Analiza diagnostic– dna Alina Ciuhureanu Muntean Silvia Elisabeta stagiar an II sem I Problema 73. Să se calculeze soldurile intermediare de gestiune în cazul societății ale cărei informații financiare sunt prezentate mai jos şi să se analizeze evoluția acestora: Indicator 31.12.n (u.m.) 31.12.n+1 (u.m.) Venituri din vânzarea mărfurilor 0 1000 Subventii de exploatare 2000 1500 Producția vândută 20000 22000 Producția imobilizată 0 1000 Cheltuieli cu materii prime 3000 4000 Costul mărfurilor vândute 0 800 Cheltuieli salariale 7000 7800 Cheltuieli cu amortizarea 300 400 Cheltuieli cu chirii 1500 1500 Cheltuieli cu dobânzi 1400 1500 Impozit pe profit 1000 1000 REZOLVARE: Soldurile intermediare de gestiune reprezinta o serie de indicatori care ne ajuta sa analizam modul de
Transcript
Analiza diagnostic– dna Alina Ciuhureanu
Muntean Silvia Elisabeta stagiar an II sem I
Problema 73. Să se calculeze soldurile intermediare de gestiune în cazul societății ale cărei informații financiare sunt prezentate mai jos şi să se analizeze evoluția acestora:
Indicator 31.12.n (u.m.) 31.12.n+1 (u.m.) Venituri din vânzarea mărfurilor 0 1000 Subventii de exploatare 2000 1500 Producția vândută 20000 22000 Producția imobilizată 0 1000 Cheltuieli cu materii prime 3000 4000 Costul mărfurilor vândute 0 800 Cheltuieli salariale 7000 7800 Cheltuieli cu amortizarea 300 400 Cheltuieli cu chirii 1500 1500 Cheltuieli cu dobânzi 1400 1500 Impozit pe profit 1000 1000
REZOLVARE:
Soldurile intermediare de gestiune reprezinta o serie de indicatori care ne ajuta sa analizam modul de obtinere a rezultatului firmei (profit sau pierdere) tinand cont de natura elementelor de cheltuieli inregistrate.Conform modelului continental de analiza, acesti indicatori sunt:1.Marja comerciala (MC)-reprezinta diferenta dintre valoarea vanzarilor si costul direct aferent produselor vandute , ea este primul nivel de la care incepe sa se contureze profilul firmei
Marja comercială (MC), vizează exclusiv întreprinderile comerciale sau numai activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă, fiind principalul indicator de apreciere a performanţei comerciale. Se calculează ca diferenţă între veniturile obţinute din vânzările de mărfuri (evaluate la preţ de vânzare, exclusiv reducerile comerciale acordate ulterior facturării) şi costul mărfurilor vândute
(exclusiv reducerile comerciale primite ulterior facturării). Este considerată a fi principalul indicator de apreciere a performanţelor unei activităţi comerciale. Analiza tendinţei în timp a ratei marjei comerciale (marjă comercială/cifra de afaceri) şi compararea acesteia cu cele înregistrate de concurenţi constituie elementele de bază în evaluarea performanţelor financiare ale acestora. Marja comercială raportată la veniturile din vânzarea mărfurilor reprezintă practic adaosul comercial practicat de firmă, fiind astfel un element care trebuie apreciat în funcţie de tipul politicii de vânzare promovată. Spre exemplu, marjele comerciale ridicate corespund, în general, firmelor specializate în comerţ de lux sau tradiţional, care asigură şi servicii postvânzare. Variaţia marjei trebuie explicată în funcţie de rotaţia stocurilor deoarece, în mod normal o reducere a marjei ar trebui să aibă ca efect creşterea vânzărilor care conduce, în principiu, la o reorientare a politicii comerciale;
MC = Cifra de afaceri - Costul mărfurilor vandute, produselor sau serviciilor vandute MC n =0+0=0 MC n+1 = 1000 - 800 = 2002. Valoarea adaugata (VA ) reprezinta valoarea ramasa la dispozitia firmei dupavalorificarea bunurilor si serviciilor si deducerea cheltuielilor cu resursele externeconsumate pentru derularea activitatii de baza a firmei;VA = MC + productia stocata sau imobilizata – alte cheltuieli externe ale firmeiCheltuieli externe = chelt cu mat. consumabile, cu energia si apa , cu ambalajele, inintretinerea si reparatiile, cu chiriile, asigurarile de bunuri si persoane, transport , protocol, reclama si publicitate, deplasari, posta si telecomunicatii, servicii bancare si alte servicii prestate de terti.Valoarea adăugată (VA) este un concept de sorginte macroeconomică, realizând o punte informaţională între activitatea contabilă a întreprinderii şi contabilitatea naţională. Se calculează după relaţia: marja comercială + producţia vândută +/- venituri aferente costurilor stocurilor de produse (servicii în curs de execuţie) + venituri din producţia de imobilizări – consumuri de la terţi şi exprimă capacitatea firmei de a crea bogăţiei prin activităţile economice pe care le desfăşoară. Consumurile de la terţi includ toate consumurile provenite din exterior, oricare ar fi destinaţia lor funcţională (internă), şi anume: cheltuieli cu stocurile de materii prime şi materiale; cheltuieli cu combustibilii, energia şi apa; cheltuieli cu diferitele servicii executate de terţi pentru întreţineri şi reparaţii, reclama, cu colaboratorii etc.; alte cheltuieli materiale;
VA= marja comercială + producţia vândută +/- venituri aferente costurilor stocurilor de produse (servicii în curs de execuţie) + venituri din producţia de imobilizări – consumuri de la terţiVA n = 0 + 20000 + 0 – 3000 – 1500 -0 = 15.500VA N= 15.500VA n+1 = 200 + 22000 + 0 – 4000 –1500 - 1000VA n+1 = 15700 3. Excedentul brut de exploatare (EBE) reprezinta valoarea ramasa la dispozitia ramasa dupa ce s-a diminuat valoarea adaugata cu cheltuielile de personal si cheltuieli cu impozitele si taxele percepute de statExcedentul brut al exploatării (EBE) sau, după caz, insuficienţa brută de exploatare, reprezintă resursa rezultată din exploatare şi folosită pentru menţinerea şi dezvoltarea potenţialului productiv al întreprinderii şi remunerarea capitalurilor utilizate şi a statului. Se determină pe baza relaţiei: valoarea adăugată + venituri din subvenţii de exploatare – cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate – cheltuieli cu personalul. Excedentul brut al exploatării este măsurat înaintea adoptării deciziilor privind amortizarea şi a cheltuielilor financiare care decurg din politica de finanţare. În acest sens, indicatorul este cu adevărat „brut”, ceea ce permite managerului financiar efectuarea unei comparaţii în timp. Prin raportarea excedentului brut al exploatării la valoarea adăugată, pe de o parte, şi cifra de afaceri, pe de altă parte, se permite urmărirea în timp a cotei din valoarea adăugată (sau cifrei de afaceri) care va fi destinată remunerării factorilor de producţie. Prima rată, EBE/VA este denumită marjă industrială a cărei valoare, în cazul firmelor din sectorul serviciilor, este de aproximativ 10%, iar în cazul firmelor din sectorul industrial este de aproximativ 40%. Cea de a doua rată, EBE/CA este o marjă brută asupra cifrei de afaceri, valorile ei fiind mai reduse decât în cazul primei rate, astfel: de 0,5% pentru firmele de comerţ, 7%-10% pentru cele industriale şi 4% -5% pentru celelalte categorii. Sub rezerva producţiei imobilizate şi a decalajelor generatoare de creanţe, stocuri şi datorii cu consecinţe asupra trezoreriei, acest sold intermediar de gestiune constituie resursa financiară fundamentală pentru firma secolului XXI, care va fi utilizată pentru menţinerea sau creşterea capacităţii de producţie, plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit şi dividendelor, rambursarea împrumuturilor angajate anterior;
EBE = VA + Subventii de exploatare – (chelt de personal+chelt cu impozite si taxe)
EBE n = 15.500+ 2000- 7000= 10.500EBE n = 10.500EBE n +1= 15700+ 1500 – 7800=
EBE n+1 = 9.400
4. Rezultatul exploatarii (RE) reprezinta diferenta dintre veniturile si cheltuielile de exploatareRezultatul exploatării, putând fi profit sau pierdere, reprezintă primul element de măsură a rentabilităţii economice, independent de politica financiară a întreprinderii şi de influenţa elementelor extraordinare. Relaţia de calcul este: excedentul brut al exploatării + venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare + alte venituri din exploatare – cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere privind exploatarea – alte cheltuieli pentru exploatare. Este utilizat în compararea performanţelor întreprinderilor care au politici financiare diferite şi exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare, obţinută prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatării. Nivelul rezultatului de exploatare oferă managerilor informaţia privind mărimea resurselor determinate de activitatea de exploatare pe care firma se poate baza pentru acoperirea cheltuielilor sale financiare. resursele acumulate din activitatea de exploatare, la care se adaugă eventual veniturile financiare obţinute de firmă, ar trebui să depăşească nivelul cheltuielilor financiare ale acesteia. În caz contrar va avea loc un transfer de valoare de la proprietari către creditorii firmeiRE = EBE + (alte venituri din exploatare – alte chelt din exploatare ) – chelt cu amortizareaRE n = 9.400 +0 - 300 = 9.100RE n = 9.100RE n+1 = 10500+0 – 400 = 10.100RE n+1 = 10.100
5. Rezultatul curent inaintea impozitarii (RCII) reprezinta rezultatul obtinut dinactivitatea de exploatare si cea financiara
Rezultatul curent este aferent operaţiilor de exploatare şi financiare efectuate de întreprindere în cursul exerciţiului, şi se calculează conform relaţiei: rezultatul exploatării + venituri financiare + venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare – cheltuieli financiare - cheltuieli financiare privind
amortizările şi ajustările pentru pierdere de valoare. Se poate concretiza în profit sau pierdere.
RCII n= RE + (Venituri financiare – Cheltuieli financiare)RCII n = 9100+0+0 - 1400 =7.700RCII n = 7.700RCII n+1 = 10100+0 +0 – 1500 = 8.600RCII n+1= 8.600
6.Rezultatul extraordinar se calculează independent de celelalte solduri de gestiune, pe baza relaţiei: venituri extraordinare – cheltuieli extraordinare. Se poate concretiza în profit sau pierdere.
Rez. extraordinar = 0 - 0= 0
7. Rezultatul net al exercitiului (R net) reprezinta marimea contabila a rezultatului distribuit actionarilor Rezultatul net exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare, putându-se concretiza în profit sau pierdere. Se determină conform relaţiei: rezultatul curent +/- rezultatul extraordinar – cheltuieli cu impozitul pe profit.
Rnet = RCII – Impozit pe profitRnet n = 7.700– 1000= 6700
Rnet n = 6.700
Rnet n +1= 8.600 – 1000 = 7.600Rnet n+1 = 7.600
8 . Producţia exerciţiului (PE) caracterizează activitatea întreprinderilor de producţie sau prestatoare de servicii, fiind calculat conform relaţiei: producţia vândută +/- venituri aferente costurilor stocurilor de produse (servicii în curs de execuţie) + venituri din producţia de imobilizări. Este un indicator inevitabil, dar ambiguu, deoarece se determină pe baza mei multor elemente eterogene din punctul de vedere al evaluării, unele fiind evaluate la preţ de vânzare (producţia vândută) iar altele la cost de producţie (producţia stocată şi producţia imobilizată). În plus, nivelul rezultatelor se poate modifica în funcţie de metoda reţinută pentru evaluarea stocurilor. Datorită acestui fapt, valoarea producţiei nu poate să reflecte o realitate financiară;
PE= Productia vanduta– venituri aferente costurilor stocurilor de produse (servicii în curs de execuţie
PE n = 20.000+0= 20.000
PE n =20.000
PE n+1 = 22000+1000 = 23.000
PE n+1 = 23.000
Specificaţie 31.12.N 31.12.N+1
Marja comercială 0 200
Rez. extraordinar 0 0
Producţia exerciţiului 20.000 23.000
Valoarea adăugată 15.500 15.700
Excedentul brut din exploatare
9.400 10.500
Rezultatul exploatării 9.100 10.100
Rezultatul curent 7.700 8.600
Rezultatul net al exerciţiului 6.700 7.600
Interpretarea rezultatelor:
Marja comercială MC raportată la veniturile din vânzarea mărfurilor reprezintă
adaosul comercial practicat de firmă. Din acest tabel se poate observa că adaosul
comercial practicat de firma analizată în cei doi ani analizaţi este in crestere .
Se constată o creştere a producţiei exerciţiului în anul N+1 faţă de anul N
cu 15%.
Valoarea adăugată(VA) exprimă capacitatea firmei de a produce bogăţie prin
activităţile pe care le desfăşoară. În cazul firmei analizate se constată o majorare a
indicatorului de la 15.500 lei în anul N la 15.700 lei în anul N+1.
Din calculul excedentului brut al exploatării (EBE)rezultă că începând cu
anul N entitatea înregistrează o creştere a indicatorului, ceea ce demonstrează
eficienţa activităţii desfăşurate de entitate pe întreaga perioadă analizată. Cauza o
constituie în principal, majorarea valorii adăugate.
Prin raportarea excedentului brut al exploatării (EBE) la valoarea adăugată
(VA), se poate urmări în timp cota din valoarea adăugată care va fi destinată
remunerării factorilor de producţie.
În cei doi ani supuşi analizei, entitatea înregistrează profit din activitatea de
exploatare, în creştere în anii N+1 comparativ cu anul N.
17. Să se analizeze poziția financiară a societății comerciale Flamingo International SA (sursa: www.bvb)
2007(RON) 2006(RON) 2005(RON)
Active imobilizate - Total
Active circulante - Total
Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de un an - Total
Active circulante, respectiv datorii curente nete
Total active minus datorii curente
Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an - Total
Venituri in avans
Capital subscris varsat
Total capitaluri proprii
Creante - Total
Datorii - Total
Cifra de afaceri neta
Venituri din exploatare - Total
Cheltuieli din exploatare - Total
Rezultat din exploatare
Venituri financiare
Cheltuieli financiare
Rezultat financiar
Rezultat curent
Venituri extraordinare
Cheltuieli extraordinare
143.054.409,00
397.304.858,00
351.363.656,00
45.405.095,00
188.459.504,00
0,00
566.606,00
77.905.001,00
187.382.433,00
315.376.709,00
351.363.656,00
565.047.673,00
581.971.941,00
564.463.692,00
17.508.249,00
8.706.195,00
16.654.773,00
-7.948.578,00
9.559.671,00
0,00
0,00
148.008.754,00
101.887.738,00
61.873.806,00
43.681.968,00
191.690.722,00
10.307.567,00
5.270.725,00
77.905.001,00
178.603.980,00
90.387.499,00
72.181.373,00
193.688.714,00
193.728.944,00
213.621.180,00
-19.892.236,00
11.900.816,00
14.758.583,00
-2.857.767,00
-22.750.003,00
0,00
0,00
13.858.081,00
153.925.014,00
76.770.893,00
77.154.280,00
91.012.361,00
1.654.695,00
0,00
52.235.375,00
88.286.322,00
136.917.860,00
78.425.588,00
206.782.194,00
208.425.995,00
193.698.564,00
14.727.431,00
38.171.659,00
43.226.185,00
-5.054.526,00
9.672.905,00
0,00
0,00
Rezultat extraordinar
Venituri totale
Cheltuieli totale
Rezultat brut
Rezultat net
Rezultat / actiune
Plati restante - Total
Furnizori restanti - Total
0,00
590.678.136,00
581.118.465,00
9.559.671,00
9.559.671,00
-
0,00
0,00
0,00
205.629.760,00
228.379.763,00
-22.750.003,00
-22.750.003,00
-
0,00
0,00
0,00
246.597.654,00
236.924.749,00
9.672.905,00
8.081.904,00
-
0,00
0,00
Obligatii restante fata de bugetul asigurarilor sociale
Impozite si taxe neplatite la termen la bugetul de stat
Nr. mediu angajati (numai angajati permanenti)
0,00
0,00
154
0,00
0,00
49
0,00
0,00
57
Rezolvare
Principalele rate ce caracterizează structura activului bilanțier sunt:
Rata activelor imobilizate Rata activelor circulante.
a. Rata activelor imobilizate (Rai) – măsoară ponderea activelor aflate la dispoziția întreprinderii în mod permanent, în totalul activului şi se calculează portivit modelului:
Rai = Active imobilizate / Total activ x 100
Anul 2005 Rai = 13.858.081 / 167.783.095 x 100
= 8,25 %
Anul 2006 Rai = 148.008.754 / 249.896.492 x 100
= 27,39 %
Anul 2007 Rai = 143.054.409 / 540.359.267
= 26,47 %
b. Rata activelor circulante (Rac) – reflectă ponderea activelor cu caracter temporar în total active, fiind o măsură a flexibilității financiare, întrucât evidențiază importanța relativă a activelor uşor de transformat în bani. Analiza structurii activelor circulante poate fi detaliată pe componentele acestora, respectiv stocuri, creanțe, numerar şi echivalente ale numerarului.
Rac = Active circulante / Total active x 100
Anul 2005 Rac = 153.925.014 / 167.783.095 x 100
= 91,74 %
Anul 2006 Rac = 101.887.738 / 249.896.492 x 100
= 40,77 %
Anul 2007 Rac = 397.304.858/ 540.359.267 x 100 = 73,52 %
b1)Rata stocurilor (Rst) – reflectă ponderea stocurilor (activele circulante cel mai puțin lichide) în total active. În practica economică se consideră că un nivel echilibrat al ratei stocurilor ar fi de
aproximativ 30% în sectorul industrial şi de 40-45 % în construcții şi comert. În sfera serviciilor, indicatorul înregistrează niveluri scăzute, datorită specificității acestui sector.
Rst = Stocuri / Active circulante * 100
Datorita faptului ca in tabelul de date nu avem sume pentru STOCURI , acest indicator nu poate fi calculat.
b2)Rata creanţelor (Rcr) – reflectă ponderea deținută de portofoliul de creanțe (în special comerciale) în gestiunea entității economice, dimensiunile indicatorului fiind influențate de termenele de încasare stipulate în contracte precum şi de specificul activității desfăşurate de entitate.
Rcr = Creanţe/ Active circulante* 100
Anul 2005 Rcr = 136.917.860 /153.925.014 x 100
= 88,95 %
Anul 2006 Rcr = 90.387.499 / 101.887.738 x 100
= 88,71 %
Anul 2007 Rcr= 315.376.709 / 397.304.858 x 100
= 79,37 %
b3)Rata numerarului şi echivalentelor de numerar (Rdb) – reflecta ponderea disponibilităților băneşti şi a echivalentelor acestora în total active şi măsoară lichiditatea internă a entității economice. Se apreciază că un nivel al indicatorului de 1,5-2 % din activele totale, respectiv 10% din activele circulante, asigură necesitățile financiare ale întreprinderii.
Rdb = Disp. băneşti/ Active circulante* 100
Anul 2005 Rdb = 17.007.154 /153.925.014 x 100 = 11,04 %
Anul 2006 Rdb = 11.500.239 / 101.887.738 x 100 = 11,28 %
Anul 2007 Rdb= 81.928.149 / 397.304.858 x 100 = 20,62 %
Daca presupunem ca nu avem STOCURI si nici INVESTITII PE TERMEN SCURT, atunci Disp banesti = Active circulante – Creante, dupa aceasta formula am calculat mai sus disponibilitatile banesti.
Tabelul 1. Evoluţia ratelor de structură ale activului bilanţier
Nr. Specificaţie Simbol Exerciţiul financiar
crt.2005(%) 2006 (%) 2007 (%)
1. Rata activelor imobilizate Rai 8,25 % 27,39 % 26,47 %
2. Rata activelor circulante, din care: Rai 91,74 % 40,77 % 73,52 %
Analiza şi diagnosticul ratelor de structură ale datoriilor şi capitalului propriu
Ratele de structură ale pasivului bilanțier, cunoscute şi sub denumirea de rate ale surselor de finanțare, permit evidențierea aspectelor privind stabilitatea, autonomia şi îndatorarea financiară a entității economice.
a. Rata stabilităţii financiare (Rsf) – reflectă ponderea surselor cu caracter stabil, în totalul surselor de finanțare ale entității economice.
Rsf = Capital permanent / Total pasiv * 100
Anul 2005 Rsf = 88.286.322/ ( datorii totale + venituri in avans + cap prorii + provizioane ) x100 = 88.286.322 / 166.711.912 = 52,95 %
Anul 2006 Rsf = 178.603.980 / 256.056.078 = 69,75 %
Anul 2007 Rsf= 187.382.433 / 539.312.695 = 34,74 %
b. Rata autonomiei financiare ( Raf) – reflectă ponderea surselor proprii folosite în finanțarea mijloacelor economice ale întreprinderii.
Raf = Capital propriu / Total pasiv *100
Anul 2005 Raf = 88.286.322 / 166.711.912 = 52,95 %
Anul 2006 Raf = 178.603.980 / 256.056.078 = 69,75 %
Anul 2007 Raf= 187.382.433 / 539.312.695 = 34,74 %
c. Rata îndatorării globale (Rig) – măsoara ponderea datoriilor totale față de terți, indiferent de natura lor, în totalul surselor de finanțare.
Rîg = Datorii totale / Total pasiv * 100
Anul 2005 Rig = 78.425.588 / 166.711.912 = 47,04%
Anul 2006 Rig = 72.181.373 / 256.056.078 = 28,18%
Anul 2007 Rig= 351.363.656 / 539.312.695 = 65,15%
La nivelul entității economice analizate, evoluția acestor indicatori este prezentată în tabelul nr. 2
Tabel 2. Evoluţia ratelor de structură ale datoriilor şi capitalului propriu
3. Rata îndatorării globale Rig 47,04% 28,18% 65,15%
Analiza şi diagnosticul situaţiei financiare a entităţii economice
Indicatorii frecvent utilizaţi în diagnosticul situaţiei financiare a întreprinderii şi calculaţi pe baza informaţiilor furnizate de situaţiile financiare anuale, sunt: lichiditatea, solvabilitatea, profitabilitatea şi gradul de îndatorare.
Analiza şi diagnosticul lichidităţii prin intermediul ratelor
Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor, îndeosebi pe termen scurt, reflectând capacitatea de a transforma rapid activele circulante în numerar şi echivalente ale numerarului. Calculul ratelor lichidităţii rezultate, prin compararea ansamblului lichidităţilor potenţiale cu exigibilităţile potenţiale, constituie o metodă rapidă pentru aprecierea gradului în care entitatea economică face faţă obligaţiilor pe termen scurt.
Practica economică utilizează următoarele rate:
a) Rata lichidităţii curente (Rlc), reflectă gradul de acoperire a datoriilor curente din activele curente. Se recomandă ca valoarea indicatorului să se situeze în jurul cifrei 2.
Rlc = Active curente / Datorii curente
Ric2005 = 13.858.081 / 76.770.893 = 18,05
Ric2006 = 148.008.754 / 61.873.806 x 100 = 2,3921
Ric2007 = 143.054.409 / 351.363.656 x 100 = 0,4071
b) Rata lichidităţii imediate (Rli) exprima capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile pe termen scurt prin valorificarea creanțelor, investițiilor financiare pe termen scurt şi a disponibilități băneşti. Valoarea indicatorului se consideră normală, dacă se situează între 0,8-1.
Nu avem sume la rubrica STOCURI , asa ca indicatorul Rli are aceleasi valori ca Ric.
c) Rata lichidităţii la vedere (Rlv) numită şi capacitate de plată, reflectă capacitatea întreprinderii de a achita datoriile curente, din disponibilităţi bănesti.
Rlv = Disponibilităţi / Datorii curente
Ric2005 = 17.007.154 / 76.770.893 = 22,15
Ric2006 =11.500.239 / 61.873.806 x 100 = 18,58
Ric2007 = 81.928.149 / 351.363.656 x 100 = 2,3167
La nivelul entității economice luate în studiu, evoluția indicatorului de lichiditate este prezentată în tabelul nr. 3
Tabel 3. Evoluţia indicatorului de lichiditate
Nr. crt. Specificatie
Simbol Exerciţiul financiar
2005 2006 2007
1. Rata lichidităţii curente Rlc 18,05 2,3921 0,4071
2. Rata lichidităţii imediate Rli 18,05 2,3921 0,4071
3. Rata lichidităţii la vedere Rlv 22,15 18,58 2,3167
În primii doi ani supuşi analizei, se constată că valoarea indicatorului de lichiditate curentă este subunitară, doar în ultimul an, valoarea datoriilor pe termen scurt fiind acoperită în totalitate de valoarea activelor circulante. Rata lichidității imediate şi cea la vedere apreciem că înregistrează niveluri normale pe întrega perioadă analizată.
3.4.2. Analiza şi diagnosticul solvabilităţii
Solvabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a face față obligațiilor de plată îndeosebi din resurse proprii. Se exprimă prin indicatorul rata solvabilităţii, ce poate fi calculat prin două modalităţi:
Rata solvabilității generale (Rsg); Rata solvabilităţii patrimoniale (Rsp)
a) Rata solvabilităţii generale (Rsg) cuantifică riscul de incapacitate de plată a întreprinderii. Indicatorul indică măsura în care datoriile pot fi acoperite pe seama activelor firmei. Indicatorul trebuie să înregistreze mărimi supraunitare.
Rsg = Active totale / Datorii totale
Rsg2005 = 167.783.095 / 78.425.588 = 2,1393
Rsg2006 = 249.896.492 / 72.181.373 = 3,4620
Rsg2007 = 540.359.267 / 351.363.656 = 1,5378
b) Rata solvabilităţii patrimoniale (Rsp) se calculeaza ca raport intre capitalul propriu la capitalurile permanente (capitaluri proprii + datorii pe termen lung). Solvabilitatea patrimonială este considerată bună când rezultatul obţinut se situează între 30% şi 50% (0,3 - 0,5), indicând ponderea resurselor proprii în totalul resurselor permanente ale întreprinderii.
La nivelul entităţii economice luate în analiză, evoluţia celor doi indicatori se prezintă în tabelul nr. 3.4.2.1.
Tabel Evoluţia ratelor de solvabilitate
Nr. crt.
Specificaţie Simbol Exerciţiul financiar
2005 2006 2007
1. Rata solvabilităţii generale Rsg 2,1393 3,4620 1,5378
2. Rata solvabilităţii patrimoniale Rsp 0.9816 0.9454 0
Urmare înregistrării unui volum de active superior datoriilor, pe întreaga perioadă analizată nivelul solvabilităţii generale a fost corespunzător. În ce priveşte solvabilitatea patrimonială, mai ales în ultimii 2 ani supuşi analizei, asistăm la o reducere a indicatorului, determinată în principal de ritmul superior de creştere al datoriilor pe termen lung, comparativ cu cel al capitalurilor proprii.
3.4.3. Analiza şi diagnosticul profitabilităţii
Indicatorii de profitabilitate (performanţă) reflectă eficienţa activităţii desfăşurate de întreprindere, în sensul capacităţii acesteia de a obţine profit din resursele disponibile.
Principalii indicatori ce caracterizează performanţa financiară unei entităţi economice sunt ratele de rentabilitate, respectiv:
Rata rentabilitǎţii economice; Rata rentabilitǎţii financiare.
a) Rata rentabilitǎţii economice (Rec) reflectǎ eficienţa activităţii de exploatare a întreprinderii, fiind un indicator de apreciere a performanţei echipei manageriale.
Rec = Profitul brut al exploatǎrii / Activ total * 100
RE = EBE + alte venituri de exploatare – alte cheltuieli de exploatare
EBE= Valoarea Adaugata + Venituri din subventii de exploatare (inclusiv cele pentru salarii) + cheltuieli de personal + Cheltuieli cu alte alte impozite, taxe si varsaminte asimilate.
RE =
b) Rata rentabilităţii financiare (Rf), evaluează capacitatea întreprinderii de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa. Rentabilitatea financiarǎ remunereazǎ proprietarii întreprinderii prin distribuirea de dividende cǎtre aceştia şi prin creşterea rezervelor, care, în fapt, reprezintǎ o creştere a averii proprietarilor. Indicatorul reflectǎ corelaţia dintre profitul net, ca venit al acţionarilor şi capitalurile proprii ale întreprinderii.
Rf = Profit net / Capitaluri proprii * 100
Evoluţia indicatorilor de profitabilitate la nivelul entităţii economice luată în studiu este prezentată în tabelul 3.4.3.1.
Tabel . Evoluţia profitabilităţii
Nr. crt.
SpecificaţieExerciţiul financiar
2005 2006 2007
1. Rata rentabilitǎţii economice
2. Rata rentabilitǎţii financiare
Activitatea economică desfăşurată de entitatea economică pe parcursul perioadei analizate poate fi apreciată corespunzător, fiind concretizată în obţinerea de profit, atât din activitatea de exploatare cât şi din celelalte activităţi. Nivelurile mai scăzute ale celor 2 indicatori în anul N-1 au fost determinate de investiţiile în echipamente efectuate de entitate, care odată puse în funcţiune au condus la obţinerea unor performanţe economico- financiare mult superioare în anul N.
3.5.Analiza şi diagnosticul indicatorilor capacităţii de finanţare3.5.Analiza şi diagnosticul indicatorilor capacităţii de finanţare
Analiza ratelor de structură a bilanțului permite studiul structurii financiare a întreprinderii, respectiv examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanțare a activelor între capitalurile proprii şi aporturile externe, de unde rezultă autonomia (independența) financiară a întreprinderii.
Structura financiară este un concept fundamental în gestiunea financiară a întreprinderii, deoarece determină costul capitalului şi are influență asupra politicii de investiții, afectându-i rentabilitatea. Sursele de finanțare trebuie adaptate naturii activelor pe care le finanțează. Resursele utilizate pentru finanțarea unui activ imobilizat trebuie să poată rămâne investite în întreprindere o durată cel puțin egală cu durata de viață a acestuia.
Indicatorii capacității de finanțareIndicatorii capacității de finanțare caracterizează capacitatea întreprinderii de a acoperi, în diferite grade şi pe seama diferitelor resurse de finanțare, utilizările, adică activele pe care le gestionează. Prin modul de utilizare a lor, se pune în evidența aplicarea principiilor fundamentale ale finanțării, în primul rând cel al echivalenței cronologice. În acest sens se recurge la criteriul timp, luând ca limită anul de gestiune. Este esenţial să se constate dacă întreprinderea alocă o parte a resurselor financiare cu caracter permanent pentru finanţarea plasamentelor pe termen scurt, adică dacă şi-a luat o marjă de siguranţă în privinţa înfăptuirii echilibrului său financiar, construindu-şi, în acest sens, fondul de rulment net într-o dimensiune care să-l justifice prin prisma criteriilor de eficienţă şi risc.
În cadrul acestui tip de indicatori se pot construi rate ale finanțării activelor imobilizate şi rate ale finanțării activelor circulante, respectiv:
Rata finanţării activelor imobilizate pe seama resurselor financiare proprii. frp = Capitaluri proprii / Active imobilizate nete ≥ 1
Rfai 2005= 88.286.322 / 13.858.081= 6,3707
Rfai 2006 = 178.603.980 /148.008.754 = 1,2067
Rfai 2007 = 187.382.433 / 143.054.409 = 1,3098
În cazurile în care nivelul acestui coeficient este egal sau mai mare ca 1, se consideră că situația financiară a întreprinderii este bună. În aceste situaţii, întreprinderea finanţează pe seama capitalului propriu nu numai activele imobilizate, ci şi o parte a activelor circulante. Aceasta îi permite să dispună de un fond de rulment propriu, element notabil al consistenţei echilibrului său financiar.
Rata finanţării activelor circulante pe seama fondului de rulment net, indicator determinat potrivit relației:
acfr = Fond de rulment net / Active circulante
Frn = Active circulante – Datorii curente
Frn2005 = 153.925.014 – 76.770.893 = 77.154.121
Frn2006 = 101.887.738 – 61.873.806 = 40.013.932
Frn2007 = 397.304.858 – 351.363.656 = 45.941.202
Acfr2005 = 77.154.121 / 153.925.014 = 0,5012
Acfr2006 = 40.013.932 / 101.887.738 = 0,3927
Acfr2007 = 45.941.202 / 397.304.858 = 0,1156
Indicatorul exprimă finanţarea stabilă a activelor circulante şi pune în evidență într-o manieră semnificativă importanța ce se acordă fondului de rulment. Nivelul său variază între 0 (când fondul de rulment este inexistent) şi 1 (când întregul pasiv al întreprinderii ar fi constituit numai pe seama capitalului permanent).
Indicatorul este util pentru a aprecia prin comparații cu întreprinderi similare, cât şi prin prisma evoluției fenomenului în timp, preocupările întreprinderii pentru a-şi finanța stocul util şi a-şi creea marja de siguranță necesară asigurării continuității procesului productiv, în cazul apariției unor fenomene nedorite.
Deseori, se recurge şi la determinarea unei rate denumită rata de acoperire a stocurilor, potrivit modelului:
Rs = Fond de rulment net / Stocuri
Datorita faptului ca NU avem sume pentru STOCURI , acest indicator nu poate fi calculat.
Rata finanţării activelor circulante pe seama creditului furnizor, construită pe două nivele, după relațiile:
accf = Datorii faţă de furnizori / Active circulante
Nu se poate calcula acest indicator pentru ca NU sunt datorii fata de furnizori.
accf = Datorii faţă de furnizori / Stocuri
Nu se poate calcula acest indicator pentru ca NU sunt datorii fata de furnizori si nici stocuri.
Indicatorul exprimă proporția finanțării activelor circulante, respectiv a stocurilor, pe seama datoriei față de furnizorii întreprinderii. În egală măsură, arată partea “descoperită” a activelor circulante, respectiv a stocului ce urmează a se finanța pe seama fondului de rulment, precum şi a altor resurse pe termen scurt.
Rata finanţării activelor circulante pe seama creditului bancar pe termen scurt, construită pe două nivele, potrivit relațiilor:
acib = Credit bancar pe termen scurt / Active circulante
acib = Credit bancar pe termen scurt / Stocuri
Nu se pot calcula acesti indicatori pentru ca NU sunt credite bancare pe termen scurt .
Indicatorul exprimă proporția finanțării activelor circulante, respectiv a stocurilor, pe seama creditului bancar pe termen scurt.
3.5.3.5. Analiza şi diagnosticul ratelor Analiza şi diagnosticul ratelor de gestiune (activitate)de gestiune (activitate)
Gestiunea financiară pe termen scurt necesită informații pentru aprecierea echilibrului financiar şi a lichidității întreprinderii în dinamică, ceea ce impune determinarea unor rate de rotație a posturilor de bilanț. Ratele de rotație furnizează informații dinamice deoarece permit să se introducă o dimensiune
temporală în analiza bilanțului, prin evidențierea ritmului de modificare şi reînnoire a unor posturi bilanțiere.
Numărul de rotații al unui post de bilanț compară un flux de activitate (vânzări, aprovizionări-cumpărări) cu elemente de patrimoniu (activul total, activul circulant, capitalul total, capitalul propriu) încredințate întreprinderii, indicând intensitatea cu care este valorificat patrimoniul întreprinderii.
Durata în zile (luni, ani) a unei rotații, în relație inversă cu numărul de rotații, reflectă rapiditatea unei încasări (plăți): un decalaj între termenul de recuperare a creanțelor şi termenul de plată a furnizorilor poate fi benefic pe termen scurt, crescând lichiditățile întreprinderii.
Pentru a determina modul în care se derulează activitatea, managerii de top sunt în măsură să valorifice informațiile furnizate prin managementul financiar, construind o multitudine de rate de gestiune1 ce vor fi utilizate pentru aprecierea nivelului de utilizare a resurselor aflate la dispoziția firmei, respectiv viteza cu care acestea parcurg circuitul economic şi se transformă în lichidități, în cazul activelor, ori viteza de reînnoire a resurselor, în cazul pasivelor.
Toate aceste rate presupun comparații între cifra de afaceri (CA) şi diferite elemente ale activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii pornind de la ideea că trebuie să existe un echilibru relațional între acestea. Literatura de specialitate evidențiază două modalități de exprimare a acestor rate:
ca număr de rotaţii (Nr.rot.) prin cifra de afaceri, exprimându-se de câte ori un element de activ sau de pasiv se transformă în lichidități. Pentru ca activitatea să fie considerată performantă, aceşti indicatori trebuie să se situeze la niveluri cât mai ridicate, adică elementul de bilanț să participe la cât mai multe cicluri de producție. Se determină conform relației:
Nr . rot .= CApost de bilanţ
Nr. de rotatii al activelor circulante 2005 = CA 2005/ 153.925.014 = 206.782.194 /153.925.014 = 1,3433
durata în zile a unei rotaţii (Dz) arată durata medie în care elementul analizat parcurge întregul ciclu economic şi se reîntoarce în firmă sub forma inițială bănească. În cazul în care ratele de rotație se exprimă în această formă, pentru ca firma să fie performantă, indicatorii trebuie să se situeze la niveluri cât mai scăzute ceea ce înseamnă o recuperare mai rapidă a elementului analizat sub formă bănească. Modelul general de calcul este dat de relația:
Dz= post de bilanţCA
×365
Dz2005 Active circulante 2005 = 153.925.014 / 206.782.194 = 0,7443 1 Alina Teodora Ciuhureanu- Management financiar, Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2009, pag. 93
Indicatorii de activitate (gestiune) furnizează informații privind viteza de intrare sau de ieşire a fluxurilor
de numerar ale întreprinderii precum şi capacitatea întreprinderii de a controla capitalul circulant şi activitățile comerciale de bază ale întreprinderii. Principalii indicatori de gestiune utilizați în practica
economică sunt:
a) Viteza de rotaţie a activelor totale, comensurează aportul activelor totale la
realizarea cifrei de afaceri. Exprimă eficiența cu care sunt utilizate mijloacele de care dispune firma. O judecată de valoare se poate face numai în cazul în care
se urmăreşte evoluția în dinamică a acesteia, exprimată în număr de rotații pe an. O rată inferioară mediei pe industrie (2,5 ori) sugerează că firma nu
generează suficiente vânzări față de activele pe care le utilizează, situația putând fi o consecință a gestionării ineficiente a stocurilor. Cifra de afaceri
trebuie să crească, iar activele care nu aduc nici un profit ar trebui disponibilizate. Se exprimă prin doi indicatori:
a1) Număr de rotații a activelor totale(Nrat):
1.1.1.1.1.1 Nrat = Cifra de afaceri/Total activea2) Durata unei rotații a activelor totale (Drat):
Drat = Total active/Cifra de afaceri x 365 zile
Drat 2005 = 167.783.095 / 206.782.194 x 365 = 296,16
Drat 2006 = 249.896.492 / 193.688.714 x 365 = 470,92
Drat 2007 = 540.359.267 / 565.047.673 x 365 = 349,05
b) Viteza de rotație a capitalurilor proprii, relevă de câte ori firma avansează şi
recuperează, pe durata unui exercițiu financiar, resursele proprii pe care le gestionează. Valoarea considerată minimă pentru un management eficient este
de 2 rotații, respectiv 180 de zile. Se exprimă prin doi indicatori:b1) Număr de rotații ale capitalurilor proprii (Nrcp):
1.1.1.1.1.2 Nrcp = Cifra de afaceri/Capitaluri propriib2) Durata unei rotații a capitalurilor proprii (Drcp):
Drcp = Capitaluri proprii/Cifra de afaceri x 365 zile
c) Viteza de rotaţie a stocurilor, oferă informații privind numărul de rotații ale stocurilor (sau numărul de zile în care bunurile sunt stocate în întreprindere) pe parcursul exercițiului financiar. Constituie unul dintre cei mai relevanți indicatori legați de activitatea firmei. Valoarea minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii stocurilor este de 8 rotații, respectiv 45 de zile. Căile de accelerare a vitezei de rotaţie a activelor circulante sunt variate, ele fiind specifice fiecărei faze a activității: aprovizionare (asigurarea unei aprovizionări ritmice, existența permanentă a unui stoc de siguranță, reducerea pierderilor prin îmbunătățirea condițiilor de depozitare etc.), producție (reproiectarea produselor şi asimilarea de noi produse cu consumuri mai reduse, perfecționarea proceselor şi procedeelor tehnologice, organizarea corespunzătoare a producției şi muncii, organizarea rațională a transportului intern şi a aprovizionării locului de muncă, creşterea nivelului calitativ al produselor etc.) şi vânzare (creşterea ritmului vânzărilor, sporirea ritmului de încasare a producției livrate etc.). Pentru a obține o imagine mai detaliată asupra gestiunii lor, se analizează pe principalele categorii de stocuri.
Se exprimă prin doi indicatori:
c1) Număr de rotații ale stocurilor (Nrs):
1.1.1.1.1.3 Nrs = Cifra de afaceri/Stocuri mediic2) Durata de stocare (Ds):
1.1.1.1.1.4 Ds = Stocuri medii/Cifra de afaceri x 365 zileNu se poate calcula deoarece nu avem stocuri.
d) Viteza de rotaţie a debitelor -clienţi evidențiază eficacitatea întreprinderii în
încasarea creanțelor sale. Valoarea optimă ar trebui să fie de maxim 30 de zile, o durată mai mare putând avea ca efect blocajele financiare care, la rândul lor,
generează consecințe dintre cele mai grave pentru firmă (imposibilitatea de achitare a datoriilor, apelarea la surse externe de finanțare, cheltuieli etc.). Se
exprimă prin doi indicatori:
d1) Număr de rotații ale creanțelor (Nrc):
1.1.1.1.1.5 Nrc = Cifra de afaceri/Sold mediu clienţid2) Durata medie de recuperare a creanțelor (Dr):
1.1.1.1.1.6 Dr = Sold mediu clienţi/Cifra de afaceri x 365 zile
e) Viteza de rotație a creditelor –furnizor, aproximează numărul de zile de creditare pe care întreprinderea le obține de la furnizorii săi. Măsoară perioada medie la care firma îşi onorează datoriile față de furnizori, respectiv durata medie de timp cât ea beneficiază de creditul furnizor ca sursă de finanțare a activelor circulante. De menționat că, atât în suma datoriilor, cât şi în cea a aprovizionărilor, se va lua în calcul suma brută, adică ea conține şi taxele datorate (taxa pe valoarea adăugată). Valoarea optimă a indicatorului este de maximum 30 de zile. În analiza financiară trebuie urmărite două corelații fundamentale legate de această rată2:
durata de rotaţie a creditelor furnizori > durata cumulată a stocurilor de materii prime, produse în curs de fabricaţie şi produse finite (firmă cu activitate de producție) sau durata de rotaţie a creditelor furnizori > durata de rotaţie a stocurilor de mărfuri (firmă cu activitate comercială), prin asigurarea căreia firma ar putea fi capabilă să finanțeze întregul ciclu de producție (comercializare) pe seama resurselor procurate de la furnizori;
durata de rotaţie a creditelor furnizori > durata de rotaţie a creanţelor-clienţi , prin asigurarea căreia firma ar fi capabilă să obțină un excedent financiar din diferența dintre resursele procurate de la furnizori şi cele puse la dispoziția clienților. Se exprimă prin doi indicatori:
d1) Număr de rotații ale creditelor -furnizor (Nrcf):
1.1.1.1.1.7 Nrcf = Cifra de afaceri/Sold mediu furnizorid2) Durata medie de achitare a furnizorilor (Df):
1.1.1.1.1.8 Df = Sold mediu furnizori/Cifra de afaceri x 365 zileLa nivelul entității economice analizate, evoluția indicatorilor de activitate este prezentată în
![Analiza Diagnostic a Intreprinderii[1]](https://static.documente.net/doc/80x56/5572103c497959fc0b8cdaed/analiza-diagnostic-a-intreprinderii1.jpg)
