Home >Documents >26 AnuUNIVERSUl XXXI. — No. 30. 5 BANI 1!LN TOAT LITERAA ... · munca lor neobosită zi şi...

26 AnuUNIVERSUl XXXI. — No. 30. 5 BANI 1!LN TOAT LITERAA ... · munca lor neobosită zi şi...

Date post:11-Jan-2020
Category:
View:6 times
Download:0 times
Share this document with a friend
Transcript:
  • Anul XXXI. — No. 30. 5 BANI 1!N TOATA TARA 5 Duminică 26 Iulie 1915

    UNIVERSUL LITERAR L i 2 ,G0 A N U A L Abonamentele se ac

    numa' pe un an.

    . - U L A B O K A T O H 1 I A C E S T U I N U M Ă R

    L. Rebreami, General Al. Hioitu, Ioan Scăenaru, Nelly Raűn, G. T. N. Varone,

    M. G. Samarineanu. Volbură Poiană, Al. Rădulescn, L. Acbimescu, A.G. Teodoras

    A N U N G I U R I Linia pe pag. 7 şi 8

    Accidentul mortal al sublocotenentului Berceanu

  • 2 — No. 30. UNIVERSUL LITERAR Duminică, 2ö Iulie

    Războiul anecdotic Bărbosul. E vorba uri locotenent francez

    din t r 'un regiment d e artileria de mun te . El văzu că o baterie inamică cu tunur i de cal ibru 77 se pregăteşte să se instaleze, în vecină ta tea bateri i lor franceze. Atunci locotenentul se duse Ia comandantul său şi-i spsue:

    — Eu m ă oblig să d is t rug înda tă bater ia inamică, cu un s ingur tun de-al nostru.

    Comandan tu l îl privi voios şi-i răspunse :

    — Să te văd. Locotenentul plecă cu un tun

    de 65 şi se aşeză cu tunarii lui cam la 800 de metr i i depar t e de inamic . Piesa fu mon ta t ă n u m a i decât şi dete d r u m u l p r i m u l u i proectil , care n imer i tocmai în chesonul cu muni t iun i al inamicului . Loviturile, care u r m a r ă , completară pr in fixitate şi efect, succesul celei dintâi şi în câteva minu te , bater ia nemţească fu dist rusă .

    Locotenentul reveni la comandan tu l său care-1 felicită cu căld u r ă . Peste eateva zile locotenentul era căpi tan, comandan t al une i bateri i înaintate . D a r în p r i m a seară chiar într'uo duel vestiginos de art i lerie, căpitanul fu dobortt

    ura ju l lui e curajul obişnuit al soldaţilor francezi cărora acum Ii se zice „bărboşi i" .

    # In vis. Un negustor paris ian, mobi l i

    zat din cele dintâi zile ale decretării mobil izări i în Franţa , obţ inu permisunea , după ce fu răni t la u n picior să s e întoarcă acasă să-şi vadă familia.

    In t impu l lipsei bă rba tu lu i , şo-.ţia sa conducea negoţul, cu destulă losteneală, desigur. Când veni soitul acasă, ea-i spuse greutăţ i le , pe t a r e le î n t â m p i n ă cerându- i oare-car i sfaturi, ce sa facă. Bărba tu l n 'o lăsă să vorbească şi îi spuse :

    — O, nu, nu, despre afaceri s ă vorbim mai târziu.

    — Ce să fac însă? M'am uluit cu totul. Spune-mi ce să fac, un biet «ap de femee?

    — închide totul. Adoua zi negus to ru l soldat, când

    se trezi dimineaţa , vSzu lângă el u n camarad , — nu era soţia lu i . îşi deschise ochii mari, privi bine, — era t ranşeu. Stătu р ѳ grândur, mai veti pr ivirea de jur împre ju r d a erau camarazi i lui. de t ranşeu.

    Se adresă atunci camaradu lu i de lângă el, în t rebându-I :

    — Când a m venit eu delà Paris? — Când s'a declarat războiul . — Cum? - D a . — Totuşi eu am vorbit cu ne-

    vastămea. — Desigur, în vis. * Grafie lui Alfons XIII, Un soldat girondin căzu rănit

    după bătă l ia delà Charieroi. Dea-tunci famil ia lui n u mai avea nieio ştire despre el. Murise? Eri prizonier! Nevasta lu i dornică de ştiri despre scumpul ei, căută, întrebă în toate părţ i le . Degeaba însă; se gândi atunci sărmana de ea să scrie regelui Spaniei , şeful unui stat neu t ru . Şi scrise. Regele îi răspunse îndată, că va face tot posibilul să afle ce-i cu soţul necăjitei femei. Nu duDă mul t , s tă ru inţele lui Alfons XIII fură încoronate de succes. într'o zi, femeia pr imi o scrisoare direct delà regele Spann , anun ţându - i despre b ă r batul ei, că este prizonier în Germania , de u n d e nu i s'a pe rmis să scrie n i m i c familiei.

    E sănătos tns i şi n u mai poate de doru l frumoasei şi iubitoarei lui soţii. *

    Ereism şi modestie. Germani i îna in tau cu violenţă î n

    nordu l F ran ţe i : Lume* fugea, care cum putea din faţa navalei furi-, bunde . O doamnă dint r 'o localitate, u n d e se ştia, că în cea mai scurtă v reme potopul de dis t rugere ge rmană se va prăvăl i , deşi îndemna tă de toţi localnicii să plece în pr ipă , refuză cu hotăr î re spun â n d că r ă m â n e la locul ei, u n d e n u se poate să nu aducă u n serviciu Franţe i .

    Sosi însfârşit puhoiu l nemţesc, revărsându-se cu brutal i ta te asup ra tot ce înâlnia în cale. Atunci doamna îmbrăcându-se în t r 'un cos tum sărăcăcios u m b l a pe s t radă , p r in faţa corturilor soldaţilor, vânzând, propr iu z is dând bieţilor prizonieri francezi, şocolată şi bomboane. Noaptea se culca sub un hambar, fiindcă toate locuinţele erau acnm în posesia năvălitorilor.

    Dar, într'o zi fu bănuită ca spi-oană, fu prinsă şi închisă. Doamna îşi păstră liniştea însă în faţa tuturor ameninţărilor. Şi într'o zi pu tu să f u g i şi ajunse în rândurile soldaţilor francezi. Aici povesti totul şi rămase apoi ca soră de car i ta te pe lângă ambulanţa, еяге mergea tis arma trupei celei mai înaintate.

    ' Pernei pVUţiste. De dând s'a decretat mobilizarea

    î n Italia, pornind eu avanul cel m i i inimos la războiu. Italienii, în această ţară frămnâtată de pasiunea artei şi eroismului, s 'a a-firmat un. fapt caracteristic.

    S'au oferit peate lt.OjOO de femei, dornice să se-.înroléze în serviciul poliţiei, pentru paza ordinei publice. Cele ma i mul t e din a-ceste femei sunt din clasele mi j locii,— fmei energice, sănătoase şi gospodine bune .

    Femeile poliţiste poartă un costum par t icular . La b ra ţu l d rep t au o bandă cu un semn distinctiv.

    Ceiace însă e admirab i l în devot amen tu l acestor femei pen t ru a aduce reale servicii patr iei , este munca lor neobosită zi şi noap te ca Italia glorioasă să fie şi Italia o-norabilă.

    • Escrocii. In faţa unei tribunal corecţio

    nal din Franţa, a venit cercetarea unui proces de escrocherie. Cu ajutorul unei publicaţii Pariser Zeiung, zimr nemţesc—şl printr 'o broşură, împrăştiată în mii de exmplare. Calea norocului, escrocii— toţi germani— aţâţau curiozităţile cele mai sensaţional». De pildă, scriau despre „descoperire» parfumului extras din ciuperci", „mijlocul de a potoli fortuna", etc. Dar eecroeii publicaţiilor, după ce lansau titlurile senzaţionale, primeau l a redacţie numeroase

    R ă s c o a l a flioplor

    L u p t ă t o r *

    Ia, taică, toporul ş4 ascute-mi-l bine ; Şi pune-mi de grabă, şi'n teacă un cuţit. De maica n'am treabă; ea las'să se 'nchine — Să-şi vadă de moarte feciorul păzit.

    Hai, taică, dă iute, căci ceata myaşteaptă. Şi nu vreau de râsu-i in urmă să fiu; Povaţa-ţi, văd bine, e foarte înţeleaptă; Dar nu pot, nici dorul, deacum să-l mai ţm.

    Dă, taică, dă iute, căci vesi-mă bine, Azi, cine-ar mai zice că eu sunt bolnav, Şi apoi întorşii vor râde de mine ; Şi toţi mă tor face, tainiţă, irândar.

    Ascultă bătrânul şi ochii şi-i şterge; Şi'şi şterge de lacrimi obrajii uscaţi. — « Copile, ni'ascultă, tu nu poţi nici merge, Dar 'mi-te cu alţii, să poţi să ie baţi.

    Afară, nu-i ceată, ce-aşteaptă şi nu e, Mă crede, nici vorba, acum de bătăi. Pe dealuri e noapte... Acolo ce sue Doar luna... ş'adâncă tăcere'i pe văi.*.

    Te uită, şi vezi-ţi paloarea de ceară, Şi vezi-ţi şi braţul, ce slab ţi a rămas. Toporul, băete, in luptă e fiară, Ce nu dă sfârşelei o clipă popas».

    Dar fiul, mai tare se aţâţă şfl cere, Şi strigă, că ceata o vede plecând. Bătrânul ascultă zdrobit de durere, Şi plânge privindu-şi fecioru-aiurând.

    El pleacă şi cată toporul s 'aducă ; Şi umblă'n neştire de tremur cuprins. Suflarea îi inghiaţă o teamă 4 apucă, Şi parcă şi pieptul de flăcări 4 e 'ncins,

    Ó clipă, el apoi, se întoarce. Feciorul Văzându-l, se scoală... dar cad» istovit. Se încearcă încă odată... apucă toporul, Şi lacom strângându-l recade trăznit...

    Ion Selenara

    scrisori, delà curioşi,' dornici *4 cunoască tainele misterioaselor descoperiri.

    Atât aşteptau escrocii, ceri ras> pundeau: „trimiteţi 1000 lei pen» tru înfiinţarea societăţii", sau „trimiteţi 100 lei pentru formali-

    • tăţile necesare brevetului". Banda avea numeroase sucursa

    le şi prin stăruinţă cintinuă atrăgea pe cei slabi de îngeri încasând sume fabuloase.

    Venind mobil izarea, nemţi i , lacomi de câştig, au în t re rup t gazeta nemţească, a u rămas în F r a n ţ a şi după oarecare t i m p au, scris-o în franţuzeşte. Şi în situa-, tia de enervare , de doliu şi de îmbărbă tare , escrocii au inventat fel de fel de năzbâti i a ţâţând la tu ra duioasă a suflatelor naive. Nu le, a me r s însă mult şi au fost pr inşi . Aduşi în fata justiţiei, au măr tu risit totul. Cidat că escrocii au încasat numai de când ţine războiu l 18.000 lei.

    Tribunalul însă i-a trimis la răcoare.

    In vi» In jurul e i . p latoşa atâtea gân

    duri, atâtea sensathmi, ale celoi» ce o înconjurau în vasta sală, pe când dânsa modestă şi cu o lucire de blândeţe în ochi, neluând în seamă nimic din ce trăia în j u r u l ei, cu o graţie de copil, luă vioara ce i zâmbea prietenos.

    Se ctinoşteaul... De atâtea ori cu degetele t randa

    firii şi diafane răspândise fiori de armenie de pe coardele dragei viori. De aâtea ori pierdută într'o magie de simţire, îşi lăsase sufle^ tel să se reverse, valuri — valuri, prin vârful degetelor, ori să palpi-' te vrăjit,adânc atins de pu te rea a-cord urilor, ca o pasăre ce se sba-

    te, înfiorată de apropierea mor ţ e i . Da, se cunoştea, ea şi vioara t I

    se părea că aude în sunetele coardelor suspinul inimilor moarte, inimi care au iubit, plânsele ce veneau dntr'o lume pe care n 'o în* ţe^egea, dar care o striga cu o tentaţie covârşitoare ,ca flacăra pe fluturi.

    Cânta şi plângea; plângea împreună într'ae acord de durere, vioara gemând Ы accesate pline de duioşie, dânsa lăcrămând pătrunşi fn inimă de fiori.

    Liniştită ş i încrezătoare păşea într'o lume nouă. Şi l u m e a aeta cu drag visată în Înfrigurarea sfieran-ţelor, începea, să se ivească Empede ei eă se desftică largă înafofea; o-ebilor ei; o a trăgea ca u n l iman al mântuirii şi se a funda fn « s e nină ca'n umbra ul t imei scăplri.

    In sufletul ei se făceau schimbă r i ur iaşe , i se părea că se înaltă că se t ransformă, că alunecă în-tr 'o atmosferă în care respira ie

    'deal; divinitate, în care o pătrundeau fiori de pricepere a nemuri

    r i i , a neînţelesei eternităţi. I-se părea că e ul t imul vis fru

    mos şi cast. Visul sufletului ei rătăcit.

    Nelly Rada

    PULBERE DE IDEI Sărutare (de dragoste).— Un

    foc care n u to tdeauna poate fi localizat.

    * Stat-în-Stat.— Un cerc cu două'

    centre. ,

    Bucătar.— Singu ru l ar t is t carii lucrează cu foc.

    Sofronie Ivanovici

  • Duminici, £6 Iulie 1915 UNIVERSUL LITERAR No. 30. — 3 .

    Povestea unui pom — A l e g o r i e —

    de G. T. N. TARONE

    P e marg inea măre i a crescut u n pom. T i m p u l trece. P o m u l s'a înăl ţat şi t r tmch iu l s'a îngroşat . Ca orice pom, p r imăva ra el a înflorit şi a înverzit , iar t oamna , care desbracă arbori i de ha ina lor verde, i-au veştejit şi i-au scutur a t frunzele. I î n t â m p l a r e a a făcut — şi face m u l t e î n t âmpla rea care este une-, ori, voinţa al tora — ca el să crească acolo pe ţ ă r m u l măre i , depar t e şi izolat de alti p o m i : fraţii l u i .

    Arbori i când sun t ma i mu l ţ i la olaltă par nişte fraţi sau pr ie teni cari se iubesc. Şi când crăngi le lor se apleacă, se încrucişează şi s'a-t ing, a tunc i par 'că se îmbrăţ işează şi se săru tă îşi spun cuvinte de pr ie tenie şi-şi şoptesc în u m b r ă secrete. Henri de Rgnier zice că : „Orice a rbore a re vocea sa în vânt" .

    Pomi i adăpostesc pe r a m u r i cuibu r i de păsăr i şi pasări le Ie t ine de u r â t cântându-le i m n u r i către p r imăva ră : preaslăvirea frumoasei n i t u r i .

    Aproape toti pomii au în j u r u l lor verdeaţă : covor ţesut d in iarbă şi flori. P o m u l acesta, d u p ă malul măre i , n 'avea în j u r u l său nici un fel de vegetaţie.

    P e r a m u r i l e acestui a rbore nu s'a odihni t şi nici n 'a cântat nici 0 pasăre . El n 'a vorbit cu n imen i şi nici n 'a auzit niciodată nici un cântec. j Odată pe an, p r imăvara , zefirul — s inguru l lui pr ie ten — se abă-jtea pr in r a m u r i l e sale şi-i spunea Tuvinte dulci de mângâiere . f îna in tea lui era marea . In tot i i m p u l vietei sale marea a fost mai toiult agi tată decât l inişti tă. Şi 'când ѳ agitată pa re că'n adâncul 'ei e un mons t ru enorm care se mişcă. 1 S p u m a ce-o făceau valur i le veş-'nic vagabonde părea nişte frumoase şi s cumpe dante le ce plu-îteau pe în t inderea de' apă. ! In nopţi seine de vară pe cer, în golul planetar , sunt apr inse mul te candele : stele. Tot e a rmonie şi peste a noptei feerie, l una — un glob enorm suspenda t în înă l ţ ime şi pr ins în bolta cerului — luminează seninul şi ai impres ia că se luminează de ziuă. Marea e o o-gl indă mişcătoare şi imensă în care cerul îşi reflectează frumuseţea.

    A contemplat şi a a d m i r a t şi el poate ca şi u n om frumuseţ i le sempiterne al na tu re i . ; El a văzut c u m cerul senin se "uneşte cu m a r e a l iniş t i tă în t r 'o Wulce sărutare , ca o să ru ta re omenească .

    P o m u l acesta înfipt în m a l u l măre i a stat acolo o via tă întreagă. A fost un exilat şi u n condamnat de soartă : o strajă ce pr ivea veşnic în sus şi 'n l a rgu l măre i . • El a văzut şi a fost poate s ingurul mar to r la m u l t e naufragi i . Şi în taină poate a l ăc rămat pen t ru cei cari îi vedea cum pier şi cărora ar fi dorit , da r n 'a p u t u t să ie vină în a ju tor şi să-i salveze în ,clipa din u r m ă a vieţei lor ce era •în pr imejdie . - El a fost bă tu t de ploae şi de 'furtună. i T o a m n a şi i a rna când ramur i l e )lui lipsite de frunze erau uscate, păreau nişte brate r idicate în sus in semn de desnădejde şi de rugăciune ce ar implora cerului zadarnic î n d u r a r e şi ier tare. . .

    Toată viaţa lui n 'a avut o clipă odihnă. Crivatul şi fur tuna l'a încovoiat, i-au îndoit de au t rosni t crăngile par 'c 'ar fi fost oasele u n u i om t rud i t d e m u n c ă sau s u p u s la chinuri , şi de m u l t e ori era să-1 scoată din rădăcina . ; El a lupta t cu in temper i i le atmosferice, ia rna mai mu l t ca t o m '

    Senegalezii în drum spre frontul de luptă

    na şi p r imăvara ca toamna. A fost totdeauna gata de luptă , a stat în "îşteptare şi când a fost provocat я continuat, lupta fără şovăire ca un brav soldat.

    Dar în amurgu l unei zile de vară şi pe-o groaznică fur tună, t răsnetul I-a despicat, r a m u r i l e s'au rup t şi copacul s'a uscat. T i m p u l l'a mar t i r iza t şi l'a învins. Şi acum pare s ta tuia unu i erou profanată şi mut i la tă .

    Un pom e ca şi u n om. El a fost ca u n om în lup ta apr igă a vietei. „Arborii sunt fiinţe pen t ru om". (Buffon).

    Acest pom se aseamănă cu mul ţ i oameni cari trec pr in lumea asta — scenă s u m b r ă — singuri şi luptă pent ru o bucată de pâine pe care de mul te ori n'o au .

    In viaţă şi 'n l umea asta — ca şl p ' un câmp de bătaie şi d u p ' u n război — sunt două tabere : una , cea mai mare , a învinşi lor : umil i i , săracii şi nenorociţ i i , iar a doua, cea mai mică : bogaţii cari s u n t rericitii şi învingători i .

    • In t re oameni ai to tdeauna de

    cepţii. Dacă te retragi de mul ţ i me, stai izolat şi nu faci r ău nimănu i , totuşi, se găsesc destui ,,a-mici" cari să-ţi facă mul te neplăceri ce-ti amărăsc şi mai mu l t viata ta nefericită.

    Viata nu e nici rea nici bună . Şi ea mer i tă să fie trăi tă dacă suntem sănătoşi , dac 'avem, în măsur a posibilităţii , tot ce ne t rebue şi dacă oameni i ar fi bun i şi n 'ar fi aşa cum sunt : cei mai mul ţ i i-pocriţ i .

    Toti a r t rebui să se st imeze, să se iubească reciproc şi să n u fie decât o s ingură religie : cu l tu l o-mulu i pen t ru om.

    Toti sun t em fraţi. Toti sun tem fiii aceleiaşi s i ngu re şi e terne mame : Natura .

    C Ă L Ă U L

    Lui Jean I. Zaharescu

    Eu stau şi-ascult cum plânge valul Când marea 'n spume îi dă brânci. Si se is beste de se sfarmă In mii de stropi de aspre stânci.

    Da, stau şi-ascult, şi plâng cu dânsul,

    Căci soarta noastră e la fel. Pe-acesta marea-l îmbrânceşte; Pe mine viaţa tot ca el.

    Călăul valului e stânca: Călău ursuz, nepăsător: Al meu, amarul pribegiei. Călău şi mai îngrozitor.

    N1. U. Saraarîneanu

    (După Ccur:cl:ne) de L. REBREANU

    Cafeneaua Piton, strada Urşilor, nouă ore seara. Pe postavul verde al unui biliard, pe care se revarsă valuri de lumină, profesorul Piton, maestru de carambola), joacă cu un amator. Acesta (după ce a debutat strălucit nelovind nici o bilă) aşteaptă, cu ţigara în gură, ca o greşală a profesorului Piton să-i mai îngădue o încercare; dar profesorul a intrat într'o serie şi nu. pare dispus de loc s'o scape din mână. In aplauzele câtorva cu

    noscători care fac gard în jurul biliardului, dânsul joacă cu brio un patru-benzi foarte greu; apoi, a-nunţând punctul:

    Profesorul Piton, — Douăzeci şi şase !

    Corul cunoscătorilor—Superb!.. Uite ce ochelari frumoşi,

    Intr'adevăr, o pereche de ochelari; roza şi alba alături, iar cealaltă albă la vre-o cinci centimetri în faţă; una din loviturile, preparate metodic, pe care n-ar scăpa-o, chiar făcând înadins, nici un copil orb de cinci ani. Dar profesorul Piton are sânge de artist în vine; plin de dispreţ pentru noroa-cele uşoare, el declară că va face acest carambolaj cum se poate mai complicat !!! Zice şi, ungând cu cretă vârful tacului :

    Profesorul Piton, — Atenţiune!. . Alba în a lba , — aşa. — Tre i benzi : una , două, trei! — aşa. — Şi roza îi ese înainte . Intocmail Douăzeci şi şapte.

    Corul cunoscătorilor. — B r a v o ! Poar te b ine ! Onoare profesorului P i ton ! Ura, eleganta jocului său, s iguranţa ochiului său şi fineta mâine i sale.

    In vremea aceasta pe postavul verde, pe care se revarsă valuri de lumină, cele trei bile s'au oprit. Acuma sunt strâns apropiate (întocmai ca trei fetiţe care se ţin de mână) aşa în cât se maschează una pe alta ; şi profesorul Piton, a cănii frunte e brăzdată cu cute gânditoare, dudue visător printre dinţi :

    Profesorul Piton. — Lovi tură spinoasă! Ah! ah! Spinoasă lovitură. . . .

    O pauză. Tăcere mare, urmată după un răstimp mic de o tresărire de emoţie; profesorul Piton, maestru de carambolaj, se pregăteşte să facă un maseuf... Maseu. Atinsă scurt, din sus în jos, alba descrie un semi-cerc timid dea-lungul surorei-gemene şi-şi dă sufletul pe sânul cele roşii. însufle

    ţire la cunoscători care proclama minunăţia loviturei. Succesiv: • Profesorul Piton. — Douăzeci şi optl douăzeci şi nouă!

    Corul cunoscătorilor. — Douăzeci şi nouăt Amatorul a p ierdut . A intra t u râ t mesa, poate să-şi facă bagajele.

    Dar, sub puterea cele a douăzeci şi noua lovitură de tac, bilele s'au despărţit zgomotos. Pornite ca nişte schije de obuz, fiecare în direcţie deosebită, se învârtesc multă vreme pe biliard, se ciocnesc şi se încrucişează, — întocmai ca trei fetiţe care se joacă de-a mingea — şi însfârşit se opreşte fiecare în câte-un colţ, par'că ar fi supărate. Profesorul Piton rămâne şovăitor şi perplex.

    Corul cunoscătorilor. — Are s'o joace de la bandă ; efectul, foarte fin, în stânga.

    Eroare. Profesorul Piton, cuprins subit de o inspiraţie genială, a hotărît să joace de la spate roza: deci un retrou de 45 centimetri spre alba, făcut bine ca să smulgă corului cunoscătorlor o salvă de admiraţie. Acum se pregăteşte. Mişcarea tacului, în gaura alcătuită din indexul stâng şi degetul cel mare, seamănă cu tremurarea linei cozi de pisică gata să sară la un şoarece. Clipe de grijă, tacul sboară brutal înapoi... apoi un urlet din partea unui domn bătrân care a primit brutal tacul. Ţipete sfâşietoare ale nenorocitului care cade grămadă vărsând sânge pe gură, în vreme ce...

    Profesorul Piton. —Uite dobitocul bă t rân , m'a făcut să-mi str ic seria.

    C u g e t ă r i ş i a f o r i s m e de general AL. HIOTTU

    Recunoşt inţa popoarelor se o-gl indeşte în puterea lor mora lă , intelectuală şi cul turală .

    Firea popoarelor este totdeau n a a lă tur i de calea cea b u n ă şi înţeleaptă.

    * Lucrur i le de sensatie şi des-

    frâu sun t subiectele de deliciu ale popoarelor semi^barbare.

    Vani ta tea şi capriciul fac ca femeile să cază acolo, de unde nu se mai pot ridica.

    Femei le încep p r in g lumă , sfârşesc pr in orgoliu şi se îngroapă pr in r u i n a morală .

    Luxul înmormântează demni tatea şi cinstea femeilor, a junse aci, nu se mai pot întoarce la menirea ce le-a hotărâ t Providenţa .

    Cu cât femeia decade, cu atât omenirea merge mai repede sp re sfârşitul ei.

    Bărba tu l este începutul tu tu« lor relelor sociale. P r i n vitiile sale strică rostul măre ţ al creatiunei fiinţei sale.

    Tot ce providenţa a creiat, a fost făcut cu scop ; dacă t reburile merg rău, este că n imeni n 'a înţeles nici scopul, nici rostul .

    Copii sun t victimele părinţ i lor , tilor.

    » Dacă păr inţ i i 'şi-ar înţelege

    mis iunea şi r ă spunderea faţă de copii, puşcări i le şi casele de ne-: bun i ar fi mai pu ţ in populate.

  • * . — Mo. 30 . «ü- Ц-J—i—

    UNIVERSUL LÍTfcUAR Duminica, 26 Iulie 1 9 i b

    Prin zări senine, printre nori. Pierdut din ochi de călători, FA, şoifaul mândru, lainic, sboară, Nu. simte-a vântului povară, IU .nu se teme c'o să moară. Şi-i pe văzduh stăpânilor.

    Ca şoimul mândru, tu popor. Iubit, de domnul tuturor, ' -Păstrează leuca strămoşească Si c'o voinţă vitejească, Tu dinlr'un nume fă să nască Renume scump, neperilor.

    Viteji ca şoimii din Carpaţi, Iubiţi cu toţi de-ai voştri fraţi, O, dragi români, de-o fi să vie Un timp dorit de luptă vie Porniţi, să scoateţi din sclavie Pe fraţii 'n juguri torturaţi.

    Căci nu-i nimic mai bun şi sfânt r Pe 'ntinsu 'ntregului pământ, Decât a fraţilor iubire, Când toţi c'un gând şi c'o simţire, Spre-a ţării scumpă fericire, Şe duc voioşi în spre mormânt.

    Si-ţacum, români, voi ce simţiţi Ca ţara voastră v'o iubiţi, $i când a goarnelor chemare Va răsună din munţi la mare, Voi să vă duceţi spre hotare Uri scump pământ să cuceriţi.

    AI. Rădulescu

    CĂRŢI NOUI 1)011 DISPĂRUŢI laiin Săvescu—Stefan Petică

    In l i tera tura noastră nu ma i toate fi vorba astăzi că există şi

    lin pu te rn ic curen t simbolist , sau cum i s'a zis altă dată decadent . {Astăzi cel m u l t se poate discuta

    au mai mul t ă ori ma i pu t ină ingeniozitate, dacă reprezentanţ i i nou-ltii curent au reuşi t să facă cu

    Eijloacele de care d ispune l imba , Ùte ia tura românească , ceva, sau că lucrăr i le lor nu se men ţ in de cât în ecourile îndepăr ta te ale producţi i lor de aceiaşi n a t u r ă din l i te ra tura franceză. Şi fiindcă răm â n e necontestată existenţa curen tu lu i simbolist , u n tânăr scriitor, Alexandru Teodor S tamat iad împins de un admirab i l sent iment de pietate fată de memor ia celor d in tâ i scriitori ai noştr i cari au sbris poezie simbolstă, a încercat , Щ ne redea într 'o b roşură ima щщса. mar i lo r d ispăruţ i „ lu l iu .Săvescu ş i . Ştefan Petică".

    r Am avea de. făcut o . observaţiu-n e asupra t i t lului broşur i i : „Doi d ispăruţ i ' ' . -

    "Domnul Stamat iad când a p u s ' acest titlu lucrăr i i d-sa"e a fost

    pr jns de sigur de u n sent iment amărăc iune , că a r fi p rea pu ţ in

    tnoscuţi în publ icul nost ru citi-r şi a m a t o r , d e poezii, lu l iu Să

    vescu şi Ştefan Petică. Sub această knpres iune d o m n u l Stamatiad s'a « ă b i t să creadă că aceşti doi scriitori pl ini de .farmec ar fi d ispăruţ i ф п memor ia foarte s ^ b ă a iubite-wlor de l i teratură de la noi.

    Impres ia noastră însă este că" lu l iu Săvescu şi Ştefan Petică tră-esc vii în sufletele celoia cari urmăresc pas cu pas toate manifestările l i teraturei noastre, când fri-' ^olă şi ispit i toare, când senină şi ifuioasă, când sbuc iumată de rel ia mă şi l ipsită de personal i tate . Credem tn orice caz, că Săvescu şi Pet ică n 'au fost d ispăruţ i ca să poată fi reînviaţ i de b roşu ra entu-i iast scrisă de d. S tamat iad

    Domnul S tamat iad face despre fiecare din poeţii menţ ionaţ i câte o uşoară notiţă biografică şi apoi cu citate numeroase caută să fixeze în linii generale caracteristicele fiecărui poet. în t r 'adevăr mer i tu l

    _ lucrări i d-lui Stamat iad constă în faptul de a face cunoscută personalitatea fiecărui d in t re scriitorii morţ i , şi aşa de lesne uitaţ i mai ales de urmaşi i lor în domeniul poeziei româneşt i ."

    Poezia lui Săvescu se caracteriz e a z ă pr in nouta tea subiec tu lu i , p r in puterea de concentrare a i-deii. dominante şi ma i ales p r in mlădierea versului sonor. Imaginile; în t rebuinţa te de Săvescu e-rau aşa de sügésiive încât р!ч>ѵг> çau o impres ie de complexitate su-', fletească cupr inzând o atmosferă totală asupra subiectului prezentat cu muzical i ta tea versului .

    Cităm d in ,,Lâ polul nord" :

    La polul nord, la polul sud, sub stele veşnic adormite.

    In lung şi larg, în sus ştn jos se întind câmpii nemărginite;

    Câmpii de ghiaţă ce adorm pe aşternutul mării ud.,

    Cu munţi înalţi cu văi adânci, la polul Nord, '. la polul Sud,

    . . . *

    Ştefan Petică a scris mai m u l t de cât Săvescu, a avut chiar norocul să-şi alcătuiască trei volume : „Fecioara înalb" , „Fra ţ i i " (d ramă în 4 acte) şi „Cântecul Toamne i " .

    Petică a fost un m a r e art ist al versului :

    Inspiraţ ia lui adeseori melancolică era aproape to tdeauna condensată de o cugetare sus ţ inută pe care putea s'o redea frumos şi sugestiv în t r ' un simbol definitiv conturat .

    Se în tâmplă uneori că Pet ică se serveşte de expresii aspre în vălul de melancolie în care se desfăşoară poezia e s t ins, muzical i ta tea devine m a i greoaie şi a tunci , în poezia lui Petică se s imt ma i m u l t pulsaţi i le u n u i gând ta in ic , , pro^ fund, e o poezie de p u r e idei. Cităm din „Serenade demoniace" .

    O ceată 'ntunecatâ s'a oprit Tăcută şi răsleaţă la răscruce; Atât de grea.ii cade'n asfinţit. Tortura de a « M 9Ü 'ncotro s'apu ce.

    Cât fuse ziua clară s*a îmbuibat. Cu cântece şi foc,în loc de pâine

    Şi beată de plăcere a uitat Be grija zilei groaznice de mâine

    Dar seara se coboară răcoroasă Şi amurgul sărbătoarei e amar, Ca drojdia cea neagră ce o lasă Năspritul must pe fundul de

    pahar.

    Petică avea o r a ră uşur in ţă la scris, şi mai mult de cât atâta era s tăpâni t de simţul unei muzical i tăţi în vers pe care rareori o întâ ln im la vreun^poet .

    Lucrarea d-lui S tamat iad asupra lui SăvesCu şi Petică este desigur bineveni tă . Mulţ i poate vor fi fost ispitiţi să creadă că poeţii cei. noi- de -as tăz i sunt în t r 'adevăr precursori i une i poezii nouă ma-nifeştându-se prin, muzical i tatea versului şi sugerarea imagini lor ; iar alţii vor fi fost înclinaţi să creadă că poezia românească n 'a avut reprezentanţ i aşa de fini ca Petică, şi Săvescu.

    Amintiri din copilărie Războiul tn miniatură

    ? D-rei Florica N. lor ga Parcă n 'au ma i fost zilele acele

    despre care vreau să spun . E r a m In şcoala p r imară , în clasa a pa t ra .

    Fraţ i i mei, ceilalţi mai mar i învăţau pr in şcoli, l a Iaşi.

    De vacantă, tata îi aducea acasă rareor i de Paşt i ş i to tdeuna vara , în cele două lun i de zile de odihnă lungă .

    Şi când ne s t rângeam împreu nă, e ram şase şi şapte uneori . Toată casa şi g răd ina se încărca de viaţă. Cireşii d in marg inea o-grăzii erau pl ini dè cireşi, de ve-niau şi vrăbii le să-şi u m p l e guşa, mâncând cireşe negre ca tăciunele stins.

    I a r noi, aşezam masa cea cu patru picioare, sub cireşul cu cireşe a m a r e şi n e s t rângeam cioatcă împre ju ru l ei.

    Dimitr i ţă , fratele mai mare , era b u n desenator.

    El ascutia creionul roşu şi albas t ru şi pe u r m ă începea să t ragă îndesat pe masă hotare le s tatelor din în t reaga Europă . E u a-veam boală pen t ru Turc ia . Or i , ş i când ne jucam de-a războiul , m ă făceam turc . Dimit r i ţă pen t ru Român ia ; Ţ u i c ă pen t ru Angl ia ; Jâcă pen t ru Austria-; Neculai pent ru Rus ia şi dacă erâ şi Mihai , el lua F r a n ţ a î n s tăpânire .

    Noi tă iam toţi nas tur i i delà sur-

    Din Polonia rusească; Vederea oraşului Kausen, în parte distras In urma luptelor

    tucele şi pantaloni i ce-i găseam spânzura ţ i în cuie, în etac, de înjghebam armata Europei . Eu lua m nastur i i roşii, căci s tăpâneam Turc ia şi turcii poartă fesurile roşii.

    Nasturi i negri , erau soldaţii Angliei. Nasturi i cenuşii erau soldaţii Italiei. Nastur i i de tablă neagră, erau soldaţii Austriei. Nastur i i a lbi erau soldaţii Fran ţe i . Nasturi i verzi erau soldaţii Rusiei .

    Fiecare stat t ră ia în b u n e raporturi de amici ţ ie cu statele vecine. Capul încoronat era ma i marele oştirilor. Şi pen t ru ca să se cunoască d in t r e ceilalţi ostaşi, îl alegeam pe cel ma i frumos şi mai strălucitor din câţi găseam. Nastur i de aceştia pu r t au femeile la bluză. Nu era femee, care să fi venit la tata pen t ru cele bisericeşti şi duhovniceşt i , fără s'o fi pândi t , să vedem ce nastur i poartă şi fără să-i cerem, dacă nasturii ne plăceau.

    Intr 'o zi vine Ia noi lelica Ma-randa , femee în vârstă, cu nume le t recut peste nouă marg in i de sate şi hotare, ca u n a ce are daru l de sus să lecuiască boalele.

    Avea la polcă. cusut în par tea de sus a pieptului un nas ture , ce strălucea mai viu ca l icur ic iu l în miezul nopţi i . Cât m ' a m rugat de dânsa până s ă m i - l , d e i e , n u m a i eu ştiu ! In sch imb eu. i -am dat pe lângă cei treizeci bani , s t rânşi de la îngropăr i şi două prescuri , ru mene , ca faţa lui Hristos, s t rânse de ta ta în du lap , pen t ru sfânta s lujbă de Duminecă . E r a într 'o Viner i . Şi S â m b ă t ă seara, tata n 'are de u n d e să găsească prescurile la locul lor, ca să le ducă la biserică să a ibă cu ce să slujească a doua zi. Doamne, când m 'a aflat că eu sun t cu pr ie tna, n u m a i eu ştiu ce-am tras şi mă rog lui D u m nezeu să n u ma i păţească n imeni ca mine , la vârs ta aceea. A trebu i t să t r imeată tata în satul vecin, la : popa Mircea, să-l î m p r u m u t e cu două prescur i , că altfel n u era chip să ,s lujească şi r ămâneau oamenii nesfinţiti .

    Şi nasturele cu pr ic ina a a juns Sul tan. . .

    Regii şi împăra ţ i i , aveau g a r d ă de onoare. La inspecţii le ce Ie făceau în cupr insu l ţăr i lor , o l uau cu dânşi i .

    Ei îşi făceau vizite un i i la alţii. Stă teau câte două săp tămâni în

    ţ a r a vecină. Cei c a r u a v e a u feciori şil feţe şe mcusrcrejau.

    In t r e • ţă r i se făceau 4racta te de al ianţă. In caz de războiu, u n u l pu tea să fie a juta t de al tul . P e a-tunci nu ş t iam ce . sun t amabasa -dorii. Când o ţa ră rupea , bune le rapor tur i cu al tă ţa ră , nu-i î n m â n a ambasadoru lu i paşapor tu l de plecare, ci p u n e a să se t ragă cu t u n u l în capitală, cât de depar te ar fi fost ea. Dacă t u n u l din capitala bă tu tă răspundea,- războiul era declarat .

    Aveam şi ghiulele pe a tunc i . Nastur i i cei m a r i şi groşi, b u n i de aruncat , e r au preţuitele s rapnelé ş l obuze. Aşezam ghiule le în faţa capitalei. 1 Numai de acolo se t răgea la declararea de războiu. Sfârlea-za degetelor era t u n u l . Gând t rânteam o sfârlează în ghiulea, z b u r a cine ştie u n d e . Şi- ne păzeam ca nu cumva să n imerească în al tă ţară, a tunci era „casus beli i" .

    Odată S u l t a n u l pregătise o vizi tă la Ţ a r u l Rusiei .

    Pleacă - Su l t anu l din Constanti-nopol, pe m a r e a Neagră, în t r ' un vapor , o j u m ă t a t e coajă de nucă , la Odesa.

    Acolo, t rebuia să alerge înaintea lui la p r imi re u n sol t r imis de Ţar . Solul nu venise .Sul tanul , pen t ru aceasta se face foc de mânie, că se întoarce înapoi , hotăr î t p â n ă la moar te să-i declare război.

    Când Su l tanu l a junge la S tam-bul , îi sar în cale cadânele, ca dec., biceiu, da r el n u le a runcă nici u n surâs de pe buze, nici nu-si

  • VDumiBicH >M- Wie-1915-. - -* -r * - -UNIVERSUL""BÎTEBArT " * " No. 30*. — 3

    descreţeşte sprincenele. ci tună şi fulgeră. El ordonă să bombardeze Pe te r sburgu l . î nda t ă pa t ru ghiulele sunt aşezate pe malu l Bosforu lu i , îndrepta te spre Rusia. Pregătesc sfârleaza şi zic : una, două, trei... O d e t u n ă t u r ă straşnică din g u r ă şi ghiu leaua este a runca tă până aproape de Pe te rsburg . Mai zic odată : una, două, trei, din nou o de tună tu ră din gură şi ghiuleaua nimereşte garda imper ia lă . N'a trecut delà această bombar dare nici t impu l cât să n u m e r i până la zece şi mă pomenesc cu o ghiu lea delà Pe te r sburg , p â n ă la Bosfor, de era să răs toarne coaja de nucă în care se întorsese Sultanu l din Odesa.

    î nda t ă sunete de m a r ş ; a rmatele de uscat ale celor două împărăţ i i pornesc spre Nistru.

    Escadre întregi de vapoare, jumătă ţ i de coji de nucă, înşirate şi legate cu ajă albă, pornesc şi ele pe în t insul măr i i Negre, unele împotriva, al tora.

    Infanter ia se lup tă cu infanter ia ; ar t i ler ia cu ar t i ler ia ; cavaleria contra cavaleriei ; vapoare cont ra vapoarelor.

    Luam zece soldaţi turci şi zece soldaţi ruş i , căci se bă teau zece câte zece. Ii s t rângeam la u n loc şi-i f r ământam pe masă. cu vârful degetelor, fără să ne u i tăm la ei, p â n ă ce ziceam .,gata".

    Apoi îi lăsam la un loc g rămadă şi ne u i t am la victorie. Cine era deasupra , era înv ingă toru l ; cine era dedesupt era învinsul .

    Cu ar t i ler ia t răgeam tun contra tun . Cel lovit e ra scos clin luptă .

    Cavaleria lupta n u m a i pe jos, ca infanteria.

    Lup ta vapoarelor era ca lup ta art i leriei . Soldatul , scos din coaja de nucă era repezit cu sfârleaza în vaporul inamic . Care vapor se răs turna , acela era înecat. Şi războiul u r m a aşa până la încheerea păcii. Cine r ă m â n e a cu mai mul ţ i soldaţi, neatinşi , eră învingătorul .

    In acest războiu. Rusia a b i ru i t . Drept ponos al războiului , Turc ia a dat Rusiei, pa t ruzeci de nas tu r i verzi, pe cari i-am cumpăra t , d in -sat, delà Ilie W a s s e r m a n . cu opt zeci de bani .

    Volbură Poiană

    HENRI LAVEDÄN

    UN OM FRICOS

    Schimbul de prizonieri grav răni ţ i Intre Franţa şi Germania

    Invalizi francezi la Constanţa aşteptând să plece

    OÇO^00««>^

    Afară e toamnă cu ploae şi vânt... Şi sara se lasă'n neştire, — Eu stau la picioarele tale şi-ţi cânt Un cântec frumos de iubire !

    Tu stai lângă mine pe gânduri... visezi... Şi toate-ţi apar ca străine... Ciudate-ţi par toate ce'n juru-ţi le vezi, Te miri că mă vezi lângă tine...

    Де mult... într'o sară ca asta... te-ai dus Mânată de doruri neînvinse... Lăsându-mă singur: un süßet răpus Cu misele pururea stinse...

    Şi azi iar e toamnă... cu ploae... cu vânt... Şi sara se lasă'n neştire... Eu stau la picioarele tale şi-ţi cânt Un cântec frumos de iubire...!

    Al. Terziman

    лс>

  • 6. — No. 30 . UNIVERSUL L I T E R A R Duminică ІТЗ Iulie 1915

    S o a r e î m p ă r a t de L ACHIMESCU

    Pe când pleoapa nopţii să lăsa incet peste ochiul zilei, u n prieten sfătos îmi depăna din amint i r i le t recutului .

    Din ochii lui, făşii de l umină s t răbăteau spaţ iul , ce ne despărţea, şi se reflectau în ogl inda sufletului meu. — Gândiri le lui păreau rup te din ale mele.— Iscodirea vorbelor lui păreau tăiate şi în t ruchipate parcă din însăşi starea sufletului meu ; atât de asemănătoare în modula t iune erau cu ale mele .

    In a rmonia serii, la pâ lpâ i tu l candelelor, ce se despr indeau de, pe tăria a lbast ră ca o peruzea, a iu ram pr ins în volbura vorbelor tui fermecătoare.

    Ascul tam cu duioşie, acea duioşie şi patr iot ism exuberant , care înfiripase odinioară sufletul mart i rului N. Bălăcescu, în revărsatul zorilor nouei Români i .

    Pr ibegia sufletelor mar i e o ax iomă în noaptea t impuri lor , care u m b l ă d u p ă „Dreptate şi Frăţie".— Restul e un corolar pe care se încumetă mul ţ i în rezol-virea problemelor ce f rământă o-menirea .

    Când vre-un colţ al veştmintelor întunecoase, ce cu mare grijă înt ind cei întunecaţ i la min te şi suflet, se ridică soarele adevăru lu i , străluceşte cu mai mu l t ă că ldu ră De teamă, însă ca focul razelor Iui să nu sfredeluiască în adâncul i-nimilor , interesaţii se s trăduesc să orbească drepta tea şi frăţietatea, acoperind repede colţul desvelit.

    In liniştea serii şi în cântecul monoton al l ău ta ru lu i de după sobă. coprinşi în mreaja gândur i lor, îmi istorisea din vremi ui ta te .

    Cuvintele lui , is tor is indu-mi cu tâlc despre Soare împăra t , t r ans mitea s imţur i lor mele t resăr ir i de inimă, fiori de plăcere, de groază şe nedumer i re , povestiri pline de speran ţe şi o du lce melancolie. S imţeam că istorisind trăeşte, su-îeră şi se bucură .

    Era odată ca niciodată, că dacă n 'ar fi n u s'ar povesti; aşa îşi începe istorisirea, cu vorbe l impezi , dogori te de focul unei iubir i învăpăiate de „Drep ta te şi Fră ţ ie" .

    în t r ' o ta ră depăr ta tă , u n d e munţ i i se bat în eapete, s'a născut în t r ' un palat de glorie şi lumină , un Făt F r u m o s .

    Acolo pădur i le de smara ld îşi înă l ţau creştetul pe umer i de u-rîaşi până în zămisl i rea cerului i a r în fundul cel ma i în tunecos : din locul u n d e capetele mun ţ i lo r se ating, u n isvor de apă vie îşi rostogolea, la vale, undele până în înt insul apelor.

    Oreadele 1) l 'au legănat, Naiadele 2) l 'au scăldat, Aiolos 3) î-a cântat cântec de leagăn.— Fă t F r u m o s de neam de împăra t , s u b pr ivegherea lor neadormi tă a crescut şi s'a întărit.—In lup te totdeauna era neînvins.— Ino 4) îl ocrotea pe apă şi uscat şi îi îndrepta paşii spre o ţăr işoară d inspre soare r ă sa re— Aci Echo 5) i-a smuls nume le atât de d rag şi de măreţ , din u n d a apei, şi l'a repetat din mun ţ i la mare, că toată firea tresărea, iar locuitorii micei ţăr-şoare s'au îndrăgost i de el.— Buzele lor numa i n u m e l e lui îl pronunţau .— Inimile li se înfiora de bucur ia ce dă emoţia unu i viitor fercit.— La auzul acestui n u m e văile au începu să hăulească, munţ i i să răsune , pădur i le de argint să freamăte crengile, apele să salte în albiile lor, păsări le să doinească, câmpul să a runce năframa şi să se îmbrace în h a i n a speranţelor, iar poporaţia să dea-

    1) Zânele munţ i lo r ; 2) Zânele a-pelor; 3) Zâna vântu lu i ; 4) Zâna păzitoare— în chip de oasăre de mare ; 5) Răsunet ; *1 Ѵ і т ѵ г * ;

    pene dorinţele în aşteptarea făur i torului de ţară şi t ron.

    Când toate şi totul r i d i c i i m n u r i şi-şi deschideau braţele pen t ru a pr imi pe Fă t F rumos , Ech idna 6) să sbătea de moar te spre a-i învenina sângele pr in s t recurarea veninulu i său, în corpul fraged şi pl in de vlagă.— Câduri le îl tur-bu rau , in ima îi palpi ta de o viată nouă, corpul şi creierul îi erau înfrigurate d u p ă luptele cu uriaşi . Ţa ra d inspare soare răsare» îl fermecase.— P e p ă m â n t u l ei curgea lapte şi miere. — Cel ce păşea aci se s imţea ca în rai , n u m a i băştinaşi i însă, iloţi ai claselor stăpâ-nitoare, erau streini în casele lor.

    Ca şi Solomon a pr iceput Fă t F r u m o s , în înţelepciunea lu i : inima , curajul , puterea şi aspi ra t iu-ni le poporului cu sufletul otrăvit de vampiri .— Cugetul m i mai era al lui , ci al poporului care se sbătea în ghiarele smeilor şi ale balauri lor , ce d u h n e a u din gu r i cu câte şapte l imbi , văpăi ca din iad.

    înc ins de dor, încumeta t în puterea lui, într 'o b u n ă d imineaţă porni la d r u m pr in ţări depăr ta te şi mul te măr i , i s 'au mai pus în cale. Munţi i se băteau în capete, iar p r in t re ei se prel ingea ca u n ş tergar alb, o apă vie.

    In rostogolirea undelor , spre înt insul apelor, un dulce şi melodios cântec îi isbea urechea, — era Aiolos, ca re p lutea cu el pe încreţi turile m ă r u n t e şi dese în care chipul lui Făt F r u m o s se oglindea măreţ, înconjurat în lumin i . Atunci E g e r i a 1 ) îi şopti în taină grija ce t rebuia să aibă în călătorie, că u-riaşii p r in a căror ţa ră va trece, vreau să-1 peardă, şi când va t rece pr in oraşul împărătesc, să-şi prefacă fizionomia. Ino îl însoţeşte, da r în lup tă uriaşi i ajutaţi de Har-p y e s 2 ) îl pot doborî.

    Cum din pruncie corpu-i fusese întăr i t şi acum căptuşi t cu zale, teama nu pu tu pune s tăpânire pe

    *) Zeiţa înţelepciunei. *) Uragan mons t ru ar ipat .

    in imă. încredinţa t în iscusinţa min t i i şi spr i j inul zeilor ce au pre-zdat la naşterea şi creşterea lui, a păşit cu încredere şi cu ra j ,pe păm â n t u l uriaşilor, schimbându-ş i fizionomia. Nepăsător şi m â n d r u s t răbătu oraşul împărătesc. De mul te ori vederile se opreau asu-pră-i, bănui toare , cercetătoare, însă Făt F r u m o s şi-a văzut mai depar te de d r u m . A umbla t zile şi nopt, nopţi şi zile nedormi te şi r ă u h răn i t , h răn i t doar de o speranţă şi u n dor nemărg in i t ce-1 chema în tara d inspre soare răsare . Şi când mul t n u mai era până Ia hotarele acelei tăr i , zdrobit de o-boseală, s'a văzut nevoit să întrer u p ă călătoria. începuse codrii să freamăte şi o melodie duioasă venea d inspre soare răsare şi-i picura în in imă. Simţea că nu-i depar te şi totuşi t rebuia să îndure , să lup te şi să învingă. Smei şi balaur i pă reau că se r idică în văzd u h şi sufla aşa de rece de-ti îngheţa sângele în vine. P e această vreme de îndura re , u n mons t ru ce vărsa foc pe năr i şi r is ipea în p rea jmă miros înnecăcios, sosi d inspre soare apune, după ce se fofilase pr in t re munţ i i - în luptă , bă tând apa cu aripi le şi mişcân-du-şi corpul agale. La vedenia a-ceasta, îşi s t rânse in ima şi tacticos i se sui pe spinare. Mons t ru l pufui îşi clăt ină coama, ca u n e-lefant pişcat de un purice, şi-şi văzu de d r u m . Ino veghea.

    Şi a mers Fă t F r u m o s , dus de acea năzdrăvănie cu două capete, până în t r 'un loc, unde apa era s t rânsă ca în t r 'un cleşte şi se prel ingea p r in t re capetele de mun ţ i ga ta să se ciocnească. Apa fierbea jos ca în t r 'un cazan şi vârteje se făceau împre jur gata să înghi tă tótul. Atunci Ţe th i s 3 ) porunci insă nu stânjenească calea lui Făt F r u m o s şi mons t ru l se s t recură cum pu tu mai b ine şi mai repede pr in t re capetele munţ i lor cari începuseră a se înc run ta şi stau gata

    *) S tăpâna apelot .

    1. Primai instantaneu luat, In regiunea din nord, m timpul bombardării unei în tă r i r i franceze de către arti leria germană

    2. AI doilea instantaneu, arătând o altă fază a bombardării. 3 . Âl treilea instantaneu arătând o ultimă fază a bombardării.

    să se isbească. Fă t F r u m o s , voind să-şi vadă chipul , îşi a runcă privirile în u n d e şi se văzu necunoscut de strălucitori , iar din încreţitu r i l e apei , u h cântec melodios, nespus de înduieşător , îi vraja u-rechea. E ra Echo се-Г însoţea.

    Umbre le munţ i lo r gigantici sa în t indeau dea lungul apei, atingând în profunzimi, creasta cerului. Pădur i l e î m p u r p u r a t e îşi scăldau faţa în unde . Soarele îşi răsfăţa privir i le pe turlele temple ' lor şi caselor şi-şi juca pe valuri , în amurg , palidele raze, pu r t ând mai depar te cântecul născu t în pădurea de smarald , în fundul cel mai întunecos al munţ i lor , peste, creştetele căror străjueşte încă u n castel înconjurat de glorie şi lumină .

    Din depăr ta re se vede ceva întunecat, apoi mai b ine şi mai bine, până când aripele namilei încetară de a mai bate şi Fă t Frumos în t r 'un suflet sbu ră la t ă rm. Mul ţ imea de pitici, pânză, îşi pu nea m â n a s traşină la ochi şi privea şi nu credea ochilor ce vedea. Simţea că el e Făt F r u m o s . De aci înainte soarele îi va l umina şi încălzi, iar p ă m â n t u l din care eşea lapte şi miere îi va h răn i şi gândea cu bucur ie la bucur ia copiilor şi s trănepoţi lor lor. Lăuda pe Domnul cu cântece, sur le şi t râmbiţe şi b inecuvânta cerul:

    Obosit de d r u m şi emoţie, făcu noaptea conac. Stelele se întreceau în sclipiri de dragoste, lumi noase, şi cu cât înainta spre miez de noapte, cu atât se înghesuiau mai mu l t spre a-1 veghea şi stră-jui .

    Când crainicul d imineţ i i anunţa zorile, c e r u l s e î m p u r p u r a s e şi luceafărul încă stătea de veghe, o teîeguţă cu cai înaripaţ i , albi ca zăpada, porni la d r u m .

    Câmpiile, dealuri le şi mun ţ i i aşte rnuse covoare înverstelate cu fel de fel de flori. P iep tu l apelor sălta în t r ' un oftat de u şu ra r e şi se juca sglobiu în matcă, mângâind cu feţele lor pletoase răd in i de pe ţ ă r m .

    Livezile şi pădur i le găti te minuna t , iar pasăr i le şi păsărelele une le îşi c iuguleau penele fru-; moaşe, altele cântau şi dăn tu i au p r in arbor i şi câmpii , de credeai că-şi r u p călcâele.

    In văzduh mi re sme p lu teau şi o bucur ie şi plăcere se revărsa în suflete.

    Piticii în ha ine de sărbătoare a-t ineau calea şi chioteau de veselie ză r ind pe Fă t F r u m o s .

    Soarele îşi răsfira, cu degetele sale t randafir i i , beteala de aur peste d r u m e şi popor .

    Şi cu aşa alai d e veselie a m e r s şi a mers până a a juns î n t r ' un o-' r a ş mare , s t răbă tu t de u n fir de apă ce ispiteşte pe t recător şi-1 p i roneşte pe loc, îmbiindu-1 cu srlas du lce fermecător să r ă m â n ă . Şi a m e r s d r u m e ţ u l nos t ru , nepu tân-du-se desbăra d in vraja fermecătoru lu i pâ râu .

    Aci .ospăţ mare , sărbătoare, de ( s'a d u s pomina . S'a aşezat apoi în; s caun şi a început să domnească c u m n u m a i el ştia, şi să se p u n ă c u r â v n ă la muncă , m u n c ă grea , istovitoare.

    Munca , însă, puţ in se vedea şi ceeace făcea, era hul i t . î m p r e j u r u l lui a început să se târască mu l ţ ime de d ihăni i şi să învenineze totul. Ochii de vasilisc spre Făt F r u m o s erau ţ intui ţ i , l imbile de şarpe jucau şi gur i le de bal aur stau ga ta să-1 înghită , pe când î m p r e j u r u l pa la tu lu i smeii dau târcoale.

    In această v reme de luptă grea, lup tă pe viaţă şi moar te , s imţea că sufletul i se topeşte, că are nevoie de u n sprijin, de u n tovarăş care să-i dea noi puteri , căci aşa este lăsat, ca oricine sau orice pe pământ , să se însoţească, dacă ţ ine ca b les temul lui D-zeu să nu-І »-jungă .

    Aşa, într 'o noapte, pe când genele abia îi acoperiseră lumini le

  • І)цшіпіс#, S6 Folie т915 . UNIVERSUL LITERAR Ne. 3 * . — 7 .

    obosite de gri}*, ii apăra «m ehip С А І Р А Ш M ШЗ b l a n d , luminos şi-i în t inse o floa- — • re . Cun t o privea cu lua re amin te , * , • • . « * , , , • • n • _, ' n « • і*££е^^ш A І-ю!ш Divizion dm Regim. 5 Roşiori site eântă şi nouă împărăţii as- w * cultă.

    ; Şi au făcut n u n t ă mare , de s'a d u s pomina peste nouă m ă r i şi n o u ă ţăr i , i a r Nemesis*) p l ină de bucur ie , îşi u n i puterea ei cu a zânelor ce s t ră juiseră p â n ă aci paşii lu i Fă t F r u m o s şi acoperi cu darurile- ei tovărăşia ce fusese în-•chegată până la moar te . I S u b îndoită putere calea se l impezea din ce în ce, iar piticii , supuşi i lor, îi pr iveau cu ochii зсап-teetori de bucur ie . Lucrăr i noi e-şeau ca d in pămân t , d r u m u r i , c lădir i de tot neamul . începea în c răpa t de zi si totul e ra isprăvi t când soarele d ă d e a în geană, de se m i n u n a o l u m e întreagă. Lum i n a s t răbătea în va lur i peste tot şi m u l ţ i nu credeau ochilor ceeace vedeau, aşa cu repeziciune se înt r u p a totul. P rogresu l s t răbătea ca vântu l delà u n capăt la al tul al ţări i şi de sus până jos.

    Continuarea în numărul viitor.

    d e C. C I O C A Z A N

    - U R M A R E —

    Via|a artistică şi literară L a ia rnă vom avea trei compani i

    de operă şi operetă în Bucureşt i . jAfară de cele anun ţa te , se mai 'formează şi compania l i r ică „Gr. Gabrielescu", care n u m ă r ă , în t re e lementele sale de valoare, şi pe jartistul Niculescu-Basu, — eare cântă a c u m la Blanduzia.

    * De Max a da t o reprezentaţ ie şi

    l a S ina i a u n d e a r epur t a t succese f rumoase în faţa u n u i publ ic select şi e legant .

    *-Scri i tori i noştri vilegieturează

    la Constanta, Sinaia, Predea l şi la.... Terasă. ,,Vom avea deci o f rumoasă recoltă l i terară" la toamnă.

    * Vom avea, la toamnă, şi u n Tea

    t ru de reviste. Elementele n u vor lipsi: d-na Cinsky, — Angelescu, d-nii Kanner , Niculescu-Buzău, Achil Popescu, Carussy vor fi pr incipal i i interpreţ i ai acestor reviste. : N u m a i să fie şi reviste vrednice de acest n u m e .

    * La Blanduzia s'a pus în repeti

    ţie „Faust". D. Nicolescu-Basu va Interpreta , probabil , ro lu l lui Me-fisto.

    Deocamdată se va cânta însă „Cleretg în Concentrare"'.

    * „Dragostea Corinei" este noua

    operetă a compozi torului Brătianra, d u p ă l ibretul lui A. D. Herz şi se va cânta, la terasă, de către Com-' pan ia „Grigoriit".

    * — Din compania d e operă a te

    no ru lu i Al. Demetrescu De Sylva vor face par te d-ra Florica Flo-rescu d. N. P . Cincurette şi alţii . A fost angajat Tea t ru l Modern.

    * Autoru l subtilei bucăţi , publ i

    cată în n u m ă r u l trecut, sub ti t lul „Părerile de rău" este cunoscutul scriitor G. Varone. I V S A A A ^ W V V W V A A / W V

    P e n t r u o r ï - c e r e c l a m a ţ i u i i î s a u s c h i n i b n r î d e a d r e s e , d - n i ï a b o n a ţ i s u n t r u g a ţ i a a t a ş a ş i u n a d i n b e n z i l e c u c a r e p r i m e s c z i a r u l «Universal Literar», c o n t r a r , r e c l a m a ţ l u -n e a S U B s c h i m b a r e a d e ' a -d r e s i t n n v o r f i r e z o l v a t e .

    *} Zeiţa vieţii m o r a l e .

    La 10 Iulie a m pr imi t parte din corespondenţă şi hăr ţ i le pe 20000 ce r u g a s e m p e d l General Istrate să binevoiască a-mi da , da r свди lt. Ionaş mi-a spus că d-1 Lt.-Col. Nicolau i-a păru t r ău a mi le trimite , ne având altele pe această scară i la-am remis, când împre u n ă cu d-1 Lt.-Col. Herescu n e a m dus la Tur tucaia .

    La p r imăr i a din Zavet u n d e se insta lase cancelaria r eg imentu lu i , s'a găsit într 'o cameră, o farmacie complectă, p recum şi o ladă cu care mergea p r in sate a căror cură ţen ie lăsa foarte m u l t d e dori t .

    P e aceea scria ma i sus că bul gari i pe lângă a rma tă şi şcoala e-lementară , s 'au mai ocupat şi de sănăta tea publică, fără a cunoaşte sau negl i j ind h ig iena .

    De când s'au declarat frigurile tifoidev soldaţii n u beau deeât apă fiartă şi de d o u ă ori pe zi ceai.

    Locuitori i d in Zavet fiind obişnui ţ i cu t r a t amen tu l medical , i-media t ce au auzit că s'a deschis farmacia, a l e rgau cu sutele şi d u p ă î m p r e j u r i m L aşa că sala p r imăr ie i era insuficientă a-i m a i încăpea în t re orele 4—5 p. m . când d-1 lt. dr . Dinulescu Ie fixase con-sul taţ iuni le , completamente gratuite şi mu l ţumi t ă d-lui lt. dr . veter inar Borş, care cunoştea ar ta farmaceutică, l i se da şi medicamente tot în mod gratui t . Ss dusese svonul că doctorul soldaţilor vindecă de orice boală, pen t ru că în t re alţii, vindecase de râe un copil mic, şi veneau droae.

    Aşa ar t rebui să facem şi noi. Să avem în fiecare comună o farmacie completă din care să se deservească toate cătunele de a-genti sanitari care să nu mai fie agenţi electorali, iar medicul de plasă să stea mai mu l t în comunele ce va fi obligat să viziteze şr imde să i se dea dreptu l de a percepe 2 lei de consultaţie ca la Kemanla r . Ţ ă r a n u l când va şti că sănătatea-i va fi apăra tă real, n u ca acum de formă, va da bucuros doi lei de consultaţ ie.

    Prof i tând de mergerea în interes de serviciu a d-lui Lt.rcol. Herescu la Tur tuca ia şi de amabi l i tatea d-sale l 'am însoţit .,şi în diminea ţ a zilei de 19 Tuî ie am plecat cu căruţa reg imentu lu i p r in Iumuslar -Sa l ih le r Септсеііаг pe l ângă Edzekoy şi Anti-Movo ajung â n d ne la 11 deasupra Tur tueaei u n d e în apropiere e ra pa rcu l ar t i leriei şi luând 'o pe lângă mori le d e vânt , a m descins până la divizie eare e r a ins ta la tă î n şcoala românească.

    Cum n u plouase, d r u m u l l -am făcut bine şi în societatea d-lui Col. Herescu. foarte plăeat , pen t ru că pu team discuta orice fel de subiect şi a rgumentă r i l e d-sale erau aşa de solide că s imţeam plăcere de a-mi apropia mul te .

    T e r m i n â n d serviciul, când am şi văzut t rasat pe ha r t ă frontiera necesară apărăre i ţărei noastre, a m aflat la popota la care împreu n ă cu d-1 Lt.-Col. Herescu a m fost invitat de d-1 General Istrate, de svonul din Graiova că aş fi mur i t .

    Acest svon fusese adus de d-na Golfineanu care venise să vadă pe soţul d-sale, d. căpi tan de rezervă B. Golfineanu, comandan tu l coloanei de mun i ţ i i al reg. 20 art i lerie stabilit la Staro-Selo.

    P e seară când în trecerea Ia Olteni ţa a m văzut pe d-na şi d-1 Golf ineanu l a Olteniţa, mi s 'a confirma t că acest zvon a persis tat câteva zile. Mai târziu la 2 August când în baza une i pe rmis iun i de

    4 zile a m venit Ia Bucureşt i tot cu d-1 col. Herescu, a m întâlni t pe d-l BănciuJescu p ropr ie t a r d in Dolj ca re -mi s p u n e a p ă r e r e a , d e r ă u a mul to r cunoscuţi , dar şi bucur ia unora care spuneau că u n prieten, politic a- scăpat de m i n e .

    La Constanţa pe unde m ' a m înapoiat din Dobrici d u p ă demobilizare, acasă, a m în tâ ln i t u n pr ieten, vechîu alegător, care n u a p u t u t să nu-şi manfieste bucur ia că svonul morţei mele fusese neîntemeiat .

    Dar în Craîova, când îrxapom-d u - m ă am stat 2 z i le? Câte expans iun i şi câte nu m i s'au spus b a eh ia r că se 4 a ran jase ca taf al cupe eare să fie a ran ja t cadavru meu , ba că a m fost împuşca t şi că aşa-mi t rebue, ee a m căutat să plec la război la vârs ta mea, ba că m rui sem din explozia m i n e i aşezată de bu lga r i , ba d in insolatie, d in t r ân t i r ea calului , d in intocsi-catjie, ceeace însă a fost mai nost im e eă m i s'a da t şi de- pomană . •

    După ce m ' a m înapoiat în Sept embr ie d in s t r ă ină ta te mi-a spus d. Alexe Niculeşcu u n vechiu pr ieten şi alegător, câtă bucur ie s imte că m ă vede că tot mi-a dat de pomană , când svonindu-se de moar tea mea a zis : Na mă, să-i fie Iui Ciocazan.

    Obţ inând î m p r e u n ă cu d-1 Col. Herescu o permis iune de 24 de ore pent ru a trece la Olteniţa n ' am p u t u t frece cu barca din cauza u~ nei fur tuni ce se deslănţuise pe Dunăre , iar vaporului aust r iac i se interzisese acostarea. Din fericire a m găsit şa lupa Cătina, a serviciului h idrau l ic , care aştepta p e d-1 Cotescu, directorul general al C .F. R. cum însă d-sa a întârzia t a sosi d i n escurs iunea spre Bald e a m ruga t pe comandant , căpitan, G. Nicolae ca pe răspunderea m e a p e n t r u întârziere, s ă binevoiască a ne trece. S iguran ţa spuselor mele că sun t prieten cu d-1 Cottescu, sau af i rmarea celor cu care e r a m , că sunt vechiul deputa t şi- p r i m a r u l Craiovei l'a conv ins şi ne-a t recut la Olteniţa, împ r e u n ă cü d-na şi d-1 căpitan Golf ineanu, care astfel au profitat de bunăvoinţa căpi tanulu i şalupei.

    • Olteniţa

    La Olteniţa, u n d e veneam pent ru p r i m a oară, a m găsi t s t r ade drepte , pavate în cent ru cu p ia t ră cubică , g r ă d i n ă publ ică f rumuşică da r mică şi cu u n cazin comuna l i lumina t cu gaz s u b pres iune .

    ; Hotel Vornîcu, binişor întreţ inu t , în fine orăşelul cu d răgu ţa lui gară , se prezintă bine .

    In ziua de S fi Ilîe a m fost la biserica din Olteniţa, unde a m văsu ţ u n m o n u m e n t rusesc, b ine în t re ţ inut . Bătrâni i spun că d in cauza t rădăre i unu i general r u s , turcii care veniseră d in Tu r tu caia în Ostrov, au omorâ t 800 de ruş i în memor ia cărora s'a r idicat acel m o n u m e n t , iar genera lu l r u s fiind descoperit a fost dus la St. Pe tersburg , u n d e T a r u l a da t ordin să-i toarne au r şi a rg in t topit în gu ră ca să-I sature de bani , pen t ru care făcuse t rădarea . Băt rân i trecuţi de 60 de ani susţ ineau a fi fost a tuncea băe ţandr i de vr 'o 4—5 ani aşa că puneau acel măcel cam pr in 1849-50.

    Cum e r a m invitaţi Ia d e j u n u l d-lui genera l Is t ra te în Tur tuca ia a m plecat m a i de v r eme spre a l u a b a r c a , care p u n e o oră pen t ru mer su l Ia Tur tuca ia .

    Din fericire a m găsit vaporu l Gherdap care zilnic aducea pâ ine

    de Ia Călăraşi, cu. care, p » US t i m p splendid şi cu o privelişte m i n u n a t ă a p ano rame i Tur tuca ia , am a juns Ta t imp .

    L a de jun , u n d e a m făcu t c u n s K şt inţa t â n ă r u l u i sublocot. Istraiti şi a foartei genti le d-re ís trati , a m a i sosit d. Şeţeanu d in minis -tëru de finanţe, care venea d in Balcic despre care ne spunea că e splendid, pe când Dobriciu e u r â t şi miroase a piei, l uc ru care d u p ă constatări le mele , n u era în temeiat . Ne>-a istorisit c u m nişte vapoare ruseşt i s'au apropia t de Balcic, măsur i l e luate de d. coL Băjescu comandan tu l de taşamentu lu i si canonada noaptea când a crezut că vapoarele ruseşt i au începu t bombardarea , cea ce n u era exact. Din cont ră bateri i le noas t re t răsese câteva lovi tur i , în care t imp vapoarele au dispărut .

    Tot a tunci a m aflat despre ravagiile holerei în a rma ta noas t ră d inspre Orhanda.

    T r e b u i n d să ne înapo iem Ia regiment , a m plecat pe Ia ora 3 d. a. dar d i n cauza rătăcirei d r u m u l u i ocolind p r i n Serametkoy şi t recând p r i n niş te p ă d u r i ca cele d i n noaptea de 8—9 Iulie cu diferenţă că n u a m avu t văi de scoborât şt dealur i de suit, s'a r up t pu ţ in co-per işul căruţe i ş i a m a juns la Zavet la 8 j umă ta t e seara. Du» minică 21 Iul ie d iminea ţa , a m a-sistat la serviciul rel igios oficiat la paracls î n faţa d-lui comandan t al r eg imen tu lu i a d-Ior ofi-1 ter i şi a soldaţilor aşezaţi In cur te , când preotul bu lgar , gasda d-lui colonel Herescu, a sfinţit apa pomen ind pe M. S. Regele nostru Carol I, iar d u p ă amiazi , la sunetele goarnelor s'a înc ins de soldaţi o horă , o bă tu tă şi apo i sârbă , j ocu r i la care au luat par te cu învoirea preotu lu i şi câte-va' fete bu lgare .

    Femei le de şi ar fi v ru t să se p r indă în horă , spuneau că a u bărbaţ i , fraţi ori copii la răsboi, un i i mor ţ i , alţii d e a căror u r m ă n u au nici o veste.

    Dar u r â t e ma i s u n t bulgăroai-cele ! Pe tot locul n u a m văzut u n a frumoasă. Ce diferenţă în t re ele şi româncele noastre . Ia care pe lângă f rumuseţea na tu ra lă , vezi că se s imte eă trăeşte. Nu se gândeşte n u m a i la mater ie . Se ma i r idică şi deasupra nevoiei zilnice, în fine s imţi bucur i a în a o privi . î m i spuneau prieteni care au fost cu a r m a t a în sp re Sofia, că tot aşa urâ te erau bulgăroai-eele şi pe acolo. Poate că genera-ţ iuni le vi i toare vor câştiga d in încrucişarea cu român i i .

    Bucur ia ce turci o aveau când p r iveau jocurile soldaţilor se ma-j nifesta p r i n acea că toţi in t rau în horă , u n u care erea desculţ căuta să imi te bătă i le de la b r â u şi sârbă, cu a tâ ta dor că-1 trecuse năduşe l i le şi sal tur i le lui produceau o ebrietate generală.

    In fine toţi petreceam parcă a m fi fost î n t r ' u n sat al nostru în călătorie cel mu l t la manevră .

    N'aveam aerul de război şi totuşi e ram. S t rângerea armelor , măsur i l e de pază, erau indicii serioase.

    (Va mtna).

    Văpsea de păr RAPID Ш Ш А Т ABSOLUT

    Ш А Ш А Т 0 Ш văpseşte imediat părul că< runţ i t sau aibit , in negru, brun, cas laniu sau biond-intr'un mod atât de perfect şi de natural în cât nu se cunoaşte de loc ca

    părul este văpsit . în trebuinţarea e.ete s i m plă şi mai uşoară ca Ia orice altă văpsea d* păr. Lei 2 . 5 0 l a drogueri i %\ far» maci i .

    • * * . * II Ѣ

  • « / i . Noi "ЗОІ Duminică, S 6 . Iulie 191ït

    a marilor şi valoroaselor

    ce oiera ziarul „ІІшѵешГ1 abonaţilor săi la tragerea din Noembrie 1915 IN BONURI COMUNELE 4°|o

    cu cup. de NuemüTie 1916

    A Un dormitor de ienin lin conslrult in marea fabrică de mobile de lemn Marin V. Ganea şoseaua Mlbal-Bravul No. 37 ş l str. Şerbănică No. io. S u c u r s a l a :

    . Calea Victoriei No. io7

    Un elegant doimitur ue îmm de mare valoare, compus oin i tat, o noptieră ş i l avu r cu o oglindă, furnizat pentru premiile noastre, delà cunoscutul depozit de mobile de fler şi bronz „Industria Metalică Marcu" . Bulevardul

    ElUabeta 8, Bucureşti

    Un elegant pai pentru coiul s ^ a cumpărat tot delà „Industria Metalică tóarcu", Bú. L l i s a U t a , 8.

    mobila de fier $1 bronz „Industria kei&lică M»RG&",BuU.vatuuiыі$«Ьбіа tio. ».

    10 lăzi ca riî erLe ^roduse ale ге.а.ііШеі wü&e „^resson" labric- u l i cüerun; s i i . t u i şî. c C i u i u r l , .au l U i і іищ, і і ь іе centru р л . т ы ь СЬ Ц йіыіт ъкмь^іы; noştri L u*»t,rt* uni « b u i w i e c.

    Un dormitor complect de bronz pentru 2 persoane, compus din 2 paturi de bronz, cu somiere, 2 noptiere, şl un elegant lavoir cu oglindă, special lucrate de cunoscuta fabrică de mobile de bronz M. Gutman, Bucureşti, str. Sf. Apostoli, furnisorul celor mai mari case particulare Vile şl Hoteluri.

    Н м л И м л м а л І А иагімеа 59-44-116 ш . , construită Uli a иГЗШОШ Í B f o r r a a unui dulap de mahon w

of 8/8
Anul XXXI. — No. 30. 5 B A N I 1!N T O A T A TARA 5 Duminică 26 Iulie 1915 UNIVERSUL LITERAR Li 2,G0 ANUAL Abonamentele se ac numa' pe un an. .-ULABOKATOH1I ACESTUI NUMĂR L. Rebreami, General Al. Hioitu, Ioan Scăenaru, Nelly Raűn, G. T. N. Varone, M. G. Samarineanu. Volbură Poiană, Al. Rădulescn, L. Acbimescu, A.G. Teodoras ANUNGIURI Linia pe pag. 7 şi 8 Accidentul mortal al sublocotenentului Berceanu
Embed Size (px)
Recommended