Home >Documents >5[1].Testarea Clinica Musculo-Articulara

5[1].Testarea Clinica Musculo-Articulara

Date post:15-Jul-2015
Category:
View:386 times
Download:1 times
Share this document with a friend
Transcript:

CURS 5

Testarea clinica

musculo-articulara

Cunoasterea gradului de miscare a unei articulatii sau a valorii fortei unui muschi de a executa miscarea unui segment aste absolut necesara pentru a putea stabili un diagnostic functional in cadrul bolilor care afecteaza aparatul locomotor. Uneori, deficitul functional al acestui aparat este usor vizibil si fara a examina bolnavul, alta data el poate fi pus in evidenta doar printr-un examen atent, fiind mascat de gestici compensatorii. Pe de alta parte, sint necesare o standardizare si o cuantificare a modalitatii de apreciere a gradului de disfunctionalitate si a fortei de miscare a unui segment, pentru a putea fi urmarite secvential, in evolutie, de acelasi examinator sau de examinatori diferiti. Dar nu numai pentru diagnostic este necesara o astfel de apreciere, ci si pentru kinetoterapeut, care isi alcatuieste programul de lucru pornind de la cunoasterea foarte precisa a gradului de disfunctionalitate mioartrokinetika Testarea clinica musculoarticulara reprezinta modalitatea prin care se apreciaza calitativ si cantitativ, capacitatea de miscare a sistemului mioarticular. Pentru ca aceasta apreciere sa fie reproductibila, s-a ajuns la o standardizare a examenului articular si muscular, absolut obligatorie pentru a se putea interpreta de diferiti examinatori, in consens si in orice moment, starea functionala mioarticulara a unui bolnav. Desigur ca aceasta testare clinica, desi se exprima cifric, cuantificat, are un oarecare grad de aproximatie, deoarecc intervine atit subiectivismul testatorului, cit si capacitatea de intelegere si colaborare a pacientului. Tehnica prin care este analizat gradul de mobilitate articulara poarta numele de ,,bilant articular" sau ,,testing articular", iar analizarea fortei diverselor grupe musculare este denumita ,,bilant muscular" sau ,,testing muscular". Aceste bilanturi clinice sint analitice, deoarece ele cerceteaza fiecare articulatie, muschi si miscare in parte. Clinica pune insa la dispozitie si posibilitatea unor aprecieri globale bazate pe gestica si activitatea vietii obisnuite sau, eventual, pe gestica din timpul desfasurarii1

anumitor munci. Aceste , .bilanturi globale" sau ,, bilanturi sintetice" sint tot mai apreciate in ultima vreme, fiind de mare utilitate in special la pacientii cu incapacitati functionale importante, pentru alcatuirea obiectivelor de etapa ale programelor de recuperare functionala. In sens strict, bilantul articular reprezinta masurarea amplituidinilor de miscare in aritculatii, pe toate directiile de miscare. In sens mai larg, odata cu executarea acestor masuratori se fac si alte aprecieri asupra respectivei articulatii (miscari anormale, temperatura crescuta, cresterea de volum etc.), obseirvatii la care se va adauga examenul radiologic. In acest capitol ne vom ocupa doar de masurarea miscarilor articulare, si nu de examenul articular complet

Generalitati Fara a necesita o indeminare deosebita, totusi executarea corecta a masuratorilor cere o oarecare experienta, care se capata dupa testari repetate si se refera la aprecierea limitei maxime reale a unei miscari, mai ales la persoanele necooperante sau care prezinta dureri la mobilizare , la aproximarea unghiului articular cind masurarea se face fara goniometru sau la corecta asezare a goniometrului, cind se recurge la el. Acuratetea masuratorilor este in functie si de obiectivul lor. Pentru orientarea unui examen clinic general se pot admite variatii de 8-10, iar pentru unele miscari, chiar mai mult. In cazul testarilor pentm alcatuirea unui program de kinetoterapie in vederea recuperarii unui deficit functional este nevoie de mai multa precizie, erorile nedepasind' 5 -6. Daca este vorba de masuratori utilizate in cadrul unor studii sj cercetari, nu se admit erori peste 3 (M. Moore).

Modalitati de masurare a amplitudinii de miscare Exista citeva posibilitati de apreciere a unghiului maxim al unei miscari :2

-Prin evaluare directa, subiectiva, ,,din ochi". Se traseaza un unghi. imaginar drept (90) si bisectoarea lui (45) ; se apreciaza unghiul facut de aceasta bisectoare cu una din laturi (135) si se evalueaza, fata, de aceste linii virtuale pozitia segmentului care se misca. -Prin masurarea unghiului de miscare cu un goniometru, In general, nu este important cu care tip dintre ele se lucreaza, dar se recomanda ca in cadrul unui colectiv toti membrii lui sa utilizeze acelasi tip de goniometru, pentru a evita unele diferente de citire. Intreg capitolul despre bilantul articular va trata masuratorile facute cu goniometrul. -Prin masurarea distantei dintre doua puncte notate pe cele doua segmente care alcatuiesc unghiul de miscare. Prin masuratori cu ajutorul pendulului (firului cu plumb). Pozitia pendulului fixeaza verticalitatea, iar unghiul masurat semnifica deplasarea maxima a segmentului de la verticalitate. Subiectul testat se afla in ortostatism, iar masuratorile cu acest sistem nu pot fi posibile pentru toate articulatiile si toate tipurile de miscari. Exista si goniometre care au incorporate circuite electronice, cu care se pot masura in miscare in cazul studiilor telemetrice. Exccutarea a doua radiografii la nivelul excursiilor maxime ale unei miscari permite, de asemenea, masurarea amplitudinii acestei miscari.

Sisteme de inregistrare a amplitudinii de miscare Exprimarea cifrica a unghiului masurat a creat mult timp unele neintelegeri. Ce unghi masuram, care este pozitia de 0 si la ce valori ale cercului consideram limita unei miscari, de la ce valoare a arcului de cerc consideram ca incape miscarea. Asa, spre exemplu, arcul flexiei cotului dupa unii progreseaza spre 0 (pleaca de la 180), iar pentru altii invers, in acest ultim caz3

extensia fiind considerata limita de 180. Dar pozitiile de plecare (pozitiile de 0) sint considerate diferit. S-a utilizat si exprimarea numerica de peste 180, considerindu-se masuratoarea pe valorile unui cerc complet (360). Astfel, extensia membrului superior va avea in acest caz valoarea de 225 230 (0 fiind pozitia cu bratul ridicat la zenit). Aceste exprimari diferite creau mari confuzii cind era vorba sa se inregistreze restrictiile de mobilitate. Cifrele inscrise in fisele de test nu mai puteau fi comparate. Desi nu exista vreo standardizare hotarita de vreun forum international sau national, prin consens liber acceptat se utilizeaza de catre marea majoritate a autorilor sistemul de exprimare numerica a miscarii bazat pe principiul ,,0180C". Pozitia de 0 este cea a corpului in ortostatism, cu bratele pe linga corp, palmele inainte, piciorul facind un unghi de 90 cu gamba. Orice miscare porneste de la 0 spre 180, valoare ce nu poate fi depasita de tipul respectiv de miscare. Inregistrarea valorilor goniometrice Pentru necesitatile clinice curente este suficienta inregistrarea cifrica a unghiurilor articulare masurate. Aceasta inregistrare se face in diverse sisteme de tablouri sau tabele, de obicei grupind doua cite doua valorile miscarilor opuse (flexie-extensie ; abductie- adductie etc.), eventual alaturi de valorile standard (normale). In aceste tabele se poate inregistra, tot cifric, evolutia ulterioara a unghiurilor de miscare. Orice testator poate imagina diferite sisteme de astfel de tablouri sau tabele. Interpretarea valorilor goniometrice Valoarea unghiului unei miscari poate sa fie apreciata in comparatie cu unghiul aceleiasi miscari a segmentului opus sau cu valorile standard ale amplitudinilor maxime de miscare articulara. Aceste valori ..normale" au fost stabilite pe baza mediilor valorice ale populatiei sanatoase de ambele sexe si la diverse virste. Tabelele in care sint consemnate aceste valori variaza in functie de autori, neexistind de fapt o reala standardizare a lor, fapt explicabil daca tinem seama de variatiile unghiurilor realizate de miscarile indivizilor cu constitutie, virsta, sex, antrenament foarte diferite. Cind se va expune bilantul fiecarei articulatii, se vor preciza si valorile standard.4

Amplitudinile maxime ale miscarilor in diverse articulatii sint utilizate rar in cursul activitatilor noastre obisnuite. De obicei ele folosesc unghiurile din imediata vecinatate a pozitiei de repaus articular (pozitia de functiune), ceea ce reprezinta asa numitul ,,sector util de mobilitate". Pe masura ce miscarea se indeparteaza de acest sector, valoarea functionala a amplitudinilor maxime este mai redusa. Datorita acestui fapt, Ch. Rocher introduce notiunea de ,,coeficient functional de mobilitate", pentru a exprima diferentiat importanta pentru functia articulara a diverselor segmente de mobilitate. Fiecare tip de miscare are coeficienti functionali de mobilitate elementari, care, prin sumare, determina un coeficient global functional. Rocher stabileste acesti coeficienti asa cum sint trecuti in tabelul de mai jos

Articulatia Flexie

Miscarea

Sectorul de CoeficientuI miscare 0- 90 90 0,4 0,2 130 130 0,1 170 0 45 45 90 90 180 0,3 0,2 0,1

Umar

Abductie

Rotatie interna de 0,1 Rotate externa Indiferent Retropulsie sector 0 20 20 0,4 0,6 Flexie 80 80-100 0,9 0,4 >100 Supinatie Pronatie 0- 30 30 90 0- 30 30 60 GO 90 0,4 0,2 0,4 0,2 0,1

Cot si antebrat

Articulatia Pumn Flexie

Miscarea

Sectorul de miscare 0- 30 30 75 >75 0 30 30 80 >80

Cocficient 0,7 0,4 0,2 0.9 0,5 0.15

Extensie

Sold

Abductie Adductie Indiferent de sector 0 45 45Flexie 90 90 150 Abductie Rotate externa 0- 15 ' 1530 30 60

0,2 0.6 0.1 0,6 0,1 0,4 0,4

",V0- 30 30 0,3 0,1 80 0,2 0,9 0,4 2 2 0,7

Adductie Extensie Indiferent de sector Rotate interni! Genunchi Glezna Flexie Flexie dorsala Flexie plantara 0 45 45 90 90 160 0 20 20 40 0- 20 2070

Pentru a afla coeficientul functional de mobilitate, se inmulteste cifra gasita la goniometrie cu coeficientul respectiv al sectorului de miscare articul

Embed Size (px)
Recommended