^

1

PAULEVDOKIMOV

vm nmm a/tai/ JJmiwm

uiru'.i grafic

seu

I ijit dtRâ icuroiu

PAUL EVDOKIMOV

Traducere, prefa i noteTEODOR BACONSKY

©Editura ANASTASIA

naiulmr

: :i

i un v EDITURA e* ANASTASIA

Cuvînt înainte

Atunci cînd spiritele prost avizate resping teologia,

reacia nu este gratuit, ci dimpotriv, plin de supers-

tiii negative de cele mai diverse origini. Una dintre

aceste superstiii este legat, cred, de masivitatea indige-

rabil a discursului teologic. Ce poi spune? De la sum-

mele scolastice pin la ultimul Dicionar de Ttologie

Fundamental (editat în noiembrie '92 la editura pari-

zian Cerfi nimic nu este mai adevrat, cu o singur i

decisiv corecie: in lumea apusean. în lumea "cealalt",

în spaiul auroral al Ortodoxiei, pana obosete uor (cci

gîndul se înal repede), iar obsesiile sistemice nu submi-

neaz deloc coerena fireasc a Revelaiei. Pentru orto-

dox, genul filosofic prin excelen este eseul, adic treap-

ta, lucirea fugace, fragmentul Numai c fiecare gen are

ispitele lui: inefabilul poate eua în mg; graia se vete-

jete uneori prin auto-suficien; serenitaiea este pîndit

de triumfalism, aa cum fidelitatea fa de tradiie poate

degenera în obtuzitate, ca s 7iu spun: masochism vesti-

gial. Lista e lung, iar exemplele, cum se spune, "r

Toat patologia scrisului teologic este, în ultim analiz,

efectul secundar al mediocriti unora. Ceilali îns,

mpmi alei din prea mulii chemai, nu intr în acest

mbru bilan: printre ei. desigur, Paul Evdokimov.

Aristocrat, inoî unul persecutat de urgia bolevic,

Pavel Nikolaiei'ici Evdokimov s-a nscut la 2 august

1901 tiunea septentrional pe care cititorii în

brume o numesc Petersburg. colit la cdei, el intr in

armata ruilor albi, lupt doi ani, pîn la înfrîngere,

dup care pleac spre Paris via Constantinopol. Occiden-

tu. vnf o serie de mici slujbe derizorii (ofer de taxi,

uctar, spltor de vagoane, lucrtor de noaptela Citroen) dar i ansa perfect meritat a unei licene în

la Sorbotma. în paralel, tînrul imigrant îi

cercetea2â pe fraii pravoslavnici de la nou înfiinatulinstitut Saint-Serge, printre care îl descoper pe mira-bilul printe Seriei Bulgakov. Prin 1928, un lung sejur

sudul Franei îi permite s scrie o tez de doctoratCDostoievski i problema rului") pe care o va susi-ne abia in 1942, la Aix-en-Provence. In timpul rzboiu-lui mondial, Evdokimov colaboreaz cu protestanii la or-ganizarea i activitatea unui Comitet inter-aliat pentruajutorarea persoanelor evacuate. Oper de caritate, faptC

7ltmea$

^' SflCn d" tiscret pentru fraii dintr-o arstrina Dup încheierea armistiiului, va rmîne legatde acest oficiu filantropic pîn în 1968: va fi fost acesta,dup propriile lui mrturisiri un mod de a înelege i de

JZCU? ?re0tia univer^". cea la care este chemat

tot cretinul..

enJ^r TIUm dup alta

' sp°™du-i natural audi-

SifflT* SaHfofft«'«- '« ritmul destul de alert al

*minlor, manie teme ale gtndirii lui Evdokimov se

profileaz imbatabil: rolul mediator al femeii, "monahis-

mul interiorizat", ubicuitatea intensiv a Duhului Sftnt,

gnoza iconic. la 16 septembrie 1970, Evdokimov pr-sea aceast lume, într-un tnoment istoric de maxim opa-

citate spiritual, cînd lagrul comunist cocheta cu "des-

chiderea ", iar Occidentul marxiza impenitent.

Opera personal a lui Evdokimov este constelat, î?i-

scris adic în contextul teologiei ruse din exil. Aceast

teologie a reprezentat victoria Tradiiei ortodoxe asupra

aberaiilor comuniste, dar nu în sensul unui contra-dis-

curs polemic - construit la adpost de prigoan - ci în

acela al ieirii smerite din capcanele politice ale timpului

Berdiaev, estov, Florovsky, Evdokimov însui sînt ulti-

mii martori ai cretinismului eschatologic. Ei trec pes-

te perversiunea Iluminismului, evit narcisismul Rena-

terii i denun delirul aristotelizant al thomismului, nu

îns pentru a stabili vinovii i certificate de bun

purtare metafizic, ci pentru a-i redescoperi pe Sfinii

Prini. Aceti profei nu opereaz in planul culturii, ci

în acela al cultului. Ei nu fac discriminri axiologice, nu

propun ierarhii de valori, ci îi exercit - pe un plan

incompatibil cu ideea de "performana" - discernminlul

duhovnicesc. Evdokimov este, w acest sens, exemplar. Ni-

meni nu are mai puin stil scriitoricesc decit ei Poet, el

îi asum copilrete, adic evanghelic, naivitatea liris-

mului i ambiguitatea metaforei. Eseist, el nu se teme de

repetiie, pentru c în cazul su repetiia nu mai es:

vizitarea ciclic a unor scheme intelectuale: ea primate

treptat o funcie evocatoare, aproape liturgic. GMitor,

Iubirea nebun a lui Dumnezeu

el nu are complexul modernitii pentru c tie s lmu-reasc isprvile filosofatrilor contemporani în focul

iniial al patristicii Teolog, în sfîrit, el nu dispreuiete

lumea i cu atit mai puin pe cea a ateismului, în care

descifreaz, paradoxal, o ans pentru viitorul credinei.

O dat cu Evdokimov, Evanghelia nu mai este in-

ventarul soporific al unor obligaii "pioase": ea devine,

dup cum spune autorul nostru, exploziv. Nu avemde-a face cu vreo ledur ilicit, cu o fantezie abuziv saucu o inovaie scoas din haosul impietii, ci cu un punctde vedere hiper-ortodox, validat - sub cauiunea DuhuluiSfînt - de cei mai de seam Prini ai Bisericii. CciEvdokimov redeschide dosarul imemorial al conflictuluidintre harism i lege, dintre vocaia profetic i cedsacerdotal. Fr a jongla periculos cu opiniile preapersonale (nu vom intîlni în scrisul lui nimic de taliasofianismului bulgakovian) Evdokimov este totui unl"™mod

-un nonconformist al iluminrii, un erou al li-

bertii care trece dincolo de rigoarea canoanelor i deineria formelor instituite. Teologul veritabil - cel care™*xfe cu t despre Dumnezeu - posed întotdeauna

pma

T

»

lca ** fkk SertM dintre "**' ? schism-

tn?Ji2 ** m estt emnsiunea unui nucleu

aTrLZ ?. ^ mm cre^timd «« Poate fi «* elemenx

S3 ÎS/» lSCrelk mui dictat supranatural Mis-tmaOertu este, tocmai de aceea, nprasnic, asemenea

c JSZ7lUi

-

Paul Evdokin™ * Ortodoxia româneas-

iuTLu, /" dm mi multe mbmL în primul rind,^ de a face ^logie ne poate decomplexa în raport

'

Paul Evdokimov

cu strivitoarea arhitectur a dogmei romane dar si cudisperarea subtil a filosofici protestante. In al doilearînd, opera lui are virtutea de a divulga falsa cezurdintre izvoarele patristice ale dreptei cfeâine i întru-chiprile veacului nostru. în fine, ea ar putea corectaanumite exagerri etnocentrice, amintindu-ne c lumeaortodox nu începe i nu se sprete la Dunre. Dacgeneraia nou va fi sensibil la aceste dezamgiri even-tuale, cîtigul - se înelege, spiritual - va fi deopotrivuman i durabil.

Teodor Baconsky

Iubirea nebun a lui Dumnezeui misterul tcerii Sale

1. REALITATEA ATEISMULUI

Suferina nevinovailor constituie un dosar îm-povrat în care tcerea lui Dumnezeu i lipsa inter-

veniei sale devin proba unui eec. în piesa lui

Sartre, Goetz strig: "Oare m auzi, Dumnezeulesurd"? Iar dac Dumnezeu tace, cum va putea omuls-L asculte? i oare tcerea lui Dumnezeu in istorie

nu e semnul c El este absent, sau poate chiar ine-xistent? Toate "fgduinele neîmplinite" vorbescdespre ineficacitatea existenial a religiei.

La vîrsta maturitii, spiritul critic gîndeteasupra destinului uman i descoper în aspiraiile

religioase alibiul propriilor sale scderi. Muncit desingurtate i de probleme insolubile, omul îi exer-

cit funcia fabulatorie, îl inventeaz pe Dumnezeu,face din el "plomba" ignorantelor omeneti i lan-

seaz ipoteza unei explicaii ultime pe lumea cealal-

t. Azvîrlit într-o lume aparent ostil i absurd,omul cedeaz i caut s evadeze înspre un orizont

mai mîngîietor. Visarea efectiv i teama în faa re-

II

Iubirea nebuna a Iui Dumnezeu Iubirea nebuna a lui Dumnezeufi misterul tcem Sale

alitâii determina in el atitudinea retractil despre

care vorbete Freud, fug spre pîntecul matern, în-

spre arhaitate §i nivelele prelogice: "Sînt asemeni

unui copil fn pîntecul mamei sale i nu doresc deloci m nasc Îmi e suficient de cald în locul în care

mâ arlu" mrturisete scriitorul rus Rozanov.Dumnezeu apare ca proiecie a imaginii unui

Ttic' care îl protejeaz pe om de riscuri, de în-fruntarea cu realitatea i de responsabilitatea unoropiuni brbteti. Este un Dumnezeu "util", soluiepentru siruaiile-limit i garanie a eternitii însensul pariului fcut de Pascal. Prin juxtapunereadintre lumea aceasta i lumea cealalt rezult opierdere de energie necesar pentru înlarea ceti-lor omeneti; oare cretinismul nu este, potrivitspuselor ironice ale lui Nietzsche, "un platonismpentru vulg", acel faimos opium care consoleaz iamorete responsabilitile foarte clare ale vieiipmînteti?

Trebuie s admitem rspîndirea masiv a ateis-mului transformat într-o realitate mondial caredeseneaz noul chip al epocii noastre, strecurindu-se in toate sectoarele vieii obteti. Structura men-tala , afectiv a vremii noastre este specific atee.Anaua Geneva la sfîritul rzboiului, Sartre decla-

£.Uc.mn.Ior, Dumnezeu este mort". De atunci în-

n^I ?

aif

lsmuI este un umanism"; ce s faci cu Dum-nezeu^ Dup cum spune Malraux, "Dumnezeu a mu-

Ponu aUmiare °mul s "a nsajr La care Merleau-

tV adauS: Contiina moral piere in contact

cu absolutul;adevrata demnitate uman ne ceres trecem din cerul ideilor pe pâmintul oamenilor*

P»»unea mediului social i a cultuni «cula-nzate sint atit de mari încît, pur i simplu, omul numa. este interesat de religie. "Faptul c s-ar putea cacineva s locuiasc în cer nu ii privete pe om"afirm Simone de Beauvoir; "Dumnezeu? Nu mgîndesc niciodat la El", mrturisete imperturbabilFranoise Sagan...

Principalul argument se sprijin pe sensul pri-mar ai vieii i pe aparenta lui absurditate, in fil-

mele sale, Bergman transpune tcerea lui Dumne-zeu în relaiile dintre oameni. în Jocurile v«rii,

Mria, care i-a pierdut logodnicul, declar sfidtor"De vreme ce Dumnezeu nu se ocup de mine, neu nu mâ ocup de El". La Antonioni, lumea paredefinitiv închis. în Blow-Up, totul pare pentru oclip împietrit, imobilizat de obiectivul camerei defilmat i dispare deodat, lsîndu-l pe om ir u-rata tea sa populat de iluzii.

în mentalitatea modern, intr-o lume post-cre$-tin, desacralizatâ i secularizat. Dumnezeu numai are loc, iar Evanghelia nu mai e*te auzit.V Spec-tacolul credinei nu mai incint pe nimeni, iar in

lumea aceasta nu se petrece nimic |j nu exist ni

urm de miracol. Credina religii ca unstadiu infantil al contiinei umane, fiind înlocuitavantajos pnn tehnic, psihanaliz i solidaritate

social.

12

Civilizaia actual nu se întoarce defel împotri-

va lui Dumnezeu, dar alctuiete o umanitate "fr

Dumnezeu". Cum spun sociologii, ateismul s-a ma-

sificai" fr s treac prin vreo ruptur. Fiinele

triesc la suprafaa lor fosile, acolo unde, prin defi-

niie, Dumnezeu este absent. In zilele noastre a de-

veni ateu nu înseamn a alege i, cu atît mai puin,

a nega, ci a te lsa condus, pentru a tri în rînd cu

lumea. Pentru omul obinuit a fi religios, indiferent

sau ateu este, pin la urm, o chestiune de tempera-

ment, dac nu chiar de opiune politic.

2 INSUFICIENELE ATEISMULUI

Ateismul produce un argument clasic: cunoate-rea lui Dumnezeu presupune darul credinei, pe ca-

re nici un ateu nu l-a primit. Or, cuvîntul Evanghe-liei conform cruia lumina lui Hristos "lumineazpe tot omul care vine în lume" (loan 1, 9) rspundeacestei obiecii, artindu-ne c simplul refuz de aconferi raiunii puterea exclusiv asupra întregiicunoateri opereaz în spiritul omenesc o deschide-re capabil s presimt, cel puin, misterul "alte-rnaii lui Dumnezeu. Potrivit lui Pascal, rupturaechilibrului provine din "dou excese: a exclude ra-iunea, sau a nu admite decît raiunea", iar Ches-temn noteaz, în Sfera i Crucea, c "nebunul a

*ut totul, în afar de raiune". Dac pstrm*r raiunea, refuzind intuiia, imaginaia i supra-

14

contiina contemplativ, ne situm unilateral pe D ianul obiectivat al conceptelor. O asemenea abstrac"iune cerebral nu va atinge niciodat sfera Transcendentului, a Fiinei vii care este Dumnezeu Ea arnega cel mult o doctrin teologic, un sistem filoso-

fic, un concept - lucruri fr importan, cci sîntsituate dincoace de misterul divin.

Ateismul concret, nevertebrat, dar practic, nuare nici un coninut metafizic propriu i nu ofer în

chip suficient nici o explicaie constructiv asupraexistenei. Iat de ce ateismul academic nu se aea-z la captul unei reflecii, ci doar la începutul

acesteia, sub forma unei afirmaii gratuite. Contes-

taia filosofic nu intervine decît a posteriori, pen-

tru a-i justifica poziiile sau pentru a invoca vreun

alibi.

Într-o asemenea ambian, strvechea nelinite

în faa morii nu-i mai spune omului mare lucru, de

vreme ce el este mai degrab preocupat de proble-

mele politice i economice. Prenant1

scria: "Mi s-a

întîmplat adesea s m gsesc într-un pericol de

moarte iminent, fr s m gîndesc o singur clip

la nemurirea sufletului". Chestiune de temperament,

dar care reflect totodat o mentalitate complet

secularizat.

Simplificat în acest mod, uurat de orice cutare

metafizic i coborît în mulime, ateismul scientist

încearc s dea seama asupra lumii, fr ajutorul

vreunei diviniti. Descifrind tainele naturii, omul nu

15

dovedete in nici un fel c Dumnezeu nu exist,ci

înceteaz doars mai resimt nevoia de Dumnezeu.

Etica ridic aici o anumit dificultate. Este vor-

ba de problema temeiului moral i a imperativelor

sale. Este vorba, de asemenea, conform psihologiei

abisale, de rezistena subcontientului fa de ordi-

nea voinei, fapt pe care Sfîntul Pavel 1-a exprimat

în felul su, scriind: "Nu fac binele pe care îl voiesc,

ci fac rul pe care nu-l voiesc". Dup Simmel, mora-lismul legalist al lui Kant, adic eecul eticii auto-

nome, este cel care condiioneaz amoralismul lui

Nietzsche. Tot aa, profunda amrciune din ulti-

mele lucrri ale Iui Freud mrturisete prbuireautojJiei sale umaniste. în Critica raiunii dialectice,

Sartre declar: "Nu am ajuns la ceva, pentru cgîndirea mea nu m las s construiesc nimic..."

Dup eecul ei pe plan subiectiv, problemamoral se deplaseaz ctre o formul social. Tezalui Feuerbach (homo homini deus est) vrea s spu-n: chiar dac omul nu este dectt un individ, an-samblul omenirii este divin. La fel, pentru FrancisJitmon, omul este un nimic, dar întregul e totul.Ins, dac* individul este un zero, suma indivizilornu este mai degrab un Zero cu majuscul, decît ototalitate divin? Cercul închis al condiiei umanenu este^ depit decît de concepia de-a dreptulm»Hc" a marxismului i a religiei sale surogat,chemau si înlocuiasc ireligiozitatea. Potrivit aces-tei doctrine, ateismul militant este doar etapa preli-minar a luptei, în vreme ce "socialismul integral

H

:

nu va mai fi nevoit s-1 nege pe Dumnezeu"2, deoa-

rece se va situa dincolo de anti-teism. El va suprima

pîn i condiiile care au permis accesul Ia aceaststare de plenitudine i, o dat cu acestea, orice retur

dialectic i deci orice verificare eventual a propriu-

lui temei. Asemenea lui Dumnezeu, omul absolut

nu va mai fi capabil s pun întrebri privitoare la

ropria lui realitate.

Astfel, dac în marxism negarea lui Dumnezeueste folositoare la un moment dat pentru formarea

contiinei revoluionare a proletarilor, în tot restul

timpului ea nu poate fi, în sine, valabil. Ruptura

dintre principiu i realitate face imposibil circulaia

lor mutual i aceast lips flagrant de veritabil

dialectic lipsete demonstraia marxist de orice

putere de persuasiune filosofic. Marxismul rezolv

problema lui Dumnezeu fr mcar sâ o fi pus in

chip corect i o înlocuiete prin crezul su: "Cred în

materia auto-suficient, infinit, necreat i strb-

tut de o micare venic"; or, noiunea de automi-

care este, filosofic vorbind, una dintre cele mai mari

absurditi.

Aflai pe culmea optimismului lor simplist, doc-

trinarii nu vor s tie în ce msur ateismul este

dificil, tragic, inconsecvent. Pguy o spune: "Într-a-

devr, trebuie s te forezi ca s nu crezi..." Doar

demitizarea sistematic a ateismului i-ar putea

zdruncina certitudinea inexistenei lui Dumnezeu

Filosofia existenialist pare mai degrab nostal-

gic decît agresiv. "Omul este un zeu neputfna*

17

spune Heidegger. Rigorismul kantian "sartrizat"in.

tervertete argumentul ontologic cu un insucces

Identic Dumnezeu contrazice absolutul exigenei

etice, deci Dumnezeu nu are cum s existe.

Orice ateism care nu ascult de propria sa lege

imanenta, de absena unei certitudini absolute,

devine - in lipsa Absolutului tocmai negat - o ne-

gaie ilicit. Pentru a depi acesta slbiciune, el îi

construiete paipriul mit. Logica lui luntric îl face

s treac la anti-teism militant care denot o stare

pasional perfect patologic. Biblia ofer o viziunelucid care demonstreaz c nu religia, ci dimpo-triv, ateismul opereaz alienarea spiritului uman.Potrivit etimologiei cuvîntului ebraic, "a nu crede"înseamn a nu-i spune lui Dumnezeu amin, a-i refu-za deci existena, lat un diagnostic medical: "Zis-acel nebun in inima sa: «Nu este Dumnezeu»" (Psalm13, 1) - sau, cum spune Sfintul Augustin: "ateismul

unteala unei minoriti". De atunci încoace, el

ni se impune prin masivitatea cantitii. Dac, pentrupsihologi, nebunia este pierderea funciei Realitii,atunci ateismul este pierderea categoric a funcieiRealitii transcendente

Dup Sfintul Iacov, "i demonii cred i se cutre-mur" (lacov 2, 19); tremur pentru c au impresiaca se opun lui Dumnezeu. în realitate, ei nu se opun£i Dumnezeu, ci unui obiect al imaginaiei lor, ccidumnezeu nu ar putea h cunoscut ca un duman

U Ca un Adversar Rugciunea lui Mânase spune cmnezeu a ferecat abisul demonilor" pentru c

acetia sînt închii în genunea absenei lui Dumne-zeu. i omul se poate închide pe sine în absenaTranscendentului, iar vidul tragic al inimii lui îl

adincete într-o mereu mai violent i nesbuitnegare a lui Dumnezeu.

3. INSUFICIENELE CRETINISMULUI ISTORIC

Marii teologi, dimpreun cu prinii Conciliului

Vatican II afirm c teologia ultimelor veacuri a pier-

dut simul misterului, s-a constituit într-o speculaie

abstract despre Dumnezeu, încetînd s mai fie gîn-

dire vie întru Dumnezeu. Marcel More o spune în fe-

lul su: "Cuvîntul unor oameni care s-au tolnit, nu

tiu cum, dar foarte comod, peste Cruce, nu mai

poate avea nici o trecere..."

Potrivit Rugciunii pe Acropole a Iui Renan,

religiile ar fi muritoare. Se poate aduga c i siste-

mele teologice sînt muritoare i tocmai acesta este

înelesul formulei care strbate lumea de astzi:

"Dumnezeu a murit". A murit Dumnezeul unei anu-

mite teologii, aceasta fiind moartea unei concepii

curente despre Dumnezeu, îneles ca obiect aproape

fizic situat la periferia spaiului cosmic, într-o pur

exterioritate care face din el un Stâpîn înfricotor.

Sfintul Chirii al Alexandriei a înlocuit dialectica

greac: "Stâpîn /sclav" prin dialectica Evangheliei:

"Tat/fiu". Or, într-o anchet asupra Problemei

misionare de astzi, F. Boulard citeaz mrturisirea

unui preot: "Cretinii mei... ii considera pe Dumne-

zeu ca pe un Dumnezeu îndeprtat, cruia trebuie

si I te supui în msura posibilitilor, nu atît din

dragoste pentru El, dt din teama de a nu ajungefn

iad. Dumnezeu nu este Tatl... Nu, Dumnezeu este

cel care a dat cele 10 porunci negative: S nu faci.

Concluzia: Dumnezeu este cel care te împiedic sfii fericit". într-o alt anchet, publicat de Realite's,

un inginer spune: "Dumnezeu este trist. El repre-

zint : ceea ce nu avem dreptul s facem. El sadein acele locuri întunecate unde ard lumînâri, undevezi femei ponosite i auzi interdiciile iezuiilor..."

Ideea total fals pe care cretintatea însi i-afcut-o despre Dumnezeu a accentuat puternic re-volta celor din afara Bisericii, imaginea lui Dum-nezeu s-a identificat cu imaginea regelui pmînteani cu atributele ei: demnitate, majestate, putere. înEvul Mediu, popoarele au fost adesea convertite înmas, ca nite comuniti politice chemate îa ordi-nul suveranilor i sub ascuiul sbiei. Ideea deDumnezeu a devenit garania edificiului social-po-Iitic Necredina secolului al XVII-lea s-a afirmat ca^acie Ia scandalul unui Dumnezeu impus i al

unei religii forate.

In teologia scolastic vedem cum eternitateadivin p-etrificat strivete viitorul ca un fel destream supratemporal. Filosofii pun întrebritulburtoare: dac totul este predestinat, de ce s te* rogi i la ce bun s mai ceri? De îndat ce arost conceptualizat în termeni cauzali, gratuitatea

mintuirii - acest minunat mister al Iubirii lui Dum-nezeu pe care Reforma îl descifreaz in Biblie i la

Sfinii Prini - s-a transformat, din pcate, in teribi-

la doctrin a dublei predestinri. Iar dac astzi se

caut corectarea acesteia - vorbindu-se despre mîn-tuirea tuturor, în ideea c Dumnezeu însui este

singurul vinovat - atunci nu prea vd la ce ar maiputea fi omul de folos...

Orice ignorare a libertii de opiune - acel

compelle intrare, (oblig-i s intre) al Sfîntului

Augustin - justific in mod fatal Inchiziia i politi-

ca sbiei. Uitm astfel cuvîntul Sfîntului Ioan Hri-

sostom: "Acela care ucide (sau foreaz) un eretic

comite un pcat de neiertat1

*. Acesta este "comarul

Binelui silit", i orice Bine silit se transform în Râu.

Cretinismul oficial apare ca o religie a Legii ^i a

Pedepsei care se traduce prin interdicii sau tabu-uri

sociale. Expresiile sale dominatoare sînt denunate

de Freud sub denumirea "Tatlui sadic". Regresiu-

nea iudaizant uit Treimea, respectiv paternitatea

ei sacrificial care nu strivete, ci d natere liber-

tii; aceast regresiune îl confund pe Dumnezeu

cu figura Judectorului zelos, a justiiarului reduta-

bil i terorizant care pregtete din venicie Iadul i

chinurile lui. Pe bun dreptate, oamenii se tem snu fie alienai; teologia penitenial, cea a interdic-

iilor i a iadului, adic religia "terorist" - iat una

dintre cauzele ateismului actual.

Pe de alt parte, i datorit concepiilor twnjl-

fce. Dumnezeu este exilat în cer chiar de ctre me-

20

diile credincioase. L-am transformat, dup chipul

omului de rînd. într-o culme a plictisului moraliza.

tor. Renaterea intru lumin a Celui înviat, cristali-

na noii creaturi au fost înlocuite de-a lungul is-

toriei prin instituia ierarhic a Bisericii, construit

pe axa ascultrii i a supunerii i, deci, golit deorice "eveniment". Aceast situaie este înc i mairea decît "lumea închis" despre care vorbete Bere-

son. Avem de-a face cu "cercul închis" al mediocri-

tii cretine.

4. ATEISMUL; EXIGENA PURIFICRII CREDINEI

fn ale sale Note provocatoare, Kurt Marek, unuldintre adepii morii lui Dumnezeu, scrie urmtoa-rele: "Ateismul care era pe vremuri creasta înspu-mat a valului progresist, nu mai este acum la

mod. De vreo dou generaii, a fi ateu te face spari arierat..."

Chiar dac deocamdat este limitat, depireaateismului de ctre elita intelectual se afirm totuipeplanul calitativ al spiritului. în Uniunea Sovie-tic, poetul Mandeltam declar: "în zilele noastre,orice om cultivat este cretin". Dup suprasaturarea

ideologic, tinerii intelectuali din Rusia cautacum sensul personal al vieii i aspir la acea "re-

voluie a persoanei în duh" pe care o propovduiaBerdiaev. Ei reacioneaz împotriva oricrui ritua-

m încremenit i poart într-înii o adînc sete de

infinit i de transcenden. Cei mai mari savani rui

afirm de-a dreptul c adevrata tiin conduce în

mod inevitabil la întrebarea asupra religiei. Atep-

tînd ca un nou Sfînt Pavel s stea înaintea Atenienilor

(Fapte, 17, 22) ei au ajuns chiar s înale o surprin-

ztoare rugciune ctre "Dumnezeul necunoscut"...

Un adevrat respect al specialitilor pentru

competena celorlali face ca orice opoziie între

tiin i religie s devin caduc. tiina nu stîn-

jenete defel opiunea metafizic a unui savant care

respinge prin definiie absurdul. Dar dac, luntric,

oamenii sînt mai aproape ca oricînd de Transcen-

dent, setea spiritual a celor care îi pun probleme

la nivelul unei viziuni globale despre lume devine

mai exigent.

Piedica se ascunde în masa amorf a credin-

cioilor, pentru c nu atît cretinii triesc într-o

lume atee, cît ateismul triete în interiorul creti-

nilor. Nu exist nici un nucleu în jurul cruia sâ se

adune o mai dens ignoran decît cel a ideii de

Dumnezeu aa cum apare ea in acest mediu comun.

Iat de ce, aa cum spune Lagneau, "ateismul este

sarea care pune la pstrare credina în Dumnezeu

Dup Simone Weil, ateismul purific ideea de

Dumnezeu de orice context sociologic sau teologic

perimat i ridic exigena unei "sfinenii care s aib

geniu".

O asemenea purificare presupune un "dialog

ecumenic" cu omul ateu, care n-a abordat niciodat

coninutul viu al credinei ale crei expresii istonce

2223

Daca rdcinile religioase connealtul civilizaiei ele nu ii vor asigu-dedt in msura in care toate moda"

.-v -eprezentare strine omului modern vor f"

::. ateapt intrarea omului?n

refuz orice recunoatere a lui Dum-nez ! nu tie in acelai timp i o recunoate-re a om suport al epifaniei divine: aceasta

ina Iui Dumnezeu însui i sen-ul intrupni Sale.

biblic este calitativa, întrucit de-nete prin eshaton (stadiu final), sfrimind

orice concepie închis i static. Aceasta este foarteala tem a Exodului: "Avraam a ieit neti-

incotn. merge* (Evrei 11, 8) i neputind s seroarcâ Ia punctul de plecare: Nimeni care pune

: uit jmpni nu este potrivit pen-mpinfra lui Dumnezeu" (Luca 9, 62). Timpul

Jl ciclic al eternei reîntoarceri,

întoarce pînâ la urm alturi dePenelopa. V m Calea. Lumina i Pîinea", acestenume ale Domnului rezum exodul lui Israel hrnit

de stîlpul de foc ctre pâmîntul

C acum, în Hristos, întreaga

ui unui j centrat pe figura lui

«»toi erica in situaie istoric este Biseri-ca d,,: rate eshatologic strbâtind

spre împrie, adic spretPni idine Dac lipseti din lume e ca i

cum Tedina evanghelic.

24

Actualitatea mesajului cretin rezult dintr-o

Biseric angajat ca partener eshatologjc în interio-

rul lumii i al experienei omului contemporan. Via-

a istoric nu este niciodat un mijloc al veacului ce

va s vin; dac lumea se finalizeaz prin împr-ie, acest lucru se întimpl pentru c împria se

afl deja "printre oameni"".

Deus ex machina, acea compensaie adus sl-

biciunilor i lipsurilor umane, a murit cu adevrat.

Acel Deus este totui prezent ca surs creatoare,

acolo unde omul este propriul su stpin. Dumne-

zeu îl atinge pe om acolo unde este tare i puternic

i de aceea Evanghelia trebuie s fie prezent în

toate deciziile i riscurile inerente condiiei umane.

Biserica nu trebuie sâ-i asume treburile concre-

te ale cetii, dar contiina cretin este chemat sacioneze din plin pînâ i in chestiunile cele mai

tehnice. Politica, economia, dezvoltarea sînt sferele

comune în care credincioii i necredincioii se în-

tîlnesc. i ce imens sarcin, aceea de a desvirilumea prin "sobornicitatea" calitativ a tuturora, dea însmina în cultur lumina Taborului 'Un om al

luminii poart o lumin care strlucete peste în-

treaga lume". O recent anchet din Rusia ne face

cunoscut cuvintul unui tinr credincios: "Cretinis-mul este pretutindeni, in inima existenei, în sacrali-

,atra maternitii, in încercrile vieii zilnice, în

tuitatea iubirii i a prieteniei ..."

ii duhovnici spun c orice ascez lipsit deu -' i care nu este un sacrament al fraterni -

25

este deartfl Vorbind despre euharistie,Sfinf

an Hrisostom spune: "Aici este odaia tnalt '

: re .iu ezut ucenicii; de aici au plecat ei s

ln

Muntele Mslinilor. S plecm i noi în caut/1*

miinilor de sraci, cci ele sînt pentru noi «Muntel.islinilor». într-adevr, mulimea sracilor es/omenea unui codru de mslini sdit in casa

I

*

Dumnezeu. De acolo oilge uleiul de care vom avea'nevoie spre a ne înfia, precum fecioarele înelep-te purtînd lmpile pline înaintea Mirelui..."

Bisenca ultimelor veacuri nu va mai oferi celuiometat "pietrele ideologice" ale sistemelor, nici

'pietrele logice" ale catehismelor, ci "pîinea înge-rii, inima omeneasc a fratelui, druit cahran curat" aa cum frumos spune Origen4

.

5. RSPUNSUL CRETIN

Teologie negatul i Simbol

Pretutindeni se poate observa punerea la în-doial a temeiurilor muli teologi nu prea mai tium ce cred, cci demitologizarea sfîrete prin a goli

ui de coninutul su evanghelic. Nu e

depeti o cosmologie perimat, cu trei

mvt | e ; £a] este s nu lezezi deplina alteritate a

adevruri care transcend toate procesele natu-

* Curentul dectric nu are nimic de-a face cu

ihtatea minunilor Cmcea rmîne un scandal i o

nebunie . trebuit- primit ca expresie clar a adev/i

lor de credin la nivelul istoriei. "Sub pretext

^Uminist» - scria Sfîntul Serafim de Sarov - am. w în bezna unei asemenea ignorante, încît ace-

leai manifetri ale lui Dumnezeu care le preau

menilor din vechime cunoscute i întru totul

fireti, ne apar nou drept imposibile..."

Insistena lui Tillich asupra întîlnirii cu Dumne-

eu pe dimensiunea orizontal, refuzul lui Robinson

se a-1 aplica lui Dumnezeu categoriile spaiale,

demitologizarea exprim diversele reacii împotriva

acelor teologii care blocheaz intrarea Evangheliei

într-o lume desacralizat i secularizat, într-o cul-

tur radical-imanentist. Aceste reacii critice înte-

meiate sînt totui ineficiente, în msura în care

ignor teologia negativ sau apofatic.

Pe calea negativ, Prinii ne înva c Dumne-

zeu este absolut incomparabil, în sensul c nici un

nume nu îl exprim în mod adecvat. Adonai este nu-

mele negrit al lui Dumnezeu, iar Yahve este numelecare nu poate fi rostit. Teologia pozitiv clasic nueste devalorizat, ci doar confruntat cu propriile ei

limite. Ea nu se aplic decît atributelor revelate,

adic manifestrilor lui Dumnezeu în lume, pe care

le traduce în mod inteligibil; aceste traduceri nu sînt

decît expresii cifrate, simbolice, întrucît realitatea lui

Dumnezeu este absolut original, transcendent ideci nereductibil la vreun sistem de gîndire. Heru-v>mn au încercuit genunea abisal a lui DumnezeuCu fr°ntiera unei tceri impermeabile.

indc "negativi tatea nu înseamn".

negaie,i

negativ nu este o cale negatoare i n®

nimic comun cu agnosticismul. Ea nu este nici rrr*ar un simplu corectiv sau vreun semn de prudâ Cu ajutorul negaiilor, calea negativ conduce"pre hiper-cunoaterea mistic i spre paradoxalaprehensiune a Celui ininteligibil. Printr-o abordareintuitiv, primordial i simpl", cunoaterea aceas

ta întrece înelegerea. Faptul decisiv al acestei me-tode este depirea care nu presupune, ca în icono-clasmul artei abstracte, separarea ei de temeiul is-toric i biblic; cu cît verticala transcendenei se înal-

mai sus, cu atît rdcinile ei se înfig mai adînc înorizontala imanenei. Asemnîndu-se cu misterulcomuniunii euharistice, esena acestei ci vizeazantrenarea spiritului omenesc într-o experien uni-ficatoare. Cu cît Dumnezeu este mai neptruns întranscendena Fiinei sale, cu atît experierea imedia-tei proximiti a Fiindului divin devine posibil.Or, problema actual nu e aceea a Fiinei lui Dum-nezeu i nici mcar a existenei Sale, ci tocmai aceeaa prezenei SaJe fiiniaie în istoria uman.

Atunci cînd Prinii ating misterele, ei resimtneputina cuvintelor i recurg la expresii antinomicesau la simboluri. De aceea "ndjduim spre cevadeja existent", "ne aducem aminte de ce va fi s fie",

sau pienm de sete lîng "o fîntîn cu ap vie". As-tzi, sub impulsul marilor filosofi i al psihologieiabisale, simbolul este una dintre dimensiunile gîn-dini de avangard. Profunda formul a lui Paul

Ricoeur potrivit creia "sperana este o aducere-

aminte" se clarific prin kimina simbolului în îneles

patristic: orice speran este epifanic.

Simbolul (în grecete: "a pune laolalt") implic

reunirea celor dou jumti: simbolizantul i sim-

bolizatul. El are funcia de a închipui sensul i se

deschide totodat ca receptacol expresiv al prezen-

tei, devenind atunci epifanic i mrturisind apropie-

rea Transcendentului.

Liturghia este axat pe Coborirea Duhului Sfînt,

pe epicleza care asigur prezena evenimentului re-

memorat, rransformînd anamnez în epifanie. Deaceea singurul argument temeinic pentru existena

iui Dumnezeu este argumentul liturgic, adic cel, al

preaslvirii rugtoare. Rugciunea este o mrturiedespre Cel cruia I se adreseaz. Acest lucru este

important, pentru c scderile subiective ale unui

credincios nu afecteaz în nici un fel valoarea obiec-

tiv a credinei sale. Adevratul subiect al credinei

nu este individul izolat ci "eul su liturgic", loc

trans-subiectiv al credinei ca revelaie. Unii exegeimoderni5

traduc astfel versetul din Genez 2, 15:

Yahve Elohim 1-a luat pe om i l-a pus în grdinaEdenului pentru cult i paz". Prin acest simbolismapsat, paradisul este asimilat unui sanctuar, în careprimul om devine un paznic sacerdotal: de la înce-putul începutului omul este o fiin liturgic.

Propovduirea i liturghia sînt inseparabile.up Bultmann, Iisus a înviat grin kerigm, adicln Proclamarea mîntuirii. îns învierea nu mai are

M29

nici un sens în afara evenimentului istoricfiind nicicum, s spunem, o viziune subiectiv^Sfîntului Pavel. Chiar dac refuzm, împreun

*

Bultmann, orice obiectivare a acestui mister, treb

^totui s prezervm caracterul obiectiv al fapt ^ca atare. învierea st în kerigm, dar keriema e«lprezent în euharistie. Euharistia este memorialultrit i vestirea nemijlocit a învierii, de vreme"sintaxa nemuritorilor" este întru totul inteeratpnn împrtanie. O spune i Sfîntul Irineu- "Invtura noastr este potrivit Euharistiei i confirmat de ea"

6. Evenimentul trecut este i mai impor-

tant in ziua de astzi. în Sentinele sale, SfîntulInneu precizeaz c singurul pcat veritabil esteacela de a fi "nesimitor fa de Cel înviat" (Sent.118). Surprinztoare aceast profeie din secolul al

Vll-lea care judec srcia oricrui spirit critic în-

dreptat împotriva realitii istorice a învierii lui

Hristos.

Teologia apofatic i noiunea de simbol sînt

cheile de bolt ale oricrui dialog ecumenic, dar icele ale oricrui dialog cu lumea. Aceast viziune

poate cel mai bine s "de-pietrifice" teologia actual,

evitînd ruptura dintre verticala cereasc i orizonta-

la pâmînteasc din încruciarea crora se ese Mys-

terium Cruci.

Noul Testament înfieaz cîteva "optici" dife-

rite ale martorilor aceleiai credine, ceea ce deter-

min apariia mai multor teologii i viziuni spiritua-

le: cea ioaneic, cea petrin, cea paulin. Numai c

- «h.ralismul teologic este legitim dogmele sint

daCaf împotriv, pe un plan unde forma enun i-

^l-H^We atribuit în mod intenionat. In

TilTS Niceea, Duhul Sfint este "închinat i

S formul care trimite spre funcia mistago-

S a Duhului, înscris în planul liturgic i doxolo-

L Acest fapt ne interzice s separm aspectul

inteligibil al dogmei de coninutul ei liturgic. Once

afirmaie dogmatic provine din teologia pozitiva

pe care Prinii o numesc "simbolic". Raportul din-

tre simbolizant i simbolizat arat în fiecare dogmo icoan oral, o imagine inteligibil a Adevrului.

Numai c orice icoan este înainte de toate o epifa-

nie care mrturisete prezena a ceea ce întruchi-

peaz. Se cuvine aadar ca prin dogm sa intuim

prezena real a Adevrului: s nu o confundm cu

formula sau cu prezentarea ei în funcie de un me-diu cultural, i nici s o desprindem din ansambluldogmatic trit în Liturghie. Dialogul ecumenic tindepe dinuntru ctre un sinod al tuturor Bisericilor,

chemate s examineze împreun tezaurul \fint alcredinei apostolice i s deosebeasc mereu Adev-rul de multiplele sale expresii iconice - aa cum

tentele compoziii iconografice dedicatem« converg laolalt înspre un singur Subi, |

30

mu! este liber nu înseamn cfi el este

pnei mintuin, ci c Dumnezeu însui nu-i

poatt iubirea. Credina spune: "ofer capul tur it ca s primeti în schimb Logosul", - "dai

le i primete Duhul". Din capul locului râs-

ul se afl in experiena credinei; simpla invo-

care a numelui iui Dumnezeu îl aduce de fa pe

Ce) netiut i totui cunoscut în taina fiecrei zile.

"Dovezile" sint insuficiente, pentru c Dumne-zeu este singurul criteriu al Adevrului Su. Adev-ratul îneles al argumentului ontologic este c, în

orice gind despre Dumnezeu, Dumnezeu însui se

gîndete pe Sine prin spiritul omenesc. Asta în-

imnâ c nu poi inventa credina, c originea ei

nu esîe arbitrar, c ea este un dar pe care Dumne-zfujLojgrâ rut pentru a-i arta nemsura în

Ulmului. Potrivit Prinilor, Sfintul Duh esteun Dar ipostaziat, iar dac cerem venirea Tatlui nusmtem niciodat refuzai, pentru c un refuz arcontrazice natura însi a Duhului: "Tatl îi va da

Domnul^ ^^ Preaplinul Sfîntul"< Duh", spune

"•ertatta i iadul

«.%« om„?Spi,nde f0rmulei atee

"dacâ Dumnezeu

* "p!i* N 1

ma'CSte liber '' laf d3C °mUl

P meMii ,

Dumnezeu / Dumnezeu nu-ib "mului, cci - dup Sfintul Pavel -

)

"în Dumnezeu toate sînt DA" (2 Corinteni 1, 19)Este DA-ul Legmîntului pe care Hristos îl înnoietepe Cruce. Atunci, "sînt liber" vrea s spun: "Dum-nezeu exist". Dumnezeu însui garanteaz liberta-

tea îndoielii, pentru a nu violenta contiinele.

Dumnezeu a creat "libertatea secund" i îi ia

supremul risc al unei liberti emergente, capabils-L înfrîng, s-L fac s se pogoare în moarte i în

iad.: El se las cu bun tiin ucis, pentru a le

drui ucigailor iertarea i învierea. Omnipotenaiui const în locuirea libertii umane, cu preulvoalrii propriei pretiine i în scopul de a dialoga

cu cellalt: Dumnezeu îl iubete pîn la aceast

nemrginit patim care ateapt un rspuns liber,

ca i crearea nesilit a unei comuniti fiiniale între

Dumnezeu i copilul Su. Adagiul patnstic o spune:

"Toate îi sînt cu putin lui Dumnezeu, afar de

puterea de a-1 sili pe om s-L iubeasc". Omnipo-

ten lui Dumnezeu îl face s devin Cruce de viafctoare, ca unic rspuns la procesul ateismului în

faa libertii i a rului.

"împria lui Dumnezeu se afl înuntrul vos-

tru"; asta înseamn c i iadul se afl înuntrul

oamenilor, lucru pe care îl spune, în felul su, iMarcel Jouhandeau: "De unul singur a putea ridica

împotriva lui Dumnezeu un imperiu în faa cruia

Dumnezeu însui e neputincios: iadul... Dac omul

nu pricepe iadul înseamn c nu a îneles nimic din

propria lui inim..."9 Iadul tuturor disperailor care

exploreaz profunzimile lui Satan proiectîndu-i

blasfemiile ctre un cer gol.

Or, pîn i disperarea infernal este vetejit de

Hristos care i-a asumat personal tcerea lui Dum-nezeu: "Dumnezeul Meu, de ce M-ai prsit?" (Ma-

tei 27, 46). La acest nivel se aeaz exigena iadului

care vine din libertatea omului de a-L iubi pe Dum-nezeu. Tot ea zmislete iadul, cci se poate spune:

"S nu se fac voia Ta" i Dumnezeu însui nu are

ce face în faa unei asemenea dorine.

Dumnezeu vrea ca libertatea de a-L refuza snu aib limite. Destinul libertii umane este condi-

ionat prin acesta opiune suspensiv. Aceasta este,

ca s spunem aa, infernul iubirii divine, dimensiu-nea celest a iadului, viziunea divin a omuluiscufundat în bezna singurtilor sale.

Concepia "terorist" i "penitenciar" despreDumnezeu se cere de urgen corectat. Nu maipoi crede într-un Dumnezeu nemilos i impasibil.Singurul mesaj care îl poate atinge pe ateul de azieste mesajul lui Hristos pogorîndu-se la iad. Cu cît

infernul în care se gsesc deja oamenii este maiaainc, cu atît mai aprofundat va fi ateptarea luiHnstos. Cci El nu-i cere omului nici virtutea, nicimonismul, ruci supunerea oarb, ci un strigt de

cZJ***^6** V"™* din adîncul Udului în

al n*NU !n di5Perare ****** ** <*d omul,

SftL Ar?tn

eZCU'Care nu este ^^at disperat.

^rASZST ^ ^^ infemUl CXiSt CXiS-

pentru el, ceea ce vrea s spun c infernul

36

nu este niciodat "pentru ceilali", nefiind, pnnurmare, obiect al discursului,

Slbiciunea unui Dumnezeu atotputernic

Ideea unui Dumnezeu atotputernic este limitat

de neajunsurile lucrului prefabricat. Rul devine unfel de umbr care sporete lumina, un inevitabil

defect al creaiei pe care Dumnezeu îl tolereaz,

fr a Se recunoate responsabil...

Pericopa din Filipeni (2, 6-11) este cheia de

bolt în ceea ce privete adevrata înstrinare a lui

Dumnezeu fa de El însui: "Ci S-a deertat pe

Sine chip de rob luînd... asculttor fcîndu-Se pinla moarte, i înc moarte pe cruce". Omnipotena

divin se "deart" de bun voie, renun la orice

putere, dar mai ales la voina de putere. "Am venit

ca s v slujesc" exprim o alteritate radical in

raport cu concepiile omeneti. Dumnezeu este cu

mult mai mult decît Adevrul, pentru c prin întru-

pare El devine altul, golindu-Se de Sine. Omnipo-

tena acelui manikos *ros - "nebuneasca iubire" a

lui Dumnezeu nu ajunge doar s distrug rul i

moartea ci, mai mult, le asum: "cu moartea pre

moarte clcînd". Lumina Sa inete dintr-un Ade-

vr rstignit i înviat.

Fa de suferina nevinovailor, a copiilor anor-

mali, a accidentelor absurde, acesta este contextul in

care Iui Dumnezeu I se poate aplica super-parado-

37

xala noiune a unei slbiciuni de neînvins. Singurul

rspuns adecvat este acela de a spune c "Dumne-

zeu este slab", c El nu poate decît s sufere îm-

preuna" cu noi i c suferina este "pîinea pe cart

Dumnezeu o împarte cu oamenii". Slab, desigur,

dar nu în sensul omnipotenei Sale formale, ci în

acela al Iubirii de dragul creia renun în modliber la puterea Lui: aceast slbiciune exprim,

pentru Nicolae Cabasilas, "iubirea nebun a Iui

Dumnezeu pentru om".

Dumnezeul redutabil i impasibil al unor teolo-

gi rtcii printre noiunile Vechiului Testament se

dovedete a fi Tatl care sufer: "Tatl este Dragos-

tea care rstignete, Fiul este Dragostea rstignit,

Sfîntul Duh este puterea de neînvins a Crucii". Mis-

ter al Dragostei rstignite îmbiat de lumina dimi-

neii de Pati, "slbiciune" care triumf asupra mor-

ii i a iadului.

Acest mister fusese deja presimit de curentul

mistic al gîndirii iudaice. Rabbi Baruh încearc sarate c Dumnezeu este un camarad de exil, un soli-

tar abandonat, un strin necunoscut printre oameni.Intr-o zi, nepotul su se juca de-a v-ai ascunselea cu

un alt bieel. Se pitete, dar cellalt nu vrea s-l

caute i pleac. Copilul, înlcrimat, se duce s se plîn-

g bunicului. Atunci, Rabbi Baruh strig, cu ochii deasemenea în lacrimi: "Dumnezeu spune acelai lucru:

Eu M ascund, dar nimeni nu vine s M caute..."10

Sau alt cuvint, la fel de percutant 'Milostivirea

divin este pocina lui Dumnezeu"; astfel spus, slâ-

iciunea lui Dumnezeu.

Un sfint i-a spus unui copil: "Vezi, dac tu te-ai

putea juca cu Dumnezeu, ar ti cel mai grozav lucru

vreodat înfptuit. Toat lumea 11 ia aa de mult in

serios încît ni se pare c stînd lîng El te plictiseti

de moarte... Joacâ-te împreun cu Dumnezeu, fiule.

El este supremul camarad de joac..."

Slbiciunea lui Dumnezeu corespunde slbiciu-

nii omeneti. Sfîntul Paisie cel Mare se ruga pentru

ucenicul su care se lepdase de Hristos. Domnul i

s-a înfiat, spunîndu-i: "Nu tii oare c acela s-aj

lepdat de Mine?" Or, cum sfintul se milostivea mai

puternic i se ruga înc mai fierbinte pentru uceni-

cul su, Domnul i-a spus: "Paisie, te-ai fcut Una cu

Mine prin dragostea pe care pori..."

Misterul tcerii

Ce poi s-i spui unui ateu care cere dovezi' Un

singur lucru: de îndat ce omul ptrunde în el în

sui regsete adevrata tcere i resimte un tel ci

ateptare venit de la "Tatl, care vede in ascuns

(Matei 6,6). Tatl griete prin Fiul, pnn Cuvint

Acest Cuvînt nu copleete, ci-i mrtunve^.e doar

apropierea: "Iat, stau la u i bat" (Apocahpsa

20). Avem aici ceva infinit mai mre dcd once

demonstraie: o eviden rsuntoare, o certitudine

de nezdruncinat; Dumnezeu exist, este p

31

aude vocea i bucuria sa este

m4r $U cen cenicilor si se veseleasc pri-

bucurie ale crei raiuni se afldeoarece aparin existenei obiective

^ dtc fericirii trinitate, Dumnezeuu iubire venic ie-am iubit" (Ieremia 31,

p minele se veselete de mireas, aaDumnezeul tu" (Isaia rO, 5).

iciunului. timp al atept-dei e noap a neateptatului, cci, aa

;iu speri, nu vei întîlni ne-

*iir ipsa ndejdii, gura capt gustul

dejdea st deja in pragul speran-• - ar ti spus unui stare din rile-

*ine-i mintea fn iad i nu dezndjdui".erea ne poate race s înelegem cu-

•\im Mrturisitorul: "Iubirea lui^ nului sint cele dou fee alenaie* Tcerea umbrele pmîntul pcii

pr riâ nemsurat: "Pnmete-m aadarDoar

i toate sînt ale Tale. începind cu mine".;m tr izâ dilema dintre viaa activ

fl spunînd: "G.i^te-i pacealuntr. -i nniiej. iar mai apoi o muline de oame-™ :âtun de tine' Prinii spun câDumnez*

| pe ingen "în tcere". De aceea,

V^01 ndrum P e cei tcui, iar îngerii rid

•k mintjpte pentru voi. iar voi fii

**** linite special, care este, la

nodul ei, o lupt pentru curia i transparenaacelor inimi în stare s cunoasc i s se bucure detriumful lui Dumnezeu. "i a închis Domnul Dum-nezeu corabia pete Noe" (Genez 7. 16) pentru calinitea lui s-1 pregteasc pentru încheierea Ali-

anei. Tot la fel, Iona sau Iov, crora Domnul le-a

"acoperit buzele" (Iov 40, 4) pentru a primi mai cu-

viincios Rhema, Cuvîntul de via fctor. în Apo-calipsâ (8, 1) se arat tcerea tuturor Puterilor ce-

reti înaintea descoperirilor din urm. Cind Zahanaa ajuns fr grai, adic tcut, tot poporul a îneles

c Dumnezeu i se artase (Luca 1, 20-22). Hipolit,

care descrie hirotonia, spune c în timpul "punerii

mîinilor" li se cere celor prezeni s fac linite

propter descensum Spiritus: in momentul pogoruii

Duhului, toat lumea tace.

O mare tcere învluie lumea în Vinerea Pati-

milor Dup ce moartea lui Dumnezeu este vestit,

lumea pare s se cufunde în linitea marelui Sabat.

Potrivit Prinilor, înainte de a primi învturileCuvîntului, trebuie s învei a-1 asculta tcerea, pe

care Sfîntul Isaac o numete 'graiul lumii ce va svin". Aici, tcerea te face prta pe dinuntru Cu-

vîntului. O prtie pe care omul nu o poate tri

decî tcind.

Intr-o asemenea tcere i in regeasca libentSte a

spiritului su, omul este chemat s rspund Ia

trebarea element.. 1 ine este Dumnezeu? La care

mtul Grigorie de \\>sj spune, abia auzit: Tu.

iubirea sufletului meu

41

II

Experiena Mistic

Cuvîntul "mistic" se înrudete cu noiunea bi-

blic de mister i desemneaz legtura intim dintre

Dumnezeu i om, respectiv comuniunea lor de na-

tur nupial. Aceast unire final este taina îne-

lepciunii divine, tîlcul planului Su referitor la des-

tinul etern al omului. Un tîlc pe care nici îngerii nu-

I cunosc, dar pe care Dumnezeu îl descoper sfini-

lor. Aceasta este "taina cea din veci ascuns1

', adi

dragostea Lui manifestat prin Hristos i desvîrit

în Biseric, de-a lungul istoriei.

Tradiia rsritean nu a deosebit niciodat prea

net mistica de teologie, experiena personal a dum-

nezeietilor Taine de dogma mrturisit de Biseric.

Ea nu a cunoscut nici divorul dintre teologie s,i

spiritualitate i nici vreo devotio moderna. Daci ex-

periena mistic triete coninutul credinei de

obte, teologia îl ordoneaz i sistematizeaz. Astfel,

viaa oricrui credincios este structurat de cuprin-

sul dogmatic al liturghiei, iar coctrina relateaz

experiena intim a Adevrului relevat i împrtiituturor. Teologia este mistic, iar viaa mistica eti

4*

4ooci ea Rlnd culmea teologiei, teologia prin

cj vederea în duh a Sfintei lreimi.

Tr ia sînt cu atfl mai mistice cu ctt sînt

m . wrete de vreme ce tainele, care sînt prin

stol actele cele mai concrete cu

lata de ce sinoadele definesc dogmele ca pe

te formule liturgice care alctuiesc o doxoJogie

rait i proclamat de-a lungul liturghiei. Eva-

admirabil aceast unitate: "Dac eti

ja cu adevrat, iar dac te vei ruga

teolog înc din secolul IV, Pa-

r misterul mîntuirii cu substana

r Taine : acest fapt explic de ce Sfîntul

Chirii al Ierusalimului i-a numit predicile Cateheze

mfetagogkc de ce Sfintul Maxim Mrturisitorul i-a

intitulat meditaiile despre liturghie, Mistagogia,

sau de --Dionisie i-a reunit tratatele sub

titlul: Teologia mistic.

Nicoiae Cal continu aceast tradiie nu-

mindti tratatul despre sfintele taine: Viaa în

Hristos. într-adevr, viaa mistic este dintru înce-

pe cuvîntul Sfîntului Pavel: "Nu mai tr-

iesc c Hristos triete în mine" (Galateni 2, 20).

iup CalisI cel mai important lucru petrecut

intre Dumnezeu i sufletul omenesc este acela de a

iub de a fi iubit. "Erosul divin - spune Sfîntul

Macaric - la fcut pe Dumnezeu s coboare pe p-culmile tcerii'14

.

Dorina divin |i cea uman se împlinesc prin

Hnuosul care Dumnezeu i omul se pri-

vesc ca într-o oglind i se recunosc. "întrucit iubi

rea lui Dumnezeu i iubirea omului sînt cele douafee ale unei iubiri totale"

15. Dup Sfîntul Crigorie

de Nyssa, erosul se descarc de orice posesiuneegocentric i se. topete în "intensitatea agapic"Dumnezeul filantrop, iubitor de oameni, cere, în

schimb, s fie iubit pentru El însui.

în acest fel, "viaa mistic" e totuna cu "viaacretin" de îndat ce se transform în trire a iubi-

rii lui Dumnezeu, care cuprinde omul i de care

omul este perfect contient. Caracterul existenial al

credinei trebuie subliniat. Pentru Sfîntul Grigorie

de Nyssa, insul care nu este micat de Duhul Sfint

nu este o fiin omeneasc, aa cum pentru Sfîntul

Simeon Noul Teolog, cel care nu are contiina de a

se fi "îmbrcat cu Hristos" pierde harul Botezului

Cultul martirilor îi arat pe acetia ca fiind

preaplini de prezena lui Hristos i ajuni asemenea

lui Hristos-Cel-înviat. Curirea ascetic se reduce

astfel la clipa sublim a unei totale druiri de sine.

Asceii sînt urmaii direci ai martirilor pentru c, în

cazul lor, acea clip se prelungete, prin nevoin.

toat viaa. Crucea precede lumina fulgertoare a

învierii. Totui, dac orice mistic este ascet, nu orice

ascet este "mistic" în înelesul particular al celui

"copleit de har". De aceea, asceza nu este nicicind

un scop, ci doar un mijloc de a atinge, cu ajutorul

Domnului, starea de unire nupial dintre Dumne-

zeu i sufletul omenesc. Acest ultim grad al expe-

rienei mistice depinde de harul lui Dumnezeu. i

nrvunu m *»*

t( >t ce poate face omul este sâ-i const.tuie fiina ca

•loc al lui Dumnezeu", ca loc teofanic al prezenei

ale Nu exista nici o tehnic în stare s te fac

minul acestei experiene. Mijlocul cel mai avansat

cultiv reculegerea tcut, "isihia"; aflat pe culmea

smereniei rugtoare (care este "cutremurul inimii în

faa porilor împriei" 1

*) omul se prosterneaz îna-

intea acestor pori, pe care îns numai voina liber

a Iui Dumnezeu le poate deschide. Scara Paradisu-

lui, scris de Sfîntul Ioan Scârarul ne înva ciubirea absolut nu se arat la începutul, ci la cap-

tul unirii cu Dumnezeu. Dumnezeul biblic ne iube-

te cu o dragoste zeloas, ne dorete pe de-a între-

gul: iubirea universal se împlinete nestînjenit

atunci cînd Dumnezeu devine "totul în toate".

Dac Sfîntul Ioan spune "noi vom fi asemeneaLui' (I Ioan 3, 2), Sfîntul Pavel vorbete la timpul

prezent: "iar noi toi, privind ca în oglind, cu faadescoperit, slava Domnului, ne prefacem în acelai

chip, din slav în slav..." (II Corinteni 3, 18). Cufaa descoperit, asemenea lui Moise, cretinii oglin-

desc slava lui Hristos. Contemplarea lui Dumnezeuîn Hristos îi face asemenea lui Dumnezeu. Astfel,

viaa cretin presupune harul unei viziuni a lui

Dumnezeu, viziune care, dei crepuscular, te trans-form dup chipul Domnului; datorit ei, poi cre-de, poi cunoate, poi uni, preschimbîndu-te dupchipul i asemnarea lui Dumnezeu.

1. OBIECTUL EXPERIENEI MISTICE

înainte de a aborda experiena propriu-zis,trebuie s precizm contextul Tradiiei care o condi-ioneaz, adic ce spune aceast Tradiie despreobiectul ei.

Orientat spre Dumnezeu, reflecia Pânnilnrangajeaz o cunoatere apofatic: negare a oricrei

definiii antropomorfe, apropiere de tenebre, raza a

inaccesibilitâii luminii dumnezeieti. Axioma apofa-

tismului este: despre Dumnezeu tim doar c "este",

dar nu i "ce este", cci "nimeni nu L-a vzut vrt

dat pe Dumnezeu". Sensibil în cel mai înalt grad

fa de impenetrabilitatea misterului divin, Râsntulneag radical posibilitatea de a contempla esena lui

Dumnezeu, care este venic transcendent. Sfîntul

Ioan Hrisostom spune c esena divin nu este acce-

sibil nici mcar sfinilor din cer; la sinodul de la

Florena, Marcu al Efesului a extins aceast impo-

sibilitate asupra îngerilor. Esena lui Dumnezeu este

mai presus de orice nume, de orice cuvînt, aa ex

plicîndu-se mulimea atributelor divine: Bun, Drept,

Sfînt, Atotputernic... i chiar atunci cînd spunem:

"nesfîrit", "nenscut" ne recunoatem neputina iatingem, prin însui caracterul negativ al acestor

forme, limita impus de apofaz. Datorit lipsei

oricrui termen de comparaie, Dumnezeu este în

mod absolut incomparabil. Iar teologia catafatk

pozitiv, este "simbolic", întrucît nu se aplic decit

46 47

atributelor relevate, respectiv manifestrilor lui

Dumnezeu în lume.

"Conceptele creaz nite idoli ai lui Dumnezeu",

spune Sfintul Grigorie de Nyssa 1

*: numai uimirea

ie "prinde" ceva. Uimirea este acel sim precis al

distanei insurmontabile care transcende orice cu-

noatere situîndu-se ''mai departe chiar de incogno-

scibil, pe cea mai semea culme a Scripturilor mis-

tice, acolo unde tainele simple, absolute i incorup-

tibile ale teologiei se dezvluie în bezna mai mult

decît luminoas a tcerii"20

.

Nu e deloc vorba de neputina omeneasc, ci de

natura insondabil i incognoscibil a profunzimilor

esenei divine. Obscuritatea inerent credinei prote-

jeaz misterul inviolabil al apropierii lui Dumnezeu.La aceasta se gândete Isaac irul cînd afirm cvederea lui Dumnezeu nu anuleaz credina, fiind

de fapt o "a doua credin" 21 - superioar credinei

pe care o poart sufletul. Cu cît Dumnezeu este mai

prezent, cu atit este El mai misterios, mai ascuns

însi natura Sa. "întunericul strlucitor" este doar

un mod de a-l exprima apropierea deopotriv real

sesizabil. "A-L gsi pe Dumnezeu înseamn a-L

cuta neîncetat... îl vezi pe Dumnezeu atunci cînd

eti nesfirit dornic de El"". Dumnezeu este Cel ve-•rrcetat

23: "El rmîne ascuns în plin epifanie"

24.

2. REALITATEA CUNOATERII LUI DUMNEZEU

De la Sfintul Vasile pîn la Sfintul CrieoriePalama, tradiia este ferm i unanim: ea distineeintre transcendena radical a lui Dumnezeu în Sinei imanena manifestrilor Sale în lume. Dumnezeu"iese înainte" prin energiile Sale în care se implictotal. "Energia" nu este o "parte" a lui Dumnezeu, ci

este manifestarea lui Dumnezeu, în urma creiaesena lui "nemanifestat" nu este cu nimic dimi-nuat. Acestea sînt cele dou moduri de existenale lui Dumnezeu: în EI însui i în afar de EI

însui. Ele nu afecteaz defel unitatea, indivizibilita-

tea i simplitatea lui Dumnezeu, tot aa cum deose-

birea dintre ipostasuri i fire nu îl compun. Comen-tînd textul de la Exod 3,14, Palama noteaz: "Dum-nezeu nu a spus: «Eu nu sînt esen-, ci: «Eu sînt

Cel ce sînt»; El refuz astfel s identifice totalitatea

Fiinei cu esena - existena primeaz asupra esen-

ei"^. Dei este neparticipabil în esena Sa, Dumne-zeu se poate manifesta prin fiina Sa însi. Simpli-

tatea lui Dumnezeu este "cu totul altfel" decît ideea

noastr de simplitate; Dumnezeu transcende orice

form logic pentru c EI este creatorul oricrei

forme i deci, i al oricrui concept. Pîn i dogmaeste antinomic, metalogic, dar niciodat contradic-

torie: pur i simplu logica nu se aplic la acest plan,

fiind cu totul inoperant la un atare nivel.

Tradiia rsritean este deci determinat de

distincia fundamental între esena lui Dumnezeu

4*»

lucrrile sau energiile Sale harice. Nu e vorba de

atracie, ci de realitatea însi a comuniunii

ntre Dumnezeu i om, ca i de posibilitatea însi a

tvperienei mistice. într-adevr, omul nu poate parti-

cipa la esena lui Dumnezeu (altminteri, ar fi Dum-nezeu), pe de alt parte, orice comuniune cu un ele-

ment creat ("graia creat" întîlnit în catolicism, n.tr.)

nu poate fi comuniunea cu Dumnezeu. Omul intr în

adevrata comuniune cu "lucrrile" în care Dumne-zeu este prezent i, precum în misterul euharistie,

acela care a primit o "lucrare" divin 1-a primit peDumnezeu însui. Comuniunea nu este nici subs-

tanial (ca în panteism), nici ipostatic (ca în cazul

unic al lui Hristos) ci energetic, iar Dumnezeu cu

totul prezent în aceste energii/lucrri.

Sinteza palamit expune corect mistica orto-

dox Este mistica paradoxal a "obscuritii divine",

raz din lumina lui Dumnezeu. Prin participare,

Duhul transfer cunoaterea de la nivelul omului la

aceia al lui Dumnezeu. Aceasta este cunoatereaicâ, pnn "locuirea" Cuvîntului i iluminarea

interioar conferit de lumina divin necreat. Ex-periena mistic o triete sub aspectul ei luntric,ascuns, pînâ la strlucirea ei exterioar: aureolelesfinilor, luminiscena trupurilor, lumina taboric icea a Învierii, perceput cu o privire transfigurat,deschis de Duh. Potrivit lui Palama, Schimbarea-la-Fa a Domnului îi privea mai mult pe Apostoli,enndu-le capacitatea momentan de a contempla»va Mintuitorului ascuns pîn atunci prin kenoz.

V3. ÎNDUMNEZEIREA

Theosis" - starea de îndumnezeire a omuluiptruns de energiile divine - exprim idealul reli-

gios al Rsritului. Antropologia rsritean esteontologia deificrii, iluminarea progresiv a omuluii a lumii. Prin Tainele i Liturghia ei, Biserica este

locul acestei metamorfoze care atest viaa divin înuniversul uman. Prinii aprofundeaz în sens ioa-

neic noiunea paulin de "înfiere": Fiul este Cel in

care Dumnezeul treimic îi face lca. Duhul neconduce spre Tatl, prin Iisus Hristos: printr-o me-tafor euharistic, sîntem astfel "incorporai" în El

(Efeseni 3, 6). Sfîntul Chirii al Ierusalimului pune ac-

centul pe faptul c participanii la Cin devin "co-tru-

peti" i "co-sanguini" cu Hristos. Omul este într-a-

devr "cristi ficat", "logoficat", "lutul primete dem-nitatea regeasc... i se preface în fire împrteasc" 26

.

Trebuie s subliniem legtura strîns dintre teo-

logie i mistic, dintre itinerariul sacramental ivia sufleteasc în Hristos. Regula de aur a întregii

gîndiri patristice enun c "Dumnezeu s-a fcut ompentru ca omul s devin Dumnezeu"; participînd

la viaa divin, "omul devine dup har ceea ce

Dumnezeu este prin fire". Dup chipul pîinii i al

vinului, omul devine - prin lucrarea Duhului Sfint -

o prticic din natura îndumnezeit a lui Hrist<

Euharistia, "smîn a nemuririi" i putere a învierii

se unete cu natura uman ptruns i transfigurat

de energiile divine. S-ar putea spune c viaa mis-

50 51

•e contientizarea mereu mai deplin a vieii

Faptul câ ambele sînt descrise sub

acelai chip al "nunii mistice" demonstreaz identi-

tatea lor de natur. Dup cum spune Teodorei deCyr "Hrnindu-ne cu trupul i sîngele Mirelui,

intrm in legtura nunii""17

.

4. VIZIUNEA LUI DUMNEZEU

In tradiia iudaic, Moise este într-adevr cel

care contempl lumina; de aceea Moise i Ilie, cei

doi man vizionari, asist la Schimbarea-la-Fa a lui

Hristos rul luminos însoete exodul, acopertabernacolul, umple templul, fiind spaiul acelei

Scheikinah (slava lui Dumnezeu) ca semn al pre-zenei divine Poporul Cuvfntului (îndemnul "ascul-

t, Israele" introduce totdeauna textele mesianice) -aude: "ndic-i ochii i vezi". Transfigurarea Dom-nului inaugureaz viziunea apocaliptic.

Pentru Sfîntul Irineu, viziunea lui Dumnezeu seplaseaz in eshatoiogie. Prin Clement i Origen,Alexandria cretin creeaz o doctrin intens inte-lectualistâ despre viziunea lui Dumnezeu. Dimpo-triv, Sfintul Atanasie va accentua îndumnezeirea iva stabili ca ideal cretin spiritualitatea deertuluicare se bucur deja de premisele nestricciunii.

:â cu Prinii Cappadocieni, obiectul teologieie*te deja Sfînta Treime. Pentru Sfîntul Vasile, gnoza

înlocuit de comuniunea cu Dumnezeul Trei-

mic, iar chemarea vizeaz "intimitatea cu Dumne-zeu" sau "unirea din dragoste" 28

. Tot el spune ins'"chiar dac afirmm câ ne cunoatem Dumnezeul inenergiile Sale, nu ne permitem defel s ne apropiemde esena Lui. Cci, dac aceste energii coboarpîn la noi, esena Lui rmîne inaccesibil" 29

. Oriceviziune a lui Dumnezeu este trinitarâ: in DuhulSfînt vedem chipul Fiului i prin el, arhetipul abisal:

Tatl. Pentru Sfîntul Grigorie de Nazianz, intelectul

este depit de contemplarea "celor trei lumini care

sînt una", a acelei "unice strluciri a Treimii ale

crei umbre sînt singure îndeajuns - scrie sfîntul30 -pentru a m înfiora". La rîndul su, Sfîntul Grigorie

de Nyssa spune: "E deopotriv drept c inima cura-

t îl vede pe Dumnezeu i câ nimeni nu L-a vzutvreodat pe Dumnezeu. într-adevr, ceea ce este denevzut prin fire ajunge vizibil prin energiile sale

care apar oarecum împrejurul firii"31

.

Viziunea este interiorizat, sufletul contemplimaginea sa purificat ca într-o oglind în care se

rsfrînge lumina divin, dar natura lui Dumnezeu îi

rmîne inaccesibil. Aici, experiena mistic este

centrat asupra locuirii Cuvîntului în suflet i asu-

pra tensiunii iubitoare - urcu infinit spre natura

inaccesibil a lui Dumnezeu.Pentru Ioan Hrisostom i coala teologic din

Antiohia, în veacul ce va s vin îl vom vedea pe

Hristos îmbrcat în slav divin i pe Dumnezeuîmbrcat în firea uman a Mântuitorului, în schimb,

pentru Sfîntul Chirii al Alexandriei, nu vom vedea

53

doar unitatea îndumnezeit a Cuvîntului, ci Persoa-

na divina întrupat care se va arta în aceeai slav

cu Tatl i cu Sfîntul Duh. Sfîntul Maxim ne ofer osintez viguroas: viziunea celor alei se prezint ca

o revelaie energetic a divinitii în persoana lui

Hnstos, trupul acestuia devenind o teofanie percep-

tibil. Avem aici o viziune care întrece deopotrivintelectul i simurile; care se adreseaz omuluideplin: o comuniune a persoanei cu un Dumnezeupersonal. Comuniunea cu energiile divine deschide

infinitul de dincolo de cunoatere. Sfîntul Atanasie

Si nai tul32

se refer la viziunea "fa ctre fa" (Ma-

tei 18, 10; I Corinteni 13, 12) amintindu-ne c textul

spune: "persoan ctre persoan" nu "natur ctrenatur". i nu natura este cea care vede Natura, ci

persoana este aceea care vede Persoana. Acesta este,

de altfel, rspunsul ortodox la argumentele icono-

clatilor ("pe icoanele lui Hristos nu se poate repre-

zenta nici amestecul celor dou naturi, nici umani-tatea separat de divinitate"), rspuns care a fost

formulat de Sfîntul Teodor Studitul33: icoana nu

seamn cu prototipul "dup esen", dar i se asea-

mn "dup ipostas i nume". Cci în icoanele lui

Hristos se zugrvete ipostasul Cuvîntului întrupat,

iar nu natura sa divin sau uman. Este deci vorbade o comuniune cu Persoana lui Hristos în timpulcreia cele dou naturi - cea creat i cea necreat -

se Întreptrund. în acest fel, cultul icoanelor anundeja viziunea lui Dumnezeu. Sfîntul loan Damaschi-nul aprofundeaz acest proces, precizînd c în uni-

rea ipostaticâ, umanitatea lui Hristos particip la

slava divin i ni-L face pe Dumnezeu vizibil. Ve-

derea "fa-ctre-fa" este comuniunea cu Persoanalui Hristos.

Sfîntul Simeon Noul Teolog ne trece din contex-

tul hristologic în planul pneumatologiei, adic spre

lumina necreat pe care Duhul Sfînt o descoper ila care omul particip pe deplin. Experiena sa tran-

scende limitele fiinei create reprezentînd ieirea

spre misterul "zilei a opta". Contemplaia mistic se

întîlnete cu viziunea eshatologic. In Veacul ce va

s vin, Duhul Sfînt va aprea ca o lumin, dar ceea

ce se va vedea, în comuniune personal cu fiecare

dintre noi, va fi Persoana lui Hristos. Sinteza pala-

mit încheie tradiia patristic, depind dualismul

dintre sensibil i inteligibil, dintre simuri i intelect,

dintre materie i spirit. Transcendena divin presu-

pune c Dumnezeu se descoper omului întreg, frs se poat vorbi de vreo viziune propriu-zis sensi-

bil sau intelectual. Frontiera se situeaz între creat

i necreat. Nu este vorba nici de reducerea sensibi-

lului Ia inteligibil, nici de materializarea spiritualu-

lui, ci de comuniunea omului întreg cu necreatul,

unire a persoanei umane cu Dumnezeu, mai presus

de toate limitele materiei create. "Natura divin nu

este participabil în ea însi, ci in energiile eT

"Cel care particip la energia divin devine el în-

sui, într-un fel, lumin", spune Palama1'. Aceast.î

lumin nu este material, nici spiritual, ci dumne-

zeiasc, necreat: ea se comunic întregului om i ii

tace s triasc în comuniune cu Sfinta Treime, feri-

re a veacului ce va s vin. Iat stadiul îndum-

nezeini, cînd Dumnezeu va fi "totul în toate" nu Ia

nivelul esenei, ci la acela al energiei, splendoa

inefabil a Treimii.

re

5. ROSTUL VIEII ASCETICE

Dintr-o perspectiv negativ i privit razant,

ascetismul este "lupta nevzut", neîncetat, frrgaz; din unghi pozitiv i privit de sus, el este

iluminare, dobîndire a darurilor, trecere în starea

harismatic.

Orice ascet începe prin a vedea propria sa reali-

tate uman. "Cunoate-te pe tine însui", cci "nime-ni nu-1 poate cunoate pe Dumnezeu dac nu s-a

cunoscut mai întîi pe el însui"36. "Cel care i-a

vzut pcatul este mai mare decît cel care i-a vzutpe îngeri"

3 Ascetul este un fel de scafandru care

plonjeaz pentru a explora propriile genuni popu-late cu montri. Dup acest "instantaneu" al pro-

priului adine, sufletul aspir firesc ctre milostivirea

divin: "Din prpastia pcatelor mele chem abisul

harului Tu". înlarea este treptat i te ajut surci "scara paradisiac". Acest climat de smerenie,mereu aprofundat, învluie toat durata vieii asce-tice. Atenia este atras ctre sursa spiritual a ru-lu re nu provine din fire, dar se activeaz prin

& aspir la stpînirea lumii spirituale i

comport reabilitarea ascetic a materiei. Pcatultrupesc este pcatul spiritului Împotriva crnii.

Efortul ascetic convertete patimile, fâcîndu-le

s convearg în ateptarea tcut a clipei cînd Dum-nezeu va conferi sufletului o form divin. Erosul

purificat trece prin deprecierea total a spiritului deposesiune egocentric, transformîndu-se în iubire

absolut: "intensitatea agapic" de care vorbeteSfîntul Grigorie de Nyssa: "a-L vedea pe Dumnezeuînseamn a nu te stura niciodat de dorirea Lui"

38.

Atunci cînd sunetul nu-i mai este centru, trecînd

printr-o deplin despuiere smerit, "gnoza devine

dragoste unitiv"39.

6. URCUUL MISTIC

l

Prin calea mistic, fiii lui Dumnezeu ating cul-

mile libertii, care îns este structurat i susinut

luntric de ctre trirea dogmei prin Liturghii-

Sfintele Taine. Nu exist mistic în afara Bisericii.

Pe de alt parte, iubirea mistic nu poate fi "organi-

zat", iar viaa mistic - domeniu al ascezei - nu se

sprijin pe nici o tehnic.

Inima se deschide în msura receptivitii ei

fa de proiecia uman a misterului întruprii, a

locuirii Cuvîntului - aa cum se opereaz i este

prelungit prin euharistie. Numai Dumnezeu 11

poate face cunoscut pe Dumnezeu, i Duhul Sfînt

este acela care ne unete cu Fiul, iar prin El. cu

Tatl. Dup Sfîntul Simeon, vîrful vieii mistice este

intilnirea personal cu Hristos care vorbete în

inimile noastre prin Duhul Sftnt

Adpat la izvorul liturgic, cluzit de dogm,br i chibzuit, viaa mistic se impune prin

perfectul su echilibru. "Patima ei impasibil" dezr-dcineaz cultivarea fenomenelor vizuale sau senzi-

tive i exclude orice curiozitate. Nici chiar extazul

nu este apanajul perfecilor, fiind accesibil pîn inovicilor "Dac vedei vreun tînr care urc la cer

din propria-i voin, tragei-1 de picior înapoi pepâmînt, pentru c asta nu-i aduce nici un folos"

40.

Taumaturgia - fama miraculorum - este mai degra-

b problema celui "psihic", decît preocuparea insu-lui înduhovnicit. "Nu te fora s zreti în timpulrugciunii vreo imagine sau figur; fii netrupesc în

prezena Celui Netrupesc" ne sftuiete Sfîntul Nil

Sinaitul4

. Apariiile sînt rare i sosesc ca o stare degraie care inhinge rezistena instinctiv a misti-

cilor Vederea luminii necreate, luminozitatea trupu-lui i uurarea lui pîn aproape de levitaie nu seîmpac nici cu plgile deschise, nici cu alt formde "dolorism". Rsritul ador Crucea nu ca pe unlemn al supliciului, ci ca pe arborele vieii careinmugurete iari in centrul lumii. Semn de victo-rie, Crucea recapituleaz lumea pe braele sale irim porile iadului. Este experiena Celui Trans-^urat <i Înviat care aduce sufletului o tresrire de

bucura pascal. Aceasta este mistica mormîntuluipecetluit i apoi deschis, din care inete viaa

5A

venic. Rsritul nu cunoate confesiunile, mrturi-

ile sau autobiografiile sfinilor. Limbajul misticilor -

atîta cît scrierile lor ne-au parvenit - este diferit de

cel al teologilor. Ei vorbesc în termenii unei foarte

paradoxale experiene de comuniune i dragoste.

Viaa mistic este esenialmente viaa întru dumne-

zeire, iar în Rsrit, dumnezeirea nu este in primul

rind Putere, ci emergen a "creaiei înnoite". Starea

mistic atest depirea condiiei creaturale. Dum-

nezeu îi este omului mai aproape decît poate omul

s-i ne însui, aa încît viaa supranatural intru

divinitate îi este acestuia mai fireasc înc decît

viaa întru umanitate. în orice ins botezat, Hristos

este__o_fjrezen_ luntric. Aceasta este experiena

antinomic a neantului i a Absolutului; fr s su-

prime hiatusu! ontologic, Dumnezeu îl umple pnn

prezena Sa. O fiin vine din neant i triete parti-

cipînd la condiiile vieii divine: "Sînt om dup fire,

dar Dumnezeu dup har". Dumnezeu transcende

propria Lui Transcenden: "El vine dintr-o dat i,

neamestecat, se cufund în mine... Mîinile mele sînt

cele ale unui prpdit, dar îmi mic braul i vd ca

Hristos este pe de-a-ntregul în el", spune Sfîntul

Simeon42. Aceast pogorire este parusia lui Hnstos in

suflet, forma Chipului Su. Sfîntul loan Damaschin

numea asta "întoarcerea anti-natum în matca fini-

Vzut de sus, un sfint este deja plmdit din

lumin. Fr s caute a-L copia, el ii urmeaz lui

Hristos pîn cînd imaginea Acestuia i se întiprete

in suflet: "Curia inimii se msoar pnn iubirea

59

... >ilor cart se poticnesc". Sufletul se dilat

mphnete C8 iubire cosmic, asum rul uni-

itrbate agonia din Ghetsimani i se înal

itre alt viziune care ii despoaie de orice jude-

,.t \ede sufletul aproapelui su".

Vederea unete cele asemenea: "Cînd cineva vede

e toi oamenii buni i nimeni nu-i pare necurat,

atur Jte spune c e curat cu inima... dac îl vezi

pe tratele tu pctuind, aruncâ-i pe umeri mantia

iubirii tale***. O asemenea dragoste este lucrtoare,

fiindc "preschimb firea însi a lucrurilor"*5

.

Aici nu mai e vorba de trecerea de la patimi la în-

de la pcat la har, ci de trecerea de la tea-

I Ia iubire: "Cel desâvîrit refuz temerea, dispre-

ete recompensele i iubete din toat inima sa"46

.

Sufletul se înal mai presus de orice semndeterminat i iese in afara tuturor reprezentrilor iimaginilor. Multiplicitatea este înlocuit de unicita-

tea simpl. Sufletul - chip i oglind a divinului -devine lcaul iui Dumnezeu. Rpirea mistic îl în-

dreapt spre împrie: "Dac specificul înelep-imi este aptitudinea cunoaterii realitilor, nime-

ni nu va fi înelept dac nu va privi spre cele viitoa-re"*-. 'In veacul din urm - spune Sfîntul Isaac - unom induhovnidt va primi harul care i se potrive-te Aceasta este viziunea iconografic a "Liturghiei:mnezeieti\ 'Oaia cea pierdut" - omenirea -

jntr in corul ceresc al îngerilor, stînd în faa Mielu-

hl<!j,SbC din APocaliP*i Pe care îl înconjoar în-

n^tt» cerc al sferelor. Purpura regeasc a Patimii se

î

întinde peste albul lumii cereti btînd in strlucirea

Amiezei neapuse: culoarea iconografic a iubirii

divine îmbrcat in haine omeneti. Este revenirea

omului la demnitatea sa celest. în momentul înl-

ârii lui Hristos, îngerii strigaser deja: "Cine este

mpratul slavei?" Acum îns, îngerii triesc uimi-

rea suscitat de misterul ultim: oaia cea pierdut

devine Una cu Pstorul. Cîntarea cîntrilor exalt

Nunta Cuvîntului cu logodnica Lui. Dragostea este

magnetul care atrage mereu mai puternic sufletul

care se prbuete în luminosul întuneric al Dom-nului, întuneric luminos, beie treaz, izvor de apvie, micare nemicat: cum s treci de slbiciunea

cuvintelor?

"Te-ai fcut frumoas venind în Lumina Mea.

apropierea te-a împrtit cu frumuseea Mea...

Intrînd în lumin, sufletul se face lumin"*8

. La

acest nivel nu mai e vorba s învei ceva despre

Dumnezeu, ci s-L primeti, adîncindu-te în El.

"tiina prefcut în iubire" este de natur absolut

euharistic: "Dup Patimi, vinul care veselete ini-

ma se cheam sînge al viei" i "via mistic provoa-

c beia luciditii"49

. "Dumnezeu este iubirea care

trimite pe Fiul Su unul-nscut ca pe o sgeat cu

vîrful umezit in Duhul Sfînt; virful este credina

care introduce în suflet nu doar sgeata, ci i pe

Sgettor"50.

Sufletul transformat în pasre a luminii urc

mereu. Orice dobîndire devine un nou început.

"Dup ce a pus piciorul pe scara lui Dumnezeu,

61

sufletul) urc neîncetat, cci fiecare treapt des-

chide alt infinit"51

. Aceasta este scara lui Iacob.

Omul este întîmpinat "nu doar de îngeri, ci deînsui împratul îngerilor". "Dar cum voi exprimaindicibilul? Ceea ce ochii n-au vzut, ceea ce ure-

chea n-a auzit, ceea ce inima omului nu a simit:

cum s-ar putea spune toate acestea prin cuvinte?"52

Orice micare se stinge i însi rugciunea îischimb natura: "Sufletul se roag în afara rugciu-nii"-

5. Este isihia, linitirea duhului, odihna mai

presus de orice rug, pacea care depete oricepânicie. Aceasta este eternizarea întîlnirii "factre fa", cind, potrivit frumoasei spuse a SfîntuluiIoan Damaschin, "Dumnezeu vine în suflet, iarsufletul se strmut in Dumnezeu"54

.

Apofatismul rsritean îl mrturisete pe DuhulSfînt, Persoan care rmîne misterioas, dar caremanifest cele dumnezeieti i realizeaz întreagavia spintual. Mereu lucid, aceasta din urmaprofundeaz cunoaterea duhovniceasc pe careSfîntul Isaac o numete "simul vieii venice" i"intuiia realitilor ascunse". Viaa spiritual sedesavirete prin contemplarea i participarea lalumina Shntei Treimi care se manifest prin vedereaipostatic a Hristosuiui transfigurat: o vedere careeste accesibil înc de aici sfinilor chemai la osp-ul neshrit al întîlnirii.

V

Descoperirile de pe drumul urcuului par si-multan obscure i luminoase. în venicie i dincoloae ea, strfulgerrile se întunec pe msur ce lumi-

62

na treptelor supenoare sporete. Acelai mister sevoaleaz neîncetat, dar se i dezvluie progresivfiecare punct de sosire fiind de fapt unul de plecare'Dar subiectul uman nu mai este acelai. Interioriza'rea îi redescoper cosmosul - strun de laud adîncit în suflet - într-o linite mereu mai plin deDumnezeu. Fiecare transfigurare a omului este odepire întru infinitate. Totul este nou, unic irene-

tabil primit ca un dulce har înnoitor de bucuriipascale.

in

Omul nou

Astzi nu mai e vorba de o simpl reformare a

structurilor i a instituiilor ci, pur i simplu, dezmislirea unui om nou, stpîn atotputernic al

destinului su i al istoriei, contient de sensul sau

de absurditatea ambelor, dar asumîndu-le deopotri-

v, într-o asemenea tensiune profund, cînd omulîi împinge revolta pîn la dorina de a se re-face pe

el însui, adevrul lui Dumnezeu ar putea fi auzit

mai bine ca oricînd. Râspîndirea acestui adevr le

cere martorilor lui dou lucruri: întîi, s dea o nes-

fîrit atenie omului revoltat i tragicei lui singur-ti (în ideea de a începe cu el un dialog valabil);

apoi, s prezinte adevrul pe limba i la nivelul

acelui om. în acest caz, Cuvîntul Iui Dumnezeu, re-

gsirea kerigmei evanghelice, va fi cu siguran mai

eficient decît orice abstraciune, mai ales ieitdintr-un sistem teologic.

Pozitivismul tiinific, existenialismul, materia-

lismul marxist sau pur i simplu bunul sim al

omului de pe strad caut cu pasiune "omul nou",

conductorul, eliberatorul care ar ine în min soar-

t>5

(.i lumii i ar putea rspunde la ce i cum-ol vi romeneti Se cunoate adagiul evanghelic "dac*b îl indrumâ pe altul, amîndoi vor cdea in er""

pa' de dincoace de om. Trebuie s vedem cinsHdac aspiraiile actuale antreneaz vreun proa-real i, dac da. în ce sens.

^es

1. EECUL UMANISMULUI ATEU

Redus la propriile sale mijloace, materiauman râmine identic de-a lungul secolelor si seîmpotrivete oricrei discipline impuse. "De bine cee schimb, nu se schimb nimic" spune proverbulfrancez. Mai ru, observm o redutabil regresiunespre smuiu sapiens - "maimua savant" care mer-ge cu bomba atomic în mîini: un soi de neprevzu-ta mutaie antropologic survenit de-a-ndoaselea.

£,; . i

3nK-!°

r" a'

' Ui Nietzsche risc s se plicli-

": enbd vâzind evoluia regresiv spre acesthomo st d ,eoretJzat de docln.

nari p|.

£ de darv ziune^ hlosoful Berdiaev constata în chip inataca-bil ca Dumnezeu i copilul su - omul - sînt corela-

ni«r ? f

undecD"mne«u e absent, nici omul nu

ex.sta,acesta ar h bilanul religiei omului.

siat Z ^^/motdeauna ca o fiin divizat, sfî-

n H»hPaS'Unie

,

Sale'^împcat cu propriul des-

m*ufn' ncaPab,l

us confere un sens moVtii. Psal-

Z2iV P™ bme * Se mir c Acela îi aduce,nte de

° crea,ur a,î( de mizerabil. Nu exist o a

treia cale. în afara acestui Cineva divin, Heidegger

vede cu profunzime solitudinea tragic a omului

strivit de griji i de moarte: Sein zum Tode, "viaa-

întru-moarte". De aceea, dup el, atunci cînd se dep-

ete pe sine, omul devine un "zeu neputincios".

în ciuda încercrii hegeliene i marxiste de a

stabili un termen istoric pentru apariia "omului

nou", fenomenologia i existenialismul i-au artat

îndoielile fa de acest om, descriindu-1 ca pe o

fiin zdrobit, care triete într-un "univers casat".

Masa strivitoare a descoperirilor îl face incapabil de

a construi o ierarhie a valorilor, sau de a întrezri

vreun sens. O nemaipomenit bogie de consum se

însoete cu o izbitoare srcie a sentimentului

moral i religios. Aflat în culmea bogiilor sale,

omul nu mai tie cum s se orienteze i s se poar-

te. Asemenea unui copil rsfat cu cadouri, îngro-

pat în bunuri, omul intr în posesia propriilor sale

avuii. Precum automobilul, nici un obiect nu are

menirea de a fi pstrat, ci doar schimbat cu altul

mai bun. Nimic nu mai dureaz. Se pune atunci în-

trebarea: pentru ce am toate aceste bunuri i ce voi

face cu ele? îngrijorat, nelinitit, omul îi pune în-

trebri; chiar i pentru un ateu, ca Merleau-Ponty,

"omul este condamnat la un sens" - ceea ce vrea sspun c demnitatea proprie îl oblig s gseasc o

viziune nou, adic pe de-a-ntregul gîndit.

2. MESAJUL EVANGHELIEI

Simpla reflecie nu e suficient pentru a rspun-de la întrebrile lumii. Trebuie s faci apel la actul

de credin, la acea "înnoire a intelectului prin Hris-

tos" (1 Corinteni 2, 16) despre care vorbete Sfîntul

Pavel. Conflictul ideologiilor secularizate, ca i acela

dintre oamenii singuratici nu are soluie. El cere unal treilea partener de dialog un Mîngîietor i Ap-rtor, pentru ca "omul-pus-în-situaie" s fie privit

cu ochii lui Dumnezeu, sau, cum spune Sfîntul Gri-gorie de Nyssa, "cu ochii porumbelului".

Evanghelia este foarte limpede: "Eu, Lumin,am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine s nurâmin în întuneric" (Ioan 12, 46). Iar dac Hristospleac din lume, El îi las Cuvîntul în miezul isto-

riei (Ioan 12, 48). Cuvînt al vieii, EI nu este o doc-trin imobil, ci locul viu al unei Prezene. Iat dece oricare mrturisitor al Evangheliei este în primulrind prezent i actual, stînd în ascultarea lumiivizibile, dar interpretînd-o în duhul celei invizibile;el asigur astfel convergena dintre viziunea lui

Dumnezeu asupra istoriei i aspiraiile fireti aleumanismului modem.

Martorul le spune tuturor împria lui Dum-nezeu este in mijlocul vostru; Dumnezeu este pre-zent în toate întîmplrile lumii, numai voi nu tii inu vedei nimic. Dumnezeu îi interpeleaz pe oa-meni în largul situaiei lor istorice, ceea ce demons-treaz contemporaneitatea lui Iisus cu omul fiecrei

to

epoci. Dumnezeu se adreseaz omului secolului al

XX-lea din interiorul umanismului i al valorilor sale.

Geniul lui Teilhard de Chardin const în a fi

descris istoria cosmosului ca pe o evoluie orientat

ctre om. Dac omul nu mai este centrul astronomic

al universului, el se afl acum în vîrful acestuia,

pentru c, prin om, evoluia cosmosului devine

contient de sine. Dac Vechiul Testament se în-

drepta ctre Mesia, dup Cincizecime, timpul ecle-

zial este orientat ctre acele novissima parusiale,

purfîndu-1 pe om ctre desvîrirea noii creaturi - o

noutate real, cci Dumnezeu însui se face Omnou - ecce Homo, Om absolut - fiind urmat de

toat lumea.

Nu e vorba de a "cîrpi" sau de a "drege" omul

vechi. "Omul nostru cel din afar se trece, cel dinl-

untru se înnoiete din zi în zi" spune Sfîntul Pavel

(II Corinteni 4, 16). Metamorfoza palingeneziei este

radical: "Omule, ia seama la ce eti! Privete-i

regeasca demnitate!" exclam Sfîntul Grigorie de

Nyssa. "Ce este omul?" se întreab Sfîntul Pavel:

"L-ai micorat pe el cu puin fa de îngeri; cu mri-

re i cu cinste l-ai încununat i l-ai pus peste lucru-

rile mîinilor Tale" (Evrei 2, 7). în gîndirea Prinilor,

omul este - dup chipul celor trei slujiri ale lui

Hristos - rege, preot i profet: "Rege datorit stâpî-

nirii patimilor, preot pentru a-i jertfi trupul, profet

graie cunoaterii marilor mistere". Legea funda-

mental a Evangheliei anun cu bucurie: "Cele

vechi au trecut, iat toate s-au fcut noi", cci "dac

69

cineva este fn Hristos, este fptur nou" (II Corin-teni 5, 7). De aici înainte, ceea ce conteaz este "fp-tura cea nou" (Galateni 6, 15). Scriptura se încheiecu aceast mrturie a Domnului: "Iat, noi Ie facempe toate" (Apocalipsa 21, 5).

Prin mreia mrturisitorilor i a martirilor sicretinismul este mesianic, revoluionar, exploziv'Evanghelia spune c, devreme ce chipul lumii vechitrebuie adus la cele noi, împria se ia cu asalt.

3. SFINENIA, NOUA DIMENSIUNE A OMULUI

Creatura cea nou, omul cel nou - aceste expre-sii sînt sinonime ale sfineniei. "Voi toi, cei chemaisfini", spune Sfîntul Pavel. Sare a pmîntului i lu-mina a lumii, sfinii sînt farurile sau cluzele ome-mni. Aceti martori, cînd strlucitori, cînd obscuri iascuni, asum deplin istoria. "Prieteni rnii aiMirelui", martirii sînt "spicele de grîu secerate deregi pe care Domnul Ie-a pus în hambarele împr-iei Sfinii preiau mesajul martirilor pentru a ilu-mina lumea. Dar cum chemarea Evangheliei se adre-seaz fiecrui om, Sfîntul Pavel îi numete pe toicredincioii "sfini".

Y

Dac aa cum spune Origen, Biserica de dupîntrupare este "plin de Treime", Biserica de dupr.fclrn

^ «* P»in de sfini. Slujba TuturorSfinilor ndic toate barierele: "ti cînt pe prieteniiDomnului meu, pentru ca oricine voiete, s li se

70

alture". Invitaia este adresat fiecruia: Sfîntul

Joan Hrisostom proclam chemarea urbi et orbi

spunînd c "norul martirilor ne iese în întâmpinare

tuturor".

Sfinenia devine o caracteristic a Bisericii:

Unam' sanctam. Iar comuniunea sfinilor exprim

sfinenia lui Dumnezeu: "Pe chipul sfinilor strlu-

cete Lumina Ta, Hristoase Dumnezeule". Dar ce

înseamn sfinenia? Dac toate cuvintele desem-

neaz cele lumeti, sfinenia nu are referin ome-

neasc. Sfinenia este specific lui Dumnezeu. "Sfînt

este Numele Su" spune Isaia (57, 15). înelepciu-

nea, puterea, sau chiar dragostea au analogii în

viaa uman, dar sfinenia este prin excelen sem-

nul alteritii divine. "Tu solus Sancrus, numai

Dumnezeu este sfînt" (Apocalipsa 15, 4). Pe de alt

parte, porunca divin este foarte precis: "Fii sfini,

precum Eu sînt sfînt"; fiindc este Sfîntul absolut,

Dumnezeu ne face sfini fcîndu-ne s participm la

sfinenia Lui (Evrei 12, 20).

Aceasta este lucrarea ultim a iubirii divine:

"De acum nu v mai numesc slugi [...], ci v-am

numit pe voi prieteni" (Ioan 15, 14-15). Sîntem în

miezul noutii: atras de magnetul divin, omul este

înscris pe orbita Infinitului. Dumnezeu îl ia pe omdin lumea aceasta, dar îl repune în lume ca sfînt,

ca receptacol al teofaniilor i izvor al sanctitii

cosmice.

în ebraic, etimologia cuvîntului "sfinenie"

sugereaz, prin chiar rdcina termenului, sepa-

71

raia, dislocarea, apartenena total la dumnezeiresau alegerea pe care Dumnezeu o face în vedereaunei vocaii mundane precise. Imnul Sanctus, rostitde Isaia, suscit teroarea sacr i dezvluie distanainfinit care separ sfinenia transcendent a Iui

Dumnezeu de praful i pulberea" omului (Genez18, 27). Prin taina Întruprii, Dumnezeu îi trans-cende propria transcenden, iar umanitatea Saîndumnezeit devine "consubstanial", imanent iaccesibil omului, plasîndu-1 în "apropierea lui

arztoare".

In Vechiul Testament, teofaniile marcau anu-mite zone privilegiate în care Dumnezeu se dezv-luia fulgertor, acelea erau nite "locuri sfinte",asemenea "rugului aprins" (Exod 3, 2). Dar, de laCincizecime încoace, lumea întreag este încredin-at sfinilor pentru ca "rugul aprins" s capetedimensiuni universale. Tot pmînrul este al Meu",spune Domnul. Odinioar, omul auzea porunca:"Scoate-i înclmintea din picioarele tale, c loculpe care calci este pmînt sfînt" (Exod 3, 5); o pori-une de pmînt era sfinit pentru c fusese atinsde sfinenia divin. O veche întruchipare iconic aSnntului Ioan Boteztorul marcheaz trecerea într-onou ordine: icoana îl arat pe înainte-mergtorpind peste haosul absolut al pmîntului murdritde pcat, dar pe unde trece, solul se transform dinnou in paradis. Icoana vrea s spun: "Pâmîntule,fâ-te ,ari curat, cci picioarele care te colind sîntsfinte .

Un sfînt, un om înnoit, desfide obinuitul i ve-tustul, aa încît noutatea lui le pare multora scandal

i nebunie. Pentru praxisul marxist, un sfînt este unom inutil, cci Ia ce ar putea el servi? Or, tocmaiacesta "inutilitate", mai exact acesta disponibilitate

total fa de Transcendent este cea care pune, într-o

lume amnezic, întrebrile vieii i ale morii. Unsfînt, chiar i cel mai izolat i ascuns, "îmbrcat in

goliciunea pustiului", poart pe umerii si firavi

greul pmîntului i noaptea pcatului, protejînd

astfel lumea de mînia lui Dumnezeu. Atunci dnd lu-

mea rîde, lacrimile sfanului pogoar peste oamenimilostivirea divin. înainte de a muri, un pustnic i-arostit rugciunea din urm ca pe un amin menit sipecetluiasc slujirea: "Fie ca toi s se mîntuiasc,iar pmîntul s cunoasc izbvirea...". Intrind în

"comuniunea pcatului", sfinii îi trag pe toi pc-toii ctre "comuniunea sfinilor".

Ceea ce în mod sigur îi scandalizeaz pe necre-

dincioi nu sînt atît sfinii, rit faptul înfricotor cnu toi cretinii sînt sfini. L£on Bloy spunea pebun dreptate: "Nu exist decît o singur tristee, ianume c nu sîntem cu toii sfini". La rfndul su,P^guy scrie: "Am avut sfini i sfinte de toate feluri-

le, numai c acum ne trebuie un alt chip". SimoneWeil accentueaz i mai mult aceast nevoie de ca-

litate cu torul special: "Lumea de azi are trebuinde sfini, de sfini nemaivzui, de sfini care si

*»bi geniu...".

72 n

4. MARTORUL

Pentm a înelege aceast exigen, trebuie sauzim din nou cuvîntul lui Hristos transmis deEvanghelia Sfintului Ioan (13, 20). Cînd Hristos

prsete aceast lume, ne las în schimb Biserica,

ne las "trimisul" chemat s-i continue lucrarea

mîntuitoare; atunci, El pronun aceste cuvinte pline

de sensuri teribile: "Cel care primete pe Cel pecare-1 voi trimite Eu, pe Mine M primete; iar cineM primete pe Mine, primete pe Cel ce M-a trimis

pe Mine". Vedem prea bine, destinul lumii, mîntui-rea sau pierzania ei, depind de atitudinea Bisericii,

adic de atitudinea fiecrui cretin. Dac lumea îl

primete pe unul de-al nostru, ea intr în comuni-une cu Cel ce ne-a trimis. Acest cuvînt te înfioar.Ctre ce mreie, i ctre ce prezen deschis fiec-rui om ne cheam acest cuvînt pentru ca lumea s-1primeasc? Vom putea oare înelege ce gest a fcutPavel refuzînd mîntuirea proprie de dragul mîntui-rii poporului su? Mrturia i sfinenia noastr sîntoare echivalente cu aceast dragoste mîntuitoare?

lisus le cere ucenicilor i prietenilor si s seveseleasc cu o bucurie intens, ale crei raiunistau dincolo de om, în simplul i tulburtorul faptal existenei lui Dumnezeu (Ioan 14, 28). Rsunetulpnmenit al chemrii i mîntuirea lumii rezid înaceast bucurie limpede a iubirii dezinteresate, carese druiete pe de-a-ntregul i fr reineri. Nu atît

pragmaticul i utilitarul "te iubesc pentru a te mîn-

74

tui"/ cît declaraia curat: "te mîntuiesc pentru c te

iubesc". Astfel, geniul nostru este chemat s desco-

pere felul sau arta de a fi acceptat, ascultat i primit

de întreaga lume. Sfintul Pavel a descoperit aceast

art, de vreme ce spune: "Nu mai triesc eu, ci Hris-

tos este Cel care triete în mine" (Gaiateni 2, 20).

Predicile nu mai ajung: ceasul istoriei ne indic ora

la care nu mai trebuie doar s vorbim despre Hris-

tos, pentru c ni se cere s devenim una cu Hristos,

transformîndu-ne în tot atîtea sedii ale prezenei iale cuvîntului Su.

5. UN SFÎNT DIN ZIUA DE AZI

Mulimea caut neîncetat "semne i minuni",

ins Domnul spune: "Nu vor primi nimic". Un sfînt

al zilelor noastre este un om ca toat lumea, darfiina lui este o întrebare de via i de moarte adre-

sat celorlali. Aa cum frumos spune Tauler: "Unii

sufer martiriul de-a dreptul prin sabie, alii cunoscmartiriul care îi încununeaz pe dinuntru", in chip

nevzut. Alii mrturisesc acum cu riscul propriei

viei, mrturia lor -fiind aceast tcere gritoare. Maiexist unii chemai s mrturiseasc în faa opiniei

publice i a lumii, adic în faa redutabilei indife-

rene a maselor. Kierkegaard spunea c întiia pre-

dic a unui preot ar trebui s fie i ultima, ea re-

prezentînd un scandal în urma cruia preotul este

aruncat Ia marginea societii "oamenilor de bine".

75

trebuie sfini care s tie s scandalizeze, întnj.

pi'nd nebunia Iui Dumnezeu pentru a evidenia, depild, prostia cosmonauilor marxiti plecai s-icaute pe Dumnezeu i pe îngeri printre galaxii.

Un om nou nu e deloc un supraom sau untaumaturg. EI este despuiat de orice "legend", darreprezint mai mult decît o legend: un asemeneaom este actual, intrucît mrturisete c împria îi

este deja deschis- Totui, avertismentul Evanghe-liei: 'Cine are urechi de auzit, s aud!" - rmînevalabil. Spre deosebire de imaginile vedetelor i deportretele efilor de Stat tmîiai pretutindeni, sfîn-

tul este umil, asemenea tuturor, dar privirea, cuvîn-tul i faptele sale "traduc in ceruri" grijile omenetii coboar pe pmînt surisu! Tatlui.

6. SFÎNTUL l NATURA LUMII

Cretinii - spunea Sfîntul Pavel - "ÎI preaslvescpe Dumnezeu în trupul lor" (I Corinteni 6, 11-20):

"Ori de mîncai, ori de bei, ori altceva facei, toatespre slava lui Dumnezeu s Ie facei" (I Corinteni10, 31). Exist aadar un nou tip, s-ar putea spuneun "stil evanghelic" de a face chiar i lucrurile zil-

nice cele mai obinuite. ranul de pe rîmp, savan-tul care studiaz structura atomului îi pot purificagesturile i privirile prin rugciune, cci materia cucare au de-a face este i ea "fptur nou": i aaeste datorit atitudinii schimbate a omului, "pentru

76

c i fptura însi se va izbvi din robia stricciu-

nii, ca s fie prta la libertatea mririi fiilor lui

Dumnezeu" (Romani 8, 18-23). Ateptare anxioas a

naturii care se întinde, asemenea unei priviri, de jos

în sus, "precum sînt ochii slujnicei la mîinile stpî-

nului ei" (Psalm 122,2). Suferina naturii nu este

durerea unei agonii, ci aceea a unei nateri.

Hristos a înlturat cele trei bariere: a naturii

sclerozate, a pcatului i a morii; El a preschimbat

stavila în "trecere" pascal, "prefcînd moartea în

somn al privegherii i trezindu-i pe cei vii". Elemen-tele naturale îi pstreaz aparena, dar sfîntul

oprete ciclul lor steril, îndreptîndu-Ie ctre scopulpe care Dumnezeu l-a fixat fiecreia dintre creatu-

rile Sale. Parabola biblic - mashal - ne introduceadmirabil în lumea înnoit a lui Dumnezeu: sem-ntorul miroase a pmînt reavn, femeia pune droj-

dia în aluat; alteori întîlnim bobul de griu, via-de-vie sau smochinul. Lumea sensibil ne iniiaz încele mai adînci mistere ale creaiei divine. Folosindlucrurile acestei lumi i artîndu-Ie destinaia, li-

turghia opereaz o de-profanare, o de-vulgarizare afiinei cosmice. Prin irumperea puterilor transcen-dente, liturghia "strpunge" opacitatea lumii închisemyîndu-ne c toate au o finalitate liturgic: p-mintul primete trupul Domnului, piatra astup tai-na mormîntului Su înainte de a fi rsturnat de

Tfk"în fa*a mironos 'îelor, lemnul Crucii devine

Arbore al Vieii, ziua ne amintete lumina Schimb-ni 'a Fa a Domnului, griul i vinul converg în

77

nirea darurilor euharistiei "spre vindecarea tru-

pului §i a sufletului", mslinul produce uleiul mi-eni, iar apa izvorte din baptisterii, pregtit

fiind pentru lavacrum - baia regeneratoare a vieii?mce. Toate ne vorbesc despre întrupare, i totul

vîrete în Domnul. Liturghia integreaz ac-iunile cele mai elementare ale vieii: a mînca, a beaa te spla, a vorbi, a face, a te împrti, a tri i însrlrit a mun pentru înviere. Ea restituie acestoraciuni sensul i adevrata lor destinaie: aceea de afi pietre din Templul cosmic al slavei lui Dumne-zeu. Psalmii descriu un fel de dans sacru în care"munii tresalt ca berbecii, iar colinele se mldieprecum mieii": e aspiraia secret a oricrei fiinedornice s-i dnte Creatorul.

Sfînrul Ambrozie le arat catehumenilor perico-lul de a dispreui sfintele taine, sub pretextul c ele

^ rolosesc de o materie obinuit. In realitate, lu-

crrile dumnezeieti nu sînt perceptibile, ci doarsemnate in sfera vizibilului". Pentru Prini, Bise-

rica este noul paradis în care Duhul Sfînt face dinsfintele Taine nite "arbori ai vieii" i unde stpîni-rea sfinilor asupra cosmosului este în chip miste-rios restaurat. Prin Taine, vechea natur se elibe-reaz i, umbntâ de Duh, se pregtete pentru oalt germinaie, adic pentru renaterea împrieica "pmint nou", aa dup cum tot ea nscuse - înFecioara Mria - firea Noului Adam.

7. SFiNTUL PRINTRE OAMENI

Prinii ne spun c monahii sînt pur i simplu

cei care iau în serios mîntuirea lumii, care merg

pîn la captul credinei, bine tiind c aceasta este

capabil, aa cum spune Evanghelia, s mute mun-

ii. Dup aceiai Prini, orice credincios poate deve-

ni un "monah interiorizat" care - fie c este cstorit

sau celibatar - gsete echivalentul exact al voturi-

lor monahale în toate împrejurrile vieii sale perso-

nale, în acest caz, simpla lui existen, prezena lui

singur, dar deplin, reprezint deja un scandal

pentru conformismul unei lumi aezate, constituind

o mrturie care izbvete de plictisul i mediocrita-

tea vieii curente. In Rusia comunist, un adevrat

credincios este un suris al lui Dumnezeu, o gur de

aer curat în ambiana de plictis creat de atîia

doctrinari fanatici.

Un om înnoit este, înainte de orice, un om al

rugciunii, o fiin liturgic: omul care cintâ Sanc-

tus, cel care îi rezum viaa prin cuvîntul Psalm

ului: ii preaslvesc pe Dumnezeu atît cit sint viu".

In contextul ateismului de stat, episcopul rus i-a

îndemnat de curind pe credincioii care nu pot avea

o via liturgic regulat s devin ei înii biserici,

prelungind liturghia in viaa lor zilnic; ei trebuie

s-i transforme existena în slujire, s arate celor

necredincioi un chip luminat de surisul liturgic

s asculte tcerea Cuvintului pentru a-L face mai

puternic decît vorbele compromise.

7q

O asemenea prezen "liturgic" sfinete orice

parte a lumii i contribuie ta adevrata pace, desprecare vorbete Evanghelia. Rugciunea unui aseme-nea om înnoit se rsfrînge peste ziua de mîine, pes-

te fructele pmîntului, peste efortul savantului ipeste osteneala fiecrui om. în uriaa catedral care

este universul lui Dumnezeu, omul - preot al vieiisale, muncitor sau învat - face din întreaga ome-nire o ofrand, o doxologie, un cîntec. Astzi, cînd

în Rusia sovietic persecuiile se înspresc, într-un

climat de tcere martiric, o splendid i surprinz-toare rugciune circul printre credincioi, chemîn-du-i s-L "mînghe pe Duhul Sfînt" prin dragostea ilepdarea lor de sine: "Miluiete-ne pe noi, binecu-

vinteaz-ne laolalt, pe noi, tîlharii i samaritenii, pecei ce ne prbuim în cale i pe preoii care trec

nepstori, pe toi cei asemenea nou, cli i victi-

me, pe cei care blesteam i pe cei blestemai, pe cei

care i se împotrivesc i pe cei care se închin în

faa iubirii Tale. Adun-ne pe toi în Tine, PrinteDrept i Sfînt..."

Prinii Bisericii spun c orice credincios este, în

felul su, un "brbat apostolic". Credina lui cores-

punde textului de la sfiritul Evangheliei dup Mar-cu, aparinînd "celui care calc peste erpi, vindecorice boal, mut munii i învie morii dac aceasta

este voia lui Dumnezeu" (Marcu 16, 17-18). Doar striasc cu simplitate plenitudinea credinei i s nu

se îndeprteze de la inta sa. Da! Trebuie spus iiari spus fr încetare, c aceast vocaie nu este

expresia unui romantism mistic, ci ascultare fa de

cel mai direct i realist îneles al Evangheliei. i nu

e vorba nici de marii sfini, nici de aleii speciali.

Toate aceste fapte amintind mreia unor minuni

stau la îndemîna credinei noastre, iar chemarea lui

Dumnezeu - a crei putere sporete prin slbiciu-

nea noastr - se adreseaz fiecruia dintre noi. A

deveni alt om depinde de hotrirea imediat i fer-

m a spiritului nostru, de credina noastr care

spune cu smerit simplitate DA, urmîndu-L cu vo-

ioie pe Hristos: abia atunci, totul va fi posibil i se

vor putea face minuni.

E vorba despre o atitudine de linite cucernic,

de smerenie, dar i de tandree pasionat. Nite

ascei atît de severi precum sfinii Isaac irul i loan

Scârarul, spuneau c trebuie s-L iubeti pe Dumne-

zeu aa cum îi iubeti logodnica; pentru Kierke-

gaard, "trebuie s citim Biblia aa cum un tînr

citete scrisoarea de la iubita iui, bucurîndu-se la

gîndul c aceasta este scris pentru el". E normal

deci s te îndrgosteti de creaia lui Dumnezeu i

s descifrezi sensul divin, dincolo de absurditatea

aparent a istoriei; e normal s te transformi in

lumin, s f\\ revelaie i profeie.

Minunat de existena lui Dumnezeu, omul cel

nou este întru cîtva atins de nebunia despre care

vorbete Sfîntul Pavel, o stare concretizat in umo-

rul "nebunilor pentru Hristos" - singurul capabil sdizolve apstoarea seriozitate a doctrinarilor. Dos-

toievski spunea c lumea risc s piar nu din cau-

Sl

za rzboaielor, ci din plictiseal: diavolul iese djntr-un cscat mare cît lumea...

Omul cel nou este, de asemenea, cel pe Can.credina ii elibereaz de "marea spaim a secol U ]U

'

al XX-lea": teama de bombe, teama de cancer, frir'

de moarte. E un om a crui credin este mereu unmod de a iubi lumea i de a-L urma pe Domnul nî

nâ la pogorirea Lui în iad. Dumnezeu las deopartelogica lui proprie, creia îi adaug - fr a contrariaDreptatea - o dimensiune nou, iar noi trebuie spstrm intact secretul ultim al condescendeneiSale. A fi alt om înseamn a-L anuna toat viaa peCel care vine, aflîndu-Se deja în sinea vestitoruluiSu. înseamn s fii, aa cum spune Sfîntul Grigoriede Nyssa, plin de "beia sobr" care te îndeamn sâ

ui oricrui trector: "Vino i bea". Omul înnoiteste cei care cînt, împreun cu Sfîntul loan Scra-rul: "Dragostea Ta mi-a rnit sufletul, iar inima meae pirjolit de flcri; merg înainte slvindu-Te..."

Cretinismul - religie a noutii absolute - esteexploziv. In împria Cezarului ni se cere s gsimîmpria lui Dumnezeu, iar Evanghelia vorbetedespre violena celor care iau cu asalt cerurile. Unuldintre semnele cele mai sigure ale apropierii împ-riei este unitatea lumii cretine. Aceast unitate a

constituit dorina, rugciunea i îndîrjirea arztoarea patriarhului Athenagoras în timpul providenialeisale intîlniri cu papa Paul al Vl-lea, survenit la

Ierusalim, în ianuarie 1964. Trebuie s meditm la

cuvmtele lor despre "acea iubire fratern în stare s

82

afle noi chipuri de manifestare", dat fiind c "lumea

cretin a trit în bezna despririi, iar ochii credin-

cioilor s-au sturat s sfredeleasc întunericul".

Minunea nu poate veni decît de la Dumnezeu, îns

depinde de transparena sinceritii i de curia

inimii noastre.

Icoan a tuturor perfeciunilor, Iisus Hristos

este singurul Episcop suprem, dar i singurul laic

suprem, de vreme ce El este Sfîntul, adic omul cel

nou prin excelen, lat de ce rugciunea Sa împ-

rteasc perpetueaz dorina tuturor sfinilor aceea

de a preaslvi într-un suflet Sfînta Treime i de a-i

reuni pe toi oamenii în jurul unui singur Potir

euharistie. Filantropia divin e dornic s împart

cu noi aceast bucurie care nu mai aparine acestei

lumi, fiindc inaugureaz Ospul împrtesc.1

In

miezul existenei, acolo unde are loc întîlnirea fron-

tal cu Cel-ce-vine, omul ia chipul luntric pe care

i-l d venicia divin. Ajuns pe treapta de sus a

dorinelor, el nu poate decît s repete magnificul

gînd al lui Evagrie, care descrie astfel pe "omul

Zilei a opta":

HEI este rupt de toate i unit cu toate,

Neptimitor dar plin de regeasc simire,

îndumnezeit, dar crezîndu-se pe sine pleav a

lumii.

i fericit mai presus de orice,

Dumnezeiete de fericit..."55

.

IV

Stare i printe duhovnicesc

"i tat al vostru s nu numii pe pmînt, cTatl vostru Unul este, Cel din ceruri" spune

Domnul (Matei 23, 9). Totui, înc de la începuturile

cretinismului, gsim în Rsrit nume precum: "p-

rinte duhovnicesc", "printe", sau stare (geron).

Evoluia cuvîntului semitic awa este surprinztoa-

re. El va trece în toate limbile lumii cretine, pri-

mind îns o semnificaie cu totul nou în raport cu

cea din Vechiul Testament Noutatea const în des-

coperirea Sfintei Treimi.- în rugciunea lui Iisus,

"Awa, Printe" (Marcu 14, 36) exprim un grad de

intimitate de neconceput pentru rugciunea iudaic.

Noul Testament descoper iubirea Tatlui ctre

Fiul, iubire care manifest paternitatea Lui asupra

tuturor oamenilor. De aceea ne înva Mîntuitorul

s spunem "Tatl nostru".

Dup Scrisoarea ctre Diognet (10, 1) catehu-

menii învau mai întîi s-i cunoasc - prin Duhu

Sfint i Fiul - Tatl ceresc, Awa, Printele. Sfîntul

Chirii al Alexandriei (Thesaurus) ne înva c odat

cu Hristos relaia Stpîn-sclav este înlocuit de mis-

85

tenii relaiei dintre Tat i Fiu. In aceast luminrrinitarâ trebuie s înelegem i cuvîntul Evanghe-

liei: practica "paternitii spirituale" este omagiulnostru ctre rudenia de sus a Domnului i ctre di-

feritele ei forme la care omul poate participa. Viata

coptic a Sfîntului Pahomie spune c acesta Ie era

ucenicilor si "Printe în Dumnezeu". Acesta este

sensul cuvintelor Sfîntului Ioan, care folosete for-

mula "copilaii mei" (I Ioan 2) sau celor ale Sfîntului

Pavel care pomenete de "durerile facerii" (Galateni

4, 19). Fecunditatea spiritual este legat de Cruce,

în Apophtegmata, awa Longin transmite mesajulPrinilor: "D-i sîngele ca s primeti Duhul".

Episcopul Ignatie Brianhaninov vede în paternitate

"un sacrament al înfierii". De aceea, un "printeduhovnicesc" nu este niciodat un maestru care pre-

d, ci o persoan care nate pe cineva, dup mode-lul Tatlui Ceresc. Arta paternitii spirituale nu se

înva ca o tiin la coal. Genealogia Prinilorneptici evoc transmiterea harismei lor, folosind

verbul "a zmisli"...

Trebuie s reinem titlul de "Printe al Bisericii"

acordat marilor doctori i teologi care sînt învâto-ni Bisericii atît in ansamblu, cît i pe planul adev-rului doctrinar i dogmatic.

în ceea ce privete "printele", îneles ca relaie

personal, dispunem de dou tradiii. Una mergepinâ la Sfîntul Ignatie al Antiohiei (Epistola ctreMagnezieni 3, 1) i reprezint "paternitatea funcio-nala

: orice episcop sau preot este numit "printe

virtuteasacerdoiului su. Ei boteaz, lucreaz la

-"fierea divin prin Sfintele Taine i exercit virtu-

tea pastoral inerent preoiei.

Cea de-a doua tradiie merge pîn la Prinii

Deertului- Paternitatea acestora nu ine de nici o

funciune sacerdotal. Sfîntul Antonie,jntemeietorul

monahismului, era un simplu laic. în pustie eti

"printe" printr-o alegere divin, pnntr-un dar al

Duhului Sfînt, atunci cînd ai primit condiia unu;

"theodidact", luminat direct de Dumnezeu. Nici vîr-

sta, nici poziia nu joac vreun rol. Apophtegmata

povestesc: "într-o zi, awa Moise i-a spus fratelui

Zaharia: «Spune-mi ce trebuie s fac?». La auzul

acestor cuvinte, acela a czut la picioarele btrinu-

lui, spunînd: «Pe mine m întrebi, Printe?». Btri-

nul i-a rspuns: «Crede-m, Zaharia, am vzut Du-

hul Sfînt coborindu-Se peste tine i de atunci sint

nevoit a-i pune întrebri»...".

Apophtegmata Patrum descriu aceast paterni-

tate harismatic; cei înduhovnicii sînt în asemenea

msur "prini" sau "awa", încît colecia faptelor

lor se va numi întotdeauna Pateric Chiar i episco-

pii veneau s cear ajutor i sfat de la aceti oameni

simpli, clugri sau laici, care fuseser ins alei i

cluzii direct de Sfintul Duh. Intrucit poporul ii

credea fr cusur, ei exercitau o slujire hansmatica,

în interiorul magisteriului curent al episcopilor

Principala condiie pus unui "pnnte duhovni-

cesc" este s fi devenit el însui un om duhovnicesc,

pneumatikos. Sfîntul Simeon Noul Teolog o spune:

^

1 care nu s-a nscut (în duh) nu e capabil sna«câ fii

duhovniceti". Tot el adaug: "Pentru a

drui Duhul Sfint, trebuie mai întîi s-L primeti".

El se refer la Cuvintul Domnului: "Fiindc nu voi

sîntei care vorbii, ci Duhul Tatlui vostru Care

crâiete intru voi" (Matei 10, 20); un printe duhov-

nicesc este un confident i un organ al Duhului

Sfint. Dar pentru a fi ce este, - "doctore, vindec-te

mai inn'i pe tine" - el trebuie s vindece disjuncia

dintre funcia axiologic a inimii i funcia gnoseo-

logic a intelectului. Isihasmul este cel care resta-

bilete, mai întii de toate, integritatea fiinei umane:

'F în aa fel incit spiritul sau inteligena (nous) sse coboare în inim". Inima strluminat de inteli-

gen i inteligena cluzit de erosul divin se des-

chid ctre Duh, dovedind c "paternitatea spiritua-

l' nu este o slujire doctrinar, ci una legat de

fiin i de existen. Palama insist aici, spunînd:

'Cucernicia noastr nu st în vorbe, ci în realiti".

Prima dintre harismele unui printe este iubirea,

manifestat în chip sigur printr-un martiriu - vzutsau nevzut. "Orice ascez lipsit de dragoste - spun

duhovnicii - orice ascez lipsit de "sacramentul

friei' este deart". Sfintul Isaac irul (Sentine)

spune ucenicului su: "Iat, frate, porunca pe care

i-o dau: fie ca milostivirea s-i încline neîncetat ba-

lan, pin cind vei simi tu însui milostivirea lui

Dumnezeu fa de lumea aceasta". i iari: pe cind

Sfintul Paisie cel Mare se ruga pentru ucenicul su,care se lepdase de Hristos, Domnul i S-a artat,

spunindu-i: "Pentru cine te rogi, Paisie? Nu tii oare

c acela s-a lepdat de Mine?". Dar cum sfintul sim-

ea tot mai mult mil i se ruga mai departe pen-

tru ucenic, Domnul i-a zis: "Paisie, prin dragostea ta

te-ai fcut una cu Mine". Un om înduhovnicit, spu-

ne Sfîntul Grigorie de Nazianz (Oratio 4, Contra

Julianum, 1) este depozitarul "filantropiei divine",

iar "inima lui se aprinde de iubire pentru orice

fptur": aceasta este "tandreea ontologic" i iubi-

rea cosmic a sfinilor. Dup 40 de ani petrecui în

deert, un pustnic spunea: "Soarele nu m-a vzutniciodat mîncînd", la care un altul corecteaz ime-

diat: "în ce m privete, pe mine nu m-a vzut ni-

ciodat mînios". Avva Pimen nu admite pedepsele

i arat o tandree matern: "Cind vd la slujb

vreun frate care aipete, îi aez capul pe genunchi

i-l las s se odihneasc" (Apophtegmata).

Darul "rugciunii înfocate", graie cruia pierzi

sentimentul propriei existene, te trimite cu gîndul

la viaa Sfîntului Antonie. El s-a rugat trei zile i

trei nopi, pîn cind diavolii s-au prvlit in faa lui

Dumnezeu, implorindu-L s-1 scoale pe Sfint din ru-

gciune, întrucît flacra din el devenise insuporta-

bil, periclitind temeliile demonice ale acestei lumi.

"De vrei s fii desâvirit, f din tine o flacr", spu-

nea awa Iosif care, atunci cind se ridica i întindea

miinile spre cer, prea s in in ele zece lumînnaprinse.

La fel se intimpl cu darul profeiei, îneles ca

descifrare a planului lui Dumnezeu în anumite ca-

«9

zuri precise: scrutarea inimilor i a gîndurilor taini-

ce deosebirea duhurilor i clarviziunea. Vechii

starei citeau în suflete, cunoteau cuprinsul unei

scrisori fr sâ o deschid, dar dezghiocau mai cu

seam inimile. Cu mult înaintea descoperirilor psi-

hologiei abisale, ei practicau arta extraordinar de a

ptrunde în subcontient: "Multe patimi se ascund

in suflet i sint cu totul trecute cu vederea, pîn

cind ispita le dezvluie"; sau: "cine îi arat gîndu-

rile se vindec, iar cine i le ascunde se îmbolnve-

te" - "Deosebete-i gîndurile i întreab un printe

care le poate discerne"...

în slujirea lor, Prinii depesc în mod limpede

toate formele definite. Atunci cind vine spre oame-

ni, Sfintul Serafim din Sarov, care primise Duhul

Sflnt, abandoneaz cele ale pustniciei stilite, trecînd

dincolo de monahism. El nu mai este un clugrretras, nici om care triete în lume; este i una ialta, dar i depirea celor dou, adic discipol,

martor i confident al Sfîntului Duh. "Dac amîndoi

îl iubesc pe Dumnezeu din adîncul inimii, atît clu-

grul cît i mireanul - spunea el - vor putea, cu voia

lui Dumnezeu, sâ mute munii i s învie morii..-".

Acea temut philautia - amorul propriu - îl în-

chide pe om în el însui. Ca s scape de ea - ca ide stpînirea pasionalitâii i autosuficienei - orice

novice trece prin proba ascultrii, pe care Prinii o

exemplific personal i o susin prin rugciuni neîn-

cetate, loan Scârarul formuleaz o sentin destul de

paradoxal: "Ascultarea este îndeprtarea discernâ-

mîntului prin supra-abundena discernâmintului.-'

90

(Scara paradisului, 4). Aici, "ascultarea" înseamnconvingere contient. Cutarea unei autoriti i a

ascultrii formale este o ispit. Ca i adevrul, pa-

ternitatea nu are un criteriu formal. Dup avva An-

tonie, un stare este printe atunci cînd "judec potri-

vit Duhului Sfînt ce Se afl în el". Nimic nu vine de la

sine; cînd un frate îi spune lui Antonie: "Roag-te

pentru mine", Antonie rspunde: "Nici eu i nici

Dumnezeu nu vom avea mil de tine dac nu te în-

singurezi cu osebire în rugciune" (Apophtegmata).

Ultimul cuvînt ai înfierii duhovniceti se si-

tueaz dincolo de ascultare. Ucenicul trebuie sasculte i s se supun, asemenea celui care ii as-

cult pe Hristos pentru a ajunge la "chipul de rob"

al lui Hristos (Teodor Studitul, Epist. 43). Supune-

rea este propedeutic, iniiere progresiv in pacea

de origine divin: "Efectul isihiei este nepsarea fade toate lucrurile" (loan Scârarul, Scara paradisului,

27). Depirea ascultrii, care opereaz deplina în-

locuire a voinei proprii cu voina lui Dumnezeu, te

conduce la esena paternitii spirituale: singura ei

raiune de a fi este aceea de a converti sclavia in

libertatea de care se bucur copiii Iui Dumnezeu.

De aceea Prinii insist asupra pericolului de a

cuta un ajutor pur omenesc. Sfintul Vasile ne sf-

tuiete s cutm un "prieten al lui Dumnezeu", în

care ai certitudinea c Dumnezeu vorbete. Cu cît

autoritatea unui printe este mai mare, cu atît va fi

el mai ters. Un ucenic numete corect scopul cut-rilor sale: "Printe, încredineaz-mi ceea ce-i op-

tete Duhul Sfînt, pentru ca sufletul meu s se

91

"; "spune-mi un singur cuvînt - rhemapentru ca sufletul meu s triasc din el": cuvîntparacletic, de via fctor. Sfîntul Serafim preci-zeaz: "Renun cu totul la voina mea i la propriamea cunoatere >i sufletelor, pentru a auzi sfaturileDuhului...".

"Un printe - spune awa Pimen - îi pune su-fletul în contact direct cu Dumnezeu" i te sftu-iete \u porunci nicicînd, hi tuturora pild, iar nulegiuitor". Aici cltorim în Dumnezeu, i nu printrereguli. în cazul unui printe, totala jertf de sine se

explic prin teama de a nu tirbi integritatea per-inei umane. Un tînr cuta un stare pentru a se

instrui pe drumul desvîririi, îns btrinul nu sco-tea nia un cuvînt. Tînrul îl întreab de ce tace.

"Sint eu vreun egumen ca s-i poruncesc? Nu-i voi

cere nimic. F i tu, dac vrei, ceea ce m vezi pemine fcind". De atunci, ucenicul a urmat în toate

cele pe stare, cptînd simul linitirii i al liberei

ascultri.

Un printe duhovnicesc nu este niciodat un"director de contiin". El nu d natere propriului

su fiu, ci unui copil al lui Dumnezeu matur iliber Amîndoi se înscriu împreun la coala adev-rului. Ucenicul primete harisma trezviei duhov-niceti, iar printele pe aceea de a fi organ al Duhu-lui Sfint. Orice ascultare este ascultare fa de voin-

a Tatlui Ceresc, prin participarea la faptele de

ascultare împlinite de Hristos.

Teognost le spune celor încercai în arta smere-

niei: *Cel care s-a supus, care a obinut ascultarea

91

duhovniceasc i i-a supus trupul spiritului nu are

nevoie s mai asculte de vreun om. Ca un ascult-

tor adevrat, el se supune Cuvîntului i Legii lui

Dumnezeu" (Filocalia). Mai mult: "Cine dorete sâ

locuiasc pustiul (adîncimea interioritii) nu tre-

buie s aib nevoia de a fi învat, ci trebuie s fie

el însui doctor, fiindc altfel va ptimi..." (Vita

Patrum VII, 19, 6). Acest nivel aparine celor puter-

nici. De aceea, sfatul spune ce e decisiv: nici o as-

cultare fa de cele omeneti, nici o idolatrizare a

Printelui, fie el chiar sfînt. Toat truda stareului

const în dorina de a-i aduce fiul duhovnicesc în

situaia unui sclav eliberat, care se prosterneaz

înaintea feei lui Dumnezeu. Adevrata ascultare

rstignete voia proprie pentru a învia libertatea

suprem: cea a sufletului care ascult Duhul.

Testamentul Prinilor ctre epoca noastr cere

inimii omului s se înale impetuos, pentru a se

apropia de inima lui Dumnezeu. "în cazul celor care

au devenit fii ai luminii i copii ai zilei ce va svin, spune Sfîntul Simeon, ziua Domnului nu va

mai veni, devreme ce ei sînt întotdeauna cu Dum-nezeu i în Dumnezeu". "Cel care se roag neconte-

nit învluie totul în rugciune, aa încît nu mai are

datoria de a-L luda pe Dumnezeu de apte ori în-

tr-o zi" (Filocalia).

Sfinenia oamenilor Zilei a Opta este creatoare

de îndrzneal: "Lumina dinluntru! unui fiu al

luminii strlucete peste întreaga lume" (Evangheliadup Tbma, logia 23).

De la moarte la via

1. MOARTEA

Linitea morilor îi apas pe cei vii. Pe de alt

parte, dup Hristos, moartea se încretineaz; ea nu

mai este o intrus, ci marea iniiatoare. "Stpin a

spaimelor", cum zice Iov, moartea oprete profan-

rile i uitrile curente, izbindu-ne ca un eveniment

ireversibil. Ea nu exist prin ea însi, cci nu viaa

este un fenomen al morii, ci moartea este un feno-

men provizoriu al vieii. Pre*cum negaia este poste-

rioar afirmaiei, moartea este un fenomen secun-

dar, prin definiie parazitar. Dup ruptura echili-

brului iniial, moartea devine destinul "natural" al

"muritorilor" (cu toate c se împotrivete naturii)

provocînd de aceea angoasa celor ce mor. Amploa-rea rului se calculeaz prin tria antidotului. Ranae aa de adînc i rul atît de virulent încît necesito terapie într-adevr dumnezeiasc, antrenînd tra-

gismul morii lui Dumnezeu i, prin urmare, pro-pria noastr trecere prin purificarea morii. întrupa-rea Cuvîntului anun deja învierea. Cuvîntul se

95

împreuneaz cu natura "moart" pentru a o vindecai pentru a-i da via. "El a luat un trup muritorpentru ca, suferind El însui în acest trup, s-l nimi-

ceasc pe Stpînul morii"56. El "s-a apropiat de

moarte cunoscînd starea trupului neînsufleit, pen-

tru a da firii începtura învierii"37

. El "a distrus

puterea mortalitii"38

.

Biblia nu vorbete niciodat despre o mortali-

tate fireasc. învierea pomenit în Evanghelii nu

este deloc supravieuirea sufletului, i ptrundereaenergiilor vitale ale Duhului divin în cuprinsul

fiinei umane. Crezul mrturisete: "Atept învierea

morilor" i cred în "viaa veacului ce va s fie".

Sfinii triesc moartea cu bucurie, veselindu-se la

gindul naterii în lumea lui Dumnezeu. Sfîntul

Serafim din Sarov împrtea arta de a "muri feri-

cit". De aceea, el adresa tuturor acest salut pascal:

"Bucuria mea, Hristos a înviat": sub domnia vieii,

moartea este inexistent. Pentru Sfîntul Grigorie de

\yssa, moartea este un lucru bun, ca i în aceast

surprinztoare viziune a Sfîntului Pavel: "fie viaa,

fie moartea... toate sînt ale voastre" (1 Corinteni 3,

72), cci ambele sînt în egal msur darurile lui

Dumnezeu ctre om.

Atunci cînd o asum pe deplin, omul este preo-

tul propriei mori, fiind egal cu ceea ce face din

moartea sa. Taina Maslului introduce acest sacerdo-

iu final, druiete "ungerea voioiei", suscit înla-

rea inimii deasupra trupului aflat în agonie. Diadoh

noteaz c bolile in locul martiriului. Atunci cînd,

-*

aflîndu-se în faa clului care întruchipeaz moar-

tea, omul o poate chema pe "sora noastr moartea"

i, spunînd Crezul, el triete anticipat certitudinea

de a fi trecut de la moarte la via. Marii oameni

duhovniceti dormeau în sicriu ca într-un pat de

nunt i dovedeau o fratern intimitate cu moartea

care nu era pentru ei decît o ultim trecere pascal.

Dac înelepciunea platonic te înva arta de a

muri, numai credina cretin îi arat cum se moa-

re întru înviere. într-adevr, moartea intervine în

timp, situîndu-se aadar în spatele nostru; înaintea

noastr se afl ceea ce am trit deja prin Botez:

"mica înviere" i prin Euharistie: viaa venic. "Cel

ce ascult cuvîntul Meu [...] are via venic i la

judecat nu va veni, ci s-a mutat din moarte la

via" (Ioan 5, 25 i Coloseni 2, 12).

2. TRECEREA PURIFICATOARE

I ATEPTAREA CELOR CERETI

în termeni liturgici moartea este numit "ador-

mire": o parte a fiinei umane adoarme - e vorba de

facultile psihice legate de trup - iar o alt parte

(facultile psihice legate de spirit) rmîne contien-

t- Destule pasaje din Noul Testament arat limpedec morii posed o contiin deplin. Trecînd prin

moarte, viaa continu i justific astfel rugciunealiturgica pentru cei mori. Dac existena dintre

97

moarte i Judecata de Apoi se poate numi "purgatoni CSta nu este un loc ci stare intermediara.

Rsritul nu vede purificarea postum ca pevlt-aps de ispit d CB pe un destin asumat ii! integral, cu sperana unei restaurri finale.

tont receptivitii ei. ateptarea trit de "adu-narea" celor disprui este creatoare. Cînd au locrugciunile celor vii. slujbele Bisericii i lucrareamijlocitoare a îngerilor continu lucrarea mîntui-

ire a Domnului. Nu atît greeala este îndreptat,cit natura este cea care se restaureaz, regsindu-iintegritatea i "sntatea" avute în sînul împriei.

a se explic imaginea obinuit a trecerii morilorarmie cereti", trecere în urma creia demonii

pnm e le aparine, iar sufletul eliberat ajunge la

Hristos. \u e vorba de chinuri i flcri, ci de o

-aurire a murdriilor care desfigureaz sufletul,

în ebraic, cuvîntul "venicie" vine de la verbulalam. "a ascunde". Dumnezeu a învluit in bezndestinul de dincolo de mormînt i nimeni nu poateviola secretul divin. Totui, gîndirea patristic afir-m clar c timpul dintre moarte i Judecata de Apoinu este gol, pentru c în acel interval, aa cumspune Sfîntul lnneu, sufletele "se coc"

59. Sfintul

Ambrozie vorbete despre "locul ceresc" unde se

adun sufletele. Conform tradiiei, acesta ar fi "al

treilea cer" de care vorbete Sfîntul Pavel, cerul

"cuvintelor de nespus" (11 Corinteni 12, 2-4). Evi-

dent, nu e vorba de nite noiuni spaiale. Avem de

a face cu un limbaj simbolic, deci prin excelen

listeriOS,împrejurimile împriei nu sint nite

locuri, ci nite stri, adic nite lumi spirituale,

pup' Sfîntul Grigorie de Nyssa, sufletele ajung in

lumea inteligibil, în cetatea ierarhiilor îngereti de

ieasupra cerului, deci dincolo de dimensiunile cu-

noscute. Acesta este Raiul devenit pardoseal a îm-

priei i numit de asemenea "sînul lui Avraani

sau "loc luminat, loc cu verdea, loc de odihn"60.

Acest urcu elibereaz de povara rului, iar sufle-

tele purificate urc dintr-un loca in altul (Ambrozie

spune: mansiones), dintr-o stare în alta, iniiindu-se

treptat în taina transcendenei i apropiindu-se de

Tronul Mielului. Ca la început, sufletele i îngerii se

împrtesc i, cîntînd "Sanctus", urc împreun

treptele "Casei Celui Venic". Acolo este sanctuarul

în care ptrunde Domnul (Evrei 9, 24), unde "priete-

nii rnii ai Mirelui" - martirii i sfinii - se reunesc

in Communio sanctorum, în jurul inimii iubitoare a

Dumnezeului fcut Om. i tot acolo, duhurile dez-

brcate de came se îmbrac cu mantia prezenei lui

Hristos, al crui trup preaslvit i prealuminos

protejeaz goliciunea sufletelor. Acolo simurile

înduhovnicite primesc cele cereti.

tmpreun-rugtoare cu Biserica, aceast veghe

activ se îmbrac în "visonul curat" închipuind

faptele cele drepte ale sfinilor (Apocalipsa 14, 13;

19, 8). Cuvîntul: "Eu dorm, dar inima mea prive-

gheaz" (Ct. 5, 2) desemneaz somnul vigilent al

"învierii mici", pentru c, dei strbat vmile, sufle-

tele ateapt înc "Ziua Domnului". Acesta este

v*99

misterul Trupului întreg, al "snopului de gnu sece-

rat cjci un singur trup ateapt fericirea depli-

na"' iar sinul Tatlui nu se deschide decît pentru

asemenea fericire. Privirea tuturor se îndreapt spre

constituirea acelui Totus Christus, veghe eshatolo-

gic finalizat prin destinul unic al Omului restau-

rat în Hristos.

3. SFÎRITUL LUMII

"Crupul acestei lumi trece", dar "cel ce face voia

lui Dumnezeu rmîne în veac" (I Corinteni 7, 31; I

Ioan 2, 17). Unele trec, altele rmîn. Imaginea apo-

caliptic descrie focul care plmdete i curmateria, dar aceasta este depirea unei limite. Unhiarus. "Ziua din urm" nu devine un "ieri" i nu va

avea un "mhne", fiindc nu se însoete cu celelalte

zile. Mîna lui Dumnezeu preia cercul timpului feno-

menal i îl aeaz pe o orbit superioar62. Aceast

"zi" nu aparine timpului istoric, ci doar îl oprete;

ea nu este înscris în calendarele noastre pentru cnu poate fi prevzut. "înaintea Domnului, o zi este

ca o mie de ani" - ceea ce vrea s spun c unitile

de msur, ca i strile aferente lor, sînt incompara-

bile. Caracterul transcendent al sfîritului face din

el un obiect al revelaiei i al credinei.

4. PARUSIA I ÎNVIEREA

Parusia va arta tuturor revenirea fulgertoare a

lui Hristos-în-slav. Dar ea nu va fi perceptibil in

istorie, ci dincolo de istorie, ceea ee presupunetrecerea într-un alt eon: "toi ne vom schimba" (I

Corinteni, 15, 51) - "Dup aceea, noi cei vii vom fi

rpii [...] în nori, ca s întîmpinm pe Domnul în

vzduh" (I Tesaloniceni 4, 17). Dup Sfîntul Pavel,

Dumnezeu activeaz energiile seminale: "se seam-n trup firesc, înviaz trup duhovnicesc" (I Corin-

teni 15, 44) - îmbrcat în nemurire dup chipul

celui ceresc; "toi vor iei la auzul glasului". Textele

eshatologice au o densitate simbolic în prezenacreia orice simplificare i, mai ales, orice lectur

literal devin imposibile. Cuvîntul neputincios este

înlocuit prin imaginile unei dimensiuni care trans-

cende lumea aceasta. Sensul exact ne scap cu des-virire, învitîndu-ne s "cinstim în tcere" realitatea

despre care s-a spus; "Cele ce ochiul n-a vzut iurechea n-a auzit, i la inima omului nu s-au suit,

pe acelea le-a gtit Dumnezeu celor ce-L iubesc peEl" (I Corinteni 2, 9).

învierea este o supra-revelaie final. Mîna lui

Dumnezeu apuc prada i o înal într-o dimensi-

une necunoscut. Se poate cel mult spune c spiri-

tul regsete plenitudinea fiinei umane: sufletul itrupul se pstreaz întru întregul unicitii lor.

Sfîntul Grigorie de Nyssa vorbete de "sigiliul", de

amprenta" formei trupeti care va face un chip re-

101

cognoscibil, graie puterilor sufleteti. Trupul se Vaasemna cu Trupul lui Hristos înviat, adic nu vamai avea greutate i va fi transparent. Energia re-

pulsiv, care face ca totul s fie opac i impenetra-

bil, va fi înlocuit de energia pur atractiv, care

asigur întreptrunderea prii i a întregului.

5- NOIUNEA PATRISTICA DE MÎNTU1RE/ VINDECARE

Pe Cruce, Iisus a spus: "Printe, iart-le lor cnu tiu ce fac" (Luca 23, 34). Numai bolnavul nu

tie ce face i se comport asemenea unui smintit

care nu vede i nu aude.

în lumina biblic, mîntuirea nu este juridic inu seamn cu verdictul unui tribunal. In ebraic,

mîntuirea (yeshâ) desemneaz totala eliberare; iar

în greac adjectivul sos corespunde latinescului

sanus i desemneaz regsirea sntii. Expresia

"credina ta te-a mîntuit" este sinonim cu: "credina

ta te-a vindecat". De aceea, taina mrturisirii este

conceput ca un "spital", iar Euharistia este - dupSfîntul Ignatie - "leac al nemuririi". Sinodul trulan

(692) precizeaz: "Cei care au primit de la Dumne-

zeu puterea de a lega i dezlega se vor purta ca

nite doctori pricepui s gseasc leacul fiecrui

pacient i al erorii sale", întrucît "pcatul este boala

spiritului". Mîntuitorul Iisus este, în viziunea Prin-

ilor, "Dumnezeiescul doctor", "izvorul sntii"/ >

Cel care spune: "N-au trebuin de doctor cei sna-

t, ci cei bolnavi" (Luca 5, 31). Pctosul este un

bolnav care ignor natura malign a strii sale.

Mîntuirea lui ar putea veni din eliminarea germe-

nului coruptiv i din dezvluirea luminii lui Hris-

tos, care ar echivala cu o revenire la starea norma-

tiv a naturii, la starea de sntate ontologic.

6. JUDECATA

Sfîntul Pavel vorbete de capacitatea de a vedea

"chipul descoperit" ca despre o pre-gustare a Ju-

decii. Judecata de Apoi va fi îns vederea total a

omului deplin. Simone Weil observ cu profunzime:

"Tatl din ceruri nu judec... Din El, fpturile se

judec pe ele însele". De ce pentru marii mistici,

judecata nu este ameninarea unor pedepse, ci dt

coperirea lumii, adic a iubirii divine. Dumnezeu

este venic egal cu El însui, în Iubirea care II de-

finete. "Pctoii din iad nu sînt lipsii de dragos-

tea dumnezeiasc" spune Sfîntul Isaac: din unghi

subiectiv, aceeai iubire "devine suferin in cei

condamnai i bucurie în cei alei""3

. Dup revelaia

de la sfîritul timpurilor, Hristos nu va putea s nu

fie iubit; îns indulgena i golul din suflete îi vor

face pe unii incapabili s rspund iubirii lui Dum-

nezeu i, de aici, vor urma suferinele indescnpti-

bile din iad.

Evanghelia folosete metafora desprim oilor

de berbeci. Or, nu exist nici un sfînt perfect, tot aa

cum în orice pctos exist mcar citeva strluciri

102

101

ale binelui. Dup Epistola ctre Romani, legea con-

damn deopotriv pcatul i pe cel pctos, fiindc

mpla ei victorie asupra rului îl desfiineazp e

pctos. Or, pe Cruce, Hristbs a desprit pcatul depctos, a condamnat i distrus puterea pcatului il-a mîntuit pe pctos. într-o asemenea lumin, no-

iunea de judecat se spiritualizeaz, în sensul c ea

nu mai opereaz o distincie în afara omului, ci în-

lâuntrul acestuia. In acest caz, pîn i "a doua moar-

te" nu se mai raporteaz la fiinele umane, ci la ele-

mentele demonice pe care acestea le poart. Acesta

este adevratul îneles al imaginii "focului", care nuînseamn chin i pedeaps, ci curire i vindecare.

Sabia lui Dumnezeu coboar în adîncimile omului,

constat c darul lui Dumnezeu nu a fost primit idescoper golul scobit prin refuzul iubirii, precumi tragica disproporie dintre rostul chemrii i con-formitatea rspunsului. Complexitatea amestecului

dintre bine i ru de-a lungul vieii pmînteti - des-

cris in parabola griului i a neghinei (Matei 13, 24-

30) - invalideaz orice noiune juridic i ne punein faa marelui mister al înelepciunii divine, în care

dreptatea i milostivirea converg. "în amurgul vieii

noastre vom fi judecai pentru dragoste", adic pe

msura celor pe care i-am iubit pe pmînt.

7. POGORÎREA LA IAD

Acceptul uman (acel "aa s fie" proclamat deFecioara Mria în numele tuturor) pretinde o liber-

tate identic cu aceea manifestat prin voina crea-

toare a lui Dumnezeu. Din acest motiv admite Dum-nezeu s fie refuzat, nerecunoscut i respins ca ur-

mare a revoltei propriei Sale fpturi. Pe Cruce,Dumnezeu a luat partea omului împotriva lui Dum-nezeu. Dup Adam omenirea a ajuns în Sheol - sum-br reedin a morilor. Slujba din Sîmbta Marespune: "Te-ai pogorit pe pmînt spre a-l mintui peAdam i, negsindu-1, Stpîne, pîn la iad ai mersca sâ-1 caui". Deci acolo va merge El s-l caute,încrcat de pcat i de stigmatele Iubirii rstignite!plin de grija sacerdotal a Hristosului-Arhiereupentru soarta celor aflai în iad.

Dac "împria lui Dumnezeu este în mijloculvostru", pesemne c i iadul e de gsit tot acolo:intr-o considerabil parte din lumea modern, deunde Dumnezeu a fost deja exclus. Pentru SfîntulIoan Hrisostom, Botezul nu este doar moarte iînviere în Hristos, ci i pogorîre Ia iad, împreun cuHnstos. Spre deosebire de Dante, cruia Peguy îi

reproa c viziteaz infernul ca "turist", orice ombotezat coboar la iad pentru a-L întîlni acolo pe^nstos, aceasta fiind, dealtfel, misiunea Bisericii,^umnezeu l-a creat pe om ca pe o "alt libertate",

r

' "„ Pe care Dumnezeu i L-a asumat prefigu-ra omul durerilor", profileaz umbra Cruci.,

105

dt .potrivit Prinii*» - "toate n rtnt cu pU.

intâ lui Dumnezeu în afar de a sili iubirea omu-

lui! teptarea Sa, Dumnezeu renun la atotpu-

n.cie m chiar la omniscien, asumindu-i kenoza,

nnn chinul Mielului jertfit. Destinul Su printre

meni atim de liberatea acestora. El prevede râul,

a Sa este de aceea i mai atent, cci omul

u in , mu revolta acestui refuz. Cine

.ubirea sau libertatea? Amindou sînt

nt. ir internul poart aceast întrebare in

firea Iu •/âtoare.

8. IADUL

Concepia obinuit despre chinurile venice nu

e derft o prere colreasc, simplist teologie de

natur -penitent", care ignor profunzimea texte-

lor din loan 3, 17 l 12, 47. Ceea ce nu se poate

te faptul c alturi de venicia împriei

Dumnezeu ar pregât.-o pe aceea a iadului, ceea^ce

ar fi. intr-un anum.t un eec al Iu. Dumnezeu

ne parial a rului.

ifnioarâ, Sftntul Augustin îi "Wmf*J*izani a» concepiei «*8FW^ JJg

.uni alel o ftcea pentru atnwtejj

IU mul nt.lismul deplasat; o, astaz

tul|

»1 «Cil este abs« J.mpotrivâ, cutremurul sacru în aa

|umea de fadoarea ei, iar \m

desâvîrit alung teama" (I loan 4, ÎS), Opiniei

personale a împratului Justinian (care K înrudete

cu "drepii" din povestea lui Iona) i se opune doctri-

na Sfîntului Grigorie de Nyssa6*, care nu a fost ni-

ciodatâ condamnat: el vorbete chiar i de min-

uirea diavolului; Sfintul Grigorie de Nazianz"

menioneaz apocatastaza; Sfintul Maxim Mârtunsi-

torul66 ne invit s-L "cinstim în tcere" cci duhul

cioatei e incapabil s cuprind profunzimea cuvin-

telor i nu se cuvine s dai imprudenilor msura

nesfîrit a milostivirii divine. Dup Sfintul Anto-

nie, apocatastaza nu este o doctrin i nici tema

unui discurs, ci rugciune pentru mîntuirea tuturor

jn ebraic, lisus-Mîntuitorul se cheam "Eliberato-

rul" i, aa cum minunat spune Clement din Ale-

xandria: "La fel cum voina lui Dumnezeu este un

act pe care îl numim «cosmos», tot aa intenia Sa

este mîntuirea, pe care o numim «Biserica»"6

. E

vorba despre o boal, chiar dac singurul ei reme-

diu este sîngele lui Dumnezeu.

Fr nici o "prejudecat", Biserica se las în

seama filantropiei Tatlui i-i înteete rugciunea

pentru vii i mori. Cei mai de seam dintre sfini

gsesc îndrzneala i harisma de a se ruga chiar i

pentru demoni. Probabil c cea mai teribil arm

împotriva celui râu este tocmai rugciunea unui

sfint, iar soarta iadului depinde de voina transcen-

dent a lui Dumnezeu, dar i de iubirea sfinilor

Orice credincios ortodox care se apropie de Sfînta

Mas mrturisete: "Eu sînt cel dinii dintre pc-

107

ImT ceea ce vrea s spun: 'cel mai mare', "singu-

rul pcat **ul Isaac spune: 'Cei care vede

picatul este mai mare dedt cel care învie din

Jaortj*. O asemenea viziune asupra propriei realiti

aude ne demonstreaz ci no poi vorbi despre iad

dedl atunci dnd el te privete personal Atitudinea

met este lupta cu propriul meu infern, care mptndete daca nu-i iubesc pe ceilali de dragu nln-

rii lot Un om tare simplu ii mrturisea Sfirtuluj

Antowe Toi vor fi mîntuii. numai eu voi fi pe-

depsit*. La care Sfîntul Antonie a spus 'Iadul exist

într-adevr, dar numai pentru mine. \ Dac relum

formula Sfintului Ambr acelai om este deo-

rondamnat i mintuit". putem spune cfn ansamblul ei este 'deodat condamnat i

[*. Arunc: - putea ca iadul sâ-i afle trans-

în însi chinurile sale. Acesta pare sâ fie

îndemnului pe care Hristos 1-a fcut unui

stare din zilele noastre. Silvan de la Muntele Atfi

"ine-i mintea în iad i nu dezndâjdui .".

Rsritul nu limiteaz nici mila lui Dumnezc-

nid libertatea omului de a refuza harul ei. Dar, mai

ales, nu limiteaz arta de a mrturisi i inventivita-

:onfruntatâ cu dimensiunea infernal a

luaiii. Orice botezat poart in chip nevzut stigma-

tele lui Hristos. lisus este o ran de care nu te mai

vindea *, a spus Ibn Arabi. i tocmai aceast ran,

fcut de soarta celorlali, adîncete suferina lui

Hristos, 'aflat în agonie pîn la sfîritul lumii' Aj-

-au pe Hristos înseamn a te întruchipa dup

m

rtrisiosul Absolut, coborind împreun cu Q in fun-

dul prâpastiei care este aceast lume. Iadul nu e

decît autonomia omului revoltat care îl scoate în

afara locului unde Dumnezeu este prezent Puterea

de a-L refuza pe Dumnezeu este suprema libertate

omeneasc, pe care Dumnezeu o vrea nelimitat.

Dumnezeu nu poate obliga pe nid un ateu s-Lbeasc i aceasta pare s fie - abia dac îndrznims o spunem - infernul iubirii Sale dumnezeieti.

infernul creat de vederea omului înecat în noapteasingurtilor lui.

Dac Iuda se refugiaz în noapte (loan 13, 2-30),

el face acest lucru pentru c Satan se gsete înlLtrul lui. Numai c Iuda duce in min, ca pe o tainmare, bucica de pîine rmas de ia Qna Domnu-lui**. Astfel, iadul cuprinde în sine un bob demini, ceea ce corespunde afirmaiei: 'Lumina str-lucete în întuneric". Gestul lui lisus indic misterulultim al Bisericii: ea este mîna lui lisus jertrînduTrupul i Sîngele; chemarea se adreseaz tururoccci toi stau sub puterea Prinului acestei lumi. ichiar dac lumina nu risipete deocamdat tenebre-e

* e'

e nu se pot extinde asupra Luminii de neîn-s Aid se afl tensiunea ultim a iu lui Dum-

nezeu. Dumnezeu nu este 'neptimitor'. Cartea lui

Daniel (3. 25) vorbete de cei trei tineri aruncai in

^ptor. Regele întrezrete prezena misterioas acelui de-al patrulea: 'Iat, eu vd patru brbaid*degai, umblînd prin mijlocul cuptorului nevât-

I*

tfOi LI * t*«

ft iar chipul celui de-al patrulea este ca fa a

unuia dintre fiii zeilor".

Acesta e nivelul la care gsim exigena acelei

liberti care ne exprim libertatea de a-L iubi pe

Dumnezeu. Ea zmislete iadul, fiindc poate spu-

,prin gura rzvrtiilor "s nu se fac voia Ta", ine

Dumnezeu însui nu poate schimba aceast spus.

Raiunea inimii ne tace s simim c viziunea noas-

tr despre Dumnezeu ar fi nelinititoare dac Dum-

nezeu nu i-ar iubi creatura pîn la a nu o pedepsi

cu chinul despririi; tot aa cum nelinititor ar fi ca

Dumnezeu s-1 mintuiasc pe cel iubit, atingîndu-i

sau distrugindu-i libertatea... Cînd Tatl îi trimite

Fiul, El tie c i iadul îi aparine i c "porile mor-

ii" se prefac in "pori ale vieii". Omul nu poate

cdea în dezndejde, ci numai în Dumnezeu, iar

Dumnezeu nu este niciodat dezndjduit.

La utrenia din noaptea Patilor, în tcerea care

pecetluiete Simbta Mare, preotul i poporul ies

din Biseric. Procesiunea se oprete afar, în faa

porilor închise ale incintei. Pentru o clip, aceste

pori simbolizeaz mormîntul Domnului, moartea i

iadul. Preotul face semnul crucii asupra porii i sub

puterea lui irezistibil, porile se deschid larg pre-

cum cele ale infernului, iar lumea intr în Biserica

inundat de lumin, cîntînd: "Hristos a înviat din

mori cu moartea pre moarte câlcînd i celor din mor-

mintun via druindu-le!". Porile iadului au rede-

venit Poart a Bisericii, deci a împriei. Nu se

poate merge roai departe în simbolismul acestei sr-

h-toriîntr-adevr, lumea în ansamblul ei este deo-

otriv iad i împrie a lui Dumnezeu, deopotriv

condamnat i mîntuitâ. "Iat, frate, porunca pe care

f.odau", spune Sfîntul Isaac: "fie ca milostenia s-i

încline mereu balana, pîn cînd vei simi în tine în-

sui milostivirea pe care Dumnezeu o arat lumii""9 .

Vecerniile mari care urmeaz dup Liturghia

Cincizecimii includ trei rugciuni ale Sfîntului Vasi-

!e. Cea de-a treia se roag pentru toi morii de la

facerea lumii pîn astzi. O dat pe an, Biserica se

roag chiar i pentru sinucigai... Dragostea Bisericii

nu are granie: ea pune soarta rzvrtiilor în mîi-

nile Tatlui, iar aceste mîini sînt Fiul i Sfintul Duh.

Tatl a încredinat Fiului Omului toat Judecata i.1ceasta este "judecata judecii", adic Judecata rs-

tignit. "Tatl este Iubirea care rstignete, Fiul este

iubirea rstignit, Sfintul Duh este puterea de neîn-

vins a Crucii". Aceast putere respir în suflarea iprin efuziunile Paracletului, ale Celui ce "ne este

aproape", care ne apr i ne mîngîie. Mîngîietoruleste bucuria Iui Dumnezeu i a omului, o Bucuriecreia Hristos ne cere s I ne încredinm: "M duc•8 v gtesc Ioc [...] i iari voi veni i v voi lua laM>ne, ca s fii i voi unde sint Eu" (Ioan 14, 2-3).domnul... îndelung rabd pentru voi. nevrind sPjara cineva... i cît de mult vi se cuvine vou s um-

L>r

a

.J\

lntTU v>* sfînt i întru cucernicie ateptînd i

XJJ™ven'rea Zilei Domnului" (II Petru 3, 9-11).

nici s^rt"!11

!

C Ziua Dom nului nu este doar scopul iltul "«oriei, ci deplintate a misterului divin.

VI

Cultura i credina

1. DUMNEZEU I OMUL

Dac noiunea biblic de "chip i asemnare a

lui Dumnezeu" este fundamental în antropologiacretin, paradoxul face ca ea s fie i mai impor-tant pentru antropologia ateist. într-adevr, ateis-

mul nu a negat niciodat asemnarea dintre Dum-nezeu i om. Pentru Nicolai Hartmann, Feuerbachsau Karl Marx, persoana uman este definit prinatribute specific divine: inteligen, libertate, creaie,clarviziune profetic. Pentru Sartre, omul este esen-ialmente "proiect", deci libertate, ceea ce înseamnc existena precede esena i primeaz asupra ei.

Este exact ceea ce afirm Sfîntul Grigorie de Nyssacu privire la Dumnezeu: "Eu sînt Cel ce sînt, Celcareadun în El însui întregul Fiinei"

70.

In Credina unui necredincios, F. Jeanson afir-

m: "Universul este o main de fabricat zei... Spe-cia uman este capabil s-L întrupeze pe Dumne-zeu i s-I confere o realitate". Pentru Heidegger,ma

» pesimist, omul este un "zeu neputincios", dart0*ui, zeu. Peste tot, omul, se gîndete pe sine in

113

relaie cu Absolutul; ca s înelegi omul, trebuie sâ

înelegi aceast relaie. Se poate spune c, atît pen-

tru credincioi cit i pentru atei, problema omului

este de natur divino-uman. Dumnezeu este arhe-

tipul sau idealul-limit al eului uman. Desigur, per-

soana uman are în ea ceva de ordinul absolutului;

în felul ei, ea exist în sine i pentru sine: iat

pivotul sistemului filosofic al lui Sartre.

Astfel, Dumnezeu i omul se aseamn; nici

poeii greci, nici scepticul Xenofan, nici Feuerbach,

nici Freud nu au negat vreodat acest lucru. Proble-

ma este s tii cine este creatorul cui...

Viziunea ateist capt o neateptat impor-

tan metodologic; într-adevr, ateii îl identific pe

Dumnezeu cu omul, dar nu se opresc la enormita-

tea unei asemenea ecuaii; trebuie s recunoatem

c, dei afirmaiile Bibliei i ale Sfinilor Prini sînt

la fel de surprinztoare, ateii sînt infinit mai consec-

veni decît cretinii.

Gîndirea Prinilor urc pîn la relaia dintre

Dumnezeu i Creaie. Noiunea biblic de "asem-

nare" condiioneaz Revelaia. Dac Dumnezeu-Cu-vintul este acel Cuvînt pe care Tatl îl adreseaz

copilului Su - omul - înseamn c exist o anu-

mit conformitate, o coresponden între logosul-ul

divin i logos-ul uman; acesta este temeiul ontolo-

gic al oricrei cunoateri omeneti. Legile natuni

nt fixate de ctre Arhitectul divin. întrucît Dumne-zeu este Creatorul, Poet al Universului, omul 1

se

aseamn, fiind i el, în felul lui, creator i p°et -

U4

Sfîntul Gngone Palama precizeaz: "Dumnezeultranscendent, incomprehensibil i indicibil acceDtca inteligena noastr s participe Ia El". Mai mult-Omul se aseamn cu Dumnezeu pentru c Dumne'zeu Se aseamn cu omul", afirm Clement Alexandrinul

71.Dumnezeu a modelat fiina uman privind

în oglinda Înelepciunii Sale, umanitatea celest a

lui Hristos (v. Coloseni 1, 15; I Corinteni 15, 47-

Ioan 3, 13). Aceasta este menit s uneasc "toate

cele din ceruri i cele de pe pmînt" (Efeseni 1, 10)

_ o "tain... pe care Dumnezeu a rinduit-o mai'îna-inte de veci" (I Corinteni 2, 7): omul a fost creat

dup chipul lui Dumnezeu în vederea întruprii ca-

re este necesar ca ultim treapt a comuniunii din-tre Dumnezeu i om. Icoana Maicii Domnului, Ns-ctoarea de Dumnezeu - Theotokos - (de tipul Ele-

uosa, Milostiva) care îl ine pe pruncul Iisus, ex-

prim perfect acest fapt. Dac avem naterea lui

Dumnezeu în om (Nativitatea), avem i natereaomului în Dumnezeu, prin înlare.

Trebuie s fim ateni Ia aceast viziune a Prini-lor conform creia îndumnezeirea omului depinde deumanizarea lui Dumnezeu: "Omul este faa uman alui Dumnezeu", spune Sfîntul Grigorie de Nyssa72 i deaceea: "Omul, sortit s se bucure de cele dumnezeieti,s-a înrudit prin fire cu cele la care urma s participe"

73.

La fel, Sfîntul Macarie: "între Dumnezeu i om existcea mai srrîns rudenie"74

. Spiritul uman nu se impli-

ce decît în "mediul divin": "Contemplarea Iui Dum-nezeu este viaa sufletului" 75

.

115

Antropologia patristic se situeaz la acest niveldivin; ea ne uluiete prin formulele ei incisive, para-doxale, de o maxim îndrzneal. E suficient's reiei, oarecum la întimplare, cîteva teze binecunos-cute, dar mereu surprinztoare: "Dumnezeu S-a fcut om, pentru ca omul s devin Dumnezeu duphar i sâ participe la viaa divin". "Omul este

fiin care a primit porunca de a deveni Dumne-zeu". "Omul trebuie s reuneasc natura creat cuenergia divin necreat". "Sînt om dup fire iDumnezeu dup har". "Cel care particip la luminadivin devine el însui, într-un fel, lumin". Micro-cosmos, omul este de asemenea microthe'os, un"mic Dumnezeu". în chiar structura sa, omul poarto enigm teologic: el este o fiin misterioas,'omul cel tainic al inimii" (1 Petru 3, 4) - definiiepur apofatic, explicînd interesul Prinilor pentruimago Dei. Pentru Sfintul Grigorie de Nyssa, bog-ia "chipului" reflect perfeciunea divin în careconverg toate buntile i evideniaz putereadumnezeiasc a libertii de auto-determinare.

Atunci cînd omul spune "exist", el traduce în

termeni umani ceva din absolutitatea lui Dumne-zeu, care spune: "Eu sînt Cel ce sînt". Pentru Prini,acele formule erau "cuvinte de cptîi", cuvinte vi-

tale primite i trite ca atare. Din pcate, în istorie

se constat cderea de pe aceste piscuri ameitoareîn platitudinea teologiei de coal, în care aceste

imagini de foc au devenit cliee fr via, locuri

comune folosite pentru a consolida cutare sau cu-

116

ozîie teologic cerebral, abstract, polemic,

fl nici o consecin tulburtoare sau revoluionar

nentru viaa lumii.

Ppe planul pietii obinuite, ascetismul prost

îneles cade în obscurantism. Smerenia formal, în-

eleas ca legitimaie a dreptei credine, conduce la

un "barthism" ortodox în care omul - redus la mai

nimic - nu poate decît s se anihileze sau s se

revolte. în anumite curente pietiste, monofizismul

nu a fost niciodat depit, luînd forma unui "ego-

ism transcedental" specific mîntuirii personale.

Vedem aici dispreul monofizit fa de trup i de

materie, fuga spiritelor pure spre cer, ignorarea

culturii i a vocaiei omului în lume i ostilitatea,

sau chiar ura, fa de femeie i fa de frumusee."Iubirea nebun a lui Dumnezeu pentru om" (mani-kos eros, dup expresia lui Nicolae Cabastfas) la

care se refer i mitropolitul Filaret al Moscoveiatunci cînd spune în chip minunat c: "Tatl esteIubirea care rstignete, Fiul este iubirea rstignit,iar Srîntul Duh este puterea de neînvins a Crucii"76

- toat aceast religie a Iubirii rstignite s-a trans-format, fn mod curios, fie în religie "patemalist"cea a clericalismului), fie în religie a "Tatlui sadic"Sa

iU "diC a salisfac

tie i' conform creia Fiul "d

K Te**?

"stinge mînia TatIuiH

)' ° re|is* *

Wtr PedeP^i i a obsesiei iadului, o religie

** moraii« Th"Eva

.

n8he,,a este redus la ™ sis-

oatnSr«„ar

'în secolul al XIX-|ea teol °gia«"W spunea c "bogatul" reprezint Providena

117

divina, iar "sracii dau slav lui Dumnezeu pentrua-i fi adus pe lume pe bogai"! Cînd consideri bog-ia i srcia ca fiind instituit de Dumnezeu, nupoi decît oscila între un Tat - tiran îngrozitor - iun Printe - patriarh molcom i linititor.

Or, adevrata tradiie ne transmite tensiunea cuadevrat dialectic despre care vorbete atîta Sfîntul

Grigorje Palama: nu una sau alta dintre aceste ipos-

taze, ci ambele, în acelai timp. Este tensiunea din-

tre smerenia subiectiv i faptul obiectiv al conli-

turghisirii, al împreunrii creative i poetice cuDumnezeu. Trebuie s reînvm antinomiile care le

erau atît de familiare Prinilor Bisericii.

Omul spune: "Sînt imperfect", iar Dumnezeu îi

rspunde: "Fii desvîrii, precum Tatl vostru din

ceruri desâvîrit este" (Matei 5, 48). Omul spune:

"Sînt praf i pulbere", iar Hristos îi zice: "Voi sîntei

prietenii Mei" (loan 15, 14). "Sîntem din neamul lui

Dumnezeu", spune Sfîntul Pavel (Faptele Apostoli-

lor 17, 28); iar Sfîntul loan: "Ungerea pe care ai

luat-o de la El rmîne întru voi i nu avei trebuins v învee cineva" (I loan 2, 27). "Port rana ne-

dreptilor mele, dar sînt fcut dup chipul slavei

Tale negrite" spune, sintetizînd viguros, troparul

slujbei de inmormîntare.

Omul este creat i totui necreat, cci "nscut

din ap i din Duh"; e pmîntesc i ceresc, creatur

|i Dumnezeu în devenire. îndrzneala Prinilor

aprofundeaz aceste maxime i adagii în dorina de

a "nu ne întrista" i de a nu "stinge Duhul Sfînt".

u»

Desigur, viziunea rsritean despre theosis nu

ste o soluie logic, sau un concept, ci o soluie dee

ia j de har, soluie antinomic precum toate ha-V

sm ele, fiindc se reclam de la antinomia divin

•nsi. Prinii au sesizat aceasta atunci cînd au

sdus c Numele lui Dumnezeu este corelativ lumii.

Dup cum Dumnezeu poate fi, simultan, absolut i

relativ- Dumnezeu al istoriei i Dumnezeu în isto-

rie _ taina Iubirii sale transcende propria Lui abso-

lutitate, îmbiindu-L spre starea de Printe. La fel,

spus-a Sfîntului Efrem irul: "Orice Biseric este o

Biseric a pctoilor i a celor trectori" se poate

pune de acord cu cuvîntul Sfîntului Simeon Noul Te-

olog: "cu adevrat, mare este taina unui Dumnezeuprintre oameni, Dumnezeu printre cei îndumnezeii":

în ambele cazuri misterul este unul i acelai.

2. BISERICA I LUMEA

Conciliul Vatican II a abordat acest mister tra-

tînd -în seciunea a XIII-a - marea problem a Bi-

sericii în lume. Totui, aceasta este situaia origi-

nar; Domnul a aezat Biserica în lume i i-a încre-

dinat misiunea apostolic de a mrturisi i a evan-

gheliza. Dar acesta este doar începutul misiunii;

amploarea ei ne oblig s inversm termenii i sîntrezrim soluia sau imaginea unei lumi in inte-

riorul Bisericii, ceea ce comport evaluarea exact,deci maximal, a culturii i creaiei umane. Aceast

119

reflexie se impune teologilor care vor s articuleze

corect o teologie a lumii. Eshatologia este cea carene invit s aprofundam viziunea, s prindem reali-

tatea absolut nou a chipului lui Dumnezeu rs-cumprat în Hristos, s relevm natura i rolul

exact al îngerilor i demonilor în viaa oamenilor, svalorizm fenomenul sfineniei, al actelor martiricei al harismelor profetice în actualul context istoric.

Este confruntarea destinului lumii cu lumina crea-

iei i a planului divin asupra lumii.

De-a lungul istoriei, imperiile i statele "creti-

ne", precum i teocraiile se prbuesc sub presiu-nea unei lumi care refuz s se supun pur i sim-plu autoritilor ecleziastice. Orice bine care vio-

leaz i foreaz contiinele se convertete în ru, iaceasta este, dup Berdiaev, "comarul binelui silit"

în care libertatea uman (voit de Dumnezeu, cupreul morii Sale) este neglijat. De aceea existopoziia dintre stipînirea lumii sau supunerea ei dectre Biseric i chemarea central a Evangheliei,care ne cere "s lum cu asalt împria lui Dumne-zeu" i vorbete despre violena cretin "rvitoa-re a cerurilor".

Istoria i eshatologia se întreptrund, exist unaintru cealalt. Semnificaia Cincizecimii i a daruri-lor Duhului Sfînt, sensul universal, eshatologic iparusial ai epiclezei precizeaz - dup formula Sfîn-tului Maxim - vocaia fundamental a cretinilor în

aceast lume: "A uni natura creat (lumea) cu energianecreat a indumnezeirii (purceas ca dintr-un iz-

vor viu înspre Biseric)". In lume. Biserica msoartimp"1 i existena prin eshaton, denumire care

desfide orice univers închis in propria sa imanen,

ci formuleaz astfel vocaia sacerdotal a lumii în-

sei. Lumea nu devine Biseric, dar se acord "sim-

fonic" cu Biserica, "neamestecat i neîmprit", inde-

plinindu-i astfel scopul propriu, cu ajutorul haris-

melor ei specifice.

Societatea care îi spune acum "responsabil"

este contient de a fi subiectul activ al propriului

destin i al universalitii ce caracterizeaz comuni-

unea dintre oameni. De aceea, atunci cînd se adre-

seaz societii, Biserica nu vorbete unui corp str-

in i desprit de ea. Textele conciliului Vatican II

nu fac nici o deosebire între credincioi i restul

oamenilor. Cuvîntul Bisericii este sarea care d gustcuvintelor, rspîndindu-le finalmente în sînul tutu-

ror civilizaiilor de astzi. Acest cuvînt nu se adre-seaz numai indivizilor, ci i naiunilor i popoare-lor în scopul de a suscita prin ele opiunile respon-sabile i de a atrage atenia asupra problemelor le-

gate, de pild, de repartiia bunurilor pe planet, delumea a treia sau de industrializare.

Nu exist un dualism ontologic între Biseric i'urne, intre sacru i profan; acest dualism este unul«ic: acela dintre "omul nou" i "omul vechi", dintre

cru, ca stare de rscumprare, i profan, ca stare

Tol7 AP°trivit Prir °r, omul este un micro.

diacn

05' B,serica este un macroanthropos. Prin

c°nia (slujirea al crei arhetip este bunul Samari-

121

tean) dimensiunea cosmic, pan-uman, aruncpuni i suprim orice separaie (emanciparea, secu-

larizarea i, pe de alt parte, nestorianismul saumonohzismul) conservînd totui specificul vocai-

ilor. Dat fiind c, în felul ei, lumea ptrunde în

macroanthropos-ul Bisericii, ea este locul desvîrsi-

rilor ultime, al apocatastazei - sfer a Parusiei i al

viitorului "pâmînt nou".

Adevratele consacrri iau locul falselor sacrali-

zri: in Rsrit, orice cretin care primete mirun-gerea trece prin ritul tunderii, care îl consacr pede-a-ntregul în slujba lui Dumnezeu. Acest rit -ase-mntor cu cel al clugriei - îi invit pe toi sregseasc simul monahismului interiorizat, pe ca-

re sacramentul respectiv îl recomand tuturora. Avenit timpul de a desacraliza tot ceea ce este împie-trit, imobilizat în circuitul închis al ghetto-ului bise-

ricesc, a%a dup cum trebuie s desacralizm, de ur-

gen, materialismul marxist, care nu este suficient

de raionalist i nici, logic vorbind, materialist. Ate-iul îi ajut pe cretini s purifice ideea de Dum-

nezeu; dar i credina cretin poate contribui la pu-rificarea ateismului de orice urm de metafizic ne-legitim i la demistihcarea lui, în scopul de a stabi-

li un adevrat dialog între parteneri bine definii."A supune pâmintul" înseamn a face din el

Templul lui Dumnezeu. A con-sacra lumea înseam-n a o trece din stadiul demonic la acela de creatur->t de Dumnezeu. Nici o form de via sau

<** cultur nu poate iei din universalismul întrup-

12?

n i. Chip al tuturor perfeciunilor, Hristos a asumat

preoia, dar i laicatul, adic toate meseriile i profe-

siunile din aceast lume. "Dumnezeu a iubit lumea"

aflat sub pcat. Victoria Iui Hristos, condus pinâ

la pogorirea în infern, reliefeaz o dimensiune cos-

mic în stare s desfiineze toate graniele. Precum

doxologia, care întinde slava lui Dumnezeu asupra

tuturor oamenilor, îndumnezeirea haric (theosis)

este un concept prin definiie dinamic, a crui aci-

une se repercuteaz în tot cosmosul.

Potrivit cosmologiei Prinilor - care nu are

nimic în comun cu etica natural - universul se în-

dreapt spre sfirit în logica deplin a creaiei: de-plin, pentru c sensul Creaiei este întruparea.Hristos reia i desvîrete, împlinete ceea ce se în-

cremenise din cauza pcatului originar i îi aratDragostea mîntuitoare urmîndu-i riguros planul re-feritor la om, acest co-Iiturghisitor i împreun-lucr-tor cu Dumnezeu.

Dumnezeu este prezent în lume altfel decît estePvzent în Trupul Su. Biserica are datoria de a ex-plicita o Prezen implicit. Ea trebuie s fac ceeace^rintul Pave | a fcut la Atena, atunci cînd L-a

_

-urrat pe 'Dumnezeul necunoscut", numindu-L'sus Hnstos (Faptele Apostolilor 17, 22-31). Ar tre-

«lieni,Crarea

,

de evan8heli^re s ptrund i sBor

°.pere,e civili2aî^ ctre Rsritul christic.

8a ma teri

aminte»te Epifania, ctnd apele i întrea-

i litur"V°Smic aU f° St binecuv'ntate. Celebra-ta a srbtoririi sfintei Cruci arat între -

gul univers sub acest semn - acela al lui Hristos

înviat - i red lumii prima binecuvîntare a lui

Dumnezeu, reafirmat in momentul înlrii, prin

stul Arhiereului Hristos: "Ridicîndu-i mîinile, i- a

rtecuvtntat*. Consacrarea îi pune pe toi oameniilegtur cu Hristos: "Cci toate sînt ale voastre...

iar voi sîntei ai lui Hristos" (I Corin-teni 3, 21, 23).

Prinii i-au combtut pe gnostici, caredispreu-

lau viaa pâminteascâ. Dumnezeu nu este un Altul,

radical separat de lume, ci Emmanuel, care se ti I-

cuiete: 'cu noi este Dumnezeu"; de aceea, "Fpturaateapt cu nerbdare descoperirea fiilor lui Dum-nezeu" (Romani 8, 19). Cel care a primit botezul nu

:e deosebit de lume: el este pur i simplu adev-rul acestei lumi. Lumea devine un dar imperial de

data ce orizontala îi gsete coordonata vertical.

3. DEMNITATEA OMULUIl HARJSMA CREATIVITII SALE

Sfîntul Grigorie Palama se opune energic oric-

rei devieri de la Tradiie i stabilete cu îndrznea-

l primatul oamenilor asupra îngerilor. Dualitatea

structural spirit/trup face din om o fiin com-

plet, aezata in fruntea tuturor creaturilor. Dife-

rena care îl avantajeaz pe om in raport cu îngerii

consta in faptul câ omul a fost creat dup chipul

CuvJntului întrupat; spiritul su se întrupeaz îm-

• A întreaga natur cu energiile creatoare i "de

P! * ftctoarV ale Duhului Sflni Un înger este

îinâ secundar", reflex pur, vestitor i slujitor.

c deosebire de Dumnezeu, care poate crea ex

\u<% îneerul nu poate crea nimic; alta este insa1 L uman. Din punct de vedere biblic, Dum-

zeuieste mai mult decît absolut, El este Absolutul

"aregenereaz propria alteritate, cea a Dumnezeu-

Omului. De aceea Dumnezeu atribuie omului chipul

Su in scopul de a extrage din materia acestei lumi

valorile imperisabile i de a manifesta sfinenia prin

mijlocirea propriului trup. într-adevr, spre deose-

bire de îngeri - care reflect lumina - omul devine

lumin: "voi sîntei lumina lumii" - fapt pe care

luminozitatea trupurilor de sfini sau aureolele lor

de pe icoane îl exprim în mod exemplar, Proemi-

nena regal a omului condiioneaz slujirea lui de

ctre îngeri. Potrivit sinaxarului din Lunea DuhuluiSfint, în cele nou zile dintre înlare i Cincizeu-mt, fiecare dintre cele nou cete îngereti slveteumanitatea îndumnezeit a lui Hristos.

Intr-una dintre omiliile sale, Sfîntul GrigoriePalama precizeaz astfel unul dintre elurile întru-prii: "A venera trupul, aa încît duhurile orgolioasesa nu aib îndrzneala de a crede câ sînt mai de

EL omuP*7-Acest lext de ° ™r consisten

naia un imn neateptat spiritului creator al omu-

trâdit° PersPectiv încrcat de autoritatea

î'« patristice, se binecuvânteaz astfel in chip

124

125

deplm i direct creaia uman - adic articularea

dintre cultur i cult.

Hristos vine pentru a vindeca patologia pcatu-

lui, singura vinovat de uscarea seminei paradi-

siace care va rodi, pîn la urm, in sînul Împriei.

Mintuirea este clipa cînd Dumnezeu îl trage pe omdin abisul cderii. Dar, potrivit Evangheliei, mîntui-

rea înseamn vindecare: "credina ta te-a izbvit".

Hristos este Doctorul cel Bun care ofer Euharistia

ca pe un "leac al nemuririi". Vindecarea comport

un catharsis ascetic - curire a fiinei de orice ger-

mene demonic - dar se desvîrete printr-un ca-

tharsis ontologic: restaurarea formei iniiale, reface-

rea chipului lui Dumnezeu i veritabil transfigu-

rare a firii.

în sens biblic, creaia este asemntoare bobului

de gnu care produce însutit i înc pe atîta: "Tatl

Meu pîn acum lucreaz; i Eu lucrez" (Ioan 5, 17).

Lumea a fost creat în timp, adic neîmplinit ger-

minai, in scopul de a ridica de-a lungul istoriei pro-

feii i "lucrtorii cei buni" i de a perpetua conlu-

crarea dintre fapta divin i fapta uman, pîn în

Ziua cînd germenele va atinge maturitatea ultim,

lat de ce porunca iniial de a "cultiva" grdina Ede-

nului deschide nesfiritele perspective ale culturii.

Ieit din lumea cultural a mînâstirilor, asumîndu-i

diversitatea anagogic a domeniilor sale, cultura

reconstituie cu propriile mijloace "liturghia cosmica

- adic preludiul terestru al doxologiei cereti-

126

own chiar firea sa, omul este predestinat acestei

i este "o partitur muzical, un imn minu-

**î a cat atotputerniciei creatoare"78

."Slava ta,

£ St este omul pe care l-ai aezat ca poet al

i rii'Tale"79 "Iluminat înc de pe pâmînt, omul

fm'nuneaz întru totul. El se întrece, în cîntâri ne-

ncetate, cu puterile cereti; ca un mger pe pamint,

el conducefptura întreaga spre Dumnezeu...

.

Hristos îi d omului posibilitatea de a aciona,

fapt care este efectul decisiv al tainei Mirungerii.

Sfîntul Grigorie de Nyssa insist asupra puterii

omeneti de a stpîni 81. Rege, preot i profet - prin

harismele sale, omul este un fel de demiurg.

Preexistenta ideal a esenelor cosmice i a ar-

hetipurilor universale aflate în Dumnezeu confer o

valoare cu totul special aciunii acestor "lucrtori

cu Dumnezeu". "Cutai împria lui Dumnezeu,grbind venirea Zilei Domnului" (II Petru 3, 9-12);

înseamn: "pregtii" germinaia ei secret. E vorbade acele "nateri" în ordinea credinei, care ne sintcu putin. Ele dezvluie i ordoneaz mersul cuve-nit al istoriei, înclinînd lumea - astfel pregtit icoapta -- spre a doua venire a Domnului.

fanirfS4*? Plin ascez

'marea dragoste este de

marii Jî ?U

'

?c2Uiui

- "^"tea ontologic" pe care

S^Sh^' ISaaC'SfîntUl MaC^e

> ° aral

M* msot tfr - ? reptil Sau chiar demon -

«JT*, SEfflicono^afic de a contempla

PfcniiideS cochTde

.

transPa™*a 'umil deaCOchl,la ttWK* pîn la sîmburele sen-

»ului. Acesta este izvorul specific Ortodnea umanismului m

optimism. "ConsidP care se

origi

nezeu?r c - dup

fiecare om este ra un r»i, «-,«,>

—

>m

spriji

"In c

Îl

za

hip h•P Sfîntul Max

pin

cpunc puntul Maxim -

hrnete pe oameni cu gno

parab

ultime ale acestei lumi>l. lumea perm

Precum o

vine insei în chiar fireaP

belele evanghelice, sau materia cosmic a Sfintelor

Tain* nu nt întîmpltoare. Pîn imai împle corespund unui scop foar

este icoan, ai

ucrun

emmîntuirii, totul este im

particip la iconomia

In sfîr-~

1

it cne Paul Claudel - lucrurile nu mai sînt mo-

lii unei închisori, ci al unui templu".

Darurile i harismele hotrsc vocaia omului:

a cultiva'' im cîmp al lumii, a înnoi toat

trui o

nâ uman demn de Dumnezeu. Aceasta nu

poate întemeia decît pe acea slujire în care Biblia

nu se vede doar un serviciu social, ci un act de vin-

decare, un semn de restaurare a echilibrului. Este

comuniunea tuturor oamenilor adaptat deopotriv

n utâii absolute i dorinei supreme despre care ne

vorbete Apocalipsa

fie a creaiei, care este mai

tificare a culturii. Atunci cînd

i mult decît o simpl jus

devine o slujire in

'

serviciul împriei Iul Dumnezeu, cultura justificistoria, omul i sacerdoiul acestuia în lume.

4. AMBIGUITATEA I DESTINUL CULTURII

"Mergînd, învai toate neamurile" spune Dom-nul. Bisenca se îngrijete de sufletele individualedar are totodat în sarcin alctuirile naionale Eaîi face auzit mrturia profetic de-a lungul form-ni culturilor i civilizaiilor. Realitatea ei euharisticîntemeiaz transcendentul, iar mesajul ei pascal îi

confer o venic actualitate, deasupra epocilor Eavestete adevrul c Hristos a venit pentru a face dinmori nite fiine aipite i pentru a-i trezi pe cei vii.

Oricare popor se concentreaz asupra unei misi-uni istorice în sensul creia desluete - mai de-vreme sau mai tîrziu - planul lui Dumnezeu. Para-bola talanilor vorbete despre acest plan normativsupus libertii umane. Etica evanghelic este o eti-c a libertii i a creaiei: ea presupune maturitateadeplin, proprie adultului i comport - infinit maimult decît orice porunc a Legii - disciplin asce-tica, constrîngere consimit i risc.

Istoria nu este autonom, cci toate evenimente-le sale se refer la Cel Care are "întreaga putere în

£?r

§1 pe pmînt". Chiar i un cuvînt precum: "DaiCezarului cele ce sînt ale Cezarului" (Matei 22, 21)nu are sens decît în lumina credinei: Cezarul nu es-e Cezar decît în raport cu Dumnezeu. "Dac Dum-

129

128

nezeu nu exist, m mai pot numi cpitan?" - se

^as «m ofier din Demonii lui Dostoievski -

cruia

nu exist. Nimic din ce este istoric nu poate scap

de pre-tiina normativ menit s-1 judece. Aceasta

este semnificaia "crizelor" inerente oricrei civili-

zaii i care sînt judeci eshatologice, clipe provi-

>ri ale transcendentului menite srump

atrag atenia "celor care au urechi de auzit...".

Orice dualism maniheic, orice monofizism care

separ divinul de uman sînt condamnate prin for-

mula succint a Sinodului de la Calcedon: firea di-

vin i cea uman sînt unite neamestecat i neîm-

prit. Aceast f<

raporturile dintre Biseric i lume, dintre Biseric irmula determ

normconstruit în iuru

mei i cluzit de principiile unei sociologii teolo-

gice, dat fiind c "cretinismul este o imitare a natu-

rii lui Dumnezeu"84. Eshatologia laicizat, seculari-

viseaz

fr- — — ^--— _„_„r

—^ j

lui Dumnezeu fr Dumnezeu; aceast eshatologie

este de fapt o erezie nscut din slbiciunile creti-

nismului însui. Ea are de ales între a abandona îm-

pria în favoarea unei ceti închise ntrul

istoriei i a prsi lumea în profitul contemplrii

Repunînd impetuos problemaceru

pune

ituaia de a afirm

nezeuRevoluia final nu poate veni decît dintr o Bi

seric încrcat cu energiile Sfîntului Duh Princhiar natura sa, ea nu poate preconiza vreo normsociala imuabila, bucunndu-se de o deplin supleeîn funcie de diferitele contexte locale. Cuvîntulmîngîie, dar i dojenete. Aa se explic faptul cmartorul avizat condamn conformismul i compro-misul i se bazeaz pe un realism penetrant, capabils denune, în toiul luptei, prezena elementelordemonice. Cea mai actual dintre sarcinile globaleeste aceea de a oferi tuturora fructele pmîntului,fr a-i priva de libertatea religioas i politic. Esteproblema bogailor i a falilor sraci care tînjescdup bogii. Intr-o civilizaie tehnic i mercantil,poetul, gânditorul sau profetul sînt fiine inutile!Artitii i intelectualii dezinteresai constituie dejaun nou tip de proietanat. Evident c, înainte deorice, ar trebui aplicat un impozit mondial care ssuprime foamea trupeasc. Apoi, ar trebui s negîndim la cei flmînzi care tiu c omul nu poate

rgent s afirmmerna

trebuie s-i protejeze poeii i profeii: de vreme cedin respect al libertii - societatea accept pe

rezervesnnilor care sînt la fel de reali ca i ceilali oameni

p

poate stp

130

131

demnitatea de copil al lui Dumcredin

pentru

Fermpoate strpunge acesta lume hermmanifesta prezena nevzut Tran

dentului, pentru a învia morii, pentru a mutaii, pentru a semna focul speranei întru

tuturor i pentru a brana deertciunlumi la "plenitudinea trinitar a Bisericii"

85

O teologie monofizit i descrnat nu poateschimba nimic din mreia canonului patristic, aa

acestei

cum nu poate minim sau m textele cele

mai explozive ale Scripturii. Este clar c prima jus

ficare a istoriei se gsete în maximalismul eshatol

gic al monahilor. Cci, cel care nu particip la sfîr:

tul monastic al

mea de dincolo

trecerea brusc spre Iu

urnea nscut din pauza procreaiei - acela îi asum întreaga responsabconstruirii unei istorii pozitive, adic deschi

a

eneasc: "Pregtii calea Domnului,pleroma

drep

crri indic maturizareaplenitudinii sale.

facei crrile Lui"; aceastom A

in d

i aceste

Teologia eshal

direct cu filosofi

'gic nu are nici o legturpeculativ întrucît presupune

pe propria ei cruce

P

asemeneape

arizeaz

sia

fiu

Pru(II Timotei 4, 8). în lumina ei, sfinii, eroii i

132

care ating - fiecare în felul

împlinesc în realitatea ultim a împadevrul

Pentru Dum omul nu este niciodat unpresup

presup

tenta omului. In ochii lui Dumnezeu, persoana

area alter

i un prieten de la care El ateapt rspunsul

al iubirii i al creativitii. Soluia este divino-

n, depinzînd de coincidena celor dou Plenit

în Hristos. Iat de ce omul eshatologic nu rîntr-o pt pasiv, ci se consacr pregtlucrtoare si fervente a Parusi

fulgerare a Pleromei

printre

umcare primete pe Cel pe

Mine Mmii depinde de atitudinea inventiv, de creativitatea

Bisericii, de arta ei de a prezenta mesajul evanghelic

astfel încît el s fie primit de toi oamenii. La toate

nivelele ei, cultura este sfera direct a acestei con-

fruntri, dar ambigu

aceast sarcin.

culturii complic teribil

ind, cultura a fost utilizat în pro-

povduirea Evangheliei, dar ea nu a constituit nea-

prat un element organic al spiritualitii cretine.

Pe de alt parte, întîlnim aici o dificultate inerent

naturii însei a culturii. Principiul culturii greco-

romane este forma perfect, gîndit în limitele tim-

133

pului finit

pocalip

care se op

te, cultura se opune

infi nitului, m . ..

suinii ei fa« ^lltar

»i,

«

durata timpului istoric. Orhatologi

trece un avertismChip

5' se închid

?nt care ne cere sva

ne

chiar de-ar fi s urmrim utop

Im]P

nea lumii

iia i ne-am pomenit cu Biserica",Chipul Bisericii lupttoare trece si el

spunea

finalitate

Instalarea

umina

hcâ acelei hipsimpl

istoricismul lipsit

fîr

care survol istoria

neaza timpul, lipsindu-1 de valoareaistoric.

P

creti poate, ..—y-«— ia±a uc iunie nu poare ni-

cioda a h o negaie, fie ea ascetic sau eshatologic.ta este mereu o afirmaie, dar o afirmaie eshatolo-gic o sene de depiri orientate spre un termen

tr^'J ? !°b,itereze' deschide ansamblul ctre o

transcenden.

deJ^^^ 1"' CUltUfa nu are ° evoluie infinit,

deoarece ea nu reprezint un scopcultu

gere probi

în sine: odatde constrîn-

vreme cît rmîne închis înM propri margini.sau mai t.rziu, gîndirea, arta, viaa

• ,* ,e opresc la o limit dincolo de care trebuie

s0C,a. J. sau te instalezi în infinitul propriei ima-

s alegi- w"nd

d ,UlWVUllvv.v — ^

pele ei limpezite. Dumnezeu a vrut

Impar

P

fidecît dac treci

corp strin transplantat în trupul Iu.

profunzimii ascunse a lumii însi.* . . . _t_. -^ „x ^XorkcrZ întrp a tri

Arta trebuie s alea

formal

pentru

regsete, ut i« ui. r -

—

exterioar, figurativ, se desface,a w^ t *^ ft_ _^_ _• - * j ^ /^fc 4

rm interioar, purttoagerul

libertatea. Forma

dar drumul spre

a unui mesaj secret,

va_ deschide decît prin botezul ex Spiritu Sancto

care este moartea i învierea artei: ea va renate ca

art epifanic, ca art culminînd în expresia .conica.

Artistul nu-i va afla adevrata vocaie decît intr-o

art sacerdotal, adic atunci cînd va sv.r. un

sacrament teofanic: a desena, a sculpta, a anta

Numele lui Dumnezeu, ca pe un loc in care Dum-

nezeu se pogoar i îi face loca. Nu este vorba de

nite puncte de vedere sau de nite coli ditente.

"Slava ochilor este aceea de a ti ochi. porumbelu-

lui"86 - ea privete "înainte", cci Hristos nu se afla

"în sus" ci drept în fa, ateptînd Intîlnirea. Nouta-

tea absolut se reîmprospteaz în elementul es-ied auwiu^u „- - , ,

hatologic: "Ne amintim de ceea ce va sa vina spune

134 l

Sfintul Grigorie de Nyssa, în acord cu 3n,euharistic.

anam"^Sfîntul Bonaventura are o formul: si Deu

est, Deus est; orice negare a lui Dumnezeu "o"

"

idol nu exist decît în funcie de adevratul j?*

gurul Absolut. Pentru Apus lumea este realiDumnezeu este îndoielnic, ipotetic, ceea ce împing

spre producerea unor dovezi ale existenei Sale InRsrit lumea este cea îndoielnic, iluzorie i singu-rul argument al realitii ei este existena auto-evi-dent a lui Dumnezeu. Filosofia evidenei coincidecu filosofia Revelaiei. Evidena - cu certitudinea ei

în sensul memorialului pascalian - este tipul însuial veritabilei cunoateri lmurite prin apofaz.

Dac omul îl gîndete pe Dumnezeu, înseamnc el se gsete deja înluntrul gîndirii divine i caDumnezeu Se gîndete pe Sine prin om. Nu poiînainta spre Dumnezeu decît pierind de la El. Cu-pnnsul gîndirii despre Dumnezeu este unul epifa-nic: el se însoete cu prezena pe care o evoc.Totui, misterul voinei pervertite - "misterul de-pravrii" - rmîne intact. Chiar dac "conformismulmoral" poate aluneca într-o radical înstrinare,asemnarea ontologic a omului creat "dup chipul"lui Dumnezeu rmîne neschimbat; chiar atunciand transgresiunile ating paroxismul depravni.libertatea arbitrar - ajuns pe culmile revoltei -rarmne o hbertate real. Evidena nu foreaz voin-

de hbertate. Dac sclavul rezist surd |a decretele

136

n alesul rspunde in mod liber arunci cind

unU,,,a

a

îlpoftete la osp. Dac meditm la lucra-

Stn h,.lui Sfînt în vremea din urm, s-ar putea s',"

in ea tocmai "degetul Iu. Dumnezeu", aciu-

nea Martorului: o sugestie, o invitaie decisiv adre-

,s Tuturor formelor de cultur în scopul de

Suce la intenia lor originar i de a le di -y

nrln alegerea final a împriei.P

Sfintul Pavel vorbete despre lisus HliftOJ

despre singura temelie: "lucrul fiecâruu se va .ace

cunoscut., i focul însui va lmun ce M ucn.l

fiecruia" (I Corinteni 3, 13). Asemenea i omul.

f, mîntuit, dar ca printr-un foc". ExisU unele hptt

care ies i din foc". Nu este deci vorba despre

trugerea pur i simpl a lumii, d desp-

re Ceea ce se lâmu are calitât. de ha-

nsme i particip ca element constitui»

tul cel nou". Odin.oar, arca lui Noe

'din mijlocul apelor". Imaginea simbol

mite podul la ceea ce este sortit supr. Uin.

prefigureaz, prin a tâ viziune profetK... marea

trecere "prin foc", ctre impârâ.e ^^Revelaiile Sfintului Serafim de S.rov vorbesc

despre transfigurarea rimunK >re Per-

de pe acum percepen rKWM * ,,m/n

«.'...îi

lorice s, olfactive ca pe n..e semne ale d.menwunu

cel, , lumii de fa. îmbrca, in Iun«J"

Serahm druiete ucen «* **™*Zcrescute sub "cerul nou P"1J"£'sine", aa precum sfîntul mar «li In ame

1J7

Patru tv

in absolut cultura este i ea o asemeneare in telul Iu. Dumnezeu de a privi Iuiele, adic în raiunea i in forma transfi^

"'* ?i

lor i Koana face acest lucm dTe?,rat 3

tueaz dincolo de cultur - ca o "imagine ci?,,!!"spre vederea nemijlocit - fereastr des£ctre Ziua a opta'.

sa

Berdiaev Si-a concentrat atenia asupra conflictului aparent dintre creativitate i sfinenie; el a fost

it de telul cum, in secolul al XlX-lea, au pututa ignorindu-se reciproc, cel mai de seam

nt modem - Sfîntul Serafim - i cel mai mare po-Pukin. Soluia gsit de Berdiaev privete trece-

rea de la simboluri la realiti. Ministrul, generalul,

>rul sau episcopul sînt deintorii unor funcii

-nbolice; dimpotriv, sfîntul este o realitate. O te-

ocraîe istoric, un stat cretin sau o republic sînt

imboluri; comuniunea sfinilor este, în schimb,

realitate. Cultura este un simbol atunci cînd acu-

uleaz opere pentru a alctui un muzeu din piese

împietrite, din valori fr via. Geniile cunosc am-râdunea pe care o aduce distana dintre focul lor

••pintual i operele lor obiectivate. Pentru c, în

nd, cultura cretin este nerealizabil. într-adevr,

perele celor mai mari creatori sînt de fapt nite ese-

uri ale creaiei, pentru c ele nu schimb lumea.Paradoxul credinei cretine este acela c ea sti-

muleaz creativitatea în lume, dar, în faza final,

adevrata cultur, cea ptruns de duh eshatologic,

desfide lumea i oblig istoria s-i ias din îîni.

• n„ drumul este imposibil, ci imposibilitatea

AtU0C'

un drum cu jaloane harismatice: "Puterea

deV'

7eiasc îi poate tia cale prin cele cu nepu-

iSS"a£5 alteritatea erupe fulgertor din

Sfunzimile identitii. Toate formele culturii tre-

Ce s tind spre aceast limit, s participe la

f Z>* recioroc a celor dou lumi, as.gunnd

Z ere? de U Cutia" terestr la "fiinarea" cereas-

c. Lumea îmbisericit este Rugul apnns din inima

"Cantul, gînditorul, artistul su reformatorul

social vor putea regsi turismele slunn, împrat g.

ca "preot", fiecare va putea sâ-. preschimbe cerceta-

rea într-o lucrare sacerdotal, într-un sacrament ca-

re preface orice form de cultur intr-un loc teofa-

nic- a cînta Numele lui Dumnezeu cu a)Utoru tiin-

ei, al gîndirii, al aciunii sociale ("sacramentul rai-

ei") sau al artei. în felul ei, cultura int.lneste Litur-

ghia, face s rsune "Liturghia cosmica . devine

imn de slav. . .& j,rOdinioar, arii însemnai erau canonizai dar

nu în virtutea sfieniei lor personale, a datontâ

fidelitii lor fa de harismele puteni imp a en,

puse în slujba poporului cretinesc Acum ntram

în perioada ultimelor man.festân ale Duhulu, Shn

In zilele din urm, spune Domnul, vo. nsip. Duhul

Meu peste tot trupul..." ceea ce ne permite sa ne

„resimim canonizarea unor învai, gmd.tun sau

artiti dintre aceia care i-au dovedit fidelitatea faa

de harismele slujirii împrteti i au creat opere

139

IM

pre slava împriei Iui Dumnezei, innsma profetic a creativitii suprim* fcf*^ ^uiturâ sau sfinenie, asodindTreTt a cHi

***nnema; mai mult, aceast harismâ ntem

"^ §i

" ca"";?hemare.

u,tim ap re fa:

mea ptruns in Bi

ceni ei în "pâm intui ImpO dilem fals îi face loc

Hristos trebuie s stea în Bis

: in zilele noastre:

lumi r, H 'a ?apta B1SeriCa la mentalitatea

lumea;a, ci de a o adapta, dimpreun cu lumea de

astzi, la Adevrul divin, la Gîndul lui Dumnezeudespre lumea aceasta. Dac Hristos trimite Bisericam istone, este pentru ca aceasta s fac - din diferi-tele ceasuri istorice -- nite locuri ale Prezenei Sale:

mea triete actualitatea divin înastfel, toatactualitatea uman w ^^ iiiutat de epoca noastr decît în alte vremuri;Lui este efectiv perceptibila în orice întîlruman care intersecteaz Biserica pentru cm felul ei, statura Omului desvîrit.

Prezena lui Hristos este universal; pparte, Biserica este Trupul lui Hristos, iar rcheam s trecem de la întruchiprile sirrrealitatea exploziv a Evangheliei: El ne oprefacem într-un imn purtat de energia izî

a Sfîntului Duh energie despre care ne vorbocalipsa i pe care nimeni nu o va putea ignora

f

CULTURA §1 ÎMPRIA LUI

,,, pavel spune: "Noi sîntem împreuna Iu

Dumnezeu" (I Corinteni 3, 9), iar Apocacrton cu Vu™™*™^

vor umbla în lumina ei

T,T%* neaSe nu vor ptrunde în împ(21 , 24)

goale. Se poate credape cu ""»

7lmene8c de adevr, tot ce expnma

toate acesteresimte el sub semnul veniciei -

culmi ale geniului si sfineniei umane j»™-_

împrie si se vor contopi cu adevrul lor aa cum

nTchiparea genial se identific cu modelul .

Chiar frumuseea majestuoasa a vufanlw l™pezite, mîngîierea mrii sau aurul "°ldel°' ?* f™vor aAicula acel limbaj perfect despre care ftbbane

vorbete adesea. Sorii lui Van Gogh ,,

nostaa

dorul

muzica -

rei culturi

sale îi vor atla linitea uoav.,^^-aDOeeul,

celor dou lumi se va fi stins.Gnd ating aposul,

latura cea mai misterioasa i pu*<> a

se oprete în faa Absolutului. In Missa- se oprete » » jm glasul

sau în Kequiem-ul Iu. Mozart, in **

lui Hristos, elevaia capt sensul atu gi y

zenei Saleadevrata cultur îi regsete

M°n

fturSce Cultura caut în chip esenalonginile lltur

f^nicitate capabil s o elibereze dinacea impen^un£ta P

mi]locirea acestei lumi,

lim!

td! SL

Z

stindardul împriei, trimite fulg*-

141

rtor o Sgeat spre viitorul ultim: fmpreunsasa i Duhul, ea strig:"Vino, Doamne'" Z ^ K

Mintului loan Boteztorul, steaua ei piere în i*3

orbitoare a Amiezii parusiale. m,na

Precum orice om creat dup chipul lui Duninnu este o icoan vie, tot astfel cultura pminleasci

este icoana Împriei cerurilor, in clipa marii trecen, Sfintul Duh - "degetul divin" - va atinge acestaicoan i o trim din ea va subzista in eternitate.

In Liturghia peren a veacului ce va s vin,nul va da slava lui Dumnezeu prin toate elemen-

tele unei culturi care se va fi lmurit in para focu-

lui. Dar înc de aici, omul comunitar, savantul,

artistul - toi slujitorii preoiei universale - cele-

breaz vieja propria lor Liturghie, în care prezenta

lui Hristos se tace simit, dup msura vredniciei

lor. Asemenea unor iconari pricepui, ei traseaz cu

matena acestei lumi si în lumina Transfigurrii, o

realitate primenit m care tresalt discret chipul

enigmatic al Împriei

VII

Libertate i autoritate

..UBERTATEACAMtSTER CENTRAL .M

culli care nu se redg^culttl- de ,

ii ascult de propnavomae ^

cvent. Actuala cnz

area unei mai bune'

ai adînc, atacmd «dreptS»"»

edintei. Cunoatem «aga

Sflntul r n. tndeama

libertatea creti:

intui Duh. prini

„duMt**J

mal

Dumnezeu este "Spionul celest" a crui privire stînnete i reitic. Ideea obinuita despre omnipoteniomnisciena divina transform istoria intr-un tea-

tru de ppui. Sau. cum spunea un filosof: "Dramaeste scrisa pîn la ultimul act i nici un actor nu o

atc schimba cit de puin". Numai Dumnezeu esteliber în cadrul acestui determinism i, prin urmare,El pare singurul vinovat de existena rului. Esteceea ce afirm Proudhon atunci cînd spune: "Dum-nezeu este Rni'. Dac Dumnezeu exist, eu numai sint liber, sînt liber, deci Dumnezeu nu exist"

a a este silogismul ateu rostit prin intermediulanarhistului Bakunin sau cel al lui Jean-Paul Sartrc.

Chiar dac nu o justificm, putem înelegeaceast intrucît ideea de Dumnezeu a suferit

de-a 1 i istonei, o înspimânttoare devierenbilul câtor din Vechiul Testament îi sacri

â Fiul pentru a rcori furia; el este atotputernicmar

: prin nzdrvnii i miracole, este om:de i orchestreaz ansamblul existen-

nn interveniile sale istorice de ordin "provi-

denial". Or. dup Shakespeare, istoria pare s fie

*ur m povestit de un idiot".

TLICTUL

in Apu tuaia din cadrul Bisericii se corn-

Irepercut^rta ideii umane despre Dumne-

i. care provoac certuri intes-

, rele dou extreme întîlnim, pe de o parte,

UUe< ^Kmul formalist al integritilor, iar pe de

TfSTvul gust contestatar i anarhic al progre-

%S. în mediile cretine "progresiste", nu se mai

Sovduiete Evanghelia, o o teologie a revo u-

E violente. Singurul loc în care Hnstos vorbete

despre violen este acela despre luarea cu asalt a

împriei": "împria ceiurilor se kP™*^d"!£

i si cei ce se silesc pun mîna pe ea (Matei 11, 21).

Or, acum violena este dirijat împotriva structuri-

lor societii de consum, împotriva capitalismului

de sistem economic. Desigur, Evanghelia pretinde

"dreptatea" în raporturile umane i in construirea

cetii terestre, dar aceast exigen se articuleaz

cu o "ierarhie a valorilor" în vîrful creia se aeaz

dragostea jertfelnic. Evanghelia nu vorbete despre

idealul unei viei confortabile, igienizate, uoare i

abundente. între eradicarea foametei sau a nedrep-

tii din lumea a treia i confortabila v.a burg-

hez, închis în ea însi, exist o ventab.l prpas-

tie. Nu este vorba de a doza sau de a limita confor-

tul, ci de a deschide cetatea ctre prezena Iu. Dum-

nezeu, ctre minunea întruprii Sale, al caru. scop

nu este "omul fericit", ci omul "beatificat crescut

sub soarele Fericirile* chiar dac persecutat sau

martirizat: "Fericii cei prigonii pentru dreptate,

cci a lor este împria cerurilor". Totul se supune

împrie, i nu se oprete la exploatarea naturala a

pmintului sau Ui comoda instalare in o

merge spre transfigurarea proprie "pâmîntulu. nou":

145

nu avem de-a face cu o fue în .mutaie obiectiv- deD Si,va8

?alta lu^, ci <-

d-cia valorilor ultim? *Va,0ri,0r P**£?{

Credma inteligent este fanh,cea a unui copil. Biserica se întemeiaTadu "' *

^a in Duh, iar nu pe naterea 1 ,?'re-na*-

Obositoarea opoziie dintre "credin" si "religie"

TrrfiS! ? 7aJnih,leaz tot c^a ce este pozitiv în

la i~% i

6 Cttina îndum nezeirii omului pinla accentul pus pe "noua fptur". Fptura este în-noita pnn moartea i învierea lui Hristos, care auM^imbat regimul ontologic al fiinei umane. Te poimtreba dac în cele dou cazuri vorbim de acelaiDumnezeu, de aceeai Evanghelie, de acelai misteraiI Hnstosului care slujete ptimind. Se produce

periculoas marxizare a contiinei cretine,care ajunge la alternativa: fidelitatea fa de Cuvîn-tul Iu. Dumnezeu, îneleas dup bunul plac, saurespectarea dorinelor omeneti care inaugureaz un

Zlwa?T dC Stînga

'înrdcinat mai degrab în

Vechiul Testament, decît in cel Nou. în mod simp-

Lmf l CUr?' Tj noi ideol°gii P^esc dinprofunda gmd.re a Iu, Dietrich Bonhoeffer; or, acestteolog lutheran - admirabil în anum.te privine -sena la sfiritul tragic i prematur al vieii sale: "am

« dintotdeauna c tot ceea ce gîndesc i re-

°Te e Spirat mai degrab din Vechiul Testa-

5

L ne care l-am citit în ultima vreme mult mai

Tel dedt Noul Testament..."8'. Curentele progresiste

intr in lupta politic, economic i social .nsp.nn-

21 tocmai din profeii Vechiului Testament , en-

pnd contestaia permanent în mit al aciuni, revo-

uionare violente. Or, adevrata revoluie nu poate

veni decît de la metanoia evanghelic onenta c-

tre omul "Zilei a opta" - acel om pentru care totul

este nou", cci "Hristos a aternut toate cele sub

semnul crucii Sale".

Fr s uite cerinele dreptii, organizarea

cetii omeneti (în textul din lsaia 40-53) se subor-

doneaz Slujitorului care ptimete i se axeaz pe

prezena lui Dumnezeu printre oameni. Fie c e

vorba de capitalism sau de marxism, lumea de fa a

este radical contestat în Evanghelie, in numele

unei realiti transcendente. Omul acestei lumi tru-

dete la tierea unui drum istoric pavat cu valon

care nu se refer la o cetate ideal imanenta, a la

"pmintul nou", care este cetatea Iu. DWStrategia uman trebuie s part.cpe la strateg,a Iu,

Dumnezeu. Strategia transcendent a u. Dumne-

zeu, tradus prin Evanghel.e, nu prom.ten.a o re-

uit material; in realitate, fiecare epoc .stonca -

încheie cu un es.ee. dar toate aceste man eecun >m.

de fapt mari izbînzi, intrucit dezaxeaz istona, con-

dueînd-o la marginea limitelor sale, ctre transcen

dena propriei transfigurri. Dat fiind c Hnstos

1 H,147

contesta aceastZ2^r eaSCa lume' PoKorîrea n u ,boarâ peste lume energiile

8?," m^hU,Ui S^

contest moartea prinornn '^'"^'^Hn

El îin

moartea prin propria Sagoar la iad pentru a iei l -de nunt" ~~

iertarea i învierea. El ne ofer h,f,7"" 'c aâl

via» îmbelugat, cit înfiereTLX?" "U ^pentru

un

stos

J po-

Palat

înfierea dpe care o gustm înc de aici.

Toate actele de justiie si de

11

o

nemurirea

au, în ele însele, o oare absol Ele nu sîntadevrate decît în Hristos, în msura în care

acTe

STt Ecl

iUbHreaJat,Ui

-

înC de aid'~acte capata ceva din dimensiunea eternitii: actuali-

tatea divin se înscrie în cea uman doar atuncicind oamenii se deschid ctre alteritatea transcen-

Vestirea

care red

morii lui Dumnezeu" recurge* ~~~ """«a uivuid id veucnic unic-

neti, declarînd c ea este inaccesibil în afara poli-ticii l a miilodrilnr inAixriA.^i^ T>„i~n~ a\-^* ™Relaia direct cu

-...„„ „lc pUSd ia ma0 iala^ rugciuneatemplaia devin inutile întrucît se presupunemai revoluia violent ar redeschide calea s

Dumnezeu care ar învia, deci, prin politic!In faa acestei aberaii trebuie s spuneri

preun cu Prinii, c iubirea ca "sacram-'ternitii" înseamn primirea aproapelui Y ,-alatun de Hristos - Cel care ne locuiete sufletul ine îngduie s ne numim unii pe alii "frai". Teolo-

dim-

P în i

ghel

confru

într-un caz concret, soluia

^^^cncllTevine necesar, trebuie s avem lucidi-

chirurgicaiaac

întotdeauna sa dez-

Atunci cînd

* (X Ii*- "** —puterile diavolet

3 PARADOXALA ATITUDINE A LUI

DUP SFINII PRINI

Recomandînd abordarea negativ a sterul

nile de "pute i "omniscien"

previn

port riscul

ne arat c aceste categorii

nu i se pot apuc. n. -umnezeu. Dumnezeu este "cu

totul Altfel", adic misterios i "cutat la n-** •

într-adevr, dogma?^™™**J™Pi

întru cit

pra Fiului i a Duhului Sftnt. El ne !»£"*•«£PFiin a Sa,. în.r-o egala demniUteDupaSnn.u, loan

pentru

tund, ci pentru a De cuFm— ~~ -^loiaitp

Persoana "divina Se -ala ar^u-U pe ^lalte.

eterna

trinitare, care devine echivalentul libertii

Omul creat dup chipul lui Dumnezeu intra in

umui creai v \^ „a frinitar. otrunzindtr-o relaie intim

înluntrul

Sfintei Treimi

misterul trinitar, patru

capodoper a

limiteze sacrificial propria atotputernif«M

148149

• «M nu jertf" (Ose, t> <\ ,«u 'Se „trag," Ijffli** * « D

J*u al prop nei libert.. cIc! 1^ W«" «hagiul patristic, "toate Ii „! * cu "i spUne

n«eu, in afar de a sil h,hPU"n lui Dum-

dore,te s intenteze l^LTY«proctate consimit, Dum 1 h

PC ° reci "

™ tel vulnerabil si "slab- pVV, "e întrun anu "

-n, Poten , bnpal u omuI^S '" f^pentru c dorete «a h» -pilnea sufe™(ei.

ne.. Dar acel â sl.h""P™™ CU d Vinul *»

atotputern.cierdivin'Une "^ de faP f culmea

reflex DaTlv ' ' "" °U Vrea Sa creeze un

u" liberama

un°neta suP"s, ci o "fptur no-

niimS Pa° u?"'

' ibertii dumnezeieti, adic

SnSu H î"Capa

,bH S ~L iubeasc Pe D"""™

un nTfuz fe.dar de°P°triv «pabil sâ-i opun

orin t, .

6 Ce Dum nezeu nu Se manifest

ESJS^8 1 fulgere' ci printr-° discret 3diere

unu, no ?Semana*>are cu ateptarea, in tain, a

SriPn " ° Ree 19

' »-13). Potrivit marilor

«re ,;„ !"n

,

eZeU eSte divinul ceretor al iubirii,

ba?dev^ • -

POarta inimii:"Ia,

'stau la u*

i

vo ' intrluTC 'neVa gl3Sul Meu § j va deschide ua,

lipsi3

'm "§n

V°' dna ^ el * el ™ Mine" (Apoca-

devine cîi' , T neZeU " sPune Sfîntul Maxim -

tru noi 7% °r daf°rit ^descendenei Sale pen-

z.stenSt'rdâ?Ui *? in,îm Pin ^totdeauna re-z.stena surd a Supus.,lor. Biblia, în schimb, înmul-

Libertate $/ autoritate

teste mereu chemrile i rugminile: "Ascult,

Israele" (Deuteronom 6, 4), sau: "dac vrei s fii

desvîrit" (Matei 19, 21). "i a trimis pe slugile sale

ca s cheme pe cei poftii la nunt..." (Matei 22, 3).

Dumnezeu este împratul care face o chemare i a-

teapt "ptimind" rspunsul benevol al copilului

Su. Autoritatea lui Dumnezeu nu rezult dintr-un

ordin care vine de sus, ci din lucrarea Lui tainic,

exercitat nu atît asupra omului, cit înluntrul lui.

"Dumnezeu - spune Sfîntul Augustin - ne este mai

intim decît ne sîntem noi înine", cci transcende

ilimitat tot ceea ce ne putem imagina despre Bl. "Eu

sînt Cel ce sint", Incomparabilul i Necuprinsul. Au-

toritatea Lui vine din adevrul radios al iubirii i

constituie o eviden pe care nici nu o poi dovedi,

nici demonstra, dar pe care o primeti spunind, ca

Sfîntul Toma: "Domnul meu i Dumnezeul meu

(loan 20, 28). .

Cînd transmit cuvîntul divin, profeii nu se sub-

stituie lui Dumnezeu; Ia fel, Apostohi sfiit lumini

întrucit slujesc. "Voi îns sâ nu v nun.* rabbr .' m «imni si n ici inva-

tat al vosti-u sâ nu numi* pe pâmfnt. 9 ™?™Jtori s nu v numii" (Mate, 23, h

" '

>J'£f£Stpîn es.e Hristos, ^^.SSSSifSitlui, aducîndu-le oamenilor '""«*?'

.

cind vorbete^^TjSSSiSiSicui Hsus, Evanghelia,nu ftapl«M ^juridice ale auu-nWjgf^ adevan*

150

ire ascultarea devine o realitate -«ni |i deschis ctre prezena u S^ **ureaz exemplul Mîntuitorului • j£S »

**««un ecran între oameni i Evanehelie ÎL

"U puneTat, Biserica nu este decît slujitoarea ad/-^' *La fel procedau mani mistici care se Somn

ni 'Ui -

înii nefcind din "fiii \or duLTS^ P '

^

odrasle perconale, c, ni te fii ai lui Dum nez u Tpotnv maturi i liberi."mnezeu, deo-

(Luc^lo"!^TtuSS*!*VOi

'PC Mine M asc""â''

ilnnîri -^ " aCCentue* "v ascult"

desrT m C°nCeP,a'

Uridic deSPre autoritate 1despre delegarea puterilor unui legislator suveran.Ur, singura dorin a lui Dumnezeu este unirea Sa

•

3

,

CU^mU '

FigUra ran<»ntric a cercului avîndn centru Dragostea radioas ale crei raze se unescm centrul divin se opune acelei ecleziologii pirami-dale, care presupune delegarea puterilor într-un soi

fi flerarhica

-Nu e vorba de a pune la îndo-ial autontatea Bisericii ca loc al Cuvîntului i al

rrezenei dlvIne; este vorba de a nu confunda divi-

drul Biserici" '*§i demni,a

îile omeneti din ca-

4- LIBERTATEA l AUTORITATEA ÎN MERSUL ISTORIEI

DiinPL1

?Reform '"coace, în Apus, problema se

P ne in termenii unui acord între autoritate i liber-«- cu accentul variabil pe una sau alta dintre

152

a .» realiti ale vieii bisericeti. E o ches-

aceS^°dozan care este prtia lor reciproca? La

" une dl punJ'întrebarea: "în ce msur putem le-

Roma ' heCea poporului salvînd totodat ordinea

S*"? Eea clerului?" Protestantismul pune accen-

^a

TliberiateTse întreab în ce msur po, le-

epoî la aîta, îimita se dep.aseaz într-un sens sau

^ C

înmlcriie anarh.ste, limita «^.J^Jmele exigenei elementare a une. radicale libert P

care suprim orice constringere. La capatu eHog.

libertatea este prin fire "nemsurat -a es e^mult sau mai puin "totul sau nim.

:.

Ma ^sau mai tîrziu, umbra suPra™lntSerareaNietzsche se profileaz, Feuerbach «ung el ^din orice alienare, iar Dosto.evsk ace t i £proclamînd adevrul ultim al arbitram.

^ ^^onar. "Libertatea sau moartea

.

orincipiuldoz-

iar conflictul nu mai are .es,.re cac. p jr^rf sf

rii face ca termenii s fie «,e"°n.

Upierd

profunzi-

exteriorizeaz, se opun reciproc y q ^ ,

mea interioar - «"««» " *? doi termeni, adic

Corelarea extenoar * aces'°oziv . De-^ lungul îs-

obiectivarea lor - devine expio

153

tonei, libertatea submineaz aufn-u .

tatea subjug libertatea &££$* '-auto,.face pe oameni s accepte bene^di ,??* de î^autoritilor. Din L«JTfi

d2Sl>*i!*,an se ridic vehement împoM^Sj?^-Jndente: "ce-ar

fi s dm naibH ac«f ^f""*

2S=WRs£?w=raDaca u^™' ,

CU8îndul c "" deine toate puerile

Pentru i^SPUtePM * tehnici,e de -re dispune

ZatT Pt

Ceilalli sPre anunii(e «copuri,

fiSu Alain H

ne,

SUb,Ugant-Rstur"înd termenii,

atunci cinH"^ "* între autoritate si putere

^ n b,re^aVerti2eaz: "daca autoritatea mimea-

Sra rn n

me °di °aS'iar dac iubete cu ade-

E,SK PUterea '' Karl iasper. explic acest

d "autori.^ °ana,i2 Pâ^nzâtoare: "No|iunea

«te c U^ sr,"Vme d

î

mr-° *"*« latina-A»*"

^ s „e^sca rT T ' UCrU * fl face s se dezvol-

forta de ,T .

btlmoloS,c vorbind, auctorias este

vegheat „? ',u,'j

dV dezv <>»a "- deci torta care

lucru Vedem aaP rarea, ci la creterea unui

1 "mplini«a i t'C ea nu determin ascultarea,

diferita de m . £ Prizeaz: "Autoritatea estede putere Prima inspir un sentiment de

154

„. « veneraie, cealalt un sent.ment de fric.

tesp..Tea este legat de demnitate, puterea, de

AUt°"Printele Laberthoniere merge mai departe:

Sd autoritatea se supune oarecum celor care . se

nnn "ejdndu-i devenirea de soarta acestora t

'SndTmpreun cu ei un scop comun, atuna ea

eTne iLrtate". în acest caz, autoritatea este paz-

n cuUi garania libertii. Dup cum spune Monse-

n ,rul Dupanloup: "Orice autoritate care nu are

Z principiu devotamentul, nu ment acest nu-

S Scriptura numete acest devotament pnn er-

menul diaconia. "Autoritatea - «"»»J™

""£Laberthoniere - care este conceput doar apu ere

impus prin for sau viclenie devine nev,

jb.l

exterioar i strin celui asupra ^*"*££Dar ea poate i forma absolut contrar cea a inte

rioritii. Citim în Evanghelia dup £»C»j»j"Doamne, vrei s zicem s «ef^J^^Âs-i mistuie...? Iar ^?fgSSff ?oî£ apVzis: nu tii oare fiii crui *£**%££ Laberil,

piat de cretinismulrârfnteaaPânne.

niere exprim corect n^^care schimb în întregime natura au

5. TRADIIARSRITEAN

»fpr la cretinism ca la o cart

SfîntUl ^IS^^cSimalismul evang-

a ubertatu spinuju ,

oj e£ ^^ . dozat a

helic supnma moaer.iv

155

caii de mijloc. "Dumnezeu nu ne cere at*spune bunul sim al omului de bine dar n '" Va

ne cere torul i înc ceva pe deasupraUmne*u

Prinii Deertului nu-i puneau nici o n«j.im teoretic; ei triau pur i simplu «,£ f"nemrginit. Pilda lor ne prescrie neîncetat v££?intenonzani: fiecare om poate gsi spaiul libertimtenoare de îndat ce se aeaz înaintea Fetei MDumnezeu. învtura Sftntului Pavel confirma ceeace trise deja Epictet: chiar i un sclav are înluntrul su libertatea unui rege. O asemenea libertategsete in Dumnezeu nu atît o limit - cci Cel Nelimitat nu se poate mrgini - cît singurul izvor care-iastîmpr setea, alimentîndu-i coninutul dincolo deonce constringere. Omul trebuie s se supun voin-ei lui Dumnezeu, dar nu pur i simplu. Dumnezeudorete împlinirea voinei Sale, dar nu vede în omun sclav, ci un fiu liber i un prieten al lui Hristo.

Intr-o definiie clasic, libertatea este facultateade a alege. Sfintul Maxim Mrturisitorul afirmexact contrariul: nevoia de a alege, spune el, este oslbiciune inerent cderii în pcat. Adevrata liber-tate este avintul absolut care se orienteaz ctreBine fr s aib reineri sau întrebri. La nivelulsfineniei, opiunea nu mai este o condiie a libert-ii- Aflat dincolo de orice alegere, cel desvîriturmeaz nemijlocit i spontan calea Binelui. în ceamai subtil form a ei, libertatea nu-i mai suportpropriile raiuni, ci i le creeaz. Ea se înal acolounde actele cele mai libere sînt singurele acte depli-

156

Dumnezeu nu alege. Dup chipul su, faptele

totuluidepesc orice preferin. Ezitarea i alege-

cutarea directivelor autoritii sînt specifice

r

nei voine sfîiate de dorine contradictorii care se

iubesc neîncetat una de alta. Desvîrirea const în

simplitatea unei fireti convergene supranaturale

intre voina uman i voina lui Dumnezeu. Ea nu

se poate atinge decît prin depirea oricrui raport

de exterioritate.

6. AUTORITATEA ESTE ADEVRUL CARE NE FACE LIBERI

Dac acceptm falsa dialectic (pe de o parte

puterea Episcopatului, pe de alta libertatea Poporu-

lui lui Dumnezeu), totul se deformeaz, devine

obiectiv i disproporionat tocmai din pncina nevoi,

de msur. Am putut deja observa ciiautonWea

conceput ca o valoare exterioar î. *h,mb* e*"-

a. Odat interiorizat, ea capt o valoare extrem

de paradoxal: autoritatea se neag pe ea .nsâs,,

refuz orice putere de constrfngere V sesupranag

la un nivel unde se identific cu ""J™^™**rsritean afirrnâ c ^^Jf^ri^.Evanghelii, si Bisenca "« ^eauna „leriMri

dat fiind c autor, a.ea ne «

e

^ rf ^Or, acestea nu sînt autorii*!*

vâruri care elibeneaz-blocurilor poUtta

omul e liber înaintea alegerii- Hp • aluj a fost fcut, e , fi *«£,*£^S •**+?Z:TU

TI*m aUt°ritatea -"eia se

'

a *« u«Sintcm în faa unui paradox: libertate' h

SUpune-

este un drept care începe prin aî d.

e a al*geprin a suprima libertatea calare

§' ,ft*£Or, Evanghelia ne descrie, evident alia uEa ne invit sâ cunoatem i decTsâ S«m w

**'ei - Adevrul - iar acest A

§

devr neToC^face cu adevrat liberi. Asta înseamn c on e

'"

ziie mtre autoritate i libertate se aeaz De unTextra-eclezial, unde victoria uneia Iau /alteia' niconduCe deloc la libertatea lui Hristos. Teo£ d

pÎs oD

es

ar;me

-reu"KS de propriile ei msuri: -episcop are msura deplin, un preot, ceva mai pu-

pn, iar un laic nici atîta; aici, harul lucreaz, dinco-lo, lipsete cu totul. Or, Duhul Sfînt sufl undevoiete i cme ar putea s-L msoare? îi simimprezena, dar nu tim nimic despre lacunele Sale,pesemne inexistente.

Unul dintre cele mai vechi simboluri de cre-

ana mrturisete: "Cred în Bisericsa Duhuluii>rmt

; aceast misterioas identificare vrea s spu-n: cred în Biseric, în care a prisosit "har pestenar

,fara nici o msur. "Legea (autoritatea) prin

Mo.se s-a dat, iar harul i adevrul (libertatea) auvenit pnn lisus Hristos" (loan 1, 17): "Dumnezeu nuaa harul cu msur" (loan 3, 34). Setea de libertate

I3ra

!feSte Setea de Dunul Sfînt care elibereaz

in chip dephn. Simone Weil vorbete despre aceast

t , -A invoca pur i simplu Duhul; un stri-

sete

astfel-A ' r^.

rfnd nu maJ po, de set6/

«* °rTrS reprezini actul de a bea, nici în

cW «•j* 7aPport cu el însui: îi imaginezi

8ene

a ana ca atare, iar acea imagine a apei esteS întregii tale fiine...". O asemenea sete po-

S

Tga

I Riserica trit ca o continu pogonre a Du-

Su SnS ca o supraabunden permanent de har:

"Si însetat s vin, cel ce voiete s ia în dar apa

v ii" (Apocalipsa 22, 17). Aceasta este însi esena

Biserici: nu atît autoritate, cît surs abundent, har

peste har, libertate adugat libertu care elimin

orice "obiectivare", orice conflict, once spaim de

sclav. ..

Cderea în pcat nu este decît pervertirea ra-

porturilor interioare stabilite de Dumnezeu. Dar

înainte de acesta, arpele a pervertit starea parad,-

siac sugerind ideea fals a unei opreliti, deci a

unei Legi înaintea cderii. arpele insinueaz.

"Dumnezeu a zis El, oare, s nu mînci roade air.

orice pom din rai?" (Geneza 3, 1). Or, Dumnezeu

spunea exact invers: "Din toi pomii din rai po> sa

mânînci" (Geneza 2, 16) artind doar ci urm ante

vor fi diferite. Dac Sfîntul Pavel spune Toa « m

sint îngduite, dar nu toate îmi sjnt de W»JCorinteni 6, 12), arpele ar spune: "Toate_s,nt -nter

zise, dar toate sînt de folos". In acest fel £"£"«£este transformat în Lege care M'^R"^™*zeu nu spune: "Nu mînca din »«' î™^^.altminteri vei muri". Nu este un ord-n, es.e prev

158

tirea unui destin liber ale, -

:e vorba de o banal*,n ambele SPn

g'ijarea comun^urui t ta

t

îrSCU,tr : e^ N'

dorului dupâ prezent?\t ? ?* de^ÎL?

JPrinde o supunere oarb Suees£^ 0Rji<*

•atana. de l a ~..„.._ ?ugestia aceasta vin»

V-L repre2int

^ 'a Satana KTSS2 ?"8«B- -«^aU .ontâ l ob,ect,vate siâcite"?""

5 împ0triva3«na. repre2int un adevârdfbîJ £**' care "uL-a "obiectat" pe^J^n De cînd omu ,

«n spaiu exterior, el Te a7n 'hUmd ° distan&

bezna, tabridndu-i o ex stenî 1' * rtU«* Pdn« vine Hristos pentru â™^ de

,

Pionier. Iat de

«te peste Mine, £„£ ^""JDuhu

< Domnului

'«* robilor dezrobirea , s IrTM ProPovdu "

sai" (Luca 4, 19).§ a slobozesc pe cei ap-

Dumtn

z

S

e

U

u^^g™^ transf— lui

care conduce la !.Uat0ntate exterioar, în Lege, fapt

«uîndu-1 p L în^nS8

7Sar Ugii divinizate s'"

—in in rup" ea pent^'DUmn

reU

-A trebuit S

inlâuntrul Ini r^L „* omu' s se regseasc

s dezvlui' ?Z f? A **"* ca Prun™' «*"*

boia2 sS?' CWP al «-M Prin para-

este de DarteIPns T ,

Care autoritatea justiiar nu

^are Tafl nu ^""h'"'' * de aceea a fiu,ui cel

copilulut suS a 'erge în '"Spinarea

x morii s-i îngroape pe mori" înseamn:

"tafau^tâtea si iTertatea care au murit de

Wff°^Tt ,i "Stiti c ocîrmuitoni neamunlor dom-

aCeeaUte ele si cei mari le stpînesc. Nu tot asa va

nescp"'

j vrea s ne mare, s

S . stnnil este "cel mai mare dintre oameni pen-

rcâ ™e 3 mai mic" (Matei 11, 12). Cuvîntu.

fintului Pavel (II Corinteni 1, 24): "nu ca doar

avem stpînire peste credina voastr dar s.ntem

împreun lucrtori ai bucuriei voastre -/xpnm

de minune concepia rsritean despre autonta-

tea" episcopal.

în Noul Testament, "porunca nou înlocuiete

Legea mozaic i instituie o relaie reciproc: Cel ce

m iubete... pe acela îl voi iubi". Autoritatea mesia-

nic a lui Iisus const în puterea de a ierta pcatele

i de a vindeca întru mîntuire. Totul este intenon-

zat: Legea i Profeii concentrindu-se în porunca iu-

birii. Autoritatea conferit celor Doisprezece . ur-

mailor acestora se exercit în interiorul comun.tn,

niciodat deasupra ei. Identificarea dintre B.senca?

i

Hristos - Capul i Trupul - invalideaz once autori-

tate uman asupra Poporului lui Dumnezeu,

i.ndc*

o atare autoritate ar pune un om deasupralu.Hr.»

tos. De la Irineu încoace, episcopatul nu,

este opu

tere asupra Bisericii, ci însâ, expresia B sencn,

identitatea ei sacramental i hansma adevrului nu

exprim infa.libilita.ea unei persoane c. pe ao«a

unei Bisenci locale, unit cu B.senca sobom.ceasc.

160 101

Sfi

De la Cincizecime, Biserica este rsi-Duhul Sfint, iar sinodul apostolic de la L

Zit d *

formulat principiul de via, chiar dac num Ua

rit la cuvîntul Domnului: Târutu-s-a dZu* "**-

. nou..." (Faptele Apostolilor 15, 28)"'

Totui. în Biseric, totul este "în ordine" iarcopul este rspunztor de propovduirea corect *de îndrumarea pastoral a comunittii. CIuniversal este semnul adevrului în materie de credma cci smgura instan suprem în interioriTrupulu, eciezial este Duhul Sfint Naterea "fiS

tea nl?aV

t-,§

'

Te f Ce S VCdem în Biseric "«berta!

tea manni fiilor lui Dumnezeu" (Romani 8 21)Scepticismul de astzi se împotrivete autoritii

exterioare pentru c rîvnete dup principiul interi-ontaii i presimte c misterul Bisericii nu const înautoritate, ci în Duhul Adevrului.

Cunoaterea Adevrului care te elibereaz nueste cea a adevrului despre Dumnezeu, ci este cu-noaterea Adevrului care este Dumnezeu sau, cumspune atît de bine Sfintul Simeon, srbtoare a în-tilmni: "Te slvesc pentru c, neamestecat i neîm-parit, Te-ai fcut un duh cu mine"90

. Focul dumne-zeiesc cuprinde Creatorul i fptura, înltur oricedistan i orice obiectivare sau exteriorizare a auto-ritii. Sartre este dornic de o libertate formal, daraceast libertate este vid, fr obiect; dup spuselelui Simone Weil, ceea ce predomin este obiectulsau coninutul: apa vieii, Duhul Sfînt revrsat frmsur.

162

. • . Cincizecimii, Sflnttll Petru ateazâ profe-

!n ff£S aWe din urm, zice Domnul voi

<ia IU

'h n Duhul Meu peste tot trupul . hu votfn i

'urnad

«tre vor prooroci i cei mai tmen a. votn

« iceleTa Vedenii i btrinii votri vise vor visa"

vor Vedeavederui ^^ sfint

<Faptt Crarea SitativI a timpului final,

rfdacpenC moment darurile Duhului sînt

•"o rtl S a valma. Micrile inspirate de Con-

'S Va can 11 atest un dinamism care pune in

1 are Tmpu Bisericii; tatonri adesea stîngace,

SSâKup pozitiv, printre rtcin e^cutdui,

adevrata relaie dintre prile aceluiai Popor ales,

niscopii i laicii sînt laolalt i deopotnva sluj.ton

u^cnipul Domnului. Duhul Sfînt poate provo

doruri i nerâbdri, sau cutn leale care servesc

înaintrii ctre împrie./"Cuvintele")

în amintirile sale din ad? escenâ (Cuv,n,e |e

Sartre spune ceva profund: "II f^J'S^.Tatl i m-am trezit cu un Director Generat B.se

ca trebuie s fie atent cu aceste JtepJn -^

.

cutri, dar trebuie mai ales s le dea rasp

Printr-un asemenea ^spu^ ep.sco^nu va ^vzut ca un ef, ca un patron cu puter^^ ^gere, ci ca un chip al Tatlu., ia

nu

libertate va fi tratat precum hu'

fa

a™ceasta a r fi

caut autoritatea, ci inima P*"^^ ^ ^bucuria i libertatea^orJ^m

£ funcii, Du-

gsi în Biseric, dincolo de regul. .

hui Sfint.

163

Atunci cînd devine interioara, asculta™Dumnezeu te face s-L vezi pe Cel cîntat t , .

de

ghie: "Unul Sfint, Unul Domn lisus Hristos''p"""

:ngura Domnie revelat de Dumnezeu însui »a Iu, Hnstos Care bate la ua inimii omenSfScalipsa 3, 20). Alturi de Hristos exist Domniapenticostal a Sfintului Duh dimpreun cu suflamIu. hber ateptînd Domnia Tatlui în sînul Impariei: dar se poate numi Domnia "autoritate"? Ar fiabsurd. împria este Domnia Treimii care îi in

S .Pe

, o5'

°amenii" eliberati Pîn ,a ™^ prinAdevrul Bucuriei neapuse - în cercul sacru al unei

nesf.rs.te robiri Asemenea Sfintului Ioan Botezto-rul, Biserica trebuie "s se micoreze" pentru a nuînsemna dedt prezena lui Hristos - Mirele - care

n^tS?^'!!COmuniunea euharisric o comuniunenupial cu oncare suflet omenesc.

vni

Ctre Bisericile lui Hristos

Sîntem în faa unui fapt istoric brutal. D.n di-

verse motive, Biserica epocii pre-constannniene este

respins. O mîn de oameni fr rua o pnza jston-

c care-i proclam mesajul în faa une. lum.ost.le.

Mai precis, e vorba de epoca post-constantiruana.

Lumea nu mai este pgîn, pentru c a devenit pro-

fund atee. Ascult alte evanghelii i ali profei-

Fore dinamice intr în acest joc, încercînd mereu sa

integreze în lume o seam de dominante noi, incom-

patibile cu morala cretin.

în faa oricrei afirmri a transcendentului

spiritul sceptic al oamenilor se întreab: ut esrc

adevrul?". Pilat dispreuia mentalitatea iudaic. Cu

atît mai mult are dreptate lumea de astzi atunci

cînd dispreuiete cretinismul istonc, al crui chip

este brzdat de atîtea trdn. RoMnteDumnezeu nu mai gsete în realitatea fierbinte

i palpitant a vieii nici un suflet suficient de curat

i dezinteresat pentru a-I prelua mesa,ul. Pentru ctotul este în mod atît de hidos compromis rolunie

s-au inversat: Biserica este judecat de lume. Creti-

165

nu au fcut totul pentru a steriliza Evani* .•pune c au scufundat-o într-un fel de fe S"artra.zant. Tot ceea ce izbete, rscofesfe '^ ^a fost amottjzat Omul respinge îSilT03™.notens,v. plat, cldu i rezonai if r

enita

cheie "Dumnezeu nu ne cere atî de mu r 22*»rea Evangheliei, adic teribila frenezfe a n * ,*care ne cere .mposibi.ul. Nu TTj Stf***spune ca Evanghelia se lovete de un z d p n^Sun zid simbolizeaz reacia, pe cînd FvanSh i-

întilnete dedl totala indiferent voceaîfiiSgol, trece pe alturi si nimic nu o retine* '"

Biserica nu mai este - ca in primele veacuri

ZTciTTf a' ^ Print- cimitirele Zii"

na ura R,5 ^^ *""* VOrbesc desP*natura Bisenci, ca despre ceva surprinztor de static

. de egocentnc: ea apare ca un loc de auto-nutriie,ca o adunare care se hrnete. Pierzînd ideea apos-

ul? f u?'0r8anism care Sieste din prezena

reala a Iu. Hntos (acel Hristos care nu a venit nicipentru Apostoli, nici pentru o adunare parohial),Biserica nu mai exist în raport cu lumea. în modstraniu, credina cretin îi pierde astfel calitateade ferment: ea nu mai asigur dospirea nici unuialuat; cretinii nu mai au sim misionar; nu mai tiu

se poarte ca nite ambasadori, ca nite trimii.Viaa se invîrte în circuit închis! Dup dou milenii3e cretinism istoric, cea mai teribil critic pe carelumea o poate face Bisericii este aceea de a fi deve-

rnrfâ fidel în care lumea apare ca propria

* ° °! cretin, came din carnea Bisericii.

ei ef cSnul, urmat de lumea întreag s-a insta-

Cre§ntura d ntre divinitate i umanitate. Potrivit

la'în,Mnr5ologice fundamentale de la Sinodul IV

f

Tm n c întrunU la Ca.cedon, firea uman i cea

e

, 1 s âu unit în Hristos în chip neamestecat .

Sprit. Or, dac în teologie monofizismul divin

Sondeaz omenescul (mrturisete despre asta

Lenta tragic a unei antropologii cretine), mono-

Sul uman decade, în schimb, în di fente forme

de umanism, ajungînd s izoleze, i ma, apoi sa

suprime divinitatea. Dar ceea ce este infinit ma.

gXTste faptul c orice erezie a gîndirii este produ-

El unei erezii existeniale. Anus era în viaa Iu.

personal adeptul monoteismului ludaizant.ar ere

zia lui teologic de acolo a pornit. Cretinii de aa

sînt eretici în viaa lor i fac o teologie de eunuc,

("pot famenii s vorbeasc despre zmislire? -se

întreba Sfîntul Atanasie); chiar atunci and este

corect, o asemenea teologie miroase *.m°*«e

nVedem urmrile rupturii chiar m prezenta

eroicului efort de evanghelizare fcut.

.

prezen .

cele dou curente dominante nu se tnt Inesc pe d

o parte întî.nim convin e in, .v£uale fac*£cont propriu, pe vertical d P

„,„„,,,Iul sectansmuluv pe de alU, p ^care întruchipeaz n lume , ^ ^detn^ne

CtmSaC

nu SepLe§

obinedecî,în

167

&.d

«FîE, S infip < rn, Urne

f

dmcolo de marginile istoriei tericat?^^este singura care triete realmente *!' P3rUsi^«mplimt i desâviritâ

rea,menteîntr-o

istorie

mrturisete fie o relirt, H.O'- masa cretinilor

E foLV,Z ' U

ue dC ° deza™antâ stupiditate.

lin» . 1" P °Slbil Ca Psinanaliza mentalitii cre-

omhm7 ^ SC°at'a iVeal Una dintre cele mai

prorunde cauze ale inactualitii mesajului cretin.^retmismul nu este o doctrin, ci un mod de via,întrupat prin fapte. Reacia omului de rind - pro-ous t,p,c al evoluiei sociologice moderne - este îna-iwe de once o reacie faa de faptul cretin. Ceea ceintereseaz m comunism nu este deloc speculaia

marxista, ci faptul comunismului, concretizat înomul nou" pe care acesta 1-a produs. Omul de rîndaude mesajul cretin în funcie de lumina sau de

zna.aptelor cretineti. Or, vulgul cretin ne

pune ln fata unui fenomen evident: cretintatea nu

este deloc "o ras nou"; e,i este doar form socio-

cificâ i aici descoperim cea mai grava

3S"* » ^Tma^un izvor: ea a deveni, oeP

credina nu ™*£? ^ peste structunle

^TS a d£* se impS iar aceast

lumii in care ere »

fraDant de alienare socio-

«alitate este un «^"^"'4» u n vocabular

vizarea; pentru unii, elementul deni^.c «te eduv.

lat cu "socialismul", pentru al» cu caP ,ta1^împria lui Dumnezeu nu ma. este deat o catego

rie etic sau "instrumental" de P^f/**'""'„*

ment care încununeaz edificiu t**%3Z£zist sau un ateu se angajeaz i ei n n

credine morale. De aceea toate virtuile «**"

dârîm in faa întrebrii: "Au nu tac neamun^

acelai lucru?" (Matei 5, 47). ^"^"Vi Atuncio virtute, ci un reflex a. «"«J^S^SScînd preocuparea etic se axeaz asupra *

orice perspectiv morala se *««*£S\™'tividena'cre'tin nu este ^^ffff!mi *intr-o lume închis, ci aceea care pn

5

ansamblul el încoace, puterea

De la Constantin «I«J"^, nic ,

deasupra,

Bisericii asupra .ston« nu* ,

rana ssâI«9

1**

letar, ti pierde complet puterea de a restailpe un plan superior. Monahismul este nmî .

'0tul

revolte împotriva alienrii Bisericii de cTre?"'U"ei

numai eroismul din pustiu prea s poatVS*^de, pe atunci, exigenelor absolute al^Sî*Bisenca - mister dinamic - logodnic a^S'" 1 -

Regele - a devenit o Societate relilL" sun ^****** naturale. Urmrile£?£%£?Daca m aparen "cretinii nu valoreaz mai

Ini

1 dea ' Cei\^'\ în Profunzime, un cretin poanv,a mori, datorit sevei pe care o primete dinlumea cealalt; dar, de îndat ce se hrnete cu hra-na pminteasc, cretinul nu mai este în stare decîts sape gropi.

întruparea este înrudit cu veacul. Templul adevenit o vast "companie de asigurri" pentru via-a venic: un minimum de riscuri (pariul lui Pas-cal), o tehnic de consolare bazat pe nite "trucuri"adaptate de la caz la caz. Credina cretin esteprezentat ca o investiie de via sigur, iar împr-tania este oferit ca un fel de comprimat pe bazde eternitate. Afectat de instabilitatea valorilor cu-rente, omul se aga de ce-i mai rmîne, de "stabi-

litatea" valorilor spirituale, dar acest fapt contrazicein fond ordinea spiritual: prin pierderea sentimen-tului kierkegaardian care te face s te simi la o miede leghe sub mri, precum i prin cutarea unor ga-

ranii ale mîntuirii, omul compromite în final mîn-tuirea însi. Burghezia cretin a fcut din Evan-ghelie prelungirea optim a aspiraiilor umane ctre

s ^;nh* lumile posibile: împria lui

ceamai buna dmtre^ P .

de

orice "% Xfc ?n realitate, Evanghelia este în

cetinismulstonc

loziv; ea pretinde o^^SLJ^, nu doar *mde istorice, ci istona însi.

^^entale a

filosofi cretini, aa cum nu «>staexerseaza fn

Nu exist decît oameni Z^^Ts^Zmerplchip drept sau strîmb arta, medicina sau »

Nu poi s obii o matemahc creyn dar^ p^fii cretin. Oricare expresie depu*ded ^niciodat de scopul ei. Ch>ardaca ^un vas cu ap sfinit . hpe£ gj^ acea casbiblic, nu asemenea accesorii vor face a.

o ecclesia domestica. ... n om care

Or, cretinul de astzi """^^e postulatul

adaug la ansamblul cunoggdj «j^P ^^existenei lui Dumnezeu. D'*^, a prim" *n <

cioi i necredincioi const in y ^.^ Uni ,

ceva mai înclinai SP« meK„" '

ati e, alii, în fine,

cred în alopatie, alii ta.'^i clinice ale

aplic tehnica nigciua.. = *, mistic sporete

doctorului Carrel arat CB *"detnonStreazâ

crezistena bolnavilor,

vindecata

n

^ cana „.

sntatea profit de credin m^jgjenic.demons-

zat sociologic i en)at într v

171

170

mentalitatea i comportament. > „ts s-a risipit, iar diavolul, împreun

mai exist nimic care s s ,Smasel

<» de*P*eX' S3 su infernal, nu mai este decît o

sa depeasc banalul, care 2^*- i totcortegml su^^ ^ ^

" " pov^e .

"d,

D

C

e din experiena spiritual a omului

faceraci el parte

^ abstracie . Dar, chiar

trativâ. în mentalitatea i comportamenhicretine nu mai exist nimic care s , mas

el

supra, care s depeasc banalul, ca- IT** * -transcendena prin însi existenta sa ^'^apare ca un element funcional specific Lftdina

caracterizînd o anumit categorie sorinii* P Sau

t realitate golete mesajul l^^TS^metamorfozant. Pute*înelegem astfel de ce cretinismul exclusivsoaologic nu ma, poate atrage. întîlne ti au*

oamen.pas.onat,, avizi de mreie i care fac eforSd.sperat de a ajunge deasupra, în ceea ce se nurTte miezul pur al existenei. Sîntem frapai îns,atunc. and constatm srcia materiei umane dinparonn, and vedem numrul mare de ini mediocripornii in cutarea unor compensaii; ai zice c toiacetia sînt acolo întrucît viseaz s ocupe primelelocuri în împria lui Dumnezeu. "Dumnezeu i-aales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebgatem seam", nu pentru c nu ar fi tiut s aleag, ci "aales pe cele nebune ale lumii ca s ruineze pe cei

înelept," (I Corinteni 1, 27-28). Or, mulimea creti-n se crede foarte îneleapt atunci cînd fuge ca decium de tot ceea ce este "nebunesc", de tot ce implico depire, de tot ce este mistic, adic de miezulînsui al Evangheliei. în loc s ruineze lumea, mul-imea se confund cu ea, transformîndu-se într-unPraf opac i lipsit de valoare.

...!n Evul Mediu, Biserica deinea o arm reduta-

»a: frica de infem. Cu timpul, concepia mistic

172

Etf ^PatiaTul 07-^ abs^e. Da, chiar

' d"2£ de nfem i fericirea împriei sînt exte-

daC fo

muti e mai are înc la dispoziie adevrul

rioareomulu. el m ^ .^ omul d

ca Sens al existent ^.^ ^ ^C

t ^toate eSe domnete indiscutabil i ireme-

cheaz toate lein

e

* s sufere

diabil, iar omul sufer .tace i p

LU^i «S

lN^?S^novai, -/unea de

fn mod tragic orice raiune d a fi. Nm ^^caut iertarea, pentru c toi sin

:s

victime ale unui hazard care »* ™"c^n *ai ne-

via: nu le rmîne decît s devin mereu m

simitori, uitînd de ei înii; sau s triasc s^afara oricrui Logos; sau s încerce m™f**tipului uman, prin epurarea

fnJ™'"

5

'?,^°ur-

s' metafizic. Omul triete în ^.^""^Jdattat de un curent cu ritmun sacadate . seu ^într-o durat sincopat.:' Viaa nu "^ a« ? Cine

te mai poi iniia decît în domemu tehm^^ ^

mai îndrznete s vorbeasc despre ar g

a unei tehnici sexuale impecabileTCema .p

spun cuiva acel mysterium ^^imentul sa-

ie a "locului sfinit" care însoete senn

oului? i în ce termeni biologici poate v *umodem despre Fecioara-Mam? rb|°mU |

Feele oamenilor care fac istoria nu te i*.mai imaginezi in genunchi, adic în stare d

~'

templaie. Cum în afara Cderii, misterul^ramine insolubil, infinitul vicios al istorieiun defect pe suprafaa neted a unui neant î!**nu se petrece nimic. Dezagregarea materiei uma

*este am de profund, încît pînâ i ideea înnâSperfect natural, a unitii luntrice a umanitii dlla primul la cel de-al doilea Adam, Ie apare acumchiar i cretinilor, cu totul impenetrabil i herme-tic. De aici, o indiferen absolut învluie mesajulcretin: "Te vom asculta despre aceasta i alt dat"(Faptele Apostolilor 17, 23). Orice cuvînt este Invali-dat, din principiu i prejudecat.

Foarte practic, omul calculeaz i cîntrete, iarcînd se întreab din întîmplare ce i-ar putea "aduce"aventura cretin, arunc o privire ctre cretintatei nu constat nici o diferen esenial: ca i înlume, el vede acolo tot felul de ipocrii i refulaicare îi ascund slbiciunea sau diveri mecheri carefolosesc opiumul pentru a atinge nite scopuri ina-vuabile. De la construirea Turnului Babei încoace,situaia s-a agravat, iar lumea e mai mult ca oricîndplictisit de discursuri i stul de cuvinte care numai mic pe nimeni: nu mai avem de îndurat con-fuzia dintre limbi, ci haosul dindrtul limbilor.Oamenii nu mai îneleg nimic. Comuniunea estefrint. Omul triete in izolare.

174

nare aceast cretintate - veritabil praf

poate «w^devin locul în care strlucete

s0ciolo^

-lui fcut Om? Mai poate oaie

P^ifu Hristos "s lumineze feele alor Si?*, aachipul

iui rustrveche ^gciune liturgic? Aici e

^ma Singurul mesaj cu adevrat convingtor

•"^i^vintde Logosului, ci Logosul însui;

nu reproou ^ transfonna pe misl0nar mnumai pre^lli"

',UOT

Ge™en?ea

xptziv al Evangheliei revolutGermeneie C*K , .

afât structunle

r?5,Ti?l^ *«— -lumii, cit structunit: y

manifp<.tarea iui Dumnezeu

vor mîntui pe lînga nne . ^Omul modem i-a schimbat ceva in «u

tura tipului su antropologic at* pnn rn g. J-tat de" cei posedai, cît . pnn h«n a - ^permis". Dar acest om este "^""V" seM de li-

tului su. Tristeea lui ^sun*fe^n *

^bertate. Pentru o *W*jff~ Hristos i

renune la tot, doar-doar 1 va vedea p ^va putea vorbi cu El o ^. ^JJ^rul cr^tm

lucw s se întimple, va trebui ca m ^s nu mai molfie leciile d

JJ"^/devenind cel

un om care vorbeteJ-P^ST^

'

Sine . Dac I

în care Dumnezeu Se poveste P ^ ,,.

întîlnim pe Hristos in*^*aJ este deja plm

cabil, pentru c fiecare cuv.nt ae

175

de prezena Lui Vestitorul trebuie ori s se idce cu Hnstos prin rostire, ori s-i închid

*****

pentru totdeauna. &1**

Nu exist mfntuire in afara Bisericii:sluii

cuvîntului trece mai fntfi prin slujirea SfintelTTaine i K încheie prin slujirea întruprii. Numaic Thipul iese în afara istoriei i - tocmai prinaceast depire - elibereaz omul de orice alienare

ilogici. Acest lucru este foarte clar descris deepisodul chemrii Apostolilor "lsai morii s-siîngroape morii' (Matei 8, 22). Chemarea la propo-vâduire i adevrata vocaie Ias în urm cimitirelesociologice.

în vremea sinoadelor; monahismul a fost unglas care anuna sftrsjtul i nu puine generaii aufost tulburate de frapanta imagine a eroismului lor.Or, monahismul de astzi este deasupra lumii, fiu

sJ£ înliuntrul ei. Esenial râmîne faptul c cre-

tatea este. mai mult ca oridnd, chemat s fiedeo

PJ*?vâ înluntrul i deasupra acestei lumi.

Problema nu este de a folosi un nou limbaj:**asta ar putea chiar înjosi mesajul evanghelic.umul este cei care trebuie s se ridice.

Cd care st Kng Mine st aproape de foc". Nuan nevoie de paradoxuri dialectice, d de un foc carermstue Trebuie s ne întoarcem la limbajul simplu

9 percutant al parabolelor "Nidodat n-a vorbit uri***** cum vorbete acest Om" (Ioan 7, 46). Hristos îl

***** pe Dumnezeu cu toat fiina Sa i de aceea

izbuteas rstoarne în fiecare clip perspectivele

^hisnuite nelsînd "piatr peste piatr".obinuiteMesajul evanghelic trebuie s-l dezbrace pe om

de orice înveli sodologic, biduindu-1 i îmbrcîn-

du-1 apoi în Hristos. în Rusia, puterea statului era

aa de mare, încît la Revoluie muli s-au gîndit cBiserica se va prbui odat cu monarhia. Nu a fost

deloc aa. Clugrii alungai din mînstiri au intrat

în viaa lumii ca nite oameni liberi, radioi în pofi-

da tcerii lor. Aceasta este libertatea pe care trebuie

s-o cutm înainte de orice. Persecutorii i lagrele

scot pe cretini în afara legii, punîndu-i într-o situaie

care îi elibereaz rapid i uor de orice sodologie.

îndemnul "Cutai împria lui Dumnezeu"

conine cel mai mare paradox: trebuie s gseti

ceea ce nu exist pe lumea aceasta: venicia în inte-

riorul timpului, absolutul în relativ. Cum s faci?

Trednd de la "a avea" la "a fi". "Fericii cei sârari cu

duhul" nu înseamn: feridi sînt cei care nu sînt

proprietari sau posesori ai duhului, d fencii sînt

cei care au devenit ei înii duh. Numai aceia repre-

zint un adevrat scandal pentru lume «I pentru Bi-

seric i în ei st puterea vestirii A ^vem^ru

spkit înseamn a trai deja în Cellalt a te den^

cu El, printr-o experien eshatologic: împria lui

Dumnezeu devine astfel imanent omului.

sau ^U^^IZ^ Atund dnd ating culmi-

177

taii lor - nu atît propria valoare, cît depirea aces-

teia i transformarea ei într-un simbol, într-ur\

semn, într-o sgeat aprins care indic venirea

Celui mai mare, adic împria Tatlui. Nu aici se

afl îns concluzia integral a istoriei i a întregii

existene. Cel care face istoria o conduce treptat în

afara propriilor ei granie. Datoria istoric postu-

leaz "desvîrirea" culturii i a istoriei, ca întru-

chipri sau icoane ale împriei lui Dumnezeu.

Confruntat cu înrdcinarea ultim în istorie i în

materie, un preot din Rusia sovietic a fost întrebat;

"Care este problema spiritualitii ortodoxe în Rusia

de azi?"; la care printele a rspuns "Parusia". Bise-

rica nu se poate desvîri istoric decît pregtind

întoarcerea lui Hristos - singura perspectiv în care

se poate înscrie evanghelizarea.

Aici întrezrim o soluie la grava chestiune a

stilului cretin. Odinioar, stilul exprima - prin

toate detaliile vieii curente - spiritualitatea unei

epoci. Noi trim într-o vreme diferit; dincolo de

orice form empiric, a venit ceasul istoric în care

nu mai trebuie s oglindim o epoc, ci s-L reflec-

tm pe Cellalt, printr-o graie i o detaare care

traduc imensa libertate de a poseda toate lucrurile,

ca i cum nu ai avea nimic. Acesta este stilul apoca-

liptic, stilul care îi pune sigiliul nevzut, dar cu

atît mai pregnant, peste toate cele. Regele Midas

prefcea in aur tot ce atingea. Prin atitudinea lui

interioar, un cretin poate face ca toate lucrurile sdevin uoare - veritabile icoane sau chipuri ale

1715

adevrului pe care îl poart. Odat îneles ca adev-

rat categorie spiritual, stilul va fi, prin el însui,

mai eficient decît orice predic. Acesta este climatul

strict de libertate în care simul misionar a] laicaru-

lui se va putea exercita.

Uriaa importan a preoilor i a pastorilor care

merg s lucreze în uzine sau în fermele rneti nu

rezult dintr-o abandonare a sacerdoiului, ci din

expresia libertii lor în raport cu orice determinare,

mit sau complex. în toiul unei lupte empirice, ei

sînt simultan înuntru i deasupra. Credina devine-

temeiul oricrei sarcini i preface orice munc în

slujire profetic. Aceast profeie pe via reprezint

poate forma cea mai percutant a misiunii evangheli-

ce. "Iat, eu astzi i-am pus înainte viaja i moartea

(Deuteronom 30, 15). Numai c demonismul aceste,

lumi i-a fcut deja alegerea. De cîte ori nu se .num-

un semn i se ^.^J^p loc al dialogu-

întîlnire între om 5\Dumn"V un ,oc unde omul

M dintre fâpturilfJ-fftK «n loc unde

sosete, pricepe - trau*

J ^^rSSS-gSETZS ffi

179

este sensul exact al vieii, al muncii i al locu|U j

care-l ocup in lume? Pe

Nu devii peste noapte propovduitor. A t

apropia de om, de omul modern, este o art. Esentiatâ este acea putere minunat de a te pune în pielealui, de a privi lumea cu ochii lui i de a aduce încetla suprafa ceea ce dormiteaz în el: comuniuneaEsenial este s te estompezi, pentru a-L lsa peHristos s vorbeasc.

De atîtea ori se mtîmpl ca o construcie teolo-gic sau o formul abstract s se drîme în faaunei crime, a unei mori sau a unei singurti!

Am vzut oameni cenuii, murdari i urii care- asemenea unui vechi diamant pe care-l tergi depraf, înclzindu-1 apoi în podul palmei - se trans-formau brusc într-un fuior de lumin.

Dincolo de faada obieciilor intelectuale, acinismului sau a indiferenei, orice om îi ascundede fapt izolarea i nevoia unei prezene.

Primete-L pe Hristos ca "mîncare" i "butur"V umbl apoi prin lume ca un sacrament viu, ca o<unâ de Tain micat pe dinuntru. Cci printr-un« - fie el i tcut - Hristos va vorbi din nou lumii

V se va da tuturor drept hran.Micai de suflul unei autentice soborniciti,

annn Bisericii împcau cunoaterea universal aumii i v.aa in Hristos, pîn la punctul în care

2Jdev*nea Pen(ru ei "Hristos"; ei tiau s fac o

°»>g»e in care transferau experiena nemijlocit a

180

Bisericii;dar, mai ales, cunoteau secretul de a-i

mistui întreaga lor via în stil euharistie.

Dac e bine s-i faci pe atei mai puin siguri de

inexistena lui Dumnezeu, este la fel de bine sâ-i

faci pe teologi mai puin încreztori în speculaiile

lor. Ar fi chiar extrem de interesant s vezi la fa-

cultile de teologie o catedr de ateism, care i-ar

putea face pe teologi mai puin gratuii în afirmaii-

le lor sumare, mai sensibili fa de omul concret

care sufer i al crui drum spre Hristos este atit de

adesea obstrucionat de ansamblul unor speculaii

confuze. Nu repari sistemul de înclzire în timpul

incendiului i nu stai pe gînduri în momerntul în

care lumea se prbuete/Toate forele noastre cre-

atoare trebuie s se concentreze pentru a ridica o

întreag generaie la bucuria nespus a eliberrii,

bucurie a slujirii, bucurie a celui ce se numr prin-

tre prietenii Mirelui. i, dac s-ar ivi momentul de a

ne vedea înlturai din viaa social, ar fi bine ca

generaia aceasta s fie suficient de matur pentru a

putea fi generaia "mrturisitorilor"; a «£««-aa cum prea frumos, spunea od"nioaJ^aa-«

martirilor din Lyon - vor fi în stare discute™

Hristos». Sarcina noastr is.onc nu este d a

«Jpera formele cretinismului pnman c de^a

.

«g

Lei Maran atha

-

Jma D= -^e Pe

i de aici, comuniunea cu wsencaduaIitatea

urm. Acesta este ceasul care as.gu ^tuturor timpurilor i, pnn ea, pe

cretin.

Note

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

Rencontres internationales de Geneve, 1974,

p. 377;

K. Marx, Gesamtausgabe, I/III, p. 125;

"Cours sur Dieu", în Celebres lecons et frag-

ments, Paris, P.U.F., 1964, p. 284;

Homiliae 7 in Levit;

M. J. Stiassny, L'homme devait-il travailler auparadis?, în "Bible et Vie chr£tienne", nr. 77,

p. 77;

Adversus haereses, IV, 18, 5;

Josephe Malengue, Penombres, p. 98;

La vie en Jesus Christ, traducere de S. Brous-saleux, Chevetogne, 1960, p. 80;

Algebre des valeurs morales, p. 229;Martin Buber, Les Reats hassidiques, Paris

1963, p. 157 sq.;

v. Lain Entralgo, L'Attente et l'Esperance;Trita de l'oraison, 60;

Filocalia, P. G. 147, col. 860 AB;Horn. XXVI, 1;

183

»*atu^

18.

19.

20.

15 Sfîntul Maxim Mrturisitorul, Epistola i *C. 91, col. 409 B;

J'ln P-

16. Omilii la Cîntaxea Cinurilor, în P G 44 m\1048 C; "

'

coi '

17 Capitole teologice, gnostice i practice;Sfîntul Isaac irul, ediia Wensinck, p. 310;Vie de Moise, II, 165, colecia "Sources Chrt-tiennes", p. 82;

Pseudo-Dionisie, Teologia mistic, în R G 3col. 1000;

"'

21 Ediia Bejdan, p. 320;

Sfîntul Grigorie de Nyssa, Macrinia, în P. G.46, col. 97 A;

idem, Horn. in Canticum Cant în P G. 44, col

920 C;

Sfîntul Maxim, Ambigua, în P G. 91, col. 104823. Tratatul HI, 2, 12;

26. Nicoiae Cabasilas, La vie en J£sus-Christ;27. v Eucharistie et Cantique des cantiques în

'Irenikon", 1950, p. 274 sq.;

28. Horn. Quod est Deus, 6, în R G. 31, col. 344;29. Lettie 234, în P. G. 32, col. 869;

Poemes sur soi-mâme, 11, în P G. 37, col.

1167;

31 VI Homelie sur Ies Beatitudes, în P. G. 44,

col. 1269;32. Le Guide, VIII, în P G. 89, col. 132;33. Antir. III, în P C. 99, col. 405 B;34. Th*ophane», în P G. 150, col. 937 D;

22.

23.

24

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

Homelie sur la Pr£sentation de la Vierge, Ed.

Sophocles, p. 176;

Filocalia (în rus), voi. V, p. 159;

Sfîntul Isaac, Sentences, 50;

Vie de la Moise, trad. cit. p. 107;

Macrinia, în R G. 46, col. 96 C;

Vitae Patrum, V, 10, 111;

De Oratione, în R G. 79, col. 11, 93;

Hymnes de l'amour divin;

De fide orth-, 1, 30;

Sfîntul Isaac, Sentences, 35, 65;

Sfîntul Ioan Hrisostom, Horn 32 la I Connte-

ni, în P G. 61,col. 273;

Sfîntul Isaac, ediia Wensinck, p. 341;

Sfîntul Grigorie de Nyssa Lnpotnva euno

mienilor, în R G. 45, col. 580 C;

idem, Horn in Canticum Cant, m R U 44,

col. 869 A;

ibidem, col. 828 BC;traducerea

idem, Viaa iui Moise, 11, 227,

citat, p. 105; r , în p G. Hidem, Horn in Canbcum CanL,

col. 852 AB;dija msl de la

Sfîntul Simeon, Cuvinlul 90, ea.n

Muntele Athos, 11, p- **inck, p . 118;

ortodox, în R ^- **' LUI

iMi-ii t» ni, unii ii IU{ uumnezeu

59

61.

64.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

73.

74.

75.

76.

77

I Hausherr, Les lecons d'un contemplat ,

Trite doraison d'Evagre le Pontici- pU

1960, p. 187;qUe

'Pa ns,

Mîntu! Atanade, Despre înlruparea Domnu

fntul Grigorie de Nyssa, Cateheze, 32 3-

ntul Chirii al Alexandriei, In Luc, 5 '19'

Adversus haereses, în R G. 7, col. 806;' '

Rugciunea pentru mori;Origen, in Lev., Omilia 7, nr. 2;

Sflntul Grigorie de Nyssa, în R G. 44, col 504-Omilii duhovniceti, 11, 1, în R G. 34, col.

' P.G. 46, col. 609 C i 610 A;P G. 36, col. 412 AB;

v. P. G. 90, col. 412 A i 1172 D;Pedagogul 1, 6;

Aceasta este opinia Sfinilor Efrem, Ioan Hri-sostom, Ambrozie, Augustin, Ieronim;Sfintul Isaac irul, Sentine 48;Triade, III, 2, 12;

v- P.G. 9, col. 293;

to P.G 44, col. 446 BC;Cateheza V, în R G. 45, col. 21 CD;Omilia 45;

ntul Grigorie de Nyssa, de infanl., în R G.46, cnl. ]76 A;Oraisons, hom^Iies et discours, traducere deA. de Stourdza, Paris, 1848, p. 154;Horn 16, in R Q. 154, coL 201 D i 204 A;

• a» Mvssa în P- G. 44, col. 441;

80.

81-

82-

g£l «** M-* in P. G. ,50, col. ,03.

* * R G',

44,

în!' transmis oral) menionat de

Agrafon (cuvint tranbmi!.

Clement Alexandnnul;

, l gS Grigorie de Nyssa, de profes, christ,

în P. G. 46, col. 244 C;

85. Origen, în P- G. 12 COLU64 ^^ i28.

86.SfîntulGngonedeNyssa,m

J87. idem., în P. G 44, col^^ ^iene, în

88. Este vorba despre _pnnp'

perioada dominaie, ^ngoie, ^s8ion#

89. D. Bonhoeffer Res.stance et

Labor et Fides, Geneva, 1976, p. ^90. Sfîntul Simeon, Hymnes, 1,

Pans,

Lexic teologic

Anamnez: "Memorial" al târnelor m.ntu.n.

(Patima, învierea, înlarea i Parusia) întreprins în

ursul Liturghiei euharistice. Nu este doar o aminti-

re ci o reactualizare a realitii prezente a Iu. Hnstos

prin care Timpul este recapitulat pîn la eternitate.

Apocatastaz: Apokatastasis ton panton (Fap-

tele Apostolilor 3, 21) desemneaz restaurarea tutu-

ror lucrurilor la întoarcerea lui Hristos. Ongen l

mai muli Prini greci i latini au vzut în aceast

expresie o promisiune a mîntuirii universale, care 1-

ar include pe cei damnai i pe demoni. Condam-

nat în secolul al V-lea, aceast opinie teologic

particular ("teologumen") a însoit totui sperana

i rugciunea în spiritualitatea ortodox.

Apofaz: demersul apofatic este o teologie

care procedeaz prin negaie: putem ti sau cunoa-te numai ce nu este Dumnezeu, esena Lui fiind

incognoscibil.

189

re

Doxologie: formul liturgic de laud sia lui Dumnezeu; in greaca patristic h

'~

m-

greaca patristic, dovlimn doctrin", dar i "slav" Astfel-Ortodoxie' înseamn "dreapta credin'" ^"^dreapta mrire": oricare dogm ortodox ai* ?! ^

ter doxoJogic.Carac"

Epectaz termen din teologia Sfîntului Crieone de Nyssaj tolosit in gramatic, el trece în teolo"gie, unde desemneaz nesfîritul "urcu duhovni

al omului ctre infinitatea lui Dumnezeu.

Epiclezâ: Invocarea Sfîntului Duh asupra Sfin-telor daruri- aceast rugciune marcheaz punctulculminant al Liturghiei euharistice. Prin extensietermenul desemneaz lucrarea Duhului Sfînt carem-L face transparent pe Hristos.

Eshaton: Realitatea ultim, definitiv pe care ova institui A Doua Venire a Domnului, dar care«te deja prezent, prin Sfintele Taine, în Biseric;"nstos este numit "o eshatos Adam", "Adamul celde pe urm".

Isihia, isihasm: în greac, hesychia înseamnlinitea inerent unirii mistice. Isihasmul este ometod ascetic i mistic axat pe "rugciuneanirnii

.adic coborîrea intelectului (nous) în inim

xardiaj, obinut prin invocarea Numelui lui Iisusnr.

190

, «tas- termen tehnic patristic (hypostasis)

-nd Persoanele Sfintei Treimi. Teologia ro-

desemnin toTmai aceast variant masculin,

01

n

n

t

e

ru

S

a

a

elimina orice apropiere /confuzie eventual

pe"•ostazele" întîlnite în neo-platon.smul gnostic.

I Metanoia: pocin; literal; "conversiune a

'

ntelectuu" întoareere a minii ctre/în Dumnezeu.

SSS* termenul grec a devenit "mtanie .

S^^^tl^a^I-cror doctnna a rost coi

uitoruiui exista o sin-

3rs£*r5,SSS* -re

*""

mit aparene umane.

specific rsritean. Nebu""'^™asum integral

di» Hriston) este o persoana care^P .nebun„

"nebunia Cruc". »J*J ume ,unde îi camu-

Parusia. Mani ascei

neptici"-

191

Nes.orianism erezie hnstologicâ fn viz1Qneaua fin sau naturi ale Mîntuitrm i

Utite Ereziarhul Nestorie a fost c^anat in secolul al V-lea.

*-°ndam-

Pleroma plenitudine. împlinire. fn Hristn.Biserica este chemat s realizeze unitatea pleroiS'tici a întregii umaniti. r"«uma-

Stare: la noi, cuvintui desemneaz conductoml une. obsn sau comumti monahale CuvSSrusesc 'stare- traduce grecescul eeron £™ -'

^na pe vremea PgW ££, <Tn uhT

'ÎTaiîJ"^ SaU ind^nezeire. Concept

hari?foLT^"6 desemnind Ind «™«-a omulu,. respectn participarea sa la„^ Treun, cu ajutorul "energiilor divine

Indexul persoanelor citate

BERD,E v NCOUft cel .

rus al acestui d .878- ^

religios al actelor de creaie.

devenit patriarh al L jn

datorm o Regula spre

tratat Despre rugac.u

«duhovnic »•*

DIAC tt FOT.

capitole dcspr*

in valoare

exp , a plenttuamp

193

Iubirea nebun a lui Dumnezeu

Efre.M SîRUL: diacon din Biserica Siriac (306-373\Scriitor prolific, cunoscut mai ales ca poet simnograf (supranumit de contemporanii si: "aluta Sfîntului Duh"). Gîndirea lui semitizant privi-legiaz imaginea, simbolul, metafora mistic. A in-

fluenat direct creaia liturgic siriac i bizantin.

EVAGRJE PONTICUL: monah egiptean, mort în anul399; marcat de speculaiile origeniste, el este cel

mai "intelectualiza(n)t" dintre Prinii Deertului.

\NGHEUA DUP TOMA: Evanghelie apocrif(necanonici) al crui text a fost descoperit în

Egipt. în 1945. Textul transmite o serie de "logia

tou Kyriou", "cuvinte (secrete) ale Domnului" ivdete o cert inspiraie gnostic.

FlLOCAUA: literal, "iubirea de frumusee" (spiri-

tual). Culegere rsritean de texte ascetice imistice. Principala surs a tririi ortodoxe.

GRIGORJE Palama: clugr athonit i arhiepiscop al

Tesalonicului (1296-1359). Autor al ultimei mari

sinteze teologice din istoria spiritualitii bizanti-

ne, adversar avizat al scolasticii aristotelizante,

aprtor al cercurilor tradiionaliste de la Sfîntul

Munte, el a pus la punct vocabularul teologic al

misticii isihaste, aprofundînd distincia capital

dintre "esena incognoscibil" a lui Dumnezeu i"energiile divine necreate".

m SCÂRARUL: nscut înainte de 579, mort pe la

[0

f49 Clugr sinait, autorul celui mai faimos

tratat despre desvirire intitulat Scara Paradisu-

lui (traducere româneasc în FILOCALIA; volu-

mul VII, cu excelente scolii datorate Printelui

Profesor Dumitru Stniloae).

Isaac irul: episcop de Ninive, în secolul VII.

Unul dintre cei mai profunzi mistici ai Rsritu-

lui, el insist asupra caracterului existenial al

teognosiei (cunoaterea lui Dumnezeu) i asupra

iubirii nesfîrite pe care o presupune rugciunea

pentru mîntuirea tuturor.

MACARIE CEL MARE: clugr egiptean din secolul al

IV-lea; i se atribuie 50 de omilii duhovniceti care

reprezint una dintre sursele eminente ale spiri-

tualitii ortodoxe.

Maxim Mrturisitorul: monah erudit (580-662),

adversar al monoteismului - o erezie care susinea

c în Hristos nu acioneaz decît o singur voin:cea divin. Autorul primei mari sinteze a teologiei

bizantine, înaintea celei datorate Sfîntului Ioan

Damaschin. Extrema lui originalitate - compara-bil cu cea a lui Leoniu de Bizan - a fost redesco-

perit i valorizat de marii teologi ai secolului al

XX-lea, între care Hans Urs von Balthasar.

w\e

\ COLAE CABASILAS: teolog laic, canonizat decurînd. De formaie umanist, implicat în viaapolitico-diplomatic a societii bizantine din

secolul al \IV-lea, el ne-a lsat o Explicare aDumnezeietii Liturghii i un tratat mistagogk

despre Viaa lui Hristos.

PaISIE CEL Mare: unul dintre Prinii Deertului.

PahowiE: însemnat reprezentant al ascetismului

egiptean (287-346), organizatorul monahismului

"cenobitic", sau "de obte".

PÂRIN DESERTULUI: fondatorii monahismuluiegiptean (secolele III-IV) - fenomen spiritual unic,

dezvoltat în pustiurile din preajma Deltei Nilului

i în cele siro-palestiniene. Sentinele sau "Cuvin-

tele' acestor sfini au fost culese în celebrele

Apophtegmata Patrum, de curînd reeditate în

românete sub numele de Pateric.

SE? • DIN SAROV: sfint rus (1759-1833), figur

harismatic, mistic al transfigurrii duhovniceti

care recapituleaz in cadrul renaterii isihasmului

marile teme ale spiritualitii ortodoxe.

SlMEON \OUL TEOLOG: stare al unei mînstiri din

Constantinopol (917-1022). Tip al "brbatului

apostolic" i al poetului mistic inspirat de Duhul

Sfînt, Simeon este un "practician" al vederii lui

1%

numnezeu, un imnograf-al extazului personal, ca

Sjerien nemijlocit a luminii profehee.

~« CTimmn- stare al faimoasei mînstiri

TudiorfSS clstantinopol (758-826) - ventabi.

citadel a luptei împotriva dinastiei i teologiei

iconoclaste. El reorganizeaz monahismul cenobi-

tic imprimîndu-i un caracter activ, militant i

"înregimentat". Personalitate pragmatic, mare

aprtor al cultului icoanelor.

Cuprins

Cuvînt înainte 5

I. Iubirea nebun a lui Dumnezeui misterul tcerii Sale 11

II. Experiena mistic 43

III. Omul nou 65

IV. Stare i printe duhovnicesc 85

V. De la moarte la via 95

VI. Cultura i credina 113

VII. Libertate i autoritate 143

VIII. Ctre Bisericile lui Hristos 165

Note 183

Lexic teologic 189

Indexul persoanelor citate 193

\

Tehnoredactare computerizat

ANASTASIAtel/fax 312 67 45

Str. Darvari nr. 3 Bucureti

TIPRIT LA «ARTA GRAFICA* S. A

c*tuK+ DCXiMATlCA

j*

UZw* ANASTASIA

>l

o\

âj

J

l

ICI !I

^au DOGMATICA

PAULEVDOKIMOV

unim iwW a.'lai j/wuiqui

i

\

iV

t&X*%A ANASTASIA

•