56048630 Dreptul Comertului International Bun

8/9/2019 56048630 Dreptul Comertului International Bun

1/45


2/45

economic& ! Rom+niei7 pecum şi 6s& !si0ue o %!)& pentu coope!e! economic&7. Elementele esenţi!le !le !socieiic!e te%uie s& inspiepoliticile e(tene şi intene !le p&ţilo const!u /n espect!e! pincipiilo #emoc!tice şi ! #eptuilo omului st!%ilite /n!ctul fin!l #e l!


3/45

%olosirea acestor principii dă posibilitatea jurisdicţiilor să lege soluţiile pronunţate de o formă de referinţă superioară ierar"ic, şimai ales, dă posibilitatea tribunalelor arbitrale să afirme autonomia lor vis&a&vis de legislaţiile naţionale şi să internaţionalizezesoluţiile lor. 'n acest sens, "otărârea mai sus citată are rolul să invite a recunoaşte e#istenţa obligaţiilor dreptului comerţuluiinternaţional sau mai precis a lex mercatoria universalis şi să&i precizeze elementele constitutive.

istenţa le# mercatoria uni$ersalisOpe!toii comeţului inten!ţion!l !u po$oc!t !p!iţi! uno e0uli spont!n espect!te #e #estin!t!ii lo !#ic& #e!p!iţi! ! cee! ce numeoşi !utoi numesc !st&)i le# mercatoria uni$ersalis s!u ne' merchant la'. e# mercatoria uni$ersalis const& tocm!i /nt4o el!%o!e #e e0uli #e c&te societ!te! #e comeci!nţi f&& c! şconst+n0eile st!t!le s& po!t& inte$eni /n !cest #omeniu.Este $o%! #e un #ept pofesion!l c!e ! e(ist! /nte o#ine! "ui#ic& n!ţion!l& :le0i şi "uispu#enţ& inten& şi o#ine!

"ui#ic& inten!ţion!l& :t!t!te instituţii inten!ţion!le' ce+n# !ce! o#ine "ui#ic& teţ&.

"onţinutul le# mercatoria Lex mercatoria, cum a definit&o (runo )oldman într&un articol celebru, este constituită, în general, din principii, uzanţe şi reguli*zanţele se caracterizează de altfel, printr&o practicare a lor îndelungată de un număr suficient de mare de comercianţi astfel încâsă le considerăm larg acceptate. e# mercatoria uni$ersalis f!ce p!te #in sfe! e0ulilo #e #ept pe c!e !%itul o po!te !plic! l! #oinţ! p&ţilo s!uc3i! fiin#c& !ş! consi#e& el poti$it.!ste o opinie contrară aceleia în care un arbitru nu ar avea voie să aplice lex mercatoria universalis decât în condiţiile autorizărilor de către părţi.Părţile se pot referi c"iar implicit la lex mercatoria universalis cu titlul de lex causae. +ai mult, arbitrii pot alege între lexmercatoria universalis şi dreptul internaţional pentru a determina lex causae, nefiind e#clusă posibilitatea ca părţile să reproşezetribunalului arbitral alegerea unui drept naţional şi e#cluderea lex mercatoria.

unerea %n e#ecuţie a le# mercatoriaControlul etatic nu ar fi obligatoriu pentru ca lex mercatoria universalis să fie oficial recunoscută ca regulă de drept, în sc"imb,

judecătorul nu se poate referi din oficiu la lex mercatoria universalis; fără a ţine seama de voinţa părţilor, căci ar însemnaignorarea regulilor normelor- de conflict din propria ţară.e asemenea, arbitrii ar putea, conform unor autori, să ridice din oficiu problema aplicării lex mercatoria, c"iar dacă părţile nu oinvocă, dar totuşi s&a opinat că arbitrul trebuie să supună părerii părţilor aplicarea lex mercatoria'n fine, poziţia instanţelor, judecătoreşti este diferită în ceea ce priveşte acordarea exequaturului. 'n %ranţa art. /012 din Codul de procedură civilă- şi nglia sau 3talia, exequaturul este recunoscut sentinţelor arbitrale pronunţate pe pulică internaţională poatesă ducă la soluţii contrare. 'n dreptul român, o nouă lege de tip lex mercatoria universalis poate fi întrevăzută, în sensul uneiarmonizări organice, universale, cu condiţia să nu fie impusă, ci doar implementată în acord cu legislaţiile naţionale.

Noţiunea principiilor dreptului comerţului internaţionalPrincipiu provine de la latinescul principium, care înseamnă început, obârşie, element fundamental.

'n domeniul dreptului comerţului internaţional, principiile dau unitatea, coerenţa, necesară normelor, orientate spre dezvoltarearaporturilor comerciale în conformitate cu cerinţele generale ale progresului economic şi social. Principiile dreptului comerţuluiinternaţional sunt acele idei călăuzitoare în procesul elaborării normelor juridice şi aplicării lor în raporturile comerciale şi decooperare economică şi te"nico&ştiinţifică internaţionale, care asigură concordanţa normelor cu cerinţele dezvoltării obiective şiec"ilibrate a acestor raporturi.şadar, principiile dreptului comerţului internaţional sunt acele prescripţiuni fundamentale care călăuzesc crearea şi aplicareanormelor juridice în acest domeniu. cţiunea principiilor are ca rezultat asigurarea certitudinii în structurarea normelor dreptulucomerţului internaţional.4a baza dreptului comerţului internaţional se află un set coerent de principii care se completează reciproc.A. Pincipiul concuenţei loi!leConcurenţa în sc"imburile comerciale a constituit dintotdeauna un factor de progres economic. in cele mai vec"i timpuri, au fost

puse în evidenţă atât virtuţile, cât şi riscurile concurenţei.Concurenţa constă, în principal, într&o competiţie pe piaţă între cei care e#ercită activităţi asemănătoare. Pentru a pătrunde & şi ma

ales pentru a se menţine pe piaţă & ei trebuie să depună eforturi pentru a crea mereu mai bine şi la preţuri tot mai accesibile.Concurenţa comercială este o confruntare în acele domenii şi sectoare în care diversitatea agenţilor economici este permisă, darnu şi în acelea care sunt sustrase concurenţei.!ste vorba despre o confruntare în plan economic, cu mijloace economice. 5 asemenea confruntare, care implică competiţiaconstituie o cauză majoră a dezvoltării, a unor creşteri economice reale. !liminarea confruntării, a competiţiei din relaţiilecomerciale internaţionale, prin mijloace administrative sau prin alte mijloace, duce & aşa cum a demonstrat şi demonstrează şiastăzi e#perienţa & la pierderi economice importante, la reducerea sau dispariţia valorilor.acă concurenţa comercială are un rol important pe piaţa internă, acest rol capătă valenţe şi dimensiuni accentuate pe o piaţăregională sau c"iar la nivelul pieţei mondiale. 'n comerţul internaţional, relaţiile de competiţie dintre diverşi agenţi economicvizează nu numai atragerea de noi clienţi, în condiţiile menţinerii vec"ii clientele, dar şi realizare a unor profituri corespunzătoarevând în vedere miza deosebită a relaţiilor comerciale internaţionale6 concurenţa & care ţine de esenţa acestor relaţii îmbracă mai

3


4/45


5/45

subiecte, acţionând de jure gestionis în raporturi de drept al comerţului internaţional pe a!ă de egalitate juridică.

C. Pincipiul %unei4ce#inţe(una credinţă a fost şi este invocată, clamată cu insistenţă, subliniindu&se, de regulă argumentat importanţa pe care o are pentrufinalizarea sc"imburilor de mărfuri şi servicii în condiţii reciproc avantajoase. $Convenţiile trebuie respectate cu ună"credinţă” "se stipulează în mod e#pres în Codul civil român.'n tranzacţiile comerciale internaţionale concurenţa are un rol important în obţinerea beneficiilor profitului-. upă cum am văzutînsă, $libertatea de concurenţă îşi are limita în oiceiurile comerciale cinstite”, care presupun una"credinţa. ceasta obligă

partenerii sc"imburilor comerciale internaţionale să respecte un minimum de moralitate.

D. Pincipiul li%et&ţii comeţului'n comerţul internaţional, ca de altfel în orice act de comerţ este esenţial să se asigure libertatea de a revinde pentru a câştiga.ceastă libertate îngăduie ţărilor comerciale să obţină profituri importante şi ea presupune7

dezvoltarea capacităţilor naţionale pentru ca printr&o industrie proprie să se poată vinde nu numai materii prime, ci şi produse finite6un ec"ilibru al balanţei comerciale astfel încât e#porturile să depăşească importurile6împrumuturile e#terne să se facă în scopul producţiei şi nu a consumului, astfel încât banii investiţi să producă profituri, nu pierderi.

4ibertatea comerţului implică un anumit control al statului asupra activităţii de comerţ internaţional efectuat prin mijloacefinanciar&bancare ta#e, impozite, licenţe de import&e#port etc.-

E. Pincipiul li%et&ţii con$enţiilo'n baza Codului civil, $convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante


6/45

dreptului comerţului internaţional. Convenţia internaţională este o înţelegere convenită între două sau mai multe state sauorganizaţii internaţionale pentru reglementarea unor probleme internaţionale. Conţinutul convenţiilor îl formează drepturile şiobligaţiile părţilor, precum şi conduita la care acestea se obligă.Convenţiile pot fi bilaterale sau multilaterale şi pot îmbrăca forma tratatului, pactului, acordului etc.

Convenţiile ilateraleceste convenţii îmbracă în cele mai multe cazuri forma tratatului sau a acordului internaţional. 8tatele recurg la una din celedouă forme în funcţie de drepturile şi obligaţiile pe care vor să le stipuleze şi de clauzele pe care urmează să le convină7a' (ratatul comercial ceste tratate se înc"eie de obicei în domenii de interes comercial reciproc între cele două părţi cum sunt7 transportul mărfurilortranzitul, regimul vamal etc. Printre clauzele cele mai importante ale tratatului comercial se numără clauza naţiunii celei maifavorizate şi clauza regimului naţional.' )cordul comercial ceste acorduri sunt numite $acorduri comerciale şi de plăţi< datorită faptului că în mod obişnuit sunt stipulate nu numaisc"imburile de mărfuri, ci şi modalităţile de plată. cordul comercial cuprinde7 categoriile de mărfuri ce fac obiectusc"imburilor, termenele şi modalităţile de contractare, nivelul preţurilor, reglementările vamale etc.Prin acordurile comerciale înc"eiate pe perioade lungi se pot conveni condiţiile aprovizionării cu materii prime, energie şi altemateriale necesare bunei funcţionări a economiei naţionale.c' )lte forme ale înţelegerilor valabile este necesară aprobarea acestora de către organele competente ale celor două ţări.'nţelegerile bilaterale, indiferent de forma pe care o îmbracă reprezintă un mijloc eficient pentru formarea şi dezvoltarea unornorme de drept ale comerţului internaţional în e#ercitarea atributelor suverane ale statelor. 'n concluzie, convenţiile bilaterale, caizvoare ale dreptului comerţului internaţional acoperă o sferă întinsă a raporturilor comerciale între state, cuprinzând diferitedomenii cum sunt comerţul, navigaţia, relaţiile financiare etc.

Convenţiile multilateraleConvenţiile multilaterale sintetizează tendinţele şi orientările comerţului mondial, urmăresc eliminarea suprapunerilor şcontradicţiilor din reglementările e#istente şi promovează un drept substanţial sau material uniform.ceste convenţii pot avea caracter regional de e#emplu, @ratatul de la +aastric"t & /::2- sau caracter mondial de e#emplu Carta

=aţiunilor *nite-.Convenţiile multilaterale, ca şi cele bilaterale constituie un izvor de drept al comerţului internaţional în cazul în carereglementează raporturi comerciale internaţionale. 'n practică, însă, asemenea reglementări se regăsesc şi în convenţii care privescrelaţiile politice, culturale etc.

CAPITOLUL III

RAPORTUL URIDIC DE COMERŢ INTERNAŢIONAL

1. Conceptul #e !pot "ui#ic !l comeţului inten!ţion!l

Raportul juridic de comerţ internaţional este raportul patrimonial reglementat prin normele dreptului comerţului internaţional,care se stabileşte între participanţii la comerţul internaţional persoane fizice sau juridice-.Raportul juridic de comerţ internaţional cunoaşte mai multe caracteristici7 unele comune altor ramuri ale dreptului, iar altelespecifice.8pecificitatea raportului de comerţ internaţional este determinată de două elemente definitorii7 comercialitatea şinternaţionalitatea.

Comeci!lit!te!'n termeni generali, comercialitatea desemnează calitatea unui raport juridic de a fi comercial. 'n mod concret, comercialitatea sedefineşte în dreptul intern al fiecărei ţări, ea fiind determinată în raport de criteriile stabilite în acest sens de sistemul de dreptrespectiv. Caracterul comercial defineşte raporturile care izvorăsc din fapte şi acte de comerţ, aşa cum sunt definite de Codulcomercial ca fiind $cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde


7/45

Raporturile comerciale care se nasc sub imperiul legilor naţionale şi îşi consumă, e#istenţa juridică pe teritoriul naţional rămânindiferente pentru dreptul comerţului internaţional. Pentru ca un raport comercial să dobândească aderenţe internaţionale trebuiesă aibă în conţinutul lui, pe lângă atributul comercialităţii, şi un element de internaţionalitate care îi conferă atributuinternaţionalităţii. 'n concluzie, caracterul internaţional constă în e#istenţa unuia sau mai multor elemente de e#traneitate.8unt unele raporturi comerciale care se nasc sub imperiul legilor naţionale, consumându&şi viaţa juridică în interiorul ţării, cutoate că sunt în legătură cu comerţul e#terior. !ste vorba de mărfurile care se produc în interiorul ţării cu scopul de a fi e#portatedeci să facă obiectul unei activităţi comerciale cu străinătatea. !le au & sub aspect juridic & un caracter intern, fiind reglementate denormele de drept naţional.8unt raporturi comerciale, cum este un act de vânzare&cumpărare intern, căruia i se adaugă un element de extraneitate dee#emplu, un străin cumpără un obiect dintr&un magazin sau înc"iriază un autoturism- care nu devine, prin acest element, ovânzare internaţională.Pentru definirea7 caracterului internaţional al raporturilor juridice, convenţiile internaţionale stipulează7un criteriu suiectiv, în sensul că părţile să aibă domiciliul sau sediul în state diferite6un criteriu oiectiv, în sensul că bunul care face obiectul raportului juridic să se afle în tranzit internaţional, adică în procesulderulării raportului juridic, bunul să treacă cel puţin o frontieră. Criteriul obiectiv este stipulat de regulă în convenţiileinternaţionale din domeniul transporturilor.şadar, un raport juridic are caracter internaţional dacă, în momentul înc"eierii contractului, părţile contractante îşi au sediul înstate diferite6 dacă o parte nu are sediu, se va avea în vedere reşedinţa sa obişnuită. =aţionalitatea părţilor nu este luată înconsiderare.'n afara celor două criterii. 4egea nr./10?/::2 stipulează ca un contract de vânzare&cumpărare poate fi considerat internaţional şîn situaţia în care una din cele două părţi îşi are numai fondul de comerţ, nu şi sediul într&un alt stat şi contractului îi poate fiaplicată legea statului pe teritoriul căruia se află fondul de comerţ.e asemenea se consideră întrunite cerinţele internaţionalităţii în situaţiile în care7 /. înc"eierea6 2. modificarea6 A. e#ecutareaactului juridic are loc în străinătate sau B. dacă prestaţia caracteristică, care face obiectul obligaţiei se desfăşoară în străinătate.

5. C!!cteisticile !potului "ui#ic #e comeţ inten!ţion!l

'ntre principalele caracteristici ale raporturilor juridice de comerţ internaţional trebuie menţionate următoarele7 /. raportul juridicde comerţ internaţional este un raport voliţional; 2. este un raport valoric6 A. conţine un element de internaţionalitate.

a' *aportul juridic de comerţ internaţional un raport voliţional !ste cunoscut că instrumentele juridice principale prin care se realizează raporturile juridice de comerţ internaţional sunt7 a-contractele comerciale internaţionale6 b- titlurile de valoare. 'n ambele situaţii, rolul "otărâtor revine voinţei juridice a obiectelorde drept.5rice contract de comerţ internaţional se înc"eie prin acordul de voinţă al părţilor, participanţii la raportul juridic de comerţinternaţional determină & prin acordul lor de voinţă oiectul şi conţinutul caracterelor pe care le convin între ele6 pe parcursule#ecutării contractului & prin acordul lor de voinţă & părţile la contractul de comerţ internaţional îi pot completa sau modificaconţinutul ori îl pot c"iar rezilia.Participanţii la raporturile contractuale de comerţ internaţional au libertatea să opteze şi asupra legii & română sau străină & care să guverne!e fondul şi efectele contractului, precum şi asupra jurisdicţiei căreia vor supune litigiile ce ar putea să apară pe parcursulderulării contractului.' *aportul juridic de comerţ internaţional este un raport valoric, urmărind oţinerea unor eneficiiParticipanţii la raporturile juridice de comerţ internaţional urmăresc, în mod declarat, obţinerea unor beneficii, a unui profit.

c' *aportul juridic de comerţ internaţional conţine un element de extraneitate!lementul de internaţionalitate este foarte important în configurarea specificităţii acestor raporturi juridice. 3nternaţionalitateaîmpreună cu celelalte elemente caracteristice & comercialitatea, caracterul patrimonial definesc raporturile juridice de comerţinternaţional drept raporturi specifice în ansamblul raporturilor juridice.8ediul sau domiciliul ori în absenţa lor, reşedinţa părţilor constituie elemente de internaţionalitate pentru raportul juridic decomerţ internaţional determinat de contractul înc"eiat între părţi.

'n procesul de codificare a dreptului comerţului internaţional se are întotdeauna în vedere & în elaborarea normelor juridice &caracterul internaţional al raporturilor respective, precizându&se criteriile care definesc acest caracter pentru a distinge şicircumscrie sfera de cuprindere a acestor raporturi juridice în comparaţie cu alte raporturi juridice.

@. Conţinutul !potului "ui#ic #e comeţ inten!ţion!l

+efiniţieConţinutul raportului juridic de comerţ internaţional poate fi definit ca fiind ansamblul drepturilor dobândite de suiectul activ şobligaţiilor asumate de suiectul pasiv privind activitatea de comerţ internaţional pe care urmează să o desfăşoare. ceste dreptur

7


8/45

şi obligaţii, între care e#istă o corelaţie, trebuie să fie în concordanţă cu normele de drept ale comerţului internaţional careguvernează materia ce face obiectul raportului juridic respectiv.

+repturile dondite de participanţii la raportul juridic de comerţ internaţional reptul subiectiv dă posibilitate participanţilor la raportul juridic de comerţ internaţional să aibă o anumită atitudine faţă dedrepturile dobândite, să ceară subiectului care şi&a asumat obligaţia să şi&o onoreze la timp şi la nivelul calitativ convenit, să cearăapărarea drepturilor sale organelor competente ale statului.repturile dobândite de subiectul activ pot fi considerate ca o facultate de a face ceva sau ca o pretenţie ca cealaltă parte să&şiîndeplinească obligaţia asumată.

-ligaţiile asumate de participanţii la raportul juridic de comerţ internaţional 'n măsura în care una din părţile participante la raportul juridic de comerţ internaţional îşi asumă anumite obligaţii & să predeamarfa la o anumită dată, aceasta să aibă o anumită calitate şi cantitate determinată & ea este ţinută să le îndeplinească, altfelcealaltă parte va avea pierderi.'n tranzacţiile de comerţ internaţional participanţii la raportul juridic sunt în acelaşi timp titulari de drepturi, cât şi de obligaţii pe

parcursul derulării contractului.atorită faptului că operaţiunile de comerţ internaţional se caracterizează prin reciprocitate, nu se poate face o distincţie netă întresubiectul activ şi cel pasiv, constatându&se că participanţii au o calitate dublă de creditor şi, în acelaşi timp, de debitor unul faţă decelălalt. eci, subiectul este activ atunci când îşi e#ercită un drept stipulat în contract sau pasiv când este ţinut să&şi îndeplineascăo obligaţie.

-iectul raportului juridic de comerţ internaţional Prin obiectul raportului juridic se înţeleg acţiunile pe care titularii dreptului subiectiv le întreprind sau le solicită în cursuldesfăşurării raportului juridic. 5biectul raportului juridic defineşte conduita la care se referă conţinutul acestui raport.'n esenţa sa, raportul juridic de comerţ internaţional este un raport obligaţional. !l are ca obiect numai prestaţii de natură

patrimonială spre deosebire de raporturile obligaţionale din dreptul civil care pot avea ca obiect şi prestaţii de naturănepatrimonială.5biectul raportului juridic de comerţ internaţional este prestaţia comportamentul- subiectului pasiv pe care acesta o datoreazăsubiectului activ, în vederea satisfacerii intereselor sale legitime.

. P!ticip!nţii l! !potul "ui#ic #e comeţ inten!ţion!l

Comerţul internaţional este e#ercitat de către persoane fizice şi juridice care sunt comercianţi. 'n temeiul Codului comercialromân $sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale<8tatul, judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comerciant. 5rice persoană care face accidental o operaţiune de comerţ nu esteconsiderată comerciant.'n baza Codului comercial este considerat comerciant acea persoană, fizică sau juridică7care e#ercită acte obiective de comerţ6care din e#ecutarea actelor şi&a făcut o profesie obişnuită6care acţionează în nume propriu şi practică comerţul cu scopul de a obţine beneficii.tât comercianţii persoane fizice, cât şi comercianţii persoane juridice, e#ercitând în temeiul legii acte de comerţ sunt subiecte aleraportului juridic comercial.8tatele, organizaţiile interguvernamentale nu au şi nu pot avea calitatea de comerciant. Cu toate acestea atât statele, cât şi o partedin instituţiile interguvernamentale participă la unele raporturi de comerţ internaţional.Persoanele fizice şi juridice care nu sunt comercianţi pot e#ecuta acte de comerţ, participând la raporturile juridice comercialedacă au capacitate deplină de e#erciţiu, dar această participare, fiind accidentală, nu le conferă calitatea de comerciant.'n concluzie, la raporturile juridice comerciale participă şi alte persoane fizice sau juridice care nu au calitatea de comerciant.

B. Recipocit!te! #eptuilo şi o%li0!ţiilo p!ticip!nţilo l! !potuile "ui#ice #e comeţ inten!ţion!l

Practica raporturilor juridice de comerţ internaţional demonstrează că operaţiunile de comerţ internaţional se caracterizează prinreciprocitatea drepturilor şi obligaţiilor.'n consecinţă, într&un raport juridic de comerţ internaţional, este greu să se facă o distincţie netă între subiectul activ şi subiectu pasiv, constatându&se că participanţii la acest raport au o dublă calitate de creditor şi, în acelaşi timp, de deitor unul faţă decelălalt. eci, subiectul este activ atunci când îşi e#ercită un drept stipulat în contract sau pasiv când este ţinut să&şi îndeplineascăo obligaţie.'n cazul contractelor de factoring sau de leasing suntem în prezenţa unor contracte complexe care implică stabilirea întresubiectele raporturilor juridice respective a unor raporturi cone#e, ca efecte ale $,unui acord de voinţă multivalent din punct devedere juridic


9/45

CAPITOLUL I>

;U?IECTELE RAPORTULUI URIDIC DE COMERŢ INTERNAŢIONAL

1. Comeci!nţii 4 su%iecte !le !potului "ui#ic #e comeţ inten!ţion!l

Comerţul internaţional este e#ercitat de către persoane fizice şi juridice care sunt comercianţi.'n baza Codului comercial, este considerat comerciant acea persoană fizică sau juridică care7

e#ercită acte obiective de comerţ prin natura sau forma lor6din e#ercitarea actelor de comerţ şi&au făcut profesia lor obişnuită cotidie et continue exercere qui non quidem semel et raro, sed

frequenter et saepius mercani consuevit'; deci, este vorba despre e#ercitarea continuă, sistematică, permanentă a actelor decomerţ6

acţionează în numele său, asumându&şi toate riscurile implicate prin actele de comerţ pe care le efectuează6e#erciţiul comerţului se face în scop de a obţine beneficii, de a câştiga.

5. Comeci!nţii 4 peso!ne fi)ice

Participanţii la operaţiile comerciale internaţionale sunt cunoscuţi sub denumirea generică de comercianţi, incluzând atâ persoanele fizice, cât şi pe cele juridice. Comercianţii sunt persoanele care fac fapte de comerţ având comerţul ca o profesieobişnuită


10/45

e#emplu, = & import&e#port-, dacă operaţiunile sunt de import & e#port. eci, firma trebuie să precizeze cine este comerciantul şicare este felul comerţului.

0tatutul comercianţilor străiniComercianţii, persoane fizice străine, au dreptul să e#ercite acte şi fapte de comerţ internaţional cu respectarea regulilor stipulateîn legea naţională a statului respectiv.'n baza reglementărilor stipulate în legislaţia română, elementul de e#traneitate, care defineşte comerciantul, persoană fizicădrept străin îl constituie domiciliul său în străinătate.Comercianţii, persoane fizice străine pot constitui sucursale sau filiale în România. *n comerciant, persoană fizică străină &

pentru a&şi putea prelungi activitatea comercială pe teritoriul României, în condiţiile în care îşi păstrează calitatea de comerciantindividual & urmează să constituie o sucursală pe teritoriul ţării noastre.

@. ;ociet&ţile comeci!le

4egea nr. A0?/::/ defineşte societăţile comerciale cu participare străină ca fiind acele societăţi comerciale, filiale sau sucursaleconstituite pe teritoriul României cu capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau juridice române, indiferent dacăacestea s&au constituit astfel ori elementul străin a intervenit mai târziu, prin dobândirea de părţi sociale sau acţiuni la societăţiledeja e#istente & în cadrul capitalului iniţial sau prin majorarea acestui capital &, precum şi prin dobândirea de obligaţiuni sau alteefecte de comerţ, emise de societăţile respective.8ocietăţile comerciale cu participare străină reprezintă o specie a societăţilor comerciale româneşti.8ocietăţile comerciale cu participare străină pot îmbrăca una din următoarele forme7

societatea în nume colectiv6societatea în comandită pe acţiuni6

societatea pe acţiuni6societatea în comandită pe acţiuni6societate cu răspundere limitată.

(emei juridic@emeiul juridic al societăţilor comerciale cu participare străină îl constituie principiul fundamental privind libertatea comerţuluiconsacrat în Constituţia României, legile speciale care reglementează activitatea societăţilor comerciale din diferite ung"iuri devedere, precum şi acordurile bilaterale semnate de România cu alte state.Reglementări privind activitatea societăţilor comerciale cu participare străină sunt stipulate în7 a- legi comerciale cu aplicaregenerală în această materie6 b- legi comerciale care reglementează domenii concrete privind activitatea societăţilor comerciale.e asemenea, temeiul juridic al activităţilor societăţilor comerciale cu participare străină îl constituie acordurile bilaterale aleRomâniei în asemenea domenii, cum sunt7 /. garantarea reciprocă a investiţiilor de capital6 2. evitarea dublei impuneri6 Acooperarea economică etc.

-iectul general al activităţii " comerţul internaţional 'n desfăşurarea activităţii lor, societăţile comerciale cu participare străină & ca de altfel orice societate comercială trebuie sărespecte câteva condiţii, regăsite şi în legislaţiile celorlalte ţări. stfel, ele au obligaţia7 a- să nu încalce normele de protecţie amediului înconjurător, b- să nu aducă atingere intereselor de securitate şi apărare naţională ale României6 c- să nu dăuneze ordinii

publice, sănătăţii şi morale. 'n acelaşi timp, legea prevede măsuri sancţionatorii în cazul neîndeplinirii oligaţiilor asumate.Pot face acte de comerţ internaţional societăţile comerciale române & cu sau fără participare străină & în cazul în care aceste actesunt menţionate e#plicit în obiectul lor de activitate, inclus în contractul de societate sau în statutul societăţii.Potrivit legii dacă o societate străină constituie o societate comercială pe teritoriul României & cu capital integral străin sau înasociere cu persoane fizice sau juridice române & societatea respectivă este $persoană juridică română


11/45

'n actul constitutiv trebuie să se precizeze & în afara domiciliului şi cetăţeniei asociaţilor, administratorilor sau cenzorilor &localităţile din afara ţării unde se constituie filiale sau sucursale.ctul constitutiv se semnează de toţi asociaţii sau de membrii fondatori şi $se înc"eie în formă autentică


12/45

ctele constitutive ale Companiilor transnaţionale conţin reglementări convenite între parteneri privind7structura societăţii7obiectul de activitate6

pieţele pe care acţionează6capitalul social6

principiile şi normele care vor guverna tranzacţiile comerciale.'n anii /::0&/:::, modalitatea cea mai frecventă de constituire şi implicit de e#pansiune a Companiilor transnaţionale, areprezentat&o fu!iunea.!voluţiile Companiilor transnaţionale se e#plică, prin7 a- deţinerea unor evidente avantaje concurenţiale ca urmare a superiorităţiilor te"nologice6 b- competenţa managerială şi organizatorică6 c- e#istenţa unui sistem informaţional dezvoltat6 d- accesul laresurse financiare importante, în condiţii avantajoase6 e- posibilitatea diversificării pieţelor şi obţinerea unor valori adăugate dince în ce mai ridicate.

*egim juridicCompaniile transnaţionale se constituie şi funcţionează sustrăgându&se regimului juridic naţional al statelor, instituindu&ş

principii şi norme acceptate de părţile contractante, aplicabile în derularea tranzacţiilor lor comerciale.P (+

. ;t!tul 4 ;u%iect !l !potuilo "ui#ice #e comeţ inten!ţion!l

8tatul este un subiect cu o poziţie deosebită în raporturile juridice de comerţ internaţional, deoarece, pe de o parte, acţionează catitular de suveranitate, deci ca putere suverană, iar, pe de altă parte ca persoană juridică, putând face acte de comerţ internaţionaldeşi nu are calitatea de comerciant în sensul definit de Codul comercial român.

2articiparea statului la raporturile internaţionale ca putere suverană de jure imperii'Poziţia specifică a statului în raporturile juridice internaţionale rezultă din atributele pe care le are ca titular de suveranitate,calitate în care legiferează statutul juridic al celorlalte subiecte de drept6 negociază acordurile şi convenţiile comerciale cucelelalte state6 adoptă, măsurile necesare pentru îndeplinirea clauzelor contractuale convenite.Ca putere suverană, statul acţionează ca subiect de drept administrativ, financiar, elaborând politicile comerciale pe care leconsideră necesare sau instituind un regim vamal de natură să garanteze o balanţă, comercială activă, printr&o ec"ilibrare aimporturilor şi e#porturilor, în raport cu cerinţele fiecărei etape de dezvoltare.'n raporturile de cooperare economică şi te"nico&ştiinţifică în care se implică, statul are o dublă calitate, de titular de suveranitateşi de subiect de drept, asumându&şi unele obligaţii pentru a- subvenţionarea de investiţii din străinătate, b- garantarea de credite învederea realizării unor investiţii ori c- garantarea investiţiilor străine pe teritoriul naţional.

2articiparea statului la raporturile de comerţ internaţional ca persoană juridică de jure gestionis'Ca persoană juridică, statul participă la raporturile de comerţ internaţional prin +inisterul %inanţelor sau prin alte organecompetente, potrivit reglementărilor în vigoare.

+omenii de participare la comerţul internaţionalRaporturile juridice de comerţ internaţional la care participă statul au caracter contractual. Contractele înc"eiate de state iau formaacordurilor, cum sunt cele de împrumut înc"eiate cu bănci străine sau acordurile de cooperare financiară cu bănci străine, cumsunt, de pildă, acordurile înc"eiate de România cu (anca !uropeană de 3nvestiţii.*n alt domeniu în care statul participă la raporturile de comerţ internaţional îl constituie emisiunea de titluri de valoare lansate pe

pieţele financiare e#terne. e asemenea, statul participă la litigiile comerciale internaţionale, în baza convenţiilor internaţionale lacare este parte.stfel, raporturile juridice la care statul participă ca titular de suveranitate de jure imperii' sunt raporturi de drept internaţiona

public, iar acelea la care statul participă ca titular al patrimoniului propriu şi în gestionarea acestui patrimoniu de jure gestionis'sunt raporturi juridice de comerţ internaţional.

2ALIMENTUL I REORANIFAREA UDICIARG -N COMERŢUL INTERNAŢIONAL

1. Poce#u! eo0!ni)&ii "u#ici!e şi ! f!limentului /n comeţul inten!ţion!l

$ntroducere%alimentul ca justiţie juridică comple#ă, presupune abordări diferite atât din planul naţional al reglementării, cât şi din celinternaţional. Prin prisma comerţului internaţional, se pot constata aspectele comune ale falimentului şi se pot propune măsuri dearmonizare a reglementărilor. 'n acest scop este necesar a stabili domeniul dreptului comerţului internaţional, situaţia actuală a

12


13/45


14/45

investiţiilor între ţările semnatare, pentru a servi ca instrumente indispensabile de restructurare economică şi modernizarete"nologică.Privitor la comerţul internaţional se consacră principiul liberei circulaţii a mărfurilor art. ; şi urm-, respectiv obligaţia părţilor dea se abţine de la orice măsuri practice de natură fiscală internă care ar conduce, direct sau indirect, la o discriminare între

produsele unei părţi şi produsele similare originare din teritoriul celeilalte părţi. e asemenea, este interzisă practicareadumpingului în relaţiile comerţului dintre părţi art. A1 şi urm.-, precum şi practicile monopoliste ori subvenţiile la e#port art.EB-. Cu caracter de e#cepţie, potrivit art. AE, sunt admise pro"ibiţii sau restricţii la import6 e#port sau tranzit, justificate petermenele moralităţii publice6 politicii sau securităţii sociale, protecţiei sănătăţii şi vieţii oamenilor, animalelor sau plantelor,

protecţiei resurselor naturale, protecţiei tezaurelor naţionale de valoare artistică, istorică sau ar"eologică, protecţiei proprietăţiintelectuale, industriale sau comerciale, sau reglementărilor referitoare la aur şi argint.cordul mai reglementează libera circulaţie a lucrărilor, dreptul de stabilire şi furnizare de servicii, cu unele e#cepţii care e#cludsectoare economice strategice. Conform art. B0, paragraf / $fiecare stat membru va acorda, pentru stabilirea companiilor şicetăţenilor români, stabiliţi pe teritoriul său, de la intrarea în vigoare a cordului un tratament nu mai puţin favorabil decât celacordat propriilor companii şi cetăţeni


15/45

efectelor lor e#trateritoriale în România, s&a făcut prin două modalităţi7 o recunoaştere de drept privitor la statutul personal alstrăinilor & persoane fizice şi persoane juridice cu scop patrimonial art. BA. alin. / şi /EE- şi o recunoaştere după aprobare

prealabilă art. BA, alin. 2- pentru celelalte situaţii.

$ncidenţa dispo!iţiilor Legii nr. #678#99& asupra falimentuluiin succinta analiză a reglementărilor cuprinse în 4egea nr. /10?/::2, se constată că acestea sunt aplicabile şi pentru acele situaţiiîn care un comerciant debitor pentru care s&a declanşat procedura reorganizării şi lic"idării judiciare, s&a aflat în raporturi juridiceconţinând elemente de e#traneitate. 8pre e#emplu, constituie elemente de e#traneitate pentru un comerciant7 un sediu secundaraflat în altă ţară sau o reprezentanţă ori o agenţie în alt stat, dobândirea şi transmiterea de bunuri şi drepturi patrimoniale peteritoriul altui stat ori în raporturile cu comercianţii străini, înc"eierea şi derularea de contracte cu parteneri străini şi altele.@otuşi, aşa cum s&a observat în mod pertinent în doctrină, procedura falimentului, în dreptul internaţional privat, este dificil dedeclanşat şi realizat, deoarece se situează la graniţa dintre conflictele de legi şi conflictele de jurisdicţie. 5bservaţia se întemeiază

pe faptul că falimentul este o procedură judiciară de e#ecutare silită, reglementată în fiecare stat prin norme imperative şi deci de principiu nu se permit derogări. 'nsă pot apare elemente de e#traneitate, aşa cum am arătat, care necesită rezolvarea problemelorconflictuale apărute.!#istă două categorii de probleme conflictuale7a- prima problemă de soluţionat este cea referitoare la conflictul de jurisdicţie, adică determinarea instanţei competente asoluţiona litigiul privind falimentul atunci când mai multe instanţe din state diferite ar putea fi competente.Ca regulă generală obligatorie, instanţa investită cu o cerere de orice natură este ţinută a&şi determina competenţa pe bazanormelor procedurale din dreptul intern, cuprinse în legile de procedură şi legea de reglementare a raporturilor de dreptinternaţional privat. Ca atare, şi în problema falimentului soluţionarea conflictelor de jurisdicţie este supusă acestei reguli.

b- a doua problemă o constituie soluţionarea conflictului de legi.Rezolvarea conflictului de jurisdicţie, prin cârmuirea raportului juridic litigios, de regulile dreptului internaţional privat al statului

pe teritoriul căruia se află instanţele sesizate, se reflectă direct asupra conflictului de legi care este soluţionat tot după regulile dedrept internaţional privat ale statului respectiv. eci, instanţa sesizată va aplica legea străină numai în limitele admise de normele

dreptului internaţional privat al statului căruia aparţine.'n doctrina de drept internaţional privat s&au conturat două teorii asupra naturii falimentului, care au condus la soluţionări diferite

privitor la rezolvarea conflictelor menţionate.D (eoria unităţii /i universalităţii falimentului care consideră falimentul ca o procedură unitară, realizabilă numai de instanţa de lasediul sau domiciliul comerciantului falit, potrivit legii statului respectiv. @eoria este conformă concepţiei potrivit căreia fiecare

persoană nu poate avea decât un patrimoniu, iar măsurile asupra patrimoniului trebuie garantate de o singură lege. 8e asigurăastfel, celeritatea şi simplificarea procedurii falimentului, cu e#cluderea divergenţelor între instanţe, judecători şi celelalte instanţede realizare a procedurii din diferite state. @otodată, se respectă principiul egalităţii de tratament a creditorilor în procedurafalimentului.'n fine, dar nu mai puţin important, s&a observat & că dacă s&ar admite declararea falimentului local într&o ţară-, capacitateadebitorului ar fi afectată privitor la toate raporturile în care s&ar afla, urmare a efectelor e#trateritoriale ale "otărârii şi fără a finecesar un e#eGuatur întrucât capacitatea ţine de statutul personal, ceea ce este, inadmisibil.@eoria nu e#plică însă rezolvarea unor situaţii concrete.

8pre e#emplu, bunurile mobile dobândite în străinătate de un comerciant falit sunt supuse legii locului situării, iar dacă instanţa defaliment nu va ţine seama de acea reglementare, măsurile sale vor fi de finalitate.D (eoria pluralităţii /i teritorialităţii, potrivit căreia7 competenţa de soluţionare a falimentului revine instanţelor de la sediudebitorilor aflaţi în raporturi, comerciantul falit străin având un stabiliment în acea ţară, indiferent de declanşarea procedurii înţara unde falitul îşi are sediul principal sau domiciliul. @eoria este conformă concepţiei pluralităţii de patrimoniu a persoanei şi

permite aplicarea legii naţionale a debitorilor.8e susţine în acest sens că în dreptul internaţional privat se acceptă separaţia de patrimoniu şi în alte situaţii, cum ar fi în cazul

bunurilor soţilor comune şi proprii- sau bunurilor succesorale care în funcţie de cum sunt mobile sau imobile, sunt supuse reguliilex rei sitae ori lex succesionis. e asemenea, se afirmă apartenenţa falimentului la statutul real, urmare a naturii sale patrimonialeceea ce conferă competenţă legii de la locul situării bunurilor, mai mult, procedura de e#ecutare a falimentului, se poate realizanumai cu acordul şi participarea autorităţilor locale.@otuşi, argumentele folosite sunt combătute de adepţii teoriei unităţii cu argumente de forţe egale, iar divergenţele nu pot fiaplanate decât în cadrul unor convenţii internaţionale.

'n dreptul francez, instanţele au competenţa de a judeca falimente conform art. /B, /0 atunci când un cetăţean francez sau o persoană cu domiciliul în %ranţa este implicată ca reclamant sau pârât.Reglementarea vrea să concretizeze o concepţie durabilă care îmbină teoria universalităţii falimentului cu teoria teritorialităţii.stfel, teoria universalităţii se regăseşte în competenţa instanţei de la sediul şi domiciliul comerciantului falit care vor aplica legeafranceză privitor la întregul patrimoniu, inclusiv asupra bunurilor aflate în străinătate. 'n cazul unei "otărâri de falimen

pronunţate în străinătate, aceasta va fi recunoscută de instanţa franceză după verificarea asupra regularităţii dării ei să fie pronunţată de tribunalul competent de la sediul sau domiciliul debitorului şi să nu fi fost declarat în prealabil în faliment în%ranţa-.@eoria teritorialităţii îşi regăseşte aplicare în situaţia comerciantului falit străin care are un stabiliment ori afaceri pe teritoriulfrancez şi împotriva căruia acţionează creditorii, cu sediul sau domiciliul în %ranţa. Practic, instanţa declară un faliment localasupra bunurilor falitului situate pe teritoriul francez.

15


16/45

Revenind la 4egea nr. /10?/::2, e#istă o singură referire e#presă la faliment în art. /01 pct. 9, care stabileşte competenţainstanţelor române de a judeca $falimentul sau orice altă procedură judiciară privind încetarea plăţilor în cazul unei societăţicomerciale străine cu sediul în România


17/45

caracterului străin ai "otărârii se face pe criterii teritoriale, respectiv organul care a dat "otărârea îşi are sediul într&un alt stat decâtRomânia art. /E0-.Părţile unei "otărâri străine se pot prevala în România de următoarele efecte e#trateritoriale7forţa, probantă6autoritatea de lucru judecat6

puterea e#ecutorie.Pentru a produce efecte e#trateritoriale în România, o "otărâre străină este recunoscută fie de plin drept, dacă se referă la statutucivil al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate, sau dacă, fiind pronunţate într&un stat terţ, au fost recunoscute mai târziu înstatul de cetăţenie al fiecărei părţi art. /EE- fie pe cale judecătorească, în celelalte situaţii, inclusiv al "otărârilor privitoare lafaliment art. /E9-.Recunoaşterea judiciară constă în valorificarea de către instanţele competente din România a condiţiilor de regularitateinternaţională a "otărârii străine, prevăzute în art. /E9 din lege7"otărârea să fie definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunţată6instanţa care a pronunţat&o a avut, potrivit legii menţionate, competenţa să judece cazul6să e#iste reciprocitate în ce priveşte efectele "otărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat "otărârea.'n e#ercitarea controlului, instanţa română trebuie să respecte intangibilitatea actului jurisdicţional străin, principiu cuprins în art/E: din lege.Recunoaşterea "otărârii străine poate fi refuzată potrivit art. /E; în următoarele situaţii7dacă "otărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate7dacă încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român, noţiune ce include şi nerespectarea competenţei e#clusive a

jurisdicţiei române6dacă procesul a fost soluţionat între aceleaşi părţi printr&o "otărâre, c"iar nedefinitivă, a instanţelor române sau se află în curs de

judecare în faţa acestora la data sesizării instanţei străine.Cererea de recunoaştere, deci şi cea privitoare la faliment, se rezolvă7 pe cale principală, de tribunalul judeţean în circumscripţiacăruia îşi are sediul sau domiciliul cel care a refuzat recunoaşterea "otărârii străine, sau pe cale incidentă, de către instanţa

sesizată, cu un proces având un alt obiect, în cadrul căruia se ridică e#cepţia puterii lucrului judecat, întemeiată pe "otărâreastrăină art. /91-.!#ecutarea silită a unei "otărâri străine presupune, pe lângă condiţiile prevăzute art. /9B şi /90- pentru recunoaştere7"otărârea să fie e#ecutorie, potrivit dovezii eliberate în acest sens de instanţa care a pronunţat&o. =u îndeplinesc această condiţie"otărârile prin care se iau măsuri provizorii şi cele date cu e#ecutare provizorie art. /9A, alin. 2-6dreptul de a cere e#ecutarea silită să nu fie prescris potrivit legii române. @ermenul de prescripţie a dreptului de a cere e#ecutareasilită este de A ani potrivit art. E din ecretul nr. /E9?/:E; privind prescripţia restrictivă.Procedura de e#ecutare silită a unei "otărâri străine poartă denumirea de exequatur. 3nstanţa de e#ecuţie nu poate să analizeze înfond "otărârea străină, însă poate refuza încuviinţarea e#ecutării în aceleaşi cazuri în care recunoaşterea ar fi fost respinsă. Pe

baza "otărârii definitive de încuviinţare, se emite titlul e#ecutoriu, în condiţiile art. 2E: C. pr. civ., menţionându&se în titlu şi"otărârea de încuviinţare art. /9;-.

. Con$enţiile inten!ţion!le pi$in# f!limentul

Convenţia europeană asupra ctorva aspecte internaţionale ale falimentului'n procedura naţională privind reorganizarea şi lic"idarea debitorilor aflaţi în insolvenţă, normele de reglementare au caracterimperativ, ceea ce e#clude în mare măsură aplicarea legilor străine însă o armonizare a legislaţiilor este posibilă.vând în vedere scopul comun al procedurii falimentului, s&au găsit puncte de referinţă, care au fost cuprinse de Comunitatea!uropeană în $Convenţia !uropeană asupra câtorva aspecte internaţionale ale falimentului


18/45


19/45

determinate potrivit legii falimentului ţării unde se desfăşoară procedura.@otuşi în art. // au fost inserate unele condiţii referitoare la publicarea unui e#tras al deciziei de numire a sindicului în condiţiilede publicitate determinate de regulile acelei ţări art. :-. e asemenea, puterile sindicului & de administrare şi dispoziţie asupra

bunurilor debitorului & sunt suspendate pentru o perioadă de două luni cu începere de la data prevăzută la art. :, suspendare carefuncţionează şi pentru situaţia unor cereri de faliment sau de desc"idere a unei proceduri preventive de faliment introduse, faţă dedebitor, în ţara unde sunt situate bunurile până la darea deciziei de soluţionare a cererilor. 'n perioada moratoriului de două luni,anumite categorii de creditori au posibilitatea declanşării şi realizării urmăririlor individuale asupra bunurilor debitorului. cestecategorii de creditori sunt determinate în art. / pct. 2, fiind următoarele7creditorii care beneficiază de un privilegiu în caz de faliment6titularii creanţelor de drept public6titularii de creanţe rezultate prin e#ercitarea unei profesii în acea ţară.ispoziţiile menţionate trebuie corelate cu cele ale art. /B alin. 2 privind interdicţia sindicului de a se opune unei garanţii reale saua unui drept real aparţinând altei persoane decât debitorului şi stabilite ori recunoscute de legea ţării respective. 8indicul esteabilitat de a lua măsurile de protecţie a bunurilor debitorului, de încasare a creanţelor debitorului, de a lua inscripţii ipotecare ori avinde bunurile mobile perisabile, precum şi gerare a afacerilor debitorului.Potrivit art. ; din Convenţie se interzice deplasarea bunurilor debitorului în afara teritoriului ţării unde se află toate măsurileluându&se pe acel teritoriu.8indicul poate face toate actele de administrare, de gestiune şi de dispoziţie asupra bunurilor debitorului, potrivit legii ţării undesunt situate şi fără a apela la procedura de e#eGuatur privitor la decizia străină de desc"idere a falimentului.Puterile conferite sindicului & potrivit Convenţiei & pot fi e#tinse în condiţiile reglementate de legea ţării unde şi le e#ercită art./0-.

g' 1alimentul secundar %alimentul secundar & reglementat în capitolul 333 este o procedură întemeiată pe un faliment principal, declanşat într&o ţarămembră la Convenţie, contra aceluiaşi debitor, fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii art. /E-.

%alimentul secundar este supus regulilor legislaţiei în vigoare din ţara unde se află bunurile, dar el este condiţionat de e#istenţaunui faliment principal. Pe cale de consecinţă sunt supuse legii forului, cu titlu de e#emplu, următoarele aspecte dacă acea lege lereglementează7competenţa locală a tribunalului, formalităţile şi procedura6efectele falimentului asupra debitorului şi a averii sale6c"eltuielile, privilegiile şi datoriile alimentare ale falitului6

prezentarea creanţelor, verificarea şi admiterea lor6continuarea activităţii.reptul de a cere desc"iderea unui faliment secundar revine sindicului falimentului principal care urmăreşte aducerea la masafalimentului principal a rezultatului lic"idării din falimentul secundar. cest drept mai aparţine persoanelor şi organelor autorizateîn baza legii naţionale asupra falimentului.

:' 2rocedura falimentului secundar

Potrivit art. 21 din Convenţie, orice creanţă poate fi prezentată la falimentul secundar. 5 copie a declarării creanţei va ficomunicată sindicului falimentului principal şi va avea efecte valabile în procedura falimentului principal.Pentru creanţele însoţite de un privilegiu sau, garantate, precum creanţele de drept public fiscale, sociale, amenzi administrativeamenzi penale-, ori cele privind e#ploatarea unei afaceri, după verificare, vor fi la falimentul principal art. 2/&22-.8urplusul este împărţit creditorilor falimentului principal fără a se ţine seama de garanţiile creanţelor lor, potrivit principiuluiegalităţii creditorilor, prevăzut în art. 2B din Convenţie.

i' *aportul dintre falimentul principal /i falimentul secundar vând în vedere caracterul accesoriu al falimentului secundar faţă de falimentul principal, s&au instituit potrivit art. 2E, obligaţiaca desc"iderea şi înc"iderea falimentului secundar să se facă cu avizul sindicului falimentului principal, dat într&un termenrezonabil. vizul poate fi favorabil sau nefavorabil însă el trebuie solicitat şi obţinut, tribunalul falimentului secundar nefiind ţinude poziţia sindicului falimentului principal.acă falimentul principal a încetat prin anulare, revocare sau altă măsură similară, falimentul secundar nu se mai justifică şi, ca

atare, va înceta.Potrivit art. 29 din Convenţie se permite concordatul în falimentul secundar dacă legea naţională îl prevede în mod e#pres, ceea ce presupune că falimentul secundar a fost reglementat şi introdus ca instituţie juridică în legea internă, precum şi e#istenţa unui avizfavorabil dat de sindicul falimentului principal.

j' $nformarea creditorilor /i pre!entarea creanţelor lorCapitolul 3 din Convenţie a reglementat modalităţile de informare a creditorilor ce locuiesc în străinătate, respectiv în alte ţărimembre la Convenţie decât ţara unde s&a desc"is falimentul principal.'n art. A1 se stabileşte obligaţia de informare a creditorilor în cazul desc"iderii unui faliment într&una din ţările membre laConvenţie, obligaţie ce revine sindicului. 'n acest scop acesta va notifica creditorii cunoscuţi asupra desc"iderii procedurii şimăsurilor luate.

19


20/45

Privitor la prezentarea creanţelor, în art. A/ sunt enunţate condiţiile de prezentare pe care trebuie să le îndeplinească creditoriiaflaţi în străinătate printr&un înscris adresat sindicului la care se ataşează actele justificative iar dacă nu e#istă se indică naturacreanţei, data naşterii acesteia, mărimea şi dacă este privilegiată sau nu. =ota trebuie redactată în limba oficială a autorităţilor careau desc"is procedura, iar dacă acea limbă nu este una dintre limbile oficiale ale Consiliului !uropei ori cea a creditorului sau aţării unde îşi are rezidenţa creditorul, atunci nota este însoţită de o traducere într&una din acele limbi art. A2-.


21/45

ACTELE I 2APTELE DE COMERŢ INTERNAŢIONAL

1. Definie! !ctelo şi f!ptelo #e comeţ inten!ţion!l

ctele şi faptele de comerţ se pot defini ca fiind acele acte şi fapte juridice care conţin elemente de e#traneitate, prin care serealizează o interpunere în circulaţie a bunurilor şi serviciilor cu intenţia de a obţine un profit.

5. Elemente #efinitoii

!lementele definitorii ale actelor şi faptelor de comerţ internaţional sunt7actul de comerţ este un act de interpunere, de mijlocire în circulaţia mărfurilor între producător şi consumator6actul de comerţ este şi acela îndeplinit, în mod organizat, într"o întreprindere, în sensul dreptului comercial6unele acte juridice sunt comerciale pentru toate părţile implicate de e#emplu, cambia-, fiind denumite fapte de comerţ ilaterale. a

operaţiunea poate avea caracter mixt fiind comercială numai pentru una din părţi şi necomercială pentru cealaltă parte, cum estecazul contractului de sponsorizare în comerţul internaţional.

@. Citeiul comeci!lit&ţii

Pentru a defini actele şi faptele săvârşite drept comerciale este esenţial ca ele să întrunească criteriul comercialităţii.a' *eali!area profitului " scop direct Realizarea profitului caracterizează actele comerciale, inclusiv cele din domeniul comerţului internaţional, 5peraţiunilecomerciale, sc"imburile din comerţul internaţional se efectuează în scopul direct al obţinerii de beneficii, de profit.

'*eali!area profitului & scop mediat Realizarea profitului poate fi şi un scop indirect, mediat. acă în cazul unor acte de comerţ, obţinerea beneficiului nu estevizibilă, cum este cazul reclamei comerciale, aceasta nu este de natură $să infirme regula


22/45

CONTRACTUL DE COMERŢ INTERNAŢIONAL

1. Concept şi t&s&tui specifice

Contractul de comerţ internaţional este acordul de voinţă realizat de doi sau mai mulţi subiecţi participanţi la comerţulinternaţional din state diferite în scopul de a crea, modifica sau stinge un raport juridic de comerţ internaţional şi are ca trăsăturispecifice comercialitatea şi internaţionalitatea.

5. C!!ctee specifice

oneros & fiecare parte urmăreşte obţinerea unui beneficiu, avantaj6sinalagmatic & obligaţiile părţilor sunt reciproce şi independente6comutativ & întinderea obligaţiilor şi a drepturilor este cunoscută de părţi de la început6consensul & acordul de voinţă al părţilor este necesar şi suficient pentru înc"eierea contractului6este act sau faptă de comerţ.

@. Con#iţiile #e fom& !le cont!ctului inten!ţion!l sunt

în principiu contractul trebuie înc"eiat în scris dar unele acte normative şi Convenţia de la iena consideră că e suficientă şi formaorală6

forma este consensuală6 potrivit legii române, contractul de comerţ internaţional este valabil dacă a fost respectată legea fondului lex voluntatis' sau legea de lalocul înc"eierii contractului. 'n cazul în care contractul a fost înc"eiat prin corespondenţă, între absenţi acesta este valabil dacă afost respectată legea unuia dintre statele unde îşi află sediul una din părţi6

limba contractului7 părţile contractante stabilesc, prin consens, dacă contractul este redactat în două limbi diferite având acelaşiconţinut. e obicei se alege o limbă de circulaţie internaţională.

. Con#iţiile #e fon# !le cont!ctului #e comeţ inten!ţion!l

capacitatea7 & este generată de legea naţională a persoanei fizice lex patrie'; pentru persoana juridică & legea este legea sediului sociareal art. B1 din 4egea 02-6

consimţământul7 & să fie e#primat cu intenţia de a produce efecte, să fie e#teriorizat şi să provină de la o persoană cu discernământ.cesta nu trebuie să fie viciat de eroare, dol, violenţă, leziune6

obiectul contractului & este reprezentat de conduita sau prestaţia părţilor6cauza & trebuie să fie licită şi morală.

B. Cl!sific!e! cont!ctelo #e comeţ inten!ţion!l

*. După criterii nespecificeconstitutive de drepturi6translative de drepturi6declarative de drepturi. ). +upă modul de executare>cu e#ecuţie imediată dintr&o dată-6cu e#ecuţie succesivă6cu e#ecuţie continuă. =. +upă corelaţia existentă între ele> principale6accesorii. **. După criterii specifice ). ?n funcţie de participanţi>subiecţi ce aparţin ordinii juridice comerciale naţionale R.., 8.R.4.-6subiecţi ce aparţin ordinii juridice comerciale internaţionale statele, organizaţiile interguvernamentale, societăţile tranzacţionale-. =. +upă oiectul contractului>contracte translative de drepturi vânzarea, înc"irierea-6

22


23/45

contracte pentru prestaţii servicii transport, comision, mandat-6contract pentru e#ecutare de lucrări contracte de antrepriză-6contract pentru cooperare economică internaţională6contractul de acord valutar.C. +upă gradul de complexitate>unitare7 menolit contract de vânzare cumpărare-6 mi#te contract de antrepriză-6comple#e & contract format din contractul internaţional de turismcontract de transportcontract de prestaţii servicii & contract de depozit +. +upă durata lor>de scurtă durată sub un an-de durată medie /&0 ani-de durată lungă peste 0 ani-.

H. 2om!e! cont!ctului #e comeţ inten!ţion!l

Negocierea =egocierea contractului este un proces organizat de comunicare între doi sau mai mulţi parteneri, aflaţi în state diferite ceurmăresc adoptarea progresivă şi apoi alinierea poziţiilor acestora pentru realizarea unei înţelegeri şi înc"eierea unui contract cematerializează voinţa acestora.

=egocierea nu este o etapă absolut necesară pentru formarea unui contract comercial. !a poate lipsi uneori, cu desăvârşire, iaralteori să fie obligatorie şi de lungă durată.3niţiativa dialogului contractual poate aparţine atât e#portatorului, cât şi importatorului. 3niţiativa e#portatorului se poate

materializa de regulă, sub forma unei oferte publicitare la care importatorul poate răspunde printr&o scrisoare de intenţie ce iaforma unei cereri de ofertă. ceasta e#clude orice angajament juridic al importatorului.3niţiativa importatorului pentru un dialog contractual constă într&o cerere de ofertă adresată e#portatorului dintr&o ţară străină.tât oferta publicitară, cât şi cererea de ofertă au rolul de a pregăti terenul pentru negocieri, au un caracter facultativ şi sunt fărăconsecinţe juridice.8tabilirea legăturilor cu partenerii e#terni se poate face în mai multe moduri, adică contracte directe prin intermediar sau princorespondenţă.'n cazul contractelor directe prin intermediar părţile sunt prezente faţă în faţă şi negociază gradat clauzele contractuale. !le potdiscuta desc"is şi detaliat făcându&şi cunoscute unul altuia dorinţele, preferinţele sau pretenţiile referitoare la conţinutul şie#ecutarea contractului.'n procesul de negocieri un rol important îl deţine disponibilitatea partenerilor la concesii şi compromisuri.Concesia este renunţarea unilaterală făcută de una din părţi cu privire la o anumită poziţie susţinută în cursul tratativelor, în scopude a ajunge la înţelegere.Compromisul este acordarea de concesii reciproce de către parteneri pentru a debloca şi uşura asigurarea la o înţelegere. 'n timpulnegocierilor se poate conveni un acord de negocieri sau un acord de principiu.cordul de principiu este un contract ce obligă părţile în a negocia cu seriozitate viitorul contract, care cu toate că nu obligă

partenerii în a ajunge la un acord poate atrage răspunderea contractuală datorită neseriozităţii şi comportamentulunecorespunzător al uneia dintre părţi.5bligaţia de a negocia nu se confundă cu obligaţia de a înc"eia contractul.'n timpul tratativelor, părţile au următoarele obligaţii6obligaţia de a se informa pe el însuşi cu privire la toate aspectele ce trebuie cunoscute, dată fiind calitatea de profesionist6obligaţia de a&/ informa pe partener cu privire la toate elementele pertinente ale contractului şi a furniza toate informaţiile pe carele posedă şi care pot fi determinante în "otărârea de înc"eiere a contractului6obligaţia de a sfătui partenerul, de a&/ consilia în alegerea produsului sau serviciului cel mai adecvat nevoilor sale particulare6obligaţia de loialitate faţă de partener6să nu uzeze în scop personal de informaţiile primite de la partener şi să nu le divulge concurenţei acestuia6să nu păstreze tăcerea asupra unor informaţii care ar putea fi determinante pentru parteneri în adoptarea unei "otărâri dol prin

reticenţă-.'n cadrul negocierilor, părţile sc"imbă între ele diverse documente pregătitoare ale contractului ce poartă denumirea generică de scrisori de intenţie sau memorandumuri.Rezultatul negocierilor, în general, se concretizează într&un contract definitiv care se semnează de către părţi.*neori rezultatul negocierii este un acord de principiu sau negociere ce obligă părţile doar a negocia şi nu de a înc"eia contractul.lteori, rezultatul negocierii poate fi o promisiune unilaterală sau bilaterală de contract, adică o convenţie prin care promitentul oangajează faţă de beneficiar, să înc"eie în termenul stabilit un contract ale cărui elemente obiect şi preţ- sunt stabilite prin acestacord.Promisiunea de contract se mai numeşte şi antecontract.Promisiunea unilaterală de a contracta nu conduce la transmiterea dreptului de proprietate, astfel încât dacă promitentu

23


24/45

înstrăinează bunul unui terţ de bună credinţă vânzarea este valabilă şi beneficiarul are drept la despăgubire. =umai dacă terţul&cumpărător este de rea credinţă, beneficiarul va putea cere anularea vânzării pentru fraudă.

. Momentul şi locul pefect&ii cont!ctului #e comeţ inten!ţion!l

Pentru contractele înc"eiate între prezenţi, momentul perfectării contractului este momentul realizării acordului de voinţă efectiv.Pentru contracte înc"eiate prin corespondenţă între absenţi- momentul perfectării contractului depinde de teoria imparţială.

(eorii(eoria emisiunii acceptării " contractul se consideră înc"eiat când destinatarul ofertei a semnat acceptarea Iaponia, (razilia-6

(eoria expedierii acceptării & contractul se consideră înc"eiat când acceptarea este e#pediată & data poştei +area (ritanie, 8*%ranţa-6(eoria recepţiei " contractul se consideră înc"eiat din momentul receptării, acceptării de către ofertant, adică la momentu

în care acceptarea soseşte la sediul ofertantului )ermania, (elgia-6(eoria informării " consideră contractul înc"eiat în momentul în care ofertantul ia efectiv cunoştinţă de acceptare

ceastă teorie este consacrată în Codul comercial român, art. A0.'n practică, se aplică o teorie amestecată şi se prezumă că acceptarea a ajuns la cunoştinţa ofertantului în momentul recepţionăriiei.!#istă situaţia când acceptarea nu este e#plicită şi e#ecutarea contractului ţine loc de acceptare. 5 asemenea acceptare poate avealoc numai în prezenţa a trei condiţii cumulative7ofertantul să fi cerut e#ecutarea imediată a contractului6ofertantul să nu fi impus un răspuns de acceptare prealabil6răspunsul prealabil de acceptare să nu fi fost necesar nici după natura contractului.

Locul înc:eierii contractului'ntre prezenţi locul înc"eierii contractului este locul unde părţile au stat faţă în faţă, respectiv locul menţionat ca atare în contract.'n cazul contractului înc"eiat între absenţi, locul contractului depinde de teoria îmbrăţişată.'n România, locul înc"eierii contractului este sediul ofertantului, conform teoriei informării.

J. Ofet! #e ! cont!ct! şi !ccept!e! ofetei

5ferta este o propunere adresată uneia sau mai multor persoane de a înc"eia un contract în anumite condiţii.Condiţiile ofertei>să fie fermă simpla acceptare să ducă la înc"eierea contractului-6să fie adresată uneia sau mai multor persoane determinate6

să fie precisă şi completă6să nu fie ambiguă.5ferta poate să provină de la e#portator, dar şi de la importator, însă în acest caz poartă numele de comandă. !a poate fi revocată

până în momentul când aceasta ajunge la destinatar.cceptarea ofertei este o manifestare unilaterală de voinţă prin care destinatarul ofertei îşi declară adeziunea deplină şinecondiţionată la termenii ofertei.

Condiţiile acceptării>să fie necondiţionată. cceptarea condiţionată sau limitată constituie, conform art. A: din C. com. un refuz al primei oferte şi arevaloare de contraofertă6să fie neîndoielnică, adică să rezulte din manifestarea de voinţă e#presă e#teriorizată6să fie realizată în termenul de valabilitate precizat în ofertă. acă acesta nu este precizat se ia în considerare un termen rezonabil.cceptarea poate fi retrasă până la momentul când aceasta ajunge la ofertant. cceptarea tardivă nu conduce la înc"eierea

contractului. @otuşi, ofertantul poate primi acceptarea tardiv să o considere valabilă- cu condiţia să&/ anunţe pe acceptant deaceasta.

$mportanţa determinării momentului /i locului perfectării contractului de comerţ internaţional +omentul înc"eierii contractului prezintă însemnătate deoarece7

până la momentul perfectării contractului oferta sau acceptarea pot fi retrase6dacă una din părţi decedează sau devine incapabilă înainte de momentul înc"eierii contractului actul nu se mai înc"eie6dacă una din părţi decedează sau devine incapabilă după momentul perfectării contractului actul este valabil6din momentul înc"eierii contractului acesta îşi produce efectele6din momentul înc"eierii contractului se transmite şi dreptul de proprietate asupra unui bun individual determinat de la vânzător la

cumpărător-624


25/45

odată cu transmiterea dreptului de proprietate se transmite şi riscul privind dispariţia mărfurilor6din momentul perfectării contractului încep să curgă şi diversele termene, precum termenul de e#ecutare a obligaţiilor şi termenul de

prescripţie6dacă se urmăreşte vânzarea unor bunuri în cantităţi iar oferta este adresată unor persoane, contractul se va înc"eia numai cu persoana

care a acceptat prima ofertă6contractul poate fi atacat pe calea acţiunii pauliene numai de creditorii care au avut creanţe anterioare momentului înc"eieri

contractului6legea aplicabilă contractului este legea de la momentul înc"eierii acestuia şi nu o lege nouă apăruta ulterior6momentul înc"eierii contractului determină locul perfectării actului.

$mportanţa locului perfectării contractuluidacă părţile nu au ales lex contractus legea contractului- se va aplica legea de la locul înc"eierii contractului6

pentru interpretarea contractului se vor lua în considerare uzanţele de la locul înc"eierii acestuia6dacă părţile contractante n&au "otărât printr&o convenţie de arbitraj ca litigiile dintre ele să fie soluţionate pe calea unui arbitraj,organul de jurisdicţie competent să rezolve litigiile dintre părţi va fi indicat de lege ca cel de la locul înc"eierii contractului.

8. Conţinutul cont!ctului #e comeţ inten!ţion!l

Clau!e necesareContractul trebuie să cuprindă următoarele clauze referitoare la7identificarea părţilor şi a reprezentanţilor lor6obiectul contractului6cantitatea şi calitatea mărfii6

garanţiile privind calitatea, condiţii de ambalare, marcare, transport6durata contractului6termenele şi locul de e#ecutare a obligaţiilor6modul de recepţie şi rezolvare a reclamaţiilor pentru lipsuri cantitative sau calitative6modalităţi şi instrumente de plată6asigurarea mărfii.3dentificarea şi determinarea mărfii se face prin7denumirea e#actă şi completă pentru a înlătura orice fel de confuzie6cantitatea mărfurilor se identifică prin folosirea unităţilor de măsură în funcţie de uzanţele cu privire la măsurile şi greutăţile de pe

piaţa clientului importator.'n contract trebuie să se prevadă locul unde va fi determinată cantitatea şi documentul constatator al cantităţii e#pediate.eterminarea cantităţii se face, de obicei, la locul de e#pediere al mărfii, dar se poate conveni ca determinarea acesteia să se facăla locul de desc"idere. e asemenea se poate conveni să se facă o dublă determinare, la locul de e#pediere şi la locul dedestinaţie.acă nu se poate stabili cu e#actitate cantitatea mărfii, atunci în contract se înscrie cu o anumită apro#imare indicându&setoleranţa admisă în procente sau unităţi de măsură-7calitatea mărfii se determină printr&o clauză e#presă în contract prin mai multe metode6descrierea detaliată a caracteristicilor te"nice6mostre, modele, eşantioane, etaloane au funcţia de a informa clientul asupra calităţii mărfii, iar la livrarea acesteia joacă rolul de

probe pentru verificarea îndeplinirii obligaţiilor contractuale cu privire la calitate-6tipuri şi denumiri uzuale 8@8, 385 :11/, 385 :112-6mărci de fabrică, comerţ sau serviciu6determinarea cantităţii pe baza vizionării7 $văzut şi plăcut


26/45

Retur la preţul ambalajului, în contract se menţionează una din următoarele clauze7$=!@5< & costul ambalajului este inclus în preţul mărfii7$=!@5 K ambalajul< & costul ambalajului este calculat separat de cel al mărfii6$(R*@5 =!@5< & ambalajul va fi calculat la preţul unitar al mărfii.+arcarea va preciza conţinutul, limba şi codul marcajului. +arcajul poate fi special pentru mărfurile care solicită o manifestareatentă, poate fi original pentru marfa care rămâne în ambalajul producătorului sau neutru pentru mărfurile al căror ambalaj nu

poartă nici un semn distinctiv care să ateste ţara de origine a mărfii.

Clau!e generaleClauza referitoare la legea aplicabilă6Clauza compromisorie6Clauza referitoare la răspunderea contractanţilor şi interpretarea raportului juridic obligaţional clauze suspensive, clauzarezolutorie, clauza penală, clauze limitative, clauze de forţă majoră-./. Clauza referitoare la legea aplicabilă. Conform cu principiul lex voluntatis” părţile sunt libere să stipuleze în contractul lor oclauză prin care să desemneze sistemul de drept aplicabil contractelor privind aspectele de fond şi efectele acestuia.%acultatea părţilor de a face o alegere a dreptului decurge din principiul libertăţii convenţiei.2. Clauza compromisorie clauza de arbitraj- este stipulată frecvent în contractele de comerţ internaţional şi e#primă voinţacomună a părţilor ca în cazul unui eventual litigiu ce ar apărea între ele, cu referire la diferite aspecte ale raportului juridicobligaţional pe calea arbitrajului.*neori părţile stabilesc în prealabil o clauză de conciliere amiabilă.esigur, nici clauza de arbitraj nici cea de conciliere nu sunt strict necesare în conţinutul contractului, dar prezenţa lor constituieun element benefic.A. Clauza referitoare la răspunderea contractanţilor şi interpretarea raportului juridic obligaţionalClau!ele suspensive amână e#ecutarea contractului până la îndeplinirea unor cerinţe convenite de către părţi, ca de e#emplu7 platarambursului, desc"iderea creditului, avalizarea cambiei, obţinerea licenţelor de import sau e#port, alte autorizaţii.

Clau!a re!olutorie permite desfiinţarea retroactivă a contractelor şi repunerea părţilor în situaţia anterioară restitutio inintegrum'.Clau!a penală orice clauză contractuală potrivit căreia debitorul este ţinut să plătească cu titlu de pedeapsă o sumă de bani ori săîndeplinească el o prestaţie dacă nu e#ecută sau e#ecută necorespunzător sau întârzie obligaţiile ce îi revin. Clauzele penale suntutilizate în contractul de vânzare, prestări servicii, de împrumut, de transport.Clau!e limitative de răspundere. Potrivit principiului libertăţii contractuale, părţile pot să includă, în contractul pe care îl înc"eiestipulaţii prin care să degreveze parţial răspunderea debitorului pentru nee#ecutarea culpabilă a obligaţilor asumate. 8e utilizeazăîn contractul de vânzare&cumpărare, transport, leasing, de împrumut etc.Clau!a de forţă majoră. 'n cazul în care un eveniment imprevizibil şi insurmontabil calamităţi naturale, evenimente social&

politice, războaie, greve- intervine în derularea unui contract, acestea de obicei se suspendă, urmând ca el să continue după perioada de suspendare în noile condiţii care vor fi negociate între timp.acă părţile nu se învoiesc cu privire la reluarea raporturilor contractuale ele sunt eliberate, dezlegate de obligaţiile contractuale.'n situaţia apariţiei evenimentului de forţă majoră, partea afectată trebuie să notifice de urgenţă partenerului intervenţia acestei

împrejurări. =otificarea este necesară pentru ca partenerul să poată lua măsuri în scopul diminuării prejudiciului pe care îl suferă în lipsanotificării de urgenţă a forţei majore se datorează despăgubiri în funcţie de paguba suferită.

A. Cont!ctele #e $+n)!e inten!ţion!l& #e m&fui +efiniţieContractul de vânzare&cumpărare internaţională de mărfuri este un act juridic prin care părţile, vânzătorul, pe de o parte, şcumpărătorul, pe de altă parte, aparţinând unor state diferite, se obligă să transfere proprietatea unei mărfi în sc"imbul unui preţ.eci, contractul de vânzare&cumpărare de mărfuri este7 a- un act comercial şi b- internaţional implicând & după cum s&a observaîn doctrină & $atât criterii juridice, cât şi criterii economice


27/45

stat contractant” se dă o mai mare întindere sferei de aplicare prin trimiterea la norma de drept internaţional privat a ţării forului. =egocierile au dus la concluzia că normele Convenţiei trebuie $să circumscrie obiectul acesteia< aşa încât să vizeze mărfurile $ceurmează a fi fabricate sau produse


28/45

mărfurilor cu condiţia ca e#ercitarea acestui drept să nu cauzeze cumpărătorului nici inconveniente, nici c"eltuieli nerezonabile.'n acest caz, cumpărătorul păstrează dreptul de a cere daune & interese, în temeiul prevederilor Convenţiei.5bligaţia vânzătorului de a preda mărfurile libere de orice drept sau pretenţie a unui terţ. ânzătorul are obligaţia să predeamărfurile de orice drept sau pretenţie a unui terţ, e#ceptând cazul în care cumpărătorul acceptă să preia mărfurile în acestecondiţii.'n cazul în care dreptul invocat de terţ este întemeiat pe un drept de proprietate, este admisă posibilitatea cumpărătorului de a

prelua mărfurile, dacă ambele părţi au înc"eiat contractul în cunoştinţă de cauza.ânzătorul nu este ţinut de această obligaţie dacă7

în momentul înc"eierii contractului, cumpărătorul cunoştea sau nu putea să ignore e#istenţa dreptului sau a pretenţiei7dreptul sau pretenţia rezultă din faptul vânzătorului de a se fi conformat planurilor te"nice, desenelor, formulelor sau altor specificaţii

analoge furnizate de cumpărător.!miterea documentelor referitoare la marfă.acă vânzătorul este obligat să remită documentele referitoare la mărfuri, el este ţinut să e#ecute această obligaţie la momentul,la locul şi în forma prevăzută în contract.'n cazul în care în contract nu s&a stabilit felul documentaţiei pe care vânzătorul urma să o predea cumpărătorului şi nicimodalitatea şi termenul de predare a acesteia, vânzătorul are îndatorirea să predea cumpărătorului documentaţia te"nică potrivit

practicii e#istente în ţara vânzătorului, aşa încât să se asigure folosirea normală a maşinilor şi utilajelor care au făcut obiectutranzacţiei comerciale.

' -ligaţiile cumpărătorului'n contractele de vânzare internaţionale de mărfuri, cumpărătorul are două oligaţii principale>să plătească preţul6să preia mărfurile predate.@otodată, cumpărătorul are obligaţia de a specifica forma, măsura sau alte caracteristici ale mărfii, precum şi obligaţia de aconserva mărfurile.

acă vânzătorul este obligat să predea marfa în cantitatea şi calitatea stipulate în contract şi la termenul stabilit, cumpărătorul aredrept obligaţie principală $să plătească preţul convenit


29/45

'n cazul în care nee#ecutarea de către o parte a unei obligaţii privind o predare dă celeilalte părţi motive serioase că se va produceo contravenţie esenţială la contract în legătură cu obligaţiile viitoare, partea respectivă poate declara contractul rezolvit pentruviitor, cu condiţia de a o face într&un termen rezonabil.

c' *iscurile contractuluiRiscurile contractului se transmit de la vânzător la cumpărător în momentul predării mărfii.Pierderea sau deteriorarea mărfurilor survenite după transferul riscurilor către cumpărător, nu&/ eliberează pe acesta de obligaţiade plată a preţului, afară de cazul în care acestea sunt imputabile vânzătorului.'n cazul în care contractul de vânzare implică un transport al mărfurilor & iar vânzătorul nu este ţinut să le remită într&un locdeterminat & riscurile sunt transferate cumpărătorului în conformitate cu contractul de vânzare.acă vânzătorul este ţinut să remită mărfurile transportatorului într&un loc determinat, riscurile nu sunt transferate cumpărătorului

până în momentul în care mărfurile nu au fost remise transportatorului în locul respectiv.Riscurile sunt transferate cumpărătorului din momentul în care mărfurile sunt puse la dispoziţia sa, iar el săvârşeşte o contravenţiela contract prin nepreluarea lor.'n cazul în care lipseşte o stipulaţie contractuală, problema riscurilor contractuale este guvernată de legea care reglementeazăcontractul lex contractus', aşa cum reglementează orice alt efect al acestuia.

+aunele " intereseaunele & interese cuprind atât pierderea suferită damnum emergens, cât şi lipsa de câştig 4 lucrum cessans, pe care a suferit&ocealaltă parte.4a dezdăunări poate fi obligat atât vânzătorul, cât şi cumpărătorul, în raport de încălcarea săvârşită.acă partea care cere daune&interese a declarat contractul rezolvit & după ce a intrat în posesia mărfurilor este aplicabil preţulcurent din momentul intrării în posesie şi nu preţul curent din motivul declarării rezolvirii. Convenţia precizează că preţul curenteste cel al locului unde ar trebui făcută predarea mărfurilor sau & în lipsă de preţ curent în acel loc & preţul curent practicat într&unalt loc, care în mod rezonabil, poate fi considerat drept loc de referinţă, avându&se în vedere diferenţele la c"eltuielile de transport

ale mărfurilor.Convenţia precizează că, în toate cazurile, partea care invocă încălcarea contractului trebuie să ia măsurile rezonabile & având învedere împrejurările date & pentru a limita pierderea, inclusiv câştigul nerealizat, rezultat al contravenţiei la contract. 'n cazul încare partea care invocă contravenţia la contract neglijează să ia măsuri pentru a limita pierderea, partea în culpă este îndrituită săceară o reducere a daunelor&interese egală cu mărimea pierderii care ar fi trebuit evitată prin măsurile respective.acă o parte nu plăteşte preţul sau orice altă sumă datorată, cealaltă parte are dreptul la dobânzi asupra acestei sume, fără a

prejudicia asupra daunelor&interese pe care este îndreptăţită să le solicite în temeiul prevederilor Convenţiei.

5xonerarea!fectul e#onerator de răspundere în cazul forţei majore se întinde numai pe $timpul duratei împiedicării


30/45

'n raport de obiectul lor, bursele se clasifică în7 burse de valori mobiliare6 burse de mărfuri. =ursele de valori moiliarePe piaţa valorilor mobiliare, bursa efectuează mai multe operaţiuni care îi definesc activitatea şi o caracterizează ca instituţie.stfel negocierile se desfăşoară în mod liber. ânzătorii şi cumpărătorii nu se cunosc6 cei care deţin titlurile cumpără în scopul dea revinde pentru a câştiga din diferenţa de preţ. 8untem în prezenta unor operaţii de speculă.numite valori n&au cote la bursă, negociindu&se în afara acesteia. Pentru aceste valori se formează şi se practică un curs " fărăcotă la ursă.Cei care intermediază operaţiunile la bursă sunt agenţii de sc:im. !i au calitatea de comercianţi şi deţin e#clusivitateaoperaţiunilor. 5peraţiunile efectuate de agenţii de sc"imb sunt7de curtaj;de comision.*na dintre cele mai importante obligaţii ale agenţilor de sc"imb o reprezintă păstrarea secretului cu privire la persoanele pentrucare acţionează garantând clienţilor e#ecutarea operaţiunii pe care o intermediază.Cursul la bursă este preţul pe care îl atinge o valoare moiliară în timpul unei şedinţe.

=ursele de mărfuri(ursele de mărfuri sunt cunoscute şi sub denumirea de urse de comerţ constituind un barometru al evoluţiei preţurilor mondialeale mărfurilor în diferite etape.5peraţiunile efectuate la bursele de mărfuri sunt reale sau speculative, făcându&se întotdeauna la termen.

ii. @n!area prin licitaţieConceptul şi funcţiile licitaţiilor.4icitaţiile sunt vânzările către cei care oferă preţul cel mai mare, respectiv cumpărările de la cei care solicită preţul cel mai mic

pentru marfa scoasă la vânzare.4icitaţiile internaţionale reprezintă o piaţă specială, concentrând cererea şi oferta asupra unor mărfuri netipizate.Principalele tipuri de licitaţii.4icitaţiile se clasifică în raport de modul de organizare6 în raport de caracterul lor6 în raport de obiceiul lor. e asemenea,licitaţiile sunt întemeiate pe preţuri crescătoare şi pe preţuri descrescătoare. 4icitaţiile sunt desc:ise publice- şi înc:ise, în sensucă la ele participă numai anumite firme.4icitaţii întemeiate pe preţuri crescătoare şi licitaţii întemeiate pe preţuri descrescătoare.'n cazul licitaţiilor întemeiate pe preţuri crescătoare, licitatorul comunică preţul nominal de începere a licitării. Participanţii lalicitaţie ridică acest preţ, ultimul & care a oferit preţul cel mai mare & adjudecându&şi marfa.acă preţul oferit de ultimul cumpărător nu satisface pe vânzător, acesta are posibilitatea să&şi retragă marfa de la licitaţie,supunând&o din nou licitării, după ce au fost licitate celelalte mărfuri.'n cazul licitaţiilor bazate pe preţuri descrescătoare, după ce licitatorul comunică preţul ma#im de la care se porneşte, anunţă

preţuri din ce în ce mai mici, până în momentul în care un participant la licitaţie oferă ultimul preţ anunţat. cestui cumpărător îi

este adjudecată marfa potrivit procedurii licitaţiei respective.4icitaţiile desc"ise publice- şi licitaţiile înc"ise4icitaţiile desc:ise publice- sunt acelea la care poate participa oricine, adică orice firmă interesată să obţină marfa care faceobiectul lic"idării.4icitaţiile înc:ise sunt acelea la care sunt c"emate să participe numai anumite firme.Proceduri practicate în licitaţiile internaţionale. Procedura numită broFeraj constă în prezentarea ofertelor prin intermediul unor firme din ţara unde se organi!ea!ă licitaţia.5ferta de participare la licitaţie trebuie făcută, în baza unei anumite proceduri7 a- completarea unor formulare pe care ofertantul leobţine contra cost6 b- sumele plătite pentru formulare nu se înapoiază, în cazul în care nu se înc"eie tranzacţia6 c- ofertele trebuie

prezentate într&un anumit termen6 d- ofertantul trebuie să depună o garanţie, care & de regulă & se ridică până la /1L din valoareaofertei. 5fertantul pierde garanţia dacă nu transmite comanda la termenul fi#at. celor ofertanţi care nu au primit comenzi,neadjudecându&li&se marfa, li se înapoiază garanţia la termenul stipulat în $condiţiile licitaţiei


31/45


32/45

8/9/2019 56048630 Dreptul Co

Date post:	01-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	andrei-diaconu
View:	249 times
Download:	0 times

56048630 Dreptul Comertului International Bun

Documents