+ All Categories
Home > Documents > 180596978 Arhimandrit Teofil Paraian 3

180596978 Arhimandrit Teofil Paraian 3

Date post: 08-Oct-2015
Category:
Upload: andreeachiricescu
View: 277 times
Download: 3 times
Share this document with a friend
Description:
jk
of 71 /71
5/19/2018 180596978ArhimandritTeofilParaian3-slidepdf.com http://slidepdf.com/reader/full/180596978-arhimandrit-teofil-paraian-3 1/71 Cuvinte cãtre tineri  Arhimandritul Teofil Pãrãian 1
Transcript

CUVNT NAINTE

Cuvinte ctre tineri Arhimandritul Teofil PrianCUVNT NAINTEDup cum se poate sti din nsusi titlul crtii de fat, ea este dedicat tinerilor. Este adresat lor, deoarece cuvntrile pe care le cuprinde au fost tinute pentru tineri, la invitatia tinerilor care si le-au dorit. La fel si rspunsurile cuprinse pe lng cuvntri si n legtur cu unele din ele, tot tinerilor le-au fost adresate, cci ei au pus ntrebrile la care am rspuns.

Cu toate acestea, din cele scrise pot avea folos oameni de toate vrstele si mai cu seam ndrumtorii de tineri: printii, preotii, duhovnicii, nvttorii si profesorii, educatorii, n general, doctorii, si, dintre acestia, n special psihiatrii.

Volumul de fat poate fi citit cu folos de orice categorie de cititori, dac vor s stie cum st fiecare n fata viitorului si cum se poate pregti pentru un viitor frumos si pentru o vesnicie fericit.

Este locul aici s spun c toate cele cuprinse n carte n-au fost destinate tiparului. Eu am crezut c spusele mele vor fi simple conferinte si simple rspunsuri adresate celor ce le-au audiat mai nti si eventualilor asculttori ai casetelor pe care au fost nregistrate.

Si chiar cred c asa ar fi fost, dac nu s-ar fi prezentat la mine niste iubitori de nvttur si de osteneal, care mi-au propus s scoatem o carte care s cuprind cele ce acum, prin strdania lor, au ajuns la cititori.

Binenteles c am fost de acord cu propunerea lor, mai ales c tot ei s-au strduit s copieze n scris cele ce erau imprimate pe casete, si mpreun cu ei am revzut textul.

Mrturisim naintea lui Dumnezeu si a oamenilor c la citirea cuvntrilor si a rspunsurilor care acum au devenit carte, am exclamat adeseori: Ce fain!", mi place!", E ceva deosebit!", Ce frumos!", Ce bine-mi pare c am spus aceste lucruri!". Mai ziceam cteodat, cernd prerea celor care erau de fat si citeau textul: Asa-i c-i fain?". Si binenteles c de fiecare dat venea si confirmarea din partea lor.

Mrturisirea de mai sus o fac, fr ndoial, nu n chip de reclam, ci ca s mrturisesc adevrul si numai adevrul!

Asa cum atunci cnd am tinut cuvntrile si cnd am dat rspunsurile, am avut constiinta c prin aceasta nmultesc binele, am si acum constiinta c nmultesc binele, eu si cei ce mpreun cu mine am tinut s existe aceast volum, spre bucuria si folosul celor ce o vor citi.

Trimitem deci aceast carte la propovduire, n ndejdea folosului si a bucuriei tuturor celor ce o vor citi si multumesc tuturor celor ce au contribuit ca ea s existe!

Slav lui Dumnezeu pentru toate! Iar cititorilor pace, bucurie si binecuvntare!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatl si mprtsirea Sfntului Duh s fie cu noi, cu toti, acum si n vecii vecilor ! Amin!

10 septembrie 1998

Arhimandritul Teofil PrianCE NVTM DIN PATERIC

Craiova28 octombrie 1997Stimati asculttori, constat c festivalul n care m ncadrez eu cu Patericul e de fapt Filocalia. Puteam s prezint si chestiuni n legtur cu Filocalia si anume am prezentat, am vorbit despre Filocalie (cnd am sustinut conferinta Eu si Filocalia"), despre raportarea mea personal si raportarea celorlalti oameni la Filocalie. Cum m raportez eu? S-si pun fiecare ntrebarea. Ce stiu despre Filocalie? Cnd am auzit de Filocalie? Cum m-am raportat atunci? Cum m-am raportat dup aceea? Cum m raportez acum la Filocalie?

Am vorbit n legtur cu Filocalia despre Texte filocalice care se impun atentiei de la prima lectur". Si am vorbit n legtur cu Filocalia si cu subiectul Filocalia pentru toti", considernd sfintele slujbe ale Bisericii noastre ca o Filocalie pentru toti. As fi putut s m opresc la unul din aceste subiecte. Eu, de fapt, n-am fost foarte bine informat, de la nceput, n ce cadru voi vorbi, sub ce generic. Si pentru c am promis nc de anul trecut din 96, am fixat pentru toamn s vorbesc despre: Ce nvtm din Pateric?".

Este tot o carte de spiritualitate ortodox si Patericul. Am venit aici, era alt generic si ne-am gndit c era bine s vorbim despre Ortodoxie si bucurie", parc. Si dup aceea tot asa, c e genericul Ortodoxia", s vorbim ceva despre Ortodoxia credinta noastr".

Si acum, n legtur cu Patericul, n legtur cu Filocalia, vorbesc despre Pateric. Nu prea se potriveste, dar o s vedeti c se si potriveste. Se potriveste n ntelesul acesta c si Patericul este o carte de spititualitate ortodox. Spiritualitatea ortodox ntrupat n slujbele Bisericii Ortodoxe este ajutat si de scrieri care formeaz Filocalia.

n romneste avem dousprezece volume de Filocalie. Cam multe pentru un singur om; de altfel, Filocalia nu e pentru un singur om. Fiecare din scrierile filocalice, la drept vorbind, este un ndreptar de viat si chiar o scriere pe care unii au avut-o ca singura dup care si-au rnduit viata. Si pentru noi pot fi unele sau altele din aceste scrieri dttoare de orientare.

n afar de Filocalie, cu mai mare circulatie si cu nuant mai practic dect Filocalia, o alt carte de spiritualitate ortodox este Patericul. Eu nu stiu cti dintre cei care sunteti n sal ati stiut cnd ati citit afisul c voi vorbi despre Pateric. Ati stiut sau stiti acum ce este Patericul. Poate unii v ntrebati acum ce este Patericul. Poate unii v-ati gndit las c ne spune printele Teofil ce e Patericul, dac vorbeste despre Pateric".

Stimati asculttori, Patericul este o carte care cuprinde nvtturi si experiente ale clugrilor de odinioar, din secolele al-IV-lea si al-V-lea, clugri care au trit n Egipt, n Siria. De obicei, cnd vorbim despre Pateric ne gndim la un Pateric anume. Sunt acum mai multe feluri de Paterice. Exist si un Pateric romnesc, mare de tot, care ar putea fi mic de tot , c are foarte multe lucruri care nu tin de Pateric si de nvtturile printilor duhovnicesti. Sunt multe lucruri care tin de istoria Bisericii. n sfrsit, asa s-a gndit cel care l-a alctuit cum e alctuit si s i zic Patericul romnesc. ntr-adevr, sunt prezentri de vieti si nvtturile printilor din Romnia, de pe teritoriu romnesc, de aceea se numeste Patericul romnesc. ns, n relitate, ceea ce este continut de Pateric e foarte putin fat de cele opt sute de pagini, as zice eu. O sut cincizeci, dou sute de pagini ar fi tot Patericul romnesc luat stricto sensu. Apoi exist un Pateric al Lavrei Pecerska, exist un Pateric athonit, exist un Pateric din Sinai, exist mai multe Paterice, nu de valoarea Patericului egiptean. Deci noi, cnd vorbim acum despre Ce nvtm din Pateric", ne gndim la un Pateric anume, la Patericul egiptean, care este Patericul clasic, Patericul care a existat nainte de a fi alte Paterice.

Patericul este o colectie de nvtturi si experiente duhovnicesti care s-a realizat n timp. Eu personal nu stiu cine a alctuit Patericul, nu stiu cnd s-a alctuit Patericul, nu cunosc o istorie a Patericului, ci, asa cum m-am ntlnit cu Filocalia, asa m-am ntlnit si cu Patericul.

Despre Pateric am stiut abia n vremea studentiei, cnd eram student la Teologie am aflat despre Pateric si s stiti c nu mi s-a prut foarte la ndemn si nu mi s-au prut nvtturile din Pateric foarte practice sau, n orice caz, la msurile credinciosilor de rnd, la msurile oamenilor care nu sunt clugri, pentru c nvtturile si experientele din Pateric sunt nvtturi si experiente ale clugrilor, fcute pentru clugri.

Cuvntul Pateric vine de la patir care n limba greac nseamn tat; am zice nvtturi ale Printilor duhovnicesti", am putea zice nvtturi ale btrnilor". Cartea btrnilor", asa se mai numeste Patericul. Si cnd sunt referiri ale Printilor duhovnicesti la nvtturile din Pateric, gsim referirile n ntelesul acesta, de Cartea btrnilor". Clugr n limba greac cuprinde si cuvntul gheron, care nseamn btrn. Calos nseamn bun sau frumos. Cu acelasi cuvnt se poate exprima cuvntul bun" sau frumos", calos-gheron ar fi btrn frumos", deci cuvntul clugr" din limba romn este un cuvnt alctuit din cuvintele grecesti calos-gheron. Nu numai btrnii sunt clugri, sunt si tineri care sunt clugri, dar, etimologic, cuvntul clugr" nseamn btrn frumos". Deci Cartea btrnilor" sau Patericul nseamn cartea celor care au experient, cartea celor care au ajuns la niste concluzii, cartea celor ce vorbesc cu autoritate. Vorbesc si tinerii cu autoritate, dar autoritatea btrnilor n-o au dect btrnii. Cnd esti btrn se consider c ai acumulat de-a lungul anilor o experient, se consider c ai ajuns la niste concluzii temeinice, la niste concluzii pe care le poti oferi si altora. Si e mare lucru ca un tnr s nceap cu experienta si cu concluziile btrnilor.

La mine a venit odat un inginer si am stat de vorb despre chestiuni duhovnicesti. I-am spus eu anumite lucruri si el zice ctre mine: printe, cnd ati ajuns dumneavoastr la concluziile astea?". Si am zis: uite, eu am ajuns la concluziile astea cu vremea, dar tu poti ncepe cu concluziile mele". Asa e si cu Patericul care cuprinde nvtturi si experiente cu care putem ncepe fiecare dintre noi, adaptndu-ne din Pateric ceea ce ne intereseaz pentru viata noastr. Pentru c, desi sunt nvtturi ale clugrilor, ale tritorilor n pustie, majoritatea dintre printii care sunt cuprinsi n Pateric au avut lumini si pentru viata social. Deci fr s fim clugri, putem s ne folosim de nvtturile clugrilor.

La noi la mnstire, nainte cu aproape treizeci de ani, a fost trimis disciplinar un preot. Si a stat la mine n chilie o vreme, ct i-a tinut canonul, pentru c era iarn si aveam nc un pat n chilie si putea s stea foarte bine cu mine. M mai ajuta el cu multe, si cnd i spuneam cte ceva din Pateric: printe, uite, n Pateric spune asa si asa", el mi rspundea: las-m cu alea din Pateric, c alea sunt pentru dumneatale, c dumneatale esti clugr." S stiti c nu e chiar asa, multe sunt care se potrivesc pentru clugri si au un specific pentru cei care au stilul acesta de vietuire, dar, n realitate, sunt multe lucruri care pot fi aplicate la toate nivelurile de trire religioas. O s vedeti aceasta pe parcursul expunerii mele.

As vrea s atrag atentia, n ceea ce priveste Patericul, asupra faptului c acesta este alctuit din dou prti. Si anume: o parte cu nvtturi si experiente ale clugrilor prezentati dup numele lor. Adic, de pild, cineva care vrea s stie ce a nvtat Sfntul Antonie se uit n Pateric, acolo unde este prezentat Sfntul Antonie si nvtturile lui. n felul acesta sunt prezentati mai multi printi duhovnicesti, n special brbati, dar si cteva femei: Maica Sara, de exemplu, sau Maica Singlitichia, dup numele lor, asezate dup alfabetul grecesc.

A doua parte a Patericului prezint nvtturi duhovnicesti pe teme. De exemplu: despre smerenie, despre ascultare, despre rbdare, despre rugciune, despre dreapta socotint, despre nstrinare, despre lpdarea de lume, toate puse pe capitole. Te intereseaz, de exemplu, despre nstrinare, cauti la nstrinare, te intereseaz despre smerenie, cauti la smerenie, te intereseaz despre rugciune, cauti la capitolele care privesc rugciunea.

Eu v voi prezenta mai nti niste principii care se potrivesc, pe care le lum din Pateric si pe care nu le gsim n alt parte. Pentru c, desi se repet unele lucruri, conteaz ntotdeauna sursa din care pornesc; cineva care citeste Patericul nu are nevoie s mai citeasc neaprat Filocalia sau s citeasc Rzboiul nevzut sau Paza celor cinci simtiri si attea si attea crti. Important e s asimileze putinul care e n Pateric fat de multul care e n afara acestuia si s foloseasc nvtturile de acolo n viata practic.

Patericul se deschide cu o istorisire despre Sfntul Antonie cel Mare. Odat, acesta sttea n pustie si a czut ntr-un fel de molesal sufleteasc, ntr-un fel de plictiseal. Si atunci el voia s aib o ndrumare de la Dumnezeu, s fie ndrumat de Dumnezeu ce s fac pentru a iesi din aceast plictiseal, din aceast molesal. Si a zis: Doamne, vreau s m mntuiesc si nu m las gndurile. Ce s fac ca s m mntuiesc?". Si a vzut lng el o persoan, era ngerul lui Dumnezeu, trimis de Dumnezeu, n chip clugresc, cu mbrcminte clugreasc, stnd la rugciune, apoi se aseza si mpletea o funie, se ridica iar la rugciune, iar sedea si mpletea o funie si a zis ctre Sfntul Antonie: asa s faci si te mntuiesti". Din aceast mrturisire ntelegem c pentru naintarea n viata spiritual, n viata duhovniceasc este de foarte mare important s te angajezi n fata lui Dumnezeu nu numai prin rugciune, ci si prin munc. Munca, fcnd parte integrant din viata spiritual, este un mijloc de disciplinare luntric, de disciplinare sufleteasc si deci un mijloc necesar pentru naintarea n viata duhovniceasc. Sunt unii care cred c nu le-ar ajunge vremea s se roage si n-ar mai face altceva dect s se roage. Sunt altii care n-au vreme de rugciune si caut tot timpul s munceasc ceva, s fac ceva, s produc ceva, s agoniseasc ceva, s cstige bani prin munc si uit de rugciune. La mine vin oameni la spovedit, de pild, si i ntreb dac se roag dimineata si seara, si-mi zic: printe dimineata-s grbit si seara-s ostenit". Si asa este, e o realitate. De ce? Pentru c omul nu gseste timp, nu si proportioneaz lucrurile n asa fel nct s aib timp si pentru Dumnezeu. E adevrat c sunt oameni care nu pot s-si gseasc timp, de exemplu oamenii de la tar, care lucreaz toat ziua, de dimineata pn seara, cum se zice, zi-lumin. Sigur c nu se mai pot angaja la rugciune cu un program mai ntins si cu citiri din crtile de rugciuni si nu putem avea pretentia s-si fac un program asemntor cu al clugrilor. ns alceva putem s facem, si anume, s-i ndemnm ca lucrul pe care-l fac, munca pe care o presteaz, s o fac cu gndul la Dumnezeu si s le fie ca un fel de rugciune.

Am gsit undeva o expresie care mi-a plcut foarte mult, ntr-o carte de predici a printelui episcop Vasile Coman de la Oradea, Dumnezeu s-l odihneasc. El zicea c munca e rugciunea minilor"; e foarte, foarte frumos: munca este rugciunea minilor".

Cnd m-am dus eu prima dat la mnstirea de la Smbta, n 1942 si l-am ntlnit pe printele Arsenie Boca, nici nu v nchipuiti ce mini bttorite avea. Nu stiu pe aici ct e de cunoscut, ct circul numele printelui Arsenie Boca. A fost o personalitate puternic, un om care a miscat multimi de oameni, care a directionat multimi de oameni ctre Dumnezeu, un om care avea dar de la Dumnezeu, care avea o cultur bine pus la punct; era un om cu influent asupra oamenilor, avea o intuitie, o capacitate de a cunoaste niste lucruri pe care, n mod obisnuit, oamenii nu le cunosc. Avea o mare capacitate de sintez si putea s trag niste concluzii. Cnd l-am ntlnit eu pentru prima dat si voiam s rmn acolo la mnstire, a zis printele ctre mine: m, nu toti cei din lume se prpdesc, nici toti cei din mnstire se mntuiesc". Deci, formula el asa niste lucruri care ti puteau rmne ca un cuvnt de ordine, ca o deviz n viat si, de felul acesta, avea multe cuvinte, printele. Poate c n partea de dialog o s v spun si alte cuvinte spuse de printe. Deci printele Arsenie avea miste mini bttorite, eu nu stiu cu ce si le-o fi bttorit asa de tare, binenteles c nu cu odihna, ci cu lucrul. A muncit, a muncit acolo: la mnstire si la zidrie si la drum. Ce n-a fcut! A muncit si si-a fcut btturi la mini din munc, pentru c a nteles c mntuirea nu e numai cu rugciunea, ci mntuirea este si cu munca. Binenteles c nu toti oamenii pot s aib mini bttorite. De exemplu, eu nu am minile bttorite. Mi-e cam rusine cnd dau mna cu un om cu minile bttorite c n-am si eu minile bttorite, c tare mi-as dori asa ceva. Adic mi-as dori s fiu, s m pot ncadra ntr-o munc din aceasta, care face btturi. Mai glumesc eu cteodat si zic c btturile mele sunt la minte".

Stimati asculttori, Sfntul Antonie cel Mare a primit ndrumarea aceasta: s mpleteasc rugciunea cu munca. Nu i s-a spus ct rugciune s fac, nu i s-a spus ct munc s presteze, dar i s-a spus s nu se bazeze numai pe rugciune si s nu se bazeze numai pe munc, ci s mpleteasc munca cu rugciunea. Aceasta este, de fapt, directiva esential din Pateric. Chiar dac se gsesc dup aceea n Pateric si multe afirmatii n ntelesul acesta, c s se nmulteasc rugciunea, totusi, n principal, ndemnul Patericului este s mpletesti munca cu rugciunea. S nu te tii numai de munc, ci, cel mai bine, este s faci si din munc o rugciune. Am zis c munca este rugciunea minilor. S i dai valoare de mntuire, valoare ductoare la mntuire, muncii pe care o prestezi, pe care si prin care te disciplinezi luntric.

n Filocalie, n volumul I, este o scriere a Sfntului Ioan Casian intitulat Despre cele opt gnduri ale ruttii" si acolo, n al saselea cuvnt, Despre trndvie", se spune c cineva care munceste, de obicei e luptat de un singur drac, pe cnd cei care nu muncesc, sunt luptati de o multime nenumrat de draci si c e mai usor s te lupti cu unul dect cu multi. Este ndrumarea Sfntului Ioan Casian. S stiti c munca l disciplineaz pe om si n ntelesul c i ngusteaz cumva orizontul de preocupri si i d posibilitatea s se concentreze, s ias din mprstiere. Aceasta este rezultatul muncii. Sigur c sunt categorii de oameni care nu pot s se ncadreze ntr-o munc anume pentru c nu au ce s fac si atunci s-ar putea pune ntrebarea: Bine, dar ce facem noi, cei de la oras, care n-avem unde s muncim, care am munci si cu minile si cu mintea, si n-avem posibilitatea s ne ncadrm?"; ce ar face un clugr ca Sfntul Antonie cel Mare dac ar fi pus n situatia aceasta? E greu de gsit un mijloc, dar Patericul ne prezint situatii din acestea de ncadrare ntr-o munc, n ntelesul c acei care au vrut totusi s munceasc, si-au gsit ceva de fcut, chiar dac nu le era necesar ceea ce fceau pentru ei nsisi. Si anume, se spune despre un printe ce tria pe malul unei ape si care,din papur, mpletea cosuri de care n-avea trebuint si le ddea drumul pe ap. Deci el fcea o munc pentru folosul lui sufletesc, ca s fie ncadrat n munc, s lucreze cu puterea sa pe care i-a dat-o Dumnezeu, dar nu fcea lucru acesta n vederea ntretinerii lui sau n vederea unui cstig, ci l fcea doar pentru valoarea lui de disciplinare. Fcea cosuri si, cnd era cosul gata, i ddea drumul pe ap. Poate cineva l gsea si l folosea. Pe el nu-l mai interesa rezultatul muncii lui ca productie, ci l interesa rezultatul muncii lui ca activitate, adic folosul de pe urma faptului c se angaja si n munc.

Se spune apoi c un printe a dat nvttur unor frati, spunndu-le c el, ntr-un timp, a lucrat attia stnjeni de funie, si le zice: n-am trebuint de ceea ce am fcut, dar am fcut aceasta ca s nu zic Dumnezeu c nu lucrez cu puterea pe care mi-a dat-o El". Deci Dumnezeu mi-a dat o putere, eu trebuie s lucrez cu puterea pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Dac nu lucrez cu puterea pe care mi-a dat-o Dumnezeu, nseamn c nu i dau lui Dumnezeu ceea ce mi-a dat El, nu m angajez prin munca pe care o pot face pentru Dumnezeu. Asa au gndit Printii cei duhovnicesti despre munc.

n ceea ce priveste rugciunea, pentru c Patericul este ndrumtor statornic la rugciune, sunt n Pateric anumite afirmatii pe care nu le gsim n alt parte sau pe care le gsim n alt parte, pentru c s-au spus mai nti n viata clugrilor; le-au spus clugrii fr s le scrie. Si anume, cuvntul rugciunea este oglinda sufletului". E foarte important cuvntul acesta rugciunea este oglinda sufletului". Am putea lua aceasta ca o lozinc sau ca un principiu. Cel care se roag si manifest sufletul n rugciune n raport cu Dumnezeu, n raport cu lumea, n raport cu oamenii, n raport cu binele lui, cu ndejdea pe care o are, pentru c rugciunea, zice undeva n Scara Sfntul Ioan Scrarul, este artarea ndejdii si secure mpotriva dezndejdii". Cum ti-e rugciunea asa ti-e si sufletul.

Unii zic c sunt foarte mprstiati la rugciune; sunt mprstiati la rugciune pentru c sunt mprstiati si cnd nu se roag, totdeauna sunt mprstiati si nici la rugciune nu se pot aduna. Fel de fel de gnduri le vin, fel de fel de gnduri caut s-si fac nstpnire n sufletul lor cnd se roag si n mprstierea aceasta si prin mprstierea aceasta stau si n fata lui Dumnezeu. n Scara Sfntului Ioan Scrarul, despre rugciune se spune c este judecat si judectorie si scaunul judectorului nainte de judecata viitoare". Deci, ce-i rugciunea? Judecat, judectorie si scaunul judectorului nainte de judecata viitoare. Ce nseamn asta? nseamn c mai ales la rugciune ne artm cine suntem noi din punct de vedere al raportului cu Dumnezeu. Dac ne intereseaz sau nu ne intereseaz Dumnezeu. Dac ne intereseaz sau nu ne intereseaz mntuirea. Dac ne intereseaz sau nu ne intereseaz linistea sufletului. Dac ne intereseaz sau nu ne intereseaz adunarea, concentrarea. Dac ne intereseaz sau nu ne intereseaz cele pe care le cerem de la Dumnezeu. n Pateric se spune c este necesar ca rugciunea s fie unit cu faptele, adic lucrurile pe care le cerem de la Dumnezeu s le urmrim si cu fapta. Adic, trim o viat de nepsare si apoi s cerem de la Dumnezeu niste lucruri pe care le-am vrea, dar pe care, ntr-un fel, am putea s le cstigm si noi nsine?

Se spune n Pateric despre un printe care stia de un frate, ntr-o mnstire, care era ostenitor la rugciune, dar era lenes la ndeplinirea celorlalte ndatoriri. Si zice c i s-a artat diavolul printelui si i-a spus asa, despre fratele acela care era ostenitor la rugciune dar nepstor la munc si la celelalte ndatoriri: Cutare frate m strnge n brate ca s nu m duc de la el, pururea fcnd voile mele si, apoi, zice ctre Dumnezeu: Doamne mntuieste-m de cel ru".

Deci, iat, nvtm din Pateric un lucru foarte important: s ne ferim noi nsine de pricinile relelor si apoi s cerem ajutor de la Dumnezeu pentru ce nu putem face noi. Eu le spun de multe ori credinciosilor care vin la mine si zic: Printe, s v rugati c nu ne ntelegem bine n familie, s v rugati s ne ntelegem mai bine" asa: Dou lucruri sunt importante n viat sntatea si rugciunea. Sntatea ne-o d Dumnezeu si ntelegerea ne-o facem singuri". Adic, ne ajut si Dumnezeu s ne facem ntelegerea, dar trebuie s ne silim s ne facem partea noastr n ntelegerea noastr.

Ziceam c n Pateric se gsesc si multe lucruri care privesc viata social, viata tuturor. De pild, n nvtturile Sfntului Antonie, pe mine m-a surprins, prima dat cnd am citit Patericul, un cuvnt despre care am zis c nu e asa important, dar dup aceea am vzut eu ct e de important. Si anume, cuvntul c lucrarea cea mare a omului" fiti atenti lucrarea cea mare a omului este ca greseala sa s o pun asupra sa naintea lui Dumnezeu si s astepte ispita pn la rsuflarea cea mai de pe urm". Adic, pn la cea mai de pe urm rsuflare, pn la sfrsitul vietii, s asteptm ispita, s nu considerm c nu ne mai poate ispiti nimic, c am ajuns la o statornicie n bine, c nu mai e cu putint s mai cdem. S nu ne facem astfel de iluzii!

Spune tot n Pateric c un printe a zis: Eu am murit lumii", si cineva zice: Tu ai murit lumii, dar s nu uiti niciodat c diavolul-i viu". Adic, tie ti se pare c nu mai ai o legtur real cu lumea, esti departe cumva de lume, nu numai fizic,ci si moral, n ntelesul c nu te mai iei dup lucrurile lumii, dar s stii c Satana-i viu. Diavolul este viu si ti poate aduce niste ntortocheli pe care nu le poti bnui c-s ispite si prin astea poti cdea. E adevrat c tot n Pateric se spune, de pild, c un printe din multa buntate nu mai stia ce e rutatea". Era asa de statornicit n bine nct nu mai putea presupune rutatea. Gnditi-v ce deosebire mare e ntre printele acela si noi. Noi ce facem? Din mult rutate nu mai putem presupune buntatea!

De multe ori vorbim despre anumite fapte ale oamenilor si le dm o interpretare negativ, pentru c suntem noi negativi. Nu credem n bine, nu credem n binele pe care l face altul. De pild, printele Arsenie Boca, Dumnezeu s-l odihneasc, zicea c oamenii stiu cderile clugrilor, dar nu le stiu si biruintele" si tot printele Arsenie spunea c oamenii nu pot crede ntr-o viat superioar vietii pe care o duc ei". Deci, dac oamenii din viata obisnuit nu duc o viat ca a clugrilor, ei nu pot s-si nchipuie c sunt alti oameni care pot mai multe dect ei, care pot s realizeze lucruri pe care ei, n mod obisnuit, nu le pot realiza sau le realizeaz cu foarte mare efort. n Pateric se spune, de exemplu, despre clugr c este osteneal". Se pune ntrebarea ce este clugrul?", si se rspunde clugrul este osteneal".

Tot la Sfntul Antonie cel Mare mai exist un principiu care merge pentru toat lumea: si pentru clugri si pentru neclugri. Si anume, zice Sfntul Antonie cel Mare asa: De la aproapele vine viata si moartea, ca pe el mai nti s-l foloseasc. De folosim pe fratele, pe Dumnezeu dobndim, iar dac smintim pe fratele, lui Hristos gresim." Vedeti ce frumos este! Zice: de la aproapele vine viata si moartea. Din felul cum ne raportm la omul de lng noi ne vine si viata, cnd ne raportm corect si mplinim voia lui Dumnezeu, ne vine si moartea, cnd suntem neglijenti fat de omul de lng noi. Si cu explicatia c dac l cstigm pe aproapele pentru Dumnezeu, atunci dobndim pe Dumnezeu, l cstigm pe Dumnezeu, iar dac smintim pe fratele, l derutm. Ce nseamn a sminti? A sminti nseamn a deruta. A sminti pe om de la credint nseamn a-l deruta de la credint.

Nu stiu dac v-a spus cineva c, n Evanghelie, mai ales trei pcate sunt de cpetenie. (Tot fac asa ocolisuri c mi vin n minte, paranteze", cum zic domnii, adic ocolisuri. mi vin n minte niste lucruri care poate c-i bine s le stim si e bine s le plasm si cu o ocazie de felul acesta. Ar zice cineva c-s prea sistematic, c iau si de aici si de dincolo. i drept, dar nu sistematic, ci ca un nvttor; i nvt pe oameni de bine, c le spun fel si fel de lucruri.) Si acum, de exemplu, mi-a venit n minte s v spun c lucrurile acestea pe care le avem noi n vedere din Pateric se pot ntemeia si pe alte nvtturi, din alt parte. De exemplu, Domnul Hristos, mai ales despre trei pcate vorbeste, din cte pcate sunt. Si sunt multe feluri de pcate! La mine la spovedanii mai vin oameni si zic: Printe, toate pcatele le-am fcut", si eu le rspund: Nu-i adevrat, c s stii c nu le poate face nimeni toate; spune-mi pcatele pe care le-ai fcut, nu-mi spune c le-ai fcut pe toate, c pe toate nu le-ai fcut".

Deci, dintre toate pcatele cte-s amintite n Sfnta Evanghelie, Domnul Hristos mai ales trei pcate le-a avut n vedere si i-a ndemnat pe oameni s le lase: necredinta n Dumnezeu: Cel ce va crede si se va boteza, se va mntui; iar cel ce nu va crede se va osndi", (Marcu XVI, 16); sminteala, adic derutarea de la credint a celor ce cred; zice Domnul Hristos despre cel ce sminteste pe fratele c ar fi mai bine s i se lege o piatr si s fie aruncat n mare" (Luca XVII, 2) s se scufunde n mare si s moar el, dect s sminteasc pe unul dintre cei care cred. Al treilea pcat pe care l nfiereaz Domnul Hristos, n mod special, este ftrnicia (cnd te arti ntr-un fel n afar si esti n alt fel nuntru) pentru care i-a mustrat pe farisei, cnd le-a zis c seamn cu mormintele vruite, care pe dinafar sunt mpodobite si nluntru sunt pline de oase de morti (cf. Matei XXIII, 27). Deci, dac l cstigm pe fratele, pe Dumnezeu l cstigm, pe Dumnezeu l dobndim, iar dac smintim pe fratele, dac-l derutm, dac-l ducem n confuzii, dac-l ducem n nedumerire atunci lui Hristos gresim.

Aveau Printii cei duhovnicesti din Pateric gndul acesta: s fie ntotdeauna n legtur cu Dumnezeu. Principiul acesta l gsim n Pateric la Cuviosul Ioan Colov, Sfntul Ioan Colov. Cuviosul Ioan Colov are cuvntul acesta: nimeni nu zideste casa de la acoperis n jos, ci o zideste de la temelie n sus". Si l-au ntrebat ucenicii lui si cei din jurul lui despre puterea cuvntului acestuia. Si el a rspuns asa: Temelia aproapele este, ca pe el mai nti s-l folosesti, c de el sunt atrnate toate poruncile lui Hristos". E ceva extraordinar de important si de frumos! Adic s ne raportm la omul de lng noi. De altfel, cel mai important om din lumea aceasta pentru fiecare din noi este omul de lng noi, aproapele nostru, vecinul nostru. Se zice c mai mult te folosesti de un vecin de aproape dect de fratele de departe.

Domnul Hristos s-a gndit s iubim pe aproapele nostru, prin aproapele nostru ntelegnd pe orice om pe care-l avem lng noi, s ne interesm de omul de lng noi, care e aproapele nostru. Binenteles c aproapele nostru poate fi cineva si foarte departe de noi spatial, dar pe care-l purtm n noi prin iubire. De exemplu, acum merge foarte mult lume n strintate s-si gseasc de lucru. Aceia nu se deprteaz dect spatial, n sufletul lor printii, fratii, prietenii i poart pe mai departe, ca si cnd ar fi n apropiere, tot aproapele lor sunt. Deci aproapele este temelia, pentru c de el sunt atrnate toate poruncile lui Hristos. Vrei s te verifici n raport cu Domnul Hristos trebuie s te cercetezi n raport cu aproapele. Stii dac l iubesti pe Domnul Hristos dup msura n care iubesti pe aproapele tu.

S stiti c noi cu iubirea fat de aproapele suntem foarte deficitari. n orice caz, nu stiu cine ar putea zice c iubeste pe aproapele ca pe sine nsusi, c urmreste binele aproapelui cum urmreste binele lui. Chiar si n familie, nu totdeauna printii sau copii sunt dispusi s renunte la ceva din partea lor ca s se simt bine cei din jurul lor. Ct priveste raportarea la Dumnezeu, la oameni si la noi nsine, n Mntuirea pctosilor se spune: Fat de Dumnezeu s avem inim de fiu, fat de aproapele s avem inim de mam si fat de noi nsine inim de judector". As zice eu mai bine minte de judector". Performanta cea mai nalt n fire (n fire, pentru c noi trebuie s ducem o viat mai presus de fire) este mama, inima de mam. Noi ne gndim la Maica Domnului, de exemplu, si o numim Mama noastr. Si e mare lucru s te stii purtat ntr-o inim de mam, s stii c Maica Domnului te iubeste cum te iubeste mama ta sau cum te-a iubit mama ta sau cum te iubeste ntotdeauna, pentru c o mam este mam n vesnicie. Mama mea, ct m-a iubit n viat, m iubeste si din lumea de dincolo, nu schimb sentimentele pentru c nu mai este n lumea aceasta. O mam e mam n vesnicie. mi aduc aminte, Dumnezeu s-o odihneasc, pe buna mea, pe mama mamei mele, c zicea: Numa mum s nu fii!". Se gndea asa la durerile unei mame, nu la durerile fizice, ci la durerile sufletesti care apar cnd te gndesti la copii ti care nu sunt cum i-ai vrut, care nu sunt cum i doresti, care fac niste lucruri pe care n-ai vrea s le fac, deci la zdroaba aceasta sufleteasc, la zbuciumul acesta sufletesc din inima de mam. Zicea: Numa mum s nu fii, s fii tat"; si ddea seama c un brbat n-are sentimentele unei mame, desi tot apropiat este ca printe, de copil, dar e tat, nu e mam. Altceva-i s fii mam si altceva-i s fii tat, si asta o spunea o mam!

Deci performanta firii este totusi situatia de mam. Or, n Pateric se vorbeste si despre performante mai nalte dect firea, dect ceea ce d firea. Numai Dumnezeu stie dac cineva, s zicem asa, tat fiind, poate s fie si mam. Adic dac poate avea inim de mam, tat fiind, brbat fiind. Nu stim.

Dar n Pateric si, n general, n viata spiritual, se urmresc niste lucruri care privesc naintarea, ct se poate nainta pe calea desvrsirii, asa cum Domnul Hristos a spus: Fiti,dar, voi desvrsiti, precum Tatl vostru Cel ceresc desvrsit este" (Matei V, 48). nseamn c Dumnezeu, Domnul Hristos, vrea ca noi s ajungem la deplintatea lui Dumnezeu. Cine poate ajunge, om fiind, la deplintatea lui Dumnezeu? Nimeni nu poate ajunge, dar idealul acesta este: s ajungi la desvrsirea fr hotar, s faci att ct poti face n limitele tale, pentru c noi, totusi, suntem limitati, doar ale lui Dumnezeu fiind nemrginite.

Nu exist nimic n Dumnezeu mrginit. Buntatea lui Dumnezeu e nemrginit, iubirea lui Dumnezeu e nemrginit. Noi spunem c Dumnezeu este Iubire, este scris n Scriptur lucrul acesta (I Ioan IV, 8,16). Printele Arsenie Boca zicea c iubirea lui Dumnezeu fat de cel mai mare pctos este mai mare dect iubirea celui mai mare sfnt fat de Dumnezeu". Cel mai mare sfnt nu poate avea iubire fat de Dumnezeu ct poate s iubeasc Dumnezeu pe cel mai mare pctos. Deci, Dumnezeu este Iubire, iubire care-i lucrtoare.

Noi spunem la slujb: bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti", milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti", al Tu este a ne milui si a ne mntui", Dumnezeul milei si-al ndurrii si-al iubiri de oameni esti". Noi contm pe lucrul acesta, numai c si noi trebuie s ajungem la mai mult si la mai bine n ceea ce priveste iubirea. Cum se poate ajunge la mai mult si la mai bine n ceea ce priveste iubirea? Prin desptimire, prin neptimire. Patericul este o carte n care ne putem ntlni de multe ori cu gndul la desptimire, cu gndul la neptimite.

Pe mine m-a surprins, de exemplu, citind Patericul, o istorie n legtur cu avva Pimen. Avva" nseamn printe" si, de obicei, n Pateric se ntrebuinteaz cuvntul acesta n loc de printe": avva Antonie, avva Arsenie, avva Pimen, avva Pamvo etc... Pe romneste zicem printele Pimen si la printele Pimen gsim o istorie foarte interesant, si anume se spune c un frate din prtile lui avva Pimen s-a dus n strintate; s-a dus undeva departe. Si acolo unde s-a dus, a gsit un pustnic si i-a vorbit despre avva Pimen. I-a spus: uite ct este de cutat de oameni si ct este de ntelept si ct este de bun avva Pimen. Si l-a invitat pe fratele de departe, vreodat dac-si poate face drum, s se ntlneasc cu Cuviosul Pimen. Fratele, dup o vreme oarecare, si-a fcut drum s-l ntlneasc pe avva Pimen si l-a ntlnit, si-a nceput s-l ntrebe de lucruri nalte. Si avva Pimen nu i-a dat nici un rspuns. Pustnicul de departe a iesit nemultumit de la avva Pimen c nu i-a vorbit si i-a spus fratelui care l-a invitat: pcat de drumul pe care l-am fcut (avem noi o vorb cu cei mai apropiati ai mei c fcurm drumul degeaba") pn aici, c nu m-a folosit avva bine. Si s-a dus fratele, obligat fiind cumva de faptul c l-a invitat pe pustnicul acela, s-l ntrebe pe avva Pimen de ce n-o vorbit cu acela. Si avva Pimen i-a zis asa: El este din cei de sus, iar eu sunt din cei de jos". Fratele si-a dat seama, s-a dus la pustnic si i-a spus: Uite, s stii c btrnul nu vorbeste bucuros despre lucruri nalte, dar dac i vei spune niste lucruri n legtur cu patimile (cu deprinderile rele, cu ruttile statornicite, asta nseamn patim. Patim e o boal. La noi se zice c ptimeste cineva cnd este bolnav, adic sufer), avva te foloseste, dar dac vorbesti despre lucruri nalte nu te foloseste". Si atunci s-a dus pustnicul la avva Pimen si a spus: Ce s fac, printe, c m lupt cutare patim sufleteasc". Si atunci avva Pimen a zis: Acum, frate, bine ai venit!". Si a stat de vorb despre patimi cu pustnicul. Si s stiti c pustnicul, cnd a iesit de la avva Pimen, a fost asa de bucuros nct a zis ctre fratele acela care l-a invitat c i multumeste lui Dumnezeu c s-a ntlnit cu un astfel de om ntelept.

Patericul pune problema astfel: cel dinti lucru pe care trebuie s-l urmreasc un om care vrea s se apropie de Dumnezeu este s se curete de patimi; s devin din ptimas neptimas. Si n Pateric sunt multe locuri care privesc patimile sau neptimirea ca rezultat al strduintelor de desptimire. Deci, avva Pimen a pus problema aceasta: nti trebuie s urmresti s nu mai fii ru, nti trebuie s urmresti s nu mai fii pctos, nti trebuie s urmresti s scapi de deprinderile rele, nti trebuie s ajungi la libertate sufleteasc; pn n-ajungi la liberarea de patimi nc nu esti liber, chiar dac nu esti tinut n lanturi s zici c esti robit (desi printele Arsenie Boca, iar l pomenesc, vorbeste si despre o nlntuire fizic, o nlntuire care nu e nlntuirea din nchisoare, ci nlntuirea din neputint).

n Crarea mprtiei, poate ati gsit titlul Copii nscuti n lanturi". Copii adusi pe lume cu defecte, copii adusi n lume cu mrginire, copii care nu sunt n deplintatea puterilor, acestia sunt copiii nscuti n lanturi. Exist o legare n lanturi prin patimi.

Se zice c la un printe s-a dus un frate. Printele a vzut c fratele are pe umeri dou maimute. Si pe un umr si pe cellalt cte o maimut, care l tinea legat cu lanturi. Si si-a dat seama Cuviosul c este vorba despre un om care-i stpnit de slav desart si de mndrie patimi subtile. Patimi subtiri, cum se zice n Pateric. Si fratele acela i-a cerut printelui cuvnt de nvttur. Printele l-a ntrebat ce viat duce si a vzut ce pricini l duc la slava desart si la mndrie, si atunci, ca s-i taie pricinile de mndrie si de slav desart, l-a pus s fac niste lucruri pe care fratele nu le-ar fi fcut. Si anume, s cumpere vin si s bea vin, s cumpere carne si s mnnce carne. Si fratele, cnd a auzit asa ceva, nu-i venea s cread,dar, pn la urm, pentru c i-a promis printelui c va face ce-i va spune, a fcut si asa a scpat de pricinile care l-au dus la slava desart si la mndrie.

Noi trebuie s surpm ntotdeauna, cnd vrem s ne mbunttim viata, s ne luminm mintea, pricinile care duc la patimi. O metod a Patericului n legtur cu desptimirea este ocolirea pricinilor care duc la patimi, la rutti. Cnd cunoastem pricinile patimilor, trebuie s le ocolim, iar dac nu le ocolim, nseamn c ne bgm n noi nsine pricinile patimilor si avem temeiurile n legtur cu patimile.

De pild, se spune n Pateric, c la un printe s-a dus cineva si a zis: Printe, pe mine m lupt dracii". Si Cuviosul a zis: Nu se poate frate, pe tine s te lupte dracii! Nu se poate, zice el mai departe, pentru c dracii se lupt cu oameni mari, ca Moise si ca Ilie, iar pe noi ne lupt patimile noastre si acestia-s dracii nostri, patimile noastre".

Tot n Pateric se spune, cumva ilustrnd aceast idee, c un frate era tare bntuit de duhul desfrnrii. Era tare pornit spre desfrnare, n diferite chipuri, probabil. Si s-a dus la un printe si a zis: Printe, roag-te pentru mine, c m lupt patimile, m lupt duhul desfrnri; ce s fac? Roag-te pentru mine!". Printele s-a apucat si s-a rugat. Si a trecut o sptmn si se duce fratele din nou la el si zice: Printe, roag-te pentru mine c nu m slbeste deloc pornirea aceasta, rutatea aceasta; sunt asuprit de duhul desfrnrii!". Si printele s-a rugat si atunci a aprut diavolul si a zis: Eu m-am ndeprtat de la el de cnd te-ai rugat nti, dar el are dracii lui lcomia pntecelui si somnul cel mult". Nu-i vorba numai de o influent din afar, ci e vorba de o stare dinluntru, care nu-i rezolvat cum ar trebui. Nu-i destul s te rogi ca s scapi de-un lucru, ci trebuie s ajuti si tu din partea ta, ca s scapi de el cu rugciune, cu post, cu nfrnare, cu osteneal, cu munc, cu tot ce stii c te face s nu fii mprstiat, tentat sau ispitit de cele rele.

n ceea ce priveste desptimirea ca rezultat neptimirea n sine n Pateric sunt artate mai multe situatii n care omul se poate observa n ceea ce priveste rezultatele strduintelor sale. Mai nti de toate, s stiti c lucrul principal este ocolirea pricinilor. Dac nu ocolesti pricinile, ajungi negresit la patimi. Eu sunt foarte mpotriva faptului de a se uita cineva la filme necuviincioase, la televizor, la spurcciuni pe care si le bag n suflet si care, dup aceea, nu le mai poate scoate si care lucreaz, care-l excit si care i dau stri pe care nu le poate contracara. Or, n Pateric nu se poate vorbi despre asa ceva, pentru c nu erau mijloacele care sunt acum, dar acolo se au n vedere pricinile care erau pe vremea aceea.

Printii duhovnicesti insistau foarte mult n ceea ce priveste retragerea. Retragerea n pustie, retragerea unde-i mai putin lume, retragerea n locuri unde sunt oameni de un gnd cu tine. Se socotea c plecarea din mnstire, plecarea din pustietate n lume, este nmultitoare de gnduri cu care dup aceea ai de luptat n singurtate. Si mai ales n singurtate ti vin tot felul de gnduri, pentru c acolo ai posibilitatea s te observi pe tine nsuti. Cnd esti mpreun cu oamenii, unul zice una, altul zice alta, zici si tu, se nvlmsesc gndurile, se nvlmsesc cuvintele, nu mai stii, nu te mai poti ocupa de tine nsuti.

Se spune n Pateric c trei oameni s-au hotrt s fac ceva pentru Dumnezeu. Si anume, unul a zis: Eu m duc n pustie, pentru Dumnezeu"; al doilea a zis: Eu, precum scrie n Scriptur fericiti sunt fctorii de pace, c aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema m duc s-i mpac pe oameni ca s m numesc fiul lui Dumnezeu"; ultimul a zis: Este scris n Scriptur bolnav am fost si M-ai cercetat eu m duc s ajut bolnavii". Si s-a dus fiecare dintre cei trei la locul pe care si l-a fixat si la osteneala pe care si-a luat-o pentru a se apropia de Dumnezeu. Si de la o vreme, cei doi care s-au dus, unul s mpace pe oameni, altul s ngrijeasc bolnavii, au vzut c nu au rezultatele dorite de ei si s-au gndit s mearg la fratele din pustie, s vad ce a realizat. S-au dus acolo si i-au spus de necazurile lor, c oamenii nu vor s se mpace, c si dau ei dreptate, c nu se las nduplecati, c bolnavii nu-s multumiti de felul cum i ajut. Si zic: Frate, tu ce ai realizat, tu ce ai mplinit aici n retragerea ta?". Si fratele zice: Aduceti niste ap din balt" (era o balt acolo si au adus ap ntr-un vas). Si dup ce au mai stat de vorb, de la o vreme apa s-a limpezit n vas si zice cel din pustie: Ati vzut apa asta cnd am adus-o ct era de tulbure. Vedeti cum este acum? Limpede! Asta am realizat eu n pustie, mi-am limpezit sufletul!". Si au constatat cei doi c el a fost cel mai cstigat, c si-a limpezit sufletul. Dar pn-ti limpezesti sufletul, ti vezi murdriile, ti vezi mizeria din tine.

Patericul e ndemntor la rugciune, dar nu la o rugciune de program. E scris undeva, n Pateric: Clugrul care se roag numai cnd se roag, acela nicidecum nu s roag". Deci nu se roag cnd se roag dup un program, ci toat viata trebuie s fie o rugciune (acel Rugati-v nencetat" (ITesaloniceni V, 17) despre care stim c l-a zis Sfntul Apostol Pavel ca ndemn).

Totdeauna s v bucurati, nencetat s v rugati, pentru toate multumiti", spune Sfntul Apostol Pavel. Faptul acesta de a te tine de Dumnezeu, de a te gndi la Dumnezeu, de a-L avea pe Dumnezeu n prim-planul vietii tale, este, de fapt, un mijloc de mbunttire sufleteasc si, n cazul acesta, nmultind rugciunea, nmultesti si mijlocul de a te apropia de Dumnezeu; astfel te observi pe tine nsuti si poti nltura gndurile cele rele. Trebuie s nu te duci acolo unde-s izvoarele de rutti, unde sunt lucruri care impresioneaz negativ; pe voi tinerii nu v mai impresioneaz relele asa cum i-ar impresiona pe clugri, s zicem. Un clugr care vede din cnd n cnd cte un lucru ru, este mai pgubit sufleteste dect unul care vede mereu, dar, oricum, pgubiti sunt si unul si altul. Dac te duci mereu la locuri poluate din punct de vedere moral, s zicem la discotec, nseamn c te duci n gura iadului, ntr-un fel, si dac te duci acolo este firesc s aduci de acolo n tine lucrurile cele negative si apoi s te ntlnesti cu ele, mai ales la vreme de rugciune.

Zic eu ctre un tnr: S te duci de acuma ncolo la biseric, duminica". Zice: Printe, dac ziceti dumneavoastr m duc, dar dumneavoastr nici nu stiti ce duc eu n mintea mea cnd m duc n biseric, cte spurcciuni duc eu n minte n biseric". Si i-am zis: Cu ele cu tot du-te la biseric, pentru c, dac nu te duci la biseric, nu te poate ajuta cineva n afar de Biseric. Dar dac te duci n biseric faci dovad naintea lui Dumnezeu si naintea ta c te vrei mai bun si vrei s scapi de rele, dar ca s scapi de cele de demult trebuie s nu mai adaugi altele n vremea aceasta. Si atunci scapi de rutti".

Printii din Pateric erau foarte hotrti ntr-o privint: nu-i lsau pe oameni s vad lucrurile rele si s urmreasc si s se uite si s fie cu ochii iscoditori. Am citit undeva despre un printe care avea un ucenic (asta nu-i din Pateric, este din Calea desvrsirii crestinesti) si s-a dus cu el odat n oras si a vzut o fat. Si ucenicul s-a uitat bine la fat si s-a uitat si printele ct s-o fi uitat si dup aceea zice ctre ucenic: Tare frumoas este fata asta"; ucenicul zice: Da, printe". Dar printele continu: Pcat c are ceva la un ochi". Ucenicul rspunde: Nu, printe, n-are nimic". Ba are", zice printele, iar ucenicul: Nu, c eu m-am uitat cum se cade, n-are nimic". Si atunci printele nu l-a mai tinut de ucenic! A zis c nu-i bun dac se uit cu ochi iscoditori. Acum poti s te uiti si cu ochii dac esti deja cstigat pentru Dumnezeu, dac esti cstigat pentru o viat superioar, dac vezi curat. Sfntul Apostol Pavel spune undeva c Toate sunt curate pentru cei curati, iar pentru cei ntinati nimic nu este curat" (Tit I, 15). Cnd ai ajuns o dat la o privire sfnt, la o privire curat, poti s te uiti dac te uiti cu ochii lui Dumnezeu la lumea aceasta.

Deci Patericul este mpotriva acestui stil de iscodire, insist foarte mult pentru retragere. Binenteles c cineva care trieste ntr-un oras, cum suntem noi, care avem rosturile n oras, nu poate s fie foarte retras, dar poate s-si fereasc privirea de lucrurile negative si, ct poate, s fac asta.

Se zice c un printe dintr-o mnstire sau dintr-o pustie a fost chemat de arhiepiscopul din eparhia respectiv si s-a dus la el. Si cnd s-a-ntors, l-au ntrebat fratii: ce a vzut pe unde a umblat? Si zice el: Fratilor, iertati-m, eu s stiti c nu am vzut dect fata arhiepiscopului. Celelalte nu le-am vzut". Si-atunci ei, asa, ironic, au zis: Da ce, avvo, nu cumva s-a scufundat lumea?". Si el a zis: Nu s-a scufundat lumea, dar eu nu mi-am lsat ochii s umble ncoace si ncolo. Am privit n jos, mi-am vzut de cale si m-am dus la arhiepiscop, l-am vzut, si iarsi, ca si cnd s-ar fi scufundat lumea, m-am ntors". Acum, binenteles c nu a fost ca si cnd s-ar fi scufundat lumea, c doar el a trebuit s vad pe unde umbl. Dar, n orice caz, nu a avut o mprstiere, nu a cutat anume o mprstiere, cum caut multi dintre oamenii din vremea de astzi, cnd si nmultesc impresiile negative, nu se mai gndesc la Dumnezeu, ci se gndesc la lucrurile pe care le vd, doar asa, ca s-si ocupe cumva mintea, ca s-si ocupe cumva sufletul. Apoi, despre asa ceva cei de demult nu stiau si nu voiau s stie! ntelepciunea Patericului este mpotriva pricinilor care nmultesc relele; printii se observau foarte bine unii pe altii si ajungeau, de la o vreme, la limpezimea aceea, c nu se mai puteau ntlni cu ruttile si din multa buntate nu mai stiau ce-i rutatea".

Vreau s v spun, tot n legtur cu neptimirea, c un printe a zis: Eu am murit patimilor, patimile au murit pentru mine". Un alt printe, cnd a auzit asa ceva, l-a ntrebat: Tu ai zis vorba asta?". Si el a zis c da. Si-i zice printele acela: Dac mergi pe un drum si vezi niste hrburi si aur n mijlocul lor, atunci tu poti s socotesti aurul ca si hrburile?". Si el rspunde: Nu, dar m silesc s nu iau aurul". Dup aceea-l ntreab: Dac te duci n chilia ta si gsesti acolo o femeie, zici c nu-i femeie?". Si el zice: Nu zic c nu-i femeie, dar m silesc s nu m-ating de ea". Dar dac auzi c unii te vorbesc de bine si c altii te vorbesc de ru, tu zici c pe cei care te vorbesc de ru i poti avea la fel cu cei care te vorbesc de bine?". Si el zice: Nu, dar m silesc s-i am si pe cei care m vorbesc de ru la fel cu cei care m vorbesc de bine". Si-atunci a zis printele: Vezi, patimile nu au murit pentru tine, sunt numai nelucrtoare, dar trebuie s-ti dai silinta ca s faci deosebirea ntre unele si altele, pentru a te putea raporta la neptimire".

Mi-a plcut de cnd am citit prima oar Patericul, o istorie foarte important n legtur cu desptimirea, adic n legtur cu neptimirea ca rezultat al desptimirii. Anume, se spune c la un clugr s-a dus o fecioar, care i-a spus asa: De doi ani de zile tin post sase zile si a saptea dezleg, am nvtat Vechiul si Noul Testament pe de rost, ce trebuie s mai fac?". Si atunci printele o ntreab: Ti s-a fcut ocara ca si cinstea?" (Adic, dac te ocrste cineva esti la fel de linistit ca si cnd te-ar cinsti?). Si ea zice, nu. Dup aceea zice clugrul: Ti s-a fcut lipsa ca ndestularea?" (Cnd esti lipsit esti tot att de linistit ca si cnd ai fi ndestulat?). Ea zice, nu. Ti s-a fcut paguba ca si cstigul?" Ea zice, nu. Ti s-au fcut strinii ca rudele dup trup?" Si ea zice, nu. Si atunci zice printele: Du-te si pune nceput bun, cci cu ceea ce zici c ai fcut, nc nu ai fcut nimic!".

Noi trebuie s urmrim un rezultat, trebuie s urmrim o nnobilare sufleteasc. Fr o nnobilare sufleteasc, degeaba ne numrm zilele de post (bine-nteles c nu-i vorba de zilele de post pe care trebuie s le tin toat lumea, toti crestinii, miercurea si vinerea, posturile Bisericii, ci m gndesc la un post special). Noi trebuie s urmrim un rezultat anume, adic mbunttirea sufleteasc. Noi suntem chemati s fim asemntori cu Bunul Dumnezeu, c dac suntem ri, ne asemnm cu Cel ru. Dac suntem buni, ne asemnm cu Bunul Dumnezeu si atunci trebuie s ne silim s ne mbunttim viata, iar mbunttirea vietii se face si prin metode din acestea, prin rugciune, prin postire si prin metode de rugciune a mintii (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul.) si prin metode de retragere (adic nu te duci totdeauna acolo unde-s pricinile patimilor, acolo unde-s stiu eu ce lucruri care te duc n ispit si care apoi te asupresc, ci cauti s-ti simplifici viata). Patericul este foarte, foarte orientat spre simplificarea vietii. Noi de aceea nu avem timp pentru Dumnezeu, pentru c prea complicm viata, prea ne trebuie multe, prea vrem lux, prea vrem lucruri care, de fapt, nu tin de o viat duhovniceasc. Toate-s bune si la locul lor, dar dac pierzi vremea care I s-ar cuveni lui Dumnezeu, n loc s-ti faci datoriile, atunci nu-i bine!

Vreau s v aduc n fat un cuvnt de-al unui printe de la Sfntul Munte. Un printe de la Sfntul Munte care a venit pe la noi pe la mnstire, pe care l-am ntrebat eu: Printe, cum sunt clugrii de la Sfntul Munte?". Si zice: Drag, s nu-ti nchipui c la Sfntul Munte sunt oameni veniti din cer pe pmnt. Sunt oameni de pe pmnt care doresc mai-binele, doresc cerul. Deci s nu te duci acolo s ntlnesti oameni din cer". Bun! Si a venit vorba despre pescuit, c acolo, fiind lng mare, pot s pescuiasc. Si zice el: Da, este drept c-i mai bun pestele dect cartoafele! (el a zis cartoafele" pentru c uitase cum se zice n romneste), da-ti trebuie timp prea mult pn-l prinzi". Zicea printele Serafim Popescu, cnd s-a dus la Sfntul Munte, c a ntlnit acolo un printe romn care nu mai stia bine romneste (pentru c trise mult printre greci) si n loc s zic ce vac", de exemplu, zicea bou parte femeiasc". Binenteles c printele i-a zis c bou parte femeiasc" se numeste vac". Asa si printele acesta, zicea c e mai bun pestele dect cartoafele", dar el prefera s mnnce cartofi si s nu mnnce peste, n loc s-si piard vremea care-i hotrt pentru pravil, pe care s-o foloseasc pentru pescuit.

Stimati asculttori, totusi va trebui s si sfrsesc! Se zice c un printe tinea o predic si a cam lungit-o. Un tat tinea un copil n brate si copilul a adormit, dup care s-a trezit si l-a ntrebat pe tat-su: N-a mai terminat o dat?". Si tat-su a zis: Ba, a terminat, numai c nu se poate opri!". Asa si eu, acum. Trebuie s cam gat si s m pot opri!

Dar, ca s m pot opri, trebuie s v mai spun ceva fain! Si-anume, mie mi-au plcut totdeauna lucrurile delicate! Si din Pateric mi-au plcut lucrurile de o delicatete superioar, de o delicatete impuntoare. Asa sunt dou istorisiri care-mi plac mie foarte mult. Una n legtur cu cinstirea ntre ei a oamenilor: n istorisirile despre Sfntul Ilarion cel Mare, se spune c s-a dus odat la Sfntul Antonie cel Mare. Si cnd l-a vzut Sfntul Antonie cel Mare pe Sfntul Ilarion, care era nceptor n ale duhovniciei, dar care era socotit si stia Sfntul Antonie c va fi mare, a zis ctre el: Bine ai venit, Luceafrule care rsari dimineata!". Formul de politete. Si s vedeti ce frumos a rspuns Cuviosul Ilarion: Pace tie, Stlpule de lumin care luminezi lumea!". Pe mine m impresioneaz lucrurile astea! Poate-s unii care-s ca butucul, nu-i impresioneaz! Dar sunt niste lucruri extraordinar de frumoase si, cu ct te apropii de ele, ai mai mult bucurie din ele... Bine ai venit, Luceafrule care rsari dimineata!", Pace tie, Stlpule de lumin care luminezi lumea!".

O alt istorisire care mi umple sufletul de bucurie este la avva Macarie cel Mare. Se spune c avva Macarie (parc nici nu-ti vine s rostesti asa ceva, dar nu se poate s nu rostesti, dac citesti) s-a fcut Dumnezeu pmntesc, si spune de ce: pentru c, asa cum Dumnezeu acoper lumea, deci ocroteste lumea, asa acoperea si el pcatele oamenilor, pe care le vedea ca si cnd nu le-ar fi vzut, si cele despre care auzea, ca si cnd n-ar fi auzit de ele. Este coplesitor de frumos si de valoros. Pe Avva Macarie nu-l interesau pcatele oamenilor, nu iscodea pcatele oamenilor, nu scormonea n pcatele oamenilor.

Acestea sunt cele dou istorisiri care as fi vrut s vi se mplnte n minte si pe care s le aveti n vedere. Mai sunt si altele, nu poti s alegi, adic toate sunt frumoase, toate sunt importante. De pild, se spune c avva Pafnutie a vzut un nger care avea o secer n mn si care i-a spus: Pafnutie, de secera aceasta vor fi tiati toti cei care judec pe fratele lor, dar tu, pentru c vznd pcatele fratelui nu l-ai judecat, ci te-ai gndit la pcatele tale, ai scpat de aceast judecat". Se insist foarte mult n Pateric s nu judecm pe oameni, s nu-i osndim, s nu-i condamnm, s trecem cu vederea greselile lor, s ne rugm pentru binele lor; mai ales s nu judecm, pentru c a zis Domnul Hristos: Nu judecati, ca s nu fiti judecati" (Matei VII,1).

Este interesant ce se spune despre un printe care nu era prea ostenitor n privinta postului si a celorlalte ndatoriri dar, cnd a murit, era senin si vesel. Cei care au stat atunci mprejurul lui au zis: Frate, stiam c n-ai fost prea ostenitor, cum de te muti din lumea aceasta cu atta veselie n suflet?". Si el a zis: Credeti-m, printilor, c stiam si eu c n-am fost prea nevoitor, dar eu am tinut seama de cuvntul Domnului Nu judecati ca s nu fiti judecati si, de cnd m-am fcut clugr, n-am judecat pe nimeni si acum m duc naintea lui Dumnezeu si-I zic: Doamne, ai zis c s nu judec ca s nu fiu judecat si cred c n-o s fiu judecat, pentru c n-am judecat". Cine poate s zic asa ceva? N-am ajuns la msurile acestea, dar ne dm seama de delicatetea printilor.

Mai mi amintesc ceva (cred c nu m voi putea opri, totusi!). Se zice c la un printe s-au dus trei frati, dintre care unul avea nume ru. Si l-au rugat s le fac cte o mreaj. Cel dinti a zis: Avvo, f-mi o mreaj!" (o plas de pescuit). Si avva a zis: Nu-ti fac!". Si a zis si cel de-al doilea: F-mi o mreaj!" si avva a zis: Nu-ti fac!". Si a zis si cel cu nume ru: F-mi o mreaj!" si avva a zis: Tie-ti fac!". Si la urm cei doi s-au interesat de ce i-a fcut celui cu nume ru si lor nu le-a fcut. Si le-a spus asa avva: Voi m-ntelegeti c n-am vreme s v fac, dar el, dac as fi zis c nu-i fac si nu-i fceam, ar fi zis c de-aia nu-mi face mie, c am nume ru!". Deci, cu cel cu nume ru s-a purtat mai bine dect cu cei care n-aveau nume ru!

Sunt niste lucruri, sunt niste nuante care impun. De aceea s stiti c eu socotesc Patericul (desi am vorbit de Filocalie, desi mi place Filocalia, desi m ocup de Filocalie) mai cu efect, l socotesc mai practic, mai dttor de perspectiv duhovniceasc dect Filocalia. Din Filocalie trebuie s citesti dousprezece volume ca s ajungi s-o cuprinzi toat. Si-apoi, dac le citesti, de multe ori ti rmne putin. La mine au venit oameni care mi-au spus: Printe, am citit volumul nti din Filocalie" si, cnd i-am ntrebat care-s autorii cuprinsi n Filocalie, n-au stiut s-mi spun nici un autor. Dac n-au stiut autorii, apoi nici scrierile nu le-au stiut. Dac n-au stiut scrierile, n-au stiut nici continutul scrierilor. Deci noi nu trebuie s citim asa, numai ca s ne pomenim c am citit cutare carte, ci trebuie s citim ca s ne nvtm s cstigm ceva, s avem povtuitori pe printii din Filocalie, pe printii din Pateric. Si dac-i avem ca povtuitori, atunci stim ce avem de fcut, stim cum s ocolim patimile, stim cum s nmultim rugciunea, stim cum s fim binevoitori fat de aproapele nostru, stim cum s-I slujim lui Dumnezeu n raport cu aproapele nostru, stim cum s ne luminm mintea, stim cu ce s ne mbogtim sufleteste si-atunci nu mai avem vreme de gnduri desarte, de gnduri necurate, de gnduri ntinate, ci ne vedem de o viat superioar; viata superioar este dttoare de liniste, dttoare de fericire si acesta-i rostul Patericului: s ne apropie de Dumnezeu, s ne dea o perspectiv duhovniceasc, s ne ntreasc n bine, s ne nmulteasc linistea din sufletul nostru, pentru c pn la urm Patericul se ntemeiaz tot pe nvttura Evangheliei, dar este nvttura trit!

Evanghelia se interpreteaz, Patericul nu se mai interpreteaz, Patericul cum e el, asa-l citesti! Asa nveti din el, n-ai nevoie de comentariu la Pateric! Nici n-am auzit pn acum de un comentariu la Pateric. Nu exist comentarii la Pateric, pentru c Patericul, el nsusi se comenteaz, prin ceea ce nveti din el. Acolo scrie, de exemplu, Arsenie, fugi de lume si te vei mntui!". Fugi si tu de nvlmseal, ct poti, si ai mai mult liniste! Sau: Taci, fugi, linisteste-te, c acestea sunt rdcinile nepctuirii!". Cum e cu tcerea (vedeti c nu m pot opri?)?

n Pateric se spune asa: Iubiti neagoniseala si tcerea, cci de acestea atrn toat viata clugrului!". Deci, se presupune c un clugr trebuie s-si duc viata mai ales n tcere; bine-nteles, nu n tcerea animalului sau n tcerea mutului! De ce? Pentru c, dac ne-a dat Dumnezeu grai, ni l-a dat ca s vorbim, nu ca s tcem! Aveam un profesor de latin la Timisoara (eu am fcut liceul la Timisoara) si cnd scotea pe cte unul la rspuns si nu stia, zicea: Tcerea-i de aur, vorba-i de argint! sta-i plin de aur!". Nu n ntelesul acesta s taci, ca s te numeri la cei care tac, ci s taci ca s stii cnd s vorbesti si cum s vorbesti, corect si frumos! n Pateric se pune si problema aceasta si se zice: sunt trei feluri de oameni care tac unii care tac din fire, unii care tac pentru slava desart, ca s fie numrati la cei care tac, si unii care tac ca s nu greseasc. Se zice c numai tcerea celor din urm cstig darul. L-a ntrebat cineva pe avva Pimen: Ce-i mai bine, s vorbesc sau s tac?" Si avva Pimen i-a zis asa: Dac vorbesti, pentru Dumnezeu s vorbesti, iar dac taci pentru Dumnezeu, e bine s taci!".

Si tot n Pateric se spune c sunt oameni care de dimineata pn seara vorbesc, dar fr de folos nimic nu vorbesc. Aceia toat vremea se socoteste c duc tcere; si sunt oameni care nu scot nici un cuvnt, dar n inima lor osndesc pe altii, aceia toat vremea se socoteste c vorbesc".

Sunt niste nuante, sunt niste lucruri pe care toat vremea este bine s le avem n vedere, citind Patericul, asimilnd cele din Pateric, mplinind toate cte le putem mplini din Pateric. Eu v recomand Patericul si, dac dup plecarea mea, o s v interesati de Pateric s-l cititi, o s v interesati de Pateric s simtiti nuantele Patericului si s-l folositi, eu zic c n-am venit degeaba aici! Iar dac totul se sfrseste acum, atunci nseamn c numai eu sunt cel mai cstigat, pentru c mi-am mai nregistrat pe caset o cuvntare, care poate s fie de folos si pentru mine si pentru altii. Iar dac v veti interesa de Pateric si de cele din Pateric, atunci nseamn c am semnat aici si am dat lumin din lumina sufletului meu, lumin din luminile Patericului. O s gsiti foarte multe lucruri importante pe care eu nu le-am putut cuprinde n cuvntarea mea de-acum, foarte multe lucruri care or s v fie de folos si care doresc s v fie de folos.

V multumesc c m-ati ascultat, c m-ati lsat s m desfsor ntr-o cuvntare care mie mi-a fcut mare bucurie! Dumnezeu s ne ajute! O ntrebare practic: am o fetit de opt ani; pn la sase sapte ani sttea la toat slujba Sfintei Liturghii, acum nu mai are rbdare. S-o mai iau la slujba Sfintei Liturghii, chiar dac mai iese din cnd n cnd din biseric sau s-o las acas? Cum s procedez?

Si ntr-un fel si ntr-altul: o mai aduci la biseric s nu-si uite de biseric, o mai lasi si acas, pentru c nu are rbdare... Slujbele noastre sunt fcute pentru oameni mari, pentru oameni priceptori, pentru oameni care stiu pentru ce stau acolo, pentru oameni care particip la slujb. Nu sunt fcute pentru copii care, la msura lor, nu nteleg.

S stiti c eu m-am trezit cumva n biseric. Cnd aveam eu 54 de ani, am rmas n tren... Eram cu un printe de la noi si am rmas n tren... S-a blocat usa si, pn s cobor eu, a pornit trenul. Si zic eu: de 54 de ani n-am rmas niciodat n tren!". Si printele acela a zis c s nu numr toti anii, c doar nu m-am nscut n tren! Eu numr toti anii si zic c m-am trezit n biseric. M-au adus printii mei de cnd eram foarte mic si mi-a plcut. Dar s stiti c nu ntelegeam nimic! Gndindu-m acum, n urm, mi-am dat seama c nu ntelegeam nimic. Credeam c n biseric nici nu se spune ceva cu sens, ci se spun asa...niste cntri, fr text...

Cnd m-am dus la scoal, la Cluj, m-au ntrebat colegii dac la noi se cnt Ca pe mpratul...". Si eu am spus: Nu, nu se cnt!". Cnd m-am dus acas, dac ei mi-au atras atentia, am auzit si eu Ca pe mpratul tuturor s-L primim...". Cnd m-am dus la scoal n clasa a doua, le-am spus colegilor: B, s stiti c si la noi se cnt Ca pe mpratul...". Deci copiii nu au cum s stea, nu au rbdare, nu au rbdare nu numai pentru biseric, nu au rbdare pentru nimic. Si la scoal li se face un program scurt, li se schimb activitatea, li se d posibilitatea s se joace, sunt niste lucruri pe care le stiu pedagogii si stiu pentru ce le fac. Asa c aceia care aveti copii trebuie s v lsati voi dup copii, nu copiii dup voi, la msura voastr. Se zice c niciodat nu poti s ceri unui copil s mearg la acelasi pas cu un om mare. Un copil are pas de copil. Dac vrei s mergi cu el, te lasi tu dup el, trebuie s-i ntelegi neputinta lui; nu-i ceri niste lucruri pe care nici tu nu le-ai fcut cnd erai copil si nici nu le-ai fi putut face. n ce mod ne putem apropia de Dumnezeu si prin cntarea psaltic? Despre acest lucru se vorbeste mai putin n Pateric, considerndu-se c este o mai slab concentrare a mintii asupra textelor liturgice.

n nvtturile Printilor duhovnicesti, de exemplu n scrierile Sfntului Petru Damaschin, avem afirmatia c rugciunea gndit, rugciunea luntric este desvrsirea mintii", iar cntarea este leac al neputintei". Biserica a primit cntarea ca pe un fel de divertisment. Oamenii se simt mai bine cnd aud cntndu-se, dect atunci cnd ar citi ceva sau cnd s-ar rosti ceva. Se simt mai bine condusi ctre Dumnezeu pe aripile cntrii. Noi zicem c si ngerii din ceruri cnt. Stim c la Nasterea Domnului au cntat ngerii Mrire ntru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pmnt pace, ntre oameni bun-voire...". ns pentru o anumit categorie de oameni, care sunt mai obisnuiti cu slujba rostit, cu slujba citit, cu rugciunea luntric, se potriveste si rugciunea aceasta si ei ocolesc cntarea, zicnd c aceia care cnt se si mprstie mai mult. n realitate, fiecare trebuie s se foloseasc de mijlocul care i se potriveste lui. Noi, la mnstire, si cntm, si citim, si rostim, m rog, facem cum e rnduiala, si nu zicem c atunci cnd cntm ne mprstiem si c atunci cnd nu cntm ne concentrm. n realitate, poti s te concentrezi si cnd cnti, dac tii seama de text si de cntare, poti s te mprstii si cnd citesti, dac nu tii seama de texte.

n Pateric, ntr-adevr, este cte un loc n care se spune (chiar la avva Pamvo) c s-a dus un frate din Pustie n Egipt si a auzit acolo cntare de psalmi si slujbe frumoase si s-a ntors si a zis: Printe, noi ne pierdem sufletul aici n Pustie, nici nu stii ce frumos cnt cei din lume!". Si-atunci printele l-a apostrofat si i-a spus: Las, c-i mai bine ce facem noi, aceia se mprstie" etc. Sunt niste lucruri exagerate. Si n Pateric poti s gsesti exagerri. Sunt niste lucruri exagerate pe care trebuie s le gndim n perspectiva noastr. Adic, dac nou ne place cntarea, si dac ne plac slujbele cu cntare, nu pierdem nimic. Dac vrem s avem rugciunea luntric si necntat, putem s o folosim si pe aceasta, ns n rugciunea noastr particular. Important este s folosim ceea ce ne st la ndemn. Dac Biserica a rnduit s fie slujbe cu cntare, s nvtm s cntm si noi. Muzica psaltic e frumoas, e cam pretentioas, dar e frumoas. Noi, n Ardeal, avem si muzic bisericeasc ardeleneasc, mai putin pretentioas, care poate fi cntat mai usor; fiecare regiune din tara noastr are melodiile ei bisericesti... Important este s ne ncadrm n conditiile pe care le avem. Ce Pustiu este mai pustiu, orasul sau Pustiul?

Pi, depinde! Poate s fie orasul pustiu si s nu fie pustiu Pustiul. Depinde cum ti-l faci. n oras exist pustiu n sensul acesta c oamenii se cunosc mai putin, c oamenii se intereseaz mai putin unii de altii, c nu cunosti nici pe cei dintr-un bloc cu tine, c esti mai izolat dect ntr-o Pustie, spre deosebire de sat unde oamenii se cunosc, unde se ntreb unii pe altii, comunic unii cu altii, se salut cnd se ntlnesc.

Ce nseamn s ai un program ordonat al vietii spirituale? nseamn fixarea n anumite obiceiuri?

Da! E bine s ai niste deprinderi! S stii de rugciunea de dimineat, de cea de sear, s stii de rugciunea de la mas, s-ti gsesti ceva timp ca s citesti din Scriptur, s ai niste momente n viat care s fie marcate de gndul la Dumnezeu. S nu fie ceva ntmpltor, adic asta o fac, asta n-o fac... Cnd te scoli dimineata s stii c stai n fata lui Dumnezeu, seara cnd te culci s stii c e vremea hotrt s te gndesti la Dumnezeu, cnd stai la mas s te gndesti la Dumnezeu... Asta nseamn s ai si un program de viat religios; duminica mergi la biseric, n zilele de post postesti, sunt niste programe... Ce ne puteti spune referitor la pedeapsa pe care Dumnezeu o aplic n unele cazuri urmasilor celor ce au svrsit pcate, pedeaps care uneori poate merge pn la al saptelea neam, a saptea generatie?

Drag, n ceea ce priveste pedeapsa, noi nu stim prea multe! Stim doar att, c Dumnezeu i-a promis omului c dac va mplini poruncile Lui, l va binecuvnta pn la al o mielea neam, iar dac nu va mplini poruncile lui Dumnezeu, va fi pedepsit pn la al treilea sau al patrulea neam! Asta nseamn c noi avem o responsabilitate nu numai pentru noi, ci avem o responsabilitate si pentru urmasii nostri, c pcatele se pltesc nu numai de ctre cei care le fac, ci si de ctre urmasii lor. Asta-i ceea ce stim din Scriptur. Printele Arsenie Boca zicea c de aceea se spune c pcatele se pedepsesc pn la al treilea sau al patrulea neam, pentru c dup al treilea sau al patrulea neam, se stinge neamul.

Dac mplinesti poruncile lui Dumnezeu, neamul ti rmne pn la a mia generatie sau poate si mai mult (o mie de ani nu nseamn totdeauna o mie, ci nseamn uneori si altceva dect o mie, adic ani multi). Cum se explic, de ce-i asa, c-i drept sau nu-i drept s fie asa, asta-i altceva! Ceea ce stim noi, este c suntem datori cu ceea ce putem face, nu numai pentru noi, ci si pentru binele altora. Ce o sftuiti pe o tnr care a avut o bunic vrjitoare, doi frati care s-au sinucis si ea nssi a avut o tentativ de sinucidere?

Drag, eu nu stiu ce s faci, dect s te tii de Dumnezeu, pentru c de la Dumnezeu vine toat darea cea bun si tot darul desvrsit". Cum putem preveni mprstierea gndurilor n timpul rugciunii, cnd aceasta a devenit obisnuint?

mprstierea la vremea rugciunii se poate preveni numai prin silinta de a fi nemprstiat si cnd nu-i rugciune. n Pateric se zice: Clugrul care se roag numai cnd se roag, acela nicidecum nu se roag".

Omul nu trebuie s astepte rugciunea ca s nu se-mprstie, ar trebui s nu se mprstie nici cnd nu-i rugciune. mprstierea este o chestiune care tine, n general, de viata omului. Mintea omului este n asa fel fcut, nct s nu stea la un singur lucru, statornic numai la un singur lucru. n acelasi timp poti s te gndesti si la altceva, s ai si alt impresie dect cea principal si, n cazul acesta, important este s te concentrezi pe cuvintele pe care le spui si s nu te sperii dac se ntmpl si altceva (faptul, de exemplu, c-ti vin gnduri care te mprstie nu trebuie s te preocupe dect n ntelesul acesta c s fii mai silitor, pentru a se mputina gndurile).

n Pateric se spune c la avva Pimen s-a dus un frate si a zis: Ce s fac, printe, c-mi vin tot felul de gnduri rele n minte". Si avva Pimen a rspuns: Opreste vntul! (btea vntul). ntinde bratele si pieptul si opreste vntul!". Si el a zis: Nu pot s opresc vntul!". Si printele a continuat: Asa cum nu poti opri vntul, asa nu poti opri gndurile rele! Dar altceva poti s faci, si anume, cu un gnd bun s nlturi gndul cel ru!". Deci, statornicirea n gnduri bune va duce la nlturarea gndurilor celor rele. Dup eliberarea prin spovedanie de pcatele ce apas asupra sufletului, amintirea patimilor revine mereu n minte. Pentru a ne elibera de amintirea lor, ce ne recomandati?

Recomand statornicirea n gnduri bune! Adic, de cte ori simtim c este un asalt n sufletul nostru pentru un gnd negativ, s-l nlturm cu un gnd pozitiv. Lucrul acesta se realizeaz n timp, niciodat nu ai putea rezolva o astfel de chestiune ntr-un anumit moment. Iertarea o primim de la Dumnezeu, iar linistirea sufletului tot de la Dumnezeu, dar statornicirea n gnduri bune este o chestiune care se cstig n timp si metodic. La o adunare, unul din frati a zis: Eu nu mnnc aceast mncare, cci eu postesc!". Printele l ceart, zicndu-i: Mai bine nu posteai, dect s te lauzi pentru fapta aceasta!". Cnd suntem n post si mergem la rude, cnd ne pun bucate pe mas, ce s facem?

S spuneti c postiti si s posteasc si ei! Drag, asta din Pateric, cu eu postesc" era o pravil personal a lui, nu era o rnduial a Bisericii. Eu, de exemplu, dac m duc undeva si mi se pune o mncare de dulce n post, refuz mncarea de dulce! De ce? Pentru c si omul care mi ofer trebuie s posteasc! Si acum exist o rnduial precis! Pe-atunci nu existau rnduieli precise, ci existau niste deprinderi ale unora si altora... Dac tu te duci ntr-o adunare unde nu se posteste si tu vrei s postesti ntr-o chestiune a ta particular e una, iar dac postesti pentru c e o rnduial a Bisericii s postesti e alta. De exemplu, cnd mergem la pomeni, dac e zi de miercuri, de vineri sau zi de post, eu nu mnnc de dulce, c oamenii bag de seam ce mnnci (eu, de altfel, nu mnnc nici acas de dulce n zi de post). Si-atunci, de ce s-mi stric rnduiala cnd m duc la o poman! Le spun oamenilor c astzi se mnnc de post si-atunci oamenii se orienteaz, eventual ti dau ceva si mnnci, iar dac nu-ti dau trece, te duci acas si mnnci ce poti mnca. Asta-i rnduiala noastr de acum.

Eu, dac m duc la fratele meu sau la cineva cu care sunt apropiat, spun de la nceput c la noi, la mnstire, postim luni (dac-i luni si vreau s postesc, desi la postul de luni sunt putin elastic, n sensul c, dac sunt n afar de mnstire, nu tin neaprat s postesc lunea, pentru c postul de luni este totusi facultativ; la mnstire, totdeauna postesc lunea),. Dac pot s postesc si rnduiala se poate mplini, le spun uite, astzi e luni, desear vin la voi, pregtiti mncare de post, ca s pot s postesc si luni". Dac nu-i anunt, pot s mnnc si de dulce, nu-i o problem. Sunt chestiuni care sunt precise si sunt chestiuni cu elasticitate si nu-i nici o greseal c le spun oamenilor c azi e post si trebuie s postim", c nu m laud cu postul, ci vreau s mplinesc o rnduial pe care trebuie s-o-mplineasc si ei. De cine depinde sporirea noastr duhovniceasc, de noi sau de duhovnic? n ce msur?

Si de noi, si de duhovnic! Dar s stiti c de multe ori depinde mai mult de noi dect de duhovnic, pentru c pe duhovnic l ntlnim mai rar, dar cu noi ne-ntlnim n toat ziua, n toat clipa. Depinde de noi, de rvna noastr, de dorinta noastr de mbunttire, de hotrrea noastr pentru a fi n legtur cu Dumnezeu, de reprosurile pe care ni le facem pentru ntrelsri, pentru delsri, pentru nempliniri... V rugm s ne explicati urmtoare povestire din Patericul egiptean: A venit un frate la avva Zinon si a ntrebat ce s fac, pentru c nu-l prsesc patimile. Iar avva Zinon i-a zis: Vasele lor sunt nc la tine si de aceea nu te prsesc. D-le lor arvuna lor si te vor lsa". Care sunt vasele si care este arvuna?

Drag, vasele sunt pricinile patimilor, iar arvuna, probabil, este ndejdea de a scpa de patimi. Nu le mai bga n seam si-ai scpat de ele! Cum credeti c-ar trebui s-si petreac timpul liber un student? Prin timpul liber se ntelege si timpul afectat rugciunii.

Un student s-si foloseasc timpul liber tot ca student! Mai nti de toate s se odihneasc pentru a fi disponibil pentru o munc de student. S stiti c scoala nu se face numai cu munca, se face si cu odihna! Dac nu esti odihnit nu ai randament, nu ntelegi si e foarte important, cnd pornesti la o munc intelectual, s fii totdeauna odihnit. Timpul liber se poate folosi si pentru studiu, eventual pentru alt fel de studiu dect cel de la scoal sau care ti se cere pentru scoal, poti s te si plimbi, poti s faci si sport dac vrei, dac simti nevoia de sport, de a-ti folosi energiile; m rog, la tinerete omul e pornit asa, s fac ceva, si la oras n-ai ce face, nu e ca la tar, unde-i pui coasa-n mn si zici: Esti student, no, ia s vedem, stii cosi? Si-i trage-o coas... La oras nu se pot realiza niste lucruri care se pot realiza la sat. La sat i pui sapa-n mna copilului de cnd o poate tine-n mn. La oras trebuie s faci ceva si-atunci mai faci un sport, mai iesi la o plimbare, n orice caz, s nu-ti pierzi timpul n priviri fr rost la televizor (eu nu zic s nu v uitati la televizor, c si eu am ntr-un fel televizor, am sonorul de la televizor, numai c n-am vreme de el). Important este s-ti gsesti totdeauna ceva de fcut, totdeauna ceva frumos, ceva care te mbogteste sufleteste si-atunci e foarte bine. Si dac nu-ti gsesti ceva de fcut, atunci te stpneste vrjmasul si-apoi ti d el de lucru!Dac svrsim pcate fat de printii trupesti si ne cim, dobndim iertare, pe de o parte, iar pe de alt parte pedeaps?

Dumnezeu zice: Cinsteste pe tatl tu si pe mama ta" (Iesirea XX, 12) e porunc, si tineti seama de faptul c cele zece porunci ale lui Dumnezeu, dup Sfntul Chiril al Alexandriei, sunt mprtite asa: primele privesc raportul dintre om si Dumnezeu, a cincea priveste raportul dintre printi si copii, iar celelalte privesc raportul ntre oameni si oameni.

Sfntul Chiril al Alexandriei observ un lucru care mie mi-a plcut foarte mult, de cnd l-am aflat (mi pare ru c nu l-am gndit si eu nainte de a-l afla), si anume: nti e Dumnezeu, apoi printii si dup aceea sunt ceilalti oameni! Printii au un loc special; prin printi ne-a adus Dumnezeu n lumea aceasta, deci fat de printi avem datorii speciale, trebuie s-i odihnim pe printi prin viata noastr, prin felul nostru de fi, s nu le facem suprri, s nu le facem rusine si dac, totusi, gresim fat de ei (sigur c greseala nu-i numai fat de ei, ci si fat de noi si fat de Dumnezeu), de la Dumnezeu primim iertarea, iar pentru c pcatele, n majoritatea cazurilor, se pltesc, putem s primim si necazuri de pe urma necinstirii printilor si s-ar putea ntmpla ca, la rndul nostru, ca printi, s avem necazuri prin copiii nostri. Se zice: Ce faci ti se va face". Noi nu dorim lucrul acesta! Pe ct se poate, s fim corecti, c atunci ne vine dar de la Dumnezeu, nu ne vine pedeaps de la Dumnezeu. Pedeapsa, de altfel, e considerat ca un mijloc de mbunttire, nu ca un mijloc de ispsire. n Pateric si n viata clugreasc, mai ales, ascultarea este un element de baz. Totusi, noi auzim pe unii clugri c ei nu mai vor s asculte pe ierarhii de care apartin, pentru motive ca acestea: c ierarhul locului sau staretul i nedreptteste, nepretuindu-le efortul depus n mnstire, c ierarhul sau staretul sunt materialisti sau au alte pcate. Pn unde merge ascultarea neconditionat si, eventual, cnd poti pune anumite conditii?

Ascultarea este neconditionat n sensul acesta, c atunci cnd te faci clugr spui c vei fi asculttor ntru toate de ndrumtor si de fratii care-ti dau niste lucruri de fcut. Dar cnd ai fi ndemnat prin porunc s faci un pcat, atunci nu asculti! De exemplu, dac ti s-ar porunci s dai foc unei case, din ascultare, nu se poate! Pentru c ascultarea o faci ca s te apropie de Dumnezeu si ca s te apropii de Dumnezeu, nu o faci doar ca s fii n ascultarea cuiva. ti alegi omul de care poti s asculti, omul care nu te poate ndruma la nimic ru, pentru c el mplineste voia lui Dumnezeu, reflect voia lui Dumnezeu, nu-i pus n locul lui Dumnezeu sta-i dumnezeul tu si de el trebuie s asculti nu-i asa, ci eu sunt slujitorul lui Dumnezeu si trebuie s m asculti pe mine, cum l ascult eu pe Dumnezeu (cum ar zice Sfntul Apostol Pavel: Fiti urmtorii mei precum eu lui Hristos!"). Asta-i conditia ascultrii.

n rest, chestiunile celelalte c te nedreptteste, c-ti cere niste lucruri care impun mai mult efort dac esti smerit, nici nu simti. Clugria nu-i o chestiune particular, asa, m mbrac n haine clugresti si sunt clugr, ci este o chestiune de dependent, pentru c-ai vrut tu s te faci clugr. Cnd te faci clugr, ti se dau foarfecele ca s le dai celui care te tunde n monahism, care zice: Ia foarfecele si mi le d mie", iar dup ce i le dai zice: Iat, din mna lui Hristos le primesti pe ele, vezi c nimeni nu te sileste pe tine, c de voia ta vrei s fii n dependent". Deci, dac esti n situatia aceasta, de a fi dependent, nu se mai discut c ai putea s fii si independent.

Cnd faci parte dintr-o mnstire nu mai esti un om liber, un om independent, care poti s faci ce vrei, care-ti poti rndui niste lucruri, asa, c-ti place tie. Eu, de exemplu, m consider aici n prelungirea mnstirii, pentru c am fost ngduit de mnstire s vin aici; am n buzunar un bilet de voie (eu l-am scris la masin, mi l-am fcut anume): Arhimandritul Teofil Prian din aceast mnstire este nvoit s mearg la Craiova pentru a tine o conferint cu caracter religios, invitat fiind de Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi din Romnia. Pleac astzi, 27 octombrie 1997 si se ntoarce, cel mai trziu, n 29 octombrie". Mine trebuie s fiu la mnstire, cci, dac nu, sunt n neascultare! Dac n-ar fi fost scris Patericul, ce neajunsuri ar fi avut credinciosii?

Nu stim, pentru c nu stim ce foloase au credinciosii care citesc Patericul n sensul acesta; adic noi nu putem zice c de Pateric depinde ceva, c dac nu citesti Patericul nu ai folosul cutare si c trebuie neaprat s citeasc cineva Patericul ca s se mntuiasc! La fel si Filocalia! Ce se ntmpl cu oamenii care nu stiu de Filocalie, n-au vzut Filocalia? Printii mei nici n-au auzit cuvntul Filocalie si, cu toate astea, eu cred c s-au mntuit! De ce s-au mntuit? Pentru c au fost oameni cumsecade, c-au stiut de rugciune, c-au stiut de post, c-au stiut de ndrumri, au stiut de o lege, au stiut de o Biseric, m rog, de toate astea, fr s stie de Pateric, fr s stie de Filocalie; si-acum nu putem s maximalizm niste lucruri, c gata, Patericul e tot, oameni buni, Filocalia e tot! Oameni buni, cumprati Filocalia, cititi Filocalia, cititi Patericul! Nu asa! Ne ajut, e o treab bun, e n folosul nostru, avem niste bucurii ale Patericului citind Patericul, avem niste bucurii ale Patericului mplinind Patericul, avem niste bucurii ale Filocaliei asa, numai din zicerile Filocaliei; de exemplu, eu cnd aud cuvntul acesta: Cnd ti aduci aminte de Dumnezeu, nmulteste rugciunea, pentru ca atunci cnd l vei uita, Domnul s-si aduc aminte de tine" (cuvntul din Filocalie din Sfntul Marcu Ascetul), mi se umple inima de bucurie. Sau cnd zic cuvntul Sfntului Isaac Sirul: mpac-te cu tine nsuti si vor fi n pace cu tine cerul si pmntul!". Sunt niste bucurii ale lecturii filocalice si ale lecturii Patericului, dar noi nu maximalizm acum: gata numai Patericul, gata numai Filocalia. Astea sunt lucruri care ne ajut, lucruri care ne formeaz o perspectiv, care ne dau o orientare; toate sunt bune, sunt binevenite dac ajungem la ele, dar nu poti s zici c acela care nu ajunge la ele e pgubit. Cum ati caracteriza n dou-trei cuvinte Patericul?

Stiu eu e foarte greu s faci o caracterizare asa, n dou trei cuvinte si asa, deodat, la comanda cuiva! L-as caracteriza drept o carte foarte important, care ne ajut s ne luminm constiinta n legtur cu mbunttirea vietii sufletesti. No, am zis acum ceva, nu stiu dac as mai putea repeta! Cum sporesti n relatia ta cu Dumnezeu prin rugciunea din biseric si cum sporesti n relatia cu Dumnezeu prin rugciunea fcut acas? Care este diferenta dintre ele si care este echilibrul dintre ele?

Drag, ntr-un fel nu este nici o diferent, pentru c tot rugciune e si acas si la biseric! Ceea ce faci n biseric, faci organizat si mpreun cu altii, faci ntr-un loc consacrat, ntr-un loc sfintit anume pentru Dumnezeu. Se recomand ca atunci cnd e slujb la biseric si cnd poti fi la biseric, s fii la slujb, pentru c pentru rugciunea particular gsesti si alt vreme, cnd nu este slujb la biseric. M gndesc n special la Sfnta Liturghie. Explicati din Pateric urmtorul citat: Pe copiii care vin n mnstiri si sihstrii nu-i aduce Dumnezeu, ci diavolul, ca s-i sminteasc si s-i rzvrteasc pe cei ce vor s petreac, n liniste, curata si cinstita viat clugreasc".

Drag, cei din Pateric au avut n vedere ocolirea pricinilor tuturor pcatelor. Nu se gseste nicieri vreun cuvnt n legtur cu homosexualitatea, dar aceast zicere din Pateric arat despre copil c are ceva comun cu femeia; copiii pot fi, pentru unii dintre clugri, ndemntori la pcat, prin faptul c reprezint, cumva, femeia. n general, Printii cei duhovnicesti au ocolit pricinile pcatului si au socotit copiii ca posibile pricini de pcate, de homosexualitate. Asta este o chestiune privit ntr-un anumit fel.

Omul poate s aib ns si alt perspectiv. Si-anume, tot n Pateric, se spune c niste clugri voiau s plece de lng niste asezri omenesti, pentru c-i deranjau copiii cu tipetele lor, cu jocurile lor si au spus lui avva Pimen si avva Pimen a zis: De glasul ngerilor fugiti?". Deci, conteaz foarte mult perspectiva pe care o ai ntr-o chestiune.

n Antologia sanscrit este o zicere n legtur cu femeia: Cinele-a vzut o fat... Carne-a zis, btndu-si dintii Si-si priveau printii fata. Floare-au zis, plngnd, printii. Si-a vzut-o un clugr... Bestie a strigat ascetul. Si-un poet vzut-a fata... nger a soptit poetul".

Deci, acelasi lucru privit din diferite puncte de vedere, din unghiuri diferite.

Foarte mult conteaz ce gndesti despre un lucru. Dumnezeu n-a fcut nimic ru, Dumnezeu pe toate le-a fcut bune. Noi trebuie s ajungem n situatia pe care o are Sfntul Apostol Pavel n vedere cnd zice c n Hristos nu exist brbat sau femeie, rob sau slobod, ci ntru toate Hristos" (Galateni III, 28).

Dac nvlui totul n Hristos, atunci nu mai exist nici un pericol. Dac desparti pe Hristos de lume, ai motive s ocolesti o multime de pricini si chiar si copiii, care-s chipul lui Dumnezeu n om, sunt mai pstrtori ai chipului lui Dumnezeu n om, dect omul mare. Numai c Printii cei duhovnicesti si-au dat seama de slbiciunea, de neputinta omeneasc si-atunci, ca s scape de tentatii, au socotit c pe copii n sihstrii si-n mnstiri i aduce vrjmasul, nu-i aduce Dumnezeu. Asta, ca s-si ia niste msuri de prevedere. Este nimerit s lum atitudine deschis pentru pcatele si frdelegile svrsite de fratii nostri? Cum s-i mustrm pe cei care vor s ne sminteasc, ce socoteal s cerem celor care ne lovesc pe la spate? Nu cred c retragerea este o solutie.

Nu se poate da o solutie pentru toate cazurile. Fiecare om trebuie s-si gseasc solutia lui n mprejurrile respective. Ct priveste mustrarea pentru pcat, o poti face unui om care ntelege mustrarea (printele Arsenie Boca zicea c mustrarea nvinge, nu convinge"). Ceea ce ne-ar interesa pe noi ar fi s-i convingem, nu s-i nvingem.

O mustrare fcut are si ea rostul ei, scoate n evident pcatul, dar n-o poti face oriunde si oricnd. Atunci poate c nu-i asta totdeauna solutia. Faptul c cineva te loveste pe la spate, nseamn c el nsusi nu e destul de curajos ca s te loveasc din fat, ca s te poti apra; nu stiu n ce msur s-ar putea spune c te-a lovit pe la spate, sunt niste lucruri pe care nu le poti rezolva teoretic, printr-o solutie general; n fiecare caz n parte trebuie s ai o atitudine, un fel de a trata lucrurile.Explicati-ne rostul judectilor lumesti vzute prin prisma cuvntului Mntuitorului: Nu judecati, ca s nu fiti judecati!" (Matei VII, 1).

Drag, Dumnezeu n-a desfiintat judectile! Chiar spune: Cnd te duci cu prsul tu la judecat, mpac-te cu el pe cale" (Luca XII, 58), n-a zis s se desfiinteze toate judectile omenesti. Este nevoie de judecat si din punctul acesta de vedere, pentru c oamenii nu sunt la msurile la care ar trebui s fie ca s nu mearg la judecat.

S stiti c eu n-am fost niciodat la o judecat, nici din curiozitate. Nici n tribunal n-am intrat n toat viata mea, c am 69 de ani, din care 45 de ani de mnstire. Era s-ajung odat, c mi-a furat unu un ceas de mn din sertarul mesei de la mine din chilie. M-am pomenit c nu-mi mai gsesc ceasul si vine cineva de la Militie si zice c trebuie s dau o declaratie si, dup ce am dat declaratia, mi-au zis: Printe, acum o s primiti citatie, trebuie s v duceti la judecat!". Si-atunci am zis: Mi frate, eu mai bine-i mai dau un ceas luia, dect s m duc la judecat!". Am aranjat apoi cu procurorul: Domne, nu m mai duceti pe mine pe-acolo, c nu-i de mine!". Nu-s numai eu n situatia aceasta; sunt attea si-attea cazuri, attia si-attia oameni care trebuie s-ajung la judecat, asa cer mprejurrile, asa cere legislatia, n-ai ce face! Important este s triesti n asa fel nct s nu ajungi la judecat, dar dac trebuie s ajungi c te duce cineva de martor, te duci! Este suficient s te spovedesti doar la un singur duhovnic? Ce prere aveti despre faptul de a avea mai multi duhovnici, de a cuta un duhovnic care ti se pare cel mai bun?

E foarte greu de stiut! Eu, personal, cred c nu trebuie neaprat s te spovedesti la un singur duhovnic, dup ce te-a pus un duhovnic pe cale bun. Vin attia oameni la spovedit, care nu stiu ce s spun, n sensul c nu-i intereseaz, nu iau aminte la sufletul lor. Dar sunt si oameni care triesc o viat superioar si n-au ce spune, la drept vorbind! Pentru c lucrurile nu-s chiar asa, cum zic unii: Printe, la tot pasul pctuim!". Nu-i adevrat! Pcatul este clcarea legii lui Dumnezeu cu deplin voint si stiint. Si-atunci, dac totusi faci niste lucruri negative, s zicem, nu toate-s pcate! Pcate sunt acelea cnd, de exemplu, stii c nu trebuie s furi si furi. Atunci e pcat! Dar dac faci o greseal, e altceva; de exemplu, dac nu stii c-n 29 august este zi de post si mnnci de dulce. Dac-ti atrage cineva atentia: Mi frate, fii atent c astzi este post", alt dat esti atent si postesti. Asta-i greseal, nu pcat, pentru c n-ai urmrit tu s faci un ru.

Mai sunt unele insuficiente, unele neputinte, ntrelsri, oamenii n-au ce spune, la drept vorbind, dup ce s-au pus o dat pe cale bun. Si-atunci, dac vrea s primeasc dezlegare si s se-mprtseasc, se poate spovedi la orice duhovnic, numai s aib grij s n-ajung la unul mai aspru dect cel care i e duhovnicul propriu-zis. Si, n cazul acesta, nu e neaprat-neaprat s te spovedesti la un singur duhovnic. Eu asa am procedat totdeauna cu oamenii care au fost ndrumati de mine si care s-au pus odat pe rnduial bun, le-am spus: poti s te spovedesti la orice duhovnic; de cte ori doresti te spovedesti. Nu trebuie s vii pn la mine la Smbta s te spovedesc eu, dup ce te-am pus pe cale bun".

Cei mai multi dintre credinciosii nostri nu au duhovnic. Cei care se spovedesc o singur dat pe an, n Postul Pastilor, poti s zici c n-au duhovnic. Unii se spovedesc n dou minute, poate nici dou minute, acela poti s zici c n-are duhovnic! Duhovnic are acela care se orienteaz, care ntreab, care stie s urmreasc o chestiune, care vrea s aib o solutie, care tine legtur cu duhovnicul. Dac nu-i asa, n-are duhovnic, are un preot la care s-a spovedit si Doamne-ajut! Este indicat crestinului s mearg la nunt? Care este comportamentul pe care trebuie s-l adoptm n astfel de situatii?

Drag, de la caz la caz! Eu, de exemplu, am fost la nunt sptmna trecut! N-am stat mult, da tot am fost! M-au chemat niste tineri la o cununie, si au zis: Printe, v rugm frumos s veniti si la mas!". Si am zis hai s nu le stric veselia, mai bine-mi stric veselia mea dac nu m-oi veseli (da eu m-am veselit, c stiam o cntare din tineretile mele:Cine nu-i de veselie,La ospt s nu mai vie,C osptu-i veselos,Nu-i de omul mnios".

M-am dus acolo si am stat la aperitive si nu am ptit nimic si nici altii nu au ptit nimic! Sunt unii cu constiint scrupuloas crora tot timpul le e fric s nu fac ceva gresit, ca s nu-i bat Dumnezeu... Dac nu vor, s nu se duc! Nunta nu-i poman. Nunta e nunt, e cu veselie, e cu muzic, cine vrea se duce, cine nu vrea nu! Dac nu stii ce ai de fcut nu te duce! Dac stii ce ai de fcut poti s te duci! Ce putem face atunci cnd nu mai putem face diferenta dintre un lucru ru si un lucru bun?

S ntrebm pe cei care au constiint superioar nou! Vietuiti ntr-o mnstire care a fost distrus n secolul al XVIII-lea de Habsburgi, pentru a promova greco-catolicismul. Ce credeti despre actuala ofensiv greco-catolic?

Eu personal nu gsesc ratiunea unei Biserici greco-catolice, pentru c este o form care nu e nici ortodox, nici catolic! S lum un caz. Ei zic c Papa e Sfntul Printe. Sfntul Printe tine Pastile odat cu catolicii, cu apusenii n general, iar greco-catolicii tin odat cu ortodocsii. Acum, cum e bine, cum tin catolicii sau cum tin ei (greco-catolicii)? Iat o diferent care arat c este o situatie improvizat.

Biserica greco-catolic a fost nfiintat n Ardeal datorit mprejurrilor politice care au fost la sfrsitul secolului al XVII-lea si nceputul secolului al XVIII-lea si si-a fcut loc cu tunul, cu distrugerile, ca s n-aib opozitie... Sunt niste lucruri pe care ni le spune istoria. Din faptul c mnstirea de la Smbta a fost distrus ca s li se fac loc greco-catolicilor, s li se nlture o piedic, rezult c au fost niste lucruri fortate, care nu spun nimic despre credinta oamenilor. Dup aceea au venit mprejurrile din 1948, cnd s-a desfiintat cu forta, respectiv s-a pus Biserica greco-catolic n afara legii, iar acum a nceput s-si arate din nou viabilitatea, ns cu niste pretentii care sunt peste trebuint si peste cuviint. si doresc s aib tot ce-au avut nainte de 1948! Nu se mai poate, pentru c oamenii nu se mai ntorc, nu se mai fac greco-catolici, pentru c-si dau seama c e o form hibrid de existent bisericeasc. Pe unii nu-i mai intereseaz, n general, si-atunci n-are rost s mai aib ce-au avut n 1948!

Eu m gndesc c-ar fi mai bine s fie ori ca noi, ortodocsi n toate, ori cum sunt romano-catolicii n toate si s nu mai fie forma aceasta, care nu-i nici ortodox, nici catolic! Gnditi-v! Papa-si face cruce de la stnga la dreapta, iar greco-catolicii de la dreapta la stnga! Ei sunt n contradictie cu Papa, seful lor! Poti s zici c-i o treab rational? Nu-i rational! Preotii romano-catolici sunt necstoriti, ai ortodocsilor cstoriti, ai greco-catolicilor cstoriti ca ai ort


Recommended