Anul XXXI. — No. 30. 5 BANI 1!N TOATA TARA 5 Duminică 26 Iulie 1915

UNIVERSUL LITERAR L i 2 ,G0 A N U A L Abonamentele se ac

numa' pe un an.

. - U L A B O K A T O H 1 I A C E S T U I N U M Ă R

L. Rebreami, General Al. Hioitu, Ioan Scăenaru, Nelly Raűn, G. T. N. Varone,

M. G. Samarineanu. Volbură Poiană, Al. Rădulescn, L. Acbimescu, A.G. Teodoras

A N U N G I U R I Linia pe pag. 7 şi 8

Accidentul mortal al sublocotenentului Berceanu

2 — No. 30. UNIVERSUL LITERAR Duminică, 2ö Iulie

Războiul anecdotic Bărbosul. E vorba uri locotenent francez

din t r 'un regiment d e artileria de mun te . El văzu că o baterie ina­mică cu tunur i de cal ibru 77 se pregăteşte să se instaleze, în veci­nă ta tea bateri i lor franceze. Atunci locotenentul se duse Ia comandan­tul său şi-i spsue:

— Eu m ă oblig să d is t rug înda tă bater ia inamică, cu un s ingur tun de-al nostru.

Comandan tu l îl privi voios şi-i răspunse :

— Să te văd. Locotenentul plecă cu un tun

de 65 şi se aşeză cu tunarii lui cam la 800 de metr i i depar t e de inamic . Piesa fu mon ta t ă n u m a i decât şi dete d r u m u l p r i m u l u i proectil , care n imer i tocmai în chesonul cu muni t iun i al inami­cului . Loviturile, care u r m a r ă , completară pr in fixitate şi efect, succesul celei dintâi şi în câteva minu te , bater ia nemţească fu dis­t rusă .

Locotenentul reveni la coman­dan tu l său care-1 felicită cu căl­d u r ă . Peste eateva zile locotenen­tul era căpi tan, comandan t al une i bateri i înaintate . D a r în p r i m a seară chiar într'uo duel vestiginos de art i lerie, căpitanul fu dobortt

ura ju l lui e curajul obişnuit al soldaţilor francezi cărora acum Ii se zice „bărboşi i" .

# In vis. Un negustor paris ian, mobi l i ­

zat din cele dintâi zile ale decre­tării mobil izări i în Franţa , obţ inu permisunea , după ce fu răni t la u n picior să s e întoarcă acasă să-şi vadă familia.

In t impu l lipsei bă rba tu lu i , şo-.ţia sa conducea negoţul, cu destulă losteneală, desigur. Când veni so­itul acasă, ea-i spuse greutăţ i le , pe t a r e le î n t â m p i n ă cerându- i oare-car i sfaturi, ce sa facă. Bărba tu l n 'o lăsă să vorbească şi îi spuse :

— O, nu, nu, despre afaceri s ă vorbim mai târziu.

— Ce să fac însă? M'am uluit cu totul. Spune-mi ce să fac, un biet «ap de femee?

— închide totul. Adoua zi negus to ru l soldat, când

se trezi dimineaţa , vSzu lângă el u n camarad , — nu era soţia lu i . îşi deschise ochii mari, privi bine, — era t ranşeu. Stătu р ѳ grândur, mai veti pr ivirea de jur împre ju r d a erau camarazi i lui. de t ranşeu.

Se adresă atunci camaradu lu i de lângă el, în t rebându-I :

— Când a m venit eu delà Paris? — Când s'a declarat războiul . — Cum? - D a . — Totuşi eu am vorbit cu ne-

vastămea. — Desigur, în vis. * Grafie lui Alfons XIII, Un soldat girondin căzu rănit

după bătă l ia delà Charieroi. Dea-tunci famil ia lui n u mai avea nieio ştire despre el. Murise? Eri prizo­nier! Nevasta lu i dornică de ştiri despre scumpul ei, căută, întrebă în toate părţ i le . Degeaba însă; se gândi atunci sărmana de ea să scrie regelui Spaniei , şeful unui stat neu t ru . Şi scrise. Regele îi răspunse îndată, că va face tot po­sibilul să afle ce-i cu soţul necăji­tei femei. Nu duDă mul t , s tă ru in­ţele lui Alfons XIII fură încoro­nate de succes. într'o zi, femeia pr imi o scrisoare direct delà regele Spann , anun ţându - i despre b ă r ­batul ei, că este prizonier în Ger­mania , de u n d e nu i s'a pe rmis să scrie n i m i c familiei.

E sănătos tns i şi n u mai poate de doru l frumoasei şi iubitoarei lui soţii. *

Ereism şi modestie. Germani i îna in tau cu violenţă î n

nordu l F ran ţe i : Lume* fugea, care cum putea din faţa navalei furi-, bunde . O doamnă dint r 'o localita­te, u n d e se ştia, că în cea mai scur­tă v reme potopul de dis t rugere ge rmană se va prăvăl i , deşi în­demna tă de toţi localnicii să plece în pr ipă , refuză cu hotăr î re spu­n â n d că r ă m â n e la locul ei, u n d e n u se poate să nu aducă u n servi­ciu Franţe i .

Sosi însfârşit puhoiu l nemţesc, revărsându-se cu brutal i ta te asu­p ra tot ce înâlnia în cale. Atunci doamna îmbrăcându-se în t r 'un cos tum sărăcăcios u m b l a pe s t radă , p r in faţa corturilor soldaţilor, vân­zând, propr iu z is dând bieţilor prizonieri francezi, şocolată şi bomboane. Noaptea se culca sub un hambar, fiindcă toate locuin­ţele erau acnm în posesia năvă­litorilor.

Dar, într'o zi fu bănuită ca spi-oană, fu prinsă şi închisă. Doam­na îşi păstră liniştea însă în faţa tuturor ameninţărilor. Şi într'o zi pu tu să f u g i şi ajunse în rânduri­le soldaţilor francezi. Aici povesti totul şi rămase apoi ca soră de ca­r i ta te pe lângă ambulanţa, еяге mergea tis arma trupei celei mai înaintate.

' Pernei pVUţiste. De dând s'a decretat mobilizarea

î n Italia, pornind eu avanul cel m i i inimos la războiu. Italienii, în această ţară frămnâtată de pa­siunea artei şi eroismului, s 'a a-firmat un. fapt caracteristic.

S'au oferit peate lt.OjOO de fe­mei, dornice să se-.înroléze în ser­viciul poliţiei, pentru paza ordinei publice. Cele ma i mul t e din a-ceste femei sunt din clasele mi j ­locii,— fmei energice, sănătoase şi gospodine bune .

Femeile poliţiste poartă un cos­tum par t icular . La b ra ţu l d rep t au o bandă cu un semn distinctiv.

Ceiace însă e admirab i l în devo­t amen tu l acestor femei pen t ru a aduce reale servicii patr iei , este munca lor neobosită zi şi noap te ca Italia glorioasă să fie şi Italia o-norabilă.

• Escrocii. In faţa unei tribunal corecţio­

nal din Franţa, a venit cercetarea unui proces de escrocherie. Cu ajutorul unei publicaţii Pariser Zeiung, zimr nemţesc—şl printr 'o broşură, împrăştiată în mii de exmplare. Calea norocului, escro­cii— toţi germani— aţâţau curio­zităţile cele mai sensaţional». De pildă, scriau despre „descoperire» parfumului extras din ciuperci", „mijlocul de a potoli fortuna", etc. Dar eecroeii publicaţiilor, după ce lansau titlurile senzaţionale, primeau l a redacţie numeroase

R ă s c o a l a flioplor

L u p t ă t o r *

Ia, taică, toporul ş4 ascute-mi-l bine ; Şi pune-mi de grabă, şi'n teacă un cuţit. De maica n'am treabă; ea las'să se 'nchine — Să-şi vadă de moarte feciorul păzit.

Hai, taică, dă iute, căci ceata myaşteaptă. Şi nu vreau de râsu-i in urmă să fiu; Povaţa-ţi, văd bine, e foarte înţeleaptă; Dar nu pot, nici dorul, deacum să-l mai ţm.

Dă, taică, dă iute, căci vesi-mă bine, Azi, cine-ar mai zice că eu sunt bolnav, Şi apoi întorşii vor râde de mine ; Şi toţi mă tor face, tainiţă, irândar.

Ascultă bătrânul şi ochii şi-i şterge; Şi'şi şterge de lacrimi obrajii uscaţi. — « Copile, ni'ascultă, tu nu poţi nici merge, Dar 'mi-te cu alţii, să poţi să ie baţi.

Afară, nu-i ceată, ce-aşteaptă şi nu e, Mă crede, nici vorba, acum de bătăi. Pe dealuri e noapte... Acolo ce sue Doar luna... ş'adâncă tăcere'i pe văi.*.

Te uită, şi vezi-ţi paloarea de ceară, Şi vezi-ţi şi braţul, ce slab ţi a rămas. Toporul, băete, in luptă e fiară, Ce nu dă sfârşelei o clipă popas».

Dar fiul, mai tare se aţâţă şfl cere, Şi strigă, că ceata o vede plecând. Bătrânul ascultă zdrobit de durere, Şi plânge privindu-şi fecioru-aiurând.

El pleacă şi cată toporul s 'aducă ; Şi umblă'n neştire de tremur cuprins. Suflarea îi inghiaţă o teamă 4 apucă, Şi parcă şi pieptul de flăcări 4 e 'ncins,

Ó clipă, el apoi, se întoarce. Feciorul Văzându-l, se scoală... dar cad» istovit. Se încearcă încă odată... apucă toporul, Şi lacom strângându-l recade trăznit...

Ion Selenara

scrisori, delà curioşi,' dornici *4 cunoască tainele misterioaselor descoperiri.

Atât aşteptau escrocii, ceri ras> pundeau: „trimiteţi 1000 lei pen» tru înfiinţarea societăţii", sau „trimiteţi 100 lei pentru formali-

• tăţile necesare brevetului". Banda avea numeroase sucursa­

le şi prin stăruinţă cintinuă atră­gea pe cei slabi de îngeri încasând sume fabuloase.

Venind mobil izarea, nemţi i , la­comi de câştig, au în t re rup t ga­zeta nemţească, a u rămas în F r a n ţ a şi după oarecare t i m p au, scris-o în franţuzeşte. Şi în situa-, tia de enervare , de doliu şi de îm­bărbă tare , escrocii au inventat fel de fel de năzbâti i a ţâţând la tu ra duioasă a suflatelor naive. Nu le, a me r s însă mult şi au fost pr inşi . Aduşi în fata justiţiei, au măr tu ­risit totul. Cidat că escrocii au în­casat numai de când ţine războiu l 18.000 lei.

Tribunalul însă i-a trimis la răcoare.

In vi» In jurul e i . p latoşa atâtea gân­

duri, atâtea sensathmi, ale celoi» ce o înconjurau în vasta sală, pe când dânsa modestă şi cu o lucire de blândeţe în ochi, neluând în seamă nimic din ce trăia în j u r u l ei, cu o graţie de copil, luă vioara ce i zâmbea prietenos.

Se ctinoşteaul... De atâtea ori cu degetele t randa­

firii şi diafane răspândise fiori de armenie de pe coardele dragei viori. De aâtea ori pierdută într'o magie de simţire, îşi lăsase sufle^ tel să se reverse, valuri — valuri, prin vârful degetelor, ori să palpi-' te vrăjit,adânc atins de pu te rea a-cord urilor, ca o pasăre ce se sba-

te, înfiorată de apropierea mor ţ e i . Da, se cunoştea, ea şi vioara t I

se părea că aude în sunetele coar­delor suspinul inimilor moarte, inimi care au iubit, plânsele ce veneau dntr'o lume pe care n 'o în* ţe^egea, dar care o striga cu o ten­taţie covârşitoare ,ca flacăra pe fluturi.

Cânta şi plângea; plângea îm­preună într'ae acord de durere, vioara gemând Ы accesate pline de duioşie, dânsa lăcrămând pătrunşi fn inimă de fiori.

Liniştită ş i încrezătoare păşea într'o lume nouă. Şi l u m e a aeta cu drag visată în Înfrigurarea sfieran-ţelor, începea, să se ivească Empede ei eă se desftică largă înafofea; o-ebilor ei; o a trăgea ca u n l iman al mântuirii şi se a funda fn « s e ­nină ca'n umbra ul t imei scăplri.

In sufletul ei se făceau schim­bă r i ur iaşe , i se părea că se înaltă că se t ransformă, că alunecă în-tr 'o atmosferă în care respira ie

'deal; divinitate, în care o pătrun­deau fiori de pricepere a nemuri­

r i i , a neînţelesei eternităţi. I-se părea că e ul t imul vis fru­

mos şi cast. Visul sufletului ei rătăcit.

Nelly Rada

PULBERE DE IDEI Sărutare (de dragoste).— Un

foc care n u to tdeauna poate fi localizat.

* Stat-în-Stat.— Un cerc cu două'

centre. ,

Bucătar.— Singu ru l ar t is t carii lucrează cu foc.

Sofronie Ivanovici

Duminici, £6 Iulie 1915 UNIVERSUL LITERAR No. 30. — 3 .

Povestea unui pom — A l e g o r i e —

de G. T. N. TARONE

P e marg inea măre i a crescut u n pom. T i m p u l trece. P o m u l s'a înăl ţat şi t r tmch iu l s'a îngroşat . Ca orice pom, p r imăva ra el a în­florit şi a înverzit , iar t oamna , care desbracă arbori i de ha ina lor verde, i-au veştejit şi i-au scutu­r a t frunzele. I î n t â m p l a r e a a făcut — şi face m u l t e î n t âmpla rea care este une-, ori, voinţa al tora — ca el să creas­că acolo pe ţ ă r m u l măre i , depar t e şi izolat de alti p o m i : fraţii l u i .

Arbori i când sun t ma i mu l ţ i la olaltă par nişte fraţi sau pr ie teni cari se iubesc. Şi când crăngi le lor se apleacă, se încrucişează şi s'a-t ing, a tunc i par 'că se îmbrăţ işează şi se săru tă îşi spun cuvinte de pr ie tenie şi-şi şoptesc în u m b r ă secrete. Henri de Rgnier zice că : „Orice a rbore a re vocea sa în vânt" .

Pomi i adăpostesc pe r a m u r i cui­bu r i de păsăr i şi pasări le Ie t ine de u r â t cântându-le i m n u r i către p r imăva ră : preaslăvirea frumoa­sei n i t u r i .

Aproape toti pomii au în j u r u l lor verdeaţă : covor ţesut d in iar­bă şi flori. P o m u l acesta, d u p ă ma­lul măre i , n 'avea în j u r u l său nici un fel de vegetaţie.

P e r a m u r i l e acestui a rbore nu s'a odihni t şi nici n 'a cântat nici 0 pasăre . El n 'a vorbit cu n imen i şi nici n 'a auzit niciodată nici un cântec. j Odată pe an, p r imăvara , zefirul — s inguru l lui pr ie ten — se abă-jtea pr in r a m u r i l e sale şi-i spunea Tuvinte dulci de mângâiere . f îna in tea lui era marea . In tot i i m p u l vietei sale marea a fost mai toiult agi tată decât l inişti tă. Şi 'când ѳ agitată pa re că'n adâncul 'ei e un mons t ru enorm care se mişcă. 1 S p u m a ce-o făceau valur i le veş-'nic vagabonde părea nişte fru­moase şi s cumpe dante le ce plu-îteau pe în t inderea de' apă. ! In nopţi seine de vară pe cer, în golul planetar , sunt apr inse mul te candele : stele. Tot e a rmonie şi peste a noptei feerie, l una — un glob enorm suspenda t în înă l ţ ime şi pr ins în bolta cerului — lumi­nează seninul şi ai impres ia că se luminează de ziuă. Marea e o o-gl indă mişcătoare şi imensă în care cerul îşi reflectează frumuse­ţea.

A contemplat şi a a d m i r a t şi el poate ca şi u n om frumuseţ i le sempiterne al na tu re i . ; El a văzut c u m cerul senin se "uneşte cu m a r e a l iniş t i tă în t r 'o Wulce sărutare , ca o să ru ta re ome­nească .

P o m u l acesta înfipt în m a l u l măre i a stat acolo o via tă întrea­gă. A fost un exilat şi u n condam­nat de soartă : o strajă ce pr ivea veşnic în sus şi 'n l a rgu l măre i . • El a văzut şi a fost poate s ingu­rul mar to r la m u l t e naufragi i . Şi în taină poate a l ăc rămat pen t ru cei cari îi vedea cum pier şi că­rora ar fi dorit , da r n 'a p u t u t să ie vină în a ju tor şi să-i salveze în ,clipa din u r m ă a vieţei lor ce era •în pr imejdie . - El a fost bă tu t de ploae şi de 'furtună. i T o a m n a şi i a rna când ramur i l e )lui lipsite de frunze erau uscate, păreau nişte brate r idicate în sus in semn de desnădejde şi de ru­găciune ce ar implora cerului za­darnic î n d u r a r e şi ier tare. . .

Toată viaţa lui n 'a avut o clipă odihnă. Crivatul şi fur tuna l'a în­covoiat, i-au îndoit de au t rosni t crăngile par 'c 'ar fi fost oasele u n u i om t rud i t d e m u n c ă sau s u p u s la chinuri , şi de m u l t e ori era să-1 scoată din rădăcina . ; El a lupta t cu in temper i i le at­mosferice, ia rna mai mu l t ca t o m '

Senegalezii în drum spre frontul de luptă

na şi p r imăvara ca toamna. A fost totdeauna gata de luptă , a stat în "îşteptare şi când a fost provocat я continuat, lupta fără şovăire ca un brav soldat.

Dar în amurgu l unei zile de vară şi pe-o groaznică fur tună, t răsnetul I-a despicat, r a m u r i l e s'au rup t şi copacul s'a uscat. T i m p u l l'a mar t i r iza t şi l'a învins. Şi acum pare s ta tuia unu i erou profanată şi mut i la tă .

Un pom e ca şi u n om. El a fost ca u n om în lup ta apr igă a vie­tei. „Arborii sunt fiinţe pen t ru om". (Buffon).

Acest pom se aseamănă cu mul ţ i oameni cari trec pr in lumea asta — scenă s u m b r ă — singuri şi lup­tă pent ru o bucată de pâine pe care de mul te ori n'o au .

In viaţă şi 'n l umea asta — ca şl p ' un câmp de bătaie şi d u p ' u n război — sunt două tabere : una , cea mai mare , a învinşi lor : umil i i , săracii şi nenorociţ i i , iar a doua, cea mai mică : bogaţii cari s u n t rericitii şi învingători i .

• In t re oameni ai to tdeauna de­

cepţii. Dacă te retragi de mul ţ i ­me, stai izolat şi nu faci r ău ni­mănu i , totuşi, se găsesc destui ,,a-mici" cari să-ţi facă mul te neplă­ceri ce-ti amărăsc şi mai mu l t via­ta ta nefericită.

Viata nu e nici rea nici bună . Şi ea mer i tă să fie trăi tă dacă sun­tem sănătoşi , dac 'avem, în măsu­r a posibilităţii , tot ce ne t rebue şi dacă oameni i ar fi bun i şi n 'ar fi aşa cum sunt : cei mai mul ţ i i-pocriţ i .

Toti a r t rebui să se st imeze, să se iubească reciproc şi să n u fie decât o s ingură religie : cu l tu l o-mulu i pen t ru om.

Toti sun t em fraţi. Toti sun tem fiii aceleiaşi s i ngu re şi e terne ma­me : Natura .

C Ă L Ă U L

Lui Jean I. Zaharescu

Eu stau şi-ascult cum plânge valul Când marea 'n spume îi dă brânci. Si se is beste de se sfarmă In mii de stropi de aspre stânci.

Da, stau şi-ascult, şi plâng cu dânsul,

Căci soarta noastră e la fel. Pe-acesta marea-l îmbrânceşte; Pe mine viaţa tot ca el.

Călăul valului e stânca: Călău ursuz, nepăsător: Al meu, amarul pribegiei. Călău şi mai îngrozitor.

N1. U. Saraarîneanu

(După Ccur:cl:ne) de L. REBREANU

Cafeneaua Piton, strada Urşilor, nouă ore seara. Pe postavul verde al unui biliard, pe care se revarsă valuri de lumină, profesorul Pi­ton, maestru de carambola), joacă cu un amator. Acesta (după ce a debutat strălucit nelovind nici o bilă) aşteaptă, cu ţigara în gură, ca o greşală a profesorului Piton să-i mai îngădue o încercare; dar profesorul a intrat într'o serie şi nu. pare dispus de loc s'o scape din mână. In aplauzele câtorva cu­

noscători care fac gard în jurul bi­liardului, dânsul joacă cu brio un patru-benzi foarte greu; apoi, a-nunţând punctul:

Profesorul Piton, — Douăzeci şi şase !

Corul cunoscătorilor—Superb!.. Uite ce ochelari frumoşi,

Intr'adevăr, o pereche de oche­lari; roza şi alba alături, iar cea­laltă albă la vre-o cinci centime­tri în faţă; una din loviturile, pre­parate metodic, pe care n-ar scă­pa-o, chiar făcând înadins, nici un copil orb de cinci ani. Dar profe­sorul Piton are sânge de artist în vine; plin de dispreţ pentru noroa-cele uşoare, el declară că va face acest carambolaj cum se poate mai complicat !!! Zice şi, ungând cu cretă vârful tacului :

Profesorul Piton, — Atenţiune!. . Alba în a lba , — aşa. — Tre i benzi : una , două, trei! — aşa. — Şi roza îi ese înainte . Intocmail Douăzeci şi şapte.

Corul cunoscătorilor. — B r a v o ! Poar te b ine ! Onoare profesorului P i ton ! Ura, eleganta jocului său, s iguranţa ochiului său şi fineta mâine i sale.

In vremea aceasta pe postavul verde, pe care se revarsă valuri de lumină, cele trei bile s'au oprit. Acuma sunt strâns apropiate (în­tocmai ca trei fetiţe care se ţin de mână) aşa în cât se maschează una pe alta ; şi profesorul Piton, a că­nii frunte e brăzdată cu cute gân­ditoare, dudue visător printre dinţi :

Profesorul Piton. — Lovi tură spinoasă! Ah! ah! Spinoasă lovi­tură. . . .

O pauză. Tăcere mare, urmată după un răstimp mic de o tresări­re de emoţie; profesorul Piton, maestru de carambolaj, se pregă­teşte să facă un maseuf... Maseu. Atinsă scurt, din sus în jos, alba descrie un semi-cerc timid dea-lungul surorei-gemene şi-şi dă su­fletul pe sânul cele roşii. însufle­

ţire la cunoscători care proclama minunăţia loviturei. Succesiv: • Profesorul Piton. — Douăzeci şi optl douăzeci şi nouă!

Corul cunoscătorilor. — Două­zeci şi nouăt Amatorul a p ierdut . A intra t u râ t mesa, poate să-şi fa­că bagajele.

Dar, sub puterea cele a două­zeci şi noua lovitură de tac, bilele s'au despărţit zgomotos. Pornite ca nişte schije de obuz, fiecare în direcţie deosebită, se învârtesc multă vreme pe biliard, se cioc­nesc şi se încrucişează, — întocmai ca trei fetiţe care se joacă de-a mingea — şi însfârşit se opreşte fiecare în câte-un colţ, par'că ar fi supărate. Profesorul Piton rămâne şovăitor şi perplex.

Corul cunoscătorilor. — Are s'o joace de la bandă ; efectul, foarte fin, în stânga.

Eroare. Profesorul Piton, cu­prins subit de o inspiraţie genială, a hotărît să joace de la spate roza: deci un retrou de 45 centimetri spre alba, făcut bine ca să smulgă corului cunoscătorlor o salvă de admiraţie. Acum se pregăteşte. Mişcarea tacului, în gaura alcătu­ită din indexul stâng şi degetul cel mare, seamănă cu tremurarea li­nei cozi de pisică gata să sară la un şoarece. Clipe de grijă, tacul sboară brutal înapoi... apoi un ur­let din partea unui domn bătrân care a primit brutal tacul. Ţipete sfâşietoare ale nenorocitului care cade grămadă vărsând sânge pe gură, în vreme ce...

Profesorul Piton. —Uite dobito­cul bă t rân , m'a făcut să-mi str ic seria.

C u g e t ă r i ş i a f o r i s m e de general AL. HIOTTU

Recunoşt inţa popoarelor se o-gl indeşte în puterea lor mora lă , intelectuală şi cul turală .

Firea popoarelor este totdea­u n a a lă tur i de calea cea b u n ă şi înţeleaptă.

* Lucrur i le de sensatie şi des-

frâu sun t subiectele de deliciu ale popoarelor semi^barbare.

Vani ta tea şi capriciul fac ca femeile să cază acolo, de unde nu se mai pot ridica.

Femei le încep p r in g lumă , sfârşesc pr in orgoliu şi se îngroapă pr in r u i n a morală .

Luxul înmormântează demni ­tatea şi cinstea femeilor, a junse aci, nu se mai pot întoarce la me­nirea ce le-a hotărâ t Providenţa .

Cu cât femeia decade, cu atât omenirea merge mai repede sp re sfârşitul ei.

Bărba tu l este începutul tu tu« lor relelor sociale. P r i n vitiile sale strică rostul măre ţ al creatiunei fiinţei sale.

Tot ce providenţa a creiat, a fost făcut cu scop ; dacă t rebu­rile merg rău, este că n imeni n 'a înţeles nici scopul, nici rostul .

Copii sun t victimele părinţ i lor , tilor.

» Dacă păr inţ i i 'şi-ar înţelege

mis iunea şi r ă spunderea faţă de copii, puşcări i le şi casele de ne-: bun i ar fi mai pu ţ in populate.

* . — Mo. 30 . «ü- Ц-J—i—

UNIVERSUL LÍTfcUAR Duminica, 26 Iulie 1 9 i b

Prin zări senine, printre nori. Pierdut din ochi de călători, FA, şoifaul mândru, lainic, sboară, Nu. simte-a vântului povară, IU .nu se teme c'o să moară. Şi-i pe văzduh stăpânilor.

Ca şoimul mândru, tu popor. Iubit, de domnul tuturor, ' -Păstrează leuca strămoşească Si c'o voinţă vitejească, Tu dinlr'un nume fă să nască Renume scump, neperilor.

Viteji ca şoimii din Carpaţi, Iubiţi cu toţi de-ai voştri fraţi, O, dragi români, de-o fi să vie Un timp dorit de luptă vie Porniţi, să scoateţi din sclavie Pe fraţii 'n juguri torturaţi.

Căci nu-i nimic mai bun şi sfânt r

Pe 'ntinsu 'ntregului pământ, Decât a fraţilor iubire, Când toţi c'un gând şi c'o simţire, Spre-a ţării scumpă fericire, Şe duc voioşi în spre mormânt.

Si-ţacum, români, voi ce simţiţi Ca ţara voastră v'o iubiţi, $i când a goarnelor chemare Va răsună din munţi la mare, Voi să vă duceţi spre hotare Uri scump pământ să cuceriţi.

AI. Rădulescu

CĂRŢI NOUI 1)011 DISPĂRUŢI laiin Săvescu—Stefan Petică

In l i tera tura noastră nu ma i toate fi vorba astăzi că există şi

lin pu te rn ic curen t simbolist , sau cum i s'a zis altă dată decadent . {Astăzi cel m u l t se poate discuta

au mai mul t ă ori ma i pu t ină inge­niozitate, dacă reprezentanţ i i nou-ltii curent au reuşi t să facă cu

Eijloacele de care d ispune l imba , Ùte ia tura românească , ceva, sau că lucrăr i le lor nu se men ţ in

de cât în ecourile îndepăr ta te ale producţi i lor de aceiaşi n a t u r ă din l i te ra tura franceză. Şi fiindcă ră­m â n e necontestată existenţa cu­ren tu lu i simbolist , u n tânăr scrii­tor, Alexandru Teodor S tamat iad împins de un admirab i l sent iment de pietate fată de memor ia celor d in tâ i scriitori ai noştr i cari au sbris poezie simbolstă, a încercat , Щ ne redea într 'o b roşură ima щщса. mar i lo r d ispăruţ i „ lu l iu .Săvescu ş i . Ştefan Petică".

r Am avea de. făcut o . observaţiu-n e asupra t i t lului broşur i i : „Doi d ispăruţ i ' ' . -

"Domnul Stamat iad când a p u s ' acest titlu lucrăr i i d-sa"e a fost

pr jns de sigur de u n sent iment amărăc iune , că a r fi p rea pu ţ in

tnoscuţi în publ icul nost ru citi-r şi a m a t o r , d e poezii, lu l iu Să­

vescu şi Ştefan Petică. Sub această knpres iune d o m n u l Stamatiad s'a « ă b i t să creadă că aceşti doi scri­itori pl ini de .farmec ar fi d ispăruţ i ф п memor ia foarte s ^ b ă a iubite-wlor de l i teratură de la noi.

Impres ia noastră însă este că" lu l iu Săvescu şi Ştefan Petică tră-esc vii în sufletele celoia cari ur­măresc pas cu pas toate manifes­tările l i teraturei noastre, când fri-' ^olă şi ispit i toare, când senină şi ifuioasă, când sbuc iumată de re­l ia mă şi l ipsită de personal i tate . Credem tn orice caz, că Săvescu şi Pet ică n 'au fost d ispăruţ i ca să poată fi reînviaţ i de b roşu ra entu-i iast scrisă de d. S tamat iad

Domnul S tamat iad face despre fiecare din poeţii menţ ionaţ i câte o uşoară notiţă biografică şi apoi cu citate numeroase caută să fixe­ze în linii generale caracteristicele fiecărui poet. în t r 'adevăr mer i tu l

_ lucrări i d-lui Stamat iad constă în faptul de a face cunoscută perso­nalitatea fiecărui d in t re scriitorii morţ i , şi aşa de lesne uitaţ i mai ales de urmaşi i lor în domeniul poeziei româneşt i ."

Poezia lui Săvescu se caracteri­z e a z ă pr in nouta tea subiec tu lu i , p r in puterea de concentrare a i-deii. dominante şi ma i ales p r in mlădierea versului sonor. Ima­ginile; în t rebuinţa te de Săvescu e-rau aşa de sügésiive încât р!ч>ѵг> çau o impres ie de complexitate su-', fletească cupr inzând o atmosferă totală asupra subiectului prezentat cu muzical i ta tea versului .

Cităm d in ,,Lâ polul nord" :

La polul nord, la polul sud, sub stele veşnic adormite.

In lung şi larg, în sus ştn jos se întind câmpii nemărginite;

Câmpii de ghiaţă ce adorm pe aş­ternutul mării ud.,

Cu munţi înalţi cu văi adânci, la polul Nord, '. la polul Sud,

. . . *

Ştefan Petică a scris mai m u l t de cât Săvescu, a avut chiar noro­cul să-şi alcătuiască trei volume : „Fecioara înalb" , „Fra ţ i i " (d ramă în 4 acte) şi „Cântecul Toamne i " .

Petică a fost un m a r e art ist al versului :

Inspiraţ ia lui adeseori melanco­lică era aproape to tdeauna con­densată de o cugetare sus ţ inută pe care putea s'o redea frumos şi su­gestiv în t r ' un simbol definitiv conturat .

Se în tâmplă uneori că Pet ică se serveşte de expresii aspre în vălul de melancolie în care se desfă­şoară poezia e s t ins, muzical i ta tea devine m a i greoaie şi a tunci , în poezia lui Petică se s imt ma i m u l t pulsaţi i le u n u i gând ta in ic , , pro^ fund, e o poezie de p u r e idei. Ci­tăm din „Serenade demoniace" .

O ceată 'ntunecatâ s'a oprit Tăcută şi răsleaţă la răscruce; Atât de grea.ii cade'n asfinţit. Tortura de a « M 9Ü 'ncotro s'apu ce.

Cât fuse ziua clară s*a îmbuibat. Cu cântece şi foc,în loc de pâine

Şi beată de plăcere a uitat Be grija zilei groaznice de mâine

Dar seara se coboară răcoroasă Şi amurgul sărbătoarei e amar, Ca drojdia cea neagră ce o lasă Năspritul must pe fundul de

pahar.

Petică avea o r a ră uşur in ţă la scris, şi mai mult de cât atâta era s tăpâni t de simţul unei muzical i ­tăţi în vers pe care rareori o în­tâ ln im la vreun^poet .

Lucrarea d-lui S tamat iad asu­pra lui SăvesCu şi Petică este de­sigur bineveni tă . Mulţ i poate vor fi fost ispitiţi să creadă că poeţii cei. noi- de -as tăz i sunt în t r 'adevăr precursori i une i poezii nouă ma-nifeştându-se prin, muzical i tatea versului şi sugerarea imagini lor ; iar alţii vor fi fost înclinaţi să creadă că poezia românească n 'a avut reprezentanţ i aşa de fini ca Petică, şi Săvescu.

Amintiri din copilărie Războiul tn miniatură

? D-rei Florica N. lor ga Parcă n 'au ma i fost zilele acele

despre care vreau să spun . E r a m In şcoala p r imară , în clasa a pa t ra .

Fraţ i i mei, ceilalţi mai mar i în­văţau pr in şcoli, l a Iaşi.

De vacantă, tata îi aducea acasă rareor i de Paşt i ş i to tdeuna vara , în cele două lun i de zile de odih­nă lungă .

Şi când ne s t rângeam împreu ­nă, e ram şase şi şapte uneori . Toată casa şi g răd ina se încărca de viaţă. Cireşii d in marg inea o-grăzii erau pl ini dè cireşi, de ve-niau şi vrăbii le să-şi u m p l e guşa, mâncând cireşe negre ca tăciunele stins.

I a r noi, aşezam masa cea cu pa­tru picioare, sub cireşul cu cireşe a m a r e şi n e s t rângeam cioatcă împre ju ru l ei.

Dimitr i ţă , fratele mai mare , era b u n desenator.

El ascutia creionul roşu şi al­bas t ru şi pe u r m ă începea să t ra­gă îndesat pe masă hotare le s ta­telor din în t reaga Europă . E u a-veam boală pen t ru Turc ia . Or i , ş i când ne jucam de-a războiul , m ă făceam turc . Dimit r i ţă pen t ru Ro­mân ia ; Ţ u i c ă pen t ru Angl ia ; Jâcă pen t ru Austria-; Neculai pen­t ru Rus ia şi dacă erâ şi Mihai , el lua F r a n ţ a î n s tăpânire .

Noi tă iam toţi nas tur i i delà sur-

Din Polonia rusească; Vederea oraşului Kausen, în parte distras In urma luptelor

tucele şi pantaloni i ce-i găseam spânzura ţ i în cuie, în etac, de în­jghebam armata Europei . Eu lu­a m nastur i i roşii, căci s tăpâneam Turc ia şi turcii poartă fesurile ro­şii.

Nasturi i negri , erau soldaţii An­gliei. Nasturi i cenuşii erau solda­ţii Italiei. Nastur i i de tablă nea­gră, erau soldaţii Austriei. Nas­tur i i a lbi erau soldaţii Fran ţe i . Nasturi i verzi erau soldaţii Rusiei .

Fiecare stat t ră ia în b u n e ra­porturi de amici ţ ie cu statele ve­cine. Capul încoronat era ma i marele oştirilor. Şi pen t ru ca să se cunoască d in t r e ceilalţi ostaşi, îl alegeam pe cel ma i frumos şi mai strălucitor din câţi găseam. Nastur i de aceştia pu r t au femeile la bluză. Nu era femee, care să fi venit la tata pen t ru cele biseri­ceşti şi duhovniceşt i , fără s'o fi pândi t , să vedem ce nastur i poar­tă şi fără să-i cerem, dacă nastu­rii ne plăceau.

Intr 'o zi vine Ia noi lelica Ma-randa , femee în vârstă, cu nume le t recut peste nouă marg in i de sate şi hotare, ca u n a ce are daru l de sus să lecuiască boalele.

Avea la polcă. cusut în par tea de sus a pieptului un nas ture , ce strălucea mai viu ca l icur ic iu l în miezul nopţi i . Cât m ' a m rugat de dânsa până s ă m i - l , d e i e , n u m a i eu ştiu ! In sch imb eu. i -am dat pe lângă cei treizeci bani , s t rânşi de la îngropăr i şi două prescuri , ru ­mene , ca faţa lui Hristos, s t rânse de ta ta în du lap , pen t ru sfânta s lujbă de Duminecă . E r a într 'o Viner i . Şi S â m b ă t ă seara, tata n 'are de u n d e să găsească prescu­rile la locul lor, ca să le ducă la biserică să a ibă cu ce să slujească a doua zi. Doamne, când m 'a aflat că eu sun t cu pr ie tna, n u m a i eu ştiu ce-am tras şi mă rog lui D u m ­nezeu să n u ma i păţească n imeni ca mine , la vârs ta aceea. A tre­bu i t să t r imeată tata în satul ve­cin, la : popa Mircea, să-l î m p r u ­m u t e cu două prescur i , că altfel n u era chip să ,s lujească şi r ămâ­neau oamenii nesfinţiti .

Şi nasturele cu pr ic ina a a juns Sul tan. . .

Regii şi împăra ţ i i , aveau g a r d ă de onoare. La inspecţii le ce Ie fă­ceau în cupr insu l ţăr i lor , o l uau cu dânşi i .

Ei îşi făceau vizite un i i la alţii. Stă teau câte două săp tămâni în

ţ a r a vecină. Cei c a r u a v e a u feciori şil feţe şe mcusrcrejau.

In t r e • ţă r i se făceau 4racta te de al ianţă. In caz de războiu, u n u l pu tea să fie a juta t de al tul . P e a-tunci nu ş t iam ce . sun t amabasa -dorii. Când o ţa ră rupea , bune le rapor tur i cu al tă ţa ră , nu-i î n m â n a ambasadoru lu i paşapor tu l de ple­care, ci p u n e a să se t ragă cu t u n u l în capitală, cât de depar te ar fi fost ea. Dacă t u n u l din capitala bă tu tă răspundea,- războiul era de­clarat .

Aveam şi ghiulele pe a tunc i . Nastur i i cei m a r i şi groşi, b u n i de aruncat , e r au preţuitele s rapnelé ş l obuze. Aşezam ghiule le în faţa capitalei. 1 Numai de acolo se t răgea la declararea de războiu. Sfârlea-za degetelor era t u n u l . Gând t rân­team o sfârlează în ghiulea, z b u r a cine ştie u n d e . Şi- ne păzeam ca nu cumva să n imerească în al tă ţară, a tunci era „casus beli i" .

Odată S u l t a n u l pregătise o vi­zi tă la Ţ a r u l Rusiei .

Pleacă - Su l t anu l din Constanti-nopol, pe m a r e a Neagră, în t r ' un vapor , o j u m ă t a t e coajă de nucă , la Odesa.

Acolo, t rebuia să alerge înaintea lui la p r imi re u n sol t r imis de Ţar . Solul nu venise .Sul tanul , pen t ru aceasta se face foc de mâ­nie, că se întoarce înapoi , hotăr î t p â n ă la moar te să-i declare răz­boi.

Când Su l tanu l a junge la S tam-bul , îi sar în cale cadânele, ca dec., biceiu, da r el n u le a runcă nici u n surâs de pe buze, nici nu-si

VDumiBicH >M- Wie-1915-. - -* -r * - -UNIVERSUL""BÎTEBArT " * " No. 30*. — 3

descreţeşte sprincenele. ci tună şi fulgeră. El ordonă să bombardeze Pe te r sburgu l . î nda t ă pa t ru ghiu­lele sunt aşezate pe malu l Bosfo­ru lu i , îndrepta te spre Rusia. Pre­gătesc sfârleaza şi zic : una, două, trei... O d e t u n ă t u r ă straşnică din g u r ă şi ghiu leaua este a runca tă până aproape de Pe te rsburg . Mai zic odată : una, două, trei, din nou o de tună tu ră din gură şi ghiu­leaua nimereşte garda imper ia lă . N'a trecut delà această bombar ­dare nici t impu l cât să n u m e r i până la zece şi mă pomenesc cu o ghiu lea delà Pe te r sburg , p â n ă la Bosfor, de era să răs toarne coaja de nucă în care se întorsese Sulta­nu l din Odesa.

î nda t ă sunete de m a r ş ; a rma­tele de uscat ale celor două împă­răţ i i pornesc spre Nistru.

Escadre întregi de vapoare, ju­mătă ţ i de coji de nucă, înşirate şi legate cu ajă albă, pornesc şi ele pe în t insul măr i i Negre, unele îm­potriva, al tora.

Infanter ia se lup tă cu infante­r ia ; ar t i ler ia cu ar t i ler ia ; cavale­ria contra cavaleriei ; vapoare con­t ra vapoarelor.

Luam zece soldaţi turci şi zece soldaţi ruş i , căci se bă teau zece câte zece. Ii s t rângeam la u n loc şi-i f r ământam pe masă. cu vârful degetelor, fără să ne u i tăm la ei, p â n ă ce ziceam .,gata".

Apoi îi lăsam la un loc g răma­dă şi ne u i t am la victorie. Cine era deasupra , era înv ingă toru l ; cine era dedesupt era învinsul .

Cu ar t i ler ia t răgeam tun contra tun . Cel lovit e ra scos clin luptă .

Cavaleria lupta n u m a i pe jos, ca infanteria.

Lup ta vapoarelor era ca lup ta art i leriei . Soldatul , scos din coaja de nucă era repezit cu sfârleaza în vaporul inamic . Care vapor se răs turna , acela era înecat. Şi răz­boiul u r m a aşa până la încheerea păcii. Cine r ă m â n e a cu mai mul ţ i soldaţi, neatinşi , eră învingătorul .

In acest războiu. Rusia a b i ru i t . Drept ponos al războiului , Turc ia a dat Rusiei, pa t ruzeci de nas tu r i verzi, pe cari i-am cumpăra t , d in -sat, delà Ilie W a s s e r m a n . cu opt zeci de bani .

Volbură Poiană

HENRI LAVEDÄN

UN OM FRICOS

Schimbul de prizonieri grav răni ţ i Intre Franţa şi Germania

Invalizi francezi la Constanţa aşteptând să plece

OÇO^<>0<><><>0<><>««>^

Afară e toamnă cu ploae şi vânt... Şi sara se lasă'n neştire, — Eu stau la picioarele tale şi-ţi cânt Un cântec frumos de iubire !

Tu stai lângă mine pe gânduri... visezi... Şi toate-ţi apar ca străine... Ciudate-ţi par toate ce'n juru-ţi le vezi, Te miri că mă vezi lângă tine...

Де mult... într'o sară ca asta... te-ai dus Mânată de doruri neînvinse... Lăsându-mă singur: un süßet răpus Cu misele pururea stinse...

Şi azi iar e toamnă... cu ploae... cu vânt... Şi sara se lasă'n neştire... Eu stau la picioarele tale şi-ţi cânt Un cântec frumos de iubire...!

Al. Terziman

<><>лс><><><><><><><><><><^

Când e ram student , locuiam în car t ierul la t in. Mâneam în fie­care- zi în t r ' un mic r e s t au ran t cu p re tu r i fixe, s i tuat pe la începu­tu l bu levardu lu i St. Miehel . P r in ­t re clienţii obişnuiţ i ai res tauran­tului , dis t insesem u n bă rba t cu p ă r u l mare , de culoare cenuşie, pal id, pur tându-ş i guleru l palto­nu lu i ridicat, şi i a rna şi vara." Se aşeza în to tdeauna la masa vecună cu á mea. E ra tăcut, d a r eu ajun­sei să-1 fac să scoată câteva -cu­vinte, înv ingându- i m u t i s m u l I în­

căpă ţ âna t . Se vede că nu-i displă­cui, căci începu să m ă numească ?

amicu l lu i . Şt iam că avea 59 de : ani şi se n u m e a Octav Michaud. E ra văduv, copii n 'avea şi avea "> fericirea de a trăi din rentele sale. -Nu-Ь vedeam decât la orele prâri- :

zului şi mesei de seară, to tdeauna s ingur . F i g u r a sa închisă expr ima ;

o preocupare dureroasă, suferinţa ; cont inuă a vinei obsesii interioare. L-am înt rebat de m u l t e ori ce

m â h n i r e avea Femeile poate?... • Nu ! Banii ? Nici atât. Ce atunci ?" Là în t r eba rea aceasta, îşi înfunda încet capul în palton, al cărui guler îi j ungea până la ' mi j locul urechi lor — urechi mar i şi albe; plate, ca o m a r m u r ă — şi răspun­dea cu u n suspin : „,Ah !" P e u r m ă r ă m â n e a nemişcat , cu ochii fixaţi' ' pe u n obiect oarecare, cu pr iv i rea dnsă în gol. în t r ' o seară, când ieşi-в е т împreună , d u p ă masa de ţeară , el m ă în t rebă brusc : „Vrei

să vii la mine? Vom discuta" . P r imi i . C h e m ă o t r ă su ra şi dădu bi r ja ru lu i p adresă,: Avenue des Champs-Elysées. î n t impu l dru^ mutui, niei nu deschise gura . . T r ă s u r a se opri îna in tea unei clă­d i r i - f rumoase^ ale cărei o b l o a n e erau trase. R a m u r i l e arbori lor se aplecau deasupra, unui z id -şi un zefir dulce mişca vita sălbatică, agăţa tă de r a m p a balconului . Foafte intr igat , îl în t rebai : — „Unídé sun tem ? — Acasă la iriirie," — îmi răspunse . - 1 - In t r a răm, şi dupa ce- u rca răm p scară largă şi treejurăm prifi. m a l ^ u l t e saloane : în à căror obscuri ta te bänuiaiia luxul lor opylent , . nvţmaî după călcatul covoarelor şi a t ingerea draperi i lor cu obrazul , a junserăm înaintea. ,Unei uşi . P â n ă acolo dânsul mă condusese, t i nându-mă de mână . Se opri , apr inse u n chi­br i t şi d u p ă ce m ă lăsă- să trec eu întâi îmi s p u s e : „Iată Camera mea". - .: •

Rămăsei uimit , Graţia aleasă şi sensuală a secolului al 18-lea, ma-: niera sa voluptoasă şi cochetă, gs tu l unei imper t inente fri­volităţi păreau că prezidaseră la împodobirea acestei ; camere . Fio-ri în t inse cădeau în gh i r l ande pe tapete. Geamur i le şi oglinzile aşteptau femeia căreia să-i sur­pr indă imaginea efemeră a fru-musetei sale. In aer p lutea n u ştiu ce par fum tu rbură to r , din acea delicioasă eoocă d i spăru tă . Şi el

se n u m e a Michaud! Şi de juna n u m a i cu 3 franci !

în funda t în t r ' un fotoliu, ma i palid ca de obicei, acest om fără sânge în faţă, cu ochii în fundul capului , e r a foarte nelinişt i t . Un m o m e n t î m i - p ă r u r ă u c'am venit . El îmi făcut s e m n să iau loc ală­tur i de. eL Atunci , l n tăcere, cu toate uşile închise, indiferent de mii le de seducţhmi care-1 î m p r e j -mu iau , s e exp r imă cu încetineala, eu foarte m u l t ă încetineală.

— Trebue să descopăr cuiva se­cretul tristeţei mele. De ani de zile viata mea e b nel iniş te per­petuă.. Nu ghiceşti pen t ru ce? O să ti-o spun..:

„Este o ideie înfiptă aici — a-, t inse fruntea cu indexul — şi i ra se mişcă deloc".

Aplecândii-se, m ă l u ă de u m e r i şi îmi şopti, ' foarte de aproape, — ca şi cum .avea t eamă de această des tă inui re : Mi-e frică de moarte.

Ei reluă, ~seandâncl fiecare rao-nosi labă ca să m ă facă să adân­cesc m a i m u l t ter ibi la m ă r t u r i ­sire; ,,Mi-e frică...- de. . . moar te . Vezi de ce sun t nenoroci t?

Spunea aceasta cu aerul u n u i copil bolnav, caro vrea să fie com­păt imi t .

II în t rerupse i : „Nu eşti d-ta s in­guru l . Toată l u m e a a r v rea să trăiască m u l t t i m p " !

El r ăspunse , dând din cap: „Nu, d-ta nu ştii 1 Nu e iubi rea de viaţă, ci frica de moarte. . . Consimt orice,

chiar să n u ma i trăesc, da r să mor nu . Niciodată nu m ă voi putea hotărî să mor.. . Cum mi-a venit această t eamă? . . . Nu ştiu, Mi-aduc amin te că am încercat-o chiar de la p r i m a oară când am putut să judec . Când eram copil... apoi mai târziu în tinereţe, şi în viaţa în t reagă am îndura t acest mar t i r iu . Gândirea acesta persis­tentă nu-mi lasă nici un m i n u t d3i odihnă. Mă gândesc la moarte' când m ă scol, când mă îmbrac i pe d r u m , când mănânc totdea* una, peste tot, pânsc Ia ora când m ă culc . Noaptea, ea se bucu ră do somnu l m e u şi când m ă lasă să adorm, epuizat, îmi vine în vis.. . O h ! E penibil . . . pune-te în locul meu ! Am o rentă de 2—3000 livre, o avere considerabilă. Şi to­tuşi , în t imp de u n sfert de secol? averea nu m 'a făcut să uit.. .

A m încercat toate distracţii le şi nebuni i le cele ma i extravagante, îna in te chiar de a-mi p u n e în e-xecuţie proiectele a m recunoscut inut i l i ta tea s t răduinţelor mele. Acea idee este aşa pent ru că tre­bue să fie. E boală sau pedeapsă? — Spune-mi părerea d-tale sin­ceră... Totuşi mai b ine decât m i n e n'o să ştii. Citesc în ochii d-tale cuvântu l care e gata să-ţi v ină pe

' b u z e : i u b i r e a ! — A h ! i u b i r e a ! am căutat-o, a m găsit-o şi a m pier-dut-ö. Am avu t m u l t r e met rese frumoasa. . M 'am însura t cu o feniee care m ă adora. Insă în bra­ţele: metreselor şi pe in ima femeei iubite, în orice moment , în t re noi venia gândirea , aceeaşi g â n d i r e ; t rebuie să mor , trebuie. . . Poate m â i n e ? Peste zece minute , c ine ş t i e? Şi d-le, iată, chiar în mo­men tu l acesta c rèeru l m e u lu­crează, lucrează, văd mii de lu ­crur i , mi i de detalii deodată, cu o siguranţă , cu o preciziune fotogra­fică : eu pe pat , înt ins, mor t , ve-ghindu-mă. . . îmi s imt b a r b a ne-rasă Care înţeapă. . . oameni în ne­gru, cu pă lăr ia pe cap, care m ă iau şi m ă duc în t r ăsura s t răba t tută de curen te de aer. Totu l îmi produce o frică... Dar n u m a i in­sist... Văd că cuvinte le me le te impresionează. Dar d-ta n 'o să fii niciodată în s tarea mea. Nu ştii cât sufăr.

Ri spuneam că m ă însu rasem. Nevasta mea a mur i t . Aveam doi cop i i : P a u l şi Genoveva. Au m u ­r i t şi ei. Pa rcă â fost u n făcut. Cât despre păr in ţ i i mei, ei au m u r i t de m u l t t imp , înaintea lor. Astfel că eu rămăsei s ingur . Ia tă viata mea. L u x u l casei mele mi-a devenit insupor tabi l . Nu m a i ainj nici u n pr ieten, nici familie. î m i iau т а ч а la în tâmplare , ori unde,, m ă întorc acasă cât m a i tâ rz iu posibil noaptea," cu visul r ă u care nu -mi -dă pace u n moment . Ia tă — chiar în m o m e n t u l când îti vor besc s imt moar tea lângă mine , aici; în camera mea..; O s imt . Şi aceasta durează d e 50 de ani . Adio t inere, t e într is tez degeaba. In-toarce-te acasă la d-ta. du-te la-să-mă.... du-te"...'.

Se r idică şi m ă conduse p â n ă la uşă u n d e m ă lăsă înspă imânta t . Nu ma i veni la- res tauran tu l unde-1 în tâ ln i sem şi c u t impu l îl ui tai . E u călători i . După doi an i , p l i m b â n d u - m ă în Câmpiile Elizee tresării recunoscând casa unde -mi făcuse des tă inui rea fricei sale, în acea noapte.

O curiositate mă făcu să ştiu ce devenise maniacu l . Sunai . Veni un servitor bă t rân . II în t rebai :

— D-1 Michand ? — A m u r i t anu l trecut, d-le. Fu i su rpr ins î nmod penibi l . — Aici, în casa aceasta? — Da. domnule , eram aici cu

d o m n u doctor. îm i repeta î n t r ' u n a când era în agonie : „Vincent, mi-e frică ! Şi pe u r m ă îmi scăpă d i n braţe , închizându-i-se ochii şi zi­când :

—- N'a fost decât atât! Şi mur i . . .

Tradus de Aurel G. Teodoras

6. — No. 30 . UNIVERSUL L I T E R A R Duminică ІТЗ Iulie 1915

S o a r e î m p ă r a t de L ACHIMESCU

Pe când pleoapa nopţii să lăsa incet peste ochiul zilei, u n prieten sfătos îmi depăna din amint i r i le t recutului .

Din ochii lui, făşii de l umină s t răbăteau spaţ iul , ce ne despăr­ţea, şi se reflectau în ogl inda su­fletului meu. — Gândiri le lui pă­reau rup te din ale mele.— Iscodi­rea vorbelor lui păreau tăiate şi în t ruchipate parcă din însăşi sta­rea sufletului meu ; atât de ase­mănătoare în modula t iune erau cu ale mele .

In a rmonia serii, la pâ lpâ i tu l candelelor, ce se despr indeau de, pe tăria a lbast ră ca o peruzea, a iu ram pr ins în volbura vorbelor tui fermecătoare.

Ascul tam cu duioşie, acea duio­şie şi patr iot ism exuberant , care înfiripase odinioară sufletul mar­t i rului N. Bălăcescu, în revărsatul zorilor nouei Români i .

Pr ibegia sufletelor mar i e o ax iomă în noaptea t impuri lor , care u m b l ă d u p ă „Dreptate şi Frăţie".— Restul e un corolar pe care se încumetă mul ţ i în rezol-virea problemelor ce f rământă o-menirea .

Când vre-un colţ al veştmintelor întunecoase, ce cu mare grijă în­t ind cei întunecaţ i la min te şi su­flet, se ridică soarele adevăru lu i , străluceşte cu mai mu l t ă că ldu ră De teamă, însă ca focul razelor Iui să nu sfredeluiască în adâncul i-nimilor , interesaţii se s trăduesc să orbească drepta tea şi frăţietatea, acoperind repede colţul desvelit.

In liniştea serii şi în cântecul monoton al l ău ta ru lu i de după sobă. coprinşi în mreaja gândur i ­lor, îmi istorisea din vremi ui ta te .

Cuvintele lui , is tor is indu-mi cu tâlc despre Soare împăra t , t r ans ­mitea s imţur i lor mele t resăr ir i de inimă, fiori de plăcere, de groază şe nedumer i re , povestiri pline de speran ţe şi o du lce melancolie. S imţeam că istorisind trăeşte, su-îeră şi se bucură .

Era odată ca niciodată, că dacă n 'ar fi n u s'ar povesti; aşa îşi în­cepe istorisirea, cu vorbe l impezi , dogori te de focul unei iubir i în­văpăiate de „Drep ta te şi Fră ţ ie" .

în t r ' o ta ră depăr ta tă , u n d e munţ i i se bat în eapete, s'a năs­cut în t r ' un palat de glorie şi lu­mină , un Făt F r u m o s .

Acolo pădur i le de smara ld îşi înă l ţau creştetul pe umer i de u-rîaşi până în zămisl i rea cerului i a r în fundul cel ma i în tune­cos : din locul u n d e capetele mun ţ i lo r se ating, u n isvor de apă vie îşi rostogolea, la vale, undele până în înt insul apelor.

Oreadele 1) l 'au legănat, Naia­dele 2) l 'au scăldat, Aiolos 3) î-a cântat cântec de leagăn.— Fă t F r u m o s de neam de împăra t , s u b pr ivegherea lor neadormi tă a crescut şi s'a întărit.—In lup te tot­deauna era neînvins.— Ino 4) îl ocrotea pe apă şi uscat şi îi îndrep­ta paşii spre o ţăr işoară d inspre soare r ă sa re— Aci Echo 5) i-a smuls nume le atât de d rag şi de măreţ , din u n d a apei, şi l'a repetat din mun ţ i la mare, că toată firea tresărea, iar locuitorii micei ţăr-şoare s'au îndrăgost i de el.— Bu­zele lor numa i n u m e l e lui îl pro­nunţau .— Inimile li se înfiora de bucur ia ce dă emoţia unu i viitor fercit.— La auzul acestui n u m e văile au începu să hăulească, munţ i i să răsune , pădur i le de ar­gint să freamăte crengile, apele să salte în albiile lor, păsări le să doinească, câmpul să a runce nă­frama şi să se îmbrace în h a i n a speranţelor, iar poporaţia să dea-

1) Zânele munţ i lo r ; 2) Zânele a-pelor; 3) Zâna vântu lu i ; 4) Zâna păzitoare— în chip de oasăre de mare ; 5) Răsunet ; *1 Ѵ і т ѵ г * ;

pene dorinţele în aşteptarea fău­r i torului de ţară şi t ron.

Când toate şi totul r i d i c i i m n u r i şi-şi deschideau braţele pen t ru a pr imi pe Fă t F rumos , Ech idna 6) să sbătea de moar te spre a-i în­venina sângele pr in s t recurarea veninulu i său, în corpul fraged şi pl in de vlagă.— Câduri le îl tur-bu rau , in ima îi palpi ta de o viată nouă, corpul şi creierul îi erau în­frigurate d u p ă luptele cu uriaşi . Ţa ra d inspare soare răsare» îl fer­mecase.— P e p ă m â n t u l ei curgea lapte şi miere. — Cel ce păşea aci se s imţea ca în rai , n u m a i băşti­naşi i însă, iloţi ai claselor stăpâ-nitoare, erau streini în casele lor.

Ca şi Solomon a pr iceput Fă t F r u m o s , în înţelepciunea lu i : ini­ma , curajul , puterea şi aspi ra t iu-ni le poporului cu sufletul otrăvit de vampiri .— Cugetul m i mai era al lui , ci al poporului care se sbă­tea în ghiarele smeilor şi ale ba­lauri lor , ce d u h n e a u din gu r i cu câte şapte l imbi , văpăi ca din iad.

înc ins de dor, încumeta t în pu­terea lui, într 'o b u n ă d imineaţă porni la d r u m pr in ţări depăr ta te şi mul te măr i , i s 'au mai pus în cale. Munţi i se băteau în capete, iar p r in t re ei se prel ingea ca u n ş tergar alb, o apă vie.

In rostogolirea undelor , spre în­t insul apelor, un dulce şi melodios cântec îi isbea urechea, — era Aio­los, ca re p lutea cu el pe încreţi tu­rile m ă r u n t e şi dese în care chipul lui Făt F r u m o s se oglindea mă­reţ, înconjurat în lumin i . Atunci E g e r i a 1 ) îi şopti în taină grija ce t rebuia să aibă în călătorie, că u-riaşii p r in a căror ţa ră va trece, vreau să-1 peardă, şi când va t rece pr in oraşul împărătesc, să-şi pre­facă fizionomia. Ino îl însoţeşte, da r în lup tă uriaşi i ajutaţi de Har-p y e s 2 ) îl pot doborî.

Cum din pruncie corpu-i fusese întăr i t şi acum căptuşi t cu zale, teama nu pu tu pune s tăpânire pe

*) Zeiţa înţelepciunei. *) Uragan mons t ru ar ipat .

in imă. încredinţa t în iscusinţa min t i i şi spr i j inul zeilor ce au pre-zdat la naşterea şi creşterea lui, a păşit cu încredere şi cu ra j ,pe pă­m â n t u l uriaşilor, schimbându-ş i fizionomia. Nepăsător şi m â n d r u s t răbătu oraşul împărătesc. De mul te ori vederile se opreau asu-pră-i, bănui toare , cercetătoare, în­să Făt F r u m o s şi-a văzut mai de­par te de d r u m . A umbla t zile şi nopt, nopţi şi zile nedormi te şi r ă u h răn i t , h răn i t doar de o speranţă şi u n dor nemărg in i t ce-1 chema în tara d inspre soare răsare . Şi când mul t n u mai era până Ia hotarele acelei tăr i , zdrobit de o-boseală, s'a văzut nevoit să între­r u p ă călătoria. începuse codrii să freamăte şi o melodie duioasă ve­nea d inspre soare răsare şi-i pi­cura în in imă. Simţea că nu-i de­par te şi totuşi t rebuia să îndure , să lup te şi să învingă. Smei şi ba­laur i pă reau că se r idică în văz­d u h şi sufla aşa de rece de-ti în­gheţa sângele în vine. P e această vreme de îndura re , u n mons t ru ce vărsa foc pe năr i şi r is ipea în p rea jmă miros înnecăcios, sosi d inspre soare apune, după ce se fofilase pr in t re munţ i i - în luptă , bă tând apa cu aripi le şi mişcân-du-şi corpul agale. La vedenia a-ceasta, îşi s t rânse in ima şi tacti­cos i se sui pe spinare. Mons t ru l pufui îşi clăt ină coama, ca u n e-lefant pişcat de un purice, şi-şi văzu de d r u m . Ino veghea.

Şi a mers Fă t F r u m o s , dus de acea năzdrăvănie cu două capete, până în t r 'un loc, unde apa era s t rânsă ca în t r 'un cleşte şi se pre­l ingea p r in t re capetele de mun ţ i ga ta să se ciocnească. Apa fierbea jos ca în t r 'un cazan şi vârteje se făceau împre jur gata să înghi tă tótul. Atunci Ţe th i s 3 ) porunci in­să nu stânjenească calea lui Făt F r u m o s şi mons t ru l se s t recură cum pu tu mai b ine şi mai repede pr in t re capetele munţ i lor cari în­cepuseră a se înc run ta şi stau gata

*) S tăpâna apelot .

1. Primai instantaneu luat, In regiunea din nord, m timpul bombardării unei în tă r i r i franceze de către arti leria germană

2. AI doilea instantaneu, arătând o altă fază a bombardării. 3 . Âl treilea instantaneu arătând o ultimă fază a bombardării.

să se isbească. Fă t F r u m o s , voind să-şi vadă chipul , îşi a runcă pri­virile în u n d e şi se văzu necunos­cut de strălucitori , iar din încreţi­tu r i l e apei , u h cântec melodios, nespus de înduieşător , îi vraja u-rechea. E ra Echo се-Г însoţea.

Umbre le munţ i lo r gigantici sa în t indeau dea lungul apei, atin­gând în profunzimi, creasta ceru­lui. Pădur i l e î m p u r p u r a t e îşi scăldau faţa în unde . Soarele îşi răsfăţa privir i le pe turlele temple ' lor şi caselor şi-şi juca pe valuri , în amurg , palidele raze, pu r t ând mai depar te cântecul născu t în pădurea de smarald , în fundul cel mai întunecos al munţ i lor , peste, creştetele căror străjueşte încă u n castel înconjurat de glorie şi lu­mină .

Din depăr ta re se vede ceva în­tunecat, apoi mai b ine şi mai bine, până când aripele namilei încetară de a mai bate şi Fă t Fru­mos în t r 'un suflet sbu ră la t ă rm. Mul ţ imea de pitici, pânză, îşi pu ­nea m â n a s traşină la ochi şi pri­vea şi nu credea ochilor ce vedea. Simţea că el e Făt F r u m o s . De aci înainte soarele îi va l umina şi în­călzi, iar p ă m â n t u l din care eşea lapte şi miere îi va h răn i şi gân­dea cu bucur ie la bucur ia copiilor şi s trănepoţi lor lor. Lăuda pe Domnul cu cântece, sur le şi t râm­biţe şi b inecuvânta cerul:

Obosit de d r u m şi emoţie, făcu noaptea conac. Stelele se între­ceau în sclipiri de dragoste, lumi ­noase, şi cu cât înainta spre miez de noapte, cu atât se înghesuiau mai mu l t spre a-1 veghea şi stră-jui .

Când crainicul d imineţ i i anun­ţa zorile, c e r u l s e î m p u r p u r a s e şi luceafărul încă stătea de veghe, o teîeguţă cu cai înaripaţ i , albi ca zăpada, porni la d r u m .

Câmpiile, dealuri le şi mun ţ i i aş­te rnuse covoare înverstelate cu fel de fel de flori. P iep tu l apelor săl­ta în t r ' un oftat de u şu ra r e şi se juca sglobiu în matcă, mângâ­ind cu feţele lor pletoase răd in i de pe ţ ă r m .

Livezile şi pădur i le găti te mi­nuna t , iar pasăr i le şi păsărelele une le îşi c iuguleau penele fru-; moaşe, altele cântau şi dăn tu i au p r in arbor i şi câmpii , de credeai că-şi r u p călcâele.

In văzduh mi re sme p lu teau şi o bucur ie şi plăcere se revărsa în suflete.

Piticii în ha ine de sărbătoare a-t ineau calea şi chioteau de veselie ză r ind pe Fă t F r u m o s .

Soarele îşi răsfira, cu degetele sale t randafir i i , beteala de aur peste d r u m e şi popor .

Şi cu aşa alai d e veselie a m e r s şi a mers până a a juns î n t r ' un o-' r a ş mare , s t răbă tu t de u n fir de apă ce ispiteşte pe t recător şi-1 p i ­roneşte pe loc, îmbiindu-1 cu srlas du lce fermecător să r ă m â n ă . Şi a m e r s d r u m e ţ u l nos t ru , nepu tân-du-se desbăra d in vraja fermecă­toru lu i pâ râu .

Aci .ospăţ mare , sărbătoare, de (

s'a d u s pomina . S'a aşezat apoi în; s caun şi a început să domnească c u m n u m a i el ştia, şi să se p u n ă c u r â v n ă la muncă , m u n c ă grea , istovitoare.

Munca , însă, puţ in se vedea şi ceeace făcea, era hul i t . î m p r e j u ­r u l lui a început să se târască mu l ţ ime de d ihăni i şi să înveni­neze totul. Ochii de vasilisc spre Făt F r u m o s erau ţ intui ţ i , l imbile de şarpe jucau şi gur i le de ba­l aur stau ga ta să-1 înghită , pe când î m p r e j u r u l pa la tu lu i smeii dau târcoale.

In această v reme de luptă grea, lup tă pe viaţă şi moar te , s imţea că sufletul i se topeşte, că are ne­voie de u n sprijin, de u n tovarăş care să-i dea noi puteri , căci aşa este lăsat, ca oricine sau orice pe pământ , să se însoţească, dacă ţ ine ca b les temul lui D-zeu să nu-І »-jungă .

Aşa, într 'o noapte, pe când ge­nele abia îi acoperiseră lumini le

І)цшіпіс#, S6 Folie т915 . UNIVERSUL LITERAR Ne. 3 * . — 7 .

obosite de gri}*, ii apăra «m ehip С А І Р А Ш M ШЗ b l a n d , luminos şi-i în t inse o floa- — • re . Cun t o privea cu lua re amin te , * , • • . « * , , , • • n • _, ' n « •

і*££е^^ш A І-ю!ш Divizion dm Regim. 5 Roşiori site eântă şi nouă împărăţii as- w * cultă.

; Şi au făcut n u n t ă mare , de s'a d u s pomina peste nouă m ă r i şi n o u ă ţăr i , i a r Nemesis*) p l ină de bucur ie , îşi u n i puterea ei cu a zânelor ce s t ră juiseră p â n ă aci paşii lu i Fă t F r u m o s şi acoperi cu darurile- ei tovărăşia ce fusese în-•chegată până la moar te . I S u b îndoită putere calea se l im­pezea din ce în ce, iar piticii , su­puşi i lor, îi pr iveau cu ochii зсап-teetori de bucur ie . Lucrăr i noi e-şeau ca d in pămân t , d r u m u r i , c lădir i de tot neamul . începea în c răpa t de zi si totul e ra isprăvi t când soarele d ă d e a în geană, de se m i n u n a o l u m e întreagă. Lu­m i n a s t răbătea în va lur i peste tot şi m u l ţ i nu credeau ochilor ceeace vedeau, aşa cu repeziciune se în­t r u p a totul. P rogresu l s t răbătea ca vântu l delà u n capăt la al tul al ţări i şi de sus până jos.

Continuarea în numărul viitor.

d e C. C I O C A Z A N

- U R M A R E —

Via|a artistică şi literară L a ia rnă vom avea trei compani i

de operă şi operetă în Bucureşt i . jAfară de cele anun ţa te , se mai 'formează şi compania l i r ică „Gr. Gabrielescu", care n u m ă r ă , în t re e lementele sale de valoare, şi pe jartistul Niculescu-Basu, — eare cântă a c u m la Blanduzia.

* De Max a da t o reprezentaţ ie şi

l a S ina i a u n d e a r epur t a t succese f rumoase în faţa u n u i publ ic se­lect şi e legant .

*-Scri i tori i noştri vilegieturează

la Constanta, Sinaia, Predea l şi la.... Terasă. ,,Vom avea deci o f rumoasă recoltă l i terară" la toamnă.

* Vom avea, la toamnă, şi u n Tea­

t ru de reviste. Elementele n u vor lipsi: d-na Cinsky, — Angelescu, d-nii Kanner , Niculescu-Buzău, Achil Popescu, Carussy vor fi pr incipal i i interpreţ i ai acestor re­viste. : N u m a i să fie şi reviste vrednice de acest n u m e .

* La Blanduzia s'a pus în repeti­

ţie „Faust". D. Nicolescu-Basu va Interpreta , probabil , ro lu l lui Me-fisto.

Deocamdată se va cânta însă „Cleretg în Concentrare"'.

* „Dragostea Corinei" este noua

operetă a compozi torului Brătianra, d u p ă l ibretul lui A. D. Herz şi se va cânta, la terasă, de către Com-' pan ia „Grigoriit".

* — Din compania d e operă a te­

no ru lu i Al. Demetrescu De Sylva vor face par te d-ra Florica Flo-rescu d. N. P . Cincurette şi alţii . A fost angajat Tea t ru l Modern.

* Autoru l subtilei bucăţi , publ i ­

cată în n u m ă r u l trecut, sub ti t lul „Părerile de rău" este cunoscutul scriitor G. Varone. I V S A A A ^ W V V W V A A / W V

P e n t r u o r ï - c e r e c l a m a ţ i u i i î s a u s c h i n i b n r î d e a d r e s e , d - n i ï a b o n a ţ i s u n t r u g a ţ i a a t a ş a ş i u n a d i n b e n z i l e c u c a r e p r i m e s c z i a r u l «Universal Literar», c o n t r a r , r e c l a m a ţ l u -n e a S U B s c h i m b a r e a d e ' a -d r e s i t n n v o r f i r e z o l v a t e .

*} Zeiţa vieţii m o r a l e .

La 10 Iulie a m pr imi t parte din corespondenţă şi hăr ţ i le pe 20000 ce r u g a s e m p e d l General Istrate să binevoiască a-mi da , da r свди lt. Ionaş mi-a spus că d-1 Lt.-Col. Nicolau i-a păru t r ău a mi le tri­mite , ne având altele pe această scară i la-am remis, când împre ­u n ă cu d-1 Lt.-Col. Herescu n e a m dus la Tur tucaia .

La p r imăr i a din Zavet u n d e se insta lase cancelaria r eg imentu lu i , s'a găsit într 'o cameră, o farma­cie complectă, p recum şi o ladă cu care mergea p r in sate a căror cură ţen ie lăsa foarte m u l t d e do­ri t .

P e aceea scria ma i sus că bul ­gari i pe lângă a rma tă şi şcoala e-lementară , s 'au mai ocupat şi de sănăta tea publică, fără a cunoaşte sau negl i j ind h ig iena .

De când s'au declarat frigurile tifoidev soldaţii n u beau deeât apă fiartă şi de d o u ă ori pe zi ceai.

Locuitori i d in Zavet fiind obiş­nui ţ i cu t r a t amen tu l medical , i-media t ce au auzit că s'a deschis farmacia, a l e rgau cu sutele şi d u p ă î m p r e j u r i m L aşa că sala p r imăr ie i era insuficientă a-i m a i încăpea în t re orele 4—5 p. m . când d-1 lt. dr . Dinulescu Ie fixase con-sul taţ iuni le , completamente gra­tuite şi mu l ţumi t ă d-lui lt. dr . ve­ter inar Borş, care cunoştea ar ta farmaceutică, l i se da şi medica­mente tot în mod gratui t . Ss du­sese svonul că doctorul soldaţilor vindecă de orice boală, pen t ru că în t re alţii, vindecase de râe un co­pil mic, şi veneau droae.

Aşa ar t rebui să facem şi noi. Să avem în fiecare comună o far­macie completă din care să se deservească toate cătunele de a-genti sanitari care să nu mai fie agenţi electorali, iar medicul de plasă să stea mai mu l t în comu­nele ce va fi obligat să viziteze şr imde să i se dea dreptu l de a per­cepe 2 lei de consultaţie ca la Ke­manla r . Ţ ă r a n u l când va şti că sănătatea-i va fi apăra tă real, n u ca acum de formă, va da bucuros doi lei de consultaţ ie.

Prof i tând de mergerea în inte­res de serviciu a d-lui Lt.rcol. He­rescu la Tur tuca ia şi de amabi l i ­tatea d-sale l 'am însoţit .,şi în di­minea ţ a zilei de 19 Tuî ie am ple­cat cu căruţa reg imentu lu i p r in Iumuslar -Sa l ih le r Септсеііаг pe l ângă Edzekoy şi Anti-Movo ajun­g â n d ne la 11 deasupra Tur tueaei u n d e în apropiere e ra pa rcu l ar t i ­leriei şi luând 'o pe lângă mori le d e vânt , a m descins până la divi­zie eare e r a ins ta la tă î n şcoala ro­mânească.

Cum n u plouase, d r u m u l l -am făcut bine şi în societatea d-lui Col. Herescu. foarte plăeat , pen t ru că pu team discuta orice fel de su­biect şi a rgumentă r i l e d-sale erau aşa de solide că s imţeam plăcere de a-mi apropia mul te .

T e r m i n â n d serviciul, când am şi văzut t rasat pe ha r t ă frontiera necesară apărăre i ţărei noastre, a m aflat la popota la care împre­u n ă cu d-1 Lt.-Col. Herescu a m fost invitat de d-1 General Istrate, de svonul din Graiova că aş fi mur i t .

Acest svon fusese adus de d-na Golfineanu care venise să vadă pe soţul d-sale, d. căpi tan de rezer­vă B. Golfineanu, comandan tu l coloanei de mun i ţ i i al reg. 20 ar­t i lerie stabilit la Staro-Selo.

P e seară când în trecerea Ia Ol­teni ţa a m văzut pe d-na şi d-1 Gol­f ineanu l a Olteniţa, mi s 'a confir­ma t că acest zvon a persis tat câ­teva zile. Mai târziu la 2 August când în baza une i pe rmis iun i de

4 zile a m venit Ia Bucureşt i tot cu d-1 col. Herescu, a m întâlni t pe d-l BănciuJescu p ropr ie t a r d in Dolj ca re -mi s p u n e a p ă r e r e a , d e r ă u a mul to r cunoscuţi , dar şi bucur ia unora care spuneau că u n prieten, politic a- scăpat de m i n e .

La Constanţa pe unde m ' a m înapoiat din Dobrici d u p ă demo­bilizare, acasă, a m în tâ ln i t u n pr ieten, vechîu alegător, care n u a p u t u t să nu-şi manfieste bucur ia că svonul morţei mele fusese ne­întemeiat .

Dar în Craîova, când îrxapom-d u - m ă am stat 2 z i le? Câte ex­pans iun i şi câte nu m i s'au spus b a eh ia r că se 4 a ran jase ca taf al cu­pe eare să fie a ran ja t cadavru meu , ba că a m fost împuşca t şi că aşa-mi t rebue, ee a m căutat să plec la război la vârs ta mea, ba că m rui sem din explozia m i n e i aşe­zată de bu lga r i , ba d in insolatie, d in t r ân t i r ea calului , d in intocsi-catjie, ceeace însă a fost mai nos­t im e eă m i s'a da t şi de- pomană . •

După ce m ' a m înapoiat în Sep­t embr ie d in s t r ă ină ta te mi-a spus d. Alexe Niculeşcu u n vechiu pr ieten şi alegător, câtă bucur ie s imte că m ă vede că tot mi-a dat de pomană , când svonindu-se de moar tea mea a zis : Na mă, să-i fie Iui Ciocazan.

Obţ inând î m p r e u n ă cu d-1 Col. Herescu o permis iune de 24 de ore pent ru a trece la Olteniţa n ' am p u t u t frece cu barca din cauza u~ nei fur tuni ce se deslănţuise pe Dunăre , iar vaporului aust r iac i se interzisese acostarea. Din feri­cire a m găsit şa lupa Cătina, a ser­viciului h idrau l ic , care aştepta p e d-1 Cotescu, directorul general al C .F. R. cum însă d-sa a întârzia t a sosi d i n escurs iunea spre Bal­d e a m ruga t pe comandant , că­pitan, G. Nicolae ca pe răspunde­rea m e a p e n t r u întârziere, s ă bi­nevoiască a ne trece. S iguran ţa spuselor mele că sun t prieten cu d-1 Cottescu, sau af i rmarea celor cu care e r a m , că sunt vechiul de­puta t şi- p r i m a r u l Craiovei l'a con­v ins şi ne-a t recut la Olteniţa, îm­p r e u n ă cü d-na şi d-1 căpitan Gol­f ineanu, care astfel au profitat de bunăvoinţa căpi tanulu i şalupei.

• Olteniţa

La Olteniţa, u n d e veneam pen­t ru p r i m a oară, a m găsi t s t r ade drepte , pavate în cent ru cu p ia t ră cubică , g r ă d i n ă publ ică f rumuşi­că da r mică şi cu u n cazin comu­na l i lumina t cu gaz s u b pres iune .

; Hotel Vornîcu, binişor întreţ i­nu t , în fine orăşelul cu d răgu ţa lui gară , se prezintă bine .

In ziua de S fi Ilîe a m fost la biserica din Olteniţa, unde a m vă­su ţ u n m o n u m e n t rusesc, b ine în t re ţ inut . Bătrâni i spun că d in cauza t rădăre i unu i general r u s , turcii care veniseră d in Tu r tu ­caia în Ostrov, au omorâ t 800 de ruş i în memor ia cărora s'a r idicat acel m o n u m e n t , iar genera lu l r u s fiind descoperit a fost dus la St. Pe tersburg , u n d e T a r u l a da t or­din să-i toarne au r şi a rg in t topit în gu ră ca să-I sature de bani , pen t ru care făcuse t rădarea . Bă­t rân i trecuţi de 60 de ani susţ ineau a fi fost a tuncea băe ţandr i de vr 'o 4—5 ani aşa că puneau acel măcel cam pr in 1849-50.

Cum e r a m invitaţi Ia d e j u n u l d-lui genera l Is t ra te în Tur tuca ia a m plecat m a i de v r eme spre a l u a b a r c a , care p u n e o oră pen t ru mer su l Ia Tur tuca ia .

Din fericire a m găsit vaporu l Gherdap care zilnic aducea pâ ine

de Ia Călăraşi, cu. care, p » US t i m p splendid şi cu o privelişte m i n u n a t ă a p ano rame i Tur tuca ia , am a juns Ta t imp .

L a de jun , u n d e a m făcu t c u n s K

şt inţa t â n ă r u l u i sublocot. Istraiti şi a foartei genti le d-re ís trati , a m a i sosit d. Şeţeanu d in minis -tëru de finanţe, care venea d in Balcic despre care ne spunea că e splendid, pe când Dobriciu e u r â t şi miroase a piei, l uc ru care d u p ă constatări le mele , n u era în teme­iat . Ne>-a istorisit c u m nişte va­poare ruseşt i s'au apropia t de Balcic, măsur i l e luate de d. coL Băjescu comandan tu l de taşamen­tu lu i si canonada noaptea când a crezut că vapoarele ruseşt i au în­cepu t bombardarea , cea ce n u era exact. Din cont ră bateri i le noas t re t răsese câteva lovi tur i , în care t imp vapoarele au dispărut .

Tot a tunci a m aflat despre ra­vagiile holerei în a rma ta noas t ră d inspre Orhanda.

T r e b u i n d să ne înapo iem Ia re­giment , a m plecat pe Ia ora 3 d. a. dar d i n cauza rătăcirei d r u m u l u i ocolind p r i n Serametkoy şi t re­când p r i n niş te p ă d u r i ca cele d i n noaptea de 8—9 Iulie cu diferenţă că n u a m avu t văi de scoborât şt dealur i de suit, s'a r up t pu ţ in co-per işul căruţe i ş i a m a juns la Zavet la 8 j umă ta t e seara. Du» minică 21 Iul ie d iminea ţa , a m a-sistat la serviciul rel igios oficiat la paracls î n faţa d-lui coman­dan t al r eg imen tu lu i a d-Ior ofi-1

ter i şi a soldaţilor aşezaţi In cur te , când preotul bu lgar , gasda d-lui colonel Herescu, a sfinţit apa pomen ind pe M. S. Regele nostru Carol I, iar d u p ă amiazi , la sunetele goarnelor s'a înc ins de soldaţi o horă , o bă tu tă şi apo i sârbă , j ocu r i la care au luat par te cu învoirea preotu lu i şi câte-va' fete bu lgare .

Femei le de şi ar fi v ru t să se p r indă în horă , spuneau că a u bărbaţ i , fraţi ori copii la răsboi, un i i mor ţ i , alţii d e a căror u r m ă n u au nici o veste.

Dar u r â t e ma i s u n t bulgăroai-cele ! Pe tot locul n u a m văzut u n a frumoasă. Ce diferenţă în t re ele şi româncele noastre . Ia care pe lângă f rumuseţea na tu ra lă , vezi că se s imte eă trăeşte. Nu se gândeşte n u m a i la mater ie . Se ma i r idică şi deasupra nevoiei zilnice, în fine s imţi bucur i a în a o privi . î m i spuneau prieteni care au fost cu a r m a t a în sp re Sofia, că tot aşa urâ te erau bulgăroai-eele şi pe acolo. Poate că genera-ţ iuni le vi i toare vor câştiga d in în­crucişarea cu român i i .

Bucur ia ce turci o aveau când p r iveau jocurile soldaţilor se ma-j nifesta p r i n acea că toţi in t rau în horă , u n u care erea desculţ căuta să imi te bătă i le de la b r â u şi sârbă, cu a tâ ta dor că-1 trecuse năduşe l i le şi sal tur i le lui produ­ceau o ebrietate generală.

In fine toţi petreceam parcă a m fi fost î n t r ' u n sat al nostru în călătorie cel mu l t la manevră .

N'aveam aerul de război şi to­tuşi e ram. S t rângerea armelor , măsur i l e de pază, erau indicii serioase.

(Va mtna).

Văpsea de păr RAPID Ш Ш А Т ABSOLUT

Ш А Ш А Т 0 Ш văpseşte imediat părul că< runţ i t sau aibit , in negru, brun, cas laniu sau biond-intr'un mod atât de per­fect şi de natural în cât nu se cunoaşte de loc ca

părul este văpsit . în trebuinţarea e.ete s i m ­plă şi mai uşoară ca Ia orice altă văpsea d* păr. Lei 2 . 5 0 l a drogueri i %\ far» maci i .

• * * . * II Ѣ

« / i . Noi "ЗОІ Duminică, S 6 . Iulie 191ït

a marilor şi valoroaselor

ce oiera ziarul „ІІшѵешГ1 abonaţilor săi la tragerea din Noembrie 1915 IN BONURI COMUNELE 4°|o

cu cup. de NuemüTie 1916

A Un dormitor de ienin lin conslrult in marea fabrică de mobile de lemn Marin V. Ganea şoseaua Mlbal-Bravul No. 37 ş l str. Şerbănică No. io. S u c u r s a l a :

. Calea Victoriei No. io7

Un elegant doimitur ue îmm de mare valoare, compus oin i tat, o noptieră ş i l avu r cu o oglindă, furnizat pentru premiile noastre, delà cunoscutul depozit de mobile de fler şi bronz „Industria Metalică Marcu" . Bulevardul

ElUabeta 8, Bucureşti

Un elegant pai pentru coiul s ^ a cumpărat tot delà „Industria Metalică tóarcu", Bú. L l i s a U t a , 8.

mobila de fier $1 bronz „Industria kei&lică M»RG&",BuU.vatuuiыі$«Ьбіа tio. ».

10 lăzi ca riî erLe ^roduse ale ге.а.ііШеі wü&e „^resson" labric- u l i cüerun; s i i . t u i şî. c C i u i u r l , .au l U i і іищ, і і ь іе centru р л . т ы ь СЬ Ц йіыіт ъкмь^іы; noştri L u*»t,rt* uni « b u i w i e c.

Un dormitor complect de bronz pentru 2 persoane, compus din 2 paturi de bronz, cu somiere, 2 noptiere, şl un elegant lavoir cu oglindă, special lucrate de cunos­cuta fabrică de mobile de bronz M. Gutman, Bucureşti, str. Sf. Apo­stoli, furnisorul celor mai mari case particulare Vile şl Hoteluri.

Н м л И м л м а л І А иагімеа 59-44-116 ш . , construită Uli a иГЗШОШ Í B f o r r a a unui dulap de mahon w <mm M n , w , M foarte, eleganflustrott, c i ro des-ptrţitttră j o s c a r i servă l a conservarea, plăcilor:" Pavilionul din lemn de resonantă in montură i e fontă se află In Interiorul du­lapului?Mecanismul extraforte çu 3 arcuri. Braţul conic recurbat o diafragmă „ЕхЭДЬШоп". Această gramoiă, o bucată de artă. me­nită a înfrumuseţa cel mal luxos sálon, este ca construcţie ultima perfecţiune a renumitei fabrice marea .-Inger'.' şi ne-a fost fur­nizate de către reprezentantul el d-1 J e a n Feder, furnizorul

C u r i i Regale, Bucureşti, Calea Victoriei. 54.

Un coşulefr de metal alb fin чг» gmtal pentru cârti de vizită. Una catetă de bijuterii de me­tal alb, (rumos argintat, ÎN Гог;

iná împletită Una fructieră :ù picior de metal alb, fin argin­tat Un serviciu de peai pentru

•6 persoane, compus dia ö pa­hare de ceai cu surorturi; o za-harniiâ,.o sticluţă de rom, ,in cteştişor dë zahăr K toate de me­tal alb lin argintate, pe o lavă de lemn de mahon. cu monturi argintate. Una oglindă de ma­nă de metal alb, splendid exe­cutată,' pusă nitro mică сазеф de lemn Una cutie continârd 12 cuţite şi 12 lureuliţe, deine-tal alb oxydât, pentru fructe. Toate aceste Obiecte-ne au fost-furnizate de niarele magazin; de bijuterii, ceasornice si argio-* tărie. PRATH ROLLER, furni­zorii Curţii Regale, Bi-cureşti. ştr Carol 50, etaj

Una vioară FINA cu cutie,'forma v ü a í e i inclus»* arcuş ca ca­

PRA de, hldeş, ^ármtgra decear-. de"ţinejhgél.ze$fi, :^№ër ón çî

sacâz'.' una mandolina -italia­nă > din lenffl dş palisandrii f r u m o s (ігаапфвtatà, "Un flaut ca capul de fildeş, lucrat din

col mai f in a b a n c s cu 14 c lape , Intro elegantă cjtie c ă p t u ş i t ă cu c a t i f e a A c e s t e toate, furnî-" zate de m a g a z i n u l g e n e r a l te muzică _.,La Harpa". Buce- , reşti. 5tr СоЦеі No 5. renumit

în toată tara pentru deosebita calitate a mărfurilor ce debu­tează. . .

Una puşcă do vânătoare cu donà ţevi, ţevile de oţel, ^„Băyard". din renumita fabrică de "arme „Pieper Bayard". Această armă are i zăvoare de siguranţă, ţeava stânga chbke-bore şi poate întrebuinţa atât" pulbere neagră, cât şi pulbere fără fum ; Una carabină semi-auto« matică de mare preciziune Pie-pert cu tirul garantat precis; U n revolver automat; Un fla­con „Thermos ' , de 1 l l t in , care

, menţine temperatura lichidului (cald sau rece) tn timp de 48 de ore," cumpărate delà; marele magazin de arme 91 - biciclete B.'D Zisman. furnizorul Curtei

. Regale, «ţalea Victoriei M,. Ruc.

U n a pendulă mare de peiete, modernă de NUC, cu sanotul

'.. melodios. Щ^ ceaeornic-biăta-i ă de argint pentru damă. U n a

. Bţătaiâ de dama, aur ДІ cara-te, marcata, formă moderriă c u

° pietre U a serviciu manicure, r complectde argint cu cutie ta-.; '. pisată. Cumpărate delà ceasor­

nicăria CÖLTE1, magazii» de ; încredere, str Colţei 31. 15 flacoane a câte 1 kilo, apă de .- Colonie Cameih, puternic par­

fumată cu litiac, mărgăritar, violette, zambile, heliotrop 'şi Verveine, furnizate de renumi­

ta fabrică de parfumuri „Ca­melia", A. S. Âftaliun, ştr. Ce-

.neral Florescu n-rul 6, Bucu­reşti. ;

Jumăta te garni tura, ' mobilă . de ." bamba, pea.ru sqígn, compună

dia:. Una canapea, două. toto-liuri şi patru scaune;, elegant tapisate; ,Un elegant birou de. stejar pentru damă; O oglindă veneţiană de cristal; U n a eta­l e z i de bambn; U n euer de bamba c a oglindă de cristal pentru antren, "toate acestea cumpărate de l a marele maga­zin de mobile Marco Dattel-kremer, str. СагоГ62, Buc,

Şease perechi ghete pentru dama «au. bărbaţi, kierate іпЦцдуІ din :cele - thăi luxoase ; titéiiere

; de Încălţăminte did Capitală,-' - şi anume deia moderna pielâ-• rie la „Cocoş", Stelian L . Geor-

gescu-Cocoş, Calea Moşilor 'AL Aceste ghete se vor efectua du­pă măsura, trimisă de câştigă­tor, admihistóitiei ziaraiui no­stru. • "•. " ".'

2 noptiere de mahen, ín* formă de dulăpior. fiecare având ca­te o placă de uiarmora.

5 ceasoarnice de a rg in t . pentru buzúnai având inscripţia zia rului „Universul"; S ceásoarnl-ee penbn birou cu pedsetal de cristal, tel cu aceeaşi inscrip­

ţie; S ceasoarnice de èeiele Lrn-mos pictate, se Întoarce la 8 zile, lot inscripţia- ziarului „U- -mversul', 5 ceasoarnice nichel, având şi aparat Pre> Papkr.

Una maşină de cusut, marca

5 asortimente complecte din pro­dusele cosmetice »f luxa , Ыщ-. pusfrdin, creuiă Horă, 1 culie^ pudră. Flóra,'!-Săpun l Iura, 1 sucia CapitogeD r'lorä, 1 pomă­da Flora, 1 sticlă lapte de crin Hora, 1 săpun de lapte de crin 1, apă- de gură Bucol, 1 pastl

* de dinţi "

4 .perecbe т а и de sticlă penbtu ' f iot i , ïruwos pittafe:

2 cămăşi tărăuaşti de noapte eea» trn bărbaţi, lucrate din pânză

'de casă, cu arnici rosiu.

U n a s o M fabrica „Matador" u l ­tima perfecţie. '

U n vas do maiolică pentru flori, montat pe un ghigori

1 vas pentru flori pictat şi aurit.

4 Splendide sachouri pentru da­me. ,~

B o n ă candelabre de brons, o a-

devărată podoabă a casei.

Una petecha ghete pentru damă.

2 3 е § г е 1 ч л і C a i o , u Afară йз acestea, toţi abonaţii mai primesc ţjratnit un volum din , , " Ь « а Г е к с і с х І 1 1 е t ipărit anume i en t ru a k n a ţ i

î^^^j^^^ Notaţi t i n e : dând aces te mar i premii de va loare al ionameatele sun t r e d u s e ia 18 iei pe а в ; 9.1S pe 6 Ітші; 4.65 pe 3 luni „ - ^ - ^ P e n t r u с о ц с и р а г е а I a p r e m i i l e d e m a i s u s , a b o n a ţ i i p e u n a n p r i m e s c 3 0 b o n u r i , c e l p e O l u n i 1 5 Ş i c e l p e 3 l u n i 5 b o n u r i . A b o n a ţ i i p e u n a n p a r t i c i p ă l a d o u ă t r a g e r i , d e c i d u p ă p r i m a t r a g e r e v o r p r i m i Î N C Ă 3 0 b o n u r i p e n t r u t r a g e r e a u r m ă t o a r e . A d m i n i s t r a ţ i a „ I M V F . H S l I I I " n u î n t r e b u i n ţ e a z ă î n c a s a t o r i

Plata abonamentelor se face direct la Cassa administraţiei ziarului, prin mandat poştal sau in persoană