forr Creamga

AMII{TIRIDIN COPILARIE

Cuvint-inainte qi note deNicolae Manolescu

ffi.*rue nouANrescA

Crrprtns

..'.................. 9

(ro iunie 1839 - 3r decembrie 1889)

Receptarea critici a operei lui Creangi a implicat mereu,

de-a lungul unui secol, de la Iorga gi Ibriileanu la Cilinescupi Valeriu Cristea, trei dihotomii, care au pirut gi mai par qi

astizi greu de conciliat: este Creangi un scriitor ,,poporal",sau unul ,,cult", este el, apoi, un scriitor ,,exponenfial", sau

unul ,,universal", ln fine, este,,un talent necioplit", sau unul

,de gapte ori limurit in foc Ai ciocinit cu ribdare". Toate treicontrastele pot fi lesne documentate bibliografic. Dintre ele,

doar ultimul, acela referitor la talent, pare si nu mai aibicredit. Noi vorbim astizi de geniul artistic al povestitorului.

Celelalte contraste continui si divizeze critica. Mai mult,ele au fost in asemenea misuri internalizatein subconstientul

criticii, incAt nu mai sunt simlite ca dihotonomii. Exemplul

clasic este al lui Ctrlinescu, care deschide Viala lui Creangidin 1938 cu c3teva pagini despre ,,tabloul antropologic Ai et-

nografic destrvArgit" pecareoperahumulegteanului l-aroferi,pagini absolut minunate, darin contradicf ie cu ideea de,,ra-

belaisianism clrturlresc" gi de,,coPilirie a copilului univer-

sal" susfinuti tot acolo cu aplombul critic binecunoscut. O

sugestie, ln stare a ne determina si renunftrm la a-l citi

dihotomic pe Creang5, gisim in cartea lui ConstantinTrandafir intitulati Sliectacolul lumii. Criticul a pornit dela teza lui M. Bahtin despre,,cultura populari a rAsului" gi animerit imediat familia l5rgiti de spirite de care Creangiaparfine, aceea a lui Rabelais, firegte, deja pomenit de Iorgaqi Cllinescu, dar gi a lui Chaucer gi Boccaccio, maegtri ai car-navalescului, ai ludicului ca sirbitoare populard care le du-bleazi pe cele religioase oficiale, oferind spectacolul enorm giparodic al unei lumi pe dos. Ideea reface unitatea fundamen-tali a unei opere impir{ite, atat de critici, cAt gi de editori, inmai multe capitole, diferite unele de altele: basmele, poves-tirile propriu-zise, povestirile cu caracter didactic sauanecdotic, Amintirile din copilirie. in fond, proza luiCreangiareaceeagi natur5, de la mic la mare, in capodopereca qi in scrieri ocazionale. Fantastice sau realiste, inspiratede vechea nuveli renascentisti sau de arta memorialistici alui Negruzzi, scrise intr-o limbl curat moldoveneasci sauintr-una de fabricafie proprie, peste toateseintindeunspiritde farsi, o jovialitate nestipAniti, care fac si cadi bariereledintre moral qi imoral, cuviincios gi necuviincios, virtute giviciu. De Sanctis spune despre Boccaccio ci e interesat

exclusiv de neprevizutul, insolitul gi fortuitul imprejuriri-Ior qi faptelor zugrivite. $i tot De Sanctis: ,,Pentru ca rAsulsi cuprindl ironie, inteligenfi, el trebuie si aibi o intenliegi un inqeles, trebuie si fie comic. Comicul di acestei lumifizionomia qi seriozitatea ei." Lumii lui Creangi, la fel ca gi

lumii lui Boccaccio. Fizionomia gi seriosul lumii lui Creangi se

datoreazi unui proces de laicizare. FatalitS(ii gi necesitiqii de

ordin religios le ia locul acfiunea fortuiti a unor factori purumani.

Noi nu mai citim de mult Amintirile din copilirie ca peo operi literari. Le gtim pe dinafari, cel pufin pe fragmente,

daci nu in totalitate. Le recunoagtem ca pe pufine altele: e de

ajuns si auzim primele cuvinte ca restul si vind de la sine.O astfel de lecturi liturgicd ne mai soliciti doar Caragiale qi

Eminescu. Cel mai memorabil incipit din intreaga noastri li-teraturi este acela al pirf ii a doua a Amintirilor, pe care l-amauzit prima oari in clasele primare. Clasicismul lui Creangiconsti gi in felul de a face de neuitat exprimdri in fond banaleprecum ,,Ozana cea frumos curgitoare gi limpede ca cristalul"sau ,,Bidila Vasile cel cuminte, harnic qi ruqinos ca o fatimare". $i oare nuincepemprinacredeciprima noastri iubirea fost ca Smirlndila popei,,,o zgAtie de copili agerf, la minte"?Sau ci fiecare dintre noi a fost, la vArsta aceea, ,,un biiatprizirit, ruqinos gi fricos gi de umbra lui"? in piatra durd a

lexicului lui Creangi proverbele par sculptate pentru eterni-tate. Destule dintre aceste sintagme norocoase s-au despirlitde contextul lor gi circuli de capul lor prin lume. Le simgimca fiind ale lui Creang5. Dar le folosim pentru trebuinfe pro-prii. Despre orice gisim in Creangi vorba nimeriti. Chiardaci limba are nevoie de glose, mai ales in manualul de gcoal5,

iar sensul unor cuvinte ne scap5, ne bucurim de ea spontan,ca gi de a lui Caragiale. Paradigmatice au devenit intAmplirilepovestite, relativ pufine la numir, dar de neuitat. Copiliriahumulegteanului nu mai are nimic in comun cu a noastri, ca

sinu mai vorbim de a copiilor de astlzi. $i, deqi luate in sine,

intAmplirile nu au nimic extraordinar, le linem minte ca pepuginealtele. Poategi pentru ci cele opt, atAtea sunt, din primele

doul pirli ale Amintirilor, le citim prima oari in clasele

mici, la vArsta pe care o are protagonistul lor. Nu sunt sigur ci,dacl le-am descoperi in liceu, memoria noastrd ar funcfionala fel. Creangi tnsuqi nu mai are acelaqi hai cAnd evoc5, inpartea a treia gi a patra, o alti vArsti. Poate cd era bine ca ge-

nialul humulegtean si fi ascultat de propria recomandare:

,,Hai'mai bine despre copil5rie si povestim, cici ea singurieste veseli gi nevinovati."

Nicolae Manolescu - Istoria literaturii romflnepe tn{elesul celor care citesc, Editura Paralela 45, 2ot4

I

Stau cAteodati qi-mi aduc aminte ce vremi qi ce oamenimai erau in pi4ile noastre pe cAnd incepusem qi eu, drigd-lili-Doamne, a mi ridica biiefag la casa pirinfilor mei, insatul Humuleqti, din tArg drept peste apa Neamfului; satmare qi vesel, impirlit in trei pirfi, care se lin tot de una:Vatra satului, Delenii gi Bejenii.

$-apoi Humuleqtii, qi pe vremea aceea, nu erau numai apa,

un sat de oameni firi cipitAi, ci sat vechi riziqesc, inte-meiat in toati puterea cuvAntului: cu gospodari tot unul gi

unul, cu flic5i voinici qi fete mAndre, care gtiau a invArti qi

hora, dar qi suveica, de vuia satul de vatale in toate pirlile;cu biserici frumoasi gi nigte preofi gi dascili gi poporeni caaceia, de ficeau mare cinste satului lor.

$i pirintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic Ai cubunitate mai era! Prin indemnul siu, ce mai pomi s-au pus infintirim, care era ingridit cu zlplaz de bArne, streginit cu qin-dili, gi ce chilie duratl s-a ficut la poarta bisericii pentrugcoali; q-apoi, si fi vizut pe neobositul pirinte cum umblaprin sat din casi in casi, impreuni cu bidila Vasile a Ilioaei,dascilul bisericii, un holtei zdravin, frumos qi voinic, gi sfli-tuia pe oameni si-qi dea copiii la invi;ituri. $i unde nu s-auadunat o mul$me de biieli gi fete la qcoali, intre care eram qi

eu, un biiat prizirit, ruginos pi fricos qi de umbra mea.

$i cea dintAi gcolirili a fost insiqi Smirindila popii, ozgAtie de copili agerd la minte gi aqa de silitoare, de intreceamai pe toli biieqii qi din carte, dar gi din nebunii. insd pirin-tele mai in toati ziua da pe la gcoalS qi vedea ce se petrece...

$i ne pomenim intr-una din zile ci pirintele vine la gcoalS

19

gi ne aduce un scaun nou qi lung, gi dupi ce-a intrebat de

dascil, care cum ne purtim, a stat pufin pe gAnduri, apoi apus nume scaunului - Calul Balan - gi l-a lisat in pcoali.

in alte zi ne trezim cI iar vine pirintele la gcoali, cu mog

Fotea, cojocarul satului, care ne aduce, dar de qcoald noui,un drigul de biciugor de curele, impletit frumos, gi pirinteleii pune nume .Sfhntul Nicolai., dupi cum este gi hramul bise-ricii din Humulegti... Apoi poftegte pe mog Fotea ci, dacl i-ormai pica ceva curele bune, si mai faci aga, din cAnd in cAnd,

cAte unul, gi ceva mai grosuf, dacl se poate... Bidila Vasile a

zAmbit atunci, iarl noi, gcolarii, am rimas cu ochii holbagi

unii la altii. $i a pus pirintele pravili gi a zis ci in toatd sim-b5ta str se prociteasci biielii gi fetele, adicl sI asculte dasci-lul pe fiecare de tot ce-a invtrfat Peste siptimAnd; 9i cltegregeli va face sI i le lnsemne cu cirbune Pe ceva, iar la urmaurmelor, de fiecare gregeall s5-i ardi gcolarului cAte unsfrnt-Nicolai. Atunci copila ptrrintelui, cum era sprinfari gi

plini de incuri, a bufnit in ris. Picatul ei, slrmana!

- Ia, poftim de incaleci pe Balan, jupAneasi! zise plrin-tele, de tot posomorAt, si facem pocinog sfhntului Nicolai cel

din cui.

$i cu toati stiruinfa lui Mog Fotea qi a lui bidila Vasile,

Smirindi;a a mAncat papara, gi pe urmi gedea cu mAinile la

ochi qi plAngea ca o mireasi, de sirea cimSga de pe dAnsa.

Noi, cAnd am vizut asta, am rimas inlemnili. Iar pirintele,ba azi,ba mAine, aducAnd pitaci gi colaci din biserici, a impir-1it la fiecare, de ne-a imblAnzit, qi treaba mergea struni;biielii schimbau tabla in toate zilele, qi sAmbita procitanie.

Nu-i vorbi, ci noi tot ne ficeam felul, aga, cAteodati; cici,din bilul in care era agezati fila cu cruce-ajuti gi buchilescrise de bidila Vasile pentru fiecare, am ajuns la trltaji, de

la tritaji la ceaslov, g-apoi, di, Doamne, bine!tn lipsa pirin-telui gi a dascilului intram in linterim, fineam ceaslovul des-

chis, qi, cum erau filele cam unse, trigeau mugtele gi

bondarii la ele, pi, cAnd cldmpineam ceaslovul, cAte zece-do-

uizeci de suflete pripideam deodati; potoP era Pe capulmugtelor! intr-una din zile, ce-i vine pirintelui, ne cauti

20

ceasloavele qi, cAnd le vede aga sAngerate cum erau, igi punemAinile in cap de necaz. $i cum afl5 pricina, incepe a ne poftipe fiecare la Balan gi a ne mAngAia cu sfhntul ierarh Nicolaipentru durerile cuvioaselor muqte gi ale cuviopilor bondari,care din pricina noastri au pltimit.

Nu trece mult dupl asta, gi-ntr-o zi, prin luna lui mai,aproape de Mogi, indeamni picatul pe bidila Vasile tAntul,ctr mai bine nu i-oi zice, si puni pe unul, Nic-a lui Costache,sI mI prociteasci. Nic5, biiat mai mare qi inaintat in invifi-turl pAni la genunchiul broagtei, era sfidit cu mine din pri-cina Smirindilei popii, cireia, cu toati pirerea mea de riu,i-am tras intr-o zi o bleand5, pentru ci nu-mi da pace siprind mugte... $i Nici incepe si mi asculte; gi mI asculti el,gi mi asculti, qi unde nu s-apuc5 de insemnat la gregeli cughiotura pe o dranifi: una, doui, trei, p1ni la douizeci gi

noui. ,,Mii!!! s-a trecut de gag5, zic eu, in gAndul meu;incinu m-a gitit de ascultat, qi cAte au si mai fie!" $i unde n-ainceput a mi se face negru pe dinaintea ochilor gi a tremurade mAnios... Ei, ei! acu-i acu. ,,Ce-i de ficut, mii Nici?" imizic eu in mine. $i mi uitam pe furig la uga mAntuirii qi totsctrpiram din picioare, agteptAnd cu neastAmpir si vini unlainic de qcolar de afari, cici era porunci sI nu iegim citedoi deodati; gi-mi cripa miseaua-n guri cAndvedeam ci numai vine, si mi scutesc de ciliria lui Balan gi de blagoslove-nia lui Nicolai, ficitorul de vAnitii. Dar adeviratul sfAntNicolai se vede ci a qtiut de qtirea mea, ci numai iaca ceintri afurisitul de biiat in gcoali. Atunci eu, cu voie, firivoie, plec spre uqi, ies repede pi nu mI mai incurc primpre-jurul gcolii, ci o iau la sinitoasa spre casi. $i cAnd mi uitinapoi, doi hojmilii se gi luaseri dupl mine; gi unde nuincepa fugi de-mi sciptrrau picioarele; qi trec pe lAngI casa noas-trf,, qi nu intru acasi, ci cotigesc in stAnga gi intru in ogradaunui megieq al nostru, Ei din ogradi tn ocol, qi din ocol tngrtrdina cu ptrpugoi, care erau chiar atunci prlpifi de-al doi-lea, gi btrielii dupl mine; gi, pAnI s[ mI ajungl, eu, de fricl,.cine gtie cum, am izbutit de m-am lngropat ln flrnl la rldtr-cina unui p{pugoi. $i Nic-a lui Costache, dugmanul meu, gi

cu Toader a Catincii, alt hojmiliu, au trecut pe lAngi minevorbind cu mare ciudi; gi se vede c5 i-a orbit Dumnezeu de

nu m-au putut gibui. $i de la o vreme, nemaiauzind niciofoEnituri de pipugoi, nicio scurmituri de gdin5, am fAgnitodati cu firna-n cap, pi tiva la mama acasi, qi am inceput a-ispune, cu lacrimi, ci nu mI mai duc la qcoalS, mlcar si gtiubine ci m-or omori!

A doua zi insi a venit pirintele pe la noi, s-a infeles cutata, m-au luat ei cu biniqorul gi m-au dus iar la gcoali. ,,Ci,d5, e picat sI rimAi fdri leac de invifiturS, zicea pirintele;doar ai trecut de bucheludeazla gi bucherilazdra: egti acumla ceaslov, gi rnAine-poimAine ai si treci la psaltire, care este

cheia tuturor invil[turilor, Si, mai qtii cum vine vremea?poate sI te faci gi popi aici, la biserica SfAntului Nicolai, cieu pentru voi mi stridinuiesc. Am o singuri fati q-oi vedeaeu pe cine mi-oi alege de ginere."

Hei, hei! cAnd aud eu de popi qi de Smlrindiga popii, las

muqtele in pace qi-mi iau alte gAnduri, alte misuri:incep a

mi da la scris, qi la ficut cadelnila in bisericS, qi la finut iso-nul, de parci eram biiat. $i plrintele mI ia la dragoste, qi

Smirindip incepe din cAnd in cAnd a mi fura cu ochiul, gi

bidiEa Vasile mi pune sd ascult pe allii, gi alti fiini se ma-cini acum la moar5. Nic-a lui Costache, cel rigugit, balcAzqi rluticios, nu mai avea stipAnire asupra mea.

Dar nu-i cum gAndegte omul, ci-i cum vrea Domnul.intr-una din zile, gi chiar in ziua de SfAntul Foca, scoatevornicul din sat pe oameni la o claci de dres drumul. Se zicea

ci are si treaci Vodi pe acolo spre ministiri. $i bidila Vasilen-are ce lucra? Hai pi noi, mii biiefi, si d5m ajutor la drum,si nu zici Vodi, cAnd a trece pe aici, ci satul nostru e maileneg decAt alte sate. $i ne luim noi de la gcoali gi ne ducemcu tofii. $i care sipau cu cazmalele, care cirau cu tirlboan-fele, care cu cirufele, care cu covefile, in sfArqit, lucrau oame-nii cu tragere de inimi. Iar vornicul Nic-a Petricii, cupaznicul, vitimanul gi cAqiva nespilali de mazili se purtauprintre oameni de colo pAni colo, gi cAnd deodati numai iacavedem in prund cAgiva oameni claie peste grimadi, gi unul

22

din ei mugind puternic. ,,Ce si fie acolo?" ziceau oamenii,alergAnd care de care din toate p5rfile.

Pe bidip Vasile il prinsese la oaste cu arcanul, il cetluiauacum zdravin gi-l puneau in cituge, si-l trimiti la Piatra...laca pentru ce scosese atunci vornicul oamenii la clactr. Aga,cu amigele, se prindeau pe vremea aceea fliciii la oaste...Afurisiti priveliqte mai fu qi asta! Fliciii ceilalgi pe datl s-auftrcut nevizufi, iari noi, copiii, ne-am intors plAngAnd pe lacasele noastre. ,,Afurisit si fie cAinerul devornic, qi cum a arsel inima unei mame, aga si-i ard5 inima SfAntul Foca de as-ttrzi, lui gi tuturor pirtagilor sii!" blestemau femeile din sat,cu lacrimi de foc, in toate p54ile. Iar mama lui bidiga Vasilelgipetrecea biiatul la Piatra, bocindu-l ca pe un mort!,,Las',mami, ci lumea asta nu-i numai cAt se vede cu ochii, ziceabld$a Vasile mAngAind-o; gi in oaste triieqte omul bine, dacieste vrednic. Ogtean a fost gi SfAntul Gheorghe, gi sfhntulDimitrie, gi alli sfinfi mucenici, care au pltimit pentru dra-g,ostea lui Hristos, micar de-am fi gi noi ca dinqii!"

Ei, ei! pe bidi;a Vasile l-am pierdut; s:a dus unde i-a fostscris. $i pirintele Ioan umbla acum cu pletele in vAnt si gi-seasci alt dascil, dar n-a mai gisit un bidilaVasile, cuminte,harnic qi ruqinos ca o fati mare. Era in sat qi dascllul Iordache,f6rniitul de la strana mare, dar ce fi-i bun? $tia pi el glasurilepe dinafari de biserici, nu-i vorbi, dar climpinea de b5trAnce era; g-apoi mai avea gi darul suptului... Agadar, gcoala artrmas pustie pentru o bucati de vreme, gi cAliva dintre noi,care ne fineam de pirintele Ioan, calea-valea: biserica des-chide pe om. Duminicile bAzAiam la stranS, gi hArqti! cAte-uncolac! $i, cAnd veneau cele doui ajunuri, cite treizecipatru-zeci de biieli fugeau inaintea popii, de rupeam omitul de lao casi la alta, gi la Criciun nechezam ca mAnzii, iar la Bobo-teazi strigam chiraleisa de clocotea satul. $i, cAnd ajungeapopa, noi ne agezam in doui rfrnduri gi-i deschideam calea,iari el ?gi trigea barba gi zicea cu mAndrie citre gazdi:

- Aigtia-s minzii popii, fiule. Niqte zile mari ca acestele agteapti gi ei, cu mare bucurie, tot anul. Gititu-le-afi cevabob fiert, giluqte, turte cu julfi qi virzare?

23