TRIBUNA 231 PANTONE portocaliu PANTONE violet 1 Black Black 3 lei Judeþul Cluj Revistã de culturã • serie nouã • anul XI • 16 - 30 aprilie 2012 Adriana Teodorescu Recitind opera lui Henry Miller Suportabila puþinãtate a cuvântului în spaþiul caragialian www.revistatribuna.ro Plasma Studio, Hotel Puerta America, Madrid Ion Vlad Ilustraþia numãrului: Tineri arhitecþi din Germania Mihai Mateiu Oameni O carte în dezbatere ªerban Foarþã Grafica unui mai-ºtiutor
Transcript
TRIBUNA 231
PANTONE portocaliu
PANTONE violet 11
Black
Black
3 lei
Judeþul Cluj
R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X I • 1 6 - 33 0 a p r i l i e 2 0 1 2
Adriana Teodorescu
Recitin
d op
era lui H
enry
Miller
Suportabila puþinãtate a cuvântului în spaþiul caragialian
ww
w.r
ev
ista
trib
un
a.r
o
Plasma Studio, Hotel Puerta America, Madrid
Ion V
lad
Ilustraþia numãrului: Tineri arhitecþi din Germania
Mihai Mateiu
Oameni
O carte în dezbatere ªerban Foarþã
Grafica unui mai-ºtiutor
22 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
bour
22
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
TRIBUNADirector fondator:
Ioan Slavici (1884)
PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA
CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ
Consiliul consultativ al revistei de culturãTribuna:
Într-un editorial din România literarã (nr.8/2012), Nicolae Manolescu atrage atenþiaasupra ideii de istorie literarã, care pare
multora drept “perimatã”, inactualã pentrugeneraþiile mai noi de comentatori aifenomenului literar, aceºtia suferind de aºa-numitul sindrom “prezenteism”.
Sigur, profesiunea de “istoric literar” a fost opreocupare statornicã a universitarilor de lacatedrele de literaturã, a condeierilor de la marilereviste literare ºi a secþiilor filologice de lainstitutele Academiei. Ea era susþinutã ºi încura-jatã de editurile care publicau cãrþi de acest gen,cum a fost Editura Minerva, cu cele douã colecþiicunoscute: “Universitas” ºi “Momente ºi sinteze”.
Fiecare centru universitar avea istoricii literariacceptaþi ºi consideraþi drept “autoritãþi” cufuncþii modelatoare pentru tinerii aspiranþi spreacest domeniu. Astãzi prea puþini intelectuali seconsacrã istoriei literare, “eseul” fiind pe primulloc ºi în cerinþele publicului cititor cultivat. Deaceea se poate spune ºi în acest caz: “unde mergiºi unde stai, numai de eseuri dai!”
Pe de altã parte, nu ºtim în ce mãsurã tineriifilologi cunosc cartea lui Marin Bucur,Istoriografia literarã româneascã (Ed. Minerva,1973), o adevãratã “Biblie” pentru fiecare tânãrcuprins de pasiunea de istoric literar. Acolo vorafla, de pildã, cã istoria literarã, ca parte a culturiinaþionale, este o “bursã activã a valorilor”, un“muzeu viu al literaturii unui popor”. Iar, pentrua pãºi în acest “sanctuar”, îþi trebuie deopotrivã opregãtire filologicã serioasã ºi o pasiune ieºitã dincomun. Aºa au avut editorii de excepþie precumPerpessicius, Augustin Z. N. Pop ºi mulþi alþii.Dintre cei contemporani, Niculae Gheran ºi-astopat talentul de prozator pentru 40 de ani,consacraþi editãrii operelor lui Liviu Rebreanu. Neîntrebãm retoric: oare vor mai exista cândvaistorici literari de statura acestora?
Sã nu ne descurajãm. Centrele universitare detradiþie existã. “ªcoala” clujeanã a existat ºi întrecut, existã ºi astãzi. Ea a fost ilustratã de D. Popovici, Ion Breazu, Iosif Pervain, MirceaZaciu, Ion Vlad. Astãzi sunt continuaþi de MirceaPopa, V. Fanache, Ion Pop, Petru Poantã, Const.
Cubleºan º.a. Fiecare posedã o viziune proprie înabordarea fenomenului literar, dar se aseamãnã înpractica depistãrii, interpretãrii ºi ierarhizãriivalorilor literare din orice epocã istoricã, valoriafirmate în toate provinciile româneºti.
În general, precursorii amintiþi scriau cãrþi deistorie literarã cu rigorile cercetãrii ºtiinþifice:investigau arhive, se adânceau în“documentaristicã”, explorau publicistica vremii,parcurgeau kilometri epistolari, aºadar pregãteauterenul pentru a se apropia de opereleînaintaºilor, precum chirurgii în fazelepremergãtoare operaþiei. Apoi “atacau” operapropriu-zisã. De aceea credem cã istorie literarãnu se poate scrie la cafenea, mizând doar peinspiraþie, pe spontaneitate. În acest sens, IosifPervain repeta mereu doctoranzilor doritori sãelaboreze o tezã de istorie literarã cunoscutaglumã cu sens de avertisment, dar ºi cu caracterumoristic: dacã vrei sã ajungi istoric literar, îþitrebuie “rãbdare de catâr ºi fund de beton!” Sigur,fãrã inteligenþã, fãrã putere de cuprindere ºidiscernere a valorilor nu se pot scrie paginiconsistente de istorie literarã.
Pe de altã parte, nu se mai poate scrie istorieliterarã în maniera practicatã cândva de G. Bogdan-Duicã, adicã numai cu dragostebolnãvicioasã pentru mãrunþiºul arhivistic ºi fãrãintuiþia valorilor. Întrebându-ne: cine sã-ipregãteascã pe tineri pentru a deveni istoriciliterar moderni, vom rãspunde: tot facultãþile deLitere, prin catedrele de limbã ºi literaturã.
Rãmâne totuºi de clarificat în ce mãsurãistoricul literar apeleazã la criticul literar ºi invers.Dupã opinia noastrã nu existã istoric literar “pur-sânge”, pentru cã e nevoit sã apeleze ºi la arta decomentator a criticului, dupã cum ºi acesta nu sepoate lipsi de perspectiva istoricã, navigând laîntâmplare între operele apãrute într-o epocã saualta.
De asemenea, costul ediþiilor ºi istoriilorliterare necesitã din partea editurilor un fondsporit, care sã încurajeze efortul celor consacraþi,altfel istoria literarã rãmâne în aceeaºi posturã adoamnei frumoase, dar care aparþine trecutului.
Hercules Company, detaliu
„and / there’s no purity/in me / outside of love”Frank O’Hara
„Între dificultatea de a vorbi / ºi imposibilitatea dea tãcea/Günter Grass a ales poemul / sã scrie un
poem”Bogdan Ghiu
Mai mult decît bannerul „Poezia e înstradã”, desfãºurat la unul dintremitingurile de protest din 2012, în Piaþa
Universitãþii, poetic mi s-a pãrut gestul aceluiGavroche autohton însoþit de tatãl-activist ºi care,în acelaºi loc ºi (foarte probabil) la acelaºieveniment, întindea jandarmului – încotoºmãnatca un samurai pe cîmpul de luptã – un balonfluorescent, în formã de inimã. „Poezia e înstradã” devine unul din versurile ºablonarde,tardoavangardiste, gen Urmanov acum undeceniu, gen „aripa sudistã” a generaþiei ’80;balonul oferit de mînuþa puºtiului ºi acceptat deRobocop are, abia, solemnitatea actului poetic:ultrarealist, neverosimil, þi-e greu sã accepþiadevãrul instantaneului fotografic, cum greu þi-afost sã accepþi, în Precambrian, în copilãrie,bicicleta zburãtoare ghidatã de degeþelul zbîrcit allui E.T. din capodopera spielbergianã. Acþiuneaartistului-copil (cum sã-i spun) submineazã,umanizeazã, eficientizeazã ºi, dacã vreþi,cosmetizeazã un (vesel) protest de cîteva luniînvestit – ºi din partea puterii, ºi de cãtre opoziþie– cu un potenþial violent, distructiv. Aº puteasintetiza: poezia este (dintotdeauna) în stradã ºiacþioneazã prin emisarii ei cu înãlþimea de 1,20m. Trebuie numai sã fim atenþi. Atenþi, bunãoarã,la stencil-urile risipite cu mãrinimie & dibãcie pezidurile clãdirilor clujene (Au contraire, fratelemeu!), multe dintre ele bijuterii poetice, mono-sau di-stihuri, comentarii ludic-acide (amintindepigramele greceºti) la adresa politicii,postcapitalismului, universitãþii, moravurilor,discriminãrilor de tot felul: ca în povestireaGraffiti a lui Cortázar, în care doi adolescenþiprotesteazã ºi corespondeazã amoros prinintermediul culorilor învolburate pe ziduri,noaptea, la adãpost de ochii sistemuluipoliþienesc. În Cluj, pictopoemul denunþîndlãcomia nu ºtiu cãrui rector & plasat pe temeliaclãdirilor, sînt convins, i-a erodat acestuia„imaginea” mai mult decît articolele (ce-i drept,puþine ºi timide) sãvîrºite în presã sau pe bloguri.
Devenitã drog al unei minoritãþi recalcitranteºi, îmi asum ridicolul, entuziasmante, poeziacontinuã sã existe în România realã ºi virtualã.Tocmai hegemonia entertainment-ului – injectat înnoi, zi de zi, noapte de noapte, pînã ºi prindifuzoare amplasate în parcuri sau prin ecrane
montate în hipermarketuri ºi staþii de metrou – oface sã reziste, anticorp în corpul social. Refuzatãde profesori ºi critici (mulþi sînt departe de trãireaelementarã, catharticã a actului poetic), desemidocþi cinici, de incompetenþii din tot spectrulbreslelor (dar mai avem noi bresle valide?), poeziacontinuã sã se dezvolte, sã-ºi întindã lujerii (albi,transparenþi) pe sub gunoiul bolborositor.Ecranele, hîrtia color, plasmele, programele dedezvoltare, ºcolare etc. te atrag cu milioane dezîmbete false ºi cu patru-cinci sute de cuvinte(cam atît mai valoreazã vocabularul omului desucces azi). Poeþii ºi cititorii de poezie se retrag pebloguri ºi situri, în paginile unor reviste
demodate: „E infinit mai bine sã citeºti poeziedecît sã scrii orice”, spune – într-o Dilemã cevamai veche – poeta Ana Dragu ºi fraza ei tãioasãmi-a plãcut. Proaspãt tãtic, uitasem de o vremecum e. Ca sã-mi amintesc: elevii dintr-o clasã aºaptea refuzau poeziile tezist frumoase,comentate de autorii manualului cãznit„profund”, executau nemilos cacofoniile dintr-unpoem eminescian (LOL) jubilînd, în schimb, laPrimele poeme de Tzara, la „Euridice, eu mã ducsã mã culc” al lui Voronca, la tablourile savantdereglate ale alchimistului Dimov! Ating tot mairar cãrþile ºi revistele de poezie, preferîndromanele ºi cãrþile de ºtiinþã, filozofie sauhobbisticã, unde poeticul circulã, fãrã corsetformal, în sfîrºit liber. Sau aproape liber: fiindcãmã gîndesc la poemele/ eseurile/ textele meºteritede Gheorghe Iova de atîþia ani ºi unde cîmpurile(cunoaºterii ºi expresiei) se ating foºnitor, plãcut,unde cuvintele (re)dobîndesc acea demnitate pecare, în general, scriitorul român – atent lavremuri, curente, mode, evenimente – se chinuie,formidabil, sã le-o amputeze. În sensul ãsta, poeþica ªerban Foarþã, Emil Brumaru, Petru M. Haº,Bogdan Ghiu sau Gheorghe Iova sînt tot atîteamantre pentru tinerii versificatori. (Asemeni lor)insolenþi, virulenþi. Pentru cã rezistenþi. Poeþi aipaginii tipãrite, maneliºti sau hip-hop-eri, grafferisau microbiºti (Miticã, la brutãrie!), mitingiºti dinvocaþie (Vã rugãm sã ne scuzaþi/ Nu producemcît furaþi) º.a.m.d. Închiºi în cercul propiei lor
puritãþi, dezgropaþi (de un critic, de o reaºezare aRomâniei în propriul ei trup) de sub gunoiulbolborositor, tinerii aceºtia ar lumina fãrã efort, arface parte dintr-o selectã echipã a deratizatorilormorali, culturali a cãror lipsã o suferim mai multdecît credem. Ar virusa cu talent ºi inteligenþãgreþosul sistem clientelar, troglodit(anti?)românesc. Instituþiile de unde inteligenþa,creativitatea ºi umanismul se retrag, violate ºimohorîte.
Printr-o fericitã întîmplare, graþie nasului decopoi ardelenesc al lui Vlad Moldovan (el însuºi,încã, tînãr poet) un extraordinar desant liriccolonizeazã paginile revistei Steaua, numãr dublu,2-3/ 2012. Aº vrea sã spun i-am citit cu pastilelede nitroglicerinã sub limbã: pentru cã Arina M.,ªtefan Baghiu, Andreea Bogdanovici, Irina Bruma,Bogdan Coºa, Adrian Diniº, Andrei Dósa, VladDrãgoi, Anatol Grosu, Matei Hutopila, AndreiLuca, Ana-Maria Lupaºcu, Cosmina Moroºan,Radu Niþescu, Marcel Olar, Mihai-Ionuþ Ologu,
Deniz Otay, Vlad Pojoga, Olga ªtefan, KristaSzöcs, Andreea Teliban ºi Alexandru Vãsieº,douãzeci ºi doi, unii încã liceeni, scriu al naibii de„profesionist”. Îngãduindu-mi speranþa cã hiatusuleducaþiei estetice se va, mai repede decît bãnuim,vindeca. Observ, în cele mai bune versuri alefiecãruia, senzaþia de – vezi Frank O’Hara –„meditaþie în stare de urgenþã”, o eticã implicitã,ascunsã ca o sãmînþã de nufãr în plãmînii uneiRomânii butaforice. Binele, frumosul ºi adevãrulstrãlucesc, aºa cum îi place platonicianului RaduVancu sã afirme, în venele noilor aezi (Dar, oare,nu strãluceau ºi în poemele vietnameze, proletcult-desenate de A. E. Baconsky? În Ultima scrisoarea, altfel, pestilenþialului uman Mihai Beniuc?Cum Dumnezeu reuºeau?).
Vreau o ieºire din text (în text) ºi-mi amintesc,în urmã cu doi ani, cum n-am mai reuºit sãdescopãr în Federeii lui Nicolae Avram – una dincele mai pure cãrþi de poezie tipãrite dupã 1990,la Casa de Editurã Max Blecher – poemul încheiatprintr-o tulburãtoare metaforã christicã; despre opuºtoaicã hãituitã cu pathos eschilian ºi numitãNicola; furios, deschideam ºi închideam cartea,dar lumea frumoasã ºi violentã a „federeilor”(=orfelini) mã rejecta; poemul religios ºiimponderabil, în þesutul volumului se ascundea:citiþi-l, poate cã vouã, doamnelor ºi domniloroniromanþi, vi se va revela.
33
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012 33
editorial
Coviltirul poezieiEscapism literar sau purificare
ªtefan Manasia
Mihai MateiuOameniBucureºti, Ed. Casa de Pariuri Literare, 2011
Voi trece repede peste dezbaterea propusã deunii, forumiºti sau critici, legatã depresupusul limbaj cinematografic utilizat de
Mihai Mateiu sau, dimpotrivã, de negarea acesteiposibilitãþi stilistice, cãci conform lui Marius Chivucalitatea cinematograficã a textualitãþii – în generalºi nu doar în cazul de faþã – este inexistentã, acestaconcluzioneazã oarecum apodictic cã aceastã„calitate vizualã, însoþitã de absenþa naratorului, nueste apanajul cinematografiei, ci al bunei scriituri”.Mã rog. În cazul cãrþii de faþã sunt nevoit ºi eu sãconchid cã proza scurtã a lui Mihai Mateiupãstreazã doar câteva din tehnicile limbajului filmic,ele fiind prezente doar structural în construcþiapovestirilor, pe când personajelor ºi celorlaltorelemente narate le lipseºte în totalitate aceastãperspectivã vizualã ºi cinematicã. Tehnicilemontajului ºi a flash-ului, unele narãri ce mizeazãpe vizual, utilizate intenþionat sau nu, nu suntsuficiente pentru a ne grãbi sã catalogãm acest gende prozã, chiar ºi scurtã, ca aparþinând genuluicinematografic.
Avantajul evaluãrii critice a prozei scurte estebineînþeles acela cã cititorul, sau criticul, poateselecta doar acele povestiri care i-au plãcut, care i-au lãsat un sentiment de soliditate textualã,abandonându-le complet pe celelalte, precum unrest al textualitãþii, sau un reproº omis. Prinurmare, criticul tinde sã fie mai concesiv ºi va luaîn ecuaþia interpretãrii evaluative acele compoziþiicare au produs un efect pozitiv asupra lui, care aurezonat cel mai bine cu propria sa subiectivitate.Prin aceastã scurtã introducere în psihologia
criticului nu doresc sã spun decât cã povestirilecãrþii Oameni sunt injust de inegale, cãci talentul luiMateiu este evident, aº spune chiar indiscutabil, darrisc sã fiu interogat asupra surselor acesteicertitudini prin urmare prefer sã nu o fac, cãci nusufãr de mania certitudinilor, totuºi, unele prozescurte îºi pierd strãlucirea în comparaþie cu celelalte,atârnã ca un surplus în acest volum. De exempluavem în povestirea Interviu momente care abundãde descrieri prozaice ºi artificiale ale relaþiei dintrebãrbat ºi femeie, opinii despre viaþã livrate pe unton sentenþios, toate semne ale unui avânt auctorialîncã insuficient cântãrit. Autorul încã testeazãnisipuri miºcãtoare. E dreptul sãu. Mihai Mateiureuºeºte uneori sã construiascã instantanee încãrcatede o tensiune elaboratã meticulos, pe când alteorinaraþiunea curge incontrolabil, mult prea inerþial.Cert este cã, pentru Mihai Mateiu, recursul lamemorie nu este cel mai adecvat procedeuscriptural ºi, abia când proza sa se alimenteazã dinimaginar – a nu se confunda cu imaginaþia –, atunciea devine autenticã, plauzibilã, valoroasã. PovestireaAnimalul o consider un simplu joc al imaginaþieiagresive, prin care plonjãm abrupt ºi indecent înlumea fantasmaticã a autorului, ce pare rupt dintr-un scenariu de Guy Ritchie, unde presonajul-autoreste printre altele „un animal cu piele lucioasã ºimiºcãri agile” la care jinduiesc femeile, ºi în cadrulcãreia ne este schiþat planul unei vieþi mult preaminimaliste. Cu toate acestea, personajelepovestirilor sunt bine reliefate, autorul reuºind sã leimprime o calitate perenã, o autonomie corporalãce surprinde exact tensiunea ºi angoasapersonajelor. E ºi ceva cathartic în scriitura luiMateiu, ca o eliberare de o angoasã interioarã, ca osãvârºire pe marginea textualitãþii, o micã crimã ainterioritãþii ce-ºi cautã vinovãþia. Aº remarca textele
Moº Crãciun, Marea surprizã, Vânãtoarea, dar ºiBunica murind, ca fiind peste celelalte povestiri,primele douã având în finalul lor un writing twistcare lasã de altfel senzaþia unei ºarade bineelaborate, iar prezenþa acestor proze scurte salveazãîntregul cãrþii. Aceste povestiri sunt ºi cele pe carele-aº nominaliza ºi aº spune cã sunt marca unuiscriitor în devenire, ºi doar timpul ne va aducecertitudinea cã Mihai Mateiu a ajuns un adevãratprozator. Însã, pânã atunci, semnele suntîmbucurãtoare.
44
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
44 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
o carte în dezbatere
Francisc Baja
Oameni, dar nu ºoareci
Primãria Municipiului TârgoviºteTeatrul Municipal TârgoviºteCentrul Judeþean de Culturã DâmboviþaSocietatea Scriitorilor TârgoviºteniBiblioteca Judeþeanã „I. H. Rãdulescu”
DâmboviþaMuzeul Scriitorilor Dâmboviþeni
Grupul ªcolar „Voievodul Mircea” Târgoviºtesub patronajul Uniunii Scriitorilor din România
organizeazã a III - a ediþie a Zilelor de poezie ºi aConcursului naþional de poezie ,,Constantin VirgilBãnescu”Manifestarea îºi propune încurajarea ºi promovareatinerilor creatori de poezie.
RegulamentLa concurs pot participa autori care nu au
depãºit vârsta de 30 de ani, nu sunt membri ai
Uniunii Scriitorilor, nu au debutat editorial ºi nu auobþinut Premiul „Constantin Virgil Bãnescu” laediþiile precedente ale concursului.
Lucrãrile se trimit pânã la data de 30 aprilie2012. Acestea se vor trimite pe adresa [email protected] ºi vor purta în loc de semnãturã unmotto ales de autor ºi un curriculum vitae alautorului, în care se va specifica:– numele ºi prenumele autorului;– locul ºi data naºterii;– activitate literarã;– adresa completã cu numãrul de telefon ºi adresae-mail.
Fiecare participant se poate înscrie în concurscu minimum cinci (5) poezii ºi maximum zece(10).
Lucrãrile vor a intra în patrimoniul Concursuluinaþional de poezie ,,Constantin Virgil Bãnescu”.
Laureaþii vor fi anunþaþi pânã la data de 10 mai2012, pentru a fi prezenþi la Zilelele de poezie ºi lafestivitatea de premiere, care vor avea loc laTârgoviºte, în zilele de 18 ºi 19 mai 2012. În cadrulZilelor de poezie se vor organiza expoziþii, recitaluride poezie, dialoguri literare, ateliere de creaþie, lan-sãri de carte, întâlniri cu personalitãþi din lumealiterarã, vizite la muzee ºi monumente de artã dinMunicipiul Târgoviºte ºi din împrejurimi.Organizatorii asigurã masa, cazarea ºi cheltuielile de
transport premiaþilor (bilete de tren – clasa a doua).Jurizarea lucrãrilor va fi asiguratã de personali-
tãþi din lumea literarã.Preºedintele juriului este scriitorul Octavian
Soviany.Organizatorii vor acorda urmãtoarele premii: Premiul „Constantin Virgil Bãnescu”Premiul Primãriei Municipiului Târgoviºte Premiul Teatrului Municipal TârgoviºtePremiul Centrului Judeþean de Culturã
DâmboviþaPremiul Societãþii Scriitorilor TârgoviºteniPremiul Bibliotecii Judeþene „I. H. Rãdulescu”
Lucrãrile, dactilografiate, vor fi trimise peadresa:
[email protected];telefon fix: 0245-210732; mobil: 0724-528425.Participanþii vor primi confirmare de primire a
lucrãrilor trimise spre jurizare.
Mulþumim celor care aleg „bucuria ochiuluitrist”.
„Vom musti de laptele zilelor”…
ZZiilleellee ddee ppooeezziiee ,,,,CCoonnssttaannttiinn VViirrggiill BBããnneessccuu””,, ediþia a III - a, (Târgoviºte, 18 - 19 mai 2012)
Acum un deceniu Mihai Mateiu lucra la unroman, Frica, din care îmi amintesc pasajeautentice, plonjoane în apa sãpunitã a
copilãriei, o anume sete de a psihanaliza ºi,totodatã, de a-ºi conserva literar – ca un scorpion înformol – trauma. Pe urmã romanul n-a mai devenitroman, dar Mihai a continuat sã funcþioneze înClujul underground, nelipsit de la evenimenteartistice, muzicale ºi, desigur, literare, fiind una dinprezenþele vii, incomode, agresive ale clubului delecturã „Nepotu’ lui Thoreau”. I-am putut asculta ºiciti, astfel, majoritatea schiþelor ºi povestirilor careformeazã oameni: treisprezece texte tãioase, frazatealert, fixate pe indicativ prezent, adunate întrecoperþile galben-lãmîie ale unui volum de nici osutã de pagini. Un volum care-i face însã pe doidintre cei mai inteligenþi autori central-europeni –ok, m-am lungit, dar o sã vã prindeþi imediat – sãafirme ºi, bag mîna-n foc, nu din politeþe: „Unadintre cele mai mari virtuþi scriitoriceºti este ofrazare în care intenþia nu e fãþiºã, explicitã. Altfelspus: autorul reuºeºte crearea unui întreg universatît de firesc precum respirã.” – ºi Attila Bartis îirecunoaºte autorului nostru aceastã virtute; „Evorba de o carte curajoasã, nu doar pentru cã îþitrebuie curaj sã debutezi cu un volum de povestiride cîteva zeci de pagini, ci mai ales pentru cãoameni propune o scriiturã care sunã altfel decîtcea mai mare parte a prozei tinerilor scriitori învogã. Limpezimea, concizia, precizia, acestea sîntprincipalele sale calitãþi.”(Rareº Moldovan)
Aº spune mai mult: Mihai Mateiu e prozatorulcare, în generaþia mea, practicã eficient „teatrulcruzimii”, o cruzime scãpatã din harnaºamentelesimbolice. Scriitura autistã, a basic instinct-ului, aimpulsurilor reptiliene circumscrie perfect motto-ulpovestirii animal (una din piesele de rezistenþã alecãrþii): „Dintotdeauna-am refuzat sã-mi las trupul,ce-aruncã umbrã, rãnit de o idee care nu faceumbrã”, din Günter Grass. Este credo-ulpracticantului de Muay Thai (box thailandez),angrenat în subterana meciurilor ilegale în careorice loviturã-i permisã. Adulat de masculii alfa însacouri ºi ronþãit de privirile femelelor alfa excitatede sînge, personajul acceptã statutul – splendid ºisuficient – de „animal”: „De multe ori simt privirileºi poftele – [femeile] vãd în mine un animal cu
piele lucioasã ºi miºcãri agile.(...) Nimic din ce se-ntîmplã acolo nu are o continuare. Dupã luptemã întorc acasã sau la hotel ºi stau cîte-o orã încadã, în apã fierbinte – totul se ºterge încet, urletelese estompeazã, adrenalina se scurge din muºchi.Vine apoi o obosealã cumplitã, ca o mãciucã.” (50-51) Suflul povestirii e imnic ºi, cumva,generaþionist: o mulþime din puºtii de azi, vidaþiafectiv, irigaþi de violenþa mediaticã s-ar regãsi-n ea,presupunînd c-ar pune mîna pe o ediþie pirat.
Sã adaug acum: prozele acestea tensionate pînãce sîrmuliþele narative încep sã zbîrnîie sîntintenþionat amorale, oamenii (pensionari, biºniþariviolatori, puberi, juni corporatiºti, vînãtori &pescari, „obsedante” nimfete etc.) devin pãpuºiascultãtoare în mîinile Autorului, care alteoributoneazã la întîmplare, din ce în ce mai repede,pe canale de tip Big Brother sau ciné-verité. Esteticalui Mihai Mateiu se prezintã, deja, închegatã ºisolidificatã, prozatorul creditînd autori ca HarukiMurakami, Kenzaburo Oe, John Updike, Grass,Bartis etc., muzici electro ºi cineaºti (de o comicãrietotalã e jocul lui Toshiro Mifune – „se tãvãleºte pejos, pradã unei crize de isterie” – în Rashomon,difuzat pe TVR Cultural chiar în momentul în caredialogul cuplului middle class curge pe pilotautomat, asexuat, în secvenþa intitulatã interviul.)
O altã povestire, înfrîngerea o citesc ca pe unomagiu-n rãspãr adus lui Hrabal (alt autor tutelar):e, de fapt, negativul fotografiei de grup cumicrobiºti nostalgici ºi potatori din proza mareluipraghez. U Cluj pierde, previzibil, agonic, în faþa luiCFR. Tinerii „tifosi”, cu fulare alb-negre, pîndesc înparc suporterul inocent al echipei adverse:afectivitatea zero, rãceala discursului fac însãemoþia sã izbucneascã abia în final, ca sîngele printifon, într-o sarabandã de flash-back-uri domestic-erotice, în memoria adolescentului criminal. Cãpovestirile nu-s lipsite de-un sîmbure „pedagogic”,stau dovadã finalurile înþelepte, imprevizibile, caldeca soarele unei zile de varã pe Marte.
Scurte poeme în prozã, aproape ºi mareasurprizã aduc o tuºã de nostalgie, cuvintele fruste,monologul înºelãtor, insinuãrile îºi tocesc lama pînãce personajele scapã, pesemne, ca prin urechileacului, de teroarea Naratorului omniscient: „Pînã la
urmã se învãþaserã sã trãiascã singuri, fãrã oameni.”(44), aflãm despre soþii bãtrîni din marea surprizã,asta ca sã nu le ghicim „secretul” (motivulsociopatiei) niciodatã. Altminteri, culegerea prezintão impresionantã galerie de bãtrîni. O figurã aparteface bunica murind, un portret terifiant ºi totuºiîndrãgostit. Omul e corp ºi corpul ãsta se þinestrîns de rãmãºiþele vieþii: „ºi atîta timp cît avuseseputere, bunica pãstrase perfect curat trupul ãstamare” (54) Iatã unul din puþinele finaluri scrise dinperspectiva subiectivitãþii agonizante: „Frate-meu s-arepezit iar, dar l-am prins în braþe, i-am îngropatfaþa în umãrul meu ºi i-am zis blînd: «Las-o! Las-osã se ducã, n-o mai chinui!» A izbucnit în plîns, daram reuºit sã-l scot din camerã, am tras-o ºi pemama de braþ. Plîngeau amîndoi în hohote, dar totam mai auzit suspinul de uºurare al bunicii.”(57)Pentru ca în duminicile – un text reuºit, cupersonaje-povestaº, concurînd cu loialitate în drumspre job – sã întîlnim într-un experiment desociologie urbanã: „Bãtrînii se înghesuie la uºi,împiedicîndu-i pe cei care vor sã coboare. Aumîinile încãrcate cu sacoºe ºi ochii aprinºi, sînt puºipe harþã, gata sã ucidã pentru un loc pe scaun. Dinclipa în care s-au aºezat se destind, devin dintr-odatã volubili ºi curtenitori – încep sã se suceascã întoate pãrþile uitîndu-se dupã cunoºtinþe, se înfiripãdiscuþii, femeile sînt tratate cu consideraþie.”(70)
Despre textele obsesia ºi ixi, unul bolañiancelãlalt salingerian (se înþelege cã nu la nivelepigonic), a vorbit Bogdan-Alexandru Stãnescu, însingura cronicã decentã a cãrþii de pînã acum (Undebut aparte, în Observator cultural, nr. 615/ 2012):remarca în prima realizarea fantasmaticã (scene desubmisivitate ºi sado-masochism insinuîndu-se învisul treaz, completãm noi), „îndepãrtareaprotagonistului de principiul realitãþii”, pentru ca îna doua sã observe cum „revelaþia vine treptat,sentimentul de stranietate e introdus chiar de joacainocentã a unuia dintre copii, de inserarea încã aunui personaj fantasmatic, jucãria fetiþei, ixi.” Iarlumea asta, populatã cu prieteni imaginari – iubitasado vs. jucãria de pluº pe care fetiþa o convoacã inabsentia – e prinsã cu aceeaºi precauþie, în acelaºistil precis, funcþional, cool, de cãtre autor.
Aº fi aºteptat mai mult de la povestirea film,unde vocea acestuia previzibilã, strãvezie lasã lavedere scheletul violenþei elementare. Mihai Mateiupare aici mesmerizat de propriile descoperiri dintextele anterioare.
N-am sã spun nimic despre robotul, un tripbudapestan, picant, de un umor inteligent cum nuprea mai.
În fine, vînãtorul, piesa care încheie volumul,complement al ingenuei aproape (secvenþa delicat-truffaldianã din deschidere) rimeazã cu Dimineaþalunetistului, povestirea-cult a lui Vladimir Sorokin.Cãsãpirea celui rãu & viclean, dexteritatea tînãruluiºi a bãtrînului, „sentimentul”naturii ca înTurgheniev ori Sadoveanu, bigotismul mamei,calmul de Jean Gabin al tatãlui mixat cu detaºareade Dragoº Bucur a fiului dau un text (aproape onuvelã) asianic, nemilos, eclatant: „Glontele l-animerit probabil drept în inimã. S-a prãbuºit într-orînã ºi sãgeata înfiptã în trunchiul lui stã drept însus – a intrat adînc, blana þepoasã din jur s-aumplut de sînge. În timp ce-l aºteaptã pe celãlalt,priveºte pana albã a sãgeþii, albastrul neplauzibil dincapãtul ei, roºul aprins scurs peste cenuºiul blãnii –e o armonie incredibilã a culorilor, pe care otulburã doar mirosul morþii.”(95)
Alãturi de poematicul Aerostat al lui StelianMuller, oameni de Mihai Mateiu este cel maivaloros debut în prozã al anului literar 2011. Ocolit,prin urmare, de nominalizãri, premii, cronici (tillnow) ºi alte superstiþii ale lumii scriitoriceºti.
55
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
55TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
ªtefan Manasia
Una vita violenta
Mihai Mateiu
Mirela LunguBiografia coapselorBucureºti, Editura Tracus Arte, 2011
Urmãresc activitatea poeticã a Mirelei Lunguîn mediul virtual de multã vreme, fiindunul dintre cei care, nu în mod constant ºi
de obicei succint, ºi-a spus punctul de vedere înce priveºte calitatea literarã a creaþiilor sale.Biografia coapselor, cartea de debut a poetei,apãrutã la finele anului 2011 la editurabucureºteanã Tracus Arte, reuneºte o mare partedintre încercãrile sale din acest mediu. Semnalezlucrul acesta întrucât cititorul mai curios din fireva putea gãsi, sub textele încã accesibile ºiaccesabile (pe diferite situri literare) ale autoarei,comentarii critice mai mult sau mai puþinpertinente, picante sau (ºtiu eu!) interesante. Certeste cã, din punctul de vedere al interacþiunii cucititorii/criticii sãi, Mirela Lungu a fost cât sepoate de dinamicã ºi, în cazul judecãþilor devaloare negative, chiar curajoasã.
Cartea are, ca aproape oricare dintredebuturile cu care m-am întâlnit în ultima vreme,plusuri ºi minusuri. Spre deosebire, însã, de altedebuturi, nu aº putea spune dacã în carteaMirelei aspectele pozitive, din perspectivã esteticã,deci strict literarã, sunt predominante, fãcându-lepe cele negative neglijabile. Ba aº susþine cã,dimpotrivã, pe fondul unui discurs îndoielnic dinpunct de vedere literar, sunt aºezate, rar, darconstant, formulãri cu adevãrat poetice, izbitoareuneori prin frumuseþea sau unicitatea lor, asemeniunor cristale cusute pe o suprafaþã textilãordinarã.
Aºa cum reiese din titlu, tema volumului estedestul de riscantã, fiind, prin natura ei,generatoare de controverse: sexualitatea (ºifinalitatea ei: orgasmul) ca împlinire (ºi chiarneîmplinire) a unei relaþii sentimentale. Discursulliric (ca substrat al temei) este, spuneam,îndoielnic din punct de vedere literar, cauzeleprincipale fiind, pe de o parte, verbiajul, careanuleazã, progresiv, plãcerea lecturii, ºi, pe de altãparte, melanjul prea strident al imaginilor, fiecarepoem devenind astfel un soi de tablou
postmodern extrem de încãrcat. Vorbim în acestdin urmã caz despre elemente luate din variidomenii ºi alãturate pentru a sugera în modrepetat (chiar prea repetat) alienarea postmodernãa subiectului: „poeme la persoana întâi singular &eternul „tu” personajul celebru din medii virtualliterare pãpuºa de unicã folosinþã azi zace încoºul de cumpãrãturi la carrefour orhideea sauplaza […] e magic sã înscrii gratuit noi abonaþivodafone suntem orange ºi avem acoperireoriunde ne ducem sã consumãm coca/ colaiubirea e fanta vã jur prin care intrãm în reþea”(suntem orange). Nu neg, atât delirul verbal cât ºialienarea (postmodernã sau nu) sunt trãsãturispecifice acelei „cãderi” (falling in) sentimentale,cum definitoriu au numit-o anglo-saxonii. Însã, lanivelul unui discurs literar (cu atât mai mult cucât acesta este asumat în volum), aceste tehnicitrebuie mânuite cu foarte multã prudenþã. Încazul Mirelei Lungu, aproape toate poemele salefolosesc ca schelet tocmai aceste tehnici, volumulfiind salvat, dupã cum afirmam mai sus, depuþinele (dar constant-prezentele) formulãri cuadevãrat reuºite, relevante prin valoarea lorpoeticã, ºi care, în cele mai multe cazuri ºi dinfericire, sunt aºezate la finalul poemelor: „cândm-am trezit lângã mine un înger recicla o idilãneconsumatã ºi douã fãcute praf” (vanilla sky),„eu ºtiu cã pentru 11 minute întreg universul sezbate între coapsele mele ºi-l strâng cu forþa fetiþeice nu renunþã la pãpuºa ei în ruptul capului” (11minute), „ne vom iubi ca extratereºtrii fãrã secreþiifãrã regrete fãrã speranþã viaþa e doar un joc pecalculator” (how much), „iubirea dã întotdeaunacu rest & fracþiunea de zecimalã o-mpãrþimperiodic la doi” (amanþii nebuni ai secolului 21)etc. S-ar putea vorbi, în cazul acestui volum,despre o succesiune de poeme de tip cadru(autonome, deci), recuzita fiind specificãtabloidelor, dacã þinem cont de sensul actual alacestui din urmã cuvânt. Poeta preia elemente dinsfera cotidianului (de unde ºi folosirea limbajuluivulgar ori strict colocvial) cu scopul de a le reuniºi semnifica la final sub forma unei „poantespirituale/morale” voit poetice. Uneori acest lucruîi reuºeºte: „în triunghiul bermudelor mele s-au
prãbuºit atâþia piloþi de succes cãutând nordulprecis busola indicã întotdeauna sexul opus” (thatthing), alteori, însã, poeta se complicã prea mult,devine preþioasã ºi, ca urmare, alunecã în artificial(a se vedea Cina cea de tainã, prima datã amfãcut dragoste într-un spital de nebuni etc.). Or,maniera aceasta, de a construi poeme de sinestãtãtoare, citibile în afara întregului, nuavantajeazã volumul acesta. Chiar dacã existã uninvariant în succesiunea textelor, ºi anumedragostea, analizatã din perspectiva orgasmuluifizic ori mintal, volumul nu are tensiunea aceeacare te þine de obicei lipit de o carte, cu atât maimult cu cât, spuneam ºi mai sus, dezvãluindcauzele, discursul liric se dovedeºte a fi, în celemai multe cazuri, destul de friabil. Tocmai deaceea ies în evidenþã ca reuºite textele construitelucid, controlat, ºi în care elementele din cotidiansunt folosite coerent, urmãrind în unele cazuri unfir epic, aºa cum este, bunãoarã, portret robot.
Din referinþele critice de pe coperta a patra,semnate în ordine de Dan Silviu-Boerescu, HoriaGârbea ºi Liviu Antonesei, reiese cã meritul celmai mare al poetei bucureºtene constã în„directeþea” sa (DSB), în „comunicarea tranºantãºi dezinhibatã” (HG) ºi în „tonul” poeziei sale,„amestecul incredibil de reuºit, aliajul dintrejubilaþie ºi dezabuzare, chiar cinism” (LA). Credcã cel mai apropiat de realitate este cel din urmãcomentariu. Directeþea, dezinhibarea,„brutalizarea cititorului” (HG) nu sunt suficientepentru a pãstra aceastã carte în neuitare. Înschimb, aºa cum am spus, capacitatea de avalorifica elementele cotidianului, lãrgindu-lesemnificaþia prin prisma formulãrilor pilduitoare(poantele) reuºite din punct de vedere literar, decipoetic (de unde tonul acesta jucãuº dar ºidezabuzat, cum spune Liviu Antonesei), estemeritorie ºi parþial salvatoare pentru debutulacesta. Aº încheia cu un astfel de exemplu,preluat din poemul care dã chiar titlul volumului:„în pântecul oricãrei femei stã scrisã biografiacoapselor evei din punctul de vedere al lui adamsuntem toate infinite preludii ale unui act sexualunic” (biografia coapselor).
66
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
66 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
Dorin Mureºan
O biografie dezabuza(n)tãcãrþi în actualitate
Ambasada Britanicã, Kazahstan
Aventura romanului publicat la edituraHumanitas în colecþia Raftul Denisei în2011 (Ultima ispitã a lui Hristos) poate
întrece în suspans chiar neprevãzutul aventurilorpersonajelor imaginate de cãtre scriitorul grec.În 1951, pe vremea când lucra la aceastã carte,Kazantzakis nu îºi imagina cã ea va ajunge sã îidetermine pe Prealuminaþii ºi PreasfinþiþiiCardinali Întâistãtãtori pentru chestiunilecredinþei ºi moralei de la Vatican sã o treacã în1953 în indexul cãrþilor interzise. Prima datãromanul apare în traducere suedezã ºinorvegianã în 1952 ºi apoi, în 1954, în versiunegermanã. Abia în 1955 romanul este publicat înGrecia, iar în 1966 iese de pe lista titlurilorinterzise prin decizia Sfântului Sinod.
Nikos Kazantakis nu-ºi propune aici sã scrieo monografie a vieþii lui Isus ºi nici sã facã unexerciþiu hermeneutic pe marginea NouluiTestament. Intenþia romancierului rãmâne maidegrabã aceea de a face din apariþia imaterialã aMântuitorului, aºa cum o prezintã Evangheliile,o figurã umanizatã. La Kazantzakis lupta pentrucredinþã se dã nu în spaþiul celest, ci în bãtãturacaselor joase vãruite, cu terase pãtrate, aurite degrânele întinse la uscat ºi dovlecii mari dinCana.
Aºa cum îl contureazã Kazantzakis, Isus estemai mult Fiul Omului decât Fiul lui Dumnezeu,iar împãrãþia pe care o propovãduieºte mai multÎmpãrãþia Pãmântului decât a Cerurilor. Deaceea, personajul central al romanului luiKazantzakis nu tranºeazã disputa dintre suflet ºitrup pentru a da întâietate absolutã vreunuia, cipropune lupta ca un mod de existenþã. Într-unmoment de iluminare din capitolul al treilea, îndialogul cu vocea himericã a divinitãþii, eroul îºirecunoaºte esenþa lumeascã: Sunt neînvãþattrândav, fricos, iubesc mâncarea bunã, vinul,râsul, vreau sã mã însor, sã fac copii, lasã-mã!.
Construindu-ºi personajul în spiritul acesteiinterminabile lupte dintre spirit ºi materie,Kazantzakis mutã tensiunea credinþei de lapromisiunea vieþii veºnice la certitudinea clipeiprezente. Lumea din Ultima ispitã a lui Hristoscautã sã reveleze ceea ce Kazantzakis numea înAscetica - înþelesul omenesc al lupteisupraomeneºti. Dar nu este aceasta singurasimilitudine între cele douã cãrþi ale lui NikosKazantzakis a cãror conexiune este evidentã. Olecturã a romanului din 1952 fãrã backgrounduldecalogului/datoriilor din volumul publicat în1927 rãmâne practic imposibilã. Astfel, temasuferinþei, temã centralã în Ultima ispitã…,prelungeºte unul din „versetele” din Ascetica,unde Kazantzakis face din apologia suferinþeiesenþa relaþiei omului cu Dumnezeu: Esenþadivinitãþii noastre este Lupta. Suferinþa, bucuria,ºi speranþa se dezvãluie ºi ostenesc în luptã, înaceastã lume fãrã de sfârºit. Ceea ce mi se parea constitui înþelesul original al luptei înaccepþiunea lui Kazantzakis este nu atâtdispunerea antagonicã a forþelor combatante -sufletul ºi trupul -, ci relaþia de interdependenþãdintre ele: corpul ºi materia sunt necesare
pentru a se opune spiritului. Omul - o spunedin nou Kazantzakis în Ascetica - luptã cumateria pentru a-ºi crea mintea ºi astfel pentru adeveni liber: Acesta e imboldul care duce sprelibertate, e lupta cu materia care creeazã, încetulcu încetul, mintea omului.
În Ultima ispitã… suferinþa este asociatã„aripii”, simbol invocat în câteva secvenþecentrale ale naraþiunii. Fiul Tâmplarului îºi iacrucea pe care a cioplit-o pentru rãstignireazilotului ºi în momentul când trece pragul caseipãrinteºti, îi pare mamei sale cã poartã nu ocruce, ci douã aripi: Mama, sprijinitã de toculuºii, îl privea cum calcã uºor, din piatrã-n piatrãcaldarâmul ºi cum urcã; de unde a gãsit,Dumnezeule, atâta putere? Asta nu era cruce,erau douã aripi ºi-l duceau. În timpul urcuºuluipe colina unde are loc crucificarea, fiulTâmplarului oboseºte ºi atunci Petru se oferã sãpoarte el crucea. Urmãrindu-l cum o pune peumãr, aceasta îi pare o aripã: Fiul Mariei seîntoarse, îl privi, nu-l cunoscu, îi pãrea vis toatãaceastã cãlãtorie, umerii lui se uºuraserã ºi acumpãºea în vãzduh, cum pãºim în vise: «Parcã nuar fi cruce», se gândi el, «parcã n-ar fi cruce,parcã ar fi aripã!». κi ºterse nãduºeala ºi sângelede pe faþã ºi porni cãlcând zdravãn în urma luiPetru.
„Aripa” e invocatã ºi de bãtrâna Salomeeaîn dialogul cu Maria, cãreia îi mãrturiseºte cã, întimp ce îl asculta pe fiul ei vorbind, a vãzut miide aripi albastre: În ceasul în care vorbea - oîntreabã Salomeea - nu ai vãzut aripi albastre,mii de aripi albastre în spatele lui? În spatelelui, Maria, îþi jur, oºtiri de îngeri. Cea maiexactã configuraþie a acestei filosofii centrate pesimbolul suferinþei-aripã o dã Iuda în dialogulfinal cu Isus. Iuda îi reproºeazã aici cã ceea ceºubrezeºte „cosmogonia” sa este tocmai faptulcã se întemeiazã pe suferinþa înþeleasã ca o calede accedere la esenþa divinã: Ruºine Þie! strigã;acolo ai ajuns tu, Fiul lui David, Fiul luiDumnezeu, Mesia! Viaþã pãmânteascã înseamnã:sã mãnânci pâine ºi sã faci pâinea aripi; sã beiapã ºi sã faci apa aripi; viaþã pãmânteascãînseamnã sãdire de aripi. Asta ne spuneai tu,trãdãtorule, nu sunt cuvintele mele, suntcuvintele tale; iar dacã le-ai uitat am sã þi leamintesc eu! (…) Într-o noapte un fruntaºputernic al Ierusalimului, Nicodim pe nume, avenit într-ascuns, l-a gãsit ºi l-a întrebat: «Cineeºti? Ce muncã faci?» Iar tu, fiu al Tâmplarului,i-ai rãspuns aminteºte-þi: «Fac aripi cu ciocanul!»ºi cum ai spus am simþit toþi pe spatele nostrucã þâºnesc aripi. Iar acum unde-ai ajuns, cocoºjumulit!.
Construcþia simbolicã a romanului nu sesusþine doar prin dezvoltarea acestei metafore.Kazantzakis recurge în egalã mãsurã la rescrierearadicalã a destinului unor personaje biblice: Isuseste Fiul Tâmplarului ºi al Mariei care face crucipentru a rãstigni profeþii; Magdalena este femeiadesfrânatã, dar ºi iubirea din adolescenþã a luiIsus; Petru locuieºte în acelaºi sat, în Cana, cupãrinþii Mariei, iar la naºterea ei are cinci ani;
tot el îl urmeazã credincios ºi pe fiul acesteia,pe Isus. Iuda, prieten apropiat al lui Isus, estenumit de multe ori de el fratele meu. Mai mult,finalul acestei epopei a drumului crucii îlregãseºte pe Iuda în poziþia celui care îidemonstreazã lui Isus caducitatea filosofiei sale.
Scriind acest roman, Nikos Kazantzakis ascris de fapt despre unul din pãcatele capitaleale vieþii creºtine - pãcatul deznãdejdii. Cea maiteribilã tentaþie a omului este speranþa -Cucereºte cea de pe urmã ºi cea mai grozavãispitã - Speranþa - ne îndeamnã aforismul înAscetica. Nu este vorba aici despre speranþatendenþioasã în victoria vreuneia din cele douãnecunoscute ale vieþii umane, sufletul sautrupul, ci de încrederea cã valoroasã este doarclipa prezentã. Dar ca sã învingi tristeþea trebuiesã învingi frica. Omul din Ascetica o declarãferm – Datoria ta este sã îndrepþi, calm, provacãtre abis, lipsit de speranþã, dar plin de curaj,ºi sã zici: «Nimic nu existã». Kazantzakis însuºiface din teorema aceasta epitaf pentrumormântul sãu din Heraklion (Nu sper nimic,nu mi-e fricã de nimic, sunt liber), iar Isus,personajul romanului atât de contestat deVatican, o reafirmã atunci când rãmâne singur,în vãzduh, rãstignit pe cruce: Clãtinã capul ºiîntr-o clipitã îºi aminti unde se afla, cine era ºide ce suferea; o bucurie sãlbaticã, neîmblânzitãîl rãpi; nu, nu, nu a fost laº, dezertor, trãdãtor;nu, nu, a fost pironit pe cruce, cu cinste a statpânã la sfârºit, ºi-a þinut cuvântul.
ªi, dacã ultima ispitã a lui Kazantzakis a fostsperanþa, a noastrã, a celor care îi citimepopeea, nu poate fi alta.
77
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012 77
Cristina Sãrãcuþ
Ultima ispitã a lui Nikos Kazantzakis: I hope for nothing. I fear nothing. I am free.
cartea strãinã
“Tout nom manque sa chose. Quelque chose manque au langage”i
Când lipseºti din cuvinte, acestea se umplu delene. Mai mult ca niciodatã sunt trup al limbiiºi chiar întorcându-te constaþi cã vei putea
dormi de acum în ele ori de câte ori îþi va fi somn, caîntr-o zãpadã cu limitã ce te lasã sã amorþeºti, dar nupânã la moarte. Devii o inerþie a limbii, aºa încât ºidupã moarte, ieºit din limbã, cuvintele îþi rãmân,probabil, mult timp ca senzaþiile fizice dinInsuportabila uºurãtate a fiinþeiii a lui Kundera, saupoate rãmâi definitiv în ele, însã te separi de restullimbii. În viaþã însã, între noi, cuvintele se prefac înpâine ºi le mâncãm ºi nu ajungem niciodatã unul laaltul. Trãim într-o limbã ce nu ne lasã sã ne apropiemdeºi semãnãm în fond atât de mult, sau probabiltocmai de aceea, cãci dacã am construi deodatã acelaºisens, acesta ar urca la suprafaþa limbii închegând-o,osificând-o, omorând-o, ºi deci singura posibilitate deexistenþã a ei sunt tendinþele centrifuge. Când lipseºtidin cuvinte, sensul tãu se cariazã ºi dupã ce te întorci,ca sã nu fii tu cel ros, preferi sã dormi.
În universul caragialian carnavalul se naºte cafiinþã fragmentatã, complicatã, accesul la ea se poateface pe multe cãi ºi multe sunt ºi cuvintele ei în carese aflã contradicþii ºi capcane, puritatea vârsteioriginare ºi negarea acesteia ce nu duce însã lainstituirea contrariului. Cuvântul e, dupã chipul ºiasemãnarea lumii-lumi, excesiv, inflamat, trecut pestemarginile posibilitãþii celui aplecat peste lumeacaragialianã de a-l reþine cuminte, ordonat într-ostructurã majorã de sens. Mai întâi de toate, pentru cãe un cuvânt dotat cu o mobilitate extraordinarã, nuaparþine nimãnui, liber de rãdãcini în oricare dinvariantele lui Miticã, dar crescut din toate acestevariante adunate. Cuvântul e prima tendinþã de a semanifesta în lume a personajului caragialian, primulimpuls, cel mai uºor instrument, modelabil deimpresiile ºi stãrile sale, permisibil, ascultãtor. Miticã e„fiul risipitor al cuvintelor”iii, cel care permanentizeazãexistenþa în lume prin vorbire, cãci aºa cum observãMircea Iorgulescu, vorbitul este pentru el formã deviaþã, indiferent de cum apare, ca trãncãnealã,flecãrealã, pãlãvrãgealã, sporovãialã, delir, strigãt,scrâºnire, vãicãrealã, bârfã, ameninþare, apostrofare,ridiculizare, protest, colportare, comentare, tachinare.iv
Cuvântul pare a fi, considerat din punctul de vedere alacestei proliferãri nemãrginite, locuit de fiinþacarnavalului. În plus, ºi el are printre principalele axede construcþie trãdarea; aºa cum carnavalul trãdacultura oficialã, cuvântul lui Miticã se caracterizeazãprin deviere de la norma lingvisticã: bacaloriat(Bacalaureat), piaþa endependenþi (Telegrame), capriþ,cheskiunea makemakicã, lojika, metoda intuikivãmoghearnã (Un pedagog de ºcoalã nouã), bagabonþi,Iunion, papugiu, am dezvorþat-o, studinte, (O noaptefurtunoasã), Galibaldi, giantã latinã, volintiri,egzamplu, lege de murãturi, revuluþie (Conul Leonidafaþã cu reacþiunea), famelie, renumeraþie, bampir,patuzsopt, coledzi (O scrisoare pierdutã). Doar cãaceastã trãdare are un statut paradoxal. În primulrând, e o trãdare adâncã, cãci nu e vorba numai de o
expresie greºitã, ceea ce e alterat la personajelecaragialiene e gândirea. De la Saussure începând,semnul lingvistic e legãtura strânsã dintre semnificat ºisemnificant, dintre conþinut ºi expresie. Boala expresieie ºi boala conþinutului, e drept, se poate mergedinspre un fond ce perverteºte expresia (principiulhumboldtian al limbajului potrivit cãruia limba nudoar exprimã gândirea, ci o conþine, o determinã), înacest sens în cuvinte se întipãreºte chipul personajelor(aici trebuie amintite acele remarcabile sintagme alelumii caragialiene ca „industria românã e admirabilã, esublimã, putem zice, dar lipseºte cu desãvârºire”, „osemnãm anonimã”), dar ºi invers, adicã expresia naºtegândirea; în acest punct e de precizat faptul cãpersonajele împart trupul aceluiaºi limbaj, citescaceleaºi lucruri, cum observa Maria Vodã Cãpuºan(„ajung sã-ºi semene unii altora fiindcã citesc aceleaºilucruri, se remodeleazã pe sine dupã aceleaºi schemeregãsite în mii ºi mii de cãrþi”v). Dar paradoxalitateaprovine din faptul cã acestui tip de trãdare i seasociazã un altul. Trãdarea de sine pe care carnavalulîncerca sã o evite prin decliºeizarea expresiilor seproduce la Caragiale prin faptul cã trãdarea normei nue un efect al conºtientizãrii unei poveri culturale ºi decivilizaþie, ci accident al inculturii perpetuate înîntreaga comunitate. Ceea ce rãmâne dupã ce norma afost violatã nu e eliberare, originalitate, creativitateacuvintelor reîntemeietoare de lume, doar pur ºi simpluinstaurarea unei norme anti-norme. Dacã Andrei Pleºuspunea în Jurnalul de la Tescanivi cã în generaþia safiecare e suma a ceea ce i s-a interzis sã fie, desprepersonajele lui Caragiale se poate afirma cã fiecare nue niciodatã mai mult decât i s-a permis sã fie. Anti-norma regleazã omul caragialian dupã principii denormã, viceversa numai în mãsura în care pentrulector cuvintele sunt la prima intrare în textsubminatoare de istorie. Cunoscându-l pe Miticã nu tepoþi înºela în privinþa cuvintelor lui. Ele conþin istoriaîntr-un fel mai ciudat decât cuvintele vechii culturioficiale atacate de carnaval, decât cuvintele atât debãtrâne ºi cojite cãrora expresionismul le va opunestrigãtul ca descarcerator al lucrului din cuvânt, carevenire la o viaþã a energiilor originare, vii tocmaipentru cã nu au murit asfixiate în cuvântul mincinoscare sã le ofere lumii ca fantome. Conþin prezentulmai mult decât ca pe un moment al istoriei ºi atât.Nu sunt doar câteva puncte cele care se adunã, serãsucesc în cuvânt sub numele prezentului, ci grãmezide astfel de puncte, fâºii egale ce nu se mai saturã sãse repete; sunt, în fapt, puteri verbale ce alcãtuiesclegi, ele vin de la prietenii ce vorbesc aceeaºi limbã înacelaºi fel, de la presa ºi de la politica cu nimicdiferite, poate doar cu un grad sporit de patetism. Aºacã în cuvinte se creeazã o istorie bizarã, de ultimmoment, dar dominatoare, care va adormi personajulîn acele aºa zise automatisme verbale de tipul „curat-murdar”. Automatisme ce reduc la minim dinamicagândirii. Prea puþin va rãmâne din cuvânt individuluiaflat într-o casã-mascã. Unde cuvintele se repetãîntotdeauna. Unele pe altele. Trebuie sã þinã toate contde conþinutul celorlalte, astfel cã niciun cuvânt nu estesingur. Se naºte o epidemie ºi toate cuvintele devinbolnave de confuzie, nu se mai (re)cunosc, nesiguranþale dominã pânã într-atât încât tind sã se asemene
unele cu altele, conþinutul sã devinã acelaºi pentrutoate cuvintele, de aceea nu mai trebuie sã ne gândimcând vorbim. Vorbeºte-mi fãrã sã te gândeºti la ceea cespui, îl sfãtuieºte mama pe Jacquesvii. Care, ieºitpentru un timp din casa mascã, percepe cuvintele cafiind crime, prin inutilitatea lor, pentru cã suntpurtãtoare ale alterãrii gândirii. În familia lui Jacques,oamenii sunt vorbiþi de cuvinte. Acestea încearcã sã segrupeze în funcþie de asemãnarea lor fonicã(progresser, transgresser, grasseyer), pentru cã cealaltãasemãnare, mai profundã, la nivelul conþinutului eclarã. Roberta va spune cã un singur cuvânt, spreexemplu cal, ajunge sã numeascã tot. Cuvântul nuajunge la Caragiale pânã la o astfel de clãtinare, darexistã o tendinþã de destrãmare în absurditate. ªi încazul cuvântului nãscut sub zodia politicului. Cuvântde esenþã carnavalescã pentru cã aparþine, mai multdecât alte cuvinte, nu individului, ci unei comunitãþi:partidul, grupul de interese ce teoretic luptã pentru onouã ordine, mai bunã. „Personajele se închipuieparticipând efectiv la «facerea» unei lumi.”viii. Aceastae esenþa pe care o are cuvântul în sensul de utilizare aei, dar esenþa cuvântului ca ceea ce este el cu adevãrat,în afara mãºtilor sale, e alta. ªi în aceasta, însã,carnavalul îºi gãseºte întruparea. Cuvântul e exactinversul a ceea ce vrea sã parã. Nu genezã, ci moarte.Nu creeazã lumi, ci umbre confortabile, iluzii.Eminescu caracteriza epigonii ºi prin aceastã tendinþãde a mima prost viaþa ºi creaþia doar pentru a seputea amãgi pe sine ºi pe ceilalþi: „Noi cârpim cerulcu stele, noi mânjim marea cu valuri, / Cãci al nostru-i sur ºi rece – marea noastrã-i de îngheþ.”
Personajele caragialiene gãsesc în cuvântul politicun spaþiu de miºcare liberã, incoerentã, joacãdezarticulatã, pentru cã ceea ce rostesc ei are din startgreutatea pe care o oferã apartenenþa la un partid, lapoliticã, iar efectul asupra celui ce ascultã nu trebuieatât produs prin discurs, cãci el existã deja la cei ceascultã, ca intuiþie, ci doar întreþinut prin cuvinte,oricum ar fi ele. […] Efectul e puternic pentru cãlimbajul politic – deºi Coºeriu spune cã „limbajul nueste niciodatã activitate coralã”ix – implicã cantitateamai mult decât alte limbaje. Nu vorbeºti numai înnumele tãu, chiar dacã vorbeºti singur. Cuvintele auduble trimiteri, spre referentul propriu-zis ºi spre grup,aceasta de-a doua mai estompatã. ªi aici e ºi capcanaîn care lectorul lucid prinde personajele caragialiene.În lumea-lume, cuvântul politicii dominã fãrã ca cevasã-l stinghereascã în afara altor variante ale sale care seluptã pentru întâietate.
(fragment din Carnavalul în opera literarãcaragialianã sau despre posibilitãþile peºtilor de a
zbura, 2009)
Note:i. Pascal, Quignard, Petit traité sur la Méduse, în Le nom sur lebout de la langue, Folio 2698, p. 77.ii. Milan, Kundera, Insuportabila uºurãtate a fiinþei, traducere deJean Grosu, Humanitas, 2004.iii. Ion, Vartic, Clanul Caragiale, Biblioteca Apostrof, 2002, p. 71.iv. Mircea, Iorgulescu, Eseu despre lumea lui Caragiale, Cartearomâneascã, 1988.v. Maria Vodã, Cãpuºan, Despre Caragiale, Dacia, Cluj-Napoca,1982, p. 107.vi. Andrei, Pleºu, Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993.vii. Eugen, Ionescu, Teatru, vol I, Minerva, Bucuresti, 1970.viii. V., Fanache, Caragiale, Dacia, Cluj-Napoca, 1997, p. 223.ix. Eugeniu, Coºeriu, Lecþii de lingvisticã generalã, traducere dinspaniolã de Eugenia Bojoga, Editura ARC, 2000, p. 233.
88
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
88 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
Adriana Teodorescu
Suportabila puþinãtate a cuvântului în spaþiul caragialian
caragialiana
Dupã ani de poezie minimalist-mizerabilistã, cum i s-a tot spus, ºi dincare cea mai nouã generaþie pãrea cã nu
va mai ieºi, ca dintr-o „tranziþie” prelungitãmonoton ºi cenuºiu ºi printre Litere (ºi fãrã„luminiþa de la capãtul tunelului”), amdescoperit, în fine, în Medeea Iancu, o voceautenticã în deplinul înþeles al cuvântului.Obþinuse un premiu la concursul tot maiprestigios de la Nicula, pus la cale de tânãrulcritic clujean Luigi Bambulea, sub lentile criticeprestigioase, ºi am fost invitat ºi eu sã-i citesc„manuscrisul”, adicã textul deja eteric de pecalculator, putând scrie astfel câteva rânduri pecoperta cãrþii care a ºi apãrut apoi la „Brumar”,sub titlul un pic cam sonor, Divina tragedie.Recitind acum volumul, regãsesc emoþia de laprima lecturã în faþa unor poeme (de fapt, eunul singur, structurat ca o piesã simfonicã sau,mai degrabã, o amplã sonatã) în care secontopesc experienþele semnificativ ºi intenstrãite ale unui început de biografie vulnerabilã.Este un jurnal de spital, pânã la un punct, cuînsemnãri înregistrate mereu la limitã, ale uneifãpturi fragile ce stã sub o ameninþare cotidianãdintre cele mai grave, printre aparate, perfuzii,medicamente, medici ºi prieteni, înregistrându-ºireacþiile faþã de lume ºi de propriile trãirineliniºtite, dar tulburãtor atentã la cele maimãrunte vibraþii ale lucrurilor, aerului, luminii,înconjurate capilar, cu o atenþie liricã findistributivã. Fragilitatea fiinþei o face ºipermeabilã la asemenea luminozitãþi ale clipei ºifragmentelor de materie, de senzaþii organice, devise ori de reverii dureroase, trãirea fiecãruimoment devine acutã, într-un mediu textualcompozit, stratificat, compus „simultaneist”, cudeplasãri rapide de la o notaþie ºi de la o stare laalta. Soi de „reportaj” ºi de confesiune intimã, încare stau alãturi impresii, imagini surprinseinstantaneu, printre „rdv-urile de la salptetrière”,„pungi cu abdv-uiri”, un „pet-scanner”, cateter,vene din care ”ies coridoare cu miros decloroform”, un „aparat clinac 1”, în care însuºisoarele „este un lichid de iod amestecat cu ap㔺i „pacientul” devine curios sã ºtie „ce enzimãconþine lumina” ºi ce „animãluþe” i se zvârcolescsub piele.
E loc aici ºi pentru mãrturisiri de o gravitateabia atenuatã de alunecarea printre gesturibanale ale vieþii de fiecare zi – „noapteasingurãtatea foreazã în mine/ miros a cristal.dimineaþa beau cafeaua ºi mã tem”; sau: „aerulcade peste pielea mea./ pielea mea urlã/ pieleamea este un copac care vorbeºte cu tine”;„cãldura m-a repartizat în cutii diferite/ toatePENTRU:/ bãut/ plâns/ mâncat”... Intensificãriexpresioniste ale senzaþiei se deschid cãtrefulguraþii onirice: „eu sunt un om singur ºimângâi la nesfârºit oamenii de la distanþã/ atingîncetiºor ferestrele, clanþele, buletinele deprimire, becurile colorate./ astãzi inimile noastrebubuie acoperind soarele”; „dacã rãmân s-arputea sã iau un pistol ºi sã gãuresc pereþii ca sãpot respira”; „barza aduce o inimã. de aceea fatamoare/ barza are gura bunicii. barza se aºeazãpe acoperiºul casei ºi se zbate ca un fluture./ îngura berzei inima se zbate ca un fluture.// când
plâng barza rãmâne lipitã de telegraf”... Boala ºisuferinþa, resimþite totuºi cu un fel de seninãtateîn ciuda unor notaþii brutale („cineva facerumeguº din trupul meu”, „moartea ciuguleºtedin mine cu mâinile murdare”), dozeazã maiatent ponderile privirii îndreptate spre lumea dinafarã, redescoperã frumuseþea în gestul comun,în obiectele aparent insignifiante: „vorbescdespre tine ca despre o prezenþã/ mai târziu amacceptat cã oamenii sunt triºti ºi singuri./ vreausã vorbesc cu vânzãtoarea aceea de legume sãmã întrebe despre cum fac faþã la o zi singurã/sã îi zâmbesc/ ea dã atenþie la fiecare legumãsau fruct în parte ca ºi cum ar asculta sufletulunei scoici/ le atinge blând apoi le rânduieºte.care poate fi punctul/ comun între toateacestea?”
E o întrebare cu rãspunsuri difuze în întreagacarte, cãci lirismul intens al acestor paginirapsodice creºte tocmai din asemenea asocieriaparent discontinue, cu salturi de la un nivel laaltul, de la un reper la altul al notaþiei, senzaþiei,închipuirii, asigurând o unitate de profunzime,discretã („nu sunt pateticã”, se spune într-un loc,ºi aºa ºi stau lucrurile) fiindcã topeºte, fãrã sã odilueze, emoþia puternicã sub aceste înveliºuridiversificate ale „corelativelor obiective”.
Se contureazã în cartea Medeei Iancu ºi omicã istorie familalã, naratã în acelaºi stilmozaical, cu secvenþe prin care trec figurilemamei ºi ale tatãlui, profilurile bunicilor culuminozitãþi paradiziace, într-un discurs unde seconjugã din nou ecouri de întâmplãri cotidiene,urme de gesturi tandre ºi, mai ales, mãrcile înmemorie ale morþii pãrinþilor, nu fãrã evadãrispre un orizont al iubirii mai mult dorite decâtrealizate. Numai cã ºi în aceste pãrþi alepoemului discursul liric e un spaþiu de vasecomunicante, urmele trecutului sunt aduse înrealitatea imediatã, iar datele acesteia devin totatâtea mici rampe de lansare spre spaþiilememoriei sau ale reveriei. Cãci una dintre marilecalitãþi ale acestei poezii este aceea de a faceprezentã în chipul cel mai pregnant, palpabil, lanivelul senzaþiei fruste, realitatea fiinþelorevocate, a obiectelor înconjurate de haloulevocãrii. Poate cã aceastã impresie de prospeþimea imediatului recuperat vine din ceea ce AlexGoldiº a numit „infantilizarea voitã adiscursului”: „copilul” din Medeea Iancu refacenaivitatea funciarã a acestei vârste în care clipaactualã atrage prin neaºteptate unde magneticecele mai insolite straturi ale trãirii, vitalizeazã,personificând cumva, inanimatul, asimileazãdiversul, cu o familiaritate a raporturilor de omare prospeþime. De aceea, nici nu e nevoie deconstrucþii imagistice sofisticate, de facturãingenios-manieristã, pentru a provoca acea”scânteie revelatoare” atât de des invocatã desuprarealiºti, fiindcã insolitul se produce la acestnivel oarecum neprelucrat, al învecinãrilor de„obiecte” comune, datoritã încãlcãrii naive, ca sãspun aºa, a frontierelor dintre lucruri ºi stãri:”bunica mea este o duminicã/ umãrul ei este unînger/ am trupul unui robinet de aluminium//du-mã în ieri ºi lasã-mã acolo./ Nimic nu ne maipoate reface celulele// sunt un snop de grâu
legat strâns în mine/ pe fiecare pleoapã duc ungreiere”; „eu am o groapã pe care o numesc tu/acolo îmi arunc ghetele murdare/ cojile debanane ºi de mãr”; „inima mea este o balerinã/inima mea este o strãinãtate/ inima mea s-afãrâmiþat ca o casã de melc”; „mama cred cãeste un covor verde cu þesãtura uzatã,/ pieleamea miroase a covoare/ îmi place/ îmi place/cine e tata/ cine e mama?”; „CEL MAI INTIMLUCRU E/ când dumnezeu eºti tu/ când îmifaci cafeaua/ când teama mea se transformã încâine”; „Acum la noi o sã vinã anotimpulToamnã/.../ Acum e numai bine cãci nu mai nee aºa de cald ºi frunzele/ cântã prin plopi./ Noiavem cei mai frumoºi plopi. Frunzele/ lor suntdin aur ars. Când se lovesc una de alta fac lingling/ ling ling./ Eu îmi doresc sã am o frunzãdin asta, nu s-o omor”; „uneori mã întreb dacãlui iisus îi place musacaua de cartofi sausaleurile cu chimen./ Mama spune cã doar copiiisãraci sunt curaþi./ eu îmi doresc sã fiu un copilsãrac”, „Mama spune cã nu pot sã mor deleucemie pentru cã o sã fiu catolicã”...
Asemenea asocieri sunt numeroase ºi fac înmare mãsurã frumuseþea acestei poezii scrise cuun soi de stângãcie, cu un aer mimat neglijent,lãsatã în voia libertãþii imaginaþiei, a miºcãriialeatorii a sensibilitãþii. O poezie despresingurãtate ºi moarte, fãrã îndoialã, însã una încare aceste teme mari ºi tulburãtoare sunt tratatecu o naturaleþe ce le fereºte de orice retoricã,tocmai fiindcã apar risipite, fãrâmiþate în miciparticule ale senzaþiei, visãrii, înscrise încotidianul fãrã strãluciri aparente („Vocea þi sedesfãcea în particule luminoase”, „desfãmemoria în firiºoare/ fãrâmiþeaz-o, alung-o ca peo pãpãdie”...). Dar e mai ales un lirism al fragili-tãþii fiinþei periclitate, reînnoindu-ºi mereu firave-le impulsuri vitale cu fiecare reîntâlnire cu lumea– „când ne trezeam lumea era mai bunã” -, lafiecare regãsire de mici zei tutelari din spaþiulfamiliei, al micii comunitãþi de prieteni, alnaturii redescoperite cu o emoþie nouã: „tataseamãnã cu un poet celebru”, „în mama am voiesã mã odihnesc fãrã sã o ating”, „noi ne atingemuºor pânã ne rãmân doar contururile”, „vine o ziîn care ne strângem unii peste alþii ca frunzele”,„mamaia ºi tataia se vor înveli bine în pãturi/vor avea ochi de iisus”... În rest, aerul poate
99
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
99TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
Un debut poetic de reþinut:Medeea Iancu
Ion Pop
lecturi
1100
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1100 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
muri, lucrurile pot deveni „obiectele fricii ºi alefrigului”, ziua tristã poatre fi umplutã cu fricã,însuºi subiectul liric se simte un fel de„dumnezeu autist care bâiguie care nu are paºi,/un dumnezeu care moare de fricã” – de undenevoia acutã de ocrotire tandrã, cãutareaînfriguratã a proximitãþii protectoare, acomuniunii ºi a iubirii: „dimineaþa îmi doresc sãte învelesc în inima mea./ inima mea estepentru sãraci/ inima mea este pentru infirmi,fãrã tine nu am vedere.// te ating, te ating pânãce inima mea strãluceºte ca un dumnezeu”,„noaptea te caut pânã fac rãni la degete/.../ sunto orgolioasã dar mã miºc încet în tine ca sã nustrivesc drumuri drepte”, „azi îmi spui cã pot sãcad în tine/ cãderea va fi un zbor”... Eul liric îºidiversificã în felul acesta ipostazele, toate cuprocentul lor de autenticitate, cãci sub mãºtilediferite vibreazã aceeaºi sensibilitate complexã,de fiecare datã creditabilã: „numele meu estedomniºoara urlet”, „astãzi mã numescdomniºoara plâng”, ”astãzi mã numescdomniºoara zâmbet, „medeea rãmâne o grãmadãde pungi cu abvd-uri”, „este dezgustãtor sã fiitandru./ sub pielea mea este un strat de metallucios/ sunt fragilã/ la micul dejun dinþii meisunt de var/ sunt atât de curatã/ sunt atât desãracã”. Trimiterile livreºti pun în emblemãaceeaºi diversitate a stãrilor de spirit – „suntenkidu./ sunt o secure”, „eu sunt nils cãlãtorindpe gâscã”, „numele meu este ARIEL”...
Nu lipseºte din scrisul Medeei Iancu, cum s-aobservat deja, nici dimensiunea metafizicã,numai cã aºa cum cere „logica” însãºi a acesteiviziuni poetice – ea stã sub semnul „gândiriislabe”, care umanizeazã transcendentul: mãrciledivinului sunt identificate în cadrulfamilial/familiar, deopotrivã în chipurilepãrinþilor ºi în stãri ale propriei fiinþe în cãutarede repere spirituale stabile, marcate de aceeaºicandoare copilãreascã în stare sã coboare Înaltulîn lumile mai de jos, sã învecineze sfinþenia cuprofanul, ca o prelungire de franciscanism suigeneris, recuperat de omul în suferinþã, - ununivers de jucãrii în aglomerare babilonicã,precum în finalul cãrþii, vegheat, în imaginaþiageneroasã a copilului de dumnezei care apar submãºti tot atât de diversificate ca ipostazelesubiectului liric, pentru a aproxima „viaþaaceasta: dumnezeii noºtri plini de alþi dumnezeimai mici”. Accentele de disperare,descumpãnirea fãpturii precare, neliniºtile celemai acute îºi gãsesc astfel mereu contrapondereaîntr-un fel de ultimã deschidere încrezãtoare sprelumea încã vie, cu luminile, iluminãrile ºiobscuritãþile ei, întâmpinate firesc, cu un soi demodestie a vocii, care rãmâne în cele din urmãputernic afirmativã. Tocmai de aceea, cred cãpot relua propoziþia cu care îmi încheiam scurtarecomandare de pe coperta excelentului volum,vorbind despre o poezie a slãbiciuniiîncurajatoare, a vulnerabilitãþii paradoxalvictorioase.
imprimatur
Ovidiu Pecican
Canibalism, "consumism",resurecþie
Pe la treizeci de ani, poetul de astãzi îºipoate face un bilanþ de etapã. ªtefanBolea, nãscut în 1980, o poate încerca
deplin îndreptãþit. Între timp ºi-a încheiat ºidoctoratul, devenind deþinãtorul titlului peterenul filosofiei, a parcurs ºi stagii dedescoperire a lumii, studiind o vreme, înbibilotecile ºi în geografiile urbane ale Berlinuluiºi Oslo, ºi-a înfiinþat propria revistã electronicã(EgoPHobia) ºi a publicat în format tipãrit maimulte plachete de versuri: Rãzboi civil (2005),Noaptea instinctelor (Timiºoara, Ed. Brumar,2009, 70 p.) ºi Gothic (Bucureºti, Ed. HergBenet, 2011, 90 p.). La drept vorbind, toate celetrei titluri contureazã un areal rimând perfect cuo stare de anarhism ºi insurecþie într-un decortenebros ºi în armonie cu un anume tip demuzicã heavy metal, pe fundalul unei imagisticicare îºi gãseºte sursele atât în goticul literar allui Horace Walpole sau Mary Shelley, cât ºi înfile precum Cabinetul doctorului Caligari. S-arspune, dintru început, cã poetul evolueazã pe otraiectorie de continuitate în raport cu propriulproiect. Seriile poematice din Noapteainstinctelor adâncesc prima impresie. „Atentat”,„Anal”, „Angst” ºi „Anamnezã” transportã,programatic, nu pe canapeaua, ci însubconºtientul unde ºi-au instalat comodfotoliile psihanaliºtii, însã nu ºi pacienþii supuºianalizei. Traseul propus este unul de la traumãcãtre stadiile infantile – sau invertite - alesexualitãþii, cu recuperarea spaimei (bun rapelulla cuvântul unisilabic german, aºa cum l-auacreditat studiile freudiene!), cu recuperarea, înfinal, a anamnezei. De fapt însã, practicaaceasta a rememorãrii salvatoare a devenit unbun cultural ºi independent de Freud ºi depsihanalizã (chiar dacã tot în descendenþaacesteia), prin câteva dintre capodopereledramatice ale secolului trecut, semnate E.Ionesco. Sã se vorbeascã, aºadar, mai curând deimersiuni în profunzimile sufleteºti ºi mentalepentru a se redescoperi apoi altminteri suprafaþae, poate, mai potrivit.
Spiritul anarhic se dezvãluie în volum de laprimele rânduri: „când am intrat în librãriauniversitãþii/ mi-a venit sã arunc o damigeanãde benzinã/ peste rafturile de douãmiiºti/ ºi sãlas un zippo susurând/ pe la spate// apoi m-amgândit cã ar fi miºto/ sã bruiez frecvenþa tvrcultural/ ºi sã înlocuiesc tonurile post-coital-comuniste ale/ moderatorilor/ cu mugeteproletare din filme porno// sau o canonadãneutrã de lãtrãturi/ sau icnetul defazat pe careîl face un animal minuscul/ când îi zdrobeºticutia cranianã// seara la filarmonicã am intratprin culise/ cu un aparat de tuns iarba/ ºi amcrãpat meticulos contrabaºii// ieºind de lateatru/ m-am gândit cã toatã isteria actorilor dedoi bani/ poate fi calmatã cu cincisprezecetraversãri pe roºu/ consecutive/ într-o intersecþieaglomeratã/ sau cu un adevãr sau provocare/jucat cu mãrfarul” (culturã). Manifest alpoziþionãrii autorului în materie de culturã,poemul citat rãmâne invitaþia fãþiºã ladenudarea ºi sabotarea ipocriziei culturale,dincolo de fruntarii de generaþie sau de
specificul unei arte în raport cu alta. Cãutareaemoþiei radicale, dar autentice, în experimentelesimple, la îndemânã – precum atunci cândtraversãm strada sub interdicþia luminii roºii, cutotul neîntâmplãtor – este mai importantãpentru eul liric decât toate ceremonialurile ºiritualurile unui formalism cultural obosit.
În Gothic, cel mai recent volum publicat –titlul aminteºte de o mie de lucruri, printrecare: un curent arhitectonic medieval ºi unulliterar modern, un stil în muzica rock, situri ºiportaluri internet, un volum prozastic al luiRãzvan Þuculescu (Gotathea), un bar din Clujetc. -, liricul include mai multe cicluri: „120 dezile în Kristiania” (adicã printre hippies dinCopenhaga, dacã nu vor fi fiind zonedesemnate cu acelaºi nume ºi în Oslo sauBerlin), „Gothic”, „Fiat dolor”, „Flashes of Pain”ºi „Psyche Surgery”. Durerea, chirurgia psihicã,experienþele limitã ale ieºirii din banalitate ºidin cotidian cu mijloacele transpunerii poeticesunt prezenþe saturante ale poemelor. Finalulmãrturisire al cãrþii conþine versuri edificatoare:„am treizeci de ani, nu fac nici un ban dinliteraturã aºa cã scriu/ ce vreau ºi fac ce simt/… / voi scrie ce vreau, nu ce trebuie/ cititorulslab meritã încã un bocanc în faþã/ iar celputernic sã-mi ardã cartea ºi s-o scrie din nou,cu propriile cuvinte/ pentru cã vreau sã fiumâncat, nu adulat, vreau sã mor ºi sã/ cresc întine în timp ce tu te ridici deasupra mea ºiexplodezi// … / fac ce vreau, nu ce se cere// ºi-n tot ceea ce fac mã motiveazã o dorinþã: sã fiumai aspru,/ mai sincer ºi sã tai mai adânc” (þieînsumi). Trecând peste titlul-replicã al poemului– care aminteºte eminescianul „mie redã-mã”din Odã în metru antic, dar mimeazã ºibanalele dedicaþii din fruntea poeziilor decircumstanþã -, rãmâne de reþinut propunerea(simbolicã, desigur) de canibalism ritualic menitsã conducã la renaºterea combustiei poetice ºi aautenticismului drastic, radical, cu noiconþinuturi; cãci în poezia lui ªtefan Bolea, seînþelege acum, nu ce spune, ci elanul caresubîntinde spunerea, conteazã cu adevãrat. Este,cred, o moºtenire a avangardei poetice chiardinainte de avangardã (via Rimbaud -Lautréamont), a avangardelor istorice de laînceputul secolului al XX-lea, dar ºi un rãspunsinstinctiv la complicatele constructe culturale,mereu mai sofisticate, pe care acest momentistoric le produce într-un ritm imposibil desuportat inert.
1111
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1111TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
sare-n ochi
Lucian Boia s-a ilustrat mai ales prin insistenþacu care ne îndeamnã sã nu transplantãm întrecut obsesiile ºi evaluãrile noastre din
prezent. Pentru a-i cunoaºte pe cei de demult,trebuie sã facem efortul de-a coborî pînã la ei, secuvine sã le înþelegem valorile ºi modul deraþionament. E falsificator sã-i judecãm pe cei deodinioarã cu instrumentele noastre de-acum. Oteorie de-un bun-simþ aºa izbitor era greu sã nufie îmbrãþiºatã spontan. Mda, simplu de spus.Dar unde se ajungea astfel? Descopeream uimiþi,cu cîþiva ani în urmã, din principala carte a luiLucian Boia, cã bunãoarã un Mihai Viteazul nicipomenealã sã fi fost marele patriot zugrãvit prinmanualele de istorie, omul care a unificatProvinciile româneºti din neþãrmurit devotamentpentru þãriºoarã. În realitate el a fost doar uncondotier ceva mai rãsãrit, în cãutare de expediþiimilitare profitabile, complet lipsit de ideeanaþionalã (care nu exista ºi nu acþiona la 1600).
Cheia de lecturã profesionistã, rece ºi dezinhi-batã a specialistului, odatã constituitã ºi consoli-datã, ne conducea spre adevãruri uluitoare. Era înmãsurã sã reconfigureze ansamblul de receptare atrecutului, dintr-o perspectivã mai fidelã, “dininterior”. Azvîrlea în desuetudine manevrele ideo-logizante, ale retuºurilor tendenþioase.
Cercetãtorul nu se dezminte nici în ultima sacarte, ori în interviul publicat în revista 22 (nr.1148/13-19 martie 2012). El clameazã aceeaºi exi-genþã a asumãrii contextelor ideatice de odinioarã,în vederea corectei judecãþi a evenimentelor ºi apersonajelor. Iatã cum ne explicã impactul naþio-nalismului asupra faimoasei perioade interbelice:“Pe de o parte, este o generaþie eliberatã de com-plexe intelectuale ºi culturale. Este singura gene-raþie care a depãºit complexele prezente în culturaromâneascã timp de un secol ºi mai bine, odatãcu începuturile modernizãrii. Societatearomâneascã a trebuit inevitabil sã imite modeluloccidental. Atunci, în mod obiectiv, românii s-auaflat într-o situaþie de inferioritate, de dependenþãfaþã de cultura occidentalã. În bunã mãsurã aufost imitatori. Nici nu puteau sã nu fie. Or,acum, în anii ’30, deja cultura românã ajunsese lamaturitate ºi tinerii se simt în aceeaºi mãsurãfoarte români ºi foarte europeni. Se simt eliberaþide complexe culturale ºi perfect încadraþi în civi-lizaþia modernã. Nu se mai simt în postura de«învãþãcei», ci egali cu oricine. Sunt ºi impregnaþide ideologie româneascã, chiar în forme extreme,dar în acelaºi timp pot sã fie ºi cosmopoliþi. Estecazul lui Mircea Eliade, un exponent perfect alideologiei românismului, dar ºi un perfect cos-mopolit. ªi nu este singurul. / Pe de altã parte, înceea ce priveºte relaþia cu minoritarii, sigur, astãzigîndim altfel. Nu este «corect politic» sã gîndimîn termenii anilor ’30. Dar generaþia de atuncigîndea în termenii clasici ai ideologiei naþionale,în logica inventãrii naþiunii. Iar aceasta presupune,impune o anumitã coeziune lingvisticã, culturalã,ideologicã. Deci, o naþiune, de felul ei, trebuie sãfie coerentã ºi unitarã, pentru cã altfel nu maieste naþiune, în sensul deplin al termenului. Astaeste ideologia naþionalã fabricatã pe parcursul se-colului XIX ºi cu prelungire în secolul XX. Putemsã spunem cã ne place sau nu ne place. Iar dacãne place definiþia clasicã a naþiunii, atunci naþi-unea românã trebuie sã fie o naþiune a românilor,
nu o naþiune combinatã cu tot felul de minoritãþicare se întîmplã sã domine chiar anumite sec-toare.”
Discuþia scrobitã despre definiþia clasicã a con-ceptului de naþiune îºi poate avea, desigur,farmecul sãu obsolet. Însã ideile sociale nuplutesc aºa, pe undeva, într-un halou impondera-bil. Ele sînt transplantate în realitatea cotidianã,îºi cautã valabilitatea în viaþã. Or unde a condusexacerbarea “ideologiei naþionale fabricate pe par-cursul secolului XIX ºi cu prelungire în secolulXX”? În anii ’30, cînd Mircea Eliade avea revelaþiagîndurilor mãreþe, ele provocaserã deja numeroasegesturi de violenþã, împinseserã deja la asasinatulpublic: prefectul de poliþie Manciu pierise deglonþul lui Zelea Codreanu în 1924.
Tinerilor surescitaþi le era foarte limpede cãopþiunile lor ideatice duc la segregare, samavolni-cie, brutalitãþi ºi crimã, dupã cum o consemneazãmãrturiile unui contemporan. “Lungã discuþiepoliticã cu Mircea, la el acasã. Imposibil de rezu-mat. A fost liric, nebulos, plin de exclamaþii,interjecþii, apostrofe… Din toate astea nu alegdecît declaraþia lui – în sfîrºit lealã – cã iubeºteGarda, sperã în ea ºi aºteaptã victoria ei. IoanVodã cel Cumplit, Mihai Viteazu, ªtefan celMare, Bãlcescu, Eminescu, Hajdeu – cu toþii aufost la timpul lor gardiºti. Mircea îi cita de-avalma… / Altminteri n-aº putea spune cã n-a fostamuzant. Dupã opinia lui, studenþii care l-auciopîrþit cu cuþitele pe Traian Bratu, asearã la Iaºi,nu sunt gardiºti, ci ori… comuniºti, ori naþional-þãrãniºti. Textual. În ce-l priveºte pe GoguRãdulescu (domnu Gogu, cum spune Mircea iron-ic), studentul liberal care a fost bãtut cu frînghii
ude la sediul gardist – foarte bine i s-a fãcut. Aºali se cuvine trãdãtorilor. El – Mircea Eliade – nu s-ar fi mulþumit numai cu atîta, ci i-ar fi scos ºiochii. Toþi cei care nu sunt gardiºti, toþi cei carefac altã politicã decît cea gardistã sunt trãdãtoride neam ºi meritã aceeaºi soartã. / S-ar putea sãrecitesc cîndva aceste rînduri ºi sã nu-mi vinã acrede cã ele rezumã cuvintele lui Mircea. Deaceea e bine sã spun încã o datã cã n-am fãcutdecît sã redau întocmai vorbele lui. Asta, ca nucumva sã le uit. ªi poate cã într-o zi lucrurile vorfi destul de liniºtite – pentru ca sã-i pot cetiaceastã paginã lui Mircea ºi sã-l vãd roºind deruºine. / Sã nu uit, de asemeni, explicaþia pentrucare el aderã cu atîta inimã la Gardã: / - Eu tot-deauna am crezut în primatul spiritual. / Nu enici farsor, nici dement. Este numai naiv. Darexistã naivitãþi aºa de catastrofale!” (vezi MihailSebastian, Jurnal 1935-1944, Bucureºti, Ed.Humanitas, 1996, p. 115; însemnãri de marþi, 2martie 1937).
Între inflamãrile junelui Eliade, care i-ar fi scosºi ochii trãdãtorului Gogu, ºi interpretarea de datãrecentã a lui Lucian Boia, conform cãruia tineriiinterbelici “se simt eliberaþi de complexe culturaleºi perfect încadraþi în civilizaþia modernã”, secascã prãpastia rãstãlmãcirii. Prestigiosul cercetã-tor, dacã tot îºi propune sã facã drumul îndãrãtpentru a restabili spiritul vremii, ar fi fost obligatsã restituie integral contextele. Aseptizarea vieþiipãtimaºe, obnubilarea intereselor social-financiareale antisemitismelor, edificarea unui discurs deideologie “purã” nu sînt în mãsurã sã-i lãmureascãpe cititorii de-acum în legãturã cu ce anume s-aîntîmplat atunci. ªi, mai ales, nu clarificã moti-vaþiile tulburi ale gesturilor reprobabile.
ªtiu, Lucian Boia se teme întruna sã nu cadãîn pãcatul de-a proiecta perspectiva de-acumasupra faptelor de-atunci. El îºi scufundã minteaîn contextele de altãdatã: “în ceea ce priveºterelaþia cu minoritarii, sigur, astãzi gîndim altfel.Nu este «corect politic» sã gîndim în termeniianilor ‘30. Dar generaþia de atunci gîndea în ter-menii clasici ai ideologiei naþionale, în logicainventãrii naþiunii”. Scrupulul uºor condescendental istoricului nu-ºi are, aici, rostul. Oamenii bãtuþipe strãzi, magazinele jefuite ºi incendiate, crimelepolitice comise cu sînge rece nu pot fi scuzate.Nici prin optica de-acum, nici prin cea de-atunci.Nu existã, în asemenea materie, evoluþie posibilãde la gîndirea naþionalistã la cea “corectã politic”.Porunca a ºasea, “sã nu ucizi”, era valabilã odini-oarã, la fel ca-n prezent.
Un singur specialist, acelaºi instrument delucru – douã rezultate opuse. Cum e posibil? Înefortul sãu de-a ne determina sã reconstruim fidelcontextul mental al perioadelor trecute, LucianBoia îl demitizeazã pe ostaºul Mihai Viteazul,insensibil în 1600 la valorile naþionalismului. Daracelaºi Lucian Boia, prelungindu-ºi metoda “resti-tuþionistã”, schiþeazã absolvirea tinerilor pãrtaºi lalegionarism, pe motiv cã asta era atmosferaepocii. E capabilã una ºi aceeaºi metodã de cerce-tare, asemeni lãncii lui Ahile, cu un capãt sãrãneascã ºi cu celãlalt sã vindece? Istoriculbucureºtean ne dovedeºte cã se poate.
Naþionalism cu îndulcitoriLaszlo Alexandru
Din expoziþie
Aºa se danseazã acum
Se întâmplã sã uitsecvenþe trãite sub un oarecare acoperiº neterminat,unde se recitã noaptea poeme,dar sunt mii de motive pentru care mulþumesc.Trec atâtea zile de sãrbãtoare fãrã sã avem cepovesticând am stat atât de mult adunaþi sub aceleaºiumbreleprintre pahare golite într-o sete de a necumpãra cele mai ieftine beri,când diferenþele de preþ nu au bãtut niciodatãun tichet de parcare,încât durerea sufleteascã este de fapto incomoditate care ne încearcã ochii înlãcrimaþi ºi nasul uscat de la fumul de þigarã.
În oraºul ãsta de Revelion te plouã,închiriezi o cabanã la munteºi hotãrãºti câte zile sã stai în provocarea aia,cu bazinul lipit de fundul unei fete, aºase danseazã acum,în oraºul ãsta te plouã de câþiva ani încoace,dar am trãit noi vremuri ºi mai bune,când ne priveau pãrinþii la serbare, noiîmbrãcaþi în costum naþional ºi recitamo poezie de Ana Blandiana, cu o furnicã.
În oraºul ãsta de Revelion te plouã,ai putea sã asculþi atunci sfaturile câtorva bãtrânicare, la prima vedere par a fi atinºi de o subtilãnebunie,de o uºoarã schizofrenie ridicolãcare îi face sã meargã pe strãzi vorbind singuriºi care îi face sã trateze Revelionul ca pe o zi normalãlângã o oalã veche sau lângã pervaz, lângã uncateter.
În oraºul ãsta de revelion te plouãºi atât.Nu ai timp sã te gândeºti la trecut, la viitorsau la singurãtate, pentru cã te simþi atât de incomod trãind aiciîncât singurãtatea pare o aventurã de tinereþe.Da, e adevãrat, ni s-a spus cã totul se va schimba,cã vor veni cãlãtori ºi turiºti care vor umpleterasele de la Retro,cã toatã lumea va zâmbi din telegondolã fãcândcu mâna copiilor care joacã fotbal pe teren, la Hogaº,cã se vor opri la o cafea în vârful muntelui, deundese vede lacul, ºi soarele se aratã printre nori înraze clar conturate,aproape de o imagine cinematograficã,da, ni s-a spus , oarecum, cã nu vom mai fi singuriºi pãrãsiþi în oraºul ãsta de munte, unde plouã,„cine a venit la ski sã se întoarcã!”
pârtiile sunt pline de noroi,dar totuºi aratã atât de bine stâlpiide metal lucios ºi cablurile de oþel, elicea care seînvârte la bazãpeste sondele care scoteau zgomote infernaleurcând dealul, cãrarea prãfuitã ºi gesticulând haotics-au întins deasupra nãmolului peticit cu iarbã,deasupra i-am vãzut desfãcând genþi, ridicând corturi,creºteau ca planta lui Lindenmayer pe o muzicãpotrivitã.Pe acelaºi deal am mers la strâns gunoaie,cu pãrinþii ºi profesorii, am fost filmaþi de televiziunile localeºi am privit toþi, hipnotizaþi, în reluare, ne-amprivitca pe micile iluzii optice care facsã se miºte pozele printr-un joc geometricºi am privit apoi spre puncte fixe care s-aumiºcat,pe acelaºi deal am fumat þigãri în pachete de câtezeceacolo am stat ºi ne-am distrat cum nu se poatemai bine,ne-am distrat ºi ne-am distrat ºi ne-a plãcut,ne-am dat cu struguri pe la gurã în spatele centraleiºi am alungat câini cu beþe mari, ne-am jucatba de-a jocuri pe calculator, ba de-a filme,ne-am derulat în minte imagini fabricate,dar niciodatã nu ne-am privit în ochi.
Da, ni s-a spus cã oraºul nostru va fi un loctare interesant ºi cã ne vor distrage oamenii noi,pictaþi pe feþela McDonnalds, de la micile certuri provincialeºi cã în Galleria ne vom plimba pe scãri rulante ºine vom mira,dar locurile astea sunt acum pustii,trebuie sã vinã Alex Velea sau „ce spectacol a fãcut Aurel Moldovan!”ei trebuie sã vinã ca sã se mai strângã o mânã deoameniºi sã aplaude la baza scãrilor rulante.Ai crede atunci cã ai de a face de faptcu un mic experiment social, un fel de teatruregizat de Zimbardo care se agitã ca nu cumva sãmoarã vreun actor.
Sfârºitul suna ca o salã plinã în care se aplaudã
Sfârºitul suna ca o salã plinã în care se aplaudã,veneau mãrfuri noi în tiruriºi fetelor le plãcea mult sã se machieze cu pleoapa lipitã de geamul maºinii.M-am prefãcut atunci cã arunc o privire pestemulþime,unde o biatã femeie aplecatã de spate acum plimbã un câine urâtºi trei þigani ne aºteaptã la colþ, în maºinã,„vai cât de bine ºtiu acum lucrurile astea!”
Era acolo, þin minte, un bãiat care se cutremuracând tata venea acasã toamnaîn mânã cu plasa albã ºi, descheindu-se la palton,vorbea de marea gripã de sezon,pregãtea la frigider un set întreg de vaccinuri pen-tru toatã familiaºi ziua aia era o zi fãrã somn la amiazã.
Vor trece în zbor doar pãsãri de sticlã,ce sunet asurzitor va acoperi oraºul nostru miccând braþul o sã-mi amorþeascã, iar peste câþiva ani voi fi primul om care apare lageam când trece noaptea trenulde mânã cu fiica, „ia uite puiºor!” mormanul demetale,„nu te bucuri?”, o erã nouã plinã de diversitate încanale ºi crime televizate,nu ºtiu cum am reuºit sã mã pãstrez normal lacap dar simtcã eu am mai rãmas ºi-atât.Vor trece în zbor doar pãsãri de sticlã,ce zgomot de metal peste oraºul liniºtit,ce deliciu pentru fotografii amatoria cãror artã a rãmas momentul încolþit ºi prinsca-n Gravetian.
E o discuþie întreagã aici de fapt,despre clasa în care am încãput toþi colegii a douaziºi m-am lãudat cu o durere pe care o suportamcu greu,dar eu „nu am mai plâns de mult” ºi e atât deuºor sã convingcând încã mai port vata cu spirtcare trebuie sã fie un lucru tare interesantºi, mai ales la Educaþie Fizicã, unde am statdeparte de colegi, pe bancã,Doamna e cam bãtrânã de acum, fluierã ºi se-ntinde-n ºpagat.
Vor trece în zbor doar pãsãri de sticlã,ºi-atunci vor spune ce oricum s-a spus,vor aprinde lumini la geamuri, vor ieºi cu cei miciîn braþe,„uitaþi cum sfârºitul e atât de aproape!”,a fost mai mereu de fapt,dar acum ne e clar cã nu mai avem mult timp pelumea asta,iar sfârºitul acum sunã ca o salã plinã în care seaplaudã,vin mãrfuri noi în tiruri,iar fetelor le place sã se machieze întruna,vor trece în zbor doar pãsãri de sticlã,voi trece la geam de mânã cu fata,„sã mergem, sã facem „pa! pa!”, fã-le ºi tu lapãsãrele cu mâna!”.
1122
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1122 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
poezia
ªtefan BaghiuO ciudatã alonjã de poet total are ªtefan Baghiu încã de la primele compoziþii. Aspectul lor aluvionar nu
provine, ca la majoritatea începãtorilor, din proasta relaþie cu foarfeca, ci dintr-o uriaºã voracitate poeticã,deopotrivã halucinantã ºi concretã, deprinsã la ºcoala lui Ginsberg. Impresioneazã aici atât încercarea pateticã de acuprinde toate obiectele ºi detaliile, cât mai ales capacitatea de a vorbi pe mai multe limbi deodatã. Când tandrusau angoasat, când ironic ºi tãios, când sentenþios ca un bãtrân înþelept, ªtefan Baghiu scrie deja memorabil. „Tesimþi atât de incomod trãind aici/ încât singurãtatea pare o aventurã de tinereþe” e un manifest de debutant cutoþi aºii în mânecã. (Alex Golddiº)
Sarea pãmântului (1978) a însemnat (ºi) celdintâi contact, al meu, cu grafica Domnuluiªora.
E vorba de multele viniete risipite, ici-colo,printre ºirurile cãrþii, ca niºte mici grafeme deli-cate, ca niºte, eventual, ideograme ale cutãrui stra-niu alfabet; precum acela, bunãoarã, al cior-chinilor de strugure (verzi, roºii, bruni):
ªtie-se, poate, cã vinietele, vignettes, sunt dinaceeaºi… viþã (nobilã) cu viþa (de vie), înfrancezã vigne, fapt de naturã sã reîntãreascãoriginile vegetale ale cãrþii, – bucoavnã, bucvã,buche, Buch (a cãrui provenienþã este [die] Buche„fag”).
În textul suprasaturat de gânduri (în ciudarândurilor sale nu prea dese) al cãrþii pomenite înincipit, discretelor, dar insolitelor, viniete lerevenea, pesemne, un rol aproape similar aceluiadin Le Livre (utopicul op mallarméan):
„L’air ou chant sous le texte, conduisant ladivination d’ici là, y aplique son motif en fleuronet cul-de-lampe invisibles”, – cu corectivul cã,acum, aceste ornamente funcþionale (!), acestefiorituri neaccesorii (!): „fleuron et cul-de-lampe”,se vãd.
Se vãd ºi, mai cu seamã, fac aerul vizibil.Acesta circulã prin ochiurile lor, în sens textil
ºi, implicit, textual(izant), fãcând din tomulamintit „un saturat de semn [de gând, n. m.],poros [s. m.] infoliu”.
„Saturat de semn[e]”, de semne ºi desemne, evolumul ºi fiindcã, în afara acestor configuraþiinonfigurative, mai apar într-însul, la rãstimpuri,scheme de ordin cvasitehnic, diagrame, figuri degeometrie proiectivã, º.a.m.d.
Iatã, între altele, o sferã (cf. p. 97), cãreia, îngeometria amintitã, „i s-ar spune [...] «stea»”; deciecce stella:
Aceastã sferã singuraticã ºi purã, frumuseþeacãreia, stelarã, decurge din radialitatea ca atare, caºi din sentimentul împlinirii pe care, pasãmite, ni-l inculcã, îi cãlãuzeºte gândul Domnului ªoraspre o alta (cf. p. 107):
Aceasta ultimã (ce-aduce, ca ºi prima, cuacelea zise armilare), ar ilustra, cvasidinamic,
compenetraþia celor trei culori fundamentale:albastru, galben, roºu, din care derivã celelaltetrei.
Asupra acestor nunþi miraculoase (prin care„dualul este depãºit” ºi-n care opozitele se-nfruntã), a mirabilelor suprapuneri ºi melanjuri,cu odrãslirile care decurg din ele, Domnul ªorascrie, drept preludiu (cf. pp. 106-107), un adevãratpoem cromatic (atribuit, în parte, TânãruluiPrieten):
„TP [...] Întâlnirea albastrului cu roºul vaprilejui, aºa cum ºtim, naºterea violetului (vi).Verdele (ve) va fi urmarea asimilãrii reciproce agalbenului ºi albastrului. Topit în galben, roºul...;topit în roºu, galbenul... se vor numi (ambele)portocaliu (p). Cât despre acest bellum omniumcontra omnes, care este înfruntarea simultanã acâteºtrele culorile, actul lor existenþial comun vafi acea nonculoare profundã (ºi transparentã) încare albastrul va fiinþa ca negru (n), ºi roºul celcald aºijderea negru va fi, – tot în inima negruluiputând fi regãsitã ºi lumina galbenului...
Mª [bacovianizând, adaug eu] «ea însãºi», «înpersoanã»; dar nu ca galben pur ºi simplu, ci canegru, negru, «noian de negru».”
Numai cã nu despre picturã vorbeam noi, cidespre graficã, – în speþã despre aceea în alb-negru.
S-o cercetãm încontinuare...
Sãrii pãmântului avea,-n 1985, sã-i urmeze A fi,a face, a avea.
Desenele, acum, sunt mai frapante, – nu,neapãrat, prin dimensiuni (o noimã plasticã, înrest, având ºi-acestea), cât, mai cu seamã, prinpregnanþã.
Nemaiminiaturale, dar fãrã sã „fagociteze”textul, fostele viniete: „fleuron et cul-de-lampe”,încep sã aibã ºi alt scop decât acela „de-a faceaerul vizibil”, devenind un semn lizibil în elînsuºi.
La o analizã mai atentã, se vede cã sorgintealor e, totuºi, în vinietele, aºa-zicând, originare, –supuse, de la A la Z, unui Agrandissement sauZooming.
Cea dintâi figurã reprodusã în acest text,anume:
devine, la o altã scarã, astfel:
Este aproape pueril ceea ce fac, în ocurenþã,eu; numai cã vreau sã demonstrez concret, invivo, dinamica graficii Domnului ªora.
Figura obþinutã mai sus, prin simplu zoom,are configuraþia, numai, a celor din A fi, a face, aavea.
Spre a avea ºi alt rezon (ca ºi, sã zicem, altã
rezonanþã), graficianul are-a face o manevrã(insignifiantã, aparent) pentru ca propriile-idesene, schematice ºi nonfigurative, sã se vivifice,– pentru a fi cu-adevãrat.
În ce constã aceasta? În apariþia unor „noduri”ce marcheazã intersecþiile cutãror linii, convertindbuclajul în reþea; horbotele n-au, acum, doarochiuri, având, în plus, dacã nu ochi, oceli:
Figurile sunt aºezate-n paginã, de cãtre mine,faþã-n-faþã, nu fãrã o intenþie, ºi anume aceea de asugera cã se privesc. (Orientate altfel, n-ar maiface-o.) E o iluzie, bineînþeles, cam ca aceea cã ocifrã, 6, se uitã la vecinul 7, întorcându-i spatelelui 5.
Nu mai ºtiu cine (parcã Valéry, – dar nu suntsigur) spunea cã, în copilãrie, mâzgâlind capetede om, avusese mica mare revelaþie a subitei lorînsufleþiri în clipa-n care, punctiform, le fãceaochi...
Cu care,-ncerc sã dau de înþeles cã deseneleDomnului ªora par nu numai însufleþite, prin„ocularitate”, dacã vreþi, dar ºi uºorantropomorfe, – zoomorfe fiind mai totdeauna: oliotã de homunculi ºi de animalicule bizare(neidentificabile, fireºte, cu unele aievea, ci numaica als ob).
Mutatis mutandis, un gen proxim al lor ar fiacest portret „înlãcrimat”, aparþimându-i lui PaulKlee, în care liniatura/reþeaua nodularã e aceeaºi,– utilizatã, însã,-n scop figurativist:
Fãrã a stãrui prea mult, acum, asupra unuiantropomorfism – la limitã, aleatoriu –, constat cãgrafica Domnului ªora (fãcutã, parcã, într-o doarãºi, cam ca a lui Klee, în joacã, – de unde, graþia ºihumorul sãu abscons, aeru-i ludic, necoercitiv)închipuie, de fapt, reþele sinaptice sau circuite (deordin cuantic) ale unor particule elementare(fermioni, bosoni º. cl.), trasee pe care ochiulnostru, urmându-le (fãrã ca noi sã þinem uncreion în mânã), le schimbã cursul pe parcurs,când nu le pierde din vedere...
Cinetismul (unul filiform ºi, aºadar, simili-calderian) nu-i prea departe:
1133
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1133TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
Grafica unui mai-ºtiutorªerban Foarþã
eseu
„Îmi era cu neputinþã sã mai continui. În cele dinurmã, a început sã mi se învîrtã în cap: în definitv nici
nu se putea vorbi de vreo conºtiinþã în Evul Mediu.Conºtiinþa fusese inventatã de profesorul de dans
Shakespeare...” (Knut Hamsun, Foamea)„Cuvintele ar putea sã conþinã, aidoma atomilor,
un nucleu în jurul cãruia sã se roteascã ºi care nu artrebui atins, dacã vrem sã punem în libertate forþe
neºtiute.” (Ernst Jünger, Jurnale pariziene)
Aproape opt decenii reprezintã distanþa întimp de la apariþia Tropicului Cancerului,roman primit cu elogii de scriitori precum
Ezra Pound ºi T. S. Eliot, ºi mai bine de cincizeci de ani de laromanul care încheie trilogia Rãstignirea trandafirie,anume Nexus. Titlurile adoptate de prozator oferãsensuri explicite pentru primul, Sexus, ºi, într-osferã semanticã mai largã, cuvintele latineºtisugereazã raporturi, conexiuni, cumul de elementealeatorii, în plin proces de dislocare ºi degradare.Fireºte, speculaþiile sunt mai mult sau mai puþinmotivate dar, contextual, ºi în ordinea pluralitãþiide evenimente, îºi pot afla o anume logicãinterioarã. Sã precizãm de pe acum, ciclul/trilogiacompusã din romanele Sexus, Plexus ºi Nexusreprezintã, fãrã nicio îndoialã, o confesiune pateticãºi dramaticã, încãrcatã de tensiune ºi de vehemenþãpolemicã, dar ºi o operã cu profil autobiografic,unde identitatea scriitorului, multiplele ipostaze alealteritãþii ºi „atingerea” substanþei fiinþei înpermanentã revoltã ºi cãutare sunt un univers deun uluitor dramatism, opera unui mare prozator allumii.
Istoria plinã de capcane; interdicþiile, cenzura ºi,uneori, „aseptizarea” prin intervenþii jenante întexte nu fac obiectul acestui eseu. Obstacolenumeroase au întîmpinat cãrþile lui Henry Miller;cititorul – mai exact un anume cititor – a reacþionatsurprins, iar mai apoi au apãrut avocaþii„moralitãþii oficiale”, spirite pudibonde, oriipocrizia unor avocaþi ai „diavolului” etc. Undeceniu a durat ºederea scriitorului în Europa,amintindu-i cititorului de azi de „generaþiapierdutã”, de mari scriiitori americani aflaþi la Parisîn perioada de dupã Primul Rãzboi Mondial, ErnestHemingway, Gertrude Stein, Scott Fitzgerald,printre cei mai însemnaþi.
Istoria romanului american înregistreazãprelungitul asediu al operei sale, învingãtoare dupãun însemnat numãr de ani ºi în Statele Unite. Auurmat, cum era ºi firesc, comentarii criticedominate de judecãþile elogioase, menite sã ratificeo experienþã romanescã situatã în prelungireacreaþiei lui William Faulkner, John Steinbeck, E. Hemingway etc. Raþiunea ºi judecata lucidã devaloare au acceptat ºi recunoscut o creaþie-confesiune, o operã rãscolitoare prin formuladirectã, polemicã, prin restituirea universului nord-american, cu atmosfera ºi contrastele ireconciliabileale unei metropole precum New York-ul, disecat ºipus în lumina unui discurs adesea violent,impresionant însã prin umanitatea sa cosmopolitã,heteroclitã ºi tulburãtoare totodatã, prin indelebileportrete. Într-adevãr, Henry Miller e un portretistinteligent, desenul sãu surprinde prin profunzimeºi incizii de o acuitate ºi siguranþã desãvîrºite. Olume, un continent ºi o inepuizabilã galerie defiinþe bizare, imprevizibile compun Lumea luiMiller, inimitabilã, spectacol unic al heterogenitãþiicreatoare ºi al unui eclectism precum cosmicadesfãºurare a istoriei umanitãþii.
De la Tropicul Cancerului (1934) ºi TropiculCapricornului (1940) la trilogia Rãstignireatrandafirie (Sexus, Plexus, Nexus), Henry Millerparcurge etapele elogiilor venite de la mari poeþi,prozatori ºi critici europeni, dar ºi pe acelea aletotalei contestãri ºi condamnãri, îndeosebi dinperspectiva „amoralitãþii”, încãlcãrii tabuu-rilorsocietãþii americane, virulenþei limbajului erotic ºiîndrãznelilor socotite în totul scandaloase(sexualitate, vocabular frust), depãºind exemplesimilare precum romanele unui alt scriitor decis sãîncalce convenþiile ºi codurile epocii sale, D.H. Lawrence. Sã recunoaºtem cã romanul luiHenry Miller include în discursul autobiografic,specular, un imens sistem de referinþe care ar puteaalcãtui un Discurs reflexiv, teoretizant, desprecondiþia ºi devenirea romanului. De la mareamoºtenire a lui Rabelais ºi Cervantes la romanulanglo-saxon al secolului al XVIII-lea, scriitorul nord-american fixeazã coordonatele poieticii ºi poeticiisale prin invocarea unei creaþii supreme:Dostoievski. ªi, în consonanþã cu William Faulkner,statueazã un alt model, James Joyce. Statutulnaratorului, opera ce se creeazã în ºi prininvarianþii sãi lãuntrici; anatomia ºi fiziologiaoperei; temele obsedante ale romanelor îiindividualizeazã dar îi ºi asociazã pe aceºti mariscriitori. Unul din puþinele dialoguri ale lui WilliamFaulkner pãstreazã o semnificativã mãrturisire: „Ceidoi oameni mari din vremea mea au fost Mann ºiJoyce. De Ulysses al lui Joyce trebuie sã te apropiiaºa cum se apropia predicatorul baptist analfabetde Vechiul Testament: cu credinþã”.
Antoaneta Ralian, autoarea traducerii recente a„trilogiei” apãrute la Polirom (2010), este,incontestabil, autoritatea cea mai în mãsurã sã sepronunþe asupra impactului creaþiei lui HenryMiller. De altminteri, traducîndu-l ºi pe D. H. Lawrence ºi, þin neapãrat sã subliniez,oferindu-ne versiunea româneascã a „cuartetului”lui Lawrence Durrell (continuînd opera CatincãiRalea), a formulat excelent natura uneia dintreipostazele prozei lui Miller. El – noteazã AntoanetaRalian – „a oferit erotismului un suport filosofic,metafizic, existenþial”. Nu mai puþin elocvente suntcomentariile traducãtoarei în privinþa influenþeiexercitate de Ulise sub specia „implantãrii” îndiscurs a actului creator, a torturantelor cãutãri ºiiluminãri care compun substanþa propriu-zisã aliteraturii lui Henry Miller.
Fapt evident azi, Henry Miller e recunoscut –nu fãrã nuanþate rezerve, în special pentru primulroman al „trilogiei” – de critica ºi istoria literarãuniversalã; nu pot fi însã ignorate simptomatice ºisugestive aspecte din memoria anilor cunoscuþiprin interdicþiile ºi prin sistemul încremenit alobstacolelor extraliterare ºi, mai rar, literare. Cred
1144
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1144 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
Grafica e staticã, fireºte, numai cã e pusã înmiºcare graþie ochiului tentat sã-i retraseze, sã-ireparcurgã liniatura.
De remarcat, în fine, cã liniile (curbe,îndeobºte: „O Courbes, méandre...”!) dauimpresia cã ar fi fãcute dintr-o singurã trãsurã decondei (ºi, cu gândul, poate cã aiurea). Neavândun început vizibil, un „cap al locului”, adicã oorigo, – sfârºitul/capãtul, la rându-i, nu existã.
Perpetuum mobile ar putea fi (ºi,-n minteamea, chiar e) numele lor.
Discontinuitatea anulatã, ele sunt, de fapt,unilineare ca faimoasã bandã a lui Möbius, – ce-ºiface, nu o datã apariþia, în grafemele Domnuluiªora, în chipul unui „ºal plutind peste prãpastie”(vorba dragului nostru prieten, al ambilor, anumeVirgil Mazilescu).
Aceasta din urmã, banda, panglica, eºarfa,„ºalul” ce survoleazã precepiþiul dintre avers ºiverso, e vizibilã, de altfel, ºi în grafica (mai nouã,pe cât bãnui, ºi, în principiu, ineditã) bicolorã:roºu-ºi-alb, – cãci ºi albul e culoare, e cromatic,când linia ce-l delimiteazã este neagrã.
Reticularitatea a rãmas; „nodurile”,-n schimb,au dispãrut. Albul ochiurilor horbotei, ºi el, s-aîmpuþinat, devenind roºu (în reproducerea defaþã, cenuºiu; sau, mai precis, gri 40%).
Sã fie vorba de o horror vacui, acum? Sau, mai curând, de o arlechinadã?O spun cu gândul la costumul arlechinic, cu
care, grosso modo, aduce grafica aceasta mono-,aºa-zicând, bariolatã, – nu fãrã o cruzimesubreptice, dar jucãuºã (cum aceea, poate, din LePotomac al lui Cocteau):
Confesiune ºi poeticã abisalã(Recitind opera lui Henry Miller)
Ion Vlad
Henry Miller
1155
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1155TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
cã exemplele produse sunt de naturã sã configurezeclimatul ºi mesajul nuanþat al interdicþiilor ºirezervelor. Unul dintre cei mai zeloºi traducãtori ºicomentatori ai literaturii nord-americane în anii dedupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial în Franþa afost Maurice-Edgard Coindreau. Traducãtor al unorprozatori precum John Doss Passos, ErnestHemingway, Erskine Caldwell, John Steinbeck ºi,masiv, William Faulkner, M.-E. Coindreau a schiþatîn volumul Aperçus de littérature américaine oistorie a romanului modern nord-american.Cunoscãtor al evoluþiei interne a prozei,familiarizat cu diversitatea de formule ºi dediscursuri narative, criticul francez e un „avocat”dispus sã pledeze pentru aproprierea unor maricreaþii de cititorii francezi, în general reticenþi cu„alte” literaturi...
Criteriile din cartea apãrutã la Gallimard în1946 sunt adesea contrazise de prejudecãþisurprinzãtoare pentru un cititor familiarizat cumarele realism american. Dacã pentru CoindreauWilliam Faulkner produce o operã esenþialã prinviziunea ei filosoficã (reamintesc de relaþiaconsubstanþialã Faulkner-Miller în pledoaria lorpentru Dostoievski ºi pentru asumarea viziuniiacestuia despre Lume, pãcat, trãirea ºi ispãºireapãcatului), Miller îi produce oroare; pare unposedat de diavol, celebrînd instinctele primare etc.etc.
Predominant autobiograficã, creaþia lui HenryMiller pãstreazã în substanþa narativã ºi în formuladiscursului (persoana întîi; extinderea monologuluiºi a scenariului narativ amplificat prin diversitateauniversului implicat în tramã; reprezentãrile ampleºi tensiunea dialogurilor; dramatismulconfruntãrilor de conºtiinþã; radiografiereaminuþioasã ºi de o uluitoare intensitate a actuluicreator etc.) elementele biografiei confirmate îndiverse prilejuri. În 1928 scriitorul îºi realizeazã oveche dorinþã, avînd sã trãiascã în Europa, pentruca în 1930 sã se instaleze pentru un deceniu laParis, unde va scrie Tropicul Cancerului. În anulurmãtor apariþiei cãrþii, Lawrence Durrell, atunci învîrstã de douãzeci ºi trei de ani, îi scrie lui HenryMiller cu un entuziasm de-a dreptul adolescentin,romancierul avînd atunci patruzeci ºi cinci de ani,pentru cã vede în creaþia lui un veritabil manifest alunei generaþii demne de secolul XX. Superlativelesunt generoase: „n-am mai citit ceva asemãnãtor”;„cartea, îi mãrturiseºte autorul de mai tîrziu alCuartetului, ne angajeazã într-o nouã viaþã care ºi-aregãsit sensurile sale cele mai intime, maiprofunde”; Tropicul Cancerului e manualulgeneraþiei sale („Salut în Tropicul Canceruluimanualul generaþiei mele”). Prima scrisoare aromancierului britanic dateazã din august 1935. Ocorespondenþã vastã e inauguratã la acea datã,prilejuitã, cum am vãzut, de romanul apãrut în1934 la Paris (romanele lui Miller încep sã fieeditate abia în anii ’60 în Statele Unite); eacontinuã timp de douãzeci ºi cinci de ani. Dar cîtde flagrant deosebit e tonul celui care a inauguratcorespondenþa, transmiþîndu-i autorului romanuluiSexus, primul din Rãstignirea trandafirie, impresiilesale. De fapt, indignarea sa e definitivã, oripilat dereprezentarea unor raporturi existenþialeinacceptabile pentru scriitorul englez, el însuºiautorul unor romane consacrate unui erotism de omare poezie a simþurilor ºi impulsurilor... e vorbade misiva datatã septembrie 1949: deºi citise numaio parte din roman, cuvintele transcriu o totalã ºiperemptorie indignare: „vulgaritate moralã”,„penibilã din punct de vedere artistic” (s.a.L.D.),„...scene prosteºti ºi lipsite de sens”; „obscenitateaetalatã nedemnã de dumneata” etc. (LawrenceDurrell, Henry Miller, Une correspodance privée,Buchet/Chastel, Paris, 1963, pp. 14-15 ºi 324-325).
Exceptînd reacþia mai mult decît simptomaticã acititorului european (scriitori, critici ºi cititoriautentici), reticenþele, dificultatea (prejudecãþi fixate
obstinat) de a-l recepta ºi de a înþelege reacþiile,viziunea, dramatica operei ºi permanentaconfruntare a scriitorului cu Timpul/ Istoria, custructurile societãþii nord-americane ºi cu sistemulde valori, relativ închis, au fost în cele din urmãînfrînte. Recunoaºterea operei ºi originalitatea ei,sistemul de raporturi statuate au permis ulteriorexamenul creaþiei sub specia criteriilor ºiconceptelor unei critici deschise ºi adeseaimpresionate de contribuþia lui Miller la afirmareaprozei nord-americane în istoria universalã aromanului. Revenind la dialogul epistolar pomenit,romancierul britanic va continua sã afirme valoareaoperei care îi provocase elogii, regretîndvolatilizarea substanþei narative din TropiculCancerului („Forþa sãlbaticã volatilizatã”, scrieDurrell). La rîndul sãu, Henry Miller þine sã-ºiavertizeze interlocutorul cã apariþia în MareaBritanie a romanelor sale, mult înainte de abolireainterdicþiei din Statele Unite, nu le-a scutit de oanume cenzurã inspiratã de criterii fãrã niciuntemei, estetic vorbind; ediþiile, precizeazã autorul,sunt de-a dreptul „castrate”, numeroase fragmentesunt victima suprimãrilor în totul nejustificate,subliniazã autorul Tropicelor.
Ar fi de precizat, deºi mi se pare cã riscãmrevenirea la locuri comune azi, cã erotismul dinopera lui Henry Miller trebuie înþeles dinperspectiva unei manifeste polemici cu o realitateconvenþionalã; cititorul neavertizat poate fi frapatde limbajul violent, brutal folosit de prozator;numai cã acesta se justificã în spaþiul general alunei viziuni existenþiale neconcesive, polemice,decise sã spargã bariere comode, anchilozate, -teritorii ale suficienþei ºi ale toleranþei pentruspiritele dispuse sã eludeze realitatea ºi conflictelede naturã existenþialã, valorile morale autentice,demonstrînd o anume comoditate ostilã lucideiestimãri a realitãþii.
Henry Miller nu e un scriitor „neutru”; viziunealui e generatã de explorarea diverselor straturi alesocietãþii nord-americane, urmînd tradiþia unor mariprozatori, situat în perfectã consonanþã cu uniidintre contemporanii sãi (William Faulkner, JohnSteinbeck, Erskin Caldwell, Ernest Hemingway,John Dos Passos, Sinclair Lewis, Upton Sinclair sauScott Fitzgerald). Definitorii sunt pentru autorulTropicelor ºi pentru dramatica angajare înreprezentarea raporturilor socio-umane din trilogiasa permanentele situãri în opoziþie conflictualã cuanumite realitãþi, cu inerþia ºi cu flagrantelediferenþe dintre diversele categorii sociale.Provocator, neliniºtit, revoltat, gata sã se rãfuiascã,în permanentã cãutare de adversari. Lumea dinjurul sãu, fiinþe marginalizate, veleitari etc. e a unorciudaþi, oameni cu biografii încãrcate de experienþedintre cele mai insolite... Nu e vorba de o boemãde felul celei întîlnite la Paris, ci de oameni cudiverse profesii, neadaptaþi, incomodaþi de mediulîn care trãiesc, aventurieri ai utopiilor ºi bizareriilor.Poate cã nu e greºit sã regãsim în aceºti inºi –portretele sunt opera unui prozator capabil sãfixeze ºi sã producã desenul cel mai sugestiv ºi maiexact pentru un univers, aidoma unui veritabil„bîlci al deºertãciunilor” – o lume dintr-oimaginabilã „Curte a Miracolelor”, inimitabilã ºi deo expresivitate unicã.
Spuneam cã avem sã regãsim în suita deromane pomenitã rememorarea unei vieþi, istoriaunui destin devorat de pasiunea scrisului, acunoaºterii, reluînd ºi amplificînd itinerariile înmetropola unde s-a nãscut. New York devine unpersonaj cu o infinitate de reprezentãri: strãzi,cartiere, oameni, case, neaºteptate descoperiri însubteranele unor existenþe aparent anodine darrevelatoare pentru pulsul intim ºi pentru respiraþiaunui organism uriaº, copleºitor, în permanentãmiºcare, proteic ºi heteroclit. Elementeleautobiografice, acel EU asimilat ºi amplificat subspecia ficþiunii romaneºti, deseneazã o aleatorie
geografie umanã. Un roman al vîrstelor ºi altreptelor ce duc spre etapele insesizabile alescrisului, ciclul lui Henry Miller este una dintre celemai fascinante istorii ale afirmãrii unui creator.Poetica ºi poietica, acel EU convertit ºimetamorfozat în narator; experienþe, aventuri,avatari ai formãrii (un Bildungsroman) compunTropicele ºi Rãstignirea trandafirie.
Sunt romane ale vîrstelor: anii formãrii, aidescoperirii ºi, mai apoi, anii revelãrii scrisului ºi acreaþiei. „Mã apropiam de treizeci de ani, vîrsta luiHristos rãstignit. O întreagã viaþã nouã sedeschidea în faþa mea, dacã aveam curajul sã risctotul” (Sexus, 2010, p. 5). Sentimentul ratãrii, alexplorãrilor agitate ºi permanent neliniºtite,anxietãþile provocate de spectacolul timpului(suntem în anii de dupã Primul Rãzboi Mondial)configureazã trama unor pagini ce se definesc totmai pregnant ºi mai evident pentru cititorulcaptivat de tonalitatea confesivã de un intens ºiunic dramatism. De altminteri, „Trilogia”, aidomaTropicelor, este dominatã de o stare pe care aºnumi-o a reflexivitãþii grave ºi adesea tragice, cadezvãluire a unui eu cutremurat de nesiguranþã, deaspiraþii ºi paralizie a încrederii în propria savaloare. Incertitudinile erodeazã parcã un edificiuîncã vag proiectat; în pofida acestor obstacole denaturã mai degrabã subiectivã, confesiunea e dereþinut: „Pentru cã eu unul, nici nu începusemmãcar sã clãdesc! În mintea mea îmi vedeamtemplele în ruinã, chiar înainte ca o cãrãmidã sã fieaºezatã peste alta (...) Dar pe noi, visãtorii de peacest continent, cine ne-a împiedicat sã dãm formãºi substanþã fabuloaselor noastre edificii?” (Sexus,p. 221).
E debutul unei vaste panorame a luciditãþii ºi aspiritului în permanentã cãutare, revoltat ºi, înacelaºi timp, devenirea unei personalitãþi în plinãformare, cãutãtor al adevãrurilor, al cunoaºterii ºi alvalorilor ontice. În ansamblul ei, opera lui HenryMiller e un JURNAL al edificãrii unei conºtiinþetulburate de realitãþi, sancþionînd ºi elogiind,împãtimit de mari creatori, modele absolute pentrusine ºi pentru viitoarele pagini scrise sub peceteamarilor taine ale lui Dostoievski în primul rînd.Henry Miller are pagini acide la adresa Americiiinterbelice; sunt judecãþi drastice uneori: „...ºifiecare zid, fiecare frînã, fiecare obstacol care neîngrãdeºte e ridicat cu mîinile noastre (...)Dumnezeul întregii creaþii trage un pui de somn întimp ce noi ne dãm de ceasul morþii ca sãsoluþionãm marele puzzle” (Nexus, p. 37).Sintagma lui Miller e extrem de sugestivã: scriitorulredescoperã continentul sãu cu o „dragosterãsturnatã” (Nexus, p. 259). Îngrijorare ºi temeri,neliniºti ºi tentative de descoperire a sensurilorascunse ale lucrurilor ºi a mecanismelor umane,suferinþã ºi culpã etc. provin, fãrã nicio îndoialã,din tragicul dostoievskian. Timpul, istoria, fiinþeleîn derivã; rataþi ºi pãcãtoºi, tentative eºuate ºiineluctabile bãtãlii cu sine conferã acestor opere odimensiune tragicã ºi o gravitate arareori întreruptede luminile actului creator. S-ar pãrea cã îl citim pescriitorul rus: „Cancerul timpului ne mãnîncã. Eroiinoºtri s-au sinucis sau se sinucid acum. Deci eroulnu este timpul, ci atemporalitatea. Trebuie sã þinempasul spre puºcãria morþii. Nu existãscãpare”(Tropicul Cancerului, EST/STE, 1997, p. 7). Viziunea sumbrã, apãsãtoare ºi aparent fãrãscãpare asupra Lumii se menþine, leit-motiv alagitatelor cãutãri; ea e inspiratã, mãrturiseºtescriitorul, invocînd „marile figuri” care au proiectatasupra omenirii tragica lor viziune, de „Marilefiguri, cele care au influenþat omenirea în bine sauîn rãu, au fost întotdeauna figuri tragice. Chiar ºisfîntul Francisc de Assisi a fost o fãpturã chinuitã”(Sexus, p. 141).
(continuare în numãrul urmãtor)
Restituirea operei lui Ion Budai-Deleanu aîntâmpinat de-a lungul timpului piediciuneori greu de depãºit. Dupã tentativele
eºuate de a-ºi publica Lexiconul românesc-nemþesc în ultimii ani de viaþã, editareascrierilor sale nu s-a bucurat nici în posteritatede circumstanþe mai favorabile. Recuperareadestul de greoaie a manuscriselor rãmase încustodia urmaºilor sãi din Galiþia, publicareaîntârziatã, în 1875-1877, de cãtre TheodorCodrescu a primei variante din Þiganiada, într-un periodic de o mai micã vizibilitate, Buciumulromân, editarea abia în 1925 a variantei B dinÞiganiada ºi în 1927 a poemului Trei viteji,ambele de cãtre Gh. Cardaº, au limitat mult posibilitãþile dereceptare a impresionantei opere a unui scriitorrãmas atâtea decenii într-un con de umbrã. Maimult decât atât, difuzarea anevoioasã a scrierilorlui Budai-Deleanu a fost însoþitã ºi de o editaredeformatã, care afecta veridicitatea textului.Dupã pãrerea lui Virgil Oniþ, Þiganiada, cãreiael îi adaugã un subtitlu creat ad-hoc la 1900,Alexandria ai þigãneascã, trebuia neapãrat „peînþeles întocmitã”, ceea ce îl determinã peprofesorul braºovean sa recurgã la intervenþiinepermise, eliminarea unor strofe ºi a majori-tãþii notelor de subsol, mai multe omisiuni ºisubstituiri de cuvinte sau inversiuni de versurifaþã de textul versiunii A. Este de neînþeles dece aceastã ediþie „ciuntitã” va fi republicatã, în1930, cu girul lui G. Bogdan-Duicã. În mareparte, „stilizãrile” din ediþia anterioarã suntpreluate, iar lista cuvintelor înlocuite brutal estela fel de mare: buciumul în loc de trâmbã(v. 181, în original), cuget în loc de scopos(v. 189) cioroiascã în loc de murgã (v. 246),cãpitanul în loc de ducul (v. 343), þâmbale înloc de tândale (v. 587), hodinea în loc derãpãusa (v. 3786), strigoaiele în loc de strâgele(v. 3796), înholbând în loc de învolbind(v. 3829), nãpârca în loc de vipera (v. 5948) ºialtele. La fel de „creator” va proceda Mihail I.Pricopie, când va publica la Cernãuþi, în 1931, oediþie antologicã a Þiganiadei (A). Cu toate cãne avertizeazã la început cã a respectat „cusfinþenie acþiunea în întregul ei, cât ºi ideileautorului”, el ºi-a luat libertatea de a schimbaunele cuvinte cu altele care i s-au pãrut cã„exprimã mai clar ideea” sau de a reduce unelecânturi „în mod remarcabil” [sic!]. Nici celelalteediþii fragmentare, apãrute în perioadainterbelicã sub îngrijirea lui G. Adamescu, încolecþia „Biblioteca pentru toþi” a EdituriiLibrãriei „Universala” Alcalay & Co., sau a luiIon Pillat, în colecþia „Pagini alese” a Editurii„Cartea Româneascã”, nu exceleazã în redareacorespunzãtoare a textului epopeii. O ediþie apoemului Trei viteji, publicatã în acelaºi intervalde Em. C. Grigoraº, abundã, de asemenea, degreºeli de transcriere.
Într-o criticã aplicatã pe care o face editãriidefectuoase a Þiganiadei, D. Popovici(Almanahul literar, II, 1951, nr. 3, p. 94-102)deplângea pe bunã dreptate faptul cãîmprejurãrile au fost vitrege cu opera poetului.Pe de o parte, ea a zãcut multã vreme îngropatã
în manuscrise necunoscute, pe de alta, uniieditori au corupt progresiv textul, permiþându-ºisã „colaboreze” în mod abuziv cu poetul.
Prima încercare de editare mai onestã aoperei poetice a lui Ion Budai-Deleanu, în careeditorul îºi propune sã pãstreze „cu stricteþã”forma manuscrisului, îi aparþine lui Gh. Cardaº,care publicã în 1925, la Editura Casei ªcoalelor,varianta B a Þiganiadei, în forma sa definitivãdin 1800-1812, însoþitã de o introducere, unindice de nume ºi un glosar. A doua ediþieapare în 1928, la Institutul de Arte Grafice„Oltenia”, cu o introducere mai dezvoltatã, unindice de „nume ºi de lucruri” adnotat, unindice lexical, dar ºi cu textul „modernizat” pealocuri, „în mãsura permisã de formaversurilor”. Tot sub îngrijirea lui Gh. Cardaº,este editatã în 1927, dupã manuscrisul original,poema eroi-comicã în patru cânturi Trei viteji,având o introducere ºi aceleaºi tipuri de indicica în ediþia Þiganiadei. Cu toate cã noul editorface un pas înainte în redarea cât mai fidelã atextelor, inexactitãþile de transcriere care aparnu sunt neglijabile. O criticã severã a ediþiilorlui Cardaº vor întreprinde, printre alþii, EugeniaSachelarie în Revista istoricã (XI, 1925, nr. 7-9,p. 133-136) ºi Mihail Gregorian în Preocupãriliterare (IV, 1939, nr. 7, p. 302-315). Primaediþie ºtiinþificã a Þiganiadei este cea datoratãlui J. Byck, apãrutã în 1953, la ESPLA, încolecþia „Clasicii români”. Acurateþea redãriitextului este, de data aceasta, incomparabil maimare decât cea a predecesorilor sãi, filologulpãstrând particularitãþile de limbã alescriitorului, forme populare ºi regionale,arhaisme sau creaþii personale. Totuºi, nu puþineinadvertenþe sunt detectabile ºi aici. În ediþia aII-a, din „Biblioteca pentru toþi”, apãrutã în1958, editorul revine asupra regulii detranscriere a lui e iniþial prin ie, precum ºi aformelor feminine de genitiv-dativ în -ii pentru -ei (istorii - istoriii), dar apar unele „scãpãri” faþãde prima ediþie în redarea textului. Meriteleincontestabile ale ediþiei lui J. Byck sunt puse înevidenþã în cuprinsul recenziei ample semnatede Gavril Istrate în Limba românã (III, 1954, nr. 2, p. 83-92), în care lingvistul ieºeanformuleazã ºi câteva rezerve privind glosarulincomplet ºi lipsa unei lãmuriri asupra ortogra-fiei lui Budai-Deleanu. În 1956, J. Byck publicãla ESPLA, în colecþia „Biblioteca pentru toþi”,Trei viteji, cu o nouã ediþie în 1958, care aduceºi ea „o îmbunãtãþire” faþã de ediþiile interbelice,atât prin calitatea transcrierii textului, cât ºidatoritã glosarului din final. Erorile, mult maipuþine decât la Cardaº, se perpetueazã însã.Dintre lecþiunile greºite ale lui J. Byck pe carele-am detectat în Þiganiada B redãm spre ilus-trare (în ordinea numerotãrii versurilor) numai oparte: dragã în loc de drag (v. 1216), vr’odatã înloc de vodatã (v. 2596), încongiurând în loc deîncungiurând (v. 3441), fericire în loc de fericie(v. 3935), pe în loc de de (v. 4776), târgoveþi înloc de Târgoveºti (v. 5299), Mugurel în loc deªugurel (v. 7826), ameþind în loc de amegind (v.8212), erori perpetuate, în general, din ediþia lui
Gh. Cardaº. În Trei viteji, gãsim în ediþia Byckerori precum: luasã în loc de rupsã (v. 885),ºapte în loc de ºepte (v. 1230), dupã în loc dedarã (v. 1391), precum ºi altele care deturneazãsemnificantul poetic.
În fine, o relecturã a manuscriselorÞiganiadei (B ºi A) ºi a poemului Trei viteji, cedenotã mai multã acribie, va face FloreaFugariu, într-o ediþie criticã savantã, publicatã în1974-1975 în seria „Scriitori români” a EdituriiMinerva, însoþitã de un bogat aparat critic.Textul fusese publicat, în avanpremierã, în 1969,în colecþia „Lyceum” a Editurii Tineretului.Ediþia este superioarã publicãrilor anterioare înprivinþa transcrierii ºi, mai ales, a adnotãriitextului în final. Cu toate acestea, o simplãconfruntare cu manuscrisul 2429 BAR ne-apermis sã aducem mai multe amendamente lareproducerea variantei B. Astfel, editorul tran-scrie de lãutã în loc de d-alãutã (v. 1172), sfinte-un de semn în loc de sfinte-un semn (v. 5195),har în loc de dar (v. 6138), ultimul redat corectde Gh. Cardaº ºi J. Byck, stãpânire în loc destãpânie (v. 6305), acestora alãturându-li-se oserie de literarizãri ºi tipizãri forþate: batjocurãîn loc de bajocurã (v. 360, nota 2), curând înloc de curund (v. 2113), strãine în loc de streine(v. 3304), s-ajute în loc de sã ajute (v. 3323),veºtmânte în loc de vãºtmânte (v. 4358), ºi-ar înloc de º-ar (v. 4849), vrea în loc de vra(v. 4973), râncezealã în loc de râncezalã(v. 5441), întâmplat în loc de tâmplat (v. 6270,n.), luãm în loc de luom (v. 7621), amestecaþi înloc de mestecaþi (v. 7908, n.) etc.; este omis, deasemenea, cuvântul buiac din sintagma taurbuiac (v. 8160, notã, cf. ms. rom. 2429 BAR, f.242r), lecþiune corectã la Gh. Cardaº ºi J. Byck.În Trei viteji, am înregistrat în ediþia Fugariulecþiuni eronate precum: vãrsãcios în loc devârgãcios (v. 1438), obidiþi în loc de obidaþi(v. 1973) sau care în loc de carele (v. 2062[=2063]).
Iatã ºi un alt exemplu de denaturaregeneralizatã a textului. Versul 18 din Þiganiada(ultimul din strofa a doua a cântecului I) a fosttranscris greºit de cãtre toþi editorii de pânãacum: Cu murgeºtile pãgâne gloate. Lecþiuneacorectã ºi foarte lizibilã din ms. rom. 2429, f. 7r
este urmãtoarea: Cu turceºtile pãgâne gloate.Trebuie sã recunoaºtem cã eroarea fusese
1166
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1166 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
Ion Budai-Deleanu. Recitirea manuscriselor (II)
Eugen Pavel
glose filologice
Þiganiada. Facsimil dupã ms. rom. 2429 BAR (B)
1177
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1177TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
sesizatã mai demult de cãtre unii recenzenþi aiediþiei Cardaº, dar ea nu a fost emendatã nici înediþiile Byck ºi Fugariu. O notificã, mai întâi,Eugenia Sachelarie, în recenzia din Revistaistoricã din 1925. Dar nici în a doua ediþie, din1928, Cardaº nu va face corecþia cuvenitã.Aceeaºi inexactitate, pe lângã alte observaþiifãcute ediþiei Cardaº, o va reþine ºi MihailGregorian, în 1939, în numãrul menþionat dinPreocupãri literare. Intransigent cu modulnecorespunzãtor de reluare a ediþiei Cardaº decãtre I. Manole, în 1950, D. Popovici revine încronica din Almanahul literar din 1951 cu oexplicaþie în plus privind inadecvarea lecþiuniirespective: „Transcrierea nu oglindeºte numai olecturã greºitã a textului lui Budai-Deleanu, ci ºilipsa celei mai elementare pãtrunderi amomentului poetic. Cei care erau gata sã selupte cu «murgeºtile pãgâne gloate» erau þiganii.Dar, dupã expresia popularã, gloate «murgeºti»erau ei înºiºi, ceea ce face ca versul sã fie încontradicþie cu subiectul operei”. În cronica sape marginea ediþiei lui J. Byck, menþionatã maisus, G. Istrate duce mai departe raþionamentullui D. Popovici, evidenþiind contextele dinepopee unde apare murg, cu derivatele sale, carearatã cã termenul se referã întotdeauna la þigani,ºi nu la turci. Lingvistul ieºean nu îºi susþineînsã demonstraþia logicã prin cercetareamanuscrisului, ci conchide cã, deºi scriitorul agreºit ºi în loc sã punã turceºtile a scrismurgeºtile, ar fi fost de competenþa editoruluisã atragã atenþia asupra acestei formulãriimproprii. Realitatea textului este cu totul alta:editorii ºi nu autorul au fost cei care aufalsificat, fãrã excepþie, printr-o lecturã ºi otranscriere grãbite, enunþul poetic. Nimeni nu amai avut curiozitatea sã se aplece din nouasupra unei pagini de manuscris.
Soluþiile propuse de Florea Fugariu înstabilirea textului de bazã impun o discuþie maidetaliatã. Editorul mãrturiseºte cã o dificultateinsolubilã de care s-a izbit constã în aceea cãsub o grafie conformã fonetismului limbiiliterare se ascunde o pronunþie regionalã. Dar,pornind de la unele principii ortograficestabilite de Budai-Deleanu, Fugariu adoptã demulte ori o manierã mecanicã de echivalare aslovelor, care se soldeazã cu pãstrarea înÞiganiada a unor geminate nemotivateetimologic (Illion, Illiada, Illenii, în alternanþãcu Ileana, Ilenii), a formei iotacizate poietulalãturi de poetul, a formelor cu e în loc de ie înpoziþie iniþialã ºi la început de silabã (esse, eºi,trebue, sã dee, ertare, în alternanþã cu iertare),ia pentru pronumele feminin ea, a unor grafiicu doi i la genitiv-dativul femininelor singular,precum ºi la pluralele articulate (mãrii sale,patrii, fii), a unor forme verbale ca sbiera,desmântã, a imperfectelor de tipul auziea, ºtiea,a unei forme de conjunctiv sã ºti ºi altele.Textul intrat astfel în circulaþie, prin intermediulmanualelor, ca ºi printr-o mulþime de reeditãri,îl poate deruta pe cititorul de azi, pus în faþaunui conglomerat de grafii rebarbative, greu deînþeles. Se vorbea, oare, astfel în urmã cu douãveacuri? Orice examen filologic riguros al unuitext porneºte de la o distincþie clarã întrefaptele de limbã, imuabile pentru orice editor, ºicele de grafie, interpretabile. În privinþa unorchestiuni ortografice cu implicaþii gramaticale,editorul ignorã propriile sale soluþii detranscriere expuse anterior. Bunãoarã, deºiarãtase cã în v. 5163, Lui Iosofat ochii-iscânteiazã, substantivul articulat este însoþit ºide pronumele enclitic -i, ceea ce nu observase J. Byck (vezi F. Fugariu, Despre lectura
manuscriselor lui Ioan Budai-Deleanu, în „Limbaromânã”, VII, 1958, nr. 4, p. 39-42), în ediþie nuva aplica acest lucru, scriind ochii scânteiazã.Situaþia se va repeta ºi în cazul v. 7782, Cât sãînvârti º-ochii scânteiarã, ºi în v. 8071, Nasu îifumã º-ochii scânteiarã, redate la fel dedefectuos (º-ochii în loc de º-ochii-i). Tot înarticolul amintit, Fugariu se mirã de faptul cãByck redase v. 1549 astfel: Cât glasul sunã,voinic ochi întoarsã. Prin folosirea formelornearticulate, el sesiseazã o inconsecvenþãflagrantã atât din partea autorului, cât ºi din ceaa editorului ºi îi reproºeazã predecesorului sãucã o editare nu trebuie sã aibã „meritul uneifotocopii”. Dupã ce susþinuse rãspicat cã voinþaautorului nu trebuie sã se confunde cu literamanuscrisului, F. Fugariu va transcrie la editare,peste câþiva ani, versul respectiv în mod identiccu antecesorul sãu, fãrã alt comentariu,adãugând doar douã accente inutile, pentru a oretuºa, la rândul sãu, fotocopia de care sedetaºase cândva: Cât glasul sunã, vóinic ochiîntoarsã.
Folosirea semnelor ortografice ºi depunctuaþie este, în multe locuri, la fel deaberantã faþã de normele actuale. Între semneleortografice, editorul pãstreazã apostroful pentrumarcarea eliziunii, în situaþiile în care a aplicatpoetul, dar apeleazã, în paralel, ºi la cratimã,pentru a marca rostirea împreunã a cuvintelor,în special atunci când ea este impusã de metrulversului respectiv. Nu sunt acceptabile, în acestecondiþii, numeroasele cazuri de folosire acratimei înaintea lui -în, fãrã elidarea lui -î, ca ºiîn alte contexte imposibile (mare-încã-apúcã-îndrãznealã, zisã,-îndatã, poatã-auzi-împrejur,tocma-întracea-învaluialã ), dupã cum nicipãstrarea accentului, ca element prozodic, sauscrierea legatã a unor cuvinte (adoooarã,întracolo, întraltele) nu pot avea o justificaresolidã într-o editare modernã. În acest cadruformal creat, editorul ar fi vrut sã elimine înprimul rând hiaturile ºi sã restabileascãdecasilabul, el identificând un numãr de 430 deversuri hipermetre sau hipometre în varianta B.Dintre acestea, doar aproximativ 50 de versuriau fost corectate metric prin colaþionarea cuversiunea A, încercãrile de reconstituire aprototipului fiind, în cele din urmã, artificiale ºiinsuficiente pentru a repune în tipareleprestabilite metrica poemului. Ne putemîntreba, de asemenea, dacã existã destule indiciipentru a acorda primei variante un statutprivilegiat sub aspectul corectitudinii textului ºicare dintre cele douã versiuni exprimã opþiuneaultimã a creatorului. Credem cã versiunea Bprezintã, totuºi, toate calitãþile pentru a ficonsideratã definitivã, ºi nu cea dintâi, coruptãpe parcursul procesului de creaþie.
Exemplele de intervenþii discutabile în text,operate din raþiuni de ordin metric în ediþiaFugariu, respectiv adãugirile, marcate prinparanteze drepte, ºi excluderile, marcate prinparanteze ascuþite inversate > <, nu sunt puþineºi altereazã corectitudinea mesajului poetic.Spicuim câteva modificãri arbitrare de acest gen:v. 361: Ahaia ºtim ºi noi fãrã >de< tine; cf. A, v.1369: Ahaia noi ºtim ºi fãrã tine; v. 475: Cei[într]armaþi avea buzdugane; cf. A, v. 319: Ceiîntrarmaþi avea buzdugane; v. 508: Înarmaþi eraei [ºi] cu coase; cf. A, v. 340: Întrarmaþi era ei ºicu coase; v 553: Aceºti >a< era (pre limbacuratã / Grãind); cf. A, v. 373: Aceºti era (prelimba învãþatã / Grãind); v. 652: Ci-am trãi cutoatã lumea [bine]; o imixtiune pentruîncadrarea în metricã ºi regularizarea rimei, cf.A, v. 484, cu toate cã în ms. 2429, f. 25r, apare:
Ci am trãi cu toatã lumea în pace; v. 812: Dece[sic!] sã purtãm atâta [pazã]; se înlocuieºte,pentru rimã, fricã cu pazã, cf. A, v. 1262: La cesã purtãm atâta pazã; v. 849: Cãci, dupã a meadreaptã [socotinþã]; se substituie, pentru rimã,socotealã cu socotinþã, dar versul respectiv nuare corespondent în varianta A; v. 1108: Dederãa sã prici [depreunã]; se înlocuieºte, pentrurimã, între sine cu depreunã, cf. A, v. 1828; v. 2547: Cã nu-în zãdar au fost ia [furatã];înlocuirea, dictatã de rimã, nu are uncorespondent în A, editorul taxând grafia drept„neglijentã” (p. 399); la Byck, apare versultranscris fidel: Cã nu în zãdar au fost ea rãpitã;v. 3094: ºi toatã gura iarã-încetasã; cf. la Byck ºiîn ms., f. 95v: ºi toatã gura încetasã iarã; laCardaº ºi la Fugariu, inversiunea din finalulversului se face tacit, fãrã niciun avertismentgrafic în text ºi fãrã a fi comentatã în notele deeditor; versul modificat nu apare nici în textulcorespunzãtor din A, cântul al VII-lea, strofa 43,cu o redactare diferitã; corecturile pe ms. aleautorului indicã faptul cã, într-o primãtranscriere, strofa 56 din cântul al V-lea urmaredactarea din A, iar versul al doilea, în primaformã, Atâta venind oaste varvarã, nu alterainiþial rima; în v. 3115, este înlocuit pentru rimãviteazã cu voinicã: Însã-acu laia cea mai[voinicã]; cf. A, v. 3505: Într-acea laia cea maivoinicã; v. 3938: Covârºeºti însuþi a ta [stricare];pentru rimã, este înlocuitã forma perire dinmanuscris cu stricare; cf. A, v. 4346; v. 7544:[Voroava] Gogului crâmpiþatã; editorul renunþãnepermis la lexemul vorba, din considerente deîncadrare metricã, cf. A, v. 6104; v. 7744: V-aºteaptã! O, þigãnie sãracã; este inversatãsintagma sãracã þigãnie, pentru rimã, fãrãcorespondenþã în A; v. 7857: Cu ceata luiTandaler [vestitã]; este substituit termenulvoinicã cu vestitã, cf. A, v. 6345; v. 8046: Închisgiur împregiur cu-a sa [turmã]; este înlocuitceatã cu turmã, cf. A, v. 6414, dar într-oredactare diferitã: Închis de toate pãrþi cu-a saturmã; v. 8074: La sineº’, de zios [iute] sãscoalã; F. Fugariu adaugã adverbul iute, cf. A, v.6442: La sine, de gios iute sã scoalã; v. 8181:Darã vârtutea din trup îi piere; fãrã semnalaregraficã, dar este modificat în darã, cf. A, v.6531; v. 8209: Vãzu toate; ºi-a >le< sale judeþe;pentru metricã, se renunþã nepermis la formavariabilã a articolului posesiv-genitival, cf. A, v.5623.
Ne oprim aici cu aceste glose critice, carepledeazã, indubitabil, pentru o mai marescrupulozitate ºi probitate în editarea unui textliterar. Întoarcerea la sursã, la original, este sin-gura cale de a recupera o operã la dimensiunileei reale, principiu dupã care ne-am ghidat din-totdeauna în demersul nostru filologic. Recentareeditare a scrierilor poetice ale lui Budai-Deleanu, pe care am întreprins-o în seria acade-micã de „Opere fundamentale” a FundaþieiNaþionale pentru ªtiinþã ºi Artã, a fost, înprimul rând, o provocare de a reciti manuscrise-le ºi de a restabili autenticitatea textului.
(urmare din numãrul trecut)
Dupã cãderea comunismului ºi a „imperiuluidiavolului roºu” care a fost URSS-ul, s-ademocratizat geografia politicã europeanã, s-
a refãcut unitatea germanã de stat, rãmasã neatinsãîn 1918, dar distrusã în 1948-1949, ceea ce-ldeterminã pe Willy Brant sã rosteascã fericit „ceeace a fost un întreg pãºeºte ºi se dezvoltã din nouîmpreunã”. Pe harta europeanã reapar statele libereemancipate, renaºte spiritul ºi textura statalã din1918 prin eliberarea Letoniei, Estoniei, Lituaniei dinputregaiul mãruntaielor comuniste ºi bolºeviceruseºti. În alte zone mai îndepãrtate, extraeuropene,reapar statele Georgia, Armenia, Azerbaidjan ºialtele care în 1918 ºi-au proclamat ºi eleindependenþa, dar au fost în scurt timp invadate ºianexate de echipa Lenin-Stalin-Troþki and Company.Tot în virtutea unui principiu din 1918, cel alautodeterminãrii aplicat de majoritãþi în privinþaapartenenþei de stat, naþiunea slovacã se desparteprin Referendum de Cehia, pe cale paºnicã ºidemocraticã, dar în fosta Iugoslavie, dominatã decentralismul sârb ortodox al Belgradului, ce jigniseinteresele catolicilor din Croaþia ºi Slovenia seajunge la rãzboaie naþionale grele ºi sângeroase ºi laintervenþii internaþionale pentru a opri genociduriledin Bosnia, Herþegovina, Kossovo. Probabil cã uniiau crezut ºi au sperat cã fenomenele se vor extindeîn zonã, uitând însã cã fenomenul era specific înstatele cu mai multe naþiuni separate care seconsiderau diferite unele faþã de altele ºi nu înstatele naþionale unitare ºi indivizibile în care trãiao singurã naþiune alãturi de minoritãþi etnice.Românii nu vor, nu pot sau nu sunt pregãtiþi sãsoarbã al doilea Milcov, Prutul, podul de flori nudevine pod de piatrã, nu se aplicã modelul germanºi ceea ce a fost un întreg între 1918-1940, pãºeºteºi se dezvoltã separat pe harta geografiei politiceeuropene, figurând ºi existând douã Românii, deºidupã declararea caducitãþii Pactului Ribentrop-Molotov aducãtor de nenorociri ºi rãzboaie, cea de-a doua n-ar fi trebuit sã fie decât partea rãsãriteanãa celei dintâi. Europenii care acceptã aceastãsituaþie, credem cã nu sunt conºtienþi cã acþionândastfel se înscriu inconºtient în categoriaRibentropilor ºi Molotovilor zilelor noastre, ca ºitoþi aceia care vor sã refacã regate ºi imperiimultinaþionale din trecutul mai mult sau mai puþinîndepãrtat.
Dupã 1989, partidele politice democratice dinRomânia, deºi adoptã ca formã de stat republicastrãinã de tradiþia istoriei naþionale românemoderne, celei contemporane interbelice, dar ºi decea anticã ºi medievalã, au meritul incontestabil cãau modificat fundamental ºi radical conþinutul,substanþa Statului român de drept ºi democratic,prin elaborarea Constituþiei, amendarea ei cuprincipii ce garanteazã proprietatea, libertãþilecetãþeneºti, cu votarea unor legi comparabile cu celeeuropene în parcurgerea tuturor etapelor dereforme ce au permis intrarea þãrii în marea familiea Uniunii Europene. Acest lucru este valabil pentrutoate partidele care între 1997-2007 au fost laputere sau în opoziþie ºi au acþionat în acest sens.Întrucât este de notorietate publicã faptul cã înRomânia colaborarea cu UDMR-ul a devenit ometodã de guvernare, deputaþii, senatorii, miniºtrii
din aceastã formaþie politicã, ºi-au adus ocontribuþie remarcabilã la votarea ºi adoptarealegislaþiei democratice ºi europene, ceea ce varãmâne în timpul de azi care este istorie ºi cel demâine care va deveni istorie, ca un meriteminamente pozitiv, la care se mai poate adãugafaptul cã mulþi miniºtri, deputaþi, senatori, cetãþeniromâni de naþionalitate maghiarã din guvernele ºiparlamentele României de dupã 1989 s-au remarcatprin competenþã, seriozitate ºi sobrietate.
Aceastã colaborare rodnicã ºi mai ales intrareaîn marea familie europeanã este ºi trebuie sã fie ºiîn viitor cadrul de bazã care sã cimenteze armoniainternã dintre cetãþeni, dintre majoritatea românã ºiminoritatea maghiarã, între partidele democraticedin þarã, între România, Ungaria ºi celelalte 25 statemembre UE ce-ºi îndeplinesc pe lângã destinele lorproprii ºi pe cele europene la care s-au angajat înmomentele accesului în familia europeanãpãstrãtoare a democraþiei, a bunãstãrii ºi a libertãþiicetãþeneºti. Transilvania, partea occidentalã aRomâniei de azi, nu este Transilvania fãrã maghiari,multiculturalitatea ºi multietnicitatea constituiefarmecul acestei pãrþi de þarã, þinutul, regiunea,judeþele secuieºti sunt secuieºti din punct de vedereetnic, lingvistic, cultural, al tradiþiilor folcloricebogate, specifice, valoroase ce au rãzbãtut pestetimpuri pânã în zilele noastre, dar din punct devedere politic ºi statal sunt ale României, ca ºioricare judeþ sau regiune a þãrii. Considerãm cã esteºi va fi o mare pierdere pentru România de azi ºide mâine cã ne-au pãrãsit saºii din Ardeal, ºvabiidin Banat, cu tradiþii ºi culturi proprii, oameniharnici, pricepuþi, competenþi, eficienþi în muncalor ce au constituit exemple bune ºi pentru româniºi pentru unguri în zonele mixte etnic ºiconfesional. O democraþie, o Uniune Europeanã,sunt menite sã apropie oamenii unii de alþii, iar înstatele membre majoritãþile trebuie sã fieprotectoare ºi iubitoare faþã de minoritãþi, iaracestea recunoscãtoare ºi loiale statului care legaranteazã libertãþile, proprietãþile individuale ºibisericeºti, drepturile ce li se cuvin pe planulînvãþãmântului de toate gradele, reprezentativitateaproporþionalã în administraþia localã, în parlamentºi guvern. Aceastã armonie ºi ecuaþie beneficãtrebuie sã funcþioneze neîntrerupt în democraþiaeuropeanã ºi a statelor membre ale UniuniiEuropene.
Dar aceastã armonie ºi ecuaþie beneficã estegrav ameninþatã dacã la Cluj, în ziua de 15 martie2011, cetãþenii români de naþionalitate, unul chiarmembru al guvernului, afirmã în cadrul uneimanifestaþii publice, de stradã, cã „Székelyföld nemRománia”, sau dacã în alte oraºe, locuri ºi în altezile de sãrbãtori religioase maghiarii sunt duºi lavechea frontierã de dinainte de 1918 dintre RegatulRomâniei Mici ºi Austro-Ungaria pentru a-ºimanifesta ºi alimenta nostalgia, a vãrsa lacrimidupã Ungaria Coroanei Sfântului ºtefan. Prinasemenea manifestaþii maghiarii se întorc în timpînainte de 1918, se reîntâlnesc cu maghiarii dintre1940-1944 din Transilvania de Nord, sau vor sã seataºeze strâns de declaraþia ungurilor din Cluj din22 decembrie 1918, care au susþinut cã nu recunoschotãrârile de la Alba-Iulia exprimate la 1 Decembrie1918 de cãtre majoritatea românã de peste
2.800.000 de oameni. Oare dacã acum, în 2011,2012, 2013, etc. se susþine public cã „Székelyföldnem Románia”, cine ne va garanta cã în viitor nuse va afirma cã „Erdélyse nem Románia”, pentru areface ceea ce nu se mai putea reface, adicã regateleºi imperiile trecutului? Doresc oare maghiarii dinCluj ºi din toatã partea apuseanã a României, careeste Transilvania, sã se reîntâlneascã în gânduri ºisimþiri cu spiritul dietei feudale de la Cluj din 1848,structuratã pe castele privilegiate minoritare etnic,numite „status et ordines” care a votat uniuneaArdealului cu Ungaria? Sau, altfel spus, interpretândaceste atitudini în ºuvoiul curgerii timpului ºi alsintezei lucrurilor doresc ei sincer sã se înscrie înºirul Ribentropilor, Molotovilor, a lui Horthy, etc.care au dãrâmat bazele Sistemului de la Versailles?
Nicolae Iorga afirma la vremea lui cã pânã va fiungur în Ardeal, ungurul îºi va face politica lui înArdeal, drept pentru care pânã va fi român înArdeal trebuie sã-ºi facã ºi el politica lui în teritoriu.În 1922 în Parlamentul de la Budapesta s-au auzitvoci care au afirmat cã ungurii ºi Ungaria vor luptaîn aer, în apã, pe pãmânt ºi sub pãmânt sã distrugãconsecinþele ºi hotãrârile Trianonului. ªtia ce ºtiaIorga, deoarece istoricii de talia lui au intuiþiifundamentale, vãd sensuri adânci lãsate de secolede istorie de dinaintea lui, dar ºi consecinþeleîndepãrtate ce se impregneazã alte sute de ani,dupã el, în curgerea imuabilã a vremurilor ºi atimpului. Totuºi, în ceea ce priveºte primul aspectal afirmaþiei lui Iorga ce pune accent pe„blestemul” istoric cã totul este bãtut în cuie, cãviitorul nu va schimba nimic între ungur ºi românprivind Transilvania, nu credem cã lucrurile trebuiesã rãmânã în curgerea ºi evoluþia lor în timp, aºacum le-a intuit marele istoric român ºi epoca lui.Popoarele nu trebuie sã fie condamnate sau sã selase condamnate sã priveascã mereu înapoi spretrecuturi încãrcate de lupte ºi conflicte, deoarecedacã aleg aceastã cale pentru a strãbate timpul,mereu cu capul întors înapoi, nu mai vãd clargropile, necazurile, crizele prezentului pe care saupeste care trebuie sã treacã, sã le depãºeascã, potcãdea în groapã, sau riscã sã-ºi frângã gâtul, sã-ºitaie accesul în viitor la o viaþã paºnicã ºidemocraticã. Uniunea Europeanã de azi este maimare decât fosta Austro-Ungarie, decât fostulImperiu German (al Doilea Reich, etc.), este aºezatãpe baze democratice, egale, fraterne. În aceastãstructurã europeanã, Austria, România, Ungaria caºi celelalte 24 state membre sunt iarãºi împreunã peplan superior; ºi nu credem cã românii ºi unguriisunt damnaþi sã se urascã veºnic – dupã reþeta luiIorga – de acum ºi pânã-n vecii vecilor. Nu estebine ca ungurii sã-ºi auto-întreþinã nostalgia dupãregatul vechi, democratizarea ºi armonizareageografiei politice europene pe baza statelor unitareºi indivizibile, preluatã ºi recunoscutã de tratateinternaþionale ºi de Uniunea Europeanã este ºi varãmâne ireversibilã. Nu are rost ca ungurul, înfiecare zi de 15 martie din anii aceºtia ºi cei carevin sã atace Trianonul ºi Tratatul din februarie 1947de la Paris, pentru a tulbura apele ºi a încerca sãpescuiascã în ape tulburi ceea ce nu se mai poatepescui în cadrul Uniunii Europene de azi ºi demâine. De aceea, sperãm cã afirmaþia lui Iorga cãpânã va fi ungur în Ardeal, acesta se va uita mereuînapoi, va duce sau va face în vecii vecilor politicaungarã veche din teritoriile Ungariei CoroaneiSfântului ªtefan sau de pe vremea lui Horthy, nuva sta în picioare în zilele noastre ºi ale generaþiilorde unguri ºi români de mâine.
În ceea ce priveºte a doua parte a afirmaþiei luiIorga, cã ºi românul trebuie sã-ºi aibã politica lui înTransilvania, aici nu mai avem nicio replicã, nicio
1188 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
Din simbolistica ClujuluiVremuri de azi ºi de demult
Dumitru Suciu
diagonale
1199TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
rezervã faþã de vorbele ºi ideile marelui istoric,deoarece românul ºi aleºii lui trebuie sã vegheze cuochi de Argus la pãstrarea, conservarea ºi perpetu-area integritãþii statului român unitar ºi indivizibil,membru al Uniunii Europene. Privind lucrurile dinaceastã perspectivã meritã sã ne întrebãm ce aufãcut, ce atitudine au luat autoritãþile judeþene de laCluj ºi guvernamentale române în ziua de 15martie 2011 ºi în cele ce au urmat? Nu cunoaºtemprecis regulamentele care aprobã manifestaþiile.Atâta ºtim cã ele sunt aprobate de primar, dar nuºtim sigur dacã primarul este obligat sã ºiurmãreascã felul de desfãºurare a manifestaþieipentru ca aceasta, pe parcursul desfãºurãrii ei, sãnu primeascã un caracter antistatal. Principialvorbind, acest lucru trebuie stipulat în regulamente.Imediat ce s-a fluturat lozinca „Székelyföld nemRománia”, primarul trebuia înºtiinþat, acesta trebuiasã informeze prefectul, reprezentantul guvernului înteritoriu, care, la rândul lui trebuia sã raportezeurgent fapta ministrului de Interne ºi prim-ministrului în vederea luãrii tuturor mãsurilor legalenecesare în asemenea cazuri. Când oamenii de stat,funcþionarii înalþi depun jurãmânt pe Constituþie ºipe legile þãrii, ei se angajeazã oficial, sub jurãmânt,sã acþioneze neabãtut în primul rând pentrurespectarea integritãþii de stat a României. În acestsens trebuia suspendatã manifestaþia paºnicã de laCluj, din 15 martie 2011, organizatorii trebuiauanchetaþi ºi condamnaþi deoarece este clar, limpedeca lumina soarelui cã nici mãcar paºnic nu esteadmis ºi nu este legal sã ataci public, în plinãstradã, unitatea statului în care te bucuri de toatelibertãþile cetãþeneºti, participi la guvernarea þãrii ºila elaborarea legilor ei.
Clujul ºi România din 1918 pânã azi a moºtenitde la statul ungar Universitatea de stat din 1872 lacare au studiat ºi s-au format generaþii deintelectuali români, unguri, germani, evrei, sârbi,etc., palate ºi biserici, statui, opere de artã de niveleuropean, fenomen întâlnit ºi rãspândit în toatãpartea de vest a României, care este Transilvaniamulticulturalã ºi multietnicã. Iatã alte terenuri deculturã ºi civilizaþie ale trecutului menite sã-iapropie pe români ºi unguri de existenþã ºi viitor,care, în aceste domenii, pot fi recunoscãtorimoºtenirii deþinute de România ca stat succesoralal Austro-Ungariei. Nu este oare pãcat caelementele comune de naturã sã-i apropie peromâni de unguri sã fie mereu subminate de
manifestaþiile de acest gen þinute cu ocazia zilei de15 martie 2011? Dacã acest fenomen negativpersistã în timp oamenii de stat români trebuie sã-ipunã capãt deoarece, potrivit unui vechi dictonlatin „cine [vede ºi] tace, consimte” („qui tacetconsentire videtur”). Istoria care este ºi învãþãtoareºi judecãtoare îi va pune la zid, le va damnamemoria unor oameni de stat români, cãlcãtori dejurãminte, care se mãrginesc sã priveascã cu ochiimari, bulbucaþi, tulburi, dar blegi, cum, sub nasullor este pusã sub semnul întrebãrii integritateastatului, fãrã sã ia nicio mãsurã necesarã ºi legalã înasemenea împrejurãri. Iar dacã, ºi pe viitor, oameniide stat români vor sta pasivi în faþa unorevenimente de acest gen, ce în pofida spirituluitimpului, tind sã se repete, nu este exclus ca istoriasã-i punã la zid, sã le damneze memoria sau chiarsã devinã ei înºiºi subiect de anchetã pentru arãspunde în faþa instanþelor de judecatã cum ºi-aurespectat jurãmântul depus în faþa lui Dumnezeupe Constituþia României ºi cum au apãrat unitateaºi integritatea statului. Credem cu tãrie cã RegeleFerdinand I Întregitorul, cel care a întregit vorba,jurãmântul cu fapta, este ºi încã va fi ºi în viitorulîndepãrtat un exemplu demn de urmat, pestegeneraþii ºi vremuri, de cãtre toþi oamenii de stat deazi ºi de mâine. Aceºti conducãtori trebuie sãcorespundã, sã sarã, sã prindã ºtacheta þinutã susde Marele Rege, sã facã faþã, nu feþe-feþe,moºtenirii, conduitei ºi înaltei moralitãþi naþionaleregale, sã dea dovadã de respect faþã de sângelevãrsat de soldaþii Armatei Regale Române care s-aujertfit pentru unitatea þãrii. Faptul cã ei suntrepublicani nu-i scuteºte cu nimic la îndeplinireadatoriei, a respectului faþã de marile împliniri dinvremea Regatului, deoarece peste formã, aici estevorba de conþinutul, substanþa ºi vieþuirea în timp aStatului român.
La puþin timp dupã 15 martie 2011, un grup demanifestanþi români din Cluj, s-au îndreptat sprestatuia Crãiºorului Avram Iancu, a cãrui memorie ºiamintire binecuvântatã a fost profanatã tot demânã maghiarã, scandând lozinca „Afarã, afarã,afarã cu ungurii din þarã!”. Iatã cum, vorbafrancezului „les extrêmes se touchent”, iatã cum seexplicã de ce în lipsa mãsurilor legale de preveniresau de pedepsire a atacatorilor unitãþii Statului, seajunge la alte formule incompatibile cu legea, cupacea internã dintre cetãþeni, cu spiritul european,ce conjugã, adunã sentimentele ºi spiritele
oamenilor, nu le disjungã ºi nu le învrãjbeºte unelecontra altora. Oare preferã autoritãþile de statromâne sã lase rezolvarea problemelor de acest genpe seama mulþimilor desfãºurate pe strãzi, pentru anu se implica ºi a scãpa de rãspundereacompetenþelor ce le incumbã în asemenea cazuri?Dar dacã la asemenea manifestaþii s-a ajuns tocmaidatoritã faptului cã autoritãþile române au tãcut înmod laº ºi nepermis din punct de vedere legal?Credem cã rãspunsul la întrebare sau la dilemã esteundeva la mijloc.
Noi ne exprimãm speranþa cã pe viitormanifestaþiile „paºnice”, publice, stradale, careincitã contra unitãþii statului, nu vor mai fiaprobate, sau dacã se produc vor fi reprimate,pedepsite pe bazã de lege. Dacã nu se va renunþa laatacuri de acest gen, aprobãrile unor demonstraþiipublice cu asemenea încãrcãturã periculoasã pentruliniºtea ºi siguranþa publicã, pentru integritatea þãrii,trebuie sã înceteze o datã pentru totdeauna. Noisperãm însã, cã înºiºi liderii maghiari, fie cã sunt laputere, fie în opoziþie, vor acþiona ferm pentru caîn timpul manifestaþiilor aprobate legal sã fie cudesãvârºire excluse atacurile sau rezervelemanifestate contra caracterului unitar ºi indivizibilal Statului român, pentru ca cetãþenii denaþionalitate maghiarã minoritari sã nu fie cãlcãtoride lege, sã se poatã bucura, alãturi de cetãþeniiromâni de naþionalitate românã majoritari, de toatedrepturile prevãzute de Constituþie ºi de lege.Viitorul comun în cadrele aceluiaºi stat romândemocratic ºi în Uniunea Europeanã este ºi va fimereu un îndemn la colaborare ºi armonie întremajoritate ºi minoritãþi ºi trebuie sã conducã întimp la înlãturarea suspiciunii, a neîncrederii ºi avrajbei între cetãþeni, indiferent de etnie,naþionalitate ºi confesiune.
BibliografieNicolae Iorga, Istoria Românilor, vol. X, Bucureºti,
1939.ªtefan Pascu, Fãurirea statului naþional român unitar,
vol. I-II, Bucureºti, 1983.Ioan Scurtu, Monarhia în România, 1866-1947,
Bucureºti, 1991.Dan Berindei, Societatea româneascã în vremea lui
Carol I, 1866-1876, Bucureºti, 1992.I. Russu-Abrudeanu, România ºi rãzboiul mondial,
Bucureºti, 1921.ªtefan Meteº, Regele Ferdinand al României, Cluj,
1925.Marius Verbiceanu, Viaþa ºi opera lui Ferdinand I,
Galaþi, 1929.Cuvântãri de Ferdinand I, Regele României, ediþie
îngrijitã de Nae A. Vasilescu, Brãila, 1931.Constantin Chiriþescu, Istoria rãzboiului pentru
întregirea României, vol. I-III, Bucureºti, f.a.Maria, Regina României. Povestea vieþii mele,
vol. I-III, Bucureºti, 1991.Dumitru Suciu, Monarhia ºi fãurirea României Mari,
1866-1918, Bucureºti, 1997.Idem, Destine istorice. Românii transilvãneni spre
Marea Unire, 1848-1919. Studii, Bucureºti, 2006.Idem, Evoluþia ideii de Europã Unitã, Bucureºti, 2007.Dr. Gelu Neamþu, 15 martie ºi românii ardeleni –
15th of March 1848 and the transylvanian romanians, în„Angustia”, nr. 15, 2011, Istorie-Sociologie, Sf. Gheorghe,pp. 9-14.
Hercules Company, detaliu
În 2008, au apãrut, la Editura Polirom din Iaºi,Memoriile lui Valeriu Anania. Un an dereferinþã în cultura româneascã. Istoria
contrafãcutã prin atâtea volume de uz personal afost adusã în albia fireascã a dramei jucate fãrãdecorul frazelor de circumstanþã. În paginile cãrþii,actorul e singur ºi rãzvrãtit, ca un duh ieºindu-ºidin mormânt sã risipeascã noaptea ºi sã ne înveþehamletian cã împlinirea e un har ceresc. Elogiile ºirepresaliile mediatice imediate au lãsat sã cadãlumina deopotrivã pe nevrednicia vremii ºi pevirtutea celui ce nu ºi-a fãcut un idol din suferinþafãpturii omeneºti. A rostit-o doar cuvânt cucuvânt, aºa cum, de altfel, a trãit-o, în nelegiuirealor, sub vremuri rãzbunãtoare, nedrepte ºi robitecrimei. Pe scurt, volumul a devenit, peste noapte,imaginea în oglindã, poate nedoritã, a unui sufletcolectiv, bolnav de tot pustiul veacului. Egal luiînsuºi, autorul a încercat sã ne elibereze deteroarea falselor orgolii. Cel puþin atât cât sãpoatã crea iluzia cã avem, în sfârºit, curajul sãdisperãm de noi înºine, nu de vecinãtateatrecutului.
Extraordinarul succes al Memoriilor, anticipat,fãrã îndoialã, n-a rãmas fãrã urmãri. Din pãcate,în opinia mea, funeste pentru posteritateaautorului (nu din cauza succesului, ci avalorificãrii lui nepotrivite). Sã mã explic. Între2003 ºi 2009, Editura Limes, din Cluj, publicã,într-o elegantã serie de nouã volume, Operaliterarã a lui Valeriu Anania (I Strãinii dinKipukua, prefaþã de Aurel Sasu, 2003; IIAmintirile peregrinului apter, prefaþã de MirceaMuthu, 2004; III Rotonda plopilor aprinºi, prefaþãde Dan C. Mihãilescu, 2005; IV Poeme, prefaþãde Petru Poantã, 2006; V-VII Teatru, cu prefeþe lafiecare piesã, de Zoe Dumitrescu-Buºulenga –Mioriþa, Ion Zamfirescu – Steaua zimbrului,Al. Peleologu – Du-te vreme, vino vreme ºi ValeriuRâpeanu – Greul pãmântului, 2007; VIII-IXPublicistica, prefaþã de Ovidiu Pecican, 2008).Sumarele referinþe critice din volume ºi reviste,uneori fragmente din cuvântãrile rostite lalansãrile de carte, întregesc, parþial, textelereproduse fãrã alte note, comentarii sau utilerepere de istorie literarã (sursa versiunii editoriale,de pildã). În librãrii se mai aflã încã exemplare,într-o concurenþã inegalã cu prezenþa, pe aceleaºirafturi, a Memoriilor, operã capitalã de sintezãbiograficã ºi de creaþie, în hotarele de neclintit aleomului restaurat prin credinþã, dar pândit deprimejdia nietzscheeanã a privirii îndãrãt.
Nimic mai firesc, pânã aici, decât provocareaputerii de asimilare a unei culturi. Numai cã,mizând pe starea de bine a unui moment excesivexploatat economic, Editura Polirom iniþiazã, în2010, o pretenþioasã serie de Opere, în a cãreiizbândã, sincer, nu mai cred. Cele ºapte volumeapãrute pânã acum (Amintirile peregrinului apter;Rotonda plopilor aprinºi. De dincolo de ape,2009; Poeme; Strãinii din Kipukua; Teatru, I-II,2010; Cartea deschisã a Împãrãþiei, 2011) ridicãgrave probleme de editare, concepþie ºi capacitatecriticã de a stãpâni un material pentru a cãruivalorificare singurã bunãvoinþa este ºi nocivã, ºiinsuficientã. Fiindcã, ignorate limitele ei, o astfelde bunãvoinþã se face responsabilã de numeroase„începuturi ratate” ºi de atâtea nedorite eforturiculturale compromise. Avem prea multeargumente ale creºterii înspre haos ºi ale
„progresului înspre nimic” (Emil Cioran), ca sã nepermitem acordarea acestui privilegiu unei istoriiliterare lipsite, în anii din urmã, de exerciþiulcompetenþei ºi de ispita proiectelor definitive. Maiîntâi, orice serie de Opere este sau ar trebui sã fieo ediþie criticã, elaboratã de unul sau mai mulþispecialiºti, cu un studiu introductiv general ºiprezentarea, pe volume, a intenþiilor de editare,cu note, variante, anexe, criterii de stabilire atextului, contribuþii documentare, cronologiafiecãrui text în parte, cu trimiterea obligatorie lasursa lui primarã, la norma ortograficã ºi lavalorile specifice scrisului etc. A se vedea marilemodele ale genului, datorate lui Perpessicius(Mihai Eminescu), Tudor Vianu (Al. Macedonski),D. Vatamaniuc (Ioan Slavici), Al. Piru (I. Heliade-Rãdulescu), Niculae Gheran (LiviuRebreanu), Teodor Vârgolici (Gala Galaction) º.a.
Nu numai cã seria de Opere (Polirom) e oregretabilã excepþie de la aceste reguli ce þin decondiþia emblematicã a unei culturi, darreproduce, fãrã sã mai beneficieze desupravegherea autorului, pentru fiecare volum înparte, varianta din ediþia Editurii Limes (cu osingurã adãugire, la Rotonda plopilor aprinºi). De-ar fi doar atât! O comparaþie sumarã apoemelor apãrute la Iaºi ºi Cluj ne oferã surprizaunor alterãri de text, a unor bizare modificãri detranscriere, a unor amputãri de informaþie ºiabsenþe pentru care, oricât ne-am strãdui, oexplicaþie logicã nu avem. Fiindcã nu existã, purºi simplu (lãsând la o parte absenþa, din sumarulvolumului de Poeme, a numeroase titlurinecunoscute editorilor). Valeriu Anania, se ºtie,folosea încã ortografia veche, a apostrofului, nudintr-un capriciu, ci din obiºnuinþa respectãriiunui îndelung exersat model literar. În variantaPolirom, versurile au fost turnate toate, fãrãexcepþie, dupã calapodul ortografiei academice învigoare. Cum sã înþeleagã cititorul de mâinegestul acesta arbitrar, în lipsa unor argumentecredibile? A fost voinþa autorului? De ce n-o ºtimºi noi, ca sã tãlmãcim just gândul de schimbare aldomniei-sale? N-a fost? Atunci de ce acest atentatla dreptul poeziei de a-ºi fi sieºi „cea mai bunã ºiadevãratã criticã” (apostroful face parte doar din„geometria în spaþiu” a versurilor!).
Poezia Descântec pentru micul olog (textcontinuu în ediþia Limes) este, fãrã explicaþii,frântã, se face titlu dintr-un vers (Joaca lui dinpumn ºi ghiold) ºi se continuã restul într-unfragment de sine stãtãtor. Ciclul Istorii aggripinelipseºte din volumul Editurii Limes. Cântec desân, o singurã poezie, în Opera literarã, semetamorfozeazã în douã mai mici în seria deOpere (Cântec de sân ºi Cântec de braþe).Lipsesc, din ambele versiuni, numeroase poezii(Pãmânt ºi cer, Întoarcere, Rãzvrãtitul, Strigoiuletc.) ºi articole de publicisticã literarã (CamaradulAnton etc.). Toate titlurile tãlmãcirilor din Sf. Grigorie de Nazianz sunt culese întreparanteze drepte [ ] – versiunea Limes, fãrã, în ceadin dulce târgul Ieºului. A cui decizie, dupã cecriterii, nimeni nu ne spune! Notele ºi trimiterilebibliografice din subsolul referinþelor critice(Limes) sunt abandonate, în varianta Polirom,lãsând greºit impresia cã aparþin autorului (ValeriuAnania), când sunt, de fapt, extrase dinprogramele de salã (în cazul pieselor de teatru)sau din alte publicaþii decât volumul comentat. În
parantezã fie spus, pentru cine parcurge cuatenþie publicistica, o problemã de subtilãcercetare documentarã e circulaþia informaþieiîntre articolul de presã ºi memorii, de la paginiîntregi transferate în volumul din 2008, pânã ladiscreta ei prelucrare în succinte reportajesentimentale sau pamflete virulent-polemice (Unnou asasinat). „Noile pagini de jurnal american”,din Opere (2009), sunt, în Opera literarã(Publicistica I, 2008), articole independente,eseuri, mãrturisiri ºi meditaþii, al cãror singurnumitor comun e c-au fost scrise ºi publicate înStatele Unite (Cuvânt înainte, la „caseta deliteraturã” noi, Introspectiva Brâncuºi, Turnul tãude fildeº etc.). N-au nimic de-a face cu eticheta dejurnal! La care, cu îndreptãþire, puteau aspiraatâtea alte pagini uitate pe drum (de pildã, celedin Credinþa).
Fi-vor, la o lecturã mai atentã, ºi alteobservaþii legate de relaþia extrem de complexã aunui autor de ediþie criticã (în seria de Opere) cutextul? Fãrã îndoialã cã da! Marea problemã estecã volumele lui Valeriu Anania, publicate laEditura Polirom, nu beneficiazã de asocierea cuun astfel de autor, indezirabil valorificãri critice aoperei înaltului ierarh. Editura Polirom practicã, înmomentul de faþã, în ceea ce-l priveºte pe ValeriuAnania, o ilegalitate moralã, angajându-se înrealizarea unei serii, pentru care nu are nicimijloacele, nici specialiºtii necesari. Concluzia ecã, pe fondul admiraþiei de care se bucurã marelescriitor ºi teolog, instituþia nu valorificã o operã,ci exploateazã un nume. Fiindcã, pentru ceea ceva trebui sã fie, cândva, o restituire autenticã aacestei opere, iniþiativa de acum a creat dejaprecedentul periculos al unei abordãri pe dos.Vorbesc de începutul ratat al unui tip de angajare,pe care nu cred cã Valeriu Anania ºi-a dorit-o. De-ar fi sã greºesc cumva, voi spune, totuºi, c-amtrãit prea mult în complicitatea eºecului, pentru anu regreta, într-o zi, întârzierea vinovatã înneadevãr, autosuficienþã ºi inutil. A circulat, înmedia, formula ipocrit-pateticã: „un an fãrã...”,traducând exact eroarea în care ne aflãm. Suntemfãrã Valeriu Anania, nu fiindcã sufletul i s-a urcatla cer. Ci, fiindcã, prea devreme, am obligatlumina moºtenirii lui sã se deprindã cu mãsuraumbrei noastre.
2200
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2200 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
verdele de Cluj
Rãul pe care nu-l vrem?Aurel Sasu
În încercarea de reconstituire a unei imagini aClujului interbelic, mã refer aproape exclusiv lacomunitatea româneascã, neignorînd însã faptul
cã oraºul e cosmopolit ºi cã populaþia maghiarã sau,mai exact, cea vorbitoare de limba maghiarã rãmînemajoritarã pînã spre sfîrºitul anilor ’30. Instituþiilepublice, respectiv administraþia, sînt sub autoritateastatului român, dar noile minoritãþi controleazã obunã parte din comerþul ºi meºteºugurile locale, auîn proprietate mai tot fondul imobiliar din oraºulistoric, ca sã nu mai vorbim de drepturilefundamentale asigurate prin Constituþie: de laînvãþãmîntul ºi cultura în limba maternã pînã ladreptul de asociere politicã pe criterii etnice. Acestedrepturi nu compenseazã, totuºi, frustrãrile ungurilorcare, astfel, continuã sã trãiascã aici mai degrabãsubversiv ºi asumîndu-ºi Clujul doar din perspectivapropriei lor istorii. Avînd deja o anume tradiþie,interferenþele culturale sînt inevitabile, dar prea puþincultivate ºi dezvoltate în mod deliberat. Cu toate cãau fost modelaþi de aceeaºi sensibilitate centraleuropeanã, românii ºi ungurii devin acum maiinteresaþi de diferenþe, pentru fiecare miturilefondatoare fiind mai importante decît istoria recentã.Dacã nu la nivel administrativ, oraºul e, aºadar,fragmentat. Resentimentari ºi nostalgici prin forþalucrurilor, maghiarii nu se integreazã organic în noilerealitãþi ºi nu doar în cele ale Clujului, ci ale þãrii îngeneral. Acolo unde au o prezenþã compactãsemnificativã acþioneazã ca un corp autonom ºi înrãspãr cu interesele celorlalþi. Existã încã oaristocraþie care, cu ocultele ei relaþii ºi complicitãþi,susþine revizionismul ºi întreþine sentimentulsuperioritãþii etnice, reconciliindu-se pe aceastãplatformã cu adepþii comunismului anti-naþional.Dar în viaþa cotidianã asemenea tensiuni sîntcamuflate, iar locuitorii, indiferent de etnie, încearcãsã se adapteze unui standard comun de civilizaþie. Înfond, comunitatea româneascã nu este nici eaomogenã ºi, în mare parte, nici nu are rãdãcini înCluj. E alcãtuitã într-o proporþie considerabilã dintransilvãneni, dar ºi din persoane venite din vechiulRegat, odatã cu care se infiltreazã aici discret, laînceput, ºi spiritul balcanic; de altfel, ca peste tot înArdeal. Oraº al eterogenitãþii etnice ºi mentalitare,Clujul funcþioneazã, cu toate acestea, ca o entitatevertebratã. Noii sãi locuitori au în genere odescendenþã citadinã ºi nu-ºi pun probleme deadaptare. Ei nu vor „provincializa” ambianþa urbanã,ci, dimpotrivã, prin instituþiile create vor impuneimaginea europeanã a oraºului ºi vor actualizavocaþia de centru cultural ºi economic a acestuia.Iniþiativele macro-structurale ale emancipãrii aparþinromânilor. Tot astfel, în euforia afirmãrii, ei sînt maiprezenþi ºi mai vizibili în spaþiul public, dînd oatmosferã preponderent româneascã unei scenografiiurbane dominate de stilul fostului imperiu. Dargeneraþia Unirii, care formeazã nucleul dur al acesteicomunitãþi, cultivã sentimentul naþional conservîndu-ºi reflexele mentalitãþii imperiale. Cei cu ºcoalãvorbesc curent maghiara ºi/sau germana ºi au fosteducaþi în cultul muncii ºi al legalitãþii. Buni cetãþeni,ei sînt niºte loialiºti desãvîrºiþi ai statului român, însãnutrind idealul „ardelenizãrii” întregii societãþiromâneºti. Dar realitãþile nu se conformeazã unorasemenea aspiraþii utopice, aºa încît ardelenii îºiconservã o vreme modelul în propriul teritoriu.Clujul îi adunã din toate pãrþile pe cei maiperformanþi dintre ei, oferindu-le niºte oportunitãþiademenitoare. De altminteri, existã aici ºi înainte deUnire români înstãriþi ºi o viaþã culturalã destul de
consistentã a acestora. Alexandru Vaida-Voievod ºiAurel Isac îºi construiesc case impunãtoare în centruloraºului, dar se înfiinþeazã ºi primele instituþiibancare româneºti, „Economul SA” ºi „Vatra”, careconstituie semnul unui dinamism economic aletnicilor români. Deºi modeste, nu lipsesc lãcaºurilede cult: Biserica din Deal, ortodoxã, ºi Biserica Bob,greco-catolicã. Noii veniþi gãsesc, aºadar, un cap depod bine fixat ºi, cu entuziasmul pionieratului, nuvor avea dificultãþi de adaptare. Pe de altã parte, uniidintre ei au legãturi de rudenie ºi formeazã în oraºmici clanuri familiale, cel mai adesea cu prestigiu.Aºa sînt familiile Puºcariu ºi Bologa sau neamulStanca. Foarte unit este „neamul” braºovenilor,constituit într-o asociaþie care, anual, se manifestãîntr-un ceremonial public condus de Sextil Puºcariu,între aceºti braºoveni fiind ºi fraþii Bogdan, Duicã ºiNicolae, directorul primului liceu de fete din Ardeal,respectiv din Cluj. Neamul Stanca, venit din zonaSebeºului, are medici de renume, scriitori ºi artiºti.Pe durata celor douã decenii de administraþieromâneascã, unul dintre lianþii legãturilor comunitareîl constituie tocmai relaþiile de rudenie ºi celematrimoniale dintre diferitele familii, de regulã dinacelaºi mediu, putînd controla, astfel, în interiorulacestuia, relaþii de influenþã ºi putere. Însã, indiferentde locul de origine ºi de felul alianþelor dintregrupuri, îi uneºte pe toþi conºtiinþa participãrii la unproiect comun. Nu sînt niºte aventurieri, cãci prindrepede rãdãcini în oraº. Primãria le pune ladispoziþie locuri de case, cu prioritate cadrelordidactice, funcþionarilor, ofiþerilor ºi magistraþilor. Seridicã acum cele douã cartiere emblematice pentrunoua imagine a Clujului, Grigorescu ºi AndreiMureºanu. Expansiunea se conformeazã unui planurbanistic riguros, locuirea se face „cu stil”. Caseleelegante, de tip vilã, cu grãdini ºi curte la stradã,conferã Clujului atmosfera de prosperitate burghezã,deºi oarecum idilicã prin contrast cu arhitecturavechiului burg. Aristocraþiei în declin, care ocupãîncã palatele din centru, i se opune aceastã lumeefervescentã care redefineºte geografia ºi identitateaoraºului. Cartierele nu au regimul de periferie, cicresc organic din oraºul istoric, iar majoritatealocuitorilor lor aparþine elitei ºi burgheziei.
În istoria sa, Clujul a fost, o bunã perioadã,capitalã a Principatului Transilvaniei, iar aceastãimagine de centru s-a perpetuat în conºtiinþa publicãpînã în prezent. În interbelic, el devine capitalasimbolicã a ardelenilor, dobîndindu-ºi ºi prestigiul, înspecial prin instituþiile universitare ºi cele culturale.Pînã în 1918, era în relaþie privilegiatã cu Budapestaºi dominat de aristocraþia maghiarã localã. DupãUnire, încearcã mai degrabã sã-ºi dezvolte veleitãþilede oraº central ºi autonom, decît sã se lasetransformat într-un satelit al Bucureºtiului. Locuitoriiardeleni continuã sã trãiascã în orizontulmentalitãþilor din fostul Imperiu, dar, în primii ani,cel puþin, regãþenii se adapteazã cu dificultate la„formalismul” conservator al acestora. Clujenii ceimai numeroºi, cu o continuitate de cîteva generaþii,sînt ungurii ºi saºii. Românii nu pot nici asimila, niciignora aceste etnii care au creat aici o remarcabilãcivilizaþie urbanã; dar pot, în sfîrºit, sã se afirmeintegral ºi în competiþie cu ei. În acest spaþiu alconvieþuirii ºi interferenþelor etnice, pentru româniiardeleni este importantã, în cãutarea identitãþiiculturale, redefinirea transilvanismului, cãciconceptul, în viziunea maghiarã, îi excludea. Ei vãdintegrarea în cultura naþionalã ca o recuperare ºi
valorizare, mai întîi, a acestui specific, chiar cu risculunei desincronizãri temporare faþã de realitãþilecîmpului cultural, ale celui literar în special, dinvechiul regat. Promotori ai civilizaþiei moderne, eilasã impresia sau chiar sînt, pînã la un punct, niºteantimoderni, la nivelul creaþiei spirituale. Cãcitransilvanismul presupune îndeosebi recursul lamiturile fondatoare ºi valorificarea intensã a tradiþiei,cu accent pe autohtonism, respectiv pe ruralitate.Într-o asemenea perspectivã, se înþelege cã marcaidentitarã a orãºenilor români o constituie etnia. Încazul nostru: pentru a deveni cu adevãrat clujean,noii sãi locuitori trebuia, mai întîi, sã românizezeoraºul. Maghiarii, pe de altã parte, au propriul lorCluj. Pentru ei, existenþa în comun cu ceilalþi este ofatalitate inacceptabilã. Românii n-ar fi decît niºte„barbari” cuceritori. Dacã, prin urmare, nu putemvorbi de un tip singular al clujeanului, oraºul, înschimb, are o identitate pe care i-o dã, pe de oparte, tocmai amestecul tensionat de etnii, iar pe dealta, forþa sa de emergenþã indiferent de contextulistoric. Cu o proiecþie simbolicã prin însuºi destinulsãu istoric, Clujul e ocrotit de pericolulprovincializãrii, respectiv al marginalizãrii. Îninterbelic, reprezentarea sa simbolicã se concentreazãîn imaginea Universitãþii. Mitizatã în imaginarulcolectiv, înfiinþarea instituþiei este perceputã în epocãdrept actul fondator al noului oraº. Universitateainstaureazã astfel sentimentul centrului, al unui axismundi. Prin prestigiul acesta cvasi-mitic, ea impuneautoritatea elitei în viaþa comunitãþii. Reþelele deputere ºi influenþã se constituie în mediuluniversitar, dupã cum de aici pornesc mai toateiniþiativele de modernizare socialã ºi culturalã. Cîþivaminiºtri ºi secretari de stat clujeni din guverneleRomâniei sînt universitari; unul dintre cei maieficienþi primari ai Clujului, Nicolae Drãganu, e, deasemenea, universitar. Apoi, Universitatea rãmînemijlocul cel mai eficient de comunicare ºi deîntreþinere a relaþiilor cu lumea occidentalã. Predauaici profesori strãini, se creeazã burse pentrustudenþi români la universitãþi europene, schimburileinteruniversitare de publicaþii devin o regulã, ca ºiparticiparea corpului didactic la diverse congrese ºireuniuni internaþionale de specialitate. Odatã cucreaþia sa majorã, Clujul e vizibil pe harta selectã aacestor instituþii europene. Pe scurt, Universitateasatisface cele mai diverse aspiraþii ºi compenseazãfrustrãrile cele mai profunde ale ardelenilor, iarprezenþa sa e atît de copleºitoare, încît oraºul seidentificã cu ea. Sigur cã Universitatea maghiarãdimpreunã cu Clujul fuseserã una dintre perlelecoroanei ungare ºi, respectiv, ale imperiului. Lavenirea românilor, oraºul avea deja nu doar oinfrastructurã, ci ºi o atmosferã universitarã. Însãceea ce instaureazã noul mit este Limba. Realizareaînvãþãmîntului oficial în limba românã echivaleazãcu un soi de transmutaþie, cu o schimbare radicalãde destin, cu o altã întemeiere. Sextil Puºcariu areintuiþia exactã a acestui moment inaugural ºiînfiinþeazã Muzeul limbii române cu menireatezaurizãrii limbii prin elaborarea marelui Dicþionarºi a Atlasului lingvistic. Iatã suprema izbîndã: dintr-un oraº în care româna abia fusese toleratã, ºinumai în mediul privat ºi confesional, Clujul devinecentru instituþional de studiere a ei.
(din volumul în pregãtire Clujul interbelic)
2211
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2211TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
Clujul interbelic
Clujenii Petru Poantã
Libertatea individualã, relativa prosperitate ºiabundenþa care au caracterizat democraþiilevestice dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial
ºi solicitarea artiºtilor la construcþia ideologicã astatelor totalitare în est au fost de naturã sãcreeze un climat propice artei prin multiplicareaopþiunilor individuale, pentru asumarea artei caprofesie, prin amploarea unei cereri artistice fãrãprecedent din partea societãþii ºi prin sentimentulde securitate ºi de siguranþã socialã pe care îlpercepeau creatorii odatã cu aceasta. Situaþia era,însã, departe de a fi clarã, iar statutul artistic erapericlitat de ambiguitate atâta vreme cât se aplicãdoar întreprinderilor artistice de succes. Dincolode egalitarismul ideologic primitiv care se aplicaartiºtilor din est, dincolo de individualismulexacerbat de succes propriu pieþei libere de artãdin vest, statutul artistului era minat de graveincertitudini sociale care îl fãceau pe purtãtorullui mai degrabã un visãtor iremediabil decât unindivid sãnãtos psiho-social, capabil sã-ºi asumesingur rosturile supravieþuirii, fãrã nicio asistenþãsocialã, asemeni persoanelor cu dizabilitãþi, faþãde care societatea, nu fãrã o oarecare ipocrizie, îºimanifestã compasiunea.
Viziunea melioristã care a predominat înultimul secol asupra filozofiei sociale a adâncitdiviziunea socialã a muncii, aproape pânã lasoluþia gãsirii unui loc sigur ºi reprezentativ alacestui grup informal al artiºtilor în cadrulsocietãþii. Locul ºi scopul, mijloacele ºi metodelede lucru, rezultanta muncii artiºtilor erau clarstabilite în societãþile autocratice din est..., spredezamãgirea creatorilor care vedeau în aceastãordine o presiune inhibitorie ºi o lipsã a libertãþiiindividuale. Dimpotrivã, plurivalenþa opþiunilor,dar ºi riscul nereuºitei marcau artiºtii din vest. Omasã confuzã de creatori - sugestionaþi adesea demarketing-ul pieþei, manipulaþi de subtilespeculaþii negustoreºti ºi de excesul de publicitate- priveau admirativ spre exemplele artistice desucces - puþine, câte erau - cu invidie sauresemnare, aspirând în tainã sã fie promovaþi înaceastã nouã aristocraþie. În prima jumãtate asecolului trecut, exemplul cel mai notoriu desucces l-a reprezentat Pablo Picasso care, bazându-se pe calitãþi artistice înnãscute, pe o remarcabilãinteligenþã practicã, pe o inventivitate formalãnemãsuratã, pe suprasolicitarea mecanismuluipublicitar al epocii, pe buna sa cunoaºtere aistoriei artei europene ºi, nu în ultimul rând, pecapacitatea de a întreþine ºi edifica un sistem derelaþii sociale, a devenit modelul unei generaþii acãrei forþã explicitã a influenþat atât vestul cât ºiestul european. El nu rãmâne, însã, din pãcate,decât un exmplu de reuºitã individualã, unul dinpuþinele edificate de artistul însuºi încã dintimpul vieþii. Majoritatea confraþilor sãi au rãmas,dupã o carierã artisticã aproximativã, dupã unsucces relativ în timpul vieþii, în grija posteritãþiiinteresate prin galeriºti, critici ºi istorici de artãsau, ceea ce a fost mai rãu, în grija proprieifamilii moºtenitoare, orice judecatã postumãasupra valorii acestora neputându-se sustragefactorilor de piaþã.
Seria reuºitelor începutã cândva de Picasso afost continuatã în a doua jumãtate a secolului
trecut prin Joseph Beuys. Aristul german cãruianu i-a fost strãin modelul Picasso ºi-a construitsuccesul pe originalitatea unei opere care avea labazã povestea propriei vieþi, asigurându-ºi astfelresursele de succes, nu atât prin abilitãþile artisticeale propriului talent, cât prin originalitatea saintelectualã devenitã un factor exponenþial demultiplicare a succesului public într-o lume încare exemplul de serie pierdea sistematic în faþaoriginalitãþii supradotate. Artistul s-a inventat capersonaj - inclusiv ca apariþie publicitarã - cupãlãria ºi jiletca sa inconfundabile, condus de omitologie proprie, animat de idei sociale - un felde cârlige ºi ancore pentru public - cucerindstructurile consacrate ºi recunoscute de cãtreindivizi în cadrul societãþii. A pornit prin aintroduce propriile sale idei în lumea academicãtradiþionalã, creând în anul 1966 aºa-numitulPartid al Studenþilor, iar apoi, o Universitateliberã internaþionalã (1972) impregnatã deactivitãþi politice ºi sociale diverse, în care un loccentral îl ocupa recuperarea istoriei - în speþã,istoria celui de al Doilea Rãzboi Mondial - dinperspectiva reconciliantã a unei Germanii învinse.Mistic, ironic ºi ambiguu, Beuys a fostintelectualul de succes al anilor ´70 ale cãruidiscursuri ºi idei se susþineau reciproc princuvânt, gest ºi operã. Totul presãrat de unadevãrat cult al personalitãþii proprii ºi de gustulpentru senzaþional. Aceastã personalitate a avut oinfluenþã decisivã (mai ales dupã ce ºi-a asumat ºiun anumit limbaj al ºtiinþei, bazat pe cercetãrilefizice ale lui Niels Bohr ºi Martin Heisenberg) ºiasupra artiºtilor români din ultimul sfert alsecolului trecut, mai ales al acelora cu vocaþieintelectualã (conceptualiºti). Demonstrativ prinacþiunile sale - performance, el a trasat cu oanumitã eleganþã conceptualã un paralelism cuarta actoriceascã ºi vocaþia sa intelectualã,sugerând o altfel de insolenþã ideaticã, ceea ce i-aatras epitetele de cabotin ºi lipsã de bun gust, din
partea detractorilor. Aceste reuºite nu sunt decât forme
miraculoase ale unui succes asigurat prin efortulexplicativ al artistului care oferã spre public ºiinterpreþi hrana semi-digeratã a unui mesaj din ceîn ce mai consonant cu societatea placidã în faþafenomenului artistic, cu publicul pasiv, deprins sãrenunþe uºor la posturile active în folosulposmagilor muieþi care caracterizeazã leneviaintelectualã ºi nu radicalismul teoretic al ultimilorani ai secolului al XX-lea. Dar, ca de obicei înistorie, acestea nu sunt decât fabuloase excepþiicare confirmã regula asprei vieþi pe care ºi-oasumã artistul împins de presiunea propriei salevocaþii. Marea masã a creatorilor, lipsiþi deflorilegiul acestor calitãþi de excepþie, plãnuiesc ºiating cu greutate scopurile lor artistice, fiindarareori rãsplãtiþi cum se cuvine de publicul puþinconvins de valoarea materialã a operei.
Dupã dispariþia Academiilor - ca foruri valoricrezolutive, ceea ce însemna ºi asumarea uneioferte de viaþã pentru artist - câºtigarea libertãþiicreaþiei a însemnat decãderea din paradisulprosperitãþii sociale ºi al intelectualitãþiimanageriale unde a fost adeseori tolerat. ªansaactualã a artistului este sã-ºi redobândeascãrecunoaºterea socialã a profesiunii lui ºi asumareaîn cadrul diviziunii sociale a muncii a unui locstabil justificat ºi necesar. Plasându-se într-un grupsocial cu limite ºi caracteristici destul de labile, cuun exces de liberã iniþiativã, dar ºi cu pericole ºiriscuri pe mãsurã, artistul contemporan are destulde puþine posibilitãþi de obiectivare faþã desocietate. În speþã, este vorba despreindependenþa economicã, dobândirea traiului depe urma profesiei artistice, auto-determinarea sapublicã, prin auto-declararea sa ca artist ºi prindemonstrarea unei competenþe specifice cum arfi, de pildã, diploma de la ªcoala de ArteFrumoase. Nici separat ºi nici împreunã, acestecondiþii nu legitimeazã profesional artistul înafara recunoaºterii sale publice ºi a recompenseisociale pe care societatea se simte obligatã sã i-oatribuie. În lipsa acestui criteriu putem vorbi deorice altceva, inclusiv de motivaþii patologice.Tratarea bolilor sociale fiind, conform jurisdicþieiOMS, o necesitate preluatã de societate...
2222
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2222 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
patrimoniu
Arta ca profesie ºi metaforasuccesoralã (I)
Vasile Radu
Casã rezidenþialã, Louisiana, USA
Lucrarea Istoria Universitãþii „Babeº-Bolyai”,apãrutã în 2012 la Editura Mega din Cluj-Napoca, este o istorie ilustratã, în 394 de pagini,
care are ca subiect apariþia ºi evoluþia tradiþieiuniversitare în „oraºul comoarã”. Este un volumcolectiv, reunind printre autori profesori din cadrulFacultãþii de Istorie ºi Filosofie ai Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj- Napoca, al Facultãþii de ªtiinþe ºiLitere din cadrul Universitãþii „Petru Maior” din Târgu-Mureº, precum ºi cercetãtori ºtiinþifici din cadrulUniversitãþii clujene. Alãturi de profesorul Ioan-AurelPop, membru al Academiei Române, care semneazãpartea destinatã ideii de universitate la Cluj la sfârºitulsecolului al XVI-lea, contribuie la conturarea traseuluisinuos parcurs de instituþiile precursoare aleUniversitãþii „Babeº-Bolyai” de astãzi profesorii DoruRadosav, Ionuþ Virgil Costea, Judith Pal, IstvanCsucsuja, Cornel Sigmirean, Marcela Sãlãgean, SzilardToth, Attila Gabor Hunyadi, Mihai Toader Nicoarã,Tamas Lonhart ºi Vasile Vese, precum ºi cercetãtoriiEmilia Cismaº ºi Ana-Maria Stan. Referenþii ºtiinþificiai acestei lucrãrii sunt istoricii Nicolae Bocºan ºiToader Nicoarã. Prin realizarea acestei lucrãri,universitarii clujeni depãºesc faza perspectivelorunilaterale, ºi evident parþiale, asupra unui trecut plinde o încãrcãturã simbolicã ºi emoþionalã pentru celedouã mari comunitãþi ardelene tradiþionale. Rezultatulacestei conlucrãri colegiale este o istorie detaliatã,completã ºi bine articulatã a Universitãþii clujene.
Structural, volumul cuprinde 11 capitole, în afarãde cuvântul de început ºi de descrierea lucrãrii,realizatã de coordonatorul volumului, Ovidiu Ghitta.Fiecare parte a lucrãrii îºi propune sã surprindã oanumitã etapã din dezvoltarea a ceea ce astãzi numimUniversitatea „Babeº-Bolyai”. Autorii explicã fenome-nele care au condus la apariþia unei instituþii de cultu-rã de o asemenea anvergurã în inima Transilvaniei,precum ºi consecinþele pe care acest fapt le-au avutasupra întregului areal geografic ºi cultural. Se insistãasupra impactului social ºi economic pe care prezenþaunei universitãþi l-a avut la Cluj, marcând în perma-nenþã dezvoltarea zonei.
Incursiunea realizatã în istoria Universitãþii clujeneilustreazã faptul cã trecutul ei nu este deloc unulseren, ci din contrã, puþin liniar. Marile ei etapeacumulate pânã în anul 1989 par a fi la fel de bineveritabile capete de drum. Pasul urmãtor este fãcutmereu cu ambiþia de a porni de la zero, de a recon-strui din temelii, de a surclasa trecutul.Discontinuitãþile au în spate, de regulã, mize politice ºiideologice. Pânã în secolul al XIX-lea, în condiþiilepatronajului exercitat de Bisericã asupra sistemului deînvãþãmânt, bãtãlia s-a dat între catolicism ºiprotestantism, avantajatã fiind confesiunea sprijinitãde puterea secularã. Dupã ce statul modern ºi-a impusmonopolul asupra instruirii universitare a laicilor,accentul a cãzut pe nevoia de a pregãti elite naþionale,fidele ºi competente, în limba oficialã. Noul curs avizat Transilvania ºi teritoriile învecinate, mai întâi capãrþi ale Austro-Ungariei, apoi dupã 1919, ca membreale statului român, cu modificãri de rigoare în ceea cepriveºte publicul þintã al universitãþii ºi limba depredare. Cele întâmplate între 1940-1947 oferã alteexemple de schimbare radicalã, de fluxuri ºi refluxuri,purtând amprenta evoluþiilor politice din epocã.Instaurarea regimului comunist din România a rãvãºitviaþa universitarã clujeanã, atât prin înlãturareaindezirabililor din corpul didactic ºi studenþesc, cât ºiprin impunerea unui cadru ideologic ºi a unuianormativ de inspiraþie sovieticã. Dupã rãsturnarea
politicã din decembrie 1989, direcþia aleasã a fost dinnou una a reconstrucþiei, cu scopul de a racordaUniversitatea „Babeº-Bolyai” la valorile, dinamica,modelele organizatorice ºi performanþele lumiiacademice occidentale. Ultima parte este menitã ailustra efervescenþa activitãþilor multiculturale ºiinternaþionale în care Universitatea s-a implicat,impactul colaborãrilor cu alte universitãþi ºi instituþiidin þarã ºi de peste hotare, precum ºi eforturileconstante de a menþine instituþia ca factor hotãrâtor ºimodelator al valorilor urbei ºi al traseului formatorparcurs de intelectualitatea localã. Sunt în permanenþãevidenþiate continuitãþile universitare, ce ausupravieþuit rupturilor politice, precum ºi elementelede legãturã, resimþite la nivelul instituþiei, dintrediferitele epoci istorice.
Astfel, avem de a face cu o carte care prezintã„istoria lungã” a unei universitãþi. S-au avut în vederetoate etapele, toate vârstele ºi toate formeleorganizatorice pe care le-a îmbrãcat ideea universitarã,încolþitã pe Platea Luporum, la sfârºitul secolului alXVI-lea. Prin vocea autorilor acestui volum,Universitatea „Babeº-Bolyai” îºi declarã deschis astãzicalitatea de descendentã a majoritãþii structurilor deînvãþãmânt superior din urbea de pe Someº,exprimându-ºi reverenþa faþã de un trecut de care oleagã, de cele mai multe ori, fire directe.
Lucrarea evidenþiazã modul în care Universitatea acãutat mereu sã-ºi respecte condiþia de spaþiu alcercetãrii de vârf, al cunoaºterii avansate, al reflecþieiintelectuale îndrãzneþe ºi rafinate. Condiþia esenþialãpentru realizarea performanþei a fost întotdeaunapãstrarea legãturilor cu marile curente ºi dezbateri deidei ale timpului, cu ritmul alert al progreselorºtiinþifice. Este în repetate rânduri punctat peparcursul volumului modul în care, în contorsionata eiistorie, Universitatea din Cluj a reprezentat un reperde creativitate ºi un releu major de conectare lavalorile ºi spiritul lumii occidentale.
Istoria universitãþilor este un gen cultivat de obiceiîn împrejurãri festive. Totuºi, ieºirea de sub presiuneafinalizãrii acetui volum în anul 2009, cu ocaziasãrbãtoririi a nouã decenii de la înfiinþarea Universitãþiiromâneºti din Cluj, a oferit rãgazul necesar definiti-vãrii în tihnã a manuscrisului, mai ales sub aspectulcombinãrii textului cu bogatul ºi variatul fond deilustraþii acumulate pe parcurs. Acest aspect esteevidenþiat ab initio de supracopertã, pentru a cãreirealizare a fost aleasã o fotografie din colecþia SzaboDenes, ilustrând un moment festiv din istoriaUniversitãþii, din prima jumãtate a secolului al XX-lea,desfãºurat în Aula Magna.
Bibliografia utilizatã pentru realizarea lucrãrii sedovedeºte variatã, fiind împãrþitã în mai multe cate-gorii: surse de arhivã, documente ºi date nepublicate,presã, lucrãri edite, studii ºi articole, precum ºi altemateriale disponibile online. Sunt indicate cu mareprecizie ºi instituþiile de la care provin ilustraþiile,printre care Muzeul Istoric al Universitãþii, BibliotecaCentralã Universitarã din Cluj-Napoca, MuzeulNaþional de Istorie a Transilvaniei sau Universitateadin Szeged. Cartea se dorea o istorie universitarã înton cu gustul contemporan, o istorie amplu ilustratã, ocarte-album, de citit ºi de privit.
Tema istoriei universitãþii se dovedeºte extrem desustenabilã în contextul unei necesitãþi tot maipregnante a cunoaºterii istoriei instituþiilor, ºi înspecial a universitãþilor, ca o ramurã a ºtiinþei istorice,indispensabilã în formarea noilor specialiºti, care vorsã lucreze sau vor sã conducã cu succes facultãþi ºiuniversitãþi. Plecând de la premisa cã asumarea cu
succes a vieþii este într-o strânsã legãturã cucunoaºterea istoriei, acest volum se doreºte unul careinspirã ºi nicidecum unul care sã paralizeze iniþiative,care sã ofere ghidajul necesar printre diverse modelede conducere ºi gestionare a destinului universitar, învederea unor soluþii de viitor tot mai novatoare.
Este remarcabil modul în care autorii vorbescdespre Universitate ca despre un personaj real, viu,capabil sã punã în miºcare oameni ºi ideologii, menitãa fãuri prin generaþiile tinere un viitor mai bun. Astfel,aceastã instituþie apare deseori ca „ea”, pe parcursulcãrþii, fiind personificatã ºi atribuindu-i-se diverseînsuºiri, asemenea unei bãtrâne doamne ce depunemãrturie despre trecutul propriu, plin de provocãri ºide realizãri.
Deºi este vorba despre un volum colectiv, în carefiecare parte este realizatã de cãtre un alt specialist alepocii dezbãtute, demersul se dovedeºte unitar în cepriveºte trecerea de la o epocã înspre alta, concluziilefiecãrei pãrþi fiind ilustrative ºi extrem de binevenite îna sintetiza ampla descriere anterioarã.
Metoda folositã de autori este în general aceea aprezentãrii cronologice de fapte, pe baza surseloristorice disponibile, dar ºi a discuþiei ºi a criticii,pornind de la izvoarele disponibile. Limbajul folositeste unul unitar, de o erudiþie accesibilã, ce faciliteazãstrãbaterea a câteva secole încãrcate în evenimentetumultoase pentru subiectul discuþiei. Aºezarea înpaginã, precum ºi dimensiunea caracterelor fac dinlectura volumului aniversar întârziat o experienþãagreabilã, nemaipunând la socotealã diversitatea ºibogãþia imaginilor. Sunt extrem de numeroase ºifotografiile înfãþiºând momente solemne din istoriaUniversitãþii, ceremonii, serbãri ori comemorãri,precum ºi portretele majoritãþii erudiþilor care au puso piatrã importantã la temelia zidului cetãþii ºtiinþeidin Cluj. Cu un grad ridicat de sensibilitate ar trebuiprivite imaginile cu carnete ºi timbre studenþeºti oridiplome de absolvire, aparþinând secolului trecut, unuitrecut relativ recent, ºi totuºi îndepãrtat, dacã ar fi sã îlmãsurãm în termenii schimbãrilor produse în acestinterval de timp.
Obiectivul propus ºi atins de autori, de a urmãritraseul de cinci secole parcurs de Universitateaclujeanã, se dovedeºte indiscutabil unul mãreþ, înraport cu alte lucrãri care ating tangenþial aceeaºitemã, ca de exemplu cartea lui Vasile Puºcas,Universitate, Societate ºi Modernizare: organizarea ºiactivitatea ºtiinþificã a Universitãþii din Cluj, 1919-1940(Eikon, 2003, 604 p.).
Este ilustrativã, pentru periplul secular al ideii deuniversitate la Cluj, concluzia formulatã de OvidiuGhitta: „chiar dacã atunci când ªtefan Bathory a decissã stabileascã în Cluj colegiul iezuit, urbea nu se putealãuda cu tradiþii ºcolare semnificative, din 1581încoace, oraºul nu a încetat sã deþinã statutul decapitalã culturalã a Transilvaniei. Universitatea nu doari-a creat ºi întreþinut acest nimb, ci a ºi contribuit dinplin la sporirea patrimoniului sãu edilitar, prin clãdiriimpunãtoare, clinici ºi spaþii de recreere. Dar mai alesa fãcut Clujul de neºters în sufletul atâtor generaþii defoºti studenþi. Drept simbolul tinereþii ºi leagãnulvisurilor lor”.
În opinia noastrã, acest volum se va constitui deacum înainte într-o carte reper în ceea ce priveºtestudiul istoriei universitare în Transilvania, dar ºi încadrul studiilor despre tradiþia instituþiilor de tipacademic din România. Este vorba aºadar despre unalbum complex de istorie instituþionalã, ce atrage dupãsine nenumãrate consideraþii privind istoria politicã,religioasã ºi economicã a Transilvaniei, din 1581 pânãîn prezent. Aceastã lucrare poate fi consideratã undemers inovator, atât datoritã colectivului româno-maghiar care a realizat-o, dar ºi datoritã temelor ºiproblemelor variate atinse ºi discutate în interiorul ei,precum ºi datoritã caracterului de album modern,atent redactat ºi îngrijit.
2233
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2233TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
accent
Istoria Universitãþii napocense Povestea naºterii ºi a renaºterii unui ideal
Ioana Alexandra Morar
Episcopul ortodox rus Ilarion Alfeiev din Viena,care este ºi reprezentantul Bisericii sale pelângã instituþiile Uniunii Europene, a fãcut
urmãtoarea declaraþie în cadrul unui interviu: „Credcã cele mai ucigãtoare lupte între creºtinism ºirelativism vor avea loc în Europa în viitorul cel maiapropiat. Aceasta, pentru cã Europa este zona încare atacurile secularismului militant împotrivareligiei îmbracã formele cele mai agresive. Europaeste aceea care îºi neagã moºtenirea sa creºtinã încel mai evident mod cu putinþã. Europa este, deasemenea, locul unde crucifixele sunt îndepãrtatedin ºcoli, simbolurile religioase interzise în locurilepublice, iar creºtinismul a devenit obiectul uneicritici continue, al dispreþului ºi al batjocurii. TotEuropa este zona în care populaþia creºtinã esteafectatã de o gravã crizã demograficã din cauzacãreia îi este ameninþatã supravieþuirea. Nu se poatespune cã aceste procese nu s-ar petrece ºi în altepãrþi ale lumii, dar în Europa ele sunt de o evidenþãcovârºitoare.” Episcopul Ilarion crede cã UniuneaEuropeanã, care poartã amprenta concepþiilorapusene în ceea ce priveºte valorile, ar intenþiona sãimpunã creºtinismului ortodox ºi þãrilor acestuia unsistem inadecvat ºi fals de norme seculare. La oîntâlnire a conducãtorilor religioºi cu preºedinteleComisiei Europene, acesta a spus: „Este falsãpresupunerea cã sistemul religios de valori a devenitcaduc, ºi-ar fi pierdut popularitatea sau n-ar mai fila modã ºi cã, de aceea, ar trebui înlãturat completdin cadrul normelor seculare. Nu este vorba de aobserva sistemele de valori în evoluþia lor istoricã,ci, dimpotrivã, de o opoziþie care poate duce laconflicte politice, religioase ºi militare, ceea ce înunele cazuri se ºi întâmplã. Un dialog între celedoua pãrþi cu scopul de a armoniza ambele sistemede valori, dialog care va trebui sã existe ºi în viitor,este necesar... Dacã normele seculare suntprezentate ca universale ºi sunt impuse întregiicomunitãþi europene, riscãm sã creãm o Europãcare nu va ajunge niciodatã un spaþiu în caremilioane de oameni sã se simtã ca acasã, oameniale cãror sisteme de valori ºi standarde de viaþãsunt condiþionate din punct de vedere religios.”
De asemenea, Mitropolitul Chiril de Smolensk,conducãtorul Serviciului de Relaþii Externe alBisericii Ortodoxe Ruse formuleazã ºi mai directacelaºi lucru: „De-a lungul secolelor, pânã astãzi,ideile referitoare la demnitatea umanã au fost inter-pretate în multe privinþe în aºa fel încât sã ajungãsã contrazicã înþelesul lor tradiþional creºtin.Conceptul de drepturile omului este un rezultat aldezvoltãrii naþiunilor apusene, în primul rând alstatelor protestante. Abia mult mai târziu acest con-cept a fost preluat printr-o reflecþie apropiatã înBiserica Romano-Catolicã... În relaþiile internaþionaleactuale drepturile omului sunt prezentate de þãrileapusene ca o normã socio-politicã acceptabilã pen-tru toate naþiunile lumii... Tendinþa de a absolutizavaloarea libertãþii pentru protejarea demnitãþiiumane provine din istoria specificã a civilizaþiilorapusene.”
Astfel de analize ºi prezentãri ale reprezen-tanþilor Bisericii Ortodoxe Ruse riscã, în primulrând, sã nu fie înþelese în contextul apusean sau sã
fie evaluate într-un mod cu totul fals; pe de o parte,întrucât n-ar fi posibil sã fie încadrate ºi înþelese dinpunct de vedere teologic, ºi de aceea ar conduce lasituarea imediatã a ortodocºilor printre neoconser-vatori sau i-ar plasa în cadrul unei politici de restau-rare ºi forþã; pe de altã parte, astfel de puncte devedere pot provoca o reacþie contrarã, întrucâtreprezentanþii sistemului de valori apusean, într-otradiþie foarte bine motivatã din punct de vederecreºtin, considerã cã nu pot înþelege limbajulpolemic al reprezentanþilor ortodocºi ºi, de aceea,pot avea ºi ei reacþii emoþionale.
Sistemul apusean de valori are la bazã distincþia,nu separarea, dintre domeniul secular ºi cel creºtin,care, în planul divin de mântuire, se relaþioneazãreciproc. Doctrina socialã catolicã recunoaºte o„autonomie a realitãþilor pãmânteºti” care core-spunde voinþei Creatorului, dar care nu are învedere o legiferare de sine stãtãtoare, în sensul cã,în responsabilitatea lor faþã de lume, creºtinii nu aracþiona din perspectiva credinþei în Hristos. Deaceea, teologii moraliºti vorbesc despre „o moralãautonomã în orizontul percepþiei creºtine”. Tot ast-fel, doctrina evanghelicã a celor doua împãrãþii facedistincþie între domeniul secular, în careDumnezeu, prin acþiunea omeneascã ºi crearea destructuri, înlesneºte convieþuirea între credincioºi ºinecredincioºi, ºi lucrarea mântuitoare a luiDumnezeu prin Evanghelie, predicã, sacrament ºiBisericã. Conform rânduielii cereºti, statul trebuie sãse îngrijeascã de „dreptate ºi pace”, dar nu are drep-tul sã emitã pretenþii asupra adevãrului religios,indiferent de culoarea confesionalã a acestuia;Biserica aminteºte statului de „porunca ºi dreptatealui Dumnezeu”, dar nu-ºi poate asuma îndatoriristatale, nici nu poate deveni ea însaºi un organ alstatului. Ambele poziþii conduc la faptul cã BisericaRomano-Catolicã ºi cea Evanghelicã se comportãfaþã de stat ca partenere pentru a cãuta împreunãcu alte grupãri sociale „ceea ce este mai bun pentrucetate” (Ieremia 29), fãrã a trece însã sub tãcereaccepþiunile Evangheliei faþã de raþiunea politico-sec-ularã. Cu cât vor cãdea mai puþin în ispita de ainstrumentaliza statul pentru interesele lor, cu atât
mai libere vor fi Bisericile înseºi în mãrturia lor pen-tru Evanghelie. Aceastã presupoziþie a unei „etici aresponsabilitãþii” nu poate fi împãrtãºitã, însã, decãtre ortodocºi, nici din punct de vedere teologic,nici emoþional, deoarece ei vãd periclitatã valabili-tatea adevãrului credinþei creºtine în toate domeni-ile vieþii.
Înainte de a prezenta câteva lucruri cu privire ladocumentul Sinodului Patriarhiei ruse “Temeiuriledoctrinei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse”, aº dorisã fac, din punct de vedere teologic, douã observaþiipreliminare ce încearcã sã ducã întrucâtva la odeschidere în înþelegerea sensibilitãþilor conceptuluiortodox.
Acest lucru se referã în primul rând la noþiuneateologicã de simfonie. Aceasta descrie idealul politi-co-bisericesc al Imperiului Bizantin, concepþie pro-pusã de Eusebiu de Cezareea, conform cãreiaBiserica ºi statul sunt unite între ele într-un fel dearmonie. Aceastã armonie este necesarã deoareceputerea bisericeascã a funcþiei de patriarh ºi putereasecularã a funcþiei de împãrat, îºi pot deriva autori-tatea de la Dumnezeu, ambele situându-se într-unraport de responsabilitate reciprocã. În acest sens,Biserica nu poate pãrãsi statul sau nu se poateretrage într-un ghetou religios ca urmare a asumãriiunei responsabilitãþi, fie ea ºi fundamentatã înîntregime din punct de vedere religios. În ultimaanalizã, politica, ºtiinþa ºi economia, vor face cuadevãrat bine oamenilor, atunci când vor transpuneîn realitate caracterul filantropic, profetic ºi sacra-mental al iubirii creºtine. Biserica Ortodoxã nu aputut, desigur, ºi nu poate practica idealul de sim-fonie cu orice sistem politic, dar ea, în secolele destãpânire strãinã ºi în deceniile de asuprire, a trans-pus în realitate o „simfonie cu sufletul poporului”ºi, prin aceasta, a contribuit, totuºi, la idealul vechiiunitãþi.
A doua noþiune care trebuie menþionatã esteaceea de sobornost. Este vorba de o premisã a uneimistici comunitare a slavofililor, animatã de ideisocial-etice reformatoare, dar ataºatã de Bisericã, aºacum a fost ea reprezentatã de filosofia religioasãrusã înainte de revoluþia din 1917. Punctul de ple-care al acestei noþiuni a devenit caracterul comuni-tar al Treimii pentru un program de responsabili-tate socialã, iar Biserica, în calitatea ei de „organismteandric”, reprezintã un concept integrativ al unuicomunitarism liber in iubire reciprocã pentru soci-etate. Astfel, tocmai Ortodoxia rusã, în puterea eide determinare a poporului, poate fi consideratãnucleul unei noi culturi mondiale. Raþionalismul deorigine apuseanã ameninþã sã-i facã pe slavofili sãpiardã din vedere întregul în esenþa lui. Pierdereasuferitã de religie prin Iluminism face impropriuraþionalismul pentru o eticã sensibilã, întrucât, înconcepþia ortodoxã, doar credinþa poate reprezentaîn cele din urmã adevãrul absolutului.
În lumina acestor douã noþiuni, simfonie ºisobornost, se poate înþelege de ce un concept eticsecular-dialogic format în Apus poate fi resimþit deOrtodoxie ca o trãdare faþã de Bisericã ºi faþã destat. Din acest motiv Biserica Ortodoxã Rusã cereun dialog referitor la concepþiile etice ºi pretindeechivalarea lor valoricã cu conceptul apusean ºi unspaþiu vital pentru conceptul ei în þãrile cu tradiþieortodoxã.
Documentul Temeiurile doctrinei sociale aBisericii Ortodoxe Ruse a fost adoptat de cãtre Sf.Sinod al acestei Biserici la aproximativ un deceniudupã marea schimbare politicã. Aceastã doctrinãsocialã poate fi consideratã un prim mare pas dereflecþie al Bisericii Ortodoxe Ruse fãcut în perioadapostcomunistã. Acest document vrea sã ia poziþie,atât în ceea ce priveºte asigurarea temeiurilor teolog-
2244
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2244 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
religia
Doctrina socialã a BisericiiOrtodoxe în contextulUniunii Europene
Tudor Petcu
“The Cotton House”, Manchester
2255
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2255TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
ice tradiþionale ortodoxe, cât ºi în ceea ce priveºtesolicitãrile politico-sociale. În acelaºi timp„Doctrina socialã” prelucreazã ºi experienþaBisericilor din lungile decenii de dominaþie comu-nistã.
Caracterul universal al Bisericii oferã spaþiupentru specificul naþional ºi realizãrile proprii. Unpatriotism creºtin se apleacã în aceeaºi mãsurãasupra naþiunii, consideratã o comunitate eticã, câtºi asupra comunitãþii cetãþenilor. Creºtinul trebuiesã fie pregãtit pentru apãrarea patriei ºi pentru slu-jirea binelui þãrii sale, pentru activitatea în viaþapublicã ºi în administraþia de stat, dornic sã con-tribuie la pãstrarea culturii ºi conºtiinþei naþionale.Naþiunea cetãþeneascã nu trebuie sã fie degradatã,nici nu trebuie aºezatã în locul lui Dumnezeu.Puterea de stat trebuie folositã pentru apãrarea înfaþa rãului ºi pentru sprijinirea binelui. Biserica seînþelege pe sine ca un partener independent de dia-log cu un stat secular. Ambele instituþii colabore-azã în anumite domenii, dar nu trebuie sã seamestece în problemele interne ale celeilalte.Biserica nu trebuie sã-ºi asume domeniile de com-petenþã ale statului. Biserica aºteaptã de la statrespectarea normelor ei canonice ºi a indepen-denþei ei interne, iar acesta nu trebuie sã seamestece în viaþa Bisericii, mai ales în domeniul eispiritual. Biserica pãstreazã loialitate faþã de stat,totuºi, pentru ea, mai presus de aceastã îndatorirede loialitate se aflã porunca divinã a îndepliniriinecondiþionate a misiunii ei mântuitoare în oricecondiþii ºi în orice împrejurãri. Dacã puterea destat sileºte pe credincioºi sã se abatã de la calea luiHristos ºi sã sãvârºeascã fapte ale pãcatului,Biserica are îndatorirea de a refuza supunerea faþãde stat. Clericii, de asemenea, nu pot ocupa funcþiipolitice.
Misiunea Dreptului secular nu este aceea de apreface în Împãrãþia lui Dumnezeu lumea aflatãsub puterea rãului, ci de a o împiedica sã devinaiad. În viziunea juridicã actualã predominã con-cepþii dupã care „Dreptul” trebuie considerat o nãs-cocire ºi o construcþie omeneascã a societãþii, decare aceasta se serveºte pentru folosul ei propriu ºipentru îndeplinirea îndatoririlor stabilite de eaînsãºi. Schimbãri în cadrul Dreptului, operate ºiacceptate de societate, sunt considerate legitime.Dar, când îndeplinirea unei legi ascunde un pericolpentru mântuirea veºnicã, creºtinul are datoria uneimãrturisiri jertfelnice în cadru legal împotriva încãl-cãrii poruncilor lui Dumnezeu, iar dacã acest lucrunu este posibil, are datoria de a trece chiar lanesupunere civilã. „Doctrina socialã” trateazã temeca: „Bisericã ºi politicã”, „Proprietatea”, „Rãzboiulºi pacea”, precum ºi probleme din cadrul moraleisociale, familiale ºi personale. De asemenea, suntabordate probleme privitoare la sãnãtatea persoaneiºi a naþiunii, teme legate de bioeticã, ecologie,ºtiinþã socialã, culturã ºi educaþie, mass-media, pre-cum ºi probleme ale globalizãrii ºi secularismului.În orice caz, Biserica Ortodoxã – iar aici ne referimcu precãdere la cea rusã – potrivit doctrinei salesociale urmãreºte recunoaºterea legitimitãþii con-cepþiei religioase despre lume ca bazã a acþiunilorrelevante din punct de vedere social. De asemenea,ea vrea sã se angajeze în acest sens ºi in domeniuldreptului popoarelor ºi al organizaþiilor inter-naþionale.
Vânãtoarea de vorbeAdrian Þion
Dupã demisia lui Frunzãverde din PDL,muguri verzi de speranþe reeºalonate politicau spart coaja vechilor structuri într-un
decor mereu împrospãtat de raze viclene, darnecurãþat de stihiile trecutului. Valul de primaripedeliºti (de primeniri conjuncturale), care i-auurmat exemplul, a revenit în acelaºi loc de startpentru o altã înverzire, fireºte, mai promiþãtoare. S-a deschis sezonul pentru bãtãlii florale (de faþadã)ºi buruienoase (de culise). De la petale fragile lacopite mocirloase e micã distanþã în lupta politicãºi media româneascã nu mai pridideºte cuexemplificãrile. Aºa s-a pornit vânãtoarea de vorbecare merge în paralel cu vânãtoarea de politicieni.
În Slatina a pornit bãlãcãreala, cine altul? dacãnu unul cu numele de Bãlãºescu, desemnat primarinterimar dupã demisia lui Darius Vâlcov. Acesta,intelectual fin, dupã cum susþine Boc („PDL eformat numai din intelectuali”) l-a numit „bou” pesenatorul UNPR Ioan Toma numai pentru cã aremai multe adeziuni pentru a ajunge la conducereafilialei. Inofensivul personaj al fabuliºtilorfertilizeazã pajiºtea politicã din ajunul alegerilor.Acelaºi Dan Bãlãºescu a mai spus cã „noi avemoameni cu minte ºi cu suflet ºi noi nu avem boiprintre noi”. Asta ca sã fie clar! Logica ar vrea, darrima întâmplãtoare nu poate sã separe ceea ceevidenþa confirmã, deºi ideea ar fi limpedeexprimatã. Ciurda este întotdeauna în tabãraadversã.
Despre calitatea ºi cantitatea intelectualilor dinPDL s-a exprimat ºi ghiduºul Theodor Paleologu, celcu tãiºul moralist ascuns în vorba-i poleitã. Cândsubtilitãþile lui obiºnuite n-au mai avut trecere, aapelat la citate grosiere declarând cã el nu împartenicidecum lumea în intelectuali ºi neintelectuali, darse simte umilit (mai rãu ca Bãsescu) atunci cândeste recunoscut el însuºi drept intelectual de cei cespun oripilaþi „bãga-mi-aº în intelectuali”.
În aceastã „emulaþie” plinã de „frenezie”intelectualistã ºi „în conivenþã” cu actorii politiciaplaudaþi la scenã deschisã, Mihai RãzvanUngureanu, acest Dicþionar Enciclopedic online scosrecent de sub tipar la Editura Cotroceni, a corectatcu competenþa unui Alexandru Graur intratdefinitiv în analele lingvisticii pe ziariºti ºipoliticieni deopotrivã, uitând cu desãvârºire defuncþia lui politicã ºi de rolul guvernului pe care-l
conduce din crizã spre recesiune ºi invers. Factoruleconomic? Vax! Mediul de afaceri? O nimica toatã.S-ar pãrea cã resimte pe propria-i piele lipsa uneiºcoli de retoricã pentru politicieni. Nu-i nimic. O vaînfiinþa Traian Bãsescu însuºi când va intra lapensie. Oamenilor de afaceri premierul le-a citit unreferat plictisitor, cum se citeau pe vremea când erafruntaº utecist pe la ºedinþe ºi cu asta a puseconomia þãrii pe picioare, zice el. Minte sclipitoarepremierul are ºi prevãd prin „speculi” a lui înãlþare!Adevãratele fisuri ale economiei noastre vin de lapoliticienii care „nu ºtie sã vorbeascã”. Printre ei ºiunul Gâdea care ar fi „salutar” cu trup ºi sufletchiar ºi la Antena 3, unde taie ºi spânzurã, dacã n-ar da atâta în Bãsescu, „partenerul lui onest” ºinepreþuit. Aici e buba! ºi-a dat el imediat seama. Deaceea s-a gândit sã mai corecteze ce se mai poate.
Din înþelepciunile Dicþionarului EnciclopedicMihai Rãzvan Ungureanu online: „Mã refer la ogeneraþie care, din când în când, are greºeli deexprimare, care în spate poate sã ascundã niºtefracturi ale cunoaºterii, iar din ignoranþã uneori potsã iasã monºtri”. Mai mari decât îi ies lui pe gurã?Primo: o întreagã generaþie are (mai corect: face)greºeli de exprimare? Nu cumva unii dintre ei?Dacã o întreagã generaþie nu ºtie sã vorbeascãromâneºte înseamnã cã e foarte grav, naþia e însuferinþã ºi premierul trebuie sã ia mãsuri. Iatã, leia! Secondo: Generaþia are spate? Care va sã zicã pepartea dorsalã a generaþiei, acolo unde nu se vede.Am înþeles. Premierul e subtil ºi pudibund. Tertio:Am mai învãþat ceva din preþiozitãþile agentului„logic ºi gramatical”, implantat în funcþie de„agenturili strãine” pentru a scoate naþiunea dincriza de limbaj: cunoaºterea are fracturi (evrika!),deºi era mai puþin grav dacã avea numai fisuri. Seînþelege cã generaþia asta cu fracturi profundetrebuie sã meargã degrabã la ortopedie. Cred cã a ºiajuns. E o generaþie în ghips deocamdatã.Concluzie: în câteva luni vom avea o generaþiesãnãtoasã, impecabilã ºi în þarã, adicã aici, lângãnoi, acasã, palpabilã, dacã se vor implementa însolul realitãþii româneºti observaþiile pline deemulaþie intelectualã ale premierului cu ochii vii,mereu la pândã sã nu-i scape vreo „fracturã” pegurã.
zapp media
Ambasada Francezã, Kazahstan
Probabil cã niciodatã nu a fost mai actualã ºimai justificatã decât acum o analizã serioasãa ceea ce înseamnã în momentul de faþã sã
fii, sã vrei sau nu sã mai fii român, sã fii, sã vreisau nu sã mai fii european. Desigur, subiectul nuprezintã în niciun fel o noutate. De ce ar fi,atunci, actualã ºi necesarã o asemenea reflecþie?Un posibil pretext pentru o discuþie pe aceastãtemã îl reprezintã faptul cã, dincolo de ceea cefiecare dintre noi decide sã fie, român sau nu,european sau nu, semnalele din partea celor caresunt deja europeni, cu acte în regulã, sunt maimult decât îngrijorãtoare. Chiar dacã, în urmaunui proces relativ anevoios ºi plin de ezitãri, depaºi înainte, dar ºi de stagnãri, am ajuns sã fimparte, cel puþin din punct de vedere instituþional,al marii familii europene, ceva s-a frânt în totacest proces. Am ajuns într-o etapã pe care separe cã n-o vom putea surmonta uºor, la oºtachetã ridicatã, se pare, mult prea sus pentru onaþiune aflatã, aparent, într-o prelungitã stare deletargie, de lipsã de valori ºi repere.
Refuzul explicit ºi categoric al unor stateeuropene de a permite aderarea României înspaþiul Schengen, motivat prin argumenteobiective, e de naturã sã ne îngrijoreze dar, maiales, sã ne determine sã reflectãm la cauzeleacestui blocaj ºi la posibilele cãi de urmat pentrudepãºirea acestui impas major. Suntem, practic,obligaþi sã ne decidem asupra a ceea ce vrem sãfim ºi sã facem opþiuni clare. Nu trebuie însãuitat faptul cã gestul, pânã la urmã politic, alrefuzului de a ni se recunoaºte îndeplinirea unorstandarde obiective, este dublat de consolidareazilnicã a sentimentului antiromânesc în tot maimulte þãri europene. Asaltate zilnic de ºtirileprivind ororile comise de conaþionalii noºtri,autoritãþile Uniunii, dar ºi cetãþenii ei, dezvoltãputernice sentimente de respingere a tot ceea ceeste românesc, nu doar generalizând, ciabsolutizând defecte nu ale unui popor, ci aleunor indivizi, mai mult sau mai puþin aventurieri.Se uitã prea adesea faptul cã, aºa dupã cummeritele sunt individuale, nici vina nu poate ficolectivã. Iar vina noastrã constã într-un grav
complex de inferioritate. Ne lipseºte conºtiinþa desine ca naþiune.
Departe de a putea nega existenþa acestorprobleme reale, sã ne punem, totuºi, întrebarea:ce înseamnã cu adevãrat sã fii român în Europasau european în România? Ne întrebãm dacãinfractorii români care au împânzit continentulsunt mai reprezentativi pentru noi ca þarã, decâtmiile de studenþi care exceleazã în universitãþieuropene de prestigiu, decât cercetãtorii careperformeazã în institute de renume, decât actualageneraþie de tineri regizori unanim apreciatã ºipremiatã la marile festivaluri de profil sau, de cenu, decât acei români care, prin atitudinea lor însituaþii de excepþie, depãºesc media de conºtiinþãcivicã europeanã! Sau decât marea masã deromâni anonimi, rãspândiþi în sutele de mii delocuri de muncã ori familiile perfect integratecomunitãþilor ai cãror membri sunt.
O altã problemã, la fel de presantã, e legatãde faptul cã imaginea noastrã în ochii europe-nilor, dar ºi ai noºtri ca români nu a fost nicio-datã mai deterioratã ºi mai compromisã.Cercetând pãrerea strãinilor, vizitatori, cu diferiteprilejuri ºi scopuri, ai Þãrilor Române, putemlesne constata cã imaginea lor despre români afost, principial, nefavorabilã, cu puþine calitãþi ºiprea multe defecte remarcate. Ceea ce nu ne-aîmpiedicat, în timp, sã uimim Europa prin maripersonalitãþi istorice, prin nume de seamã alevieþii culturale, artistice, ºtiinþifice sau academice.Se naºte din nou întrebarea: dintre aceste douãcategorii, sunt mai reprezentative elitele sauinfractorii de cea mai joasã speþã? ªi ce ar trebuisã cântãreascã mai greu în ochii europenilor: geni-ul celor dintâi sau delincvenþa celor din urmã?
Pe de altã parte, din ce în ce mai des, români,deopotrivã din þarã ºi strãinãtate, nu se feresc sã-ºi afiºeze ruºinea de a fi român. Trecând pesteprima reacþie, de revoltã sau respingere a acesteidezertãri, ne întrebãm dacã ea e cu adevãratiraþionalã ºi de neînþeles. Am putea rãspunde: eoarecum firesc sã vrei sã aparþii mai degrabã uneiechipe învingãtoare, decât uneia de învinºi, aºacum, de prea multe ori, România este. Oare nu
asta îi învãþãm pe copii, nu asta încercãm sã leinoculãm, spiritul de învingãtor? ªi, atunci, de cesã ne mirãm cã mulþi se dezic de România?
Sunt imaginea contemporanã, european –defavorabilã ºi lipsa stimei de sine a românilorsingurul moment de crizã a românismului? Dar,oare am fost vreodatã altfel decât suntem acum?Dacã citim presa interbelicã sau marii scriitori aiaceleiaºi perioade constatãm, cu neplãcere, cãceea ce ni se pare, astãzi, a fi de o gravitate fãrãprecedent caracteriza, în egalã mãsurã, ºisocietatea româneascã din prima jumãtate asecolului trecut. Un celebru eseu al lui MirceaEliade se intituleazã chiar „Ruºinea de a firomân”.
Pe de altã parte, comparaþia facilã cu unelenaþiuni europene poate fi, uneori, uºor nedreaptã,din moment ce România trece printr-o perioadãde reaºezare, nu prima, din pãcate, dupã deceniide întuneric ºi înapoiere economicã. Contextulgeo-politic ºi parcursul istoric special, de cele maimulte ori defavorabile ºi mult mai dramaticedecât ale altor naþiuni europene nu pot scuza, darpot, cu certitudine, explica multe pãcate alenoastre. Cu toþii ne-am dori sã ardem etapele, sãeliminãm cât mai curând posibil decalajele dedezvoltare ºi civilizaþie, inclusiv în aceastã crizãglobalã (de altfel, o excelentã oportunitate exactpentru un exerciþiu de orgoliu naþional).
O cale de urmat pentru a ne simþi împãcaþi cunoi înºine ar fi, probabil, aceea de a înceta sã mairãscolim trecutul în cãutare de senzaþional ºi sãne orientãm cu precãdere spre problemele graveale prezentului ºi ale viitorului. Sã performãm ºisã demonstrãm cã nu suntem cu nimic mai prejosco-naþionalilor noºtri europeni. Educaþiareprezintã singura soluþie pentru a crea valori ºielite, pentru a ne apropia performanþele europeneatât ca indivizi, cât ºi ca naþiune. Cu atât mai deneînþeles este, de aceea, ºirul nesfârºit deschimbãri ºi aºa-zise reforme prin care sistemulromânesc de învãþãmânt trece an de an.
Prin urmare, ce e de fãcut? Ce ar trebui sãfacem fiecare dintre noi, pentru a ne simþi cuadevãrat români? Dar europeni? ªi, în acelaºitimp, cât de european poate fi un român a cãrui„familie” de origine nu trece constant testul deeuropenism? Care sunt standardele prin prismacãrora determinãm care dintre indivizi este maimult sau mai puþin român, mai mult sau maipuþin european? În general, acest aspect serezolvã de la sine pentru cã reuºita în viaþapersonalã ºi profesionalã este cea care confirmãapartenenþa la fiecare dintre aceste comunitãþi. Pede altã parte însã, criza de identitate pe care otraversãm, ca naþiune, se explicã tocmai prin lipsaacestor standarde clare de apreciere a unoratitudini ºi comportamente. Din pãcate, nu nesunt clare valorile fundamentale, nici standardeleobligatoriu de respectat în orice lume civilizatã:respectul muncii, preeminenþa credinþei,loialitatea, curajul ºi spiritul de solidaritate.
În mod evident, o dezbatere asupra acestorvalori ºi instituirea unor repere clare legate deceea ce înseamnã a fi un bun român ar ajutaenorm la rezolvarea problemelor noastre deidentitate. Acest ajutor ar conta extrem de multnu atât pentru reprezentanþii elitelor care, cel maiadesea, reuºesc sã se integreze ºi sã fie cel puþinegali cu omologii lor europeni, cât mai alespentru marea masã de cetãþeni dezorientaþi, lipsiþide repere culturale sigure. Vorbim de generaþiidiferite, atât de cele mai în vârstã, bulversate de
2266
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2266 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
puncte de vedere
Perpetua crizã a românismuluiAlin-Ciprian Iuga
(Continuare în pagina 28)Ambasada Britanicã, Kazahstan
Autorul romanului The Hours (Orele, 1998,tradus în româneºte de Magda Teodorescu,pentru „Polirom”) a fost (mai este?) privit
drept o mare speranþã a prozei americane, deºiîncã de la publicarea acelui text minimalist erauevidente rãsuflarea scurtã ºi aplecarea spre livrescºi calofilie ale acestui scriitor – oarecum în rãspãrcu realismul viguros al artei epice americane.Tutelat de spiritul Virginei Woolf, autoare faþã decare Cunningham ºi-a mãrturisit în repetaterânduri admiraþia, Orele s-a impus în conºtiinþaculturalã a Occidentului nu atât datoritã premiiloradjudecate (Pulitzer ºi PEN/Faulkner Award,ambele în 1999), cât mulþumitã splendidului filmal lui Stephen Daldry, realizat dupã patru ani,care a oferit partituri actoriceºti excepþionale unuimãnunchi de mari actriþe hollywoodiene: MerylStreep, Nicole Kidman, Julianne Moore, MirandaRichardson. Destul de feminin ca substanþã ºiton, Orele e povestea a douã doamne americaneale cãror vieþi emoþionale se întretaie sub zodiaVirginiei Woolf (în ecranizare, Kidman într-un rolde Oscar). Romanul se deschide cu o evocare aultimelor zile de viaþã ale scriitoarei britanice,înainte de sinuciderea din 1941, dupã care seconcentreazã pe destinele celor douã femei de azi,care persistã în a cãuta satisfacþii moral-sentimentale, sfidând opreliºtile sociale saufamiliale. Clarissa Vaughan este editoare ºilocuieºte în Greenwich Village; prietenul ei,Richard, poet, tocmai a primit un premiuimportant, dar suferã de maladia incurabilã asecolului, care-l împinge la sinucidere. LauraBrown (fasonatã dupã modelul mamei luiCunningham, care a decedat în timp ce se turnafilmul) este casnicã în California (statul natal alromancierului), îºi creºte unicul fiu ºi cautãîmplinire sufleteascã în afara unei vieþi conjugalesufocante. Iniþial, romanul a fost conceput ca oactualizare a cãrþii Virginiei Woolf -Mrs Dalloway.Ulterior, lui Cunningham i-a venit ideea sãjuxtapunã o zi din viaþa Clarissei reinventate cuun segment din viaþa creatoarei personajului,obþinând un diptic. Simþind cã romanul nu aveasuficientã substanþã, a introdus apoi al treileapersonaj, acesta oarecum autobiografic, pe LauraBrown, prin care a putut face portretul mameisale, considerând cã ea, ca ºi V. Woolf, sededicase unui ideal ºi cã ambele erau la fel defrustrate în existenþa lor cotidianã, trãind într-olume „prea micã pentru ele”. Cu remarcabilãsiguranþã ºi uºurinþã, M. Cunningham leportretizeazã pe cele douã ºi face ca destinele lorsã conveargã cu spiritul Virginiei Woolf, folosindocazia ca sã radiografieze valorile existenþiale ºicultura clasei mijlocii americane, cu aspiraþiile eiºi ideile ei preconcepute. Pentru alte douã romaneale lui Cunningham, Specimen Days (Zileexemplare) ºi By Nightfall (Pânã la cãderea nopþii)a realizat frumoase versiuni româneºti talentatultraducãtor clujean Rareº Moldovan. By Nightfallse petrece ca ºi The Hours în New York City ºieste situat în cercurile artistice, personajeleprincipale fiind doi soþi, ea editoare (RebeccaHarris) ºi el dealer de artã (Peter Harris), ambiibeneficiari ai unui trai prosper, dar nemulþumiþipe plan spiritual. Cuplul trãieºte pentru primadatã panica mortalitãþii, care provoacã fisuri în
cãsnicia lor. Fiica lor trãieºte cu întârziere crizaadolescenþei ºi apare ºi fratele mai mic alRebeccãi, Ethan („Mizzy”), un androgin aflat încrizã profundã din cauza drogurilor, care vaarunca în aer aparenta stabilitate ºi armoniefamilialã. Catalizat de exemplul lui Mizzy, Peterîncepe un lung proces autoscopic, punându-ºiîntrebãri despre valoarea realã a artiºtilor ºioperelor pe care le promoveazã, dar ºi despresensurile majore ale propriei vieþi ºi ale vieþii încadrul cuplului. Romanul a fost considerat oapologie a frumuseþii (artistice ºi umane), oreprezentare fidelã a lumii artelor ºi nu în ultimulrând o scrutare severã a acesteia, în cãutareaadevãrului moral.
Cu prilejul publicãrii versiunii franceze aromanului (cu titlul Crépuscule), MichaelCunningham a acordat un interviu revistei LeMagazine littéraire, din care spicuim câtevagânduri despre arta sa ºi despre roman în general.
Întrebare: Aþi publicat un nou roman,Crépuscule, la care aþi lucrat, ca ºi la celelatecãrþi, trei ani. Asta pentru cã sunteþi extrem demeticulos?
Michael Cunningham: Nimic nu a fostplanificat. Nu-mi propun sã public o carte nouãdin trei în trei ani. Mai curând cred cã sunt unromancier care are nevoie de trei ani ca sã scriecãrþile pe care le vrea scrise. Dar, da, suntmeticulos. Îmi rescriu multe texte, este aproape oobsesie. Sunt îndrãgostit de cuvinte, de expresii,vreau ca limbajul meu sã fie ritmat, expresiv.Totuºi, în final, cartea terminatã nu e niciodatãatât de bunã ca cea la care sperasem. De altfel,cred cã asta este definiþia artistului: un artist esteomul care urmãreºte un ideal înalt ºi aresuficiente resurse ca sã supravieþuiascãdezamãgirii pe care o suferã când constatã cãopera realizatã, chiar dacã totul a mers bine, nu echiar la nivelul celei visate. Astãzi ºtiu cã nu voiscrie niciodatã marele roman pe care mi-l doresc.Dar ºtiu ºi cã dacã de fiecare datã când încep unroman nu mi-aº propune sã-mi transcend limitele,n-aº mai putea continua sã scriu.
Întrebare: Citindu-vã cãrþile, rãmânem cuimpresia cã New York este pentru dumneavoastrãun personaj de sine stãtãtor.
Michael Cunningham: E adevãrat. New YorkCity este foarte prezent în romanele mele, dar nuneapãrat din cauza cã l-aº considera un oraºextraordinar, deºi îl ador, ci pentru cã este foarteimportant sã evoc de o manierã cât de puternicãîmprejurimile în care se deruleazã povestea mea.E adevãrat ºi cã, fiind monstrul care este, NewYork City îmi oferã mai mult material epic decâtoricare alt loc.
Întrebare: E adevãrat cã romaneledumneavoastrã au ºi o dimensiune flaubertianã?
Michael Cunningham: Fãrã îndoialã. MadameBovary este probabil cartea mea preferatã, credchiar cã o prefer lui Mrs. Dalloway. În ea, opersoanã comunã este observatã cu atâtaminuþiozitate de un mare scriitor încât devine încele din urmã una dintre figurile imortale aleliteraturii universale. Alegând ca eroinã o astfel defemeie, Flaubert demonstreazã cã dacã EmmaBovary poate deveni un mare personaj al
literaturii lumii, atunci oricine poate deveni.Putem spune cã Flaubert a extins sfera deinspiraþie a romanului modern la lumea întreagã.
Întrebare: ªtiu cã detestaþi sã fiþi definit dreptun scriitor gay.
Michael Cunningham: Nu, nu detest deloc sãse spunã cã sunt gay.
Întrebare: Eu vorbeam de un scriitor gay, ceeace e cu totul altceva.
Michael Cunningham: Aveþi dreptate. De fapt,nu-mi doresc ca romanele mele sã fie puse înlibrãrii la raionul „literaturã gay”, ci la raionul„literaturã generalã”, ca alte romane. Dar eimportant pentru mine cã sunt gay – am insistatmereu asupra faptului cã asta influenþeazã felulcum vãd lumea ºi influenþeazã felul cum îmi vãdcititorii cãrþile, dar nu e suficient pentru a calificaceea ce scriu. Sunt, totodatã, un american alb, desex masculin ºi cred cã aceste atribute îmicondiþioneazã scrisul la fel de mult ca ºi faptul cãsunt gay.
Întrebare: Sã trecem la marele dumneavoastrãsucces, The Hours. Se inspirã, evident, din Mrs.Dalloway, de Virginia Woolf. De ce aceastãopþiune?
Michael Cunningham: Mrs. Dalloway a fostprima scriere care m-a fãcut sã înþeleg, lacincisprezece ani, ce însemnã un mare roman.Într-un fel, mi-am pierdut virginitatea datoritã luiMrs. Dalloway ºi, chiar dacã ulterior am cititmulte cãrþi grozave, niciuna n-a avut acelaºiimpact asupra mea. De unde romanul meu, carea fost de la bun început un omagiu ºi un fel devariaþie pe temã datã, o improvizaþie, ca atuncicând marii jazzmeni fac variaþii pe o liniemelodicã existentã. Îi sunt foarte îndatoratVirginiei Woolf: prin arta ei am vãzut ce poateface o frazã, am înþeles cã trebuie sã fie muzicalãºi ritmatã. Tot ea m-a învãþat cã pot descoperiprofunzimi în cotidian, cã la nivel molecular sepetrec lucruri tot atât de pasionante ca încosmosul mare.
„Romanul rãmâne mijlocul cel mai eficient dea spune cititorului ce înseamnã sã fii altcineva.Poþi fora în minþile ºi inimile oamenilor mãrunþi.Mie, romanele care nu fac asta mi se parnesatisfãcãtoare. De ce sã citesc o carte care numã duce într-un loc în care altfel nu potpãtrunde?” (Dintr-un interviu luat de EmmaBrocks pentru The Guardian.)
2277
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2277TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
flash meridian
Orele faste ale lui Michael Cunningham
Virgil Stanciu
trecerea de la comunism la un capitalism feroce,cât ºi de tinerii, ale cãror repere sunt mult maioscilante ºi ale cãror modele în viaþã sunt, cel maiadesea, apropiate exclusiv de ideea reuºiteimateriale. În lipsa unei asemenea dezbaterinaþionale ºi într-un context de educaþie precarã,unde vom gãsi valorile care sã ne ghideze ori sãne permitã, cât mai multora, sã ne numim ºi sãne considerãm români, respectiv europeni? Într-osocietate dominatã de exacerbarea elementuluimaterial, în care banul dã mãsura valorii, caretrebuie sã fie locul ºi rolul elementului spiritual?Ar putea fi întoarcerea la credinþã modalitatea dea depãºi acest impas evident, calea demnã deurmat? N-am decât un rãspuns afirmativ.
O altã problemã e, cred, lipsa de modele reale,de personalitãþi veritabile, de oameni de statcredibili, persoane care sã întruchipeze ideea demoralitate, cinste ºi integritate. Ne lipseºte, dinpãcate, coloana vertebralã pe care sã putemconstrui astfel de modele.
Un factor de extremã importanþã în procesulde renaºtere a românismului ar trebui sã fie ºirenunþarea la plãcerea absolut neinspiratã, dacãnu diabolicã, a demitizãrii istoriei naþionale. Cã oastfel de abordare nu serveºte nimãnui, esteevident. Ce o justificã? Nimic altceva, decâtfrustrãri personale ºi complexe grave ale unor aºa-zise personalitãþi mãcinate de neputinþã ºi orgoliimaladive. E mai uºor sã compensezi neîmplinirilepersonale ºi profesionale, lipsa de performanþã, decreativitate ºi originalitate prin deconspirarea
presupusei mediocritãþi a altora. E de datorianoastrã, cred, sã ne apãrãm valorile, ºi aºa puþineîn viziunea unora, sã nu mai permitem ca poeþide geniu sau personalitãþi marcante sã fie târâteîn derizoriu ºi ridicol. Dacã noi nu ne respectãm,pe noi ºi pe cei care ne reprezintã, cum putempretinde acelaºi lucru altora?
Un alt aspect, neglijat de media, este corectaimagine pe care marea masã a românilor plecaþila muncã în strãinãtate o pot transmite, fidel orinu, conaþionalilor lor din þarã. Profilul acestoraeste cel al unor oameni dedicaþi, extrem deharnici, creativi, adaptabili ºi inteligenþi. Cum seexplicã faptul cã, în Europa – deplina, adevãratanormalitate, românii, în marea lor majoritate, seadapteazã perfect normelor de viaþã ºi convieþuiresocialã în timp ce în þarã, de multe ori, aceiaºiromâni, au un cu totul alt profil ºi, respectiv,comportament, mult mai puþin demn de laudã ºiapreciere? Nu este oare cea mai bunã dovadã afaptului cã problema este a mediului din care eiprovin, a sistemului ºi a unei democraþii încãexperimentale? De ce oare trebuie sã fim judecaþiîn funcþie de excepþii (cele negative, evident) ºi nuîn funcþie de regula ºi majoritatea evidentã?Rãspunsul este unul previzibil: pentru cã, de preamulte ori, românii ajung sã fie acarii Pãun ai unorstate europene. Pentru cã, de prea multe ori, dinlipsa unor soluþii eficiente la problemele reale,prin manipulãri josnice, politicienii populiºti aiEuropei îi transformã pe români, în mod absolutfals, în adevãrate probleme ºi pretexte de isteriinaþionale. Nu putem decât deplânge faptul cã, dinpãcate, presa se lasã târâtã în acest trend incorectºi contraproductiv. Este evident cã schimbareamentalitãþilor ºi a valorilor, „trecerea” de la unromân mai mult sau mai puþin performant la uneuropean veritabil þine de mediul instituþional în
care individul trãieºte, mediu care încurajeazã sau,dupã caz, descurajeazã un anumit tip decomportament. Aceasta explicã faptul cãadaptarea, respectiv „europenizarea”, atât defireascã ºi cvasiunanimã a emigranþilor români,trecerea de la un sistem care descurajeazã muncacinstitã, competiþia, performanþa, la unul bazat pecinste ºi competiþie, se face în mod atât de directºi explicit.
De altfel, abstracþie fãcând de lipsurileevidente ale sistemului din care provenim, ºansade a fi un român adevãrat ºi, în acelaºi timp, uneuropean autentic, aparþine fiecãruia dintre noi.Dacã fiecare dintre noi ar conºtientiza fondulprincipal de valori europene ºi ar încerca sã seconformeze într-o cât mai mare mãsurã, sumatuturor acestor eforturi nu ar avea cum sã nu fiepozitivã. Oricum, într-o Europã cu 28 sau maimult de naþiuni (dupã aderarea iminentã aCroaþiei) adevãrata integrare se va produce lanivel de individ, ºi nu neapãrat la nivel decomunitate sau naþiune. Faptul în sine al aderãriiinstituþionale a unui stat la Uniunea Europeanãpresupune îndeplinirea unor paºi ºi atingerea unorstandarde minimale, dar adevãrata integrare seface la nivelul fiecãrui individ în parte. Un astfelde proces nu are cum sã nu ne fie favorabilîntrucât, în principiu, românilor nu le lipseºtenimic pentru a fi ºi a se simþi europeni. Problemaromânilor e acasã, ceea ce le lipseºte fiind legatde conceptul de bunã guvernare ºi de o clasãconducãtore politicã responsabilã. Nu trebuie sãreinventãm ceva pentru a ne simþi europeni,trebuie doar sã punem la locul lor valorile pe carele avem deja, ignorate în þarã sau compromise înstrãinãtate.
Nu ºtiu de ce, dar de cîte ori mã întîlnesccu Sorin, îmi amintesc, pentru cîtevaclipe, de figura (ºi silueta...) unui
extraordinar actor italian pe nume Alberto Sordi,cel atît de trist în comicele sale gesturi ºi replici,cel plin de umor involuntar, de-o sinceritate care-iera mereu fatalã, jucînd roluri de rataþi simpaticiºi inconºtienþi (”...întotdeauna m-au pasionatdestinele minore, ale rataþilor,/ mai mult decât alecelor care au reuºit/ ºi mi-am fãcut un titlu deglorie sã ratez mai degrabã totul/ decît sã reuºescpenibil...”) dar mult mai ”umani” decît cei urcaþipe trepte ierarhice, capabili de gesturi mãreþe însimplitatea lor, duioºi ºi... vorbãreþi neobosiþi.Sorin rostogoleºte cuvintele printre buzeletremurînde, viforos, vijelios, vulcanic, cuprins de-un constant entuziasm faþã de cele mainesemnificative fapte din jurul nostru. Dar cineoare poate spune cu adevãrat ce este ºi ce nu este”semnificativ?” Înalta sa siluetã se miºcã, adesea,”sordian”, ca o marionetã condusã, prin nevãzutefire, de doi regizori... cînd de Cel de Sus, cînd decel din adîncurile întunecate... Un joc, o luptãsurdã între diavol ºi (prea) bunul Dumnezeu...
Reporter frenetic, neobosit, clocotind de-onestãvilitã curiozitate dar ºi de-un entuziasmincorigibil, Sorin Grecu este... ºi poet! De fapt, separe cã aºa a început, cãci pe la paisprezece aniscria, parcã atins de nevãzutele aripi ale unei vagimetafizici: ”carâmbul mã loveºte în gurã. ªi simt/
Un suflu de iarbã, pietriº ºi pãmînt./ Aud cum unvultur þipã deasupra-mi, flãmând./ Oare-am fostursit în agonie sã cînt?” Pentru ca la douãzeci deani sã ”tragã” concluzii cam prea grave pentruvîrsta respectivã: ”...paltoane pe cuiere, paltoane/câte paltoane atâtea destine/ în ºtreang...”.Citatele de pînã acum (dar ºi de acum încolo...)sînt din recent apãrutul volum de poezii laeditura Grinta, la mai bine de zece ani de ladebut, o antologie, de fapt, alcãtuitã din poemece acoperã o perioadã de 35 de ani! Din 1976pînã-n prezent. A, da, volumul se intituleazãMiserias. Oare despre ce þinut o fi vorba? ne-amputea întreba, de-a dreptul retoric. Pãi, sã-i dãmcuvîntul chiar autorului, sã ne lãmureascã el pedeplin, cã noi nu îndrãznim...” Þara mea deglorii, þara mea de dor/ Vinde-mi tu o bâtã ca sãte omor/ Þara mea ticsitã cu taximetriºti/ Tebucuri, mãrunt, fiindcã mai exiºti/ Þarã depirande ºi de body-guarzi/ Astãzi eu plãtesc, iarãtu comanzi.../ Ay, ay, Mizerias/ Þara undefiecare-i as...”. Iar poetul e conºtient cã destinulsãu nu-i nimic altceva decît un abþibild peobrazul realitãþii în Mizerias. El nu este unamerican atletic, nici mãcar unul... obez, el esteun cetãþean al patriei, un reprezentant al maselorlargi care au drept ºlagãr naþional La birtuþul dinpãdure, un soi de Mizeritan dream... Treptat, spresfîrºitul volumului, cu cît ne apropiem de anii2010, poemele devin tot mai ”reportericeºti”, mai
lipsite de ”gingãºii” poetice, mai zgrunþuroase,mai colþuroase culminînd cu Paharul lui Olos, unomagiu (în stil personal...) adus Maramureºului.Dar poemul din acest volum pe care-l considerantologic se intuleazã Poem în eclipsã. Un teribiltext despre sugrumarea (involuntarã ºi abia maitîrziu conºtientizatã...) treptatã a candoriiadolescentine ºi trezirea la o realitate în caresentimentele adevãrate sînt imobilizate de eclipsã,o realitate care seamãnã cu o gurã larg deschisã,precum strigãtul lui Munch. Poemul începe cuamintirea unei colege de bancã din ºcoalaprimarã. Ea colecþiona ºerveþele într-un clasor,unele vaporoase, de diferite culori, alteleimprimate cu puiºori de-un galben ireal, altele cutrandafiri ºi cãprioare. Dupã vreo douã decenii ceidoi se reîntîlnesc ºi vor face dragoste zile-n ºirîntr-o garsonierã. Apoi... nu mai doresc sãpovestesc, închei aici comentariul meu cu un citatrevelator: ”...ºi pentru cã nu aveai apã la baie/ înnumai o sãptãmânã þi-am consumat toateºerveþelele/ pe care tu, de copilã, le-ai colecþionat/aproape cu religiozitate/ eram dominat de unsentiment nelãmurit/ mã simþeam fericit ºivictorios – dar în acelaºi timp/ jalnic, asemeniunui pedofil/ iar cu fiecare ºerveþel pe care mi-lscoteai din clasor/ dispãrea puþin câte puþin însãºiadolescenþa noastrã comunã/ din cartierulDâmbul Rotund...”.
2288
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2288 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
rânduri de ocazie
Sorin Grecu, mizeriteanul...Radu Þuculescu
Perpetua crizã aromânismului(urmare din pagina 26)
Eric Cantona este un nume, unul însemnatpentru sportul de înaltã performanþã. ªi cîndfac aceastã afirmaþie am în vedere echipele
la care a jucat, numãrul mare de goluri înscrisepentru echipele de club ºi pentru naþionalaFranþei, antrenorii care au apelat la serviciile lui ...Cu alte cuvinte, dacã e sã mã opresc asupra uneistatistici, este de subliniat faptul cã Eric Cantonaa jucat pentru Auxerre (1983 – 1988; 82 demeciuri, 23 de goluri), Montpellier (1989 – 1990;33 meciuri, 10 goluri), Marseille, Bordeaux,Nimes, Leeds (1991 – 1993; 35 partide, 13 goluri),Manchester United (1992 - 1997; 185 de partide;82 de goluri!), New York Cosmos. În aceastãstatisticã trebuie amintite titlul de campionnaþional cu Marseille (1989, 1991), o Cupã aFranþei cu Montpellier, titlurile de campion alAngliei cu Leeds (1992), respectiv ManchesterUnited (1993 - 1996), Cupa Angliei cuManchester (1994, 1996), cele 45 de selecþii înnaþionala Franþei, lucrul cu antrenori precumFranz Beckenbauer, Guy Roux, Henri Michel,Raymond Goethals, Sir Alex Ferguson, nu sîntsingurii desigur. Un alt capitol important este celde jucãtor de beach football, de antrenor alnaþionalei franceze ºi locul 3 la Cupa Mondialã,2006.
Toate aceste succese au fost rãsplãtite. Pot ºitrebuie amintite Ballon d’Or (locul 3, 1993), PFAPlayers’ Player of the Year (1993/1994, mai precisJucãtorul Anului), FWA Footballer of the Year(1996), Premier League Player of the Month(Anglia, martie 1996),... Din pãcate, Eric Cantona
(n. 1966) se retrage din fotbal în 1996, la numai30 de ani, o vîrstã la care alþii continuã sã joace.Nu ºi Eric... Un Eric Cantona care a lãsat iarbaverde a gazonului pentru cea de a 7 – a artã. Artãcare nu i-a adus, încã, mulþumirile dorite, EricCantona rãmînînd pe mai departe, star înaºteptare, în devenire, dar nu star în sensul ade-vãrat al cuvîntului.
Cantona a debutat pe marele ecran în 1995,‘Le bonheur est dans le pre’, în regia lui EtienneChatiliez, peliculã pentru care Eddy Mitchell aprimit Cesar pentru rol secundar. A urmat‘Elizabeth’, 1998, regia Shekhar Kapur, cu o dis-tribuþie de mare valoare: Cate Blanchet, GeoffreyRush, John Gielgud, Vincent Cassel, FannyArdant, Daniel Craig, Richard Attenborough,Cantona fiind distribuit în rolul ‘Monsieur deFoix’. Film bun, multi nominalizat ºi premiat, cuun Eric Cantona entuziasmat ºi atîta tot. Auurmat ‘Mookie’ (1998), ‘Les enfants du Marais’(1999), ‘La vie est a nous’ (2005), ‘Une belle his-toire’ (2005), ‘Le deuxieme souffle’ (2007), ‘JackSays’ (2008), ‘French Film’ (2009), ‘Looking forEric’ (2009, regia Ken Loach), ‘La liste’ (2009),‘Face au paradis’ (2010), ‘Switch’ (2011), ‘Losvarados’ (2012), pelicule însemnate cantitativ, nuºi calitativ.
Despre Eric Cantona se pot scrie pagini în-tregi. Se pot scrie multe despre jucãtorul rebel, deamintit fiind momentele 1991 (lovirea arbitruluicu mingea), respectiv 1995 (lovirea unui fan alechipei Chrystal Palace, lovire care l-a costat 120
de ore de muncã în folosul comunitãþii). Se potscrie pagini despre candidatul Eric Cantona lapreºedenþia Franþei, 2012 (22 aprilie primul tur descrutin, 6 mai al doilea), candidat independent cuun mesaj pe mãsura lui, “Mesajul meu este unulsimplu ºi clar, un mesaj al adevãrului ºi al respec-tului, al solidaritãþii ºi al puterii”. Viaþa publicã alui Eric Cantona meritã ºi ea cunoscutã, referindu-mã strict la un revoltat, anul 2007 rãmînînd înmemoria multora pentru tema abordatã de EricCantona, criza bancarã ºi efectele ei în întreagalume.
Acesta este Eric Cantona, un candidat lapreºedinþia Franþei, unul care obiºnuieºte sãafirme, citez, “ªtiþi, aºa e viaþa. Suiºuri ºicoborîºuri”. Subscriem...
Tema scrisorii anonime o regãsim în scrierilelui Caragiale prima datã, ca temã minorã, înorchestraþia de fundal a temei majore din O
scrisoare pierdutã. ( Farfuridi: ...batem o depeºã laBucureºti... o dãm anonimã!... O iscãlim „Maimulþi membri ai partidului...”) Tema va fi reluatã,subiectul ei parodiat, mai tîrziu în Universul, înarticolul Notiþe critice (1900) ºi în schiþaAntologie... (1909).
Îndrãznesc sã spun cã, deºi la intervale maride timp (1888, 1900 ºi 1909), recurenþa acesteiteme nu este nici întîmplãtoare, nici minorã.Adicã, în limbajul lui Nenea Iancu, nu este unmoft. ªi, cum voi arãta la urmã, nici nouã.
În Antologie..., Caragiale îl acrediteazã pepersonajul principal al schiþei – posesorul uneipreþioase colecþii de scrisori anonime – sã explice(ca un bun cunoscãtor al genului) „obiceiul ãstade a scrie scrisori anonime”. „E foarte uºor deexplicat... – spune personajul competent – Pe de oparte, lipsa de ocupaþie serioasã ºi de griji proprii;pe de alta, ceva mai adînc... Exigenþele socialeparalizeazã adesea francheþea onestã; un individnu le poate uºor înfrînge în orce moment; în faþalor devine laº; poate însã avea curaj sã fie francpe ascuns.” ªi, prefãcîndu-se cã „nu i-a înþelesprea bine explicaþia”, Caragiale alege, în loculaprofundãrii acelui „ceva mai adînc” cealimenteazã nevoia oamenilor de a scrie scrisori
anonime, sã „lege cîteva flori din grãdina lui într-un buchet”, realizînd cu temei adjudecatAntologia.... Un bun prilej pentru a ilustra cîtevaidentitãþi fictive de autori de scrisori anonime: Unbun tatã de familie, Un binevoitor matur, Unchelner de la Lãptãrie, Un creºtin enoriaº, Unfanatic partizan..., Mai multe mame îngrijate, Unom de bine (!) º.a.m.d. Observãm cã, atît înAntologie..., cît ºi în O scrisoare pierdutã,anonimele sunt expresia unui irepresibil simþcritic, din felurite motive neînsoþit ºi de curajulcivic necesar. Nimic nou sub soare, s-ar puteaexclama. Fãrã nicio îndoialã. Cam la fel, daroarecum intituþionalizat, se petreceau lucrurile ºiîn serenissima republicã veneþianã, înrenascentista Florenþã ori în Spania pe vremeaInchiziþiei. Nu mai vorbesc de locuri ºi vremurimult mai apropiate de noi. Chiar prea apropiate...
Aºadar, chiar dacã e expusã în „gamã minorã”,în raport cu sora ei „pierdutã”, scrisoareaanonimã, prin acel „ceva mai adînc” conþinut înea nu e un moft ºi nu e, spuneam, întîmplãtoare.Aº zice chiar cã e legitimã ºi cu vocaþiesuccesoralã de necontestat. Foarte puþinã istorieva limpezi aceastã afirmaþie. Mã refer la Istoriapartidelor politice a lui A. D. Xenopol. Aflãm, dinaceastã lucrare, cã unul dintre primele documenteale ecoului spiritului liberal (revoluþionar francez)în Þara Româneascã l-a constituit o „scrisoare”...
anonimã. ªi... pierdutã! Dar al cãrei conþinut s-aputut reconstitui din „anaforeaua” adoptatã înDivan, de marea boierime împotriva celor care,erau acuzaþi a fi autorii ei, micii boieri proveniþidin rîndurile ciocoimii. Ne aflãm la anul 1804, întimpul domniei lui Alexandru Moruzi ºi aMitropolitului Veniamin. „Vigilenþa patrioticã” nudormea, stãtea treazã sancþionînd promptbonjurismul, care se manifesta deja la inceputulsecolului, într-un limbaj („boierii din starea demijloc, prin pasquelurile lor îngrozesc cu pildaFranþei”) care îi anunþã pe Trahanachii,Caþavencii, Dandanachii, Tipãteºtii, Brînzoveneºtiiºi Farfuridiii ce vor încheia acest secol. Un secol„închis” între o scrisoare... anonimã ºi una...pierdutã! Scrisorile... deschise se vor „inventa” însecolul urmãtor.
Notã:Ilustrãm rubrica cu portrete ale mareluidramaturg împrumutate din expoziþia virtualã I. L. CARAGIALE în arta graficã mondialã,realizatã de graficianul Nicolae Ioniþã pe site-ulsãu http://www.personality.com.ro/caragiale.htm.
2299
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
2299TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
mofteme
Tema scrisorii... anonimeVasile Gogea
sport & culturã
Eric Cantona, de la fotbal la filmDemostene ªofron
Descoperim de mici, intuitiv, echilibruluniversal. Simþim în toate celeacumpãnirea balanþei nevãzute dar nelipsite
- dacã un taler urcã, celalalt coboarã negreºit. Neeste bine la sân dar mama nu stã tot timpul cunoi; sunt o droaie de lucruri dulci, însã, cândfacem febrã musai sã inghiþim îmbucãturi cu gustciudat. Mai apoi vine mersul la grãdi (uite-ochestie ca lumea!) însã...se lasã cu treziri de cubunã dimineaþã ºi cu marºuri forþate (nu ºtiu de cese grãbeºte aºa mama asta) uneori încotoºmãnaþica niºte eschimoºi ºi cu fularul pe guriþã. Acolo, lagrãdi, îi plin de jucãrii dar n-o poþi lua pe-a vecinu-lui, cu toate cã-i mai arãtoasã, întotdeauna. Penesimþite începi sã te poþi urca pe scaune ºi, numult dupã aceea, ajungi la tastaturã ºi la mouse.Dar balanþa nu dispare, dimpotrivã: vrei lacalculator, trebuie sã-þi faci mai întâi lecþiile. Apoifaci ochii tot mai mari ºi afli cã nimic nu sepierde, totul se transformã, cã nu poþi lua cevadintr-o parte a ecuaþiei farã sã iei ºi din cealaltã.Când descoperi, într-un târziu, bariera înaltã dintretrup ºi suflet, implacabila balanþã pare a da erori:este ca deosebirea dintre universul newtonian ºicel cuantic. De pildã, te poþi îmbãta de frumosfãrã ca urâtul sã rânjeasca de-aproape în mod legic.Totuºi, vezi în jur oameni încântãtori ºi hidoºi, aflicã existã tablouri frumoase ºi tablouri urâte, þi sespune cã muzica asta-i bunã iar cealaltã-i proastã,cã existã un frumos frumos ºi un frumos...urât!!Paradoxul, crâncenul paradox! Profitând dechinuitoarea derutã, rãsare ºi filozofia, care, prinfiica sa responsabilã cu esteticul, îþi sporeºtesfâºietoarea îndoialã, întrebându-te, aºa, într-odoara: pânã la urmã, ce-i frumosul? Scãparea dinurâta încleºtare se aflã, de bunã seamã, tot în...frumos. Dupã Mama-Naturã, cel mai frumosfrumos ºi cel mai greu de definit este cel muzical.Fiindcã totul este vibraþie, noi suntem vibraþie ºine plac vibraþiile ordonate ºi dintr-un anumemãnunchi, care respectã niºte legi greu deformulat, plutind ceþos între aceleaºi hotare tulburidintre frumosul-frumos ºi frumosul-urât. Oamenide bunã-credinþã au smuls din haos monocordul,ne-au purtat prin milenii pânã la polifonia modalã,apoi la sfânta tonalitate, dupã aceea la solventulei, dodecafonismul, eºuând în cele din urmã înacel haos secundar numit emfatic avangardã. Aicibuna-credinþã pãºeºte sub tenebrele îndoielilor,uitând, cel puþin aparent, de orice balanþã. Darcum cântarul lumilor nu poate fi zdruncinat, omare parte a muritorilor au sãrit sã-l îndrepte ºi, îngraba redresãrii, au cãzut în extremaprimitivismului. O grãmadã de „muzici” actualemeritã acest atribut.
Ghinioniºtii oameni ai zilelor noastre suntintoxicaþi din faºã cu odioasa muzicã de consum,ceva menit sã sune, cum ar zice ardeleanul, obolmojeala oligocordicã, în cel mai avansat cazpentatonicã, mustind din toate sursele imaginabile.Inhibiþia de protecþie o estompeazã dar nureuºeºte s-o elimine, deºeurile cvasi-muzicale dând,în multe cazuri, dependenþã. Cohortele de undepot deveni agresive, zbierând cu mulþime dedecibeli ºi asociindu-se cu alte „arte” alemomentului. Balanþa îºi cere drepturile: aþidescoperit electronul ºi informatica, suportaþiacum manipularea, fast-food-ul cultural,
însingurarea (ca paradox al exploziei comunicãrii).În general neinstruiþi, lipsiþi de discernãmânt,serviþi asiduu cu intonaþii de peºterã, care pãtrunduºor spre neanderthalianul din noi, copiii ºiadolescenþii nu prea au de ales ºi se înfruptã zilnicdin aceste zoaie.
Nu ºtiu în Apus, dar la noi educaþia muzicalãa suferit o cãdere constantã încã din comunism,declin care s-a transformat în prãbuºire dupã ’89.Mai întâi s-a distrus metodic lumea bunã,duºmanii poporului, apoi s-a forjat clasamuncitoare, ignorantã prin definiþie. Cenzurabolºevicã a mai þinut în frâu producþiile de subsoldar a pãcãtuit lãsând sã treacã Partidul, Ceauºescu,România. Dupã Revoluþie – potopul! Ai bani,gãseºti un sponsor - scoþi pe piaþã orice bâiguialã.Muzica nu se mai studiazã de mult în ºcoalã, nutrebuie nimãnui ore sau dascãli de...do-re-mi (Do,re, mi = sunetul muzicii, nu-i aºa?), audiþiileºcolare ghidate au dispãrut odatã cu profesorii,concert înseamnã ceea ce face Scorpions lainaugurarea stadionului. Nici la orele de educaþiesexualã nu se mai umple clasa, adolescenþiiarãtându-se plictisiþi de iniþieri de mult parcurse,ce Operã (ãia, cu lãlãielile lor ºi cu poveºtile deepocã infantile?), ce Filarmonicã (mã disperã ãºtiacu Mozart). Contrabalansul e firav, încep sãreaparã tinerii în sanctuarele muzicale însã cu pastimid, în numãr mic ºi numai momiþi cu miniaturiuºor digerabile. Balanþa, de-acum digitalã, dã eroride afiºaj.
Dar, providenþial, cineva trudeºte din greu,opintindu-se sub talerul cãzut. Aºa cum tebuie,mâna aceea de oameni vine dintre profesioniºti. ªi iatã cã avem din nou concerte educative la Cluj.Cu o floare nu, dar cu douã, cu trei, cu cinci, seva face primãvarã. Suntem la a III-a primãvarãmuzicalã pe Someº, veþi vedea. Se umblã prinºcoli, prin grãdiniþe chiar, se conving educatori, seadunã grupuri de gâgâlici de-o ºchioapã în sãli deconcert. S-au mai încercat campanii din acestea,majoritatea eºuate (mã gândesc, printre altele, laniºte tentative ale Radioului local la care am pus ºieu umãrul) însã acum avem de-a face cu eforturiconcertate ºi hotãrâre surdã. Împotriva seceteimuzicale s-au pornit Liceul de Muzicã,Filarmonica, Opera, Conservatorul. Primii paºi aufost concertele cu muzicã de divertisment, apoimontãrile de operete-music-hall-uri ºi, în sfârºit, s-au închegat programe coerente, interactive.Academia de Muzicã G. Dima a lansat ciclul Do,re, mi, Start!, Filarmonica ºi-a întins suflul artisticasupra unor zile de sâmbãtã, reînviind matineelesonore pentru novici. De toate vârstele. Am statde vorbã, deocamdatã, cu doi misionari dar suntfoarte mulþi în armata salvãrii ºi redarea miezuluiacestor întrevederi nu ar trebui sã-i nedreptãþeascãpe cei nepomeniþi. Iatã confesiunile doamnnei pro-rector Adriana Bera de la A.M.G.D. : „Am pornitde la ideea cã o instituþie de învãþãmânt superiortrebuie sã pregãteascã nu numai artiºtiprofesioniºti ci ºi un viitor public. Este foarte nece-sarã o asemenea formare artisticã pentru a con-tracara incisivitatea unor mijloace sonore din ce înce mai virulente ºi nu de cea mai bunã calitate.Aºadar am conceput un program intitulat Do, re,mi, start!, pentru copii de diferite vârste, un pro-
gram în care studenþii care cântã pe scenã sã fie ºimoderatori. S-a dovedit faptul cã impactul asupracopiilor este mult mai mare atunci când cei carevorbesc sunt ºi cei care cântã. Beneficiem în acestprogram de sprijinul foarte important al unei doc-torande din München, ªtefana Þiþeica, muzicianãcare se ocupã de organizarea de concerte educativepentru întreaga Bavarie ºi ea ne-a oferit deja niºterepertorii care s-au bucurat de succes în Germania,desigur adaptându-le pentru grupurile de vârstã pecare le vizãm noi. Ca exemplu v-aº da teme demare succes ca Petricã ºi lupul sau CarnavalulAnimalelor. Am avut ºi în Festivalul Mozart unasemenea concert care s-a bucurat de imenseaprecieri ºi am primit cereri sã fie reprogramat.Prin urmare existã o reacþie pozitivã în ºcoli ºi îngrãdiniþe ºi iatã, chiar pentru un astfel de publicde vârstã fragedã prezentãm acum Carnavalul ani-malelor de Saint–Saëns, deopotrivã pentru gruperomâne ºi maghiare. Programele trebuie bine con-cepute atât ca duratã cât ºi ca succesiune sunet-cuvânt, pentru cã este esenþial a se þine cont decapacitatea de concentrare a copiilor, de anumitepreferinþe ale lor ºi aici facem apel la psihologie ºisociologie. Deci sunt acþiuni foarte complexe însãsuntem la a III-a stagiune ºi ecourile sunt exce-lente”. Am intervenit aici, ca sã-mi lãmuresc oîntrebare logicã: „Cine vã sprijinã financiar?”
„Nimeni!” (Râs scurt ºi natural). „Studenþii,doctoranzii ºi chiar absolvenþii noºtri fac acestlucru benevol.” Nimic mai nobil, mã gândeam însinea mea. Am mulþumit doamnei Bera ºi amfãcut câþiva paºi spre o altã întâlnire programatã,de data aceasta cu un tânãr dirijor, Matei Pop, totde la A.M.G.D., care urma sã aibã un concert deaceeaºi facturã câteva zile mai târziu. „Aceste acþiuni se aflã în al treilea an de existenþã, o nouãexistenþã dacã ne gândim cã tradiþia concerteloreducative clujene este veche. Din pãcate, în ultimii20 de ani ele au fost sporadice. In faþa dezintere-sului publicului tânãr faþã de muzica cultã, amreluat ºirul manifestãrilor formative, încercând sãatragem tinerii de la o vârstã la care încã suntdeschiºi faþã de universul muzicii bune. Desigur,dintr-o salã de 200 de adolescenþi, puþini vor fi ceicaptivaþi dar ºi acest procent este important pen-tru spectatorii de mâine. Proximul nostru concert(din 24 martie, n.r.) va fi un concert coral.Formaþia implicatã este Corul FilarmoniciiTransilvania, ansamblu reputat, care va veni înacest caz cu un efectiv de 40 de persoane din celepeste 100 câte numãrã. Se vor cânta mai multecategorii de piese. În primul rând vom prezentaniºte lucrãri la o singurã voce. Apoi vom trece lacanoane simple, în care vocile se adaugã progresivrezultând, pe nesimþite, structuri polifonice. Ne-ampregãtit cu diverse tematici: frumuseþea naturii,tema jocului, universul familiei (cu icoana mamei),vom cânta despre mâncare ºi bãuturã (avem opiesuþã despre diverse feluri de caºcaval!), vomataca bucãþi care conþin onomatopee sau imitaþiiale glasurilor animalelor. Generaþia nouã pareentuziastã, mai ales dacã are posibilitatea sã con-tribuie, sã se implice ºi de aceea, în concertele pecare le dirijez ºi le moderez în acelaºi timp, le dautinerilor ocazia sã-ºi spunã pãrerile. Este mai multdecât o ascultare pasivã”.
Grea muncã, cea dintr-o pepinierã. Lãstariirãsãdiþi se prind sau se ofilesc, apoi trebuie strã-mutaþi ºi lãsaþi singuri. În luptã cu vântul, cu ploa-ia. Dar poate cã cei sensibili la vibraþii vor trãi.
3300
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
3300 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
muzica
Rãsaduri în grãdinileEutherpei
Mugurel Scutãreanu
Ca un preambul al primãverii, odatã cuaniversarea – în martie 2012 – a cinci ani dela înfiinþarea Institutului Cultural Român din
Lisabona, la sediul instituþiei a avut loc Ceremoniade decernare a Titlului Onorific Amicus Romaniae.Distincþia a fost instituitã în semn de recunoºtinþã ºiapreciere faþã de personalitãþile din sfera de rezidenþãa ICRL, ce s-au remarcat prin susþinerea efectivãacordatã acestei veritabile „ambasade culturale aRomâniei în Portugalia” în diseminarea valorilorculturii noastre în spaþiul lusofoniei. De-a lungulultimilor ani, laureaþii Amicus Romaniae au alcãtuito adevãratã familie de spirite afine, reunindvaloroase personalitãþi din diverse sfere ale vieþiiintelectuale: scriitori ºi jurnaliºti, precum Lídia Jorge,Rui Zink, Pedro Caldeira Rodrigues; directori demuzee, festivaluri ºi programe culturale: MariaAntónia Pinto de Matos (Museu do Azulejo),Joaquím Pais de Brito (Muzeul Naþional deEtnologie), João Amorim (Museu do Oriente), PedroInácio (Muzeul Apei), Miguel Valverde (FestivalulIndieLisboa), Pedro Lapa (Muzeul de ArtãContemporanã), Luís Raposo (Muzeul Naþional deArheologie), Anabela Martins Baptista (Palácio Foz),Carlos Seixas (Festival Músicas do Mundo), LuísHilário (Hot Clube de Portugal), Paula Azguime(Festival Música Viva), Álvaro Lobato de Faria(Movimento Arte Contemporânea), Clotilde CâmaraPestana (Centrul de Informare Europeanã JaquesDelors), Maria Ferraz Trinidade (Muzeul Muzicii);reprezentanþi ai lumii academice: José Esteves daSilva, prorector al Universidade Nova de Lisboa, JoãoBigotte Chorão (Academia de ªtiinþe din Lisabona),Daniel Silva Perdigão, lector pentru România alInstititului Camões; muzicieni: Miguel Azguime,João Paulo Esteves da Silva; diplomaþi ºi politicieni:Lauro Moreira, ambasadorul Braziliei pe lângãComunitatea Þãrilor de Limbã Portughezã, FernandoAyala, ambasadorul Republicii Chile în Portugalia,Valeriu Turea, ambasadorul Rep. Moldova, RenatoLeal, adjunctul Secretariatului de Stat pentruComunitãþile Portugheze, Lorena Alvarado, ataºataculturalã a Mexicului, Gaspar Díaz, ministruplenipotenþiar, ataºat cultural al Spaniei, Jean-PaulLefevre, ataºat cultural al Franþei, Dário Sensi, ºef alDepartamentului cooperãrii educaþionale din cadrulambasadei Braziliei, consulii onorifici ai RomânieiEmílio Leite Lopes (Porto) ºi Carlos Machado (Faro).De menþionat cã precedentele ediþii ale ceremonieiau fost onorate de quasi-nonagenarul EduardoLourenço, patriarhul filosofiei portugheze, care agãsit de cuviinþã sã se deplaseze personal, spre a-ifelicita pe organizatorii români pentru iniþiativa lor.
Prelegerea inauguralã, Farmecul României, a fostsusþinutã cu empatie ºi caldã capacitate persuasivãde cãtre jurnalistul italian Giovanni Ruggeri ºiilustratã cu o selecþie din propriile diapozitivededicate subiectului. Bun cunoscãtor al istoriei ºiculturii române, dl. Ruggeri a confirmat astfelexcelenta impresie lãsatã toamna trecutã la MuzeulNaþional de Etnologie din Lisabona, cu ocaziaprezentãrii expoziþiei de icoane pe sticlã dinRomânia. Alocuþiunile rostite de noii laureaþi, carãspuns la primirea titlului Amicus Romanie, aucuprins sincere elogii la adresa activitãþii depuse decãtre ICRL în beneficiul relaþiilor româno-lusofone,dar ºi pe planul mai larg al cooperãrii culturaleinternaþionale. Astfel, doamna Ana Paula Laborinho,
preºedinta Institutului Camões, a declarat: „Atâtpentru mine, cât ºi pentru Institutul Camõescolaborarea cu ICR este exemplarã. Permiteþi-mi sãprofit de ocazie, pentru a adresa felicitãrile mele nudoar reprezentanþei din Portugalia a ICR, ci ºi – prinintermediul ei – întregii instituþii ºi preºedintelui ei,domnului Horia-Roman Patapievici, cu care amstabilit strânse relaþii de colaborare. Cum bine seºtie, noi facem parte dintr-o formã de asociere,EUNIC, ce reuneºte instituþiile culturale dinstrãinãtate ºi a cãrei conducere a fost asiguratã pânãanul trecut de cãtre ICR, fiind apoi preluatã deInstitutul Camões. Tocmai acestã unire a institutelorce promoveazã limba ºi cultura creeazã o forþã, atâtpe plan european, cât ºi mondial. Pentru noi a fost oexperienþã beneficã sã avem un partener de talia ICRpentru edificarea unor strategii periplanetare dedifuzare a culturii.” Din partea teatrologului JoaquímBenite, directorul Festivalului Almada, au fostexprimate aprecieri la adresa politicii culturale puseîn practicã de cãtre ICR, în vãdit contrast cu absenþaquasi-totalã de ajutoare din partea statului portughezîn domeniul vieþii spirituale. Într-o tonalitate similarãs-a exprimat ºi cineastul Nuno Rodrigues: „Þin sãmulþumesc în numele colegilor mei, organizatoriiFestivalului Curtas Vila do Conde, pentru onoareade a fi consideraþi amici ai ICR Lisabona. Festivalulnostru a acordat deja de câþiva ani o atenþie specialãcinematografiei române. Nu întâmplãtor:certamente, acest fenomen este unul dintre cele maiimportante, cu o identitate pregnantã, din lumeafilmului contemporan. Ca atare, porþile festivaluluinostru rãmân permanent deschise pentru cinema-ulromânesc ºi mizãm în continuare pe o bunãcolaborare cu ICRL.” Apreciatul teleast ºi cantautorde origine azorianã Carlos Alberto Moniz a evocatprezenþa directorului ICRL în emisiunea sa cuaudienþã mondialã, Portugal sem Fronteiras(transmisã simultan pe televiziunea naþionalã ºi peRTP Internacional): „Primesc o distincþie ºi odiplomã din partea unui om de culturã – VirgilMihaiu – când, de fapt, ar fi fost mai just ca eu sã-iînmânez astfel de însemne de recunoaºtere ameritelor. În postura mea de realizator de emisiunide televiziune ºi de radio ºi de formator de opiniiam putut conta întotdeauna pe susþinerea totalã dinpartea lui Virgil Mihaiu ºi a instituþiei pe care oconduce. Cultura românã face parte din viaþa mea,am confraternizat deja de multe decenii cu artiºtiiromâni în diverse locuri din Europa. De când existãaceastã reprezentanþã a ICR în Portugalia, am îndirectorul sãu un ajutor inestimabil pentru orientareamea în universul artistic al þãrii sale.” BernardoMariano, criticul muzical en titre al cotidianuluinaþional Diário de Notícias, a elogiat constanþa ºicalitatea iniþiativelor ICRL în domeniul arteisunetelor, concretizate în realizarea anualã a uneiStagiuni Muzicale Române în Portugalia, de o marediversitate programaticã ºi stilisticã. Doamna SophieLaszlo, directoarea Institutului Francez din Lisabona,în edificiul cãruia funcþioneazã ICRL, s-a declaratonoratã de a se numãra de acum înainte, în modoficial, printre Amicii României, la fel ca ºi colegadânsei, doamna Lidia Ramogida, directoareaInstitutului Italian, cel mai vechi dintre aceste focarecosmopolite de culturã ce activeazã în Portugalia. Larândul sãu, dr. Joachim Bernauer, directorulInstitutului Goethe-Portugal, a mãrturisit: „Dacã n-aº
fi fost prieten ºi admirator al României înainte deacest eveniment, aº fi devenit cu siguranþã, datoritãreuºitei pledoarii din prelegerea profesoruluiGiovanni Ruggeri. Eu cred cã nu poate exista unamic al culturii care sã nu fie ºi un amic alRomâniei. De-a lungul întregii mele vieþi am fostimplicit un prieten al României, datoritã bogateicontribuþii a acestei þãri la cultura universalã. Mãgândesc aici la diversele arte, de la muzicã ºi arteplastice pânã la cinema, iar în materie de literaturãavem chiar un exemplu recent de relaþie între þãrilenoastre, întrucât scriitoarea Herta Muller, laureatapremiului Nobel 2009 e originarã din România. Vãrãmân îndatorat pentru amiciþia ºi eficienþa cu caream colaborat întotdeauna.”
Ana Maria Prosérpio, directoarea de programe aSociedade Histórica para Independência de Portugal,a mulþumit nu doar în nume personal, ci ºi dinpartea venerabilei instituþii, pentru modul admirabilcum ICRL a organizat împreunã cu SHIP, laînceputul acestui an, Ziua Culturii Române înPalácio da Independência din centrul Lisabonei. Înfine, Sandra Silva, coordonatoare de proiecteculturale la Muzeul Naþional de Etnologie, a fãcuturmãtoarea declaraþie: „Acum câteva luni, cu ocaziaorganizãrii la Muzeul Naþional de Etnologie dinLisabona a expoziþiei dedicate icoanelor pe sticlã dinRomânia, o artã de valoare unicã, am avut privilegiulde a colabora în mod strâns cu fabuloºii profesioniºtireprezentând douã instituþii culturale române de taliemondialã: Institutul Cultural Român ºi MuzeulÞãranului Român de la Bucureºti. Odatã curecunoºtinþa pentru primirea acestei distincþii, þinadresez mulþumirile mele domnului director VirgilMihaiu, ex-directoarei-adjuncte Anca Doina Milu-Vaidesegan, noii directoare adjuncte AntoanetaRoman ºi, în mod deosebit, referentei MarinelaBanioti, care a fost zi de zi alãturi de mine, înrealizarea acestei expoziþii de referinþã din istoriamuzeului nostru. Cu ocazia împlinirii a cinci ani deexistenþã, urez Institutului Cultural Român dinLisabona sã îºi continue ºi dezvolte excelentaactivitate desfãºuratã în Portugalia.”
În partea a doua a seratei, numerosul public aavut ocazia de a admira imaginile realizate de cincitineri fotografi portughezi – Daniela Oliveira, JoanaCarvalho Fernandes, Carla dos Santos, Hugo Peixotoºi João Pedro Correia, membri ai Asociaþiei YouthPress Portugal – în cadrul proiectului europeanintercultural Romania Seen Through Your Camera,organizat de cãtre Asociaþia românã Support 4Youth Development. Lucrãrile au fost prezentate însala de conferinþe a ICRL, în paralel cu expoziþiaFulgores de Luz Portuguesa „Fulguraþii de luminãportughezã”, cuprinzând imagini artistice deinspiraþie lusitanã semnate de compatrioata noastrã,fotografa Monica Ioana Revecu.
Caracterul de diplomaþie publicã al manifestãrii afost subliniat prin participarea ambasadorilorRomâniei, Vasile Popovici, Germaniei, HelmutElfenkamper, Italiei, Renato Variale, Franþei, PascalTeixeira da Silva, precum ºi a altor înalþi funcþionaridiplomatici: Didier Gonzalez, prim-consilier alAmbasadei Franþei, Gaspar Díaz, ataºat cultural alSpaniei, Erwan Varas, ataºat cultural al RepubliciiChile, Lucie Lachoutova, ataºatã culturalã aRepublicii Cehe, Lorena Alvarado Quezada, ataºatãculturalã a Mexicului, Arna de Mendonça Ferreira,consilierã a Ambasadei Croaþiei, Francisco Artiztia,ex-ataºat cultural al Republicii Chile º.a.
(Continuare în numãrul viitor)
3311TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
Secvenþe de primãvarã la ICR Lisabona
S. D. Cristea
corespondenþã din Lisabona
Bienala Internaþionalã de Teatru Reflex2 de laSfântu Gheorghe vrea sã producã reflexulaprecierii teatrului de calitate prin selecþia
atentã ºi parcimonioasã a spectacolelor invitate.Am reþinut expresia invitatei de onoare afestivalului, criticul britanic de teatru MariaShevtsova, care sublinia cã acesta nu îºi doreºtesã devinã un festival supermarket, în care sãgãseºti de toate, ºi mai bune ºi mai comune, ciare ambiþia sã ofere doar vârfuri ale momentuluiîn teatrul local ºi internaþional. Puþin ºi de calitatepare a fi deviza regizorului László Bocsárdi,directorul Teatrului Tamási Àron, organizatorulbienalei ajunse la a doua ediþie.
Douã personalitãþi ale regiei internaþionale auîncadrat, ca între douã coperþi, festivalul. Îndeschidere Kristyan Lupa cu spectacolul polonezde la Teatrul Dramatic din Varºovia, Persona.Marilyn. La final, Oskaras Korsunovas cu Hamletºi Azilul de noapte, spectacolele TOK din Vilnius.Între ele, douã sãptãmâni de teatru (16-31 martie)cu invitaþi prestigioºi, autori de spectacole variateºi multipremiate: Rimini Protokoll, Emma Dante,Herbert Fritsch sau Andrei ªerban, Victor IoanFrunzã, Yury Kordonsky, Mihai Mãniuþiu, RaduAfrim ºi László Bocsárdi. Dacã fragmentulconþine întregul, obþinem imaginea seriozitãþiifestivalului din cele douã spectacole ale luiKorsunovas, vizionate la Sfântu Gheorghe.Genericul lor devine emblema întregului festival:cursa de teatru a avut doar câºtigãtori la finiº.
Trupa actorilor aliniaþi în faþa noastrã, aºezaþila mesele de machiaj, se pregãteºte de spectacol.Oglinda ne întoarce transformarea chipului civilîn chipul personajului. ªoapta iscatã ca unfreamãt uºor se transformã treptat în urlet: Cineeºti? se întreabã actorii în faþa propriei imaginidin oglindã. O interogaþie adresatã în egalãmãsurã personajului interpretat ºi actorului însuºi.În Hamletul lui Korsunovas culisele au urcat pescenã, ca expresie a preocupãrii trupei pentruprocesul jocului ºi al transformãrii actorului înpersonaj. Astfel, jocul oglinzii devine leitmotivulspectacolului. Oglinda permite jocul identificãrii-distanþãrii cu care actorii ne conduc prin poveste.Korsunovas sparge textul lui Shakespeare pentru acondensa timpul ºi a suprapune planurile acþiunii.Replica lui Gertrude, mutatã în partea întâi aspectacolului, Nu mormântul aº fi crezut c-am sã-
þi presar cu flori, ci patul nunþii, prefigureazãmoartea Ofeliei. Douã lopeþi lovite una de alta îimetamorfozeazã pe Rosenkrantz ºi Guildenstern,ºi introduc scena groparilor. Acelaºi actor priveºtealternativ în douã oglinzi, într-una vedem chipullui Claudius în alta chipul lui Hamlet tatãl, celucis prin fratricid. Hamlet tatãl, întins pe masa dedisecþie, îºi întâmpinã fiul pentru a cererãzbunare. Mãrturisirea crimei e egalã cuscormonirea în mãruntaiele victimei, în cãutareaadevãrului. Piesa în piesã, Cursa de ºoareci,menitã sã deconspire crima, oferã actorilor ocaziade a schimba din nou masca. Pregãtirea actorilorîndrumaþi de Hamlet denunþã iluzia scenicã, pecare Korsunovas o submineazã constant. Aceleaºiroluri sunt interpretate de aceiaºi actori în Cursade ºoareci. În plus, un uriaº ºoarece-ºobolan asistãpasiv la frãmântarea personajelor, supravegheazãscena. Actorii lui Korsunovas semnalau, îndiscuþiile de dupã spectacol, cã ºoarecele e unpersonaj recurent în spectacolele lor. Apãrut încãdin prima producþie dupã Daniil Harms, ºoarecelea crescut la dimensiunile ºobolanului uriaº deacum: o personificare a fricii, a panicii de care ecuprins Hamlet dupã confirmarea crimei.
Korsunovas introduce în spectacol motivulsinuciderii, citit în piesa lui Shakespeare. A fi saua nu fi e expresia îndoielii asupra posibilitãþii de amai trãi cu conºtiinþa descoperirii crimeiînfãptuite. Crima e pãcatul suprem, iarrãzbunarea pe care i-o cere tatãl îl împinge ºi peHamlet în cercul vicios al crimei. Hamlet înþelegecã a fi cu grupul personajelor ce tãinuiesc crima,înseamnã pentru el a nu mai fi. Moarteapersonajelor îi scoate din rol pe actorii care revinla mãsuþele de machiaj pentru a-ºi îndepãrtagrima. Pe rând, redevin civili, transformaþi însã deprocesul spectacolului care e gata sã reînceapã cuîntrebarea Cine eºti? Într-adevãr, cine sunt actoriilui Korsunovas, cei trãiþi de personajul a cãruisoartã au întrupat-o, dispuºi sã se dedice roluluipânã la pierderea sinelui? La distanþã de o zi, înpremierã ºi pentru actori în aceastã succesiune, aujucat Azilul de noapte de Maxim Gorki.Spectacolul se opreºte doar asupra ultimului act,încheiat cu scena beþiei întrerupte de sinucidereaActorului, ce duce pânã la capãt gestul anunþat deHamlet. Rãmâne astfel deschisã întrebarea asupralimitelor pânã la care poate fi degradatã fiinþaumanã de semeni, de societate, de propriileslãbiciuni. A reieºit de aici o ciudatãcorespondenþã între douã spectacole completdiferite, dar cu o temã comunã. Azilul..., întraducere literalã În strãfunduri (Na dne),sondeazã abisurile fiinþei umane, confruntate cudegradarea fizicã, cu pierderea demnitãþii umane.Iluzia scenicã e complet anulatã. Actorii, aºezaþila o masã situatã foarte aproape de public,aºteaptã intrarea acestuia în studio ºi schimbã cuel mici gesturi de complicitate. Jocul, pe muchiede cuþit, alterneazã postura civilã cu personajul ºireitereazã implicit întrebarea din Hamlet Cineeºti? O întrebare pe care publicul o resimte lamodul personal, cu atât mai mult cu cât cu toþiiam bãut paharul de vodcã, iar cântecul de la finale ºi al nostru. Cursa de teatru ne-a prinsînãuntrul spectacolului ºi nu mai avem scãpare pânã nu rãspundem, fiecare în parte, la întrebarea Cine eºti?
3322
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
3322 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
Cursa de teatruOana Cristea-Grigorescu
teatru
foto:Henning Janos
foto:Henning Janos
Aflatã la a patra expoziþie de la deschidereadin decembrie 2011, Galeria Piano CazolaVizual este un nou spaþiu independent
dedicat artei contemporane la Cluj. Pânã în 23aprilie expune, sub genericul Arbori, seriatematicã a picturilor ce subîntind genericul,creaþia artistului Iurie Cojocaru.
Pictura artistului e strãbãtutã de un puternicfilon poetic, altoit pe ataºamentul faþã de figurativºi culoare. Originar din Republica Moldova, dupãprimii ani de studiu la Chiºinãu, Iurie Cojocaruîºi finalizeazã studiile la Academia de ArteVizuale Ion Andreescu din Cluj, promoþia 1996.
Participã la numeroase expoziþii de grup în þarãsau strãinãtate, semnând ºi expoziþii personaleîncepând din 1994 la Cluj, Alba Iulia, dar ºi înGermania.
Arbori filiformi, nefiresc de înalþi, tenteazã sãatingã cu creºtetul cerul. Imaginea arboreluiconþine metafora fiinþei nostalgice dupãtranscendenþã, ce cautã dincolo de limitele lumiimateriale justificarea existenþei. Imaginile trimitînsã ºi la arborele interior, coloana vertebralã aviului, a naturii în construcþie. Scãri înãlþate pânãla coroana rotundã confirmã destinul roditor alarborilor lui Iurie Cojocaru, ce aºeazã pictura în«Grãdina» fructelor spiritului. Coroana stufoasã eºi adãpostul pãsãrilor, casa ocrotitoare a vietãþilorvãzduhului, a sufletelor pãsãri. Mãrul, copaculParadisului pierdut, promite oamenilor întoarcereaidealã, cea a recuperãrii statutului de fiinþãprivilegiatã în ordinea creaþiei. Constelaþiametaforelor asociate temei arborelui se ramificãgeneros în pictura artistului, depãºind motivul purvizual ºi rafinamentele cromatice. Tema,îmbogãþitã de multiple interpretãri posibile,mizeazã pe contribuþia privitorului, invitat sãdescopere propriile metafore în seria Arborilor luiIurie Cojocaru.
Motivul arborelui constituie pentru artist unpretext pentru a exersa multiple soluþii picturale,pentru a se îndepãrta pe alocuri de figurativ, sprea reveni ulterior la noi modulaþii ale aceleiaºiteme în registru simbolic. Copac în noapte,Copacul cu pãsãri, Copacul cu scarã, Þesãturã,Copac al învierii sunt titlurile lucrãrilor dedimensiuni medii (120x75 cm, ulei pe pânzã), cenu epuizeazã paleta soluþiilor tehnice ºi asemnificaþiilor posibile, ce se distanþeazã discretde interpretãrile directe, spre a propune orizontulspiritual ca destinaþie a picturii sale. Douã lucrãriîn care se simt ecourile lui Horia Bernea,Fereastrã ºi Prapore, stabilesc cadrele filiaþiei
ortodoxe. În pictura lui Iurie Cojocaru, nedeclarat,omul se aflã în spatele acestor arbori, pe care îicultivã, îi zugrãveºte, îi aºeazã ca pe icoanã peperetele dinspre est al creaþiei, din care artistul sedeclarã parte. Fãrã orgoliu, artistul e doar unevanghelist al minunilor naturii, a cãrei ordine neinvitã sã o contemplãm. O punte spre primãvaranaturii ºi a renaºterii spiritului, expoziþia de acumne îndrumã spre Copacul învierii, prima lucraredin expoziþie, ce deschide discret porþile sãrbãtoriicreºtine peste care pãºim acum.
S-a produs minunea aºteptatã: sã fie jucatRadu Þuculescu în propria-i þarã! Nu numaila Praga, nu? Orice piesã scrisã de Radu ar
merita o punere în scenã. Misterul nepunerii þinede raþiuni întunecate, de ceva orgolii, invidii,reglãri de conturi. Ce mai conteazã acum, cândrobinetul teatral funcþioneazã?
Suntem la Teatrul Naþional din Cluj, la salaStudio. Se joacã Bravul nostru Micºa de RaduÞuculescu, în regia lui Tudor Lucanu. Joacã MateiRotaru, Cãtãlin Codreanu, Eva Criºan, DragoºPop, Emanuel Petran, Viorica Mischilea, AngelicaNicoarã ºi Camelia Curuþiu. Deºi regizorul etânãr, el respectã textul, nu sare peste cal, vedemonstruosul ºi îl face credibil. Spectacolul aresavoare, frenezie, vitalitate. Lumea cu viciile ei seplimbã firesc între absurd ºi grotesc, între trivialºi sarcasm. Vocea lui Radu e omniprezentã. Noi,care avem privilegiul sã bem o cafea cu el, îi ºtimexpresiile savuroase, refuzul visceral decosmetizare a realitãþii, pulsaþia umorului. Cumsã uiþi cã „viaþa-i ca o balegã în mijloculdrumului?” Cum sã nu-þi aminteºti de invitaþiile
tranºante, precum „bei o puturoasã... una scurtã?”Primãriþa din piesã vede câte chestii frumoase sepetrec la noi, chiar dacã „perspectivele-s înbeznã”. Nimic nu e vulgar, doar cã personajelesunt vulgare. Un nou limbaj de lemn înfloreºteperfid „pe aceste meleaguri pitoreºti, vizitate deturiºti”. Orice whisky e „fix piºu” pe lângã þuicã.Avem nevoie de turiºti cu „stomacul excitat deputuroasã”, ca sã aprecieze „faimoºii noºtrimorcovi” ºi preoþii talentaþi cu bicicletã ºi chitarã.Ca sã nu mai vorbim despre teoria mirosului,deoarece Floristela cea mereu gravidã ºtie cã„multe cãsnicii se desfac din cauza mirosului”.
Se râde mult la spectacol. Râde ºi Radu depropriile-i expresii. Pe scenã troneazã o maºinãadevãratã, dar hodorogitã, ca o metaforã aruginilor reiterate. Atât de mult am vrut sã-miintitulez articolul cu replica „Expertã-i mã-ta!”,însã mi-am cenzurat pornirea. Radu Þuculescu nuiubeºte asemenea intenþii. La el, orice radiografieusturã. Apoi vindecã.
3333
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
3333TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
Faimoºii noºtri morcoviAlexandru Jurcan
Ascensiunea arboreluiOana Cristea-Grigorescu
arte
foto:Nicu Cherciu
Anul acesta am urmãrit pentru prima datã îndirect, la televizor, Gala Premiilor Gopo1,aceste „Oscaruri româneºti” lansate în 2007
ajunse acum la cea de-a ºasea ediþie. Nici nu ºtiu,de fapt, dacã în anii precedenþi ceremonia a fostdifuzatã în direct de vreun post de televiziune.Acum misiunea ºi-a asumat-o trustul PRO, înspeþã canalul PRO Cinema. Rãspunzând unuiimpuls spontan (nu-mi propusesem sã mã uit), pedata de 26 martie ora 19.00 m-am instalat în faþatelevizorului, loc în care am rezistat cu greu cinciminute, pe de o parte fiindcã nu mã interesamodul în care îºi fac intrarea invitaþii, subiectcãruia îi era consacratã prima orã a transmisiei,pe de altã parte „graþie” prestaþiei penibile, înrelativ contrast cu cea a partenerei sale AmaliaEnache, a unuia dintre cei doi „maeºtri deceremonii”, anume: Mircea Solcanu. Am revenitîn jurul orei 21.00, când decernarea premiilorîncepuse, cu inima strânsã sã nu întâlnesc cumvaacelaºi prezentator insipid ori pe cineva similar.Dupã câteva minute am rãsuflat uºurat: prestaþialui Andi Moisescu era mai mult decât agreabilã,de þinutã, sobrã fãrã a fi rigidã. Aºa cã am statpânã la miezul nopþii, mai mult dintr-ocuriozitate de „jucãtor”, aceea de a confruntapronosticurile mele (neoficiale) cu deciziilevotanþilor. O observaþie cu caracter general:festivitatea Gopo este incomparabil mai puþinplicticoasã decât ceremonia Oscarurilor! Nu cã arfi greu, dar e totuºi o bilã albã în favoareaBucureºtilor. N-am agreat, în schimb, pauzelepublicitare – nu prea multe, dar cam dese! –, ceeace înseamnã cã la anul m-au pierdut detelespectator live. Pânã atunci însã, permiteþi-micâteva succinte comentarii legate de (parte dintre)filmele premiate, amintind cã este vorba depelicule româneºti care au avut premiera îndecursul anului trecut.
Marele câºtigãtor al actualei ediþii a fost, cumera oarecum de aºteptat, Aurora al lui Cristi Puiu(cel mai bun film, regizor, scenariu). De aºteptatnu pentru cã ar fi neapãrat un film extraordinar –deºi deosebit este! –, ci pur ºi simplu pentru cã esemnat de Cristi Puiu (în cvadruplã ipostazã:scenarist, regizor, interpret ºi producãtorprincipal). Deºi producãtorii (Mandragora, SociétéFrançaise de Production, Bord Cadre Films,Essential Filmproduktion GmbH, cu sprijinulCNC) au retras filmul din competiþie, votanþii2
nu au þinut cont de dorinþa acestora (conformprincipiului de largã circulaþie internaþionalã:Dacã tu nu ne vrei, noi te vrem!). E ca ºi cum aitrece o bãtrânicã strada, deºi ea nu vrea cu niciunchip acest lucru, ºi nu neapãrat pentru cã nu aravea treabã pe trotuarul celãlalt, ci pentru cã îiplace cum cade lumina (reflectoarelor) în locul încare se aflã. Dincolo de orice consideraþii, cel de-al treilea lungmetraj al lui Cristi Puiu este unexperiment preþios, nu lipsit de virtuþi, uºorostentativ ºi, în ciuda lungimii, parcã neterminat.Dar, dacã Aurora va rãmâne – ºi va rãmâne! – înistoria filmului românesc, marii câºtigãtori dinanii precedenþi au fãcut istorie3. În schimb, CristiPuiu ar fi meritat cu prisosinþã premiul pentru rolmasculin principal.
Îndreptãþit îmi pare a fi Premiul pentru cel mai
bun film de debut, acordat peliculei Periferic a luiBogdan George Apetri (regizor ºi coscenarist).Echilibrat, fãrã excesele de pitoresc ori desenzaþionalism la care se preta mediul interlopinvestigat, Periferic este o dramã contemporanãavând în centru o tânãrã prostituatã. Nici victimã,nici inocentã, aceasta nu se poate sustrage unuidestin marginal, tragic ºi violent, dar nu minor:jefuitã ºi abandonatã de propriul copil aflat înpagul adolescenþei, resemnarea, acceptarea stãriide fapt pare a fi singurul mod de supravieþuire.Filmului i-au revenit ºi premiile pentru: actriþã înrol principal (Ana Ularu), actriþã în rol secundar(Ioana Flora), montaj (Eugen Kelemen), imagine(Marius Panduru).
Din dragoste cu cele mai bune intenþii, cel de-aldoilea film al lui Adrian Sitaru, despre dragosteamaladivã – fãrã nimic pervers – a unui fiu pentrumamã, pedant la limita suportabilului, cu opoveste greu de acceptat altfel decât ca pe un cazclinic (dar se pare cã nu aceasta a fost... intenþiaregizorului-scenarist), ºi-a adjudecat premiilepentru actor rol în principal (Bogdan Dumitrache)ºi actor în rol secundar (Adrian Titieni),interpretarea fiind de altfel singurul punct cuadevãrat de rezistenþã al filmului.
Douã filme ghinioniste, care ar fi meritat maimult (deºi nu în detrimentul altora!) sunt Crulic –Drumul spre dincolo realizat de Anca Damian ºiBunã! Ce faci? în regia lui Alexandru Maftei. LuiCrulic... i s-ar fi cuvenit un premiu special, atâtpentru cã este primul lungmetraj de animaþieromânesc dupã mai bine de douã decenii, cât ºi,mai ales, pentru calitatea ºi concepþia animaþiei;filmul s-a „mulþumit” cu premiile pentru cea maibunã muzicã originalã ºi pentru cel mai bunsunet, deºi a fost nominalizat ºi la categoria celmai bun film. Bunã! Ce faci? ºi-a adjudecatpremiile pentru cel mai bun machiaj ºi cea maibunã coafurã ºi pentru cele mai bune costume; amai fost nominalizat pentru: cel mai bun montaj,cea mai bunã imagine ºi cea mai bunã muzicãoriginalã. A primit, de asemenea, PremiulAsociaþiei Operatorilor din România (RSC),acordat lui Radu Aldea de cãtre un juriu formatdin profesioniºti ai imaginii. Bunã! Ce faci? ar fimeritat mai mult (ºi numai) pentru simplul faptcã este un film românesc „normal”, dincolo demode ºi modele, de curente sau „valuri”. Opoveste de familie cinematografiatã cu acurateþe,nu lipsitã de umor ºi chiar de duioºie.
Cum, aºa cum am precizat de la început, numi-am propus sã epuizez lista premiilor ºi apremianþilor, mã opresc aici cu comentariile, daram sã închei cu douã observaþii, una, legatã destructura categoriilor de premii, vizândorganizatorii Galei Premiilor Gopo, alta referitorla politica de difuzare a filmelor româneºti încinematografe.
În primul rând, nu mã poate convinge nimenicã este corect sã concureze laolaltã, pentru acelaºipremiu, filme de ficþiune, documentare ºi deanimaþie. Oricât de „democraticã” ar fi alãturareanediferenþiatã a acestora, este vorba totuºi despregenuri diferite. Astfel, dacã se þinea cont deaceastã elementarã distincþie, la categoria Cel maibun film de debut n-ar mai fi concurat Periferic
cu Metrobranding (r. Ana Vlad, Adi Voicu), careeste, acesta din urmã, un documentar(nominalizat ºi la categoria Cel mai bundocumentar!), iar în cursa pentru cel mai bunfilm al anului Crulic... n-ar mai fi intrat încompetiþie cu Aurora. (E drept cã, în acest caz,Crulic... n-ar mai fi avut contracandidat, ceea cenu schimbã esenþial datele problemei: acordareaunui premiu special ar fi fost cea mai bunã ºi laîndemânã soluþie.)
În al doilea rând, au intrat în competiþie filmecare practic nu au rulat înafara Bucureºtilor (ºipoate nici acolo!). La Cluj, de pildã, unde existãtrei reþele diferite de difuzare a filmelor, n-au „puspiciorul” în niciuna dintre acestea niciMetrobranding, nici Burta balenei (r. Ana Lungu,Ana Szel), nici Ceva bun de la viaþã (r. Dan Piþa).(ªi sã nu mai vorbesc despre filmele descurtmetraj, care nu ruleazã decât în festivaluri,dar aceasta este o racilã mai veche a sistemului.)Nu pun în discuþie valoarea acestor filme, darcred cã ele ar trebui, ar merita sã fie vãzute, pelângã membrii juriului ºi votanþii Gopo (careprimesc spre vizionare DVD-uri), ºi de cãtrefoarte puþinii spectatorii care mai sunt interesaþide cinema în România.
Note:1 Gala Premiilor Gopo este organizatã de Asociaþia
Pentru Promovarea Filmului Românesc (APFR), cusprijinul Centrului Naþional al Cinematografiei (CNC),Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional ºi alBabel Communications.
2 Existã un juriu de preselecþie (anul acesta formatdin: Florin ªerban, Ozana Oancea, Cristian Niculescu,Dan Nanoveanu, Radu Nicolau, Ana Maria Sandu,Andrei Gorzo, Ileana Bîrsan, Dana Duma, Andrei Rus,Codruþa Creþulescu), dupã care filmele propuse deacesta sunt votate de 300 (dupã unele surse) sau de400 (dupã alte surse) de profesioniºti dincinematografia românã.
3 Avem în vedere categoria Cel mai bun lungmetrajde ficþiune: A fost sau n-a fost? (r. CorneliuPorumboiu) – 2007, 4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile(r. Cristian Mungiu) – 2008, Restul e tãcere(r. Nae Caranfil) – 2009, Poliþist, adjectiv (r. CorneliuPorumboiu) – 2010, Eu când vreau sã fluier, fluier(r. Florin ªerban) – 2011.
3344
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
3344 TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
Câte ceva despre Gala Premiilor Gopo 2012
Ioan-Pavel Azap
film
Istoria din ultimul film al fraþilor Dardennete þine cu sufletul la gurã. E o vînãtoare deindicii ºi de persoane, e precum goana
dupã valiza cu bani din No Country For OldMen, însã o goanã strãmutatã în lumeacopiilor, o lume dezbrãcatã de gravitateaîntîlnirii cu moartea, în locul cãreia e adusãpuþinã sare de facturã karmicã. Bãiatul cubicicleta / Le gamin au vélo are în interiorþinte precise – recuperarea bicicletei, unleitmotiv al istoriei de pe ecran, întîlnireatatãlui –, care îi dau aspectul de quest ºiîncãrcãtura de thriller, peste care, din exterior,glasul auctorial coboarã amprenta moralã ceva da poveºtii finisajul karmic.
Viaþa lui Cyril Catoul, un puºti deunsprezece ani abandonat de tatãl sãu într-oinstituþie a statului, seamãnã cu aventura unuierou de joc video. Cîteva frînturi de viaþã ºicadru social, ca sã fie clar unde evoluezi,unde îþi desfãºori misiunile, ºi foarte multãaventurã pe muchie de cuþit. Injecþia cususpans e aplicatã de autori din primeleminute ale filmului, cînd, prin douã secvenþecu tempo diferit, plaja de acþiune a filmului edusã în zona receptãrii tensionate: în primasecvenþã Cyril fuge din stabiliment cu gîndulcã-ºi va gãsi tatãl ºi îºi va recupera bicicleta(ºi e urmãrit de cei care-l aveau în grijã); în adoua secvenþã bicicleta îi este adusã de ocoafezã ºi Cyril transformã banalul mers pebicicletã într-un dans extrem în jurul maºiniibinefãcãtoarei sale.
Cu un simþ acut al construcþiei pline desuspans, un simþ hitchcockian, fraþiiDardenne nu mai lasã loc de respiro: oriceîntîmplare, oricît de banalã (cum e parcareabicicletei în faþa unui magazin pentru cîtevaminute), oricît de familialã sau de tandrã
(cum e o plimbare pe bicicletã, o discuþie pemarginea unui joc video, o îmbrãþiºare),devine prilej de suspans. Bicicleta ar putea fifuratã, îmbrãþiºarea ar putea lãsa urme desînge pe haine, bicicleta ar putea derapa,discuþia ar putea deveni crimã.
Astfel, Cyril Catoul pare un AntoineDoinel din epoca PlayStation. Faþã deînaintaºul sãu francez, Cyril Catoul pierdelegãtura umanã cu spectatorul, din cauzafaptului cã în filmul actual pedala deacceleraþie e cãlcatã continuu, din cauzã cã nuexistã timp pentru contemplare, pentru a ficu personajul, pentru prietenie, fiindcãnecontenit, ca spectator, eºti în spateleeroului, în expectativã, febril.
Pe ecran sînt multe întîmplãri concentrateîntr-un timp scurt. ªi cu fiecare nouãîntîmplare viaþa personajului ºi personalitateasa nu capãtã rotunjime, complexitate, ci edirecþionatã cãtre o idee precisã: suferinþapuºtiului devine violenþã faþã de propriul corpºi faþã de corpurile din jur. Filmul nuexploreazã viaþa unui copil într-o conjuncturãfamilialã nefericitã (Truffaut face asta în 400coups), ci mai degrabã vorbeºte despre unanumit tip de reacþie temperamentalã(violentã) pe care o poate manifesta un copilîn cazul în care este abandonat, iar societateanu gãseºte (imediat) cele mai adecvaterãspunsuri pentru problemele sale. Le gaminau vélo nu este atît o încercare de a discutadespre o viaþã (a lui Cyril), cît o încercare dea arãta în tentã uºor moralizatoare (deinspiraþie karmicã sau leibnizianã) ce se aflãîn spatele comportamentului violent infantil.
Filmul este convingãtor în direcþia aceastafiindcã Thomas Doret interpreteazã excelent
fiecare pas al istoriei lui Cyril. Thomas Doretduce filmul în spate ºi dã corp tensiunii pecare mizeazã autorii proiectului. Însã evoluþiasa unilateralã ºi tuºa moralã din final ducfilmul acesta din sfera discuþiei artisticedespre viaþã în cea a demonstraþiei prin artãcu rãsfrîngere asupra vieþii. Ceea ce nu e unrãu în sine. Numai cã în felul acesta filmulfraþilor Dardenne nu va rãmîne sus de tot,lîngã 400 coups sau Ladri di biciclette, filmeale cãror fapte sau valori le împãrtãºeºte pînãla un punct.
René Daumal, scriitor francez, a trãit puþin,între 1908-1944. A scris poezii, dar ºiromanele Paradis des perroquets, L’enfant
du jeudi soir, Albina et les hommes chiens. Înanul 1952 i s-a publicat un roman de aventurialpine, la persoana întâi, cu titlul Mont Analogue.De la acest roman a pornit regizorul AlejandroJodorowski sã realizeze în 1973 filmul The HolyMountain (Muntele sfânt).
Jodorowsky s-a nãscut în Chile, în 1929, iar în1953 a plecat la Paris. Filmele sale suntsuprarealiste, esoterice, încãrcate de metafore ºisimboluri. În romanul sãu, Daumal povesteºtecum opt prieteni vor sã descopere un muntemisterios, inaccesibil, la baza cãruia guverneazã osocietate cosmopolitã, dominatã de ghizi.Jodorowski se îndepãrteazã enorm de roman,pânã spre final, când se hotãrãsc niºte oameni sãafle secretul nemuririi, pe care îl deþin nouãoameni ascunºi pe munte. Pentru aceasta, trebuieînceputã o iniþiere totalã. E necesarã distrugereade sine, renunþarea la bani, la propriul trecut,chiar la trupul efemer. În fond, „neantul e singurarealitate”. Personajele vor înþelege cã „dacã nu
suntem nemuritori, cel puþin suntem imagini,fotografii”.
În revista Film Menu din aprilie 2011, AndreeaBorþun aminteºte filmul lui Jodorowski în raportcu miºcarea hippie ºi naºterea unei noi ere alibertãþii sexuale. Filmul a fost finanþat de JohnLennon ºi reprezintã „o oglindã aproape perfectãa credinþelor ºi valorilor propovãduite în anii ’60-’70”. De acord cu Andreea Borþun, referitor lainfluenþele din Dante. Filmul e ºocant, greu deprivit. Nu e vorba de fariseism sau pudibonderie,doar cã estetica urâtului e dusã la extrem. Broaºteîmbrãcate în... conchistadori, Cristoºi de vânzare,cascade de sânge, organe smulse, fecale... – tottacâmul. Multe referiri la mitologii, credinþe,misticism. Satirã apãsatã la adresa violenþei,pudibonderiei, societãþii de consum. Dacã trebuiesalvatã situaþia financiarã a statului, atuncipreºedintele din film ordonã gazarea a patrumilioane de cetãþeni: „Începeþi cu muzee cu gaz,biblioteci cu gaz...!”.
Cadavre pe care miºunã insecte, pãsãri ce iesdin cadavre, maºina de fãcut amor mecanic, cuavalanºã de spume erotice. Malefic, oniric,
scabros. Uneori, sãtul de imagini ºocante, îmiziceam: cui prodest? Mai apoi continuam, fericitcã înþeleg trimiterile. Satisfãcut de replica finalã:„Prin iubire atingi eternitatea”.
3355
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
3355TRIBUNA • NR. 231 • 16-30 aprilie 2012
colaþionãri
Broaºte sub muntele sacruAlexandru Jurcan
Bãiatul cu bicicletaLucian Maier
Alejandro Jodorowski
Vizând o temã de stringentã actualitate pentrusocietatea contemporanã, de tip occidental,Centrul Cultural German în colaborare cu
Planwerk Cluj lanseazã o serie de evenimente legatede arhitecturã ºi urbanism (un workshop, un simpo-zion ºi o expoziþie) dedicate revizitãrii conceptelorgenerale de „spaþiu public” versus „spaþiu privat”, deinterdisciplinaritate, comunicare, contextualizare ori„eco-arhitecturã”, generate de dilemele iscate dehiperdezvoltarea urbanisticã de azi.
Dacã primele douã evenimente – workshopul„Poþi sã îþi imaginezi…?”, (derulat în perioada 10-14martie, la sediul clujean al Planwerk) ºi simpozionul„Posibilitãþile unui oraº – Percepþii actuale aledezvoltãrii urbane în Germania ºi România” s-auadresat în principal unui public avizat, de arhitecþi,designeri, plasticieni – titraþi ori în devenire, dar ºifactorilor de decizie în plan local, expoziþia „Relaþiiexterne – tineri arhitecþi din Germania” (14 martie –8 aprilie a. c., Muzeul de Artã) vine în întâmpinareatuturor celor interesaþi de arhitectura mileniului III,de viziunea unei noi generaþii de arhitecþi ºiurbaniºti, ºi – de ce nu? – de proiecþia în viitor afizionomiei urbei aspirante la statutul de CapitalãCulturalã Europeanã în anul 2020, în expoziþiefigurând ºi un proiect aflat în curs de derulare înCluj-Napoca.
Eveniment cultural de prestigiu, posibil prineforturile reunite ale Institutului pentru relaþiiculturale internaþionale (Institut furAuslandsbeziehungen) e.V. (ifa), Stuttgart încolaborare cu Camera federalã a arhitecþilor germani(Bundesarchitektenkammer) e.V. (BAK), Berlin ºipartenerul media – Deutsche Welle DW-TV, cât ºi alePlanwerk Cluj ºi Centrului Cultural German Cluj(implicit, prin directoarea Departamentului culturalal acestuia, d-na Ildikó Surányi, care ne-a furnizat cumultã amabilitate informaþiile solicitate), a gazdeiîntregii manifestãri - Muzeul de Artã clujean -,expoziþia cuprinde o selecþie de paisprezece proiecteale unor tineri ºi foarte tineri arhitecþi germanifinalizate dupã anul 2004, în mare parte realizate înstrãinãtate, în condiþii de mediu urban sensibildiferite de cele oferite de propria matrice culturalã,unele cazuri confruntându-se cu provocãri cu totulinedite.
Beneficiind de o mizanscenã spectacularã, directãºi profund „saxonã”, îmbinând tehnicile tradiþionalede prezentare ale machetelor cu prezentãrifoto/video ºi texte accesibile unui public extins,proiectele prezentate pot da seama într-un modelocvent ºi coerent de o Lebensphilosophie ce secontureazã fãrã emfazã, însã tot mai evident, însânul actualei ºcoli germane de arhitecturã, conectatela „noul umanism” al post-modernitãþii, promovat despirite novatoare precum celebrul arhitect ºi urbanistdanez Jan Gehl, care, printre altele, obiºnuia sãspunã cã „numai arhitectura care ia în considerarescara ºi interacþiunea umanã este o arhitecturã desucces”. Astfel, spaþiile arhitectonice nou configuratesunt menite a respecta atât exigenþele beneficiaruluidirect cât ºi pe cele ale comunitãþii, inserându-se cugraþie ºi pragmatism în peisajul urban de destinaþie.Democratizarea continuã cât ºi aspectul identitar
individual sunt prezente în conceptul de bazã alproiectelor, acestea rãspunzând acutei nevoi desocializare a unor mase umane cvasi-permanent„exilate” în biroul, reºedinþa, autoturismul propriu,ori în faþa computerului personal, cât ºi necesitãþiide intimitate a individului continuu expusincidenþei/agresivitãþii factorilor de mediu.
Vizionând cu anume atenþie expoziþia, devineevident faptul cã numai mizând pe o cunoaºteretemeinicã a proprietãþilor materialelor utilizate ºi atehnicilor/tehnologiilor specifice de implementare insitu a proiectelor lor virtuale, pe o vastã ºi bineasimilatã culturã vizualã, dar ºi de susþinereaechipei/firmei în cadrul cãreia activeazã, aceºti tineriarhitecþi au fost în mãsurã sã abordeze creativtemele propuse, eliberaþi de restricþii financiareabsurde ºi de prejudecãþi culturale limitatoare,cultivând nu ”the Clash of Cultures”, nicimodernitatea/originalitatea cu orice preþ, ci armonia,ca rezultat al comunicãrii trans-/inter-culturale ºitrans-generaþionale.
Ar fi total nedrept sã nominalizãm aici doarunele dintre cele prezentate, chiar fãrã sugestiavreunei ierarhii valorice, proiectele acoperind unspectru foarte larg de exprimare arhitectonicã, de ladesignul de interior la configurãri peisagistice delargã respiraþie, ori de la unitatea de locuit familialãla complexul muzeal, educaþional ori dedicatcongreselor, menþionãm, totuºi, o premierã mondialãîn domeniu, ºi anume unitatea muzealã-container, caparte mobilã, transportabilã a „Kunsthaus Zug”(Zug, Elveþia, 2002).
Perspectiva integratoare derivatã din necesitateaadaptãrii permanente la spaþiul eclectic, dinamic ºiconcurenþial al metropolelor occidentale, apetenþa dea se plia pe nevoile reale ale destinatarilor (delocuire, de reprezentare, de securitate, de socializare,de intimitate, etc.), atenþia pentru detaliuldefinitoriu, impregnat de personalitatea unui geniusloci tutelar sunt tot atâtea puncte de rezistenþã aleacestor proiecte (a unora cu viabilitate deja testatã)ºi tot atâtea provocãri pentru tinerii „din branºã” dela noi. O perspectivã integratoare confruntându-se cuo tradiþie profesionalã secvenþialã, a cãreidiscontinuitate într-o anumitã mãsurã motivatãistoric nu trebuie perpetuatã. Contextualismul,aceastã aptitudine civicã atent cultivatã de arhitecþii-oaspeþi, având rãdãcini seculare în respectul pentrupersoana umanã ºi lucrul mâinilor sale, rod al uneitradiþii educaþionale bazatã pe creativitate nu seregãseºte decât ocazional în opera reprezentanþilorºcolii româneºti de arhitecturã, aceasta fiindangrenatã într-un (sisific) proces de redefinire aprofilului propriu, deseori în detrimentul realizãrilorepocilor anterioare. Integrarea moºtenirilor alogene ºinaþionale antebelice, a celor din perioadacomunismului ºi asimilarea în cheie proprie astilurilor internaþionale în circulaþie reprezentândprovocãri de anvergurã, de largã perspectivã, ce vorputea fi soluþionate abia în momentul când ne vomfi împãcat cu noi înºine, cu Istoria, atunci cândconstruirea unui „brand de þarã”, de exemplu, va fifost, de mult, istorie.
3366
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
opiniiVistian Goia Istoria literarã ... rediviva?! 2
editorialªtefan Manasia Coviltirul poeziei 3
o carte în dezbatereFrancisc Baja Oameni, dar nu ºoareci 4ªtefan Manasia Una vita violenta 5
cãrþi în actualitateDorin Mureºan O biografie dezabuza(n)tã 6
cartea strãinã Cristina Sãrãcuþ Ultima ispitã a lui NikosKazantzakis 7
caragialiana Adriana Teodorescu Suportabila puþinãtate acuvântului în spaþiul caragialian 8
lecturiIon Pop Un debut poetic de reþinut: Medeea Iancu 9
filmIoan-Pavel Azap Câte ceva despre Gala PremiilorGopo 2012 34Lucian Maier Bãiatul cu bicicleta 35
colaþionãri Alexandru Jurcan Broaºte sub muntele sacru 35
plasticaLivius George Ilea Tineri arhitecþi din Germania 36
plasticasumar
Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.
Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.
ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.
