant - Stocuri

RSP =


Rata solvabilităţii parţiale exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile

pe termen scurt din creanţe şi disponibilităţi. Această rată, de regulă subunitară, trebuie

analizată prin prisma structurii creanţelor. În teorie se apreciază că o rată cuprinsă între 0,8 şi

1 ar reprezenta o situaţie optimă în ceea ce priveşte solvabilitatea.

rata solvabilităţii imediate

Disponibilităţi

RSI =


În teoria economică se apreciază drept satisfăcătoare pentru această rată o valoare mai

mare de 0,3. Interpretarea acestei rate trebuie să implice şi alte informaţii privind condiţiile de

desfăşurare a activităţii. Deşi o rată ridicată indică o lichiditate ridicată, ea poate avea şi alte

semnificaţii cum ar fi o folosire mai puţin performantă a resurselor disponibile. De asemenea,

o valoare ridicată a acestei rate nu este o garanţie a solvabilităţii dacă celelalte active au un

grad redus de lichiditate.

Analiza dinamică a riscului de faliment

Pagina 54 din 68


Analiza dinamică a riscului de faliment permite diagnosticarea şi explicarea

dezechilibrului financiar, evidenţiat prin analiza statică. Cele două tipuri de analiză sunt

complementare şi trebuie făcute în acelaşi timp.

Analiza dinamică porneşte de la fluxurile de fonduri, determinate de operaţiunile de

exploatare şi de operaţiunile de capital, evidenţiate în tabloul de finanţare.

Analiza dinamică a riscului de faliment presupune calcularea unor rate de îndatorare.

Cele mai importante rate sunt :

rata autonomiei financiare

CAF

RAF =

Datorii financiare certe

rata de îndatorare

Datorii pe termen lung

RÎ =

Capital propriu

rata capacităţii de rambursare

Datorii

RCR =

CAF

Analiza riscului de faliment prin metoda ratelor ridică unele probleme datorită

inexistenţei unor rate de referinţă. Mai mult, aceste rate exprimă cantitativ diferite grade de

Pagina 55 din 68


lichiditate ale ansamblului de active, fără a analiza calitatea lichidităţii acestora. De aceea ele

trebuie interpretate cu prudenţă. Comparaţia cu întreprinderi similare din sector şi / sau

comparaţia cu rezultate anterioare ale acestor rate conduce la concluzii mult mai fiabile.

VI.6. RISCUL DE FALIMENT - STUDIU DE CAZ

Analiza statică a riscului de faliment pe baza bilanţului

Teoria patrimonială spune că o întreprindere este solvabilă dacă asigură echilibrul

maselor bilanţiere cu aceeaşi durată, adică dacă respectă următoarele reguli financiare :

activul imobilizat = capital permanent

activ circulant = datorii pe termen scurt

Conform bilanţului aprobat al societăţii comerciale Prospecţiuni SA, aceste egalităţi

nu se respectă lucru evidenţiat prin tabelele următoare :

ANUL Activ

imobilizat

Capital

permanent

Activ imobilizat-

Capital permanent

2001 2.229.629 2.530.800 -301.171

2002 3.159.727 2.946.920 212.806

2003 3.088.660 3.135.164 -46.504

2004 4.045.709 3.423.369 622.339

2005 5.989.805 -382.730 6.372.535

Tabelul 27. Diferenţa Activ imobilizat-Capital permanent

ANUL Activ

circulant

Datorii pe

termen scurt

Activ circulant-

Datorii termen scurt

2001 1.988.486 1.681.589 306.896

2002 4.163.971 4.405.719 -241.748

2003 10.088.269 10.046.157 42.111

2004 18.616.215 19.197.900 -581.685

2005 19.878.045 26.130.349 -6.252.304

Tabelul 28. Diferenţa Actic circulant – Datorii pe termen scurt

Pagina 56 din 68


Această asimetrie impune crearea unor rezerve prin care să se poată face faţă

iregularităţilor de scadenţă. Această rezervă se regăseşte sub forma fondului de rulment.

Pe perioada analizată fondul de rulment înregistrează în cele mai multe situaţii valori

negative, ceea ce pune în evidenţă dificultăţile întâmpinate de societate în asigurarea

lichidităţilor necesare pentru acoperirea exigibilităţilor curente.

În vederea eliminării acestor riscuri este imperios necesară solicitarea scutirii de la

plata majorărilor de întârziere aferente datoriilor la bugetul de stat şi eşalonării datoriilor faţă

de buget.

Analiza statică a riscului de faliment prin metoda ratelor

Ratele de solvabilitate

Rata solvabilităţii

generale


parţiale


immediate

1.18 1.09 0.13

0.95 0.89 0.06

1.00 0.97 0.01

0.97 0.95 0.01

0,76 0,70 0,07

Tabelul 29. Ratele de solvabilitate

Teoria apreciază o rată a solvabilităţii generale supraunitară. Aşa cum se poate

observa, în cazul societăţii analizate, deşi rata nu este supraunitară decât în doi dintre cei

cinci ani de analiză, ea este apropiată de pragul apreciat de specialişti ca fiind optim.

Analizând în continuare rata solvabilităţii parţiale putem observa că acesta se

încadrează în intervalul 0.8-1.00, interval considerat optim. Deşi în urma calculelor, am putea

aprecia că societatea are o solvabilitate bună, aceasta trebuie privită prin prisma structurii

creanţelor. În cazul de faţă trebuie amintit că societatea deţine în evidenţe creanţe

semnificative cu termene de plată depăşite.

Pagina 57 din 68


Acest aspect este vizibil în analiza ratei solvabilităţii imediate care se află cu mult sub

pragul de 0,3 considerat optim. Prin prisma acestei rate se poate aprecia că societatea nu este

capabilă să facă faţă datoriilor imediat exigibile.

Analiza dinamică a riscului de faliment

Analiza dinamică a riscului de faliment presupune calcularea unor rate de îndatorare.

Cele mai importante rate sunt :

Rata autonomiei

fianciare (%)

Rata de

îndatorare (%)

Rata capacităţii de

rambursare (%)

30,50 67.60 3,28

36,84 149.90 2,71

23,50 320.43 4,26

23.55 560.79 4,75

-8,97 -6860.50 -11,15

Tabelul 30. Ratele de îndatorare

Aşa cum se poate vedea în tabelul de mai sus situaţia, prin prisma ratelor de

îndatorare, pune în evidenţă dezechilibre majore. Astfel rata autonomiei financiare

înregistrează fluctuatii de la an la an înregistrând chiar o valoare negativă în anul 2005 fapt

care evidenţiază o situaţie prefalimentară. Acest fenomen este accentuat şi de creşterea

accelerată a ratei de îndatorare. În aceste condiţii, în lipsa unor măsuri radicale de redresare

societatea va intra în incapacitate de plată, iar dacă acest lucru va persista se va putea ajunge

chiar la faliment.

Cap.V. ORIENTĂRI NOI ÎN ANALIZA PERFORMANŢELOR

V.1. METADA DE ANALIZĂ S.W.O.T.

Pagina 58 din 68


Metoda SWOT este folosită pe plan internaţional pentru analizarea aspectelor

nefinanciare şi a modului cum acestea influenţează situaţia financiară a clientului. Aspectele

nefinanciare au o importanţă deosebită dar care necesită un nivel de cunoaştere superior.

Această metodă identifică nu numai deficienţele şi slăbiciunile întreprinderii la un

moment dat, ci şi capacităţile şi forţa acesteia. Dimensiunea mediului înconjurător ajută la

determinarea punctelor tari şi a punctelor slabe ale întreprinderii.

Identificarea capacităţilor şi a incompetenţelor este o sarcină foarte dificilă,

necesitând obiectivitate şi o cunoaştere superioară a fenomenelor. Din acest motiv nu este

recomandabil ca evaluarea acestor aspecte să fie făcută de manageri. Pentru a avea

credibilitate, această analiză ar trebui să fie efectuată de persoane calificate în acest sens (de

obicei, firme de consultanţă specializate).

Informaţiile necesare pentru o astfel de analiză variază de la un tip de întreprindere la

altul, în funcţie de ciclul de producţie şi în funcţie de scopul analistului. Scopul evaluarii prin

metoda SWOT este de a ajuta întreprinderea să se poziţioneze faţă de concurenţă, în aşa fel

încât să obţină maximum de beneficii pe termen lung.

Analiza SWOT constă în ordonarea informaţiilor nefinanciare şi financiare după

anumite reguli, urmată de o analiză strategică ce impune conducerii societăţii luarea în

considerare şi evaluarea fiecărui aspect în vederea atingerii obiectivelor propuse şi reflectarea

corepunzătoare în planul strategic. Punctele tari sunt baza pe care se constitue succesul unei

firme .

Punctele slabe sunt lipsuri, absenţe pe care societatea caută să le soluţioneze

(tehnologie învechită, personal necalificat).

Ameninţările sunt evenimente cu o anumită probabilitate de producere al căror risc

trebuie acoperit (lipsa unor succesori la conducere, regimul economic instabil, dependenţa de

furnizori cu situaţii financiare instabile). Se pot grupa pe categoriile anterioare toate

informaţiile despre societate precum şi factorii interni sau externi cu influenţe asupra

activităţii desfăşurată de aceasta.

Luând în considerare cele de mai sus, principalii factori care influenţează activitatea

întreprinderii, precum şi principalele direcţii de analiză a acestora, pot fi grupaţi după cum

urmează :

Factori interni : puncte tari si puncte slabe

conducerea şi personalul : calificare, aptitudini, pregătire

sistemul organizaţional : structura sistemului şi relaţiile cu alte societăţi

Pagina 59 din 68


produse : cost, calitate, durată de viaţă consumată.

producţie : tip, capacitate

moralitate : reputaţie, istoric

factori financiari : bilanţ, contul de profit şi pierdere, flux de numerar

cunoştinţe : piaţă, concurenţă

Factori externi : posibilităţi şi ameninţări

piaţa : în creştere, în scădere, în continuă schimbare

tehnologia : dezvoltarea produselor, ajungerea la sfârşitul ciclului de viaţă

economia : în creştere, în scădere, puterea monedei naţionale

societatea civilă : politici de personal, practici de comerţ

legislaţie : protecţia consumatorului, poluare, legi antimonopol

mediu : energie, materii prime, reciclare, protecţia mediului

Aceast tip de analiză este foarte util atunci când se urmăreşte evalurea în ansamblu a

întreprinderii, în scopul vânzării/cumpărării acesteia, sau lichidării ei. Evaluare are ca scop

final stabilirea unui interval de valoare pentru întreprindere, pe baza căruia să se poată

negocia preţul.

Pentru aprecierea realităţii ipotezelor este necesară înţelegerea în profunzime a

istoricului afacerii, ceea ce presupune o analiză internă prealabilă. Evaluarea întreprinderii

numai pe baza „trecutului”, adică folosind numai informaţii concrete, poate conduce la o

valoare mai mică deoarece nu s-au luat în considerare posibilităţile viitoare de creştere, sau

oportunităţile generate de iniţierea unor proiecte de investiţii.

Pentru o evaluare cât mai aproape de realitate este necesară o analiză a întreprinderii

pe baza previziunilor. În acest context se pot previziona contul de profit şi pierdere, bilanţul

şi fluxul de fonduri.

În baza estimărilor, pentru o analiză cât mai relevantă, se poate realiza şi o analiză de

sensitivitate. Aceasta ar putea trage un semnal de alarmă cu privire la riscul pe care şi-l

asumă investitorii în cazul în care cele mai pesimiste previziuni se adeveresc. De asemenea,

această analiză prezintă şi rentabilitatea ce se poate obţine în condiţii optimiste de evoluţie a

indicatorilor. Prin prezentarea acestor aspecte puse faţă în faţă, analiza de sensitivitate poate

constitui un instrument important în diagnosticarea rentabilităţii şi riscurilor potenţiale.

Pagina 60 din 68


V.2. METODA DE ANALIZĂ S.W.O.T. - STUDIU DE CAZ

Factori interni : puncte tari şi puncte slabe

conducerea şi personalul : în cazul întreprinderii SC Prospecţiuni SA acest capitol

trebuie divizat deoarece conducerea reprezintă un punct tare cuprinzând numai personal cu

studii superioare şi experienţă relevantă în domeniul de activitate. De asemenea, personalul

permanent este bine calificat având în proportie de 60% studii superioare şi medii. Datorită

specificului activităţii întreprinderea utilizează un număr mare de personal sezonier despre

care nu pot fi făcute aprecieri pertinente. Acest fapt poate fi considerat un punct slab pentru

întreprindere. Chiar şi în aceste condiţii calitatea produselor este superioară acestea fiind

apreciate şi căutate atât pe piaţa internă cât şi pe piaţa externă. De asemenea calitatea morală

şi profesională a conducerii societăţii precum şi experienţa în activitatea de organizare şi

conducere constitue un punct tare pentru întreprindere.

sistemul organizaţional : acest capitol reprezintă un punct slab al societăţii deoarece

aceasta se adresează unei pieţe specializate, în care clienţii sunt în număr mic. In plus, o parte

dintre clienţii de pe piaţa internă sunt societăţi cu capital majoritar de stat cu o situaţie

financiară instabilă. Dacă ne raportam la clienţii externi, realizarea contractelor presupune un

volum superior de cheltuieli rezultate în urma deplasării de personal şi echipamente fapt ce

conduce la o marjă de profit diminuată.

produse : atât datorită politicii de preţ practicată de societate, cât şi calităţii superioare

a produselor (foraje la mare adâncime, studii geologice, geofizice, etc), acestea sunt

competitive pe pieţele pe care se adresează. Acest capitol poate fi apreciat ca un punct tare al

societăţii.

productie : activitatea de producţie are un caracter semisezonier deoarece pe timpul

iernii forajele efectuate de întreprindere, care stau la baza studiilor şi lucrărilor efectuate sunt

îngreunate. Chiar şi în aceste condiţii activitatea de producţie poate fi considerată un punct

tare pentru întreprindere.

moralitate : societatea se bucură de prestigiu şi de o experienţă de 120 de ani în

sectorul de activitate şi este recunoscută ca având relaţii bune cu clienţii şi furnizorii săi. De

Pagina 61 din 68


asemenea moralitatea desavârşită de care dă dovadă întreg personalul încadrează acest capitol

în categoria punctelor tari.

cunoştinţe : pe piaţa internă societatea deţine o poziţie strategică fiind singurul

furnizor în domeniul prospecţiunilor geologice şi goefizice pentru bogăţii ale solului şi

subsolului. Pe piaţa externă întreprinderea are o serie de concurenţi importanţi cum ar fi

Westeon-Geca (SUA), Veritas (SUA), Goephysica Torum (Polonia), GES (Ungaria). Având

în vedere faptul că strategia de dezvoltare pe termen mediu şi lung vizează o creştere

continuă a ponderii exporturilor acest capitol poate fi considerat un punct tare.

Factori externi : posibilităţi şi ameninţări

piaţa : luând în considerare faptul că societatea previzionează o creştere a exporturilor

precum şi faptul că printre clienţii interni se numără atât firme de renume mondial cu o

dezvoltare continuă, cât şi firme de interes naţional, se poate aprecia că piaţa este în creştere

fapt ce va fi privit a o posibilitate continuă de dezvoltare pentru firmă .

tehnologia : datorită faptului că întreprinderea este specializată în realizarea şi

prestarea unei game de produse şi servicii specifice, cu destinaţii precise, acest capitol poate

fi considerat ca o ameninţare pentru societate. Această afirmaţie se bazează pe faptul că

întreprinderea deţine o serie de utilaje foarte specifice, a căror imposibilitate de înlocuire în

timp scurt poate duce la încetarea ciclului de poducţie.

economia : economia naţională constituie o permanentă ameninţare datorită situaţiei

incerte în care se află o mare parte din întreprinderile româneşti, în special cele în curs de

privatizare care au datorii mari către furnizori, datorii ce riscă să nu poată fi recuperate

niciodată. De asemenea instabilitatea puterii de cumpărare a monedei naţionale constitue o

ameninţare continuă.

societatea civilă : politica de personal practicată de societate oferă posibilităţi atât pe

linia reducerii costurilor cu salariile dacă situaţia reală va impune acest lucru cât şi pe linia

creşterii continue a productivităţii muncii prin eliminarea din organigramă a personalului

necalificat.

Pagina 62 din 68


legislaţie : acest domeniu constitue o ameninţare permanentă şi necontrolabilă

deoarece legislaţia din ţara noastră suferă numeroase modificări în perioade scurte de timp.

Principalele direcţii pe care firma poate fi afectată sunt legislaţia privind mediul înconjurător

şi politicile statului antimonopol.

V.3. MATRICEA „AMENINŢĂRI, OPORTUNITĂŢI, PUNCTE

TARI, PUNCTE SLABE”

Această matrice a fost propusă prima dată în 1982, de H. Weihrich, profesor la

universitatea San Francisco. Ea se prezintă sub următoarea formă:

FACTORI INTERNI

PUNCTE FORTE PUNCTE SLABE

X X

OPORTUNITĂŢI FO SO

X

AMENINŢĂRI

FA SA

X

Fig.2. Puncte cheie în analiza SWOT

În căsuţele marcate cu „X” se vor trece, în funcţie de coloana pe care ne aflăm,

factorii care reprezintă oportunităţi, ameninţări, puncte tari sau puncte slabe pentru

întreprinderea analizată.

În baza acestei matrice bine întocmite se pot stabili orientările strategice care trebuie

adoptate de întreprindere putându-se face o interpretare a ansamblului de elemente pe care le

procură diagnosticele interne şi externe. Această matrice se bazează pe modelul de formulare

Pagina 63 din 68

FA

CT

OR

I E

XT

ER

NI


a unei strategii care ia în considerare punctele forte şi punctele slabe ale întreprinderii printr-

un diagnostic intern, cu identificarea acestora în raport cu mediul înconjurător.

Modelul simplificat de formulare a strategiei care stă la baza metodei puncte tari-

puncte slabe se prezintă astfel :

Puncte tari şi

Oportunităţi şi Puncte slabe

riscuri ale mediului ale organizării

Strategii economice

posibile

Procesul de decizie

strategică

Preferinţele grupului de Preferinţele grupului

control al activităţii externe conducător

Strategia adoptată

Fig.3. Procesul de adoptare a strategiei în analiza SWOT

Această matrice permite stabilirea orientărilor strategice ţinând seama de punctele

forte şi luând în considerare oportunităţile oferite de mediul înconjurător = FO.

Trebuie luate în considerare şi punctele slabe care pot fi ameliorate ţinând seama de

oportunităţile care se oferă = SO.

În acelaşi mod se vor considera punctele forte şi respectiv punctele slabe în raport cu

ameninţările evidenţiate de diagnositicul extern = FA şi respectiv SA.

Pagina 64 din 68


Se constată astfel o primă linie orizontală cu caracter ofensiv formată din FO cu

orientări strategice ofensive clare şi din SO care pune problema valorificării oportunităţilor în

cadrul înlăturării punctelor slabe.

Cea de-a doua linie orizontală denumită defensivă, ia în considerare punctele forte

interne în condiţiile unor ameninţări provenite din mediul înconjurător, FA, precum şi

punctele slabe ale întreprinderii combinate cu ameninţările care vin din extern, SA.

V.4. MATRICEA „AMENINŢĂRI, OPORTUNITĂŢI, PUNCTE

TARI, PUNCTE SLABE” - STUDIU DE CAZ

Puncte forte Puncte slabe

Conducere Personal

Produse Sistem organizational

Productie

Moralitate

Cunostinte

Oportunitati

Piata FO SO

Societatea civila

Amenintari

Tehnologia

Economia nationala FA SA

Legislatia

Fig.4. Matricea SWOT la SC Prospectiuni SA

Strategia propusă pentru prima parte a liniei ofensive (FO) ar avea ca principal scop

valorificarea cât mai eficientă a oportunităţilor pe care le oferă piaţa. Acest lucru poate fi

realizat şi susţinut pe baza punctelor forte ale întreprinderii. Aşa cum s-a arătat întreprinderea

se poate baza pe o conducere calificată, pe produse competitive şi pe relaţii stabile cu

furnizorii şi clienţii săi. Oportunitatea oferită de piaţa în creştere nu trebuie neglijată sub nici

Pagina 65 din 68


o formă existând pericolul apariţiei unei cereri excesive ce ar putea duce fie la scăderea

preţurilor, fie la apariţia de noi întreprinderi specializate în domeniu.

În cazul celei de-a doua părţi a liniei ofensive (SO), strategia de urmat ar trebui să

aibă ca principale obiective rectificarea punctelor slabe observate pe baza oportunităţilor

oferite de mediul economic. Astfel poate fi recomandată o politică de personal care, pe baza

oportunităţilor oferite de societatea civilă, să amelioreze punctele slabe constatate la nivel de

personal angajat în întreprindere.

Strategiile ce pot fi recomandate pe linia defensivă a matricei trebuie să aibă în vedere

ameninţările care planează asupra întreprinderii şi posibilităţile de contracarare a acestora pe

baza punctelor forte ale întreprinderii. Astfel prima parte a liniei defensive trebuie să aibă în

vedere, pentru contracararea efectelor nefavorabile ale „ameninţărilor” o politică prudentă în

ceea ce priveşte aprovizionarea cu material rulant, utilaje de producţie, mijloace de transport,

etc. Aceasta trebuie să asigure necesarul de echipamente la termen şi cu costuri cât mai mici

cu putinţă. Alături de aceasta trebuie să se realizeze, pe baza punctelor forte din întreprindere,

un echilibru stabil la nivelul întregii firme care să nu fie expus decât în situaţii limită

perturbaţiilor din mediul economic.

Cap.V. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Pe baza situaţiei patrimoniale a societăţii precum şi a indicatorilor calculaţi asupra

situaţiilor financiare se desprind următoarele concluzii :

Societatea se confruntă cu o situaţie de decapitalizare accentuată manifestată atât prin

cesiunea unor elemente de activ la preţuri eronate, cât şi prin evidenţa în contabilitate, la

preţuri neactualizate, a elementelor de activ aflate în patrimoniu.

Pentru depăşirea acestei situaţii societatea trebuie să întreprindă o serie de măsuri de

înlocuire a echipamentelor uzate atât fizic dar mai ales moral. De asemenea este necesară

achiziţionarea unor echipamente noi, care încorporează tehnologie de ultimă oră şi corespund

standardelor internaţionale în domeniu.

De asemenea, ar trebui alocat anual un procent din profitul net al societăţii pentru

recapitalizarea acesteia.

Societatea se confruntă cu un număr de personal supradimensionat în raport cu

necesităţile de producţie, fapt ce duce la existenţa unor cheltuieli salariale şi a unor datorii

către bugetul statului aferente angajării forţei de muncă supradimensionate. Aceste cheltuieli

Pagina 66 din 68


se răsfrâng asupra tuturor indicatorilor de analiză financiară mai ales datorită faptului că

există restanţe la plata acestor datorii, restanţe care atrag în unele cazuri majorări şi penalităţi

de întârziere mai mari decât datoriile în sine.

În scopul atenuării acestor probleme societatea ar trebui să apeleze, în cazul

personalului necalificat care desfăşoară activitate pe teren, la angajarea acestuia pe plan local

fapt ce ar conduce la diminuarea cheltuielilor de transport şi cazare.

De asemenea, pentru reducerea datoriilor aferente forţei de muncă, ar trebui să se

încerce plata prioritară a datoriilor de tip CAS, la care penalizările de întârziere sunt mult mai

mari decât în cazul celorlalte datorii atât faţă de bugetul statului cât şi faţă de alte instituţii cu

care societatea are contracte care conţin clauze privind întârzierile la plată.

Una din dificultăţile majore cu care se confruntă societatea o constituie lipsa de

lichiditate. Acest lucru se manifestă în special la nivelul indicatorilor de apreciare a riscului

care se prezintă cu mult sub optimul teoretic.

Pentru remedierea acestei probleme este necesară adoptarea unui pachet de măsuri

printre care :

perceperea, pe cât posibil, a unor avansuri în contul lucrărilor ce urmează a fi

efectuate

negocierea, în cadrul contractelor, a unor majorări de întârziere care să acopere cel

puţin penalităţile de întârziere percepute de alte instituţii şi nedeductibilitatea fiscală a

acestora

servirea prioritară a clienţilor bun-platnici

crearea de provizioane care să acopere cel puţin parţial, în cazul întârzierilor la plată,

penalizările suportate de societate ca urmare a lipsei de lichiditate

De asemenea, pentru ameliorarea indicatorilor de rentabilitate, ar trebui solicitată

eşalonarea datoriilor faţă de bugetul de stat şi scutirea de la plata majorărilor de întârziere.

O altă soluţie pentru îmbunătăţirea indicatorilor de lichiditate este finanţarea nevoilor

curente prin credite bancare şi nu din surse de la bugetul de stat sau bugetul asigurărilor

sociale (neplata datoriilor faţă de aceştia), cunoscut fiind faptul că dobânda la creditele

bancare este, în acest moment, inferioară majorărilor şi penalităţilor de întârziere plătite de

societate.

Având în vedere că activitatea de exploatare este profitabilă, ar trebui să se încerce

identificarea şi eliminarea, acolo unde este posibil, a elementelor excepţionale care provoacă

pierdere la nivel global.

Pagina 67 din 68


Societatea ar trebui să renunţe la o serie de activităţi care premerg lucrărilor efective

şi care nu mai sunt rentabile datorită faptului că ele pot fi efectuate şi de alte socităţi de obicei

mici sau nou înfiinţate care beneficiază de o serie de facilităţi.

O soluţie pentru diminuarea decalajului existent între încasări şi plăţi este apelarea la

credite-furnizor în special în cazul achiziţiilor de echipamente din import.

Este de asemenea necesară, o corelare mai strictă a nivelului ratei inflaţiei cu nivelul

indicatorilor realizaţi şi prognozaţi, pentru a se reuşi pe termen mediu, creşterea rentabilităţii

financiare a societăţii şi poate chiar cotarea la Bursă.

Pagina 68 din 68

http://www.tocilar.ro/

Date post:	02-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	alexandra-arsene
View:	293 times
Download:	4 times

Analiza Diagnostic a Rentabilitatii Si Riscului Financiar

Documents