Cit MST. C K H A ï - R A C O f X f i I ULU .ILumiueaza-te

şl vei fi! — Voieşte şl ve-i putea! O. A. Kosseu

K B » A C Ţ Î â ; BTK. ПСОІіАЕ I O K « A I n i « . TKJLEFOI S*. 15-7S. I Cluj, DnminecA 6 Angast, (OM.

N 1 M C A T K L K NOASTBJE Suntem in preajma unei legi, ce

e'ar părea mântuitoare, prin pute­rea căreia poporul ar scăpa de cea mai mare pacoste. Legea băuturilor spirtoase — legiuire ce ar veni în urma unui curent sănătos pornit şi de jos delà cei luminaţi şi de sus; chiar capii bisericii noastre cu în­treaga falangă a clerului, societăţile Üe cumpătare, ş. a., luptă de sârg pentru stârpirea cărciumelor şi înpuţinarea băuturilor.

Bine, intenţiile sunt lăudabile. Pricinile şi urmările băuturii alco­olice le-au dovedit de-un şir întreg de ani specialişti conştienţi; autori străluciţi au creat opere sgudui-toare — tipul beţivului pătimaş Ща cum îl personificau ei — şi el exista aevea în lume, te umple de groază. Pe acel îndobitocit ce-l S aşteaptă, decât ocna şi mormântul? Tot poporul de mizerii îi fac cor-tegiu, copiii lui sărmanii, sunt nişte umbre hidoase, stârvuri nenorocite aproape cu neputinţă a mai face ceva din ele. încă o' sarcină — Poaie cea mai grea — cade pe capul societăţii muncitoare.

Ce se discută prin ziare, confe-тЩе ş. a. e foarte interesant; însă

ne punem întrebarea sub altă Wmă: Cine e vinovat? a) Cel care bea.P — şi se bea cumplit de mult. y Legile c'au îngăduit şi îngădue '"că, din motive băneşti, fabricarea Wfitui amar de otravă? sau c) In­dustriaşii şi vânzătorii alcoolului? \ Acuzaţii de mai sus, interogaţi ф marele tribunal social, asupra Wktrei culpe, c'ar contribui direct XßU indirect la dezastrul naţiunei,

apără solemn şi ies achitaţi. Să vedem: a) Cei cari beau; a-

mtrnic se mai bea. Bogatul bea de Щсигіе, că are de unde, săracul це necazuri: „Mai înnec cel mcaz mr'un pahar de băutură''. Bea şi târgoveţul şi săteanul, însă acest фп ' urmă nu de obşte, ci la săr­bători, începând cu rudele. Dacă cel mai bătrân a făcut cinste, apoi cei tineri îşi fac datoria la rândul l0r, că doar nu-i nimeni „băutor joiiniesc". E greu să înceapă, că upoi la urmă ... bucuria satanică g oràndaruiui. Aproape e şi firesc рй fie aşa. Săteanului nu i-am pus ]a îndămână un local de sfat şi ШІЦаге sufletească, decât în rare locuri. Atunci? Cârciuma-i la în-Mmâna tuturor. Simţul social, ne­voia de-a se întâlni, îi inmănun-chiază, paharul le desleagă lim-bele, uneşte simţirile, la început: ce ta fi mai târziu ...

b) Legile au îngăduit şi îngăduie fabricarea unei „mări de otravă'' şi marele număr de cârciumi.

Gândească-se legiuitorul că fa­bricanţii şi distribuitorii acestei o-irăvi, cei mai mulţi nu sunt de a-ceeaşi obârşie cu noi, şi ţinta lor Sima nu poate fi decât îmbogă­ţirea pe deoparte, iar de alta secă­tuirea neamului pe toate căile şi săparea a noul morminte pentru fiii acestei ţări. Minunat front de luptă, înceată, dar sigură. Legiui­torul, pentru punga ţării' îngăduie mice industrie şi cu atât mai mult o povernă, fabrică de spirt, că ea

aduce zeci de milioane impozite anual.

Bar tot acest legiuitor va da din punga statului înzecit pentru sana­toriile de tuberculoşi, şi aşa-s de mulţi că alergăm la chetă publică, pentru spitalele de nebuni şi puş­căriaşii. Mai îngrozitori sunt ur­maşii acestor îngropaţi de vii, cari au ajuns acolo unde sunt, numai prin alcoolizare şi turburarea cu­getului senin.

Chiar indutriaşii de alcool, poate s'or găsi şi oameni mişcaţi de sen­timente omeneşti superioare, vor zice în taina sufletului lor că, pă­catul a atins culmea şi eonştiinţa lor nu va putea purta blestemul unui neam întreg. Stabilimentele d-lor vor putea fi prefăcute, — cu jertfe neîndoios, — în alte fabrici cu un folos vădit pentru neam şi îm­bucurător pentru d-lor. Am fi mar­torii îndeplinirii celui mai sublim percept evanghelic:

.. .„Si cei din ceasul al 11-lea ca şi cei din ceasul І" . . .

c) Cârciumarul de ce sâ-l învi­novăţim? El luptă pentru trai. E deseori încurajat de politiciani şi atunci rigorile legii, pentru abateri, nu le mai sufere. Unui suflet jos­nic, conştiinţă pervertită ce-i poţi cere? Vina o purtăm toţi...

— Atunci ţăranii sunt vinovaţi că beu prea mult, şi...

— Nu-i de loc adevărat! Vinovat e mediul viţios — cârciuma. De ce nu bea acasă sau la câmp in tohd muncii? Ci, numai când i-se pri-lejeşte întâlnirea la cârciumă; deci ea nu trebuie să existe.

— Bine dar ce înseamnă stăpâ­nire de sine, putere morală? Să vezi răul şi te împotriveşti vitejeşte, inlăturându-l.

— Ispita apei diavoleşti e mare; a-i rezista, grea încercare.

Aceasta ar presupune tărie de caracter; tocmai ceeace reclamă cultură şi educaţie condusă cu meş­teşug şi răbdare. Vom ajunge însă şi aici. Până atunci, D-v. cârmu-itorii siliţi pe cârciumari să în­locuiască cârciuma prin cofetărie sătească.

Gândul nostru, poate va şopti, ceva reprezentanţilor naţiunii, pă­zitori ai binelui poporului, ca mun­ca socială ce-o întreprinde sfânta biserică, şcoală şi mai ales presa sufletului românesc să fie încunu­nată de izbândă.

Fratele ogorului străbun, pentru o clipă de rătăcire nu va putea în­dura ruşinosul nume de „beţiv" a-rnncat cu dispreţ de orândar şi străin în genere.

Acest neam, aşa de bine înzestrat cu însuşiri ca: bunătatea, sârgu-inţă, vitejie, înţelepciune şi alte bu­nuri sufleteşti, ce nu le găseşti la vecini, îndeobşte, nu cred că trebue să continue a fi rob păcatului ursit de străinul oploşit din milă ieru îmbogăţit din toleranţă astăzi, cu banul stors din scumpul lui sânge de martir al gliei.

Tribuni, delà D-v. aşteaptă nea­mul mântuire!

V. 31. і Л $ т а п , шѵіц-.iur

) A L B A N I A Leeuitorii Abaniei se numesc

pelasgi. Alţii spun că albanejii sunt iar mecedoneni din timpul lui •

Ilexandru-cel-Mare. In sfârşit, se află şi scrisori cari

presupune că albanejii vin din Alba-Longa, cetatea lui Amuli, zi-lită mult înaintea Romei şi rivala Romei. Astăzi, Alba-Longa se află printre stâncele ce împrejmuesc Şui prea frumos lac ce se numeşte Albano, şi era, fiind în vecinătatea Romei, o reşedinţă de vară mult preţuită de romani şi în care unii din ei îşi aveau vilele. S'a mai fă-Щ şi ipoteza că, albanejii cari, după numele lor vulgar, care este Ar-Năut, n 'ar fi alţii decât argo­nauţii, adică, vitejii din Argos. cari i'au făcut navigatori. , Oricare ar fi însă adevărul, Ál­lania este ca situaţie geografică, p u l din cele mai frumoase ţinu­turi ale Europei. Solo şi munţii ei • h t puţini cunoscuţi. : Albania posedă între alte locuri [pitoreşti şi renumite, lacul Scutari, g» ţărmul căruia se află clădit o-Щхй Scutari, care este adevărata capitală a Albaniei. Acolo, Tepelini-Paşa (mai cunoscut sub numele de Ali-Tebelini) un viteaz albanez, a-iuns paşă, a proclamat indepen­denţa ţârei sale şi a primejduit in­fus tronul sultanului.

Gând s'a răsvrătit împotriva su­blimei Porţi, era în vârstă ca de 80 ţde ani, şi a murit apărându-se vi-tjeşte cu mai mulţi fii ai lui în pastelul de pe lacul Scutari; iar wntru a nu se preda a dat foc fbei de puşcă ce-o aşezase în acest fcop într'o pivniţă.

Ali-Tebelini, a fost cântat de M>rd Byron, de Victor Hugo şi de Jsemeni mult celebrat de principesa 'ora-D'Istria, al cărei nume era în

Calitate Principesa Teodora Ghica una din străbunele mele dinspre

toarnă). Această principesă română ^e origină albaneză, era una din

mai învăţate femei ale Europei vremea ei. şi era primită şi

sărbătorită în toate oraşele mari, populaţiunea eşindu-i inainte şi ducând-o în mijlocul ovaţiunilor nesfârşite.

Principesa Dora-D'Istria, s'a că­sătorit cu principele rus Masalski, de care nu după mult timp a di­vorţat.

Albania a mai avut un erou ce­lebru, pe vestitul Ghiorghe Castri-oti (numit Scander-Beg) nume ce s'ar traduce Alexandru principe, cât şi pe un nu mai puţin erou, Gapo-DTstria. Lăsând însă la o parte chestiunea originei albaneji-lor, ce este sigur e că dânşii sunt un popor viteaz, a cărui limbă cuprin­de mulţi termeni latineşti şi chiar româneşti, şi că sunt oameni ară-toşi la chip şi la înfăţişare că, de obicei se poate pune temei pe cre­dinţa lor. Ei poartă fustanele, pis­toale şi cuţite în brâu. Erodot, stră­vechiul istoric, ne spune, că pei­sagii aveau acest fel de port.

Părul lor e brun arămiu şi mus­tăţile roşcate şi câte odată ei au ochii albaştri.

Odată ce ai mâncat pâine şi sare în casa unui albanez viaţa ta este sfântă pentru el şi familia lui.

In munţii lor nu prea a răsbit administraţia turcească şi locui­torii acestor părţi au rămas triburi independente.

Gu toate acestea, parte din ei, au trecut de bună voe la mahometism, şi mulţi se duceau şi se duc încă la Stambul unde intrau în serviciul sultanului şi-i avea ca garda lui cea mai apropiată.

Albanejii mai sunt şi buni negus­tori, foarte întreprinzători şi dori­tori de câştiguri mari şi repezi.

Mulţi dintr'înşii sunt oameni cu totul avuţi şi găsim albaneji sta­biliţi pretutindeni.

Albania ar putea să ajungă în scurt timp tot aşa de renumită pen­tru viligiatură, ca Elveţia şi alte ţinuturi climaterice europene.

l'ufel Ai. Macedonsbi

Î n s e m n ă r i d e d r u m Salonic, în 19 Martie, 1925

lată-ne şi în Salonic căruia, Grecii îi zic Thesaloniki şi care a fost pe vremuri capitala Macedo­niei. Locuitorii vechiului Tesalonic s a u făcut vrednici la începuturde creştinismului de scrisorile apos­tolului Pavel. Şi tot aici au pornit cei doi fraţi vestiţi în lumea slavă: Ciril şi Methodiu. Gel dintâi având o deosebită tragere de inimă pentru învăţătură, ajunse bibliotecar ia Si. Sofia din Gonstantinopol; cel din urmă îmbrăţişând cariera ar­melor, fu numit guvernator al unei provincii. Dar după câtva timp Ciril, iar mai târziu şi Me­thodiu au fugit de plăcerile lumeşti şi s'au călugărit. Gând, cam pela anul 858, hanul Hasarilor trimise o misiune la împăratul Mihail Ш , cu rugămintea de a-i da sfetnici înţelepţi pentru răspândirea în­văţăturii religioase, numitul împă­rat care învăţase la patriarhul Photius împreună cu Ciril, îl tri­mese pe acesta şi pe fratele său Methodiu cari au devenit mai apoi apostoli ai slavismului.

. . . . După o noapte de odihnă la hotel Majestic, căruia Grecii îi zic Mazestic. pornim prin port. Oraşul e aşezat pe malul unui golf bine a-dăpostit de vânturi şi priveşte A-pusul. La cheiu sunt trase vase de toate mărimile şi de toate felurile, încărcate mai numai cu materiale pentru construcţii: lemnăsU. piet­riş, nisip, ţiglă, căci anumite ma­halale ale Salonicului arzând până la pământ în timpul marelui răs-boi de mai acum câţiva ani, ele se clădesc azi din nou. Ge va fi acest oraş peste opt sau zece ani, e greu de spus.

De-a lungul cheiului vagoanele tramvaiului electric şi automobile sprintene. Căruţe trase de cai în-podobiţi la gât cu mărgele, cară materialele din port în oraş. Ne­goţul mărunt se face in barace de lemn. Pe trotuar se vinde stafide, năut, alune americane, portocale, susan, seminţe de bostan, sămânţă de cânepă, ş. a. Pe uliţele strâmte şi întortochiate dintr'o parte a por­tului lumea umblă forfota şi gru­puri dese discută cu voce tare în­tr'o limbă care seamănă mult cu a noastră: e limba spaniolă. In acest oraş cea mai mare parte din locuitori sunt Evrei Spanioli care s'au bucurat de o atât de largă to­leranţă sub regimul Turcesc încât limba vorbită aci era cea spaniolă, din Asia Mică. E o femeie din po-

Ni-se arată o grecoaică refugiată por, necăjită. Poartă pe cap o bro­boadă neagră, dar în loc de rochie are şalvari ca turcoaicele.

Un grec a pus pe un măgăruş două coşuri de pâine care atârnă deopotrivă de împovărate, unul pe partea stângă şi celălat pe partea dreaptă a bietului animal. Un altul duce tot pe măgăruş nu ştiu ce marfă. Dar fiindcă vede că sarcina nu se cumpăneşte bine, se opreşte şi pune în partea mai uşoară un pietroi. Animalul merge în adevăr mai bine apoi.

După amiazi vizităm o mare casă pentru negoţul de tutunuri. Depozitele ei sunt pline cu baloturi de foi de tutun aşezate pe recolte şi calităţi. Experţii noştri aleg ba­loturi de probă şi acestea sunt des-legate şi aduse pe un fel de masă în forma unui cufăr cu capacul bombat. Balotul se desface în acest cihp cu înlesnire şi urzeala foilor din ei se vede bine. Specialiştii noş­tri le cercetează cu deosebită bă­gare de seamă, ia de ici de colo, câteva foi care sunt tăiate chiar în faţa noastră şi apoi fumate. Aud pentru întâia oară numiri ciudate: uci, uci-altî, cuvalama, care se dă diferitelor mâini de tutun din a-ceiaş calitate. Numirile sunt tur­ceşti pentrucă Turcii au rămas până azi neîntrecuţi cultivatori de tutun, atât prin aceste părţi de loc cât şi la noi pela Isaccea şi prin regiunea Măcinului.

. . . Ne întoarcem la hotel spre seară.

Apa ni-se pare sinelie.

Salonic, în 20 Martie, 1925 Scopul călătoriei noastre nefiind

Salonicul, trebue să ne gândim la plecarea mai departe. Luăm infor­maţii cu privire la greva delà c. f. şi aflăm că deşi greu, totuşi trenul merge până la Xanthi unde trebue să ajungem noi. Ne cumpărăm me­rinde pentru drum căci vom fi o zi întreagă în tren, ne vizăm paşa­poartele şi mai vizităm o altă casă pentru comerţul de tutunuri .

. . . Spre seară mergem la Floca, tocmai afară din Salonic şi popo­sind la cafeneaua de acolo, ne ui­tăm la golful plin de strălucire în bătaia soarelui ce coboară spre sfinţit. In depărtare se zăresc trei bărci. Şi e atâta nemişcare in lar­gul golfului, atâta linişte în văzduh, încât acele bărci par încremenite acolo, ca o pictură. Iar când ridi­căm ochii la cer, îl vedem albastru şi cald.

A venit primăvara. C. s»andn-Ald<-ii

O c h e s t i e a d m i n i s t r a t i v a Ultima scară administrativă şi

prima cu care cetăţeanul rural are de lucru, este autoritatea comunală; primarul, notarul, jandarmul, per­ceptorul, învăţătorul, preotul.

Purtarea acestor funcţionari este termometrul după care săteanul cunoaşte asprimea sau slăbiciunea legilor, morala sau corupţia, orga­nizarea statului şi'n sfârşit mij­locul de a-şi face o oarecare idee despre, situaţi unea celei mai înalte trepte a autorităţei de stat.

După inodul de purtare şi condu­cere al acestor funcţionari, atârnă, în mare parte, binele sau răul ce ar putea veni asupra sătenilor; dacă autoritatea e vigilentă, bolile, murdăria, bătăile, beţia, furturile şi chiar lenea ocolesc comuna, dacă e nepăsâtoare apoi cetăţenii comu­nei se ţin de drumuri, de judecăţi, se astupă fântâneie, se rup podurile, se strică şoselele şi câte alte rele nu se abat atunci asupra locui­torilor.

Unde reprezentanţii autorităţilor comunale lucrează în strânsă legă­tură, unde se sfătuesc când au ceva de făcut, unde în sfârşit, toţi îşi pun munca pentru acelaş ţel, a-colo locuitorii comunei sufăr mai puţin greutăţile timpului, sunt mai feriţi de rele şi nu mai au pe lângă alte necazuri caznice şi stângăcenia sau şicanele autorităţii comunale. Acolo biserica nu se ruinează, ci­mitirul nu stă fără gard şcoala e reparată, preotul ţine predici, în­văţătorul conferinţe, jandarmul e îngăduitor, p r imând şi notarul nu calcă legile.

Dar iată din nenorocire că toc­mai acest caz e rar ; în majoritate autorităţile noastre stau în desbi­

nare. Preotul e.veşnic în ceartă cu învăţătorul, acesta cu notarul, no­tarul cu jandarmul, toţi sunt cer­taţi cu perceptorul şi fiecare lu­crează cum îl tae capul.

S'a dărâmat zidul bisericii, sau va fi predică, sau conferinţă, cetă­ţenii nu pot fi anunţaţi căci plă-eşul sau vătăşelul e omul primă­riei şi nu poate fi întrebuinţat de­cât la nevoile acesteia.

O parte din săteni sunt rude sau devotaţi preotului, apoi aceştia sunt persecutaţi de notar, o parte sunt rude sau devotaţi notarului, aceştia sunt persecutaţi de jan­darm, ceice sunt cu primarul sunt apăsaţi de perceptor şi din cearta, nejustificată, a acestor funcţionari sufere toată comuna. De aici se nasc apoi o mulţime de nimicuri, bătăi, judecăţi şi reclamaţii la au­torităţile mai înalte de merge fai­ma comunei.

Nici legi de organizare şi nici noua lege administrativă n'a putut face direct obligatorie cooperarea autorităţei comunale, nici n 'ar fi fost cu putinţă poate, dar această nouă lege, din alte motive, a prevă­zut compunerea consiliului comu­nal şi consilieri de drept. Aceştia vor fi preotul, învăţătorul, agro­nomul, ş. a. Iată-i deci ajunşi la conducerea comunală aproape în mod direct pe toţi reprezentanţii comunali.

Ce se va întâmpla în viitor? Va fi tot aceiaş stare de lucruri, va fi tot aceiaş ură şi invidie? Nu ştim! Dar ar fi cu mult mai bine dacă dea­supra intrigilor, personale, ar fi in­teresele obşteşti, dragostea de luc­rur i măreţe şi respectul moralei.

iL A D A T O R I „Mai multă lumină", a zis

Goethe. Şi cu drept cuvânt noi cei din vremurüe de azi, trebue să re­petăm cuvintele acelui geniu „lu­mină, cât mai multă lumină". Gât de binefăcătoare este lumina. Când în mijlocul unei păduri întunecate un călător a rătăcit, când nu vede nimic şi nu ştie încotro să se în­drepte pentru a-şi găsi scăparea, când în sfârşit, dibuind prin întu­neric i-se iveşte dintr'o parte a pă­durii un luminiş, o rază de lumină, inima lui tresaltă de bucurie, căci In curând va fi scăpat ieşind din întuneric la lumină şi ajungând la ea, se va împărtăşi din binefacerile ei, îmbucurătoare.

Lumina aduce înviorare, aduce căldură, aduce viaţă; acolo unde domneşte ea, totul mişcă şi mun­ceşte în direcţia ajungerii ţintei urmărite. Şi cât rău aduce întu­nericul. El este moleşire, este ne-cunoştinţă, este moarte. Deci acum când idealul de veacuri al stră­moşilor noştri a fost împlinit cu atâtea jertfe de vieţi omeneşti, când fraţii de aceiaş sânge sunt la sânul mamei lor scumpe, dar, când mulţi dintre ei sunt lipsiţi, sau aproape lipsiţi de lumină, grija tuturor oamenilor de bine, trebue îndrep­tată spre ei.

Lumina minţei de care este vor­ba, trebue căutată cu tot dinadinsul căci ea este mântuitoare şi ea a-duce acea căldură a inimii, de care se simte atât de mare nevoie azi.

Lumina minţei, aduce întărirea lăuntrică a neamului şi deci şi bi­ruinţa lui în afară, fiecare fiind conştient de menirea şi datoria lui.

Mari sunt meritele şi laudele a-celor bărbaţi inimoşi şi puni de dragoste frăţească, bărbaţi care caută prin orice mijloace să răs­pândească în popor raze de lumină. Ei sunt apostolii neamului şi lu­ceferii către care ţara întreagă va fi recunoscătoare, căci delà aceşti

mucenici, cari neîmpinşi de nimic altceva, decât de simţămintele lor înalte, jertfesc totul pe altarul cul­turii, a târnă fericirea viitoare a neamului nostru.

Şi par 'că un suflu dumnezeesc a străbătut sufletele multora în a-celaş moment, căci din toate un­ghiurile ţării, răsar aceşti luceferi ce caută să împărtăşească tuturor din ştiinţa lor, din bucuria lor. In mai toată ţara se munceşte în a-ceastă direcţie, căci strângându-şi rândurile preoţii şi învăţătorii, a-postolii satelor, au înfiinţat în co­mune, comitete culturale, biblioteci, cari deşi mici deocamdată, dar mari prin fapul, că ele sunt menite a fi isvorul de lumină al sătenuor.

Câtă mulţumire se vede pe feţele acestora cari în prezenţa celorlalţi consăteni citesc din operile scrii­torilor noştri, bucăţi alese de lumi­nătorii lor, din „Cultura Poporu­lui", acea făclie ce luminează de cinci ani de zile în toate unghiurile ţării noastre. Şi dacă sătenii noştri, talpa ţării, au ştiut să-şi facă da­toria cu prisosinţă atunci în zile de grea încercare, răspunzând cu toată bunăvoinţă, dragoste şi jertfă, apoi cu atât mai mult va şti să alerge, azi în timp de pace, în a-cele locuri de unde se înparte lu­mina tuturor, fiind conştienţi că fără ea nu se poate prospera.

Poporul nostru, in special cel delà ţară, se găseşte într'o stare în ceeace priveşte cultura lui, nu toc­mai cea dorită. I i trebue îndrumă­tori, îi trebue busola după care să se conducă, căci va şti să se achite de datorie, aşa cum trebue.

Cu toţii dar „la datorie" apostoli ai neamului.

Gu toţii să facem să se audă din toate părţile ţării, ca şi în noaptea învierii Domnului, cuvintele pline de farmec dumnezeesc: „Veniţi de primiţi lumină."'

i'l-tot «.USiUII

M A I M U L T Ă G B l J A IMPRESII

Biserica 4 utiui e deschisă sau nu?

încă un ura ş-i trenul se pune în mişcare.

— jb'ă vă întoarceţi sănătoşi, scumpi fii ai patriei, li-se adresează un moş bătrân.

La uşile vagoamlor de marfă, flăcăii concentraţi cântă de răsună văile şi câmpiile. Ecoul unei doine care răsună într'unul din vagoane te pune pe gânduri. Nici o fată nu are impresia tristeţii. Toţi sunt vioi Ei ştiu că mai presus de orice este datoria către patrie, deaceia toţi au răspuns cu aceeaş dragoste la che­marea ei. Ceeace n'am putut pri­cepe însă e felul cum soldatul e lă­sat in voia soartei când e chestia de călătorie. Pentru ei nu există de cele mai midie ori vagoane de clasă, ci numai de marfă. Ori stau pe tampoane, ori pe acoperişul va­goanelor expuşi la cele mai multe accidente.

Ceeace m'a făcut să scriu aceste câteva rânduri, e impresia ce mi-a rămas întipărită în minte şi pe care n'o voiu uita niciodată în viaţă.

Era în vacanţa de Crăciun. 0 săptămână geroasă şi plină de vis-*»le. In gara ie Neri la Butureşti,

funcţionari, studenţi, elevi şi sol­daţi, aşteptau să-şi găsească un loc­şor in tren ca s'ajungă cu bine a-casă. Soldaţii erau mânaţi de colo-colo. Numai ei n'aveau loc. Dor­nici s'ajungă şi ei lângă părinţi sau soţii, a%i găsit loc în toiul ernei pe tampoane şi acoperişiuri. Ajun­gând in gara Buzău, trenul oprin-du-se văzui cu groază că de pe aco­periş e coborît un cadavru. Era ca­davrul unui soldat doborît de ger. Crud şi trist spectacol. Si departe undeva într'un sat, acel flăcău era aşteptat ca să sarbeze Naşterea Domnului.

In ajunul vacanţei de Paşti a-ceiaş îngrămădeală. Toţi au loc, numai soldaţii nu. Mi-s'a frânt inima de durere când în aceeaş gară au fost coborîte 6 cadavre a unor soldaţi ce plecau la vetre să serbeze „învierea Dommdui" şi du­rerea şi jalea părinţilor n'o pot descrie.

Scriu aceste răndurn pentru a deschide ochii acelora care trebue s aibă mai multă grijă de viaţa sol­datului.

H o l d e i i s , profesor

Este de notorietate nublică că biserica Antim, din Buv, -.•sti, ne-având enoriaşi decât un umăr foarte restrâns şi anume 12 case, a fost prea puţin frecventată de credincioşi.

Din cauza aceasta a fost întot­deauna neglijată atât din punct de vedere administrativ cât şi din punct de vedere bisericesc.

Aceşti enoriaşi în unire cu ro­mânii macedoneni din Capitală, s'au hotărît ca în toate Duminecile şi sărbătorile cele mari din cursul anului, să frecventeze această bise­rică cu îndoitul scop:

întâi de a înălţa acest locaş sfânt, căzut în părăsire şi al doilea de a se vedea laolaltă, cimentând dra­gostea lor. de compatrioţi.

Enoriaşii de aici au constituit un comitet compus din doamne şi d-ni, comitet recunoscut de Sf. Mitro­polie, pentru a purta grijă de ad­ministrarea, bună starea şi restau­rarea acestei biserici.

in aces scop* acum doi ani s'au lansat din ,partea comitetului mai multe liste de subscripţie şi s'a strâns suma de 40 mii de lei. Cu această sumă s'a făcut instalaţie de lumină electrică în biserică.

De menţionat este că s'au făcut şi alte multe îmbunătăţiri în bi­serica Antim de când s'a instituit acest comitet, care a mijlocit de a se strânge şi alte fonduri în folosul bisericei, prin contribuţiunile, cari s a u făcut din partea credincioşilor. Cu aceste fonduri s'a întreţinut timp de trei ani de zile un cor băr­bătesc fără a fi subvenţionat de stat.

Cu multă părere de rău obser­văm că nu s'a ţinut cont de faptele frumoase ale acestor credincioşi, cari au susţinut biserica, ajutând-o materialiceşte şi muncind din greu pentru ridicarea p r e s t i g i u l u i acestui monument vechi istoric lă­sat în părăsire a cărui pictură şi sculptură chiar inamicii neamului nostru — germanii — în timpul ocupaţiei, au rămas înmărmuriţi , fotografiind de mai multe ori bi­serica.

Durere, autorităţile noastre su­perioare, ecclesiastice nu dau nici

o însemnătate acestui măreţ locaş sfânt. Ia r când comitetul bisericei avea intenţiunea de a instala cu cheltuiala sa proprie şi un contor de lumină electrică, separat de cel al Sfântului Sinod, s'a luat hotă-rîrea irevocabilă că din cauza unor reparaţii care trebuesc făcute, ia turla cea mare a bisericei, de unde a căzut toată tencuiala şi pentru a

; se evita orice accident regretabil, j acest locaş sfânt se închide şi nu xt i va deschide decât după terminarea J complectă a reparaţiunilor. I Până atunci slujba bisericească ! se va face în biserica cea mică. E-j noriaşii şi românii macedoneni ne-

având încotro, s'au resemnat; dar ceeace este şi mai trist este faptul că şi în biserica cea mică sunt per­secutaţi. Aici când se face slujbă, când nu. Sunt puşi la discreţia unuia sau altuia. Biserica a rama»; fără preot. Când este preot, când nu este. Totul merge spre decadenţa bisericei fără ca cei în drept să ia măsuri de îndreptarea răului.

După toate astea se naşte între­barea: Dece atâta nepăsare faţă de credincioşii români macedoneni, cari au dat dovezi îndeajunse ci sunt oameni cu frica de Dumnezeu şi au multă evlavie faţă de cele sfinte?

Ar fi de dorit să se ia măsuri ur­gente ca să se oficieze serviciul di­vin în biserica mare, pentru care s'au făcut atâtea sacrificii materi­ale din partea enoriaşilor şi ro­mânilor macedoneni şi au contri­buit enorm la înălţarea acestui lo­caş sfânt.

Şi până atunci autorităţile su­perioare ecclesiastice şi ministerul cultelor, au datoria să procedeze astfel :

1) Să se numească un preot per­manent care să locuiască la bi­serica Antim, şi să slujească regu­lat în biserica mică până la des­chiderea bisericei mari.

2) Să înceapă cât mai neîntâr­ziat cu reparaţia generală sau par­ţială la biserica Antim, cu atât mai mult cu cât ea este şi biserica Sfântului Sinod, care la deschide­rea şedinţelor sinodale, îşi face Te deumul în acest locaş sfânt. & Buiu

A L I N A I * : Studenţi, ne chimă dreptatea, ne

striga îndureraţii noştri fraţi ma­cedoneni, cari plâng.

Răsuna în noi un cântec vechi şi tainic, dar duios şi plin de vrajă; răsună cântecul amintirii de fraţii noştri macedoneni şi bănăţeni; ră­sună glasul desnădăjduit al asupri­ţilor; răsuna in noi durerea celor încătuşaţi de lanţurile robiei.

Gândurile noastre trebue să sboa-re, să cuprindă acea ramura ruptă din trunchiul latinităţii, din coapsa Daciei şi a Bornei şi aruncata în vârtejul lumii.

Eraţii nedesrobiţi privesc cu du­ioşie şi cu nădejde în zarea pium-burie a îndepărtării spre noi nepă­sătorii. Am uitat cu totul de litera­tura populară şi cultă a aromânilor, cari-şi duc viaţa patriarhală in munţii Pindului şi ai Epirului. Râ­dem şi nu ne dam seama de în­semnătatea lor şi, nici nu ne încu­metăm măcar, să citim cu inimă poezia „Cerinţă părintească", cea mai expresivă poezie a poetului Balabac, în care se vede, cu exacti­tate apropierea între dialectul lor şi între limba cultă românească. iVlacedonia, cu toate că e aruncată ca o corabie, în mijlocul mării, ea e legată sufleteşte de România, cum nici nu ne putem închipui. Mace­donia a suferit mult şi asupra ei a apăsat blestemul grecilor. Acei cari ascultau slujba religioasă română, erau socotiţi ca nişte nelegiuiţi me­niţi a moşteni infernul. Comitagii greci au pustiit satele, au dat foc caselor şi astfel, aromânii au ars de vii împreună cu avutul lor. Ma­cedonenii au suferit mult de tot din partea hainilor greci: au fost clipe, când dintr 'un convoiu de aromâni, cari se coborau spre San-Marino, cu caravanele, fiind atacat de ban­dele greceşti s'au luptat cu ele trei ceasuri şi din câţi erau n'au rămas decât un bătrân de 80 de ani şi un copil, cari mărturisind că sunt români, au fost sfârticaţi în mii de bucăţi (Mărturiseşte prof. Sterie Diamandi, vlăstarul Megleniei).

Amare au fost zilele aromânilor, amare sunt şi azi. Preoţii şi învăţă­torii îşi făceau datoria cu pustele pe altar şi pe catedră. Dintre mar­tirii neamului aromân se numără: preotul Valamach, omorît cu crucea în mână în satul Conta; institutorul D. Cicman şi o învăţătoare. Satul Gramatitova a fost incendiat; în bisericuţa din Bitolia — cum poves­teşte literatul N. Batzaria — pe când câţiva studenţi sunau clopo­tele, în mijlocul bisericii, preoţii şi învăţătorii ţineau discursuri înflă­cărate, alţii ţineau piept bandelor cari voiau să pângărească biserica, patru aromâni au murit pentru a-părarea sfântului locaş.

Studenţi, dacă vă veţi duce la ci­mitirul din Bitolia, veţi vedea cruci cu inscripţia: „Mort pentru neam şi limbă; asasinat de bandele gre­ceşti."

Când s'a sunat ora pentru răsbo-

iul din 1917, toată floarea Pindului a luptat ia Oituz. La vestea r&ş-boiuiui, steagul tricolor a fâlfâit pe coamele Pindului. Şi'n grele clipe de cumpănă, fioarea Pindului si-a Epirului a luptat la Oituz, pentru întregirea neamului românesc, fără obligativitatea vre'unei legi: patru generali, 400 de ofiţeri şi 800 de soldaţi aromâni au luptat pentru întregirea Bomâniei: la Mărăşeşti. la Oituz, la Marna şi pe Someş. Dar cu ce s'au ales bieţii luptători vic­torioşi S'au ales cu paharul durerii căci in urma tratatului pâcei, Macedonia a fost împărţită în mai multe stătuleţe şi nimeni nu se o-cupă de ele. Dar ei nu desnădăjdu-iesc, steagul conştiinţei despre ori­gina lor fâlfâe şi astăzi pe culmile Megleniei. '

Otudenţi, să nu zicem ca croni­carul că, peste aromânii din Mace­donia s'a pus o peatră mormân-tală, ci să strecurăm în sufletul nostru tineresc sentimentul national şi dragostea de ceilalţi fraţi, legaţi de lanţurile robiei.

In mâinile noastre stă mântuirea şi viitorul lor. Peste Banatul răpit fără drepturi, ca şi peste Macedo­nia oropsită s'a întins pânza fumu­rie a asupriri i şi a contopiră.

Să protestăm faţă de aceste nele­giuiri ale stăpânitorilor. Să ducem o luptă de regenerare naţională; să fim ecoui aspiraţiunilor neamului românesc, răspândind adevărat» credinţă şi dragoste de neam.

Să strângem legăturile cu stu­denţii de pretutindeni şi să arătăm că, studenţimea română, vlăguita, se ţine încă dârză, mândrindu-se de vitalitatea ei.

Macedonenii aşteaptă ajutorul nostru, bucurându-se că asupritorii greci îşi ispăşesc păcatul săvârşit contra aromânilor, fiindcă turcii le fac răvaş de drum, să plece din ţara lui Alah. Asupriţii aşteaptă cu­vântul nostru în deslegarea situaţiei lor critice. Să ne înfrăţim scrisul cu dânşii prin presa cinstită şi să le ducem prinosul nostru de mângâere

Să ştie guvernul nostru şi cele­lalte ţări că :

1 ) Protestăm contra tuturor ne­legiuirilor ce le aduc asupritorii fraţilor noştri din Macedonia şi clin Banat.

2) Cerem ca, atât în Banat cât şi în Macedonia, biserica şi şcoala să fie lăsate libere în exerciţiul lor.

3) Protestăm contra oprimării cărţii şi în contra tuturor faptelor vandaliste.

4) Cerem libertatea în toate a fraţilor noştri.

5) Rugăm pe înălţatul nostru patriarh Miron să trimită un prea­sfânt episcop, să pastorescâ pe fraţii noştri din Macedonia, cu binecuvântarea prea înălţatului pa­triarh al României.

Acestea le cer în numele suflării româneşti de pe meleagurile judeţu­lui Bacău.

"*. é* ?іаа»еаыч:- «S « t. ш.ЯгЦ

PtBoina 2 ÜOLTÜBA POPOMULÜ1 Numărul 122

A , V I A Ţ A LUI U S U S Anul al doilea al predicărü. La scăldătoarea oilor

Lia i'oa-viiif ce lu i кіечаіі dolina a n , f i ind liaius ш ІегшЫіігп, a u e c u L t p e jU „ iscăMătoarea oilor." Aceas4ia e r a o baie , іш dac cu iapă v indecă toare . Dar u u orice о ш se p u t e a v indeca , îngerul D o m n u l u i sie ipogom. î n fiecare d i m i n e a ţ ă şi itodtbura apa , ş i n u ­m a i acela , юагіе d u p a гШіШшпааіеіа a p e i аігишші iu stcăidătoaire cal d in t â i , s e făcea s ănă tos , ori de ce boală e r a c u p r i n s . I n ©eke de p â n ă a c u m , a m v ă z u t pe (mulţi bolnaiavi, m e r g â n d l a I i sus . A c u m v a l t i i i p e liisiks m e r g â n d lia' bolnavi , ca să le v indece ne-puitinţeile.

înjure m u l ţ i m e a de ibodinavi, oitxL, şchiopi , u s c a ţ i , c a r i aiştep-ш m i ş c a r e a laped, U s u s a izărdit pe un o m sdăbănog, cure zăcea in ЬоаШа a a die 38 die iama. A v e n i t ş i iei l a s c ă l d ă t o a r e a «Lkw « a s ă ; se vindece, d a r , a venit î nzăda r . F i ind .slăbănog, nai sie p u t e a a r u n c a î n scu ida toare , i a r p â n ă sa-.şi g ă s e a s c ă w e - u n om oare să-d a r u n c e , ven i a ailibuiL, ş i a i runeându-se î n a i n t e a lu i , sie viin-deiaa. Mai e r a u acoio ş i a l ţ i s l ăbănogi , c a r i î n să , fi ind miad bo-jjjaţii decâit iei, îş i c ă p ă u a n m a i ou .uşur in ţă oaimieni c a să- i a r u n c e ш iapă. ! , I „ ^

Apropiiiiidju-ise do aceä t 'bolnav, u s u s 1-a î n t r e b a t : Vrei s ă fii s ă n ă t o s ?

B o l n a v u l a r ă s p u n s : Doamne , o m n u iám, c a r e d u p ă tul ­b u r a r e a a p e i s ă m ă a r u n c e î n scăMătoare , i a r p â n ă c â n d m ă d u c eu , lailitiud; sei a r u n c ă î na in t ea m e a ş i s e v indecă .

Facű ,iidu-.Í4St' anilă d e aces t s ă r m a n om, I isus іна zis, шлосшіаі c a şi •»labuiiicgului diu Ciapeinnauim: Scoală-te, i a - ţ i pattul « î i i uimidà!

Ş i om/ud s 'a făcut s ă n ă t o s şi iiuându-^şi p a t u l , s ' a dois veséi c a-ura caisa sau i

Aceaisltă v indeca re s ' a în tâmpla t iu za mi d e S â m b ă t ă , Uw E w i s e i i c r edeau , că Sâmibăua este o p r i t ă c h i a r şi- v i n d e c a r e a celor Jxidniatvi. Denaceea, ШаШшшІ p e s l ăbănog , інаи z is :

— S â m b ă t ă este^ n u ţ i -se icaide să- ţ i i a i p a t u l . O m u l le -a r ă s p u n s : üedoe m i a făcut; sănătos^ a c e l a mi-a

»i!.s, iea-ü pattul t a u şi umlhiă. L - a u totrefoat t l a r i se i i : c ine .este o m u i ace ia , c a r e ţinai zis^

MV-ţi p a t u l t ă u ş i umlbiă. Uimul 'ar fi voi t s ă le ane№ p e I isus , d a r , p e atoumci I i su s se

dusese î n a l t a p a r t e . Mad t â rz iu , I i sus a î n t â ln i t p e isUănănog ш biserica şdi i-a z i s : Ia tă , te-ai făcut sănăitos, de-acuan să n u m a i p ă c ă t u e ş t i ! Apoi m e r e u , omul , s p u n e a t u tu ro r , că lisius t-a f ăcu t s ă n ă t o s .

Cuvântarea lui Iisus in Ierusalim D u p ă v indeca rea -sdâibanogului deda s c ă l d ă t o a r e a oilor, Fa-

r ise i i c ă u t a u să-d omotaine p e lisius, ispunând, c ă sttaiică legea-Sâmibeitiei, Iilsui» a t u n c i a voaibit o ciuvântiare m a i l u n g ă , a r á -tându-Jie c ă E l ееЦіѳ Fmli -lui' Diuinmezeiu şi p r i n ш т а г е Je: s ă -vârşeştks. . ito ь SJp

T a t ă l a d a t ş i F i u l u i p u t e r e оіішаг ş i c a s ă în/vieae mor ţ i i , im-j u d e c a t a oamenálor a diait-o î n m â n a F iu lu i . Oiamenii s u n t da­tor i ptrm ' u rmare s ă cinsitească p e Fiul , calai' cedce n u c ins teş te pe iFitUli,, n u ctinsiteişte n ic i p e Ta tă l . _

ОеШае a s c u l t ă învâţătTuriLlei Fiului ' i u i Duimneizeu, v a atvea v i a ţ ă vecinjcă. Via v e n i ceasu l , c â n d F iu l Lud DuirnueiZieu va î nv i a p e cea! m o r ţ i . Ceice a u cfăcuit; ibine, vor î n v i a s p r e învierea vieţui, i a r cedtoe a u f ăau t reiüe, s p r e тѵіеатеіа, jiudecăţii. Judeca ta s» v a face d u p ă fiaptele omuilui.

I i sus le^a a d u s apoii 'aminltie Flaa'iseiioa', c ă Ioan BotezătoiuJ încă a m ă n t u r i s i t d e s p r e dâraisiuil. l>aii- m a i p r e s u s decâ t m ă r ­t u r i a lu i Ioatm s u n t iaptetLe c e E»l l e sávarsesjtie, c a r i s u n t o do­vadă , că Eil deda Tattal a veni t . P ă c ă t u i lor e m a r e , căc i e i n u c red ce lu i v e n i t della Taitău. Oiiiao - ş i tsraiiptairiiLa m ă i ^ r i s e s c űjespne listusi, d a r F^riseidi n u c r e d e a u ni|ci scripturiloii ' .

Le-a m a i s p u s apoL, că m ă r i r e a dedia; o a m e n i n u p r i m e ş t e . El ş t i a i>ine, c ă d r a g o s t e a lu i D u m n e z e u n u e r a î n inimiiie Fa­risei lor . Ei vor fi j u d e c a ţ i clhiaa- .de iMoiise, proi 'ocui cel d e de-m u i t , c a r e a s c r i s despre I i sus .

Acesteia şi muk-e aitteiLe g r ă i n d lisusi, b'iariseii n ' a u Indrăz-ndit să - i i a c ă v re -un r ă u , c u a t â t mai ' vâiltos* că se tomeau de popor , i a r p o p o r u l « redea î n I isus . Dm- u r a l o r fa ţă d e lisius * c r e s c u t m e r e u ş i î ncă d e pe a c u m căutaiu pr i le j să - i găsească v r e o vină, c a s ă 4 dea, m j udeca t ă .

Septimia Popa

Scrisoare desch i să D-Iiî Mini dru de finanje,

Zdrobiţi de urgia regimului apus, o mână de oameni din umbra Bihariéi măreţe, ne întindem glasul către In-ţelegătoarea indulgenţă a scaunului Domniei-Voastre.

Ne îndeamnă la aceasta, domnule ministru, o comunicare cu No. 313 6/1V. 1925, prevăzută cu două iscă­lituri indescifrabile şi fără nici un şl-gil delà comisiunea de constatarea şi evaluarea pagubelor de război, insti­tuită la administraţia financiară Oradea-Mare, prin care ni-se face cunoscut că, toate cererile păgubiţilor din co­muna Sighiştel sunt respinse, neindi-cându-se nici un motiv, ba nu atn fost chemaţi nid la aceea protestare, a cărei hotărîre loveşte adânc în te­melia comunei noastre, care pentru ţinuta-i curat românească, a fost un adevărat calvar, unde s'a adus jertfă pe altarul sfânt al naţiunii sângele celor nouăsprezece ţărani români, cu inima plină de dragoste, pentru ţara care le-a cerut acest martiraj, şi delà care ei nu mai cer, decât ocrotirea şi ajutorarea orfanilor şi bătrânilor lor părinţi, rămaşi pe drumuri, In bătaia de joc a acelora, cari până ieri i-au asuprit.

Noi ne-am dat tributul! Azi, pe ruinele gospodăriilor noastre, pe tăciu­nii cărninurilor dulci şi pe scrumul fraţilor noştri arşi de vii In foc, de către barbarii nemiloşi, slăvim ceasul In care s'a înfăptuit visul pentru care s'au adus atâtea jertfe şi aşteptăm ziua în care aripile recunoştinţei se vor întinde şi peste noi.

Nu putem crede, domnule ministru, că respingerea rugărilor noastre s'a făcut cu rea credinţă, din partea oamenilor Domniei-Voastre de încre­dere, cărora Domnia-Voastră le-aţi încredinţat frumoasa misiune, ca in numele ţării să aline lacrimile celor îndureraţi şi să înmoaie suspinele celorce vor şti, apti că sfântă este jertfa ce se aduce pe altarul lui Avei întru preamărirea patriei, că fumul prinosu­lui nostru curat ajunge sus, la scau­nul cârmuitor al tuturor românilor, de unde se împarte mulţumirea şi re­cunoştinţa între toţi fiii patriei de-o potrivă. Dar de unde ne vine nouă această nedreptate?...

Cu convingerea sfintei dreptăţi, nu putem tolera ştirbirea drepturilor noastre atunci, când ştim să nu lipsim delà nici o îndatorire faţă de patrie şi tron.

Rugându-vă d-le ministru, pentru prealabilă acţiune şi o rezoluţie a cauzei In spiritul dreptăţii, rămânem aşteptând şi sperăm in sentimentul de dreptate a Domniei-Voastre. Sighild

Cu deplini supunere, H oria A. Toader

delegatul păgubiţilor de rizboi din corn. Sighiştel

(jud. Bihor)

Expoziţia şcoalei de arte şi meserii din Cluj

P e l â n g ă foar te mulite ins t i ­tu ţ i i c u l t u r a l e d i n Cluj , î n a-cest o r a ş mad' a v e m ş i u n local de bogăţ ie n a ţ i o n a l ă : şcoa la d e meş t e şugu r i , d e u n d e vo r eşi mesteriiaşii d e m â i n e , oas te m u n ­c i toare , c a r e n e v a a d u c e des-rob i rea economică.

S p i e acesjtie şcoli; t r ebuesc în­d r e p t a t e l u a r e a a m i n t e ş i n ă ­de jdea i tu turora ş i s ă li-ise dee cel imai m a r e ap i i j in d i n p a r t e a si tatu lu i cât ş i a particuliaridor.

l>e idoii a n i d e zile s 'a înf i in ţa t l a niairtginea o raşu lu i , î n t r ' u n locali m o d e r n şcoala de a r t e şi meser i i .

Şi în a c e a s t ă v r e m e scur tă , şcoa la a mogünesat u i m i t o r c u -toate mijdoaceie reatrânsie p e c a r i le-ai afvut. Da r m e r i t u l a-cesitei şcoli esite îndo i t p r i n fap­t u l că a i c i ş i - au g ă s i t indruima-r e a se r ioasa î n v i a ţ ă : o r fan i i d i n rasibod. Copii i a c e ş t i a fă ră pă r in ţ i , d a r :ai ( tuturor r o m â n i -ior, copii i c a r i a u nevoie de m u l t sp i i j in , d e iub i r e şi d e în­gr i j i re părinteasică. I n f r u n t e a aoesitei şcoli a ven i t u n o m de i n i m ă , u n gospodar , u n adevă ­r a t p ă r i n t e şi u n profesor de m e ş t e ş u g i scus i t , d . Can ta rag iu , c a r e a în ţe les şa m e n i r e a şcolii ş i m a i c u seaimâ î n v ă ţ ă t u r a ce l i-se d ă a c e l o r a c a r i vor eşi' d i n şcoală , ibuni m e ş t e ş u g a r i . Şi t r u ­d a ace s tu i o m , a d a t r o a d e şi m e r i t ă toaita l a u d a .

D ă u n ă z i a a v u t ioc expozi ţ ia şcoalei . O expozi ţ ie se r ioasă c u l u c r ă i i eşiltle d i n m â i n i l e elevi­lor . Toţ i cane iau văzut -o iau p u ­t u t ap rec ia s i l i n ţ a şi a e levi lor şi a maeş t r i l o r . Mobile de l e m n în sti l r o m â n e s c , u n e l t e de fie­r ă r i e , ş. a. N u n e p u t e m opr i ca s ă n u a d u c e m m u l ţ ă m i r i d d u i C a n t a r a g i u , (directorul şcoalei p r e c u m şi m a e ş t r i l o r cari-1 în­tovă răşesc : M. P e n i ş o a r ă , t â m -plăr ie , N. Nicolăiaisa, r o t ă r i e , N. P la t ică , i e ră r ie , L. Sachellaaie, l âcă tuşe r i e , I. Conslaut inesicu, croi tor ie , V. Crisitea, s c u l p t u r ă şi I. Lengné l c i s m ă r i e .

Û. Carutaragiu, t r ebue m e r e u m e u r a j a t isa i a c ă d in aceas t ă şcoală cea mad teună de m e ş t e ­ş u g d i u Ardea l .

Combaterea alcoolismului Ştim cu toţii că în ţara noastră

domneşte delà mare până la mic, de­là bogat până la sărac viţiul acesta groaznic şi ruşinos al alcoolismului. Se vorbeşte şi se scrie mult de al­coolism şi se pare că sferele condu­cătoare ale ţării, guvernul şi clerul, ar vrea să iasă din nepăsare şi să lupte contra alcoolului (la sate mai ales 1). D-l Ministru de Finanţe are un proiect nou de lege al regimului băuturilor spirtoase prin care caută să împuţineze cârciumele şi mai ales consumaţia excesivă a băuturilor desti-late. In urma acestui lucru, comer­cianţii de băuturi spirtoase din întrea­ga ţară, văzându-se loviţi în existen­ţa lor s'au Intr'unit mereu şi au pro­testat contra celor ce se pun la cale. Agitaţia lor este foarte îndreptăţită şi din punctul de vedere social. Oare combaterea acestui viţiu se face lo-vindu-se In negustori sau producători, oameni vechi In această meserie şi cinstiţi? Unde s'a mai procedat ast­fel? Cine a studiat serios această problemă grea a alcoolismului la noi în ţară şi In străinătate nu poate decât să zâmbească la aceste măsuri cu aparenţă igienico-socială naivă. Ele pot fi bune măsuri fiscale. De sigur guvernul îşi caută Isvoare de câştig pentru bugetul anual. De stă­vilirea alcoolismului din ţară nici gând nu poate fi.

Trebue să repet tare şi desluşit ia­răşi următoarele adevăruri sfinte:

Nu se combate un viţiu social atât de întins, atât de viclean, atât de simpatic publicului prin măsuri fisca­le, prin legi, prin asuprire sau prin batjocură. Nu se face nimic fondând societăţi banale, ca comitete, — co­tizaţii, statute sau cu intervenţii poli tice. La noi s'au făcut tot felul de Încercări de vre-o 20 de ani şi au dispărut toate In domeniul uitării. Al­te naţiuni mai luminate decât noi, au experimentat totfelul de legi şi de măsuri, totfelul de presiuni, dar au fost degeaba. Experienţa lor a ţi­nut 100 de ani în Statele-Unite. Al­coolismul se combate însă astfel şi nu­mai astfel:

1) Propagandă culturală antialcoo-lică serioasă începând cu aşa zisa pătură cultă a oraşelor.

2) învăţământ anii alcoolic oficial obligatoriu In şcoli (ca In Elveţia, Franţa, Anglia, Germania, etc.)

3) Subvenţionarea societăţilor anti-alcoolice serioase (cum se face în apus).

Pentru această chestiune e nevoe neapărat să privim ce au făcut alte naţiuni mai luminate cu alcoolismul cum au scăpat de el şi mal ales să ascultăm pe cei cari cunosc chestiu­nea, pentrucă s'a devotat ei.

Pentru băutor nu e nici o piedică raritatea cârciumelor sau scumpetea băuturii, el trebue să bea. Altfel îşi fabrică singur sau recurge la alte substanţe ameţitoare. El trebue luat cu vorbă dulce deoparte, luminat şi convins. Tocmai lumina şi convinge­rea aceasta lipseşte la noi !

Statele-Unite, Finlanda, Islanda au realizat la ei Interzicerea completă prin legi a oricărei fabricaţiuni, consumări sau cumpărări şi acolo legile se ap­lică. Dar cum ? După 100 de ani de lupte şi de încercări serioase, dupăce opinia publică era perfect lumina­tă (acolo nu sunt analfabeţi) dupăce aveau cam două milioane de ab­stinenţi, după ce clerul tuturor con­fesiunilor şi corpul profesoral era în unanimitate câştigat pentru această cauză.

Iată dece, aşteptăm mereu ziua a-ceia sfântă când glasul nostru va fi priceput şi ascultat, şi neamul româ­nesc va păşi spre vindecare.

Aurelian Ioneflcn. inginer.

R Ă V A Ş E D E L A S A T E

0 excursie cu folos Ln d o r i n ţ a d e a c u n o a ş t e pln-

iurile, .mândre i Buicovine de lai calica p e locur i le u n d e a de s -căkcaltl Bogdan şi p e u n d e m a r i i n o ş t r i voevozd iau tfirărilti, a u lupttat şi a n i ă s a t u r m e t ra in ice de cuil-ItAră ş i v redn ic i e mo ldoveneas ­că, u n g r u p d e 45 de elevi foasa-nalbeni d e l à gimnaizini d i n Lip­s c a n i sulb condiucerta d-lor Gh. Popovici ş i a prof. D. Stadffllariu, p ă r . 'Gih. Cuniţiobi, P . Senic ş i secre t . Miaaldlamiiuc a u viz i ta t î n t r e zii Lele d e 21 şi 27 Iun ie m a i m a i m u l t e OoeăLiităiţi.

Mai în t â i Ce rnău ţ i i , capital i* Bucovinei; ou p r e a f r u m o a s a p r i ­m i r e d i u p a r t e Dir . Şc. no rm. , r e ş e d i n ţ a imitropoliutănă ş i in ­s t i tu te le e i , a u f ăcu t a s u p r a mi­c i lor foasiarafaenii i m p r e s i a cea m a i fanrmoaisă. I m p r e s i a fru­m o a s ă a d ă i n u i t în decur su l îm-tregieti esicursiuini p r i n felul pr i -mirillor osipi|tJalliere ş i p r i n fmi-muisieţile naiştierei1.

Măn. iPutina, cltitoria i u i Şte­f a n cel Mare, c u locul l u i d e odiihnă, odoarielte p ă s t r a t e c u isfiritenie de a r c h i v a eil, p r e c u m şi- f r umuse ţ i l e toa te , 'Chilia s i­h a s t r u l u i iDanidll şi celeilalte odoare l egenda re a r fi r e c l ama t mulllt -mai mdţtJă v reme c a s ă fie viziiitiarte a ş a c a s ă mulţurnl iască î n p a r t e cel p u ţ i n inltieresul ce t rez is te î n to ţ i .

Apoi măttiăisrtirea c u rnormin-teie Bogdăjneşttilor deda R ă d ă u ţ i , vechea Suceavă c u r ămăş i ţ e l e palatul lui domnesc , (biserica sf. Ion ce l n o u ş i D o r u u c u bă i le şi a e r u l isănălfas aiu c o n t i n u a t lian­tu l impres i i l o r î ncepu te în Cer­n ă u ţ i . 'Elevii şi conducător i i în­torşi l a ve t re le lor, l i s u n t t u t u ­r o r ace lo ra c a r i i -au găzdu i t şi c ă l ă u z i t în aceas tă e scurs i e a-d â n c n w l ţ u m i t o r i .

Elevi i vor răsplăita f r umos pe 't c o n d u c ă t o r i i lo r d u c â n d ves tea I da ve t re le lor d e s p r e f rumuse-! tile şi ibogăţiile ţăr i i în ca r i t r ă -i esc. Mitu

Dia Zlatna (Ardeal) Ca în toţi anii, şcoala pr imară de

aici a dat serbare de sfârşit de an. Dimineaţa la slujba religioasă au luat parte şcoala primară, şcoala de ucenici şi şcoala de adulţi. Sf. sa preotul I. Fodorean, din amvon, a arătat înesmnătatea acestei săr­bători. După amiază a avut loc ser­barea. De către elevi s'au spus poe­zii, monoloage, s'a cântat. D. dir. şcolar Petrigenar, a arătat darea de seamă a anului şcolar, apoi a vorbit despre obligativitatea şco­lară în legătură cu noua lege. S'a vizitat apoi expoziţia de tâmplărie şi lucrări manuale. S'au împărţit 60 de premii. In expoziţie au fost cusături şi ţesături naţionale ale fetelor instruite de d-ra G. Petic şi d-na Margareta Scrobate, apoi lucrări de croitorie îndrumate de d-na Radu şi d-ra A vine Popa. Atelierul de tâmplărie e condus de maestru Tr. Szilagyi.

Seara a avut loc producţie tea­trală dată de elevi şi eleve pregătiţi de d-nele G. Petric şi 0. David. Au fost bine S. Zidiră, M. Plăcintă. P. Popa şi alţii. A rămas un bene­ficiu bănesc de 6250 de lei în fo­losul şcoalei.

I. C. Din Cetea (jud. Alba de jos)

incheerea anului şcolar a fost adevărată serbare culturală. După amiază în curtea şcoalei era adu­nată foarte multă lume şi elevii au făcut exerciţii de gimnastică, în costume naţionale.

S'a vizitat apoi expoziţia şcolară, unde s'a văzut hărnicia elevelor la lucru manual. Au urmat apoi reci­tări, cântece şi s'au jucat piese de teatru. I). înv dir. N. Stanca, a arătat darea de seamă a anului şcolar şi apoi şi-a luat rămas bun delà învăţământ deoarece a imbrá- I ţişat altă carieră. Publicul i-a mul­ţumit pentru străduinţa depusă la această şcoală.

Toü învăţătorii delà noi muncesc din răsputeri pentru înflorirea şcoalei. Şi s'a ajuns să se făurească multe lucruri de folos în comuna noastră, durere însă, că tot se mai gà.sesc unii oameni cari să pue beţe în roate avântului cultural şi bine­lui obştesc. Ar fi de dorit ca toţi, în unire, să pue umăr la umăr pen­tru desvoltarea noastră naţională.

Miţa Din Talbareui (jud. Botoşani)

Duminecă, 5 Iulie, a avut loc la .şcoala din satul nostru, serbarea de fine de an.

Au luat parte pe lângă sătenii din localitate şi un numeros public venit anume din Botoşani. In curtea şcoalei sub cerul liber era constru­ită o frumoasă scenă. D. Mina V. Husu, directorul şcoalei a rostit o cuvântare ocazională. S'au împărţit premii elevilor: Mihalache Mina. Mihalache Elisabeta şi Mihalache Profira din şcoala de adulţi, Pasca-riu Gh., Neculau Elena, Hrişcan Ana, Vâsdoagă Elisabeta, Ivan E-lena, Gheorghiu Eleonóra şi Ani-culăesii Constantin din cursul pri­mar elementar.

Toţi premiaţii au fost medaliaţi cu medalia de bronz a încoronării.

D. Gh. Popovici, funcţionar fis­cal a dăruit premiu unui bun elev sărac, un costum complect de haine.

Au urmat recitări, anecdote, co­ruri frumoase şi s'a jucat piesa de teatru „Mana vacilor", foarte bine de elevii şcoalei sub conducerea d-l ui M. N. Rusu.

Acest tânăr învăţător a înfiin­ţat un cor bun şi-şi dă toată silinţa pentru înflorirea şcoalei, de aceea ii aducem toată lauda şi mulţumirea din partea sătenilor din Tulbureni.

— Săteanul Gh. Bujor, în etate de 70 ani din satul Dracsini, fiind angajat ca cioban pe moşia satuim Gosteşti, a venit zilele trecute a-casă pentru a-şi mai vedea familia şi gospodăria. La înapoiere spre serviciul său, se opri în Botoşani de unde n'a mai ajuns la Gosteşti.

Cercetările făcute de autorităţi pentru a da de urma acestuia au fost zadarnice.

— In satul Dracsini a luat fiinţă o cooperativă sub numele de „Pro­gresul Ţăranilor", cu scopul de a cumpăra maşini agricole. —Grânele, porumburile şi orzurile

sunt foarte bune: ovesele sunt stă­pânite de rugină; iar ierbile pro­mit recoltă puţină.

Я. «li . Hàlan-Hiuenl Din Roşeşti (jud. Ialomiţa)

Duminecă, 18 Iunie, şcoala de fete din comuna noastră, şi-a ţinut serbarea de incheerea anului şcolar.

Serbarea s'a deschis prin cân­tarea imnului regal, de către micile vlăstare, conduse de d-ra Emilia Hădulescu; după care d. G. Dumi­trescu, învăţător la şcoala de băeţi, a ţinut o frumoasă cuvântare, ară­tând însemnătatea acestei serbări.

A urmat apoi declamaţii, cân­tece, precum şi piesa de teatru „Pia­tra din casă", care a fost bine ju­cată de elevele clasei a patra de sub conducerea domnişoarei Emilia Bădulescu.

După serbare, a urmat expoziţia de cusături naţionale.

Expoziţia a fost frumos aran­jată, dând dovadă de multă muncă, din partea d-nei diriginte Maria Bădulescu.

— La o săptămână după serba­rea de încheiere de an a şcoalei de fete. a avut loc şi acea a şcoalei de băeţi, precum şi a şcoalei mixte, tot aşa de frumoasă, cu declamaţii, dialoguri şi coruri.

— Avem trei şcoli şi trei biserici în comună, a r trebui să fim o co­mună cu oameni deştepţi şi cre­dincioşi, dar nu e aşa.

Beţia, acea patimă grozavă, stri­că minţile tuturor, căci cele cinci­sprezece cârciumi — cine a mai auzit aşa ceva? — ce credeţi că fac ele, decât dacă nu să strice lumea?

Credinţa care e stâlpul tuturor virtuţilor, a pierit. Pentru cimi­tirul care este locul de odihnă al celor trecuţi în viaţa veşnică nu mai e nici un cult, deoarece vacile şi oile pasc pe morminte.

0 ruşine, nouă roşetenilor. I a r uliţile noastre nu mai sunt uliţi, şanţurile nu mai sunt şanţuri, ci bălţi, menite ţânţarilor şi boalelor ce bântue cu atâta furie.

Cei în drept să audă aceste cu­vinte, să ia măsuri pentru închide­rea a o parte din cârciumi, sau cel puţin să nu mai fie deschise şi noaptea şi să readucă pe calea cea bună oile rătăcite.

Al. üádHlescu Din Griniceşti (jud. Şiret)

In ziua de 26 Iulie, a avut loc la noi o însufleţită serbare la care a luat parte lume multă şi de prin împrejurimi. S'a sfinţit steagul so­cietăţii de cumpătare „Trezvia". Intre orele 3—7 s'a întins hora ti­neretului sătean. Societatea aca­demică „Arboroasa" din Cernăuţi, a dat un frumos concert urmat de bal.

C «. Din Popeşti (jud. Vâlcea)

Ziua de 29 Iunie, anul acesta, a fost sărbătorită cu o mare însufle­ţire. Serviciul divin a fost oficiat la biserica „Sf. Voevozi", la care a luat parte foarte mulţi credin­cioşi. Sf. sa preotul E. Lăstun, a rostit predica, poftind pe prezenţi să ia parte la serbare. După a-niiază s'a deschis serbarea cu corul şcoalei condus de preotul Lăstun, învăţător definitiv şi cu concursul d-lor înv. N. Lăstun şi Torna Mari-nescu. După aceasta d. N. Lăstun, directorul şcoalei a vorbit despre însemnătatea serbării şcolare. Au urinat recitări, cântece naţionale şi împărţirea premidor.

Părintele Emilian Lăstun şi pre­şedinte al comitetului cultural din localitate, a vorbit despre însemnă­tatea şcoalei şi a cărţei-

S'au distribuit gratis numere din „Cultura Poporului".

Seara, de către elevii clasei a 3-a şi a 4-a, s a u jucat două piese de teatru bine reuşite. După aceasta s'au jucat multe hore, spre plăce­rea şi mulţumirea sătenUor.

D. înv. C. Davidescu delà Câr-stăneşti, a mulţumit d-lor colegi lo­cali şi în special preotului E. Lăs­tun, pentru munca ce depune la ridicarea nivelului cultural al să­tenilor şi a apelat la bunăvoinţa fiecăruia să contribue cu câte ceva pentru mărirea fondului comitetu­lui cultural cu care să se poată cumpăra cărţi pentru bibliotecă.

». Din Dumbrăveni (jud. Botoşani)

In zilele de 19 şi 20 Iulie, au avut loc măreţe serbări în satul nostru, date în folosul bisericei ce se construeşte şi pentru reparaţia şcoalei No. 1,

Duminecă 19 Iulie, a avut loc, .serbarea de zi în grădina băncei populare „Dumbrava", care a fost împodobită frumos în acest scop.

După amiază a început serbarea printr 'un cuvânt de deschidere ros­tit de sf. sa preotul V. Gheorghiu, din localitate. S'a reprezentat piesa de teatru „Iorgu delà Sadagura" jucată de d-rele F . Zugraffu, D. Săvulescu înv., E. Fonici norma-listă şi d-nii Pavel Dan, contabil, Gh. Zugraffu cl. 7 liceu, P . Bârzu, normalist, Gh. Şfaiţer şc. com., D. Harasim, normalist, H. Mihai, cl. 5 liceu şi alţii.

Exerciţii gimnastice executate de elevele Gonstantinescu şi Siriteanu delà liceu, recitări de Gh. Zugraffu, „Căzăceasca", jucată foarte bine de d-ra E. Tacu, „Unul ca o sută", spusă de P. Dan şi declamaţii.

Cuvântul de închidere l'a rostit d. Gh. Burac, directorul şcoalei.

Seara a fost balul. A doua zi a avut loc, tot în grădina băncei po­pulare „Dumbrava", hora flăcăilor luând parte lume multă.

Beneficiul acestor serbări a fost de 13 mii de lei ce s'a repartizat pentru scopurile arătate mai sus.

Acest beneficiu a rezultat atât din biletele de intrare cât şi delà bufet, datorita mâncărilor donate de persoanele binevoitoare, cum şi stăruinţelor d-lui Siriteanu, un vaj­nic luptător pentru interesele obşteşti.

Serbările ajungându-şi scopurile atât material cât şi cultural, adu­cem pe această c^le mulţumirile noastre: familiei Zugraffu, care a muncit foarte mult pentru buna reuşită a acestei serbări, d-relor şi d-lor cari şi-au sacrificat timpul spre a pregăti partea artistică din program.

Deasemenea aducem mulţumirile noastre d-lor învăţători şi d-nelor învăţătoare cari au binevoit a da concursul pentru reuşita acestor serbări.

F. 1). Din Giurgiu (jud. Mureş-Turda)

In după amiaza zilei de 28 Iu­nie, în comuna noastră, a avut loc .serbarea de fine de an şcolar.

Serbarea s'a înreeput cu cuvân­tarea ţinută poporului de sf. sa pă­rintele A. Donescu şi d. înv. dir. I. Bătea, a vorbit despre însemnă­tatea serbării, despre schimbarea

programului şcolilor primare; tot odată a făcut şi o dare de seamă despre activitatea anului şcolar tre­cut. A împărţit premii elevilor sili­tori.

Au urmat mai multe recitări, co­ruri şi jocuri naţionale, cari au fost instruite de d-rele înv. E. Adri­an, E. Cotta şi N. Cotta, normalistă.

După producţia elevilor delà şcoala primară, a urmat a copiilor delà „Grădina de Copii". Această producţie a copiilor a pus lumea în mirare, văzând recitările şi jocurile nationale, jucate de ţinerile mlădiţe. cu succes. Această muncă se dato-reşte d-rei înv. E Adrian.

Se aduc călduroase mulţumiri sf. sale părintelui A. Donea, care mun­ceşte mult pentru ridicarea poporu­lui, d-lui înv. diriginte I. Boţea, care este un sprijinitor şi luceafăr al sa­tului şi d-relor învăţătoare cari îşi cunosc menirea lor.

A. Şarm normálist Din Banpotoc (jud. Hunedoara)

In comuna noastră a avut loc întrunirea preoţUor şi învăţătorilor din cercurile „Săcărâmb" şi „Văr-maga".

Serviciul divin a fost oficiat de preoţii Oprea, Tilicea, lozof şi Tiu, iar răspunsurile liturgice s'au dat de corul cântăreţilor locali şi al corpului didactic, format din în­văţătorii: Câmpean, Stănilă, Ţigane, Arvay, Cioroianu, Gorun, Popa, s.a.

După oficierea serviciului dum­nezeesc s'a ţinut şedinţa intimă. D-l înv. dir. Ţigane, a ţinut cu elevii din cl. I I I lecţia din arit­metică: „Împărţirea numerelor în­tregi, cazul I." Tot d-sa a ţinut şi o conferinţă tratând despre „culti­varea memoriei".

Masa s'a luat la d. înv. dir. M. Ţigane.

După amiază a urmat şedinţa publică care a fost deschisă de pă­rintele Oprea-Săcărâmb. Apoi pă­rintele Tiu din Bârsău, a vorbit poporului despre: „Combaterea al­coolismului". A urmat diferite co­ruri cântate de corul şcoalei din localitate condus de înv. diriginte M. Ţigane.

D-l învăţător Câmpean, a vorbit despre: „Muncă, cruţare şi econo­mie casnică". A urmat apoi cu­vântul de încheiere al d-lui înv. dir. Popa din Bârsău, care prin vorbe frumoase a arătat poporului foloa­sele învăţăturii, îndemnându-1 să păşească pe drumul luminii, să iu­bească cu adevărat Biserica şi Şcoala.

E. C. Din Cornau t şti Le orda (jud. Bacău)

In ziua de 5 Iulie, a. c , s'a săr­bătorit căsătoria d-rei Marioara iNistor, fiica preotului Nistor din Leorda, cu d. Gh. Gonstantinescu, din Soveja-Putna. De dimineaţă a venit lume multă din satele vecine, îmbrăcată în frumosul port mol­dovenesc. Această lume a dat do­vadă că iubesc mult familia preo­tului Nistor. 15 trăsuri împodobite cu flori, au condus asistenţa la bi­serica Sf. Spiridon, unde preoţii: Nistor-Constanţa, Paraschiv şi Ma-tei-Deleni, au oficiat slujba cunu­niei. Cei trei corişti puternici, din corul prinţesei Ghica-Gomăneşti, au dat răspunsurile. Aici, părintele Paraschiv a ţinut o cuvântare sim­ţită, accentuând că, biserica mai capătă încă un sprijinitor, pe ne­potul d-lui profesor universitar S. Mehedinţi, care va fi tot aşa de harnic ca şi moşul său. Alaiul iu-torcându-ee la casele păr. Nistor a început iarăş jocul într'o atmosferă neasemuit de veselă. Atâta farmec a fost la această nuntă, cum nu­mai în închipuirea poetului Coşbuc din „Nunta Zamfirei" a mai putut fi la fel.

La masă, a vorbit printre alţii şi părintele 1. Matei-Deleni, urând vi­aţă îndelungată şi fericita căsăto­riţilor. La sfârşit a vorbit d. stu­dent şi publicist N. C. Munteanu-Muntmarg, care a arătat rolul o-înului cultural în vremea critică de azi.

Printre oaspeţii nunţii observ: preotul Nestor-Comăneşti, părintele Moiceanu, păr. Pâslaru, păr. Pa­raschiv, păr. Pâslaru-Asău, păr. Podoleanu. păr. Matei-Deleni, păr. Ck)jan, ş. a. D-na Aurica Colonel Cătuneanu-Bucureşti; d-na prof. Băiniceanu cu d-ra Aneta Băini-ceanu-Bucureşti; d-na şi d-rele Ni-ţu-Roman; familiile: Paraschiv, T. Lascar, Constantinescu-Mărăşeşti, Căpitan Costică, d-rele Antohi, Moi­ceanu, Dumbravă, Gheorghiu, Co-jan, ş. a.; d-nii studenţi: N. C. Munteanu-Muntmarg, Paraschiv, Th. Comănescu; absolvenţii de se­minar: Pralea, Burgă şi Prăjescu.

Nuni au fost familiile: Bart, şe­ful gărei şi Ştefanache Paraschiv.

I. A. Din Rndăria (Banat)

Ziua de 29 Iunie a fost o zi de mare bucurie pentru noi.

După oficierea sf. Liturghii, du­pă amiază, s'a început examenul şcoalei primare, de sub conducerea harnicului înv. director Olimpiu Badulea.

Au luat parte tot ce are comuna mai de seamă în frunte cu tinerii dar meritoşii preoţi, I. Goanţă şi N. Careba.

Examenul s'a început cu clasele 1 şi 2, de sub conducerea înv. E-lena Serafin. apoi cu clasa a 3 a înv. Vasilie Nemiş.

La urmă s'a trecut la clasele 4 şi 5 de sub conducerea harnicului şi neobositului înv. dir. 0. Radulea, care a pus p toţi în uimire cu răs­punsul şcolarilor săi.

A cântat bine corul elevilor a-vând diriginte pe d. 0. Radulea.

Seara, terminându-se examenul spre mulţumirea tuturor, a urmat o petrecere frumoasă cu muzică, 1» care a luat parte tineretul acestei comune.

Acest fiu al comunei noastre èu Radulea, merită toată lauda şi re-y cunoştinţa căci multe fapte bune «Г făcut acest apostol.

Este stimat şi iubit de întreagi comună, cât şi de comunele de prin împrejurimi.

Delà Лега Din ßheräseni (jud. Buzău)

In ziua de 19 Iulie, s'a transpor­tat osemintele unui erou român ne­cunoscut, care fusese îngropat î» timpul răsboiului în marginea p*-durei Brebeanca şi care oseminte au fost duse şi îngropate la cimi­tirul satului Gherăseni.

Au luat parte peste 1500 de lo­cuitori dintre care remarcăm p* d. Nicu Păduroiu, perceptor fiscal. D. Păun, agent fiscal, S. Stroe, no­tarul comunei, I. N. Lazăr, preşe­dintele cooperativei agricole „Mi' hai-Viteazul", d-na Leontina Gb-Solomon, d. şef al postului de ja»' darini şi d-na Dumitra Ioan P»' velescu.

Slujba religioasă pentru mol; mântare a fost săvârşită de preot» Stan Comănescu şi D. Ionescu di* comuna Gherăseni, ajutaţi fiind Ş1

de preotul Davidescu din Gosteşt1; Răspunsurile s'au dat de cei tr«1

dascăli ai satului. S'au ţinut discursuri de с&Щ

d. şef de post Gherăseni, preotul M Davidescu şi Nicu Păduroiu.

Pe mormântul eroului necuii"*' eut s'au depus mai multe cuntdj de flori.

Onoare lui şi Dumnezeu să-l ef'e'

* L In z iua de 21 Iunie , l o c u i t o r u l

Ghieorghe Tdbolea, -gornic ^ \ câmp , fi ind c a m beat, a SnCălţ. | cât pe ca l p l e c â n d p e c â m p . д, | june în ţ a r ină , la f ân t âna lui r] Luipu, a descă l i ca t de pe ca l , v<j! ind a scoa te a p ă să adape оаіщ

C u m e r a <beait a c ăzu t î n t r ' î r ^ şi sila ännecat . F i ind văzu t <jg n i ş te locuitorii ca r i l 'au scos 4 , faaă mor t .

I a t ă u n d e duce beţ ia . Lecut'uu Oii. sulouiuu

Un eveniment economic naţional I

— Marea Expoziţie din Chişinău J

La 15 August se va deschide 1(

Chişinău, capitala Basarabiei, щ4. rea expoziţie economică, la prţ. gătirea căreia se lucrează de |. proape o jumătate de an.

însemnătatea acestei manifest», ţi uni economice are insă, mai ales, un caracter care nu trebue să ect pe nimănui. Va fi cu deosebire o manifestaţie naţională, care va d«. monstra unitatea neamului româ­nesc de peste Prut .

D-l general Rudeanu, сощац. dantul Corpului I i i de Armată diu Chişinău, care este şi preşedintele comitetului de organizare a mar« Expoziţii de peste Pru t ne-a spus;

„Se vorbeşte de o „Chestiune t Basarabiei". Noi prin aceasta ma-nifestaţiune vom arăta cu prisosinţi unitatea neamului nostru şi ѵощ dovedi că o chestiune a Basarabiei nu exista".

Cuvintele acestea a distinsului, general Rudeanu, care este şi un mare învăţat şi un mai mare рвя triot, trebuesc să fie adânc înţe- ' lese de toată suflarea româneasi

Alături cu d. general Rudeanu, depune o muncă fără preget k organizarea Expoziţiei din Chişi-i nău, d. profesor Agricola Cardj( binecunoscut pentru acţiunea al românească în Basarabia.

Noi ne facem o sfântă datorie, să arătăm cititorilor noştri, аЩ unea patriotică care se pregăteşti în capitala Basarabiei noastre, a' să îndemnăm pe toţi să ia parte ii număr cât mai mare această fru­moasă expiziţie noţională.

Pentru înlesnirea publicului sal­tul a acordat tutviror vizitatori» din toate unghiurile ţărei, o redu­cere de 75 la sută pe căile ferate In aceiaş timp, la Chişinău orga­nizatorii au luat toate măsurile a publicul să fie bine primit, av de îndată ce sosesc locuinţe еШ la dispoziţie. In acest scop vor zilnic câte 3000 de camere la die-poziţia publicului vizitator. Tot ast­fel organizatorii s'au îngrijit să fi restaurante îndeajuns şi nu pe p№ ţuri de speculă.

Mai adăugăm încă un fapt i№ portant: d. general Rudeanu p* sonal îngrijeşte să înlesnească 1 zitatorilor mijloacele cele mai P° trivite de circulaţie pentru ca toatj lumea venită la Chişinău, să poaf să viziteze ţinuturile de peste Pr"1

pe distanţe cât mai întinse, P* tru ca publicul să poată cunoasţ* cu acest prilej, frumoasa şi fwjf noasa noastră Basarabie, cât n deaproape.

Este dar o datorie a oricăr' bun român, să nu scape acest pţj lej pentru a vedea provincia вѵ dovenească a lui Ştefan-cel-Ma11

cefei

Mumărmf 122 VULTÜMA POPOMULül Pagina &

Apel instructorilor şi educa­torilor poporului românesc

in epoca noastră tumultuoasă, în cart; se desenează direcţii şi se schiţează atitudini diferite, cade-se să ne gândim la viitorul şi la să­nătatea iubitului nostru popor, fă-cùndu-i o instrucţie şi o educaţie raţională, conformă aspiraţiunilor sale naţionale.

Desvoltat in condiţiuni speciale şi lipsit in trecut de cele mai ele­mentare mijloace de cultură, se gă­seşte astăzi într 'un stadiu hotărâ­tor, de prefaceri intelectuale, mo­rale şi fizice.

Vitalitatea şi promovarea cultu­rel lui. e condiţionată in acset mo­ment de felul cum elementele de valoare şi cu dragoste pentru el, îşi vor dirija şi sitetiza tot ce au mai nobil şi mai sublim in sufletul şi mintea lor, pentru a trage o cale precisă şi luminoasă, pe care să înainteze in sternuri, neamul nos­tru.

Strânşi cu toţii in jurul unei prese demne, fără caracterul violent şi de polemică ce-1 are astăzi presa de partid, trebue să lucreze cinstit şi neobosit ia formarea sufletului şi caracterului neamului.

Trebue să se gândească că au de făcut instrucţia şi educaţia unui ! topor, a căror iii sunt, iar nu să aducă in mijlocul lui vrajba, de-cepţiunea şi tot soiul de patimi şi tendinţe absolut dăunătoare unui stat care vrea dă trăească şi să se afirme.

Deaceia, uniţi ca un singur om, profesorii, învăţătorii, preoţii, ofi­ţerii, inginerii, ş. a., să păşească hotărîţi la înfăptuirea unei opere aşa de măreţe, cum este cultura su­fletească şi fizică a poporului din care s'a născut.

in jurul foaei „Cultura Poporu­lui ". botezată atât de semnificativ, ei sà formeze nucleul cultural, care să ducă şi în colţurile cele mai as­cunse ale massei poporului, ştiinţă popularizată, exemple şi reguli de educaţie morală şi fizică.

Colaboratorii la pagina „Instruc­ţiei şi educaţiei", pentru care ru­găm pe conducătorii foaei să ne-o rezerve la fiecare număr, sunt ru­gaţi să-şi trimită adeziunile d-lor, direcţiei foaei, ca să vedem dacă putem păşi la înfăptuirea acestui gând. care să niveleze aspiraţiunile şi să promoveze cultura păturei ţărăneşti, către care se îndreaptă în specia] ,.Cultura Poporului".

Celce e convins de utilitatea şi însemnătatea acestei mari, fru­moase şi înalte fapte, să pună umă­rul la înfăptuirea ei; celce are o vorbă bună de spus poporului nos­tru să o spună, exercitând astfel o inihienţă pozitivă şi eficace asupra generaţiei actuale şi viitoare, care va fi cu mult superioară generaţiei crescută în haos fără nici o direc­tivă.

Virgil Vellctu

A L V U Ë T U L

Шп Inmea ştiinţei

R a d i o f o n i a De câţiva ani încoace suntem

nevoiţi să învăţăm lucruri la cari nici nu gândeam, să auzim neauzi­te şi că vedem nevăzute.

Multe minuni a aflat créerai omu­lui inteligent. Intre multele lucruri sunt şi acele revărsate eu ochiul omenesc, dar văzute cu ochiul min­ţii eu judecata sănătoasă. Dintre aceste multe ne oprim la acelea pe cari le cuprinde tălmăcirea cu­vântului nou pe care-1 spunem acuma.

Mulţi poate, fára voia lor au vă­zut la marginele unor oraşe şi pe ridicaturi mai ales, un siâlp subţire de fier foarte înalt, întărit de mai multe fire de sârmă groasă. Aproape de acest stâlp este o clădire mica din care ies câteva sârme şi intră câteva. Cine le-a văzut ar fi dorit să afle ee sunt aceşti stâlpi şi da­că nu va fi găsit lămurire nedume­rit este şi astăzi.

Cine a auzit, i-s'a spus c& aiei este o staţiune de telegrafie şi te­lefonie fără fir. Intr'adevăr, 3âte-va fire ies din clădire la stâlp, dar de­là stâlp nu merg mai departe nici Într'o direcţie firele. In loc de fire de telegraf şi de telefon merge nu­mai o putere nevăzută şi nesimţită cu organele omului, cuprinzând toate locurile de pe pământ la fel cum cuprind valurile de pe o apă liniştită toată suprafaţa apei când aruncăm o piatra în ea. Valuri de putere electrică pleacă din acest loc, merg trecând munţi şi văi, străbă­tând dealuri, case, negăsind piedeei decât numai în cantităţi mai mari de metale sau straturi mai graose pereţi de metale diferite.

Stâlpul acesta este canalul pe unde se aruncă peatra nevăzută. Antena aceasta care se ridică nu­mai ia un sfert din lungimea undei electrice pe care o poate trimite sta-

i ţiunea, ea trimite undele primite

Ídin staţiune, ea conturbă eterul din jurul pământului din massa de aer a solului, trimiţându-le in toate părţile. Undele sunt lungi delà 1Ü0 m. până la 30.000 m. şi se duc eu o iuţeală uimitoare la fel ca lu­mina sau fulgerul, de 100.000 km. pe secundă. Trec, se duc neconte­nit şi dacă este ceva In cale care, ea le cunoască şi să le prindă vor da de ştire de unde au plecat, ce drum au şi de ce au fost trimise.

, In calea lor încetul cu Încetul gă­sesc încă multe antene oa şi aceia care le-a trimis şi acelea ca nişte ochi buni le vedea, le vor prinde şi le vor duce în staţiune pentru a fi tălmăcite fie cu vorba, In telefon, fie eu scrisoarea în telegraf.

Aceasta vrea ва spună cuvântul • uşor din frunte : Radiofonia, adecă i vorbirea cu ajutorul razelor.

La noi in ţară anul acesta s'a făcut o lege prin oare să permite să se facă staţiuni de radiofonice şi radiotelegrafice, fie de acelea cari trimit şi primesc undele, staţiuni de emitere, fie de acele cari nu­mai le primesc, staţiuni receptoare. In alte ţări întrătâta s'a ajuns eu perfecţionarea acestei invenţii încât aproape fiecare casă are receptor cu care poate să afle multe de toa­te din toată lumea. Trenurile ex­prese sunt amenajate cu receptoa­re şi in tren se poc auzi concerte­le după masă cari se dau In Ame­rica, Anglia, Paris sau chiar şi Ja-

. ponia. Staţiuni au aproape toate 'aeroplanele, baloanele dirijabile şi

k nedirijabile, toate vapoarele şi toate instalaţiunile comerciale, industriale şi culturale.

Avântul extraordinar pe oare l'a luat Radiofonia se resimte peste tot Şi încetul cu încetul s'a trecut peste cele mai mari greutăţi ale Începutului aşa că azi sunt staţiuni barte mari, şi puternice, iar recep­toarele au ajuns şi In mâna copii­lor cercetaşi, cu cari pot să se oul-live în tot momentul auzind lu-

i bu*e şi folositoare.

Camerele de Agricultură Pieotiru is^inijininea şi î n t ă r i r ea

•agriauiLtuirii In Vatră s)a. voitiaft- în "pniimăviaira t r aou tă o Letge, p r i n care is'ia puis ОэавеЛе u n e i inâltitu-ţiuind notui: Gaimœala de Agr icu l ­t u r a , lin Imiàix^arfetie vod aratei ce suini, ce iscop aju aceslue юадпе-i e, lairatâinid totodată şi iedul c u m se îaifiiamţeiaiză laoeasttà ciaimeră-

Oameaieilie die Agaik: uittuirà suint a^zÄmiiniJeiie istm inisJüitutiáiLe, оаііі a u s à l'epreziriiie şi spr i j i -псчаіііса a<grk uMuira (luctriareia p ă -im&atuJiui), zooüeíniiibca (creşte­r e a viţeilor), sáiliviiöiiliLuina (шіШ-\шша ipàd-uailoir), ѵіЬшиДиши (оиМііѵтагеіа podgor i i lor ) , c u um c u v â n t s ă ide(a imânà ide 'ajutor tuitiU'ixw* cetâţienilor, icaini iau d e a l'aioe ciu v n e o ratmaiiâ die iucnu iu l egă tură c u iuicuuiraa p ă m â n -ii ut ui iş. a,.

Petimül afcetatsklai, şi c a s ă ete a ibă în vedieine şi nevoi le iocaile «'a diisţpuis prim lege înjiiiinţaiinea Сацпегііог Agricole î n füieicane j udefţ. Aici ise v o r lajdireőia în vűMor o a m e n i i nevoiaş i , peintirtu ia p r i m i a n u m i t e siflalUuri, pove ţe sţpne bi­ne l e lor pairtticiuiliau", cane ajpoi aiducie um miame b ine şa folos ge>-irenal ínttnegü ţâ r i . Şi oa îin aiceia-s t ă oamieirâ s à întâie оіаюііегаіі cu -iKxsiouţa de popuiaţiila judeiţuiui, c ă t r ă d ă r i isă sie potaită іааіпеш or ic ine tou înoreideme, Ijegeţa d ă p u t i n ţ a isia-işi iailietagiă însăş i .popu­l a ţ i a nieirnibrii laioeistXM* oamieme.

i ietaane ciaimierà judeiţeiaină via a v e a 17 inuamibii adleişi. Cătire ciara se n i a i ladauigă 11 meanbr i de dretpL, n u m i ţ i d i n p a r t e a laidtori-ГLàţliioа•. Aceşt i imemlbri vor inltra a ic i ca Btfejtinici expetnţi şi vor fi i n jinaine (piaintie o a m e n i c u învă-ţaituiră iote aigirăoulliiiua-â, etic. O miicâ pante d i n ei vor fi adujbaşa rmaiţi a i isibattuiui, cia pmilni laceştia, ca p r i n icmvântul l o r s ă sie dea apoi /de isîuis llieaciud t ă m ă d u i t o r şi sprijinuil ide lipise..

Aieigetreja peintiru Gameinilie de -•Vigiilouilitură iste va ţinte în 25 Au­gus t ia. c pieinitlru întoeţgiui j ude ţ . Oanldidăţii peintnu 'Io curiile d e meanibri — d^aim -ţpultieta mumii c b i a r ideţpuitaţi — vor i i jpuişi dini patrulea condutoàtiorilloa' jpiatrttàde-ikxr poüt ioe . Liiisltia loi' va fi pne-zmtiaità ipreşeialLnitiell'ui âlieţgieam. Pi-eşejdinltieie via, înitaami o ilisită c o m u n â p e o coa lă Ue hârtăft p e cane 'viai і ф а а і іпіишеііе tu ta t ror c a n a i d a t i l o r iginupaţi d u p ă (par­t ide , ршпшжі im fmumitiela fiecăiriui gniup işai u n iseann ispetciau diurnă caire sie- via ciumoiaişte (pamtiiidul d i n pamtieia ueiştiuitoriilior ù e ciante. Pa ­g i n a a1 (paitaa raunânie goiailă şi d u p ă votiare sie via împătur ia ajstt-fei, ca; laioeaaitia tsă rămâina p e idiin flaira. Dupăee — p r i n o islijam-ipiliă pusa. p e gnupuu «e-1 voitează aiegâtonud — is'ia wofüait ildiätia, isă pnetdă (puiaşeldamitellui.

La isfâinşiilt iiisltieJie iste triimiöt î n oaipitlailia judietiulkii i§i sie i a c e so-ooüeialliai « a s ă sie ^aifle oaine Jisită a lajuns învingă'toiairie. Miöimbrii î n Gatmieaia Agiicokă. wosr ravea imandlait p e un: t i m p d e 6 ama, r e -•sipecttiivte 4 ипі .

Die lasltăjdlalbă alejgeirilie s e fac pe uin itámp d e 8 an i . 'După pia/tmu and, juniăittate idin e i vor fa iscoşi la so r ţ i ş i i n ILooui ilor isie vor a-lege 'aliţii, p e tlimp d e 8 taffliL Asit-fei, d e iaci încolo, l a iieciatrie a ie-веаіе ые vor coinpktata ш и т а і juimătiaite d i n locur i le d e m e m ­br i i , oealliaHtlă jurnăltaite fininid ţi-•niu'tă d e ioe$ vecihi ş. a . m. d .

ModuQ. іаюезШа die a legere p r i n lisite pe înltreg j ude ţu l , g r u p a t d u p ă partfideie poli t ice sie v a a p l i c a î n v i i toi* .şi Da aiegeriiLe) co-munailw diesţprte «ami v o m voiM m f iumănui viitea-.

T. F l o r i a n

^ " - - - - - -

Pe malul drept al Dunării, mai jos de vechea cetate romană „Du-rostorum", se află situat, astăzi, orăşelul Ostrov, odinioară pădurea seculară Alunetul.

Multe schimbări s'au făcut in Dobrogea după ce a fost dată ro­mânilor, in urma răsboiului pen­tru neatârnare, 1877—1878.

Orăşelul Ostrov se afla situat acum un secol în insula Ostrov, care se găseşte la Mord-Est de actu­alul Ostrov. Locul unde este situat Ostrovul, astăzi, a fost o pădure în­tinsă de aluni, unde localnicii îşi aduceau vitele la iernatic în timpul ierneior dulci.

După cum povestesc cei bătrini, Ostrovul vechi a fost un sătuleţ, ca­re număra peste 30—40 de case, având şi o biserică. Locuitorii erau români. Ocupaţiunea lor de căpe­tenie era creşterea vitelor, pe cari le iernau in pădurea de peste Du­năre a Alunetului.

Cu timpul albia Dunării schim-bându-se, o parte din sat a fost distrusă. Locuitorii satului, distrus de valurile Dunării, şi-au găsit a-dăpost pe malul drept al Dunării, refugiindu-se în pădurea de aluni, unde li-se aflau şi bordeele de iarnă.

Aşa spun bătânii. Lii fapt adevărat, care ar fi cau­

zat mutarea lor poate să fie urmă­torul: In timpul răsboiului dintre ruşi si turci 1806—12, când ni s'a răpit mănoasa Basarabie, vechii ostroveni şi-au părăsit satul lor fu­gind de frica turcilor in Muntenia. Când s'au reîntors la casele lor au găsit totul pustiit. Deci şi aceasta poate să fie cauza mutării lor. A-cest motiv poate să fie mai sigur, căci în Ostrov trăeşte şi acum o bătrână, care numără 110 ani şi care fiind întrebată de cele spuse mai sus a răspuns că: „noi am fu­git din cauza ciumei". Cele spuse de bătrână se poate dovedi mai trainic mutarea lor în urma răs­boiului, căci după un răsboi vine foamete, ciumă, ş. a. Nu vrem să facem o adevărată descriere a is­toriei Ostrovului, dar după cum spune ion lonescu delà Brad, in călătoriile sale făcute în anul 1850 prin Dobrogea ,afirmă că se gă­seau, pe ici şi colo câte un sat, pe

malul Dunării şi ai căror locuitori erau mai mulţi mocani, venţi cu turmele, fie la irnatic, fie ca să se instaleze definitiv prin aceste părţi.

Deci în anul 1850 locuitorii ve­cinului Ostrov erau deja situaţi în pădurile de aluni. Că a existat o pă­dure de aluni pe locurile unde este sitat astăzi Ostrovul, putem să a-ducem ca dovadă numele turcesc „Fândac". dată Ostrovului până în anii din urmă şi care nu este alt­ceva decât Alunetul de odinioară.

Toate acestea spuse vom arata starea în .care se găseşte astăzi fostul Alunet. Din vechea organiza­ţie nu se găseşte nimic. Primăria nu păstrează nici un document re­lativ ia cele spuse. Biserica, prin­d e scrieirile vechi ce le păstrează, citeşte în fiecare an la aniversarea hramului bisericii pe toţi fonda­torii ei, arătând şi trecerea lor din insulă în locui unde se găsesc as­tăzi. Materialiceşte, deşi Ostrovul a fost puntea de trecere pentru Silis-tra, in timpul răsboaelor dintre ruşi şi turci şi cu toate devastările făcute în timpul răsboiului mon­dial nu se simte atât de mult.

Moraliceşte locuitorii Ostrovului sunt in urmă. Spre reamintirea ti'ecutulid lor, au fondat încă de acum cinci ani o societate de edu­caţie naţională .,Alunetul", care poartă numele vechiului Ostrov. Prin munca lor vor căuta ca a-ceastă societate să dea roade bune, după cmn au şi dovedit până in prezent. Scopul societăţii este de a răspândi cultura în massele popo­rului, strângerea şi formarea unui mic muzeu de istorie regională şi naţională. Din sânul societăţii s'au ales membrii destoinici, cari să cer­ceteze .şi mai bine viaţa ce o du­cea, odinioară, pe aceste plaiuri, strămoşii lor, originea lor în aceste partí şi strângerea unei colecţiuni de materialuri folkloristice. Prin munca depusă de membri, societa­tea posedă o frumoasă bibliotecă la care participă toti doritorii de citit. Ггаш neobosiţilor încuraja­tori de cultură, spor la muncă, do-rindu-le totodată unirea sentimen­telor lor naţionale spre a susţinea cu temei scopul nostru în Dobrogea.

D. 0.

Şcoala primara din Mărgineni-Bacău, 1865-1925 Din miţiatt iva d - lu i E m i l C.

Teofâneiscu d i r ec to ru l scoale i, în z iua de 28 Iunie , s 'a sărfbăito-rit ЬО de ani de là în f i in ţa rea şcoailiei p r i m a r e d in local i ta te . P r e g ă t i r e a a i i i tnecut toa te aş-iteptârile. Scoalia, ca re înciresitiase 60 d e а щ p e r ăbo ju l act ivi tă ţe i ei, istta m â n d r ă şi t r i u n i i ă t o a r e f i ind îninurnsettatà c u ghi r lan­de d e filori. B ă t r â n a şcoala aş ­t e p t a s ă i-sie desgiroape scr ip te le şi isă'Hşd lafirime .mărea ţa o p e r ă d e c u l t u r ă .

iîrisoaiveie şcoalei şi-a scu­t u r a t pnaiful u i t ă r i i a şeaa t d e c u r s u l v m m i i i a r b ă t r â n i i aibsol-voruţi, c u p le te le a lbe venise să îşi a m i n t e a s c ă de vnemiie tre­cute , c â n d î n v ă ţ ă t u r a s e făcea cu anefvoinţa. Ln m i n t e a lor a-p ă r u vremi ie ietgemdlatrie, p e oare Le-iau t r ă i t muai b ine . Din toa t e pâJ 'ţiie venise m u l t ă iuune să ia pârtie. iD. TieolfămleisiciU:, deisci-zânid serbaireta, a evocat p e 1865, tainul de l imi ină , c â n d c o m u n a Mârgimiena ia începu t să gus te d i n piieţiosiui t e z a u r a i şcolii . S lăv ind şcoala, a r a t ă c ă ea a pregă t i t p e d o r o b a n ţ i i delà 77, pe cei deua 1913 şi pe e r o u ideia 1917, «ami aiu îndepiinilt v isul s t r ă b u n i l o r . E a a fost c ă l ăuza paş i lo r mărgineini lor . E a a da t la iivieaiă otamemi mari d e isieaimâ c a r i іж f a lă aoesttiei şcoli. Apoi, aimiitanid p e toţi foştii învăiţători, c a r i s 'au per imdat dieiLa P. lri-щеэси p â n ă î n prezent, lătrată

roiul imipoi'iiiant ce 1-a juca t a-coaislâ şcoală de l à 1865 şi p â n ă a c u m . S t u d e n t u l şi publ ic i s tu l N. C. Muniüeanu-Muuitimai'g, a 'aminti i idesprie r e g r e t a t u l învă­ţă tor C. Dăisicăliescu, cane a fost u n apostol desăvârş i t . Acest în­vă ţă tor , in .unire cu d. C. 1. Mun­teanul, au întieaiiiejat „Liga cul­t u r a l ă " , b a n c a „Cuza-Vodă" şi difer i ie soc ie tă ţ i .

A:bsolv>ein)tAi!l C. I. Munteni i , t a -liăl s t u d e n t u l u i şi pub l ic i s tu lu i N. Munteianu-Muîitrnarg-, a fosit un oim cu isuifleţ care a c o n d u s ca p r i m a r comuna t imp de 20 de a n i ; s u b el s'a făcut : şcoala, biser ica, p r i m ă r i a ,şi banca .

A m a i vorbit d. ( ^ ă d i n a r u l , desp'iie vnetmile când î n v ă ţ a ca r ­te îm a c e a s t ă şcoală. Corur i le ce s'au c â n t a t , poeziile ce s'au re­ci ta t şi comedi i le ca : „ Iubi rea imesieniiilor" :a fosit o d o v a d ă de stirădainia daniectoruihü şcoalei şi a colegilor Ini , ca r i c a u t ă s ă sie sacrifice pe lailiarul dator ie i . Vă-z â u d u - i imunoa rodnică , să ten i i i-iau u r a t v ia ţă l u n g ă p e n t r u de­s ă v â r ş i r e a grelei m i s i u n i de a-pósto l conş t ien t . Jub i l eu l s 'a săr­b ă t o r i t odiaitâ c u s e r b a r e a de sfârşi t de ian a şcoalei. După îm-ipărţirea aieselor p remi i , cei de faţă au 1 iiia.it p a r t e la u n ospăţ .

Toţ i au d u s c u ei a m i n t i r i du­ioase, c a i i voi' r ă m â n e înc rus ­ta te în in imi l e lor .

Uf. Cî. M« M.

F r i g u r i l e d e b a l t ă Cei mai infectaţi ţânţari, anofeli,

adică cei mai bogaţi purtători ai se­minţei malariei, sunt cei din locu­inţele oamenüor. Deci trebue să ducem o luptă aprigă contra lor cu mijloacele ce vi-le-am făcut cuno­scute.

Mai adăogăm că fumul de pu­cioasă goneşte ţânţarii, iar pologu-rile (nişte mici corturi de pânza foarte subţire) apără bine pe om în somn de muşcăturile ţânţarilor, mai ales pe copilaşi, pentru cari frigurile sunt foarte primejdioase.

Grija noastră, în privinţa stâr­p i m anofelilor trebue să fie mai mare in lunile April—Noembrie, chiar.

Până acum s'a arătat unul din mijloacele de luptă împotriva fri­gurilor: Distrugerea ţânţarilor şi împedecarea lor de a înţepa şi deci de a lua sânge delà un bolnav şi de a-1 vârî la unul sănătos.

Alt mijloc este împedecarea ca în sângele omului sănătos să tră­iască germenii de malarie.

Cum se face această împedecare? Ştiinţa are la îndămână o doftorie foarte bună pe care o cunoaşte a-proape toată lumea. E chinina. Chi­nina trebue dată bolnavilor de fri­guri cu socoteală.

1) Se dă chinină cât mai cu­rând cu putinţă după îmbolnăvire,

2) Să se dea câtimea care tre­bue, nici prea puţin, nici prea mult. Doftorul va spune cât trebue după cum e boala, după vârsta bolnavu­lui şi altele pe care numai el le ştie.

3) îngrijirea trebue să fie ehib-zuitâ. Să se dea chinina la o ora (.ceasj anumita când germenii boa-lei umblă prin sânge, nu când «unt ascunşi in diferite măruntae,

4) Darea chininei (chinniiaarea), trebue să ţie multă vreme, până când se stârpeşte orice germen din sânge.

Câtimea potrivită de chinină este pentru oameni mari 1—2 gra­me, pe zi, pentru femei 80 centi-grame, (aproape un gram), pentru copii 25—40 centigrame (adică a-proape o jumătate de gram) până la vârsta de 5 ani, jumătate gram delà vârsta de 5 ani până la 10 ani.

Copilaşilor până ia un an cinci centigrame, (adică a zecea parte d in t run jumătate gram). Femeile însărcinate să nu ia chinină decât dacă le spune doftorul. Chinina se ia cu şease ceasuri înainte de acces. Se ia aşa 7 zile in şir, apoi se în­trerupe 4 zile. Se ia apoi 4 zile chinină şi se întrerupe 4 zile. Aşa se face 5—ö săptămâni.

Dacă bolnavul a scăpat de fri­guri, nu trebue să nu-i mai dăm de loc chinină, din potrivă, îl îndo-păm cu aceasta doftorie binecuvân­tată încă 3 săptămâni, de 3 ori pe săptămână dându-i-se câtimea scri­să mai sus.

Până la 1 Decembrie al anului îi mai dăm în următoarele 3 săptă­mâni de 2 ori pe săptămână, iar odată pe săptămână în tot timpul ce urmează.

Dr. Apostol

Băi şi staţiuni climaterice С О Ѵ 1 І І А

Staţiunea climato-bolneară din judeţul Trei-Soaune, pe linia ferată Braşov—Sf. Gheorghe—Buţcu, e una din staţiunile eu renume mon­dial, vestită prin isvoare, băi, peş­teri, gazoase şi climat subalpin.

Intr'adevăr puterea de vinde­care a apelor de Covasna e atât de mare, încât aceasta localitate de multă vreme e cunoscută ca sta­ţiune balneavă internaţională şi as­tăzi această localitate a devenit locul de atragere a nenumăratelor cercetări clinice şi experimentare făcute la Institutul de balneologie Bucureşti, de sub direcţiunea dis­tinsului prof. universitar Thohari, dovedindu-se încă odată, uriaşa sa putere de vindecare în boalele de de stomac, intestine, rinichi, ficat, pulmon, ş. a.

Specialitatea staţinnei constă, în a vindeca prin băi carbo-gazoase maladii de: cord, artritism, guta şi reumatism; prin băi gazoase uscate (mofete): névrite periferice, nev­ralgii, ischios, reumatism muscular ; prin băi sărate: boale de femei şi orice fel de exudul. Trebue de notat că aproape în fiecare curte se găsesc excelente ape carbo-ga­zoase de masă (borvjsun).

Aoastă staţiune graţie adierilor de vând ce suflă dinspre munţii Co-vasnei, ozonizot de mirosurile pă­durilor de brad, îmbălsămat de bo­gate vegetaţiuni din împrejurimi şi pîezantând vizitatorilor o regiuno încântătoare în privelişti şi în pi­toresc şi fiind ferită ln timpul verii de curenţii mari de aer, devine un loc plăcut de repaus şi de li­nişte foarte apreciat pentru surme­naţi nervoşi, aşa că putem spune ou drept cuvânt e\ Covasna ѳ perla apelor carbo-gazoase pe linia Dorna —Braşov şi reprezintă o adevărată împerechere de staţiune climato-balneară.

Cine nu poate face un drum, pentru a urma o cură de Victig aău Carlsbid poato face un drum !a Covasna, spre a urma o cură cu Horges, iar cine nu poate să facă o cură cu băi carbo gazoasa Neu-heirn, poate urma o cură carbo- ga­zoasă Covasna.

Sazonul Începe delà 15 Iunie ji ţine până la fiuele Septembrie, îonsiderându-se luna Septembrie за sezon secundar. In gara Co­vasna, Ia sosirea trenurilor, se află un reprezentant al băilor care în­grijeşte de primirea oaspeţilor şt de oxpedirea bagaj эіог. Odăi şi pensiune se pot căpăta la otel, camere par­ticulare şi vile confortabile. Preţul băilor variază delà 6—8 lei, baia rece; dola 20—25 lei baia caldă; preţul unei camere pe zi delà 35—45 Sei; preţul unei camere lunar delà 900—1300 lei; masa la restaurant lela 40—70 lei pe zi, iar lunar delà L200—1500; pentru transport cu răsura delà gară ia staţiune şi

vice-versa 15 lei de persoană. Se oot obţine camere particulare cu bucătărie şi toate materialele ne­cesare pentru conducerea menajului ln casă. Funcţionarii şi pensionarii le stat se bucură de o reducere le 30% la toate preţurile de mai

sus. ö r . Tasile Stroesca

Scrisori delà oraşe DIN PIATRA-NEAMŢ

D-l Dr. Comaniţa, prefectul jud. Neamţ, a comunicat unei gazete lo­cale, cu privire la mărirea judeţu­lui nostru, următoarele: Comunele Farcaşa, Borca, Mădei, Crucea, Bro-şteni, până la cheile Bistriţei, trec In jideţul nostru.

Apoi din jud. Ciuc, comunele: Bi--az, Tulgheş, Putna, Borsec, Corbu, Bilbor, până la Topliţa, de asemenea rec la noi.

Ne vom învecina cu jud. Mureş-Turda. Delà noi au trecut la alte ju­deţe comunele Răuceştf, Timişeşti, Păstrăveni, la jud. Fălticeni ; iar Bal-cmi şi Frumoasa, la jud. Bacău. Prin .ceasta alipire a comunelor se întă­reşte şi mai mult legătura dintre fra­ţi români de peste munţi cu cei din Moldova.

Prin alipirea comunelor amintite, jud. Neamţ ia un avânt industrial şi eco-înmic destul de mare, care-I ridică printre cele dintâi judeţe din Moldova, iu această direcţie.

V. S T»politza DIN TURNU-SEVERIN

Elevele şi bacalauriatele liceului de fete din Piteşti, sub conducerea har­nicei directoare d-a Smaranda Bekis, au făcut o excursie la Mehadia—Or­şova—Ada-Kaleh—Cazane. La înapo-: re s'au oprit în oraşul nostru unde a î vizitat părţile interesante ale ora-v'îiui, tot timpul au fost conduse de d. George Nastasescu care a căutat a depune toată munca pentru a pu-f?a pleca cu impresiunt frumoase. Masa H-s'a servit la restaurantul Central. Sara pentru a putea vedea măreaţa grădină a Teatrului Cultural au rămas la cinematograf. Au rămas uimite de felul cum e alcătuită această grădină care are peste 900 de locuri.

După terminare d-na directoare a mulţumit d-lui director al Teatrului preotul Coriolan Burac, spunând că i-se aduce o mare laudă severineni­lor şi In special d-lui Teodor Cos-îescu, care a muncit şi munceşte cu multă râvnă la înfăptuirea acestui templu de artă.

Atât d-na directoare cât şi elevele au plecat cu o frumoasă amintire des-p re cele văzute.

Au mal vizitat oraşul şl alţi ex­cursionişti, veniţi delà liceul din Is mail (Basarabia). e .

Ş t i r i l e S ă p t ă m â n i i Iubiţi cititori, vă daţi sama de însemnătatea acestei foi, de aceea sprijiniţi „Cultura Poporu­lui". Ma este un prietin bun şi un sfătuitor, de aproape şi sincer în casa fiecărui român. flfAJEBTAŢILE Lor Regele şi Re­

gina se vor întoarce m ţară în ziua de 20 August. Suveranii îşi vor lua reşedinţa la Sinaia. CANCTiTATEA Sa Patriarhul Mi-^ ron Cristea, a propus înfiinţarea unui episcopat cu sediul la Târgoviş-te. Noua episcopie va cuprinde jude­ţele Teleorman, Muscel şi Dîmbo­viţa.

GUVERNUL a hotarît să se trimită vre-o trei mii de vagoane de grâu

de însămânţare pentru Basarabia un­de a fost secetă. Judeţele din sudul Basarabiei vor fi aprovizionate din Cadrilater, iar cele din nord de către judeţele Botoşani şi Dorohoi.

GUVERNUL a decis colonizarea terenurilor statului din judeţele Du-

rostov şi Caliacra, jumătate cu locui­torii din vechiul Regat îndreptăţiţi la împroprietărire, dar cari n'au obţinut pământ şi jumătate cu români mace­doneni. Aceşti colonişti macedoneni vor fi aduşi delà Salonic cu vaporul In seiii de câte 100 de familii sau 400 de persoane de fiecare transport. Nu­mărul total al coloniştilor români ma­cedoneni va fi de 1500.

IN CURSUL lunei octomvre va avea * loc la laşi sărbătorirea de 1600 de ani delà înfiinţarea sinodului ecume­nic, la care vor lua parte membri sinodului în frunte cu Sanctitatea Sa Miron şi reprezentantul întregului cler din România. La această mare săr­bătorire religioasă va mai lua parte şi patriarhul ierusalimului precum şi aiţi înalţi prelaţi din alte părţi.

Administraţia foaei noastre roagă pe tofi abonaţii cari cer lămuriri sau schimbarea adresei să ne scrie adresa veche. Plata abonamentului su se trimită numai prin mandat sau grop poştal, deoarece banii tri­mişi prin administraţiile financiare se pot incasa cu prea mare întârzi­ere, ceeace produce pagube in sar­cina administraţiei-Д NIVERSAREA bătăliei delà Mâră-

şeşti a avut solemnitate In ziua de 6 August cu deosebita prezenţă a A- S. Regale a principelui moştenitor Carol, a d-lui general Mărdărescu, ministrul de răsboi, a invitaţilor ofi­ciali şi a unui numeros public. P. S. Sa Episcopul militar Dr. I. Stroia a săvârşi serviciul divin la Mărăşeşti şi parastasul pentru pomenirea eroilor căzuţi acolo.

RECTIFICARE. In No. 120, cu oca­zia pubiicărei concursului de pri­

mire la şcoala de viticultură din Dió­sig, s'au strecurat unele greşeli pe cari le rectificăm şi anume:

Fiind concursul publicat pe 1.5 Sep­tembrie a. c , deci şi actele cu cere­rile se Inaiotîază acestei direcţiuni pâ­nă la acea data, prin urmare nu la 24 Septembrie.

Cursul practic durează un an şi cel teoretic 3 ani, In total 4 ani.

Părinţii sau tutorii dau un act că se ofrigă a nu-şi scoate băeţii delà şcoală până la terminarea cursurilor, dacâ-i scot liiainte se încasează spesele de întreţinere.

RUGĂM pe toţi prietenii noştri: preoţi şi învăţători, că de câte-

ori au conferinţe ale cercurilor cul­turale, adunări, şezători, etc., să ne comunice din vreme pentru a le trimite numere din „Cultura Popo­rului'', pentru a fi împărţite gratuit ca propagandă.

IN CURSUL acestei luni se va des­chide In oraşul Stockholm un mare

congres internaţional bisericesc. Se vor desbate chestiuni însemnate. La acest congres vor iua parte următorii reprezentanţi ai bisericii ortodoxe ro­mâne: I, Ispir prof. şi secretar gene­ral al ministerului cultelor, Episcopul Vartolomeu al Noului Severin, Arhi­mandritul Scriban, Mitropolitul Nec-taria, Mitropolitul Nicolae al Ardealu­lui însoţit de preotul Scorobet, prof. I. Lupaş din Cluj, prof. Cândea delà Cernăuţi.

ASOCIAŢIUNEA pentru literatura ^*- română din despărţămâatal „Sălciua" se va ţinea în comuna Baia de Arieş la 16 August o frumoasă serbare cu conferenţe şi prelegeri pentru popor şi expoziţie de copii cu premiu de Incurajere pentru mame. JN ZIUA de 6—8 Septemvre se va * ţine la Cluj congresul corpului con­tabililor experţi şi titraţilor In ştiinţe­le comerciale.

SOCIETATEA funcţionarilor din Ti­mişoara a donat suma de 3500

de lei pentru biserica ort. rom. din acel oraş. P \ I N cauză că serviciul poştal lasă

mult de dorit şi se pierd ziare, rugăm pe abonaţii noştri, atunci când li-se rătăcesc numerile trimise, să înştiinţeze administraţia foaei, ea să li-se trimită din nou. ï TN MARE PALAT cu c:nci rân-

duri din oraşul Boston (America) s'a prăbuşit mai zilele trecute, toc­mai când se ţinea în el mare serba­re la care au luat parte 200 de per­soane. Patruzeci de inşi şi-au găsit moartea şi sunt mulţi răniţi. Prăbu­şirea s'a întâmplat din pricina unor săpături ce s'au făcut sub pământ în apropierea palatului. ARTICOLELE cari le primim la *"* redacţie, le publicăm pe rând; de aceea rugăm pe persoanele cari ni-le trimit să aibă răbdare până ce ie văd la tipar. ÏN GERMANIA se fac interesante * încercări de a produce ploae arti­ficială. Inginerul Karl Lanninger a reuşit sà producă nouri artificiali pe o întindere destul de mare. Apa pen­tru nouri, scoasă delà o adâncime de peste 10 metri este aruncată cu ajutorul unor aparate speciale în aer de unde, traneformându-se In nouri, cade in formă de ploae, întocmai ca ploaea naturală.

N ORAŞUL francez Provins a mu­rit un Dătrân de vre-o 70 ani în ur­

ma miilor de împunsături ce le-a pri­mit delà un roi de albine. Bătrânul pe când se afla în grădina unui vecin, a fost atacat pe neaşteptate de roiul de albini, care i-a acoperit tot trupul. Sărmanul om a murit câteva zile mai târziu în spital din cauza nenumăra­telor înţepături ce le-a primit din partea albinelor.

CULTURA POPORULUI se gân­deşte In fiecare clipă, ca să fie fo­

lositoare cititorilor ei. Şi pentrucă foaea e răspândită mult Ia America, de aceea se pune Ia îndămâna ace­lora cari au neamuri peste Ocean, şi dacă vor să-i întrebe ceva sau să aibă ştiri, despre ei, — într'un cuvânt tot ce i-ar interesa — vor trimite în­semnările lor la „Cultura Poporului, unde vor fi publicate. Acelaş lucru şi pentru românii din America, dacă doresc să aibă ştiri delà rudele de acasă, din România, să ne trimită răvaşe şi ele vor fi publicate In foaie. Tipărirea se va face fără bani.

1

P R E M I U L N O S T R U „Cultura Poporului" acordă un premiu

de 800 de lei pentru cel mai bun articol, care se va ocupa cu:

Legea învăţământului a d-lui Angheleica a) Explicarea ei şi b) Modul cum ar trebui aplicată ea tă

se atingă scopul urmărit de legiuitor. Articolul să aibă două părţi ţi fiecare

parte să nu fie mai lungă de cât două co­loane din foaea noastră.

Acei cari doresc sä participe la acest pre-miu, vor trimite articolele până la 15 August.

A B O N A M E N T U L : Pe un an 250 lei. Pen'ru săteni,

învăţători, profesori, preoţi, studenţi, meseriaşi şi muncitori 200 lei pe un an. Abonamentul se plăteşte înainte; se fac abonamente şi pe jumătate de an.

Abonamentul pentru instituţii finan­ciare, biblioteci, cluburi şi localuri publice 400 lei. Pentru sprijinitorii foaei minimum 500 lei. Ia America 3 dolari, In Jugoslavia 120 dinari, m străinătate 450 lei pe an.

Mii a ş t e p t a ! Poţi asigura vitele con­tra belilor şl poţi ajuta ingrătfarea lor prin fo­

losirea puternicului.

F a n a ce р о т е і і ţ i v i t e l e c o r n u t e s e î m b o l n ă v e s c

D E S I M F E C T O R al primmedicului veterinar David Elemér protejat eu marcă legală. K I I I M A I M U L T ! Boală de porci, călbează la oi, durere de gură la vitele cornute şi dalac. Preparatele acestea îi poţi găsi ln toate comunele la comercianţi şi la consumuri, în mai multe comune, jandarmerie, preoţi, învăţători şi dnii proprietarii oare se ocupă cu valorificarea acestui folositor medicament. 74 kg. în cutie 20 de lei cu instrucţiuni, 20 cutii 300 de lei dacă se plăteşte Înainte, sau

320 de lei, dacă se trimite ou ramburs.

REPREZENTANTUL GENERAL DIN ROMÂNIA :

S O Ó S & C O M P , TÂRGU'MUBÂŞ,

(TRANSILVANIA) STR. PRINCIPESA MARIA 2. La comande г<ц?аш adreea exact*. Judeţul al pofta ultima.

Pagina é OULTÜMA JPOPOMUJLVÏ Numărul 122

H r a n a ţ ă r a n u l u i r o m a n P r e l e g e r e ţ i n u t ă d e d - l D r . D u m i t r e s c u l a U n i v e r ­s i t a t e a p o p u l a r ă „ N . l o r g a " d i n V ă l e n i i d e M u n t e

II. Oamenii de ştiinţă, au observat

în urma răsboaelor apucături şi mentalităţi cari înaintea acestor turburări sociale na existau şi pe cari unii cercetători le atribue lip­sei vitaminelor din hrană şi iată cum : Animalul sau omul hrănit ca alimente conservate prin uscare, condensare sau sterilizare sunt lip­site de vitamine, din care cauză organismul e ţinut înir'o stare de anemie, anemie care implică scăde­rea fiziologică generală, ce are ca urmare diminuarea facultăţilor in­telectuale, deci a discernământului. On cu ce alimente s'au hrănit tot timpul răsboiului atât soldaţii cât şi civilii? Şi iaîă cunoştinţa chi­miei lămureşte o chestiune psiho­logică. Astăzi când porumbul atât de lipsit de vitamine iormoază baza hranei săteaaului nost/u, să nu ne mirăm când constatăm la el o altă mentalitate, decât ces pe cari cu toţii am dori-o.

Organismul ţinut intr'o continuă stare de debilitate e cel mai bun teren pentru întinderea ofticii şi a pölagriä, ACESTÜ teribile boli ale mi­zerii ajutate foarte mult în орзга ior distrugătoare de sora lor bună beţia, prin oàrciu&arii satelor noas­tre, credincioşi slujitori ai morţei.

Daca să tenii mai hu o sănătate cam relativă, aceasta se datoreşte în cea mai тнге parte aerului curai delà sate, care eonţiue mult ozon. Dar pentrucă curţile bâtenilcr noştri sunt pline c i bălegav, au devenit nişte focare de infecţie, clei atât să­tenii cât şi orăşenii sunt cu totul lipsiţi de o educaţie higienică.

Analizând hrana ţăranului nostru din ce priveşte proprietăţib nutri­tive ale porumbului, baza alimenta­ţiei lui, am dovedi: că e aproape Jipait de vitamine, deci e un aliment nepotrivit pentru a hrăni oameni atât de muncitori ca sătenii noştri.

Pontru a îndrepta starea de con­tinuă decădere fiziologică a săteni­lor noştri, cari prin majoritatea lor covârşitoare sunt talpa ţării, se im-pui.-e să înloauim treptat porumbul diu Cultura ţârii noastre, îùlocum-du-i cu o altă planta agiiaolă şi să îndemtjăm sătam sa nu mai aibă ca hrană de căpetenie, mămăliga.

Oamenilor de ştiinţă când au propus înlocuirea porumbului ca ali­ment, ii-s'au răspuns cu argumente zise de ordin de asclament social, fiziologic şi furager. Oa asolament, ştim că sătenis seamănă un an grâu şi unul porumb ; dec; s'a spus tsu ce plantă îuiocuim porumbul în asoiamenîul de doi ani ? Ori se ştie că asolamenta). de doi ani nu e cel mai bun fiindcă ne da cea mai mi­că rentabilitate şi sărăceşte prea mult pământul. Oa argument de ordin social s'a spus că săteanul poate să-şi facă mămăligi* oricând şi oriunde cu mare înlesnire; fă­când din fiecare cârciumă o bru­tărie, am scăpat şi do acest nea­juns. Ca argument de ordin fizio­logic s'a spus că ţăranul până nu mănâncă mămăligă nu se simte sătul. Nimic mai iluzoriu decât acest argument. Să nu se creadă că stomacul are nevoe de acest balast inutil. E adevărat că e ne­voe ca stomacul să fie întrucâtva plin pentru a secreta sucul gastric care acţionează asupra principiilor digestive cari săvârşesc nutriţia, dar acest lucru îl poate îndeplini foarte bine pâinea, fără a încărca prea mult stomacul. Trebue să ştim că pelagra nu se cunoaşte la popoarele care se hrănesc cu pâine. Pâinea e un foarte bun şi oompieat aliment, mai eu seamă când este făcută din faină integrală; s'au hrănit nişte câini ani îndelungaţi numai eu pâi­ne şi apă, desvoitându-se complect şi fără să sufere de ceva, până au murit de bătrâneţe. Cu multă stă­ruinţă s'a susţinut că созепіі po­rumbului fiind atât de întrebuin­ţaţi ca furaj (hrană) pentru vite, greu se poate înlocui. Dar să ve­dem dacă aceşti coceni sunt buni pentru hrana vitelor s;*u sânt şi ei pentru ele ceia ce e mămăligi pentru sătean ? S'a constatat că o vacă spre a ne da 10 litri de lapte pe zi, are nevje de o hrană din care să poată extrage 4 ;3 kg. amidon şi 0,7 kg. proteină. Pentru această câtime de amidon vaca, trebae să mănânce îa 24 ore, 22 kg. de co­coni, dar în care nu se. găseşte decât Ѵз din proteină necesară.

Pe lângă aceasta, conformaţia stomacului nu poate îngădui unei vaci să prelucreze această cantitate de furaj in 24 de ore.

Aşa că e adevărat ea hrănind o vacă cu coceni, ea se îngraşă iar cei dintâi organ ce şuiere din această cauză e ugerul care secretă laptele.

Iată cum se explică degenerarea vacilor noastre de lapte atât de bune altădată. Am mai făcut o experienţă punând la îngrăşat porci cari erau alimentaţi în felul ţăra­nului nostru cu : fasole, murături, varză acră, lapte, brânză şi mămă­ligă, iar alţii cu carne. Cei hrăniţi cu carne au ajuns repede greutatea de 800 kg. în care timp ceilalţi slăbeau văzând cu ocbJi, prez;ntând turburări gas'ro-intestinale, urmate de paralizie şi moarte. Vedeţi dar cât de nepotrivita e hrana săteanu­lui român.

Cu asemenea stare de lucru e explicabilă alcooliz^rea satflor noas­tre care alcoolizare credem că se datoreşte stărei de anemie a orga­nismului săteanului nostru, iar pe de altă parte credinţei că alcoolul e un aliment.

In adevăr după consumarea unei cantităţi de alcool individul simte oarecari călduri şi puterile oare­cum întărite. Iată explicaţia acestui fapt: In corp se găseşte o canti­tate mai mult sau mai puţin în­semnată de energie în stare latentă ; această energie e pusă în mişcare de alcool pentruca apoi organismul să rămână complect sleit. Iată deci ştiinţificeşte dovedit că alcoolul nu e un aliment, ci e ceiace biciul e pentru cal; un îndemn spre a-şi cheltui ultima energie. Cercetări de laborator au dovedit că alimentele puso mai înainte în alcool, nu mai pot fi digerate aşa că ţăranul care după cât ştim se hrăneşte atât de prost, mai bea şi alcool, apoi ou siguranţă nici acele proaste ali­mente nu pot fi mistuite, de aceia sà nu ne mai mirăm când îl ve­dem slab şi gălbejit, căci toată jal­nica lui stare e datorită relei sale alimentări, provenită din cauza unei rele stări materiale şi a deplorabi­lei stări culturale, căci spre răul nostru, analfabeţii încă se mai nu­mără cu milioanele, lucru ce nu mai trebue să dăinuiască dacă nă-zuim la locul pe care ţara noastră îl merită şi trebue să-1 aibe în lume.

Dar ne mai bând alcool ce fa­cem cu prunii şi viile din ţară? Industrializaţi strugurii şi fructele, uscându-le, facându-le magiun şi compot. înlăturând mămăliga ca bază a hranei ţăranului şi desbă-ràndu-1 de urâtul obicei de a bea spirtoase, vom face сза mai mare operă patriotica, prin aceasta mă­rind puterea de vitalitate şi energie a ţăranilor рѳ umerii căror e clă­dit întregul edificiu social al Ro­mâniei întregite.

Paralel ou aceasta să facem tot posibilul a învăţa pe ţărancă sa gătească mai multe şi mai subs­tanţiale bucate, lucru ce-1 putem îndeplini cu folos înfiinţând cât mai multe şcoli de gospodărie în centrele săteşti. Toate aceste îndep­linite ne vor aduce numai bine.

Prelegerea d-lui Dr. N. A. Du­mitrescu, ţinută dornicilor de cu-noştinţi spre a fi cât mai folositori neamului românesc, auditorilor cur­surilor delà Vălenii de Munte, e foarte bina venita dacă ţinem sea­mă starea înapoiată din toate punc­tele de vedere a satelor noastre. Competenţa cu cari a tratat ches­tiunea, e un motiv mai mult, spre a ne trezi la muncă în faţa peri­colului ce ameninţă cu degenerare neamul nostru.

Organizatorii cursurilor delà Văleni, în frunte cu d-f profesor lorga, au dovedit că înţeleg sub toate raporturile relele de care su­ferim, atunci când au rugat pe d-l Dr. Dumitrescu să vorbească despre această chestiune atât de impor­tantă.

Auditorii căutând să îndeplineas­că postulatele din această prele­gere, vor dovedi că sunt la înălţi­mea sentimentelor atât de înălţă­toare a organizatorilor şi a conte-renţiarilor.

Rămâne oa ceice conduc desti­nele neamului nostru, să mediteze adânc la crudele constatări la cari au sj ans oamenii de ştiinţă şi căr­turarii din ţwa noastră, îndreptând răul, cât mai e timp, de salvat, ce s 3 poate salva.

Daniel St. Conâtantine cu

Ateneul popular Tatăraş i în Maramureş şi Bucovina

Ateneul Popular Tatăraşi dim

D I N Ф А Л Р І М А

iir

a ş e z ă m â n t >de cuililiiră şi e .•caţic în sp i r i t national, po t r i -

uirei triaidiţii s tabi l i té , va oo> 'iriza a 8-<a excurs ie (die ргора-ii'du şi în f ră ţ i re cultunailă. a-й aceisiba, vizitânidu-tse Miara-

m.'txr.eţjul şi Buicovima. Ea va ;avieia doc în zilele die £5

August—6 Seipt., a. C. c u •ur-•mutoiruj. initimjeuw: Iaşi—Pialan-ca — Мегзеш&а Ciuicuilui — Dej Carcii Mar i—Satu Mare—Sighe-•tul Marmaţiei—• Baia Mare—Nă-să ud — Bis t r i ţ a — V a t r a Dorinei —Gura H u m o r u l u i — Mănăs t i ­rea Putna—Iatşi .

In 'teate oraşele vizibaite vor a v e a loc şezător i o rgan iza te die іглзіипіеа tio p r o p a g a n d ă cu l tu ­r a l ă a Ateneu lu i .

Aceas tă excursie se face s u b auspici i le Faindaţiei Cul tu ra le „Ртісшреіе Carol" .

In aces t isc op m i n i s t e r u l co­munica ţ i i lo r :a b inevoi t a n e a-cor'dia t r e n specia l ŞI o r educe re dc 75 ia isu'tă a taxelor de că l ă ­tor ie .

N u m ă r u l pa r t i c i pan ţ i l o r este l imi ta t l a 600 pe r soane , d i n t r e ca re 400 u r m e a z ă a fi b a sa r a -fceni.

Costul d r u m u l u i întreigei că­lători i care d u r e a z ă 12 zile, va fi de 700 lei de p e r s o a n ă (sătenii p r e c u m şi preoţ i i şi î nvă ţă to r i i d in satele baisaralbeme vor p lă t i n u m a i 600 iei d e pe r soană ) în care se va c u p r i n d e şi cocarda , pe rmi su l de călă tor ie , p rog ra ­mul , taxa ide înscr ie re şi c a r t i -ru i r ea , în condi ţ i i modes te .

Masa va p u t e a fi oibţinută în condi ţ i i '.aviainitagioaise, c u pre ţ v a r i i n d în t re 60—80 lei pe zi. Excurs ioniş t i i care doresc a li se rezerva locuri la mese le co­m u n e 'treíbuesc a depune o d a t ă cu t axa p e n t r u d r u m şi s u m a de 800 lei, care a r r e p r e z e n t a cositul ap rox imat iv a l mesei , pe tot t impu l excursiei .

Preşedinte Secretar C. Si. I f r i m H . St t ' o g ă î n i c e n n u

Câmpina, un oraş industrial aşe­zat la poalele Carpaţilor, eu o po­pulaţie aproximativă, de 18 mii de locuitori şi cu un minunat climat sub-alpin. Situat pe un mare pla­tou este înconjurat de dealurile sau mai bine zis munţii: Piţi-gaia, Muncelul şi Doftana.

Este localitatea climaterică cea mai apropiată de Bucureşti (93 km.) şi 33 km. de Ploeşti, având în apropiere băile cu mare renume Telega şi Poiana, patria marelui pictor N. Grrigoresou, localitate ou puternice emanaţiuni de gaze şi petrol, este din ce în ce mai mult vizitată de provincialii dornici de-a-şi căuta de sănătate.

Abia sosit în capitala petrolului am avut plăcerea să constat că ti­neretul se îngrijeşte de cultura şi educaţia masselor populare, aceasta spre lauda şi mândria lor.

Astfel Dumineca trecută în saloa­nele casei drei Alice Dr. Nicu-lescu a avut loc un concert urmat de danţ, cu scop destul de înalt.

Am avut prilejul să ascultăm muzică străină, românească neaoşă şi modernă. Am ascultat mai multe bucăţi din minunata colecţie „Lieder ohne Worte" a lui Mendelsohn, un concert de I. S. Boch ş. a. şi

mai multe potpourii româneşti foarte bine cântate de o d-ră a cărui nume ne scapă.

Am remarcat în numeroasa-i asistenţă pe lângă drăguţa amfi­trioană pe d-rele: Mimi Barbacioru, Ella Dumitrescu, Lulu general Ma-nolesou, Lissette Niculeseu, Zetta general Bunescu, Lenuţa Manciu, S. Zodieru, N. Scripcă, L. Grhin-daru ş. a. pe d-nii căpitan Dumi­trescu, sub-loo. Radu Barbacioru, ju­decător Danei Dumitrescu, ing. Vasiliu, locot. Cafroiu, căp. Pie-traru, av. Duşescu, Bunescu ş. a. A urmat dans.

Reuşita acestei serbări, a întrecut dealtfel toate aşteptările.

Despre numeroasele instituţit cul­turale, câte sunt în acest oraş voi vorbi în alt articol.

S o c i e t a t e a culturală-sportivă: „Principesa Ileana" este o asociaţie la care sa numeşte prosper şi na-tens. Un cuvânt de laudă pentru comitetul diriguitor în frunte cu d-l Titi Dumitrescu care conduce şi corul religios al societăţii. Această asociaţie a fost recunoscută anul acesta de persoană morală şi judi­ciară, având în vedere munca pe care o depune de şase ani pentru educaţia poporului.

Radu S. Niculeseu Mislea

D e p e v a l e a B u n u l u i ( A r d e a l } Intr'un colţ al judeţului Sălaj

d e a lungul părăului zis „Valea Ba­nului" împrejmuite de dealui şi stră-tăiate de părauaşe sunt aşezate vre-o 7 sate. Sătenii de aici iasă mult de dorit din punct de vedere reli-gios-moral, cultural şi chiar cetă­ţenesc. Şi apoi nu-i nioi mirare. Doară au fost conduşi de străini de neamul şi iegaa lor, apoi preoţi n'au avut de vie-o 9 aai. Chiar delà înfăptuirea României întregite în acesta sate stăpâniau notari un­guri, cari numai bine nu le voiau Acum lucrurile s'au schimbat în spre bine. Prin luna Noemvrie anul trecut au fost trimişi ia aceste sa­te rămase înapoi doi preoţi înţe­lepţi şi cu multă învăţătură, dar buni şi la sufiet şi cu tragere de inimă faţă de acest popor, fiind de-un sânge cu ei. Aceşti harnici preoţi sunt Sf. lor: A«guetm Taloş din Bănişor şi Flor.au Găvrilaş din Sàg. Aleargă aceşti preoţi ziua şi noap­tea spre binele sufletesc şi spre propăşirea materială a credincio­şilor lor. Să şi laudă sătenii cu ei spunând, că preoţi ca aceştia n'au avut dar nici n'au văzut adecă: părinţi buni şi iubitori, înţelepţi povăţuituri. Şi apoi aceştia nu se mărginesc numai la împlinirea lip­surilor sufleteşti ale sătenilor, ci din răsputeri lucrează ia luminarea lor. Trăiesc frăţeşte aceşti preoţi şi sa sfătuiesc amândoi când încep ceva lucru. Iată ca-au făcut delà sosirea loi: Ou sute do mii de lei şi-au repa­rat bisericile numai la sfatul şi în­demnul lor. Apoi biserici aşa nu­mai ia oraşe vezi. Au făcut bănci săteşti. Au stârpit concubinajul dintre oameni şi au pus stavilă furatului fetelor în înţelegere cu autorităţile civile, căci această da-tină urâtă ducea ia desăvârşită de­cădere morală. Ţin des sfat cu să­tenii, iar acum lucrează la zidirea şcoalelor.

In ce priveşte sărbătorile naţio­nale, aceşti preoţi le dau o însem­nătate deosebită, trudmdu-se să in­filtreze cât mai adânc simţământul naţional în inima şi în gândurile sătenilor din această vale zisă a Banului. Astlel cu aceste prileju­ri aduna iau'un loc sătenii din toa­te cele 7 comune a Banului. Aşa au făcut ia fiecare sărbătoare na­ţională delà sosirea ior în aceste sate. Şi apoi să vezi mulţime de popor. O asemenea adunare a fost şi ia Înălţarea Domnului, ziua Eroi­lor, în comuna Ban. Fiecare preot în fruntea poporenilor în procesi­une, în frunte cu învăţătorii primari şi notarii comunei şi aceştia româ­ni, cu băeţii de şcoală şi stindarde naţionale şi mult popor dimineaţa au sosit în comuna amintită unde fiind adunată mare mulţime de oameni, cam la 3000 de săteni, li s'a ofi­ciat sf. Liturghie afară în grădina bisericii, făoându-se rugăciunile cu­venite pentru morţi. După sfârşitul sf. liturghii a vorbit preotul Sf. Sa Augustin Taloş din Binişor despre Înălţarea Domnului. Cântările la liturghii le-au cântat domnii învă­ţători, încă harnici români şi lumi­nători ai sătenilor dimpreună cu corul compus din sătenii din Bă­nişor. Dupăce s'a sfârşit sf. litur­ghie ne-am îndreptat cătră cimiti­rul parohial unde s'a ţinut pa­rastasul pentru morţii neamu­lui, stropindu-se mormintele eroi­lor cu apă sfinţită. î i cimitir a vor­bit frumos, storcâad lacrimi, preotul din Sàg sf. sa Florian Grăvrilaşiu despre răsplata celor căzuţi pentru ţară. Sfârşindu-se cu actul religios a urmat sărutarea sf. Cruci şi co leotă pentru orfanii din război. — După aceasta harnicii învăţători din Sârg, Mal, Mariu, Ban, Bani şor ou elevii lor au cântat cântece naţionale şi au rostit poezii în le gătură cu sărbătoarea eroilor. Du­păce toate acestea au luat capăt ia­răşi în procesiune cu sf. Cruce, prapori, stindarde naţionale s'au reîntors în grupuri în satele şi la casele lor, rămânând încântaţi şi însufleţiţi de celea ce au văzut şi au auzit.

îa ziua de 14 Iunie ne-am adu­nat în Marin, la sfinţirea clopo­tului nou cumpărat. Fost'a şi aici multă lume. Au îndeplinit ser­

viciul divin sf. sa Aurel Orian, pro­topopul traetual din Cizer, preoţii Florian Găvrilaşiu din Sâg, Au­gustin Taloş din Bănişor şi Vasile Pop din Valaăul de jos. Tot atunci a tost introducerea noului preot in Malin, a părintelui Augustin Ciceovan, preot-director la şcoala medie da fete din Gherla. A fost o zi de întărire sufletească şi aici. Predica a rostit'o cu multă dibăcie şi însufleţire sf. sa A. Taloş, din care a reeşit multă pricepere şt a pătruns la inima credincioşilor. A vorbit despre „cele două cărări". După ce s'au sfârşit, mângâiaţi credincioşii s'au resfirat, şi împrăş­tiat pe ia oasele lor. L i ora 3 s'a ţinut vecernie la oare încă s'au a-duaat toţi preoui veniţi ţi mulţi credincioşi. După vecernie ne-am stiâns la şcoală unde au fost cân­tece şi poezii de câîră băeţii da şcoală şi învăţătorii adunaţi. Aşa a luat sfârşit şi această zi de Du­minecă, lăsând îndestuli* e în să­teni.

O altă prăznuire a fost în ziua de 28 Iunie unde de asemenea s'a sfinţit clopotul cumpărat dincoiec-ta benevolă făcută de credincioşii din Ban. Deşi a fost vreme plooa-să s'a adunat popor mult ca să as­culte cu drag şi multă băgare de seamă învăţaturile sfinte ale aces­tor harnici preoţi. Dimineaţa s'a început serviciul religios de către Sf. loi' Augustin Taloş şi Florian Găvnlaşm Poporul adunat se uita cu mare bucurie la preoţii, cari au venit să ie mai pună la inimă în­demnuri şi sfaturi bane. S'a oficiat sfinţirea apei şi a clopotului, rugă­ciuni pentru bolnavi. A predicat apoi sf. sa Florian Găvrilaşiu din Sârg, despre „însemnătatea clopo­telor" lăudând pe oameni pentru jertfa ce au adus din partea lor, dar spre mărirea iui Dumnezeu, apoi s'a făcut sfinţirea caselor la mulţi săteni, şi s'a făcut colectă pe saa-ma bisericii.

Şi de aici a d<is fiecare vorbă bună şi multă mâagăiere sufletească, lăudând pe Dumnezeu, că merg din zi în zi înainte. Aşa fac preo­ţii harnici mult bine pentru popo­rul care-1 conduc.

Aceste lucruri bune, cari le văd des subt conducerea acestor preoţi ma îndeamnă să scriu acestea oa s i le puneţi în mui,t preţuita gaze­tă „Cultura Poporului" pe care ou drag o üiiesc. Dumnezeu deie cât de mulţi harnici şi învăţaţi preoţi şi învăţători satelor noastre că atunci vom merge înainte.

«avr i l* Petr i notar cercual din oâg.

Din judeţul Sălaj (Ardeal) Mai bine de o luna tot plouă in

fiecare săptămână câte de două ori. Au fost ploi torenţiale cu rupere de nori şi cele mai mici râuleţe sau revărsat cu o furie nemai po­menită. Toate fâneţele sunt înomo-lite ba chiar holdele de pe văi sunt acoperite cu nămol. Satele din curgerea Crasnii zilnic sunt inun­date. Locuitorii de pe lângă văi — prin administraţie — sunt con­strânşi a se muta din case, la deal; viile toate sunt stricate. In ziua de 5 iulie s'a desiănţuit o grindina ou gheaţă şi peste 45 comune le-a distrus. Numai vaete sfâşietoare.se aud în aceste părţi. Ţăranii se pre­găteau la seceratul holdelor şi spre cea mai mare nefericire chiar atunci a căzut grindina cu o furie nemai pomenita. Poporul e des­perat, nu are pe ce să-şi cumpere bucate, iar preţul vitelor poate din cauză că nu este fân, a căzut foarte simţitor. Numai ocârmuitorii ţării şi inimile îndurate îi pot scoate din această mare pacoste.

loan 1». Kutean, preot

BIBLIOTECA „CULTURA POPORULUI" Cereţi delà toate librăriile din

ţară şi delà administraţia acestei f>i: No. 2. Alcoolismul de Dr. E. Gleima, d^ia Universitatea din Sraz-burg. Preţul 5 lei. No. 3. Oftica, de Dr. Od. Apostol. Preţul 3 lei. No. 4. Ţara noastră, locuri de odihnă de tăcere şi de băi pentru căutarea şi păstrarea sănătăţii. Preţul 5 lei.

Ştiri economice şi comerciale din Basarabia

Faţă de ultimele ploi căzute din prisos în toate centrele Moldovei de peste Prut porumbul, floarea soarelui şi gradinele s'a resimţit mult mai bine. Deasemenea legu­minoasele s'au îndreptat. Îndeosebi porumbului ploile i-au folosit foarte mult.

In judeţele Bălţi şi Sorooa au fost ploi prea multe, adevărate to rente de apă, cari au inundat pă­mânturile sătenilor pe alocuri pro­ducând mari stricăciuni.

Recolta de nuci anul acesta în regiunele viticole basarabene fiind destul de frumoasa, numeroasa transaoţiimi s'au încheiat.

S'au plătit loco 20-21 iei kilo­gramul, iar pentru exporî 28 lei kg.

Mai mulţi eomerr-ianţi morari din Transilvania au vizitül oraşele basarabene, oferind făma spre vân­zare.

Cunoscuta moară mecanică din Chişinău Kogau s'a transformat in societate anonimă pe acţiuni, cu concursul a mai multor capita­lişti francezi. E pentru prima oară după cât ştim, că capitalurile fran­ceza au venit în Moldova de peste Prut. Lucrul acesta arată eă înce­tul cu Încetul apusul se interesează de Bisarabia şi da cuvenită atenţie întreprinderilor basarabene.

Acest fapt produce în cercurile comerciale de peste Prut o bună impresiune.

Un mare număr de comercianţi basarabăui s'au întrunit zilele acesta în localul Camerei de Сошзі-ţ din Chişinău sub prtşedenţia d-lui M. Missir, directorul Bâacei Româ­neşti. Au luat parte reprezentanţii Camerei de Comerţ, ai Bursei, ai Sfatului Negustore.jo, ai Asociaţiei Economice basarabene şi reprezen­tanţii oraşelor judeţene ş. a. Au vorbit d-nii Missir, Cassert, Grob-diuc, P. Firica şi alţii, arătând în ce mod pot lua parte comercianţii basarabenila manifest «rea naţională a Moldovei de peste Prut delà 15 Augtisî 1925, caro esta" expoziţia generală şi Târgul de Mostre diu Chişinău. Cuvântarea d-lui general Rudeanu comandantul temoriai al Basarabii care a aiătat însemnă­tatea istorică şi naţionala al expo-z ţiei şi marile foloase cari le vor avea comercianţii basarabeni da рз urma expoziţiei a fost aplau­dată cu o rară însufleţire.

Toţi comercianţii au promis tot concursul lor pentru ca expoziţia să aibă un succes desăvârşit.

A fost declami în stare de fa­liment marele viticultori şi milionar G. E. Eremia dia Cetatea-Albă. Pasivul atinge suma de 7 milioane de lei.

Cor

D i n a m b r a s a t e l o r Satele de români de pe aici sunt

cu totul înapoiate, rămase în urmă în ceeace priveşte cultura. Aceasta se datoreşte faptului că stăpânitorii vi­tregi le au hărăzit numai întuneric.

Cu câta durere am constatat prin unele părţi, că sunt români şi dintre aceia, cari, dacă am căutat sä le deschid ochii minţii lor, pentru a-i face sâ iuţeleagă cât de bine ar fi sâ-şi dea copiii ia şcoală mai supe­rioară, mi-au răspuns cu resemnarea omului necăjit: „Domnişorule dragă, copii noştri nu's buni d'aia treaba! Noi suntem buni de sluji. Cine ne-a mai spus nouă lucruri de acestea ? Noi suntem români şi nu ni-e ertat sä ştim carte multă ! . . . " Par'că ar fi încâ pe timpul acela de stăpânire străinăl... Ogorul culturii noastre la sate e înţelenii şi brazdele se trag greu şi anevoioase. Pilde vrednice de urmat avem: Cercul cultural Invăţâ-toresc „Căcuciu" în unire cu cercul preoţesc şi Societatea „Astra" repre­zentată prin Dr. Eugeniu Nicoarà, au mai ţinut cinci şedinţe, în următoarele sate : Beica româneasca, Şerbeni, Beica-de-jos, Urisiul-de-sus şi Uri-siul de jos.

Conferinţele ce s'au ţinut la aceste din urmi cercuri, au prezentat mult interes pentru pâtura neştiutoare şi roadele lor sa constat cu plăcere.

Au vorbit: d 1 protopop Ariton Popa, despre Şcoaiă şi biserica.

D-l revdzor Puia, despre Însemnă­tatea cărţii.

D-l s.-rev. Catarig, despre Nouife dispoziţiuni şcolare.

D-l ÎNV. Teodor Vicol despre Com­baterea luxului, industria casnică, trăinicia şi frumuseţa portului nostru.

D-l preş. I. Suciu, despre Originea neamului românesc.

D-l Dr. Eugeniu Nicoară, despre Вэаіа sifilisului. Sfaturi folositoare despre păstrarea sănătăţii.

D-l Spiridon Dorneanu înv. despre Zilele mari ale neamului nostru.

D-l înv. loan Pop, despre muncă şi economie.

D-l înv. Dumitru Marişs despre Ro­lul părinţilor in educarea copiilor.

Sf. sa preotul Iuliu Grama, despre Scăderile morale ale poporului delà sate.

D-l Popa cind. de adv. despre Trecutul neamului românesc.

Sf. sa preotul Teodor Buciu despre Prinosul „Astrei" în cultura poporului.

D-i inv. M. Antonescu, despre în­semnătatea cursurilor de adulţi.

D-l înv. Traian Veţan, despre Com­baterea diferitelor viţii.

D-l înv. Teodor Vicol, despre Vi­tregia trecutului şi scăderile noastre de astăzi.

Deasemeni, în comun s'a serbat zilele măreţe In istoria neamului nostru : 10 şi 28 Mii.

Ziua de 10 Mai s'a serbat în Dumbrava—Căcuci uade a fost de faţă norodul a 13 sate din împre­jurimi. A fost o sărbătoare vrednică de amintire. D l I. Suci preşedinte printr'o înflăcărată vorbire a arătat însemnătatea zilei. Copiii, deia şcoaiă s'au produs în faţa poporului cu ce-au avut mai frumos şi mai scump. Serbarea s'a terminat tocmai seara când poporul entuziasmat, ín cân­tece de veselie şi-a îndreptat paşii spre căminurile liniştite.

Ziua eroilor s'a serbat cu adâncă solemnitate în Dumbrava Chierului-de-sus, la mormintele eroilor căzuţi pe acele locuri. S'a săvârşii parasta­sul sfânt de către 4 preoţi, după care d-l preot Iuliu Grama a vorbit poporului despre : „însemnătatea zilei eroilor".

D-l Teodor Vicol înv. a vorbit despre : „Peripeţiile războiului şi cultul ce trebuie sâ păstrăm eroilor români morţi pe câmpul de onoare". D-l V. Moldovean stud. „Cum trebue să în­grijim de mormintele eroilor!"

Toate aceste vorbiri au fost îndu­ioşătoare până îa lacrimi.

Să aşteptăm ca viitorul sà aducă roadele acestor lăudabile pilde.

T. V. Tuţcani înv. Urisiul-de-sus (Ardeal)

MAELE ATELIER DE D0ÖÄR1E

Nicolae Săvulescu absolvent al şcoalei de meserii dus comuna Racoviţa (jiuleţn! Mtisec!), execută orice fel de comenzi relative la această branşă.

B u ţ i , B u t o a e , P u t i n i , Ve­d r e , H ă r d a e , e t c . , d i n m a t e r i a l a i e s ş i u s c a t

E x e c u ţ i e proiuptu Preţuri cvDveuabib?

Peatiii comande şi iufonnatinui & se adresa: NIDOLiE SÄVHLESCU, gatul VALEA STÂNII Nt>. 44 (prin gara Ckeereasa, jud. Museel) -

A d r e s a te legraf ică : SĂVULESCU, <!biMi*M*.

Mai bine ca

ori şi unde tte serveşte la

Baia Elisabeta Băi de aburt

de cad d, duş, etc.

CLUJ, Str. Călugăriţelor (pe Homeş).

Traian G. Stoenescii iToent

Oaiea Serbau Vodă 42 BUCUREŞTI

De prima calitate plăcută şi răcoritoare

Fabrica :

Turda, Telefon ő. Depozit principal :

CLUJ, Telefon 39a.

V À N T U R À T O A R E NR. 5 Şl „ L U P O A I C Ă "

M A Ş I N I D E T R E E R A T C U M O T O R ,

P O S T A M E N T E D E M O A R Ă E T C .

P R O D U C E Ş I V I N D E

F A B R I C A D E M A Ş I N I

AND. RIEGER S. A. SIBIU La maşinile de treeratacordăm înlesniri de plată. Oferte şi prospecte trimitem gratuit la cerere.

Specialităţile Jabricei de bere CZELL din Cluj

" H E U C H L E S T b e r e n u t r i t o a r e , s p e c i a l i t a t e a N E A G R A d i n m a l ţ d u b l a

6 6 I i ; s i s

6 6

b e r e A L B A , m a l t a p r e c i a t ă

din cauza calităţilor lor neîntrecute s'au dovedit ca mărcile cele mai superioare. Se capătă pretutindeni.

•AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAiAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

S u b s c r i e ţ i a c ţ i u n i l a 9 9 C U L T U R A P O P O R U L U I

Tiparul t ipografiei „Viaţa", Cluj, Strada Kegina Mar ia 38.