AF 3/2014

� Mecanismul intereselor compatibile: un set de reforme privindguvernanţa corporativă

Evoluţia şi perspectivele pieţei de audit financiar în România

şi Ungaria – studiu comparativ

Fundamentarea deciziilor manageriale în vederea

eficientizării investiţiei acţionarilor în entităţile auditate

Implementarea tehnologiei cloud computing în sistemele

informaţionale ale întreprinderilor mici şi mijlocii

�

�

�

3/2014

Raportareaîn domeniulresponsabilităţiicorporative– o practicăstandard de afaceri

Taxonomia tehnicilor de contabilitate creativă din perspectiva profesioniştilor contabili

An

ul X

, n

r.1 -

3/2

01

II11

4

Protocol de colaborareprivind auditul pentru fonduri

europene

Acord de colaborarepentru valorificarea cercetărilor

ştiinţifice

La începutul acestui an, prof. univ. dr. ,preşedintele CAFR, şi ,ministrul fondurilor europene, au semnat un „Protocol decolaborare privind Organizarea şi desfăşurarea activităţiide audit financiar pentru fonduri europene şi alte fondurinerambursabile de la alţi donatori”, în care se prevede căautorităţile responsabile cu autorizarea, reglementarea şisupravegherea sistemului financiar al instrumentelorstructurale trebuie să conlucreze pentru a asiguratransparenţa, stabilitatea şi integritatea sistemului, precumşi protecţia împotriva neconformităţii practicilorbeneficiarilor de fonduri cu cadrul stabilit prin reglementărinaţionale şi europene.

La rândul lor, auditorii financiari trebuie să-şi asumeresponsabilitatea pentru Raportul financiar independent cuprivire la opinia independentă asupra cheltuielilor şisurselor de finanţare ale proiectului auditat, în conformitatecu Standardele Internaţionale de Audit ale FederaţieiInternaţionale a Contabililor (IFAC), adoptate integral deCameră.

Se precizează faptul că această colaborare trebuieconcentrată, cu precădere, asupra subiectelor care derivădin întrepătrunderea ce s-a produs la nivel instituţionalşi operaţional, în scopul prevenirii suprapunerii unoractivităţi.

Obiectul colaborării îl reprezintă întreprinderea de acţiunicomune menite să contribuie la realizarea în cele mai bunecondiţii a sarcinilor şi responsabilităţilor fiecărei autorităţi,respectiv: pregătirea auditorilor privind aplicarea legislaţieinaţionale şi europene, armonizate cu cerinţele deeligibilitate a cheltuielilor şi veniturilor şi a modului deabordare legală a acestora din punct de vedere financiar şiadoptarea de măsuri comune privind supraveghereaauditorilor.

Astfel, CAFR se va asigura de preluarea de la MinisterulFondurilor Europene şi diseminarea către auditori aregulilor pe baza cărora auditorii au obligaţia să realizezemisiunile de asigurare cu scop special (ISA 100-805)privind eligibilitatea cheltuielilor şi a surselor de finanţareprimite şi/sau solicitate prin cereri de rambursare de cătrebeneficiari şi care să ofere suficiente asigurări Autorităţii de

Management sau altor entităţi cu rol în gestionarea şicertificarea fondurilor nerambursabile de la alţi donatoriprivind orice informaţii solicitate în legătură cu auditul.

Camera va publica lista auditorilor financiari, membri activi,de categoria A, certificaţi în urma testului obligatoriu deverificare a cunoştinţelor în domeniul instrumentelorstructurale şi a altor fonduri nerambursabile.

În baza acestui Protocol, CAFR a organizat până acumdouă acţiuni de instruire şi testare în vederea certificăriiauditorilor financiari doritori să desfăşoare misiuni pentruauditarea fondurilor europene.

Textul Protocolului, precum şi detaliile privind pregătirea şiatestarea în acest domeniu se regăsesc integral pe site-ulCAFR – www.cafr.ro.

Horia NeamţuEugen Orlando Teodorovici

Recent, a fost perfectat un Acord de colaborare pentrupromovarea profesiei prin valorificarea cercetărilorştiinţifice în domeniu între Camera Auditorilor Financiaridin România (CAFR) şi Academia de Studii Economice aRepublicii Moldova (ASEM). Acordul, semnat deprof. univ. dr. , preşedintele CAFR, şiprof. univ. dr. hab., academician, ,rectorul ASEM, îşi propune promovarea şi punerea ladispoziţia publicului interesat a celor mai noi informaţii,studii, metode şi tehnici de lucru în profesia contabilă şi deaudit, menite să contribuie la asigurarea unui înalt nivelcalitativ al misiunilor de audit financiar, prin intermediulunor articole publicate în revista „Audit Financiar”, editatăde CAFR.

Potrivit acordului, paginile revistei sunt puse la dispoziţiacadrelor didactice şi cercetătorilor din cadrul ASEM pentrupublicarea celor mai valoroase cercetări ştiinţifice îndomeniul profesiei contabile şi de audit.

CAFR, editorul publicaţiei „Audit Financiar”, revistă care sebucură de o binemeritată recunoaştere în mediulprofesional şi în mediul academic din ţară şi dinstrăinătate, fiind inclusă în baze de date internaţionale,are perfectate acorduri de colaborare de acest fel şi cuşapte centre de cercetare ştiinţifică universitară dinRomânia.

Horia NeamţuGrigore Belostecinic

Informaţii

Sumar //ContentsMaria Ionela DAMIAN, Sorana Mihaela MĂNOIU & Carmen Giorgiana BONACI

Mecanismul intereselor compatibile: un set de reforme privind guvernanţa corporativăIncentive-Compatible Mechanism: A Set of Corporate Governance Reforms

Melinda Timea FÜLÖPStudiu comparativ privind evoluţia şi perspectivele pieţei de audit financiar în România şi UngariaA Comparative Study Regarding the Evolution and Perspective of the Financial Audit Market in Romania and Hungary

Studiu KPMGRaportarea în domeniul responsabilităţii corporative – o practică standard de afaceri la nivel mondialCorporate Responsibility Reporting – A Standard Business Practice Worldwide

Sorin Romulus BERINDE, Adrian GROŞANU & Paula Ramona RĂCHIŞANStudiu privind fundamentarea deciziilor manageriale în vederea eficientizării investiţiei acţionarilor în entităţile auditateStudy Regarding the Substantiation of Managerial Decisions for a More Efficient Use of Shareholder’s Investments in the Audited Entities

Bogdan Ştefan IONESCU & Andreea Cristina BENDOVSCHI Studiu de fezabilitate privind implementarea tehnologiei cloud computing în sistemele informaţionale ale întreprinderilor mici şi mijlocii Feasibility Study Regarding the Implementation of Cloud Computing Technology for the Information Systems of Small and Medium Enterprises

Alina Beattrice VLADU, Dumitru MATIŞ & Andrei ROTHTaxonomia tehnicilor de contabilitate creativă din perspectiva profesioniştilor contabilidin RomâniaTaxonomy of Creative Accounting Techniques According to Romanian ProfessionalAccountants

3

12

52

21

30

40

De la responsabilitate la…contabilitate creativă

Anul XIINr. 1113/2014

Într-o lume a afacerilor bulversată de crizăşi marcată de o „isterie” a reformelor,ideea de responsabilitate pare a fi colaculsalvator pentru a recrea climatul deîncredere necesar relansării. Câteva dinstudiile pe care le propune acest număr alrevistei au în vizor tocmai diferitele cerinţeşi, deopotrivă, soluţii ale întăririiresponsabilităţii în afaceri sub diferitefaţete: procesul de reformare aguvernanţei corporative a entităţilor;evaluări privind raportarea în domeniulresponsabilităţii corporative – un conceptrelativ nou, dar care pare a câştiga tot maimult teren; cum se poate ajunge la ofundamentare judicioasă a deciziilor ma -nagementului pentru sporirea eficienţeiinvestiţiilor într-o afacere.

Pentru ca, în cele din urmă, să fie puse înlumină unele practici contrare sensuluifiresc curentului, acceptate şi promovatede unii manageri intraţi în criză deidei şi mai ales de rezul-tate, spre a farda la unmoment datrealitatea prin aşanumitele tehnicide contabilitatecreativă, cusperanţa de a-şisalva reputaţiaşi…scaunul. Un spaţiu delectură pe temede actualitate, din care fiecare

profesionist interesat îşi va putea colectaidei pentru propria-i activitate sau, înaceeaşi măsură, subiecte de reflecţie. l

DINU AIRINEI – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, IaşiVERONEL AVRAM – Universitatea din Craiova

SORIN BRICIU – Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba IuliaALAIN BURLAUD – Institut National des Techniques Economiques et

Comptables, ParisTATIANA DĂNESCU – Universitatea „Petru Maior”, Târgu Mureş

ROBIN JARVIS – director pentru IMM-ACCA, Universitatea Brunel, Marea Britanie

DAVID HILLIER – Leeds University Business School, Marea BritanieALLAN HODGSON – The Univeristy of Queensland, AustraliaEMIL HOROMNEA – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

LILIA GRIGOROI, Academia de Studii Economice, Chişinău, Republica MoldovaDUMITRU MATIŞ – Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

MARIA MANOLESCU – ASE, BucureştiION MIHĂILESCU – Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, Piteşti

ANA MORARIU – ASE, BucureştiVASILE RĂILEANU – ASE, Bucureşti

DONNA STREET – Universitatea Dayton, SUAIOAN TALPOŞ – Universitatea de Vest din Timişoara

EUGENIU ŢURLEA – ASE, BucureştiIULIAN VĂCĂREL – academician

B.D.I.: http://www.ulrichsweb.com;http://www.proquest.com; www.ebscohost.com,

www.cabells.comRevista este inclusă în platforma

editorială română SCIPIO: www.scipio.roRevista este indexată în trei baze de date

recunoscute de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor

Universitare (CNATDCU)Marcă înregistratã la OSIM,

sub nr. M2010 07387

Telefon: (021) 410.74.43 interior 120; Fax: (021) 410.03.48; E-mail: [email protected]; http: revista.cafr.roISSN: 1583 - 5812, ISSN on-line: 1844 - 8801

Tipar: Print Group S.R.L., Şoseaua Fundeni nr. 50B, Bucureşti, tel: 0744.638.772

Director ştiinţific:prof. univ. dr. Pavel NĂSTASE

Director editorial: dr. Corneliu CÂRLAN

Redactor şef: Cristiana RUS

Secretar de redacţie: Cristina RADUPrezentare grafică şi tehnoredactare:

Nicolae LOGIN

Colegiul editorial ştiinţific şi colectivul redacţio -nal nu îşi asumă responsabilitatea pentruconţinutul articolelor publicate în revistă.

Colegiul editorial ştiinţific

33/2014

Mecanismulintereselorcompatibile:

* Drd., Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, e-mail: [email protected]** Drd., Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, e-mail: [email protected]*** Conf. univ. dr., Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, e-mail:

[email protected]

Maria Ionela DAMIAN*, Sorana Mihaela MĂNOIU** & Carmen Giorgiana BONACI***

The main goal of this paper is to present a comprehensive set ofcorporate governance reforms intended to align corporate insid-ers’ and auditors’ behavior and decisions with the interests ofinvestors. The first part of the paper establishes the place of equity-basedexecutive compensation among the disciplinary mechanisms.The second part’s purpose is to discuss the issue of equity-based compensation that carries certain benefits, but it also pro-duces undesirable incentives that might encourage executives to

commit securities fraud or at least sugarcoat financial reporting.The last part of this paper discusses the governance mecha-nisms that contribute to honest reporting by removing the con-flict of interest between managers and investors.Key words: corporate governance, compensation, disciplinary

mechanisms, incentive-compatible mechanism,incentive

JEL Classification: M12, G30

Abstract

Cuvinte cheie: guvernanţă corporativă, compensaţii, mecanisme disciplinare, mecanismul intereselor compatibile, stimulente

Incentive-Compatible Mechanism: A Set of Corporate GovernanceReforms

un set de reforme privind guvernanţacorporativă

4 Audit financiar, anul XII

Introducere: importanţa guvernanţei corporative şi necesitatea de a reconcilia intereseleacţionarilor cu cele ale managerilorConceptul de „guvernanţă corpo -rativă”1 este unul complex, reprezen-tând, în fapt, un ansamblu de mecanis-me utilizate pentru a pune în ordinedeciziile conducătorilor de întreprin-deri. Regulile guvernanţei corporativesunt cele care menţin liniştea în relaţiadintre cei care conduc entităţile econo-mice şi cei care îşi investesc resursele înaceste afaceri. Aşadar, guvernanţa cor-porativă a rezultat, în mod firesc, dinnecesitatea de a reconcilia diferiteleinterese din cadrul unei întreprinderi,cu precădere cele dintre acţionari şimanageri (Feleagă & Vasile, 2006:21).

Conform teoriei agenţiei, în cadrul rela-ţiei „acţionar-manager” principalul(acţionarul) va încredinţa dreptul de uti-lizare (lat. usus) unui agent (conducăto-rul) pentru gestiunea întreprinderii con-form intereselor „principalului” său.Aşa după cum menţionează teoria con-tractelor, fiecare dintre cele două părţieste interesată să participe la acest„schimb”, întrucât acţionarii au nevoiede capitalul uman al managerilor, iaraceştia din urmă au nevoie de capitalu-rile puse la dispoziţie de acţionari.Feleagă (2006:9) afirmă că, prin inter-mediul teoriei agenţiei, întreprindereapoate fi privită ca un adevărat „nod decontracte”, în care se stabilesc relaţiiîntre diferitele părţi participante.Desigur, subscriem ideii conform căreiarelaţia acţionari-manageri este în centrulatenţiei teoreticienilor deoarece consti-tuie sursa conflictelor de interes semni-ficative. Bebchuk şi Fried (2003) dez-voltă o analiză cuprinzătoare a principa-lelor aspecte teoretice şi implicaţii

empirice ale unei abordări bazate pe„puterea managerială” a compensaţiilorcuvenite managementului întreprinderi-lor, arătând că, într-un astfel de context,designul compensaţiilor cuvenite mana-gementului este văzut nu numai ca uninstrument prin care poate fi adresatătensiunea dintre manageri şi acţionariaferentă teoriei agenţiei, ci şi ca fiindparte a problemei în sine.

Prin urmare, în cadrul conceptualexpus mai sus, problema care se puneeste aceea a organizării unui sistem deguvernanţă care să favorizeze aliniereaintereselor managerilor cu cele aleacţionarilor. Se impune ideea conformcăreia doar întreprinderile compatibileatât cu interesele acţionarilor, cât şi cucele ale managerilor sunt considerate

capabile să supravieţuiască pe termenlung. Conform teoriei, problema alinie-rii intereselor celor două părţi ar puteafi rezolvată prin intermediul unormecanisme interne şi externe. În cadrulTabelului 1 se poate regăsi o sinteză aacestor mecanisme.

În ceea ce priveşte abordarea cercetării,apreciem că aceasta a fost una deducti-vă, pornind de la general înspre particu-lar, concluziile aferente fiecărui pas dindemersul ştiinţific devenind ipotezepentru etapa următoare. Pentru dezvol-tarea temei lucrării am ales realizareaunei cercetări calitative, deoarece amurmărit privirea în profunzime a subiec-tului de studiat, realizarea unei analizeintensive, mai degrabă, decât extensive.Pe de altă parte, analizând raportul din-

DAMIAN, MĂNOIU & BONACI l

1 Expresia utilizată în lumea anglo-saxonă (eng. corporate governance) se regăseşte sub diferite forme în literatura de specialitate din România.Unii specialişti români au acceptat traducerea provenită din mediul academic francez (fr. Gouvernement d’entreprise), şi anume „guvernareaîntreprinderii” sau „guvernanţa întreprinderii”.

tre metodele şi tehnicile de evaluare,reţinem conceptul de „triangulare”(Chelcea, 2007) şi menţionăm că în cer-cetarea noastră am utilizat metode pre-cum analiza documentelor, observaţiaexternă, comparaţia. În partea următoa-re a acestui articol va fi detaliată proble-matica alinierii intereselor acţionarilorcu cele ale executivilor, mai ales prinprisma pachetelor de compensaţii baza-te pe instrumente de capitaluri proprii.

Schemele de compensaţii bazate pe instrumente decapitaluri propriiCea mai mare parte a dezbaterilor ceprivesc nivelul remuneraţiei celor ceexercită funcţii de conducere se desfă-şoară în jurul sumei pe care o primescanumiţi directori. Problema care sepune este, mai degrabă, una de distribu-ţie: o „prăjitură” de o anumită mărimetrebuie împărţită şi trebuie să se deter-mine cât de mare ar trebui să fie feliape care directorii ar trebui să o primeas-că. Pe măsură ce problema stabiliriicompensaţiilor cuvenite managementu-lui a devenit aproape sinonimă cu „pro-blema agenţiei”, o serie de studii anali-zează potenţialul compensaţiilor bazatepe instrumente de capitaluri proprii dea reduce costurile de agenţie prin alinie-rea preferinţelor managementului faţăde risc cu interesele acţionarilor (Coreet al. 2003). Bonaci şi Matiş (2011) dis-cută de asemenea ideea conform căreiamecanismele guvernanţei corporativetrebuie să meargă dincolo de simplacorelare a compensaţiilor cu perfor-manţa înspre realizarea unei corelaţiiîntre compensaţii, performanţă şi risc.

Creşterea bruscă a bonusurilor acordatedirectorilor este, probabil, cel mai proe-minent fenomen al ultimilor 25 ani.Vechea practică a remunerării manageri-

lor cu un salariu fix şi cu bonusuri adispărut, indemnizaţia executivului con-stând astăzi în mare parte în pachete deopţiuni pe acţiuni (eng. stock options) şialte metode care să recompenseze per-formanţa (eng. pay-for-performance). Înfapt, această metodă de a „plăti” per-formanţa este cauza triplării indemniza-ţiilor totale ale managerilor de vârf înultimii 15 ani. Schimbarea modului deremunerare a fost de-a dreptul uimitoa-re: în timp ce în 1985 valoarea opţiuni-lor pe acţiuni acordate a fost de doar 8procente din media indemnizaţiei totalea unui director general executiv (eng.CEO), între 1992 şi 1998 valoarea aces-tora a crescut de la 25% la 40%, iar înanul 2000 valoarea compensaţiilor pebază de instrumente de capitaluri pro-prii a ajuns la 78% din media indemni-zaţiilor totale ale firmelor S&P 500. Maimult, în timp ce în 1980 doar 57% din-tre managerii de vârf deţineau opţiuniîn firmele pe care le conduceau, în 1994numărul acestora ajunge la 87%, pentruca în 1999 o proporţie de 94% dintremarile companii să ofere opţiuni execu-

tivilor lor (Hannes, 2010:386).

Rezultate asemănătoare sunt indicate şide către studiul realizat de BiroulAmerican pentru Statistica Forţei deMuncă2. Eşantionul studiat a fost for-mat din cele mai mari 800 de companiidin Statele Unite ale Americii pentruperioada 1989-1999, respectiv cele maimari 500 de companii pentru perioada2000-2012. De asemenea, valorile com-pensaţiilor şi valoarea de piaţă a acţiuni-lor deţinute au fost actualizate pentruanul 2012. După cum observăm pebaza Graficului 1, cuantumul instru-mentelor de capitaluri proprii a avut untrend ascendent în pachetul de com-pensaţii al executivilor marilor companiidin S.U.A până în anul 2002 (perioadaprăbuşirii unor mari giganţi financiari,urmată de emiterea Actului Sarbanes-Oxley). Începând cu anul 2005, remu-neraţiile constând în capitaluri propriiau crescut ca procent în pachetul decompensaţii, până în anul 2007.Concret, în anul 1989 instrumentele decapitaluri proprii reprezentau aproxima-

53/2014

GUVERNANŢA CORPORATIVĂ

2 Eng. U.S. Bureau of Labor Statistics


tiv 28% din totalul pachetului de com-pensaţii, în timp ce în anul 2002 auajuns să cumuleze 67%, iar în anul 2007doar 33%.

Îndreptându-ne atenţia înspre spaţiuleuropean, observăm că procentul plăţiipe bază de acţiuni în totalul compensa-ţiilor directorilor executivi este mult maiscăzut decât în SUA. Totuşi, este vizibilfaptul că există o creştere a acestui pro-cent între anii 2004-2007 în Irlanda şiRegatul Unit. Concret, în Irlanda pro-porţia plăţii pe bază de acţiuni în totalulremuneraţiilor a crescut de la 10,2% în2004 la 26,7% în 2007. O creştere maimică a acestei proporţii a existat şi înRegatul Unit, de la 26,2% în 2004 la31,9% în anul 2007. Aşa cum se poateobserva din Tabelul 2, există încă undecalaj mare între ţările europene şiSUA în ceea ce priveşte măsura în careplata pe bază de acţiuni este folosită înpachetul de compensaţii al directorilorexecutivi. Bryan et al. (2010) documen-tează faptul că, de asemenea, compen-saţiile cuvenite managementului suntafectate de nivelul de guvernanţă exis-tent la nivelul ţării, în timp ce Tosi şiGreckhamer (2004) identifică existenţaunor asocieri pozitive semnificativeîntre nivelul compensaţiilor şi dimensiu-nile culturale specifice unei ţări.

Această practică a remunerării pe bazăde instrumente de capitaluri propriiaduce cu sine anumite beneficii, dar, pede altă parte, dă naştere unor imboldurice încurajează executivii să comită frau-de ce privesc valorile mobiliare sau, celpuţin, să prezinte raportările financiareîntr-o lumină mai favorabilă. În general,compensaţiile pe bază de acţiuni repre-zintă o proporţie considerabilă în por-tofoliul de active al directorilor execu-tivi, iar când acţiunile firmei sunt supra-evaluate de piaţă, managerii pot obţineun profit considerabil. Din acest motiv,practica de a plăti managerii în acţiunisau opţiuni pe acţiuni a fost descrisă ca„aruncând benzină” în „focul” pieţei(Jensen, 2005:5).

În aceste circumstanţe, Hannes(2010:388) consideră că nu este surprin-zător faptul că în secolul XXI am fostmartorii unor prăbuşiri financiare fărăprecedent ce au implicat giganţi precumEnron, WorldCom, Tyco sau LehmanBrothers. Totuşi, aceste evenimente s-au dovedit a fi doar vârful aisberguluiîn ceea ce priveşte raportările false făcu-te de firme. Aşa cum am precizat deja,managerii (mai ales cei ce deţin opţiunisau alte compensaţii bazate pe pachetede acţiuni) beneficiază de pe urmaraportărilor false prin intermediul căro-

ra pot creşte în mod artifi-cial valoarea de piaţă aîntreprinderii pe care oconduc, chiar dacă, încele din urmă, preţulacţiunilor va cădea.

Deşi compensaţiilebazate pe capitaluriproprii reprezintă un instrument valo-ros pentru diminuarea problemelor ine-rente separării controlului şi a dreptuluide proprietate, aceste planuri de remu-nerare au şi consecinţe nedorite.Johnson, Ryan & Tian (2008) au anali-zat frauda corporativă ca fiind un rezul-tat indezirabil asociat primelor de carebeneficiază managerii, arătând că execu-


tivii carecomit fraude sunt

puşi în faţa unor stimu-lente financiare mai puterni-

ce. Această situaţie este înconcordanţă cu cadrul con-ceptual al lui Becker (1968,citat de Johnson, Ryan &Tian, 2008) pentru teoriaeconomică a crimei, în careagentul comite o crimădeoarece utilitatea aşteptatăa „răsplatei” excede lipsade utilitate a situaţiei de afi prins şi pedepsit.

Elaborarea în 2002 a documentuluiadministrativ numit Sarbanes-Oxley Act

(SOX) a avut ca ţintă conflictul de inte-rese dintre manageri şi acţionari, intro-ducând o varietate de mecanisme însensul îmbunătăţirii transparenţei şiacurateţei raportărilor financiare. Deasemenea, acest act reglementează terţe-le părţi, cum ar fi auditorii externi şiconsilierii legali, care ar putea preveniraportările false. O altă prevedere dinSOX este aceea prin care se cereaComisiei Valorilor Imobiliare şiBurselor de Valori din SUA (eng.Securities and Exchange Commission - SEC)conducerea unui studiu asupra merite-lor standardelor bazate pe principii.SEC a elaborat un raport, în iulie 2003,în care îşi exprimă susţinerea pentruceea ce numeau „standarde bazate peobiective” (eng. objectives-based). În timpce s-a demarat o schimbare treptatăînspre standardele bazate pe principii,propunerea SEC de a cere adoptareaIFRS de către companiile listate dinSUA, în următorii ani, ar fi accelerataceastă tranziţie. Totuşi, după ce s-auemis câteva documente3 menite să fina-lizeze faze importante ale planului delucru pentru adoptarea IFRS, proiectula stagnat după emiterea raportului final,deşi decizia era aşteptată în anul 2011.

Un alt moment important în evoluţiaprevederilor privind guvernanţa corpo-rativă este 21 iulie 2011, când preşedin-tele Barack Obama semnează pachetullegislativ numit Dodd-Frank ReformaWall Street şi Legea ProtecţieiConsumatorilor (eng. Dodd-Frank WallStreet Reform and Consumer Protection Act).Se urmărea ca acest document să acţio-neze asupra tuturor companiilor listatedin Statele Unite ale Americii, nu doarasupra celor care asigurau servicii finan-ciare. În particular, se dorea creştereacantităţii de informaţii prezentate înlegătură cu consultanţii contractaţi pen-

tru stabilirea pachetelor de compensaţiiale executivilor (Conyon, 2011:404).

Documentul Dodd-Frank a fost emis înurma crizei creditării, cu scopul de aevita repetarea unei astfel de situaţii.Prevederile acestuia au rolul de a îmbu-nătăţi transparenţa şi asumarea respon-sabilităţii. Deloitte (2012) realizează unrezumat al cerinţelor actului Dodd-Frank privind compensaţiile executivi-lor. Astfel, una dintre primele reformes-a realizat prin adoptarea regulilor pri-vind independenţa consiliilor de com-pensaţii, în iunie 2012. În cadrul acestorcerinţe se află cele şase consideraţii fur-nizate de către SEC pentru evaluareaindependenţei consultanţilor din comi-tetele pentru compensaţii, precum şiobligaţia de a dezvălui dacă un consul-tant pentru compensaţii a fost contrac-tat, dacă există posibile conflicte deinterese şi natura acestora. O altă refor-mă importantă, intrată în vigoare în 25aprilie 2011, permite votul consultatival acţionarilor pentru aranjamentele„golden parachute”4 şi cere companii-lor să le prezinte detaliat pentru a per-mite acţionarilor să evalueze corespun-zător aceste contracte înainte de a vota.

Chiar dacă prin intermediul documen-tului Dodd-Frank s-au realizat schim-bări semnificative în ceea ce priveştecompensaţiile executivilor, după maimult de doi ani de la semnarea acestuiact, SEC nu a ajuns nici măcar la jumă-tatea drumului în ceea ce priveşte emi-terea de regulamente finale (Deloitte,2012). Cel mai recent pas realizat decătre SEC este emiterea în septembrie2013 a propunerii de regulament pri-vind Secţiunea 953 a actului Dodd-Frank referitoare la furnizarea de infor-maţii despre remunerarea în funcţie deperformanţă (eng. pay-for-performance) şirata dintre compensaţia totală a directo-

73/2014


3 Documentele ce au marcat etape importante în planul de lucru sunt: O analiză a IFRS-urilor în practică (eng. An Analysis of IFRS inPractice), Comparaţie între US GAAP şi IFRS (eng. A Comparison of U.S. GAAP and IFRS) şi Raportul final. Acestea pot fi consultate laadresa http://www.sec.gov/spotlight/globalaccountingstandards.shtml.

4 Termenul Golden parachute se referă la beneficiile substanţiale oferite executivilor în cazul în care compania este preluată de altă entitate, iarcontractele acestora sunt încheiate ca rezultat al unei fuziuni sau achiziţii. Beneficiile pot include opţiuni pe acţiuni, bonusuri, pachete com-pensatorii generoase sau orice combinaţie a acestora. Aceste tipuri de aranjamente sunt oferite executivilor aflaţi în poziţii cheie şi pot fifolosite ca măsură pentru prevenirea unei preluări ostile.


rului general executiv şi mediana remu-neraţiei totale a celorlalţi anagajaţi aicompaniei (SEC, 2013).

Privind în perspectivă, considerăm cămulte dintre prevederile actului Dodd-Frank trebuie să fie implementate şi, cusiguranţă, SEC şi alte consilii normali-zatoare vor fi implicate activ în acestproces. Se poate afirma cu suficientăcertitudine că managementul se confor-mează mai uşor IFRS-urilor, având învedere flexibilitatea lor, care le permite,într-o anumită măsură să denaturezeraportările financiare, pentru a-şi sporibeneficiile. Prin urmare, în următoareaparte a acestui articol se va prezenta unmecanism de guvernanţă corporativăcare ar îngrădi posibilele încercări alemanagerilor de a manipula datele finan-ciare în favoarea lor.

Propuneri pentru un mecanism de guvernanţă corporativă care să alinieze intereselemanagerilor, auditorilor şi ale investitorilorConform discuţiilor din Marden &Brackney (2009) o abordare bazată peprincipii creşte probabilitatea ca mana-gementul să interpreteze standardele deo manieră care să se potrivească intere-selor sale fără ca acest lucru să fie des-coperit o bună perioadă de timp, iaraceasta să ducă la alte scandaluri finan-ciare. Pe de altă parte, Ronen (2008)consideră că un sistem bazat pe princi-pii ar putea funcţiona eficient dacă ris-cul denaturărilor este îndepărtat. Cualte cuvinte, odată ce interesele mana-gerilor şi auditorilor sunt aliniate cu celeale investitorilor, standardele bazate peprincipii ar putea să devină eficiente şi

chiar superioare celor bazate pe reguli.În cele ce urmează vom descrie meca-nismul de guvernanţă corporativă pro-pus de Ronen (2008) şi al cărui rezultatse doreşte a fi facilitarea contabilităţiibazate pe principii. Autorul denumeşteacest sistem mecanismul intereselorcompatibile (eng. incentive-compatiblemechanism).

În absenţa unor interese care să le dic-teze dezvăluirea adevărului, manageriiar putea raporta date false. Fiind con-ştienţi de faptul că există probabilitateaca afacerea să fie condusă de indivizi custandarde joase de etică, investitorii nuse pot baza pe rapoartele financiare fărăasigurarea unei reprezentări cinstite,fidele. Managerii cu standarde înalte deetică ar putea să-şi dorească „să facăreclamă” corectitudinii lor cu scopul dea mări valoarea acţiunilor. Totuşi, nimicnu îi poate împiedica pe managerii custandarde joase de etică să-şi facă opublicitate falsă. În această problemăintervin auditorii, care sunt văzuţi canişte portari, paznici (eng. gatekeeper).

Pentru ca atestarea acestora să fie credi-bilă, aceştia trebuie percepuţi ca fiindpersoane externe calificate, caracterizateprin obiectivitate şi neutralitate. Aceştiatrebuie să depună tot efortul pentru adetecta potenţialele denaturări şi pentrua convinge investitorii că au realizatacest lucru. Auditorii trebuie penalizaţidacă nu îşi îndeplinesc sarcinile în modcorespunzător. Fără aceste sancţiuni,preocuparea auditorilor pentru interesulpropriu ar putea conduce la colaborareaacestora cu managerii care au standardejoase de etică, diminuând credibilitatearapoartelor financiare. Probabil, înîncercarea de a minimiza aceste penali-tăţi, auditorii vor fi „stimulaţi” să apliceprocedurile astfel încât să detectezedenaturările din reprezentările manage-mentului. Acţiunile şi cerinţele impusede SEC, precum şi cerinţele venite dinpartea acţionarilor au dus la apariţiaacestor penalităţi. Sarbanes-Oxley Act(SOX) a impus penalităţi mai severepentru administratori şi directori, pre-cum şi restricţii în ceea ce priveşte ser-viciile auditorilor5.


5 SOX interzice auditorilor furnizarea serviciilor non-audit tradiţionale, cum sunt contabilitatea primară, proiectarea sistemelor informaticefinanciare, servicii de evaluare, servicii de audit intern, alte servicii legale şi de expertiză care nu au legătură cu auditul şi orice alte serviciiconsiderate inadmisibile de PCAOB.

Totuşi, până acum, intimidările existen-te s-au dovedit a fi ineficiente în redu-cerea abuzurilor. Ar trebui doar săaruncăm o privire asupra titlurilor dinpresă ce anunţă nereguli contabile unadupă alta pentru a rămâne fără dubii înceea ce priveşte eşecul sistemuluicurent. Mai mult, nu avem nici unmotiv să sperăm că amenzile mărite şireferirile la închisoare introduse decătre SOX îşi vor pune amprenta asu-pra tendinţei de a „măslui” datele dincontabilitate (eng. to cook the books).Problema constă în faptul că intereselecare antrenează comportamentul audi-torului nu sunt reglate în mod cores-punzător pentru a obţine rapoartenepărtinitoare. În condiţiile curente,auditorii operează sub influenţa unorinterese potrivnice: ei sunt plătiţi decătre companiile pe care le auditează,aşadar depind de directorii executivi şidirectorii fnanciari, care decid, în celedin urmă, asupra contractării serviciilorauditorilor. Deşi auditorii ar trebui săfie agenţii acţionarilor, în practicămanagementul îi angajează şi îi plăteşte,ceea ce poate duce la „ajustarea” com-pensaţiilor pentru obţinerea unei opinii

favorabile. Aşadar, chiar şi având învedere schimbările impuse de cătreSOX în relaţia auditor-client şi suprave-gherea auditorilor de către PCAOB,relaţia curentă nu are rezultate optime.

Mediul de afaceri şi standardele deraportare financiar contabilă din ce înce mai complexe agravează presiuneaexercitată asupra auditorilor, mai ales încadrul pieţelor de servicii de audit foar-te competitive. Standardele bazate pereguli nu reprezintă un panaceu. Şi înaceastă situaţie managerii pot alege tra-tamente contabile care nu reflectă con-ţinutul economic al operaţiunilor.Managerii, comitetele de audit şi audito-rii externi trebuie să îşi dorească rapor-tări corecte, imparţiale. De aceeaşimanieră, expertiza, în cazul standarde-lor conceptuale trebuie să conducă laraportări financiare care exprimă fidelconţinutul economic.

După scandalurile Enron şi WorldCom,Ronen (2002a, 2002b, 2002c) a propuso schemă de asigurare a situaţiilorfinanciare ca mecanism al pieţei pentrualinierea intereselor auditorilor şi mana-gerilor cu cele ale investitorilor. Mai târ-

ziu (Ronen & Sagat, 2007) este propusăo schemă revizuită. În câteva cuvinte,se propune ca o firmă de audit să fieorganizată, cu răspundere limitată, casocietate de asigurare a riscului de audit(eng. audit risk insurer - ARI). Aceastăsocietate trebuie să-şi asume răspunde-rea pentru pagubele rezultate din retra-tarea situaţiilor financiare auditate deARI. Din moment ce prezumţia de res-ponsabilitate profesională şi etică esteesenţială atât pentru integritatea auditu-lui, cât şi pentru limitarea riscului asu-mat de către ARI, consiliul de adminis-traţie, directorul executiv şi directoriioperativi ar trebui să fie contabili auto-rizaţi (eng. certified public accountants -CPA).

Prin urmare, ARI va furniza asigurareaîmpotriva retratării situaţiilor financiareale clientului. Realizăm că, în teorie,situaţiile financiare ar putea să inducă îneroare utilizatorii fără să încalce princi-piile de contabilitate general acceptate,dar aceste situaţii ar trebui să fie rarîntâlnite. De asemenea, admitem căretratările sunt, în mare parte, o măsurăa calităţii auditului (sau, mai degrabă, anoncalităţii). Retratările, în mod inerent,indică o problemă în legătură cu calita-tea situaţiilor financiare, ce este deter-minată în general, de calitatea audituluişi de calitatea sistemului contabil alclientului. Totuşi, dacă auditorii îşiasumă riscul retratărilor, atât calitateaauditului, cât şi calitatea situaţiilorfinanciare pregătite de clienţi se vorîmbunătăţi, deoarece, din moment ceauditorii răspund de acoperirea pierde-rilor acţionarilor până la limita asigurăriiei, sunt motivaţi să solicite situaţiifinanciare de o mai bună calitate.

În cadrul acestui mecanism, auditoriivor căuta să se asigure că situaţiilefinanciare reflectă adevărul pentru aevita eventualele obligaţii. Într-un astfelde sistem, cadrul contabil propus vaconduce la elaborarea de situaţii finan-ciare relevante şi credibile, îndeplinindobiectivele de informativitate şi respon-sabilitate a managerilor faţă de acţionari

93/2014


În absenţa unor interese care să le dictezedezvăluirea adevărului, managerii ar putea

raporta date false. Fiind conştienţi de faptulcă există probabilitatea ca afacerea să fie

condusă de indivizi cu standarde joase deetică, investitorii nu se pot baza pe

rapoartele financiare fără asigurarea uneireprezentări cinstite, fidele.

Managerii cu standarde înalte de etică arputea să-şi dorească „să facă reclamă”

corectitudinii lor cu scopul de a mărivaloarea acţiunilor. Totuşi, nimic nu îi poateîmpiedica pe managerii cu standarde joase

de etică să-şi facă o publicitate falsă. Înaceastă problemă intervin auditorii, care

sunt văzuţi ca nişte portari, paznici


(eng. stewardship). Chiar dacă sistemulpropus de Ronen (2008) aliniază intere-sele auditorilor şi ale managerilor cucele ale investitorilor, ar putea fi necesa-re mecanisme adiţionale pentru a-iîmpiedica pe manageri să falsifice datelecontabile. În acest sens, Ronen (2008)propune restructurarea schemei decompensaţii pentru a-i obliga pe mana-geri să achiziţioneze, periodic, la preţurialeatoare, acţiuni ale companiei. O adoua propunere vizează ca o persoanădin conducere (directorul general exe-cutiv sau un administrator) să aibă rolulde market maker, adică să tranzacţionezeo parte din acţiunile companiei, interna-lizând astfel costurile prezentărilor deinformaţii ce conţin erori.

Consiliul de administraţie are responsa-bilitatea de a supraveghea managemen-tul şi de a se asigura că se realizeazăcontrolul contabil şi financiar de omanieră care să asigure reprezentareafidelă a realităţii economice în cadrulsituaţiilor financiare. Un mijloc de careconsiliul de administraţie se poate folosipentru a realiza obiectivele expuse esteabilitatea de a proiecta schema compen-saţiilor pentru management. Dilema

care apare în această situaţie este: cumar putea administratorii să inducă exe-cutivului îmbunătăţirea valorii firmeifără să se ajungă la „umflarea” valoriiacţiunilor prin manipularea câştigurilor.

Ronen (2008) propune următorul sis-tem: comitetul pentru compensaţii alcompaniei va încheia contracte cuadministratorii şi directorii prin careaceştia se obligă să îşi mărească partici-paţiile în fiecare trimestru cu un numărpredeterminat din acţiunile companiei,conform unei formule adaptată mediu-lui companiei şi situaţiei administratori-lor şi directorilor. Preţul de cumpărareva fi determinat ca preţul de închiderela o dată aleator aleasă din trimestrulrespectiv şi adusă la cunoştinţa adminis-tratorilor şi a managementului doar lasfârşitul perioadei. Nu va fi permisăvânzarea acţiunilor decât după unnumăr predeterminat de ani după ieşi-rea directorilor din firmă. Orice nevoiede lichidităţi a directorilor, cum ar fiplătirea impozitelor, taxele de şcolariza-re ale copiilor etc., va fi satisfăcută princompensaţiile oferite în numerar sauprin împrumuturi ce au ca garanţieacţiunile acumulate.

Mecanismul propus de Ronen (2008)pare să îngrădească posibilele încercăriale managerilor de a manipula dateledin contabilitate: aceştia nu vor fi ten-taţi să mărească în mod artificial preţu-rile acţiunilor, deoarece sunt potenţialicumpărători, sau să le micşoreze înaintede data achiziţionării, deoarece aceastaeste aleasă aleator şi nu este cunoscutădinainte.

Nu vor putea nici să menţină un nivelscăzut al câştigurilor deoarece bonusuri-le în numerar depind de acestea, iardatorită faptului că vor putea să-şivândă participaţiile doar după o perioa-dă de la plecarea lor din firmă, directo-rii vor investi în proiecte profitabile,încercând să mărească valoarea pe ter-men lung a companiei pentru a maxi-miza beneficiile vânzărilor anticipate deacţiuni.

Concluzii În situaţia în care guvernanţa corporati-vă are, de fapt, nici mai mult nici maipuţin decât rolul de a reconcilia intere-sele managerilor şi ale acţionarilor,


Nu reglementările contabile (bazate pe principii sau bazate

pe reguli) sunt de vină pentru raportările false, fraudele şi scandalurile

financiare din ultimii ani, ci mai degrabă eşecul

în a înţelege şi implementa un sistem de guvernanţă

corporativă care să aliniezeinteresele managerilor

cu cele ale acţionariatului

diversele metode de remunerare alecelor dintâi au constituit dintotdeaunanu doar un „cost” pentru acţionari, ci şio „pârghie” internă de disciplinare acelor ce conduc întreprinderile. Aşadar,în prima parte a articolului am realizatîncadrarea schemelor de compensaţiipentru manageri, bazate pe instrumentede capitaluri proprii, în contextul gene-ral al mecanismelor disciplinare.

În cea de-a doua parte a lucrării, amdetaliat problematica remunerării pebază de instrumente de capitaluri pro-prii (acţiuni sau opţiuni pe acţiuni)subliniind amploarea pe care aceastămetodă a căpătat-o în ultimii 25 de ani,dar şi consecinţele nedorite pe care leare. Dezavantajele acestor scheme decompensaţii par şi mai ample atuncicând vine vorba de realizarea raportări-lor financiare conform standardelorcontabile bazate pe principii, deoareceacestea conferă managementului o maimare libertate de manipulare a profitu-rilor în scopul obţinerii de beneficii per-sonale din creşterea sau scăderea valoriide piaţă a acţiunilor şi, implicit, a între-prinderii.

În ultima parte a articolului, s-a încercatrelevarea unei soluţii constând într-unmecanism de guvernanţă corporativăcare, aplicat corespunzător, ar duce laîngrădirea diverselor acţiuni ale mana-gerilor realizate în scopul creşterii sauscăderii preţurilor acţiunilor, dar şi laraportări financiare mai apropiate derealitate, care să confere mai multă cre-dibilitate pentru investitori. În plusacest mecanism pare să ducă şi la„motivarea” managerilor în a creştevaloarea pe termen lung a întreprinde-rii. În concluzie, am îndrăzni să afir-măm că nu reglementările contabile(bazate pe principii sau bazate pereguli) sunt de vină pentru raportărilefalse, fraudele şi scandalurile financiaredin ultimii ani, ci mai degrabă eşecul îna înţelege şi implementa un sistem deguvernanţă corporativă care să aliniezeinteresele managerilor cu cele ale acţio-nariatului. l

113/2014


Bebchuk, L. A. & Fried, J. M. (2003),Executive Compensation as an AgencyProblem, Journal of EconomicPerspectives, vol. 17: 71-92.

Becker, G. (1968), Crime and punishment:an economic approach, Journal ofPolitical Economy, 76, 169-217;

Bonaci, C.G. & Matiş, E.A. (2011),Revisiting Director Compensation or SomeCorporate Governance Issues Emphasizedby Turbulent Times, Proceedings of the7th International Conference on Ma -nagement of Techonological Chan -ges, Democritus University Thrace,Alexandroupolis, vol. 2: 617-620.

Bryan, S.H., Nash, R.C. & Patel, A.(2010), How Legal System Affects theEquity Mix in

Executive Compensation, FinancialManagement, vol. 39: 43-63.

CEO Compensation historical pay chart dis-ponibil la http://www.forbes.com/lists/2012/12/ceo-compensation-12-historical-pay-chart.html, accesat ladata 25.11.2013;

Chelcea, S. (2007), Metodologia cercetăriisociologice, Editura Economică,Bucureşti;

Conyon, M. (2011), ExecutiveCompensation Consultants and CEO Pay,Vanderbilt Law Review, vol 64, no. 2:399-428;

Conyon, M., Fernandes, N., Ferreira, M.,Matos, P. & Murphy, K. (2011), Theexecutive compensation controversy: a trans-atlantic analysis, Cornell University,ILR School, Institute forCompensation Studies, disponibil lahttp://digitalcommons.ilr.cornell.edu/ics/5 accesat la 25.11.2013;

Core, J. E., Guay W. R. & Larcker D. F.(2003), Executive Equity Compensationand Incentives: A Survey, EconomicPolicy Review - Federal Reserve Bankof New York vol. 9, no. 1: 27-50.

Deloitte, An Update on the Dodd-FrankExecutive Compensation and CorporateGovernance Provisions, disponibil lahttp://deloitte.wsj.com/cfo/2012/10/03/dodd-frank-executive-compen-sation-and-corporate-governance-update/ accesat la 25.11.2013;

Feleagă, N. & Vasile, C., (2006),Guvernanţa întreprinderii, între clasicismşi modernism, Economie teoretică şiaplicată, no. 7: 21-30;

Feleagă, N., (2006), Proba europeană aguvernanţei întreprinderii româneşti,Economie teoretică şi aplicată, no.2:7-12;

Hannes, S., (2010), Compensating forExecutive Compensation: The Case forGatekeeper Incentive Pay, CaliforniaLaw Review, vol. 98, no. 2: 385-438;

Jensen, M.C., (2005), Agency costs of over-valued equity, Financial Management,vol. 34, no. 1;

Johnson, S.A., Ryan, H.E. & Tian, Y.S.,(2008), Managerial incentives and corpo-rate fraud: the sorurces of incentives mat-ter, Review of Finance, vol. 13, no. 1:115-145;

Marden, R E. & Brackney, K.S., (2009),Audit risk and IFRS, The CPAJournal, vol. 79, no. 6: 32-36;

Ronen, J., (2002a), A Market Solution tothe Accounting Crisis, The New YorkTimes, 8 March 2002;

Ronen, J., (2002b), Policy Reforms in theAftermath of Accounting Scandals,Journal of Accounting and PublicPolicy, Winter 2002;

Ronen, J., (2002c, Post-Enron Reform:Financial Statement Insurance andGAAP Re-Visited, Stanford Journalof Law, Business and Finance,Autumn 2002;

Ronen, J., (2008), To Fair Value or Not toFair Value: A Broader Perspective,Abacus, vol. 44, no. 2: 181-208;

Ronen, J. & K. A. Sagat, (2007), ThePublic Auditor as an Explicit Insurer ofClient Restatements: A Proposal toPromote Market Efficiency, Journal ofAccounting, Auditing and Finance,Vol. 22, No. 3;

Securities and Exchange Commission,Corporate Governance Issues, IncludingExecutive Compensation Disclosure andRelated SRO Rules, disponibil lahttp://www.sec.gov/spotlight/dodd-frank/corporategovernance.shtmlaccesat la 25.11.2013;

Securities and Exchange Commission,Spotlight on Work Plan for GlobalAccounting Standards disponibil lahttp://www.sec.gov/spotlight/globa-laccountingstandards.shtml accesat ladata 25.11.2013.

Tosi, H. L. & Greckhamer, T., (2004),Culture and CEO Compensation, Orga -nization Science, vol. 15: 657-670.

Referinţe bibliografice


IntroducereLa nivel internaţional, procesul de auditeste reglementat prin Standardele In -ter naţionale de Audit (ISA) elaboratede Federaţia Internaţională a Contabi -lilor (IFAC), prin Consiliul pentruStandarde Internaţionale de Audit şiAsigurare (IAASB).

Alături de Standardele Internaţionalede Audit, legislaţia europeană în dome-niu este completată de directivele ela-borate de Parlamentul European şiConsiliul European, prin Directiva2006/43/CE privind auditul statutar alconturilor anuale şi al conturilor conso-lidate, care a înlocuit Directiva a VIII-a84/253/CEE, dar şi Directiva a VII-a83/349/CEE şi Directiva a IV-a78/660/CEE. Directivele reglementea-ză auditul statutar (sau legal) şi fixeazăregulile pe care fiecare stat membrutrebuie să le respecte în misiunile deaudit, folosind ISA. După cum secunoaşte, directivele contabile78/660/CEE şi 83/349/CEE au fostabrogate şi înlocuite prin Directiva2013/34/UE a Parlamentului Euro -pean şi a Consiliului Europei din 26iunie 2013.

Cea mai completă şi unanim recunos-cută definiţie a auditului, precum şi ceamai des întâlnită, la care subscriem,este cea prezentată de către AsociaţiaAmericană de Contabilitate (AmericanAccounting Association - AAA) încadrul „Declaraţiei privind conceptelede bază ale auditului”: „Auditul este unproces sistematic de obţinere şi evaluare obiec-tivă a unor informaţii privind acţiunile şi eve-nimentele cu caracter economic, în vedereaaprecierii gradului de conformitate a acestor

CERCETARE l

A Comparative Study Regarding the Evolutionand Perspective of the Financial Audit Marketin Romania and HungaryThe structure of the audit markets in Romania and Hungary has evolved on a free mar-ket, under the pressure of the political events, economical ones, and demand and offerof the audit services. The objective of this study was to conduct a comparative analysison the evolution and structure of the financial audit markets in Romania and Hungaryand also of the immediate development perspectives. In this paper were analyzed theevolution and structure of the financial market in Romania and Hungary from the enact-ment of financial audit until today.Key words: structure of the audit market, active auditors, non-active auditors, audit

companiesJEL Classification: M42

Cuvinte cheie: structura pieţei de audit, auditor activi, auditori non-activi, firme de audit

Abstract

* Asist. univ. dr., Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Cluj-Napoca, Catedra de Contabilitate şiAudit, e-mail: [email protected]

Melinda Timea FÜLÖP*

Studiu comparativprivind evoluţiaşi perspectivelepieţei de auditfinanciar în România şi Ungaria

informaţii cu criteriile prestabilite, precum şide comunicare a rezultatelor către utilizatoriiinteresaţi”.

Federaţia Internaţională a Contabililor1(IFAC), în cadrul Standardului Inter -naţional de Audit 120, defineşte obiecti-vul unui angajament de audit al situaţii-lor financiare ca fiind posibilitatea datăauditorului să-şi exprime opinia cu pri-vire la situaţiile financiare, dacă acesteasunt întocmite, sub toate aspectele sem-nificative, în conformitate cu un cadruidentificat de raportare financiară(Fülöp, 2012).

IFAC a creat o comisie permanentă2(IAPC) care are ca misiune analizapracticilor de audit la nivel mondial.Comisia defineşte auditul ca reprezen-tând „verificarea informaţiilor financia-re care emană de la o entitate juridică,efectuată în vederea exprimării uneiopinii asupra acestor informaţii”.

Evoluţia şi reglementarea diferită a pro-fesiei contabile, a activităţii de auditfinanciar atât la nivel internaţional, câtşi la nivel european este un subiectabordat în literatura de specialitate fieprin comparaţii între două state (Gri -

gorescu I, 2013), fie prin comparaţiiîntre mai multe state (Stevenson J,2002) sau la nivelul tuturor statelormembre (Boţa-Avram C, Răchişan R,2013).

Alegerea celor două state luate în consi-derare în studiul de faţă este datoratăevoluţiei asemănătoare din punct devedere geopolitic, cele două statefăcând parte din regiunea de centru şiest a Europei, care acum mai bine de20 de ani au început procesul de tranzi-ţie de la o economie centralizată şi unregim politic comunist la o economiede piaţă. În perioada parcursă până înprezent cele două state au făcut eforturiîncununate cu succes în a se integra încomunitatea europeană, iar în ceea cepriveşte profesia de auditor financiar,de a o dezvolta şi a-i crea un cadrufavorabil de acţiune, conform cu regle-mentările internaţionale (Tiron-TudorA, Mustaţă R., 1996).

În plus, între organismele profesionalede audit financiar din cele două stateexistă o relaţie de colaborare foartebună, care se materializează într-o seriede acţiuni comune în interesul membri-lor lor. În acest sens menţionăm cu titlu

de exemplu unul dintre cele mai recenteevenimente organizate împreună, res-pectiv workshopul intitulat „Provocărileactuale ale profesiei de audit”, eveni-ment care a avut ca principali vorbitorireprezentanţi la nivel naţional din par-tea Camerei Auditorilor Financiari dinRomânia, respectiv Ana Dincă, prim-vicepreşedinte al Consiliului CAFR şidin partea Magyar KönyvvizsgálóiKamara (Camera Auditorilor dinUngaria) prin Lukács János, preşedinte-le MKVK, în prezenţa unei audienţeformate din auditori practicieni dinzona de NV a României.

Metodologia cercetării

Având în vedere realizarea obiectivelorpropuse în cadrul cercetării, demersulnostru ştiinţific se bazează pe o aborda-re comparativă privind evoluţia pieţeide audit financiar în România şiUngaria. Dintre cele două forme alemetodei comparative: analogică – carepresupune compararea asemănărilor şiantidoctică – care presupune compararea

133/2014

STUDIU COMPARATIV

1 International Federation of Accountants - IFAC 2 International Auditing Practices Committee-IAPC

Structura pieţelor de auditdin România şi Ungaria a evoluat pe o piaţă liberă,sub presiunea evenimentelorpolitice, economice, a cererii şi a ofertei de servicii de audit


diferenţelor dintre fenomene, am folo-sit-o pe cea analogică, deoarece amdorit să scoatem în evidenţă elementelecomune.

Datele analizate au fost selectate dinbazele de date electronice ale CamereiAuditorilor Financiari din România(CAFR), ale Camerei Auditorilor dinUngaria (MKVK) şi de pe site-urilecelor două organisme profesionale.

În prima parte a lucrării am realizat otrecere în revistă a reglementărilor pri-vind auditul financiar la nivel interna-ţional, european şi naţional.

Analiza noastră se bazează pe situaţiaauditului financiar din cele două ţărideoarece avem o serie de elementecomune atât în ceea ce priveşte piaţa,cât şi structura celor două organismeprofesionale.

În vederea punctării cât mai bune a ele-mentelor comune pe baza comparaţieidintre cele două organisme profesiona-le, în cadrul analizei noastre am abordatşi analiza evolutivă, începând de la înfi-inţarea celor două organisme profesio-nale şi până astăzi.

Evoluţia şi perspectivele pieţei

de audit financiar în România şi Ungaria

Reglementarea activităţii de audit financiar în România şi UngariaProfesia de auditor financiar a apărut şis-a conturat în România după anul1990, în contextul pregătirii aderării ţăriinoastre la Uniunea Europeană, ca unadin condiţiile acquis-ului comunitar.

Camera Auditorilor Financiari dinRomânia este o organizaţie profesiona-lă, persoană juridică autonomă, de utili-tate publică, fără scop lucrativ, cu rolulde a organiza, coordona şi autoriza, înnumele statului, desfăşurarea activităţiide audit extern din România.

Odată cu înfiinţarea Camerei Audi -torilor Financiari din România, în bazaOrdonanţei de Urgenţă a Guvernuluinr. 75/1999 din 1 iunie 1999 (aproxi-mativ, la patru luni de la adoptarea nor-

melor internaţionale), Comitetul Provi -zoriu al CAFR a hotărât asimilareaStandardelor Internaţionale de Audit aleIFAC, precum şi a Cadrului General alStandardelor Internaţionale de Audit cabază de efectuare a auditului financiarîn România.

Ca şi în cazul României şi CameraAuditorilor din Ungaria, înfiinţată înanul 1997, are scopul de a organiza,coordona şi autoriza, în numele statului,desfăşurarea activităţii de audit externîn Ungaria.

Prin intermediul Legii LV din 1997, afost încheiată prima perioadă de reîn-noire a profesiei de audit din Ungaria.Parlamentul a reintrodus instituţia deaudit, recunoscând organismul public alauditorilor cu drept la autoguvernare.De la data intrării în vigoare a prezenteilegi, numai membrii companiilor deaudit şi auditorii înregistraţi în RegistrulCamerei sunt autorizaţi să desfăşoareactivităţi de audit.

Misiunea Camerei Auditorilor Finan -ciari din România şi a Camerei Audito -rilor din Ungaria este de a construi pe obază solidă identitatea şi recunoaşterea

FÜLÖP l

În urma crizei financiare, s-auîntreprins o serie de măsuri

în Europa, în vedereaconsolidării sistemului

financiar. Rolul agenţiilor derating, al autorităţilor de

supraveghere sau al băncilora fost pus sub semnulîntrebării, dar, cu toate

acestea, nu s-a atribuit niciovină directă profesiei de

audit.

publică a profesiei de auditor extern,având ca obiectiv principal dezvoltareasusţinută a profesiei şi întărirea acesteiacu Standardele de Audit şi Codul pri-vind conduita etică şi profesională îndomeniul auditului financiar prin asimi-larea integrală a Standardelor Inter na -ţionale de Audit şi a Codului de etică alIFAC, care să permită auditorilor finan-ciari, membri ai CAFR şi MKVK săofere servicii de audit extern de o înaltăcalitate, în interesul publicului, în gene-ral, şi al comunităţii de afaceri, în spe-cial.

Obiectivele CAFR şi MKVK vizeazădezvoltarea profesiei de auditor extern,luând măsurile necesare ca membrii săisă respecte standardele profesionale şide conduită etică la nivel european şiinternaţional; dezvoltarea permanentă asistemului de monitorizare şi compe-tenţă profesională prin programe depregătire anuale, astfel încât serviciileoferite de membrii săi să crească dinpunct de vedere calitativ; asigurareacondiţiilor adecvate, astfel încât mem-brii săi să îşi poată exercita profesia înmod independent; asigurarea uneicomunicări permanente cu membrii săi

în scopul oferirii sprijinului necesaracestora pentru satisfacerea cerinţelorclienţilor; promovarea intereselor profe-sionale ale membrilor săi la nivel naţio-nal şi internaţional; promovarea şi dez-voltarea renumelui CAFR şi MKVK;identificarea tendinţelor de pe piaţanaţională şi internaţională din domeniucare ar putea influenţa practica profe-siei, astfel încât să poată oferi îndruma-re membrilor în adoptarea unei condui-te optime; promovarea rolului Came -relor şi a cooperării cu autoritatea destat şi promovarea rolului şi implicăriiauditorului financiar în toate ramurileprofesiei (Fülöp, 2012).

Domenii şi limite obligatoriide auditareLimitele obligatorii care impun auditareaîn România sunt reglementate de Ordi -nul ministrului finanţelor publice nr.3055/2009, conform căruia, dacă douădintre aceste trei criterii depăşesc acesteniveluri, atunci în al doilea an consecutivtrebuie auditate raportările financiare.Aceşti indicatori sunt: active - 3.650.000euro, cifra de afaceri - 7.300.000 euro,numărul de angajaţi - 50.

În afară de aceste categorii de entităţicare sunt supuse obligatoriu auditului,în România mai sunt supuse audituluistatutar: instituţiile de credit, instituţiilefinanciare nebancare, entităţile de asigu-rare-reasigurare, entităţile autorizate re -glementate şi supravegheate de Consi -liul pentru Supravegherea în InteresPublic a Profesiei Contabile (CSIPPC),societăţile de servicii de investiţii finan-ciare (Autoritatea de SupraveghereFinanciară – ASF), societăţile ale cărorvalori imobiliare sunt tranzacţionate peo piaţă reglementată, societăţile careaparţin unui grup (consolidate), situaţii-le financiare întocmite în vederea reor-ganizării, societăţile care beneficiază desubvenţii din partea statului sau UE,societăţile care au optat pentru un auditfinanciar.

Limitele obligatorii care impun audita-rea în Ungaria sunt reglementate de

Legea LXXV/2011. Conform acesteilegi indicatorii sunt: cifra de afaceri -aproximativ 650.000 euro (200m HUF)şi un număr de 50 de angajaţi.

În comparaţie cu limitele la care rapor-tările financiare sunt obligatorii a fiauditate din alte ţări europene, rezultăcă în România aceste limite sunt multprea ridicate şi se referă numai la socie-tăţile foarte mari, ceea ce face ca numă-rul entităţilor ce trebuie auditate obliga-toriu să fie relativ redus.

Asemănări şi deosebiri în atribuţiile date prin legecelor două organizaţii profesionalea) Accesul la stagiu

Pentru atribuirea calităţii de auditorfinanciar, cadrul legal este Ordonanţade Urgenţă a Guvernului României nr.75/1999 privind activitatea de auditfinanciar, cu modificările şi completărileulterioare, coroborate cu prevederileOrdonanţei de Urgenţă a Guvernuluinr. 90/2008 privind auditul statutar alsituaţiilor financiare anuale şi al situaţii-lor financiare anuale consolidate şiRegulamentul de organizare şi funcţio-nare al CAFR.

Pentru a obţine calitatea de auditorifinanciari şi membri ai Camerei, persoa-nele fizice trebuie să îndeplinească cu -mulativ următoarele condiţii:

1. Să fie licenţiate ale unei facultăţi cuprofil economic sau ale unei altefacultăţi şi să fi urmat un programde pregătire suplimentară cu profileconomic (potrivit normelor emisede Cameră, privind programele depregătire suplimentară acceptate deCAFR);

2. Să aibă vechime în activitatea finan-ciar-contabilă de minimum 4 ani;

3. Să promoveze testul de verificare acunoştinţelor în domeniul finan-ciar-contabil, pentru accesul la sta-giu;

153/2014

STUDIU COMPARATIV


4. Să efectueze un stagiu practic de 3ani în activitatea de audit financiar;

5. Să satisfacă pe parcursul stagiuluicerinţele Codului privind conduitaetică şi profesională în domeniulauditului financiar;

6. Să promoveze examenul de compe-tenţă profesională, organizat la sfâr-şitul perioadei de stagiu.

În ceea ce priveşte persoanele fizice cevor să dobândească statutul de auditorifinanciari şi membri ai Camerei Audito -rilor din Ungaria, acestea trebuie să în -de plinească cumulativ următoarele con-diţii:

1. Cazier juridic care să nu fie maivechi de 3 luni;

2. Copie legalizată a diplomei delicenţă;

3. Copie simplă a certificatului/carne-tului de contabil autorizat sauexpert contabil (această condiţie nueste obligatorie)

4. Să aibă vechime în activitatea finan-ciar-contabilă de minimum 1 an pebază de adeverinţă de la locul demuncă;

5. Dovada achitării taxei de procesare.

b) Durata stagiului

Conform prevederilor legale, înRomânia un stagiar trebuie să efectuezeun stagiu de pregătire practică de 3 ani,care cuprinde auditarea situaţiilor finan-ciare anuale, a situaţiilor financiareanuale consolidate sau a unor situaţiifinanciare similare. Pe parcursul acestuistagiu trebuie să respecte cerinţeleCodului Etic al profesiei.

Conform prevederilor Camerei Audito -rilor din Ungaria, stagiul cuprinde 5 ani,perioadă în care trebuie promovatetoate examenele. Perioada de stagiu sepoate prelungi cu un an pe baza uneicereri depuse la Comitetul pentruEducaţie.

c) Pregătirea stagiarilor

Din cei 3 ani de pregătire practică, 2 anise desfăşoară sub îndrumarea unui

auditor financiar activ, membru alCAFR, care are în derulare angajamentede audit.

Stagiarii sunt monitorizaţi anual decătre Departamentul de învăţământ şiparticipă la cursurile anuale de pregătireprofesională.

Potrivit prevederilor legale, monitoriza-rea perioadei de stagiu cuprinde urmă-toarele etape:

1. înscrierea în anul I de stagiu;

2. verificarea lucrărilor practice întoc-mite de stagiari în anul I

3. verificarea caietelor de practică şiacordarea vizei anuale pe bazarapoartelor întocmite de îndrumă-torii de stagiu;

4. verificarea taxelor achitate de cătrestagiari, dar şi a depunerii raportu-lui de activitate de către îndrumăto-rii de stagiu, potrivit normelor învigoare;

5. verificarea îndeplinirii cerinţelor depregătire profesională continuă.

În vederea pregătirii stagiarilor, CameraAuditorilor din Ungaria organizeazăurmătoarele module pe care fiecarestagiar trebuie să le parcurgă:

è Drept

è Fiscalitate

è Economie şi Finanţe

è Aptitudini organizatorice şi demanagement

è Contabilitate şi Analiză

• Reglementări contabile dinUngaria

• Reglementări contabileinternaţionale

è Sisteme contabile informaţionale

è Audit şi control

La examenul de competenţă de la finali-zarea perioadei de stagiu pot participastagiarii care au promovat toate exame-nele şi dovedesc parcurgerea perioadeide practică prevăzută.

d) Accesul la profesie

În urma promovării examenului decompetenţă, în ambele ţări analizate,auditorii trebuie să se înscrie în registrulauditorilor fie ca membri activi, fie camembri non-activi. Odată înscris înregistrul auditorilor, fiecare membrutrebuie să respecte reglementările şicerinţele camerei.

e) Pregătirea profesională continuă

Începând cu anul 2012 în România cursurile anuale, obligatorii, de pregătireprofesională pentru membrii Camerei,auditori financiari şi stagiari în activita-tea de audit financiar au fost organizateexclusiv de către CAFR, conformHotărârii Consiliului Camerei pentruaprobarea Normelor privind Programulde pregătire profesională a auditorilorfinanciari şi a stagiarilor în activitatea deaudit financiar.

Totodată, anul 2012 a adus ca noutatede pregătire profesională sistemul e-learning „învăţăm stând în faţa calcu-latorului”. Programul de pregătire pro-fesională s-a desfăşurat sub două for -me: sistem clasic şi sistem e-learning.

În Ungaria pregătirea profesională con-tinuă este obligatorie pentru membriiCamerei. Fiecare membru trebuie să do -bândească 16 credite; un credit co res -punde unui modul de pregătire a 2 x 45minute de curs. Componenţa celor 16credite este: o zi de curs în care se potdobândi 4 credite, iar restul de 12 credi-te se pot dobândi fie prin participarea lacursuri organizate de CameraAuditorilor, Camera de Comerţ, institu-ţii de formare, fie prin participarea laconferinţe naţionale şi internaţionale.

f) Inspecţia calităţii profesionale lanivelul Camerelor

În exercitarea atribuţiilor prevăzute dereglementările interne ale CAFR, De -par tamentul de monitorizare şi compe-tenţă profesională (DMCP) a efectuatîn exerciţiul 2012 misiuni de inspecţie acalităţii activităţii de audit financiar des-făşurată de auditorii financiari, membriai Camerei, persoane fizice şi firme deaudit.

FÜLÖP l

În anul 2012 au fost cuprinşi în inspec-ţiile de calitate 582 auditori financiari –membri ai CAFR, din care 308 (53%)sunt firme de audit şi 274 (47%) – audi-tori persoane fizice, având localităţile dereşedinţă în toată ţara (Tabelul 1).

Conform cerinţelor Uniunii Europene,Camera Auditorilor din Ungaria a înfi-inţat, începând cu anul 2002, Depar -tamentul de monitorizare şi competenţăprofesională. În anul 2012 au fostcuprinşi în inspecţia de calitate 652auditori financiari – membri ai MKVK,din care 79,45% corespund cerinţelor,iar 16,87% corespund cerinţelor cuanumite recomandări (Tabelul 2).

g) Deontologia profesională

Atât Camera Auditorilor Financiari din România, cât şi Camera Auditorilordin Ungaria aplică Codul Etic al profesioniştilor contabili emis deFederaţia Internaţională a Contabililor(IFAC).

Activitatea de etică şi deontologie pro-fesională a CAFR este asigurată prinDepartamentul de etică, conduită pro-fesională şi investigaţii (DECPI).

Activitatea de etică şi deontologie pro-fesională a MKVK este asigurată dinanul 2008 de Comisia de disciplină, care înlocuieşte de la această datăConsiliul de etică.

h) Dinamica numărului de auditoripersoane fizice (active, non-active) şifirme de audit

În urma examenului de competenţăprofesională, începând cu anul 2000Camera Auditorilor Financiari dinRomânia înfiinţează Registrul Audi -torilor Financiari, în care sunt înscriseprimele persoane fizice şi juridice.Evidenţa persoanelor înscrise în regis-tru se face pe două paliere, astfel rezul-tând membri activi şi membri non-activi, precum se poate observa şi dinTabelul 3, unde am prezentat o evolu-ţie în timp a membrilor înscrişi.

După cum se poate observa din Tabelul3, ritmul de creştere în România estealert, gradual. Având în vedere nivelul

actual de dezvoltare economică aRomâniei şi perspectivele apropiate, s-arputea aprecia că numărul de auditoriactivi este mare. Dar nu trebuie să omi-tem faptul că evoluţia profesiei este dic-tată de piaţă.

De asemenea, remarcăm în Figura 1 ocreştere alertă începând din anul 2001 apersoanelor fizice care practică profesiade auditor.

Evoluţia numărului de auditori înRomânia, atât persoane fizice, cât şijuridice, în anii 2000 – 2012 a urmat olinie continuu ascendentă. Astfel,putem observa că în anul 2000 existauîn România un număr de 470 de per-soane fizice şi 0 persoane juridice înre-gistrate în Registrul Auditorilor

173/2014

STUDIU COMPARATIV


Financiari al CAFR, iar în anul 2012numărul acestora ajunge la 4251 per-soane fizice şi 973 de persoane juridice.Această evoluţie, atât la persoanele fizi-ce, cât şi la cele juridice, reprezintă ocreştere de aproximativ 10 ori.

În urma examenului de competenţăpro fesională din anul 1998, Camera Au -ditorilor din Ungaria înregistrează în Re -gistrul Auditorilor un număr de 5.079de membri. Evidenţa persoanelor în -scrise în registru se face pe două palie-re, astfel rezultând membri activi şimem bri non-activi, aşa cum se poateobserva şi din Tabelul 4, în care amprezentat o evoluţie în timp a membri-lor înscrişi.

După cum se poate observa din tabel,numărul auditorilor activi este în conti-

nuă scădere comparativ cu numărul deauditori inactivi care este în creşterepână în anul 2007, de unde începe săscadă. Percepţia publicului este aceea cănumărul auditorilor este supradimensio-nat (World Bank, ROSC 20043). Came -ra cuprinde circa 1.800 firme de audit.

i) Organizarea în teritoriu

Sediul central al CAFR se află înBucureşti. Până în anul 2010 CAFR nua deţinut filiale sau reprezentanţe regio-nale. În 26 noiembrie 2010, la Iaşi, afost inaugurată prima reprezentanţăregională a CAFR, cuprinzând judeţeleBacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceavaşi Vaslui. La 28 iunie 2012, la Braşov, afost inaugurată cea de a doua reprezen-tanţă regională a Camerei AuditorilorFinanciari din România pentru cei 582

membri ai CAFR, din care 478 persoa-ne fizice şi 104 persoane juridice, dinzona Centru. Reprezentanţa se adresea-ză auditorilor financiari din judeţeleAlba, Braşov, Covasna, Harghita,Mureş, Prahova şi Sibiu.

Comparativ cu structura din România,în Ungaria sediul central al MKVK seaflă la Budapesta, dar încă de la începu-tul activităţii, din anul 1997, CameraAuditorilor din Ungaria deţine şi 20 defiliale: Budapesta, Baranya, Bács-Kiskun, Békés, Borsod-Abaúj Zemplén,Csongrád, Fejér, Győr-Moson-Sopron,Hajdú-Bihar, Heves, Komárom-Esztergom, Nógrád, Pest, Somogy,Szabolcs-Szatmár-Bereg, Jász-Nagykun-Szolnok, Tolna, Vas, Veszprém şi Zala.

j) Colaborarea cu instituţiile la nivelinternaţional

În vederea promovării profesionalismu-lui auditorului financiar din România peplan internaţional, Camera AuditorilorFinanciari din România participă, încalitate de membru, la activitatea desfă-şurată de o serie de organisme şi insti-tuţii profesionale internaţionale.

Astfel, CAFR este membru cu drepturidepline al Federaţiei Internaţionale aExperţilor Contabili Francofoni(FIDEF), al Federaţiei Internaţionale aContabililor (IFAC) şi al FederaţieiEuropene a Contabililor (FEE). Deasemenea, Camera este membru institu-ţional al Asociaţiei Internaţionale pen-tru Educaţie Contabilă şi Cercetare.

CAFR este reprezentată în Comitetulpentru Dezvoltarea Organizaţiilor Pro -

FÜLÖP l

3 http://www.worldbank.org/ifa/rosc_aa_hun.pdf

fesionale de Contabilitate (PAODC) alIFAC, precum şi în grupele de lucruFEE (grupa de lucru Audit, grupa delucru Pieţe de Capital, grupa de lucruCalificare şi Acces pe Piaţă, grupa delucru Etică etc.).

Camera Auditorilor din Ungaria estemembră a Federaţiei Internaţionale aContabililor (IFAC). Din decembrie2002, Camera Auditorilor din Ungariaare membri activi în cadrul FederaţieiExperţilor Contabili Europeni (FEE).Aceasta este reprezentată în ConsiliulFEE şi în Comitetul NaţiunilorDezvoltate al IFAC.

Ambele Camere întreţin relaţii bilateralestrânse cu o serie de camere profesio-nale din Europa.

Punctele de vedere alecelor două organizaţii

profesionale privind reforma auditului preconizată la nivelul UE

Din documentele oficiale şi din luărilede poziţie ale reprezentanţilor autorizaţirezultă că atât CAFR, cât şi MKVKapreciază acţiunile Comisiei Europenede a consolida rolul auditorului şi pro-fesia de audit. Cu toate acestea, se apre-ciază că în timp ce unele dintre propu-nerile Comisiei privind cerinţele specifi-ce referitoare la auditul statutar al enti-tăţilor de interes public sunt utile şi aravea şansa de a creşte calitatea misiuni-lor de audit, ca de exemplu aplicareastandardelor internaţionale, eliminareaclauzelor restrictive, altele ar trebui rea-nalizate, întrucât nu vor duce la rezulta-tele scontate, precum rotaţia obligatoriea auditorului, interzicerea furnizării deservicii de non-audit clienţilor de audit,modificarea structurii curente a profe-siei.

Atât Camera Auditorilor Financiari dinRomânia, cât şi Camera Auditorilor dinUngaria susţin necesitatea derulăriiunor studii de impact şi a unor analize

mai detaliate înainte de adoptarea unormăsuri cu caracter obligatoriu ce se potdovedi esenţiale şi care pot impunecompaniilor poveri inutile.

Structura profesiei de audit trebuiemenţinută, iar rolul organismelor profe-sionale ar trebui întărit, nu redus, datăfiind experienţa pe care o posedă.

Concluzii Analiza comparativă a organismelorprofesionale din cele două ţări relevăfaptul că înfiinţarea Camerei Auditorilora fost realizată aproximativ în aceeaşiperioadă. În Ungaria a fost înfiinţat înanul 1997, iar în România - după doiani, în 1999.

În ceea ce priveşte accesul la stagiu şistagiul pe care trebuie să îl realizeze sta-giarii pentru a deveni auditori, în ambe-le ţări există aproximativ aceleaşi crite-rii. Ca diferenţe sesizate între cele douăţări, se remarcă atât durata stagiului pecare stagiarii trebuie să îl parcurgă, câtşi experienţa cerută pentru a putea par-ticipa la examenul de acces.

La finalizarea stagiului şi promovareaexamenului de aptitudini, stagiarii auobligaţiile în ambele ţări să se înregistre-ze în registrul auditorilor şi, totodată, se

angajează să participe la stagiile de pre-gătire continuă oferite de cameră învederea actualizării şi menţinerii cunoş-tinţelor.

Calitatea serviciilor oferite de membriicamerelor este foarte importantă.Astfel, Camerele au înfiinţat departa-mente de monitorizare şi competenţăprofesională în ambele ţări analizate.Aceste departamente sunt însărcinatecu supravegherea şi inspecţia anuală înmod selectiv a auditorilor, dar şi a fir-melor de audit.

Analizând situaţia evoluţiei membrilorcamerelor auditorilor din cele două ţări,observăm că în Ungaria numărul mem-brilor activi a scăzut din anul 1998 pânăîn anul 2012 cu aproximativ 30%. ÎnRomânia, în schimb, se remarcă untrend crescător începând din anul 2000până în 2012. Astfel, în 2000 aveamînregistraţi 382 membri activi persoanefizice, iar în anul 2012, 3.656 demembri activi persoane fizice, deci ocreştere de 957%. Dacă analizăm situa-ţia persoanelor juridice, în anul 2000 nuaveam înregistrat nici un cabinet deaudit, iar în 2012 sunt înregistrate 973de cabinete de audit. Şi în acest cazputem observa un trend alert de creştere a numărului de cabinete deaudit.

193/2014

STUDIU COMPARATIV


Pentru o apreciere corectă a pieţei realeşi potenţiale a auditului financiar şiînainte de a concluziona dacă numărulauditorilor în cele două ţări analizateeste mare sau mic, este necesar să avemîn vedere câteva probleme şi aspecte cucare se confruntă cele două ţări.

În urma crizei financiare, s-au între-prins o serie de măsuri în Europa, învederea consolidării sistemului finan-ciar. Rolul agenţiilor de rating, al autori-tăţilor de supraveghere sau al băncilor afost pus sub semnul întrebării, dar, cutoate acestea, nu s-a atribuit nicio vinădirectă profesiei de audit. În acest con-text, la 13 octombrie 2010, ComisiaEuropeană a emis Cartea verde privindpolitica de audit: lecţiile crizei, care aabordat rolul şi domeniul de aplicare alauditului, afirmând că auditul este, ală-turi de supraveghere şi de guvernanţacorporativă, un element cheie al restau-rării stabilităţii financiare, oferind asigu-rare asupra veridicităţii sănătăţii finan-ciare a tuturor companiilor.

La 30 noiembrie 2011, ComisiaEuropeană a dat publicităţii pachetul depropuneri legislative privind reformaauditului, cuprinzând: un proiect de

revizuire a directivei actuale privindauditul statutar (43/2006/CE) şi unnou regulament pentru auditorii statu-tari ai entităţilor de interes public.

Aceste propuneri au fost supuse uneilargi dezbateri în organismele profesio-nale naţionale şi internaţionale, precumşi în instituţiile de profil ale UniuniiEuropene. Se apreciază că paşii concreţi

întreprinşi pentru finalizarea textelorreglementărilor respective se vor încheiaprin adoptarea lor în Parlamentul euro-pean în primăvara anului 2014.

Considerăm că evoluţia şi dezvoltareaauditului financiar vor fi dirijate în con-tinuare de evenimentele societăţii dincare face parte, răspunzând intereselorutilizatorilor pe care îi reprezintă. l

FÜLÖP l

Boţa Avram B, Răchişan R, Influenţa guvernanţei corporative asu-pra standardelor de audit şi raportare financiară - cazul statelormembre UE, revista „Audit Financiar” nr. 2/2013

Fülöp, M., Auditul în guvernanţa corporativă, Editura AlmaMater, Cluj-Napoca, 2012

Grigorescu I., Paralelă între sistemele de control al calităţii audituluifinanciar din România şi Spania, revista „Audit Financiar”nr. 2/2013

Stevenson J., Auditor Independence: A Comparative DescriptiveStudy of the UK, France and Italy, International Journal ofAuditing,Volume 6, Issue 2, pages 155–182, July 2002

Tiron Tudor A., Fulop M., Cârstea A., Iosivan R., CovaciuL., Costea A., Fundamentele auditului financiar, ed. Accent,Cluj-Napoca, 2009

Tiron Tudor A., Mustaţă R., Recent accounting development inRomania on the way to the European and global harmonisation ,2000, researchegate.net

Tiron-Tudor A., Boţa-Avram C., European Union Directive: The8th Company Law Directive on Disclosure and Transparency,

Encyclopedia of Corporate Social Responsibility, Springer,Berlin, 2013, pag 1097-1104

Asociaţia Americană de Contabilitate, American AccountingAssociation, http://aaahq.org/

CAFR, Raportul Consiliului Camerei Auditorilor Financiaridin România pentru anul 2010, (2011) , ttp://www.cafr.ro

CAFR, Raportul Consiliului Camerei Auditorilor Financiaridin Romania pentru anul 2011, (2012),http://www.cafr.ro

Federaţia Internaţională a Contabililor, International Federationof Accounting, http://www.ifac.org/

MKVK, www.mkvk.hu Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind

activitatea de audit financiar, publicată în M.O. nr 256/4iunie 1999, cu modificările şi completările ulterioare

Regulamentul de organizare şi funcţionare al CAFR, aprobatprin H.G. nr. 433/2011, publicat în M.O. nr. 345 din 18mai 2011, http://www.curierulfiscal.ro/2011/06/17/regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-cafr/

Bibliografie

Introducere Companiile şi-au pus de mai mult timpîntrebarea dacă ar trebui sau nu să pu -blice rapoarte despre responsabilitateacorporativă. Specialiştii KPMG consi-deră că dezbaterea acestei probleme aluat sfârşit, iar conducătorii firmelordin N100 sau G250 care nu emit încăastfel de rapoarte ar trebui să-şi punăîntrebarea dacă este în avantajul lor săcontinue să înoate contra curentului.

Yvo de Boer, preşedinte la nivelGlobal al Serviciilor privind Schim -bările Climatice şi Dezvoltare Durabilădin KPMG, a declarat în acest sens:

„Ca să fim sinceri, trebuie să spunemcă raportarea responsabilităţii corpora-tive nu este lipsită de critici. Unii spuncă aceste rapoarte sunt o pierdere detimp şi bani, apreciind că sunt atât dedense şi de plictisitoare încât nimeni nus-ar putea deranja să le citească. Alţii le

213/2014

Abstract

Cuvinte cheie: responsabilitate corporativă, managementul afacerii, riscuri, oportunităţi

Studiu

Raportarea în domeniulresponsabilităţiicorporative– o practică standard de afaceri la nivel global

KPMG Study: Corporate ResponsibilityReporting – A Standard Business Practice WorldwideReporting on corporate responsibility (CR) is now a standard business practice world-wide, undertaken by almost three quarters (71 percent) of analysed companies, accord-ing to the 8th KPMG Survey of Corporate Responsibility Reporting published at theend-2013. This research is more extensive than ever, covering the top 100 companiesby revenue across 41 countries, a total of 4100 companies. The 1993 survey looked atcompanies in just 10 countries. Based on KPMG’s survey the number of companiesreporting on CR has increased by 7 percentage points since 2011. Among the world’slargest 250 companies (the G250), the CR reporting rate is 93 percent. The challengefor companies is to use the CR reporting process to identify the most important environ-mental and social issues for their business and stakeholders. They can then bring thoseissues into the heart of corporate strategy to manage risks, unlock opportunities andbuild long-term value.Key words: corporate responsibility, business management, risks, opportunitiesJEL Classification: M14, F18, F64


văd ca vehicule corporative pentru gre-enwashing1, o oportunitate pentru com-panii de a exagera acţiunile lor sociale şide mediu, fără nici o intenţie reală de aschimba ceva. Alţii din lumea corporati-vă consideră că realizarea acestorrapoarte este prea complexă şi preacostisitoare şi cu o rentabilitate a inves-tiţiei îndoielnică.

Cu toate că înţeleg îngrijorările din spa-tele unor astfel de acuzaţii, cred că ast-fel de opinii, din fericire, devin rapiddepăşite.

Da, rapoartele de RC nu sunt de multeori o lectură uşoară şi companiile ar trebui să încerce să comunice acesteinformaţii într-un mod mai digerabil şiangajant. Totuşi, acesta nu este un argu-ment pentru a nu face astfel de ra -poarte.

Da, greenwashing poate fi un risc, dar, pemăsură ce timpul trece, părţile interesa-te – de la ONG-uri şi grupuri de pre-siune până la clienţi şi investitorii –toate sunt din ce în ce mai mult adepteale cunoaşterii diferenţei dintre mişca-rea de PR şi performanţa RC. Nu maieste atât de uşor să tragi „vălul prover-bial” peste ochii oamenilor.

Da, raportarea RC făcută în mod cores-punzător are nevoie de resurse financia-re şi umane, dar aşa se întâmplă cutoate formele de raportare corporativă.Esenţialul, care este pierdut de cătremulţi dintre cei care fac aceste critici,este faptul că, în secolul 21, raportareaRC este - sau ar trebui să fie - uninstrument esenţial de management alafacerilor. Acesta nu este - sau nu artrebui să fie - ceva produs pur şi simplupentru a calma potenţiale critici şi arafina aura corporaţiei.

Trăim cu toţii, iar unii dintre noi con-ducem afaceri, într-o lume aflată în cursul unor schimbări de mediu şisociale fără precedent.

Creşterea accelerată a populaţiei alimen-tează cererea tot mai mare de resurselimitate. Vremea extremă imprevizibilăafectează livrările de mărfuri cheie.Schimbarea condiţiilor sociale şi aaşteptărilor populaţiei determină atâtcreşterea puterii de cumpărare, cât şitulburări sociale.

Raportarea RC este mijlocul prin care o aface-re poate înţelege atât expunerea sa la riscurileacestor schimbări cât şi potenţialul de a profitade noile oportunităţi comerciale. RaportareaRC este procesul prin care o companiepoate aduna şi analiza datele de care arenevoie pentru a crea valoare pe termenlung şi elasticitate la schimbările demediu şi sociale. Raportarea CR esteesenţială pentru a convinge inves-titorii că afacerea dvs. are un viitor din-colo de trimestrul următor sau de anulviitor.

Ceea ce mă încurajează cel mai mult cuprivire la rezultatele din acest an alesondajului KPMG despre raportarearesponsabilităţii corporative sunt sem-nalele că multe dintre cele mai maricompanii din lume folosesc procesul deraportare RC pentru a aduce responsa-bilitatea corporativă şi sustenabilitateachiar în centrul strategiei lor de afaceri,acolo unde îi este locul.

Aproape toate din cele mai mari 250 decompanii din lume raportează asupraRC. Astfel, 9 din 10 folosesc rapoartelelor pentru a identifica modificări demediu şi sociale care au impact asupraafacerii şi asupra părţilor interesate; 8din 10 raportează că au o strategie pen-tru gestionarea riscurilor şi oportunităţi-lor; 7 din 10 raportează că acesteschimbări aduc oportunităţi pentruinovare de noi produse şi servicii. O minoritate, care bănuiesc că este încreştere, de aproximativ o treime,raportează, de asemenea, oportunităţide a-şi creşte cota de piaţă şi de a-şireduce costurile.

Sensul indus de aceste companii va fiurmat de alţii. Direcţia de deplasare esteclară.

După cum se constată din acest studiu, raportarea RC pare a fi o practică standard în afacerile din întrea-ga lume, chiar şi în acele regiuni geogra-fice şi sectoare de activitate care înurmă cu doar doi ani rămăseseră înurmă.

Întrebările pe care ar trebui companiilesă şi le pună acum, şi la care ne-amstrăduit să răspundem în această publi-caţie, sunt: Ce ar trebui să prezentăm înraport?, Cum ar trebui să se prezinte rapor-tul? şi, cel mai important, Cum putemfolosi cel mai bine procesul de raportare pentrua genera valoare maximă, atât pentru acţionarii noştri, cât şi pentru alte părţi intere-sate?”

STUDIU KPMG l

1 Termenul de greenwashing se foloseşte pentru a descrie activitatea organizaţiilor care încearcă să demonstreze că adoptă practici benefice pen-tru mediu (n.r.).

Metodologia şi domeniul de aplicare

a studiuluiStudiul se bazează pe un sondaj detaliatdespre raportările companiilor cu privi-re la performanţele la nivelul responsa-bilităţii corporative (RC), realizat deKPMG pe baza informaţiil or publicedisponibile în rapoartele financiare, înrapoartele în domeniul RC de sinestătătoare sau disponibile pe site-urilefirmelor respective. Au fost utilizaterapoartele publicate între jumătateaanului 2012 şi jumătatea anului 2013 înprimul rând şi, dacă acestea nu au exis-tat, s-au folosit informaţii din 2011.

Terminologia folosită pentru raportărivariază de la o firmă la alta. StudiulKPMG a relevat faptul că termenii celmai frecvent utilizaţi la nivel global sunt„responsabilitatea corporativă” (14%)

sau „responsabilitate socială corporati-vă” (25 %) şi raportul de „sustenabilita-te” (43%). În acest document se utili-zează termenul „responsabilitatea cor-porativă” (RC).

Prima parte a acestui document eva-luează raportările privind responsabili-tatea corporativă în rândul celor maimari 100 de companii după cifra de afa-ceri, din 41 de ţări. Cele 4.100 de com-panii participante la sondaj sunt men-ţionate în document drept firmele“N100“ şi includ atât companii publicecotate la bursă, cât şi firme cu diferitestructuri de proprietate, respectiv destat sau private. La această ediţie, caremarchează 20 de ani de la publicareaprimului sondaj, în 1993, s-au alăturatstudiului nouă ţări noi, în timp ce altedouă ţări (Bulgaria şi Ucraina), incluseîn 2011, nu mai sunt parte a studiuluidin 2013 (Tabelul 1).

Criteriile care au stat la baza colectăridatelor de către analiştii KPMG sunturmătoarele:

è numărul companiilor care au publi-cat informaţii despre RC în rapoar-te de sine stătătoare şi în rapoarteanuale, pe ţări şi sectoare deactivitate

è formatul şi modul de integrare arapoartelor RC

è utilizarea de linii directoare şistandarde de raportare

è rata şi tipul de verificare a informa-ţiilor despre RC, furnizorul asigură-rii şi rectificarea datelor.

A doua parte a acestui studiu evalueazăcalitatea raportării în rândul celor maimari 250 de companii la nivel mondial,listate în clasamentul pentru anul 2012al Fortune Global 500, care îşi desfăşoarăactivitatea în 14 sectoare industriale şiau sediul central în 30 de ţări diferite. Înstudiul KPMG, acestea sunt menţionatedrept companii “G250”.

Tendinţe globale Raportarea RC ar putea cunoaşte ocreştere excepţională în ţările cu econo-mii emergente. În ultimii doi ani s-amanifestat o creştere dramatică a ratelorde raportare privind RC în zona Asia-Pacific. Aproape trei sferturi (71%) dincompaniile cu sediul în această regiunepublică în prezent rapoarte RC – ocreştere de 22% faţă de anul 2011, cândmai puţin de jumătate (49%), emiteauaceste rapoarte.

Americile au depăşit Europa, devenindlider regional în raportarea RC, în mareparte datorită creşterii înregistrate în

233/2014

RESPONSABILITATEA CORPORATIVĂ


America Latină. În prezent emit rapoar-te de CR 76% dintre companiile dinAmerica, 73% în Europa şi 71% înAsia-Pacific.

Pe ţări, cea mai mare creştere în rapor-tarea CR faţă de anul 2011 s-a constatat

în: India (53 puncte procentuale), Chile(46 p.p.), Singapore (37 p.p.), Australia(25 p.p.), Taiwan (19 p.p.) şi China (16p.p.).

Raportarea RC este acum incontestabilo practică de afaceri curentă la nivel

mondial, realizată de aproape trei sfer-turi (71%) dintre cele 4.100 de compa-nii din N100 participante la sondaj în2013. Această rată globală de raportareRC reprezintă o creştere de 7 p.p. faţăde anul 2011, atunci când mai puţin dedouă treimi (64%) dintre companiileanalizate au emis rapoarte de RC.

În rândul celor mai mari 250 de compa-nii din lume, rata de raportare RC estemai mult sau mai puţin stabilă la 93%(Figura 1).

Sondajul KPMG a scos la iveală undecalaj mic între sectoarele industrialeleader şi cele rămase în urmă. Astfel, întoate sectoarele mai mult de jumătatedin companii emit rapoarte cu privire laRC, ceea ce înseamnă că raportareapoate fi considerată o practică standardla nivel mondial, indiferent de domeniulde activitate. Cu doi ani în urmă, maipuţin de jumătate din sectoarele de acti-vitate au avut rate de raportare depeste 50%. În acelaşi timp, diferenţadintre cel mai mare şi cel mai mic scorobţinut de sectoarele de activitate a scă-zut acum la 22 de puncte procentuale.

STUDIU KPMG l

Unele sectoare au făcut paşi mari înultimii ani. Sectorul de automobile şicel de comunicaţii şi mass-media auacum unele dintre cele mai înalte nive-luri de raportare a RC (77%, respectiv75%), în timp ce acum cinci ani, în2008, ratele lor de raportare privind RCau fost printre cele mai scăzute (49% şi47% – Figura 2).

Includerea de informaţii privind RC înraportul anual a devenit o practică stan-dard. Peste jumătate din companiilecare raportează la nivel mondial (51%)includ acum informaţii RC în rapoartelelor financiare anuale. Aceasta este ocreştere izbitoare faţă de situaţia din2011 (când numai 20% făceau acestlucru) şi faţă de cea din 2008 (doar9%). Totuşi, includerea de informaţiiprivind CR în raportul anual nu implicăfaptul că societăţile au îmbrăţişat ten-dinţa raportării integrate (RI); numaiuna din 10 companii care raportează indomeniul RC declara că publică unraport integrat (Figura 3).

Utilizarea liniilor directoare aleIniţiativei de Raportare Globală (GRI)este aproape universală. Studiile arată că

există tendinţa de utilizare a raportăriiintegrate (RI) ca destinaţie a raportăriicorporative, dar puţine companii facacest lucru. Există însă suspiciuni că RIs-ar putea mai degrabă să limiteze decâtsă îmbunătăţească comunicarea cu pri-

vire la RC şi la sustenabilitate în specialpentru grupurile de interese non-finan-ciare. Specialiştii KPMG apreciază căRI ar putea fi un catalizator al manage-mentului integrat. Dintre companiilecare raportează la nivel mondial, 78%

253/2014



se referă la ghidurile de raportare aleGRI în rapoartele lor RC, o creştere de9 p.p. de la sondajul din 2011 (maimult de 90% fac acest lucru în Coreeade Sud, Africa de Sud, Portugalia,Chile, Brazilia şi Suedia).

Printre cele mai mari 250 de companiidin lume, rata este chiar mai mare decâtîn cazul N100: 82% dintre companiileG250 care raportează cu privire la RCse referă la liniile directoare GRI, spredeosebire de 78% în 2011 (Figura 4).

Opţiunea de a avea o asigurare externăasupra informaţiilor privind RC şi sus-tenabilitatea are tendinţa de a deveni opractică standard în afaceri. Se pare căîn această privinţă punctul critic a fostdepăşit.

Mai mult de jumătate (59%) dintrecompaniile G250 care raportează dateprivind RC investesc acum în asigurareaexternă, în creştere cu până la 46% faţăde 2011. Două treimi dintre acele com-panii care investesc în asigurarea infor-maţiilor aleg să angajeze o firmă impor-tantă de contabilitate (Figura 5).

Multe firme trebuie să facă faţă presiu-nilor de a conferi părţilor interesateîncredere în ceea ce spun, iar asigurareacorectitudinii informaţiilor poate ajutaîn obţinerea acestei credibilităţi.

Evaluarea calităţiiraportării

Pentru a evalua calitatea raportării îndomeniul RC, în studiul KPMG a fostacordat un punctaj companiilor, pebaza a şapte criterii-cheie: 1- strategie,risc şi oportunităţi; 2 - identificarea pro-blemelor; 3 - obiective şi indicatori; 4 -furnizorii şi lanţul de aprovizionare; 5 -implicarea părţilor interesate; 6 - guver-narea activităţii de RC şi 7 - transparen-ţă şi echilibru.

Astfel, scorul mediu al calităţii raportă-rii primit de companiile G250 pentrurapoartele lor de RC a fost de 59 din100. Aceasta indică faptul că mai este

STUDIU KPMG l

destul loc pentru o îmbunătăţire gene-rală. Raportarea cu privire la obiectiveşi indicatori este cel mai bine dezvoltatăpână în prezent, cu un scor mediu de68 din 100. De asemenea, marile com-panii par să raporteze cu privire lamaterialitate şi strategie, cu un scormediu de 66, respectiv 62.

Un domeniu - cheie în privinţa îmbună-tăţirilor îl reprezintă raportarea asuprafurnizorilor şi lanţului valoric, unde me -dia calităţii raportării în rândul G250 afost de 46 din 100, urmată îndeaproapede implicarea şi consultarea părţilor in -te resate, cu un scor mediu de 53 din100.

Circa un sfert din G250 (63 de firme)au un punctaj de peste 80 din 100 cuprivire la criteriile de calitate, iar 10companii au un scor mai mare de 90.Aceste firme provin din Europa şiSUA.

Ţările europene din G250 au obţinutcel mai mare scor mediu privind calita-tea raportărilor din domeniul RC, de 71din 100, faţă de 54 în ţările Americii şi50 în cele din Asia-Pacific. Dintre ţărileeuropene, cele mai mari punctaje le-auobţinut firmele din Italia (85), Spania(79) şi Marea Britanie (76).

Marile companii din domeniile electro-nice şi calculatoare, minier şi farmaceu-tic realizează rapoartele de RC de ceamai bună calitate. Scorul lor mediu estede 75,70, respectiv 70. Totuşi, unelesectoare care se confruntă cu riscuri şioportunităţi semnificative şi au unimportant potenţial impact social şi demediu, publică rapoarte care au puncta-je sub media globală. Sectoarele petrolşi gaze, comerţ, metale, inginerie şi pro-ducţie şi construcţii şi materiale de con-strucţie au scoruri medii de 55, 55, 48 şi46 din 100. (Figura 6)

Strategie, risc şi oportunităţiRaportarea ar trebui să includă o defini-re clară a riscurilor şi oportunităţilor cucare se confruntă o afacere şi ar trebuisă explice acţiunile care se întreprind în

acest sens. Majoritatea raportărilorG250 în domeniul RC (87%) identificăcel puţin câteva schimbări sociale saude mediu (sau „factori de presiune”)care afectează afacerile. Schimbările cli-matice, deficitul de resurse naturale,energia şi carburanţii sunt cel mai desmenţionate.

Tot mai multe companii sesizează maidegrabă oportunităţile decât riscurile înceea ce priveşte aspectele de RC: 81%dintre firmele care raportează au identi-ficat riscuri de afaceri determinate defactorii sociali şi de mediu, în timp ce87% au identificat oportunităţilecomerciale.

Oportunitatea amintită cel mai des lega-tă de schimbările sociale şi de mediueste inovarea de noi produse şi servicii,menţionată de 72% din rândul compa-niilor G250, urmată de consolidareabrandurilor şi a reputaţiei corporative -51%, de îmbunătăţirea poziţiei pepiaţă/creşterea cotei de piaţă - 36% şide scăderea costurilor - 30%.

Doar una din zece firme (12%) a iden-tificat accesul îmbunătăţit la capital sauîmbunătăţirea valorii acţiunilor drept ooportunitate a schimbării sociale şi demediu.

Multe firme nu văd responsabilitateasocială ca pe o problemă morală, ci cape o problemă de bază legată de riscurişi oportunităţi. Tot mai mulţi investitoriacceptă faptul că factorii de mediu şisociali au impact asupra valorii compa-niei. Totuşi, foarte puţine firme declarăriscuri evaluate în rapoartele lor de RC.

KPMG a identificat şase tipuri de ris-curi-cheie cu care se pot confruntacompaniile:

è Riscul fizic se referă la deteriora-rea activelor şi a lanţului de aprovi-zionare din cauza unui impact fizic,cum ar fi furtuni, inundaţii, deficitde apă, creşterea nivelului mării.

è Riscul de reglementare se referăla schimbări complexe şi rapide înpeisajul reglementărilor .

è Riscul reputaţional implică dete-riorarea reputaţiei corporaţiei înurma unui eveniment cu impactnegativ în care a fost implicată.

è Riscul competitivităţii are învedere impactul dinamicii rapide apieţelor aflate în schimbare şi incer-titudinea determinată de aprovizio-nare şi de volatilitatea preţurilorproduselor-cheie.

è Riscul social se referă la conflicte,tulburări sociale, proteste ale comu-nităţii sau angajaţilor, lipsa forţei demuncă, migraţia forţei de muncăetc.

è Riscul juridic urmăreşte expune-rea firmei la potenţiale acţiuni înjustiţie, de exemplu cu privire la ne-divulgarea de informaţii privindmediul, sociale şi de conducere.

Riscul reputaţiei este tipul de risc celmai des citat de respondenţii sondaju-lui, fiind menţionat de 53% dintre com-paniile G250. Doar un număr mic din-tre rapoartele de RC ale acestor compa-nii (5%) includ informaţii despre valoa-rea financiară aflată în joc ca urmare ariscurilor de mediu şi sociale. Unnumăr important de firme menţioneazăalte tipuri de riscuri care afectează şioperaţiunile companiei nu doar reputa-ţia acesteia: riscul reglementărilor legi-slative (48%), riscul competiţiei (48%),riscul fizic (38%), riscul social (36%)riscul juridic (21%).

Regiunea Americilor este singura încare riscurile legate de competiţie şireglementări sunt menţionate în rapor-tările de RC mai des decât riscurilereputaţionale. Majoritatea companiilordin rândul G250 care raportează (83%)au declarat că au o strategie de respon-sabilitate corporativă. Companiile dinzona America s-au referit cel mai puţinla strategie.

MaterialitateRapoartele de RC ar trebui să demons-treze că firma respectivă a identificatproblemele de RC cu impactul potenţial

273/2014



cel mai mare atât asupra afacerii în sine,cât şi asupra părţilor interesate.Companiile trebuie să prezinte clar pro-cesul pe care l-au folosit pentru a eva-lua materialitatea, modul în care au fostimplicate părţile interesate în acest pro-ces şi cum au folosit evaluarea materia-lităţii pentru a informa cu privire laraportare si managementul riscurilor şioportunităţilor in domeniul RC.

Peste 79% dintre companiile G250 s-aupreocupat de identificarea problemelorde RC importante pentru afacere şipentru părţile interesate.

Obiectivele şi indicatoriiCompaniile ar trebui să urmăreascăobiective semnificative şi indicatori-cheie de performanţă pentru a măsuraprogresele în domeniul RC şi a leraporta corect.

Una din opt companii G250 (13%) araportat că nu are obiective de RC, iarun sfert (26%) nu leagă obiectivele lorprivind RC de problemele materiale.

Furnizorii şi lanţul de aprovizionareRapoartele de RC ar trebui să expliceimpactul social şi de mediu pe care-l arelanţul de aprovizionare al firmei, pre-cum şi impactul în aval al produselor şiserviciilor şi să arate cum gestioneazăaceste impacturi.

Sondajul KPMG arată că unele sectoarecare au lanţuri de aprovizionare com-plexe, cu un potenţial de riscuri catas-trofale de mediu şi sociale, au nivelurimici de raportare a problemelor privindlanţul de aprovizionare. Recentele inci-dente privind deversările de petrol şicatastrofe din fabrici ar trebui să le rea-mintească oamenilor de afaceri cât deimportant este să se gestioneze impac-tul de mediu şi social asupra lanţului deaprovizionare. Dacă nu vor face acestlucru, companiile nu vor mai obţinelicenţă pentru a funcţiona în lumea glo-balizată a secolului 21. De aceea, eletrebuie să construiască urgent încrede-

rea în rândul consumatorilor, a comuni-tăţilor, a investitorilor şi a altor părţiinteresate că lanţul lor de aprovizionareeste bine gestionat. O responsabilitatecorporativă transparentă este o caleefectivă de a construi o astfel de încre-dere.

Companiile din sectorul produselor chi-mice şi sintetice raportează cel maipuţin cu privire la problemele lanţuluide aprovizionare (60% din eşantionulG250). Cele mai multe firme care facreferire la această problemă sunt în sec-torul produselor electronice şi calcula-toarelor.

Firmele din Europa sunt cele mai des-chise în a discuta detaliat impactul demediu şi social al produselor lor –aproape trei sferturi (73%), în timp ceîn America mai puţin de jumătate dintrecompanii (49%) oferă informaţii deta-liate în acest sens, iar în Asia-Pacificcifra scade la 32%.

Implicarea părţilor interesatePotrivit specialiştilor KPMG, firmele artrebui să identifice în rapoartele lor deRC părţile interesate şi să explice proce-deul folosit pentru antrenarea lor înacest proces şi acţiunile întreprinse carăspuns la solicitările/propunerile aces-tora.

Companiile din America şi Asia-Pacificse situează în urma celor din Europa înmodul de a explica procesul de impli-care a părţilor interesate, patru din 10companii din această zonă neoferindnicio explicaţie. Sectoarele cele maipreocupate de acest aspect sunt celminier şi industria metalelor. Doar otreime din companiile G250 (31%)includ comentariile părţilor interesate înraportările lor de RC.

Guvernarea activităţii de RCRapoartele ar trebui să arate clar cumeste condusă responsabilitatea corpora-tivă în companie, cine este responsabilpentru performanţa în acest domeniu şicum se raportează RC la remuneraţii.

Puţine companii mari leagă performan-ţele în domeniul RC de remunerare.Circa un sfert dintre acestea (24%) auraportat că consiliul de administraţie alfirmei are responsabilitatea pentru RC.În majoritatea firmelor din rândulG250 (61%), RC este condusă de cătreo unitate dedicată. Numai una din 10firme (10%) raportează o legătură clarăîntre performanţele în domeniul RC şiremunerarea executivului sau a angajaţi-lor.

Transparenţă şi echilibruRapoartele de RC ar trebui să fie echili-brate şi să includă informaţii cu privirela provocări şi eşecuri, dar şi la realizări.

Numai 23% dintre companii au publi-cat un raport foarte echilibrat care puneîn discuţie atât provocările şi eşecurile,cât şi succesele în aria RC; majoritateafirmelor care fac acest lucru provin dindomeniul alimentaţiei şi băuturilor, far-maceutic şi electronice şi calculatoare.

Situaţia în RomâniaAnaliza primelor 100 de companii dinRomânia în funcţie de venit (N100)indică o creştere a numărului celor careraportează cu privire la dezvoltareadurabilă – fie într-un raport local, fie

STUDIU KPMG l

prin furnizarea de informaţii pentru unraport de RC de grup – de la 54 identi-ficate în studiul similar realizat în 2011(bazat pe informaţii publicate în 2009 –2010), la 69 în studiul recent finalizat(bazat pe informaţiile din 2011 – 2012).Principalul motiv pentru acest progreseste reprezentat de faptul că un numărtot mai mare de companii multinaţiona-le prezente în România furnizeazăinformaţii pentru rapoarte de RC cătregrup (Figura 7).

Sursele de informare pentru studiul rea-lizat în 2013 au constat în date publiceprivind cele mai recente rapoarte de RCsau dezvoltare durabilă ale companiiloranalizate, informaţii din rapoarteleanuale, precum şi în informaţiionline/rapoarte de RC interactive, refe-ritoare la anul 2012 sau 2011.

Rezultatele studiului evidenţiază dife-renţa dintre companiile multinaţionalecu operaţiuni în România, care sunt maiactive cu privire la raportarea în dome-niul RC şi companiile cu capital 100%românesc – mai puţin preocupate depublicarea voluntară a informaţiilornon-financiare.

Conform ultimelor rezultate, 33 de com -panii din cele N100 raportează local in -for maţii cu privire la performanţa lor îndomeniul dezvoltării durabile, fie într-unraport de RC separat, fie sub for maunei secţiuni din raportul anual. Ce lelal -te 36 raportează numai către grup.

Ghidul GRI este cel mai frecvent utili-zat la nivel mondial pentru raportareaîn domeniul RC şi este recunoscut caun barometru pentru cele mai bunepractici în acest domeniu. Cu toateacestea, principiile de raportare dinacest ghid sunt aplicate de numai 3 dincele 33 de companii ce raportează local.

ConcluziiŞerban Toader, Senior Partner alKPMG România, concluzionează:„Companiile din piaţa românească caresunt reticente în ceea ce priveşte rapor-tarea în domeniul dezvoltării durabilevor trebui să-şi reconsidere poziţia,deoarece aceste rapoarte sunt acumobligatorii în 10 din cele mai importan-te economii mondiale şi este de aşteptatsă devină obligatorii în toate ţările UE.

În conformitate cu propunerile actualela nivel european, raportarea în dome-niul RC va deveni o obligaţie legalăpentru companiile mari (al căror numărde angajaţi depăşeşte 500 sau a cărorbalanţă depăşeşte 20 de milioane deeuro sau cu o cifră de afaceri netă maimare de 40 de milioane euro). De ase-menea, un număr tot mai mare deburse de valori au condiţii de listarecare includ raportări privind impactulasupra mediului şi guvernanţa compa-niilor”.

„Lipsa asigurării externe a rapoartelorpublice de dezvoltare durabilă, sau aopiniei unei terţe părţi referitoare lainformaţiile non-financiare publicate,indică faptul că firmele ce operează înRomânia nu conştientizează încă modulîn care o astfel de verificare externăpoate ajuta la creşterea încrederii părţi-lor interesate în ceea ce priveşte infor-maţiile publicate”, comentează GetaDiaconu, director Asistenţă în dome-niul dezvoltării durabile, KPMGRomânia.

Traducere şi adaptare Cristiana RUS l

293/2014



* Auditor financiar, Lect.univ.dr., Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Business, e-mail: [email protected]** Auditor financiar, Conf. univ. dr., Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, e-mail:

[email protected]*** Auditor financiar, Conf. univ. dr., Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor,

e-mail: [email protected]

Cuvinte cheie: rata rentabilităţii capitalului propriu, entităţi auditate, decizii manageriale, eficienţa investiţiei acţionarilor, guvernanţăcorporativă

The study of the impact of shareholder structure, in the case ofaudited entities, on the effectiveness of the use of resourcesinvested by shareholders may be a useful source of informationnot only for investors, in the event of taking decisions to invest ordisinvest, but also for managers, in terms of assessing thestrengths and weaknesses of managerial policies that have beenadopted. Thus, the authors have analyzed the stockholdersinvestment efficiency, as the basis to future management deci-sions ensuring increased efficiency of shareholders capital. Theobject of the study is represented by audited entities from theNorth-West Region between 2005 and 2012, which publishedtheir financial statements for each financial year between 2008and 2012. The authors have conducted a separation of the effec-tiveness of the use of own capitals into three components: profit

rate, rotation speed of total assets and financial leverage effect.By applying the method of indices, the authors concluded that theaudited entities which include only local participation in social cap-ital provide shareholders an average yield higher that is offered bybank deposits. On the other hand, the audited entities with foreignparticipation in social capital ensure a level of effectiveness whichis below that of bank deposits, due to a low value of profit rateand to the lower effectiveness stemming from the use of totalassets.Key words: return on common equity, audited entities, manage-

rial decisions, effectiveness of shareholders’ invest-ment, corporate governance

JEL Classification: M42, M41, M48

Study Regarding the Substantiation of Managerial Decisions for a MoreEfficient Use of Shareholders’ Investments in the Audited Entities

Abstract

Sorin Romulus BERINDE*, Adrian GROŞANU** & Paula Ramona RĂCHIŞAN***

Studiu privindfundamentarea deciziilor managerialeîn vederea eficientizăriiinvestiţiei acţionarilorîn entităţile auditate

1. IntroducereStructura acţionariatului şi influenţa acesteia asupra perfor-manţei economice prin intermediul mecanismului guvernanţeicorporative au fost analizate în literatura de specialitate (Boţa-Avram, 2012). În ceea ce priveşte cuantificarea eficienţei uneiinvestiţii într-o entitate, o multitudine de indicatori fac recursfrecvent la dimensiunea cifrei de afaceri, a profitului net, aveniturilor şi cheltuielilor, a activelor totale, a datoriilor, acapitalurilor proprii sau permanente. Dintre acestea, în lucra-rea de faţă, considerăm eficienţa utilizării capitalurilor acţiona-rilor măsurată prin intermediul ratei rentabilităţii capitaluluipropriu. Valoarea optimă a acestui indicator conform unorstudii din literatura de specialitate (Brigham et all, 1999), sesituează în jurul valorii de 15%. Alţi autori (Achim, 2009)apreciază ca oportună pentru stabilirea valorii optime a aces-tui indicator folosirea ca punct de reper a nivelului rateidobânzilor bancare la depozitele constituite cu scadenţă la unan. În funcţie de nivelul eficienţei utilizării capitalurilor acţio-narilor, deţinătorii de resurse de finanţare pot aprecia, la nivelanual, dacă este oportună investirea surplusului financiar înacţiuni sau este mai rentabilă păstrarea economiilor în depozi-te bancare.

Obiectivele pe care le-am urmărit în acest studiu sunt urmă-toarele:

a. constatarea nivelului şi a evoluţiei eficienţei utilizării capi-talurilor proprii într-un anumit interval temporal;

b. conceperea unei metodologii pentru evaluarea evoluţiei întimp a eficienţei utilizării capitalurilor proprii;

c. fundamentarea viitoarelor decizii manageriale pe linia creş-terii eficienţei utilizării capitalului investit de acţionari.

2. Metodologia cercetăriiStudiul foloseşte datele extrase din situaţiile financiare publi-cate de companiile auditate din Regiunea de Nord-Vest aRomâniei. Conform ultimelor date publicate de AgenţiaEurostat (pentru perioada 2000-2010) în Nomenclature ofTerritorial Units for Statistics (NUTS II Regions), Regiunea deNord-Vest se situează la un nivel mediu în clasamentul reali-zat la nivelul României pentru cele 8 regiuni de dezvoltare înceea ce priveşte anumiţi parametri economici (produsul internbrut regional total şi pe locuitor, remunerarea salarială, rataocupării forţei de muncă, nivelul valoric al formării brute acapitalului fix). Această poziţionare de mijloc a Regiunii deNord-Vest, din punct de vedere economic, susţine ideeareprezentativităţii la nivel naţional a activităţii economicederulată în această regiune.

Prin intermediul bazei de date a Oficiului Naţional al Regis -trului Comerţului şi a Ministerului de Finanţe au fost selectateentităţile din Regiunea de Nord-Vest care, în perioada 2005-2012, au contractat servicii de audit financiar. Dintre acesteaau fost luate în considerare doar entităţile care au publicat in -formaţii contabile prin intermediul situaţiilor financiare anualeîn fiecare din ultimele cinci exerciţii financiare (perioada 2008-2012). Eşantionul care stă la baza prezentului studiu a fostconstituit doar din aceste entităţi, care ulterior au fost împărţi-te în două categorii: companii care deţin investiţii străine lacapitalul social (acţiunile sau părţile sociale sunt deţinute total

313/2014

FUNDAMENTAREA DECIZIILOR MANAGERIALE


sau parţial de cetăţeni din afara României - 16,22% din totaluleşantionului) şi companii al căror capital social este deţinutintegral de acţionari sau asociaţi cetăţeni români (83,78% dintotalul eşantionului). Pentru cele două categorii de entităţiauditate, s-a stabilit un nivel mediu al indicatorului Rata renta-bilităţii capitalului propriu. Acesta s-a calculat anual (pentrufiecare din cele cinci exerciţii financiare) cu ajutorul medieiaritmetice simple a valorilor ratelor rentabilităţii capitaluluipropriu realizat de entităţile din fiecare categorie analizată: cuinvestiţii străine sau fără investiţii străine în capitalul social.

Pentru evaluarea evoluţiei în timp a eficienţei utilizării capita-lurilor proprii şi a fundamentării unor măsuri de îmbunătăţirea viitoarelor decizii manageriale pe linia creşterii eficienţei uti-lizării capitalului investit de acţionari s-a realizat descompune-rea indicatorului rata rentabilităţii capitalurilor proprii (RCpr)în trei factori. aşa cum reiese din următorul model multiplica-tiv (Achim, 2009):

Unde:Pnet – Profitul net; Cpr – Capitaluri proprii; CA – Cifrade afaceri netă; TA – Total active; Rpr – Rata profituluinet; KVRTA – Viteza de rotaţie a activelor totale; Pfin –Efectul de pârghie financiară

Pentru stabilirea măsurii în care evoluţia eficienţei utilizăriicapitalurilor acţionarilor în perioada 2008-2012 se datoreazăevoluţiei individuale a fiecărui indicator din componenţamodelului multiplicativ, se va recurge la aplicarea unui proce-deu de analiză economico-financiară de tip cantitativ determi-nist relativ: procedeul indicilor. Acest procedeu de analiză asi-gură măsurarea relativă în timp a influenţei fiecăreia dintrecele trei componente ale relaţiei multiplicative: rata profituluinet (Rpr), viteza de rotaţie a activelor totale (KVRTA) şi efec-tul de pârghie financiară (Pfin) asupra ratei rentabilităţii capita-lurilor proprii (RCpr). Aplicarea procedeului indicilor presupu-ne stabilirea, pe baza modelului multiplicativ de mai sus, aunei relaţii matematice între indicele ratei rentabilităţii capita-lurilor proprii (RCpr) şi indicii celor trei factori componenţi,după cum urmează:

Unde:

Aplicarea efectivă a procedeului indicilor s-a realizat, în prima fază, prin stabilirea ritmului sporului ratei rentabilităţiicapitalurilor proprii (ΔIRCpr) între două exerciţii financiare,astfel:

Următorul pas îl constituie calcularea ritmurilor sporurilorparţiale ale ratei rentabilităţii capitalurilor proprii (ΔIRCpr)exprimate de ritmul sporului fiecărei componente, reflectateprin cei trei indici (iRpr, iKVRTA. ipfin), astfel:

- Pentru rata profitului net (Rpr):

- Pentru viteza de rotaţie a activelor totale (KVRTA):

- Pentru efectul de pârghie financiară (Pfin):

BERINDE, GROŞANU & RĂCHIŞAN l

n: exerciţiul financiar curent pen-tru care se face calculul;

n-1: exerciţiul financiar precedentcelui pentru care se face cal-culul

Confirmarea corectitudinii formulelor matematice şi a calcule-lor s-a realizat prin aplicarea următoarei relaţii de verificare,pentru valorile calculate aferente fiecărui exerciţiu financiar:

Urmărind evoluţia acestor intercondiţionări în timp, se pottrage concluzii cu privire la eficienţa utilizării investiţiiloracţionarilor pentru cele două tipuri de entităţi (punctele forteşi punctele slabe ale echipei manageriale, decizii eronate adop-tate în trecut şi măsuri corective de adoptat în viitor legate dedimensionarea unor elemente ale poziţiei şi performanţeifinanciare).Pentru a realiza acest lucru sunt necesare cunoştin-ţe interdisciplinare, cum sunt stăpânirea unor noţiuni contabi-le (luarea în considerare a datelor publicate prin intermediulsituaţiilor financiare), a unor noţiuni de audit (selectarea în

eşantionul propus doar a companiilor care îndeplinesc condi-ţiile pentru auditarea situaţiilor financiare), elemente de anali-ză financiară (aplicarea unor tehnici specifice analizei financia-re – procedeul indicilor), aspecte de banking (necesitateacorelării şi interpretării semnificaţiei rezultatelor studiului învederea aprecierii nivelului acestora cu parametri specifici sis-temului bancar), elemente de management (în condiţiile încare cercetarea are ca finalitate propunerea unor măsuri deluat de către guvernanţa corporativă în vederea îmbunătăţiriieficienţei utilizării investiţiei acţionarilor).

3. Rezultate şi discuţii3.1. CONSTATAREA NIVELULUI ŞI EVOLUŢIEI EFICIENŢEI

UTILIZĂRII CAPITALURILOR PROPRII LA NIVELULENTITĂŢILOR AUDITATE

Analiza eficienţei utilizării capitalurilor acţionarilor poate firealizată prin comparaţie cu evoluţia ratei dobânzilor bancarepentru depozitele în monedă naţională constituite cu scadenţăla un an. Utilitate prezintă şi luarea ca punct de reper a nivelu-lui mediu recomandabil al ratei rentabilităţii capitalurilor pro-prii de 15%,menţionat în literatura de specialitate. Evoluţia lanivelul Regiunii Nord-Vest a României, în perioada 2008-2012, a ratei rentabilităţii capitalurilor proprii pentru entităţileauditate incluse în studiu este prezentată în Figura 1.

Nivelul ratei dobânzii pentru depozitele bancare se situează înRomânia mult sub nivelul mediu recomandat de literatura de

333/2014



specialitate pentru valoarea optimă a Ratei rentabilităţii capita-lurilor proprii. Pe perioada analizată se observă că rata dobân-zii urmează un trend descendent. Acest lucru este încurajatorpentru economie cel puţin din două motive: pe de o parte,stimulează investirea în detrimentul tezaurizării economiilorşi, pe de altă parte, creează pentru sistemul bancar premiselemajorării creditării în condiţiile în care diminuarea dobânzilorpasive (pentru depozitele atrase) permite reducerea dobânzi-lor active (pentru creditele acordate).

Entităţile auditate care nu au investiţii străine în capitalulsocial au o dinamică mult mai moderată a eficienţei utilizăriicapitalului acţionarilor în perioada 2008-2012, spre deosebirede entităţile cu investiţii străine la capitalul social, aşa cumreiese din figura nr. 1. În perioada de început a declanşării cri-zei economico-financiare, cea de a doua categorie de entităţiînregistra un nivel foarte ridicat al ratei rentabilităţii capitaluri-lor proprii (15,29%), mult peste nivelul entităţilor cu acţiona-riat exclusiv autohton (8,38%), peste nivelul dobânzilor ban-care (11,39%) şi chiar peste nivelul mediu menţionat în litera-tura de specialitate ca fiind recomandabil (15%). Deci, mana-gerii acestor entităţi obţineau o eficienţă foarte ridicată în uti-lizarea resurselor provenite de la acţionari. Această categoriede acţionari nu va fi interesată în acest stadiu să dezinvesteas-că (ridicarea dividendelor din potenţialul profit net contabil,diminuarea capitalului social prin retragerea din companie,cesionarea acţiunilor sau părţilor sociale sau utilizarea even-tualelor surplusuri financiare proprii pentru constituirea depo-zitelor bancare). Odată cu materializarea efectelor crizei eco-nomice în România aceste entităţi nu au reuşit să se adaptezeprea bine la condiţiile mediului de afaceri specific românesc.În perioada următoare, începând cu anul 2009, aceste entităţise decapitalizează, rata rentabilităţii capitalurilor atingând unnivel negativ (-5,05% în anul 2009 şi rămâne la valori negativepână în ultimul an analizat). În ceea ce priveşte entităţile cuacţionariat autohton, deşi în scădere drastică (în exerciţiulfinanciar 2009 rata rentabilităţii capitalurilor proprii scade lavaloarea de 2,36%), eficienţa utilizării investiţiilor acţionarilorpăstrează valori pozitive, deşi sub nivelul dobânzilor bancare

(10,76% în anul 2009). Astfel, începând cu această perioadă,pentru acţionarii entităţilor auditate (indiferent de structuracapitalului social: participare străină sau nu) este mai rentabilăpăstrarea economiilor în depozite bancare decât angajareaacestora în afaceri. Deosebirea este că entităţile cu acţionariatautohton auditate au înregistrat o revenire mai rapidă a efi-cienţei utilizării capitalului acţionarilor (începând cu anul2010) în timp ce entităţile cu acţionariat străin au început săse redreseze un an mai târziu (doar în anul 2011 începe tren-dul ascendent). Adaptabilitatea mai bună pentru entităţile cuacţionariat exclusiv autohton la condiţiile mediului de busi-ness românesc reiese şi din faptul că în exerciţiile financiare2011 şi 2012 eficienţa utilizării capitalului investit (niveluri de8,93%, respectiv 7,41%) surclasează nivelul mediu al dobânzi-lor bancare (5,99% în anul 2011, respectiv 5,12% în anul2012). În această perioadă eficienţa utilizării capitalului acţio-nariatului străin este negativă (-3,62% în anul 2011, respectiv -2,94% în anul 2012). Notabil este faptul că, indiferent denatura investiţiilor străine sau nu, pierderea din eficienţă reali-zată într-un singur exerciţiu financiar (2009) nu poate fi recu-perată nici în următorii trei ani (2010-2012).

3.2. ANALIZA EVOLUŢIEI ÎN TIMP A EFICIENŢEIUTILIZĂRII CAPITALURILOR PROPRII LA NIVELULENTITĂŢILOR AUDITATE

Explicarea variaţiei relative a eficienţei utilizării capitalurilorproprii (Rpr) se realizează prin evaluarea acesteia în funcţie defactorii de influenţă: rata profitului net (Rpr), viteza de rotaţiea activelor totale (KVRTA), efectul de pârghie financiară(Pfin). Evoluţia în timp a acestui indicator este redată înTabelul 1.

Pentru entităţile auditate care au participare străină la capitalulsocial creşterea ratei profitului pusă în evidenţă de aplicareaprocedeului indicilor este în măsură să susţină creşterea efi-cienţei utilizării capitalului acţionarilor în perioada 2011-2012.În anul 2012, spre exemplu, o creştere a ratei profitului net cu55% generează o creştere a eficienţei utilizării capitalurilorproprii cu 35,48%. Anterior, în anii 2009-2010, ambii indica-tori sunt pe un trend descendent. În această perioadă, o rată aprofitului în creştere nu mai este în măsură să susţină de unasingură creşterea eficienţei investiţiilor acţionarilor. În cazulentităţilor auditate cu investiţii autohtone, aceşti doi indicatoriprezintă, spre deosebire de companiile auditate cu investiţiistrăine, o corelare aproape perfectă conform trendului contu-rat pe baza modelului de regresie polinomial: orice modificarea ratei profitului net implică o modificare de acelaşi gen şi înaceeaşi proporţie a eficienţei utilizării investiţiilor. În cazulcompaniilor auditate, această corelaţie puternică poate fiexplicaţia statistică pentru diminuarea eficienţei utilizării capi-talurilor acţionarilor.


Această interpretare statistică a aplicării procedeului indicilorpoate fi transpusă în plan economic prin constatări corecte şifundamentarea unor decizii manageriale optime. Astfel, aşa

cum se observă în Figura 2, în cazul entităţilor auditate caredeţin investiţii străine se poate spune că rata profitului net areo influenţă pozitivă, dar nu suficient de puternică pentru a

353/2014



susţine eficienţa utilizării capitalurilor acţionarilor pe un trendcrescător. În acest caz se apreciază că politicile manageriale dediminuare şi eficientizare a cheltuielilor pot avea un rol pozi-tiv. Acest efect este mai puternic decât deciziile de creştere avânzărilor (mai puţin eficiente). În cazul companiilor cu parti-cipare exclusiv autohtonă la capitalul social, statisticile relevăfaptul că se impune creşterea ratei profitului net sub oriceformă sau cel puţin atenuarea evoluţiei descendente a acesteia.Aceasta se poate realiza fie prin diminuarea cheltuielilor, fieprin majorarea veniturilor. Entităţile auditate care nu înregis-trează participare străină la capitalul social prezintă, conformrezultatelor modelului statistic aplicat, o ineficienţă a cheltuie-lilor combinată cu lipsa unei pieţe de desfacere care să asigureposibilitatea creşterii semnificative a veniturilor.

Eficienţa investirii capitalului acţionarilor depinde semnificativde eficienţa utilizării activelor. Acest ultim aspect este pus înevidenţă de viteza de rotaţie a activelor totale. În general, ocreştere a indicatorului denotă o creştere a eficienţei gestionă-rii activelor totale ale companiei, cu efect imediat asupra efi-cienţei utilizării capitalurilor investite de acţionari.

Din punct de vedere statistic, aşa cum se observă în Figura3, în cazul entităţilor auditate care deţin investiţii străine încapitalul social, creşterea într-o anumită măsură a vitezei derotaţie a activelor induce o creştere a eficienţei utilizării capi-talurilor acţionarilor, deşi într-o măsură mai mică. Se dovedeş-te deci că în timp creşterea relativă a vitezei de rotaţie a acti-velor totale nu este suficient de puternică pentru a susţinecreşterea eficienţei utilizării investiţiei acţionarilor în acelaşiritm, deci activele nu sunt suficient de eficiente, cel puţin din

această perspectivă. Compararea ritmului de creştere a active-lor imobilizate cu ritmul de creştere al cifrei de afaceri este înmăsură a completa aceste aserţiuni.

Entităţile auditate cu capital social exclusiv autohton înregis-trează conform procedeului indicilor o creştere negativă avitezei de rotaţie a activelor totale. În perioada 2009- 2010 efi-cienţa utilizării capitalului propriu este în scădere şi evolueazădescendent, proporţional cu viteza de rotaţie a activelor tota-le. Începând cu datele contabile raportate pentru exerciţiulfinanciar 2011 cei doi indicatori nu mai evoluează proporţio-nal. Scăderea relativă a vitezei de rotaţie antrenează o scădererelativă mai puternică a ratei rentabilităţii capitalurilor proprii.Situaţia se redresează ulterior, când activele acestui tip de enti-tăţi auditate încep să fie mai eficient utilizate, conform datelorcontabile prelucrate cu ajutorul procedeului indicilor. Ulterioranului 2011, o eficienţă în creştere a utilizării activelor sprijinăcreşterea eficienţei utilizării capitalurilor, deşi într-o măsurămai mică.

Politicile manageriale optime care se desprind din analiza sta-tistică vizează creşterea vitezei de rotaţie a activelor totale pânăla un nivel care să asigure cel puţin creşterea eficienţei utilizăriicapitalurilor acţionarilor în acelaşi ritm. Aceste decizii suntmult mai importante în cazul entităţilor auditate care deţin ostructură a capitalului exclusiv autohtonă, unde valorile relativese menţin în zonă negativă chiar şi în exerciţiul financiar 2012.

În ceea ce priveşte capacitatea indicatorului efectul de pârghiefinanciară de creştere a eficienţei utilizării capitalurilor acţionarilor, încazul entităţilor auditate care înregistrează investiţii străine încapitalul social, o creştere relativă a acestuia induce o creştere


relativă, dar într-o măsură uşor mai mică, a eficienţei. Trendulestimat pune în evidenţă evoluţia ascendentă aproape propor-ţională a celor două elemente. Acest lucru semnifică faptul căaceastă categorie de companii auditate utilizează foarte efi-cient capitalurile acţionarilor ca pârghie pentru a multiplicaactivele companiilor. Efectul multiplicativ este explicat prinfinanţarea în perioada 2009-2012 a unui procent din ce în cemai mare de active din resurse externe (datorii comerciale şi

financiare atrase) şi apelarea din ce în ce mai puţin la resurseleinterne (finanţarea asigurată de acţionari prin majorarea capi-talului social sau reinvestirea profitului net anual). Prin urma-re, datele statistice prelucrate cu ajutorul procedeului indicilorpun în evidenţă un aspect pozitiv legat de creşterea îndatorăriiacestei categorii de companii pe seama terţilor, cu efect pozi-tiv asupra creşterii eficienţei utilizării investiţiilor acţionarilor,aşa cum se observă în Figura 4.

373/2014



Spre deosebire de prima categorie de companii, entităţileauditate fără participare străină la capitalul social reuşesc săvalorifice de o manieră mult mai eficientă efectul multiplicatival levierului financiar: o creştere relativă oarecare a valorilorindicilor duce la o creştere relativă mai puternică a eficienţeiutilizării capitalurilor acţionarilor. Trendul descendent denotăo preferinţă în scădere a acestui gen de companii spre apela-rea la resursele externe, chiar şi în condiţiile utilizării eficientea acestora. Situaţia poate fi datorată unei politici managerialeprudente cu privire la gestionarea solvabilităţii, a lichidităţii încondiţiile unui mediu economic afectat de efectele crizei eco-nomico - financiare.

3.3. FUNDAMENTAREA VIITOARELOR DECIZIIMANAGERIALE PE LINIA CREŞTERII EFICIENŢEIUTILIZĂRII CAPITALULUI INVESTIT DE ACŢIONARILA NIVELUL ENTITĂŢILOR AUDITATE

Rezultatele obţinute în urma prelucrării datelor cu ajutorulprocedeului de analiză economico - financiară al indicilorpentru entităţile auditate din regiunea de Nord-Vest aRomâniei pot genera informaţii utile pentru guvernanţacorporativă cu privire la:

è starea de fapt (cu referire la nivelul acesteia şi la trendulevolutiv urmat în intervalul temporal analizat);

è tipologia politicilor manageriale care au contribuit la creş-terea sau la diminuarea eficienţei utilizării resurselorfinanciare investite de acţionari într-o afacere;

è măsurile corecte şi greşite adoptate de fiecare echipămanagerială în parte, precum şi cuantificarea efectuluiacestora în procente;

è reliefarea strategiei adoptate de fiecare tip de echipă ma -na gerială pentru creşterea eficienţei capitalurilor acţionari-lor.

Aceste aspecte sunt sintetizate în Tabelul 2 şi pot constitui oretrospectivă utilă în vederea fundamentării în viitor a decizii-lor manageriale care au efecte asupra eficienţei utilizării capi-talurilor investite de acţionari.

Deciziile manageriale care se conturează a fi luate în viitor pebaza analizei realizate pentru entităţile auditate din Regiuneade Nord-Vest sunt diferenţiate în funcţie de structura capita-lului social. Managerii entităţilor auditate care înregistreazăparticipare străină la capitalul social trebuie să ia decizii pen-tru creşterea eficienţei utilizării capitalului acţionarilor pe liniaraţionalizării cheltuielilor curente şi a utilizării mai eficiente aactivelor. Pe de altă parte, managerii entităţilor auditate carenu deţin participare străină la capitalul social, în vederea reali-zării aceluiaşi deziderat, trebuie să crească finanţarea prinîndatorare din resurse comerciale, în detrimentul celor atrasede la acţionari.


4. ConcluziiIndicatorul rata rentabilităţii capitalurilor proprii permite măsura-rea profitului realizat pe baza investiţiei făcute de acţionari,reprezentată de valoarea capitalurilor proprii extrase din situa-ţiile financiare anuale publicate. Descompunerea acestui indi-cator în cele trei elemente componente şi explicarea măsuriiîn care modificarea unui element component influenţează efi-cienţa gestionării investiţiei acţionarilor într-o companie estede real interes pentru manageri şi acţionari în vederea aprecie-rii punctelor forte şi punctelor slabe ale politicilor managerialeadoptate. Pe această metodologie se pot fundamenta deciziiconcrete şi măsurabile cu privire la oportunitatea sau inopor-tunitatea măsurilor de reducere a cheltuielilor, de creştere aveniturilor, de vânzare sau de achiziţionare a activelor (investi-re), de reducere a nivelului stocurilor, de scurtare sau prelun-gire a ciclului de producţie, de modificare a structurii produc-ţiei în favoarea unor sortimente cu cost de producţie şi calita-te diferite, de negociere a unei durate diferite de recuperare acreanţelor comerciale, de contractare a creditelor comercialesau financiare. Toate au ca efect o mai eficientă utilizare afinanţării acţionarilor. Pe baza acestor informaţii, acţionariipot lua decizii de investire (achiziţia acţiunilor emitentului res-pectiv de pe piaţa de capital, majorarea capitalului social prinemisiunea de noi acţiuni, reinvestirea profitului pentru dezvol-tarea afacerii) sau decizii de dezinvestire (cesionarea acţiunilor,diminuarea capitalului social, distribuirea şi ridicarea dividen-delor), urmate de investirea lor în destinaţii mai rentabile (altecompanii sau chiar depozite bancare). Divizarea companiilorselectate în eşantion în două categorii: cu participare străină şifără participare străină la capitalul social, corelată cu extrage-rea pentru companiile din eşantion a datelor financiare publi-cate pentru un interval destul de larg de timp (cinci exerciţiifinanciare) asigură relevanţă rezultatelor studiului. Acesteasunt utile atât managerilor, pentru aprecierea în timp a perfor-manţei propriei activităţi, cât şi investitorilor, pentru aprecie-rea performanţei managerilor.

Rezultatele obţinute trebuie apreciate şi în funcţie de dome-niul de activitate specific fiecărei companii în parte. Nu se jus-tifică efectuarea de comparaţii între companii din domenii deactivitate diferite. Metodologia de cercetare permite detaliereastudiului prin analiza impactului pe care fiecare componentă afiecăruia dintre cele trei sub-elemente o are asupra eficienţeiutilizării capitalului investit de acţionari (detaliere până la fac-tori de gradul II). Astfel s-ar putea deduce în ce măsură efi-cienţa utilizării capitalului acţionarilor este influenţată demodificarea relativă într-un sens sau altul a cifrei de afaceri, aprofitului net a activului bilanţier sau de dimensionarea efecti-vă a capitalurilor proprii. De asemenea, aceste rezultate pot fiutilizate pentru realizarea de previziuni referitoare la evoluţiaeficienţei utilizării capitalurilor proprii ale acţionarilor şi a fac-torilor de influenţă pe un interval temporal determinat. l

393/2014

Achim, Monica Violeta, Analiza economico-financiară, EdituraEconomică, Bucureşti, 2009

Boţa-Avram, Cristina, Managerial ownership, board structure andfirm’s performance: a review of main findings, CES WorkingPapers, 2012, pag. 648-656, http://www.cse.uaic.ro/WorkingPapers/articles/CESWP2012_IV4_BOT.pdf

Brigham, F. Eugene, Ehrhardt, C. Michael, Gapenski, C. LouisFinancial Management. Theory and Practice, 9th Edition,Florida:The Dryden Press, 1999

*** OMFP 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor conta-bile conforme cu directivele europene, cu modificările şicompletările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial alRomâniei nr. 766 bis/10 noiembrie 2009

*** Baza de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţuluidin cadrul Ministerului Justiţiei, disponibilă online la adresa:https://portal.onrc.ro/ONRCPortalWeb/appmanager/myONRC/public?_nfpb=true&_pageLabel=login#wlp_login,accesată în luna mai, anul 2013

*** Baza de date a Ministerului Finanţelor Publice disponibilăonline la adresa: http://www.mfinante.ro/agenti cod.html?p agina=domenii, accesată în perioada mai-iunie 2013 Bazade date a Comisiei Europene disponibilă online la adresa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/statis-tics/search_database, accesată în luna mai, anul 2013

*** www. insse.ro

Bibliografie



IntroducereÎn contextul actual, presiunile pieţeidetermină companiile să-şi îndrepteatenţia, anterior concentrată asupradezvoltării pieţei, a portofoliului declienţi şi produse sau servicii, către odezvoltare intensivă, ce presupune asi-gurarea unui nivel cât mai favorabil alindicatorilor financiari prin revizuireacosturilor şi a beneficiilor generate deacestea. În acest sens, tot mai des esteadus în discuţie şi un concept relativnou pieţei româneşti, dar destul de dez-voltat pe plan mondial: cloud compu-ting.

În încercarea de revizuire a costurilor şimaximizare a beneficiilor aduse deacestea, tot mai multe companii, indife-rent de dimensiunea lor, încep prin a-şiregândi structura, în vederea optimizăriiproceselor operaţionale şi de suport alactivităţii organizaţiei. Privind astfel,funcţia IT, ca funcţie de suport a activi-tăţii operaţionale a companiei, poatereprezenta un punct de început al reor-ganizării.

Înainte de a ajunge la analiza în detaliua avantajelor şi dezavantajelor repre-zentate de migrarea către cloud, proba-bil primul aspect luat în considerare defactorii decizionali este costul pe caretehnologia cloud îl presupune.

Articolul de faţă surprinde analizacomparativă a costurilor presupuse demodelul tradiţional, comparativ cu utili-zarea tehnologiei cloud.

Metodologia de cercetare

Ca orice studiu ce are în vedere evalua-rea unei probleme şi elaborarea unuirăspuns asupra acesteia, prezenta cerce-

CERCETARE l

* Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice din Bucureşti, e-mail: [email protected]** Drd., auditor IT, Ernst&Young, Bucureşti, e-mail: [email protected]

Cuvinte cheie: cloud computing, IMM, costuri, model tradiţional, analiză comparativă

The current economic conditions, marked by the economic crisis, determine companies,regardless of their size or business, to adopt an intensive development, through costreduction and process improvement. Thus, one starting point could be represented by migrating towards cloud computingtechnology. The limited resources of the company, aiming to obtain favorable financialsKPIs, as well as the need to align the IT function to the long term business strategy, alldetermine the entity’s decision factors to face a new question: which technology bestsuits the company? The present study reveals results that could serve as a starting pointfor the decision of migrating (totally or partially) to the cloud computing technologyinstead of adopting the traditional model.Key words: cloud computing, SME, costs, traditional model, feasibility studyJEL Classification: M15, O14, O33

Feasibility Study Regarding the Implementation ofCloud Computing Technology for the InformationSystems of Small and Medium Enterprises

Abstract

Bogdan Ştefan IONESCU* & Andreea Cristina BENDOVSCHI**

Studiu de fezabilitate privindimplementarea tehnologiei cloud computing în sistemeleinformaţionale aleîntreprinderilor mici şi mijlocii

tare a avut, ca bază de pornire, analizacognitivă a domeniului propus, prinrevizuirea literaturii de specialitate.Studiul prevede analiza pieţei româ-neşti, motiv pentru care aspectele empi-rice preluate în urma acestei analize aufost atent filtrate prin prisma particula-rităţilor pieţei, ale economiei şi ale com-paniilor din România.

Cele două modele tehnologice (tradiţio-nal, respectiv cloud computing) au fostanalizate, în cadrul prezentului articol,prin prisma cercetării calitative, pentruprezentarea şi evaluarea diverselor con-cepte specifice, teorii şi caracteristici,dar şi prin metoda comparativă, pentrua facilita distingerea caracteristicilor pro -prii fiecăreia dintre cele două modele.

Prezentul studiu utilizează, pe lângămetodele cognitive, şi cercetarea canti-tativă, pentru a oferi un rezultat fiabil,cuantificabil, ce poate servi ca bază asu-pra concluziilor articolului.

Costurile modeluluitradiţional

Modelul tradiţional de prelucrare a in -formaţiilor într-o organizaţie presupunedeţinerea şi gestionarea, direct de cătrecompanie, a echipamentelor hardware şia resurselor software. Pe lângă costurile

ce reies direct din achiziţia şi mentenan-ţa necesară acestora, trebuie reflectateimplicit costurile cu personalul IT carese va ocupa de suportul necesar şigestionarea/mentenanţa echipamente-lor (atât hardware, cât şi software), pre-cum şi controalele fizice şi de mediunecesare asigurării securităţii informaţieistocate şi gestionate cu ajutorul echipa-mentelor.

Orice analiză cost-beneficiu a utilizăriimetodei tradiţionale trebuie să porneas-că de la analiza mediului IT. Desigur căaplicaţiile utilizate în cadrul unei com-panii, dimensiunea bazelor de date, ală-turi de celelalte elemente ale mediuluiIT, printre care se pot enumera cunoş-tinţele utilizatorilor şi preferinţele pen-tru anumite platforme şi tehnologii(Stanciu A., Mihai F. & Aleca O., 2009),depind de dimensiunea şi specificulcompaniei, dar în cazul IMM-urilorputem discuta despre nevoi comuneatunci când avem în vedere funcţiafinanciar-contabilă. Pentru îndeplinireaacestei funcţii, compania are nevoie deo aplicaţie financiar-contabilă care săpermită postarea notelor contabile afe-rente tranzacţiilor efectuate de o bazăde date primară menită stocării datelorfinanciar-contabile, precum şi de o seriede controale care să asigure un nivelacceptabil al securităţii datelor. Toateaceste nevoi pot fi cuantificate, încadrul modelului tradiţional, în costuri

aferente prelucrării datelor şi informa-ţiilor, care vor fi, astfel, legate de:

è Personal IT (administrator aplicaţie,administrator baze de date,technical support etc.)

è Echipamente (servere, controale demediu/fizice etc.)

è Infrastructură de comunicaţii şi detransmitere a datelor şiprelucrărilor;

è Medii şi proceduri de back-up.

Mărimea şi natura costurilor modeluluitradiţional de prelucrare a informaţiilorvariază în funcţie de mărimea şi specifi-cul companiei. Prezentul articol va ana-liza costurile resurselor din prisma uneicompanii de dimensiuni mici, ce are îndotare 10 staţii de lucru.

Sistemul de operare utilizat esteWindows 7.0, iar toate cele 10 staţii delucru dispun de pachetul MicrosoftOffice Professional. Serverul, destinatatât aplicaţiei, cât şi bazei de date, estelocalizat într-o cameră special amenajatăîn incinta sediului companiei. Companiaa implementat controalele generaleminime pentru asigurarea securităţii şiintegrităţii datelor.

Astfel, costurile presupuse de imple-mentarea modelului tradiţional de pre-lucrare a datelor pentru compania des-crisă sunt prezentate în Tabelul 1.

413/2014

CLOUD COMPUTING


Valorile de bază au fost preluate de pesite-ul http://crm4advisors.ca şi ajusta-te corespunzător pentru a reflecta nive-lul preţurilor pieţei locale. Din estima-rea prezentată rezultă o valoare a costu-lui total de prelucrare a datelor de127.580 RON, respectiv un cost anualde 62.795 RON.

Aceste costuri se vor adăuga costurilorde back-up şi recuperare în caz dedezastru, ca parte a planului de conti-nuitate a activităţii. Un punct de pornireîn estimarea acestor costuri poate fireprezentat de prospectarea pieţei.Tabelul 2 sintetizează ofertele principa-lilor furnizori de soluţii de back-up depe plan local şi european.

Având în vedere capacitatea de stocarenecesară, din oferta furnizorilor au fostselectate, în vederea estimării costului,soluţiile ce permit stocarea a 50 GB(sau capacitatea cea mai apropiată deaceastă valoare). Iar un cost mediu alsoluţiilor de back-up va fi în jurul valo-rii de 4.520 RON/an pentru 10 staţii delucru. Astfel, costul anual al metodeitradiţionale de stocare a datelor şi pre-lucrare a acestora va fi 62.795 RON +4.520 RON = 67.315 RON.

Costurile tehnologiei cloud

O analiză comparativă corectă a celordouă modele de organizare a prelucrăriidatelor porneşte de la includerea tutu-ror costurilor necesare stocării şi proce-sării datelor. Astfel, costurile tehnolo-giei cloud sunt reprezentate atât de cos-turile cu migrarea către cloud, cât şi decosturile de susţinere a tehnologiei.

Esenţa tehnologiei cloud constă înexternalizarea, totală sau parţială, afuncţiei IT ca suport al strategiei debusiness a companiei. Există numeroasedefiniţii ale conceptului de cloud com-puting. Institutul Naţional pentruStandarde şi Tehnologii din StateleUnite ale Americii (NIST) defineşteaceastă tehnologie ca fiind un „modelcare permite accesul permanent, conve-

IONESCU & BENDOVSCHI l

nabil, la cerere, la o reţea comună deresurse de calcul configurabile care potdeveni disponibile rapid, cu un efortmi nim de management sau cu ointerac ţiune minimă cu furnizorul deservicii”.

În funcţie de specificul fiecărei compa-nii, a aversiunii faţă de risc şi a caracte-risticilor factorilor de decizie, se poatedistinge o varietate de modele ale teh-nologiei cloud computing pentru care ocompanie poate opta, în funcţie despecificul şi nevoile sale:

è Infrastructure-as-a-Service (IaaS) –acest model cuprinde maşini virtua-le accesate de utilizatori prin inter-mediul internetului, cu ajutorulcărora se realizează procesareaşi/sau stocarea datelor.

è Platform-as-a-Service (PaaS) – repre-zintă o platformă, fie ea de tip web,aplicaţie, server de baze de dateetc., pusă la dispoziţie de furnizorprin intermediul tehnologiei cloud,pe care utilizatorii îşi pot dezvoltapropriile aplicaţii.

è Software-as-a-Service (SaaS) – încadrul acestui model, aplicaţia estegăzduită de cloud (pe serverele fur-nizorului de servicii cloud), şi acce-sată prin intermediul conexiunii lainternet, de către utilizatori.

è Data-as-a-Service (DaaS) – presupunetransferul de date, fie în stare brută,fie prin intermediul unei interfeţededicate, către utilizatoriiserviciului.

è Business Process-as-a-Service (BPaaS) –serviciile business sunt aliniate pro-ceselor din cadrul structurii debusiness a companiei ce utilizeazărespectivele servicii.

Pe lângă tipurile de servicii oferite detehnologia cloud, utilizatorii pot opta şipentru diverse tipuri de cloud, în func-ţie de preferinţele în ceea ce priveşteimportanţa şi confidenţialitatea datelorstocate. Astfel, companiile pot optapentru următoarele tipuri de cloud:

433/2014

CLOUD COMPUTING


è Cloud public – poate fi accesat deoricine. Exemple de astfel decloud-uri publice sunt cele utilizatede Google sau Amazon, care pot fiaccesate de orice utilizator cedispune de conexiune la internet.

è Cloud privat – poate fi accesat doar de angajaţii companiei ce utili-zează acest serviciu şi este, de regu-lă, gestionat de companie. În ceeace priveşte conceptul de proprieta-te, acesta poate fi deţinut de com-pania însăşi sau de furnizorul deservicii.

è Community cloud – reprezintă uncloud privat, dar a cărei accesare şiutilizare nu se limitează la angajaţiiunei singure companii. Practic,

cloud-ul de comunitate poate fi uti-lizat de mai multe companii care îşidau acceptul de partajare aresurselor.

è Cloud hibrid – este un tip persona-lizat de cloud, care combină carac-teristicile cloud-ului public cu celeale cloud-ului privat.

Secţiunile ce urmează vor trata indivi-dual două metode de utilizare a tehno-logiei cloud computing (prin migrareatotală, respectiv parţială, către noua teh-nologie), pentru ca, în final, să abordezecomparativ rezultatele utilizării metodeitradiţionale, respectiv a celor douăabordări ale tehnologiei cloud compu-ting.

Costurile de migrare

Indiferent de abordarea şi metodacloud pentru care compania ar opta,primul pas către utilizarea tehnologieieste migrarea către aceasta, un procesgenerator de costuri. Byung Chul Takprezintă, în articolul său1, clasificareacosturilor cu migrarea către cloud, aşacum este relevat în Tabelul 3.

Pentru compania analizată, costurileimplementării tehnologiei cloud suntprezentate în Tabelul 4. Valorile debază au fost preluate de pe site-ulhttp://crm4advisors.ca, şi ajustatecorespunzător pentru a reflecta nivelulpreţurilor pieţei locale.

Pe baza informaţiilor rezultate în urmaanalizei costurilor, costul migrării cătretehnologia cloud este de 66.500 RON,respectiv un cost anual de 46.520 RON.

Costurile de utilizare

Pe lângă costurile de migrare, utilizareatehnologiei cloud presupune şi costurileserviciilor propriu-zise. În funcţie depreferinţele şi necesităţile companiei,aceasta poate opta pentru diverse nive-luri ale adoptării tehnologiei cloud com-puting.

Astfel, compania poate migra cătrecloud întregul mediu IT, de la serverelede baze de date până la cele de aplicaţieşi back-up, inclusiv funcţiile de configu-rare/mentenanţă aferente acestora,poate externaliza către furnizorul deservicii inclusiv recuperarea în caz dedezastru (total sau parţial) sau se poatelimita la funcţiile pe care le considerănecesare spre a fi externalizate.

Analiza va lua în considerare costurileaferente a două scenarii pentru compa-nia analizată: scenariul 1, conform căru-


1 To Move or Not to Move: The Economics of Cloud Computing, accesabil la http://www.cse.psu.edu/~bhuvan/papers/ps/cloud-econ.pdf

ia compania externalizează către clouddoar aspectele privind aplicaţia finan-ciar-contabilă şi echipamentele (hardwa-re şi software) necesare, respectiv sce-nariul 2, conform căruia compania vaexternaliza întreaga perspectivă infor-matică, de la aplicaţie, echipamente şibaze de date, până la back-up şi recupe-rarea în caz de dezastru.

Scenariul 1 – externalizareasimplificatăÎn cadrul scenariului 1 există o marediversitate în ceea ce priveşte furnizoriide servicii şi ofertele lor. Această diver-sitate reprezintă rezultatul unei varietăţia cererilor clienţilor (companiilor), caredoresc armonizarea funcţiei IT cu stra-tegia de business.

Astfel, în funcţie de specificul şi parti-cularităţile fiecărei companii, acesteavor avea necesităţi diferite atunci cândvine vorba de migrarea către cloud.Site-ul http://www.cloudorado.com/ conţi-ne preţurile oferite de diverşi furnizoricloud, în funcţie de cerinţele utilizatori-lor (RAM, memorie, capacitate – vitezăde procesare, sistem de operare etc).Pentru firma analizată, caracteristicileutilizate în estimarea costului serviciilorcloud sunt prezentate în Tabelul 5.

Astfel, pe piaţa locală şi europeană, pre-ţurile oferite de furnizorii de serviciicloud variază între 363 USD şi 1.362 USD, aşa cum este sintetizat înTabelul 6.

Conversia preţurilor în RON s-a reali-zat utilizând cursul de referinţă al BNRdin data de 10 ianuarie 2014, de 3,3432RON/USD.

Prezentul scenariu va lua în analiză unpreţ mediu al furnizorilor de serviciicloud prezentaţi, de 3.400 RON lunar,echivalentul a 40.800 RON anual. Pelângă această sumă, compania va trebuisă asigure existenţa unui plan de conti-nuitate a activităţii, care să includă recu-perarea datelor.

Vom lua în considerare costurile esti-mate în cadrul metodei tradiţionale înceea ce priveşte soluţiile de back-up,care au generat, în urma analizei, uncost anual mediu de 4.520 RON. Astfel,costul anual total al scenariului 1 estede 45.320 RON.

Scenariul 2 – externalizareacompletăClasificarea informaţiilor, necesităţilecompaniei, aversiunea faţă de risc aconducerii acesteia sunt factori ce potinfluenţa decizia în ceea ce priveştelimitarea adoptării tehnologiei cloudcomputing.

Analiza va include, în estimarea costuri-lor, principalii furnizori de serviciicloud computing pe plan mondial:Amazon Web Services, GoogleCompute Engine, HP Cloud Services,Windows Azure, Rackspace Cloud,SoftLayer. Adoptarea completă a tehno-logiei cloud computing presupuneexternalizarea, către furnizorul de servi-cii, a echipamentelor aferente serverelor

453/2014

CLOUD COMPUTING


(de aplicaţii, baze de date, back-up), astocării datelor, a bazelor de date prinintermediul cărora acestea sunt gestio-nate, a transferului de date, precum şi aplanului de continuitate a activităţii(recuperarea în caz de dezastru). Toateacestea vor genera costuri, cuantificateîn cele ce urmează.

v Servere

Conform acestui scenariu, compania vaexternaliza serviciile privind configura-rea şi mentenanţa tuturor echipamente-lor, implicând un server principal, unserver de back-up, un site de interfaţarecu utilizatorii, respectiv un proxy per-sonalizat. Pornind de la aceleaşi caracte-ristici şi nevoi prezentate în cadrul sce-nariului 1, compania ar putea selectaprodusele prezentate în Tabelul 7.

v Stocarea datelor

În vederea externalizării funcţiei de sto-care şi accesare a datelor, companiapoate opta pentru elementele prezenta-te în Tabelul 8.

v Baze de date

În ceea ce priveşte gestionarea datelorcu ajutorul tehnologiei cloud, aceasta se va realiza prin intermediul unei baze de date primare, suplimentată de o bază de date de back-up, ce va devenioperaţională în cazul apariţiei inci -dentelor. În acest sens, compania poateopta pentru produsele prezentate înTabelul 9.

v Transferul de date

Transferul de date pentru cazul prezen-tat este format din trei sensuri:

è Transferul de date de la utilizatoricătre serverul principal (proxy)

è Transferul de date de la utilizatoricătre site-ul de interfaţă (aplicaţieweb)

è Transferul de date de la baza dedate primară către baza de date deback-up.

Cele trei componente sunt descrise înTabelul 10.


v Suport tehnic

Scenariul prezentat necesită, nu în ulti-mul rând, externalizarea măsurilor degestionare a incidentelor, continuitate aactivităţii şi asistenţă tehnică specializată(prin intermediul unei aplicaţii dedicatede ticketing, e-mail sau telefonic).Ofertele furnizorilor sunt prezentate înTabelul 11. În vederea analizei, vomconsidera că entitatea a optat pentrupachetele incluse în preţul serviciilor(fără costuri suplimentare).

Opţiunile companiei în ceea ce priveşteechipamentele, bazele de date, transfe-rul de date şi suportul tehnic vor generacosturile estimative sintetizate în Tabe -lul 12, exprimate în RON. Conversiapreţurilor în RON s-a realizat utilizândcursul de referinţă al BNR din data de10 ianuarie 2014, de 3,3432 RON/USD.

Structura costurilor conform scenariu-lui 2 este prezentată în Figura 1.

Se poate observa o pondere majoritarăa infrastructurii IT (aplicaţie, baze dedate, servere) comparativ cu celelalteelemente de cost (stocarea datelor,transferul de date şi suportul tehnic).Astfel, în condiţiile în care aplicaţia,bazele de date (primară şi de back-up),serverele (primar şi de back-up), alăturide celelalte elemente ale infrastructurii,ponderează 64% din totalul costurilor,transferul de date (19%) şi stocareadatelor (17%) abia dacă depăşesc jumă-tate din ponderea infrastructurii. Acestaspect este extrem de interesant atuncicând privim tehnologia cloud compu-ting din prisma posibilităţii de partajarea costurilor cu ceilalţi utilizatori ai servi-ciului şi anume faptul că elementele decost ce pot fi partajate cu alţi utilizatoriîn vederea reducerii costurilor sunt toc-mai componentele infrastructurii IT.Dacă transferul de date, suportul tehnicşi stocarea datelor sunt elemente propriifiecărei companii, infrastructura poatefi partajată cu alţi utilizatori ai serviciu-lui, pentru a optimiza costurile aferente.Spre exemplu, acceptul partajării acelo-raşi servere cu alţi utilizatori de cloudpoate genera reducerea costurilor cuinfrastructura.

473/2014

CLOUD COMPUTING


Rezultatele analizeicomparative

prin prisma costurilorAnalizând valorile estimative ale costu-rilor de implementare şi utilizare a celordouă modele, se poate observa o dife-renţă semnificativă între cele două teh-nologii, după cum este ilustrat înFigura 2.

Rezultatele analizei întreprinse relevăfaptul că adoptarea tehnologiei cloudcomputing pentru aplicaţia financiar-contabilă poate reprezenta atât o opor-tunitate de optimizare a costurilor cutehnologia, cât şi un obstacol în creşte-rea indicatorilor de profitabilitate.Astfel, cel puţin la o primă vedere,compania selectată ar putea consideraoptimă implementarea scenariului 1,care presupune migrarea limitată cătrecloud, ce ar genera un cost de 162.600RON pe o perioadă de 3 ani.

De cealaltă parte a balanţei se află sce-nariul 2, care ar reprezenta, conformanalizei, cea mai costisitoare opţiune, cuun cost mediu de 455.175 RON pe operioadă de 3 ani. Între cele două

variante se află modelul tradiţional, cuun cost de 266.730 RON pe o perioadăde 3 ani.

Astfel, pentru o companie de dimen-siuni reduse ce dispune de 10 staţii delucru, costul de implementare a mode-lului tradiţional se poate dovedi a fidublu comparativ cu adoptarea limitatăa tehnologiei cloud. Acest lucru sedatorează necesarului de resurse, încadrul modelului tradiţional, pentruachiziţia de licenţe software, achiziţiaechipamentelor hardware şi softwareaferente serverelor (principal şi deback-up), implementarea controalelorfizice şi de mediu pentru asigurareasecurităţii datelor, precum şi costuri pri-vind resursele umane pentru implemen-tarea şi mentenanţa echipamentelor sof-tware şi hardware (Departamentul IT).

De menţionat este faptul că, prin creş-terea numărului de staţii de lucru (utili-zatori), în modelul tradiţional, costurilevor cunoaşte o creştere semnificativă,prin necesarul echipamentelor hardwareaferente noilor staţii de lucru, a licenţe-lor software, precum şi costurile acce-sorii. În schimb, în cazul în care compa-nia consideră că numărul existent al uti-lizatorilor depăşeşte necesarul, adop-

tând decizia de renunţare la una sau maimulte staţii de lucru, scăderea costurilornu va fi la fel de elastică precum în caz -ul precedent. Se va manifesta, desigur, oreducere a costurilor, dar aceasta va finesemnificativă.

De partea cealaltă, sub tehnologia cloudcomputing, creşterea costurilor odatăcu numărul utilizatorilor nu se remarcăîn aceeaşi proporţie, iar scăderea costu-rilor odată cu renunţarea la un anumitnumăr de staţii de lucru (utilizatori) estedirect proporţională cu reducereanumărului de utilizatori, fiind posibilădatorită caracteristicii pay-as-you-use aconceptului de cloud computing.

Există, totuşi, şi o parte nevăzută a ana-lizei. Extrem de greu, poate chiar impo-sibil de cuantificat, se află o serie debeneficii şi riscuri ale tehnologiei cloudcomputing, pornind de la securitateadatelor până la responsabilitatea asupragestionării acestora şi a recuperării încaz de dezastru. Rezultatele analizeiîntreprinse pot servi drept punct depornire în compararea directă a celordouă metode, precum şi ca suport îndecizia de adoptare a tehnologiei cloudcomputing. Totuşi, pe lângă costurileuşor cuantificabile, prezentate anterior,trebuie luate în considerare, în formareaunei opinii complete şi relevante, şi cos-turile/implicaţiile greu sau imposibil decuantificat. Astfel, dacă tehnologiacloud presupune beneficii, precumposibilitatea utilizatorilor de a se conec-ta din orice locaţie ce dispune de con-exiune la internet, flexibilitatea costuri-lor prin metoda pay-as-you-go, sau res-ponsabilitatea şi asigurarea măsurilor derecuperare în caz de dezastru şi conti-nuitate a activităţii, presupune totuşi şiun aspect ce poate genera costuri supli-mentare: securitatea datelor. Probabilcea mai importantă problemă adusă îndiscuţie în vederea migrării spre cloudeste asigurarea confidenţialităţii, a dis-ponibilităţii şi acurateţei datelor stocateşi gestionate prin noua tehnologie.Aceste aspecte impun ca decizia privindutilizarea tehnologiei cloud, precum şiclauzele privind securitatea şi controlul


datelor, cuprinse în contractul privindfurnizarea acestor servicii, să aparţinăconducerii la vârf a companiei.Specificitatea tehnologiei cloud şi a pro-blemelor de securitate implicate delimi-tează clar aceste contracte de oricarealte contracte de tip SLA (service-levelagreement) impunând negocierea tuturorclauzelor contractuale din perspectivaimpactului asupra firmei beneficiare aacestor servicii (Stanciu, 2012).Raportul Global Information SecuritySurvey, realizat în fiecare an deErnst&Young, arată faptul că cele maimulte companii sunt îngrijorate de ris-cul de scurgere de informaţii. Potrivitstudiului, 52% dintre persoanele cufuncţie de conducere şi manageri IT aicompaniilor participante consideră căriscul de scurgere de informaţii confi-denţiale este cel mai important risc cuprivire la adoptarea tehnologiei cloudcomputing şi plasarea responsabilităţii,sau a unei părţi a acesteia, în mâna unorpersoane ce nu fac parte din companie(furnizorul de servicii cloud). În acelaşisens, 39% dintre participanţi considerăcă pierderea controlului absolut al acţiu-nilor asupra datelor companiei repre-zintă un risc major, în timp ce accesulneautorizat ocupă 34%, dificultatea înmonitorizare (tehnică şi procedurală) -

20%, riscurile contractuale 18%, riscuri-le de management al capacităţii - 13%,respectiv riscurile privind managemen-tul performanţei - 11% (Figura 3).

Aşa cum menţionau Pugna şi Boldeanu(2013) după o preluare a unui studiu

oferit de BI Leadership Forum (2011),organizaţiile care au îmbrăţişat dejaoportunităţile oferite de tehnologiacloud pentru soluţiile de asistare a deci-ziilor au observat beneficii aduse activi-tăţii economice, clasificând motivele

493/2014

CLOUD COMPUTING

În contextul actual, presiunile pieţeidetermină companiile să-şi îndrepte atenţia,

anterior concentrată asupra dezvoltăriipieţei, a portofoliului de clienţi şi produsesau servicii, către o dezvoltare intensivă,

ce presupune asigurarea unui nivel cât mai favorabil al indicatorilor financiariprin revizuirea costurilor şi a beneficiilor

generate de acestea. În acest sens, tot mai des este adus în discuţie

şi un concept relativ nou pieţei româneşti,dar destul de dezvoltat pe plan mondial:

cloud computing


cele mai importante în alegerea acesteifacilităţi astfel:

è Viteză de implementare crescută(30%)

è Mentenanţă redusă (30%)

è Flexibilitate crescută (19%)

è Costuri reduse (11%)

è Performanţă crescută (5%).

Global Information Security Survey 2010,realizat de Ernst&Young, arată că ocertificare externă independentă arputea creşte încrederea companiilor înserviciile cloud computing, diminuândriscurile presupuse de acestea2. Astfel,încrederea a 43% dintre respondenţi înfurnizorul de servicii ar creşte dacăacesta ar obţine o certificare externă labaza căreia să se afle un standard recu-noscut internaţional, în timp ce 22%dintre cei intervievaţi ar avea încredereîntr-o certificare doar dacă organismulcertificator îi pune la dispoziţie acredi-

tarea. Dacă pentru 20% dintre respon-denţi orice certificare ar ajuta la spori-rea încrederii în furnizorul de servicii,restul de 15% nu consideră că o certifi-care externă ar putea creşte nivelul deîncredere.

Pe lângă certificările externe, companii-le se bazează pe implementarea con-troalelor care să asigure securitatea,integritatea, confidenţialitatea şi disponibilitatea datelor stocate şi gestionate prin intermediul tehnolo-giei cloud.

Global Information Security Survey realizatîn 2011 de Ernst&Young arată faptul cădoar 52% dintre companiile intervieva-te ce utilizează tehnologia cloud com-puting acceptă nivelul riscurilor aferentedatelor stocate şi gestionate prin inter-mediul tehnologiei cloud, în timp cerestul de 48% doresc sporirea securităţiidatelor prin implementarea controalelorsintetizate în Figura 4.

Astfel, în funcţie de aversiunea pentrurisc şi de confidenţialitatea datelor sto-cate şi gestionate prin intermediul teh-nologiei cloud computing, companiilepot întări securitatea informaţiilor prinimplementarea controalelor preferate deacestea.

ConcluziiOrice companie de dimensiuni mici saumijlocii se loveşte, în ziua de astăzi, deprovocarea optimizării proceselor, areducerii oricărei risipe din cadrul aces-tora, în vederea reducerii pe cât posibila costurilor. În condiţiile actuale ale pie-ţei este imperativă restructurarea orga-nizaţională în vederea păstrării uneiimagini pozitive a performanţei finan-ciare.

Analiza întreprinsă relevă două aspecteimportante. În primul rând, demons-trează faptul că soluţiile cloud compu-ting se pot dovedi a fi eficiente în redu-


2 Ionescu Bogdan et. all, How prepared are Romanian companies for cloud computing implementation, The 8th International Conference ”Accountingand Management Information Systems”, AMIS-IAAER, Bucharest, 12-13 iunie 2013.

cerea costurilor din domeniul tehnolo-gic. Pentru o companie de dimensiunireduse, costurile implementării limitatea tehnologiei cloud pot fi reduse aproa-pe la jumătate comparativ cu adoptareamodelului tradiţional.

Totuşi, migrarea către cloud poate pre-supune şi capcane, astfel că risipa deresurse poate genera un raport cost-beneficiu nefavorabil. Un exemplu eloc-vent este reprezentat de rezultatele ana-lizei pentru scenariul 2, care aratăextrem de clar faptul că implementareatehnologiei cloud computing se poate

dovedi mai costisitoare decât celelalteopţiuni atunci când decizia nu esterezultatul unui studiu atent al opţiunilordisponibile.

În al doilea rând, analiza scoate la ivealăun aspect extrem de interesant şianume flexibilitatea impresionantă aserviciilor cloud. În funcţie de necesită-ţile organizaţiei, de particularităţile pro-ceselor acesteia şi de resursele disponi-bile, costurile, dar şi riscurile şi benefi-ciile aferente migrării către cloud, sepot dovedi extrem de variabile.Rezultatele analizei demonstrează că

aceste costuri se pot chiar tripla, înfuncţie de nivelul migrării. Reiese, deaici, un aspect pe care orice companiear trebui să îl cunoască atunci cânddoreşte evaluarea migrării către cloudcomputing. Oricare ar fi preferinţelefactorilor de decizie din cadrul compa-niei, aceştia trebuie să desfăşoare o ana-liză atentă, detaliată, a nevoilor compa-niei şi a resurselor implicate. Analiza nupoate porni decât de la înţelegerea pro-ceselor operaţionale, pentru care nouatehnologie va servi drept suport, învederea evaluării corecte a necesităţilorşi resurselor disponibile. l

513/2014

CLOUD COMPUTING

Armbrust, M., Fox, A., Griffith, R., Joseph, A.D., Konwinski,A., Lee, G., Rabkin, A., Stoica, I. and Zaharia, M., A viewof cloud computing, pp. 50-58, Communication of theACM, Vol. 53 No. 4, 2010.

Banerjee, P., An intelligent IT infrastructure for the future,Proceedings of 15th International Symposium on High-performan-ce Computer Architecture, HPCA, Raleigh, NC, USA, 2009.

Beckham, J., Cloud Computing: What it is and How Your SmallBusiness Can Benefit, 2010, disponibil on-line la:http://blogs.cisco.com/smallbusiness, accesat la15.12.2012.

Burinskiene, A. and Burinskas, A., Investments into E-BusinessTechnologies, pp. 886-892, Economics and Management no.15, 2010.

Christauskas, C. and Miseviciene R., Cloud Computing BasedAccounting for Small to Medium Sized Business, pp. 14-21,Inzinerine Ekonomika – Engineering Economics, vol. 23,no 1., 2012.

Chytilova, E. and Jurova, M., The Mechanism of UniversalEvaluation Inside Information Flows for Small and Medium-SizedEnterprises, pp. 1039-1046, Economics and Managementno. 16, 2011.

Patel J. K., Adoption and Impact of E-Accounting, pp. 1-4,Research Paper, Golden Resrach Thoughts, 2011.

Phillips B.A, How cloud computing will change accounting forever,2012,disponibil la: http://accountantsone.com/jobsee-kers/CloudComputing.pdf, accessed on 16.02.2013

Pugna I., Boldeanu D. M., Integration of knowledge managementand business intelligence initiatives in a collaborative intelligence fra-mework, pp. 444-459, 8th International ConferenceAccounting and Management Information Systems AMIS2013, published in Proceedings of International

Conference Accounting and Management InformationSystems 8th edition, 2013, ISSN: 2247-6245.

Stanciu A., Mihai F., Aleca O., Tendinţe şi evoluţii în dezvoltareaaplicaţiilor dedicate business intelligence, Revista „AuditFinanciar” nr. 6, 2009.

Stanciu V., IT emerging risks – are the companies prepared to facethem?, pp. 601 – 607, The proceedings of the 6thInternational Conference on Globalization and HigherEducation in Economics and Business Administration,ISBN 978-973-703-766-4, Geba, 2012.

Subhas Chandra Misra and Arka Mondal, Identification of acompany’s suitability for the adoption of cloud computing andmodelling its corresponding Return on Investment, pp. 504-521,Mathematical and Computer Modelling, 2010.

BI Leadership Forum (2011), “What is Cloud Computing?”,disponibilla:http://www.bileader.com/Cloud_Computing_for_BI_eBook.pdf, accesat la 09.08.2013.

European Commission, ICT and e-Business for an innovative andsustainable economy, pp. 22-25, 7th Synthesis Report of theSectoral e-Business Watch, 2011, disponibil la:http://www.empirica.com/themen/ebusiness/docu-ments/EBR09-10.pdf, accesat la 09.02.2012.

Expert Group, “Advances in Clouds. Research in FutureCloud Computing”, Public version 1.0, EuropeanCommission, Information Society and Media, disponibilla: http://cordis.europa.eu/fp7/ict/ssai/docs/future-cc-2may-finalreport-experts.pdf, accesat la 27 ianuarie 2013.

http://www.cloudorado.com/, accesat la data de 10.01.2014.

Bibliografie


The empirical study developed by this paper explored the opin-ions of Romanian professional accountants, having the goal ofidentifying different techniques of creative accounting. Therefore,a closed-ended questions questionnaire was applied, usingrespondents from both private and public sector. The results ofthe study documented high discrepancy of opinions both withinthe same sector and between sectors. Creative accounting tech-niques comprising profit over/undervaluation, depreciation and

provisioning were documented in the private sector. As regardsthe public sector, the techniques of lease-back and research anddevelopment expenses were identified to be used creatively.Future research is also explored.Key words: creative accounting, creative accounting techniques,

private sector, public sectorJEL Classification: M41, M14

Taxonomy of Creative Accounting Techniques According to RomanianProfessional Accountants

Cuvinte cheie: contabilitate creativă, tehnici de contabilitate creativă, sector privat, sector public

Abstract

* Asist.univ.dr., cercetător, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, e-mail: [email protected]** Prof.univ.dr., cercetător, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, e-mail: [email protected]*** Drd., Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, e-mail: [email protected]

Alina Beattrice VLADU*, Dumitru MATIŞ** & Andrei ROTH***

Taxonomia tehnicilor de contabilitate creativă din perspectivaprofesioniştilor contabili din România

IntroducereÎn anul 1973, Robert Sterling afirma căscopul cercetării contabile este acela dea contribui prin rezultatele oferite lagăsirea de soluţii pentru problemelepractice existente, cât şi pentru înţelege-rea cauzelor şi consecinţelor acestora.Este redundant în acest sens a încercasă argumentăm importanţa unei astfelde afirmaţii, cel mult putem admiteimplicit că ea este anacronică. Pornindde la această idee, a fost dezvoltat şistudiul de faţă, ce vizează înţelegereafenomenului de contabilitate creativă înRomânia. Având ca punct de pornireun studiu mai vechi condus la nivelnaţional (Vladu şi Groşanu, 2011), stu-diul de faţă are ca scop surprindereaopiniei profesioniştilor contabili românicu privire la existenţa şi taxonomiapracticilor de contabilitate creativă. Spredeosebire de precedentul studiu amintit,prezentul studiu nu vizează numai sec-torul privat, ci şi sectorul public.

Academician profesor universitar doc-tor Mugur Isărescu afirma în anul 2009că „modul în care se răspunde la crizădepinde de principiile fundamentale încare credem, de resursele disponibile,de instituţiile şi instrumentele pe care lefolosim”. Desigur, autorul aborda lamomentul respectiv mult discutata crizăfinanciară. Nu putem să nu observămînsă că această observaţie este valabilăşi pentru criza de încredere, puternicancorată în scandalurile financiare.Cazul Enron din Statele Unite alAmericii este un exemplu elocvent descandal financiar urmat de o criză deîncredere. Deşi nu s-a sprijinit în totali-tate pe practicile de contabilitate creati-vă, acestea au fost documentate şi aucontribuit la interminabilele discuţiiulterioare privind etica în profesia con-tabilă şi de audit (Lennox şi Pittman,2010).

Blamată şi adulată în aceeaşi măsură,contabilitatea creativă este un fenomence nu poate fi eradicat. Deşi aria conta-bilităţii creative este una ce nu pare a fisortită consensului, se poate regăsi

totuşi un deplin acord în ceea ce priveş-te consecinţele unor practici agresiveale sale. În acest sens este suficient sărealizăm o incursiune în istoria scanda-lurilor financiare ce au avut la bazămanipularea contabilă şi vom regăsiextrem de facil multiple exemple. Sepot aşadar aminti aici o multitudine descandaluri financiare ce au avut locînaintea cazului Enron, precum:Lockheed Corporation (SUA); NuganHand Bank (Australia); ZZZZ Best(SUA); Barlow Clowes (Marea Britania);MiniScribe (SUA); Polly Peck (SUA);Phar Mor (SUA); Sybase (SUA);Cendant (SUA); Xerox (SUA). Niciulterior acestui ultra-mediatizat caz,Enron, manipularea contabilă nu a fosteradicată sau limitată. Mărturie stau altescandaluri financiare care au condus lazdruncinarea încrederii în profesia con-tabilă şi de audit, precum: Royal Ahold(SUA); Parmalat (Italia); Penny Stock(India); Anglo Irish Bank (Irlanda);Sino-Forest Corporation (Canada-India); Olympus Corporation (Japonia);Autonomy Corporation (SUA) etc.Puteam aşadar admite că toate scanda-lurile financiare amintite nu fac decât săconfirme faptul că acest fenomen esteunul contagios (Chiu et al., 2013), cuimplicaţii economice şi sociale extremde importante.

În încercarea de a construi argumenta-ţia necesară conducerii unui astfel destudiu, facem trimitere la cele de maisus. Considerăm, aşadar, important a seîncerca să se cunoască magnitudineaunui astfel de fenomen, taxonomia subcare se manifestă şi, de ce nu, motivaţii-le care stau la baza acestuia. Dată fiindcarenţa unor astfel de studii la nivelulsectorului public (întrucât se considerăcă nu există suficiente motivaţii pentrua recurge la astfel de practici), s-a inclusspre analiză şi acest sector, alături de celprivat.

Acest subiect este unul de actualitate şioportun, având potenţialul de a cădeasub interesul mediului economic româ-nesc, a profesiei contabile şi de audit şi,de ce nu, a organismelor de reglementa-

re contabilă şi de audit. Dat fiind faptulcă majoritatea opiniilor regăsite în lite-ratură şi care fac obiectul analizeiacceptării fenomenului de contabilitatecreativă sunt adverse, concludem căeste de dorit cunoaşterea taxonomieisub care acest fenomen se manifestă.

În cele ce urmează am realizat o revi-zuire a literaturii de specialitate, cu sco-pul de a identifica studii relevante dindomeniu ce au abordat taxonomia teh-nicilor de contabilitate creativă. Acestuisegment îi urmează explicarea scopuluişi obiectivelor studiului condus. Înurmătorul segment s-a explicat meto-dologia de cercetare, urmată fiind deprezentarea rezultatelor obţinute.Concluziile, limitele studiului de faţă şipremisele pentru viitoare cercetări aufăcut obiectul ultimului segment abor-dat.

Revizuirea literaturii de specialitateRealizând o scurtă incursiune în ariacontabilităţii creative, regăsim la nivelde cercetare dorinţa acerbă de acunoaşte şi de a demasca practicile sale.Dat fiind faptul că managerii auposibilitatea şi exercită un impactsemnificativ asupra calităţii raţiona -mentului profesional şi a estimărilorcontabile (Demerjian et al., 2013), eisunt cei mai vizaţi atunci când suntpropuse soluţii de combatere a acestuifenomen.

Întrucât detectarea acestor practici serealizează în literatură preponderentprin metode indirecte, studii recente auatras atenţia asupra acestui mod deabordare (Allen et al., 2013; Fedyk etal., 2013; Dechow et al., 2012). În acestsens, principalele probleme aduse îndiscuţie în literatură sunt legate deerorile de măsurare, care nu sunt nicipuţine şi nici nesemnificative.

Pentru a contracara efectele nedorite, încadrul acestui studiu s-a optat pentru omanieră directă de identificare a

533/2014

CONTABILITATEA CREATIVĂ


practicilor de contabilitate creativă, ceconstă în evaluarea opiniei profesio -niştilor contabili cu privire la taxonomiaacestui fenomen, prin intermediul unuichestionar cu întrebări închise.

Rămânând în aria taxonomiei practicilorde contabilitate creativă, se pot identifi-ca o mulţime de studii empirice condu-se la nivel internaţional ce relevă multi-plele direcţii de manifestare a acestuifenomen. Enumerăm doar câteva studiirecente care au documentat existenţamultiplelor tehnici de contabilitate crea-tivă (cele mai răspândite) şi ariile undeacestea se regăsesc cu precădere, astfel:creşterea şi diminuarea câştigurilor(Brown et al., 2012); recompensareamanagerilor (Armstrong et al., 2010;Zerni et al., 2010); finanţarea în afarabilanţului (Jelinek, 2007); fluxul de tre-zorerie creativ şi fondul comercial(Bohren şi Haug, 2006; Jordan et al.,2007); manipularea cheltuielilor de cer-cetare-dezvoltare, metode de evaluare astocurilor şi bază impozabilă (Baralexis,2004; Othman şi Zeghel, 2006;Goncharov şi Zimmerman, 2006); pro-vizioane (Demerjian et al., 2013); lea-singul (Nelson et al., 2003).

Deşi regăsim cu precădere la nivelinternaţional tehnici de contabilitatecreativă bazate pe estimări contabile,studii recente documentează din ce înce mai accentuat aşa-zisa manipularereală (Cohen şi Zarowin, 2010; Zang,2012; Kama şi Weiss, 2013). Aceste stu-dii atrag atenţia asupra faptului că mari-le companii şi nu numai aleg să îşigestioneze rezultatul folosindu-se dedecizii manageriale care sunt diferite decele precedente în situaţii similare,neconforme cu logica standardelor dejaaplicate (ca, de exemplu, reducereacheltuielilor de publicitate numai înanumite perioade ale anului, corelat cuanumite praguri ale rezultatului). Labaza manipulării reale stau o largă pale-tă de acţiuni concrete şi tranzacţii, caresunt folosite de către manager cu sco-pul de a construi rezultatul economicdorit. Atunci când companiile aleg săreacţioneze într-o manieră diferită de

cea dictată de logica comercială suntclasificate ca fiind manipulative (Landeret al., 2013). Completând cele de maisus, tehnicile de contabilitate creativăpot fi documentate în sfera manipulăriireale numai în măsura în care se potidentifica atât condiţii de dezvoltarepropice, cât şi motivaţii materializate înacţiuni concrete, ce preced atingerea derezultate aşteptate (Kumar şi Langberg,2009; Kwon şi Yeo, 2009).

Dat fiind faptul că manipularea realăafectează negativ viitoarele fluxuri denumerar, reducând astfel valoarea com-paniei (Eldenburg et al., 2011), tehnicilede contabilitate creativă prin estimarecontabilă rămân cele mai aplicate şiimplicit cele mai des documentate înliteratură. Este şi argumentul pentrucare studiul le vizează preponderent peacestea.

Trecând de la internaţional la naţional,regăsim un interes crescut pentru stu-dierea acestui fenomen. Astfel, pe plannaţional contabilitatea creativă a fostabordată prin prisma: acceptării sale(Malciu, 1999); taxonomiei acesteia(Cernuşca, 2004; Vladu şi Groşanu,2011); motivaţiilor care stau la bazaconducerii ei (Balaciu şi Vladu, 2010;Vladu şi Matiş, 2011); consecinţelorpracticării acesteia (Munteanu şi Zuca,2011); impactul asupra încrederii inves-titorilor (Balaciu, 2012).

Scopul şi obiectivulstudiuluiAşa cum s-a afirmat anterior, scopulacestui studiu este acela de a pune înevidenţă taxonomia şi implicit existenţapracticilor de contabilitate creativă înmediul contabil românesc, utilizând înacest sens ca bază de referinţă opiniaprofesioniştilor contabili.

Obiectivele cercetării au constat în:

a) Identificarea principalelor teh-nici de contabilitate creativăîntâlnite de profesioniştii conta-

bili în activitatea acestora (între-bările nr. 1-11 din chestionarul apli-cat au inclus principalele tehnicispecifice contabilităţii creative, pre-cum: supra/subevaluarea profitului;recunoaşterea potenţialelor pierderiviitoare într-un singur an; uzitareaalternativă a metodelor de amorti-zare şi de evaluare a stocurilor; con-stituirea de provizioane în vedereaajustării rezultatului; recurgerea laoperaţiuni de lease-back cu scopulde a reduce gradul de îndatorare;folosirea cheltuielilor/veniturilor în avans în vederea modelării rezul-tatului; folosirea cheltuielilor decercetare-dezvoltare sau a fonduluide comerţ în scopuri manipulative).

b) Identificarea principalelor dife-renţe de opinie dintre responden-ţii profesionişti contabili dinmediul privat, respectiv, respon-denţii profesionişti contabili dinsectorul public. Studiul s-a condus

VLADU, MATIŞ & ROTH l

în permanenţă pe cele două paliere,dat fiind faptul că ambele sectoarecomportă particularităţi.

Metodologia decercetareCercetarea condusă este cantitativă şi apresupus aplicarea unui chestionar cuîntrebări închise unui eşantion aleatoriu,format din profesionişti contabili dinsectorul privat şi public. Chestionarul afost trimis folosind adresele de internetale profesioniştilor contabili, acesteinformaţii fiind culese de pe site-ul deinternet pus la dispoziţie de CameraAuditorilor Financiari din România, deCorpul Experţilor Contabili şiContabililor Autorizaţi din România,precum şi de diferite instituţii publicedin România. Au fost multiplicate câte50 de chestionare pentru fiecare sector(public/privat), din care s-au primit: 31

de chestionare completate din cadrulsectorului privat, respectiv 22 din secto-rul public, obţinând o rată de răspunssuperioară în sectorul privat (62%).Trimiterea chestionarului s-a realizatfăcând uz de un site de internet specia-lizat în astfel de demersuri (www.sur-veymonkey.com).

În cadrul chestionarului elaborat au fostincluse două segmente, astfel: primulsegment a urmărit adunarea de dategenerale privind respondenţii (vârstă,gen, nivel de experienţă), în timp ce aldoilea segment a urmărit adunarea deinformaţii tehnice privind taxonomiapracticilor de contabilitate creativă (11întrebări precodificate, selectate în bazaliteraturii de specialitate). În răspunsuri-le oferite, respondenţii au folosit scalaLikert cu cinci trepte (unde treapta 1exprimă dezacordul total, iar treapta 5acordul total). Nu a fost inclus în cadrulchestionarului elaborat spaţiu facultativpentru exprimarea opiniei.

Perioada de colectare a datelor a fost 12martie 2013 – 12 august 2013. Odatăîncheiată perioada de colectare a date-lor, s-a putut contura un profil generalal respondentului din fiecare sector,astfel:

è Pentru sectorul privat acesta ar fi:genul masculin, cu vârsta cuprinsăîntre 26-37 ani, cu o experienţămedie în domeniu de 5 ani;

è Pentru sectorul public: genul femi-nin, cu vârsta cuprinsă între 35-46ani, cu o experienţă medie îndomeniu de 9 ani.

Având în vedere că eşantionul analizat afost compus exclusiv din profesionişticontabili şi faptul că în general contabi-litatea creativă este percepută cu suspi-ciune în rândul profesioniştilor dindomeniu, întrebările au fost elaborateîntr-o manieră prin care răspunsurileoferite să nu echivaleze sub nici o for măcu practicarea contabilităţii creative de

553/2014


Blamată şi adulată în aceeaşimăsură, contabilitateacreativă este un fenomen cenu poate fi eradicat. Deşi ariacontabilităţii creative esteuna ce nu pare a fi sortităconsensului, se poate regăsitotuşi un deplin acord înceea ce priveşte consecinţeleunor practici agresive alesale. În acest sens este suficientsă realizăm o incursiune înistoria scandalurilorfinanciare ce au avut la bazămanipularea contabilă şi vomregăsi extrem de facil multiple exemple.


către aceştia, ci doar recunoaşterea exis-tenţei acestor practici în baza experien-ţei. S-a asigurat confidenţialitatea res - pondenţilor şi a instituţiilor unde aceştiaprofesează. Acelaşi set de tehnici a fostprezentat atât profesioniştilor con tabilidin sectorul privat, cât şi profesioniştilorcontabili din sectorul public.

Analiza datelor, rezultatele obţinute şi discuţii aferenteÎn urma aplicării chestionarului au fostobţinute următoarele rezultate în func-ţie de sectorul (privat/public) de activi-tate, prezentate în Tabelul 1.

Prin intermediul chestionarului aplicats-a dorit identificarea acelor tehnici decontabilitate creativă întâlnite de cătreprofesioniştii contabili din cele douădomenii, în decursul activităţii acestora.S-au inclus spre analiză domeniul privatşi public în baza caracteristicilor lor.Astfel, pe de-o parte, printre obiectivelevizate de către o societate privată înactivitatea sa putem enumera maximiza-rea valorii companiei, creşterea profitu-rilor, creşterea valorii acţiunilor, remu-nerarea acţionarilor în conformitate cuexpectanţele acestora, creşterea cotei depiaţă, creşterea cifrei de afaceri; pe cândmenirea principală a instituţiilor publiceo reprezintă îndeplinirea funcţiei publi-ce pentru care îşi desfăşoară activitatea– de exemplu asigurarea serviciilor

medicale pentru locuitorii unui stat, asi-gurarea transportului în comun, dezvol-tarea infrastructurii naţionale, cât şigestionarea cât mai eficientă a banuluipublic.

Pentru întrebările referitoare la modela-rea rezultatului prin intermediul supra-estimării sau a subevaluării profitului,majoritatea profesioniştilor contabiliparticipanţi la cercetare au confirmatfaptul că acestea reprezintă tehnici decontabilitate creativă (fiind obţinuteprocente cumulate pe variantele de răs-puns: 4-de acord, respectiv 5-acord total depeste 50% pentru ambele metode laambele categorii de profesionişti conta-bili). În ceea ce priveşte sectorul public,aceste rezultate sunt cel puţin interesan-


te dat fiind faptul că realizarea profitu-lui nu reprezintă principala menire ainstituţiilor publice.

Trecând mai departe la analiza tehniciicunoscută în literatură sub numele de„marea îmbăiere” (Engl. big bath accoun-ting) testată prin întrebarea numărul 3 sepoate constata că atât la nivelul profe-sioniştilor contabili din mediul privat,cât şi public se manifestă tendinţa cen-trală. Astfel, majoritatea respondenţilorrecunosc această tehnică într-o oarecaremăsură. Analizând repartiţia răspunsuri-lor date, remarcăm că nu există consensîn nici unul dintre cele două sectoareanalizate.

Una dintre explicaţii poate consta înfaptul că această tehnică este specificăcompaniilor cotate pe bursă (în specialcele de pe piaţa nord-americană, deunde provine şi denumirea) ce au inte-resul în a prezenta pierderile acumulateo singură dată pentru ca analiştii şiinvestitorii să se concentreze ulteriordoar pe creşterile de profit ale compa-niei. Analizând distribuţia răspunsurilorpentru cele două sectoare, tindem săcredem că această tehnică nu este iden-tificată în rândul activităţii profesionişti-lor contabili din România.

Prin intermediul celei de-a patra între-bări s-a urmărit evaluarea opiniei profe-sioniştilor contabili cu privire la inci-denţa metodelor de amortizare încadrul practicilor de contabilitate creati-vă la nivel naţional. În opinia a 77%(procent cumulat pentru profesioniştiidin mediul privat) dintre respondenţiaceastă tehnică poate fi regăsită la nivelnaţional, cu precizarea că 10% dintrerespondenţi aleg varianta într-o foartemică măsură. În timp ce sectorul privatrecunoaşte această tehnică de contabili-tate creativă, în sectorul public nu existăun consens, întrucât nici una dintrevariantele de răspuns nu totalizează unprocent semnificativ. Mai mult, la nive-lul sectorului public, răspunsurile suntuniforme (aproximativ 27% pe fiecarecategorie de răspuns, cu excepţia cate-goriei dezacord total).

Întrebarea numărul 5 a vizat tehnicilede contabilitate creativă ce includ con-stituirea de provizioane. Analizând răs-punsurile primite pe fiecare sectorputem facil identifica tendinţa centrală.În acest sens, majoritatea respondenţi-lor din ambele sectoare admit faptul căfolosirea provizioanelor este o tehnicăde contabilitate creativă într-o oarecaremăsură (39% pentru sectorul privat,45,5% pentru sectorul public).Analizând procentual, există o tendinţămai pronunţată de a identifica aceastătehnică în sectorul privat, fapt normalde altfel date fiind particularităţile aces-tuia comparativ cu sectorul public.

Incidenţa operaţiunilor de lease-backfolosite din considerente creative a fostanalizată în cadrul întrebării numărul 6.Întrebarea a vizat relaţionarea operaţiu-nilor de lease-back cu scăderea graduluide îndatorare în vederea finanţării denoi operaţiuni. Această tehnică mai estecunoscută şi sub denumirea de finanţa-

rea în afara bilanţului (Engl. off balancesheet) şi permite entităţilor să îşi reducăgradul de îndatorare prin intermediuloperaţiunilor de lease-back.

Această tehnică ar trebui să fie regăsităcu precădere la companiile private careo folosesc cu scopul de a-şi diminuagradul de îndatorare şi a se credita încondiţii cât mai bune, fapt constatat şiîn urma analizei răspunsurilor (65%dintre respondenţi recunosc aceastătehnică). Deşi din partea companiilorpublice nu este de aşteptat uzitareaacesteia, respondenţii la această întreba-re au confirmat contrariul, 63% dintreaceştia recunoscând această tehnică.

Incidenţa folosirii metodelor de evalua-re a stocurilor în cadrul tehnicilor decontabilitate creativă a fost studiată prinintermediul întrebării numărul 7. Dinanaliza datelor se poate contura facil oopinie predominantă: majoritatea res-pondenţilor par să recunoască aceastătehnică, în ambele sectoare fiind pre-

573/2014



zentă această tendinţă (81% - sectorulprivat, 63% - sectorul public).

Cheltuielile şi veniturile în avans folosi-te în cadrul tehnicilor de contabilitatecreativă s-au analizat prin intermediulîntrebărilor 8, respectiv 9. Nici unuldintre cele două sectoare nu pare a sedelimita foarte clar pe o poziţie fermă,dat fiind faptul că majoritatea respon-denţilor aleg varianta de mijloc cavariantă de răspuns (aproximativ 55-58% – sectorul privat, 41-50% – secto-rul public).

De asemenea, nu există o distincţieclară privind magnitudinea celor douăcategorii (cheltuieli, respectiv venituri),ambele fiind tratate similar. În acestsens, cheltuielile în avans nu sunt uzita-te mai mult comparativ cu veniturile înavans în scheme de contabilitate creati-vă, şi invers.

Întrebarea numărul 10 a chestionaruluiface referire la posibilitatea folosirii

fondului comercial în scopuri creative.Din răspunsurile date se poate observadiscrepanţa de opinie între respondenţiicelor două sectoare. Astfel, în timp cenumai 32% dintre respondenţii sectoru-lui privat confirmă că fondul comercialpoate fi uzitat ca tehnică de contabilita-te creativă, 54,5 % din respondenţii sec-torului public nu recunosc fondulcomercial prin prisma acestei întrebuin-ţări. În cazul respondenţilor din secto-rul privat se poate observa manifestareatendinţei centrale de răspuns.Posibilitatea folosirii cheltuielilor de

cercetare-dezvoltare în scopuri creativea fost studiată în cadrul întrebăriinumărul 11.

Majoritatea profesioniştilor contabilidin ambele sectoare nu au oferit un răs-puns cert, 26% (sector privat), respectiv32% (sector public) alegând variantaîntr-o oarecare măsură. Dintre responden-ţii sectorului privat, 41% consideră căaceste cheltuieli pot reprezenta obiectulcontabilităţii creative. În ceea ce priveş-te sectorul public, aici regăsim un pro-cent superior de recunoaştere a acestor


Rezultatele obţinute în urmaprelucrării datelor au vizatdiscrepanţa de opinie în ceeace priveşte tehnicile decontabilitate creativă regăsiteatât în cadrul aceluiaşi sectorcât şi între sectoare.Tehnicile de contabilitatecreativă ce includsupra/subevaluareaprofitului, politicile deamortizare şi provizioaneleau fost documentate lanivelul sectorului privat. Înceea ce priveşte sectorulpublic, au fost documentatetehnici de contabilitatecreativă ce includ lease-back-ul şi cheltuielile decercetare-dezvoltare.

cheltuieli în scopuri creative (59%).Analizând repartiţia răspunsurilor,putem concluziona că nu există o ten-dinţă clară, bine delimitată în ceea cepriveşte uzitarea acestor cheltuieli înscopuri creative pentru sectorul privat,în timp ce în sectorul public pare săexiste un consens cu privire la include-rea acestora în scheme creative.

Cele afirmate anterior sunt confirmateşi de analiza mediei răspunsurilor primi-te, sinteză ce face obiectul Tabelului 2.Astfel, se poate observa faptul că res-pondenţii din sectorul privat spredeosebire de cei din sectorul public,recunosc cu precădere tehnici de conta-bilitate creativă, având la bază itemiprecum: supraevaluarea profitului, poli-ticile de amortizare, provizioane, meto-dele de evaluare a stocurilor, cheltuielileşi veniturile în avans, fond comercial.Pe de altă parte, itemi precum: subeva-luarea profitului, procedeul „marea îmbă-iere”, lease-back sau cheltuielile de cer-

cetare-dezvoltare sunt recunoscute caavând potenţial creativ de către respon-denţii din sectorul public.

Concluzii, limite alecercetării şi premisepentru viitoare cercetăriStudiul de faţă a urmărit cunoaştereataxonomiei tehnicilor de contabilitatecreativă la nivel naţional. În acest sensau fost selectate din studii empiriceinternaţionale, principalele tehnici decontabilitate creativă documentate, înbaza cărora s-au formulat întrebări pen-tru profesioniştii contabili din sectorulprivat respectiv public. S-a dorit astfelsă se determine dacă există diferenţe deopinie între cele două sectoare.

Rezultatele studiului au documentatdiferenţe de opinie în ceea ce priveştetaxonomia tehnicilor de contabilitatecreativă, la nivel de sectoare. În timp cerespondenţii din sectorul privat audocumentat tehnici de contabilitatecreativă ce includ itemi precum:supra/subevaluarea profitului, politicide amortizare, politici de evaluare a sto-curilor sau lease-back, în sectorul publicregăsim cu precădere tehnici care aufost documentate anterior în literaturăca fiind specifice sectorului privat(subevaluarea profitului, lease-back, uzi-tarea cheltuielilor de cercetare-dezvolta-re în scopuri creative).

Deşi profesioniştii contabili din sectorulpublic au documentat o gamă mai redu-să de tehnici ale contabilităţii creative,aceştia recunosc în mod bizar tehnici demanipulare care nu sunt specifice siste-mului public (manipularea prin interme-diul cheltuielilor de cercetare-dezvoltareşi lease-back), oferind un număr marede răspunsuri cu varianta într-o oarecaremăsură. De asemenea, specific acestuisector este şi numărul mare de răspun-suri neconcludente (este cazul tehnicilorde contabilitate creativă ce includ politi-

cile de amortizare, politicile de evaluarea stocurilor).

Comparând rezultatele cu un studiuanterior (Vladu şi Groşanu, 2011), sedocumentează rezultate similare în ceeace priveşte tehnicile de contabilitate ceinclud supra/subevaluarea profitului şilease-back-ul, uzitat ca modalitate dedez-îndatorare (aceasta din urmă fiinddocumentată în ambele sectoare).

Analizând limitele acestui studiu empi-ric, putem aduce în atenţie o primălimită reprezentată de eşantionul mic deprofesionişti contabili participanţi lacompletarea chestionarului. Refuzul dea lua parte la un astfel de studiu esteprincipalul motiv pentru care chestiona-rul aplicat nu a fost completat de maimulţi potenţiali respondenţi.

O limită secundară, dar importantă,este dată de faptul că respondenţii auprovenit din entităţi economice şi insti-tuţii publice cu domenii de activitatediferite. O a treia limită este dată deinstrumentul de cercetare aplicat (che-stionar cu întrebări standardizate). Înacest studiu nu s-au inclus întrebări des-chise întrucât s-a dorit o mai bunăcodificare a răspunsurilor.

De asemenea, legat de instrumentul decercetare uzitat este posibil să se fimanifestat limite ce ţin de sugestibilita-tea implicită, întrucât respondenţilor lis-a oferit o listă predefinită în bazacăreia aceştia şi-au evaluat alegerea.

O ultimă limită, cu cel mai mare impactasupra rezultatelor obţinute, constă înmanifestarea tendinţei centrale în răs-punsurile date de către respondenţi.Această limită s-a observat preponde-rent în cazul respondenţilor profesio-nişti contabili din sectorul public.

Ca premise pentru viitoare cercetăriamintim: extinderea eşantionului, uzita-rea unui instrument de cercetare combi-nat (interviu şi chestionar), includereaîn cadrul chestionarului şi a întrebărilordeschise, selectarea profesioniştilor con-tabili în funcţie de mărimea companiei(pentru cei din sectorul privat). l

593/2014




Allen, E., Larson, C., Sloan, R., Accrual reversals, earnings andstock returns, Journal of Accounting and Economics, 2013,56, pp. 113-129

Armstrong, C., Jagolinzer, A., Larcker, D., Chief ExecutiveOfficer Equity Incentives and Accounting Irregularities, Journal ofAccounting Research, 2010, 48, pp. 225–271

Balaciu, D.E., Contabilitate creativă, Editura Universităţii dinOradea, Oradea, 2012

Balaciu, D., Vladu, A.B., Creative Accounting – Players and theirGains and Losses, Annales Universitatis Apulensis SeriesOeconomica, 2010, TOM XIX, ISSN 1582-5450, Availableat: http://anale.steconomiceuoradea.ro/volume/2010/n2/Volum-2010-anale-nr-2-decembrie-2010.pdf

Baralexis, S., Creative accounting in small advancing countries,Managerial Auditing Journal, 2004, 19(3), pp. 440-461

Bohren, O., Haug, J., Managing Earnings with IntercorporateInvestments, Journal of Business Finance and Accounting,2006, 33(5-6), pp. 671-695

Brown, N., Christensen, T., Elliott, B., Mergenthaler, R., Investorsentiment and pro forma earnings disclosures, Journal ofAccounting Research, 2012, 50, pp. 1-40

Cernuşca L., Strategii şi politici contabile, 2004, EdituraEconomică, Bucureşti

Chiu, P.C., Teoh, S., Tian, F., Board Interlocks and EarningsManagement Contagion, The Accounting Review, 2013, 88(3),pp. 915-963

Cohen, D. A., Zarowin, P., Accrual-based and real earnings manage-ment activities around seasoned equity offerings, Journal ofAccounting and Economics, 2010, 50 (1), pp. 2–19

Dechow, P.M., Hutton, A.P., Kim, J.H., Sloan, R.G., Detectingearnings management: a new approach, Journal of AccountingResearch, 2012, 50, pp. 275–334

Demerjian, P., Baruch, L., Lewis, M., McVay, S., ManagerialAbility and Earnings Quality, The Accounting Review, 2013,88(2), pp. 463- 498

Eldenburg, L., Gunny, K., Hee, K., Soderstrom, N., Earningsmanagement using real activities: Evidence from nonprofit hospitals,The Accounting Review, 2011, 86 (5), pp. 1605–30

Fedyk, T., Singer, Z., Sougiannis, T., Does the Accrual AnomalyEnd When Abnormal Accruals Reverse?, University of Illinois,2013, (WorkingPaper), available at:

http:// papersssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1466356(consultat la data de: 23.12.2013)

Goncharov, I., Zimmermann, J., Earnings management when incen-tives compete: The role of tax accounting in Russia, Journal ofInternational Accounting Research, 2006, 5, pp. 45-61

Isărescu, M., Nouă lecţii din actuala criză financiară, Revista „AuditFinanciar” nr. 6/ 2009, pp. 3-7

Jelinek, K., The effect of leverage increases on earnings management,Journal of Business and Economic Studies, 2007, 13, pp.24-46

Jordan, C. E., Clark, S. J., Vann, C. E., Using Goodwill Impairmentto Effect Earnings Management during SFAS No. 142’s Year OfAdoption and Later, Journal of Business and EconomicResearch, 2007, 5 (1), pp. 23-30

Kama, I., Weiss, D., Do Earnings Targets and Managerial IncentivesAffect Sticky Costs? Journal of Accounting Research, 2013,51 (1), pp. 201-224

Kumar, P., Langberg, N., Corporate Fraud and InvestmentDistortions in Efficient Capital Markets, RAND Journal ofEconomics, 2009, 40, pp. 144–172

Kwon, I., Yeo, E., Overstatement and Rational Market Expectation,Economics Letters, 2009, 104, pp. 9–12

Lander, M., Koene, B., Linssen, S., Committed to professionalism:Organizational responses of mid-tier accounting firms to conflictinginstitutional logics, Accounting, Organizations and Society,2013, 38, pp. 130–148

Lennox, C., Pittman, J., Auditing the auditors: Evidence on thePCAOB’s inspections of audit firms, Journal of Accountingand Economics, 2010, 49, pp. 84–103

Malciu L., Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti,1999

Munteanu, V., Zuca, M., Consideraţii privind utilizarea contabilităţiicreative în denaturarea informaţiilor din situaţiile financiare şi„maximizarea” performanţelor firmei, Revista „AuditFinanciar” nr. 3/2011, pp. 3

Nelson, M., Elliott, J., Tarpley, R., How are earnings managed?Examples from auditors, Accounting Horizons, 2003,Supplement, pp. 17-35

Othman, H., Zeghal, D, A study of earnings-management motives inthe Anglo-American and Euro-Continental accounting models: TheCanadian and French cases, The International Journal ofAccounting, 2006, 41, pp. 406–435

Sterling, R., Accounting research, education and practice, Journal ofAccounting, 1973, 3, pp. 44-52

Vladu, A.B., Matiş, D., Motivations for Engaging in EarningsManagement Practices – A Theoretical Framework, 2011, pp.143-156, în Onofrei, M.(coord.), Doctoral Research in eco-nomy. Present and Perspectives, Editura Economică,Bucureşti

Vladu A. B., Groşanu A., Some insights regarding creative accountingin Romanian accounting environment – regulators, financial auditors,and professional bodies opinion, Analele Universităţii dinOradea – Ştiinţe Economice, 2011, 1(1), pp. 661-668

Zang, A., Evidence on the trade-off between real activities manipulationand accrual-based earnings management, The AccountingReview, 2012, 87 (2), pp. 675–703

Zerni, M., Kallunki, J., Nilsson, H., The Entrenchment Problem,Corporate Governance Mechanisms and Firm Value,Contemporary Accounting Research, 2010, 27, pp.1169–1206

Bibliografie

Important pentru autori!Evaluarea

Criterii de evaluare

Recomandãrile

[email protected]

românãenglezã

Detalii

,

articolelor ºtiinþifice se realizeazã, în paralel, de cãtrecel puþin doi membri din Consiliul ªtiinþific al revistei, înmodalitatea double-blind-review, ceea ce înseamnã cãevaluatorii nu cunosc numele autorilor ºi nici autorii nu cunoscnumele evaluatorilor.

a articolelor: originalitatea, actualitatea,importanþa ºi încadrarea în aria tematicã a revistei; calitateametodologiei de cercetare; claritatea ºi pertinenþa prezentãrii ºiargumentãrii; relevanþa surselor bibliografice utilizate;contribuþia adusã cercetãrii în domeniul abordat.

Consiliului ªtiinþific al revistei sunt: acceptare;acceptare cu revizuire; respingere. Rezultatele evaluãrilor suntcomunicate autorilor, urmând a fi publicate numai articoleleacceptate de Consiliul ªtiinþific. Articolele se trimit redacþiei la

adresa de e-mail: , obligatoriu în format electroniccu extensia , cuprinzând urmãtoarele elemente: limba deredactare a articolului - , pentru autorii români sau

pentru autorii strãini; textul în limba românã seredacteazã cu diacritice, conform prescripþiilor lingvistice aleAcademiei Române; dimensiunea maximã a articolului 7-10pagini/2000 caractere grafice cu spaþii/paginã; în articol seprecizeazã metodologia decercetare folositã, contribuþiile autorilor ºi referinþele bibliograficeîn subsolul paginii; un rezumat în limbile englezã ºi românã decirca o paginã , în care se prezintãobiectivul cercetãrii, principalele probleme abordate ºi contribuþiaautorilor; rezumatul este însoþit de 4-5 termeni cheie, în limbileromânã ºi englezã .

pe site-ul www.revista.cafr.ro, la secþiunile „Recenzii" ºi„Manuscrise".

titlul în limba română ă,

redactat la persoana a III-a

, inclusiv clasificarea JEL

şi englez

Important for theAuthors!The review

Assessment criteria

recommendations

[email protected]

English

Details

of the articles is performed in parallel by at least twomembers of the Scientific Council of the „FinancialAudit" Journal,a double-blind-review, which means that those who perform thereviews do not know the names of the authors, and also theauthors do not know the names of the reviewers.

for articles: innovative input, actuality,importance and the relevance for the subject matter of the review;the quality of the research methodology; presentation andargumentation clarity and pertinence; the relevance of thebibliographic sources used; contribution made to the research inthe area.

The of the Scientific Council are: accepted,

accepted with reviewing, rejected. The results of theassessments are communicated to the authors and only thearticles approved by the Scientific Council are published. Thearticles are submitted to the editor by e-mail at: ,compulsory in Microsoft Word format containing the followingelements: the language the article is drafted is ; themaximum size of the article 7-10 pages/2000signs/page spacesincluded; the article mention the research methodology used,authors' contributions, footnote references from the bibliography;an abstract in English presenting the subject of the research andauthors' contributions; the abstract is accompanied by 4-5 keywords, in English .

on our website www.revista.cafr.ro, section: „Reviews"and „Manuscripts".

, and also by JELCla sifications

Informaţii

Seminar profesionalLa 6 februarie a.c., în organizarea ACCA şi CAFR, la sediulCamerei, s-a desfăşurat un Seminar profesional cu tema

.

Coordonatorul evenimentului a fost prof. univ. dr., vicepreşedinte al CAFR.

În deschidere, , prim-vicepreşedinte al Camerei, şi, reprezentant ACCA România în Adunarea

generală ACCA, a prezentat asistenţei câteva probleme deactualitate legate de tematica seminarului.

Au fost susţinute următoarele teme:, dr. – vicepreşedinte al CAFR,

director Direcţia de legislaţie şi reglementări contabile,Ministerul Finanţelor Publice şi – directoradjunct Ministerul Finanţelor Publice;

, lect. univ. dr. - ACCAGlobal training; , - BPP

Professional Education România; , lect.univ. dr. ; ,

- The Academy at PricewaterhouseCoopers.

„Transparenţa informaţiilor financiare prin IFRS –actualitate şi viitor”

AnaMorariu

Ana DincăCristina Guţu

Georgeta Petre

Alexandra Lazăr

Mirela PăunescuCristina Guţu

Mirela Păunescu AnaScurtescu

„Aplicarea IFRS ca bazăcontabilă”

„IAS 18 Recunoaştereaveniturilor – modificări anunţate de IASB şi (mult) aşteptate deentităţile raportoare”

„Deprecierea activelor”

„IFRS pentru IMM-uri”„IAS 41: Agricultură”

Date post:	31-Jan-2017
Category:	Documents
Upload:	phunglien
View:	226 times
Download:	5 times

AF 3/2014

Documents