Home >Documents >Amintiri din copilarie - cdn4. din copilarie - Ion...‚ ‚ DIN COPILARIE...

Amintiri din copilarie - cdn4. din copilarie - Ion...‚ ‚ DIN COPILARIE...

Date post:02-Feb-2018
Category:
View:227 times
Download:1 times
Share this document with a friend
Transcript:
  • forr Creamga

    AMII{TIRIDIN COPILARIE

    Cuvint-inainte qi note deNicolae Manolescu

    ffi.*rue nouANrescA

  • Crrprtns

    ..'.................. 9

  • (ro iunie 1839 - 3r decembrie 1889)

    Receptarea critici a operei lui Creangi a implicat mereu,de-a lungul unui secol, de la Iorga gi Ibriileanu la Cilinescupi Valeriu Cristea, trei dihotomii, care au pirut gi mai par qiastizi greu de conciliat: este Creangi un scriitor ,,poporal",sau unul ,,cult", este el, apoi, un scriitor ,,exponenfial", sauunul ,,universal", ln fine, este,,un talent necioplit", sau unul

    ,de gapte ori limurit in foc Ai ciocinit cu ribdare". Toate treicontrastele pot fi lesne documentate bibliografic. Dintre ele,doar ultimul, acela referitor la talent, pare si nu mai aibicredit. Noi vorbim astizi de geniul artistic al povestitorului.

    Celelalte contraste continui si divizeze critica. Mai mult,ele au fost in asemenea misuri internalizatein subconstientulcriticii, incAt nu mai sunt simlite ca dihotonomii. Exemplulclasic este al lui Ctrlinescu, care deschide Viala lui Creangidin 1938 cu c3teva pagini despre ,,tabloul antropologic Ai et-nografic destrvArgit" pecareoperahumulegteanului l-aroferi,pagini absolut minunate, darin contradicf ie cu ideea de,,ra-belaisianism clrturlresc" gi de,,coPilirie a copilului univer-sal" susfinuti tot acolo cu aplombul critic binecunoscut. Osugestie, ln stare a ne determina si renunftrm la a-l citi

  • dihotomic pe Creang5, gisim in cartea lui ConstantinTrandafir intitulati Sliectacolul lumii. Criticul a pornit dela teza lui M. Bahtin despre,,cultura populari a rAsului" gi animerit imediat familia l5rgiti de spirite de care Creangiaparfine, aceea a lui Rabelais, firegte, deja pomenit de Iorgaqi Cllinescu, dar gi a lui Chaucer gi Boccaccio, maegtri ai car-navalescului, ai ludicului ca sirbitoare populard care le du-bleazi pe cele religioase oficiale, oferind spectacolul enorm giparodic al unei lumi pe dos. Ideea reface unitatea fundamen-tali a unei opere impir{ite, atat de critici, cAt gi de editori, inmai multe capitole, diferite unele de altele: basmele, poves-tirile propriu-zise, povestirile cu caracter didactic sauanecdotic, Amintirile din copilirie. in fond, proza luiCreangiareaceeagi natur5, de la mic la mare, in capodopereca qi in scrieri ocazionale. Fantastice sau realiste, inspiratede vechea nuveli renascentisti sau de arta memorialistici alui Negruzzi, scrise intr-o limbl curat moldoveneasci sauintr-una de fabricafie proprie, peste toateseintindeunspiritde farsi, o jovialitate nestipAniti, care fac si cadi bariereledintre moral qi imoral, cuviincios gi necuviincios, virtute giviciu. De Sanctis spune despre Boccaccio ci e interesat

  • exclusiv de neprevizutul, insolitul gi fortuitul imprejuriri-Ior qi faptelor zugrivite. $i tot De Sanctis: ,,Pentru ca rAsulsi cuprindl ironie, inteligenfi, el trebuie si aibi o intenliegi un inqeles, trebuie si fie comic. Comicul di acestei lumifizionomia qi seriozitatea ei." Lumii lui Creangi, la fel ca gilumii lui Boccaccio. Fizionomia gi seriosul lumii lui Creangi sedatoreazi unui proces de laicizare. FatalitS(ii gi necesitiqii deordin religios le ia locul acfiunea fortuiti a unor factori purumani.

    Noi nu mai citim de mult Amintirile din copilirie ca peo operi literari. Le gtim pe dinafari, cel pufin pe fragmente,daci nu in totalitate. Le recunoagtem ca pe pufine altele: e deajuns si auzim primele cuvinte ca restul si vind de la sine.O astfel de lecturi liturgicd ne mai soliciti doar Caragiale qiEminescu. Cel mai memorabil incipit din intreaga noastri li-teraturi este acela al pirf ii a doua a Amintirilor, pe care l-amauzit prima oari in clasele primare. Clasicismul lui Creangiconsti gi in felul de a face de neuitat exprimdri in fond banaleprecum ,,Ozana cea frumos curgitoare gi limpede ca cristalul"sau ,,Bidila Vasile cel cuminte, harnic qi ruqinos ca o fatimare". $i oare nuincepemprinacredeciprima noastri iubirea fost ca Smirlndila popei,,,o zgAtie de copili agerf, la minte"?Sau ci fiecare dintre noi a fost, la vArsta aceea, ,,un biiatprizirit, ruqinos gi fricos gi de umbra lui"? in piatra durd alexicului lui Creangi proverbele par sculptate pentru eterni-tate. Destule dintre aceste sintagme norocoase s-au despirlitde contextul lor gi circuli de capul lor prin lume. Le simgimca fiind ale lui Creang5. Dar le folosim pentru trebuinfe pro-prii. Despre orice gisim in Creangi vorba nimeriti. Chiardaci limba are nevoie de glose, mai ales in manualul de gcoal5,iar sensul unor cuvinte ne scap5, ne bucurim de ea spontan,ca gi de a lui Caragiale. Paradigmatice au devenit intAmplirilepovestite, relativ pufine la numir, dar de neuitat. Copiliriahumulegteanului nu mai are nimic in comun cu a noastri, casinu mai vorbim de a copiilor de astlzi. $i, deqi luate in sine,intAmplirile nu au nimic extraordinar, le linem minte ca pepuginealtele. Poategi pentru ci cele opt, atAtea sunt, din primele

  • doul pirli ale Amintirilor, le citim prima oari in claselemici, la vArsta pe care o are protagonistul lor. Nu sunt sigur ci,dacl le-am descoperi in liceu, memoria noastrd ar funcfionala fel. Creangi tnsuqi nu mai are acelaqi hai cAnd evoc5, inpartea a treia gi a patra, o alti vArsti. Poate cd era bine ca ge-nialul humulegtean si fi ascultat de propria recomandare:,,Hai'mai bine despre copil5rie si povestim, cici ea singurieste veseli gi nevinovati."

    Nicolae Manolescu - Istoria literaturii romflnepe tn{elesul celor care citesc, Editura Paralela 45, 2ot4

  • I

    Stau cAteodati qi-mi aduc aminte ce vremi qi ce oamenimai erau in pi4ile noastre pe cAnd incepusem qi eu, drigd-lili-Doamne, a mi ridica biiefag la casa pirinfilor mei, insatul Humuleqti, din tArg drept peste apa Neamfului; satmare qi vesel, impirlit in trei pirfi, care se lin tot de una:Vatra satului, Delenii gi Bejenii.

    $-apoi Humuleqtii, qi pe vremea aceea, nu erau numai apa,un sat de oameni firi cipitAi, ci sat vechi riziqesc, inte-meiat in toati puterea cuvAntului: cu gospodari tot unul giunul, cu flic5i voinici qi fete mAndre, care gtiau a invArti qihora, dar qi suveica, de vuia satul de vatale in toate pirlile;cu biserici frumoasi gi nigte preofi gi dascili gi poporeni caaceia, de ficeau mare cinste satului lor.

    $i pirintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic Ai cubunitate mai era! Prin indemnul siu, ce mai pomi s-au pus infintirim, care era ingridit cu zlplaz de bArne, streginit cu qin-dili, gi ce chilie duratl s-a ficut la poarta bisericii pentrugcoali; q-apoi, si fi vizut pe neobositul pirinte cum umblaprin sat din casi in casi, impreuni cu bidila Vasile a Ilioaei,dascilul bisericii, un holtei zdravin, frumos qi voinic, gi sfli-tuia pe oameni si-qi dea copiii la invi;ituri. $i unde nu s-auadunat o mul$me de biieli gi fete la qcoali, intre care eram qieu, un biiat prizirit, ruginos pi fricos qi de umbra mea.

    $i cea dintAi gcolirili a fost insiqi Smirindila popii, ozgAtie de copili agerd la minte gi aqa de silitoare, de intreceamai pe toli biieqii qi din carte, dar gi din nebunii. insd pirin-tele mai in toati ziua da pe la gcoalS qi vedea ce se petrece...$i ne pomenim intr-una din zile ci pirintele vine la gcoalS

    19

  • gi ne aduce un scaun nou qi lung, gi dupi ce-a intrebat dedascil, care cum ne purtim, a stat pufin pe gAnduri, apoi apus nume scaunului - Calul Balan - gi l-a lisat in pcoali.

    in alte zi ne trezim cI iar vine pirintele la gcoali, cu mogFotea, cojocarul satului, care ne aduce, dar de qcoald noui,un drigul de biciugor de curele, impletit frumos, gi pirinteleii pune nume .Sfhntul Nicolai., dupi cum este gi hramul bise-ricii din Humulegti... Apoi poftegte pe mog Fotea ci, dacl i-ormai pica ceva curele bune, si mai faci aga, din cAnd in cAnd,cAte unul, gi ceva mai grosuf, dacl se poate... Bidila Vasile azAmbit atunci, iarl noi, gcolarii, am rimas cu ochii holbagiunii la altii. $i a pus pirintele pravili gi a zis ci in toatd sim-b5ta str se prociteasci biielii gi fetele, adicl sI asculte dasci-lul pe fiecare de tot ce-a invtrfat Peste siptimAnd; 9i cltegregeli va face sI i le lnsemne cu cirbune Pe ceva, iar la urmaurmelor, de fiecare gregeall s5-i ardi gcolarului cAte unsfrnt-Nicolai. Atunci copila ptrrintelui, cum era sprinfari giplini de incuri, a bufnit in ris. Picatul ei, slrmana!

    - Ia, poftim de incaleci pe Balan, jupAneasi! zise plrin-tele, de tot posomorAt, si facem pocinog sfhntului Nicolai celdin cui.

    $i cu toati stiruinfa lui Mog Fotea qi a lui bidila Vasile,Smirindi;a a mAncat papara, gi pe urmi gedea cu mAinile laochi qi plAngea ca o mireasi, de sirea cimSga de pe dAnsa.Noi, cAnd am vizut asta, am rimas inlemnili. Iar pirintele,ba azi,ba mAine, aducAnd pitaci gi colaci din biserici, a impir-1it la fiecare, de ne-a imblAnzit, qi treaba mergea struni;biielii schimbau tabla in toate zilele, qi sAmbita procitanie.

    Nu-i vorbi, ci noi tot ne ficeam felul, aga, cAteodati; cici,din bilul in care era agezati fila cu cruce-ajuti gi buchilescrise de bidila Vasile pentru fiecare, am ajuns la trltaji, dela tritaji la ceaslov, g-apoi, di, Doamne, bine!tn lipsa pirin-telui gi a dascilului intram in linterim, fineam ceaslovul des-chis, qi, cum erau filele cam unse, trigeau mugtele gibondarii la ele, pi, cAnd cldmpineam ceaslovul, cAte zece-do-uizeci de suflete pripideam deodati; potoP era Pe capulmugtelor! intr-una din zile, ce-i vine pirintelui, ne cauti

    20

  • ceasloavele qi, cAnd le vede aga sAngerate cum erau, igi punemAinile in cap de necaz. $i cum afl5 pricina, incepe a ne poftipe fiecare la Balan gi a ne mAngAia cu sfhntul ierarh Nicolaipentru durerile cuvioaselor muqte gi ale cuviopilor bondari,care din pricina noastri au pltimit.

    Nu trece mult dupl asta, gi-ntr-o zi, prin luna lui mai,aproape de Mogi, indeamni picatul pe bidila Vasile tAntul,ctr mai bine nu i-oi zice, si puni pe unul, Nic-a lui Costache,sI mI p

Embed Size (px)
Recommended