I..Сaracteristici generale ale psihicului

Cuvântul psihic are origine greacă și localizează sufletul uman sau mintea sa ca totalitate

intelectivă și afectivă.Psihicul definește personalitatea ca unitate comportamentală dotată cu

percepție, intelectivitate și afectivitate.Caracteristica fundamentală a psihicului este conștiența,

cel mai complex operant și greu de înțeles funcție. Conștiența este proprietatea subiectului de a

se identifica modal pe sine ca entitate distinctă de ambient și a identifica toate identificările de

sine. Prin conștiență omul se poate reprezenta si modela dinamic, intelectiv si afectiv, adica isi

poate construi descrieri lingvistice de stare. Constienta asigura cuplajul permanent al omului cu

realitatea, dar tot ea permite desprinderea subiectului de realitate si interactiunea transformanta a

realitatii. o trasatura importanta a individualitatii constiente este intentionalitatea, definita ca

autonomie comportamentala a subiectului, ca posibilitate a acestuia de a selecta, declansa,

intretine si finaliza actiuni in orice ambient prin propriile resurse informationale si energetice.

Constienta este atat cauza cat si suportul continuu al psihicului, ea multiplica indefinit subiectul

prin propria reconstituire de sine, realizand interactia individului cu sine, cu realitatea, cu

semenii sai.Psihicul genereaza personalitatea, aceasta fiind un ansamblu de caracteristici

informaționale auto explicitante si auto controlante intentional, unitar conectate, orientate

permanent catre definirea de stari scop proprii fiecarui subiect.Psihicul si insusirile lui a fost

investigat cu milenii in urma si este cercetat cu diferite mijloace si strategii si in prezent, dar încă

neînțeles functional pe deplin.

Puține sînt noțiunele în difinirea cărora să se manifeste atîtea dispute,divergențe și confruntări

ca în definirea noțiunii de psihic.Preocupări în această direcție pot fi consemnate din cele mai

vechi timpurițde cînd omul a dobîndit conștință de sine și adevenit subiect epistemic și

interogativ începînd să înțăleagă atît ce se petrece în jurul său cît și ce se întîmplă în sine

însuși.În concepțiile filozofice elaborate de Democrit,Heraclit și Epicur psihicul este interpretat

ca substanță activă a corpului,care îl pune pe acesta în mișcare și-l ghidează în lume Psihicul

apare,exzistă și se manifestă ca o modalitate informațională specifică legată de un mecanizm

specializat în recepționarea și procesarea semnalelor despre stările mediului extern și intern al

organizmului.,sistemului nervos.

Psihicul ne apare ca un continum pe care se delimitează și se individualizează un număr

imens de gradații și trepte evolutive .Psihicul uman reprezintă segmentul superior al acestui

continuu.Sub el se închide universul psihicului animal.Raportul dintre aceste două segmente a

constituit un obiect de aprinse dispute in psihologie:o primă tendință absolutează într-atît

deosebirile dintre psihicul uman și cel animal,încît se consideră două relații distincte și

neraportabile; cea de a doua tendință absolutizează asemănările ,deosebirile fiind declarate pur

cantitative,neesențiale.În plan metodologic,prima tendință excludea orice transfer de date sau

explicații de la psihicul animal la cel uman sau uman la cel animal.Cea de a doua permite un

astfel de transfer in ambele sensuri;în comportamentul uman se invocă fără rezerve

voința,intenția iubirea sau ura;iarin comportamentul uman se invocă la fel de direct și categoric

instinctul,raționalul impulsivitatea,inconștientul.Apariția psihicului uman se leagă de

desprinderea din seria animală a unei noi ramuri evolutive,ramura lui homo sapiens și de

constituirea unui nou mod de existență,cel sociocultural.Principalele elemente care asigură

permisele indinspensabile ale realizării psihizmului uman sunt ceerul și poziția bipedă.

Prima caracteristică difinitorie psihicului uman o constituie pregnatul său dinamism evolutiv.o a

doua caracteristică ,difinitorieo constituie extraordinara lui complexitate,psihicul uman

reprezintă cel maicomplex sistem dintre toate sistemele reale cunoscute nouăpînă acum.

II.Stadiile de dezvoltare a psihicului

Sistemul psihic uman este un ansamblu de funcii și procese psihice senzoriale cognitive

și reglatorii ce se află în interacțiune și activează simultan.Pentru a diviza functile psihice

în elementare și superioare e necesar să studiem stadiile de dezvoltare a

psihicului.A.N.Liontiev a schițat o schemă a formării psihicului distingînd 4 mari

faze:a)stadiul psihicului senzorial elementar;b)stadiul psihicului receptiv;stadiul

intelectului;stadiul psihicului conștient.Dezavantajul acestei clasificări este acela de a

include prima etapă imensa majoritatea speciilor,fiindcă stadiul perceptiv începe abia o

dată cu păsările și mamiferele.

Stadiul psihicului senzorial elementar se caracteriează prin aceea că animalul

reactionează în raport cu o proprietate din mediul ambient,,însușire caracteristică

unui obiect sau fenomen importante pentru el.În stadiul senzorial psihicul activează

prin funcții elementare senzoriale de cunoaștere.Datorită specializării functionale

relativ înguste ,ficare analizator nu poate să reflecte realitatea decît

fragmentar,unilateral.Orice obiect concret posedă o multitudine de aspecte,însușiri

și relații care nu pot fi surprinse toate de un singur analizator.Diversitatea

analizatorului a fost impusă în cursul evoluției de necesitatea cuprinderei unei game

mai întinse de însușiri pentru o mai bună adaptare la influențile externe și interne.

Stadiul psihicului perceptiv .După A.N.Leonov,se află în acest stadiu speciile care

sesizează caracteristicile obiectelor în integritatea lor și nu doar aspecte senzoriale

izolate.Aceasta se traduce în posibilitatea de a distinge un obiect vizat de condițiile în

care se poate ajunge la el.Este o discriminare între obiect și condițiile ambiante .De

exemplu,dacă într-un acvarium punem între un pește și hrană un paravan de sticlă

,acesta poate învăța să-l ocolească.Dacă după aceea scoatem paravanul, peștele nu

observă schimbarea și continuă să efectueze un drum de ocol.Un mamifer pus într-o

situație similară sesizează deosebirea și recurge la calea directă către aliment.O a

doua caractiristică o constituie predominarea actelor învățate la aceste

specii,instinctele avînd un rol mai puțin important.De aceea,activitatea lor e mult

mai plastică,mai adaptată,ținînd cont de condițiile,situațiile concrete în care ea se

desfășoară.

, Stadiul intelectului,al gîndirii senzio-motorii îl găsim la maimuțele antropoide.El se

caracterizează prin puținătatea încercărilor de a rezolva o problemă și apariția

soluției dintr-o dată,pe neașteptate.Faptul a fost evidențiat prin experimentele cu

cimpanzei realizate de W.Kohler într-unul din ele,maimuței i se oferă o banană dar

în afara cuștiiși la o distanță la care ea nu o poate ajunge în cușcă se află însă și un

băț.Cimpanzeul nu face multe încercări,renunță,se învîrte prin cușcă;deodată

observă bățul,îl înșfăcă,trage banana către el și o consumă. Se observă și un al

doilea aspect:caracterul bifazic al acțiunii.Maimuța apucă un băț său își clădește un

postamen din lăzi și abia în al aldoilea moment își poate însuși fructul.

Stadiul psihicului conțștient e treapta superioară a evoluției specifică numai

omului.În legătură cu deosebirile dintre om și animal există și o

ciontroversă.Unii,printrecare și H.Pieron,susțin că diferențele sunt de ordin pur cantitativ

Alții printre care A.N.Leontiev,subliniază existwnța și a unor calitative;după H.Pieron

cea mai categorică deosebire este aceea referitoare la volumul creerului.Înce privește

senzațiile animalele sunt chiar superioare omului:vulturul are o acuitate vizuală mai

bună.

III Nivelurile sistemice ale activitii psihicului.

a)Nivelul conștient reprezintă forma supremă de organizare psihică prin care se

realizează integrarea subiectiv-activă a tuturor fenomenelor psihiceși care face posibilă

raportarea continuă individului la mediu.Nivelul conștient se realizeazăprintr- o

reflectare cu știință,adică o reflectare în care individuldispune de informații pe care le

poate utiliza,discifra interpreta.La acest nivel psihicul îndeplinește un grup de funcții

superioare:

Functia informational-cognitivă a conștiinței prin vehicularea imag-

inilor,ideilor,impresiilor.

a)De prelucrare primară a informațiilor:senzații,percepții,reprezentări.

b)De prelucrare secundară:gîndirea,memoria,imaginația.

.Funcția adoptiv-proiectiva e prin stabilirea și îndeplinirea scopului.

.Functia reglatoare prin planificarea activității:comunicare,limbaj,atenție,voință.

.Funcția creativă prin a crea cea ce e necesar,prin schimbarea relațiilor reflectate,

prin adaptarea la necesitățile proprii.

Funcția stimulator-energizantă

a)motivația b)afectivitatea

Functiaintegratoare-de formare a personalității

Functia integratoare reprezintă sfera proceselor psihice propriu-zisela care se

adaugă totalitatea funcțiilor legate de starea de vigilență în raport cu propria per-

soană și cu realitatea extra corporală.

b) Nivelul subconștient se situiază sub nivelul conștinței,este sediul acțiunilor automatizate

și a unor stocuri de cunoaștere acumulate dar care au scăpat controlului

conștient.Subconștientul are propriile lui mecanizme cu ajutorul cărora prelucrează și re-

structurează.La acest nivel participă:memoria potentială,ansamblul deprindeilor și

operațiilor de care dispune subectul, montajeleperceptive sau intelectuale steriotipizate,

care cîndva au fost conștiente,dar care în prezent se desfășoară în afara controlului

conștient.Totodată subconștientul este sediul expresiilor emoționale de tip neuro

vegetativ:paloarea,înroșirea feței,tremuratul vocii etc.

C)Nivelul inconștient se află la polul opus nivelului conștient în zonele de profuzime

aleS.P.U.inconștientul se concentrează asupra propriei ființe pe care o exprimă direct în

ceea ce are ca porniri instinctuale:pulsiuni,stări afective,gînduri ascunse,fantasme etc.

Funcțile incoștientului:

1) Energizare și dinamizare a întregii vieți psihice a individului .

2)Facilitează creația

3)Asigură unitatea eului

După modelul localizator functiile psihicului sunt împărțite:

-Precis și stabil localizate

-Relativ și variabil localizate

Ele includ în sine funcțiile senzoriale și motorii.În accepțiunea sa actuală,principiul

relaționării impune următoarele idei esențiale:

a)Psihicul este o funcție a creerului.

b) Creerul produce psihic nu în structura sa celulară internă,ci numai dacă este pus în

relație de comunicare cu surse de informație din afara sa,respective din mediul intern ex-

tern

c).Leziuni sau dereglări în functionarea creerului provoacă inevitabil tulburări în sfera

comportamentală.

d)Nivelul dezvoltării psihice e condiționat de nivelul de organizare structural-funcțională a

creerului.

IV.Funcțiile psihice primare și secundare

Funcțiile și procesele psihice, deși se realizeazăși se susțin de procesele

neurofiziologice,calitativ sunt ireductibile la acestea.În ansamblu există trei categorii de funcții:

Funcții pur neurologice:motorii,senzoriale,de echilibru,decoordonare.

Funcții instrumental-simbolice:limaj,orientare,spațială,schemacorporală.

Funcțiiinte-

gratoare:atenția,orientarea,memoria,dispozițiaafectivă,comportamentul.

Dacă realizăm o ierarhizare de organizare a celor trei tipuri de funcții putem spune că funcțiile

neurologice fundamentale sunt funcții primare,funcțiile instrumental-simbolice sunt funcții

secundare ,iar funcțiile de integrare sunt funcții tertiare.Psihologii consideră că aceste funcții

apar treptat de la cele primare către cele tertriare o dată cu dezvoltarea psihicului.Astfel funcțiile

primare se întîlnesc la toate vertebratele.La mamifere apare reflexul de orientare a atenției,un

anumit tip de memorie elementară.La acestea se adaugă și conduita instinctuală de construire a

cuibului,de creștere a puilor,de alimentare,de reproducere.La om prin dezvoltarea apar funcțiile:

a) gnozice

b) praxice

c)limbajul

Aceste funcții au valori funcționale predominante.Funcțiile primare sunt funcții solide foarte

bine organizate structural.Funcțiile secundare și cele tertiare apar mai tîrziu în evoluția SPU .Ele

sunt mai complexe dar sunt mai puțin bine organizate.Prin experimente s-a demonstrat că

primele care sunt afectate într-un proces patologic sunt funcțiile tertiare în special cele legate de

conștiință.În cursul traumatismelor cerebrale datorită accidentelor sa constatat o dezintegrare a

funcțiilor secundare și ulterior a celor primare.Acest fapt se explică prin aceea că funcțiile

creerului derivă unele din altele prin diferențiere și specializare funcțională..

Principala funcție a sistemului nervos este cea de semnalizare,de simbolizare prin inter-

mediul căreea se stabilesc legături de ordin semantic și pragmatic între evenimente,între sarcinile

curente de reglare ale organizmului și proporrțional a creerului și a proprietăților diverșilor stim-

uli din mediul extern

.Psihicul este expresia cea mai pură a acestei funcții.Esența lui rezidă înrelevarea conținuturilor

informaționale și semnificațiilor semnalelor procesate la nivelul creerului. Criteriul obiectiv

esențial pe baza căruia putem delimita evolutiv apariția informației de tip psihic este prezența

funcției de semnalizare și a activității de explorare-investigatoare a mediului.Prin semnalizare

înțelegem stabilirea de către organizm a unei legături cu sens și cu valoare adaptivă între stimulii

primari.Elementele necesare supravețuirii nu sunt date de-a gata într-un .loc fix ,ci ele sunt dis-

persate în spațiu și animalele trebuie să le depiseze și să le identifice singur explorînd mereu

mediul ambiant.Rezolvarea acestei sarcini ar fi imposibilă fără de funcția de semnalizare.

V.Funcțiile sistemului nervos central

SPU constituie modul de structurizare a proceselor nervoase.Principalele părți ale sistemului

nervos central sunt:a)Măduva spinării-conținecentrii reflector ne condiționate și este calea prin

care trec fibrele sensitive ce duc la creer ca și acele motorii care coboară de la el ducînd la pe-

riferie comenzele sale.

b)Mielencefalul cuprinde centrii vitali comandînd respirația,digestia,unelereflexe de apăra-

re,bătăile inimii accelerîndu-le.Bătăile inimii mai sunt comandate de proprii centri nervoși.

c)Metencefalul(creerul posterior saucreerulmic)-reglează echilibru lcorpului tonusului muscular

influințînd și realizarea precisă a mișcărilor fine.

b)Mezencefalul (creerulmijlociu) constă în reglarea tonusului muscular și reglarea mișcărilor

asigură reflexele legate de auzșicele implicate în mișcările ochilor.

e)Diencefalul (se compune din talmosșihipotalamus) constituie un centru intermediar,o ultimă

stadie a sesibilității înainte de a se proiecta pe cortex.Reglează funcția organelor interne.

În planșeul trunchiului cerebraleste o formative reticulară care are funcția de stimulare,de

activare a cortexului,declanșînd trezirea și starea de vigilență.

f)Telencefalul (emisferelecerebrale) asigură activitatea psihicului conștient.

Cele două emisferi sunt separate printr-o fisură longitudinală ce le împarte înpatru lobi

principali:lobul frontal,lobul occipetal,lobul temporal și lobul parietal.Suprafața creerului

e de culoare cenușie ce constă dintr un strat de neuroni numiți și cortex.

În ansamblu cortexul îndeplinește patru funcții:

a)Funcția senzitivă

b)Funcția motorie

c)Funcția psihică

d)Funcția vegetativeă

1.Funcția senzitivă-fibrele aferente de la organelle senzoriale după ce trec în thalamus se

proiectează în diferite porțiuni ale cortexului.Cele optice în lobu loccipetal, auditive în

lobul temporali arcele din piele tactile, termice de durere în circumvoluțiunea central-

posterioară.

2.Funcția motorie-centrii care comandă mișcările involuntare farmînd centrul

extrapiramida limplicînd cerebelul ș iganglionii bazali.Sistemul piramidal reglează

mișcările ce se află în zona circumvoluțiunii central anterioare.

3.Funcția psihică e asigurată de neuronii de asociație aflați în zonele de protectie.Aceste

zone permit formare a reflexelor condiționate:memoria,percepția,

gindirea,imaginația.Centrii motori ai vorbirii se află în lobul frontal,cei care asigură

înțelegerea cuvintelor in temporal ,iar înțelegerea scrisului într-o zonă parietală

inferioară.

4.Funcția vegitativăestereglată de centriiaflațiînblocul frontal care influințează sistemul

simpatico și parasimpatic, direct și indirect activitatea organelor interne.

Cu privire la funcțiile emisferelor cerebrale există o confruntare între două poziții:- an-

tilocalizaționiștii

-localizaționiștii

Antilocalizaționiștii au susținut o asemenea poziție că funcțiile psihice nu se pot localiza

,învățarea nu depinde de zone precise,ci de ansamblul funcțiuniilor.

Localizaționiștii susțin că fiecării amplitudini îi corespunde o porțiune precisă din cortex

care se dezvoltă cînd aptitudinea e superioară.Efectuînd diverse experimente sa dovedit

că se identifică zone precise de proiecție numai în cadrul senzațiilor isolate și nu la

funcții de sinteză.

Astăzi este tendința de a descrie activitatea creerului nu pe zone strict delimitate ci ținîn-

du-se cont de integritatea excitațiilor pe niveluri.Astfel se disting trei bloguri:

1)Blogul reglării tonusului scoarței cerebrale. E vorba de trezirea din somn,activizarea

scoarței,atenția ,vigilența și procesul invers-adormirea.În această activitate sunt implicate

diencefalul și sistemul limbic,formația reticulate

2)Blogul cu funcția de a primi,stoca și prelucra infaormația din mediul extern și-

intern.Aici contribuie cea mai mare parte a emisferilor mari-lobii centrali

,occipetali,temporali și parietali.Pe lîngă zonele de proiecție senzorială găsim mari porți-

uni cu funcții de integrare.

3)Blogul cu funcții de programare ,planificare a activității.E constituit de lobii frontali

care permit confruntarea efectului acțiunilor cu intențiile și proiectele inițiale,reglarea eși

controlul tuturor funcțiilor psihice.Leziunile lobilor frontali nu par a diminua capacitățile

intelectuale,dar omul devine neajutorat.

Psihicul uman poate fi emulat sau perturbat funcțional în diferite feluri prin diferiți

factori cooperanti sau agresanți, reali sau sociali.

Științele psihologiei și pshihiatriei se ocupă de procesele psihice, de mecanismele mentale

obscure care pot personaliza, afectiviza si socializa, dar uneori și depersonaliza, sau rupe

echilibrul unitar perceptual, intelectiv si afectiv, al personalitatii.

Psihologia cercetează funcțiile psihice, încearcă sa le explice proveniența, mecanismele

generative, acțiunile specifice și consecințele.

Psihiatria investighează diversitatea disfuncțiilor psihicului, analizează acele perturbări

comportamentale de diferite feluri care degradează în diferite proporții și la diferite niveluri

conștiența de sine.

Psihicul pare a avea și puteri nefirești, greu de explicat în perspectiva științei actuale, numite

proprietati sau puteri paranormale.Există oameni care par a putea acționa asupra realității, asupra

diferitelor forme și mișcări numai prin acțiune mentala, prin concentrare intelectiva, care pare a

putea schimba pozitiile, miscarile sau insusirile obiectelor.

Psihicul este fundamentul personalității, este încă marea necunoscută care ne creează ca indivizi

distincți, ne pune in contact unii cu altii si realizeaza socializarea, dar prin stari informationale

încă neintelese procesual.

Planul

1.Caracteristici generale despre psihic

2.Stadiile de dezvoltare apsihicului

3.Nivelurile sistemice ale activității 4.Funcţii primare şi secundare

5.Plasarea funcțiilor psihi ce în sistemul nervos

central

TEMA:

«Funcții psihice

elementare și superioare la om»

UNIVERSITATEA DE STAT DE STUDII POLITICE ȘI ECONOMICE EUROPENE

“CONSTANTIN STERE”

REFERAT

Psihologia generală I

Sem.I

A îndeplinit:

Student:

Bejan Ecaterina

Bejan Sergiu gr.11

A verificat:

Titular de curs:

Svetlana Rusnac,

doctor în psihologie,

conferențiar

universitar

Chișinău 2011