Home >Documents >Acorduri Comerciale Preferentiale Regionale

Acorduri Comerciale Preferentiale Regionale

Date post:30-Jul-2015
Category:
View:170 times
Download:0 times
Share this document with a friend
Transcript:

ACORDURI COMERCIALE PREFERENTIALE REGIONALECARACTERIZARE CANTITATIVAExaminarea fenomenului de integrare economica regionala scoate in evidenta in evidenta doua aparente paradoxuri: simultaneitatea proliferarii aranjamentelor comerciale regionale si, respectiv: - liberalizarii comertului pe baze multilaterale - cresterii fara precedent a numarului membrilor OMC (de la 80 la peste 140) cvasi-totalitatea aranjamentelor comerciale preferentiale sunt incheiate de membri GATT/OMC In perioada de existenta a GATT, au fost notificate 124 de aranjemente comerciale preferentiale regionale (ACPR), pentru ca in primii noua ani de existenta a OMC sa fie notificate alte 161. Numarul aranjamentelor comerciale preferentiale regionaleNotificate la GATT/OMC Aflate in vigoare Decembrie 1994 124 Decembrie 1998 194 102 Decembrie 2001 220 Decembrie 2002 259 176 Octombrie 2003 295 189

In plus, se estima la finele anului 2002 ca mai functionau circa 70 de aranjamente nenotificate, iar alte 70-80 se aflau in curs de negociere. In 2002, trei membri importanti ai OMC care nu se lansasera inca in acest process au incheiat primele acorduri de acest tip: Japonia cu Singapore; Coreea de Sud cu Chile; si China cu ASEAN. In consecinta, la ora actuala nu mai exista dect patru membri ai OMC (Hong Kong, Macao, Taiwan si Mongolia) care nu sunt implicati in vreun ACPR. 97% din comertul mondial este desfasurat de tari care sunt membri in cel putin un ACPR, fata de un procent de 72% in 1990. Frecventa formarii de aranjamente comerciale preferentiale a fluctuat in timp: 1950-59 3 1960-69 19 1970-79 39 1980-89 14 1990-94 17 1995-2003 161

Dupa cum se observa din datele prezentate, au existat doua valuri de regionalism comercial. Primul s-a petrecut in anii 60 si 70. Cu exceptia (foarte importanta insa) a Comuinitatii Economice Europene (si, intr-o anumita masura, a AELS), initiativele lansate in aceasta perioada nu au evoluat pozitiv. In mare masura acest esec a fost reflectarea filosofiei economico-comerciale care prevala in tarile in curs de dezvoltare (implicate in cele mai multe initiative regionale din aceasta perioada), respectiv a prioritatii date politicilor de substituire a importurilor si de reducere a dependentei fata de exterior (si, in

primul rnd, fata de tarile imperialiste). De asemenea, cu exceptia Europei Occidentale, tarile dezvoltate nu s-au implicat aproape deloc in acest proces. In anii 90, fenomenul ajunge sa cunoasca o dimensiune exceptionala. Aceasta schimbare de tendinta are mai multe explicatii: - terminarea razboiului rece si a bipolaritatii in relatiile internationale, care a permis resurectia fortelor regionale, constrnse anterior de logica blosurilor opuse-

caderea sistemului socialist, destramarea URSS si a Iugoslaviei (o treime din acordurile notificate in anii '90 au fost incheiate intre tarile cu economii in tranzitie), punerea pe baze noi a relatiilor dintre estul si vestul continentului european: o parte impotrtanta din cresterea observata se datoreaza numarului mare de acorduri bilaterale semnate in Europa largita (Wider Europe) cca 60% din total reconsiderarea pozitiei SUA fata de regionalismul comercial, proces antamat inca din anii 80 prin incheierea acordurilor de liber schimb cu Israel si Canada modificarea radicala a orientarilor in materie de politica economica, sub impulsul consensului de la Washington : regionalismul a fost utilizat att ca o modalitate de amplificare a efectelor pozitive ale liberalizarii comerciale unilaterale, ca si ca un instrument de consolidare a acesteia aderarea de noi tari la GATT/OMC, care a determinat si notificarea unor acorduri pre-existente

-

-

-

-

La jumatatea actualului deceniu, se estimeaza ca putin peste jumatate din comertul mondial va fi reprezentat de fluxuri realizate in cadrul aranjamentelor comerciale preferentiale, fata de un procent de 43% in anul 2000. In sens strict, nu toate aceste fluxuri comerciale reprezinta comert preferential propriuzis: - in multe cazuri, taxa vamala in conditia CNF este nula (25% din total pozitii tarifare in Japonia 40% in UE); - acoperirea prevederilor acordurilor comerciale preferentiale regionale nu este de 100%, existnd destule exceptii - exportatorii eligibili pentru tratament preferential pot reununta la acesta din cauza unor reguli de origine prea constrngatoare Indicatorii cei mai utilizati pentru a caracteriza importanta comertului intra-regional sunt : proportia comertului intra-grup in total fluxuri comerciale indicele de concentrare indicele de intensitate Ponderea comertului intra-grup in comertul total al gruparii

Uniunea Europeana EFTA CEFTA NAFTA Mercosur Grupul Andin CACM CARICOM ASEAN SADC

1962 56

1970 59.5 18.1

1980 60.8 14.7 33.6 11.6 3.8 24.4 5.3 17.2 0.3

1985 59.2

1990 65.9 13.5

1995 62.4 14.6 46.2 20.3 12.2 17.0 12.1 24.3 10.1

2000 62.1 11.8 11.5 55.7 20.7 8.8 13.7 14.6 23.0 11.9

36 6 1

31

36 9.4 1.8 26 4.2 22.3 1.4

43.9 5.5 3.2 14.4 6.4 18.6 1.4

41.4 8.9 4.1 15.4 8.1 18.9 2.8

Influenta decisiva a dimensiunii gruparii limiteaza mult semnificatia acestui indicator care caracterizeaza intensitatea comertului desfasurat in cadrul ACPR : cu ct aceasta dimensiun este mai cuprinzatoare, cu att ponderea comertului intra-grup este mai mare. Indicele de concentrare Indicele de concentrare este definit ca raportul dintre ponderea comertului intra-grup si ponderea comertului gruparii in comertul mondial. Acest indice ar trebui sa fie egal cu 1 daca schimburile comerciale in interiorul gruparii ar fi proportionale cu distributia comertului mondial.CEFTA UE NAFTA CACM Grupul Andin CARICOM Mercosur ASEAN GCC 1970 1.5 1.9 74.8 1.1 10.7 6.2 11.4 5.7 1980 1.6 2.2 103 2.5 10.1 8.0 4.9 0.4 1985 1.6 2.7 75.4 2.6 19.2 3.1 5.1 1.5 1990 1.5 2.6 122.4 4.5 51.4 6.6 4.6 3.2 1995 9.1 1.6 2.8 151.1 15.4 86.1 14.9 3.9 3.4 2000 6.2 1.7 2.9 46.9 8.7 128.3 15.2 3.4 1.9 2001 5.5 1.6 2.9 52.1 9.6 92.6 13.6 3.5 2.0

Sursa : WTO, World Trade Report 2003 Indicele de intensitate a comertului dintre doua tari (i si j) Ponderea exporturilor lui i catre j in totalul exporturilor lui i, impartita la ponderea importurilor lui j in importurile mondiale, mai putin importurile mondiale din i (sau, altfel spus, exporturile totale ale lui i) Iij = Xij/Xi : Mj/Mw-MiASEAN Andean Pact APEC ANZCERTA 1980-84 4.22 3.63 1.60 4.15 1985-89 4.78 5.44 1.61 4.62 1990-94 3.78 10.90 1.57 5.81 1995-99 3.72 15.65 1.53 7.08 2000 3.97 16.61 1.50 6.76

ECO (Central Asia) 5.48 5.24 4.20 EFTA 2.35 2.12 2.02 EU 1.52 1.54 1.60 Mercosur 5.58 7.48 11.70 NAFTA 1.83 1.82 2.04 SAPTA (South Asia) 4.10 3.46 3.90 SPARTECA (Pacific) 5.80 5.96 7.73 Sursa: Clarete et al, Asian Development Bank, Working Paper 30, november 2002

5.67 2.10 1.66 13.16 2.18 4.22 8.98

4.67 2.24 1.70 14.31 2.15 4.14 8.72

Datele prezentate arata ca nu exista o legatura clara intre constituirea unui ACPR si masura in care fac comert intre ei membrii gruparii. Chiar si atunci cnd exista o asociere pozitiva dintre formarea unei grupari si evolutia comertului reciproc al membrilor sai, ea nu implica necesarmente o legatura de cauzalitate si, chiar daca ea exista, nu se manifesta cu aceeasi forta in toate cazurile.

Reglementarile de politica comerciala nu sunt insa singurul factor de influentare a comertului intra-grup. Pentru a determina importanta lor, trebuie luate in considerare si alte variabile : economice, geografice, culturale. Modelele gravitationale Numele lor reprezinta o analogie cu fizica newtoniana : ideea pe care se bazeaza ele este ca economiile mari exercita un efect puternic de atractie. Un model gravitational tipic explica relatia comertului bilateral dintre doua tari cu venitul national al fiecarei tari si cu distanta dintre ele. Pe aceasta baza, se determina o norma a comertului intra-grup, iar abaterile de la aceasta sunt atribuite elementului preferential. La nivel mondial, exista o relatie in forma de U inversat intre importanta comertului preferential, pe de-o parte, si cea a dimensiunii tarii si a nivelului sau de dezvoltare, pe de alta parte: ceteris paribus, cea mai mare pondere a comertului preferential o vor avea tarile cu o populatie de 12 milioane locuitori si un PIB/locuitor de 7200 USD annual.1 Modelele gravitationale au avantajul ca reprezinta o aplicatie empirica relativ simpla si care foloseste date care sunt disponibile in surse statistice publice. Ele au insa si serioase neajunsuri. Fuundamentul lor teoretic este subred si nu au capacitatea de a separa influenta tratamentului preferential de cea a altor posibile variabile explicative (ar trebui sa existe o lista exhaustiva de variabile explicative care sa poata fi testate, astfel inct devierile de la norma sa nu poata avea alta cauza dect regimul preferential).

TIPOLOGIA ARANJAMENTELOR COMERCIALE PREFERENTIALE REGIONALE (ACPR)In ordinea crescatoare a gradului de integrare dintre economiile participante, ACPR pot lua urmatoarele forme:1

Jean-Marie Grether, Marcelo Olarreaga : Preferential and non-preferential trade flows in world trade, WTO, Staff Working Paper ERAD-98-10, September 1998

acord comercial preferential (legalitate discutabila in GATT) zona de liber schimb uniune vamala piata comuna uniune economica si monetara Cel mai frecvent intlnit tip de ACPR notificat la OMC este acordul de liber schimb, care reprezinta 72% din ACPR notificate in martie 2002, dar aproape 90% din ACPR aflate in curs de negociere. Acordurile preferentiale partiale reprezentau alte 19% din notificari, iar uniunile vamale - doar 9%. In functie de justificarea legala, avem de distins intre zonele de liber schimb si uniunile vamale prevazute de Art.XXIV GATT, acordurile preferentiale autorizate in baza clauzei de abilitare si acordurile de liberalizare a comertului cu servicii re

Embed Size (px)
Recommended