PROBE FUNCŢIONALE VENTILATORII

Exista numeroase situatii in activitatea de asistenta medicala la locul de munca si in patologia profesionala in care este necesara explorarea functionala a ap. respirator

Explorarile se efectueaza in functie de specificul locului de munca, cu scopul de a depista de la incadrare persoane cu disfunctii respiratorii care sunt contraindicate in anumite munci cu expunere la noxe(pulb, subs iritante, temp ridicata) si cu scopul de a urmari dinamic functia respiratorie cu ocazia controalelor medicale periodice la pers sanatoase clinic

Proba se compara cu valorile de referinta de la angajare In clinica PFV ajuta la completarea diagnosticului de boala si urmarirea

raspunsului functional in urma unor masuri terapeutice Functia resp este un act fiziologic complex in a carui desfasurare sunt implicate ap

circulator, Cardiovasc, sangele si tesuturile Metodele de investigatie completa a ap resp ar trebui sa analizeze:

- ventilatia(circulatia aerului prin caile resp pana la alveole)

- compozitia aerului alveolar

- permeabilitatea alveolara

- circulatia pulmonara

- relatia dintre ventilatie si perfuzie(exista teritorii bine ventilate si prost irigate si teritorii insuficient ventilate dar bine irigate care afect schimburile resp)

- concentratia O2 si CO2 in sange

VOLUME ŞI DEBITE PULMONARE Dacă se consideră mecanismul ventilaţiei separat

de celelalte procese care alcătuiesc respiraţia externă (pulmonară), plămânii pot fi consideraţi ca o pompă ce vehiculează alternativ şi ritmic aer, graţie activităţii muşchilor ventilatori. Priviţi sub acest aspect plămânilor li se poate studia: geometria sau dimensiunile statice care condiţionează

performanţele sistemului şi sunt exprimate în volume şi capacităţi

dinamica, sau relaţia dintre mişcarea pompei pulmonare şi forţele care o produc şi

cinematica, sau performanţele pompei pulmonare, apreciate ca debite de aer, viteză şi frecvenţă, toate evaluate prin dimensiuni în funcţie de timp;

Volumele pulmonare statice

Volumele pulmonare sunt mărimi statice care reflectă dimensiunile pompei pulmonare. Acestea alături de debitele ventilatorii dau posibilitatea aprecierii performanţelor acesteia. Factorii care influenţează volumele şi capacităţile pulmonare sunt: proprietăţile elastice ale parenchimului

pulmonar; proprietăţile elastice ale peretelui toracic; proprietăţile căilor aeriene; forţa de contracţie a musculaturii ventilatorii reflexele pulmonare;

Volumele pulmonare statice

Cele mai des utilizate in practica pentru testarea functiei resp sunt: CV, VEMS, IPB(Tiffneau), DEM la jum de mijl a CV(PEF)

CAPACITATEA VITALĂ (CV,FVC): este volumul maxim de aer care poate fi eliminat din plamani in timpu unei expiratii complete(forţate) care urmează unei inspiraţii maxime şi forţate (FVC - capacitate vitală forţată). În literatura de specialitate se întâlneşte şi termenul de capacitate vitală lentă (SVC), care reprezintă volumul de aer expirat lent după o inspiraţie maximă lentă ; între capacitatea vitală forţată şi cea lentă (FVC şi SVC) există diferenţe uneori semnificative. Capacitatea vitală cuprinde 3 subdiviziuni care pot fi apreciate pe un traseu spirografic şi anume:

Volumul Curent (VC)~Reprezintă volumul de aer inspirat sau expirat în cursul unui ciclu respirator când ansamblul toraco-pulmonar trece din poziţia expiratorie de repaus în cea inspiratorie de repaus şi invers. Orientativ are valoarea de 500 mI, crescând în cursul eforturilor. În eforturile mici şi mijlocii creşterea are loc pe seama volumului inspirator de rezervă (VIR), iar în cele intense pe seama Volumul Expirator de Rezervă (VER, EVR). Scade in clinostatism.

Volumul Expirator de Rezervă (VER, EVR). Este volumul maxim de aer care poate fi expirat suplimentar (forţat) la finele unei expiraţii de repaus. Reprezintă aprox. 25% din CV. Scade in obezitate si clinostatism

Volumul Inspirator de Rezervă (VIR, IRV). Este volumul maxim de aer care poate fi inspirat suplimentar (forţat) la finele unei inspiraţii de repaus(normala) şi reprezintă aprox. 60% din CV.

Manevra de determinare a CV (FVC) este completă în aproximativ 6 secunde. Ea poate fi obţinută într-un interval de timp mai scurt la persoanele tinere, pe când la subiecţii cu obstrucţie a căilor aeriene, nu este completă nici la 10 sec.

Se considera scazuta CV<80% din valoarea ideala=(“disfunctie ventilatorie restrictiva”)

Cauze:A. factori pulmonari:

Suprimarea definitiva sau temporara a unei parti din parenchimul pulmonar functional(lobectomie, mase tumorale si pseudotumorale, pneumotorax, pneumonii, TBC, atelectazie, abcese, chisturi, edem pulmonar, etc)

Afectiuni ce limiteaza expansiunea plamanului: fibroze interstitiale difuze, anomalii ale surfactantului alveolar(sindr. de detresa resp), plamanul de staza(congestie interstitiala cu edem pulmonar, etc)

Afectiuni pulmonare obstructive insotite de cresterea vol rezidual(emfizem pulmonar, obstructia difuza a cailor aeriene din astm bronsic, bronsita cr, BPOC, plaman polichistic)

B. factori extrapulmonari: Afectiuni mediastinale care reduc spatiul intratoracic: tumori, pericardite

adezive, cardiomegalie, revarsate pleurale, hernie hiatala Afectiuni ale cutiei toracice si afectiuni care limiteaza expansiunea toracica:

cifoze, scolioze, sclerodermie, spondilita anchilopoetica, fracturi costale, osificari ale cartilajelor condrocostale, morb Pott, obezitate, afect ale musculaturii intercostale sau ale diafragmului

Afectiuni abdominale care reduc mobilitatea diafragmului(tumori, ascita, sarcina, interventii chirurgicale pe abdomen)

Afectari musculare si/sau nervoase: scaderea fortei de contractie a musculaturii resp, afect neuromusculare difuze, etc

Depresia centrilor respiratori: hemoragie cerebrala, intoxicatii profesionale cu solv org, gaze si vapori iritanti, hiperbarism, intoxic medicam,TCC, etc

CAPACITATE INSPlRATORIE (CI, IC). Este volumul maxim de aer care poate fi introdus în plămâni începând de la finele unei expiraţii de repaus. Ea reprezintă suma dintre VC şi VIR.

CAPACITATEA REZIDUALĂ FUNCŢIONALĂ (CRF, FRC). Este volumul de aer ce se găseşte în plămâni la finele unei expiraţii de repaus, atunci când sistemul toraco pulmonar se găseşte în poziţia expiratorie de repaus. Reprezintă suma dintre volumul expirator de rezervă şi volumul rezidual (VER + VR) şi este apreciată la aproximativ 50% din CPT. Acest parametru are un rol foarte important, reprezentând volumul de aer în care pătrunde, se amestecă şi se diluează aerul inspirat înainte de a intra în schimb gazos cu sângele la nivelul membranei alveolare.

VOLUMUL REZIDUAL (VR, RV). Este volumul de aer care rămâne în plămân la sfârşitul unei expiraţii maxime. Nu poate fi determinat uzual(Body-pletismografie-Heliu). Valoarea normala se considera pana la 120%(limita superioara). Peste aceasta valoare este o hiperinflatie pulmonara data de stenozarea cailor aeriene, scaderea elasticitatii tesutului pulmonar si distrugerea septurilor alveolare cu confluarea spatiilor(emfizem) procese retractile(TBC, pneumoconioze-in special cele colagene).

Debitele ventilatorii (pulmonare)

Debitele ventilatorii sunt mărimi care evaluează perfomanţele pompei pulmonare şi depind de aceiaşi factori ca şi volumele şi capacităţile pulmonare statice (proprietăţile elastice toraco-pulmonare, proprietăţile căilor aeriene, forţa de contracţie musculară). Ele sunt obţinute de obicei în cursul manevrelor expiratorii maxime. În timpul unui ciclu ventilator maxim (forţat) se pot determina: debite pulmonare maxime instantanee şi debitele maxime de interval.

Debite maxime instantanee Sunt debite măsurate la un anumit moment al

ciclului ventilator sau la un volum pulmonar dat, lucru posibil pe curba (bucla) flux-volum înscrisă cu un aparat prevăzut cu integrator X- Y. Astăzi majoritatea spirometrelor au această facilitate, aşa încât, printr-o singură manevră de determinare a CV (FVC) se pot determina toţi parametrii necesari unui diagnostic funcţional complet. La persoanele cu un sindrom obstructiv unele căi aeriene sunt mai obstruate decât altele, astfel încât expirul este prelungit, dând buclei un aspect particular. Aspectul particular al buclei flux-volum se explică prin teoria punctului de presiuni egale (PPE). În cursul expiraţici presiunea pleurală depăşeşte pe cea din spaţiile alveolare determinând un flux de aer spre exterior, presiunea intrabronşică scăzând progresiv până la nivelul oro-faringelui.

PEF PEF (PEFR): reprezintă debitul expirator maxim instantaneu de vârf,

adică valoarea maximă a fluxului de aer în timpul expiraţiei complete şi forţate. Este un parametru care poate fi utilizat în aprecierea variaţiilor circadiene la persoanele suspectate de astm bronşic (variaţii mari) sau al eficienţei tratamentului acestuia. Deşi există valori de predicţie (teoretice) în practică este bine ca valorile determinate să se raporteze la cea mai bună valoare personală a subiectului (obţinută pe o perioadă de monitorizare a PEF-ului în care subiectul este sub tratament şi asimptomatic). PEF-ul constituie un ghid aproximativ de apreciere a gradului de limitare a fluxului de aer din căile aeriene fiind influenţat de o serie de factori fiziologici şi fiziopatologici. Monitorizarea PEF-ului este deosebit de utilă contribuind la precizarea diagnosticului (mai ales în afecţiunile obstructive), monitorizarea evoluţiei, detectarea precoce a deteriorării stării pacientului şi nu în ultimul rând identificarea agenţilor precipitanţi. Pentru un exploraţionist experimentat determinarea PEF-ului alături de ceilalţi parametri în cursul explorării funcţiei ventilatorii pulmonare are o valoare mai redusă în aprecierea gradului obstrucţiei deoarece este influenţat de forţa de contracţie a musculaturii expiratorii şi de antrenamentul subiectului. El poate fi însă un bun indicator pentru aprecierea "cooperării" subiectului în cursul explorării

MEF25 (FEF25): debit expirator maxim instantaneu la 25 % din CV; este debitul expirator maxim atins în momentul în care în plămâni a mai rămas 25 % din CV.

MEF50 sau (FEF50): debit expirator maxim instantaneu la 50 % din CV; este debitul expirator maxim atins în momentul în care 50% din CV a fost exhalată din plămâni în timpul unei expiraţii maxime şi forţate. Această mărime depinde de rezistenţa la flux a conductelor aeriene periferice şi de reculul elastic al plămânilor. Acest parametru se corelează foarte bine cu FEF25-75 care se poate determina la fel ca şi VEMS-ul pe o expirogramă forţată.

Curba flux-volum

Debite maxime de interval.

Sunt volume de aer mobilizate într-un interval de timp dat şi care se pot deterimina pe o expirogramă forţată. Acestea sunt:

VEMS-ul(FEV1): Reprezintă volumul maxim de aer expirat în prima secundă a unei expiraţii forţate ce urmeaza unei inspiratii maxime. Se considera patologic scaderea sub 80% din valorile ideale: 80-(55)60% usoara, (54)59-40% moderata, 39-30%accentuata, <30 severa

Doar scaderea VEMS = obstructie Scaderea VEMS si IPB = “disfunctie ventilatorie

obstructiva”

Curba debit volum

Există un declin fiziologic al VEMS-ului. Acest declin este apreciat În studii epidemiologice unde se calculează curent rata de declin a VEMS-ului pe diverse categorii de populaţii. Pentru a putea definii "anormalitatea ratei de declin a VEMS-ului (~VEMS) este necesară stabilirea ecuaţiilor de predicţie a "normalului". Aceste ecuaţii stabilesc că amploarea declinului depinde în principal de vârstă şi înălţime şi este de aproximativ 1 % lan, respectiv 30 mI/an, fiind mai mare la fumători inveteraţi, unde poate ajunge la 15-20% lan.

IPB(Indicele de permeabilitate bronsica, indice Tiffneau): se calculeaza dupa formula VEMS x 100 / CV aratand cat la suta din CV reprezinta VEMS-ul, respectiv cat la suta din CV poate fi expirat in prima sec a unei expiratii fortate*Valori normale: 82-70%, scaderea sub aceste limite reprezinta “disfunctie ventilatorie obstructiva” daca este insotita doar de scaderea VEMS, sau “disfuntie ventilatorie mixta” daca este insotita si de scaderea CV*IPB este indice important de decelare a obstructiei la flux

Indicaţiile şi contraindicaţiile testelor ventilatorii.

INDICATII: Pacienţi cu diverse acuze sau date obiective care

sugerează afecţiuni pulmonare ce pot afecta funcţia pulmonară.

Afecţiuni musculare, nervoase sau osteoarticulare care pot afecta funcţia respiratorie.

Monitorizarea eficienţei terapiei sau a evoluţiei bolii. Monitorizarea funcţiei ventilatorii a persoanelor la care

există posibilitatea expunerii la substanţe iritante sau toxice pentru sistemul respirator.

Examinări pentru angajare. Expertize medico-Iegale.

CONTRAINDICA ŢII: Subiecţi sub 6 ani care nu pot executa corect manevrele

necesare unei explorări valide. Afecţiuni (medicale şi/sau chirurgicale) pentru care testele

funcţionale pulmonare reprezintă un risc. Ori de câte ori rezultatul testului are un impact mic asupra îngrijirii medicale imediate a pacientului şi implică un risc semnificativ:

Status astmatic. Hemoptizie. Cardiopatie ischemică, angor. Traumatisme acute. Greaţă sau diaree severă. Pacienti precomatoşi, necooperanţi. Temperatură ambiantă sub 170C şi peste 40°C. Solicitarea explorării nu este semnată de medic

(PFV)Spirometrie:

Înainte de investigare subiectul: Nu are voie să fumeze cel putin o oră inainte Să i se asigure un repaus de cel puţin 15 min. Să nu fie imediat după ce a servit masa Îmbrăcămintea să fie lejeră pt. A putea permite mişc. resp. De obicei nu se îndepărtează proteza dentarăEfectuarea probei: Se explică în detaliu tehnica Sunt de preferat înregistrările în ortostatism Piesa bucală este plasată între dinţi şi susţinută cu buzele fără a fi

comprimată în timpul manevrelor Se pensează nasul cu pensa nazală a.î. respiraţia să se facă numai

pe gură Se inspiră maxim apoi se expiră maxim şi forţat Se efectuează 3 determinări şi se iau în calcul valorile cele mai mari

Pentru majoritatea parametrilor funcţionali pulmonari există formule de predicţie ale diverşilor autori, la noi în ţară fiind acceptate cele recomandate de experţii CECA (Communaute Europeene de Charbon e d'Acier; ECCS European Community of Carbon and Steel; Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului) si corectia BTPS(Body, temperature, Pressure, Saturated).

Interpretarea rezultatelor

Abaterea de la normal a parametrilor determinaţi reprezintă o modalitate obiectivă de apreciere impactului agentului morbid asupra funcţiei respiratorii şi /sau a ventilaţiei pulmonare.

Corelarea rezultatului furnizat de un singur test sau de o baterie limitată de teste cu datele clinice şi paraclinice poate să sporească valoarea informaţională a testelor uzuale.

Rezultatele testelor funcţionale pulmonare nu sunt strâns corelate cu amploarea alterărilor structurale, de aici importanţa mare a corelării informaţiilor morfologice cu cele funcţionale în contextul clinic.

Explorarea funcţiei pulmonare pune în evidenţă:

perturbarea unuia sau a mai multor parametri;

amploarea acestei perturbări; gradul de reversibilitate (testarea

bronhomotricităţii); existenţa insuficienţei pulmonare de repaus

sau efort (latentă sau manifestă); mărimea rezervelor funcţionale disponibile ;

În investigaţiile de rutină, bateria de teste ventilatorii utilizate constă în determinarea: CV, VEMS, IPB

Aparatura de ultimă generaţie dă posibilitatea ca această baterie să fie completată cu determinări de debite instantanee şi de interval, cu specificitate şi sensibilitate mai mare .

În funcţie de parametrii ce se abat de la valoarea medie prezisă (teoretică) există trei tipuri de disfuncţii ventilatorii şi anume:

DVR- Disfunctie Ventilatorie Restrictivă , DVO- Disfuncţie Ventilatorie Obstructivă DVM- Disfuncţie Ventilatorie Mixtă

CV N/↑ Debitele

DVO VEMS ↓ ventilatorii ↓

IPB ↓ proportional cu CV

CV ↓ Debite

DVR VEMS N/↓ ventilatorii ↓

IPB N/↑

CV ↓ Debite

DVM VEMS ↓ ventilatorii ↓

IPB ↓

Bronhomotricitatea

Investigarea funcţiei ventilatorii pulmonare a devenit astăzi o examinare de rutină a pacienţilor cu acuze respiratorii de tip tuse (cu sau fără expectoraţie) şi dispnee.

Spirometria simplă, utilă într-o primă etapă, a fost în măsură să identifice existenţa unor perturbări ale funcţiei pulmonare, necunoscute pacienţilor fie prin absenţa manifestărilor clinice, fie prin minimalizarea simptomatologiei sau atribuirea ei altor cauze. Studiile din ultimii ani au fundamentat conceptul potrivit căruia instalarea tabloului clinic este precedat de o lungă perioadă, de tulburări ale funcţiei ventilatorii pulmonare.

Există însă situaţii în care informaţiile obţinute prin spirometria simplă nu sunt suficiente pentru stabilirea unui diagnostic funcţional complet. În aceste cazuri este necesară completarea acestei explorări cu teste mai laborioase: testarea bronhomotricităţii în cazul în care se evidenţiază un sindrom obstructiv; determinarea volumului rezidual în cazul suspiciunii unui sindrom restrictiv; Sindromul obstructiv este cea mai frecventă perturbare a funcţiei ventilatorii

întâlnită în practică.

Testul bronhodilatator

Testele bronhodilatatoare sunt utilizate în scopul de a evidenţia reversibilitatea sindromului obstructiv la un subiect (aducând prin aceasta un argument important, dar NU decisiv, pentru diagnosticul de astm bronşic), sau de a aprecia efectul terapeutic al preparatelor administrate.

Acest test constă în administrarea unei substante bronhodilatatoare(Ventolyn, Alupent) şi urmărirea efectului ei asupra parametrilor funcţiei ventilatorii pulmonare.

Etapele acestui test sunt: Ex. clinic pt depistarea eventualelor raluri sibilante, wheezing, dispnee Spirometrie simplă ---+ obstrucţie Administrarea unui bronhodilatator sub formă de aerosoli în timpul

inspiraţiei(2 presurizări) Spirometrie simplă după aprox. 15-20 min + ex clinic (dispar ralurile) Se compara valorile obţinute cu cele iniţiale

Interpretare: dacă VEMS a crescut cu mai mult de 15-20% din valoarea iniţială, testul se consideră pozitiv(mai ales dacă dispar ralurile sibilante)

Contraindicaţii: nu există, proba constituind şi un tratament Efectul bronhodilatator începe la 10 min de la administrare, este max la

30-45 min, durează cca 2 ore

TESTE DE

PROVOCARE

NESPECIFICE (cantitative)

- Histamina - Acetilcolina- Metacolina

SPECIFICE

- Proba locului de munca

- Alergeni incriminati

I

I

,

I

I

I

Identificarea prezenţei hiperreactivităţii bronşice utilă in:

stabilirea diagnosticului de astm bronşic(persoanele cu probe ventilatorii şi simptomatologie sugestivă)

Identificarea persoanelor cu risc de astm bronsic profesional

Contraindicaţiile testării HRB pot fi: >- ABSOLUTE: Sindromul obstructiv cu VEMS <70%; Infarctul miocardic recent (sub 3 luni); Accidente vasculare cerebrale; Anevrisme arteriale cunoscute; >- RELATIVE: Bronhoconstricţie indusă de manevrele spirometrice; Intercurenţe respiratorii recente (în ultimele 3-4 săpt.); Graviditate; Epilepsie; Hipertensiune arterială; În perioadele de exacerbare a simptomatologiei la

astmatici;

Testul bronhoconstrictor nesp

Mod de efectuare: Se efectuează ex clinic(dispnee exp, raluri sibilante, wheezing) Se efectuează spirometria Se utilizează soluţii proaspete de acetilcolină(1% sau diluţii mai

mari 0,5-0,3-0,1)sau Histamină sub formă de aerosoli timp de 3 min sub stricta supraveghere a medicului(se întrerupe dacă apar tulb resp.) – protocol de adm f bine stabilit – limita de prag declanşează criza

Imediat după aerosolizare se efect. spirometria şi ex clinic pentru a sesiza apariţia şi intensitatea semnelor clinice de bronhospasm stetacustic

Interpretare: se consideră pozitivă proba dacă apare o scădere a VEMS cu mai mult de 15% din valoarea iniţială, mai ales dacă apar şi raluri sibilante sau dacă apare criza de astm bronşic

Contraindicaţii: Hipertireoză, HTA, CIC, bolnav în criză de astm, VEMS <1000 ml sau <50%

N.B.!!! efectul bronhospastic al acetilcolinei se menţine câteva minute

Teste bronhomotorii cu alergenii de la locul de muncă

Testele de provocare bronşică specifică (TBPS) reprezintă testarea ţintită a reactivităţii bronşice cu substanţa sau agentul care se presupune că este responsabil de producerea manifestărilor clinice şi de perturbarea funcţiei ventilatorii. Aceste teste se pot efectua cu alergeni de mediu, cu alergeni profesionali, medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene), sulfiţi, etc. Ele sunt mult mai complexe decât cele nespecifice şi implică un risc crescut pentru pacient, de aceea se recomandă să fie efectuate în condiţii de spitalizare şi de către un personal calificat. TBPS cu alergeni de mediu nu sunt utilizate în practica curentă deoarece comportă un risc crescut de reacţii severe imediate sau tardive. De cele mai multe ori prin testarea cutanată se poate stabili relevanţa unui anumit alergen în declanşarea simptomatologiei bolii. În general TPBS cu alergeni de mediu sunt utilizate numai în scop de cercetare. TBPS cu alergeni profesionali sunt utilizate mai frecvent în practică, pentru stabilirea diagnosticului de astm bronşic profesional sau de alveolită alergică extrinsecă. Şi aceste teste au un risc crescut de reacţii bronhospastice severe cu apariţie imediată sau tardivă şi de aceea nu este indicat să se efectueze atunci când diagnosticul este evident şi dovedit pe alte criterii concordante cum ar fi:

Scoaterea pacientului din mediul profesional şi urmărirea evoluţiei bolii: remisia simptomelor în timpul sistării expunerii şi reapariţia lor după reluarea acesteia este un argument important care susţine rolul factorului profesional în producerea bolii.

Testarea cutanată sau determinarea IgE serice specifice. Aceste teste au sensibilitate şi specificitate variabilă în funcţie de agentul testat. Atunci când se pot efectua, ele au valoare predictivă negativă ridicată. Rezultatele pozitive sunt sugestive dar nu suficiente pentru stabilirea diagnostic ului de astm bronşic prof.

Testarea HRB nespecifice are de asemenea valoare predictivă negativă mare dar un test pozitiv nu este decisiv pentru stabilirea diagnosticului.

TPBS sunt utilizate mai frecvent în cazul alergenilor ocupaţionali sintetici (anhidride, cianaţi, hidrocarburi etc.) şi mai rar pentru cei naturali (proteine din făină, de origine animală, alimentară, particule latex, enzime etc.)

Condiţiile de efectuare ale TPBS sunt similare testul bronhoconstrictor, la care se adaugă necesitatea evitării expunerii profesionale cu minimum o săptămână înaintea efectuării testului (nu se va scoate pacientul din mediul profesional decât dacă există argumente clare).

Alergenul sau extractul alergenic se administrează sub formă de aerosoli sau pulverizare aprox. 5 min

Există posibilitatea ca proba să fie negativă imediat după administrare sau după o oră; în cazul apariţiei unei crize de astm bronşic sau fenomene clinice de bronhospasm după amiaza,seara sau în cursul nopţii zilei în care s-a efectuat proba ar trbui considerată pozitivă

Proba locului de muncă Tehnica: • Subiectul întrerupe contactul cu subst suspecte ca alergeni de la locul de

muncă 3-5 zile• Înainte de reintrarea la locul de muncă obişnuit se efectuează spirometria

şi ex clinic. • Subiectul efectuează un schimb de lucru complet• După terminarea schimbului, subiectul efectuează spirometria şi ex clinic• Se urmăreşte evoluţia parametrilor pulmonari şi a simptomatologiei

respectiv semnelor• Proba se consideră pozitivă dacă apare o scădere a VEMS cu mai mult de

15% faţă de valorile iniţiale şi dacă apar sau se accentuează simptomele şi semnele unei bronhoconstricţii(dispnee expiratorie, wheezig)

Determinarea seriată a PEF la serviciu şi acasă pe o perioadă de 2-3 săptămâni este o metodă mai sensibilă pentru evidenţierea obstrucţiei bronşice la locul de muncă. Ele trebuie efectuate la 2-3 ore atât la serviciu cât şi acasă pe o perioada de 2-3 săptămâni. Dezavantajul major al acestei metode constă în faptul că rezultatele pot fi falsificate.

Calculaţi şi interpretaţi următorul buletin spirografic:

La un muncitor de sex masculin, având vârsta de 48 de ani şi înălţimea de 160cm s-au înregistrat următoarele valori:CV: 3,25 l ~ VEMS: 1,81 l

Valorile ideale din tabelul CECA(persoane de sex masculin de 48 ani) corectate BTPS sunt: CV: 4,05 l ~ VEMS: 3,02 l ~ IPB: 65%

Calculaţi IPB şi stabiliţi diagnosticul

4,05…………………100%

3,25…………………X (X=80,24%) CV: valori normale

3,02…………………100%

1,81…………………Y (Y=59,93%) VEMS: obstrucţie

IPB=1,81x100/3,25=55,69%

Dg: Disfuncţie ventilatorie obstructivă uşoară