Ion Creangl

AMINTIRIDIN COPILARIE

{t#

D e d,i c agie d- s o arei, L. M.

d*'{

bt"o cAteodati si-mi aduc aminte ce vremi si ce

oameni mai erau in pdrlile noastre pe cdnd ince-pusem si eu, drigelil5-Doamne, a mi ridica beie-

laq la casa plrinlilor mei, ln satul Humuleqti, dintdrg drept peste apa Neam{ului; sat mare si vesel,

impir{it in trei p5rli, care se lin tot de una: Vatra

satului, Delenii gi Bejenii.

$-apoi Humulegtii, gi pe vremea aceea, nu erau

numai aga, un sat de oameni fera cepetAi, ci sat

vechi r5z5Eesc, intemeiat in toatl puterea cuv6ntu-lui: cu gospodari tot unul Ei unul, cu fl5c5i voinici

Ei fete mdndre, care qtiau a invArti si hora, dar qi

suveica, de vuia satul de vatale in toate p5r!ile; cu

bisericl frumoasl Ei nigte preo{i gi dasclli Ei popo-reni ca aceia, de ficeau mare cinste satului lor.

$i plrintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om

vrednic si cu bunltate mai era! Prin indemnul siu,ce mai pomi s-au pus in lintirim, care era ingrldit

ro Ion CreangE

cuzdplazde bArne, streEinit cu gindrili, si ce chilie

durati s-a flcut la poarta bisericii pentru scoali;

g-apoi, sf, fi vizut pe neobositul pirirrte cum umbla

prin sat din casi in casi, impreunl cu bldilaVasilea llioaei, dascilul bisericii, un holtei zdravin, fru-mos qi voinic, gi sfituia pe oameni sf,-gi dea copiiila invS!5tura. $i unde nu s-au adunat o mullime

de blieli gi fete la EcoalS, intre care eram gi eu, un

biiat prizdrit, ruEinos Ei fricos qi de umbra mea.

$i cea dintAi qcolarile a fost insIEi Smdr5n-

dila popii, o zgAtie de copilS ageri la minte Ei aEa

de silitoare, de intrecea mai pe toti biielii Ei dincarte, dar Ei din nebunii. Insd p5rintele mai intoatl ziua didea pe la qcoall qivedea ce se petrece...

$i ne pomenim intr-una din zile c[ pirintele vine

la Ecoali gi ne aduce un scaun nou qi lung, gi dupf,

ce-a intrebat pe dascil, care cum ne purtim, a

stat putin pe gAnduri, apoi a pus nume scaunului

,,Calul Btlan" gi l-a hsat ln qcoah.

ln ahl zi ne trezim c[ iarvine plrintele la gcoali,

cu moE Fotea, cojocarul eatului, care ne aduce, dar

de gcoald noui, un drEgut de biciuqor de curele,

impletit frumos, qi plrintele ii pune nume ,,Sfen-

tul Nicolai", dupi cum este Ei hrarnul bisericii dinHumuleqti... Apoi poftegte pe moE Fotea ci, dacl

i-or mai pica ceva curele bune, sd mai facl aga, din

Amintiri din copildrie

c6nd in cdnd, cAte unul, qi ceva mai grosu!, dacise poate... Bedila ly'asile a zAmbit atunci, iar noi,

Ecolarii, am rlmas cu ochii holbali unii la abii. $ia pus pdrintele pravilS gi a zis cI in toatf, s6mbltasI se prociteasci baielii qi fetele, adici si asculte

dascdlul pe fiecare de tot ce-a invilat peste sdp-

t5mdn5; gi cAte greEeli va face si i le insemne cu

cirbune pe ceva, iar la urma urmelor, de fiecaregreqeal[ s5-i ardd Ecolarului cAte un sfdnt-Nicolai:Atunci copila plrintelui, cum era sprinlar5 gi plindde incuri, a bufnit in rAs. Picatul'ei, sirmana!

-Ia, poftim de incalec[ pe Bilan, jupAneasl!

zise plrintele, de tot posomorAt, sI facem pocinogsfAntului Nicolai cel din cui.

$i cu toatl stlruinla lui MoE Fotea qi a lui b5di1a

Vasile, Sm[rindila a mdncat papara, gi pe urmiEedea cu m6inile la ochi gi plAngea ca o mireasl,de sirea cimaEa de pe d6nsa. Noi, cAnd am vizutasta, am rimas inlemnili. Iar pirintele, ba azi,

ba mAine, aducdnd pitaci Ei colaci din bisericl, a

impirlit la fiecare, de ne-a imbldnzit, qi treabamergea strunS; baielii schimbau tabla in toate

zilele, Ei s6mbita procitanie.Nu-i vorb5, cE noi tot ne fdceam felul, aEa,

cdteodatS; c5ci, din b5lul in care era aqezatl filacu cruce-ajut5 Ei buchile scrise de bldi{a Vasile

ll

12 Ion CreangA

pentru fiecare, am ajuns la trltaji, de la trltaji la

ceaslov, q-apoi, di, Doamne, bine! in lipsa pirin-telui gi a dascllului intram in {intirim, tineam

ceaslovul deschis, si, cum erau filele cam unse,

tr5geau muqtele gi bondarii la ele, gi, cdnd clim-plneam ceaslovul, cAte zece-doudzeci de suflete

prlpldeam deodati; potop era pe capul muqtelor!

itrtt-urra din zile, ce-i vine plrintelui, ne cauti

ceasloavele qi, cAnd le vede aEa sAngerate cum

erau, iqi pune mdinile in cap de rrlecaz- $i cum aflipricina, incepe a ne pofti pe fiecare la BIlan qi a ne

m6ngAia cu sfAntul ierarh Nicolai pentru durerile

cuvioaselor mugte qi ale cuvioEilor bondari, care

din pricina noastrl au pitimit.Nu trece mult dupi asta, Ei-ntr- o zi, prin luna lui

mai, aproape de Mogi, indeamnl pf,catul pe bddila

Vaeile t$ntul, cd mai bine nu i-oi zice, sI punl pe

unul, Nic-a lui Costache, si mi prociteasci. Nic5,

b5iat mai mare Ei inaintat in inv5!5turi pdni lagenunchiul broaqtei, era sfidit cu mine din pricinaSmirindilei popii, cireia, cu toatl plrerea mea de

riu, i-am tras intr-o zi o bleand5, pentru c[ nu-midedea pace si prind muqte... $i NicI incepe si miasculte; gi mI ascultd el, Ei rni asculti, qi unde nu

s:apuci de insemnat la greqeli cu ghiotura pe o

drani{i: una, doui, trei, pAni la douizeci gi noui.

Amintiri din copilirie

,,M[i!!! s-a trecut de Eagi", zic eu, in g6ndul meu;

,,incd nu m-a gitit de ascultat, gi cAte au sd mai fie!"

$i unde n-a inceput a mi se face negru pe dinainteaochilor si a tremura de mdnios... Ei, ei! acu-i acu.

,,Ce-i de fEcut, mli NicS?" imi zic eu in mine. Si ma

uitam pe furig la uEa mdntuirii gi tot scdplram dinpicioare, agteptAnd cu neastdmpir si vinf, un lai-nic de gcolar de afar5, cici eraporuncd sI nu iegimcdte doi deodatS; gi-mi cripa mlseaua-n guri cdnd

vedeam cI nu mai vine, si mi scutesc de cilf,rialui Bilan Ei de blagoslovenia lui Nicolai, fdc5torulde vdnltdi. Dar adeviratul SfAnt Nicolai se vede cIa Etiut de gtirea mea, ci numai iaca ce intrl afu*risitul de biiat in qcoal5. Atunci eu, cu voie, firivoie, plec spre uE5, ies repede gi nu mi mai incurcprimprejurul qcolii, ci o iau la slnf,toasa spre casi.

$i cAnd mi uit inapoi, doi hojmalei se Ei luaseridupl mine; qi unde nu incep a fugi de-mi sc5pS-

rau picioarele; qi trec pe lAng5 casa noastrS, qi nuintru acas5, ci cotigesc in stAnga gi intru in ograda

unui megieg al nostru, gi din ogradi in ocol, gi dinocol in gridina cu pdpu.soi, care erau chiar atuneiprSgili de-al doilea, qi beielii dupi mine; 9i, pAnisd mi ajungi, eu, de fric5, cine qtie cum, am izbu-tit de m-am ingropat in {irAn5 la rldlcina unuipipugoi. $i Nic-a lui Costache, dugmanul meu, qi

r3

L4 Ion Creangl

cu Toader a Catinc5i, alt hojmalSu, au trecut pe

lAngn mine vorbind cu mare ciud5; Ei se vede cii-a orbit Dumnezeu de nu m-au putut g5bui. $i de

la o vreme, nemaiauzind nicio fognituri de pdpu-

qoi, nicio scurmlturl de gain5, am {AEnit odatl cu

{[rAna-n eap, Ei tiva la mama acas5, Ei am inceput

a-i spune, cu lacrimi, c[ nu mi mai duc la gcoal5,

micar sI qtiu bine ci m-or omori!

A doua zi insl a venit plrintele pe la noi, s-a

inleles cu tata, m-au luat ei cu biniEorul qi m-au

dus iar la gcoalS. .Ca, d5, e plcat sI rf,mAi fSra leac

de inv5lituri", zicea pirintele; ,,doar ai trecut de

bucheludeazla Ei bucherifazdra: eqti acum la ceas-

lov, qi mAine-poimdine ai si treei la psaltire, care

este cheia tuturor invifiturilor, Ei, mai gtii cum

vine vremea? poate sI te faci qi popi aici, la bise-

rica SfAntului Nicolai, cI eu pentru voi md strf,-

ddnuiesc. Am o singurf, fatl E-oi vedea eu pe cine

mi-oi alege de ginere."

Hei, hei! cAnd aud eu de popi Ei de Sm5rIndila

popii, las mugtele in pace Ei-mi iau alte gdnduri,

alte misuri, incep a mI da la scris, gi la ficutcldelnila in biserici, Ei la linut isonul, de parcleram biiat. $i pdrintele mi ia la dragoste, gi

Smlrdndila incepe din cdnd in c0nd a mf, fura cu

ochiul, gi badilaVasile mI pune sd ascult pe al1ii,

Amintiri din copilSrie

qi altl feina se mlcina acum la moari. Nic-a luiCostache, cel rlgugit, balcAz qi rlutlcios, nu maiavea stdpdnire asupra mea.

Dar nu-i cum gAndeEte omul, ci-i cum vreaDomnul. intr-una din zile, Ei chiar in ziua de

Sf6ntul Foca, scoate vornicul din sat pe oamenila o claci de dres drumul. Se zicea ci are si treaclVodd pe acolo spre minlstiri. $i beditra Vasilen-are ce lucra? Hai qi noi, mii bliefi, sI d5m ajutorla drum, si nu zicl Vod5, cdnd a trece pe aici, cisatul nostru e mai leneg decdt alte sate. $i ne ludmnoi de la gcoalf, qi ne ducem cu tolii. $i care slpaucu cazmalele, care clrau cu tlriboanlele, care cu

cdrulele, care cu cove{ile, in sfdrgit, lucrau oame-nii cu tragere de inim5. Iar vornicul Nic-a Petri-c5i, cu paznicul, vdtimanul Ei c6liva nespilali de

mazili se purtau printre oameni d.e colo pdni colo,gi cdnd deodati numai iaca vedem in prund cAlivaoameni claie peste grimad5, siunul din ei mugindputernic. ,,Ce sI fie acolo?" ziceau oamenii, aler-gAnd care de care dintoate pirfile.

Pe bidilaVasile il prinseserd la oaste cu arca-nul, 1l cetluiau acum zdravln qi-l puneau in cituqe,s5-l trimiti la Piatra... Iaca pentru ce scosese

atunci vornicul oamenii la clac5. Aga, cu amigele,se prindeau pe vremea aceea flacaii la oaste.,,

15

r6 Ion Creangf,

Afurisitl priveligte mai fu Ei asta! Flacaii ceilallipe datl s-au flcut nevlzu{i, iar noi, copiii, ne-am

intors plAngdnd pe la casele noastre. ,,Afuri-sit sI fie cAnerul de vornic, qi cum a ars el inima

unei mame, aEa si-i ardl inima SfAntul Foca de

astdzi, lui gi tuturor pdrtaqilor sii!" blestemau

femeile din sat, cu lacrimi de foc, in toate pirlile.Iar mama lui bddila Vasile iEi petrecea beiatul la

Piatra, bocindu-l ca pe un mort! o,Las', mam5, cilumea asta nu-i numai cdt se vede cu ochii, zicea

bedilaVasile mAngAind-o; qi in oaste trlieqte omul

bine, dacl este vrednic. OEtean a fost gi SfAntul

Gheorghe, Ei Sfdntul Dimitrie, gi alli sfinli muce-

nici, care au pdtimit pentru dragostea lui Hristos,

mlcar de-am fi Ei noi ca ddnqii!"

Ei, ei! pe bidila Vasile l-am pierdut; s-a dus

unde i-a fost scris. $i p[rintele Ioan umbla acum

cu pletele in vAnt sI giseascl alt dascll, dar n-a

mai glsitunbedila'r'asile, cuminte, harnic qi ruEi-

nos ca o fatl mare. Era in sat qi dascllul lordache,

fArnAitul de la strana mare, dar ce 1i-i bun? $tiagi el glasurile pe dinafard de bisericd, nu-i vorbi,

dar climplnea de batrAn ce €r&; E-apoi mai avea

Ei darul suptului... AEadaa qcoala a rlmas pustie

pentru o bucatl de vreme, Ei cAliva dintre noi, care

ne lineam de plrintele loan, calea-valea' biserica

b

1B Ion Creangi

deschide pe om. Duminicile bAzAiam la stranS,

Ei hArqti! cite-un colae! $i, cAnd veneau cele douiajunuri, c6te treizeci-patruzeci de beieli fugeau

inaintea popii, de rupeam omf,tul de la o casl laalta, Ei la Criciun nechezam ca mAnjii, iar la Bobo-

teazl, strigam chiraleisa de cloeotqa satul. $i, cAnd

ajungea popa, noi ne aqezam in doui rdnduri gi-i

deschideam calea, iar el iqi trlgea barba qi zicea cu

mAndrie cltre gazd.I:

-Aigtia-s mAnjii popii, fiule. Niqte zile mari ca

aceste le aqteapti Ei ei, cu mare bucurie, tot anul.

Gatitu-le-ati ceva bob fiert, gdlugte, turte cu julfigi vlrzare?

-G5tit, einstite pf,rinte; poftim de ne blagoslo-

vili casa gi masa gi poftim de mai qedefi, sf, ne gadf,

pe{itorii.CAnd auzeam noi de mas5, tlblram pe ddnsa,

q-apoi, atine-te, gur5! Vorba c€e&: n,De pldcinte

r0de gura, de vlrzare, qi mai tare".

Ce sI faci, cI doar numai de doul ori pe an este

ajunul! Ba la un loc, mi-aduc aminte, ne-am gr5-

midit aqa d"e tare gi am rlsturnat masa omului,cu bucate cu tot, in mijlocul casei, de i-am dogoritobrazul plrintelui de ruqine. Dar el tot cu bunitate:. -Deunde nu-i, de-acolo nusevarsd; fiilor; inslmai multl blgare de seami nu stric5!

Amintiri din copildrie

Apoi la hramul bisericii se {inea praznicul

cdte-o slptimAnd ineheiati, gi numai si fi avut

pdntece unde sf, pui coliva gi bucatele, atAt de multe

erau. $i dasclli, gi popi, Ei vlidici, Ei de tot soiul

de oameni, din toate p5r{ile, se adunau la hramul

bisericii din Humulegti, qi toli iegeau mullumifi.Ba Ei pe la casele oamenilor se ospltau o mullime de

strlini. $i mama, Dumnezeu s-o ierte, straEnic se

mai bucura cAnd se intAmplau oaspeli Ia casa noas-

tri qi avea prilej si-Ei imparti pdinea cu dAngii.

-Ori mi-or da feciorii dup[ moarte de pomanS,

ori ba, mai bine s5-mi dau eu cu mdna mea. C5,

oricum ar fi, tot is mai aproape dinlii decAt plrin-!ii. S-auvlzut de acestea!

$i cAnd invdlam eu la gcoalS, mama invSla cu

mine acasl qi citea acum la ceaslov, la psaltire Ei

Alerand,ri,a mai bine decAt mine, qi se bucura gro-zav cAnd vedea cf, mi trag la carte.

Din partea tatei, care ades imi zicea in b5taie de

joc, ,,Logofete, brAnzd-n cui, Iapte acru-n cllimlri,chiu qi vai prin buzunlri!", puteam si rlmdn cum

era mai biner ,,Nic-a lui $tefan a Petrei", om de

treabi Ei gospodar in HumuleEti. Vorb& c€€ir:

Decd,t cod,aqi,n oraq,

Mai bin e -n s atul t d,u frunt a q.

r9