Carte oferita de cuibul Gardul de Fier.

www.garduldefier.ro

Gardul De Fier Book

CORNELIU ZELEA CODREANU

Pentru Legionari

în acest volum este scris povestea tinereii mele, de la 19 la 34 ani, cusimirile, credina, gândurile, faptele si greelile ei.

CORNELIU ZELEA CODREANU6 Decembrie 1935,

Carmen Sylva

LEGIONARI,Scriu pentru familia noastr legionara. Pentru toti legionarii: din sat, din fabrica si din

universitate.

Nu tin seama de nici un fel de regula impusa autorilor de cârti. N-am timp. Scriu în

fuga condeiului, de pe câmpul de luptâ, din mijlocul atacurilor. La ora aceasta suntem

înconjurai din toate pârtile. Dumanii ne izbesc mielete si trâdarea muscâ din noi.

De doi ani de zile stâm legai cu lanurile infamei cenzuri.

De doi ani de zile numele nostru si acela de legionar nu sunt tolerate în ziare decât

pentru a fi insultate. Curge asupra noastrâ ploaie de miselii în aplauzele dumanilor si

în speranele lor câ vom pieri. Dar aceti cavaleri ai lasitâtii, ca si stâpânii lor, se vor

convinge, de altfel, în curând, câ toate atacurile în care si-au acumulat nâdejdile de

nimicire a miscârii legionare, toate frâmântârile si toate sfortârile disperate, râmân

încercâri zadarnice. Legionarii nu mor. Drepi, nemicai, neînvinsi si nemuritori,

privesc pururea biruitori la toate zvârcolirile urii neputincioase,

îmi este indiferentâ pârerea pe care ar putea s-o aibâ lumea nelegionarâ si nu mâintereseazâ efectele pe care ele l-ar avea în acea lume.

Eu vreau ca voi, soldai ai unor alte orizonturi româneti, citind aceste amintiri sâ

recunoatei în ele propriul vostru trecut si sâ vâ aducei aminte de luptele voastre. Sâ

retrâiti suferinele îndurate si loviturile primite pentru neam. Sâ vâ umplei inimile de

foc si de hotârâre în lupta grea si dreaptâ, în care v-ati încletat si din care avem cu

toii poruncâ de a iesi: biruitori sau mori. La voi mâ gândesc când scriu. La voi, acei

care veti trebui sâ murii, primind cu seninâtatea strâmosilor Thraci, botezul morii. Si

la voi, acei ce veti trebui sâ pâsiti peste mori si mormintele lor, ducând în mâinile

voastre steagurile triumftoare ale

Românilor.

2

PÂSIND ÎN VIAT

MARTIE 1919 ÎN PDUREA DOBRINA

în primvara anului 1919, iatâ-ne adunai într-o dupâ-amiazâ în pdurea Dobrina care

sta de straja pe înlimile din jurul Musului. Cine? Un grup de vreo 20 elevi de liceu

din cursul superior. A 6-a, a 7-a, a 8-a.

Convocasem pe aceti tineri camarazi, pentru a discuta cu ei o problema grava, desi

viata noastr abia înmugurea. Ce facem daca vin bolevicii peste noi? Prerea mea,

asupra creia au câzut si ceilali de acord, era aceasta: daca armata bolevica va trece

Nistrul si apoi Prutul ajungând sa încalce si locurile noastre, noi sa nu ne supunem, ci

sa ne retragem cu toii în pdure înarmai. Aici sa organizam un centru de aciune si

de rezistenta româneasca, si prin lovituri date cu miestrie sa zdruncinam inamicul, sa

meninem o stare de spirit de neaplecare, si sa întreinem o scânteie de ndejde în

mijlocul masei româneti din sate si orae. Am depus cu toii jurmânt în mijlocul

pdurii seculare. Era aceasta pdure un colt al acelui vestit codru al Tigheciului, pe

crrile cruia, în decursul istoriei Moldovei, muli dumani îsi gsiser moartea. Amhotrât sa ne procuram arme si muniii, sa pstram un secret desvârit, sa facem

recunoateri si exerciii de lupta în pdure si sa gâsim o forma care sa mascheze

intenia noastr.

Forma am gâsit-o uor si în scurt timp am pus-o în practica: o societate cultural-

nationalâ a elevilor liceului din Husi, creia i-am dat numele: "Mihail Kogâlniceanu".

Ea a fost aprobata de direciunea liceului. Au început eztori si conferine în oras. In

public tratam obinuitele subiecte, dar în pdure fceam exerciii de lupta. Arme pe

vremea aceea erau pe toate drumurile încât în vreo doua sptmâni ne adunasem tot ce

ne trebuia.

***

Era în timpul acela o stare de haos în tara, pe care noi desi copii, abia trecui de 18 ani,

o înelegeam prea bine. Lumea se afla sub impresia revoluiei bolevice care se

desfura în toiul ei la câiva pasi de noi. rnimea din instinct se opunea acestui val

distrugtor, dar complect dezorganizata, nu prezenta o posibilitate serioasa de

rezistenta. Muncitorimea însâ aluneca vertiginos spre comunism, întreinuta sistematic

în cultul acestor idei, de presa jidâneascâ, si în general de toata jidânimea oraelor.

Fiecare jidan, comerciant, intelectual sau bancher-capitalist, în raza sa de aciune, era

un agent al acestor idei revoluionare anti-românesti. Românii intelectuali erau

indecii, aparatul de stat dezorganizat. Din moment în moment, te puteai atepta, fie la

o izbucnire interna a unor elemente organizate si decise, fie la o nvlire de peste

Nistru. Aceasta aciune externa coordonata cu aceea a bandelor iudeo-comuniste din

interior, care, nâpustindu-se asupra noastr, distrugând podurile si aruncând în aer

depozitele de muniii, ar f i hotrât de soarta noastr ca neam.

3

în atari împrejurri, frmântai de gânduri si tremurând de grija vieii si libertii trii

noastre abia unit, în urma unui greu rzboi, a încolit în mintea noastr de tineri ideea

unei aciuni care ne-a adus la jurmântul din pdurea Dobrinei.

Fcusem cinci ani de liceu militar la Mnstirea Dealului, la umbra capului lui Mihai

Viteazul si sub ochiul cercettor al lui Nicolae Filipescu. Acolo sub comanda

Maiorului si apoi Colonelului Marcel Olteanu, Comandantul scolii, a Cpitanului

Virgil Bdulescu, a Locotenentului Emil Plngeanu si sub îndrumarea profesorilor,

mi-am fcut o sever educaie osteasc si mi-am cptat o sntoas încredere în

puterile mele.

De altfel, educaia militar de la Mnstiream va urmri toat viata. Ordinea,

disciplina si ierarhia tumate la o vârst fraged în sângele meu, alturi de sentimentul

demnitii osteti, vor forma un fir rou de-a lungul întregii mele activiti viitoare.

Tot aici am fost învat s vorbesc puin, fapt care mai târzium va duce la ura contra

vorbriei si a spiritului retoric. Aici am învat s-mi plac transeea si s dispreuiesc

salonul.

Noiunile de tiin militar cptate acumm vor face s judec mai târziu totul prin

prisma acestei tiine.

Iar cultul sentimentului demnitii de om si de osta, în care m-au crescut ofierii, îmi

va crea greuti sim va expune la suferine, într-o lume lipsit adesea si de onoare si

de simul demnitii.

Vara lui 1916 am petrecut-o acas la Husi.

Tatl meu era concentrat de doi ani si plecat cu regimentul în Carpati.

Intr-o noapte m-a trezit din somn mama mea care, plângând si închinându-se, mi-a

spus: "Scoal, c trag clopotele la toate bisericile". Era 15 August 1916, Sfânta Mria.

Am îneles c s-a decretat mobilizarea si c în acel moment armata român a trecut

munii.

Cuprins de emoie, îmi tremura trupul. Peste trei zile am plecat de acas dup tatl

meu, împins de dorul de a fi si eu printre lupttorii de pe front. In sfârit, dup multe

peripeii, am ajuns la acelai regiment în care era si tatl meu comandant de companie.

Regimentul 25 Infanterie de sub comanda colonelului V. Piperescu, pe când înainta în

Ardeal pe valea Oituzului.

Nenorocul meu a fost mare, deoarece, neavând decât 1 7 ani, comandantul regiment

ului a refuzat sm primeasc voluntar. Totui am luat parte la înaintarea si retragerea

din Ardeal, iar la 20 septembrie când tatl meu a czut rnit deasupra Sovatei pe

muntele Ceres-Domu, i-am fost de folos, ajutându-1 în fata inamicului care înainta.

Desi rnit, a refuzat s se lase evacuat conducându-si compania tot timpul retragerii si

apoi în grelele lupte cari au urmat la Oituz.

Intr-o noapte pe la ora dou, regimentul a primit ordin de înaintare. Ofierii îsi

inspectau în tcere de mormânt trupele masate pe sosea.

Tatl meu fusese chemat de colonel. Revenind dup puin timp îmi spune: "N-ar fi

bine s te întorci tu acas? Noi o s intrm în lupte si nu e bine s murim amândoi

4

aici, câci mama rmâne acasâ cu sase copii mici, farâ nici un sprijin. Si Colonelul m-a

chemat si mi-a spus ca nu vrea sâ-si ia rspunderea rmânerii tale pe front".

Simeam ca e cu sufletul îndoit: ezita sa mâ lase în miezul nopii singur, în câmp, pe

drumuri necunoscute, la 40 km de linia ferata.

Observând insistenta lui, am predat carabina si cele doua cartuiere si în timp ce

coloanele regimentului pâseau înainte, pierzându-se în linitea si întunericul nopii, eu

am râmas singur pe marginea unui sant, luându-mi apoi drumul câtre vechea frontiera.

Mai târziu, peste un an, la 1 Septembrie, am intrat în Scoal Militar de Infanterie, de

la Botoani, cu acelai gând de a putea ajunge pe front. Aici mi-am completat educaia

si cunotinele militare, de la 1 Septembrie 1917 la 17 Iulie 1918, în compania activa a

Scolii Militare. Cei patru ofieri distini: Colonelul Slâvescu, Cpitanul Ciurea,

Locotenentul Florin Râdulescu si Maiorul Steflea, mi-au îndrumat paii pe caile

luptelor si al sacrificiilor pentru tara.

Si acum, dupâ un an - 1919 - era pace. Iar noi, copiii cei gata de moarte, eram

rspândii pe la casele noastre.

Tatâl meu, profesor de liceu, a fost o viata întreaga lupttor naionalist. Bunicul meu a

fost pdurar, strbunicul tot pdurar. Neamul a fost din începuturi, în vremuri de

restrite, neamul codrilor si al munilor. De aceea educaia osteasca si sângele din

vine imprimau aciunii de la Dobrina - naiva ca manifestare - o nota de seriozitate pe

care vârsta noastr frageda n-ar fi presupus-o.

In acele momente, noi simeam în inimi, sfatul si experiena lor, prezenta irurilor de

strmoi, care au luptat pentru Moldova pe aceleai cârâri neptrunse de dumani.

LA UNIVERSITATEA DIN lASI

SEPTEMBRIE 1919

Vara a trecut. în toamna mi-am dat bacalaureatul si grupul nostru s-a desprit

îndreptându-se fiecare spre universiti.

De la Dobrina nu ne-au râmas decât amintirile de a ne apâra tara în contra valurilor de

vrjmie care se ridicau amenintoare si dinluntru si din afara hotarelor.

***

Plecam din Husi în momentul acestei rspântii pentru fiecare tânâr, înscrierea la

universitate, mult ateptata înscriere la universitate! Ca pregtire aveam bagajul de

cunotine pe care mi-1 dduse liceul. Literatura de senzaie, de pervertire sufleteasca

ce astzi ocupa un loc important în procesul de formaie al elevului de liceu - spre

nenorocirea lui - eu n-am gustat-o. Pe lângâ literatura fireasca a clasicilor români

citisem toate articolele din "Semntorul" si "Neamul Românesc" ale lui N. lorga si

A. C. Cuza. Tatâl meu le avea în nite lâzi, în podul casei. în ceasurile li b ere, mâsuiam acolo si mâ ocupam cu acest soi de literatura. Esena acestor articole cuprindea

manifestarea într-o forma înalta, a celor trei idealuri de viata ale poporului român:

1) Unirea tuturor Românilor.

5

2) Ridicarea târânimii prin împroprietrire si drepturi politice.

3) Rezolvarea problemei jidânesti.

Doua maxime însoeau maneta tuturor publicaiilor naionaliste din acea vreme:

"România Românilor, numai a Românilor si a tuturor Românilor." N.Iorga

"Naionalitatea este puterea creatoare a culturii umane, cultura e puterea creatoare a

naionalitii." A. C. Cuza

Cu mare evlavie mâ apropiam de lasiul pe care nu era român sa nu-1 iubeasc, sa nu-1

îneleag sau mcar s nu doreasc a-1 vedea.

Multe orae din Moldova au câte o frâma de glorie. Nu putem pronuna numele:

Hotin, Bârlad, Vaslui, Tighina, Cetatea Alb, Soroca, fr ca s nu ne simim sufletul

rscolit.

Deasupra tuturor îns se ridic Suceava si lasiul.

Suceava cetatea lui tefan cel Mare, lasiul oraul lui Cuza Vod.Oraul unirii de la 1859, care prin înfiinarea Universitii, devine oraul tinereii si a

celor mai curate aspiraii ale ei.

In lasi au trit: Miron Costin, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihail Eminescu, Ion

Creang, Vasile Alecsandri, Costache Negri, lacob Negruzzi, Mihail Koglniceanu,

Simion Bmutiu, Vasile Conta, N. lorga. Ion Gvnescul. Aici lumineaz ca un far, la

catedra de Economie Politic, marea personalitate a profesorului Cuza. Universitatea

devine o scoal a naionalismului; lasiul, oraul marilor avânturi româneti, al

înlimilor, al idealurilor, al aspiratiunilor noastre naionale. Mare prin durerile de la

1917, când aici si-a gsit refugiul în ceasurile grele mult chinuitul suflet al Regelui

Ferdinand, mare prin destinul de a fi la 1918 oraul unirii tuturor Românilor; mare

prin trecutul su si mare prin tragedia lui prezent ~ cci oraul celor patruzeci de

biserici— moare uitat în fiecare zi sub nemiloasa cotropire jidneasc. lasiul zidit pe

apte dealuri, ca Roma, este si rmâne cetatea etern a românismului.

Câte amintiri glorioase!

Aici s-au auzit pentru prima dat rsunând acele armonioase versiuni ale lui

Alecsandri:

"Hai s dm mân cu mân.Cei cu inima român"

Aici, ca nicieri în alt parte, studentul simte plutind prin vzduh pe deasupra laului

tcut, cu chemri neptrunse si cu îndemnurile lor sfinte, duhurile marilor înaintai.

Studentul ieean, în linitea nopii târzii, aude alergând înnebunit de durere pe strzile

întortocheate si strine ale lasiului, sufletul lui Mihail Eminescu care cânt ca o

nluc:"Cine-a îndrgit strinii,

Mânca-i-ar inima câinii,

Mânca-i-ar casa pustia

Si neamul nemernicia..."

6

De acest oras mâ apropriam, cu adânca evlavie, în toamna lui 1919 atras de marea lui

aureola, dar si micat pentru ca mâ nâscusem aici, cu douzeci de ani în urmâ. Si ca

orice copil veneam emoionat sâ revâd si sâ sârut pâmântul natal.

***

M-am înscris la Facultatea de Drept.*

Universitatea ieseanâ, întrerupt în timpul rzboiului, se redeschisese de un an.

Studenii vechi, întori acum de pe front, pstrau linia tradiiei naionaliste a vieii

studeneti dinainte de rzboi. Erau împrii în dou tabere: una sub conducerea lui

Lbusc de la Litere si alta sub aceea a lui Nelu lonescu, de la Drept. Grupul acestora,

redus c a numr, era copleit de masa imens a studenilor jidani venii din Basarabia,

toti ageni si propagatori ai comunismului.

Profesorii Universitii, afar de un grup foarte restrâns în frunte cu A. C. Cuza, Ion

Gvnescul si Comeliu Sumuleanu, erau prtaii aceleai idei de stânga. Profesorul

Paul Bujor, unul din exponenii majoritii, rostise chiar lapidar în plin senat al

României: " Lumina vine de la Rsrit", adic de peste Nistru.

Aceast atitudine a profesorilor care considerau ca "barbarie" orice idee si notnaionalist, a avut ca efect dezorientarea total a studenilor. Unii susineau

bolevismul pe fat, alii - cei mai muli - spuneau: " Orice s-ar zice, a trecut timpul

naionalismului, omenirea merge spre stânga". Grupul Lbusc a alunecat d e-a

binelea în direcia aceasta. Grupul Nelu lonescu, creiam afiliasem si eu, s-a risipit

cu timpul în urma unor alegeri din care ieisem înfrâni.

înaintarea acestor idei antiromânesti, susinut de o mas compact de profesori si

studeni si încurajat de toti dumanii României întregite, nu mai gsea în lumea

studeneasc nici o rezistent româneasc. Câiva care mai încercam s rmânem pe

poziie eram învluii într-o atmosfer de dispre si dumnie. Colegii de alte preri,

cei cu " libertatea de c o nstiint" si cu principiul tuturor libertilor, scuipau în urma

noastr, când treceam pe strad sau pe slile facultilor si deveniser agresivi, din ce

în ce mai agresivi. întruniri peste întruniri cu mii de studeni, în care se propaga

bolevismul, se ataca Armata, Justiia, Biserica, Coroana. O singur societate îsi mai

pstra un caracter românesc: " Avram lancu " a Bucovinenilor si Ardelenilor de sub

conducerea studentului Vasile lasinschi.

Universitatea cu fraditie de naionalism de la 1 860, devenise un focar de

antiromânism.

7

SE PREGTEA REVOLUIA

Dar nu numai în universitate era aceasta situaie. Masa muncitoreasca ieean,

cuprinsa aproape în întregimea ei de comunism, sttea gata sa izbucneasc în

revoluie. In fabrici se lucra foarte puin. Se ineau ceasuri întregi comitete, consilii,

adunri. Se fcea mai mult politica. Ne gseam în plina sabotare sistematica, fcuta cu

plan si cu ordin: "sfrâmai, distrugei maini, creai starea de mizerie materiala

generala care duce la izbucnirea revoluiei". Si într-adevâr, cu cât ordinul se executa

mai bine, cu atât mizeria se întindea, foamea se proiecta mai amenintoare si revolta

cretea în sufletul mulimilor.

La fiecare 3-4 zile, pe strzile lasiului, mari demonstraii comuniste. Cele 10-15.000

de lucratori, înflâmânziti si manevrai de mâna criminala de la Moscova, parcurgeau

strzile în cântecul Internaionalei, în strigate de: "Jos Armata!", "Jos Regele!",

purtând placarde pe care se putea citi: "Triasc revoluia comunista!", "TriascRusia Sovietica!".

Daca ar fi învins acetia? Am fi avut cel puin o Românie condusa de un regim

muncitoresc românesc? Ar fi devenit muncitorii români stpânii tarii? Nu! Ar fi

devenit de a doua zi robii celei mai murdare tiranii: tirania talmudica, jidâneascâ.

România Mare, dupâ mai puin de o secunda de viata, s-ar fi prbuit.

Noi, poporul român, am fi fost exterminai farâ mila, ucii sau deportai pe drumurile

Siberiei: târani, muncitori, intelectuali, cu toii de-a valma.

Pmântul din Maramure pân la Marea Neagra, rupt din mâna românilor, ar fi fost

colonizat de mase jidnesti. Aici s-ar fi ridicat adevrata Palestin.

Aveam contiina clar, c în acele ceasuri juca balana vieii si a morii poporului

român.

Aceeai contiina o aveau toti jidanii, care împingeau de la spate pe muncitorii

români la revoluie. N-aveau nimic comun cu îngrijorarea, care în acele clipe, tâsnea

din ochii si din inimile noastre. Erau contieni. NUMAI INTELECTUALI ROMÂNIERAU INCONSTIENtl. Intelectualii care au învat carte si care aveau chemarea de a

lumina calea poporului în clipe grele - cci pentru aceasta erau intelectuali - lipseau de

la datoria lor. Aceti nevrednici în ceasurile ACELEA HOTRÂTOARE susineau cu

o incontient criminal, c "lumina vine de la Rsrit". Coloanelor revoluionare,

care strbteau amenintoare

strzile tuturor oraelor, cine s li se opun? Studenimea? Nu! Politia? Sigurana?

Acetia, când auzeau ca se aproprie coloanele, intrau în panic si dispreau. Nici

armata nu le putea sta în cale. C ci nu era vorba de 1.000 de oameni, ci de 15.000, de

20.000, organizai si înflâmânziti.

GARDA CONTIINEI NAIONALE

8

într-o sear ploioasa din toamna lui 1919, în sala de mese a Scolii de Arte si Meserii,

unde eram pedagog, un prieten îmi arata o notia dintr-un ziar.

" Garda Contiinei Naionale tine edina asta seara. Joi, ora 9 în Str. Alecsandri Nr. 3

Am plecat imediat în goana cu o mare nerbdare de-a cunoate si a mâ înrola în

rândurile acestei organizaii ale cârei manifeste de lupta anticomunista le citisem cu

câteva luni înainte.

In camera din Str. Alecsandri Nr. 3, amenajata cu bânci de lemn de curând fcute, amgâsit un singur om de vreo 40 de ani. Sttea la o masa, posomorât si aspru, ateptând

sa se adune lumea pentru consftuire. Un cap mare, nite brae puternice, pumni grei,

statura mijlocie. Era Constantin Pancu, preedintele Grzii Contiinei Naionale.

M-am prezentat, spunându-i ca sunt student si ca doresc sa fiu primit ca soldat în

Garda. M-a primit. Am asistat la consftuire. Veniser vreo 20 de persoane: un

tipograf culegtor, Voinescu, un student, vreo 4 mecanici de la R. M. S., vreo doi de

la calea ferata, câiva meseriai si muncitori, avocatul Victor Climescu, un preot. S-au

discutat câteva chestiuni în legtura cu dezvolta r ea si avântul luat de micarea

comunista în diverse fabrici si cartiere si apoi probleme de organizare a Grzii.

Din seara aceea drumul meu se bifurca: jumtate în lupta de la universitate si jumtate

cu Constantin Pancu, în rândurile muncitorimii. Eu m-am legat sufletete de acest omsi am râmas cu el, sub conducerea lui, tot timpul pânâ la desfiinarea organizaiei.

CONSTANTIN PANCU

Constantin Pancu, numele acesta flutura pe acea vreme pe buzele tuturor Ieenilor din

ambele tabere, rostit cu ndejde de Români si cu groaz de ceilali, nu era un

intelectual.

Era meseria. Instalator de apa si electricitate. Nu avea mai mult decât patru clase

primare. Avea o minte clara, aezata, pe care si-o îmbogise singur cu suficiente

cunotine. Douzeci de ani se ocupase cu probleme muncitoreti. De mai muli ani

era preedintele corporaiei metalurgice. Vorbitor de mâna întâia. La tribun, în fata

mulimii, impunea. Un suflet si o contiin clar româneasc. Isi iubea tara, armata.

Regele. Un bun cretin. O musculatur de lupttor de circ si o for în adevrherculeanâ. Ieenii îl cunoteau înc demult.

înainte de râzboiu venise la lasi un circ cu atlei. Luptau toate naiile: Unguri, Turci,

Români, Rusi etc. într-una din seri, când unul singur btuse pe toti ceilali lupttori,

din mijlocul mulimii spectatorilor se ridic in cetean, care cere s lupte si el cu

învingtorul. I se admite. Se dezbrac si lupta începe. în dou minute Ungurul a fost

trântit la pmânt, învins. Românul care biruise în mijlocul sentimentelor de admiraie

de admiraie ale mulimii, era Constantin Pancu.

De aceea când a aprut pentru prima dat pe strzile lasiului chemarea la lupt a lui

Pancu, lumea, care are cultul forei, a primit-o cu încredere.

9

Aciunea lui a durat un an. S-a mârit în msura primejdiei bolevice si apoi s-a

micorat în msura scderii ei.

La început consftuiri, apoi întruniri care ajungeau pân la 5-6 si chiar 10000 de

oameni. Acestea erau, în perioada critica, sptmânale. Aveau loc în sala Principele

Mircea si uneori chiar în Piaa Unirii. Printre cei care luau cuvântul regulat eram si eu.

Atunci am învat s vorbesc în fata mulimii. Este incontestabil c Garda Contiinei

Naionale a înlat într-un moment critic contiina naional a Românilor într-un

punct de important ca acela al lasiului si a asezat-o ca o barier în fata valului

comunist.

Activitatea aceasta nu s-a mrginit numai la lasi. Ne-am deplasat si în alte orae. Apoi

foaia "Contiina", care aprea regulat, ptrunsese cu strigtul ei de alarm aproape în

toate oraele din Moldova si Basarabia.

în domeniul aciunii, ciocnirile între cele dou tabere, ciocniri inerente, sângeroase,

erau aproape zilnice.

Din ele noi ieeam cu mai muli rnii. Situaia aceasta de încordare a durat pân în

primvar. Dup dou mari victorii ale noastre, puterea ofensiv a adversarilor a fost

cu mult redus.

OCUPAREA REGIEI MONOPOLURILOR STATULUI DE CTREGARDA CONTIINEI NAIONALE

Era pe la 10 sau 1 1 Februarie 1920. De dou sptmâni se vorbea de greva general în

toat tara. Se apropia btlia decisiv. Pe la ora 12, se zvonete în oras c la Regie,

unde erau circa 1.000 de lucrtori, s-a declarat greva, a fost arborat drapelul rou,

tablourile Regelui au fost date jos si sfrâmate în picioare, iar în locul lor aezate

fotografiile lui Karl Marx, Trotzki si Racowski.

Oamenii notri au fost btui, mecanicii de la maini, care erau din Gard, rnii. La

ora 1 , suntem la sediu adunai cam o sut. Ce facem ? Pancu prezideaz discuia.

Dou preri. Unii susineau s trimitem telegrame guvernului, cerând intervenia

armatei. Eu eram de prere s mergem toti cei prezeni la Regie si cu orice risc s dmsteagul jos. Se admite punctul meu de vedere. Am luat steagul nostru si la ora 1 ampornit cu Pancu în fiunte pe Lpusneanu si Pcurari, în mars forat, cântând

"Desteapt-te Române". în apropierea fabricii, în strad, câteva grupuri de comuniti

sunt date peste cap.

Intrm în curtea fabricii. Ptrundem în cldire.M urc cu steagul pân la acoperi si îl

înfig sus. De acolo încep s vorbesc. Apare armata si ocup fabrica. Noi ne retragem

cântând. Ne reîntoarcem la sediu. Ne gândim: Incursiunea noastr rapid a fost bun.în oras vestea atitudinii pe care am avut-o se rspândete ca fulgerul. Totui greva

continu. Armata nu poate decât s pzeasc steagul, ea nu poate pune fabrica în

micare. Ce facem ? In mintea noastr încolete o idee. S cutm în tot lasiul mânde lucru si s deschidem fabrica. în trei zile, 400 de lucrtori noi, adunai din toate

colturile lasiului, sunt introdui în fabric. Aceasta începe s funcioneze. Greva a

10

euat. Peste doua sptmâni, jumtate din greviti cer s fie reprimii la lucru. Victoria

noastr e mare.

Cel dintâi pas ctre greva general este respins. Planurile consoriului iudeo-comunist

încep s fie dejucate. Aciunea aceasta a avut un rsunet puternic în rândurile

româneti, ridicându-le moralul.

STEAGUL TRICOLOR DEASUPRA ATELIERELOR DE LANICOLINA

Cel mai puternic centru comunist îl formau Atelierele C.F.R. de la Nicolina. Aici erau

peste 4.000 de lucrtori, aproape toti bolsevizati. Cartierele din jurul acestor ateliere.

Podul Ros, Socola si Nicolina erau cotropite de un numr considerabil de jidani. Deaceea conductorul din lasi al micrii comuniste, Doctorul Ghelerter si aghiotantul

su, Gheler, îsi fixaser aici punctul de rezistent.

Nu trecuse o lun de la înfrângerea suferit la Regie si ca un semnal de începere a

grevei generale si a luptei decisive, apare steagul rou fluturând pe ateliere. Greva este

declarat. Miile de lucrtori prsesc atelierele. Autoritile sunt neputincioase.

Noi convocm pentru a doua zi, prin manifeste, pe toti Românii la o întrunire în sala

Principele Mircea. Dup discursuri, ieim deoarece sunt peste 5.000 de comuniti

înarmai care ne ateapt si vor fi mari vrsri de sânge.

Noi apucm atunci din Piaa Unirii spre gar.

Aici arborm drapele pe depou si pe cldirea grii. Apoi ocupm un tren care se afla

la peron si pornim cu el spre Nicolina. în gara Nicolina cineva schimb macazul si

ptrundem cu tren cu tot în ateliere. Coborâm. în ateliere, nimeni. Pe una din cldiri,

steagul rosu. Eu încep sm car pe nite trepte de fier prinse în perete luând în gurun steag tricolor. Cu oarecare greutate, pentru c era o înlime mare, ajung pân la

acoperi.M ridic deasupra sim târsc pân la vârf Smulg steagul rosu si în

mijlocul uralelor în adevr de nedescris, c are se prelungesc câteva minute, ridic si leg

steagul tricolor. De acolo am vorbit. Dincolo de ziduri, comunitii se adun mereu în

mas compact si manifesteaz amenintor. O muzic infernal. înuntru urale, afar

huiduieli si înjurturi. Cobor încet pân jos. Pancu d ordin de plecare. La poart înscomunitii masai bareaz ieirea si strig: "S vin Pancu si Codreanu !". Trecem 30

de metri înaintea mulimii si pornim spre poart. La mijloc, Pancu, în dreapta un

meseria, Mrgrint si în stânga eu. T oti trei cu mâinile în buzunare pe revolvere

înaintm fr s vorbim nimic. Cei din poart ne privesc tcui si nemicai. lat-ne la

câiva pasi.M atept la un tiuit de glon pe la ureche. Pim înainte drepi si hotrâi.

Totui un moment sufletesc neobinuit. Suntem la doi pasi. Comunitii se dau într-o

parte si alta lsându-ne loc liber. Pe o distant de aproape zece metri, trecem într-o

tcere mormântal, prin mijlocul lor. Nu ne uitm nici la dreapta nici la stânga. Nu se

aude nimic, nici mcar rsuflarea omeneasc.

11

Din unnâ vin ai nostn. Trec si ei, dar nu se mai pstreaz tcerea. încep înjurturi,

ameninri de ambele pârti. Nici o încierare. Ne îndreptm compaci pe linia ferat

spre gara lasi. Pe deasupra atelierelor bate vântul în pânza tricolorului biruitor.

Efectul moral al acestei aciuni este incomparabil. lasiul huieste. Pe strad nu se

vorbete decât de Garda Contiinei Naionale. Un curent de redeteptare româneasc

plutete prin aer. Trenurile duc mai departe, spre cele patru pri ale trii, reînvierea.

Ne dm seama, c bolevismul va fi învins, pentru c în fata lui, la dreapta, la stânga

s-a ridicat o barier de contiin care nu-i va mai permite s se extind.

Toate drumurile de înaintare îi sunt închise. De acum va trebui s dea înapoi.

Nu mult dup aceasta a intervenit si aciunea întreprins de guvernul Generalului

Averescu care a tiat orice perspectiv acestei micri.

SOCIALISMUL NATIONAL-CRESTIN. SINDICATELE NAIONALE

Garda Contiinei Naionale a fost o organizaie de lupt, de drâmare a adversarului.

De multe ori vorbeam cu Pancu în serile lui 1919, cci necontenit eram împreun si

aproape regulat la masa sa. Si-i spuneam:

- Nu-i de-ajuns s învingem comunismul. Trebuie s si luptm pentru dreptatea

muncitorilor. Au dreptul la pâine si dreptul la onoare. Trebuie s luptm în contra

partidelor oligarhice, creând organizaii muncitoreti naionale care s-si poat câtiga

dreptatea în cadrul statului, nu în contra statului.

Nu admitem nimnui ca s caute si s ridice pe pmântul românesc alt steag decât

acela al istoriei noastre naionale. Oricât dreptate ar putea avea clasa muncitoare, nu-i

admitem ca s se ridice peste si împotriva hotarelor trii. Nu va admite nimeni ca

pentru pâinea ta s pustiesti si s dai pe mâna u n ei naii strine de bancheri si

cmtari, tot ce a agonisit truda de dou ori milenar a unui neam de muncitori si de

viteji. Dreptatea ta, în cadrul dreptii neamului. Nu se admite ca pentru dreptatea ta

s sfarmi în buci dreptatea istoric a naiei creia apariii.

Dar nici nu vom admite ca la adpostul formulelor tricolore, sa se instaleze o clas

oligarhic si tiranic, pe spatele muncitorilor de toate categoriile si s-i jupoaie

literalmente de piele, fluturând prin vzduh necontenit: Patrie - pe care n-o iubesc -

Dumnezeu - în care nu cred, - Biseric - în care nu intr niciodat, - si Armat - pe

care o trimit la rzboi cu braele goale.

Acestea sunt realiti, care nu pot fi embleme pentru escrocherie politic în mâna unor

scamatori imorali.

Am început apoi organizarea muncitorilor în sindicate naionale si chiar a unui partid

politic: "Socialismul national-crestin" (1. Nu auzisem pe acea vreme de Adolf Hitler

si de National-Socialismul german.). Pancu a scris atunci:

12

CREZUL SOCIALISMULUI NATIONAL-CRESTIN"Cred într-unui si nedesprit Stat Român de la Nistru la Tisa, cuprinztorul tuturor

Românilor si numai al Românilor, iubitor de munca, cinste si în frica lui Dumnezeu cu

durere de tara si neam. Datatorul de drepturi egale, civile si politice la bârbati si femei.

Protector al familiei, salariind funcionarii si muncitorii pe baza numrului de copii si

pe baza muncii depuse, înelegând cantitatea si calitatea, si într-unui Stat sprijinitor al

armoniei sociale prin restrângerea numrului de grade; iar pe deasupra salariului

socializând fabricile, proprietatea tuturor muncitorilor, si pmântul distribuit tuturor

plugarilor.

Repartizarea beneficiilor între patron (stat sau particular) si muncitori. Patronul

(particular) pe lângâ salarierea muncii sale va primi un procent descrescând

proporional cu mrimea capitalului. Si într-unui Stat asigurtor al muncitorilor prin

"fondul riscurilor". întemeietor de depozite de hran si îmbrcmmte pentru muncitori

si funcionari care organizai în sindicate naionale vor avea reprezentani în

comitetele administrative de pe lâng diferite instituii industriale, agricole si

comerciale.

Si într-unui mare si puternic "printe al muncitorilor" si Rege al ranilor, "Ferdinand

I-iu", care pentru fericirea României totul a jertfit si care pentru mântuirea noastr una

cu poporul s-a fcut. Care în finntea otilor de la Mrsti si Mrsesti a biruit, si care

din nou cu dragoste si încredere se uit ctre ostaii ce-i datoreaz credin, si care vor

gsi în cazrmi o adevrat scoal a naiunii, pe care s o treac în termenul de un an.

într-un tricolor înconjurat cu razele Socialismului National-Crestin, simbol de

armonie între fraii si surorile României Mari.

într-una Sfânt Biseric Cretin cu Preoi trind din Evanghelie si care s se

jertfeasc apostoleste pentru luminarea celor muli.

Mrturisesc alegerea minitrilor de ctre Camer, suprimarea Senatului, organizarea

politiei rurale, impozitul progresiv pe venit, scoli de agricultur si meserii la sate,

"cercusoare" pentru gospodine si aduli, aziluri pentru invalizi si btrâni, case

naionale, cercetarea paternitii, aducerea legilor efectiv la cunotina tuturor,

încurajarea iniiativei particulare în interesul Neamului si dezvoltarea industriei

casnice rneti.

13

Atept învierea contiinei naionale la cel din unnâ pstor si coborârea celor luminai

în mijlocul celor trudii spre a-i întri si ajuta în adevrata frie, temelia României de

mâine. Amin!

"Garda Contiinei Naionale"

Ziarul "Contiina", Luni 9 Februarie 1920.

Ne-am apucat apoi de organizarea sindicatelor naionale.

Iat un proces-verbal de constituire a unui sindicat. îl public pentru a scoate în relief

contiina muncitorimii ieene în acele ceasuri:

"Proces-verbal

Subsemnaii meseriai, muncitori si frinctionari ai Fabricii de tutun R.M.S., întrunii

asear. Luni 2 Februarie 1920 în localul "Grzii Contiinei Naionale" Str. V.

Alecsandri No. 3, sub preedinia D-lui C. Pancu, preedinte activ al Grzii, fat cu

tendinele criminale ale unor indivizi care servesc alte interese decât acelea ale

Neamului lor si fat cu propaganda pe care o fac, pentru a lovi si în bunul mers al

acestei instituii ti în existenta noastr a acelor care muncim de o viat întreag pentru

bucica de pâine, care e si singura hran a noastr si a copiilor notri, noi muncitori

români cinstii si legali care înelegem s mergem sub steagul trii noastre, si care

înelegem s mergem pe drumul pe care îl dicteaz interesele supreme ale neamului

acestuia, pentru bunul mers al acestei instituii, pentru a face s se înceteze odatpropaganda dumanului printre rândurile noastre, am hotrât s ne constituim într-un

sindicat naional profesional, pentru care am ales urmtorul comitet si un delegat al

"Grzii Contiinei Naionale".

Urmeaz 1 83 de semnturi.

"Constiinta"9 Februarie 1920. Nr.l7 si 18.

UN TABLOU FIDEL AL SITUAIEI LA 1919

încerc s redau momentul de la 1919-20, luând din ziare si manifeste ceea ce cred a fi

semnificativ.

Primul manifest lansat de Constantin Pancu în lasi în August 1919, lipit pe toate

zidurile lasiului, într-un moment de dezorientare general, este semnalul de lupt al

lasiului muncitoresc românesc:

"APEL CTRE MESERIAI, MUNCITORI, SOLDAI SI RANIROMNI

Frailor,

Dup ani de groaznice lupte lumea srbtorete pacea între oameni, conductorii

luminai din toate rile civilizate se silesc s înlture rzboiul prin întemeierea unei

legi pentru unei vieuiri panice în viitor.

Dar iat c din rsrit se aud glasuri de ur care vdesc nzuina dumanilor notri de

a ne sfâia, prin învrjbire si neînelegerile dintre noi. Din Rusia, stpânit de

14

întunericul învturilor greite, pornesc îndemnuri de lupt la foc si la uciderea

frailor de acelai sânge.

Din Ungaria, care-si plânge mrirea de altdat, se aud aceleai îndemnuri. Dumaniidin rsrit s-au unit cu cei din apus ca s tulbure linitea noasfr pentru ca apoi s ne

poat cotropi.

Sfrinii de peste hotare încearc s împart paharul cu ofrav înfre noi, prin înstrinaii

care triesc la sânul trii noastre. Ei au cutezana s spun c îndemnurile lor le fac în

numele pcii, în numele dreptii si al libertii, în numele muncitorilor. Cuvântul lor e

minciun, îndemnul lor e venin omorâtor, cci:

Ei zic c voiesc pacea, dar ei singuri o nimicesc omorând pe cei mai vrednici.

Cer libertatea, dar cu ameninri de moarte, silesc lumea s li se supun.

Doresc înfrirea, dar ei seamn ura, nedreptatea si desfrâul în mijlocul popoarelor.

Mai mult înc: ei zic c voiesc desfiinarea capitalului câtigat prin sudoarea frunii.

Ne spun c nu voiesc rzboiul dar ei se rzboiesc.

Cer desfiinarea armatei, dar ei se înarmeaz. Ne îndeamn s aruncm steagul

tricolor, dar voiesc s ridice în locul lui steagul rou al urii. S nu dati crezare

manifestelor si îndemnurilor lor precum n-ati dat crezare manifestelor dumane când

luptai la Oituz, Mrsti si Mrsesti.

Datoria oricrui bun Român este de a se îngriji ca si pe viitor smâna neînelegerii, pe

care o încearc s o arunce între noi, s nu prind rdcini.

Desvârii lucrul început prin munca si cinstea voastr. Dumanii votri sunt: lenea,

ura si necinstea care domnesc peste hotare si care ne amenin si pe noi.

Piti cu luare aminte! Pstrati-v sufletul curat, nu uitai c mântuirea noastr este

munca, unirea si cinstea.

Frai soldai,

Cu credin în Dumnezeu ati înfrânt puterea vrjmaului. Cu armele voasfre ati tras

pentru venicie hotarele trii.

Cu sângele vostru ati desvârit si pecetluit jertfele voastre.

De aceea nu îngduii ca mâini strine si nelegiuite s strice ceea ce voi ati svârit.

Pstrai mai departe iubirea de tar si credina ctre Rege. Ati jurat c veti apra cu

ultima pictur de sânge hotarele Patriei. Pziti-le în luare aminte, contra relelor

porniri ale vrjmailor, cci asa au fcut prinii si strbunii notri.

Frai rani,Dumnezeul prinilor notri s-a înduioat de suferinele noastre si ne-a dat un an

îmbelugat cum rar s-a vzut. Fiti recunosctori fat de bunul Dumnezeu prin muncasi credina voastr. înnoiti-v puterile de munc, sfrângeti cu sârguint roadele

pmântului. Fiti linitii cci pmântul din Tisa, Dunre si Marea Neagr, 1-ati câtigat

în înfregime.

Pstrati-1 cu sfinenie, aprai bogia lui prin munca si iubirea voastr.

Frai români,

15

în voi sta ndejdea si puterea acestei tari. Voi suntei si fericirea zilei de mâine. Iar voi

sâ nu vâ agonisii blesteme, ci binecuvântri.

Dumanii ne ataca la Nistru si la Tisa. Ei încearc s tulbure si pacea înuntru trii.

Mântuirea noastr e munca, cinstea, iubirea de neam si credina în Dumnezeu.

Fiti cu luare aminte, chemai la calea adevrat si pe cei care s-au rtcit si au trecut în

rândurile celor fr neam si credin. Strâni în jurul tronului si unii sub umbra

steagului tricolor vegheai la linitea trii.

Spunei strinilor si înstrinailor care încearc s ne tulbure, c în jurul nostru s-a

format o gard naional care vegheaz si va lupta contra celor ce voiesc s semene

neînelegeri între noi.

Români de pretutindeni, muncitori, meseriai, soldai si rani, fiti vrednici de

strmoii notri si de înlimea vremurilor pe care le trim.

(ss) Cercul român al meseriailor. Sindicatul traciunii C.F.R., Sindicatul profesional

C.F.R., Societatea invalizilor de rzboi, Breasla fierarilor etc."

"Contiina" Anul I. Nr. 1, 30 August 1919.

CONDUCTORII MUNCITORILOR ROMÂNIConductorii muncitorilor români comuniti, nu erau nici români si nici muncitori.

La lasi: Dr. Ghelerter, jidan; Gheler, jidan; Spiegler, jidan; Schreiber, jidan etc.

La Bucureti: Ilie Moscovici, jidan; Pauker, jidan etc.

In jurul lor o serie de muncitori români rtcii.

în caz de reuit a revoluiei, preedinte de republic, ce ar fi uzurpat locul mritului

Rege Ferdinand, trebuia s fie Ilie Moscovici.

în parlamentul României Mari la 1919, în timp ce toti deputaii si senatorii tuturor

inuturilor româneti unite, înfiorai de marele act al Unirii, se ridicaser în picioare si

aplaudau pe Marele Rege întregitor, acest domn Ilie Moscovici a refuzat s se ridice,

stând jos ostentativ.

Este necesar de subliniat atitudinea presei jidnesti în acele momente de mare

primejdie pentru neamul românesc. Ori de câte ori naia româneasc a fost ameninatîn existenta ei, aceast pres a susinut tezele care conveneau mai bine dumanilor

notri. Dup cum, urmrind evenimentele, uor se poate vedea c aceleai teze au fost

combtute cu înverunare ori de câte ori ele erau în favoarea unei micri de renatere

româneasc.

16

îngrijorrile noastre au fost pentru ei zile de bucurie, iar bucuriile noastre au fost

pentru ei zile de doliu.

LIBERTATEALibertatea asa de mult contestata azi micrii naionale, era atunci ridicata la rangul de

dogma, întrucât ea trebuia sa serveasc cauza nimicirii noastre. lata de pilda ce scria

"Adevrul" din 28 Decembrie 1919 sub semntura lui Emil D. Fagure (Honigmann):

"...Acordându-se dreptul de libera manifestare partidului socialist, nu se poate susine

ca se acorda un privilegiu acestui partid. Oricare ar fi partidul care ar voi sa

manifesteze, va trebui sâ se respecte acest drept...".

U RAIn aceeai foaie putem citi:

"Ura trebuie sâ fie venic câlâuza contra partidului de ucigai care a domnit în cap cu

Ion Brâtianu".

Ura iudaicâ împotriva Românilor e binecuvântatâ. E sustinutâ; se face apel la ea. Nu e

o crima. Nu e o ruine medievala.

Când e vorba însâ ca Românii sâ-si apere drepturile lor înclcate, aciunea lor este

etichetata drept ura si ura devine un semn al barbariei, un sentiment înjositor pe care

nimic nu se poate clâdi.

ORDINEA LEGAL( "ADEVRUL" 5 OCT. 1919)

"S-a isprvit! Prin «înaltul» decret lege, pe timpul perioadei electorale se instituie

un nou regim mult mai aspru ca înainte, al strii de asediu si al cenzurii, opoziia si

tara întreag este scoas în afar de lege.

Este pur si simplu regimul dictaturii militare în care singur coroana este atot-

puternic. Coroana si partidul liberal, iar ca executor al acestor dou voine este

guvernul de generali astfel decretul lege ne interzice atacurile contra coroanei.

Dac va filuat ca un atac spunerea adevrului c coroana si-a asumat greaua sarcin de

a conduce singur si cu partidul liberal tara, acest atac va trebui totui s-1 dm.Decretul ne interzice atacul contra formei actuale de guvernmânt, dac prin aceasta

se înelege c nu avem dreptul s protestm cu toat vehementa contra guvernului

actual care este rezultatul voinei neconstitutionale a dou persoane, noi vomprotesta...

Dac alt cale nu este deschis împotriva acestei stri de lucruri, dac am sti cincitarea la revolt sau contra ordinii asa zise legale, ar avea un efect, ceea ce din

nenorocire nu este n-am ezita un singur moment s o facem, cci contra unui regim

dictatorial si de teroare nu exist alt mijloc de lupt.

17

...Ne socotim în fata unei bande înarmate care se pune în afara de legi si uzeaz de

forte brutale...

Cu toate acestea vom flutura acest steag si cazând vom striga totui: jos tirania;

triasc libertatea".

Iat presa jidneasc de la 1919.

Deci: incitarea la revolt contra Coroanei, contra formei de guvernmânt si ordinii

legale.

INCITAREA LA REVOLT("ADEVRUL" din 11 OCT. 1919)

"Nebunii! Unde sunt nebunii?"

"Cum am zis, avem prea muli oameni cumini si nici un nebun. Ori nebuni ne trebuie.

Cei de la 1848 erau nebuni si au dezrdcinat regimul boieresc de atunci...

Ne trebuie si nou nebuni. Cu oameni cumini care despic un pr în 14 si tot nu se

hotrsc, nu este nimic de fcut. Ne trebuie cel puin un nebun, dac nu mai muli

nebuni. Ce va face nebunul sta, de unde vrei s stiu eu?...

.. .Se cere dar un nebun. S vin dar nebunii.

Pân si socialitii s-au cuminit. Ei au realmente un partid în dosul lor si oameni care

n-ar trebui s aib fric de nimeni. Fric vd c n-au. Dar sunt si cumini. Ca si

altdat, 1. Ndejde, se tin grpi de starea legal. Cei de la putere civili si militari vor

s-i scoat. Inutil încercare. Tactica lor e starea legal. Chiar când sunt împucai ca

la 13 Decembrie 1918, când sunt snopii în bti, când Frimu este coborât în mormânt

de zbirii si, socialitii protesteaz, ce-i drept, cu mult demnitate, dar nu se abat de la

calea legilor.

In orice caz, ne trebuie nebuni.

S ias nebunii care s înceap aciunea ilegal sau în contra legii, împotriva strii de

lucruri de astzi.

COROANACoroana a constituit în totdeauna pentru Români un patrimoniu scump. Ea fiind

garania unitii si a rezistentei noastre în fata oricror primejdii, jidanii n-au pregetat

de a o ataca, de a o insulta si de a o compromite prin orice mijloace.

Iat, de pild, cum trateaz „Dimineaa" din 16 Noiembrie 1919, pe Regele

Ferdinand:

„Din cauza unei greeli"

„Un animal are nevoie de preocupri mrginite, îns mintea lui ajunge ca s le

satisfac. Rareori, foarte rareori, animalul se îneal. Si astfel, tot inteligenta lui, oricât

de mic, îl împiedic de a cdea în greeli grosolane.

18

Nu tot astfel se întâmpla cu Regele.

Voiesc sâ vorbesc de regele creatiunii.

Regele creatiunii este mult mai inteligent decât un câne, un cal, un mâgar. E cert. Dar

pe când nici unul din aceste trei animale n-ar calea pe marginea unei prpstii, nu s-ar

arunca pe valurile apei spre a se îneca ori n-ar încerca o micare vtmtoare, regele

creatiunii svârete în fiecare zi greeli de neiertat.

înelepciunea cere ca Regele sâ nu se lase prizonier în mâna unui singur om si a unui

singur partid.

Cu tot respectul sunt dator sâ spun Majestâtii Sale câ a greit. Situaia atât de neclarâ

este opera Majestâtii Sale. Fiindcâ Majestatea Sa cedând unor obsesiuni vinovate si

interesate, a fugit de solutiunile fireti pe care le poruncea situaia intemâ.

Dacâ nici astâzi coroana nu se va hotârî sâ intre pe câile fireti care sunt despârtite de

interesele viitoare, natura îsi va lua drepturile ei cu încâ si mai mare hotârîre.

Regele creatiunii este avizat".

BISERICA CRETINUOPINIA" DIN 10 AUGUST 1919)

„Naionalitii din lasi încep sâ se agite: sunt însâ prea putini si prea bicisnici, de aceea

agitaia lor care altâdatâ revolta, astâzi este pur si simplu ridicolâ.

Naionalitii au format o Gardâ a Contiinei Naionale . S-au lansat manifeste. Se tin

întruniri. . . Au fost chemai si studenii ovini. Au venit si preoi de rigoare. . . Când

pretutindeni, din legiuirile cele mai despotice se terg deosebirile între nationalitâti, la

noi naionalitii vor sâ accentueze aceste deosebiri. . . si mai ales în momentul când

conferina pcii vrea sâ ne impun în tratat controlul minoritarilor. .

.

Când pretutindeni Biserica se desparte de stat, rmânând o afacere particular a

fiecruia, la noi naionalitii fac apel la cler pentru propaganda religioas organizat si

cu caracter de principii. .

.

Atunci intervine preotul: cu duhul blândeii, el îsi împlânt mâna în chica poporului pe

care îl bate cu fruntea de lespezile Bisericii pân când îl ameete. Poporul în Biseric

înva umilina si resemnarea. Asa a dat Dumnezeu.

Minciunile acum nu mai amgesc pe nimeni. în zadar naionalitii îsi anin benzi

tricolore la mânec, în zadar asmu vulgul intelectual împotriva evreilor, în zadar pun

preoii în biserici s ne afuriseasc. Nu se mai teme nimeni astzi de afiiriseala

Dumnealor.

. . .propovâduim dragostea între oameni. Si dm cu piciorul în usa templelor care

adpostesc ura si rzbunarea".

Isclit: M. Sevastos

PROCESIUNEA(„OPINIA" DIN 26 OCTOMBRIE 1919)

19

„La apelul „Grzii Contiinei Naionale", onoratul cler si-a pus la dispoziia

manifestanilor brbile, odjdiile si praporii. .

.

Luxul îns de avea la dispoziie un Dumnezeu cu un întreg stat major ar trebui pltit.

Noi preferm ca în birul nostru s se tocmeasc un profesor, nu un preot. Dorim deci

separaia Bisericii de stat. Cci nu admitem s se încurajeze - prin contribuia noastr

forat - obscurantismul, renunarea si spiritul de resemnare care menin regimurile

poliiste...

îndrt spre Evul mediu? Spre inchiziie? Suntem exasperai de teroarea în sacou si în

tunic, nu mai putem suporta si teroarea în ras. . . Cu durere privim manifestaiile de

pe strzi cu sfori si cu epolete - si nu vrem s mai asistm la defilarea mitrelor si a

basmalelor roii. .

.

De ajuns.

Bolile Bisericilor apas pe umeri neamul omenesc - metaniile îl atrag la pmânt.

Va fi o procesiune fad. Vor trece pe strzi odjdii de muzeu, sceptre cu briliante,

mitre. . . Vor trece cruci si patrafire.

Vor trece brbi. Oratori cu gesturi crâncene îsi vor desface pieptul artând mulimii

coasta lor însângerat - vor suge între dini burei cu otet. .

."

Isclit: M. Sevastos***

Este clar. De aici si pân la atacarea ofierilor pentru ruperea epoleilor nu mai este

decât un pas. Si tot numai un pas pân la drâmarea bisericilor cu tâmcoapele sau

pân la transformarea lor în grajduri sau localuri de petrecere sadic pentru jidnasii

de la „Opinia", „Adevrul", „Dimineaa" si neamul lor.

Am vzut în coloanele acestor ziare, într-un ceas de grea cumpn româneasc, toat

ura si vicleana uneltire a unei naii vrjmae, aezat si tolerat aici din mila si numai

din mila Românilor. Lips de respect pentru gloria armatei române si pentru sutele de

mii de mori în uniforma ei sfinit; lips de respect pentru credina cretin a unui

popor întreg.

Nuera zi s nu se arunce pe fiecare pagin venin în inimile noastre.

Din lectura acelor ziare care mi-au crispat sufletul, am cunoscut adevratele

sentimente ale acestor venetici pe care s le-au dezvluit, far nici un fel de reinere, în

momente în care ne-au crezut doborâi la pmânt.

într-un an de zile am învat atâta antisemitism ca s-mi ajung pe trei viei de om.

Cci nu poti s izbeti în credinele sfinte ale unui popor, în ceea ce inima lui iubete

si respect, fr ca s nu rneti în adâncuri si fr ca din rana fcut s nu picure

sânge. Sunt 17 ani de atunci si rana sângereaz mereu.***

S-mi fie îngduit înc odat a-mi îndeplini o datorie sacr, amintind aici de acest

erou, atlet al muncitorimii cretine, meseriaul Constantin Pancu, sub a crui comand

20

am fost si alturi de care am stat pânâ când „Bestia roie", asa cum îi spunea el, a fost

înfrânta.

Acestui om - curajului si pieptului lui - se datoreaz salvarea lasiului de la nimicire.

apte ani mai târziu, acest uria slbit de suferina si de sârâcie, umbla ca o umbra pe

strzile lasiului, cerând ajutor pentru a merge sa se caute de o boala de inima.

A murit bolnav si sârac, uitat si neajutat, în mijlocul unei tari nepâsâtoare si a unui

oras pe care 1-a aparat cu pieptul sau, în ceasurile cele mai grele.

PRIMUL CONGRES STUDENtESC DUP RÂZBOICLUJ, 4, 5, 6 SEPTEMBRIE 1920

Congresul acesta a avut loc în sala Teatrului National din Cluj, într-o atmosfera de

mare entuziasm, datorita unirii neamului românesc prin fora armelor si jertfelor lui.

Era cea dintâi întâlnire a tinerilor intelectuali ai unui popor rzleit în cele patru

vânturi de soarta si de nenoroc. Doua mii de ani si de nedrepti si suferine se

încheiau acum.

Cât entuziasm, câte emoii sfinte, câte lacrimi n-am vrsat cu toii!

Dar pe cât era de mare entuziasmul care ne copleea inimile prim mâretia lui, pe atât

era de mare dezorientarea fata de linia viitorului. De aceasta dezorientare a cutat sâ

profite puterea iudaica. Ea a sugerat si pânâ la sfârit a fcut presiuni la minister, prin

masonerie si oameni politici, ca la ordinea de zi a congresului sâ se punâ intrarea

studenilor evrei în centrele studeneti.

Cu alte cuvinte se încerca transformarea unor centre româneti în centre mixte

româno-jidânesti.. Primejdia era mare: cu bolevismul btând la usâ si cu perspectiva

de a fi copleii ca numâr de elemente iudeo-comuniste în propriile noastre centre. Cel

puin în doua dintre ele, lasi si Cemâuti, situaia era tragica.

Cu toate acestea, conductorii congresului, Lbusc, preedintele lasiului, cu întreg

comitetul, Nazarie, preedintele Bucurestiului, cu întreg comitetul si cu toate

societile, Puscasu, preedintele Clujului, erau câtigai de aceste idei. Tinerii

studeni sunt foarte influentabili, mai ales când le lipsete o credin. Ei se las

amgii nu atât prin avantajele materiale imediate care li s-ar oferi, cât mai ales prin

mgulirile ce li se aduc si prin perspectivele de mare viitor ce li se ofer.

Tânrul îns va trebui s stie c în orice post va fi, este o santinel în slujba neamului

si c a se lsa cumprat, flatat, ademenit, înseamn o prsire de post, poate însemna o

dezertare sau chiar o trdare.

Micul nostru grup de la lasi, invincibil prin hotrârea sa, unit cu grupul bucovinenilor,

s-a luptat cu îndârjire timp de dou zile. Pânâ la sfârit a învins. Congresul a admis

moiunea propus de mine, prin vot nominal, împotriva moiunii susinut de întreaga

conducere studeneasc. Votul acesta cred c nu 1-a dat congresul din convingere, ci

mai mult impresionat de hotrârea si disperarea cu care a fost dus lupta.

Studenimea cemutean, care nu trecea de 60 la numr, s-a purtat admirabil. Micul

nostru grup al ieenilor, nu trecea de 20, de asemenea. Dac mai adugm înc 20,

grupul Ciochin, tot de la lasi, lupta de 2 zile a fost de 100 contra 5.000.

21

Victoria noastr de atunci a fost hotrâtoare. Centrele studeneti, daca punctul nostru

de vedere ar fi câzut, si-ar fi pierdut caracterul lor românesc si, în contact cu jidanii, ar

fi apucat pe calea bolevismului. Studenimea româna a fost la o mare rspântie.

Iar cel mai târziu, la 1922, n-am mai fi avut o izbucnire a unei micri studeneti

româneti, ci poate o izbucnire a revoluiei comuniste.

DESCHIDEREA UNIVERSITII DIN lASI ÎN TOAMNA ANULUI1920

La celelalte centre universitare, linite. Noi eram îns condamnai la rzboire.

Pentru prima oar în istoria Universitii ieene, senatul universitar anundeschiderea cursurilor fr preoi si fr serviciul religios. Pentru a înelege cineva

durerea noastr, trebuie s stie c aceast solemnitate era, neîntrerupt, de o jumtate

de veac, cea mai frumoas srbtoare a

universitii. Veneau: tot senatul universitar, toti

profesorii, toti studenii si cei nou înscrii; era

prezent elita intelectual a lasiul ui. Mitropolitul

Moldovei sau Vicarul oficia slujba în aul,

binecuvântând începutul muncii pentru cultura

poporului român. Dar acum universitatea noastr

se dezbrca, printr-un gest al senatului

universitar, de podoaba tradiiei ei semiseculare.

Mai grav: universitatea lasiului cretin, cea mai

înalt scoal româneasc, proclama în ceasurile

grele de atunci, lupta contra lui Dumnezeu,

alungarea lui Dumnezeu din scoal, din instituii,

din tar.

Profesorii Universitii din lasi, afar de cei 4-5

cunoscui, au primit cu mare satisfacie hotrârea

pgân a senatului, acest pas înainte, care va

scoate „tiina româneasc" din „barbarie" si din „prejudecile medievale". Studenii

comuniti jubilau, jidnimea triumfa, iar noi, câiva, ne întrebam cu durere: oar e cât

mai este pân când vor fi drâmate bisericile iar preoii în odjdii rstignii în altare?

Un numr de vreo opt studeni naionaliti, care ne aflam în lasi, am umblat zadarnic

pe la uile multor profesori, încercând s-i convingem a reveni asupra msurilor luate.

Repetatele noastre intervenii n-au dus la nici un rezultat.

Si atunci, în ajun, am hotrât un lucru grav: s ne opunem cu fora la deschiderea

universitii.

Ne-am culcat cu toii în str. Suhupan nr.4, sediul aciunii noastre, pentru a rmânegrupai. La 6 dimineaa eu am plecat înainte cu Vladimir Frimu, urmând ca ceilali svin dup noi. Am închis si baricadat usa din dos a universitii, lsându-1 pe Frimu

acolo.

22

Eu am fcut un afi scris cu creionul rou, pe care l-am lipit pe usa cea mare de la

intrare: „Aduc la cunotina domnilor studeni precum si a domnilor profesori, câ

aceasta universitate nu se deschide decât în urma slujbei religioase tradiionale".

Restul camarazilor n-a venit decât târziu, prea târziu.

De la ora 8 au începutsâ vina studenii. Eu am rezistat singur la usa pânâ la ora 9 si

jumtate, când în fata universitii se adunaser peste 300 de studeni.

In momentul când profesorul Miiller de la matematici voia sa intre cu fora, i-am spus:

„Când ati intrat profesor la universitate ati jurat pe cruce. Pentru ce va ridicai cumîmpotriva crucii? Suntei un sperjur, pentru câ ati jurat într-un lucru în care nu ati

crezut, iar acum va câlcati jurmântul.

Atunci studenii, peste 300, în frunte cu Marin, eful comunitilor, cu Hritcu, cu

lonescu de la Botoani, s-au repezit asupra mea, m-au ridicat pe sus, au deschis usa de

la universitate, m-au introdus în sala pailor pierdui, unde m-au purtat ca într-un

vârtej de la un capt la celalalt al sâlii timp de aproape o jumtate deorâ, dându-mi cu

bastoanele si cu pumnii în cap. Nici o aprare si nici o ripost nu mai era posibil,

deoarece eram prins la mijloc si împins din toate prile primind lovituri de

pretutindeni.

In sfârit am fost lâsat.Pe când stteam într-un colt si mâ gândeam la nenorocul

înfrângerii mele, au sosit si cei sase. Biruina adversarilor n-a durat însâ mult pentru

câ peste puin timp secretarul universitii s-a coborât de la rectorat si a afiat

urmtoarele: „Se aduce la cunotina tuturora c rectoratula hotrât ca universitatea srmân închis pân Miercuri, când se va deschide cu serviciul religios". Era un mare

triumfpe care l-am primit cu o bucurie nespusa.

Miercuri dimineaa, peste dou zile, în sala arhiplina de lume din întreg oraul s-a

oficiat serviciul religios. Pe mine m-au felicitat toti. A vorbit neîntrecut de frumos

profesorul A. C. Cuza.

De atunci mi s-a înrdcinat credina care nu mâ va parai, câ cel care lupt, chiar

singur, pentru Dumnezeu si neamul su, nu va fi învins niciodat.***

în opinia public a lasiului, aceste lupte, în special cele de la Regie si Ateliere si acumîn urm cea de la Universitate au avut un puternic rsunet. Adversarii au început sâ-si

dea seama câ bolevismul nu poate înainta farâ obstacole serioase, chiar atunci când

de partea lui sunt aproape toti profesorii universitii, toata presa, toatâ jidânimea,

marea majoritate a muncitorilor, iar de cealalt parte numai un minim grup de

tinericare nu opun altceva acestor valuri uriae decât uriaa lor credin î n viitorul

trii. Tinerii acetia prezentau rezistenta unor voine înfipte în pmânt ca nite stânci

peste care lumea uor putea vedea, nu numai c nu se poate psi fr pericol, dar c nu

se poate pâsi niciodat.

Adversarilor le era teamâ, nu de noi, ci de hotrârea noastr.

Lumea cealalt, lasiul cretin si românesc, ne încuraja si ne urmrea cu simpatie.

23

ANUL UNIVERSITAR 1920-1921început în conditiunile artate mai sus, anul acesta a fost un sir neîntrerupt de lupte si

ciocniri. Noi, studenii lupttori, ne-am organizat în jurul cercului studenesc „tefan

Vodâ" al cârui preedinte eram. De aici ne-am atacat adversarii, biruindu-i rând pe

rând.

Dispreuitori fata de cultura româneasca, acetia ne priveau de sus universitatea si tot

ce aveam noi în tara aceasta, cu pretenii de savani si îndrumtori, ca nite oameni

sosii dintr-o mare tara pe un pctos si înapoiat pmânt românesc.

Or fi avut ei dreptate în unele privine, dar în curând aveau s se izbeasc în mica

noastr tar de un mare bun simt românesc secular, pe care acolo, în marea lor

împrie de peste Nistru, s-a dovedit a nu-1 fi avut de loc.

La universitate întrunirile deveniser imposibile. Nici o hotrâre nu se mai putea lua.

Marea majoritate a studenilor era format din comuniti si simpatizani de-ai lor. Dar

nu putea face nici un pas înainte deoarece grupul nostru, care nu trecea de 40, era

totdeauna prezent. El atac si nu mai permite vânturarea ideilor si practicilor

comuniste.

Greva general încercat în Universitatea ieean, cu ocazia arestrii studentului

comunist Spiegler, eueaz dup o zi, deoarece grupul nostru ocup cantina si

interzice intrarea la mas a grevitilor, bazându-se pe principiul: „Cine nu muncete,

nu mnânc". Toate interveniile rectorului si ale profesorilorde a ne convinge ca

aceti studeni s fie lsai la mas, rmân zadamice.***

Peste puin timp, grupul nostru va câtiga o alt victorie: schimbarea uniformei.

Studenii comuniti purtau epci ruseti. Nu pentru c nu aveau altceva, ci ostentativ,

ca s afirme bolevismul. Cu ocazia unei încierri la universitate, aceste epci au fost

luate si arse în Piaa Unirii. Apoi, în fiecare zi, la universitate, pe strzi, prin localuri,

începe vântoarea. Toate sepcile sunt arse. Dup o sptmân au disprut com plet si

pentru totdeauna.***

Grupul nostru trece mai departe. Se ia la lupt cu presa iudeo-comunist. El îns n-are

pres ca s se lupte pe calea scrisului. In urma unor articole necuviincioase la adresa

Regelui, Armatei si Bisericii, grupul nostru scos din rbdri ptrunde la redaciile si

tipografiile ziarului „Lumea", condus de jidanul Hefter, si „Opinia" si sfarmtiparniele care împrtiau otrav si insult.

Provocam dezordini, farâ îndoial, dar acele dezordini vor opri marea dezordine,

ireparabila dezordine pe care o pregteau în tara aceasta simbriasii revoluiei

comuniste.***

Toate acestea însm vor fixa în obiectivul rzbunrilor.

Presa jidneasc ne atac. Eu voi riposta violent.

24

întâlnind pe strada redactorii „Opiniei", în urma unui schimb de cuvinte, dup ce le

cer socoteala pentru ofensele aduse, ne încieram. Adversarii mei sunt bâtuti bine.

A doua zi însâ toate ziarele din lasi fac front contra mea: „Opinia", „Lumea",

„Micarea".

ELIMINAT PENTRU TOTDEAUNA DIN UNIVERSITATEAIEEAN

Lucrurile nu se opresc aici. Imediat intervine senatul universitar, se întrunete si, farâ

a mâ audia, mâ elimina pentru totdeauna din Universitatea ieseanâ.

In sfârit Universitatea si lasiul vor scpa de tulburtorul ordinii publice, care timp de

doi ani a stricat pacea iudeo-comunistilor si s-a opus la toate încercrile acestora de a

dezlntui revoluia pentru detronarea regelui, arderea bisericilor, împucarea ofierilor

si masacrarea a sute de mii de români.

Oamenii ordinii si legalitii sunt, pentru senatul universitar, comunitii. Eu, sunt

tulburtorul acestei ordini.

CONSILIUL FACULTII DE DREPTDar planul lor se sfarm. Pentru c intervine un fapt într-adevr unic, în manifestrile

obinuite ale vieii noastre universitare. Consiliul Facultii de Drept se sesizeaz de

eliminarea pronunat de senat si, având în fi^lnte pe profesorii Cuza, decan. Matei

Cantacuzino si Dimitrie Alexandrescu se opune acestei eliminri,

încercrile consiliului de a tempera fiiria senatului universitar dau gres. Senatul nu

renun la pedeapsa dat.

Atunci Facultatea de Drept îsi retrage reprezentantul din senat, nu se supune hotrârii

acesteia si se declar independent.

Pe mine facultateam anun cm pot prezenta la cursuri, deoarece consiliul

profesoral refuz s recunoasc hotrârea senatului universitar.

A rmas astfel pe mai departe, student al Universitii din lasi.

In urma acestui fapt, timp de trei ani, consiliul Facultii de Drept nu si-a mai trunis

reprezentant în senat. Conflictul a durat ani de zile, chiar dup plecare mea din

universitate.

Mai târziu, când mi-am luat licena, rectoratul a refuzat s-mi elibereze diploma. Numi-a eliberat-o nici pân în ziua de azi. Pentru înscrierea în barou si pentru

continuarea cursurilor în strintate m-am servit numai de certificatul eliberat de

facultate.

ANUL UNIVERSITAR 1921-1922Noul an universitar s-a deschis în condiii normale. Cu serviciu religios. Din nou

universitatea si lasiul sunt în srbtoare.

în Bucureti, acest mare eveniment trece aproape neobservat.

25

Acolo, mulimea studenilor, masa studeneasca se pierde în mulimea sutelor de mii

de oameni, azgomotului, a luminilor, a intereselor care se ciocnesc brutal. La lasi,

când pleac studenii, e melancolie generala, ca la plecare cocorilor si a

pâsârilor,toamna; când vin studenii, vine tinereea, vine viata. E zi de srbtoare. La

Bucureti studentul se simte singur în mijloculunei lumi imense care nu-1 vede, nu-1

apreciaz, nu-1 mustra, nu se intereseaz de el, nu-1 iubete.

Educaia studentului la lasieste incomparabila, pentru ca el se dezvolta ca si un copil

sub iubirea mamei sale, la adpostul dragostei românilor. Aici neamul îsi creste

studenii. Eu însumi datorez acestui lasi o parte însemnata de recunotina pentru tot

ce am putut sa fac. Am si mtit totdeauna grija pe care mi-a purtat-o acest suflet al

lasiului, am simit raza iubirii lui, i-am simit mustrarea, încurajarea, îndemnul,

chemarea la lupta.

Pe noi, studenii de la lasi, ne urmresc acestea si acum si ne vor urmri pânâ la

sfâritul vieii, ca amintirea îndemnurilor si dragostei mereu prezenta a mamei.

Din toate generaiile studeneti care s-au perindat prin lasi, pe câi nu i-a urmrit

toat viata îndemnul, chemarea la lupt a lasiului! Pe câi nu i-a urmrit, pân în

mormânt, pe câi nu-i urmrete si astzi, mustrarea lui! . .

.

***

De la începutul anului se observ c iudeo-comunismul ddea înapoi dezorientat si cu

moralul aproape pierdut. Nici o încercare de rezistent.

Noul val de studeni, acum înscrii, auziser cu toii de luptele noastre si de mult

ateptau s vin alturi de noi. Ajuni aici, au intrat în rânduri.

PREEDINTE LA SOCIETATEA STUDENILOR ÎN DREPT

în toamna aceea am fost ales preedinte as Societii Studenilor în Drept. Senatul

universitar n-a voit sm valideze sub pretext c sunt eliminat din universitate. M-amvalidat singur.

Societatea Studenilor în Drept, ca si toate celelalte societi pe faculti, avea ca scop

activitatea tiinific de completare si aprofundare a studiilor în domeniul respectiv.

Asa bunoar, sub preedinia lui Nelu lonescu, cu doi ani înainte de mine. Societatea

Studenilor în Drept inea edine aproape sptmânal. Un student citea o carte de

drept sau în legtur cu dreptul, o rezuma în edin, o critica si apoi urmau discuii

contradictorii.

Eu am pstrat norma general, dar am venit cu ceva nou. Toate aceste lucrri si

referate nu se puteau face decât având ca obiect problemajidneasc în lumina

tiinei.

Se citeau lucrri asupra acestei probleme în România si în strintate, asupra puterii

iudaice internaionale, asupra istoricului acestei probleme la noi si aiurea. Studiam

mijloacele de lupt întrebuinate în contra noastr, spiritul si mentalitatea iudaic si

preconizam mijloace de lupt si de aprare.

26

Urmau, dup fiecare expunere, discuii, completri si la urma formularea adevrului

stabilit pentru ca fiecare s poat pleca lmurit. Apoi, în continuare, cutam în

aceleai edine, s realizm:

a. identificarea la fiecare pas a acestui spirit si mentaliti iudaice infiltrate pe

nesimite în felul de a cugeta si a simi al unei însemnate pri dintre români;

b.dezintoxicarea noastr, eliminarea iudaismului introdus în cugetarea noastr, prin

cri de scoal, de literatur, prin profesori, prin conferine, prin teatru, prin

cinematografie;

c.întelegerea si demascarea planurilor jidnesti mascate sub atâtea forme. Cci avempartide politice, conduse de români, prin care vorbete iudaismul; ziare româneti,

scrise de români, prin care vorbete jidanul cu interesele lui; confereniari români,

autori români, gândind, scriind si vorbind jidneste în limba român.Am început s ne dm seama, studiind toate acestea, c pentru prima dat în istorie,

poporul român a venit în contact cu un neam care întrebuineaz ca arme de lupt si

distrugere, ca arm naional, viclenia si perfidia.

Românul n-a cunoscut decât lupta dreapt. în fata noilor mijloace jidnesti, el s-a gsit

dezarmat. Ne-am dat seama c totul se reduce la cunoaterea inamicilor si c în

momentul în care noi, românii, îi vom cunoate, îi vom învinge.

***

edinele noastre au urmat regulat timp de un an de zile.

Ele atrgeau studeni de la toate facultile în numr din ce în ce mai mare, încât

centrul studenesc îsi pierduse aproape fiina. întreaga studentime gravita în jurul

activitii Societii Studenilor în Drept.

Amfiteatrul devenise neîncptor pentru mulimea de studeni care venise s ia parte

la aceste edine.

în numr din ce în ce mai mare participau studenii basarabeni. O jumtate de an de

activitate ne aduce un adevrat miracol: trei sferturi dintre studenii basarabeni cretini

se trezesc, se simt chemai la o viat nou, se lumineaz la fat.

In scurt timp, ei vor deveni cei mai credincioi soldai ai luptei noastre, ajungând prin

credin, devotament, curenie sufleteasc si spirit de jertf în firintea micrii care

începuse a se înfiripa. Momentul acesta de înfrire între noi, în aceeai lumin si de

legmânt de lupt pentru tara cretin în contra hoardelor iudaice îneltoare, nu-1

vom uita niciodat. Cei ce ne rzboisem pân ieri, acum ne îmbriam.***

îndreptarele de orientare la aceste edine erau scrierile geniilor noastre naionale.

Bogdan Petriceicu Hasdeu, Vasile Conta, Mihail Eminescu, Vasile Alecsandri etc, si

mai cu seam, scrierile si prelegerile profesorului Cuza, scrierile profesorului

Paulescu, leciile de educaie naional ale profesorului Gvnescul.Toate scrierile profesorului Cuza erau, nu o dat citite, ci de trei-patru ori citite si

studiate. în special cursurile sale de economie-politic ce tratau, de la înlimeacatedrei, în chip strlucit, chestiunea jidneasc, chemând pe români la înelegerea

27

celei mai grave probleme prezente a lor, ne-au fost câlâuzâ în fiecare moment în

sforrile pentru cunoaterea ei. Cel mai mare noroc al nostru sideci al românilor a

fost profesorul Cuza, unul dintre cei mai strlucii cunosctori ai problemei jidnesti

din lume, cruia îi datorm puterea noastr de a ne orienta fat de toate manoperele

jidnesti.

Cursurile lui, de o mare înlime academic, erau urmrite de toti studenii cu o

nemaiîntâlnit atenie. Amfiteatrul Facultii de Drept era totdeauna neîncptor. încmult vreme de acum încolo. Universitatea ieean nu va mai avea un profesor ale

crui predici de naionalism s trezeasc un interesasemntor.***

în acest timp, viata multora dintre noi începe s-si gseasc un rost unic pe deasupra

tuturor intereselor: acela de a lupta pentru neamul nostru primejduit în existenta sa.

VIZITA LA UNIVERSITATEA DIN CERNUILa celelalte universiti, linite. La Cernui, înc din primvara anului 1921, au

început micri pe tema românizrii teatrului. O lupt aprig de câteva zile s-a sfârit

cu victoria studenilor. Acum, în primvara anului 1922, am organizat cu Societatea

Studenilor în Drept o vi zit a ieenilor la Cernui. Am fost bine primii de profesori

si studeni. Cei peste 100 de vizitatori, în timpul celor trei zile cât am stat acolo, n-amfcut alta, decât s împrtim si colegilor cemuteni credina cea nou care se

înfiripase în sufletul nostru.

N-a fost greu. Pentru c Cernuii, ca si lasiul si mai mult înc gemea, cu strzile lui

întregi, cu comerul lui, cu bisericile lui prginite, cu pmântul si cu românii lui, sub

cotropirea jidneasc. în scurt, s-a furit între noi o strâns legtur sufleteasc, bazat

pe dorul si visul comun de a ne vedea odat neamul trezit la contiina demnitii,

puterii si drepturilor lui de stpân pe soarta si pe tara sa. Aceast legtur s-a întrit

apoi prin vizita pe care ne-au întors-o cemuteniio lun mai târziu. Acum l-am

cunoscut pe Tudose Popescu, acea figur frumoas de tânr lupttor, cu chip de

pandur, care a fost mai târziu unul dintre conductorii micrii studeneti si care

astzi doarme într-un cimitir srac, sub o biat cruce uitat.

REVISTA APRAREA NAIONAL"La 1 Aprilie 1922 apare revista bilunar „Aprarea Naional", sub conducerea

profesorilor Cuza si N. C. Paulescu. Oricine îsi poate da seama ce a însemnat pentru

noi, în mijlocul gândurilor si frmântrilor noastre, apariia acestei reviste.

In ea gseam tot ce ne trebuia pentru o perfect lmurire si înarmare a noastr.

Articolele profesorilor Cuza si Paulescu erau citite cu religiozitate de tot tineretul si

aveau pretutindeni în rândurile studenilor, si la Bucureti si la Cluj, un mare rsunet.

La 1 si 15 ale lunii, pentru noi era un triumf. Numerele revistei erau adevrate

transporturi demunitii prin care noi învingeam argumentrile presei jidnesti.

Cred nimerit s dau aici câteva articole ale profesorilor Cuza si Paulescu aprute în

acea vreme.

28

Spiritul divin al adevrului va apra în veci omenirea

în rezumat, Talmudul - legislaia politico-religioasâ a ovreilor - în loc sâ combat, ca

Evangheliile, patimile de proprietate si de dominaie, el împinge din contra aceste

vicii la o culme nemaipomenita, pentru ca sâ realizeze visul lui Iuda de a fi, în acelai

timp, si proprietarul întregului pmânt si stâpânul întregii omeniri.

Dar, - pe când apostolii cretini predicar idealul lor în fata cerului, - Talmudul se

ascunde: iat cele dou apendice ale sale, Cahalul si Francmasoneria, sunt înc si mai

vizibile ca dânsul.

Tus-trei întrebuineaz, pentru a rmâne în întuneric, un mijloc scârbos si blestemat,

adicâ minciuna.

Minciuna este deci baza sistemului jidovesc, cruia i se poate zice: „vorbeti, deci

mini.

Dar minciuna are un duman pe care-1 urte de moarte, anume adevrul.

Or, adevrul este trstura distinctiv a Cretinismului. Hristos a zis: „Eu sunt

adevrul" si de aceea doctrina lui este în execratie înaintea lui Israel.

Minciuna, din contr, caracterizeaz ceea ce se numete „Spiritul rului" sau

Diavolului. Astfel lisus, adresându-se ovreilor, le zise:

„Voi din tatl vostru Diavolul suntei si poftele tatlui vostru voii sâ facei. Acela

ucigtor de oameni a fost dintru început si întru adevr n-a sttut, cci nu este adevrîntru dânsul".

Când griete minciuna, dintre ale sale griete, cci mincinos este si tatl ei.

Prsind lumea, Hristos a trimis ucenicilor si o arm invincibil, adic Duhul Su.Spiritul divin al Adevrului, care va apra în veci omenirea, în contra spiritului

diavolesc al minciunii.

înaintea acestui Spirit al Adevruluim închin, strigând din adâncul sufletului: CREDÎN DUHUL SFÂNT!(Prof Dr. N. C. Paulescu, din Fiziologia Filozofic. Talmudul, Cahalul, Franc-

Masoneria, vol.II, Buc. 1913, pag. 300-301)

tiina antisemitismului

înc o împerechere de vorbe, oribil: tiina antisemitismului. Cum poate fi

antisemitismul, tiin? Se vor întreba indignai savanii cu „rocele", savanii cu

„focele", savanii cu „ixele", savanii cu „sufixele", savanii cu fixele lor pretinse

„idei" de cultur?

Antisemitismul? Pentru savanii acetia e doar numai o slbticie: manifestaie oarbde instincte brutale, rmie ale unor timpuri preistorice. O ruine în mijlocul

civilizaiei noastre, pe care o condamn deopotriv tiina si contiina luminat a

omului liber de prejudeci si patimi.

Aceasta este „atmosfera" pe care au creat-o, mai cu deosebire jidanii - si pe care o

întrein jidnitii - în jurul antisemitismului, prostind pe naivi sau exploatând naivitatea

celor prosti, cu pretenii: de a fi si ei „la înlimea civilizaiei modeme". Si cine nu

voiete s fie?

29

De pilda, e un caz interesant al unui jidânit, de origine el însui jumtate jidan,

vorbind cu câiva ani mai înainte, cu aere de stranic savant despre antisemitismul

nostru, care era si pe vremea aceea ceea ce este acum, neschimbat.

Si iatâ ce ne spune acest autor, nomen-odiosum - trdtor atunci al gândirii naionale,

precum a fost mai pe urm, trdtor al aciunii naionale, în timpul rzboiului - în

revista „Viata Româneasc", anul II, nr.l 1, din Noiembrie 1907 (pag. 186, 204-207).

Vreau s vorbesc despre chestiunea evreiasc. . . cu desvârire denaturat de

iudofagia vulgar si feroce a antisemiilor notri, care astfel. . . ne compromit în fata

lumii civilizate...

Cu armele ruginite, scoase din arsenalul prigonirilor medievale cu propaganda de ur,

cu ptimaa atâtare la excese, cu rscolirea în masele populare a instinctelor

bestiale. . . se poate numai compromite o cauz dreapt, - care nu este numai cauza

antisemitismului. .

.

A da, îns acestui conflict. . . un aer fals de prigonire a unei rase, de prigonire

religioas, de antisemitism într-un cuvânt, poate servi numai cauza adversarilor,

bucuroi s exploateze divagrile câtorva maniaci. . . scandalagii antisemii, provoacpunerea la ordinea zilei a întregii chestiuni prematur. .

.

Nici un popor, cu atât mai puin al nostru, nu se poate îngrdi pân la infinit, far

pedeaps, împotriva ideilor modeme si nici împotriva aciunii politice din

afar. . .(Puncte. Punctele de la urm sunt ale autorului). Aadar nu suspensive, ci

amenintoare, prând a cuprinde o stranic prevedere politic, n.r.)

A pune, deci, chestiunea noastr pe terenul antisemitismului, pe al urii de ras,

înseamn a ne duc e la o înfrângere ruinoas si fatal pentru noi. . . Porniri asiatice. .

.

demagogie violent, agitaiune nesntoas. . . încercare de a specula asupra patimilor

întunecate. . . (Puncte. Punctele de la urm sunt iar ale autorului, cuprinzând aceeai

ameninare: pentru asemenea oribile crime, ale antisemitismului nostru, n.r.)

Am reprodus aceast concepie tipic a tuturor jidnitilor. ""i se vede la ce se reduce:

cliee (lumea civilizat, ideile modeme), dar mai cu deosebire injurii (iudofagia

vulgar si feroce, arme mginite, instincte bestiale, divagrile câtorva maniaci,

scandalagii antisemii, pomiri asiatice, patimi întunecate).

Asemenea „aprecieri", le gsim nu numai la jidânitii vulgari, ci uneori chiar la unii

reprezentani de altfel distini ai culturii, în alte domenii. Astfel, de pild, eminentul

jurisconsult, profesor universitar, orator, om politic, fost ministmal instmctiei publice,

d. C. Arion, mi-a servit din cauza antisemitismului meu, în plin adunare a

deputailor, apostrofa - putem zice celebr, venind de la un brbat ca acesta -

numindu-m: omul cavemelor.

Cât pentru jidani - explicaia pe care o dau ei antisemitismului este înc si mai

caracteristic. Pe lâng obinuitul clieu, cu slbticie si ur - firete, fâr motiv, cci

nu le convine s discute motivele - antisemitismul este dup dânii: o nebunie, o

degenerare intelectual, o boal a spiritului. In modul acesta consider unul dintre

„intelectualii" modemi cei mai distini ai jidanilor, Dr. K. Lippe, de ilustrorigine, ca

30

strnepot al vestitului comentator al Talmudului, Rasi, din veacul de mijloc - cel cu

„tob sebegoim harog", pe cel mai bun dintre goimi, omoarâ-1.

Med. Dr. K. Lippe, pripit la noi din Galitia si stabilit la lasi - unde a fost închis,

omorând prin avort o cretin - a publicat chiar o scriere special cu titlul: „Simptome

ale boalei mintale antisemite" („Simptome der Antisemitischen Geistes Krankheit",

lassy 1887).

Si ca o dovad c argumentele de care se servesc jidanii parazii, împotriva

antisemitismului, sunt de o extrem srcie - ca si ale jidnitilor si pururea aceleai -

iat ce spune, chiar acum în urm. Curierul Israelit, oficialul organ el Uniunii Evreilor

pmânteni, în articolul de fond al numrului su de Vineri, 15 Septembrie 1922,sub

titlul injurios pentru noi, care scriem la APRAREA NAtlONALÂ, numindu-ne o

band de misei:

„Este la antisemii o stare de degenerare intelectual ajuns la perversitatea simurilor,

un fel de sadism mental, de care cei lovii sunt împini la minciun si calomnie".

Cum vedei, este o explicaie foarte simpl dar si extrem de naiv: tot ce se spune

contra jidanilor este minciun si calomnie, datorit unor degenerri intelectuale

specifice.

Definiia antisemitismului - de ctre jidniti si jidani - se rezum, dar, în aceste doucuvinte: slbticie si nebunie: se înelege: ale antisemiilor. Cât pentru jidani - ca

fenomen social - ei nici nu intr în explicaia aceasta. Ca si cum nu ar fi.

„Slbticia" si „nebunia" au fcut ca toate popoarele, în toate timpurile, egiptenii,

perii, grecii, romanii, arabii precum si naiile modeme pân în ultimul timp, sconsidere pe jidani ca un pericol naional si s ia msuri împotriva lor.

„Slbticia" si „nebunia" au întunecat înelegerea celor mai strlucii reprezentani ai

culturii tuturor naiilor, ca Cicero, Seneca, Tacit, Mohamed, Martin Luther, Giordano

Bruno, Friederich cel Mare, Voltaire, Napoleon 1, Goethe, Herder, Immanuel Kant,

Fichte, Schopenhauer, Cherles Foumier, Ludwig Feuerbach, Richard Wagner, Bisma

rck, Rudolf Virchow, Theodor Billroth, Eugen Duhring, si alii nenumrai, în toate

domeniile, ca s se pronune contra jidanilor.

„Slbticia" si „nebunia", în sfârit, explic antisemitismul celor mai alei

reprezentani ai culturii noastre, ca Simeon Bmut, B. P. Hasdeu, Vasile Alecsandri,

Vasile Conta, Mihail Eminescu.

Slbatici si nebuni: toti acetia. Civilizai si cumini: jidnitii. Iar jidanii: inexisteni.

Asemenea aberaii se sfarm de la sine. Cu toate acestea, pentru a confuziona spiritul

maselor, ele se produc necontenit. De aceea tocmai si pentru c asemenea „teorie" -

vrednic de capul jidanilor si de imbecilitatea si venalitatea jidnitilor - nu este

capabil s îneleag antisemitismul, ca fenomen social, noi îi vom spune „teoria

antisemit".

Dup aceast teorie, a noastr, în alctuirea antisemitismului trebuie s deosebim trei

momente: instinctul, contiina, tiina.

31

Instinctul a fcut ca întotdeauna mulimea, care se preocupa în primul rând de

interesele sale materiale imediate, sa se împotriveasc parazitismului jidanilor, prin

miscâri populare, adeseori sângeroase, si generale, precum a fost între altele multe,

pretutindeni, teribila micare a cazacilor, din Ucraina, condusa de Bogdan

Hmelnischy si în care au pierit peste 250.000 de jidani în 1649.

Contiina pericolului jidovesc se trezete treptat, mai întâi în clasele culte, si apoi se

întinde la tot mai muli, care se unesc cu mulimea, sprijinind revendicrile ei, ele

însele devenind contiente.

tiina începe cu cercetri pariale, pân când ajunge - abia în zilele noastre - la

determinarea obiectului ei, cercetând iudaismul ca fenomen social, desprit de mediul

în care cautâ sâ se confunde si constatând c el este o problem uman, si cea mai

mare, a crei soluie trebuie gsit.

Cercetrile pariale, prin rezultatele la care ajung, am putut zice c formeazantisemitismul tiinei. Aceasta este baza, care nu se confund îns, cu tiina

antisemitismului. Ceea ce le deosebete este obiectul lor diferit. Si iat definiia - prin

determinarea obiectului - a acestei tiine, care se vede c este o adevrat tiin cu

domeniul ei propriu: „tiina antisemitismului are ca obiect iudaismul ca problemsocial, fiind astfel, în mod necesar, sinteza tuturor tiinelor care pot contribui 1 a

soluia ei".

Care sunt aceste tiine, care prin cercetrile lor pariale contribuie la cunoaterea

iudaismului, am vzut. Si iat în ce fel tiina antisemitismului se folosete de

rezultatele lor, pentru a îndruma soluia ei.

Istoria: constat c de la început jidanii sunt un popor rtcitor printre celelalte

popoare, nomad, fr patrie. tiina antisemitismului stabilete c acest nomadism este

contrar existentei popoarelor sedentare agricole si nu poate fi tolerat.

Antropologia: constat c jidanii sunt un amestec de rase diferite între dânsele,

neînrudite, ca semiii, arianii. negrii, mongolii, ""tiinta antisemitismului explic

sterilitatea naiei jidnesti în domeniul culturii, ca un efect al acestei corciri si arat caceast corcitur nu poate ser vi cu nimic cultura celorlalte naii, pe care numai o

falsific, denaturând caracterele ei.

Teologia: constat c religia jidneasc este o religie particularist, bazat pe

legmântul special încheiat de Dumnezeul lor, Iahve, cu jidanii, considerai ca popor

ales, ca popor sfânt (am codes), desprit de celelalte popoare.

tiina antisemitismului deduce cu rigurozitate c o asemenea concepie exclude

posibilitatea oricrei conlucrri panice si a oricrei asimilri cu jidanii.

Politica: constat c pretutindeni, în mijlocul celorlalte naii, jidanii au organizaia lor

social deosebit, constituind stat în stat. tiina antisemitismului conchide c jidanii

sunt un element anarhic, periculos existentei tuturor statelor.

Economia politic: constat c jidanii au trit în toate timpurile, chiar în Palestina, ca

popor suprapus celorlalte naii, exploatând munca lor, fr ca ei s fie direct

productori. tiina antisemitismului zice c orice naie are dreptul s-si apere munca

32

sa productiva de exploatarea jidani lor, care nu pot fi tolerai a trai ca parazii,

compromiând existenta popoarelor.

Filosofia: constata câ concepia iudaismului despre viata este un anacronism contrar

propirii umane. tiina antisemitismului impune , ca o datorie câtre civilizaie, ca

aceasta monstruozitate culturala sa fie înlturata prin silinele unite ale tuturor naiilor.

Pe constatrile obiective ale diferitelor tiine speciale - deosebite de dânsa, tiina

antisemitismului - îsi bazeaz concluziile ei, care toate duc, cu necesitate, la aceeai

soluie: eliminare jidanilor din mijlocul celorlalte popoare, punând capât existentei lor

nefireti, parazitare, datorate unor concepii anacronice, contrara civilizaiei si linitii

tuturor naiilor si pe care ele nu o mai pot tolera.

Acea sta teorie antisemita difer, cum se vede, de teoria jidâneascâ si a jidânitilor,

care reduce explicaia antisemitismului la cele doua manifestaii sufleteti,

individuale, si care de îndat ce se manifesta în masa, sunt ele însâsi o problema

sociala: sâlb âticie si ura. Si o explica numai pe aceasta.

Instinctul antisemitismului: poate fi însoit uneori de slbticie si ur. Pentru cinstinctul e orb - cum se zice - desi e asa de sigur în aprarea vieii.

Contiina antisemitismului se adaug, îns, instinctului, întrind pornirile lui, oricât

ar fi de „slbatice". Cci pentru a fi „civilizat", trebuie mai întâi s exiti.

tiina antisemitismului: vine, în sfârit, si explic fenomenul, luminând tot mai multe

contiina mulimii si dând satisfacie deplin instinctului ei, cu izbucnirile lui

violente, pe care le legitimeaz, dezvluind cauza lor, în parazitismul jidanilor. Astfel,

ea ne d formula soluiei tiinifice, a problemei iudaismului - pe care nu ne mai

rmâne decât s-o punem în fiinctie, pentru a o realiza.

Antisemitismul modern întrunete dar toate energiile: energia instinctului, energia

contiinei, energia tiinei, a adevrului deplin dovedit, formând o formidabil putere

social, capabil desigur s rezolve cea mai mare problem a civilizaiei timpului

nostru care este problema jidâneascâ. Si cu ce se apr jidanii si jidnitii împotriva

acestei puteri uriae, cutând s prelungeasc existenta condamnat a parazitismului

lor? Am vzut: cliee, injurii si mofturi.

ludeofagia vulgar si feroce a antisemiilor notri. . . ne compromit în fata lumii

civilizate. . . arme ruginite scoase din arsenalul prigonirilor medievale. . . Rscolirea în

masele populare a instinctelor bestiale. . . porniri asiatice. . . Nebunie. . . Sadism

mental...

Acestea sunt toate argumentele - cci altele nu au - pe care le opun antisemitismului

nostru, crezând a-1 înltura cu prostii.

Pe când în sânul tuturor naiilor, revoltate împotriva parazitismului Iudei nomade,

clocotesc energiile rzbuntoare. .

.

A.C. Cuza, Aprarea Naional, nr.l6, 15 Nov. 1922, an I)

ÎNFIINAREA ASOCIAIEI STUDENILOR CRETINI

33

La 20 Mai 1922, într-o adunare restrâns am declarat desfiinat Centrul Studenesc

lasi, care se afla încâ în mâinile unei râmâsite de adversari susinui de rectorat si amînfiinat „Asociaia Studenilor Cretini", care triete si astzi. Pornisem un grup

restrâns, înfiinasem un cerc studenesc, trecusem la Societatea Studenilor în Drept,

iar spre sfârit, se ntea din truda noastr adevratul Centru Studenesc sub

denumirea de ASOCIAIA STUDENILOR CRETINI, ctre care bteau acumtoate inimile studentimii ieene. Alta îns, decât cea de la 1919.

***

De acumm apropiam, cu putin melancolie în sufiet, dup trei ani de lupte si de

scumpe legturi clite în focul atâtor încercri, de ziua despririi mele de universitate,

de viata de student, de camarazii mei de lupt. Mai aveam o lun pân la examenul de

licen si num puteam de prinde cu ideea c va trebui s plec, c noi, seria de la

1919, asa strâns închegai sufletete, vom pleca si ne vom rspân di flecare, cine stie

în ce colt de tar.

De aceea, dup ce am aranjat succesori în locul meu la Drept pe Sava Mârgineanu, iar

la Asociaia Studenilor Cretini pe Ilie Gâmeat, am fcut un jurmânt cu 26 de

camarazi, care ne simeam mai legai, în scopul de a lupta pe oriunde vom fi pentru

crezul ce ne-a legat pe bncile universitii. Legmântul acesta l-am isclit cu toii, 1-

am pus într-o sticl si l-am îngropat în pmânt.Dup ce mi-am trecut examenele de licen, am fcut un alt legmânt cu un al doilea

grup mai nou în lupt, în numr de 46.

Acetia au fost invitaii mei la Husi, unde timp de patru zile am inut edine,

lâmurindu-ne în cele mai mici amnunte asupra activitii noastre viitoare. Aici, tatl

meu a vorbit camarazilor în mai multe rânduri, îndemnându-i la lupt.

Dup aceasta ne-am desprit purtând flecare în suflet dorul unor zile mai bune si mai

drepte pentru neamul nostru.

ANGAJAMENT DE ONOARESubsemnaii studeni ai Universitii din lasi, vzând situaia grea în care se gsetepoporul român, ameninat în existenta sa de ctre un neam strin, care ne-a acaparat

moia si tinde sa pun mâna pe conducerea trii; pentru ca urmaii notri s nu

pribegeasc prin tri strine, alungai de srcie si mizerie din tara lor si pentru ca

neamul nostru s nu sângereze sub tirania unui neam strin, ne ridicm hotrâi

împrejurul unui nou si sfânt ideal, acela al aprrii patriei noastre în contra cotropirii

jidoveti.

în jurul acestui ideal am format Asociaia Studenilor Români Cretini de la

Universitatea din lasi.

Cu acest ideal plecm în suflet cei care prsim astzi bncile scolii.

A lupta, pe oriunde vom fl, pentru dreptatea noastr, pentru viata ameninat a

neamului, socotim a fl cea dintâi a noastr datorie de onoare.

34

De aceea, întrunii astzi Sâmbt 27 Mai 1922, ne lum un angajament comun ca,

împrâstiindu-ne în toate colturile trii, s ducem cu noi pretutindeni din focul care ne-

a însufleit în vremurile tinereii si s aprindem în sufletele necjite fclia adevrului,

a dreptului deviat liber a neamului nostru pe aceste meleaguri.

Vom pstra cea mai strâns legtur cu asociai pe care azi o prsim si în care

rmânem ca membrii sprijinitori, ea fiind punctul central care ne va uni mereu în lupta

noastr. Ne vom întâlni peste 8 ani, adic în anul 1930, 1/14 Mai la Universitatea din

lasi. Comitetul asociaiei va avea grij s anune pe toti membrii cu dou luni înainte

de aceast zi si s pregteasc primirea lor.

Lsm cuvântul nostru tuturor generaiilor de studeni care vor trece prin aceast

asociaie si care vor înelege s-si închine munca lor pe altarul patriei s se întruneasc

în acelai an si în aceeai zi cu noi la Universitatea din lasi.

27 Mai 1922

Comeliu Zelea Codreanu - Husi

N. Ndejde, str. Universitii 21 - lasi

Gr ig. Ghica, str. Carol 23 - lasi

L.Sârbu, Oficiul Attachi, com. Rudi, jud. Soroca

Grigoriev Eusevie, Oficiul Ivanovca-Rus, jud. Cetatea Alb, com. Caragiani

llie Gârneat, str. Muzelor 40 - lasi

Alexandru P. Hagiu, Chetresti - Vaslui

loan Blnaru, str. Tbcari 35 - Husi

Constantin C. Zotta, Maior Teleman 13 - Husi

A..Ibrileanu, str. Ghica Vod 3 - Galai

M. Berthet, com. Purcari, jud. Cetatea Alblacob I. Filipescu, Tg, Flciu, jud. Flciu

Leonid Bondac, Soroca - str. I. Heliade Rdulescu 5

C. Mdrjac, str. Apostol 71 - Galai

I.. Miclescu, Portului 165 - Galai

Ionel I. Teodorescu, Muzelor - Galai

Lascu Nicolae, Chiinu - str. Sinadino 22

Bobov Mihail, Chiinu, str. Podolskaia 85

Mihail V. Sârbul, com, Mscuti, jud, Orhei

Nicolae B. lonescu - R. Srat, str. Costantin Brâncoveanu 59

Pavel Epure - Cetatea Alb, Catedral

Gh. Boca, Blceanca, jud. Suceava - Bucovina

Vasile Nicolau, str. Lascr Catargiu 61 - Husi

Andronic Zaharia, Partestii de Sus p.u. Cacica - Bucovina

Vasile N. Popa, com. Punesti, Putna

Vasile Comiciuc, Putruti, Suceava - Bucovina

Nicolae N. Aurite, Tereblecea, irete - Bucovina

Gr. Mihut, Scheia, Suceava - Bucovina

35

Ciobanu ^efan - Suceava,str. Sturza 9, Bucovina

Eugen Cârdeiu, corn. Bîlca, jud. Râdâuti, Bucovina

Eug. N. Manoilesc u, Epureni, Fâlciu

Vladimir Frimu, corn, Câlmâtui, jud. Cahul

Gh. Zarojeanu - lasi, str. Muzelor 40

Prelipceanu Tit. Vasile, Horodnicul de Jos, jud. Râdâuti

Prelipceanu Gr. Vasile, Horodnicul de Jos, jud. Râdâuti

Constantin Darie, Horodnicul de Sus, jud. Râdâuti

Pascaru loan a '^efan. Tereblecea, jud. iret

Mihail I. Babor, Bâlâceana, Suceava - Bucovina

Sava Mârgineanu, Stroesti, Suceava - Bucovina

târanu Traian, Stroesti, Suceava - Bucovina

Al. Pistuga, corn. Tâmauca, jud, Dorohoi

Dragomir Lâzârescu, Tâmauca, jud. Dorohoi

Constantin C. Câmpeanu, Schela, jud. Suceava - Bucovina

D. Porosnicu, Gurmezoaia, Fâlciu

N. Gh. Ursu, Mâlusteni, Covurlui

C. Ghica, str. Carol 23 - lasi

LA SFÂRITUL STUDIILOR UNIVERSITARERâmas acasâ, îmi treceau pe dinaintea ochilor cei trei ani petrecui în universitate si

mâ întrebam: cum am putut noi râzbi peste atâtea obstacole, cum am putut înfrânge

mentalitatea, voina a mii de oameni, cum am învins senate universitare si cum ammuiat cutezana unei întregi prese vrâjmase? Am avutnoi bani sâ plâtim mercenari, sâ

ne scoatâ foi, sâ facem deplasâri, sâ întreinem acest adevârat râzboi? N-am avut

nimic.

Când m-am aruncat în cea dintâi luptâ, n-am facut-o în urma vreunui îndemn din

partea cuiva. Nici în urma vreunei consftuiri, a vreunei hotârâri prealabile cu

executarea câreia as fi fost eu însârcinat. Nici mâcar sub impulsul unei mari si

îndelungi frâmântâri interioare sau cugetâri adânci, în care sâ-mi fi pus aceastâ

problemâ.

Nimic din toate acestea. N-as putea sâ definesc cum am intrat în luptâ. Poate ca un omcare, mergând pe stradâ cu grijile, nevoile si gândurile lui, surprins de focul care

mistuieste o casa, îsi aruncâ haina si sare în ajutorul celor cuprini de flâcâri.

Eu, cu mintea unui tânâr de 19-20 de ani, am îneles numai atât din toate cele ce

vedeam: câ ne pierdem tara, câ n-o sâ mai avem tarâ; câ prin concursul incontient al

bieilor muncitori români sârâciti si exploatai, va veni peste noi stâpânitoare si

pustiitoare hoardâ jidâneascâ.

Am pornit din porunca inimii,dintr-un instinct de apârare pe care îl are cel din urmâ

vierme târâtor, nu din instinctul de conservare personalâ, ci din acela de apârare a

neamului din care fâceam parte.

36

De aceea, tot timpul, aveam senzaia ca în spatele nostru stâ neamul tot, cu viii, cu

alaiul de mori pentru tara, cu tot viitorul lui. Câ neamul lupta si vorbete prin noi, ca

mulimea vrjmaa, oricât de mare, în fata acestei entiti istorice, nu-i decât un pumnde farâmituri omeneti pe care le vom împrtia si le vom învinge.

Pent ru aceasta au câzut cu toii, în frunte cu necugetatele senate universitare, care

crezând câ luptâ cu noi, o mânâ de tineri nebuni, luptau în realitate cu propriul lor

neam.

Exista o lege a firii, care aseazâ pe fiecare la locul sâu; rzvrtiii în contra firii, de la

Lucifer si pân azi, toti rzvrtiii acetia, de multe ori foarte inteligeni, dar totdeauna

lipsii de înelepciune, au czut strfulgerai.

în cadrul acestei legi a firii, acestei înelepte aezri, oricine poate lupta, are dreptul,

are datoria s lupte pentru mai bine. în afar, în contra, peste aceast aezare nimeni

nu poate activa nepedepsit si neînfrânt.

Globula de sânge trebuie s rmân în cadrul si în slujba organismului omenesc.

O rzvrtire ar fi când nu s-ar ridica în contra organismului, ci mai puin: când ar sta

în propria ei slujb, când nu s-ar satisface decât pe ea însi, când n-ar avea alt

menire si alt ideal în afar de ea, când ar deveni propriul ei Dumnezeu.

Individul în cadrul si în slujba neamului su.

Neamul în cadrulsi în slujba lui Dumnezeu si a legilor Dumnezeirii.

Cine va înelege aceste lucruri va învinge, chiar de va fi si singur. Cine nu va înelege,

va cdea învins. Sub imperiul acestor gânduri îmi terminam cel de-al treilea an

universitar.

***

Din punctul devedere al organizrii ne statornicisem pe ideea de sef si de disciplin.

Democraia era înlturat, nu din calcule si nici din convingerea nscut pe cale de

teorie.

Antidemocratia noi o trisem din primul moment. Eu am condus mereu. O singur

dat în trei ani am fost ales: preedinte la Societatea Studenilor în Drept. Tot restul

timpului nu ma-u ales pe mine sef lupttorii, ci eu mi i-am ales.

Niciodat n-am avut comitete si n-am pus la vot propuneri. Totdeauna îns, când amsimit nevoia, m-am sftuit cu toti, dar pe a mea rspundere, am luat singur hotrârea.

De aceea, grupul nostru mic era întotdeauna o unitate nezdruncinat. Tabere cu preri

împrite, majoriti si minoriti, ciocnindu-se între ele pe chestiuni de aciune sau de

teorie, n-au existat.

Le toti ceilali era exact contrariu. De aceea au si czut învini.

O mare credin, ca o flacr care ardea necontenit în inimile noastre, luminându-ne

calea, o mare si neuitat iubire între noi, o mare disciplin, o deciziune în timpul

luptei si o cumpnit pregtire a plenului de lupt; acestea, binecuvântarea Patriei si a

lui Dumnezeu, ne-au asigurat biruinele în cei trei ani.

VARA ANULUI 1922

37

Vara anului 1922 n-a trecut în linite. Pe scena teatrelor naionale româneti sau

comunale din oraele moldovene încep sâ se joace în idis piese jidânesti de câtre trupa

Kanapof . Tineretul nostru a considerat aceasta ca o primejdie, pentru ca a vâzut un

început de înstrinare a acestei instituii menite sâ facâ educaie naionala si morala

poporului român. Expropriai în comer, expropriai în industrie, expropriai în

bogiile solului si subsolului românesc, expropriai în presa, ne vom vedea într-o

buna zi expropriai si de pe scena teatrelor naionale. Teatrul, alturi si scoal si de

biseric, poate înltao naie deczut, la contiina drepturilor si misiunii ei istorice. El

poate pregti si înla la lupt dezrobitoare o naie. De acum ni se va lua si aceast

redut. Teatrele noastre ridicate din truda si banul românului vor sluji jidnimii pentru

pregt irea si întrirea forelor ei în lupta contra noastr. Iar, pe de alt parte, de pe

aceste scene româneti, ne vor servi ca hran sufleteasc nou, românilor, tot ce va

contribui la demoralizarea, la decderea si la nimicirea noastr naional si moral.

Era de datoria altora, a guvernului, a oricrei autoriti, a profesorilor, s ia atitudine

în fata acestui nou atac antiromânesc. Absent total. Numai tineretul, riscând lovituri,

acoperindu-se de nenumrate insulte si negsind nicieri nici un sprijin, areactionat

asa cum a putut.

Aceast lupt a fost continuat în toate oraele: la Husi, Vaslui, Bârlad, Botoani,

Pacani etc, de grupul studenilor ieeni ajutai pretutindeni de elevii de liceu. Ei

ptrundeau în slile pline de jidani, aruncând peste artitii satanei cu tot ce le cdea în

mân si alungându-i astfel de pe scena româneasc.

Poate necivilizat, vor zice unii. Poate, zic si eu. Da întrucât este civilizat ca o naie

strin sm deposedeze rând pe rând de toate bunurile trii mele? întrucât este

civilizat ca aceeai naie s-mi otrveasc cultura si s mi-o serveasc apoi pe scenpentru am ucide?

întrucât au fost civilizate mijloacele întrebuinate în Rusia de jidnime? întrucât e

civilizat s cspeti milioane de oameni fr judecat? întrucât e civilizat s dai foc

bisericilor sau s le transformi în cabarete?

Eu, în srcia si dup slabele mele puteri,m apr în contra atacului cum pot. Cupresa, dac am. Cu autoritile, dac mai sunt româneti. Cu cuvântul, dacm ascult

cineva. Cu fora, dac nu mai am cu ce si dac toti tac. E las si nedemn acela care din

vânzare sau din laitate nu-si apr tara. Si nu reacioneaz în nici un fel.

Oricum, era un protest aceast lupt, era singurul protest în mijlocul unei lase si

îngrozitoare tceri. A doua zi se întorceau camarazii, plini de lovituri si de rni, cci

nu era puin lucru ca un grup de 15 tineri s intre într-un teatru cu 3-4000 de jidani. Si

mai ales se întorceau plini de ocar si de batjocur din partea românilor notri.

De multe orim întreb: ce ne-a meninut pe noi, un grup asa de mic, în fata atâtor

lovituri, a atâtor ocri venite de pretutindeni în jurul nostru? N-am gsit nici un sprijin

nicieri. în aceast lupt cu toat lumea, singurul sprijin l-am gsit în noi. în credin ta

noastr c suntem pe marea linie a istoriei noastre naionale, alturi de toti cei care au

38

luptat, suferit si murit, ca martiri, pentru pmântul si neamul nostru.

ÎN GERMANIAIn toamna anului 1922, m-am întors la lasi. Acolo am împrtit camarazilor un vechi

gând al meu, de a mâ duce în Germania, pentru a-mi continua studiile de Economie

Politica si în acelai timp a încerca sa realizez cât de puin gândul de a duce ideile si

credinele noastre peste hotare. Noi ne ddeam bine seama, din studiile pe c are le

fcusem, câ problema jidoveasc are un caracter internaional si c reactiunea nu

poate fi decât tot pe plan internaional; c o rezolvare total a acestei probleme nu se

poate obine decât printr-o aciune a tuturor neamurilor cretine trezite la c onstiinte

primejdiei jidnesti.

Nu aveam îns nici bani, nici haine. Camarazii mi-au procurat haine si au împrumutat

suma de 8.000 lei de la inginerul Grigore Beian, pe care urmau s-o plteasc lunar,

contribuind fiecare dup puteri. Cu aceast sum am plecat la Berlin, condus la garde toti acei de carem despream si care rmâneau s lupte mai departe acas.

Ajuns la Berlin, mi-au fost de mare ajutor doi prieteni, studeni si ei. Blan si C. Zotta.

M-am înscris la Universitate.

In ziua înscrierii m-amîmbrâcat în costum naional si m-am prezentat la acea frumoassolemnitate, când rectorul dup un strvechi obicei, strânge mâna fiecrui nou înscris.

Pe slile Universitii am fost obiectul curiozitii generale din cauza costumului meuromânesc.

***

Pe cititorul acestor rânduri l-ar interesa cu deosebire dou chestiuni din Germania de

la 1922. O privire asupra situaiei generale si stadiul micrilor antisemite.

Rnile lsate de rzboiul care se terminase de curând si de înfrângere, sângerau.

Mizeria material se întindea peste Berlin si peste restul trii, deopotriv. în ultimul

timp fusese ocupat si Valea Ruhrului, un însemnat centru de bogie. Asistam la

prbuirea vertiginoas si catastrofal a mrcii. Lipsa de pâine, lipsa de alimente, lips

de luc ru prin cartierele muncitoreti. Sute de copii acostau lumea pe strad, cerând

ajutor. Cderea mrcii arunc în aceeai mizerie si aristocraia german. Oameni care

avuseser bani, în câteva zile nu mai aveau nimic. Cei cu pmânturi si imobile care si

le V ânduserâ atrai de mirajul unui mare pret, numai în câteva sptmâni rmâneausraci. Capitalurile jidnesti din tar si strintate fceau afaceri colosale. Cu câteva

sute de dolari, deintorii de valut forte deveneau proprietari ai unor imobile uriasede

câte 50 de apartamente. Samsarii miunau pe toate strzile, dând lovituri formidabile.

Prtai ai acestei mari mizerii erau si câiva strini, printre carem numram si eu:

fiindc n-aveam nici un ban. Cei 8.000 de lei ai mei cu care venisem îi terminasem.

Atunci a început foamea. Dar în mijlocul unei suferine generale, viata ta e mai

uoar. Fiind o fire care num încovoi în fata greutilor, nu m-am supus mizeriei, ci

am încercat s lupt cu ea. Am studiat toate posibilitile si m-am hotrât s mâapuc de

comer. îmi trebuia un capital foarte mic, pentru ca s procur produse alimentare din

39

provincie, pe care apoi sâ le aduc si sa le revând la Berlin la restaurante. Acest fapt m-a determinat sâ mâ mut în ajunul sârbâtorilor la Jena, unde viata era ma i ieftinâ. M-aimpresionat acolo, în mijlocul acestei mizerii în care se zbâtea poporul german,

spiritul de disciplin, puterea lui de muncâ, simul datoriei, corectitudinea, puterea de

rezistent si credina în zile mai bune. Era un popor sânâtos si vedea m câ nu se va

lâsa doborât la pâmânt si câ va învia cu puteri nebânuite de sub piatra tuturor

greutilor care-1 apsau.

Micarea antisemit. Existau în Germania mai multe organizaii politice si doctrinare

antisemite, cu multe foi, cu manifeste, cu insigne, toate îns ubrede. Studenimea de

la Berlin si cea de le Jena era împrit în societi si numra foarte putini antisemii.

Masa studeneasc cunotea vag problema. De o aciune studeneasc antisemit sau

mcar de o orientare doctrinar similar cele i de la lasi nu putea fi vorba. Am avut

multe discuii cu studenii de la Berlin, în 1922, care desigur astzi sunt hitleristi simmândresc sâ le fi fost eu profesorul în antisemitism, ducându-le acolo din adevrurile

învate la lasi.

De Adolf Hitler amauzit pentru prima dat pe la mijlocul lunii octombrie 1922. Mâdusesem în Nord-Berlin, la un muncitor care fabrica „zvastici" si cu care legasem

bune relatiuni. Numele su era Strumpf si locuia în Salzwedeler Strasse 3. Acesta mi-

a spus: „se aude de o mi scare antisemit pornit la Miinchen de un tânr pictor de 36

de ani, Hitler. Mi se pare c acesta este acela pe care îl ateptm noi, germanii".

Viziunea acestui muncitor s-a împlinit. Eu am rmas cu admiraie pentru puterea lui

de intuiie datorit câreiael a putut desprinde cu antenele sufletului lui din zeci de

oameni si farâ sâ-1 cunoasc, cu zece ani înainte, pe acela care va birui în 1932, unind

sub o singur mare comand întreg poporul german.***

Tot acolo la Berlin si cam în acelai timp, am auzit vestea uriaei izbucniri fasciste:

marul asupra Romei si victoria lui Mussolini. M-am bucurat ca de victoria trii mele.

Exist o legtur de simpatie între toti aceia care, în diferite pârti ale pmântului, îsi

servesc neamul, dup cum exist o legtur de simpatie între toti aceia care lucreaz la

nimicirea neamurilor.

Mussolini, viteazul care clca balaurul în picioare, era din lumea noastr, de aceea

toate capetele de balaur se npusteau asupra lui jurându-i moarte. Pentru noi ceilali,

el va fi un luceafr luminos care ne va da sperane; ne va fi dovada vie c hâdra poate

fi învins. O dovad a posibilitilor noastre de biruin.

Dar Mussolini nu e antisemit. Degeabav bucurai, optea presa jidoveasc la urechile

noastre.

Nu e vorba de ce ne bucu râm noi; e vorba de ce vâ suprai D-voastr de victoria lui,

dac nu e antisemit. Care e raiunea atacurilor mondiale ale presei jidânesti în contra

lui?

In Italia sunt atâti jidani câi ceangi în România pe Valea iretului. O micare

antisemit în Italiaar fi, ca si cum noi românii, am pomi o micare contra ceangilor.

40

Dar dac Mussolini ar fi trâit în România, n-ar fi putut fi decât antisemit, pentru ca

fascism înseamn, în primul rând, aprarea naiei tale împotriva primejdiilor care o

pândesc. înse amnâ desfiinarea acelor primejdii si deschidere de drum liber ctre

viat si mrire pentru naiunea ta.

în România, fascismul nu putea s însemne decât înlturarea primejdiilor care

amenin poporul român, adic înlturarea primejdiei jidnesti si deschidere de drumliber ctre viata si mrirea la care au dreptul s aspire românii.

Iudaismul a ajuns la stpânire în lume prin masonerie si în Rusia prin comunism.

Mussolini a distrus la el acas aceste dou capete iudaice, care ameninau Italia cu

moartea: comunismul si masoneria. Acolo, iudaismul a fost desfiinat prin ce a avut el.

La noi, va trebui desfiinat prin ce are: jidanii, comunitii si masonii. Aceste gânduri

le opuneam noi, tinerii români, în general, încercrilor iudaice de a ne despri de

bucu ria biruinei lui Mussolini.

Eram înc la Jena când, într-o bun zi, am fost surprins de vestea c întreaga

studentime român, de la toate universitile, s-a ridicat la lupt. Aceast nebnuit de

nimeni manifestare colectiv a tinereii româneti a fost o izbucnire vulcanic pornit

din adâncurile naiei. Ea s-a manifestat mai întâi la Cluj, în inima acelui Ardeal care a

luat poziie ori de câte ori neamul s-a gsit în impas, pentru ca aproape concomitent sirump violent în toate celelalte centre universitare.

într-adevr, la 3-4 decembrie, la Bucureti, lasi. Cernui, sunt mari manifestaii de

strad. întreaga studentime român este în picioare, ca într-un ceas de mare rspântie.

Pentru a mia oar, rasa aceasta, a pmântului, ameninat de atâtea ori în decursul

veacurilor, îsi arunca tineretul în fata primejdiei pentru a-si salva fiina. Un mare

moment de electrizare colectiv, fr pregtire prealabil, fr discuii pro si contra,

fr decizii luate în comitete, fr ca cel puin cei din Cluj s se cunoasc cu cei din

lasi. Cernui, Bucureti. Un mare moment de iluminaie colectiv ca lumina unui

fulger în mijlocul unei nopi întunecoase, în care o tinerime întreag îsi vede linia de

viat a ei si a neamului.

Aceast linie trece luminoas de-a lungul întregii noastre istorii naionale si continu

virtual de-a lungul întregului nostru viitor românesc, indicând calea de viat si de

onoare pe care va trebui s mergem si noi si strnepoii notri, dac voim viat si

onoare pentru neamul nostru.

Generaiile se pot aeza pe aceast linie, se pot apropia sau îndeprta de ea. Avândputina deci, de a da pentru neam de la maximum de viat si onoare, pân la maximumde dezonoare si ruine.

Câteodat pe aceast linie se ridic numai indivizi izolai prsii de generaiile lor. în

momentul acela, ei sunt neamul. Ei vorbesc în numele lui. Cu ei sunt toate milioanele

de mori si de martiri ai trecutului si viata de mâine a neamului.

Aici nu intereseaz majoritatea, fie ea de 99%, cu prerile ei.

41

Nu prerile majoritii determina aceasta linie de viata a neamului. Ele, majoritile,

se pot numai apropia sau îndeprta de ea, dup starea lor de contiin si virtute sau de

incontienta si decdere.

Neamul nostru n-a trit prin milioanele de robi care si-au pus gâtul în jugul strinilor,

ci prin Horia, prin Avram lancu, prin Tudor, prin lancu Jianu, prin toti haiducii, car în

fata jugului strin nu s-au supus, ci si-au pus flinta în spate si s-au ridicat pe potecile

munilor, du când cu ei onoarea si scânteia libertii. Prin ei a vorbit atunci neamul

nostru, iar nu prin „majoritile" lase si „cumini". Ei înving sau mor: indiferent.

Pentru c atunci când mor, neamul triete întreg din moartea lor si se onoreaz din

onoarea lor.Ei strlucesc în istorie ca nite chipuri de aur care, fiind pe înlimi, sunt

btute în amurg de lumina soarelui, în timp ce peste întinderile cele de jos, fie ele cât

de mari si cât de numeroase, se aterne întunericul uitrii si al morii. Aparine istoriei

naionale nu acela care va tri sau va învinge - cu sacrificarea liniei vieii neamului -

ci acela care, indiferent dac va învinge sau nu, se va menine pe aceast linie.

Ea este predeterminat în înelepciunea lui Dumnezeu; ea a fost vzut în ziua de 10

decembrie, de studenii români. Si în aceasta st valoarea zilei: o întreag tinerime

româneasc a vzut lumina.

La 10 decembrie, delegai din toate centrele se adun la Bucureti, îsi fixeaz în zece

puncte ceea ce au crezut c formeaz esena micrii lor si se declar greva general

pentru toate universitile, cerându-se realizarea acestor puncte. Nu este 10 decembrie

mare prin valoarea formulrii care s-a fcut atunci, dup cât au putut delegaii formula

din esena adevrului care fi-mânta sufle tul întreg al studentimii române. Este mare

prin miracolul trezirii acestei tinerimi la lumina pe care a vzut-o sufletul ei. Este

însemnat ca zi a hotrârii. A hotrârii la aciune, a declarrii rzboiului sfânt, care va

cere acestei tinerimi române atât a trie de suflet, atâta eroism, atâta maturitate, atâtea

jertfe cunoscute si necunoscute, atâtea morminte! 10 decembrie 1922 cheam tineretul

pmântului acesta la un mare examen.

Nici cei din Bucureti si nici eu care eram departe si nici alii, care poate erau copii

prin liceu, dar care astzi lâncezesc adânc în închisori sau dorm sub pmânt, n-am

crezut c ziua aceasta ne va purta prin atâtea primejdii si ne va aduce atâtea lovituri si

atâtea rni în lupte pentru aprarea trii noastre.

La Bucureti, Cluj, lasi si Cernui, izbucniri formidabile ale maselor studeneti, care,

conduse de puterea lor de intuiie, - accentuez: nu de conductori - se îndreapt spre

duman. Ele vizeaz în primul rând presa jidneasc: „Adevrul", „Dimineaa",

„Mântuirea", „Opi nia", „Lumea", focare de infecie moral, de otrvire si zpcire a

românilor.

Se îndreapt pentru a le distruge, dar si pentru a arta poporului român primejdia

primei linii inamice, fat de care el va trebui s fie în gard. Manifestaia contra presei

înseamn: declararea ei de duman a intereselor naionale si prin aceasta atragerea

lurii aminte a românilor de a nu se lsa indui în eroare., orbii sau condui de presa

scris de jidani sau de românii jidniti.

42

Presa aceasta atacâideea religioasa la români, slâbindu-le astfel rezistenta morala si

mpându-le contactul cu Dumnezeu.

Presa aceasta împrtie teorii antinaionale, slâbindu-le credina în naiune si rupându-

i de pâmântul ârii, de dragostea pentru el, pâmânt care în toate timpurile a fost

îndemn la luptâ si sacrificiu.

Presa aceasta prezintâ fals interesele noastre româneti, dezorientând si îndreptând pe

români pe linii opuse intereselor naionale.

Presa aceasta înalta mediocritile si oamenii capabili de corupie pentru ca strinul

s-si poat satisface interesele lui si coboar valorile morale care nu se vor preta a

face servicii iudaismului si intereselor acestuia.

Presa aceasta otrvete sufletul neamului, dând zilnic si sistematic publicitate crimelor

senzaionale, legturilor imorale, avorturilor, aventurilor.

Presa aceasta omoar adevrul si slujete minciuna cu perseverent diabolic,

întrebuineaz calomnia ca arm de distrugere a lupttorilor români.

De aceea un român trebuie s fie atent când citete o foaie jidneasc, stând în gardfat de fiecare cuvânt care nu e la întâmplare aruncat si cutând a descifra planul

iudaic cu care el a fost scris. Asupra acestor chestiuni voiete micarea studeneasc satrag luarea aminte a tuturor românilor, atunci când ea se îndreapt ctre red actiile

jidnesti, declarându-le vrjmae ale poporului român.

Am accentuat c izbucnirile formidabile ale maselor studeneti erau conduse de

puterea lor de intuiie si nu de conductori. Pentru c e uor ca cineva s îndrepte

câiva indivizi ctre casa cuiva, pentru a-i face manifestaie ostil. Când îns marile

mulimi se îndreapt cu ostilitate, din porunca instinctului lor, ctre cineva, acela este

condamnat fr apel ca vrjma naional.

NUMERUS CLAUSUSIn timpul luptelor studeneti trece din gur în gur formula „numerus clausus". Dar

nu ca o formul salvatoare, cci masele nu dau formule, ci indic primejdii.

„Numerus clausus" însemneaz c marea primejdie jidneasc st în numr, mai cu

seam în numr, pe care nu-1 mai putem suporta nici în scoli, nici în comer, nici în

industrie, nici în profesiunile libere. „Atenie la numr", voiete s spun „numerus

clausus", cci el trece peste puterile noastre de rezistent naional si dac nu lummsuri, murim ca neam.

Atâta valoare are aceast formul. Sau, dac voii, ca msur salvatoare, are valoarea

unei formule de urgent, de prim îngrijire necesar, dar cu totul insuficient pentru

vindecarea boalei. „Numerus clausus", în sine, însemneaz: limitarea numrului

jidanilor în scoli, profesiuni libereetc. Pân la ce numr limitare? Pân la proporia

dintre numrul tuturor jidanilor fat de acela al românilor în cuprinsul României.

Adic, dac în România sunt 15 milioane de români si 3 milioane de jidani, proporia

este de 20%. Dup formula „numerus cl ausus" jidanii urmeaz s fie admii în scoli,

medicin, barou etc, în proporie de20%.

43

„Numerus clausus" însemneaz limitarea numrului jidanilor pânâ la proporia dintre

numrul lor si numrul total al românilor.

„Numerus clausus" este numai o formul de repartiie a jidanilor în sânul naiilor, dar

nu o formul de rezolvare a problemei.

Aceast formul nu rezolv aproape nimic, cci ea se ocup de respectarea

proporiilor, dar nu atac proporia în sine. Dac jidanii sunt 3 milioane, îi las 3

milioane. Mai ales nu se ocup din cauza acestei proporii si nu arat mijloacele prin

care s-ar putea micora aceast proporie, adic nu cuprinde în sine mijloacele de

rezolvare a problemei jidnesti.

PROBLEMA JIDÂNEASCÂNUMRUL JIDANILOR

Numrul mare al jidanilor ridic o serie de probleme:

1 .Problema pmântului românesc;

2.Problema oraelor;

3.Problema scolii româneti si a clasei conductoare;

4.Problema culturii naionale.

Toate acestea sunt tratate impecabil de profesorul A. C. Cuza în scrierile sale:

„Poporatia", „Naionalitatea în art", „Articole", „Discursuri parlamentare", „Curs de

economie politic". Cele ce susin mai jos aparin în esen gândirii profesorului Cuza.

Numrul jidanilor din România nu se cunoate exact. Pentru c statisticile încercate au

fost fcute cu cea mai mar lips de interes de ctre politicienii români, pentru a-si

ascunde opera de trdare naional si pentru c jidanii de pretutindeni fug de adevrul

statisticii. Un proverb spune: „Jidanul triete din minciun si moare în contact

cuadevrul". De altfel, mult vreme. Directorul Statisticii Statului din Ministerul de

Finana era Leon Colescu = Leon Coler.

Si au dreptate din punctul lor de vedere, pentru c românii pusi în fata numrului

exact al populaiei jidnesti, si-ar da seama c se afl în fata unei adevrate primejdii

naionale si s-ar ridica pentru a-si apra patria. Deci, în fata adevrului statisticii,

puterea iudaic se stinge, moare. Ea nu poate tri decât din ascunderea adevrului, din

falsificarea lui, din minciun.

Noi credem c sunt în România între 2-2 l/2milioane de jidani. Dar chiar dac ar fi

numai un milion - asa cum susin ei - poporul român s-ar gsi în fata unui pericol de

moarte. Pentru c nu intereseaz numai numrul în sine, cantitatea, ci si calitatea celor

care îl reprezint si mai ales intereseaz poziiile pe care le ocup jidanii în structura

funcional a unui stat în viat, sub toate formele, a unei naiuni.

Pmântul nostru a fost pmântul nvlitorilor. El îns n-a cunoscut niciodat în

decursul istoriei ca vreo armat s fi ajuns la formidabilul numr al jidanilor de azi.

Nvlirile treceau peste noi mai departe: nvlitorii de azi nu mai pleac. Se stabilesc

aici, pe pmântul nostru, într-un numr neîntâlnit pân astzi si se prind ca râia de

trupul p mântului si al naiei.

44

Când începe nvlirea jidanilor? în jurul anului 1800 gsimun numr de abia câteva

mii în toat Moldova. La 1821, în Bucureti, se aflau 120 de familii.

Aceast târzie aezare pe pmântul nostru de datoreste faptului c jidanii s-au ocupat

totdeauna cu comerul. Ori comerul, pentru a se putea dezvolta, cere: libertate si

siguran la exercitarea lui.

Pe pmântul românesc aceste dou condiii lipseau, lipsea libertatea de exploatare a

solului românesc, deci perspectivele unui comer mai mare, si lipsea mai cu seamsigurana. Pmântul românesc a fost cel mai nesigur pmânt din lume. N-avea ranulromân sigurana casei lui, a vitelor, a muncii, a recoltei sale de un an. Loc de nvliresi de lupte, teatru de rzboi de secole nesfâr site, iar dup ele de multe ori dominaie

strin cu biruri sângeroase.

Ce s caute jidnimea pe acest pmânt? S se bat cu hunii, cu ttarii, cu turcii?

Nvlirea jidneasc începe abia acum 100 de ani. în urma pcii de la Adrianopol

1829, se capt libertatea de comer si în acelai timp încep s se arate zrile unei viei

mai linitite.

De acum începe nvala care va creste an cu an peste capul nostru, al românilor si în

special al moldovenilor, sectuindu-ne de averi, nimicindu-ne moralicete si

amenintându-ne cu pieirea.

La 1 848 comercianii si industriaii moldoveni încep s se plâng domnului Mihail

Sturza, cerând msuri împotriva comercianilor jidani si a concurentei neloiale

practicat de ei.

De atunci nvala creste mereu. Poate nu e bine zis nval, cci aceasta presupune

ideea de violent, de curaj moral si fizic. Infiltraia iudaic este termenul cel mai

potrivit, pentru c cuprinde mai mult ideea de strecurare pe nesimite, strecurare las

si perfid. Cci nu e puin lucru ca s rpeti pmâ ntul si avuiile unui neam, fr ca

mcar s-ti justifici prin lupt, prin înfruntarea riscului, printr-o mare jertf, cucerirea

fcut.

Ei au acaparat încetul cu încetul comerul mic si industria mic româneasc, apoi au

atacat prin aceleai manopere fi-auduloase comerul si industria mare si astfel au pus

stpânire pe oraele din jumtatea de nord a trii.

Atacul asupra clasei de mijloc româneti a fost dat cu precizia pe care o întâlnim

numai la unele insecte de prad care, pentru a-si paraliza adversarul, îl împung cu acul

în sira spinrii.

Nu se putea un loc mai bine ales.

Clasa de mijloc atacat cu succes, însemneaz spargerea în dou a neamului

românesc.

E singura clas care are un dublu contact: în jos cu cea rneasc pe care stsuprapus, exercitând asupra ei o putere de autoritate si prin starea economic mai

bun si prin aceea de cultur; în sus, cu ce conductoare, pe care o susine pe umerii

ei.

45

Atacul reuit asupra clasei de mijloc, adicâ nimicirea ei, atrage dup sine, ca o

consecina fatala, farâ efort din partea atacatorului:

a.nâruirea clasei conductoare (aceasta clasa conductoare va termina prin a

se prbui);

b. imposibilitatea refacerii ei;

c.zâpâcirea si îndobitocirea, înfrângerea si robirea clasei târânesti.

In ultima analiza, atacul iudaic asupra clasei de mijloc româneti aici tinde: moartea,

pieirea poporului român nu însemneaz moartea celui din urma român, dupâ cum îsi

imagineaz unii. Moartea aceasta însemneaz viata în sclavie. Reducerea la stare de

viata de rob a câtorva milioane detârani români, care sâ munceasc pentru jidnime.

Iat constatrile prof. Nicolae lorga cu privire la numrul jidanilor si la data aezrii

lor la noi. Profesorul lorga în „Istoria Evreilor în rile noastre", comunicare fcut la

Academia Român în edina de la 13 septembrie 1913, expunând aceast chestiune,

printre altele precizeaz:

„La Neam, câiva evrei se aeaz unul lâng altul pe pmânturile Mnstirii între

1764-1766" (pag. 18).

„La Botoani vreun act domnesc ca acel din 1757 nici nu pomenete pe evrei între

ceilali locuitori ai oraului" (pag. 17).

„Câte un evreu apare la Suceava ca orândar pe locul Mitropoliei si alii ca mici

negustori, la Ocna, la Hârlu, la Siretiu, la Galai, la Bârlad (era vreme când despre

bârldenii cretini se putea scrie c se îndeletnicesc cu negoul mai mult decât cu alt

munc) (pag. 10), apoi la Roman unde la 1741 nu se stia decât de moldoveni si armeni,

la Târgul Frumos unde în 1755 se pomenesc dou cârciumi si orânda jidoveasc ce

sunt acolo în târg" (pag. 17-18).

In Bucovina înjurai anexrii de la 1775:

„în aceste inuturi ale Cernutiului si Câmpulungului la care se aduseser pri ale

Hotinului si Sucevei (în toate aceste inuturi) nu erau decât 206 familii jidoveti

înaintea stpânirii împrteti.

La 17 75 ajunseser a fi prin scurgere din Galitia 780-800 familii.

Cel dintâi guvernator al trii, generalul Enzenberg, constat c ei se îndeletnicesc în

rândul întâi cu cârciumritul, cu vin, holerc (rachiu) si bere. .

.

Sunt, spune generalul, neamul cel mai de- a dreptul stricat, dedat trândviei, se

hrnete fr a fi prea mult suprat, dinsudoarea cretinilor muncitori.

O comisiune care funciona la 1781 arat c:Aici în tar, evreii obinuiesc a cumpra ranului dinainte puiul în ou, mierea în

floare si mielul în pântecele mamei la un pret mic si prin aceast camt, a-i suge cu

totul pe locuitori si a-i aduce la srcie, asa încât ranii împovrai astfel de datorii si

pentru viitor nu afl alt mijloc de mântuire decât s fug din tar.

Vedem pe divanul ac estei tri (Moldova) apoi pe domni, mai ales pe Constantin

Moruzi aprându-se cu disperare împotriva lor.

46

. . .cum i se oferâ lui Enzenberg de cahaluri, în scris, 5.000 de galbeni pe an pentru a

tolera vechea stare de lucruri, se încearc si coruperea Domnului, dar acesta respinse

BANII mai bine decât sa expuie tara pieirii totale" (pag. 20).

Si mai târziu, pe la 1840-48, iatâ ce constata profesorul lorga:

„Cu zecile se numra aceste aezri de exploatare si depravatie, cârciuma lângâ

cârciuma, cu sticle de rachiu de cartofi si alte otrvuri, în tot cuprinsul Moldovei,

istovind o rasa pentru hrânirea viciilor civilizate ale clasei dominante" (pag. 34).

Si scrie mai departe profesorul lorga:

„Totui interveniile strine hrnite de elementele evreieti din tara, nu se oprir. în

1878 ele puser condiii recunoaterii independentei, câtigate cu jertfe de sânge a

tarii si grmdir umilinteasupra României independente, care nu se putea sinucide

dând politicete jumtate din ea în puterea evreilor moldoveni. . . Si pr ecumKogâlniceanu aprase satele de alcoolul si camâta evreiasca, dl. Maiorescu apârâ

demnitatea României de insulta primirii strinilor, prin voina strinilor" (pag. 39).

**

Am dat acestea aici pentru ca s stabilesc dupâ o mare, recunoscut si necontestat

autoritate tiinific, începuturile aezrii jidanilor pe pmântul românesc.

PROBLEMA PMÂNTULUI ROMÂNESCNu se poate ca un neam din lume, fie el chiar numai un trib de slbatici, s nu-si puncu durere sfâietoare problema pmântului su, în fata unei nvliri strine. Toate

neamurile din lume, de la începutul istoriei pân astzi, si-au aprat pmântul patriei.

Istoria tuturor popoarelor, ca si istoria noastr româneasc, e plin de lupte pentru

aprarea pmântului. S fie oare o anomalie, o starebolnvicioas a noastr, a

tineretului românesc, faptul de a ne ridica s ne aprm pmântul ameninat? Sau

anomalie, a nu ni-1 apra atunci când ni-1 vedem primejduit? Anomalie este a nu ne

apra, adic a nu face ce toate neamurile au fcut si fac. Anoma lie si stare

bolnvicioas este a ne pune în contradicie cu toat lumea si cu întreaga noastr

istorie.

De ce oare toate neamurile s-au luptat, se lupt si se vor lupta necontenit pentru

aprarea pmântului lor?

Pmântul este baza de existent a naiei. Naiunea st, ca un pom, cu rdcinile ei

înfipte în pmântul trii, de unde îsi trage hrana si viata. Nu exist neam care s poattri fr pmânt, dup cum nu exist pom care s triasc atârnat în aer. O naie care

nu are pmântul su nu poate tri, dec ât dac se aeaz sau pe pmântul unei alte

naii, sau pe trupul acesteia, sugându-i viata.

Sunt legi fcute de Dumnezeu, care orânduiesc viata popoarelor. Una din aceste legi

este legea teritoriului . Dumnezeu a lsat un teritoriu determinat fiecrui popor ca striasc, s creasc, s se dezvolte si s-si creeze pe el cultura sa proprie.

Problema jidneasc în România ca si aiurea const în înclcare de ctre jidani a

acestei legi naturale a teritoriului. Ei ne-au înclcat teritoriul nostru. Ei sunt

47

infractorii, si nu eu, popor român, sunt chemat sâ suport consecinele infraciunii lor.

Logica elementara ne spune: infractorul trebuie sâ suporte consecinele infraciunii

svârite. Va suferi? Nare decât sâ sufere. Toti infractorii sufer. Nici o logica

dinlume nu-mi va spune sâ mor eu pentru infraciunea sâvârsitâ de alii.

Deci problema jidâneascâ nu nate din „urâ de rasâ". Ea nate dintr-un delict sâvârsit

de jidani fatâ de legile si ordinea naturalâ în care frâiesc toate popoarele lumii.

Rezolvarea problemei jidânesti?

lat-o: reîntoarcerea delincvenilor în aceasta ordine naturalâ universal si respectarea

legalitii naturale.

Dar si legile trii opresc invazia jidâneascâ. Art. 3 din constituie spune: „Teritoriul

României nu se poate coloniza cu populaie de gint strin".

Ce însemneaz, dac nu colonizare, faptul instalrii a dou milioane de jidani pe

teritoriul românesc?

Dar acest teritoriu este proprietatea inalienabil si imprescriptibil a poporului român.

Si dup cum scria cineva, poporul român, nu dup 50 de ani, nu dup 100 de ani, ci

chiar si dup mii de ani, ne vom revendica dreptul asupra acestui pmânt, dup cumne-am recucerit pmântul Ardealului, dup 100 de ani de stpânire maghiar.

NOI SI PMÂNTUL NOSTRUToate popoarele din jurul nos tru au venit de undeva si s-au aezat pe pmântul pe

care triesc. Istoria ne d date precise despre venirea bulgarilor, turcilor, maghiarilor

etc. Un singur neam n-a venit de nicieri. Acela suntem noi. Ne-am nscut din negura

vremii pe acest pmânt odat cu stejarii si cu brazii. De el suntem legai nu numai prin

pâinea si existenta care ne-o d muncindu-1 din greu, dar si prin toate oasele

strmoilor care dorm în râna lui. Toti prinii notri sunt aici. Toate amintirile

noastre, toat gloria noastrrzboinic, înfreaga noastr istorie aici, în acest pmânt stîngropat.

Aici e Sarmisegetuza cu râna regelui Decebal, cel nemuritor, pentru c cine stie smoar ca Decebal, nu moare niciodat.

Aici odihnesc Musatinii si Basarabii, aici la Podul înalt, la Rzboieni, la Suceava, la

Baia, la Hotin., la Soroca, la Tighina, la Cetatea Alb, la Chilia, dorm românii czuiîn lupte, boieri si rani, muli ca frunza si ca iarba.

La Posada, la Clugreni, pe Olt, pe Jiu, pe Cerna, la Turda, în munii nefericiilor si

uitailor moti din Vidra, pân în Huedin si pân la Alba lulia, locul de tortur al lui

Horia si frailor lui de arme, sunt numai urme de lupte si morminte de viteji,

în Carpatii toti, din munii olteneti la Dragoslave si la Predeal, de la Oituz la Vatra

Domei, pe vârfuri si în fund de vi, pretutindeni a curs sângele românesc în valuri.

In miezuri de noapte, în ceasurile grele ale neamului, noi auzim glasul pmântului

românesc, care ne îndeamn la lupte.

întreb si atept rspuns: pe ce drept voiesc jidanii s ne ia acest pmânt?

48

Pe ce urma istorica îsi întemeiaz preteniile si mai ales îndrzneala cu care ne

înfrunt pe noi, românii, aici, acas la noi? Suntem legai de acest pmânt prin

milioane de morminte si prin milioane de fire nevzute pe care numai sufletul nostru

le simte si ru de aceia ce vor încerca s ne smulg de pe el.

PROBLEMA ORAELORîn cadrul acestui pmânt românesc jidanii îns, nu s-au aezat oriunde, la întâmplare.

Ei s-au plasat în orae, formând în ele adevrate insule de populaie jidneasccompact.

La început au fost invadate si cucerite oraele si târgurile din nordul Moldovei:

Cernui, Hotin, Suceava, Dorohoi, Botoani, Soroca, Burdujeni, Iscani, Briceni,

Secureni etc.

In fata lor au disprut negustorul si meseriaul român. Azi o strad, mâine alta,

poimâine un cartier, în mai puin de 100 de ani centrele româneti de un vechi renume

si-au pierdut cu totul caracterul lor românesc, luând înfiare de adevrate cetijidnesti. Repede au czut si celelalte orae mold ovenesti: Roman, Piatra, Flticeni,

Bacu, Vaslui, Bârlad, Husi, Tecuci, Galai si lasi, a doua capital a Moldovei, dupce prima si strvechea noastr Suceav a fost transformat pur si simplu într-un

murdar cuib jidnesc, care înconjoar bietele ruine g lorioase ale cetii lui tefan cel

Mare.

La lasi, parcurgând strzi si cartiere întregi nu mai întâlneti nici un român, nici o casromâneasc, nici un magazin românesc. Trece lume pe lâng mari biserici în ruin si

srcie: biserica Talpalari, fcut de breasla talpalarilor români, biserica Curelari,

fcut de aceea a curelarilor români. Tot se drâm. Nu mai este în lasiul acela mare

nici un talpalar român, nici un curelar român. Biserica Sfântul Nicolae cel Srac, a

vechii boierimi moldoveneti s-a dr âmat pân la temelie, iar peste mormintele din

jurul ei, bodegile jidnesti arunc si astzi lturile, gunoaiele si murdriile.

Biserica din Piaa Mare, unde este cea mai mare aglomeraie de oameni, închis din

lips de enoriai. Aglomeraia de oameni o constituieste numai populaia jidneasc.

Pe strada Lpusneanu geme de durere palatul domnesc al lui Cuza-Vod, transformat

în banc jidneasc. In fosta lui grdin se ridic teatru jidnesc în stil palestinian.

Strinul ne calc în picioare tot ce avem mai sfânt.

Geme inima în noi de durere. Ne întrebm, noi copii, sfâiai sufletete, cum de s-au

gsit români care s se poarte cu atâta vrjmie fat de neamul lor? Cum de s-au gsit

asa de muli trdtori? Cum de n-au fost pusi la zid cu toii sau arsi de vii în clipa

trdrii lor? Cum de st toat lumea? Cum de stm noi? Sunt probleme de contiincare ne apas, care nelinitesc sufletul nostru, care ne tulbur viata, ^im c în nici un

fel nu ne vom putea gsi linitea, decât în lupte, în suferin sau în morminte. Tcerea

noastr ne acoper de laitate si orice minut de întârziere pare c ne omoar.

Nu mai vorbim de oraele si târgurile Basarabiei, care stau ca nite plgi deschise pe

trupul istovit si stors al trii.

49

Nu mai vorbim de Maramure, unde românii, ajuni în stare de robie, mor în fiecare

zi. Nu sunt cuvinte care sa poatâ descrie marea tragedie a Maramureului.

Dar boala s-a întins ca un cancer; ea a atins Râmnicul-Sârat, a atins Buzâul, a atins

Ploietii si a ptruns în capitala tarii.

în 15 ani de zile au câzut Vâcârestii, vechi cartier românesc, au câzut în întregime

Dudestii, au câzut negustorii români de pe Calea Grivitei. Mor înlocuii de jidani

vestiii comerciani din Obor, a câzut Calea Victoriei. Ea nu mai este astâzi decât o

adevâra tâ cale a „înfrângerii" româneti; câci 3/4 din proprietâtile de pe Calea

Victoriei sunt proprieti jidânesti. De 10 ani au ptruns în Oltenia si au intrat în

Craiova lui Mihai Viteazul, au intrat în Râmnicu Vâlcea, au intrat în Severin, sub

protecia pol iticienilor români, care, bine pltii, pretind ca nu exista problema

jidâneascâ. Acestor politicieni, a câror trdare fata de neam este asa de îngrozitoare,

dacâ sunt vii, neamul va trebui sâ le scoat ochii; daca sunt mori, va trebui sâ-i scoat

din mor minte si sâ le dea foc ciolanelor, în pieele publice. Pe copiii si nepoii lor,

neamul va trebui sâ-i urmâreascâ în averi, confiscându-le si sâ-i stigmatizeze cu

epitetul de „copii de trâdâtori".

Pierderea oraelor noastre româneti are consecine nimicitoare pentru noi, câci

oraele sunt centrele economiceale unei naiuni. In ele se acumuleaz toatâ bogâtia

naiei. încât cine este stâpân pe orae, acela este stâpân pe mijloacele de subzistent,

pe bogia naiunii.

Sâ ne fie nou, românilor, oare indiferent cine sunt stpânii bogiei naionale? Noi

sau jidanii? Nici unui neam din lume nu-i poate fi indiferent acest lucru. Pentru c o

poporatie se înmulete si se dezvolt în limita mijloacelor de subzistent de care

dispune. Cu cât aceste mijloace suntm ai puine, cu atât mai puine vor fi posibilitile

de cretere si de dezvoltare ale populaiei respective si invers (aceste adevruri asupra

legii poporatiei au fost cercetate de toti economitii si formulate inegalabil de

profesorul Cuza).

Trecerea bogiilor din mâinile românilor în mâinile jidanilor nu însemneaz numai

aservirea economic a românilor si nu numai aservirea politic, - pentru c cine nu are

libertate economic nu are libertate politic - ci însemneaz mult mai mult: o

primejdie naional care macin însi puterea noastr ca numr. In msura în care ne

dispar mijloacele de subzistent, în aceeai msur, noi, românii, ne vom stinge de pe

pmântul nostru, lsând locurile noastre în mâinile populaiei jidânesti, al crei numrcreste pe zi ce merge si din cauza nvlirii din afar si din aceea a acaparrii

mijloacelor noastre de subzistent, a bogiilor noastre.

Oraele sunt, în al doilea rând, centrele culturale ale unei naiuni (Vezi A. C. Cuza,

,Apârarea Naional", no.3, I Mai 1922). Aici în orae sunt plasate colile,

bibliotecile, teatrele, slile de conferine, toate la îndemâna orenilor. O familie

jidâneascâ îsi poate uor întreine toti cei 5-6 copii la carte. O familie a unui ranromân, din cine stie ce fundtur de sat, departe de oras, rar îsi poate întreine un

singur copil la scoli pân la sfârit. Si în acest caz este complet sleit de puteri si

50

avere, încât pericliteaz existenta celorlali 4 sau 5 copii râmai acasâ. Deci cine

stâpâneste oraele, stâpâneste posibilitâtil e de a se adâpa la culturâ.

Dar nu numai atât, în orae si în scoli, o naie îsi împlinete misiunea ei culturalâ în

lume. Cum este posibil ca românii sâ-si poatâ împlini misiunea lor culturalâ prin

glasuri, prin condeie, prin inimi, prin mini jidânesti?

In sfârit, oraele sunt centrele politice ale unei naii. Din orae se conduc naiile. Cine

stâpâneste oraele, are direct sau indirect conducerea politicâ a ârii.

Ce mai râmâne din tarâ - în afarâ de orae? O gloatâ de câteva milioane de târani, fârâ

mijloace de existentâ omeneascâ, supi si sârâciti; farâ culturâ, otrâviti de bâuturâ si

condui de jidanii îmbogâtiti, devenii stâpânii oraelor româneti, sau de românii

(prefeci, primari, poliai, jandarmi, minitri) care numai de formâ conduc, pentrucâ

nu sunt altceva decât executorii umili ai planurilor jidânesti. Pe acetia, puterea

economicâ iudaicâ îi susine, îi linguete, le face cadouri, îi coopteazâ în consilii de

administraie, îi plâteste cu luna (lui Iuda i s-a plâtit o singurâ datâ; aici se plâteste

lunar), le excitâ poftele de bani îndemnându-i spre lux si viciu, iar când nu se supun

directivelor si vederilor jidânesti, sunt dati pur si simplu afarâ, chiar dacâ sunt

minitri, li se taie subveniile si plâtile, li se dau pe fatâ hoiile siafacerile necorecte

fcute cu ei împreunâ, pentru a-i compromite. latâ ce a mai râmas din aceastâ patrie

româneasc în momentul în care ne-am pierdut oraele; o clasâ

conductoare, fr onoare, un popor de rani, fr libertate si toti copiii de români,

fr tar si fr viitor.

PROBLEMA SCOLII ROMÂNETICine stpânete oraele, stpânete scohle si cine stpânete colile, mâine stpânete

tara. Iat câteva statistici din anul 1920:

SITUAIA LA UNIVERSITATEA DIN CERNUIFacultatea de Filosofie: Semestrul de var

^^^^^^^^^m^J^^^^^^I

La Drept în acelas oras: Semestrul de varDup religie:

PP Ortodoci V1

(Români si

1Ruteni)

Catolici1mammLuterani

mmmm

^^^^^^religii

mmmm

Mozaici

(Din "Situaia demografic a României" de Em.Vasiliu-Cluj, pag. 84)

IN BASARABIA

PBHBBBIBy7gi^gî[^Jfîlf|||[]iya^ h^^nlHiBB

1^ Beti: Români, streini cretini. Evrei

51

27.555

In

Bâeti:

Fete:

Români,

302

ântul

streini cretini, Evrei

todocsi, mozaici

mozaici

4-85)

IN VECHIUL REGAT

Liceul din BacâuRomâni Evrei

198

Liceul din Botoani 229 127

.... de fete Botoani 155 173

Liceul din Dorohoi 177 167

Liceul din Flticeni 152 100

Liceul National, lasi 292 201

Gimn. Alexandru cel Bun din lasi 215

Gimn. tefan cel Mare, lasi 120

Liceul din Roman 256 157

Liceul din Piatra- Neam 347 179

SCOU PARTICULARE

BucuretiRomâni

441

Evrei

781

lasi 37 108

Galai 190 199

SITUAIA LA UNIVERSITATEA DIN lASI

"cultatea de MedicinFarmacie

Litere

tiineDrept

RomâniRomâniRomâniRomâniRomâni

EviV^IEvrei

Evrei

Evrei

Evrei

Scoal româneasca, distrusa în modul acesta prin numrul mare al jidanilor, nate

doua probleme grave:

I.- Problema pturii conductoare româneti, pentru ca scoal creazâ pe

conductorii de mâine a neamului, nu numai pe conductorii politici, ci si pe toti

52

conductorii din toate domeniile de activitate.

II.- Problema culturii naionale, pentru ca scoal este laboratorul în care se

pregtete cultura unui popor.

Pentru a sublinia tragedia acestei scoli româneti copleit de jidani, gsesc c e

deosebit de important s citez mai jos dureroasele constatri fcute de unul dintre cei

mai strlucii pedagogi ai naiei noastre, prof. Ion Gvnescul de la Universitatea din

lasi:

„Nu vrem s mai vedem spectacolul ce-1 ofer Liceul National din lasi, unde

majoritatea zdrobitoare a elevilor o alctuiete elementul evreiesc. Putinii elevi

români se simt strini: în pauzele dintre ore stau retrai, stingherii si jenai prin

colturi. Sunt minoritatea tolerat.

Majoritarii triesc aparte, vorbesc între ei de preocuprile lor, de jocurile lor, de

societile lor, Macaby, Hacoah, Macoah etc, de seztorile si conferinele lor, de

sporturile lor, de planurile lor de lucru si petrecere. Si când vor s se fereasc de

indiscreia românilor, minoritarii-majoritari optesc între ei ori o dau de-a dr eptul prin

idis...

Bieii profesori români, în fata unor astfel de suflete de elevi! Te gândeti involuntar

la gina care a clocit ou de rat. Uite-o cum st ciocnind, speriat pe marginea

lacului, cum îsi cheam cu disperare bobocii, puii ei de alt spe, care au srit în apsi alunec zburdând s treac pe rmul cellalt, unde ea nu-i poate urmri.

Ce scoal de naionalism s faci cu astfel de auditori? Poti s vorbeti, dac simi în

tine flacra patriotismului, de aspiraiile si idealul românesc? Poti mcar s deschizi

gura? ti se încleteaz flcile, îti înghea cuvintele pe buze.

Marele Koglniceanu, în fata unor astfel de bnci cu colari strini. . . ar fi putut

pronuna el celebrul discurs de introducere în istoria Românilor pe care 1-a rostit

tocmai pe acele locuri unde azi liceul „National" românesc a devenit un liceul

„National" evreiesc?

I-ar fi pierit inspiraia care-si trage puterea din simpatia ochilor sclipitori de înselegere

si credin."

Ion Gvnescul, „Imperativul momentului istoric", pag.

67

Si mai departe:

„Unde s-a vzut vreodat în Anglia, în Frana, în Italia, vreo scoal de orice grad, ca

s ne mrginim la o singur latur a vieii naionale, în care numrul preponderental

colarilor s aparin altui neam decât neamului ce alctuiete populaia de batin a

trii si care a întemeiat Statul National respectiv?

Se poate închipui bunoar, c la o Facultate de Drept a vreunei Universiti din

Angha s fie 547 evrei si 234 de englezi, proporia dintre evrei si români de la

Facultatea de Drept din Cernui, în anul 1920?

Sau la o Facultate de Filosofic din Italia, s fie 574 evrei si 174 italieni, proporia

dintre evrei si români la aceeai Universitate din Cernui?

53

Sunt aceste raporturi normale? Nu sunt monstruoziti de biologie etnica,

inadmisibile, inconceptibile? Nu sunt un semn de incontienta criminala pentru ptura

conductoare responsabil a neamului românesc?"

Ion Gvânescul, op. cit.

PROBELMA PTURII CONDUCTOARE ROMNESTIDar cine sunt elevii si studenii de astzi? Elevii si studenii de azi sunt profesorii de

mâine, medicii de mâine, inginerii de mâine, magistraii de mâine, avocaii de mâine,

prefecii de mâine, deputaii de mâine, minitrii de mâine, cu un cuvânt, conductorii

de mâine ai neamului în toate domeniile de activitate.

Dac elevii de astzi sunt 50%, 60%, 70%) jidani, mâine în mod logic vom avea 50%,

60%, 70% conductori jidani ai acestui neam românesc.

Se mai poate pune problema dac un neam are dreptul s-si limiteze numrulstrinilor la universitile sale?

Iat ce rspunde acestei întrebri, în Buletinul Universitii din Harvard, citat de

profesorul Cuza în „Numerus clausus", pag.l 1, Morris Gray, fost student al acestei

universiti (promoia 1906), studiind problema jidneasc de acolo.

Morris Gray începe prin a formula problema în principiu, întrebându-se:

„Mai întâi, care este funcia unei universiti? Care sunt datoriile ei?

Dac datoria ei este o datorie ctre individ, admiterea trebuie s fie bazat în modIranc si manifest, pe principiul democratic : orice candidat trebuie s fie admis cu

condiia s-si treac examenele de intrare si de a plti primul termen al redeventelor

colare. Si aceasta fr anchet serioas asupra personalitii candidatului, nici asupra

posibilitilor latente de progres, deeminent, de folos pentru el însui sau pentru

ceilali.

Dac îns, datoria Universitii e datorie ctre o naie, atitudinea ei în ce privete

admiterea studenilor trebuie s fie bazat în chip firesc pe un principiu deosebit.

Dup prerea mea, datoria unei universiti este de a forma oameni în diferite domenii

ale gândirii, în asa fel, încât o parte din ei cel puin, s poat deveni sefi în domeniile

lor respective si s fac servicii naiunii."

Va s zic, iat un principiu bine stabilit, adaug profesorul Cuza.

„Datoria universitilor este ctre naia lor, pentru care trebuie s pregteasc

conductori în toate domeniile si care nu pot fi decât naionali.

Cci doar nu se va admite ca o naie s-si formeze conductori strini în universitile

sale."

Din cele expuse mai sus se poate desprinde grava problem a clasei conductoare

româneti de mâine.

Rmâne un adevr stabilit: România trebuie s fie condus de români.

Este cineva care susine c România trebuie condus de jidani?

Dac nu, atunci trebuie s admit c studenimea român are dreptate si c toate

campaniile, toate injuriile, toate infamiile, toate atâtrile, toate uneltirile, toate

54

nedreptile care se arunca si se vor arunca asupra acestui tineret românesc, îsi gsesc

justificareaîn râzbo iul pe care jidânimea îl duce pentru exterminare românilor si a

celor mai buni lupttori ai lor.

PROBLEMA CULTURII NAIONALEUn neam, punându-si aceasta problema, cea mai grava dintre toate, este ca si cu un

pom si-ar pune problema fructelor sale.

Când s -ar vedea, ca din cauza copleirii omizilor, el nu-si mai poate împlini rostul supe lume, nu mai poate rodi, atunci si-ar pune cea mai trista problema, mai mare decât

problema însâsi a vieii, pentru câ, vâzându-si desfiinat scopul vieii, ar fi mai dureros

pentru el decât daca i s-ar desfiina viata însâsi. Cele mai mari dureri sunt ale

sforrilor inutile, fiindc sunt durerile care rezulta din contiina îngrozitoare a

inutilitii vieii.

***

E îngrozitor! Noi, poporul român, sa nu mai putem da roadele noastre? Sa nu avem o

cultura româneasca, a noastr, a neamului, a sângelui nostru, care sa strluceasc în

lume alturi de roadele altor neamuri? Sâ fim noi condamnai astzi de a ne prezenta

în fata lumii întregi cu produse de esen jidâneasc?

Astzi, în ultimul moment, când lumea ateapt ca poporul român s apar cu rodul

sângelui si geniului su naional, noi s ne prezentm cu o infecie de caricatur

cultural iudaic?

Cu inima strâns de durere, privim aceast problem si nu va fi român, care vzându-

si periclitat o întreag istorie, s nu pun mâna pe armele sale, pentru a se apra.

Extrag din „Imperativul momentului istoric", al profesorului Gvnescul, aceste

nemuritoare rânduri:

„Grija de cpetenie a neamului românesc tot asa de hotrâtoare pentru fiina lui ca si

conservarea fizic este afirmarea lui în sfera vieii ideale a omenirii. Crearea unei

culturi cu caracter propriu românesc. Nu se poate ca o cultur româneasc s creasc

dintr-o scoal, organizaie politic sau economic de caracter strin. O instituie ca

funciune a vieii naionale poart caracter românesc atunci când factorul uman ce-i dfiin este românesc."

In fata situaiei nenorocite, în fata numrului invadatorilor care ne copleesc,

profesorul Gvnescul se întreab plin de îngrijorare, punând problema scolii si a

culturii naionale:

„Unde s se refugieze sufletele româneti? Unde s scape de penibila impresie

obsedant a strii de exil în propria lor patrie? Afar de biseric, unde intr s se

reculeag în tihn, sub ocrotirea crucii mântuitoare, singurul lor azil rmâne scoal.

Scoal este cuibul ideal în care geniul naional îsi adun progenitura, ca s o

hrneasc, s o creasc, s o învee a zbura, s-i arate drumul înlimilor, pe care

numai el le cunoate, ca s ajung acolo unde numai lui îi este dat s ajung. Scoal

este locul de refugiu unde se acordeaz, se pregtesc strunele si organele sufleteti ale

55

neamului, ca sâ intoneze o noua simfonie, nemaiauzita în lume, prima simfonie a

darurilor lui naturale, prescrise flintei lui si numai fiinei lui. Scoal este sanctuarul

unde se svârete marea taina a vieii unui popor, unde sufletul etnic îsi distileaz, în

picaturi de lumina, esena lui nemuritoare, ca sâ fie tumatâ în forma idealâ

predestinatâ lui si numai lui, de gândul creator al lumilor Nu pot instrumentele

melodice ale altor suflete etnice ca sâ participe armonic la simfonia culturii noastre.

Ele nu cunosc din felul construciei lor, si nu stiu sâ sune decât nota neamului lor. Cesimfonie româneascâ vei scoate din ele? Nu poate esena geniului naional al altor

suflete etnice sâ cristalizeze în altâ formâ, decât cea hotârâtoare lor de zâmislirea

popoarelor. Sâ scoatei chip de neam românesc de esena nationalâ ebraicâ, maghiarâ,

germanâ?"

Ion Gâvânescul, „Imperativul momentului istoric", pag.

64-68

Dar nu numai câ nu vor putea sâ creeze culturâ româneascâ, ci jidanii vor falsifica-o si

pe aceea pe care o avem, pentru a ne-o servi otrâvitâ.

Scoal româneascâ fiind masacratâ în modul acesta, noi suntem pusi în situaia de a

renuna la misiunea noastrâ de neam, de a renuna la crearea unui culturi româneti si

de pieri otrâviti.

REÎNTOARCEREA ÎN TARAcestea toate, noi, studenii ieeni, spre deosebire de colegii notri de la celelalte

universitâti, le cunoteam înainte de începerea miscârii studeneti, de la catedra

profesorului Cuza, din scrierile prof. Paulescu si Gâvânescul, din studiile si cercetârile

fâcute de noi la Societatea Studenilor în Drept si din ceea ce vâzusem cu proprii

notri ochi si simtiserâm în sufletul nostru.

Era o problemâ de mare constiintâ care nu se punea. Fiecare zi ne aducea câte o

dovadâ în plus: vedeam perfidia presei jidânesti, vedeam reaua ei credintâ în toate

împrejurârile, vedeam atâtârile ei în tot ce era antiromânesc, vedeam opera de

linguire si de ridicare a oamenilor politici, a funcionarilor, a autoritâtilor, a

scriitorilor, a preoilor cretini care se pretau a face jocul intereselor jidânesti; vedeam

batjocura de care se învredniceau toti cei ce aveau o atitudine r omâneascâ, corectâ,

demnâ sau care îndrâzneau sâ demate primejdia jidâneascâ; vedeam necuviina cu

care eram tratai, noi, în propria noastrâ casâ, ca si cum ei ar fi fost aici stâpâni de mii

de ani; vedeam cu indignare crescândâ amestecul îndrâznet al ac estor musafiri

nepoftii în cele mai intime probleme de viatâ româneascâ: religie, culturâ, artâ,

politicâ, cântând ei a trasa liniile pe care sâ se mite destinul neamului nostru.

Pe mine, cu mintea mea de tânâr, aproape copil, multâ vreme m-au chinuit aceste

gânduri, în cântarea unor soluii.

Elementele care mau impresionat mai mult, care m-au determinat apoi la luptâ si care

m-au mângâiat si întârit în ceasuri de suferintâ au fost:

56

1.Contiina primejdiei de moarte în care se afla neamul nostru si viitorul lui.

2.Dragostea pentru pmânt si mila pentru orice loc glorios si sfânt, batjocorit

si pângrit astzi de jidani.

3.Mila de oasele celor care au murit pentru tar.

4. Sentimentul de revolt fat de ofensele, de batjocura si de clcarea în

picioare de ctre strinul duman, a demnitii noastre de oameni si de români.

De aceea, când în decembrie 1922 am auzit vestea cea mare, vulcanica izbucnire a

micrii studeneti, m-am hotrât sm întorc în tar, pentru ca s lupt si eu alturi

de camarazii mei.

Peste puin timp trenulm ducea spre cas. De la Cracovia am dat o telegram

studenilor din Cernui, care m-au ateptat la gar. Aici am stat dou zile.

Universitatea era închis. Studenii care o strjuiau preau nite soldai în slujba trii

lor, cu sufletul Iu minat de Dumnezeu, Nici un pic de interes personal nu adumbrea

frumoasa si sfânta lor aciune. Cauza pentru care se înfriser si luptau întru singur

suflet era cu mult deasupra lor, cu mult deasupra nesfâritelor lor lipsuri si nevoi.

Fruntaii lupttori de la Cernui erau: Tudose Popescu, fiul btrânului preot din

Mircesti, Dâmbovita, student în al freilea an la Teologie, apoi Dnileanu, Pavelescu,

Cârsteanu etc.

M-am informat asupra planului lor de lupt. Era grev general pân la victorie, adicpân la rezolvarea de ctre guvern a punctelor din moiunea de la 10 decembrie în

frunte cu „numerus clausus".

Nu mi s-a prut bun.

In capul meu a încolit planul urmtor:

a. Micarea studeneasc trebuie s se extind asupra întregului popor român. Micarea

studeneasc mrginit în cadrul Universitii s se transforme în micare naional a românilor, pentru

c, pe de o parte, problema jidâneasc nu este o problem numai a Universitii, ci a naiei româneti, si,

pe de alt parte. Universitatea singur nu o poate rezolva.

b. Aceast micare naional trebuie încadrat într-o organizaie sub o singur comand.c. Scopul acestei organizaii trebuie s fie lupta pentru aducerea la guvernare a micrii

naionale, care va rezolva si „numerus clausus" si toate celelalte probleme, deoarece nici un guvern al

partidelor politice din afara acestei micri nu va rezolva problema naional.

d. în vederea acestora, studenimea s pregteasc o mare adunare naional a românilor din

toate straturile sociale, care s însemneze si începutul noii organizaii.

e. Pentru executarea adunrii, fiecare universitate s fac atâtea steaguri câte judee are

provincia respectiv. Pânza acestor steaguri s fie dus si predat de ctre o delegaie de studeni, unui

cunoscut naionalist pe care delegaia îl va socoti ca cel mai apt pentru acest lucru. Acesta îsi va adunaîn jurul lui un grup de fruntai din oras si întreg judeul si la primirea telegramei, care urma s anune cu o

sptmân înainte data si locul adunrii, s porneasc cu pânza steaguluisi cu toti oamenii si spre locul

indicat.

f. Pentru ca adunarea s nu fie împiedicat de guvern, toate pregtirile se vor face în tcere,

pstrându-se discreia asupra datei.

Într-O sal a cminului, am expus acest plan în fata unui numr de 50 de lupttori.

Ei l-au gsit bun. Atunci s-au strâns bani de la toti, s-a cumprat pânza necesar si pe

loc, în acea sal, studentele au fcut steaguri pentru judeele Bucovinei.

LAIASI

57

La lasi m-am întâlnit cu toti fotii mei camarazi.

Le-am expus si lor planul. S-au fcut si aici steagurile, în prima zi, de câtre studente,

pentru toate oraele din Moldova si Basarabia.

Pe profesorul Cuza nu l-am gâsit. Era plecat la Bucureti cu profesorul Sumuleanu si

cu tatâl meu, în vederea unei adunri în capitala.

LA BUCURETIA doua zi am plecat la Bucureti. Aici m-am prezentat profesorului Cuza, prof

Sumuleanu si tatlui meu, care de peste un sfert de veac luptau împreuna în contra

primejdiei jidânesti, fiind copleii de batjocuri, de lovituri si chiar de râni, si care

astzi triau marea satisfacie de a vedea tot tineretul cult al tarii, în numâr de peste

30.000, înâltând steaguri de lupta pentru credina pe care ei o viata întreaga o

slujiser.

La Bucureti însâ, gândurile mele n-au fost primite cu acelai entuziasm. întâi, pentru

ca am gâsit oarece rezistent la profesorul Cuza. Expunându-i planul, dupâ care urma

sâ creâm o micare naional si s-1 proclamm sef al acestei micri, în adunarea ce

urma s se tin, profesorul Cuza a gsit c planul nu era bun, deoarece, spunea el:

-Noi n-avem nevoie de organizare, micarea noastr se bazeaz pe un formidabil

curent de mase.

Eu am insistat, comparând o micare de mase cu un put de petrol, care, nefîind captat

într-un sistem organizat, chiar dacâ izbucnete, nu e de nici un folos, deoarece petrolul

se va împrtia în toate prile. Am plecat îns fr rezultat. A doua zi, profesorul

Sumuleanu si cu tatl meu l-au convins.

Darm izbeam de o greutate la care num ateptam. Era pe la începutul lunii

februarie. Masa mare a studenilor sâ gsea în plinâ vigoare sufleteasc. Desi i se

închisese toate cantinele, desi i se închisese porile tuturor cminelor, studenimea

rmânând pe drumuri farâ masa si cas în miezul iernii, totui se afla în plin avânt sub

protecia admirabil â a românilor din capital, care, de a doua zi, si-au deschis larg

porile caselor, gzduind si dând masâ la peste 8.000 de studeni lupttori. Era în

aceasta o aprobare, un îndemn la lupt, o solidarizare, o mângâiere pentru cei ce

primeau rni.

Eu îns, nu aveam nici o legtur cu aceast mas. Nu cunoteam pe nimeni. Prin

studentul Fânicâ Anastasescu, care era administratorul revistei „Aprarea Naionala",

am început a cunoate pe câte cineva. Conductorii micrii studeneti din Bucureti,

aveam impres ia ca nu erau suficient de orientai, pentru ca, desi elemente de elita, cu

distinse caliti intelectuale, fapt verificat prin locurile pe care le-au ocupat mai târziu

în societate, s-au gâsit pe neateptate în fruntea unei micri, la care nu se gândiser

pân atunci. De altfel, fiind muli, fiecare avea câte o prere deosebit. Printre

elementele valoroase de la conducere figurau în prima linie: Cretu, Dnulescu,

Simionescu, Râpeanu, Roventa si alii. Masa era rzboinic, o parte din conductori

îns, cr edeau c-i mai cuminte s potoleasc spiritele.

58

Pe de alta parte si lipsa lor de pregtire în aceasta direcie, si contactul nepotrivit cu

oamenii politici îi fcuser s încerce într-o oarecare msura, cel puin pe unii dintre

ei, transpunerea micrii pe plan material, lucru neadmisibil, dup prerea mea. Cciaceasta ar fî fost ca si cum cineva ar spune:

1. Luptm pentru a cuceri tara din mâinile jidanilor;

2. Luptm pentru ca s ni se dea o pâine alb la mas;3. Luptm pentru dou feluri de mâncare;

4.Luptm pentru un pat bun;

5. Lucrm pentru aparate de laboratorii, pentru instrumente de disecii etc;

6. Luptm pentru cmine;

pentru ca la urm s se spun, cu voce tare, de ctre autoriti:

- Cererile studenilor au fost satisfcute, guvernul a recunoscut starea de plâns a

studentimii si marea ei mizerie etc. Din cele sase puncte cerute de studeni, cinci au

fost admise si anume: aparate pentru disecii, aparate pentru laboratorii, câte doupâini albe pe fiecare zi, câte dou feluri de mâncare, treicmine studeneti cu paturi

bune etc.

Iar despre punctul întâi: salvarea trii din mâinile jidnimii, s nu se spun numic,

motivându-se, c au fost admise de guvern cinci puncte din sase.

De la începutul micrii studeneti, întreaga presjidneasc a cutat s transpun

micarea pe acest pan material.

Obiectivul micrii s fie „o pâine".

Pentru ca adevratul obiectiv - jidanul- s scape neobservat. De altfel, cine va reciti

foile, va putea observa c si politicienii români puneau problema la fel: - trebuie s li

se dea studenilor cmine, hran etc.

Dup cum am mai spus, o parte din conducerea de la Bucureti, înclina pe aceast

pant, pe care dac ar fi apucat studenimea, s-ar fi abtut de la adevrata ei misiune.

Prerea mea a fost totdeauna contrar acestui punct de vedere. Contrar oricrui

amestec de ordin material în doleanele formulate de studentime.

Pentru c, ziceam eu, si zic si astzi, nu nevoile, nu lipsurile îi împinseser la marea

micare pe studeni, ci dimpotriv, prsirea grijii oricror nevoi si oricror lipsuri,

oricror interese, oricror suferine personale sau chiar familiale, uitarea acestora de

ctre studenii români si integrarea lor cu toat fiina în grijile, nevoile si aspiratiunile

neamului lor. Aceasta si numai aceasta le ddea lumina sfânt din ochi.

Micarea studeneasc n-a fost o micare de revendicri materiale. Ea se ridica

dincolo de nevoile unei generaii, împletindu-se cu liniile mari ale neamului.

Pe de alt parte, aici, la Bucureti, predomina ideea: micarea studeneasc trebuie sse menin în cadrul universitii, s rmân o micare academic, s nu se transforme

într-o micare cu caracter politic. Aceast opiniune îns era complet greit, cci

coincidea cu interesele jidanilor si ale partidelor, care ave au tot interesul s localizeze

chestiunea numai la universitate, si acolo, printr-un mijloc oarecare, s-o sting.

59

Prerea noastr era c noi nu facem micare pentru micare, ci micare pentru

victorie. Or forele studeneti nu sunt suficiente pentru victorie. Ne trebuie forele

studenilor, unite cu ale celorlali români.

Conductorii bucuresteni mai erau împotriva proclamrii profesorului Cuza ca

preedinte al unei eventuale organizaii. Ei susineau c nu e profesorul Cuza bun

pentru asemenea aciune. Eu susineam c trebuie s-1 ajutm, asa cum este.

In sfârit, cei de la Bucureti aveau o foarte mare rezerv fat de mine.M durea, cci

eu veneam cu tot ce poate avea un om mai curat si mai sfânt în inima lui, cu dorina

vie de a conlucra pe calea dea mai bun pentru tar. Poate c necunoscându-m, erau

îndreptii s fie rezervai.

Pentru aceste motive, la Bucureti, am întâmpinat rezistent. De aceea, am început slucrez în afara comitetului si nu am fcut decât trei-patru steaguri.

LA CLUJLa Cluj am plecat cu Alexandru Ghica, unul dintre cei trei copii ai doamnei Constanta

Ghica din lasi, strnepoi de domnitor si care, în tot timpul micrii studeneti, s-au

purtat impecabil.

La preedinia centrului studenesc era Alexa, un element cumptat si bun. M-aîntâmpinat cu aceleai argumentri si în privina orientrii studentimii si cu privire la

proclamare profesorului Cuza ca preedinte al noii micri. Masa studeneasc era

dârz si plin de avânt. Atunci am cunoscut pe Mota: un tânr ager si detalent. Aveaaceleai preri ca Alexa. Am încercat sâ-1 conving pe el, dar fr rezultat. îmi era tare

greu. Nu cunoteam pe nimeni. Totui, am gsit câiva studeni: Comeliu Georgescu,

student în Farmacie, Isac Mocanu de la Litere, Crâsmaru de la Medici n. Iustin Iliesu

etc. Am fcut un steag si în cas la cpitanul Siancu, care din primul moment s-a

alturat cu dragoste aciunii noastre; am jurat cu toii pe acest steag.

60

ADUNAREA DE LA lASI DIN 4 MARTIE 1923

ÎNFIINAREA LIGII APRRII NAIONALE CRETINE

Reîntors de la lasi, aveam în fata doua drumuri pe care trebuia sa activez paralel:

I.Pregâtirea adunrii pentru care se fcuser steagurile în toate universitile.

II.Continuarea micrii studeneti, meninerea grevei generale.

La primul punct, cea mai ma re dificultate nu era nici lipsa de oameni, nici lipsa de

organizare, nici masurile guvernului. Cea mai mare dificultate o aveam de data

aceasta, nu în dezaprobarea acestui plan, ci în lipsa de entuziasm pentru el a

profesorului Cuza.

Profesorul Cuza nu er a suficient convins de necesitatea organizrii, iar pe de alta

parte nu credea în posibilitatea reuitei adunrii care urma sa aibâ loc.

La punctul II aveam dificulti serioase în conducerea centrelor studeneti din

Bucureti si Cluj, care dificulti împiedicau existenta unui punct de vedere unitar, ca

plan de lupta în jurul cruia sa se poatâ realiza o unitate perfecta a acestei lumi noi,

ridicata cu toate puterile ei ca sa înfrunte si vrjmaul si toate pcatele noastre trecute.

Nici conductorii si nici masa acestor centre:

a.nu cunoteau problema jidâneascâ si mai ales nu cunoteau pe jidani. Nucunoteau puterea iudaica, modul ei de a gândi si de aciona. Pornisem la rzboi si nu

ne cunoteam adversarul;

b.credeau ca guvernul de atunci, liberal sau eventual un altul, care ar veni

dupâ el si cruia noi i-am promite sprijinul nostru ne-ar satisface doleanele cerute.

De aceea, ei se aezau mai mult pe terenul diplomaiei. Credeau ca pânâ la sfârit vor

putea convinge pe oamenii politici de dreptatea cauzei studeneti. Cred ca nimic nu e

mai penibil decât sa discui o problema cu oameni care nu cunosc nici cele mai

elementare linii ale ei. Fata de aceasta situaie de la punctul II am luat urmtoarele

masuri:

1.Câiva delegai buni ai centrului lasi sa ia parte regulat la edinele

comitetului central de la Bucureti (edinele acestui comitet se ineau regulat de doua

si de trei ori pe sptmâna. începeau pe la noua seara si continuau pânâ la trei noaptea,

patru, cinci si chiar apte dimineaa, discutându-se încontradictoriu. Pentru muli

dintre participanii de atunci, singurele amintiri despre micarea studeneasca au

râmas aceste edine si luptele retorice din sânul comitetului).

2.Crearea la Bucureti si Cluj a câte unui grup din cei mai buni lupttori din

masa studeneasca, care sa lucreze în afara de directivele centrului respectiv.

La Cluj si la Bucureti, aceste grupuri s-au constituit foarte repede. La Bucureti

existau chiar în comitet, unde conducerea se izbea la fiecare edina de o ferma

opoziie. LA Bucureti, Ibrâileanu, delegatul lasiului, a fost de un real folos. De

61

asemeni, atitudinea dârzâ a lui Simionescu, conductorul medicinistilor, a meninut

studenimea în spiritul cel adevrat.

în chestiunea pregtirii adunrii, situaia era aceasta, dup vetile primite de la lasi:

In dou sptmâni se împriser peste 40 de steaguri în 40 de judee, la oameni de

încredere. Era si natural ca dup dou luni de micare studeneasc, de grev general

la toate universitile, sufletul românilor s clocoteasc si ei s se ridice de

pretutindeni, ateptând un cuvânt de ordine. Steagurile si vestea adunrii sosierâ la

timp.

Profesorul Cuza vroia s fixeze data adunrii prin luna mai, ca fiind primvar s vinmai mult lume. Prerea mea îns era ca adunarea s se fac cât mai repede pentru

urmtoarele raiuni:

1.Toat lumea, ridicat în jurul micrii studeneti atepta un semnal de

comand, pentru a se putea închega, a se lmuri si pentru a putea aciona dup un plan

stabilit.

2.îmi era team c jidânimea si masoneria, dându-si seama de situaie, s nu

porneasc iniiativa unei organizaii pseudo-nationaliste, pentru a capta elementele si a

îndruma astfel micarea pe o linie moart. în orice caz, aceasta ar fi nscut o confuzie

în minile românilor, fapt care nu era deloc dorit.

3.Era necesar însi meninerea frontului micrii studeneti, pentru crzboiul nu era uor de purtat: lovituri din partea guvernului, lovituri din partea

autoritilor, lovituri din partea prinilor, lovituri din partea profesorilor, srcie,

foame, frig. O ridicare de mase româneti, care s ia aprarea cauzei lor, care s le

trimit un cuvânt de bine, de îndemn, de îmbrbtare, ar fi înviorat întreg frontul

acestei micri.

4. în sfârit, pentru c mii de studeni stteau si nu tiau ce s fac; fcuser o

manifestaie, dou, trei; o întrunire, dou, trei. . . Dar sunt dou luni. Lumea aceasta

trebuie s aib ceva de fcut. Odat nscut noua organizaie, pentru toat aceast

mulime, ajuns la epuizarea mijloacelor ei de aciune, se va deschide larg câmp de

activitate.

Ea va avea de a doua zi de lucru, îndreptându-se asupra satelor, spre a le organiza si

spre a le insufla credina cea nou.

4 MARTIE 1923Profesorul Cuza fixeaz ziua de duminic, 4 martie. Locul adunrii, la lasi.

Fuseseminvitat la mas de profesor. Acolo s-a pus problema numelui organizaiei care

trebuia s ia fiin. Cpitanul Lefter spune: Partidul Aprrii Naionale, ca în Frana.

Mie mi s-a prut frumos. Profesorul Cuza adugat:- Nu partid, lig: „Liga Aprrii Naionale Cretine".

Asa a rmas.

Eu am dat atunci telegrame la Cernui si Cluj, cu urmtorul coninut: „Nunta la lasi,

4 martie".

62

Apoi m-am ocupat pânâ în cele mai mici amnunte cu pregtirea adunrii. Planul a

fost fixat de profesorul Cuza, de acord cu profesorul Sumuleanu si tatâl meu: la

Mitropolie, rugciune; la Universitate, omagiu pentru Simion Bmutiu si Gh.

Mârzescu; în sala Bejan, întrunire public.

S-au fcut afise, anuntându-se marea adunare naional. Vestea unei mari adunri

româneti la lasi, în scopul înfiinrii unei organizai de lupt a mers ca fulgerul

printre studenii celor patru universiti si de acolo în mijlocul românilor,

înc din seara de 3 martie au început s soseasc vagoane întregi cu grupuri, având în

frunte pe conductori care aduceau pânza steagurilor.

Pân dimineaa, sosiser 42 de grupuri, cu 42 de stegari. Pânza acestor steaguri era

neagr în semn de doliu; la mijloc o pat alb rotund semnificând ndejdile noastre

încercuite de întunericul pe care ele vor trebui s-1 înving; în mijlocul albului o

zvastic, semnul luiptei antisemite din întreaga lume, iar de jur-împrejurul steagului,

tricolorul românesc. Profesorul Cuza aprobase la Bucureti si forma acestor steaguri.

Acum le-am prins de prjini, le-am învelit în jumalesi am plecat cu toii la Mitropolie,

unde s-a oficiat serviciu religios în fata a peste 10.000 de oameni.

In momentul în care urma s fie sfinite, s-au desfurat cele 42 de steaguri negre în

fata altarului. Odat sfinite, ele vor pleca pe tot întinsul trii, în jurul fiecrui steag

ridicându-se o adevrat cetate de suflete româneti. Aceste steaguri aruncate în

fiecare jude vor fi cheaguri care vor aduna laolalt pe toti cei de un gând si de o

simire. Cu sfinenia lor srbtoreasc, înfiarea lor im presionant si cu fixarea lor

în fiecare jude, o mare problem de organizare si de orientare popular se rezolva.

De la Mitropolie, mii de oameni în cortegii cu steaguri desfurate s-au îndreptat prin

Piaa Unirii, Lpusneanu si Carol, spre Universitate. Aici s-au pus coroane de omagiu

si de veneraie pentru Mihail Koglniceanu, Simion Bmutiu si Gh. Mârzescu, acesta

din urm aprtor al art. 7 din Constituie din 1979, tatl ministrului liberal, George

Mârzescu, aprtor al jidanilor.

Aici, în Aula Uni versittii s-a isclit actul de înfiinare al „Ligii Aprrii Naionale

Cretine".

Dup mas, a avut loc întrunirea în sala Bejan, prezidat de Generalul de Ion

Tamoschi. Mult lume care nu avusese loc în sal atepta în strad. Cu mare

însufleire, profesorul Cuza a fost proclamat preedinte al „Ligii Aprrii Naionale

Cretine". Au vorbit: profesorul Cuza, profesorul Sumuleanu, General Tamoschi, tatl

meu, reprezentanii tuturor judeelor, ai centrelor studeneti: Tudose Popescu,

Prelipceanu, Alex. Ventonic, Donca Manea, Novitchi, Sofron Robot. Printre acetia

si eu. La urm, dup citirea moiunii, profesorul Cuza, drept încheiere mi-a încredinat

o misiune, spunând:

însrcinez cu organizarea L.A.N.C. pe întreaga tar, sub directa mea conducere, pe

tânrul avocat C.Z. Codreanu.

Apoi a fixat pe sefii de judee. Adunarea s-a terminat într-o ordine desvârit si într-

un mare entuziasm.

63

ALTE ORGANIZAII ANTISEMITE SAU NAIONALISTEMici organizaii antisemite cu caracter politic si economic au mai fost si înainte de

1900 si dupâ. Erau slabe încercri de-ale oamenilor cu prevedere si iubire de tara, de a

se opune nvlirii iudaice, mereu crescânde. Cea mai serioasa organizaie antisemita a

fost însâ „Partidul nationalist-democrat", înfiinat la 23 aprilie 1910, sub conducerea

profesorilor: N. lorga si A. C. Cuza. Acest partid avea un întreg program de

guvernmânt. în art. 45 se dâdea soluia problemei jidânesti:

„Soluia problemei jidânesti prin eliminare jidanilor, dezvoltând puterile productive

ale românilor si proteguind întreprinderile lor".

La urma acestor puncte de program era urmtoarea declaraie solemna:

,Acest program îl vom pstra, rspândi si apâra cu toata puterea si statornicia noastr,

privind aceasta ca întâia noastr datorie de cinste".

A. C. Cuza N. lorga

Aceasta organizaie adunase în ea pe toti lupttorii care se formaser în decursul

timpului de la 1900 si apoi pe cei care i-a creat de la 1910 încoace. Printre fruntai se

numrau: prof universitar *umuleanu, prof Ion Zelea Codreanu, Butureanu la

Dorohoi, toni la Galai, C. N. Ifrim si apoi mai târziu tefan Petrovici, C. C. Coroiu

s.a.

Acetia toti, la 1914, se aflau în fruntea micrii care cerea intrare românilor în

rzboiul pentru cucerirea si dezrobirea Ardealului; iar la 1916 majoritatea au fost pe

linia întâia a frontului, fcându-si datoria în chip strlucit.

înc de la 1910-191 1 Dorohoiul sub conducerea avocatului Butureanu, Iaii sub aceea

a prof Cuza si Suceava sub conducerea tatlui meu, deveniser ceti de renatere

româneasc.

La 1912, curentul era asa de puternic în aceste judee, încât în alegeri, regimul nu s-a

putut feri de o mare înfrângere, decât întrebuinând teroarea. Cu aceast împrejurare,

tatl meu a fost grav rnit.**

Imediat dup rzboi, când rnimea se întorcea de pe front cu dor si hotrâre de viat

nou, în primele alegeri a infrat în Parlament prof Cuza la lasi si tatl meu la

Suceava. Aici au dat o aprig lupt parlamentar, în aplauzele trii înfregi. Lupta se

ddea în special împofrivapcii care încerca s ni se impun de cfre germani, ale

cror armate dumane ne înclcaser tara.

Rsunetul acestor lupte, în adevr frumoase, au sfrâns în jurul Partidului Naionalist

Democrat ndejdile trii, încât la alegerile care au urmat s-au putut vedea biruinti în

adevr formidabile. La Suceava, biruina a fost fr seamn. Din apte deputai,

guvernul a luat unul, celelalte grupri nimic, iar lista tatlui meu sase. La Dorohoi, la

lasi, aproape în aceeai msur. Trenurile duceau spre Bucureti u n numr de 34

deputai naionaliti.

Dar spre nenorocul neamului românesc, înfreagâ aceast oaste, care se ridica din toate

prile trii sfârete printt-o mare înfrângere. Aceasta cade ca un frsnet peste

64

capetele românilor. Forele iudeo-masonice reuesc sa despart pe cei doi sefi ai

partidului, pe profesorul Nicolae lorga de A. C. Cuza. Nicolae lorga nu combate

tratatul care ne impunea „clauza minoritilor" si se declara pentru iscâlirea lui.

Profesorul Cuza, pe baricada cealalt, arata ca aceasta cla uza a minoritilor este o

sfidare pentru tot sângele vrsat de români, un amestec nepermis în treburile noastre

interne si un început de nenorocire pentru noi. Ni se impunea acordarea drepturilor

politice în masa jidanilor.

De câtva timp N. lorga nu mai este antisemit.

Se înelege, ruptura s-a fcut ireparabila.

Si amrâtul acesta de neam si-a frânt din nou în inimi ndejdile lui de mântuire.

Majoritatea membrilor si parlamentarilor au plecat cu profesorul Nicolae lorga,

crezând ca atitudinea prof Cuza îi deprteaz de perspectivele puterii. Cu prof Cuza

n-a mai râmas decât prof. Sumuleanu si tatâl meu.

FASCIA NAIONALA ROMÂN SI ACIUNEA ROMÂNEASCLa 1923, în timpul micrii studeneti, sub impulsul curentului naionalist, apar la

Bucureti „FasciaNational Român" , sub conducerea d-lor Vifor, Lungulescu,

Bgulescu iar la Cluj „Aciunea Româneasc"cu profesorii universitari: Ctuneanu,

Ciortea, luliu Hatiegan, avocatul M. Vasiliu-Cluj si un grup de studeni în frunte cu

Ion Mota.

Cei dintâi scot foaia sptmânala „Fascismul", bine scrisa, cu suflet. Sunt insa

necunoscâtori ai problemei jidânesti. Cei din rândul al doilea scot revista bilunar

,Aciunea Româneasc"si apoi „înfrirea Româneasc" , de asemeni foarte bine

scris, dar se mrginesc numai la atât. Nu pot determina o aciune si nu pot crea o

organizaie temeinic.

In acest timp, studentul Ion Mota traduce din limba francez „Protocoalele", care sunt

comentate de profesorul Ctuneanu si M- Vasiliu-Cluj si publicate în volum. Tot în

acea vreme, M- Vasiliu-Cluj îsi public lucrarea sa „Situaia Demografic a

României", în care arat cu date statistice starea îngrozitoare a oraelor româneti.

Aceste dou organizaii n-au nici puterea de aciune, nici cea de organizare si nici cea

de docfrin a „Ligii Aprrii Naionale", si vor sfâri la 1925 în a se contopi cu

aceasta.

***

Dup înfiinarea „Ligii Aprrii Naionale Cretine", activitatea mea avea s meargpe dou linii: pe aceea a micrii studeneti, care rmânea o unitate aparte, cu

organizarea ei pe centre, cu obiectivele imediate, problemele si luptele proprii, în care

era angajat de frei luni; si pe aceea a L.A.N.C. în care, cptasem funciunea de

organizator sub conducerea prof Cuza.

Pe latura studeneasc, aveam a lupta pentru:

a.Mentinerea poziiei pe linia grevei generale, în care studenimea român era

angajat cu onoarea ei, lucru destul de greu în fata atacurilor, loviturilor, presiunilor,

ademenirilor, care curgeau peste capul studenilor de pretutindeni. Pe deasupra mai

65

erau sigmpuri de studeni defetisti, partizani ai credinei în înfrângere, care trebuiau

tinuti în respect.

b.întrebuinarea sistematica a elementelor studeneti disponibile pentru

lrgirea micrii în toate masele româneti si organizarea ei într-o singura armata:

L.A.N.C.

Pe latura L.A.N.C. aveam sefi si steaguri în circa 40 judee. Ne trebuia:

1 .Completarea lor în restul judeelor.

2.0 cât mai strânsa legtura cu efii respectivi.

3.Crearea neîntârziata a unor norme precise de orientare în materie de

organizare, care nu existau si pe care toti efii judeeni le cereau, nestiind cum sa

lucreze.

în rezumat: defensiva pe linia studeneasca, ofensiva pe linia L.A.N.C.

Marea masa studeneasca mergea câlâuzitâ de instinctul sânâtos al rasei si de umbrele

morilor. Mergea pe linia ei glorioasa, înfrângând nenumrate greuti.

Cu „Liga", problemele se puneau ceva mai greu.

efii de judee creau lmuriri si norme de organizare. Oamenii ridicai de curent

trebuiau întrii în credina lor, îndoctrinai, lmurii deplin asupra organizrii si

obiectivelor pe care aveau sa le ating în lupta lor. Trebuia sa li se facâ scoal

disciplinei si a încrederii în sef

Noi nu ddeam natere acum unei miscâri, ci aveam gata o micare pe care trebuia sa

o încadram, sa o disciplinam, s-o îndoctrinam si s-o conducem în lupta.

Când mâ duceam la profesorul Cuza cu scrisorile si cererile sosite, el se gâsea

dezarmat în fata acestor cereri, care-1 introduceau într-o lume sfrâinâ lui. Strlucitor ca

un soare si de necombâtut pe înlimile din lumea teoriei, coborât pe teren, pe câmpul

de lupta, devenea neputincios:

- N-avem nevoie de nici un regulament. Sa se organizeze singuri.

Sau:

-N-avem nevoie de disciplin, cci nu suntem la cazarm - ne spunea adeseori.

Atunci m-am apucat si am fcut singur un regulament pân în cele mai mici

amnunimi. Dându-mi seama îns, c pentru vârsta mea era o problem grea, m-amdus cu el la tatl meu si în câteva zile de lucru i-am adus modificrile de form si fond

necesare.

Sistemul de organizare era simplu, dar deo sebit de al partidelor politice de pânacum. Deosebirea consta în aceea, c în afar de organizarea politic propriu-zisâ,

bazat pe comitete judeene, comunale si membri, formasem un corp al tineretului,

aparte organizat în decurii si centurii. Aceasta n u existase pân acum în organizaiile

noastre politice. Mai târziu si l-au însuit si ele sub forma de tineret liberal, rnistetc.

Când l-am prezentat profesorului Cuza, chestiunea a luat un caracter de adevrat

rzboi. El nici n-a vrut s aud de asa ceva. Atunci s-a încins o discuie de câteva ore,

penibil, între prof. Cuza si tatl meu, discuie care m-a înlemnit si, bnuind c va

66

duce iar la cine stie ce nenorocit de conflict, regretam ca am provocat aceasta discuie.

Tatâl meu, un om violent si aspru, a luat regulamentul si a plecat la tipografie sâ-1

tipreasc, farâ aprobarea profesorului Cuza.

Acesta însâ, cu mai mult tact, mai calm i pe cât de îndrtnic în unele privine, pe atât

de maleabil în cazuri de acestea, a tiut sa împace lucrurile. L-a chemat înapoi,

spunându-i:

-Ei, sâ-1 tipârim, dar sâ-1 cercetez si eu.

L-a corectat, i-a refâcut forma, i-a adâugat partea doctrinarâ, chemâri, manifeste si l-a

dat la tipar. Acesta a constituit „Câlâuza Bunului Român" si apoi a L.A.N.C., cartea

de bazâ a „Ligii", tot timpul pânâ la 1935.

Eu am râmas mulumit câ s-a putut face într-adevâr ceva bun si absolut necesar pentru

organizaie, dar în sufletul meu îmi spuneam: „Greu vor merge lucrurile dacâ pentru

asemenea chestiuni elementare trebuie atâta discuie. Intr-o organizaie nu sunt bune

nici nelâmuririle efului, nici discuiile".

MODIFICAREA ART. 7 DIN CONSTITUIEMARTIE 1923

ACORDAREA DREPTURILOR POLITICE JIDANILORDe multâ vreme se zvonea câ Parlamentul liberal, care era Adunare Constituantâ,

având deci misiunea de a modifica Constituia, are intenia sâ modifice art. 7 din

Constituie, în sensul de a acorda „cetâtenia si drepturi politice tuturor jidanilor

aflâtori în România".

Pânâ acum, acest articol din vechea Constituie oprea încetâtenirea strâinilor si

constituia astfel o adevâratâ pavâzâ de ocrotire a ârii împotriva nâvâlirii si

amestecului jidanilor în conducerea propriilor noastre destine româneti. Acordarea

acestui drept de amestec în treburile publice ale României a unui numâr de douâ milioane de jidani, acordarea unui drept de egalitate a jidanului pripâsit la noi de curând,

cu românul înfipt de milenii în acest pâmânt, era totodatâ o nedreptate strigâtoare la

cer si o mare primejdie nationalâ, care nu putea sâ nu îngrijoreze si sâ nu c utremure

pe orice român cu iubire pentru tara lui.

Profesorul Cuza, în fata acestei situaii, a scris o serie de articole nemuritoare, arâtând

primejdia care amenintâ viitorul acestei naii, iar „Liga" a râspândit în tarâ liste pentru

a fi iscâlite de români, prin care se cerea meninerea art. 7 din Constituie. Listele au

fost acoperite de sute de mii de iscâlituri si au fost înaintate Adunârii Constituante.

Eu am cugetat câ noi, studenii, în timpul dezbaterii acestei grave chestiuni, sâ plecâm

din toate centrele la Bucureti si acolo, împreunâ cu studenimea bucuresteanâ si cu

populaia sâ manifestâm si sâ oprim atacul care avea sâ ne robeascâ viitorul nostru.

Am plecat la Cemâuti, Cluj si Bucureti.

Studenii au primit propunerea si au început organizarea în vederea plecârii. Pentru

momentul acesta trebuia sâ trimit o telegramâ conventionalâ.

67

Planul însâ a czut. Pentru ca noi ne ateptam ca dezbaterile în jurul acestei chestiuni

sâ dureze cel puin trei zile, în care timp ne-am fi putut deplasa la Bucureti.

Or, la 26 martie, dezbaterile n-au durat nici o jumtate de or. Guvernul liberal, ca si

Adunarea - pare-se contieni de actul de mare ruine pe care-1 fceau - au cutat s-1

ascund, trecându-1 cât mai neobservat.

A doua zi dup acest mare act de trdare naional, presa asa-zis româneasc, ca si

cea jidneasc, trecea sub tcere actul infam. „Dimineaa", „Lupta", „Adevrul",

publicau în fiecare zi pagini întregi cu litere groase, conflictul dintre proprietari si

chiriai la Bucureti si într-un colt câteva vorbe prin care anunau simplu si perfid: art.

7 din vechea Constituie a fost înlocuit prin art. 133.

Partidul liberal si ticloasa adunare de la 1923 au pus si pecetluit astfel piatra de

mormânt peste viitorul acestui neam.

Nici un blestem alcopiilor, al mamelor, al btrânilor, al tuturor românilor în suferin

pe acest pmânt, acum si în veacul ceacului, nu va fi suficient pentru a rsplti pe

aceti trdtori de neam.

Astfel, în tcere si într-o atmosfer de laitate general se consuma marele act de

trdare naional.

Numai glasul profesorului Cuza, personalitatea care predomina cum peste toat naia

româneasc, se auzea:

„Români,

Constituia de la 28 martie 1923 trebuie desfiinat imediat. Protestai în contra

votului ei. Cerei alegeri libere. Organizati-v pentru a v asigura biruina. O nouconstituie trebuies garanteze drepturile de întâietate ale naiei româneti, ca naie

dominant în Stat.

"

Când am auzit la lasi, m-a podidit plânsul. Si mi-am zis:

- Nu se poate! Cel puin trebuie s se stie c am protestat. Cci neamul cruia i se

pune asemenea jug pe grumaji si nici mcar nu protesteaz, este un neam de imbecili.

Am fcut atunci un manifest ctre ieeni, chemând pe toti românii la o adunare de

protestare în Universitate. Vestea acordrii drepturilor la jidani s-a împrtiat în toate

casele ca fulgerul. Oraul clocotea.

Autoritile, din ordinul guvernului, au scos armata, jandarmii, politia; au început

provocrile si interdicia de circulaie. Atunci planul s-a schimbat. Adunarea nu s-a

mai fcut la Universitate, ci în 14 puncte ale oraului. Aici au început manifestaiile si

ciocnirile care au durat toat noaptea.

Autoritile, armata si forele poliieneti au fost complet derutate prin schimbarea

brusc a planului de lupt, a locului de adunare si prin purtarea lor în fug de la un

capt al oraului la cellalt, dup cum erau anunai de ageni despre apariia

manifestanilor, care aprau din jumtate în jumtate de or în puncte contrarii.

Grupul de sub comanda mea s-aîntrunit la punctul greu: Podul Rou (Socola) si Tg.

Cucului; acolo unde obrznicia jidneasc susinea c niciodat nu va putea intra

vreun manifestant antisemit nepedepsit cu moartea.

68

Pe acolo nu locuiete nici un român. Mii de jidani s-au trezit si forfoteau ca un cuib de

viermi. Când am fost primii cu focuri de arma, am rspuns cu focuri de arma.

Noi nea-m fcut datoria dând peste cap tot ce ne sttea în cale si artând jidânimii ca

lasiul, strvechea capitala a Moldovei, este încâ româneasca si ca acolo e braul nostru

care stpânete, care poate îngdui sau nu, care deine pacea sau rzboiul, care

pedepsete sau iartâ.

A doua zi a sosit la lasi în ajutorul celor doua regimente, al politiei, jandarmeriei si

jidânimei, cavaleria din Bârlad, iar foile din capitala au aprut în ediie speciala:

„lasiul a trâit o noapte si o zi de revoluie".

Atât am putut face noi, nite copii. Atât ne-am priceput în momentul în care ni s-a pus

jugul pe umeri. Nu l-am primit cu senintate, cu resemnare de iobag, cu laitate. Atât

si jurmântul sacru pentru toata viata de a sfrâma acest jug, oricâte lupte si jertfe ni s-

ar cere.

A doua zi m-am dus la Prefectura de Politie sa duc mâncare la cei arestai. Acolo,

tocmai era interogat si reinut Iulian Sârbu, pentru motivul de a fi fost autorul

manifestului. Vzând aceasta, m-am prezentat anchetatorului si i-am spus:

- Nu e Sârbu autorul manifestului; eu sunt.

PRIMA MEA ARESTARELa politie mi s-a spus:

Domnule Codreanu, trebuie sa mergi pânâ la tribunal cu agentul.

De ce cu agentul? Am ripostat. Merg singur. Era prima data când mi se

punea cuvântul la îndoiala.

Mâ simeam ofensat.

Nu, eu cu agentul nu merg. N-are decât sa mearg la 20 metri în urma mea.

Eu mâ duc singur.

Cuvântul meu face mai mult decât 20 de ageni de politie.

Ajung la Tribunal. Agentul intra si mâ introduce si pe mine în fata domnului judector

de instrucie Catichi. Domnul judector îmi spune:

- Esti arestat si trebuie sa te trimit la penitenciar.

Când am auzit mi s-a fcut negru înaintea ochilor. Pe acea vreme „arestat", era ceva

infamant. Nimeni dintre ieeni nu mai fusese arestat si nu se auzise ca un student

naionalist sa fie arestat. Dar eu cu trecutul meu de lupttor!

M-am apropiat de masa judectorului de instrucie si i-am spus:

- Domnule judector, eu nu primesc s fiu arestat si nimeni nu va putea sm ridice

pentru a mâ duce la penitenciar.

Bietul om, pentru a nu mai provoca discuie, a dat ordin agentului sm duc la

penitenciar si m-a sftuit s num opun. Apoi a plecat. Agentul a încercat sm duc.

I-am spus:

- Du-te acas omule si las-m în plata Domnului, c num poti dumneata duce de

aici. Au venit si alii. Eu am rmas acolo de la ora 1 1 ziua pân seara la ora 8. Toate

interveniile de am scoate au fost zadarnice.

69

Eu mâ gândeam:

-Nu sunt vinovat cu nimic. Mi-am fcut datoria câtre neamul meu. Daca e cineva

vinovat care trebuie arestat, sunt aceia care au fcut râu neamului meu: Parlamentul

carea acordat drepturi politice jidanilor.

în sfârit, au plecat toti funcionarii de la tribunal, rând pe rând, pânâ la uieri. Eu amrâmas cu agenii lângâ mine.

Pe la ora 8 sosesc trei ofieri.

- Domnule Codreanu, avem ordin sa evacuam acest tribunal.

Bine, domnilor ofieri, voi iesi afara.

Am coborât scrile si am ieit. Spre surprinderea mea, acolo vad o companie de

jandarmi în semicerc, procurori, judectori si politie.

Atunci, eu merg drept înainte si mâ asez jos, în mijlocul curii. Vin autoritâtile si îmi

spun:

Trebuie sa mergi la penitenciar.

Nu merg.

M-au ridicat pe sus, m-au pu s într-o trsura si ma-u dus la penitenciar, la pas, cu

compania de jandarmi dupâ mine. în ultimul moment când intram pe poarta, bâietii s-

au repezit sâ mâ scoatâ, dar revolverele agenilor i-au oprit.

Era protestare contra legilor? Nu. Era contra jugului nedreptâtilor.

***

Pare câ aceasta protestare a mea de a intra pe linia arestrilor era un presentiment ca

multa suferina va trebui sâ îndur, odatâ intrat pe aceastâ cale, între zidurile reci ale

închisorilor.

Am râmas o sâptâmânâ acolo, pânâ în ajunul Patilor. Primele mele zile de închisoare!

Le-am suportat foarte greu moralicete, pentru câ nu puteam înelege ca cineva sâ fie

arestat atunci când luptâ pentru neamul sâu si din ordinul acelora care luptâ contra

neamului.

La ieire am plecat acasâ. Muli români mi-au ieit înainte prin gâri, facându-mi

manifestaie de simpatie si îndemnându-mâ sâ duc lupta mai departe, câci este a

neamului si neamul pânâ la sfârit va învinge.***

Neamul întreg, în tot ce avea el mai bun, de la târan si pânâ la intelectual, a primit cu

nespusâ durere trista veste a modificârii art. 7; dar nu pute face nimic, câci s-a trezit

vândut si trâdat de conducâtorii lui. Oare ce blestem pe capul nostru si ce pâcate ne-au

condamnat pe noi, românii, ca sâ avem parte de asemenea ca nalii de conducâtori?***

latâ fatâ în fatâ: douâ momente istorice, în douâ Românii deosebite, cu douâ rânduri

de oameni si cu aceeai problemâ.

Constituanta de la 1 879, din România Micâ, micâ de tot, care avea curajul sâ suporte

presiune Europei si Constituanta de la 1923, din România Mare, înâltatâ din jertfa

70

sângelui nostru, care din slugrnicie interesat, sub presiunea aceleiai Europe, nu

preget s umileasc si s pun în pericol viata unei naiuni întregi.

VASILE CONTA, VASILE ALECSANDRI, MIHAILKOGÂLNICEANU, MIHAIL EMINESCU, ION HELIADE

RÂDULESCU, BOGDAN PETRICEICU HASDEU, COSTACHENEGRI, A. D. XENOPOL

în paginile care urmeaz, cititorii acestei cârti vor întâlni cu oarecare surprindere, o

serie de extrase din opera câtorva din culmile de gândire, de simire si de caracter ale

neamului nostru, care la 1879 au luptat cu îndârjire pentru drepturile la viata ale

poporului român, înfruntând cu brbie frilgerele amenintoare ale unei înfregi

Europe.

Desi intercalarea acestor fragmente îngreuneaz si complic planul de dezvoltare

normal al volumului de fat, clcând regulile impuse în aceast materie, am redat

aceste extrase, nu atât din dorina de a le înfrebuinta ca argumente istorice, ci mai ales

pentru considerentul de a scoate din nou la lumin a ceste perle de cugetare si de

exprimare ale acelor strlucii înaintai pe care conspiraia ocultei iudeo-masonice i-a

prigonit, închizându-i cu peceti grele, sub lespezi de uitare, tocmai pentru c au scris,

au cugetat si au luptat ca nite adevrai uria si ai românismului.

Generaia noasfr, srind peste 50 de abdicare practicat de politicieni în fata

primejdiei jidnesti, se regsete pe aceeai linie de credin, de simire si de caracter,

cu cei de la 1 879 si în momentul acestei sfinte întâlniri se închin cu recunotin si

evlavie în fata marilor lor umbre.

VASILE CONTAIat atitudinea pe care a avut-o în Camera de la 1879 marele Vasile Conta.

Cu 50 de ani înainte, filosoful român demonstra cu argumente tiinifice de

nezdruncinat, într-un sistem de logic impecabil, temeinicia adevrurilor rasei care

frebuie s stea la baza statului naional. Teoria adaptat dup 50 de ani de acelai

Berlin care la 1879 ne impunea acordarea drepturilor la jidani.

De aici se poate vedea ubrezenia argumentelor acelora care atac micarea naional

ca fiind inspirat de noua ideologie german, când în realitate, dup atâia zeci de ani.

Berlinul este acela care infr pe linia lui Vasile Conta, Mihail Eminescu si ceilali.

„Noi, dac nu vom lupta în contra elementuluijidovesc, vom pieri ca naiune.

Este recunoscut, de ctre chiar aceia care ne atac azi, c cea dintâi condiie pentru

ca un Statspoat exista si prospera este ca cetenii acelui statsfie din aceeai

ras, din acelai sânge si aceasta este uor de îneles. Mai întâi, indivizii de aceeai

ras se cstoresc obinuit numai între dânii; cci numaiprin cstorie între dânii

se menine unitatea de ras pentru toti acei indivizi; apoi cstoriad natere la

sentimentele defamilie, care sunt legturi le cele mai puternice si cele mai durabile

din câte leag vreodatpe indivizi între dânii; si când inea seama c aceste legturi

defamilie se întind de la individ la individpân când cuprind întregulpopor al unui

71

Stat, vedem c toti cetenii care co nstituiesc Statul sunt atrai unul ctre altul

printr-un sentiment general de iubire prin aceea ce se numete simpatia de ras. Maimult de cât atât. Dac ineam seama c acelai sânge curge în vinele tuturor

membrilor unui popor, înelegem c toti acestimembri vor avea, prin efectul ereditii,

cam aceleai sentimente, cam aceleai tendine si chiar cam aceleai idei; asa încât,

la vreme de nevoie, la ocaziuni mari, inima tuturor va bate în acelaifel, mintea

tuturor va adopta aceeai opinie, aciunea tu turor va urmri acelai scop; cu alte

cuvinte, naiune care vafi de o singur ras, va avea un singur centru de gravitate; si

Statul care va fiformat dintr-o astfel de naiune, acela si numai acela va fi în cele mai

bune condiii de trie, de trinicie si de progres. Prin urmare, dup cerinele chiar

alefiinei, cea dintâi conditiune pentru existenta unui Stat este ca poporulsfie din

aceeai ras. Ei bine, acest adevr este acela pe care se bazeaz principiul

naionalitilor, de care seface atâta vorb în lumea civilizat. Acestprincipiu al

naionalitilor, se înelegec nu se raporteaz decât la ras si nicidecum la ceea ce

se numete supuii aceluiai Stat,fr deosebire de ras, cci atunci principiul n-ar

mai avea nici o aplicare. Ei bine, acestprincipiu este atât de adânc înrdcinat astzi

în contiina tuturor oamenilor, fie oameni de Stat, fie simpli ceteni, încât astzi

toate constituirile si toate reconstituirile de State nu se maifac în lumea civilizat

decât dup principiul nationa littilor. Apois nu se mai zic atunci de ctre

publicista evrei, sau evreofili c baza Statului arfi numai simplul interes material

comun al cetenilor, fiindc vedem din contrc tocmai veacul nostru este acela

care a dat natereprincipiului naionalitilor, tocmai principiul acestaprevaleaz

astzi din ce în ce mai mult...

Este adevratc aceasta nu împiedic admiterea strinilor la cetenia unui Stat, dar

cu oconditiune: ca acei strinis se contopeasc în naiunea dominant; cu alte

cuvinte, s se amestece cu totul, asa încât, la urma urmei, s rmân în stat tot unul si

acelai sânge.

Acestea sunt singurele principii tiinifice ale naturalizatiunii. Aadar, pentru ca

naturalizareasfiefolositoare, raional si conform cu tiina, ea nu trebuie

acordat decât acelor strini care se contopesc, care se dispun a se contopi, prin

cstorie cu indigeni. Altminterea, înelegei binec dac s-ar acorda cetenia la

indivizi care nu au aplicare si nici nu o pot avea. de a se contopi în sângelerasei

dominante, atunci arfi a expune acea tar la o luptperpetu între tendine contrare.

"Nu zic c nu se poate ca diferite rase ce ar exista într-o tars aib câte o dat un

interes comun, ca tendinele ereditare ale uneia sfie deopotrivfavorizate, ca si

tendinele ereditare ale alteia de aceleai împrejurri. Cât timp aceast stare de

lucruri ar dura, împmântenii sipmânteni ar tri negreit în pace. Darîmprejurrile se schimb si cu ele se poate schimba si interesul diferitelor rase;

sidac nu astzi, mâine; dac nu mâine, poimâine, tendinele împmântenitilor se vor

gsi în confiict cu tendinele pmântenilor si atunci interesul unora nu se va mai

împca cu interesul celorlali, si atunci interesele unora nu vorputeafi satisfcute

72

far sacrificiile intereselor celorlali; si atunci vafi lupta de existent între o ras si

alta, vorfi lupte înverunate, care nu vorputea fi terminate decât sau prin dizolvarea

complet a Statului sau când una din rase va fi zdrobit cu totulpentru a rmâneiari o singur ras dominant în Stat... Ei bine, istoria noastr naional si

experienele de

toat ziua ne-au dovedit si ne dovedesc c dintre toti strinii care vin la noi, turcii si

mai cu seamjidanii sunt aceia care nu se amestec niciodat cu noi prin cstorie,

pe când ceilali strini: rusi, greci, italieni, germani, se amestec cu noi prin

cstorie si se contopesc cu noi, dac nu la întâia generatiune, la a doua sau la a

treia, ar în fine vine un timp când nu mai este nici o deosebire întreacesti strini si

noi, nici în privina sângelui, nici a iubirii de patrie. Nu tot asa este si cu jidanii...

Oricum s-arpune chestiunea, oricum s-ar interpreta, noi, dac nu vom lupta contra

elementuluijidovesc, vom pieri ca naiune".(Din discursul contra revizuirii art. 7 din Constituie, inut la Camera Deputailor, sesiunea extraordinar, edina de la 4 septembrie1879 si publicat în Monitorul Oficial cu nr. 201 cu data de miercuri 5 (17) septembrie 1879, paginile 5755 si 5756)

VASILE ALECSANDRIîn timp ce în Camera, Vasile Conta inea discursul de mai sus, la Senat, poetul Unirii,

Vasile Alecsandri, exprima sentimentul românilor în felul urmtor:

„Astzi România se prezint noua cu istoria sa în mâna pentru ca noi sa înscriem pe

paginile sale sau u milirea si pierderea neamului nostru sau demnitatea si salvarea

lui...

In prezenta acestei situaii,fr seamn în analele istorice ale lumii, trebuie s stim a

ne ridica cu inima si cu cugetul la înlimea datoriei noastre,fr patimi,frviolente, dar cu spirit linitit, cu patriotism luminat si cu nobilul curaj ce se cere de la

oameni chemai a decide soarta trii lor...

Ce este aceast nou cumpn? Ce este aceast nou nvlire? Cine sunt nvlitorii,

de unde vin, ce vreau? Si cine este noul Moise, care-i conduce la noulpmânt al

fgduinei, aezat de ast datpe malurile Dunrii?

Ce sunt nvlitorii? Sunt un popor activ, inteligent, neobosit întru îndeplinirea

misiunii sale; sunt adepii celui mai orbfanatism religios; cei mai exclusivisti din toti

locuitorii pmântului, cei mai neasmilabili cu celelalte popoare ale lumii...

Ce vor ei de la noi?

S devie proprietari aipmântului acestui popor, iar din vechii stpâni ai trii sfac nite iloti, precum sunt astzi ranii din Galitia si din o parte a Bucovinei.

Tara efrumoas, îmbelugat; ea are orae mari, drumuri defier, instituii dezvoltate

si un popor cam neprevztor, ca toate popoarele de vit latin... Ce este mai uor,

decâts substitui locuitorii acestei tri si de aface din tara întreag o proprietate

israelit?

Dac este acesta planul nvlitorilor de astzi, precum totul ne induce a o crede, el

probeaz înc o dat spiritul întreprinztor al neamului israelit si departe de a merita

un blam, el e de natur a-i atrage lauda si admirarea oamenilor practici.

13,

Blamul s-ar cuveni nou, românilor,dac prin nepsarea noastr sau prin aplicarea

unorfatale si absurde teorii umanitare, am da înine o mân de ajutor la realizarea

acestui plan. Blamul ar cdea pe capul nostru, dac înelai de aceleai teorii,

înelese pe dos, sau dominai de o spaim imaginar sub influenta unor ameninriimaginate, am uita c patria româneasc este un depozit sacru încredinat nou de

prinii notri, pentru ca s-l transmitem întreg si neptat copiilor notri...

Ce ar zice dar tara întreag, dac i-am crea o asemenea situaie în istorie? Ce ar zice

românul care s-a luptat voios pentru independenta moiei strmoeti?Tara si-ar întoarce ochii cu durere de la noi.

Românul ar zice: nu-mi mai cerei de astzi înainte sângele meu , dac acel sânge

vrsat nu slujete decât la trunchierea trii si la înjosirea demnitii naionale.

Pentru aceste considerente, când astzi România vine cu istoria sa în mân pentru ca

nois înscriem pe paginile sale al nostru veto, eu unul rup pagina destinat pentru

înscrierea umilirii trii, iarpe cealaltpagin scriu cu inima mea: demnitatea si

salvarea ei!"(Din discursul contra revizuirii art. 7 din Constituie, rostit în Senatul României, sesiunea extraordinar, edina de la 10 octombrie

1879 si publicat în Monitorul Oficial nr. 230 de joi 11/23 octombrie 1879, paginile 6552 pân la 6558)

MIHAIL KOGÂLNICEANUlata poziia de mândra inuta naionala pe care înelegea sa se aeze în raport cu

problema jidâneascâ si cu presiunile exercitate din afara, ministrul de interne Mihail

Kogâlniceanu, titular al aceluiai departament, care astzi a de venit locul de unde

pornesc ordinele de tortura împotriva celor care mai luptam ca sa ne apram neamul:

„ Toti cei cepoart un interes viu pentru tara lor s-au preocupat a opri exploatarea

poporului prin jidovi.

In România, chestiunea jidovilor nu este o chestiune religioas; ea este o chestiune

naional si totodat o chestiune economic.

In Româniajidovii nu constituiesc numai o comunitate relig ioas deosebit; ei

constituiesc în toat putere cuvântului o naionalitate, strin de români prin origine,

prin limb, prin port, prin moravuri si chiarprin sentimente.

Nu este, prin urmare, la mijloc persecutiune religioas; cci, de arfi asa, israelitii ar

întâmpina interdictiunea sau restrictiunea în exerciiul cultului lor, ceea ce nu este.

Sinagogile lor nu s-ar ridica libere alturea cu bisericile cretine. învmântul lor

religios, publicarea lor de cult, asemenea nu arfi învoite.

Toti acei care au vizitat principatele, si îndeosebi Moldova, s-au înspimântat de

aspectul trist, spre a nu zice mai mult, ce-l înfieaz israelitii polonezi care

împoporeaz oraele noastre. Când ei au cercetate mai înfond comerul, industria si

mediile de convieuire a acestei mulimi, aceti cltori s-au spimântat si mai mult,

cci au vzutcjidovii sunt consumatorifr afi productori, "ic marea, si pot

zice, singura lor industrie, este debitul buturilor...

74

Eu nu am scos pe nici un evreu din domiciliul su pe simplul cuvântc dup toate

legile trii, israelitii din România nu au drept de domiciliu la sate, precum acesta este

cazul si în Serbia.

Eu am mrginit închirierea pe viitor de cârciume si accisuri la israeliti, si mai în

special, al cei ce se numesc galitiani si podoliani. Msura aceasta este întemeiatpe

regulamentul organic si pe legea votat de adunarea general si sancionat de

Domnul Mihai Sturza si pe care nici o lege posterioar n-a desfiintat-opân astzi,

ba chiar toti minitrii de inter ne si înainte si în urma convieuirii, au ordonat si

meninut aplicarea ei. Dovad sunt ordinele predecesorilor mei si anume: din 1 7 si 28

iunie 1861, din timpul ministrului Costa Foru, din 5februarie 1866, subscris de

generalul Florescu, din 11 martie sili aprilie 1866 ctre Prefectura de Râmnicul-

Srat, subscris de PrincipeleDimitrie Ghica etc.

In aceast situatiune nu un ministru, ci zece minitri, succedându-se la putere, unul

dup altul, n-arputeaface altfel decât ceea ce amfcut eu si predecesorii mei.

Minitri ai României, ai unei tri cu un regim constituional, noi nu putem guverna

decât cu voina naiunii.

Suntem datori a tine seam de trebuinele, de psurile, sipân la un oarecare punct si

chiar si de prejudiciile ei...

Aceasta dovedete marea iritatiune din partea populatiunilor române, provenit din

grele suferine si de o legitim îngrijire, cci este vocea unei naiuni ce se simte

ameninat în naionalitatea sa si în interesele sale economice. Aceast voce strinii o

pot înbui, dar nu este permis nici unui ministru român, de orice partid arfl, de a nu

o asculta.

De aceea, nu de astzi, ci de pururea, în tot timpul si sub toate regimele, toti domnii,

toti brbaii de stat ai României, toti acei cepoart un interes viu pentru tara lor, s-

au preocupat de necesitatea de a opri exploatarea poporului românprintr-un alt

popor strin lui, prin jidovi".(Din comunicarea IVIinistrului de Interne, Mihail Koglniceanu ctre fVlinisterui de Externe, în iunie 1869, privitor la chestiunea

jidoveasc. Publicat In „Colectiunea de legiuirile României vechi si noi câte s-au promulgat pân la finele anului 1870", de loan M.

Bujoreanu, Bucureti, 1873, Noua tipografie a laboratorilor români, partea F. Titlul, dispozitiuni si circulare, capitolul X, paginile

813-816).

MIHAIL EMINESCU„Dac astzi, când n-au plenitudinea drepturilor civile si nicipe cele politice, au pus

mâna pe tot negoul si pe toat industria mic din Moldova, dac astzi se lfiescînspimânttor asupra esului românesc, dac astzi se încuib în vatra harnicilor

olteni, ce va fi oare mâine, când vor avea drepturi egale, când vor avea putina de a-

si zice români, când vor avea înscris în legi dreptulformal c patria aceasta este a

lor tot deopotriv cu noi!"(Opere complete. Chestiunea israelitâ, pag. 489, lasi, librria româneasc lonescu-Georgescu, 1914. Citat de Alex. Naum)

„Prin ce munc sau sacrificii si-au câtigat dreptul de a aspira la egalitate cu

cetenii români! Ei au luptat cu turcii, ttarii, polonii si ungurii? lor le-au pus turcii,

când au înfrânt tratatele vechi capul în poale? Prin munca lor s-a ridicat vaza acestei

75

tri, s-a dezgropat din învluirile trecutului aceast limb? Prin unul din ei si-a

câtigat neamul românesc dreptul la soare?"(Op. cit., pag. 481)

ION HELIADE RÂDULESCU„Nu vedei dumneavoastr c târtanii din Englitera si Frana nu cer drepturi de

ceteni în România, ci privilegii, supremaia; vorfonda o aristocraie a banilor, a

vielului de aur?

Cer aceea ce noi nu putem dapân la ultimul român.

C red oare târtanii din Englitera si Frana, credei oare si dumneavoastr dimpreuncu dânii, c românii se vor uita cu sânge rece la a se stabili între dânii cea mai

sordid si imund, cea mai bdran dintre aristocraii, dominaia de martafoi, de

Jidani, de rusiani ai lui Mamona?Pe ce cuvânt îns, sipe ce drept se va putea stabili o asemenea abominabil

dominaie înaintea atriului, înaintea porilor secolului douzeci, unde umanitatea

întreag, afar defiiipieirii, se va prezenta ca o mireas înaintea divinului su mire?

Vin târtanii din Englitera si Frana cu dreptul omului bazat de egalitatespretind

numai ei privilegiile si supremaie?

Sifiindc nu pot invoca dreptul acesta, cuteaz, dup cum le-a plesnit în cap

paradoxul de român de ritul israelit , s-si împing cutezana si maijidneasc de a

ne amenina cu numele suveranilor Europei! ...

Cu ce oare ne vor cucerijidanii? Cu cantitatea, cu numrul, cufora?Pentru binele ce le-am dorit si le dorim, în numele regenerrii popoarelor si însui a

evreilorpepmântul Palestinei, îi plângem de pietate si le dm tot sfatul ce le poate

da un cretin, - gelos de mântuirea umanitii întregi, prin rnile lui Christ ce din

înlimea crucii ierta pe însisi clii si, - s nu cumva s încerce la una ca ac easta

si nici s cuteze nici a cugeta, necum a pretinde ceva în aceast epoc de agitaiune

provocat de îngerii satanei ce i-a indus în tentatiune, s nu cerce la una ca aceasta

c Dumnezeu stie unde vor ajunge românii în legitima lor si cea mai sacr dintoate

urgiile, aprându-si drepturile lor ca orice naiune ce îsi are instinctul de

conservare!"(Din „Echilibrul între antithese sau spiritul si materia", de I. Hellade Rdulescu, Bucureti, publicat de la 1859 pân la 1869, partea

III, titlul „Israelitii si Jidanii", capitolul X, pag. 380-383)

BOGDAN PETRICEICU HASDEU„Asa dar. Talmudulprevede pentru jidani dou ci de purtare în privina noastr:

Dac suntei mai puternici decât cretinii, exterminati-i.

Dac suntei mai slabi decât cretinii, lingusiti-i...

Ins un om mai slab decât mine, pentru ca spoat ajunge odat a fi mai tare decât

mine, trebuie mai întâis treac prin o treapt de mijloc, în caresfie egal cu mine.

Acum înelegei oare ce va s zic a acorda jidanilor drepturile asa numite politice?"(Din „Studii asupra iudaismului". Talmudul ca profesiune de credin a poporului israelit, de B. P. Hasdeu, Directorul „Arhivei

Istorice a României", preedintele seciunii tiinelor morale si politice a Atheneului Român, Bucureti. Tipografia TheodorVaidescu, Casa Bossel, nr.34, 1866; pag. 30, 31).

COSTACHE NEGRI

76

„Jidovimea, adic 1/7parte din poporatiunea noastr total, este cea mai trist lepr

cu care ne-au osândit slbiciunea, neprevederea si venalitatea noastr".(Din scrisoarea ctre Lupascu trimis din Ocna, cu data de 12 Ianuarie 1869 si publicat în voi. C. Negri, „Versuri, proz, scrisori",

cu un studiu asupra vieii si scrierilor sale de E. Gârleanu, Editura „Minerva". B-dul Academiei 3, Bucureti, 1909, pag. 116)

A. D. XENOPOLNe permitem a introduce în aceeai culegere de citate, prerea aceluia care a fost

marele istoric A. D. Xenopol, profesor la Universitatea din lasi, aceasta, având în

vedere necontestata autoritate tiinifica a savantului care a trâit si a vâzut cu proprii

sâi ochi dureroasele realiti pe care la constata.

„Dac un român s-ar hotrîs deschid o prvlie, nici unjidan nu-i va trece

pragul, fiind astfel ocolit de o clientel numeroas, în timp ce românii nu se opresc

deloc de la a cumpra de lajidani. Se întelegedarc chiarfr cartelarea preturilor,

rezistenta negustorului si meseriaului român poatefi înfrânt.

Niciodat unjidan nu va primi în întreprinderea sa un român dac acesta din urmarputea s învee de la el câte ceva; cci românii nu suntprimii în caselejidoveti

decât ca slugi sau hamali. Acest sistem de exclusivism persist cu toat puterea. Nu se

afi, în nenumratele ateliere sau prvlii alejidanilor care au întsat Moldova de la

un capt la altul, nici un singur cretin sau românca ucenic, lucrtor, contra-maistru,

contabil, casier, vânztor.

Jidanii practic decifat de români exclusivismul economic cel mai riguros si nu pot

renuna la el cci le este prescris în însi religia lor".

(Din „La question israelite en Roumanie"par A. D. Xenopol, studiu aprut în „La renaissance latine", Rue Boissy-d'Anglas 25, Paris,

1902, pag. 17)

GREVA GENERAL A STUDENTIMII CONTINUDupâ Pati lupta reîncepe. Pe frontul L.A.N.C., profesorul Cuza continua aciunea

prin presa, iar noi ceilali ne ocupam de organizare.începe seria întrunirilor prin orae

si sate.

Pe frontul studenesc, modificarea art. 7 din Constituie aduce schimbri. Conductorii

de la Bucureti si Cluj, care crezuser ca pânâ la capât o micare studeneasca va

putea convinge guvernul sa recunoasc cererile drepte ale studentimii, vzând ca

acesta nu numai ca nu recunoate nimic, dar ca acorda drepturi politice jidanilor, se

descurajeaz amrâi si încep sa fiuture tot mai mult ideea capitularii.

La Cluj, chiar preedintele convoac o adunare unde susine teza intrrii la cursuri.

Masa studeneasca respinge propunerea si declara ca ea lupta pentru onoare si ca lupta

va trebui dusa pânâ la limita cea de pe urmâ a rezistentei. Susintorii acestei teze

sunt: Ion Mota, Comeliu Georgescu, Isac Mocanu, împreun cu tot grupul nostru.

Alexa îsi d demisia si este ales în locul lui preedinte al centrului studenesc „Petru

Maior", Ion Mota cu un comitet nou. Asaltul guvernului pentru a determina pe

studeni s intre la cursuri cade si de ast dat, dar cu sacrificarea conductorilor. Ion

Mota si înc sase sunt eliminai pentru totdeauna din toate universitile pentru inuta

lor dârz.

77

La Bucureti, un grup în frunte cu Simionescu si Dânulescu, începe sâ ia locul

conducerii din ce în ce mai nehotrâte si mai slabe. Nici aici guvernul nu reuete sâ

deschidâ cursurile dupâ Pati.

IUNIE 1923Au trecut încâ doua luni de rezistenta eroica, de mizerie, de presiuni. Studenimea era

epuizata. La Bucureti se fixeaz deschiderea Universitii în vederea examenelor, fie

chiar numai pentru studenii jidani si pentru renegai. în ziua deschiderii, în

Universitate se introduce armata. Slabele ciocniri din fata Universitâtii nu mai pot

determina închiderea acesteia. Planul guvernului era sâ le deschidâ pe rând, lâsând

lasiul la urmâ si punându-1 în fata a trei universiti deschise. Peste o sâptâmânâ, la

Cluj, si încâ peste câteva zile la Cemâuti, universitâtile se deschid cu armata, în

aceleai condiii ca la Bucureti. Peste o alta sâptâmâ nâ venea si ceasul greu al

lasiului, care, izolat prin mâsurile guvernului, râmâsese singur cu puterile mult

sczute.

In ajunul deschiderii, tiind câ a doua zi dimineaa armata va intra în Universitate, amfâcut planul de a o ocupa noi, în timpul nopii. De cu ziuâ, am trimis un student de

încredere care a intrat în sala pailor pierdui si a desfâcut zâvoarele la douâ geamuri

mari, farâ ca sâ se observe, în asa fel încât numai împinse din stradâ ele sâ se

deschidâ. Fârâ a comunica planul, am convocat, laora 9, o sutâ de studeni în sala

Bejan. La ora 10, Universitatea a fost ocupatâ de noi. Pe frontispiciul ei se arborase

steagul cu zvasticâ. Peste puin a sosit si rectorul Universitâtii, profesorul Simionescu,

câruia i-am deschis. El ne-a vorbit, îndemnându-ne sâ pârâsim Universitatea. Noi i-am

râspuns, explicându-i cauza noastrâ. Peste câteva ore a plecat. Ne-am organizat pentru

pazâ si am râmas toatâ noaptea de veghe acolo. A doua zi dimineaa, studenii au sosit

la Universitate în numâr mare. înviorai, au hotârât în unanimitate continuarea luptei.

Ziarele jidânesti ne-au atacat furibund.

Peste douâ zile, Clujul, într-o lupta, încearc reluarea Universitii din mâinile

jandarmilor. Peste alte dou zile, Bucuretii si Cernuii. Aceste lupte duc din nou la

ridicarea studentimii si la închiderea din nou a tuturor universitilor. Anul colar se

terminase. Tineretul românesc dâduseun examen unic de rezistent, de caracter si de

solidaritate.

Onoare studentimii care pentru credina ei, înfruntând atâtea lovituri, a dat un exemplu

de voin colectiv nemaiîntâlnit în istoria universitilor din întreaga lume. în nici o

tar nu s-a vzut ca studenimea, unit într-un singur suflet, asumându-si toate

responsabilitile si toate riscurile, s poat menin e greva general timp de un an de

zile, pentru a-si impune credinele, urmrind prin demonstraia ei trezirea la contiina naiei întregi, fat de cea mai grea problem a existentei sale.

Este o pagin finmoasâ, o pagin eroic scris cu suferina acestei tinerimi în cartea

neamului românesc.

PLANURILE IUDAISMULUI

78

^aJVNURILE FAT DE PMÂNTUL SI NEAMUL ROMÂNESC.PLANURILE FATÂ DE MICAREA STUDENEASC

Cine îsi închipuie câ jidanii sunt nite biei nenorocii, venii aici la întâmplare, mânai

de vânt, adui de soarta etc, se însealâ. Toti jidanii de pe fata pmântului formeaz o

mare colectivitatelegatâ prin sânge si prin religia talmudica. Ei sunt încadrai într-un

adevrat stat foarte sever, având legi, planuri si conductori care formeaz aceste

planuri si-i conduc. La baza, au Cahalul . Asa câ noi nu ne gâsim în fata unor jidani

izolai, ci în fata unei puteri constituite, comunitatea jidâneascâ. In fiecare oras sau

târg, unde se strânge un numâr de jidani, se formeaz imediat Cahalul sau comunitate

a jidâneascâ. Acest Cahal îsi are conducâtorii lui, justiie separatâ, impozite etc. si tine

strâns unitâ în jurul lui întreaga populaie jidâneascâ din locahtate.

Aici în acest Cahal mârunt, de târg sau de oras, se fac toate planurile: cum sâ capteze

pe oamenii politici locali; cum sâ capteze autoritâtile; cum sâ se strecoare în diverse

cercuri unde ar fi interesai, ca de pildâ printre magistrai, ofieri, funcionari

superiori; ce planuri sâ întrebuineze pentru a cuceri cutare ramurâ a comerului din mâinile unui român; cum ar putea râpune pe un antisemit local; cum ar putea distruge pe

un reprezentant corect al unei autoritâti care s-ar opune intereselor iudaice; ce planuri

sâ aphce când, stoarsâ, populaia se revoltâ si izbucnete în miscâri antisemite.

Nu vom aprofunda aici aceste planuri. In general se întrebuinteazâ urmâtoarele

sisteme:

I. Pentru captarea oamenilor politici locali;

1.Cadouri;

2. servicii personale;

3.finanarea organizaiei politice pentru propagandâ, tipârire de manifeste,

deplasâri cu automobile, etc. Dacâ în localitate sunt mai muli bancheri sau bogâtasi

jidani, ei se împart la toate partidele politice.

II. Pentru captarea autoritâtilor:

1. coruptiunea, mituirea. Un poliai din cel mai mic oras din Moldova, în afarâ

de leafa lui de la stat, mai primete lunar încâ o leafa sau douâ. Odatâ ce a primit mita,

devine robul jidanilor, pentru câ altfel se întrebuinteazâ a doua armâ;

2. antajul; dacâ nu se supune, îi dâ pe fatâ mituirea;

3. a treia armâ este distrugerea. Dacâ vâd câ nu te pot îndupleca si supune,

atunci vor încerca sâ te distrugâ. Cercetându-ti bine slâbiciunile: dacâ bei, vor câuta

prilejul sâ te compromitâ prin aceasta; dacâ esti afemeiat, îti vor trimite o femeie care

te va compromite sau te la lovi în inimâ, distrugându-ti familia; d acâ esti violent, îti

vor trimite în cale pe un alt violent, care te va omorî sau îl vei omorî si vei intra la

închisoare. Dacâ nu vei avea aceste defecte atunci vor întrebuina: minciuna, calomnia

la ureche sau prin presâ, pâra fatâ de sefi.

în târgurile si oraele invadate de jidani, nu existâ autoritate decât în stare de mituire,

în stare de antaj sau în stare de distrugere.

**

79

III. Pentru a se strecura în diferite cercuri sau în jurul unor oameni de frunte folosesc:

1. slugrnicia;

2. consilii de adminstratie;

3. servicii personale josnice;

4. linguiri.

Astfel toti oamenii politici au secretari jidani, pentru ca: aduc din piatâ, fac ghetele,

leagânâ copiii, tin geanta etc, linguesc, se insinueaz.

Românul nu va fi asa bun, pentru ca este mai puin rafinat, nu e parfid, e venit de la

plug si mai ales pentru câ vrea sâ fie un soldat credincios, bucurându-se de onoare, dar

nu sluga.

IV. Planuri pentru distrugerea unui comerciant român:

1. flancarea românului cu un comerciant jidan sau încadrarea lui între doi

comerciani jidani;

2.vânzarea mrfurilor sub preul de cost, pierderea acoperindu-se cu sume

speciale date de Cahal.

Asa au câzut râpusi comercianii români, unul dupâ altul.

Daca la acestea mai adugam:a. superioritatea comerciala a jidanului, rezultând dintr-o practica comerciala

cu mult mai îndelungata decât aceea a românului;

b. superioritatea jidanului luptând sub protecia Cahalului, românul neavând

nici o protecie din partea statului românesc, ci numai mizerii din partea autoritilor

corupte de jidani. Românul nu lupt cu jidanul de alturi, ci cu Cahalul si de aceea se

înelege c individul va fi rpus în lupt cu coaliia. Românul n-are pe nimeni, n-are

un stat printe, care s-1 creasc, s-1 îndrume, s-1 ajute. El este lsat singur, în voia

sortii, în fata coaliiei jidânesti.

E uor de repetat formula tuturor politicienilor de categoria d-lui Mihalache:

„Românul s se fac comerciant". S ne arate îns aceti oameni politici români un

singur comerciant român ajutat de statul român, o singur scoal fcut de el care screeze cu adevrat comerciani, iar nu fiinctionari de banc sau de birouri. S nu se

arate o singur institutiune fcut de ei care s fi ajutat cu un mic capital si s fi

îndrumat pe tânrul absolvent de scoal comercial pe calea comerului. Nu românul a

dezertat de pe linia comerului, ci aceti oameni politici au dezertat de la datoria lor de

conductori si îndrumtori ai naiei. Românul, prsit de conductorii lui, a rmassingur în fata coaliiei organizate jidânesti, a manoperelor frauduloase si a concurentei

neloiale si a czut înfrânt. Va veni îns un ceas în care aceti conductori vor frebui srspund.

PLANURILE MARI ALE IUDAISMULUI FAT DE PMÂNTUL SI

NEAMUL ROMÂNESCDeci, înc odat: nu ne aflm în fata unor biei indivizi venii la întâmplare, de capul

lor, dup adpost aici la noi. Ne aflm în fata unui stat iudaic, a unei armate care vine

80

la noi cu planuri de cucerire. Micrile de populaie jidânesti sunt împinse spre

România dupâ un plan bine stabilit. Probabil, marele stat iudaic urmrete crearea

unei noi Palestine, pe o poriune de pmânt care pleac de la Marea Baltica, cuprinde

o parte din Polonia si din Cehoslovacia, jumtate din România pânâ la Marea Neagra,

de unde uor ar putea avea legtura pe apa cu cealalt Pale stinâ. Cine este naivul care

sa cread ca micrile de populaie ale maselor jidânesti se fac la voia întâmplrii?

Ei vin cu un plan, dar nu au curajul armelor, al înfruntrii riscului, al sângelui vrsat,

ca mcar acestea s le creeze o baz de drept pe acest pmânt.*

De unde cunoatem aceste planuri? Le cunoatem sigur, trgând concluzii din

micrile adversarului. Orice comandant de trup, urmrind cu atenie aciunea

adversarului, îsi d seama de planurile pe care acesta le urmrete. Este un lucru

elementar. în toate rzboaiele lumii a fost vreun conductor care a cunoscut

planurileadversarului pentru c ar fi asistat la facerea lor? Nu! Le-a cunoscut perfect

din micrile adversarului su.***

Pentru ca poporul român s-si frâng orice putere de rezistent, jidanii vor aplicaun

plan unic si într-adevr diabolic.

1.Vor cuta s rup legturile sufleteti ale neamului cu cerulsi cu pmântul.

Pentru ruperea legturilor cu cerul, vor întrebuina împrstierea, pe scar

întins, a teoriilor ateiste, pentru a face din poporul român, sau mcar numai din

conductorii lui, un popor desprit de Dumnezeu; desprit de Dumnezeu si de morii

lui, pentru a-1 omorî, nu cu sabia, ci tindu-i rdcinile de viat spiritual.

Pentru ruperea legturilor cu pmântul, izv orul material de existent al unui

neam, vor ataca naionalismul ca o idee învechit si tot ce se leag de ideea de patrie

si pmânt, pentru ca s rup firul iubirii care unete poporul român de brazda lui.

2.Pentru ca acestea s reueasc, vor cuta s pun mâna pe pres.

3.Vor întrebuina orice prilej, pentru ca în tabra poporului român s fie

dezbinare, neînelegeri si ceart si, dac e posibil, chiar îl vor împri în mai multe

tabere, care s se lupte între ele.

4.Vor cuta s acapareze cât mai mult din mijloacele de existent ale

românilor.

5. îi vor îndemna sistematic pe calea desfrâului, nimicindu-le familia si

puterea moral.

6. îi vor otrvi si amei cu tot felul de buturi si otrvuri.

Oricine va voi s omoare si s cucereasc un neam va putea s o fac întrebuinând

acest sistem: ruperea legturilor lui cucerul si cu pmântul, introducerea certurilor si

luptelor fratricide, infroducerea imoralitii si a desfrâului, constrângerea material

prin limitarea la maximum a mijloacelor de subzistent, otrvire fizic, beie. Toate

acestea nimicesc o naie mai ru decât dac ai bate-o cu mii de tunuri sau cu mii de

aeroplane.

81

Sâ priveasc puin în urma românii si sâ vad daca în contra lor nu s-au întrebuinat cu

precizie si cu tenacitate acest sistem, în adevr ucigtor. Sâ deschidâ românii ochii si

sâ citeascâ presa de 40 de ani încoace, de când stâ sub conducere jidâneascâ. Sâ

reciteascâ: „Adevârul", „Dimineaa", „Lupta", „Opinia", „Lumea" etc. si sâ vadâ dacâ

din fiecare paginâ nu ânete farâ întrerupere acest plan. Sâ deschidâ românii ochii si

sâ si-i arunce asupra vieii publice româneti dezbinate, sâ-i deschidâ si sâ vadâ bine.

Aceste planuri sunt însâ ca si gazele de rzboi. Sâ le întrebuinezi pentru adversar, dar

sâ nu se ating de tine. Propovduiesc ateismul pentru români, dar ei nu sunt atei, ci

tin cu habotnicie la respectarea celor mai mici precepte religioase. Vor sâ dezlege pe

români de dragostea pmântului lor, dar ei acapareaz pmânturi. Se ridic împotriva

ideii naionale, dar ei râmân naionaliti ovini.

PLANURILE IUDAISMULUI FAT DE MICAREASTUDENEASC

Cine crede c forele puterii iudaice au rmas fâr plan în fata micrii studeneti, se

îneal.

Pentru un moment jidânimea, lovit în directivele ei de pân acum, rmânedezorientat. încearc s opun studenilor pe muncitorii din micarea comunist,

adic tot pe români, dar fr rezultat, cci, pe de o parte, muncitorii erau sleii de

puteri, iar pe de alta, începuser sâ vadâ si ei c noi luptm si suferim pentru

drepturile lor si ale n eamului. Muli dintre dânii erau alturi de noi cu sufletul.

Vzând c nu pot reui sâ ne pun în fat pe muncitori, ridic în fata studentimii

guvernul si întregul politicianism. Prin ce mijloace? Partidele au nevoie de bani, de

împrumuturi în strintate când sunt la guvem, de voturi si de pres bun în opoziie.

Jidanii vor amenina cu tierea subveniilor necesare propagandei electorale a

partidului respectiv. Cor amenina cu finana intemational-jidneasc,

nemaiacordând împrumuturi. Vor specula cu joucul unei mari mase de voturi prin care

pot determina victoria sau înfi-ângerea, în sistemul democratic, având acum drepturi

politice. Vor amenina cu presa pe care o stpânesc aproape în întregime si fr de

care un partid sau un guvem poate cdea înfrânt.

Banii, presa si voturile hotrsc viata sau moartea în democratic. Jidanii le au pe toate

si prin acestea, partidele politice româneti devin simple unelte în mâinile puterii

iudaice. încât noi, care începusem lupta împotriva jidanilor, ne vedem la unmomentdat luptându-ne cu guvernul, partidele, autoritile, armata, iar jidanii stând linitii la

o parte.

ARGUMENTE SI ATITUDINI JIDNESTICe va zice strintatea de micarea antisemit din România care s-a întors la barbarie?

Ce vor zice oamenii de tiin, ce va zice civilizaia?

Oamenii notri politici ne vor repeta nou la fiecare pas argumentul jidânesc, tiprit în

toate foile si în fiecare zi. Când în sfârit, dup 8 ani de zile. Germania, cu toat

civilizaia si cultura ei, se ridic împotriva jidnimii si biruieste hidra prin Adolf

82

Hitler, argumentul cade. Atunci apare altul: „Suntei în slujba Germaniei, pltii de

germani ca sa facei antisemitism. De unde avei fonduri?" Si iarâsi politicienii români

farâ suflet, farâ caracter si farâ onoare, repeta dupâ presa jidâneascâ: „De unde bani?

Suntei în solda Germaniei".

La 1919, 20, 21, întreaga presa jidâneascâ dâdea asalt statului român, dezlântuind

pretutindeni dezordinea si îndemnând la violentâ în contra regimului, a formei de

guvernmânt, a bisericii, a ordinii românesti,a ideii naionale, a patriotismului".

Acum, ca prin farmec, aceeai presa, condusa exact de aceiai oameni, s-a transformat

în apârâtoarea ordinii de stat, a legilor; se declarâ în contra violentei, iar noi amdevenit: „dumanii ârii", „extremiti de dreapta", „în solda si serviciul dumanilor

românismului" etc. Si pânâ la sfârit vom auzi-o si pe aceasta: suntem subvenionai

chiar de jidani.

Oare când va veni ziua aceea în care tot românul sâ înteleagâ argumentrile

mincinoase si perfide ale jidanilor si s le resping ca pe ceva de origine satanic?

Oare când va veni momentul ca s îneleag murdara construcie sufleteasc a acestei

naii?

Iat acum un exemplu de modul în care erau tratai trei profesori universitari români:

A. C. Cuza, Paulescu si Sumuleanu.

„Curierul Israelit", organ al Uniunii evreilor pmânteni, din 23 aprilie 1922, public în

articolul de fond sub titlul „Strigoii", urmtoarele:

„O tagm de mscrici si de insulttori publici s-au strâns s formeze o band de

fctori de rele. Si spre ruinea trii în aceast tagm se afl trei profesori de la

universitile noastre. Si aceti ipochimeni, aceti strigoi întârziai vor s reînvie

antisemitismul. . . si au s reueasc s o fac nite caraghioi întârziai, acum când

antisemitismul oficial dispare si când votul universal va aduce fatal dupâ sine si

democratizarea vieii noastre publice si sociale. Nu! E munc zadarnic, strigoii nu

vor opri omenirea în mersul ei înainte, nici nu va fi nevoie s le bat câteun par în

piept, îi va sfâri definitiv ridicolul ticloiei lor. . . Ne-am ocupat de aciunea

slbatic, pornit de asa zisa Uniune Naional Cretin, compus din vreo 5

caraghioi si jumtate pentru ca s-i flxm odat în infama lor postur si pentru a

atrage atenia evreilor c mai sunt fctori de rele împotriva crora vor trebui s se

apere".

Aadar: tagm de mscrici, insulttori publici, band de fctori de rele, ipochimeni,

strigoi întârziai, ticloie, aciune slbatic, infam postur; iat ce sunt profesorii

românismului: Cuza, Paulescu si Sumuleanu, si iat ce este aciunea lor mântuitoare

de neam.

Primim peste obraz si peste sufletele noastre româneti batjocur peste batjocur,

aplme peste palme, pânâ la aceea de a ne vedea cu adevrat în grozava situaie:

jidanii, aprtorii românismului, la adpost de orice neajuns, trind în linite si belug.

83

iar noi, românii, dumanii românismului, cu libertatea si viata în pericol, urmrii ca

nite câini turbai de toate autoritile româneti.

Eu a m vâzut cu ochii si am trâit aceste ceasuri, amrât pânâ în adâncul sufletului. Sa

porneti la lupta pentru tara ta, curat la suflet la lacrima ochilor si sa lupi ani de-a

rândul într-o sraci e si foame ascunsa, dar sfâietoare, pentru ca sa te vezi la un

moment dat declarat în rândul dumanilor tarii, urmrit de românii spunându-ti-se ca

lupi pentru ca esti pltit de strini, iar alturi s vezi întreaga jidnime stpân pe tara

ta, erijat în purttoare de grij a românismului si a statului român ameninat de tine,

tineret al trii, este ceva îngrozitor.

Nopi de-a rândul ne munceau aceste gânduri si în unele ceasuri, în care eram scârbii

si ruinai peste msur, ne cuprindea jalea si ne gândeam, dac nu ar fi mai bine splecm în lume, sau dac nu ar fi mai nimerit s provocm o rzbunare în care s ne

gsim cu toii moartea; si noi si românii cei ticloi si capetele hidrei iudaice.

CONGRESUL CONDUCTORILOR MICRII STUDENETIlASI, 22-25 AUGUST 1923

Intr-un comitet restrâns la Bucureti, se fixeaz tinerea celui dintâi congres al

conductorilor si delegailor micrii studeneti dup un an de lupt.

Acest congres urma s aib loc la Cluj, în zilele de 22, 23, 24 si 25 august 1923. Mota,

preedintele cercului „Petru Maior", ne comunic printr-o adres c autoritile i-au

pus în vedere ordinul de interzicere a acestui congres. Noi, lasiul, a, rspuns Clujului,

precum si celorlalte centre, c ne lum rspunderea ca acest congres s se tin la lasi,

chiar dac guvernul va voi s-1 interzic. Centrele au aprobat, iar noi ne-am fcut

datoria de a îngriji de încartiruirea celor 40 de delegai anunai.

In dimineaa zilei de 22, am primit la gar pe rând delegaia Clujului, în finnte cu Ion

Mota, a Cernuilor, în frunte cu Tudose Popescu si Cârsteanu, a Bucuretilor, în

Irunte cu Napoleon Cretu, Simionescu si Râpeanu. La ora 10, am plecat in corpore la

Mitropolie pentru a face o rugciune si un parastas în amintirea studenilor czui în

rzboi, printre care era si cpitanul tefan Petrovici, fost preedinte al Centrului

Studenesc lasi. Spre marea noastr mâhnire, am gsit îns porile Mitropohei legate

cu lanuri si pzite de jandarmi.

Intre timp sosete si btrânul profesor Gvnescul. Atunci ne aezm cu toii în

genunchi si descoperii, ne facem rugciunea în mijlocul strzii, în fata bisericii, pe

care nici turcii n-au închis-o celor ce vroiau s se roage.Sosind din întâmplare, preotul

Stiubei si vzându-ne îngenuncheai, a venit si ne-a citit rugciuni. Apoi, descoperii,

tcui si plini de durere, am parcurs prin mijlocul strzii drumul pân la Universitate

sub privirile jidnimii, care ni se preau ca nite sgei aruncate din uile si ferestrele

prvliilor.

Pe scrile Universitii se aflau autoritile, flancate de numeroase forte poliieneti,

care ne-au anunat c Ministerul de Interne a interzis congresul. Procurorul ne-a oprit,

somându-ne s ne împrstiem. Enervat, am spus:

84

Domnule procuror, eu stiu câ suntem într-o tara condusa de legi. Constituia ne

garanteaz dreptul de întrunire si Dv. stiti mai bine decât mine câ un ministru nu poate

abroga drepturile garantate nouâ de câtre Constituie. De aceea, în numele legii pe

care nu noi, ci D-voastrâ o câlcati, vâ somâm sâ vâ dati la o parte,

îndârjii de sacrilegiul care fusese comis cu o orâ înainte, când ni se închiseserâ cu

lanuri uile bisericii, râpindu-ne dreptul de a ne închina, vâzându-ne acum în fata

unei a doua încercri nedrepte, provocatoare si umilitoare, aceea de a ni se fereca

intrarea în propria noastr cas, Universitateasi dându-ne seama c aceste msuriconstituiau o sfruntat clcare a legii, am rsturnat tot ce ni se opunea în cale si în

urma unei lupte, am ocupat prin for Universitatea.

Regimentul 13, aprut un moment mai târziu, înconjoar Universitatea. Noi ne-am

baricadat aprând intrrile. în dreptul fiecrui geam sunt postai trei soldai cu

baionetele la arme.

în aceast situaie, într-o atmosfer apstoare, adunarea se deschide în amfiteatrul

Facultii de Drept, al ora 12. Congresistii, palizi de enervare si muti de durerea celor

pefrecute la Mitropolie si aici, rspândesc în jurul slii pustii un aer de adânc tristee.

Domnete în toti îngrijorarea atacului armatei, a intrrii ei în Universitate, peste noi si

a consecinelor care vor urma. Nu inem discursuri, dar congresul înelege tragedia

situaiei si presimte c se vor întâmpla lucruri grave.

Pentru prima zi sunt ales preedinte eu. Se începe cu înfierarea celor petrecute. Câiva

cer cuvântul si protesteaz. Apoi se încep discuii asupra micrii. Ce atitudine

adoptm la începutul anului care se deschide? Capitulm? Greu! Un an de lupt frnici un rezultat. Din confr, ruinai, umilii, btui. Mergem înainte? Iari greu!

Studenii sunt sleii de puteri.; ei nu mai pot începe un al doilea an de lupt. Totui

Mota, Tudose Popescu, Simionescu si eu susinem teza luptei mai departe. Pentru

jertf. Din capitularea noastr nu va iesi nimic decât ruine si umilin. Din jertfa

noasfr nu se poate s nu rodeasc ceva mai bun pentru neamul nostru.

Pe la ora 8, se înserase. Auzim larm si zgomot în strad. Constantin Pancu, vechiul

lupttor de la 1919, înconjurat de studenii rmai afar, de un mare numr de

ceteni, se adunaser la Tufli, cu fclii aprinse în mâini si încercau s înainteze în sus

spre Universitate, pentru a ne aduce câiva saci cu pâine. Noi srim cu toti le geamuri

si privim. Manifestanii rup cordonul de la Tufli si urc în pas alergtor la deal. Al

doilea cordon

din dreptul strzii Coroiu este rupt într-o lupt grea. Auzim izbucniri de urale. Al

freilea cordon este de asemenea rupt. Noi ne pregtim s asaltm dinuntru, s ieim,

dar la al patrulea cordon, ai notri nu mai pot rzbi. Se aude glasul lui Pancu, care stcu sacul de pâine la picioare:

Sunt copiii nosfri.

Nou ce curg lacrimi de bucurie. Pentru neamul acesta luptm noi si al nu ne las.

La ora 9, încep tratativele între noi si autoriti, prin Napoleon Cretu. Acestea promit

imediata eliberare a tuturor studenilor încercuii în Universitate, cu condiia ca ei s

85

mâ predea pe mine. Studenii refuza. Pe la ora 1 1 , ne trimit vorba ca se admite

eliberarea în grupuri de câte trei. Desigur, cu intenia de a mâ prinde pe mine la ieire.

Noi primim.

Din cinci în cinci minute, ies grupuri de câte trei. La usâ sunt observai cu atenie de 4

comisari si ageni. Eu mâ dezbrac la repezealâ de hainele mele naionale, le dau unui

camarad si mâ îmbrac cu ale lui. Ies cu Simionescu si cu un altul. La deschiderea uii,

scap din buzunar câiva lei. La zgomotul lor, toti comisarii se uitâ în jos si întreabâ:

Ce ati pierdut, d-lor?

Noi toti cu capetele aplecate, cântând împreunâ cu ei, râspundem:

Nite bani.

Simionescu mai râmâne de vorbâ cu ei, cântând si aprinzând chibrituri, iar eu scap.***

în cel mai mare secret fixâm continuarea congresului a doua zi, afarâ din oras, la

Mânâstirea Cetâtuia.

Mâ strecor pânâ acolo îmbrâcat în hainele unui fochist si a norocul sâ nu mâ cunoascâ

nici congresistii. Prezideazâ Ion Mota. Cu observatori plasai în locuri bune, lucrâm în

linite, pentru câ din deal, orice apropiere de om se observ de la 2 km. Stâm acolo

pânâ seara târziu. Se fac propuneri si se iau hotârâri.

Tot în aceastâ sedintâ se proclamâ ziua de 10 Decembrie ca srbtoare naional a

studentimii române.***

A treia zi, congresul continuâ într-o pâdurice din dealul Galatei. în majoritate, se

decide continuarea luptei. Se alege nu comitet de aciune de cinci care sâ dea directive

de aciune întregii miscâri studentestide la toate universitile. Comitetul e compus

din: Ion Mota - Cluj, Tudose Popescu- Cernui, Ilie Gâmeatâ - lasi, Simionescu -

Bucureti si eu. Prin înfiinarea acestui comitet, vechea conducere studeneasc de la

Bucureti, insuficient lmurit si decis, cade pentru totdeauna. Rmâne ca form, dar

nu mai conduce.

Acum se hotrte oficial, pentru prima dat, o nou orientare: lupta împotriva

partidelor politice , socotite ca înstrinate de neam si credina într-o nou micare

româneasc pe care studenimea trebuie s-o ajute oficial pentru a birui: „Liga AprriiNaionale Cretine".

A patra zi, congresul îsi încheie lucrrile în casele d-nei Ghica din str. Carol.

Seara, studenii pleac fiecare pe la centrele lor, iar eu plec la Câmpulung pentru a

organiza congresul L.A.N.C. din Bucovina, la care va lua parte prof. Cuza cu toti

fiiintasii micrii. Mâ strecor cu greu, deoarece mi se lansase mandat de arestare.

Pe drum, mâ bucuram de toate hotrârile acestui congres care era în spiritul vederilor

noastre, dar mai ales pentru c în grupul nostru câtigasem un om: pe Ion Mota,

preedintele centrului „Pentru Maior" din Cluj.

CONGRESUL DE LA CÂMPULUNG AL L.A.N.C.

Congresul de la Câmpulung a avut loc în ziua de luni, 17 septembrie 1923.

86

S-a putut tine numai dup o lupta grea, deoarece guvernul 1-a interzis si a trimis pentru

împiedicarea lui trupe din Cernui sub comanda unui colonel. La toate intrrile au

fost postate puternice cordoane.

Noi am concentrat toate forele noastre la bariera dinspre apus a oraului, Sadova,

Pojorâta. Acolo am rupt cordoanele datorita arcailor din Vatra Domei si Cândreni,

asigurând timp de o or trecerea întregului convoi, compus din mai multe sute de

crue.

Congresul s-a inut în curtea bisericii din oras. Au vorbit: profesorul Cuza, tatl meu,

Dr. Ctlin - preedintele Bucovinei, Tudose Popescu, fraii Octav si Valerian

Dnieleanu, care, cu sufletul prin de credin au organizat, alturi de Dr. Ctlin, acest

impuntor congres.

ranii aceia mândri din munte, cu plete mari, îmbrcai în cmi albe si sumane, s-

au adunat la sunetele buciumului din muni, în oraul lor, muli la numr si vijeliosi ca

niciodat. Credeau c a sosit ceasul, de veacuri ateptat, ca românul s calce în

picioare hidra care-i suge si s se înalte în drepturile de stpân al trii, al munilor, al

apelor, al oraelor sale. Rzboiul l-au purtat din greu. Jertfa lor de sânge de pe toate

fronturile a creat România mare. Dar spre marea lor durere si dezamgire. România

Mare nu le-a adus tot ceea ce asteptau.Pentru c România Mare a refuzats le ruplanurile robii jidnesti, care-i chinuise atâta amar de vreme. România Mare i-a dat pe

mai departe în exploatare la jidani si le-a adus pe cap politicianismul, care-i va bate cu

biciul si-i va trimitem în temnie, când vor încerca s-si reclame istoricele drepturi

furate. Toate pdurile din Bucovina, toti munii aceia încrcai de brazi, aparinând

Bisericii Ortodoxe,politicianizat si însfrinat si ea, sunt dati în exploatare jidanului

Anhauhcu preul nemaipomenit de 10 lei m.c, în timp ce ranul român îl pltea cu

350 lei. Cad pdurile de pe muni sub nemiloasa secure jidneasc. Se întinde srciasi jale peste satele româneti, rmân munii numai stânc goal, si car mereu, carfr odihn geamantane pline cu aur peste hotare, Anhauh si cu toate neamurile lui. Si

din acest fabulos câtig se înfrupt politicianul român, tovar cu jidovul în

exploatarea mizeriei miilor de rani.***

Adunarea deleag un numr de 30 rani fruntai care s mearg la Bucureti sub

conducerea d-rului Ctlin si Vaier Dnieleanu, pentru a se prezenta primului-

ministru, spre a-1 ruga s ia msuri în confra pustiiri munilor, reziliind confractul

Anhauh - Fondul Bisericesc, iar pe de alt parte, spre a-i cere „numerus clausus" în

scoli, pentru ca în modul acesta s-si arate dragostea si recunotina fa t de tineretul

care i-a trezit la lupt.

Adunarea ne-a ales si pe noi, pe Tudose Popescu si pe mine, s mergem la Bucureti

alturi de ceilali 30 de rani, ca reprezentani ai lor.

Eu am plecat mai înainte, pentru a face ca aceti rani, care veneau pentru prima oarîn capitala trii lor, cu atâta curenie în suflete, cu atâta durere si cu atâtea ndejdi.

87

care veneau si pentru noi, studenii, fcând cheltuieli uriae fata de punga lor sraca,

sa fie bine primii de studenimea româna.

In ziua sosirii,pe peronul gârii din Bucureti, studenimea i-a primit regete - pe

aceti regi din toate timpurile ai pmântului românesc - iar ei coborau din vagoane cu

ochii plini de lacrimi în sfânta lor capitala.

în dosul gârii atepta procurorul Râscanu, comisari de politie si cordoane de jandarmi,

care opreau trecerea. Se da ordin jandarmilor si comisarilor sa loveasc. Paturi de

arma si cauciucuri se astem unul dup altul peste pletele albe ale ranilor si peste

fetele lor blajine. Noi, studenimea, bâgâm la mijloc pe btrâni si rupem primul

cordon. La Politehnica sfrâmam pe al doilea, apoi pe al treilea si scâpâm în Piaa

Matache Mâcelaru. târanii plâng. Unul cuprins de o indignare pe care nu si-o poate

stpâni, îsi rupe cmaa de pe el.

A doua zi, ne ducem cutotii s ne primeasc primul-minitru la Consiliul de Minitri

din str. Gogu Cantacuzino. Ne amâna pentru a doua zi; în sfârit, suntem anunai câ

vom fi primii a trei zi. Venim. Intram într-o sala si ateptam. Ateptam vreo ora,

tcui, vorbind în oapt si umblând în vârful degetelor. Apare eful de cabinet:

-Domnilor, plecai, câ dl. prim-ministru nu vâ poate primi. Intr acum în Consiliul

de Minitri.

-Dar suntem de departe - încercm noi s spunem. Ni se închide usa.M gândesc:

fiecare om a cheltuit câte 1.000 lei numai pentru tren. S ne întoarcem înapoi frrezultat? Ei nu mai pot sta.

Apuc usa cu amândou mâinile si încep s o zgâltâiesc din toate puterile si strig cât

pot de tare:

-Dati drumul câ sparg usa si intru cu fora. Izbesc cu piciorul în usa. târanii încep svocifereze si pun umrul la usâ.

Se deschide usa si apar vreo zece insi speriai cu prul vâlvoi si galbeni la fat. Cred

c erau ziariti.

-Ce vrei domnilor?, întreab ei.

-Spunei primului-ministru câ dac nu ne d drumul înuntru, spargem tot de aici si

intrm cu fora.

Peste câteva minute si se deschid uile larg si intrm. Ne suim pe o scar, ajungem

sus. Acolo, într-o sal, în picioare, înalt si drept ca o linie. Ion Brtianu; în spatele lui,

ministrul Angelescu, Florescu, Constantinescu, Vintilâ Brtianu si alii.

-Ce vrei, oameni buni?, întreab el.

Noi eram înc stpânii de revolt si am fi voit s aprem mai dârji, dând nota real

strii de spirit, dar târanii, pind cu opincile pe scrile de marmur si covoarele fine,

se mulaser.

-Mâria-Voastr, domnule prim-ministru, vâ srutm mâinile si stm plecai la

picioarele Mriei-Voastre; ce s vrem? Vrem dreptate, câ ne-au npdit jidanii. Ei

care lemnele cu sutele de vagoane, iar pe noi ne plou în case, cci nu avem nici

88

mâcar dranitâ cu ce s le acoperim. Nu mai putem sa ne inem copiii la scoli. Ei ne-au

umplut si colile, iar copiii notri vor ajunge slugi la ei.

Au mai vorbit apoi si alti târani. Ionel Brâtianu a ascultat, n-a fcut nici o aluzie la

rzmerita noastr anterioara audientei si la urma, dupâ ce târanii au adugat:

-Cerem si pentru studeni, copiii notri, sa si se facâ asa cum au cerut ei: „numerus

clausus".

Ionel Brâtianu, a rspuns:

- Duceti-vâ acasâ si avei rbdare, câci am sâ pun sâ se cerceteze chestiunea

pdurilor: cât privete „numerus clausus", nu se poate. Arâtati-mi un singur stat din

Europa care a introdus mâsura aceasta si o voi introduce si eu.

***

Dar Europa se va trezi abia peste 10 ani si va introduce „numerus clausus", dând

dreptate credinei noastre, însâ Ionel Brâtianu nu va mai fi, ca sâ se poatâ tine de

cuvânt, iar urmaii lui se vor fi transformat în nite slugi ordinareale iudaismului,

care-si vor ridica pumnul sâ ne loveascâ si ne vor omorî din ordinul stâpânilor strâini.

*

Am plecat cu toii farâ nici o nâdejde. Nu se va face nimic. Ca rezultat imediat al

audientei, peste câteva ore au fost arestai Dr. Câtâlin, eful delegaiei si Vaier

Dânieleanu. Un grup de studeni am fâcut seara o manifestaie ostilâ în fata casei

ministrului de interne. A fost prins studentul Vladimir Frimu si încarcerat la Vâcâresti.

Am plecat apoi la Câmpulung.

COMPLOTUL STUDENESC DIN OCTOMBRIE 1923

O ÎNCERCARE DE RZBUNARE CARE SÂ SERVEASC DREPTPILD VEACURILOR VIITOARE

La Câmpulung a venit Mota ca sâ mergem la schitul de pe Rarâu al lui Petru Rares,

muntele pe care îl iubesc eu cu deosebire. Urcând Rarâul, Mota începe sâ-mi spunâ

frâmântârile lui sufleteti:

- Studeni nu mai pot rezista pânâ la toamn si decât o capitulare rusinoasâ, a noastrâ

a tuturora, dupâ un an de luptâ, mai bine sâ-i îndemnâm sâ intre la cursuri, iar noi,

care i-am condus, sâ terminâm frumos micarea sacrificându-ne, dar fâcând sâ cadâ

alâturi de noi toti acei pe care îi vom gâsi mai vinovai de trâdarea intereselor

româneti. Sâ ne proc urâm revolvere si sâ tragem în ei, dând un exemplu groaznic

care sâ râmânâ de-a lungul istoriei noastre româneti. Ce se va alege dupâ aceasta de

noi, vom muri sau vom râmâne toatâ viata în închisoare, nu mai intereseazâ.

Eu am fost de acord, câ actul final al luptei noastre sâ fie, cu însui preul prâbusirii

noastre, un act de pedepsire a pigmeilor care, dezertând de la posturile de mare

rspundere pe care le deineau, au umilit si au expus tuturor primejdiilor naia

româneasc.

89

Si am simit în momentul acela clocotind în noi sângele care cerea rzbunarea

nedreptilor si a lungului lant de umiliri suportate de neamul nostru.

In scurt timp dup aceea, ne gseam adunai la lasi, în casele d-lui Butnaru din str.

Svescu 12, urmtorii: Ion Mota, Comeliu Georgescu si Vemichescu de la Cluj, Ilie

Gâmeat, Radu Mironovici, Leonida Bandac si eu de la lasi, Tudose Popescu de la

Cernui.

Cea dintâi problem care ni se punea era aceasta: cine trebuie s rspund mai întâi?

Cine sunt mai vinovai pentru starea de nenorocire în care se zbate tara: românii sau

jidanii? Am czut unanim de acord, c cei dintâi si mai mari vinovai sunt românii

ticloi, care pentru argintii iudei si-au trdat neamul. Jidanii ne sunt dumani si în

aceast calitate ne ursc, ne otrvesc,ne extermin. Conductorii români care se

aeaz pe aceeai linie cu ei, sunt mai mult decât dumani: sunt trdtori. Pedeapsa

cea dintâi si cea mai crunt se cuvine în primul rând trdtorului si în al doilea rând

dumanului. Dac as avea un singur glon, iar în fata mea un duman si un trdtor,

glontul l-as trimite în trdtor.

Ne-am pus de acord asupra câtorva elemente aflate pe linia trdrii si am ales sase

minitri în frunte cu George Mârzescu. In sfârit, venea si acel ceas în care, cei cu

atitudini de canalie, care niciodat nu si-au imaginat c vor rspunde pentru faptele

lor, într-o tar în care se considerau stpâni absolui, peste un popor incapabil de orice

reactiune, aveau s rspund cu viata lor.

De data aceasta naia îsi trimitea, prin firele nevzute ale sufletului, rzbuntorii.

Am trecut apoi la a doua categorie: jidanii. Pe care s-i lum din cele dou milioane?

Am stat, ne-am gândit, am discutat si la sfârit am gsit c adevraii comandani ai

atacului iudaic asupra României sunt rabinii , toti rabinii din toate târgurile si oraele.

Ei conduc masa jidneasc la atac si oriunde cade un român, n-a czut la întâmplare.

El cade ochit de rabinul respectiv. în dosul fiecrui om politic cumprat, exist un cap

de rabin care a studiat si a ordonat Cahalului sau bancherului jidan respectiv, splteasc. In dosul fiecrui ziarjidnesc si a fiecrei metode: calomnia, minciuna,

atâtarea, exist planul unui rabin.

Noi eram îns putini si i-am luat numai pe cei mari din Bucureti. Dac am fi avut

îns posibilitatea numeric, i-am fi luat absolut pe toti.

Apoi am luat bancherii: Aristide si Mauritiu Blank, care au corupt toate partidele si

toti oamenii politici români, punându-i membri în consiliile de administraie si

coplesindu-i cu bani: Bercovici , care finaneaz partidul liberal (Blank luase asupra

sa cu deosebire pe national-trnisti, dar se simea în stare s cumpere si pe liberali).

Apoi, pe jidanii din pres. Pe cei mai obraznici. Pe otrvitorii de suflete: Rosenthal,

Filderman, Honigman (Fagure), directorii ziarelor: „Dimineaa", „Adevrul", „Lupta",

toti aceti dumani ai românismului.

Am plecat în grupuri spre Bucureti, luându-ne rmas bun pentru totdeauna de la lasi.

eu am lsat o scrisoare studenilor prin care le explicam gestul nostru, îmi luam rmas

90

bun de la ei si-i îndemnam sa intre la cursuri, dar sâ pstreze credina intact pân la

victoria final. Fiecare am lsat scrisori ctre prini si ctre camarazii de lupt.

La Bucureti ne-am întâlnit din nou. Ne-am dus la Dnulescu pe care-1 cunoteam de

câtva vreme si care ne fcuse o impresie bun. El nu intra în aceast echip, dar l-am

rugat s ne adposteasc, lucru pe care 1-a fcut cu mult bunvoin. De la Dnulescu

am plecat pe la ora 8 seara acas la Dragos, în str. 13 Decembrie 41, unde urmaprecizm unele lucruri rmase nelmurite si s discutm asupra stabilirii datei la care

urma s pornim aciunea.

Abia ne adunasem, când Dragos intr palid pe us spunând:

-Frailor, politia a înconjurat casa.

Era în seara zilei de 8 octombrie 1923 pe la orele 9.

O secund de nelmurire, în care n-am mai avut timp nici mcar s vorbim. Ne-amîncruciat privirile, uitându-ne fiecare în ochii celorlali. în a doua secund, eu amieit în sal si prin geamul uii am vzut figura generalului Nicoleanu si a comisarilor

care forau usa. In a treia secund, uile s-au deschis si casa s-a umplut de comisari.

Generalul Nicoleanu strig:

- Mâinile sus!

Dar n-am mai avut vreme, pentru c am fost prini fiecare de câte doi comisari si

aezai în linie: la flancul drept eram eu, apoi Mota, Comeliu Georgescu, Tudose

Popescu, Radu Mironovici, Vemichescu, Dragos.

-Scoatei revolverele!

-Nu avem, am rspuns noi. Avea numai Mota un Browning 6,35 si Vemichescu.

Apoi ne-au scos rând pe rând din cas, tinuti de brat de câte 2 comisari si am fost pusi

fiecare în câte o main care atepta în strad.

Din cas se auzea cum plânge btrâna mam a lui Dragos.

Mainile pornesc. Oare unde ne duc? Nu vorbim nici un cuvânt, nu întrebm nimic pe

cei crora le suntem prizonieri. Nici el nu ne întreab. Dup ce strbatem mai multe

strzi, intrm la Prefectura Politiei. Suntem coborâi, apoi introdui într-o camer.

Acolo suntem cutai prin buzunare. Ni se ia tot ce aveam asupra noastr, plus guler si

cravat. Aceast cu tare prin buzunare, aceast despuiere de gulere, acest tratament

de pungai de buzunare ne umilete pân la ultima expresie. Dar suntem abia la

începutul acestui drum al umilinei. Pusi apoi în picioare cu fata la perete, fr a avea

dreptul s întoarcem capul si tinuti mai mult vreme în situaia aceasta ne gândeam:

oameni de acum câteva ceasuri, liberi, mândri si hotrâi de a sfrâma lanurile

neamului nostru, iat ce am ajuns: nite biei neputincioi, stând cu fetele la perete

nemicai, la porunca unor nenorocii de ageni de politie, cutai prin buzunare ca

pungaii, despuiai de gulere, cravate, batiste, inele.

De acum va veni marea noastr suferin, care încetul cu încetul ne va sfâia inima. Ea

începea prin umilirea noastr.

91

Cred câ nu exist suferina mai mare pentru un lupttor, care triete din mândrie si

din onoare, decât dezarmarea si apoi umilirea lui. Totdeauna, moartea e mult mai

dulce decât aceasta.

Suntem introdui apoi într-o camera cu banei si aezai la câte 5 metri cu ageni lângnoi, fr voie de a ne uita unul la altul. Asa am stat ore întregi pân la început s ne

cheme la interogator. Prtai ai acestor ore lungi, apstoare, eram: Mota, Tudose

Popescu, Radu Mironovici, Comeliu Georgescu, Vemichescu, Dragos si eu.

Dup un timp am fost chemai câte unul la interogator. Acesta se fcea într-o camermare în prezenta procurorului, judectorului de instrucie, a generalului Nicoleanu si a

unor reprezentani ai minitrilor. Mie mi-a venit rândul spre diminea. Acolo mi s-au

pus î n fat nite scrisori ale mele si dou couri în care erau toate revolverele noastre

pe care le ascunsesem într-un loc bun. Si nu tiam cum de ajunseser acolo,

înelegeam: pe noi ne-au prins, dar cine a spus unde sunt revolverele?

începe interogatoriul me u. Eu nu tiam ce au declarat ceilali si nici nu avusesem vreo

înelegere anterioar între noi, ce s declarm, deoarece nu ne-am imaginat c amputea ajunge într-o asemenea situaie. De aceea am judecat singur situaia si am luat

hotrârea pe care am crezut-o eu cea mai bun.Un minut de rspântie.

Când mi s-a pus prima întrebare, desi trecuser peste 3 minute de la intrarea mea în

sal, înc nu convenisem s judec situaia în carem aflam si s pot lua vreo hotrâre.

Eram copleit de oboseal si zbuciumat sufletete. De aceea când mi s-a cerut srspund, am zis:

Domnilor! V rog s-mi dati un minut de gândire înainte de a rspunde.

Se punea problema: a nega sau a nu nega. In acel minut mi-am încordat toate puterile

mintii si ale sufletului si am ajuns la hotrârea de a nu nega. De a afirma adevrul. Si

nu cu timiditate si cu regrete, ci de a arja cu el.

Da, ale noastre sunt revolverele; cu ele am vrut s împuscm pe minitri, pe rabini

si pe marii bancheri jidani.

M-au întrebat numele acestora.

Când amînceput s le spun numele, începând cu Alex. Constantinescu si terminând cu

bancherii Blank, Filderman, Bercovici, Honigman, toti cei de fat îsi holbau ochii din

ce în ce mai mari, îngrozii. De aceea am bnuit c ceilali camarazi, ascultai pân la

mine, negaser.

Dar pentru ce. Domnule, s-i omorâi?

Pe cei dintâi pentru c si-au vândut tara. pe cei de ai doilea ca dumani si

coruptori.

Si nu regretai?

Nu regretm. . . Dac am czut noi, nu e nimic; în urma noastr mai sunt zeci de mii

care gândesc ca noi!

Spunând acestea, parcm eliberam de sub pietroiul umilirii, sub care atitudinea de

negare m-ar fi cufundat mai mult. Acum stteam pe credina mea, carem adusese

92

aici si înfruntam cu mândrie si soarta grea care mâ atepta si pe acei care preaustpânii mei pe viat si pe moarte.

Pe tema negrii trebuia s stau în defensiv, sm apr de acuzaiile care mi le

aduceau, s cer indulgent, s captez bunvoina lor. La procesul care ar fi urmat, pe

baza probelor scrise pe care ei le posedau, ar fi trebuit s trecem printr-o dureroas si

ruinoas situaie, negându-ne propriul nostru scris si propria noastr credin, negând

adevrul. Ceea ce era în contra contiinei noastre si în contra onoarei întregii noastre

micri. Reprezentani ai unei mari miscâristudentesti, s nu avem curajul rspunderii

faptelor si credinelor noastre? Iar pe deasupra, ai notri si tara nu ne-ar fi tiut

gândurile, ori singurul rod al suferinei noastre, oricât de lung ar fi fost, acesta era: o

tar nelmurit s-si cunoasc mcar bine dumanii ei.

Pe urm am fost pus s scriu aceste declaraii cu mâna mea. Le-am scris.

La sfârit îns, am adugat: termenul nu era fixat. Pe noi ne-a prins în discuie, eu

susineam fixarea datei peste o sptmâna sau dou, atunci anchetatorii s-au oprit,

insistând din ce în ce mai mult s mâ fac s renun la aceast precizare. Mai târziu

mi-am dat seama de ce insistau. Pentru c aceast ultim fraz desfiina valoare

juridic a întregii acuzaii si forma punctul nostru de aprare, deoarece un complot

cere patru lucruri: 1. o asociere în acest scop; 2. fixarea persoanelor; 3. adunarea

armelor; 4. fixarea datei aciunii. Noi nu aveam data fixat si ne aflam în faza

discuiei.

Termenul era de o important capital, cci în dou sptmâni se putea întâmpla; ori

s ne îmbolnvim noi, ori s moar persoanele fixate de noi, ori s cad guvernul, ori

s cedeze etc.

Infreaga noastr aprare juridic se va baza pe acest punct.***

Dup aceast declaraie am fost condus de ageni într-un beci, bgat acolo într-o

celul singur si închis cu lact pe dinafar. în celulele vecine am îneles c sunt

camarazii mei. Am btut cu pumnul în perete si am înfrebat cine mai este. Am auzit

prin zid rspunzând: Mota. M-am aezat pe scânduri s adorm, fiindc eram distrus d

e oboseal, dar, neavând palton, m-a apucat fiigul si am început s fremur. Apoi au

început s mâ mnânce pduchii. Miunau cu zecile. Am întors scândurile pe partea

cealalt; ei se ridicau deasupra. Am fcut de mai multe ori aceast operaie pân ce amîn teles c s-a fcut ziu.

Am auzit zgomot la us. S-a deschis si am fost scoi toti afar, apoi condui separat si

aezai în câte o main, însoii fiecare de câte doi jandarmi si doi comisari. Mainile

au pornit una dup alta. Si aceeai întrebare: oare unde mergem?

Am sfrbtut mai multe strzi necunoscute, cu oameni curioi care se uitau dup noi.

Ieim afar din capital si mainile se opresc în fata unor pori mari, deasupra crora

era scris: „închisoarea Vcreti". Suntem dati jos si pusi între baionete, la distant de

10 m. unul de altul. Se aude un uruit de lacte si de lanuri si porile mari se deschid.

Unul câte unul ne facem cruce si pim înuntru. Condui sus la direcie, nu se dau

93

mandatele de arestare. Ne dam seama ca suntem arestai pentmcomplot contra

siguranei statului, cu pedeapsa prevzuta: munca silnica.

Am fost introdui într-o alta curte, în mijlocul creia stpânete o biseric înalt. Dejur-împrejur sunt ziduri si pe lâng ele celule si încperi. Am fost bgat într-o celul

din fund, lat de Im. si lung de 2 m. si închis pe dinafar cu lacte. înuntru este

numai un pat de scânduri, lâng us, o mic ferestruic cu gratii de fier.M întreb

unde or fi ceilali.M culc apoi cu capul pe scânduri si adorm. Dup vreo dou oremt rezesc tremurând. Era frig în celul si nu intra nici o raz de soare. Privesc buimcit

în jurul meu si nu-mi vine sâ cred unde sunt.M uit bine si vd mizeria de lâng mine.

îmi zic: în grea situaie am ajuns. Un val de durere mi se coboar în inim. Darmmângâi singur:

E pentru neamul nostru.

Apoi încep s fac micri de gimnastic cu braele, pentru am înclzi.

Pe la ora 1 1 , aud pasi. Un gardian îmi deschide usa.M uit la el. Poate sâ-1 fi cunoscut

vreodat în viat. E un om strin si ursuz. Se uit la mine cu ochi ri. îmi d o pâine

neagr si o strachin cu bors. îl întreb:

Domnule gardian, nu cumva ai s-mi dai o igar?N-am!M închide din nou cu lactul si pleac. Eu rup din pâinea neagr si sorb câteva

hnguri din strachina de bors. Le asez apoi jos pe cimentul din celul si încep s-miadun gândurile. Nu puteam sâm lmuresc cum de ne-a prin politia. A spus vreunul

dintre noi din greeal cuiva? Ne-a trdat cineva? Cum de au gsit revolverele?

Iar aud pasi.M uit pe ferestruic. Un preot si mai muli domni se apropie de usa measi încep s-mi spun:

Bine Domnilor, se poate Dvs. tineri culi s facei una ca aceasta?

Dac se poate ca acest popor român s piar invadat de jidnime si copleit de

vânzarea, desfrâul si batjocura conductorilor lui, se poate si ceea ce am fcut noi.

Dar avei atâtea ci legale!

Am btut noi toate cile legale pân când am ajuns aici. Si dac ni se deschidea

vreuna, poate nu ajungeam nici noi în aceste celule.

Si acum e bine? Va frebui sâ suferii pentru ceea ce ati fcut!

Poate din suferina noasfrâ va iesi ceva mai bun pentru neamul acesta.

Au plecat.

Pe la ora 4 a venit un gardian si mi-a adus o ptur roas de vremi si un sac mare plin

cu paie în loc de saltea. Mi le-am aezat cât am putut mai bine. Am mai mâncat putin

pâine si m-am culcat.M gândeam la discuia cu preotul si-mi spuneam: din

pefrecerile si din fraiul tihnit al fiilor lui, un neam nu a câtigat niciodat nimic. Din

suferin totdeauna a ieit ceva mai bun pentru el. Izbutisem s gsesc un rost al

suferinei noastre si în acelai timp un suport moral pentru aceste ceasuri triste.

M-am sculat atunci, m-a pus în genunchi si m-am rugat:

94

Doamne! Ne luam asupra noastr toate pcatele neamului acestuia. Primeste-ne

suferina de acum. F ca din aceast suferin s rodeasc o zi mai bun pentru el. M-am gândit apoi la mama mea si la cei de acas, care poate vor fi auzit de soarta mea si

se gândesc la mine. M-am rugat pentru ei si m-am culcat.

Desi m-am culcat îmbrcat si m-am învelit cu ptura, mi-a fost frig si am dormit rudin cauza saltelei de paie. M-am trezit la ora opt când îmi deschidea un gardian usa,

întrebându-m dac nu vreau s ies câteva minute afar. Am ieit si am început s fac

gimnastic pentru am înclzi.

Rândul meu de celule era mairidicat si vedeam toat curtea. La un moment dat vd pe

cineva îmbrcat în costum naional plimbându-se printre hoti. Era tatl meu. Dar nu-

mi venea s cred. Ce s caute el aici? L-or fi arestat si pe el? Fac câteva semne simvede. Gardianulm oprete:

Domnule, nu ai voie s faci nici un semn!

E tatl meu, îi rspund eu.

Poate s fie, dar nu ai voie s faci semne.M uit la el si îi spun:

Camarade, las-ne în plata lui Dumnezeu cu suferina pe care ne-a dat-o El; nu mai

pune si tu deasupra.

Si am intrat în celul.

Dup mas m-au scos din nou. M-au luat între baionete si m-au condus afar din

închisoare. Acolo, în drum, erau aezai toti în flanc câte unul, la câte 10 metri

distant, fiecare între dou baionete. In cap era tatl meu, între doi soldai cu baioneta

la arm. Mai veniser câiva noi: Traian Breazu de la Cluj, Leonida Bandac de la lasi,

Dnulescu. N-aveam voie s ne întoarcem capul sau s ne facem semne unul altuia. Osecund doar am putut s prind cu privirea fetele slbite ale bieilor mei camarazi de

suferin.

Ceea ce îmi rodea inima, era situaia nedreapt în care era pus tatl meu. Nu era

vinovat cu nimic. Lupttor de o viat pentru neamul acesta, profesor de liceu, maior,

fost comandant de batalion pe linia I-a a frontului tot timpul rzboiului, de mai multe

ori parlamentar si nu dintre cei obscuri, era purtat acum între baionete pe strzile

capitalei.

Am plecat astfel încolonai spre tribunal. Românii se uitau la noi nepstori. Când amajuns îns în cartierul jidânesc, jidanii au ieit cu toii la usi si la geamuri. Unii de

aruncau priviri batjocoritoare si râdeau; alii fceau comentarii în gura mare, alii

scuipau.

Noi am plecat capul în pmânt si am mers asa tot timpul cu inima încrcat de durere.

Tribunalul ne-a confirmat mandatele.Am fost aprai de D-1 avocat Paul Iliescu care s-

a oferit cel dintâi s pledeze pentru noi.

Am fost trimii înapoi la în aceeai formaie si pe acelai drum. Pe la chiocuri

vedeam anunurile ziarului „Dimineaa" si a celorlalte foi jidnesti scrise cu liter

mare: „Complotul studenesc", „Arestarea complotitilor".

95

Si iari am ajuns în celula mea. Timp de doua sptmâni am stat acolo în frig, fr ca

s mai stiu nimic de ceilali si fr ca s mai am vreo veste de afar.***

Dup dou sptmâni, lungi ca dou veacuri, am fost scoi din celul si am fost pusi

în camere cu sobe, câte trei în fiecare. Ni s-a îngduit s ne facem de mâncare în

comun si s lum masa împreun.

Când ne-am revzut a fost o adevrat srbtoare.

Eu am fost pus în aceeai camer cu Dragos si Dnulescu. Intre timp se predase si

Gâmeat, preedintele Asociaiei Studenilor Cristini din lasi, asa încât numrulnostru crescuse la 13. Tatl meu, fr nici o vin, Mota, Gâmeat, Tudose Popescu,

Comeliu Georgescu, Radu Mironovici, Leo nida Bandac, Vemichescu, Traian Breazu

si eu, acuzai de complot; Dragos si Dnulescu reinui pentru c fuseserm în cas la

ei. în afar de acetia mai era si Vladimir Frimu, pe care l-am gsit aici, arestat cu

prilejul manifestaiei de la casa ministru lui de interne. Am obinut un primus si cu

alimente pe care începuser a ni le trimite rudele si cunoscuii de afar ne fceamsinguri mâncare. Masa care se ddea deinuilor era în adevr ceva înspimânttor, iar

mizeria în care triau era de nedescris.

Tatl meu obinuse de la Direcie permisiunea ca în flecare diminea, la ora 7, s ne

ducem la biserica din curtea închisorii, pentru a ne închina. Ne aezam cu toii în

genunchi în fata altarului si spuneam „Tatl nostru", iar Tudose Popescu cânta

„Preasfânt Nsctoare de Dumnezeu".

Acolo gseam mângâiere pentru viata noastr trist din închisoare si ndejde oentr

uziua de mâine.

Ne fcusem apoi fiecare program de munc. Mota se ocupa de proces, Dnulescu îsi

pregtea examenele de la Medicin. Eu lucram la un plan de organizare a tineretului

în vederea luptei naionale: organizarea centrelor studeneti, a flcilor de la sate si

elevilor de liceu. La el am lucrat pân la Crciun si îl pusesem la punct pân în cele

mai mici amnunte, urmând ca atunci când vom iesi din închisoare, s-1 punem în

practic; dac nu, s gsim pe cineva din afar pentru a începe organizarea. Aceasta

trebuia s se fac în cadrul „Ligii". „Liga" s fie organizaia politic, iar alctuirea

noastr, organizaie de educaie si de lupt a tineretului.

în ziua de 8 noiembrie. Sfinii Arhangheli Mihail si Gavril, discutam ce nume s dmacestei organizaii tinereti. Eu am spus „Arhanghelul Mihail".

Tatl meu spune:

Este în biseric o icoan a Sfântului Mihail, pe usa din stânga altarului.

S mergem s-o vedem!

M-am dus cu Mota, Gâmeat, Comeliu Georgescu, Radu Mironovici si Tudose.

Ne uitm si în adevr rmânem uimii. Icoana ni s-a artat de o frumusee neasemuit.

Eu niciodat nu fusesem atras de frumuseea vreunei icoane. Acum însm simeamlegat de aceasta cu tot sufletul si îmi fcea impresia c Sfântul Arhanghel e viu. Deaici am început s iubesc icoane.

96

De câte ori gseam biserica deschisa intram si ne închinam la icoane. Ni se umplea

sufletul de linite si de bucurie.

începe chinul drumurilor la Tribunal. Pe jos, între baionete, prm noroi, cu ghetele

rupte si uzi la picioare.

Nite samsari jidani, care furaser statul cu câteva sute de milioane, erau dusi cu

mainile, iar noi pe jos. De multe ori deplasrile erau fcute degeaba, numai ca sa fim

chinuii. Pe mine, judectorul de instrucie m-a chemat de 25 ori, pentru a mâ interoga

numai de doua ori. Din declaraiile noastre de la început, n-am schimbat nimic.***

Un gând ne frmânta necontenit: cine ne-a trdat? Stam nopi, cutam sâ dezlegam

aceasta enigma. Ajunseserm s ne bnuim unii pe alii.

Intr-o diminea m-am dus în biseric si m-am rugat la icoan, s ne descopere pe acel

care ne-a trdat. în seara aceleiai zile, asezându-ne cu toii la mas, m-am adresat

camarazilor:

Sunt nevoit sâ va aduc o veste trist. Trdtorul a fost descoperit. El se afl în

mijlocul nostru si st la mas cu noi.

Toti se uitau unul la cellalt. Eu cu Mota urmream figurile fiecruia, cutând sâ

surprindem vreun gest care ar fi putut sâ ne dea o cât de slab indicaie. Am dus mânala buzunarul de la piept si am spus:

Acum sv art si actele.

In acest moment, Vemichescu s-a ridicat drept în picioare, a stat o clip nelmurit,

apoi a dat cheia de la lada cu alimente lui Bandac si a zis:

Eu plec.

Nou ni s-a prut curioas plecare lui Vernichescu, dar ne-am continuat discuiile pe

tema actelor pe care refuzam s le art, deoarece nu le aveam.

Când am plecat de la mas, l-am gsit pe Vemichescu sigur. Ni s-a adresat:

Codreanum bnuiete pe mine.

I-am spus c eu nu bnuiesc pe nimeni si ne-am împcat.***

Trecuser sptmâni peste sptmâni si viata noastr se scurgea cu greu în închisoare.

Pe peretele din dreptul patului însemnam fiecare zi care trecea prin câte o liniutâ

fcut cu creionul. Viata din închisoare e grea, istovitoare pentru omul care s-a nscut

liber si care a trit mândru. E îngrozitor sâ te simi înlnuit, între ziduri înalte si

dumnoase, departe de ai ti, despre care nu mai stii nimic. Si nici mcar între aceste

zi duri nu esti liber; trei sferturi din timp stai sub lact, în celul sau în camer. în

fiecare sear, zgomotul sinistru al zvoarelor care se închid la usa ta, te arunc într-o

atmosfer de tristee. Afar, dumanii acestui neam stau liberi, se bucur de o noare,

de toate buntile, iar noi, pe deasupra mizeriilor morale de multe ori ne culcmflmânzi si tremurm toat noaptea de frig pe paturile de scânduri si pe paie.

Dar iat, ne vin si zile de bucurie. Dup dou luni de închisoare ne vine vestea c a

sosit ordinul ca tatl meu si Dnulescu s fie eliberai. O mare bucurie pentru noi. Le

97

ajutm sâ-si facâ pachetele si în scurt timp sunt dusi din mijlocul nostru. îi privim cumpleac, urmârindu-i cu ochii pânâ ce ies pe prima poarta. Am rugat pe tatâl meu sâ-i

spunâ mamei si celor de acasâ sa nu aibâ nici o grija.

Orice eliberare este un prilej de mare bucurie pentru cei ce râmân. Toti se bucura.

Probabil ca prin eliberarea unuia, fiecare se întrete în sperana propriei sale eliberri.

Dupâ puin timp au plecat: Dragos, Bandac, Breazu si Vemichescu, fiind si ei ca si

tatâl meu si Dânulescu scoi din proces. Am râmas numai sase, dati în judecata pentru

„complot contra siguranei statului".

Dragos, dupâ câteva zile, ne-a trimis vestea câ Vemichescu este acela care ne-a

denunat. El a copiat si declaraiile acestuia care se aflau la dosar. Am primit aceastâ

veste cu sufletul plin de amârâciune. Neamul nostru mereu a avut parte de trâdâtori.

AFARLa toate Universitâtile studenii au reintrat la cursuri. Se pare câ ne gâsim în fata unui

moment de dezorientare. De douâ luni ei trâiesc sub teroarea presei jidânesti. Aceasta

exagereaz necontenit gravitatea încercrii noastre rzbuntoare si consecinele

„dezastruoase" pentru tar. Ea strig, c ne-am pierdutorice încredere în fata „lumii

civilizate"; c suntem un stat balcanic. Neîncetat se întreab: ce va spune Berlinul, ce

va spune Viena, ce va spune Parisul. Si astfel, transformai în aprtorii „intereselor

permanente ale statului", jidanii îndeamn în f iecare zi pe conductori la msuriradicale în contra micrii naionale care trebuie reprimat cu „ultima violent".

Cu un an în urm, pe când Max Goldstein punea bomba la Senat si politia aresta pe

jidanii comuniti, aceeai pres striga:

„Un stat nu sepoate menine prin violent împotriva voinei populare. Unde este

Constituia? Unde sunt legile? Unde sunt libertile garantate de Constituie? Ce va

zice strintatea în fata unui stat care ia asemenea msuri restrictive? Nu se poate

menine un stat pri n arestri, închisori, baionete, teroare. Pentru c la violenta statului

mulimea sau indivizii izolai vor rspunde cu violent La for, cu fora. La teroare,

cu teroarea. Si nu vor fi vinovai ei, ci vinovat va fi statul care i-a provocat."

Iar acum cuo neruinare pe care numai cei legai la ochi nu o vd, tot aceast presscrie:

„Nu-i de ajuns c au fost arestai aceti teroriti. Ei trebuiesc condamnai în asa fel

încât s se dea un exemplu. Si nici atât nu-i de ajuns: trebuie arestai toti acei care

vântur asemenea ideiantisemite, care aduc atâta râu trii noastre. Aceastâ buruian

antisemit trebuie smuls din rdcini. Si trebuie procedat farâ cruare si far mil."

Acestui puhoi de vrjmie, presa naional îi opune o dârz rezistent. In afar de

ziarul „Universul", care a avut totdeauna o atitudine corect fat de manifestatiunile

contiinei naionale, micarea naionalist avea atunci urmtoarele foi: „Cuvântul

Studenesc", foaie îngrijit de studenimea bucurestean, care intrase abia acum sub

conducerea neobosiilor notri camarazi de afar: Simionescu, Râpeanu, FnicAnastasescu, Dnulescu si alii, ale cror nume îmi scap; „Dacia Noua"

,organ al

studenilor din Cluj, cu Suiaga, Mocanu, poetul Iustin Iliesu, autorul „Imnului

98

Studenesc" etc; „Cuvântul lasiului",organ al studentimii ieene; „Desteaptâ-te

române",organ al studentimii din Cernui, mutat de curând la Câmpulung sub

conducerea Drului Câtâlin si Danieleanu; „Aprarea Naionala",organ al L.A.N.C.

Bucureti, cu articolele sfinte ale profesorului Paulescu, din care desprindem

urmtoarele rânduri: „ ...S-a aplicat constrângerea prin frig, foame si teroare,

întrebuinate cu succes dejidanii bolevici. Cine a putut s-si închipuie vreodat cva veni o vreme când copiii notri, floarea naiei româneti, vorfl siliissrbtoreasc închii în beciurile unei temnie, sau alungai în viscolfr adpost si

fr hran, srbtoarea unirii tuturor românilor. Eprobabilc nu v-ati dat seama cv rzboii împotriva întregii naii româneti. " „Unirea"

,organ al L.A.N.C, lasi,

sub conducerea profesorului Cuza, cu articole de logica

nemuritoare; „Naionalistul",organ popular al Ligii-Iasi; „Libertatea" , foaie

populara din Orâstie, a printelui Mota, care arata gestul nostru în adevrata lumina,

despicând primul, fârâ nici o ezitare, valul de tcere care ne înconjura în cele dintâi

momente.***

Studenimea înelege jertfa noastr. De aceea, micarea studeneasc se va strânge tot

mai mult în jurul acestor ziduri ale închisorii „Vcreti" , unde fiecare centru

studenesc îsi are pe ai si. ranii încep s ne poarte de grij. Ei ne trimit bani si fac

slujbe prin biserici pentru noi, îndeosebi în munii Bucovinei si în Ardeal, unde

strbtea „Libertatea".

Iat un mic exemplu:

OBOLUL MOILORPENTRU STUDENII DE LAVCRETI

(„Cuvântul Studenesc", nr. 7, anul II din 4 martie 1924)

„ .Printre darurile de banipe care le-au primit studenii închii la Vcreti de la

ranii multor sate din cuprinsul trii se gsete unul mai strlucitor si mai de pret

decât toate. E darul trimis de moii din Munii Apuseni. Câte 2, câte 3, câte 5 lei si-au

scormonit si ei dintr-un colt de serpar ori de nfram si i-au îndreptat la vale, pepotecile btute de lancu, i-au trimis împreun cu sufletul lor, ht acolo, departe, la

Vcrestii de peste munte, unde au auzit eic stau întemniaiflii lor, care au vrut s-i scape de nevoi si de nedreptate, de srcie si obid. Din cel mai srac colt de tar,

despre care cântecul spune cu atâta amar sijale:

Munii notri aurpoart,

Noi cerim din poart-n poartLi s-a trimis studenilor de la Vcreti cel mai scump dar: o mân de bnui si o

frântur de suflet de ceretorflmând si golfr' adpost, suflet care ascunde sub o

zdrean comoara cea mai de pret: sntatea, izvorul nesecat de trie, din care

pornete la vreme de cumpn Mântuirea Neamului! Moii se gândesc la studeni!

Sufletul lor începe a înelege, a mica, a-sifuri un nou ideal. E semnul cel mai bun si

mai mult gritor! Ascultai si câteva din numele lor:

99

Din Risca, de lâng Baia de Cris, au trimis: Nicolae Oprea, 2 lei; Nicolae Florea, 3

lei; N. Hrgus, Aron Grecu, igan Adam, A. Hentiu, N. Bulg, Ion Asileu, Al. Vlad, N.

Borza, N. Leucian, Antonie Florea, A. Leucian, toti câte 5 le; N. Chiscut, A. Riscut,

Ion Ancu, Saliu Faur, câte 10 lei; N. Florea, preot si N. Rusu, câte 15 lei; N. Baia,

notar si Dutu Riscut, câte 20 lei. Total, 210 lei.

"

ranii vor înelege în curând, se vor lega de noi cu sufletul lor tare si îndelung

rbdtor, în ateptarea unui ceas de dreptate.

GÂNDURI DE VIAT NOUÂVin si srbtorile Crciunului. Noi rmai acolo singuri, ne gândeam la cei de acas si

în nopile lungi, în care nu puteam dormi, ne frmântau mereu gândurile. Oare când

vor învinge ai notri? Când vom iesi de aici? Dac vom fi condamnai la 10-15 ani,

vom putea rezista pân la sfârit, sau suferina si grijile ne vor mcina sntatea zi cu

zi si vom muri în închisoare?

Pluteam în necunoscut. Starea aceasta de incertitudine ne consuma. Am fi dorit s se

fixeze odat termenul procesului pentru a sti ce e cu noi si ce soart ne ateapt.

Suferina si soarta comun care ne atepta ne legau unul de altul din ce în ce mai mult,

iar discuiile asupra nenumratelor

probleme, pe care nu le puneam ne duceau la aceeai concluzie, ne formau încetul cu

încetul acelai mod de a gândi. Cele mai mici chestiuni interesând micarea naional

ne frmântau ore si zile întregi. Acolo ne-am învat a gândi adânc si a urmri o

problem pân în cele mai mici amnunte. Am reluat cercetare a problemei jidnesti,

a cauzelor ei, a posibilitilor de rezolvare. Am stabilit planuri de organizare si

aciune. Dup un timp, terminaserm cu discuiile. Ajunseserm la legi, la adevruri

indiscutabile, la axiome.

Priveam la dibuirile celor ce încerca u s se ocupe cu problema naionala, dând

natere fie unei foi, fie vreunei parodii de organizaie, la concluziile false la care

ajungeau pe linia doctrinar, la incertitudinile în materie de organizare, la lipsa de

concepie în materie de aciune.

Ne ddeam seama acum si mai mult, în urma unei cugetri mai adânci, c:1.Problema jidneasc nu este o utopie, ci o grav problem de viat si de moarte

pentru poporul român; conductorii trii, grupai în partide politice, devin din ce în ce

mai mult o jucrie în mâna puterii iudaice;

2.Politicianismul acesta,prin concepia lui de viat, prin morala lui, prin sistemul

democratic din care îsi frage flinta, constituie un adevrat blestem czut peste capul

trii;

3.Poporul român nu va putea rezolva problemajidneasc mai înainte de a-si fi

rezolvat problema politicianismului su.

Prima int de atins a poporului român, în drumul su de nrufre a puterii iudaice care-

1 apas si sugrum, va frebui s fie nrufrea acestui politicianism. O tar îsi are si

jidanii si conductorii pe care îi merit. Dup cum ânarii nu se pot aeza si nu pot

fri decât în mlatin, tot asa si acetia nu pot fri decât înfipi pe mlatina pcatelor

100

noastre româneti. Deci, pentru a birui, va trebui sâ ne stârpim întâi propriile noastre

pcate. Problema este mai adânca chiar decât ne-a arâtat-o profesorul Cuza. Misiunea

acestei lupte este încredinata tineretului românesc, care, daca vrea sâ rspund acestei

misiuni istorice, dac vrea s mai triasc, dac vrea s mai aib tar, trebuie ssepregteascâ si s-si adune toate puterile pentru a duce lupta si a birui. Ne-am hotrât

ca atunci când vom iesi de aici, dac ne va ajuta Dumnezeu s nu ne mai desprim, srmânem unii si sâ ne închinam viata acestui scop.

Dar pânâ sâ ne ocupm de defectele neamului, am început sâ ne ocupm de propriile

noastre pcate, ineam edine de ore întregi si fiecare spunea celuilalt defectele pe

care le-a observat. Si cutam s facem sforri pentru a ni le îndrepta. Era o problemdelicat, deoarece asa e fcut omul: nu-si ascult cu inim uoar critica propriilor

defecte. Fiecare crede sau vrea sâ se arate c e perfect. Dar noi spunem: întâi s ne

cunoatem si s ne îndreptm pcatele noastre si pe urm vom vedea dac avemdreptul sau nu de a ne ocupa si de ale altora.

Asa ne-au trecut srbtorile si dup srbtori si iama. A venit primvara. Despre

soarta noastr viitoare, încâ nu tiam nimic. Atât doar, câ afar se determinase un

mare curent popular pentru noi si pentru cauza noastr, cu toate încercrile disperate

ale presei jidnesti de a-i pune stavil. Acest curent cretea mereu printre studeni,

oreni si rani, deopotriv de puternic în Ardeal, în Basarabia, în Bucovina si în

Vechiul Regat. Acum, de pretutindeni primeam scrisori de încurajare si de îndemn.***

Primvara ne aduce în sfârit o mare bucurie. Fixarea procesului pentru 29 martie, la

Curtea cu Jurai de Ilfov. începem sâ ne pregtim. Dar ce pregtire sâ facem? Noi amdeclarat totul. Am spus tot ce aveam de spus. Se înscriu avocai care ne viziteaz. Neatrag atenia câ situaia noastr e grea, din cauza declaraiilor fcute si c ar fi bine srenunm la ele si la atitudinea noastr de pân acum. C ar fi mai prudent a ne pune

pe tema negrii. Noi refuzm categoric si rugm, dac pot s ne apere în cadrul

declaraiilor fcute de noi, pe care nu înelegem sâ le schimbm întru nimic, oricare ar

fi rezultatul procesului.

***

Dac printr-o întâmplare ne achit, cum de desprim de icoana noastr la care ne-am

rugat în fiecare diminea?Am cutat printre toti arestaii si am gsit un pictor. Am vorbit cu el si în timp de trei

sptmâni ne-a fcut o icoan mare de peste 2 m lungime, copiat exact dup aceea

din biseric, una mic pe care s-o port cu mine si alta mijlocie pe care s-o dau mameim ele. Mota îsi face si el una pe care s-o dea prinilor.

Apoi ne facem socoteala câ fat de declaraiile noastre, cel puin cinci ani, e mai mult

ca sigur c vom primi. Si atunci ne rugm în fata icoanei:

- Doamne! Noi tot îi socotim pierdui aceti cinci ani. Dac vom scpa, ne legm ca

acest timp s-1 întrebuinm în lupt.

101

Si am hotrât ca în caz de vom fi achitai sa ne mutam la lasi cu toii. Acolo sa ne

facem centrul nostru de aciune. De acolo sa începem, dup planurile care erau gata,

organizarea întregului tineret al tarii cu elevii si elevele cursului superior de liceu si

chiar cu cei din cursul inferior, cu colile normale, cu colile de meserii, cu

seminarele, cu colile comerciale si cu flâcâii de la tara. în sfârit urma reorganizarea

centrelor studeneti. Toti acetia trebuiau sa creasc în spiritul credinei care ne

însufleea pe noi, pentru ca pânâ la majorat, sâ aparâ pe câmpul politic, unde se va

decide soarta luptei noastre, serii dupâ serii, ca nite valuri de asalt care vin din urma

sinu se mai sfâresc.

IZOLAREA POLITICIANISMULUIPoliticianismul infecteaz viata noastr naional. Organizarea acestui tineret, în afar

de necesitatea autoeducrii, mai este necesar si spre a-1 feri si izola de politicianism

si de infecia lui. Coborârea infeciei spre tineretul român înseamn nimicirea noastr

si victoria deplin a lui Israel.

Mai mult! Aceast organizare a tineretului va rezolva însi problema

politicianismului care nemaiprimind elemente tinere, va fi condamnat la moarte prin

inanitie,prin lips de alimentare. Lozinca întregii generaii trebuie s fie: nici un

tânr nu va mai intra pe poarta vreunui partid politic. Acela ce se va duce, este un

trdtor al generaiei sale si al neamului. Pentru c el, prin prezenta lui, prin numele

lui, prin banul lui, prin munca lui contribuie la înlarea puterii politicianiste. Trdtoreste acel tânr, dup cum trdtor este acela care pleac de pe frontul frailor si si

trece pe poziia inamicului. Desi poate nu va trage cu propria sa arm, dar c hiar dacva aduce numai ap pentru a rcori pe cei ce trag, el este prta la uciderea acelora

care cad din rândurile camarazilor si si deci trdtor al cauzei.

Teoria care ne îndeamn s intrm toti în partide, pentru a le face mai bune, daczicem c sunt rele, e fals si perfid. Dup cum de le începutul lumii curge, zi si

noapte, necontenit, prin mii de râuri, prin fluvii numai ap dulce în Marea Neagr si

nu reuete s-i îndulceasc apa, cin din contr se face srat si cea dulce, tot asa si

noi în cloaca partidelor politice, nu numai c nu le vom îndrepta, dar ne vom strica si

pe noi.

***

Cu aceste gânduri si hotrâri plecam în cazul c am fi fost achitai. Sistemul de

organizare era gata. Planul nostru de aciune era stabilit pân în cele mai mici

amnunte. Rostul fiecruia era fixat. Foaia ce trebuia s apar avea s poarte

numele „GENERAIA NOUÂ", iar întreaga noastr organizare trebuia s se

cheme„ARHANGHELUL MIHAIL". Toate steagurile trebuiau s poarte pe ele

chipul Sfântului Arhanghel Mihail din biserica de la Vcreti.Aceast organizare, asa acum o vedeam noi, a unei întregi generaii tinere româneti,

urma s fie secia tinereasc a organizaiei politice L.A.N.C., cu scop de educaie.

102

Pentru noi, aceast concepie zmislit între zidurile închisorii „Vcreti", era un

început de viata. Era ceva nou, ceva complet si ca gândire si ca organizare si ca plan

de aciune, deosebit de tot ce gândiserm mai înainte. Era un început de lume. Otemelie pe care vom cldi de acum ani de-a rândul.

La ieire, urma s mergem pe la toate centrele universitare si s împrtim studenilor

hotrârile noastre, artându-le c manifestaiile de strad, ciocnirile, nu-si mai au nici

o raiune în fata noului plan. Ne însuim manifestaiile din trecut, nu negm a f i fost

ale noastre, nu ne este ruine de ale, dar timpul lor a trecut. Va trebui s pornim cu

toii la o mare organizare care va aduce biruina.

PEDEPSIREA TRDRII SI PROCESULPe Mota îl vedeam îngândurat. El mereu ne spunea c de vom iesi de aici nu vomputea face nici un pas înainte fr pedepsirea trdtorului. Trdarea ne-a mcinat

puterile neamului. Noi, românii, nu ne-am aezat niciodat cu arma în mân în fata ei;

de aceea a prins rdcini, de aceea trdtori s-au înmulit pe toate crrile, de a ceea

toat viata noastr de stat nu e decât o trdare permanent de neam. Dac nu rezolvmproblema trdrii, opera noastr va fi compromis.

Mâine diminea e procesul. II ateptm cu emoie. în sfârit acum se va hotrî cu noi.

Suntem la cancelarie undeasteptm s ne vad familiile. Erau prinii lui Comeliu

Georgescu, venii din Poiana Sibiului. La un moment dat intr si Vemichescu. Mota îl

apuc de brat ca si cum ar vrea s-i spun ceva si pleac cu el în camera vecin, în

birourile funcionarilor. Peste câteva minute auzim apte detunturi de revolver si

strigte. Ieim pe sal. Mota trsese în Vemichescu pentru ca s pedepseasc trdarea.

Eum reped lâng el s-1 apr, cci era înconjurat de gardieni si funcionari care îl

ameninau. Lumea enervat se potolete. Noi suntem luai imediat si încarcerai,

fiecare într-o celul. Pe ferestruic observm cum Vemichescu este scos din

infirmerie si dus la spital pe targ. începem s fluierm cu toii din celule imnul nostm

de lupt „Studeni Cretini din România Mare", si-1 petrecem cu acest cântec pâniese pe poarta închisorii.

Peste dou ore a sosit judectoml de instmctie, Papadopol. Ne cheam pe rând sus.

Noi toti ne solidarizm cu Mota.

A doua zi, dup o noapte dormit pe ciment, am fost dusi la Tribunal. Situaia noastr

era acum foarte grea. Noi îns, în arestul din subsolul Tribunalului, am cântat tot

timpul cântecele noastre de lupt.

Procesul începe la ora unu. înc de la ora zece, mii de studeni si ceteni au început

s se adune în juml Tribunalului. Pe la ora 12, au fost scoase toate regimentele din

capital pentm a putea tine piept mulimii.

La ora unu, am fost introdui în sala Curii cu Jurai. Preedintele Curii era Dl.

Davidoglu, iar procuror Dl. Racovicescu. Pe banca aprrii se aflau: profesoml

Paulescu, Paul Ihescu, Nelu lonescu, Teodorescu, Donca Manea, Tache Policrat,

Naum etc. Se trag juraii la sorti. Ni se citete ordonana definitiv într-o mare tcere.

Noi ascultm. Ne dm seama c se joac soarta noastr. Ne vine rânduls vorbim.

103

începe interogatoriul. Noi recunoatem totul, afara de faptul de a fi luat o hotrâre

finala. Nu hotârâsem data , dar am artat motivele care ne-au împins pe acest fagas.

Am artat pericolul problemei jidnesti si am acuzat pe politicieni de tr dare de neamsi corupie.

Cu toate întreruperile preedintelui, noi am continuat pân la capt mrturisirile.

Urmeaz un aspru si în mai multe locuri nedrept si insinuant rechizitoriu al

procurorului.Simim c balana a trecut de partea sa. Succesul acuzrii nu inem mult,

cci profesorul Paulescu îsi citete declaraia într-o atmosfer de biseric, pe care o

crea marele su prestigiu si figura sa de sfânt. Declaraia a fost scurt, dar a desfiinat

rechizitoriul procurorului care se retrgea jenat, pa rc mai în fundul scaunului.

S-a fcut o pauz: era acum 8 seara. Afar mulimea atepta în numr si mai mare. Auvorbit strlucit: Nelu lonescu, Tache Policrat etc. si la urm Paul Iliescu. Era acum 5

dimineaa. Procurorul, printr-un nou rechizitoriu, încearc s-si refac poziia si s-si

recâtige curtea. I se rspunde. La ora 6 aveam ultimul cuvânt. Suntem scoi afar.

Juraii intr în deliberare. Noi ateptm, peste o jumtate de or, care ni se pare lungca o jumtate de an. Peste puin auzim urale.Un ofier ne aduce vestea:

- Suntei achitai.

Imediat apoi, am fost introdui în sal, unde ni se citete verdictul de achitare. Lumeaînc mai atepta afar. La auzul achitrii a izbucnit în urale si cântece.

Suntem pusi într-un automobil si condui pe nite strzi necunoscute la Vcreti,pentru îndeplinirea formalitilor de eliberare.

Ne lum bagajele si icoanele pregtindu-ne s ieim din mormântul acela cu lungile

lui nopi de fremtare, cu suferinele lui. îns bietul Mota rmâne si mai departe, cine

stie pân când, s se chinuiasc de acum înainte singur.

Trebuie s ne lum rmas bun de la el. II îmbrim cu lacrimi în ochi si ne desprimcu adânc durere. Noi plecam afar, iar el intra din nou în celul, la secret, si câte

sptmâni de acum va mai trebui s stea acolo singur, pe cimentul acela!

Ne-am dus la Dnulescu si la Dragos, s cerem iertare familiilor pentru suprarea pe

care le-am pricinuit-o si s le mulumim pentru grija pe care au avut-o tot timpul cât

am stat închii.

Apoi am plecat acas, unde pe fiecare, mamele noastre cu întreaga familie ne-au

primit cu lacrimi de bucurie în ochi.

LAIASILa lasi, nerbdtori,m ateptau camarazii cei mai tineri. Dintre colegii mei de an, nu

mai gsisem pe nimeni. De ast toamn pân acum se rspândiser toti prin oraele

lor.

Am dus icoana la biserica Sf Spiridon si am asezat-o în altar.

Rând pe rând m-am întâlnit cu toat lumea si cu studenii, bucurându-ne. Dar bucuria

noastr n-a durat mult, cci plimbându-m pe strada Lpusneanu cu cele dou surori

104

ale mele si cu vreo 10 studeni, a srit politia, farâ nici un motiv, asupra noastr si au

început sa ne bata cu cauciucurile în cap si cu paturile de arma.

Provocai în modul acesta si lovii farâ nici o vina în lasiul în care am dat atâtea lupte?

în lasiul în care am învins iudeo-comunismul în Universitate la 1919, 1920 si 1922?

în lasiul în care am pus la respect si am inut la distant ani de-a rândul jidnimea

copleitoare si presa ei? Lovit în cas la mine?

Atunci m-am întors s ripostez. Indignarea pare c îmi dduse o putere de leu si as fi

fost în stare sm lupt cu toat politia. Dar studenii si studentele cu care eram, m-au

prins unii de mâini, iar alii mi-au apucat picioarele în brae. inut asa, am primit

câteva lovituri cu paturile de armâ. Lumea care era pe trotuare a început sâ huiduiascâ

politia si sâ strige. Eu am plecat acas amrât si suprat pe cei ce m-au inut. Ei însîmi spuneau:

- Au ordin s te provoace si dac ripostezi, s trag ca s scape de tine.

Dup mas m-am dus împreun cu Gâmeat si Radu Mironovici la un cmin, unde

într-o camer mare s-au adunat fruntaii studentimii. Ei au început s ne povesteasc

cum au luptat si ce au avut de îndurat timp de o jumtate de an de când nu ne mai

vzusem. Cum au intra t la cursuri si cum au procedat ca s nu fie umilii. Cum la 1

noiembrie, în ziua deschiderii, s-a adunat în aul întreaga studentime împreun cu toti

profesorii, s-a fcut serviciul religios, si ce a spus studentul Lzreanu cu acest prilej.

-Noi vom intrala cursuri, dar nu acum. întâi facem un memoriu profesorilor notri,

senatului universitar si ateptm un rspuns binevoitor.

Ne-a povestit apoi cum s-a înaintat memoriul si cum profesorii universitari, în frunte

cu prorectorul Bacaloglu, au îneles s tin în seam cea mai mare parte din punctele

memoriului. La 6 noiembrie, studenimea a intrat la cursuri. Profesorii au tiut socoleasc o umilire nedreapt a studentimii care luptase un an înfreg pentru credina

ei.

Ne-au spus mai departe, cum ministru 1 Mârzescu a adus un om de-al su ca prefect de

politie cu misiunea de a strivi micarea studeneasc si micare naional din lasi.

Cum acesta cu întreaga politie s-a pus în urmrirea micrii. îns, deoarece studenii

intraser la cursuri si se fcuse linite si nestiind în ce mod ar putea s-si culeag laurii

si s capete bani, prefectul a început sâ provoace.

Ne povesteau mai departe, cum la 10 decembrie, studentele care mergeau spre

Mitropolie au fost întâmpinate de poliiti îmbtai, lovite cu cauciucurile, apucate de

pr în vzul profesorilor universitari, târâte prin noroiul strzii. Cum, rând pe rând,

studenii au fost btui. Cum la 10 decembrie studentul Gheorghe Manoliu,

conductorul corului, a fost lovit cu betele peste fluierele picioarelor si apoi arestat;

cum acesta, inut la politia într-o stare de mare mizerie, s-a îmbolnvit de glbinare si

a murit în spital.

Studenii de la lasi trecuser prin mari greuti timp de o jumtate de an.

Noi, la rândul nostru, le-am povestit cele ce înduraserm. Le-am adus aminte caveam datoria s-1 scoatem pe Mota din închisoare.

105

La urma le-am fcut o expunere asupra planului nostru de viitor. Cum va trebui sa

organizam întreaga noastr generaie, s-o cretem si s-o educam într-un spirit eroic.

Cum va trebui sa izolam politicianismul, pentru ca nici un tânâr sa nu mai ptrund în

rândurile lui. Cum acesta va fi învins si atunci va ajunge la guvern L.A.N.C. cu

profesorul Cuza. Cum numai printr-un guvern naionalist, expresie a contiinei, a

forei si a sânâtâtii noastre româneti, se va putea rezolva problema jidâneascâ,

luându-se masuri legale de proteguire a elementului românesc si de înfrânare a

aciunii de cotropire a jidanilor; cum în crearea acestei contiinei, acestei forte si

acestei sânâtâti, generaia noastr are o mare si sfânta misiune. Ca noi, „Vâcârestenii",

ne-am hotrât sa venim toti la lasi, pentru a stabili aici centrul acestei aciuni pe care

s-o aezam sub protecia Sfântului Arhanghel Mihail.

Camarazii notri au ascultat si au primit cu mare bucurie planurile noastre de viitor.

Pe urma am vizitat pe profesorii: Cuza, Gâvânescul, Sumuleanu etc, împârtâsindu-le

si lor aceste gânduri.

UN AN DE MARI ÎNCERCRI

MAI 1924 -MAI 1925

CMINUL CULTURAL CRETIN

edinele noastre, în vederea planului ce urmream, se fceau foarte anevoios, din

cauza lipsei de local. Fiind toti sraci, nu ne dâdea mâna sa închiriem doua camere cel

puin, pentru începerea organizrii tineretului. edinele le ineam într-o baraca de

scânduri care se afla din timpul raz boiului în curtea d-nei Ghica. Intr-o zi ne-am

hotrât sa ne facem singuri o casa de câteva camere.

Cum?

Am adunat la 6 mai 1924 vreo 60 de tineri, studeni si

elevi de liceu (membrii primei fraii de cruce care

luase flinta la lasi). lata cum le-am vorbit:

-Dragi camarazi, cât timp o sa ne mai chinuim, inând

edinele noastre în acesta barci? Pânâ acum,

studenimea româna avea dreptul sa se întruneasc în

Universitatea sa. Noi am fost izgonii din ea. Pânâ ieri

aveam dreptul sa ne întrunim în cmine. Am fost

alungai. Astzi, am ajuns în nite barci de lemn,

drpnate, în care ne ploua. în toate oraele,

studenimea este ajutata în scopurile ei nobile. Aici n-

are cine sa ne ajute. Pentru ca lumea din jur este

106

compusa din populaie jidâneascâ vrjmaa si din politicieni sterpi la suflet. Românii

notri sunt împini la periferia oraelor, trind într-o neagr mizerie. Suntem singuri.

Puterea de a ne croi o alta soarta si acum ca si mâine, nu vom gâsi-o decât în noi.

Trebuie sa ne învâtâm cu aceast idee,c de la Dumnezeu si pân la noi nu mai este

nimeni care s ne ajute.

De aceea nu exist alt dezlegare decât de a ne face singuri, cu braele noastre, casa de

care avem nevoie. Desigur, nici unul dintre noi n-am zidit case si nici n-am fcut

crmizi. îneleg c ne trebuie în primul rând curajul de a sfrâma mentalitatea în care

cretem noi, mentalitatea care face pe tânrul intelectual s-i fie ruine, de a doua zi

dup ce a devenit student, s mai duc un pachet în mân pe strad. Ne trebuie curajul

si V ointa de a pomi de la nimic. Voina de a rsturna obstacolele si înfrânge

greutile.

Olimpiu Lascr, un mic antreprenor cu suflet mare, care avea cas la Ungheni, m-a

întrit în ideea mea, spunându-ne:

- Domnilor, euv propun s mergei si s facei crmizile la Ungheni, pe malul

Prutului. Am un loc si vi-1 cedez Dv.V pun casa mea la dispoziie.

Am primit propunerea. Dar n-aveam bani de drum pân la Ungheni. Ne trebuiau trei

sute de lei pentru vreo dou zeci de persoane. Aceti bani ni i-a dat tot Olimpiu

Lascr.

PRIMATABR DE MUNC

8 MAI 1924

în ziua de 8 mai am plecat, unii cu trenul, alii pe jos. Total 26.

N-aveam nimic: nici sape, nici un fel de unealt, nici bani, nici mâncare. Am tras la

Lascr, care ne atepta bucuros.

- Bine ati venit. Domnilor, cci târgul Ungheni e plin ca un stup de jidani. Poate,

vzându-v, îsi vor mai tia din obrznicie. Noi, o mân de cretini, suntem terorizai

de ei.

în sfârit s-au format mai multe delegaii care s mearg pe la casele cretinilor scear cu împrumut sape, hârlete si alte unelte trebuitoare. A doua zi ne-am dus la locul

de pe malul Prutului. Preotul satului ne-a fcut o rugciune. Mai mult de o sptmânam muncit cu toii, s ajungem la pmântul sntos, cci spre nenorocul nostru pe

107

locul ace la, timp de 50 de ani tot târgul aruncase gunoi care ajunsese în unele locuri

pânâ la 2 m grosime. Ajutai de câiva crmidari de meserie, dintre care mi-aduc cu

drag aminte de mos Chirosca, am început sâ frmântam lutul si sâ facem crmizi.

Eram împri ti în echipe de câte 5 si fiecare fceam câte 600 de crmizi, în total

3.000 de crmizi pe zi. Mai târziu, când numrul nostru a crescut, fceam si mai

multe, muncind de la 4 dimineaa pân seara. Problema cea mai mare era masa. Laînceput ne-au ajutat o amenii din Ungheni, mai târziu ne-au venit alimente si de la

lasi. Btrânii, atât profesorul Cuza cât si profesorul Sumuleanu, priveau cu oarecare

neîncredere încercarea noastr. Gseau c e ceva copilresc, c nu vom putea ajunge

la nici un rezultat. Dup un timp îns au început s aprecieze ceea ce fceam si s ne

ajute.

Când a venit Comeliu Georgescu la lasi, retrgându-se de la Universitatea din Cluj,

unde fcuse un an la Farmacie, de comun acord cu ceilali, am dat la cârâmidârie cei

17.000 lei pe care îi strânsesem noi din donaii, cât timp am stat la Vcreti.

Totui problema hranei fiind grea, am luat în lasi o grdin de 1 ha de la d-na Ghica

spre a semna, cu alte echipe de studeni, zarzavaturi si cele necesare hranei la

Ungheni, asa încât munca noastr era acum împrit în dou: o parte din studeni

lucrau la Ungheni, o alta la lasi la grdin. Studenii fceau cu schimbul: fiecare câte

trei-patru zile.

Prima noastr tabr de munc a avut efectul unui început de revoluie în mentalitatea

curent. Toat lumea din jur - rani, muncitori si, nu mai puin, intelectuali se

aduna plin de curiozitate s ne priveasc. Aceast lume era învat s-i vad pe

studeni plimbându-se elegani pe strada Lâpusneanu sau cântând cântece de veselie în

jurulmeselor din berrii, în ceasurile lor libere. Acum îi privea cum fi-mântâ lutul cu

picioarele, plini de noroi pân la brâu, cum car ap din Prut cu cldrile, cum stau

aplecai pe sap sub arsita soarelui. Lumea asista la sfâritul unei mentaliti stpân

itoare pân atunci: e ruine pentru un intelectual s munceasc cu braele, mai ales în

muncile greoaie, rezervate în trecut robilor sau claselor dispreuite.

Cei dintâi care au îneles valoarea, din acest punct de vedere, a taberei, au fost tocmai

cei din clasele dispreuite. ranii si muncitorii, desprii sufletete de celelalte

categorii si sfioi, pentru c munca lor nu era preuit, s-au luminat la fat, vzând în

aceasta, din primul moment, un semn al preuirii muncii istovitoare si a preuirii lor.

Ei s-au simit onorai si poate au întrezrit în viitor zile mai bune pentru ei si pentru

copiii lor. De aceea, din puinul pe care-1 aveau, ne aduceau zihiic, cu drag, hran.

**

108

Viata studeneasca curgea linitita, manifestaii si incidente nu mai erau. Munceamplini de voie buna, de ndejdi, cu gândul ca în curând vom avea casa noastr.

O NOU LOVIRE

într-o zi a venit tatâl meu la lasi si m-am dus sâ-1 vad. Pe la 10 seara mâ întorceam

acas. La un restaurant din Piaa Unirii aud scandal.M opresc s vd ce este. Doi

studeni, fraii Tutoveanu din Bârlad, avuseser un conflict cu profesorul

Constantinescu-Iasi. Sosise prefectul de politie la fata locului, le pusese câtuse la

mâini si-i ducea spre politie, lovindu-i. Eu, farâ sâ spun ceva, mâ uitam la acest

tablou, cuprins de durere. Observ câ vine spre mine comisarul Clos, însoit de 3-4

poliiti. Apropiindu-se la doi pasi, îmi strig:

- Ce caui pe strad la ora asta, derbedeule?

Stau si mâ uit la el nedumerit. Pentru câ el mâ cunotea de atâia ani, nici nu mi-am

închipuit, câ ar putea vreodat sâ mi se adreseze astfel. Am crezut câ mâ confund cu

cineva. Dar mâ vd apucat de gât si îmbrâncit înapoi. Si iari:

- Te mai uiti înc la mine, haimana? . . . escrocule! . .

.

Eu nu am spus nimic, dar am rmas pe loc, uitându-mâ la el. Atunci, din lovitur în

lovitur, urmat de cei patru poliiti, m-au dus peste 30 de metri, pân în colt la

Smimov. Aici mi-am scos plria din cap, i-am salutat si le-am spus:

-V mulumesc. Domnilor.

Rnit în suflet, înecat de durere si ruinat, m-am dus acas unde m-am chinuit toat

noaptea. Pentru a doua oar în viat eram lovit, în interval de o lun. M-am stpânit.

Dar voi, asupritori din toat lumea, nu contai pe puterea de stpânire a omului, pentru

câ cel ce se stpânete, 1 a urm rbufnete îngrozitor.

A doua zi am povestit tatlui meu ceea ce pisem.

- Lasâ-1 în pace, mi-a zis. Sâ nu faci nimic. A trage dou palme unui asemenea

individ este a-ti murdri palmele. Va sosi si timpul judecii lui. Probabil câ sunt pusi

sâv provoace. Dar tu trebuie sâ-ti pstrezi calmul si sâ te fereti de a mai umbla

singur.

I-am primit sfatul. Dar un om lovit pare câ nu mai este om. Se simte ruinat,

dezonorat. Purtam aceast ofens ca un pietroi pe inim.

109

Dar peste câteva zile avea sa vina si mai râu.

COPLEIT DE LOVITURI LA GRDINTerminasem de sâpat gradina. Venisem de la Ungheni sa punem roii. în dimineaa de

31 mai, la orele cinci, erau în front, gata sâ înceap lucrul, 50 de studeni. Fcusemapelul. Nu terminasem bine, când observ câiva soldai prin dosul grdinii. Apoi un

numâr de peste 200 nvlesc în curte încrcând armele. Ne înconjoar. Eu spun

bieilor:

- Toat lumea st pe loc si nu face nimic.

în acelai minut vd dinspre poart ca un nor negru, vreo 40 de persoane, venind în

pas alergtor, cu revolvere în mân, scoând strigte si înjurând. Era prefectul Manciu

cu politia. în scurt timp au fost lâng noi. Doi comisari de politie îmi pun trei

revolvere în frunte. Se uit la mine cu ochii injectai sim înjur. Manciu sttig:

- Legati-1 cu mâinile la spate!

M lovete. Alti doi se reped la mine, îmi scot brâul cu fora,m leag cu mâinile la

spate cât de strâns pot.Apoi simt o

lovitur tras pe la spate, cu pumnul

în maxilarul drept.Un altul, Vasile

Voinea, se apropie si-mi optete la

ureche:

- Pân desear te omorâm. Nu mai

ajungi tu s dai jidanii afar!

M înjur si-mi trage un picior. Auurmat mai multe lovituri peste fat,

dup care unii m-au scuipat în obraz.

Tot frontul nostru, fixat si el înfre

arme si revolvere, sttea nemicat si

se uita la mine, fr s-mi poat veni

în ajutor. De sus coborâse D-na

Ghica, întrebând:

- Ce-i asta. Domnule Prefect?

Acesta i-a rspuns:I

110

- Te arestez si pe d-ta!

Mai al o parte, am zârit si pe procurorul Buzea, asistând la cele ce se petreceau.

Apoi cu revolverele în mâna au percheziionat pe rând pe cei din front. Cine se micaera lovit si trântit la pmânt.

Dupâ aceasta, pe mine m-au pus la 10 m înainte, încadrat de 8 jandarmi cu baionetele

la arma; pe ceilali i-au încadrat la fel între 200 de jandarmi. Si ne-au pornit. Eumergeam înainte, legat cu mâinile la spate si scuipat în obraz, iar ceilali în urma mea.

Am fost purtai asa pe toata strada Carol, prin fata Universitii, pe str. Lâpusneanu,

Piaa Unirii si Cuza-Vodâ, pânâ la Prefectura de Politie.

Prefectul si cu poliitii mergeau pe trotuar frecându-si mâinile. Jidanii ieeau plini de

mulumire în uile prvliilor si-i salutau respectuos. Eu, de suprare, aproape nu mai

vedeam înaintea ochilor. Simeam câ de acum s-a sfârit totul. Câiva elevi de liceu

din cursul superior, trecând pe lângâ mine, s-au oprit si m-au salutat. Au fost imediat

prini, lovii si introdui între cordoane.

Dupâ ce am fost purtai aproape 2 km prin mijlocul oraului si prin fata populaiei

jidânesti, în aceasta stare de umilire îngrozitoare, a fost bâgati la Prefectura de Politie.

Pe mine m-au aruncat asa legat într-o încpere infect, iar ceilali au fost tinuti în

curte.

SUS, ÎN CABINETUL PREFECTULUI

Acolo sus, în cabinetul prefectului,tinerii prizonieri din curte erau chemai la

interogatoriu unul câte unul. Prefectul sttea la birou, iar ceilali, peste 30 la numr, pe

scaune în jurul su.

Ce v-a spus Codreanu?

Nu ne-a spus nimic, Domnule Prefect, rspundea tânrul student sau elev.

Ce 1 interogat era desclat de ghete si legat cu lanuri la picioare. I se introducea între

picioare o arm si apoi era ridicat cu tlpile în sus, arma fiind inut pe umeri de doi

soldai. Manciu dezbrcat de hain începea s bat la tlpi cu o rânc de bou .

Srmanii copii, spânzurai cu capul în jos si lovii peste tlpile picioarelor,

neamiputând suporta durerile, începeau s rcneasc. Vzându-se în fata clilor de

comisari, rânjind cu poft la înfiortorul tablou - în care copiii neamului românesc

111

erau torturai de nite canalii pltite de dumani - departe de orice inima care sâ

plâng si sâ intervinâ pentru ei, strigau:

- Ajutor!

Atunci, comisarul Vasiliu îi bâga cu capul într-o câldare cu apâ pentru ca sâ nu se

audâ afarâ strigâtele de durere si disperare. Când, în sfârit, durerile ajungeau la culme

si simeau câ trupurile lor nu mai puteau suporta loviturile, atunci strigau câ declarâ

totul. Prefectul trecea la masa în ateptarea destinuirilor, iar ei, dezlegai de lanuri,

priveau ameii în jur. Apoi izbucneau în plâns si cdeau în genunchi în fata

prefectului:

lart-ne. Domnule, cci nu stim ce s declarm.

Nu? Nu stii? Mai ridicati-1 odat, striga comisarilor si jandarmilor.

Si bietul copil, cu inima îngheat, privea cum i se fac din nou preparativele

suphciului. Din nou ridicai pe arm si spânzurai cu capul în jos si cu picioarele în

sus. Din nou lovituri peste picioare. Din nou simeau cum cad peste tlpile lor una

câte una râncile prefectului nemilos. Tlpile deveneau negre de sânge ca abanosul si

picioarele umflate, încât tinerii nu se mai puteau încâlta. Printre cei schingiuii astfel

au fost: copilul actualului procuror de Ilfov, Dimitriu, biatul maiorului Ambrozie,

cruia i s-a spart timpanul si care a ajuns si el comisar la aceeai pre fectur de politie

si alii.

Btui în modul acesta, erau dusi într-o camer separat, secret. Pe la orele 9 m-au

chemat pe mine. Cu mâinile legate si amorite m-au dus sus într-o camer doi

jandarmi. Acolo, la birou, sttea prefectul, iar în jurul lui, pe scaune, peste 30 de

persoane, comisari, subcomisari si ageni. M-am uitat în ochii lor. Poate din toti voi

gsi pe vreunul cu durere. Nimic!O satisfacie general. Surâdeau: eful Siguranei,

Botez, Dimitriu, directorul Prefecturii, comisarul Vasiliu, Clos si ceilali.

Prefectul ia o coal de hârtie. îmi scrie numele. Apoi:

Cum te cheam exact?

Sunt Comeliu Codreanu, student la doctoratul juridic si avocat în acelai barou cu

Dv.

Pune-ti-1 jos.

Trei, cu inima de slug, se reped sim trântesc jos, în fata biroului.

- Descltati-1 de ghete!

112

Doi mâ descaltâ, unul de o gheata si unu de alta.

- Puneti-i lanuri!

îmi leagâ picioarele în lanuri.

Le spun:

-Domnule prefect, acum esti d-ta mai puternic, stpân pe viata si pe moarte, dar

mâine când voi iesi de aici, mâ voi râzbuna pe d-ta si pe d-lui care m-a înjurat.

în acest moment aud zgomot si glasuri în sala.

Veniser profesorul Cuza, profesorul Sumuleanu si pârinti de ai copiilor: col.

Ndejde, maior Dumitriu, Butnariu, maior Ambrozie si alii, cu procurorul si cu

medicul legist, profesor universitar Bogdan.

Prefectul si cu ceilali sar de pe scaune si ies pe sala.

Aud pe prefect:

-Ce câutati aici? Vâ poftesc sâ iesiti afarâ!

Aud glasul profesorului Cuza:

Pe cine dai D-ta afarâ? Am venit în vizitâ la D-ta ca sâ ne dai afarâ? Noi am venit

cu procurorul ca reclamani în contra d-tale.

Jandarmi, dati-i afarâ!

Profesorul Sumuleanu se posteaz la usa camerei în care erau închii cei bâtuti si

spune:

- Domnule procuror, un plecâm de aici pânâ nu ni se deschide aceastâ camerâ!

Mai muli comisari:

- Nu e nimeni în camera asta. E goalâ.

Profesorul Sumuleanu:

- Sâ se deschidâ acum aceastâ camerâ!

113

Cu intervenia procurorului se deschide camerasi sase tineri sunt scoi aproape pe

brae de prinii lor si introdui în cabinetul prefectului. Medicul legist, profesorul

Bogdan, cerceteaz pe toti si elibereaz certificate medicale. Peste câteva ore sunt

eliberai toti ceilali din curte. Eu sunt îns reinut dou zile, dup care sunt trimis la

judectorul de instrucie.

îmid drumul. îi spun:

- Domnule judector de instrucie, dac nu mi se va face dreptate, am s mi-o fac eu

singur.

M-am dus acas. Acolo a venit profesorul Cuza cu Liviu Sadoveanu:

- Am auzit c ai spus c vrei s-ti faci singur dreptate. S nu faci una ca asta. O sraportm la minister si o s cerem anchet. Nu se poate s nu ni se dea satisfacie.

Eu eram zdrobit sufletete. Mi s-au nruit toate planurile. Am lsat în voia sortii si

crmidria si am plecat cu primul tren în Bucovina la Câmpulung. De acolo, pe

crrile înverzite, m-am ridicat încet în munte, ducând poveri în suflet, durerile

umilinei de ieri si chinurile nelmuririi pentru ziua de mâine.

Pare c nu mai aveam nici un prieten în lume în afar de muntele acesta: Rarâul, cu

schitul de pe el. Sus, m-am oprit la aproape 1.500 m înlime. Privesc peste muni si

peste dealuri la sute de kilometri, dar nici o privelite nu-mi putea alunga dinaintea

ochilor privelitea infamiei si umilirii la care am fost expus, alturi de tinerii mei

camarazi . Plânsul lor îl auzeam si acum sim durea.

Se însereaz!

Nici o ipenie de om. Numai copaci si vulturi care tip la stânci.

Cu mine nu am decât sumanul si o pâine. Mnânc putin pâine si beau ap dintr-un

izvor care erpuiete printre pietre. îmi adun lemn cu lemn si-mi fac un adpost. Ocolib. Aici în aceast locuin am rmas o lun si jumtate. Putina hran de care

aveam nevoie, mi-o aduceau ciobanii de la stâna lui mos Piticaru. Stteam pe gânduri

si-mi era ruine sm dau jos printre oameni. Oare ce pcate voi fi fcut de mi-a

trimis Dumnezeu aceast nenorocire pe cap, tocmai acum când voiam s încep un plan

asa de mare si frumos?

îi scriu lui Mota: „Nu stiu ce am: parc nu mai sunt eu! M-a prsit norocul.Murmrete pas cu pas nenorocul de o bucat de vreme ; de oricem apuc, îmi merge

114

râu. Si când în luptâ nu te mai slujete norocul, încep sâ te pârâseascâ toti cei din jur.

Cu 30 de victorii îi aduni, e suficient o singurâ înfrângere ca sâ te prâseascâ."

Sufletul îmi era strbtut de îndoieli. Eram la rspântie de drumuri. Luptam pentru

tar si eram tratai ca inamici ai neamului. Eram lovii fr mil de guvern, de politie,

de jandarmi, de armat. Sâ întrebuinm si noi fora? Ei sunt Statul: cu zeci de mii, cu

sute de mii. Noi, o mân de tineri, cu trup istovit de greuti, de foame, de frig, de

închisoare. Ce for suntem noi, ca s putem avea mcar o mic ans de victorie?

Dac încercm, vom cdea strivii. Si la urm, tara zpcit de presa jidneasc, va

zice c am fost nite nebuni.

S nu întrebuinm violenta si fora, cum o întrebuineaz ei? Te provoac, îti

schingiuiesc oamenii, ti-i împrtie si te omoar. S ne lsm omorâi? Dar pân la

vârsta noastr, noi n-am apucat s scriem nimic si lumea nici mcar nu va sti pentru ce

ne-au omorât. Mai bine s plecm cu toii din tar. S plecm si s blestemm; spribegim prin lumea larg. Mai bine s cerim din tar în tar, decât s fim umilii aici

pe pmântul nostru, pân la ultima expresie a umilirii.

Sau s cobor de aici cu arma în mân si sa fac dreptate. S înltur fiara care s-a pus

de-a curmeziul drumului si a vieii unui neam. Dar ce mai facem cu planurile noastre

dup aceea? Voi muri, atunci pe loc, ori voi muri în închisoare; cci eu nu mai pot

rezista regimului din temni. Mie-mi place libertatea. Dac nu o am, mor. Dar cu

Mota ce fac? Cci o astfel de încercare înseamn sacrificare mea si sacrificare lui

Mota, ale crui sorti de achitare vor scdea complet. Tot grupul nostru va fi sfrâmat.

Degeaba toate gândurile noastre,toate planurile de organizare; totul se sfârete aici.

O lun jumtate, stând acolo în vârful muntelui, m-au chinuit aceste gânduri fr s le

pot da o dezlegare. De griji, de chinuri, începuse sm doar pieptul si simeam cummi se sleiesc puterile. Eu fusesem un om aprig, cruia nimeni nu-i sttea înainte.

Aveam siguran si încredere în puterile mele. Oriundem duceam, învingeam. Acumm încovoiaser greutile vremii!

M cobor. Las totul în voia sortii; au nu pot sâ dau nici o dezlegare. De acum însumblu cu revolverul la mine. Si la cea dintâi, cea mai mic provocare, trag; de la

aceast hotrâre num va mai clinti nimeni.

Plec la crmidrie. Acolo, Grigore Ghica, rmas sef, si-a fcut datoria în modexemplar. Numrul crmizilor se înmulise în mod simitor. Se fcuser doucuptoare de câte 40.000 de crmizi. Era pe 15 iulie. Bieii m-au primit cu duioie.

Pe antier nu se întâmplase nimic deosebit.

115

La lasi am gâsit schimbri. Comisarii care nu avea ghete în picioare, erau acum înnoii

din tlpi pânâ în cretet. îmbrcai de jidnime. Prefectura de politie avea automobil

pus al dispoziie de jidani. Acetia se simeau stpâni absolui. Erau de o obrznicie pe

care nu o mai întâlnisem de la 1919, din timpul micrilor comuniste, când se crede au

în ajunul revoluiei si fiecare jidnas, e peste Prut sau din lasi, îsi lua aere de comisar

al poporului.

ÎNCERCAREA DE SFRÂMARE A BLOCULUI NOSTRU

Puterea iudeo-liberal a auzit de blocul nostru, de legmântul fcut la Vcreti. Ea îsi

ddea seama c în jurul acestui bloc studenimea se va ridica unitar. Nici nu

înspimânt mai mult pe jidani decât unitatea perfect: blocul sufletesc al unei

micri, al unui popor. De aceea ei vor fi necontenit pentru „democratic"care are un

singur avantaj si acela pentru inamicul naiei. Pentru c democraia va sparge unitatea

si blocul sufletesc al unui neam si în fata unitii si solidaritii perfecte a iudaismului

din tar si din întreaga lume, naia, divizat în partidele democraiei, se va prezenta

dezbinat si va fi înfrânt. Tot astfel si în micarea studeneasc: pânâ acum, nefiind o

unitate perfect, jidanii gseau fraciuni sau conductori pe care îi convingeau

masonic , adic le sugerau anumite idei, care nu aveau alt rost decât acela de a

dezbina. Or, grupul nostru se prezenta înfr-o unitate nezdruncinat si cu posibiliti de

a strânge în jurul su întreaga micare studeneasca. Si atunci, ne pomenim cu o

nesfârit serie de minciunisi de intrigitesute cu grij, cu scopul de a-1 rupe pe Motade mine si pe ceilali unul de altul.

Jidanii gseau în mijlocul studentimii elemente slabe pe care le întrebuinau fr ca

ele s-si dea seama - ca unelte. Fcându-se c li se încredineaz mari secrete, lansau

intrigi. Acestea ajunseser s prind pân si la prini, care deveniser, unii dintre ei,

cei mai îndârjii adepi ai ruperii legturilor fiilor lor cu acest grup.

Cum am putut rezista? Numai datorit prevederilor noasfre de la Vcreti. Noi ne-am

dat seama, din primul moment, c vom primi si acest atac clasic întrebuinat de

masonerie si iudaism. Ne-am pus în gard. Asa încât, în momentul în care el s-a

afirmat, noi am rezistat chiar în confra celor mai apropiate rude. Imediat când se

semnala o intrig, ne adunam si o comunicam grupului întreg.

Dau cu aceast ocazie un sfat tuturor organizaiilor, atrgându-le atenia asupra acestui

sistem care se întrebuineaz frecvent si pretutindeni. Pentru pararea atacului: a) a nu

se da niciodat crezare ori de unde ar veni informaia; b) a se comunica imediat

încercarea de intrig grupului respectiv, persoanelor vizate si efilor. în modul acesta

atacul va fi respins.

116

LOGODNA

La cârâmidâria de la Ungheni, la 10 august 1924, în mijlocul camarazilor si al

prinilor, am fcut logodna cu d-ra Elena Ilinoiu, fiica d-lui Constantin Ilinoiu,

controlor la calea ferata. Un om de o mare buntate si de o mare delicatee sufleteasca,

în casa lor m-am mutat dupâ aceea si m-au primit cu braele deschise, pe lângâ cei

cinci copii pe care îi mai aveau, familia aceasta mi-a fo st un sprijin permanent în

lupta pe care o duceam, prin îngrijirea si întreinerea ce mi-au asigurat-o tot timpul.

La 13 septembrie m-am dus acasâ, la Husi, si mi-am srbtorit în casa printeasc ziua

numelui si a naterii. împlineam 25 de ani.

PROCESUL MOTA-VLAD

La 26 septembrie 1924, se fixase spre judecare procesul lui Mota si al studentului

Leonida Vlad care procurase revolverul. Acesta se predase si el dup câteva zile si

rmsese arestat tot timpul cu Mota.

Am plecat la Bucureti. Acolo au început dezbaterile în fata Curii cu Jurai. Mota si-a

susinut cu trie tema, c trdarea trebuie pedepsit. Opinia public stul de trdtori,

urmrea cu viu interes si cu entuziasm desfurarea procesului. Ea vedea în gestul lui

Mota un început de aciune î n contra trdtorilor si o dovad de sntate moral.

Gestul lui aprea ca o lumin în mijlocul vieii româneti, în care, veac de veac,

lupttorii pentru neam au fost doborâi prin trdare.

întreaga studentime de la toate universitile a fcut mari manifestaii pentru achitarea

lui. La Bucureti, în jurul Tribunalului, erau masai din nou mii de oameni, care

doreau o viat nou pentru tara lor si cereau eliberarea lui Mota.

în zorii zilei, justiia popular a adus un verdict de achitare, primit în întreaga tar cu

un mare entuziasm.

Mota, dup ce-si vede prinii, prsete Clujul si se stabilete la lasi, conform

legmântului nostru.

ÎN JURUL CELOR PETRECUTE LA GRDIN

117

Nelegiuirile de la 3 1 mai ne-au strivit sufletete prin loviturile, umilina si dezonoarea

la care am fost expui. O rana deschisa, care se adâncea tot mai mult, ne consuma

viata si parca ne atrgea spre mormânt.

Umilirea pe care o simi când ai fost dezonorat, tu si toti ai tai, îti da un sentiment de

profunda durere, care te face sa ocoleti lumea din cauza ruinii de a te mai întâlni cu

ea. Pare ca simi ca aceasta lume te dispreuiete, râzându-ti în fata, ca n-ai fost

capabil sâ-ti aperi onoarea; ca primejduiesti însâsi societatea, lsând sa se cread, prin

laitatea ta, ca un zbirare putina, nepedepsit, sa o dezonoreze si sa o loveasc dupâ

bunul sau plac.

Aceste dureri creteau în msura în care încercrile noastre de a câpâta o satisfacie

legala erau respinse cu un cinism care ducea la disperare. La procesele pe care cei

lezai le intentaser, acetia riscau sa fie bâtuti din nou de politie, de asta data în chiar

pretoriul justiiei si chiar în fata judectorilor. Iar la urma, ieeau condamnai

reclamanii.

Faptul petrecut la 3 1 mai n-a râmas farâ rsunet. Extrag din ziare mai jos ecoul acestor

fapte în lumea româneasca si în acelai timp încercrile ei de a câpâta o satisfacie.

„Universul" din 8 iunie 1924, pubhcâ sub titlul:

POLITIA DIN IAI.

STUDENIIAUFOSTBTUIDEÎNSUIPREFECTUL POLITIEI

„Ni-l închipuim pe Dl. Manciu, prefectulpolitiei din lasi, ca pe unul din cei mai

strlucii poliiti ai veacului trecut, ilustratprin violent si brutalitate.

Dl. prefect Manciu, desi poliist din 1924 si într-un oras de crturari ca Iaii, si-a

inaugurat sistemul de anacronice violente poliieneti, anul trecut la congresul

profesorilor universitari. D-sa afost în stares tie în loc un congres de dascli

universitari, fiindc asa-i dictau impulsiile poliiste. Degeaba s-a protestat apoi, cciDl. prefect alpolitiei lasi îsi avea temeiuri sprijinitoare politice, împotriva jignirii

aduse celei mai alese categorii de intelectuali. Si de atunci Dl. Manciu si-a continuat

cu osârdie procedeele poliienetipe care le-a ilustrat mai ales zilele trecute, când a

btut, a btut cu sete, a lovit cu struin, a însângerat cu rutate pe studeni si a

ordonat apoi subalternilor d-sale s-l imite cu aceeai râvn de brutalitate.

Orice arfifcut studenii de la lasi, dac arfifost asasini chiar, nu trebuia sfie

btui.

118

întâi, s sefifcut anchet, s sefi sesizat parchetul, sfifost arestai, legai în fiare

dar nu snopii în btaie. Dl. prefect Manciu e desigur obligat în însrcinrile salesaplice si anume ordonane în ce privete protecia animalelor. Credem chiarc le

aplic. Prin urmare D-sapzetes nufie btui caii, s nufie torturai porcii.

Si totui Dl. Manciu, care vafifcut ca student, studii de dreptpenal si vafi citit ceva

din literatura penal, pe care poatec îi vafi recomandat-o chiar distinsulpenalist.

Dl. Iulian Teodorescu, care propovduieste spulberarea aciunilor brutale si din

pucrii, a btutpersonalpe studeni, i-a schingiuit, i-a umplut de sânge. Dar dacstudenta btui nu vorfi vinovai de nici una din absurditile ce li se arunc în

spate? Atunci? Btaia se întoarce? E desigur nevoie de o anchetjudectoreasc.

Dar mai e nevoie de o sanciune carespun pe dl. Manciu în imposibilitate de a-si

maifortifica muchiipe capetele studenilor.

"

B. Cecropide

„Universul" din 9 iunie 1924,continuâ, sub titlul:

„Ei aufostprovocai de Politie si schingiuiifr nici o vin. Un prefect de politie

btu. Manciu trebuie destituit.

Am scris într-un numrprecedent asupra banditismelor svârite de Dl. Manciu,

prefectul Politiei din lasi, împotriva studenilor. Pentru azi vom reproduce câteva

pasaje din Memoriul studenilor înaintat Ministerului de Interne. Studenii zidari. In

memoriu se spune:

Studenimea cretin de la Universitate din lasi a luat hotrârea înc de acumo lun, s cldeasc prin munc proprie, un cmin cultural...

Provocarea prefectului de politie.

Abia întrunii, ne-am si vzut înconjurai de o companie dejandarmi si întreg

aparatulpoliienesc, înfrunte cu prefectul Manciu.

In vreme ce noi stteam cu toiifoarte linitii, ei cu armele întinse s-au repezit asupra

noastr încercând a ne înjura si a ne lovi în modul cel mai barbarposibil. Crezândcvor gsi arme la noi ne-au percheziionatpe totifr a gsi ceva la vreunul. în timpul

percheziiei, au încercats introduc colegului Corneliu Zelea Codreanu un revolver

si nite hârtii, contra cruifapt el a protestat. Pentru acesta afost btut de ctre

poliaiul Manciu, inspectorul Clos, comisarul Vasiliu si împreun cu toti ceilali

ageni sijandarmi l-au legat ca pe ce l din urm borfa. Lafel ni s-a întâmplat si la o

119

bun parte din cei ce eram acolo. Am fost declarai arestai si împrejmuii de

cordoane de armat, dusi la Prefectura de Politie.

Si copiii de pe drum au fost btui.

Pe drum au fost întâlnii mai muli elevi de la diferite licee din localitate, care

mergeau la parcul sportiv pentru a exercitajocul oina, convocaifiind de d-nii

directori ai liceelor respective. Toti acetia aufost arestai si dusi împreun cu noi,

studenta, la politie dup ce bineîntele s au fost btui în vzul tuturora, de însui

poliaiul Manciu si ceilali poliiti. La politie au fost tinuti toat ziua. Pe o parte

dintre noi ne-a btutpân la lein si ne-a eliberat: o parte am dat declaraii scoase

prin ameninare, iar alt parte am fost eliberaifrs ni se mai ia vreo declaraie.

"

Si ca încheiere „Universul" adaug:

„Faptele de mai sus nu pot rmâne nepedepsite. Prefectul de politie Manciu, dovedit

agentprovocator si vinovat de torturarea studenilor de la lasi, trebuie s-si

primeascpedeapsafrdelegilor sale.

"

între altele „Universul " din 10 Iunie 1924, publica sub titlul:

lASnSUB TEROAREA PREFECTULUIDEPOLITIE

„ ...Transportai în beciurile Politiei, aceti studeni au fost supui la cele mai

groaznice chinuri. Unii dintre ei au fost spânzurai cu capul înjos, lovii peste tlpile

picioarelor cu vâna de bou. Studentul Corneliu Codreanu afost legat, apoiplmuit si

torturat de însui prefectul de politie. Sntatea lui este zdruncinat. Ceilali studeni

arestaiprezint grave leziuni corporale.

Trei sute de studeni au reclamatfaptele de mai sus procurorului general, cerând ca

medicul legists examineze starea colegilor torturai.

"

CUVÂNTUL D-LUI PROF. A. C. CUZA

în ediia speciala a ziarului „Unirea" din 1 iunie 1924, Dl. Prof. A. C. Cuza publica

un judicios articol din care extrag:

„Dar înfata acestor necontenite brutaliti si samavolnicii nenumrate,fr motiv

luciile anume ca prin teroare s îngrijeasc studenimea cretin - dou întrebri se

pun hotrâtoare:

Ce vrea guvernul, care susine un asemenea poliai înfruntea unui oras ca lasiul?

Ce vrea poliaiul el însui?

120

Voiesc ei însisi ca din mijlocul acestei continue enervris seproduc reactiuni

necugetate, la care separec anumeprovoac, pefiecare zi? Aceast provocare este

cu atât mai nedemn si mai iritant, cu cât în acelai timp poliaiul Manciu se duce la

întrunirile societiijidnesti Macabisi sepune înfruntea acestor macabei sportivi cu

carepleac ostentativ în excursie, având înfrunte steagul bicolor alb albastru. Iar

zilnic îl vezi tolnit în automobil - nu în cel cu care a cltorit deunzi la Ciurea -ci

în acela nou care separec i-afost hrzitprin subscripie public de comunitatea

israelit din lasi încurajându-l si prin ziare, la orice ocazie, pentru atitudinea sa în

contra studentimii cretine.

Protestând cu toat indignarea contra acestei aciuni de provocare continu, cerem

ca autoritile superioares intervin pentru caspun capt unei situaii nedemne

si primejdioase, pe care lasiul si studenimea lui cretin nu o maipot tolera.

"

A. C. Cuza

ÎNTRUNIRILE DE PROTESTARE CONTRA LUI MANCIU DIN 3 SI

5 IUNIE

S-au expediat urmtoarele telegrame:

MAJESTÂTII SALE REGELUI

„Fat de nelegalittile poliaiului Manciu împotriva studenilor si copiilor notri

lovii si insultai zilnic, voind a ne întruni, am fost împiedicai de politie sijandarmi

cu toate c procurorul a aprobat întrunirea.

Supunem respectuos Majesttii Saleplângerea noastr si rugm afiocrotii. (Urmeaz 1200 semnaturi)."

MINISTERULUI DE INTERNE

„ Copiii notri luai depe strad si slbatic maltratai de prefectul de politie

Manciu, cerem anchet imediat, urmat de sancionri severe. Lovii în sentimentele

noastreprinteti sipierzând orice rbdare, ateptm neîntârziat dreptate.

ss. maior I. Dumitriu, maior Ambrozie, D. Butnaru, Elena Olânescu, Cpitan Oarzâ,

Gheorghiu etc."

ACIUNEA ROMÂNEASC

121

Anul I, nr.2, 15 noiembrie 1924, sub semntura cunoscutului publicist Dr. Ion

Istrate, scrie:

„In ziua de 8 luni e 1924 s-a inut în sala Bejan o grandioas manifestaie public de

protestare sub preedinia de onoare a d-lui general Tarnovschi. Au înfierat

procedurile lui Manciu d-nii: prof. univ. A. C. Cuza, studentul Grigorescu în numele

studenilor cretini, mese riasul Artur Rus, metalurgistul C. Pancu, prof. univ. C.

Sumuleanu de la Facultatea de Medicin care afcut un tablou impresionant de ceea

ce a vzut la politie: timpane sparte, urechi umflate, ochi însângerai, mâini rupte si

picioare vinete de loviturii e râncilor slbaticilor lui Manciu.

Declarc de arfi avut un copil caresfifost schilodit de barbarul din capul politiei

n-arfi ezitat o clip s-i zboare creierii canaliei. Vorbete apoi d. maior I. Dumitriu

care încheie: am încrederecjustiia trii ne vaface dreptate. Altfel, jur aici înfata

Dvs. si voi sti s-mi respectjurmântul, c-mi voiface singur dreptate.

Mai vorbete avocatul Bacaloglu, meseriaul Cristea, avocatul Nelu lonescu si

profesorul Ion Zelea Codreanu. La urm s-a votat o moiune de protestare prin care

se cereajustiiei satisfacie si guvernului destituirea lui Manciu.

"

UN AVERTISMENT ZADARNIC

în „Tara Noastr" nr. 24 din 15 iunie 1924, cunoscutul scriitor Al. O,

Teodoreanu publica un articol din care reproducem urmtoarele pasagii:

„Justiia chemat s-si spun cuvântul îi declar pe toti studenii arestai nevinovai

si dispunedfie pusi imediat în libertate. Studentul Zelea Codreanu e meninut totui

arestat, trimisjudecii de ctre poliaiul Manciu care e si avocat, pentru complot.

Cele mai elementare manuale de drept si cel mai bun simt ne spun c în cstorie,

duel sau complot nu poatefigura o singurpersoan. Pentru a da o calificare ca cea

de mai sus, cel de la care eman trebuie s se gseasc într-o particular stare de

ebrietate, care s-ipermit viziunea celpuin dubl.

Prin urmare cu el nuputem vorbi.

E loc îns în numele întregii suflri româneti, ultragiat, din care scoatem,

bucuroi sifrpagub pentru nimeni, pe timizii ei reprezentani din parlament si

pres, s întrebm guvernul, dac socoate utils lase sanciunea (inevitabil) în

sarcina celor lezai si dac nu gsete oportun s-o previn.

întrii de cuvântul hotrâtor aljustiie nu ezitm a taxa complotul de la lasi ca o

ticloas înscenare...

"

122

Al. O. Teodoreanu

SE ORDONA ANCHET ADMINISTRATIV

MEMORIUL D-LUI MAIOR AMBROZIE

In urma celor întâmplate a venit în ancheta inspectorul administrativ Vâram. lata

memoriul înaintat de dl. maior Ambrozie, inspectorului Vâram:

„Domnule Inspector,

Hotrât lucru c dl. ministru de interne, dorinds stie adevrul adevrat asupra

celor raportate de noi telegrafic cu schingiuireafiilor notri, v-a trimis pe Dvs. si,

cum credem c dorii aface complet lumin, amfcut acest memoriu cu naraiunea

faptelor.

Faptul s-a petrecut dup cum urmeaz: era lucru tiut în lasi de ctre directorii de

scoli si deprinii elevilor, c acetiafabric crmid la Ungheni, pentru a construi

o cas proprie în lasi si c, lucreaz la o grdin de zarzavatpus la dispoziia lor de

D-na Ghica, în str. Carol. O parte din studeni si elevi se întrunea odatpesptmân, sub conducerea studentului Zelea Codreanu, când sefcea repartiia la

munc, adic: 40 studeni erau trimii la Ungheni lafacerea de crmizi, iar 20-25

elevi erau repartizai pentru a uda grdina de zerzavat.

Despre cele artate mai sus a afiat si prefectul de politie; pentru ce oare nu ar

inventa ceva de senzaie la lasi, de exemplu complot , mai ales cjurnalele din lasi

sunt socotite ca o proprietate a D-sale si-i vor bate în strun si atunci; zis sifcut. în

ziua de 31 mai 1924, ora 4.30-5.00 dimineaa, când stia c în curtea D-nei Ghica

erau adunai vreo 65 studeni si elevi, a dat nval peste ei cu întregul aparat de

politie si cu mult armat, dup gravitateafaptului închipuit.

Mintea omeneasc refuzs priceap ce s-a petrecut atunci, când studenii si elevii

aufost înconjurai de ca cei mai ordinari criminali si chiarpe loc lovii barbar de

ageni, armat si chiar de poliaiul Manciu.

Dup ojumtate de or, cu toii, în cap cu studentul Zelea Codreanu, bine încadrai

si în convoi, mergeau la valepe strada mare ctre politie; în drum au întâlnit un alt

grup de elevi de liceu, care din ordinulprofesorilor mergeau lajoc de oin la Copou.

123

Acetia, fi indc si-au permis luxuls salutepe cei afiati înfiare, imediat aufost

arestai, btui si dusi la politie, ca complici cu cei dintâi.

Ajuni la politie, prefectul,frs anune parchetul, dup gravitatea faptului, a

început singur interogarea. Deci si btaia, maltratarea si schingiuirea studenilor si

elevilor, pentru a declara c au luatparte la complot sis spun ce stiu. Dar ce era

s spun acetia, când nu tiau nimic? Aproape toti studenii si elevii aufost btui.

Mai grav îns aufost:

1.fiulmeu, Cezar Ambrozie, elev clasa a VlII-a, seminarulpedagogic, cruia

prefectul, personal, i-a aplicat lovituri peste cap cu rnea de bou, iar la urm, fiindc

nu a rspuns cum vroia el, i-a aplicat un pumn puternic peste urechea stâng,

sprgându-i timpanul;

2. elevul Dumitriu Spinti, fiul maiorului Dumitriu; acesta afost legat cu lanuri de

ambele picioare si întors cu capul în jos; dup ce i-a bgat o arm printre picioare

(inut de sergentul Cojocaru si caporalul Teodoroiu), afost btut la tlpi cu rânca,

personal, de prefect, pân când a leinat;

3. elevul de scoal Gurgut Gh. afost legat de mâini si picioare si pus cufata înjos

pe podea apoi btut cu rânca, iarpentru a nu se auzi ipetele sale, i s-a pus în dreptul

gurii un lighean cu apsi un agent avea grij s-i apese cu capul în ap când striga

mai tare.

La toate schingiuirile acestea, aufost defat si doi ofieri dejandarmi: cpitanul

Velciu si locotenentul Tomida, pe care, nu cred c demnitatea de osta s-i lase a nu

spune adevrul, desi nu era de demnitatea lor de a sta acolo, întrebuinând oameni de

trup sa schingiuiri si întrebuinând o arm militar ca unealt de tortur, când este

tiut ce menire are aceasta.

Dup spusele studenilor si ale elevilor, în timpul cândpoliaiul Manciu se

îndeletnicea cu asemenea operaii, au trecut în cabinetulsu d-nii procurori Culianu

si Buzea. Credc d-lor vor arta adevrul.

Toate btile si schingiuirile nu au încetat decât mai târziu, când domnulprim-

procuror Catichi a venit la politie, fiind cerut de o comisie compus din d-nii:

profesor Cuza, Sumuleanu, avocat Bacaloglu, colonel Ndejde si medicul legist

Bogdan care a constatat cele artate în copie dup actul alturat si chiar în localul

prefecturii.

Dup cum vedei. Domnule Inspector, noipân astzi am procedat legal, adic:

l.am chematpe domnulprim-procuror si medicul legist chiar la prefectur, unde amconstatat btaia studenilor si elevilor;

124

2.am dat înjudecatpe schingiuitori la Judectoria Ocolului II;

3.am sesizat parchetul, unde s-a tr imis si actul medico-legal, afacereafiind

repartizat d-luijude instructor leseanu;

4. ca oameni de onoare si ofieri am fi putut cere d-lui Manciu satisfacie pe calea

armelor, dar d-sa este descalificat de când a refuzats se bat în duel cu cpitanul

Ciulei.

în mod cinstit, acesta este adevrul.

V rog a cunoate, c între toii prinii ofensai, suntem doi ofieri superiori, care

pân în prezent, fiindc am procedat legal, suntem descoperii, deoarece nu ni s-a dat

nici o satisfaciepân astzi de ctre nimeni. Credina noastr este c dl. ministru de

interne ne va da satisfacie complet, dând înjudecatpe prefectul Manciu pentru

faptele artate si va interveni la Ministerul de Rzboi, cci prefectul Manciu, fiind

ofier de rezerv (subit, de rezerv Manciuface parte din Reg. 10 Vântori, iarpentru

mobilizare este la adpost la atelierul de reparaie al Corpului IIIArmat) cu buntiin a schingiuitpe copiii camaradului superiorfat de gradul su.

"

Maior (ss.) Ambrozie

Rezultatul anchetei esteurmâtorul:

1.prefectul Manciu a fost decorat cu „Steaua României" în gradul de comandor;

2.toti comisarii care ne-au schingiuit au fost avansai;

3.încurajai de aceste msuri, ei dezlnuie o nou prigoan în contra noastr, de ast

dat extins în întreaga Moldov. Orice comisar, pentru a-si face o surs de venituri

de la jidani sau pentru o avansare, punea mâna în piept unui student, îl btea pân la

sânge în strad sau la politie, fr a fi obligat s rspund pentru faptele sale.

ZIUA FATAL, 25 OCTOMBRIE 1924

în atare conditiuni sufleteti si de fapt m-am prezentat la Judectoria Ocolului 2 lasi,

sâmbt dimineaa, ca avocat alturi de colegul Dumbrav, în procesul colegului

Comârzan, schingiuit de Manciu.

Prefectul s-a prezentat cu întreaga politie si în plin edin, în fata avocailor si a

judectorului Spiridoneanu care prezida, s-a npustit asupra noastr. în aceste

împrejurri, cu riscul de am pierde, strivit de cei douzeci de poliiti înarmai, amscos revolverul si am tras. Am intit în cine se apropia de mine. Primul, a czut

Manciu. Al doilea, a czut inspectorul Clos, al treilea, un om cu mult mai puinvinovat, comisarul Husanu. Ceilali au disprut.

125

Peste câteva minute, în fata Judectoriei, se gseau câteva mii de jidani, care cu

mâinile ridicate în sus si cu degetele crispate de ura, ateptau sa ies pentru a mâ sfâia.

Eu am luat în mâna dreapta pistolul, în care mai aveam cinci cartue si cu stânga amapucat de brat pe d-1 Victor Climescu,

avocat din lasi, rugându-1 sa mâ însoeasc pânâ la Tribunal. Am ieit si astfel amstrbtut printre jidânimea care urla, dar care a avut totui bunul simt ca, în fata

revolverului, sâ-mi fac loc.

Pe drum m-au prins jandarmii, m-au desprit de domnul Climescu si m-au introdus în

curtea Prefecturii de Politie. Aici comisarii au srit pe mine s-mi ia revolverul. Era

singurul prieten pe cate-1 mai aveam în mijlocul acestei nenorociri. Mi-am adunat

toate puterile opunând, cinci minute, rezistent, ca s nu-1 scap din mân. Dar pânâ la

sfârit am cedat. Mi s-au legat mâinile la spate cu lanuri si am fost aezat între patru

soldai cu baioneta la arm.

Peste puin, m-au scos din biroul în care eram si m-au dus în fundul curii, asezându-

m lâng un gard înalt. Jandarmii s-au retras si m-au lsat singur acolo. Am bnuit cvor sm împute. Am stat asa mai multe ore pân seara târziu, ateptând s fiu

împucat. Aceast ateptare nu mi-a provocat nici un sentiment.

Vestea tragicei rzbunri s-a rspândit cu o vitez în adevr fiilgerâtoare. La cmine,

când s-a aflat, a fost o adevrat explozie. De la toate cantinele si cminele, studeni si

studente s-au ridicat si au pornit în fug pe strzi, coborând spre Piaa Unirii. Aici au

manifestat îndelung cântând, apoi au încercat s se îndrepte spre Prefectura de Politie.

Dar armata, care sosise între timp, i-a oprit cu care greutate. Am auzit cântecul

studenilor si, desi eram în lanuri, mâ bucuram c ei au fost eliberai.

Târziu am fost chemat sus, în acelai cabinet al supliciilor, unde acum la mas era

instalat judectorul de instrucie Esanu, acela cruia mâ plânsesem acum patru luni,

cerându-i s mi se fac dreptate. M-a interogat sumar dup care mi-a lansat mandat de

arestare.

Am fost urcat în dub si dus la Galata, sus pe deal, deasupra lasiului, în jurul

Mnstirii zidit de Petre chiopul, Domnul Moldovei.

Am fost introdus într-o camer în care mai erau 10 arestai. Acolo mi s-au luat

lanurile. Cei din camer mi-au dat un ceai dup care m-am culcat. A doua zi, am fost

pus la secret. Singur, într-o camer cu ciment pe jos, cu un pat de scânduri, frptur, far pern si închis cu lact. Camera avea dou geamuri vopsite cu var pe

dinafar. Nu vedeam nimic. Un perete era asa de umed încât curgea apa pe el. în

prima zi, un gardian - Mos Matei - mi-a adus o pâine neagr. A deschis usa si mi-a

întins-o, cci nici el nu avea voie s intre înuntru. Nu-mi era foame deloc. Noaptea

126

m-am culcat pe scânduri si m-am învelit cu sumanul. Sub cap n-am putut sâ-mi pun

nimic. Mi-a fost frig.

Dimineaa, am fost scos afara doua minute, apoi din nou închis. în cursul zilei,

studentul Milua Popovici, care era arestat, s-a putut apropia de fereastra, a ters

geamul cât un vârf de deget, prin care puteam sâ vad afara. Apoi s-a dus la o distant

de 20 m si cu mare atenie îmi fcea semne cu degetele. Am îneles câ-mi fcea

semnalizare prin alfabetul Morse. Astfel, am putut afla ca fuseser arestai din nou toti

Vâcârestenii: Mota, Gâmeatâ, Tudose Popescu, Radu Mironovici, afara de Comeliu

Georgescu pe care nu-1 prinseser. Ei fuseser adui în aceeai închisoare si pusi toti

într-o camera. Am aflat ca fusese adus si tatâl meu. A doua noapte am dus-o mai râu.

Mi-a fost foarte frig si nu am putut aipi deloc. Aproape toata noaptea m-am plimbat

prin camera.

Dimineaa, iar m-au scos afara doua minute si iar m-au închis; Mos Matei mi-a dat o

pâine. La ora 12 mi s-au pus ctuele cu lacât la mâini. Am fost urcat în duba si dus la

Tribunal pentru confirmarea mandatului. Dupâ confirmare, readus la Galata, m-amvâzut din nou în aceeai camera întunecoasa. Afara începuse vreme rea. Lipsit de foc,

m-a cuprins frigul. Am încercat sâ adorm pe scânduri. Am aipit vreo jumâtate de orâ,

dar mâ dureau oasele. Din cauza frigului de venea de la cimentul de jos, începusem sâ

am dureri la rinichi. Vâzând câ-mi pierd puterile, am fâcut apel la vointâ si la

gimnasticâ. Toatâ noaptea, din orâ în orâ, mâ sculam, fâceam câte zece minute

gimnasticâ si câutam cu îndârjire sâ mâ menin în puteri.

Ziua urmâtoare nu mâ simeam bine. îmi scâdeau puterile vâzând cu ochii, cu toatâ

lupta pe care o duceam cu ajutorul voinei si încâpâtânârii. Noaptea care a urmat,

frigul a fost mai mare si voina n-a mai fiinctionat; am fost doborât. Mi s-a întunecat

înaintea ochilor si am câzut. Cât mâ inuse voina, nu aveam nici o grijâ. îmi dâdeam

seama câ de acum e de râu. îmi tremura tot corpul si nu mâ puteam opri. Cât de grele

erau nopile acelea care pâreau câ nu se mai sfâresc!

A doua zi a venit procurorul si a intrat în celulâ la mine. Am câutat sâ ascund starea în

care mâ aflam.

Cum stai aici?

Foarte bine! . . . Domnule procuror.

Nu ai nimic de raportat?

Nu am nimic.

Am mai râmas asa timp de 13 zile; apoi mi s-a fâcut puin foc. Mi s-a dat aternut si

rogojini care au fost puse pe perete. O orâ pe zi, mi se îngâduise sâ stau afarâ. într-una

din zile i-am zârit pe Mota si pe Tudose, departe în fiindul curii si le-am fâcut semn.

127

Tot atunci am aflat câ tatl meu fusese eliberat. De asemenea, Dl. Liviu Sadoveanu,

Ion Sava si încâ un student care fusese si el arestat.

DOU ARTICOLE ÎN JURUL CAZULUI MANCIU

Afara, a doua zi dupâ întâmplarea din Târgul Cucului, a aprut în „Cuvântul

lasiului" din 27 octombrie 1924, un articol al lui Nelu lonescu, avocat, fost

preedinte al Societii Studenilor în Drept, din care extrag:

„ Comentariilefcute de presa liberaljidneasc înjurul morii lui C. Manciu, sunt

de rea credin si interesate; ele pornesc de lafalsificrile grosolane defapte, pentru

aface cu orice pret un erou din cel ce nu afost decât un instrument si a da pe seama

unorpretinsecomploturifascisto-antisemite, ceea ce nu afost decât consecina

inevitabil a unui regim de ilegaliti si abuzuri.

Studenta aufost împiedicai cufora s intre s se închine la Mitropolie, aufost

împiedicai s ia masa în comun la restaurant, au fost bruscai si împiedicaiscircule pe strad, împiedicai s se întruneasc în universitate, împiedicai s se

întruneasc la sediul societii lor, împiedicai s-si lucreze grdina pentru propriul

lor cmin, btuipe strad, în beciurile politiei siîn pieelepublice de la cel din urmzbir, pân la acela care mai deunzifusese prefectul de politie al acestui oras.

Studenta cu o stpânire de sine demn de admirat si cu o încredere înjustiie care le

face cinste, au deschis o serie de procese în contra prefectului Manciu si a

subalternilor lui, pentru loviri grave, abuzuri de putere si atentate la libertatea

individual, cu credin în hotrârea justiiei.

Acest gen al studentimii nu afost îneles. Si cu regret spunem cjustiia nu a rspuns

speranelor, pe care o tinerime întreag însufleit de cel mai cald sentiment de

legalitate si ordine si-a pus-o în ea.

Studenta Silvia Teodorescu, lovit de ctre Manciu în plin strad cu piciorul în

spate, în strada Carol, în ziua de 11 decembrie 1923, în dreptul casei colonelului

Vesla -fapt afirmat si depus prin prestare dejurmânt de numeroi martori - nu

numaic nu reuete s-l condamnepe Manciu înfata Jud. de Ocol I Urban, dar

reclamanta rmâne condamnat pentru ultraj, întrucâtjudecata constatc în timpul

loviturilor arfi adresat lui Manciu cuvintele: aceasta este o slbticie.

în seara de 14 decembrie 1923, studentul de la drept Lefter, Galai, în momentul în

care intra în hotelul Bejan, unde locuia,fr nici un motiv afost înconjurat de

oband depoliiti sijandarmi, care împreun cu Manciu si din ordinul lui l-au lovit

cu tesace, bastoane, paturi de arm, picioare sipumni, pân ce a czutjos în

128

nesimire, dup care târât de toti acetia a fost zvârlitfr de nici un ajutorpe o

strad lateral.

Studentul Lefter afcutproces lui Manciu si Manciu afost achitatfrs aib nevoie

s depun mcar un singur martor în contra dovad.

Dar barbaria si slbticia de ast var, care lucraula grdina imobilului Ghica:

25 de studeni btui hoete la tlpi timp de o zi întreag, fapt constatat de primul-

procuror si medicul legist al Tribunalului pentrufapte închipuite care mcar n-aufost

de naturs motiveze o instrucie în privina lor.

Dar nu numai atât, studenii au cerut si o anchet administrativ. Aceasta a avut loc

ast var si s-a efectuat de Dl. Vraru, care a rmas profund indignat de abuzurile

constatate, dar asupra crui raport Ministerul de resort a pus ordinul de decorare al

lui Manciu cu Coroana României.

Iat omul care a murit: de mori nu se spune decât bine, dar aceasta nu ne împiedic

s spunem adevrul.

Manciu suprim întruniri, Manciu te împiedics intri la Mitropolie, Manciu btea în

strad, la Politie si în Piee, insulta pe cei care reclamau, amenina pe aprtorii lor,

Manciu lovea cu o bestialitate de posedat la adpostul cordoanelor de ageni si

jandarmi, atunci când studenii legai de mâini si de picioare nu puteau zvârli prin

ploaia de scuipat si lovituri a subalternilor lui incontieni, decâtpriviri de dis pret si

momentan resemnare.

Iat omul datoriei si iat cefel de ordinefcea acest om!

Opinia public este alturi de Corneliu Codreanu. Ei îi plac gesturile hotrâte si

apreciind mobilul superior al acestui gest, care avertizeaz un regim si servete o

idee, îl dezlnuie de considerentele obisnuitede incriminare a unor atarifapte, îl

justific în totul si-l aprob în special.

Personal salut gestul eroic al lui Corneliu Zelea Codreanu, care rmâne si de aceast

dat intransigentpe chestiuni de onoare si hotrât când este vorba de demnitate.

"

Peste câteva zile, în ziarul „Unirea", din. . . oct. 1924, apare articolul profesorului

Cuza:

MOARTEA PREFECTULUI MANCIU, SISTEMUL FATAL SI

URMRILELUI

129

„Politia din lasi - de un an încheiat - triete o adevrat tragedie cu ultimul actpecare îl stim, datorit înlnuiriifatale afaptelor, ale cror victime au czut: Prefectul

Manciu, Inspectorul Closs, subcomisarul Husanu si nu mai puin, studentul doctorand

Corneliu Zelea

Codreanu.

Prefectul Manciu a murit; sub comisarul Husanu se lupt cu moartea; inspectorul

Closs are o ran adânc; Corneliu Zelea Codreanu zace în închisoare.

Ce este aceast tragedie careface atâtea victime? In cefelputem vorbi de înlnuirea

fatal afaptelor? Cine sunt vinovaii?

Manciu afostprefectul de politie al D-lui G. G. Mârzescu. Numai în calitatea aceasta

afost adus si meninutpân la urm - cu toate excesele de care s-afcut vinovat - la

Prefectura Politiei. Ceea ce o dovedete cu prisosin, c a fost aprobat ; c a lucrat

dup un plan stabilit, din inspiraia direct a D-lui G. G. Mârzescu, care-l susinea,

sunt distinciile ce i s-au acordat, meritelelui în serviciu si înaintrile personalului

su.

Sistemulfatal inspirat lui Manciu afost terorizarea studentimii cretine; cas se dea

satisfaciejidanilor sis sefac dovadc ordinease poate menineprin mijloace

energice.

Sistemulfatal , nefericitul Manciu, lipsit de orice însuiri speciale, l-a pus în aplicare,

cu o deosebit brutalitatefat chiar de profesorii universitari: debutând în carier cu

prilejul adunrii generale a Asociaiei profesorilor universitari din România, care s-a

inut la lasi, sub preedinia eminentului nostru coleg. Dl. Prof. Gvnescul, în zilele

de 23, 24 si 25 septembrie 1923. Prefectul Manciu a insultat Universitile si a

brutalizat si arestatpe studenifr nici o vin ceea ce a provocatprotestarea

profesorilor lor, cerând satisfacie.

Comisiunea celor 4 Universiti - compus din d-nii profesori: Dr. Hurmuzescu -

Bucureti; Dr. Sumuleanu - lasi; M. Stefnescu - Cluj si Hacman - Cernui a

redactat apoi, imediat în edin chiar, urmtoarea telegram cu trei adrese: I. D-lui

Preedinte al Consiliului de Minitri; 2. D-lui Ministru de Interne; 3. D-lui Ministru

al Instruciei Publice, semnat de Dl. I. Gvnescul:

Asociaia General a Profesorilor Universitari din România, în edina sa de

deschidere, blameaz interveniajignitoare a politiei lasi si strâns unit înjurul

Preedintelui, cere autoritilor superioare cercetrile cuvenite sis i se dea deplin

satisfacie.

130

Preedintele Asociaiei (ss) I. Gvnescul

Aceeai comisie redacteaz si trimite d-lui Primar la lasiului urmtoarea adres:

"Domnule Primar

Asociaia General a Profesorilor Universitari, în edina de deschidere, vzândmsurilejignitoare ale d-lui Prefect de politie, fat de congresul ei, regret c, în

starea sufleteasc în care afostpus, nu poate lua parte la banchetul oferit de

Primria oraului, multumindu-vpentru bunele dvs. intentiuni.

Preedintele Asociaiei (ss) 1. Gvnescul"

"Susinut cu mandat imperativ, ca s terorizeze studenimea, Manciu a lucrat în

conformitate cu scopurile urmrite si dup planul stabilit: mergândpe cile

fatalitii. Vom enumera pe scurtfapte petrecute, numerotându-le:

1. Introducerea politiei si armatei în Universitate, la 10 decembrie 1923.

Cu prilejul manifestaiilor studeneti care au urmat, printre alii afost btut asa de

grav de politie studentul G. Manoliu, încât îmbolnvindu-se de icter, a muritpeste

câteva zile.

2. Brutalizrile de la gar. Cu prilejul sosiriiprofesorului Ion Zelea Codreanu la lasi,

dup eliberarea sa din închisoare, prefectul Manciu s-a aruncat înc o datfr nici

un motiv cu politia si armata asupra cetenilor si studenilor care veniser la gars-lprimeasc, brutalizându-i si gonindu-ipe strzi cape nite rufctori.

3. Vizita Prinului Carol. Cu prilejul acestei vizite Manciu a înscenat alte scandaluri,

care aufcutpe studenis seplâng Alteei Sale Regale.

4. Scandalul de la Teatrul Sidoli . Artitii români retrai de la Oper, venind la lasi,

studenta le-aufcut o manifestaie de simpatie. Aceast manifestaie absolutpanic,a datprilej prefectului Manciu s însceneze înc un scandal împotriva studenilor,

care aufost btui si împrtiai cu brutalizri odioase.

5. Complotul din strada Carol . Prin buna voin a d-nei Constanta Ghica, în grdina

d-sale din str. Carol, studenii au plantat o bucat de teren cu zarzavaturi, pentru

întreinerea lor. în ziua de 31 Mai, în anul acesta, pe când studenii se adunaser la

lucru, a aprutprefectul Manciu, cu toat politia sijandarmii având baioneta la arme

si au arestatpe studeni. Corneliu Zelea Codreanu afost descins si legat cu brâul su.

131

cu mâinile la spate si condus astfelpe strzi împreun cu alti 25 de studeni si elevi la

politie, unde aufost crunt btui.

Corneliu Zelea Codreanu, ofier de rezerv, doctorand în drept, afost lovitpestefatsi insultat în mod trivial cu cele mai degradatoare injurii.

Elevul Ambrozie, fiual m aiorului veteran Ambrozie, afost btut cu palmele peste

obraz, pân ce i s-a spart timpanul, fapt constatat cu certificatul medicului legist

Prof. Dr. Gh. Bogdan. Ceilali studeni si elevi au fost btui la tlpi cu râncele de

bou, spânzurându-i de picioare si vârându-i cu capul în cldri cu ap cas nupoatstriga.

Prinii copiilor btui: dl. maior Ambrozie, Dimitriu, Butnaru, au reclamat de

prefectul Manciu, Ministerului si l-au dat apoi înjudecat, înaintea creia Manciu a

avut atitudini revolttoare.

Nu numai c Prefectul Manciu afost meninut, dar a fost rspltitpentru atitudinea

lui si încurajat ca s-si aplice sistemulfatal, mai departe. Presajidneasc îi aduce

zilnic cele mai mari laude, slvindu-l cape un salvator al ordinii si cape un omsuperior.

Guvernul , având ca reprezentant la lasipe G. G. Mârzescu, în locs dea curs celor

stabilite de inspectorul Vraru, a decoratpe Manciu cu Coroana României si a

înaintatpersonalul de care s-a servitpentru svârirea nelegiuirilor lui. Astfel

comisarul Closs, unul dintre cei mai vinovai, a fost înaintat ca inspector. Justiia,

având ca ministrupe acelai G. G. Mârzescu, susintorul lui Manciu, în locsintervin energic si repede împotriva abuzurilor svârite, a condamnatpe victimele

lui.

Jidnimea din lasi satisfcut a druit prefecturii un automobilpe care Manciu l-a

primit în scandalul tuturor românilor, provocând astfel si mai mult resentimentul

studenilor cu deosebire: vzândpe Manciu c-i sfideaz din automobiluljidanilor,

cu care seplimbafalnicpe strzi. Meninut, susinut si încurajat în modul acesta,

prefectul Manciu, prin temperament, impulsiv, lipsit de orice rezerv luntric, si-a

închipuit c a atins culmea gloriei prin aplicarea sistemului su. înlnuireafatal a

faptelor: l-a aduspe prefectul Manciu la ultimul act al tragediei.

Corneliu Zelea Codreanu afost în legitim aprare.

Rspunderea morii prefectului Manciu o are acela în primul rând, care l-a pus si l-

a susinut înfruntea politiei: Ministrul Justiiei G. G. Mârzescu.

Rspunderea o are presajidneasc si toti acei care l-au îndemnat si l-au încurajat,

felicitându-l s-si aplice sistemulfatal.

"

132

GREVA FOAMEI

Cu vreo 10 zile înainte de Crciun, Mota, Gâmeatâ, Tudose si Radu Mironovici au

declarat greva foamei si a setei, fiind arestai de 60 de zile, farâ sa aibâ nici o vina. Ei

spuneau: ori eliberarea, ori moartea. încercarea diferitelor autoriti de a vorbi cu ei

dâdea gres, deoarece se baricadaser în camera lor, nemailâsând pe nimeni sa intre.

Tinerii acetia deveniser încâ de mult o icoana a întregii studentimi române. Unsimbol. Când s-a auzit afara de greva lor, studenii si lumea au îneles gravitatea

faptului, cunoscându-le puterea de hotrâre. Sa moara aceti tineri între zidurile

Galatei ? Spiritele lor erau atât de agitate la lasi si la Cluj, încât ar fi urmat o

rzbunare în masa asupra acelora pe care mulimea i-ar fi crezut vinovai. Nu numai

studenii, dar oameni btrâni si cu situaie în societate strigau în gura mare: Daca

aceti copii mor acolo cu toii, tragem cu revolverele. Guvernul a început sa simtâ ca

se afiâ în fata unei hotrâri si a unei încordri generale; ca naia aceasta a început sa

aibâ voina si demnitatea ei.

Tatâl meu a lansat atunci în lasi un manifest din care extrag:

CHEMARE

Frai Români,

„ Studenii: Ion I. Mota, Ilie Gâmeat, Tudose Popescu si Radu Mironovici, meninuide dou luni în închisoarea Galata, au declarat mari, la ora 1 p.m., grevafoamei si a

setei.

Au luat aceast grea hotrârefiindc sunt cu totul nevinovai, fiindc tot nevinovai

au stat în temnia de la Vcreti sifiindc au vzutc anumii oameni politici, voiesc

prin temni nedreapt s le ruineze încetul cu încetul sntatea si viata.

Pe aceti tineri eroi, fioarea cea mai aleas a viitorului trii. Dumnezeu i-a înzestrat

între altele cu o voin de otel. Deci, hotrârea lor de a muri prinfoame si sete - spre

a protesta contra nedreptii ce li seface si contra robiei neamului nostru de ctre

jidani prin mijlocirea anumitorpoliticieni - nu este o glum, ci o grav hotrâre.

ORI ELIBERARE, ORIMOARTE!

Frai Români,

133

Vom atepta oares vedem peste 2-3 zile trecând în patru sicrie trupurile acestor

eroi? Btrâni si tineri, gânditi-v: în celepatru cosciuguri nu arfi trupurile celor

patru studeni, ci în ele arfi trupurilepropriilor votri copii.

Datoria noastr a tuturora estes lum grabnice msuri de protestare contra acestui

guvern si prin protestare legal sipanic, dar energic si neînfrânt, s oprim

nelegiuirea, s oprim asasinare copiilor notri.

"

în srbtorile Crciunului, dupâ unsprezece zile de greva a foamei si a setei, ei au fost

eliberai. Erau însâ asa de slâbiti, încât au fost scoi din închisoare pe targa si dusi la

spital. Unii ieiser dintr-o grea închisoare, de abia de câteva luni, iar Mota numai de

o luna, dupâ un an de închisoare nedreaptâ, asa încât puterile lor erau sleite.

Urmrile acestei greve le mai suporta unii dintre ei si astzi, dup zece ani, iar bietul

Tudose le-a dus cu el în mormânt.

SINGUR LA GALATA

în aceeai celul umed si întunecoas, stând pe marginea tare a patului cu braele la

piept si cu capul aplecat de greutatea gândurilor, trece timpul minut dup minut. Egrozav singurtatea! Cu prere de rum gândesc la acele versuri:

„Gaudeamus igitur

Juvenes dum sumus."

S ne bucurm aadar, cât suntem tineri! Versuri care au înclzit, au bucurat, au

încununat cu cununa veseliei tinereea tuturor generaiilor de studeni. Este un drept al

tinereii de a se veseli, de a petrece, mai înainte de a fi sosit vârsta care începe sapese sub greuti si griji, tot mai multe si tot mai mari, viata omului.

Mie nu mi s-a acordat acest drept. N-am avut timp când sa petrec. Viata universitar,

în timpul creia toti petrec si cânt, am terminat-o. Nici nu stiu când a trecut. Peste

tinereea mea au nvlit, mai înainte de vreme, grijile, greutile si loviturile si mi-au

sfârtecat-o. Ce mi-a mai rmas din ea, mi-o macin aceti patru perei posomorâi si

reci. Acum mi-a fost luat si soarele. Sunt atâtea sptmâ ni de când stau în întunericul

acesta si num pot bucura de soare decât o or pe zi.

Genunchii îmi sunt îngheai tot timpul. Simt cum urc rceala din cimentul de jos, în

sus, prin oase.

Ceasurile trec greu. Greu de tot. La 12 si seara iau câteva îmbucturi. Nu pot mai

mult. Noaptea începe adevratul chin: nu pot adormi decât pe la orele 2-3. Afar

134

viscolete. Aici pe vârful dealului viscolul e mai puternic. Prin crpaturile uii, vântul

împinge zpada, care devine tot mai groas, ocupându-mi un sfert di n suprafaa

celulei. Spre diminea gsesc totdeauna un strat destul de gros. Tcerea apstoare a

nopii nu este întretiat decât de cântecul cucuvelelor, care locuiesc prin turnurile

bisericii si din timp în timp, de glasul santinelelor care ne pzesc, strigând cât pot:

„-Numrul unu!

- Bine.

-Numrul doi!

- Bine."

Stau asa,m întreb,m frmânt si nu pot dezlega: o lun? Dou? Un an, doi? Cât! Oviat? Toat viata cât o mai am? Da. Mandatul de arestare îmi prevestete muncsilnic pe toat viata. Se va judeca procesul? Desigur; dar e un proces greu. In contra

mea sunt coalizate trei forte:

Guvernul care va cuta s dea un exemplu prin pedepsirea mea, mai ales c e primul

caz în România, când cineva se aeaz cu revolverul în mân în fata zbirului, ce vine

s-i calce în picioare demnitatea, s-i jigneasc onoarea si sâ-i sfâie, în numele

autoritii de stat, carnea de pe el. Puterea jidneasc din tar care va face tot posibilul

s num scape din mâini. Putereajidneasc din strintate, cu banii, cu

împrumuturile, cu presiunile ei.

Toate aceste trei forte sunt interesate în am face s nu mai ies de aici. în contra lor se

ridic studenimea si micarea naional româneasc. Cine va învinge? îmi dau seama

c procesul meu este mai mult un proces de forte. Oricât dreptate as avea, dacforele adverse vor fi numai cu un dram mai puternice decât ale noastre, nu vor

pregeta nici un moment de am nimici. Sunt atâia ani de cândm ateapt, smprind, pentru c le-am stat de-a curmeziul în toate p lanurile lor. îsi vor pune toate

puterile ca s nu le scap.

Acas, mama mea, an dup an, la auzul atâtor îngrozitoare vesti pentru ea, cu casa

clcat noaptea de procurori si percheziionat de comisari brutali, primea în inim,

lovitur dup lovitur.

Cu gândul la soarta asa de trist a vieii mele, mi-a trimis Acatistul Maicii Domnului,

cu îndemnul ca s-1 citesc la ora dousprezece noaptea, timp de 42 de nopi în sir. L-

am citit regulat si în msur ce numrul nopilor se mrea, pare c ai notri creste au

în puteri, adversarii se retrgeau si primejdiile dispreau.

MUTAREA PROCESULUI LA FOCANI

135

în ianuarie, mi s-a adus la cunotina ca procesul a fost strmutat din oficiula Focani.

Focanii erau cea mai puternica citadela liberala din tara. Din acel oras erau trei

minitri în guvern: G-ral Vâtoianu, N. N. Sâveanu si Chirculescu. Era singurul loc din

tara unde micarea naionala nu prinsese. încercrile noastre de a face ceva ddusergres. Acolo nu aveam pe nimeni. Era

doar D-na Tita Pavelescu, o veche

naionalista, cu foaia „Santinela",

care semna în pustiu. Studenii de la

lasi, auzind despre aceasta mutare, au

râmas foarte îngrijorai.

Echipe nenumrate, la plecarea

fiecrui tren, ateptau în grile de pe

lâng lasi ca sm însoeasc pân la

Focani, deoarece se zvonise cpaznicii mei ar cuta sm împute

cu ocazia acestei mutri, sub

pretextul de a fi vrut s fug de sub

escort.

Dup aproape dou sptmâni de ateptare, într-o sear, a venit Botez, eful

Siguranei, cu câiva ageni si m-au ridicat. Am plecat într-o main escortat de o

alta. Am fost scos din lasi pe la bariera Pcurari si dus în gara Cucuteni. Acolo, amgsit o echip de studeni, iar cu trenul care sosea a mai venit înc una. N-am putut svorbesc cu nici unul dintre ei. In timp ce politiam urca în vagonul dub, ei mi-au

fcut o manifestaie de simpatie. Am mers cu trenul aproape toat noaptea.Mapropiam de Focani cu sigurana osândirii.

In garm atepta politia si directorul închisoru care m-au dus si m-au încarcerat.

La început am avut un regim mai sever decât la lasi. Prefectul de jude, Gavrilescu,

care prea un om ru la suflet, far nici un drept - cci un prefect nu are dreptul s se

amestece în regimul închisorii - voia s-mi impun un regim aspru. El a fost si în

celula mea, unde am avut împreun o discuie nu tocmai plcut.

Minunea, la care num ateptam nici eu si mai ales la care nu se ateptau cei cemaduseser acolo, a fost c, a treia zi dup ce sosisem, întreaga populaie, fr deosebire

de partid politic si cu toate încercrile autoritilor de a mi-o face ostil, trecuse

spontan de partea mea.

136

Pe oamenii politici liberali nu-i prsiser numai partizanii, ci si membrii familiei.

Asa de exemplu, d-rele Chirculescu, eleve în cursul superior al liceului, mi-au trimis

mâncare si mi-au cusut, împreuna cu alte fete, o câmasâ naionala. Am auzit chiar ca

refuzau sa stea cu tatâl lor la masa.

Atunci l-am cunoscut pe generalul dr. Macridescu, cea mai venerabila figur a

Focanilor, pe Hristache Solomon, proprietar nu prea bogat, dar un om de o mare

autoritate morala, în fata cruia se descopereau si dumanii, pe d-nii Georgic

Niculescu, colonel Blezu care prin fetita lui, Fluturas, îmi trimitea de mâncare,

Vasilache, tefan si Nicusor Graur, familiile Olteanu, Ciudin, Montanu, Son, Maior

Cristopol, Caras, Guria, Stefaniu, Nicolau, Tudoroncescu etc. Toti acetia si alii m-

au îngrijit mai mult decât printete. Totui sntatea nu-mi era dintre cele mai bune.M dureau rinichii, pieptul si genunchii.

Procesul a fost fixat pentru ziua de 14 martie 1925.

în vederea lui, toate centrele universitare si chiar în celelalte orae, au început s se

tipreasc mii de manifeste. La Cluj, Cpitanul Beleut a tiprit si rspândit în tar

zeci de mii de manifeste. Casa lui, deschis zi si noapte lupttorilor naionaliti, se

transformase într-un adevrat cartier general. La Orstie, la printele Mota, se

tipriser zeci de mii de brouri cu poezii populare si sute de mii de manifeste. Tot

aici, camarazii mi-au tiprit nite scrisori pe care eu le fcusem în închisoarea

Vcreti. Ele au aprut în brour sub titlul: „Scrisori studeneti din închisoare"

Guvernul a tiprit manifeste contrarii si brouri, rspândindu-le din abundent. Ele

îns n-au avut nici un efect, deoarece valul micrii naionale se ridica impuntor si

irezistibil.Cu dou zile înainte de data procesului, încep s soseasc sute de oameni

din toat tara si studeni de la toate universitile. Numai de la lasi au venit peste trei

sute, ocupând un tren întreg.

Pe mine m-au luat autoritile cu o trsur si m-au dus la Teatrul National, unde urma

s se judece procesul. Din ordin îns, acesta s-a amânat, dup ce juraii fuseser trai

la sorti. Am fost condus din nou la închisoare. Afar îns, amânarea nejustificat a

procesului a produs o indignare general, care s-a transformat într-o enormmanifestaie de strad. Ea a durat toat dup amiaza pân noaptea târziu.

încercrile armatei de a potoli spiritele au fost zadarnice. Manifestaia a fost

îndreptat împotriva jidanilor si a guvemului. Jidanii si-au dat atunci seama c toate

presiunile lor în acest proces se întorc si se vor întoarce împotriva lor. Aceastmanifestaie a fost de o important covâritoare pentru soarta procesului. Ea a scos

jidnimea din lupt. Aceasta, dându-si seama c o condamnare ar putea aveaurmri

137

dezastruoase pentru ea, daca nu s-a retras întru totul, în orice caz, a exercitat o

presiune mai slaba asupra autoritilor.

între timp, mi-au venit sugestii de a face cerere de punere î n libertate si asigurri ca

voi fi eliberat. Am refuzat.

Au venit srbtorile Patilor. Eu am srbtorit învierea singur, în celula mea si când

clopotele au început s sune la toate bisericile, m-am aezat în genunchi si m-amrugat, pentru mine si pentru logodnica mea, pentru mama mea si pentru cei de acas,

pentru sufletele celor mori si pentru cei ce lupta afara - ca Dumnezeu sâ-i

binecuvânteze, s le dea trie si s-i poarte biruitori pe deasupra vrjmailor.

LA TURNU SEVERIN

într-o noapte, pe la ora dou, m-am trezit pe când cineva umbla s deschid lactul.

Veniser autoritile sm ia, cci pe neateptate, procesul meu se mutase, prin

intervenia guvernului, la Tumu Severin, în cealalt extrem a României. Mi-amstrâns în grab putinele lucruripe care le aveam si apoi, înconjurat de o gard, am fost

pus într-o trsur si dus la marginea oraului Focani, lâng o linie de cale ferat.

Dup puin timp, în fata noastr s-a oprit un tren si am fost urcat în vagonul dub.

Astfel am prsit acest oras care la un moment dat si-a ridicat vijelios fruntea în fata

presiunilor uriae ce se fceau si ai crui oameni si-au rupt toate legturile fie cu

partidele, fie chiar cu familiile, pentru a aprea într-o superb si nezdruncinat

unanimitate de simire.

Pe drumm gândeam: oare ce lume va fi la Tumu Severin? Nu fusesem niciodat în

acest oras. Nu cunoteam pe nimeni.

Prin gri auzeam lume vorbind, râzând, scoborând sau urcând, dar nu puteam vedea

nimic, cci vagonul meu nu avea geamuri. Doi centimetri de peretem despreau de

tot restul lumii, de libertate. Poate printre cei ce se plimbau prin aceste gri vor fi si

muli cunoscui sau prieteni de ai mei. Dar ei nu stiu c eu sunt aici.

Fiecare merge undeva. Numai eu nu stiu unde. Toti umbl uor si sprinten, dar eu duc

în suflet, mai grea decât un pietroi de moar, povara grijilor acestui imens necunoscut

care îmi st în fat. Voi fi condamnat pe viat? Pe mai puin? Voi mai iesi dintre

zidurile urâte si negre ale închisorii sau soarta îmi va fi s moraici? îmi dau seama

bine c procesul nu mai e o problem de dreptate; este o problem de for; care dintre

138

aceste dou forte va fi mai tare, aceea va avea dreptate. Va fi mai tare curentul nostru

sau presiunea iudeo-guvemamentalâ? Dar nu se poate. Cineva avea dreptate, acela va

fi mai tare si va putea deci câtiga si dreptatea sa prin fortâ.

Si cu cât trenul mergea, simeam dureri în suflet. Sufletul pare câ-mi era legat de

fiecare piatra din Moldova si cu cât mâ deprtam de ea, simeam câ se rupea ceva din

el.

Am mers asa toata ziua singur, închis într-un vagon întreg. Spre seara am ajuns într-o

staie, mi se pare. Balota. Un ofier de jandarmi a intrat înuntru însoit de ageni si m-

a invitat sa mâ dau jos. M-au dus apoi în dosul gârii, ma-u urcat într-o masinâ si au

pornit cu mine. Mi s-au pârut oameni foarte de treabâ. încercau sâ prindâ o discuie cu

mine, sâ glumeascâ, dar, dus de alte gânduri si nevoi, nu-mi venea sâ vorbesc. Le

rspundeam cu bunâvointâ, dar scurt.

Am intrat în Turnu Severin. Am trecut pe câteva strâzi si am simit o adevâratâ

bucurie pentru suflet si desftare pentru ochi, vâzând oamenii cum se plimbâ pe

stradâ.

Ne-am oprit la poarta închisorii. Nu stiu pentru a câta oarâ s-au deschis iar porile cu

lacâte, ca sâ se închid din nou dup mine.

Directorul si funcionarii m-au primit ca pe un oaspete ales si mi-au dat o camerbun, care nu mai era ca pân acum cu ciment pe jos, ci cu podea de scânduri. Si aici,

arestaii, ca si în celelalte închisori, s-au apropiat de mine cu dragoste; iar eu i-am

ajutat mai târziu, în nesfârita lor mizerie material si moral.

A doua zi, am ieit în curte. Era un lor de unde se vede în stradâ. Pe la ora 12, amvzut masai în fata închisorii peste 200 de copii mici, între 6 si 7 ani care, când m-au

vzut trecând, au început s fac semne cu mânuele lor, unii cu batiste iar alii cu

epci. Erau copii din colile primare, care auziser c am ajuns la Turnu Severin si cm aflam în închisoare. Aceti copii vor fi de acum, în fiecare zi, nelipsitidin fata

închisorii.M vor atepta s trec ca s-si ridice micuele lor mâini, pentru a-si

manifesta simpatie fat de mine.

Am fost dus la Tribunal, unde preedintele Varlam, un om de o mare buntate, s-a

purtat foarte frumos cu mine. Mai puin frumos, procurorul Constantinescu, despre

care lumea spunea c si-ar fi luat împreun cuprefectul Marius Vorvoreanu

angajamentul condamnrii. Eu îns nu credeam. La început au fost mai severi. în

dosul acestei severiti vedeam si ceva rutate. Dar au fost, încet ul cu încetul,

înmuiai de valul de opinie public, de entuziasmul care se ridica de la copiii si pânla btrânii oraului. Acum toti simeau românete si vedeau în lupta noastr o lupt

139

sfânta pentru viitorul tarii acesteia. Cunoteau nenorocirile mele si vedeau în gestul

meu un gest de rzvrtire a sentimentului de demnitate omeneasc, gest pe care orice

om liber l-ar fi fcut.

Oamenii din tara lui lancu Jianu si a Domnului Tudor, ale cror pistoale rsunarpentru neam si pentru demnitate, în contra umilirii seculare , au îneles uor ceea ce

fusese la lasi.

Nici o argumentare nu i-a mai putut clinti din loc. în zadar strigau procurorii si

prefecii. In închisoare am fost înconjurat de dragostea si grija tuturor familiilor din

oras, chiar si ale acelora care aveau un rol oficial, cum era acea a primarului Comeliu

Rdulescu, pentru care am rmas cu mult admiraie; dar mai ales înconjurat , ca

nicieri în alt parte, de dragostea copiilor si de înelegerea lor pentru suferinele

mele. Ei fcuser prima m anifestatie pentru mine la Tumu Severin. îmi amintesc cu

duioie cum copiii mici din mahala, care abia umblau în picioare, vzând pe cei mai

mriori c se adunau regulat, în numr mare, în fata închisorii si ddeau din mâini, au

început si ei s vin înfiecare zi. La or fix, îi vedeam cum încep s se adune din

toate prile, ca la un program pe care îl aveau de executat. Toti erau tcui si cumini.

Nu se jucau, nu cântau. Se uitau numai, ateptând sm vad trecând prin dreptul unei

deschizturi, pen tru a-mi face semne din mâini si pe urm plecau acas. înelegeau ei

c e ceva trist în aceast închisoare si bunul lor simt le spunea c nu e loc pentru râs

aici. într-o zi, au început s-i alunge jandarmii. A doua zi nu i-am mai vzut. Se

puseser santinele care i-au oprit de a mai veni.

PROCESUL

Procesul a fost fixat la 20 mai.

Preedintele Tribunalului a primit 19.300 înscrieri de aprtori din toat tara. Cu douzile înainte, au început s soseasc trenuri întregi cu studeni. Ieenii au venit si aici în

numr de trei sute. De asemenea, în numr mare, au venit si bucurestenii, clujenii si

cernutenii. Printre sosii era si o delegaie a Focanilor, în frunte cu fostul prim-jurat

de la 14 martie, Mihail Caras care acum se înscrisese ca aprtor în num ele jurailor

focsneni. Sosiser si martorii acuzrii: poliitii din lasi. Dezbaterile procesului s-au

deschis în sala Teatrului National, preedinte fiind Dl. Consilier Varlam. Pe banca

acuzrii, alturi de mine, erau: Mota, Tudose Popescu, Gâmeat, Co meliu

Georgescu, Radu Mironovici. Pe banca aprrii: prof Cuza, prof Gvnescul, Paul

Iliescu, prof Sumuleanu, Em. Vasiliu-Cluj, Nicusor Graur, întreg baroul din TumuSeverin etc.

Sala era arhiplin, iar afar, în jurul teatrului, ateptau peste 10.000 de oameni.

140

S-au tras la sorti juraii. Au ieit urmtorii: N. Plea, G. N. Grigorescu, J. Caluda, I.

Preoteasa, G. N. Grecescu, D. I. Bora, V. B. Jujescu, C. Vârgatu, C. Surdulescu, Adolf

Petayn, P. I. Zaharia, G. N. Boiangiu, I. Munteanu si G. N. Ispas. Au depus

jurmântul si s-au aezat grav pe locurile lor. S-a citit actul de acuzare. Au urmat

integoratoriile. Am povestit lucrurile asa cum s-au întâmplat. Ceilali cinci au rspuns

si ei la interogatoriul ce li s-a fcut, spunând adevrul: ca nu au fostamestecati în nici

un fel în faptele care se judeca.

Martori ai acuzrii erau: un jidan si poliitii de la lasi. în edina au negat totul. Nuera nimic adevrat. Toate bâtâile, toateschingiuirile erau pura invenie. Negau chiar si

certificatele medicale eliberate de prof Bogdan, medicul legist.

Atitudinea aceasta, dupâ ce juraser pe cruce ca vor spune adevrul si numai adevrul,

a provocat indignarea întregii sâli.

Pe unul din martori, comisarul Vasiliu Spanchiu, pe care-1 vedeam transformat acum î

n cea mai blânda fiina, nu vzuse si nu fcuse nimic, ridicându-mâ, cu voia

preedintelui, l-am întrebat tare si plin de indignare:

Nu esti d-ta acela care m-a lovit cu pumnul peste fata în gradina la d-na Ghica?

Nu sunt.

Nu esti d-ta acela care bâgai pe studeni cu capul în cldarea du apa, atunci când,

spânzurai cu picioarele în sus, erau bâtuti la tâlpi?

Nici nu am fost pe acolo; eram în oras pe atunci.

Pe fata lui, prin gesturile lui, din atitudinea lui întreaga, se vedea ca minte, câ jura pe

cruce si minte. Mulimea din sal clocotea de indignare. Deodat, ca o expresie a

acestei indignri colective, un domn sare din mijlocul mulimii, îl apuc pe comisar în

brae si-1 scoate pe sus afar din sal.

Era dl Tilicâ loanid. îl auzim îmbrâncind pe comisar pe scrile din dos:

- Canalie, s pleci de aici c nu-ti garantm viata.

!

Apoi adresându-se tuturor comisarilor din lasi:

- Ati schingiuit în mod barbar, cu mâinile voastre pe aceti copii. Dac ati fi fcut asa

ceva la Tumu Severin, ati fi fost mcelrii pe strad de lume. Prezenta voastr aici

murdrete acest oras; plecai cu primul tren, altfel va fi ru de voi. Acest gest a fost

de altfel bine venit, cci lumea era cu sufletele încrcate. El a produs o uurare în

întreaga sal.

141

Câlâii erau umilii si umblau salutând pân la pmânt si cerind câte o mica atenie de

la cel mai umil purttor de fiindâ tricolora.

Parca noi nu suntem buni români! Dar ce sâ facem? Am avut ordin.

Nu! Canalii! N-ati avut suflet de printe si de român. N-ati avut onoare de oameni.

N-ati avut respect pentru lege. Ati avut ordin? Nu! Ati avut suflete de trdtori.

Asa le spunea lumea pe strzi.

**

Urmeaz apoi timp de vreo dou zile audierea martorilor aprrii, printre care btrânul

profesor Ion Gvnescul de la Universitatea din lasi, le însui bruscat de prefectul

Manciu cu ocazia congresului profesorilor universitari, la cârui preedinte era; ofierii,

foti comandani si profesori ai mei la Liceul Militar si Scoal de Infanterie. Vin pe

rând copiii schingiuii si prinii lor sâ refac în fata judectorilor, aproape plângând,

scenele de durere si umilire la care au fost prtai.

Partea civil a fot reprezentat de Dl. Costa-Foru, eful unei loji masonice din

capital.

**

Aprtorii au vorbit în ordinea urmtoare: D-nii Paul Iliescu, Tache Policrat, Vaier

Roman, Vaier Pop, Sandu Bacaloglu, Em. Vasiliu-Cluj, Cacanu, Donca Manea,

Mitulescu, Virgil Neta, Neagu Negrilesti, Henrietta Gavrilescu, prof Dr. Sumuleanu,

prof. Ion Gvnescul, prof A. C. Cuza. Urmeaz o serie de declaraii scurte, fcute de

D-nii: Mihail Caras, Colonel Vasilescu Lascr, btrânul preot Dumitrescu din

Bucureti, Colonel Câtuneanu, studentul Ion Sava în numele studenilor din lasi, Dr.

Istrate în numele studenilor din Cluj, studentul I. Rob pentru stude ntii din Cernui,

Dragos în numele studentimii din capital, studentul Camenit pentru Tumu Severin,

Ion Blnaru pentru studenii flcieni. Comandor Manolescu, Alexandru Ventonic

pentru negustorii cretini din lasi, Costic Ungureanu, Petru Vasiliu, Grec ea. Cpitan

invalid Peteu-Ploiesti, M. Negru-Chisinu.

Ultimul cuvânt l-am avut eu. Eu am spus:

-Domnilor jurai, noi am luptat si tot ce am fcut, am fcut numai din credin si

dragoste pentru tar. Ne lum angajamentul de a lupta pân la capt. Acesta este

ultimul meu cuvânt.

Era în dup amiaza zilei a asea a procesului, 26 mai 1925.

142

**

Am fost introdui toti sase într-o camera. Ateptam rezultatul. Cu mai putina emoie,

dar totui cu emoie. Peste câteva minute, auzim în sala cea mare tunete de aplauze,

strigate, urale. N-am avut vreme sa judecam mai mult, pentru ca uile s-au deschis si

mulimea ne-a luat, ducându-ne în sala de edine. Lumea, când am aprut purtai pe

umeri, s-a ridicat în picioare, strigând si fluturând batistele.

Preedintele Varlam era cuprins si el în valul de entuziasm cruia nu i-a putut rezista.

Juraii erau fiecare la locurile lor, în piept purtând toti câte o funda tricolora cu

zvastica.

Mi s-a citit verdictul de achitare, dupâ care am fost luat pe sus si dus afara, unde se

aflau peste zece mii de oameni. Cu toii am format un cortegiu si nea-u dus pe brae,

pe strzi, în timp ce lumea de pe trotuare arunca flori. Am fost condus în balconul d-

lui Tilicâ loanid, de unde, în câteva cuvinte, am mulumit tuturor românilor din Tur nu

Severin, pentru mare lor dragoste pe care mi-au arâtat-o cu prilejul acestui proces.

SPRE lASI

Dupâ ce am mulumit prin câteva vizite fcute severinenilor pentru modul cum s-au

purtat cu mine, am plecat a doua zi spre lasi cu un tren special. în gar erau mii de

oameni cu flori, care veniser sa ne petreac si sa ne împodobeasc vagoanele. Trenul

special nu era pentru mine: el era al celor peste 300 de ieeni care veniser la proces,

la care se mai adugaser vagoanele focsnenilor, bârldenilor si vasluienilor. Amplecat. în urm, a rmas mulimea fluturând din batiste si manifestându-si dragostea si

dorina ei de lupt, prin urale care fceau s clocoteasc vzduhul. Stând la geam,muitam înapoi spre mulimea aceea mare de oameni, din care nu cunoscusem mai

înainte pe nimeni si care acum se despreau de noi cu lacrimi în ochi, ca si cum ne-

am fi cunoscut de zeci de ani. în gând mi-am fcut o rugciune, mulumind lui

Dumnezeu pentru biruina pe care ne-o dduse.

Abia acum, trecând din vagon în vagon , am putut s-mi revd camarazii de la lasi,

vorbind cu fiecare în parte si bucurându-ne toti c Dumnezeu ne-a fcut biruitori si

ne-a scpat din aceast primejdie, din caretoti dumanii notri credeau c nu voi mai

putea scpa.

într-un compartiment erau prof Cuza si prof Sumuleanu cu d-na. Mergeau

satisfcui, înconjurai de dragostea noastr.

Toate compartimentele erau, care mai de care, mai finmos împodobite cu flori si cu

verdea. Mai ales c la staia urmtoare Turnului Severin, un nou val de flori ni-1

143

aduseser, farâ sâ ne fi ateptat, târanii cu preoii lor, cu învtorii si cu copii de

scoal, cu toii îmbrcai în costume naionale. în toate grile, lume mult atepta

sosirea trenului. Nu era o primire din acelea oficiale si reci. Nu-i aduseser pe oameni

nici datoria, nici teama, nici interesul. Pe la marginea mulimii am vzut btrâni care

plângeau. Oare de ce? Ei nu cunoteau pe nimeni din cei care eram în tren. Pare ccineva necunoscut îi împingea, soptindu-le tainic:

- Venii la gar, pentru c din toate trenurile care trec, este unul care merge astzi pe

linia destinului românesc. Toate merg

pentru interesul celor din trenuri, acesta merge pe linia neamului, pentru neam.

Mulimile au câteodat contact cu sufietul neamului. Un minut de viziune. Mulimile

vd neamul, cu morii, cu tot trecutul lui. îi simt toate clipele de mrire, ca si acelea

ale înfrângerii. Simt cum clocotete viitorul. Contactul acesta cu neamul întreg e plin

de înfiigurare, de cutremur. Atunci mulimile plâng.

Aceasta va fi fiind mistica naional, pe care unii o critic, pentru c nu stiu ce este si

pe care alii nu o pot defini, pentru c nu o pot tri. Dac mistica cretin cu finalul ei,

extazul, este contactul omului cu Dumnezeu, printr-un „salt din natura uman în

natura divin" (Crainic), mistica naional nu este altceva decât contactul omuluisau al

mulimilor cu sufletul neamului lor, printr-u salt pe care acestea îl fac, din lumea

preocuprilor personale, în lumea etern a neamului. Nu cu mintea, cci aceasta o face

orice istorie, ci trind, cu sufletul lor.

Când trenul, împodobit cu drapele si verdea, a intrat în Craiova, peronul grii era

plin de peste zece mii de oameni, care ne-au ridicat pe sus si ne-au dus în dosul grii,

unde cineva ne-a urat bun venit si biruin. A vorbit prof Cuza si am vorbit si eu

câteva cuvinte. La fel am fost primii în toate grile mari si mici, dar cu deosebire la

Piatra Olt, Slatina si Piteti. în cele mai multe din aceste localiti, aezate de-a lungul

liniei ferate, nu erau organizaii naionaliste, nu fcuse nimeni manifeste ca s-i cheme

pe oameni la gar si totui peroanele erau pline cu mii de oameni.

La Bucureti am sosit pe la orele opt seara. Am fost luat în brae de pe peron si scos în

dosul grii. Acolo pe întreg ptratul acela era o mare de capetece se prelungea de pe

Calea Grivitei pân dincolo de Scoal Politehnic. Cred c erau peste 50.000 de

oameni, cuprini de un entuziasm cruia nu-i putea sta nimic în cale. A vorbit prof.

Cuza. Am vorbit si eu. De altfel în toat tara era un curent naionalist asa de puternic

încât ar fi putut conduce L.A.N.C. la guvernarea trii.

Treceau nefolosite, în acele zile, cele mai mari momente tactice politice ale acestei

micri, cu care ea nu se va mai întâlni niciodat.

Profesorul Cuza n-a tiut s valorifice un mare moment tactic cu care atât de rar se

144

întâlnesc micrile politice.

Pentru orice observator obiectiv, cunosctor al luptelor politice, soarta L.A.N.C. a

fost pecetluit din acel moment.

***

Am plecat. Toat noaptea ne-au ieit oameni înainte prin gri. La Focani erau în garpeste o mie. Era ora trei noaptea. Ei ateptau aici de cu sear, de la ora patru. Voiau sne oprim mcar o zi la ei. Dar am plecat înainte. In tren s-a suit o delegaie cu

Hristache Solomon, Aristotel Gheorghiu, Georgic Niculescu si alii. Mi-au spus:

-Dac nu am avut bucuria s avem procesul la noi, trebuie s faci nunta, la 14 iunie

dimineaa, trebuie s soseti la Focani. Vei gsi totul aranjat.

Delegaia s-a dat jos la Mrsesti, dup ce am promis c la 14 iunie voi fi la Focani.

Dimineaa, peste msur de obosit, am ajuns la lasi. Studenimea si lumea din oras

erau la gar. Nea-u luat pe sus si ne-au dus prin oras pân la Universitate. Acolo erau

cordoane de jandarmi. Mulimea a rupt cordoanele si a ptruns înuntru, ducându-ne

pe sus în aul. Aici a vorbit prof Cuza. Dup aceea lumea s-a împrtiat în ordine.

Ne-am dus fiecare pe la casele noastre. Eu am revzut cu drag csua din strada

Florilor, de carem despârtisem cu opt luni în urm. A doua zi, am plecat la Husi,

unde mamam atepta, plângând, în pragul casei.

Câteva zile în urm, am fcut cununia civil la Primria din acest oras.

IUNIE 1925 - IUNIE 1927

NUNTA

La 13 Iunie, am plecat la Focani cu mama mea, tatl meu, fraii, surorile, mireasa si

socrii. Ajuni acolo, am fost gzduii de Generalul Macridescu.

Acolo a venit, seara, comitetul de organizare al nuntii si ne-a spus c totul este aranjat

si c din celelalte orae sosiser peste 30.000 oameni, care fuseser încartiruii cu toii

si c vor mai sosi în timpul nopii. C toat lumea din Focani primete cu plcere sgzduiasc pe oaspei.

145

A doua zi dimineaa, mi s-a adus un cal - asa era programul - si dupâ ce am trecut

calare pe la casa miresei, am pornit în capul unei coloane afar din oras, la Crâng. Pe

marginile oselei, de o parte si de alta lume, prin copaci erau copii, iar pe sosea

veneau în urma mea naii, în trasuri ornate, în frunte cu profesorul Cuza si Generalul

Macridescu, Hristache Solomon, Col.Blezu, Col. Cambureanu, Tudoroncescu,

Georgicâ Niculescu, Maior Bâgulesscu si alii. Venea apoi carul miresei cu sase boi,

împodobit cu flori. Apoi alte care ale nuntailor. In total 2.300 care, trasuri si

automobiler, toate încrcate cu flori si lume îmbrcata în costume naionale. Euajunsesem la 7 km. de oras, în Crâng si coada coloanei înc nu ieise din Focani.

în Crâng s-a oficiat nunta pe o estrada de scânduri pregtita anume. Erau de fat între

80-100.000 de oameni. Dup oficierea slujbei religioase au început hora, jocurile si

petrecerea. Apoi a urmat masa întins pe iarb verde. Fiecare îsi adusese de mâncare,

iar focsnenii avuseser grij si pentru lumea venit din alte pri. Toat aceast

desfurare de costume naionale, de care româneti, de viat si de entuziasm, a fost

filmat. Peste câteva sptmâni s-a reprezentat la Bucureti. Dar numai de dou ori,

cci Ministerul de Interne, a confiscat si filmul si copia lui si le-a dat foc.

Spre sear, nunta s-a terminat într-o înfrire si însufleire general. Eu am plecat în

aceeai noapte cu soia si câiva camarazi la Bile Herculane, unde am rmas dousptmâni la o veche familie de cunoscui. St. Martalog.

Mota s-a dus la lasi, unde a început sparea temeliei Cminului Cultural Cretin, pe

locul donat de ing. Grigore Bej an.

BOTEZUL DE LA CIORÂSTI

La 10 August, am botezat la Ciorsti, lâng Focani, 100 de copii care se nscur în

vremea aceea în judeul Putna si împrejurimi.

Botezul trebuia s aib loc în Focani. Guvernul îns, pentru a-1 împiedica, a

decretat starea de asediu în acest oras. Ne-am retras atunci la Ciorsti si prin foarte

multe greuti, am reuit pân la sfârit s botezm sub baionete, copiii.

DUPA UN AN REÎNCEPE MUNCA

M-am reîntors apoi la lasi, ca s lucrez alturi de ceilali camarazi, la ridicarea

cminului. Ne urmream vechiul plan al cldirii, precum si cel al organizrii

tineretului, planuri întrerupte de soart aproape un an de zile.

Au început s ne vin donaii. Familia Moruzzi din Dorohoi a donat 100.000 lei.

Generalul Cantacuzino a donat 3 vagoane de ciment. Românii din America, prin foaia

146

"Libertatea", au donat peste 400.000 lei. ranii din cele mai îndeprtate sate ale

Ardealului, Bucovinei, Basarabiei, contribuiau din puinul lor pentru "Casa de 1 a

lasi".

Toate donaiile veneau din cauza simpatiei mari de care se bucura acum micarea în

toate straturile sociale. Mai cu seam, stârniser un adevrat entuziasm fotografiile

care artau cum studenii si studentele îsi construiau singuri casa. Era ceva cu totul

nou, neîntâlnit înc nici la noi nici în strintate. Crease, faptul acesta, atâta simpatie

în lasi, încât funcionarii când ieeau de la birou, veneau acolo, îsi aruncau hainele si

puneau mâna pe lopat, pe târncop sau pe targa cu beton. La ace ast munc s-au

întâlnit studenii de la Cluj, din Basarabia, din Bucovina si din Bucureti. Frii de

cruce se fcuser acum în multe orae sub conducerea lui Mota, asa c din toate

prile veneau tinerii elevi si lucrau, plecând apoi educai si organizai. Doi ani de

lupt studeneasc, de frmântri si suferine comune ale întregului tineret al trii,

realizeaz o mare minune: restabilirea blocului unitar sufletesc al neamului ameninat

de incapacitatea de solidarizare si contopire a btrânilor în marea comunitate

naional.

Acum tineretul adunat din toate prile, consolida si sfinea aceast unitate sufleteasc,

prin sforrile lui comune, în scoal muncii pentru tar.

PRIMEJDII CARE PÂNDESC O MICARE POLITIC

Curentul din tar era formidabil. Nu cred s fi fost de multe ori pe pmântul românesc

un curent popular mai unanim ca acesta. Dar Liga nu mergea bine. Lips de

organizare, lips de plan de aciune. La acestea se mai adugase în urma marelui

curent, pericolul amestecului în cadrul micrii, aunor elemente compromitoare si

primejdioase. O micare niciodat nu moare din cauza dumanilor dinafar. Ea moare

din cauza dumanilor dinluntru. Ca orice organism omenesc. Nu moare omul decât

unul la un milion din cauza exterioare (clcat de tren, demasin, împucat, înecat).

Omul moare din cauza toxinelor interne. Moare intoxicat.

Ori, în urma proceselor de la Vcreti, Focani, si Severin, a venit în micare oricine

a vrut. Unii au venit s fac escrocherii: încasri de abonamente, vânzri de brouri,

împrumuturi etc, care oriunde aprea, compromiteau micarea, alii veniser s-si

creeze situaii politice si începuser s se lupte între ei s se pârasc, s se submineze

unul pe altul pentru efie, locuri de deputai etc. Alii erau de bun credin t, îns nu

aveau educaia disciplinei, neîntelegând s se supun efilor si directivelor date, ci

înelegând s discute la infinit orice dispoziie si s lucreze fiecaredup capul lui.

Alii, de asemenea de bun credin, dar incapabili de a se încadra. Sunt elemente

foarte bune, care au structura sufleteasc alctuit, încât nu se pot încadra, iar dac se

147

încadreazâdistmg totul. O parte sunt intrigani din natere. Oriunde intra, prin sistemul

de a vorbi despre altul la ureche, strica întreaga armonie a organizaiei si o

desfiineaz.

O alta categorie o constituie acei care au câte o idee fixa: cred sincer câ au gâsit cheia

tuturor soluiilor, cutând sâ te conving de valoarea lor. Alii sufr de boala

ziaristicei. Voiesc cu orice pret s fie directori de ziare sau cel puin s-si vad numele

isclit la sfâritul unui articol. Alii au o purtare în societate de asa natur, încât

oriunde apar, compromit întreaga lupt si macin încrederea de care se bucurorganizaia. în sfârit, alii sunt pltitianume ca s bage intrigi, s spioneze si scompromit orice încercare nobil a micrii.

Cât grij, cât atenie, prin urmare trebuie s aib un sef de micare fat de

elementele ce vor s vin sub conducerea lui. Cât educaie trebuie s le fac si câtneobosit supraveghere trebuie s exercite asupra lor. Fr acestea, micarea se

compromite iremediabil. Ori profesorul Cuza era cu totul strin de aceste lucruri: "In

Lig intr cine vrea si rmâne cine poate", va aduce un adevrat dezastru.

Intr-o org anizatie nu intr "cine vrea", ci intr cine trebuie si rmâne cine e, si atâta

vreme cât e om corect, muncitor, disciplinat, credincios.

N-au trecut câteva luni si biata Lig devenise un cazan de intrigi, un adevrat iad.

Credina mea de atunci pe care mi-o pstrez si astzi este:

Dac într-o organizaie apar aceste începuturi de cangren, ele trebuiesc imediat

localizate si apoi extirpate cu cea mai mare energie. Dac nu se pot localiza si se

întind ca un cancer în întregul organism al micrii, cauza este pierdut. Viitorul si

misiunea organizaiei sunt compromise. Ea va muri sau îsi va târî zilele între viat si

moarte, fr ca s poat realiza ceva.

încercrile noastre pe lâng profesorul Cuza, de a-1 determina s îndrepte situaia, au

dat gres, deoarece pe de o parte el era cu totul strin de aceste principii elementare în

conducerea unei micri, iar pe de alt parte intrigilor de izolaser si pe noi si

începuser s paralizeze si puterea noastr de intervenie. Noi, grupul de la Vcreti,vzând acestea si vzând si asalturile disperate, valurile de intrig care se izbeau în

noi, si între noi si prof. Cuza, ne-am dus acas la el, jurându-i din nou credin si

rugându-1 s aib încredere în noi, cci vom face ce este cu putin pentru a îndrepta

mi scarea.

încercarea a rmas zadarnic, deoarece el observa c noi vedeam lucrurile cu totul

altfel, si ca organizare si ca aciune si chiar ca fundament doctrinar al micrii. Noi

148

plecam de la ideea de om ca valoare morala, iar nu ca valoare numerica, electorala,

democratica.

El credea însâ, câ noi susinem acestea pentru câ suntem victimele unor intrigi.

CRITICA CONDUCTORULUI

Cine este vinovat de aceasta stare de lucruri?

Cauza acestor stâri de nenorocire este conductorul.

O asemenea micare avea nevoie de un mare conductor, iar nu de un mare doctrinar,

peste capul cruia s treac valul micrii, el trebuie s domine micarea si s-o

stpâneasc.

Nu oricine poat s îndeplineasc aceast funciune. Trebuie un om de meserie, un omcu caliti înnscute, cunosctor al legilor de organizare, de dezvoltare si de lupt ale

unei micri populare. Nu e suficient s fii profesor universitar, pentru a putea lua

comanda unei astfel de micri. Aici avem nevoie de barcagii sau de comandani de

vapor, care s ne conduc pe valuri, care s cunoasc legile si s fie deprini cu

secretul acestei conduceri, care s cunoasc locurile primejdioase cu stânci, care în

sfârit, s fie stpâni pe braele lor. Nu e suficient ca cineva s demonstreze cArdealul este al Românilor, pentru ca s ia si comanda trupelor spre a merge sdezrobeasc Ardealul. Dup cum nu e suficient ca cineva s demonstreze teoretic

existenta primejdiei jidnesti, pentru ca s poat lua comanda unei micri politice

populare de rezolvare a acestei probleme. Ne gsim pe dou planuri de activitate cu

totul deosebite, planuri care cer persoanelor aptitudini si însuiri cu totul deosebite.

Primul plan ni-1 putem închipui la 1 .000 m. înlime. Lumea teoriei. Câmpul abstract

al legilor. Acolo omul cu anumite însuiri se ocup cu cercetarea adevrului si

formularea lui teoretic. Pleac de jos, de la realiti concrete, de pe pmânt si urc în

sus pân la legi. Acolo, în acest plan, este locul lui de creaie.

Cellalt plan se afl pe pmânt. Aici omul cu anumite însuiri se ocup cu arta

impunerii adevrului prin jocul forelor. El se înalt în sus pentru a se pune de acord

cu legile, dar locul lui de creaie este aici jos, pe câmpul de lupt, în câmpul strategic

si tactic.

Cei dintâi contureaz obiective, creeaz idealuri, cei de ai doilea le ating, le împlinesc.

Din cauza principiului natural al diviziunii muncii, sunt extrem de rare excepiile care

ar putea întruni la un loc, într-un singur om, însuirile celor dou feluri de

149

îndeletniciri. Profesorul Cuza se aflâ pe planul întâi. Aici el strlucete ca soarele.

Opera profesorului Cuza este aceasta:

a) Cercetarea si formularea adevrului legii naionalitii.

b) Descoperirea si identificarea perfecta a inamicului naionalitii: jidanul.

c) Pos tularea soluiilor problemei jidânesti. Atât! Dar e colosal. Pentru câ, desi toata

stiintae cu el, toti oamenii de stiintâ sunt contra lui. II lovesc din toate pârtilor si

încearcâ sâ-i râstoame adevârurile. El rezistâ.

Acest prim plan nu cere întrebuinare de oameni, de forte omeneti. Dimpotriv, omul

planului întâi fuge de oameni. Planul al doilea cere în primul rând : oameni. Dar,

simpli oameni? Nu! Ci oameni transformai în forte omeneti.

Aceasta însemneaz:

1.0rganizare(cu toate legile ei).

2 .Educaie tehnic si eroic pentru mrirea puterii, adic pentru transformarea omului

în putere omeneasc.

3. Conducerea acestor forte, organizate si educate, pe câmpul strategic si tactic în

lupt cu alte forte omeneti sau cu natura.

Dac doctrinarului i se cere s stpâneasc tiina cercetrii si formulrii adevrului,

conductorului unei micri i se cere s stpâneasc tiina si arta organizrii, tiina si

arta educaiei tiina si arta conducerii. Profesorul Cuza, strlucitor si neînvins în

planul întâi, coborât în planul al doilea, devine necunosctor, neîndemânatic, naiv ca

un copil, incapabil de organizare, incapabil de educaie tehnic si eroic, incapabil de

a conduce forte.

Pe planul al doilea învingtorul din planul întâi, nu va putea repurta absolut nici o

victorie. El va fi un învins sau în cel mai bun caz se va mulumi cu micile succese pe

care i le vor procura cei din jur.

Care sunt liniile spirituale ale unui conductor de micare politic ? Dup prerea measunt urmtoarele :

I. O putere luntric de atracie. în lume nu exist oameni liberi (independeni). Dupcum în sistemul solar, fiecare stea se afl într-o orbit în cadrul creia se mic în

jurul unei puteri de atracie mai mari, tot asa si oamenii, cu deosebire în domeniul

150

aciunii politice, graviteaz în jurul unor puteri de atracie. La fel si în lumea cugetrii.

Rmân bine îneles în afar, acei ce nu vor nici s se mite nici s cugete.

Un sef trebuie sâ aibâ o asemenea putere de atracie. Unii au pentru zece oameni,

numai pentru atâti putând fi sefi ; alii pentru un sat întreg, alii pentru un jude, alii

pentru o provincie, alii pentru o tar, alii depesc hotarele unei tri. efia unui

conductor e limitat de marginile puterii lui luntrice de atracie. E un fel de putere

magnetic, pe care, dac cineva nu o are, nu poate fi conductor.

II. Capacitate de dragoste. Un sef trebuie sâ iubeasc pe toti camarazii lui de lupt.

Fluidul dragostei lui trebuie sâ strbat pân la marginea comunitii unei micri.

III. tiin si simt al organizrii. Lumea atras în orbita unei micri, trebuie s fie

organizat.

IV. Cunoatere a oamenilor. în organizare trebuie sâ se tinâ seam de principiul

diviziunii muncii, întrebuinând pe fiecare la locul su; dupâ aptitudinile pe care le are

si neprimind pe cei care nu le au de loc.

V. Putere de educaie si de insufiare a eroismului.

VI. Stpânirea legilor conducerii. Un sef având o trup organizat si educat, trebuie

s stie a o conduce pe câmpul de lupt politic în concurent cu celelalte forte.

VII. Simul btliei. Un sef trebuie s aib un simt special care-i arat când trebuie sdea btlia. E ceva luntric care spune: Acum! în minutul acesta nici mai târziu nici

mai de vreme.

VIII. Curajul. Un sef, când aude aceast porunc luntric, trebuie sâ aibâ curajul de a

trage sabia.

IX. Contiina obiectivelor drepte si morale si a mijloacelor loiale. Nu exist biruin

care s dinuiasc în afar de aceste îndreptare.

în sfârit, un conductor trebuie sâ aibâ toate virtuile unui lupttor: jertfa, rezistent,

devotament etc.

UN PROCES DE CONTIIN

Nu era vinovat profesorul Cuza de starea în care se afla Liga. Cred, câ profesorul

Cuza, atunci când se opunea organizrii, avea contiina clar a planului pe care el su

a lipsei lui de putere în planul al doilea. Noi suntem vinovai si în special eu, pentru câ

151

toti l-am forat, în contra voinei lui, sâ porneasc pe o cale, pe care nu se simea

puternic. De altfel în toate evenimentele importante din timpul celor doi ani de

lupte,el fusese absent. Toate luptele care au cutremurat tara si au înlat masele

româneti, s-au dat farâ contribuia iniiala a profesorului Cuza. El a fost la toate de

mare folos, dar totdeauna în urma: iniiativa nu i-a aparinut.

Am greit; si cum nu este greeala care sâ nu se întoarcâ în contra celor ce au sâvârsit-

o, si aceastâ gresealâ se va întoarce curând în contra noastrâ. Dar se va întoarce si în

contra miscârii. Si aceasta va începe din momentul ce profesorul Cuza, neputându-se

înelege, va lucra singur farâ sprijinul nostru.

Anul acesta fusese un an greu si pentru el. Dupâ 30 ani de apostolat la Universitatea

din Iaii, guvemul fâcuse nemaipomenita nelegiuire de a-1 scoate de la catedra sa. Laancheta sumarâ fâcutâ, acuzat fiind câ instigâ spiritele, profesorul Cuza a râspuns:

-Sunt un instigator al energiei naionale.

O viatâ de luptâ si de cursuri strâlucite în slujba naiei româneti se termina cu aceastâ

recompensâ din partea neamului condus de iudeo- politicianismului român. La aceastâ

loviturâ s-a mai adâugat si faptul câ, fiind singur pe stradâ, a fost provocat si lovit de

un jidan cu pumnul peste fatâ.

Când s-a auzit de aceastâ infamâ îndrâznealâ, studenii au pâtruns în toate localurile,

lovind la fel în fatâ pe fiecare jidan pe care-1 întâlneau. Cu prilejul manifestaiei au

fost arestai 10 studeni, în frunte cu Mota, Iulian Sârbu, etc. si condamnai la o lunâ

închisoare, pe care au executat-o la Galata. Studentul Urziceanu a tras mai multe

focuri de revolver, dar fârâ rezultat, asupra aceluia care era bânuit ca autor moral al

agresiunii sâvârsite.

ÎN FRANA, LA CARTE

Dupâ ce, la 13 Septembrie 1925, am pus împreun piatra fundamental la câmin si

dupâ ce zidurile se ridicaser la Im., iar miscârii îi ddusem tot ce putusem la vârsta

mea, m-am gândit câ ar fi nemerit sâ mâ reîntorc în strintate, pentru a-mi desvâristudiile. Mai ales, c nici sntatea nu-mi era într-o stare prea fericit în urma grelelor

încercri prin care trecusem.

M-a împins la aceastâ hotrâre si faptulc, în prerile mele asupra organizrii si luptei,

mâ simeam cam izolat. îmi spuneam: e posibil ca sâ fiu greit si e mult mai bine, sâ

nu împiedic o linie care se poate dovedi totui bun. Mai cu seam câ, în ultimul timp.

Liga cptase forte noi prin u nirea cu "Aciunea Româneasc", de sub conducerea

profesorului Câtuneanu, în care era un frumos numr de intelectuali de valoare din

Ardeal, în fiunte cu Vaier Pop si preotul Titus Mlai si prin unirea cu "Fascia

152

Naionala", o micare mai mica dar sânâtoas â. Scderile nevinovate ale conducerii,

poate se vor remedia acum prin prezenta atâtor oameni de elita, printre care erau:

avocatul nostru, Paul Iliescu din Bucureti, cu un însemnat grup de intelectuali.

Generalul Macridescu cu alt grup de elita din Focsa ni si distinsul profesor de

Sociologie, Traian Brâileanu de la Universitatea din Cemâuti, vechi naionalist,

precum si ilustrul profesor pedagog. Ion Gâvânescul de la Universitatea din lasi, care

nu se înregimentase pânâ acum în micare, desi propovâduise o viata întreaga si el, de

la catedra de Pedagogie, ideea naionala.

Nu mai vorbesc ca la Bucureti strlucea si lumina micarea naionala savantul

profesor de Fiziologie, Nicolae Paulescu, cunosctor neîntrecut al manoperelor iudeo-

masoneriei.

La aceste figuri, care înnobilau micarea si-i ddeau un prestigiu neîntrecut, se mai

adaug si sprijinul preios al "Libertii", cea mai rspândita si mai bine apreciata

foaie populara din România, redactata de printele Mota.

Mota, care fusese eliminat de la Universitatea din Cluj si care abia era în anul II, s-a

hotrât s mearg si el pentru a-si termina studiile.

Ne-am îneles s mergem amândoi în Frana, într-un oras mai mic. Am ales

Grenoble. Eu aveam din cadourile de nunt si din vânzarea brourii "Scrisori

studeneti din închisoare", 60.000 lei; Mota avea ajutor de acas, lunar. Dup ce amfost pe acas pe la prini, ne-am luat rmas bun de la profesorul Cuza si de la

camarazi. Ne-am dus la schit, la Raru, s ne închinm si am plecat. întâi, eu cu soia

si dup dou sptmâni, Mota.

LA GRENOBLE

Dup o cltorie lung prin Cehoslovacia si Germania, dup o întrerupere de câteva

zile la Berlin si la Jena, am intrat în Frana si am poposit la Strasbourg. Ceea ce m-a

impresionat peste msur, a fost faptul de a vedea acest oras, în contra tuturor

ateptrilor mele, transformat într-un adevrat cuibar de infecie jidneasc.

Coborându-m din tren, ateptam s-mi apar în fat tipul rase galice, care a luminat

cu vitejia ei neegalat veacurile istoriei.

M i-a aprut îns, tipul coroiat si ahtiat dup câtig al jidanului carem trgea de

mânec s intru, fie în prvlie la el, fie în restaurant. Majoritatea restaurantelor de pe

strada grii erau jidnesti. în Frana jidanilor asimilai, toate erau cuser. Amintrat din

restaurant în restaurant, pentru ca s gsesc unul cretin. în fiecare îns, gseam tbliscris în idis: "Restaurant cuser". Cu mare greutate în sfârit am gsit unul francez,

unde am luat masa.

între jidanii din Târgul-Cucului si cei din Strasbourg n-am gsit nici o deosebire;

aceeai figur, aceleai maniere, acelai jargon, aceiai ochi satanici în care citeai si

153

descopereai, sub privirea curtenitoare, pofta de a te jefiii. Dup încâ o noapte de drumam sosit dimineaa, în Grenoble. Ce min une mi s-a deschis înaintea ochilor! CepriveHste! Un oras aezat din negura vremii la poalele Alpilor. O stânca uriae

înaintata spre mijlocul oraului ca si cum ar fi voit sâ-1 taie în doua. Sura, aspra si

cuteztoare, se înalta deasupra caselor, care,desi cu etaje multe, rmâneau pe lângâ ea

nite biete câmârute de furnici.

Mai departe, dar tot lângâ oras, un alt munte plin de vechi întârituri si tranee, de

parapete, era transformat într-un imens fort. în fund de tot, peste acestea, alb ca

onoarea, strlucete de zâpadâ, iama si vara, masivul impuntor al Alpilor. Minunat

de cele ce vedeam si mergând ca într-o cetate fermecata din povesti, îmi spuneam:

acesta este oraul vitejiei. înaintând mai departe, m-am încredinat ca nu mâînelasem, pentru ca, oprindu-mâ în fata unei statui, am citit: "Bayard, chevalier sans

peur et sans reproche".

Un mare viteaz de epopee din secolul al XV-lea, care dupâ o viata întreaga de bâtâlii,

btrân, murea rânit în lupta, tinându-si în mâna sabia al cârei mâner se transformase în

cruce si de la care primea btrânul viteaz, acum în ceasul morii, cea din urma

binecuvântare.

Ne-am luat o camera cu chirie în Grenoble vechi. Exist si Grenoble nou, modem.Mi-a plcut mai mult cel vechi. în curând a sosit si Mota. Ne-am înscris la

Universitate. El, la licen, eu, la doctoratul economic. Am început audierea cursurilor

din anul 1 si anul al Il-lea. Dar nu înelegeam absolut nimic. Erau primele lecii. Nuputeam desprinde decât cuvinte izolate. Continuând audierea cu stm int, aproape de

Crciun, am început s îneleg binior prelegerile. La doctorat nu eram decât 8

studeni. De aceea cursurile aveau un caracter familiar de strâns legtur între student

si profesor. Profesorii, foarte buni, ei fceau numai profesorat, nu si deputie.

Masa o pregtea soia mea pentm mine si pentm Mota.

Am început s fac, în zilele de srbtoare, mici excursii în juml oraului.Mimpresionau minele castelelor si tumurilor vechi. Oare cine vor fi locuit aici pe

vremuri! Vor fi fiind uitai de toat lumea. Sm duc s le fac vizit. Intram pe sub

mine si stteam acolo câte o or, în linite netulburat, de vorb cu morii.

Intr-o margine a oraului am vizitat o bisericu strveche din secolul al IV-lea,

Sfântul Laurentiu si spre marea mea uimire, am gsit pe plafonul acesteia de culoare

albastr, peste 50 zvastici aurite.

în oras, pe Prefectur, Palatul de Justiie si alte instituii era steaua masonic. Simbol

al stpânirii absolute a acestei hidre jidnesti peste Frana. De aceeam retrsesem în

154

vechiul Grenoble, acolo unde erau bisericile si crucile lor, înnegrite de vremuri si

uitare. Refuzam cinematografele modeme, teatrele si cafenelele, gâsindu-mi loc de

petrecere pe sub rmiele de ziduri, pe unde bnuiam c a trit Baya rd.M afundam

în trecut si acolo, spre marea mea mulumire sufleteasc, triam în Frana istoric, în

Frana cretin, în Frana naionalist. Nu în Frana iudeo-masonic, atee si

cosmopolit. în Frana lui Bayard! Nu în Frana lui Leon Blum! Piaa, "Marche des

puces", cum îi spuneau Francezii, era plina de jidani, de unde îsi trgea si numele. Dealtfel însi Universitatea era copleit de ei. Numai din România îsi fceau studiile

aici 60 de studeni jidani, pe lâng cei cinci studeni români.

Am vizitat si vechea mnstire, "Grande Chartreuse", din care, cei 1.000 de clugri

fuseser alungai de statul ateu. Pe diferitele icoane am vzut urmele pietrelor cu care

mulimea, în timpul revoluiei, btuse pe Dumnezeu.

De la un timp, au început s vin peste noi grijile materiale. Banii mei se camapropiau de sfârit. Din tar nu mai speram s mai vin, iar cât primea Mota nu putea

s ne ajung pentru toti trei, cu toat economia sever pe care o fceam. Am stat multvreme si ne-amgândit în ce mod am pu tea s ne câtigm un ban, fr a ne periclita

frecventarea regulat a cursurilor. Dându-ne seama c în Frana sunt apreciate si bine

pltite custurile de mân, ne-am hotrât s învm de la soia mea a lucra custuri

naionale româneti, pe care apoi s încercm a le vinde. In câteva sptmâni meseria

a fost învat. în timpul liber lucram la custuri, pe care apoi le expuneam în vifrina

unui magazin. Se vindeau si cu puinul ce câtigam, adugam la ce primea Mota si ne

întreineam o viat foarte modest.

ALEGERI GENERALE IN TARîn preajma Patilor, ziarele din tar, pe care le primeam regulat si scrisorile, mi-au

adus vestea cderii liberalilor si venirii la guvern a Generalului Averescu. Noile

alegeri generale urmau s aib loc pe la jumtatea lunii Mai. Liga intra pentru prima

dat într-o mare lupt. Mi-am zis:

-Trebuie s plec în tar, s iau parte la lupt si apoi sm reîntorc la studii.

Am scris profesorului Cuza, rugându-1 s-mi trimit bani de drum. Neprimind nici un

rspuns, am scris la Focani D-lui Hristache Solomon; care mi-a frimis zece mii de lei,

din cari, o parte, am lsat soiei mele, iar cu alta am plecat spre tar. Am ajuns la

Bucureti pe la începutul lui Mai si în plin lupt electoral. M-am prezentat

profesorului Cuza, care nu s-a bucurat prea tare de prezenta mea, spunându-mi c nu

era nevoie s deplasez, cci micarea poate merge bine si fr mine. M-a durut puin,

dar nu m-am suprat. într-o organizaie nu încape suprarea la o observaie a efului.

155

Ea poate fi dreapta, ea poate fi nedreapta, dar suprarea nu încape; acesta e principiul

care trebuie sa cluzeasc pe un om într-o organizaie. Am plecat în judeul Dorohoi

ca sâ dau concurs profesorului Sumuleanu. De acolo am trecut si în alte judee. La

Câmpulung, la lasi, la Brila etc. Intre timp, în urma unei scrisori a profesorului

Paulescu si a interveniei Generalului Macridescu, m-am hotrât s candidez la

Focani. lat-m deci în cea mai dezgusttoare si mai nedorit situaie: mergând sceresc voturi pentru mine. Unde! în mijlocul mulimii, care, tocmai în momentul în

care ar fi trebuit s fie stpânit de cele mai sfinte sentimente, fiind vorba de tar si de

viitorul ei, e buimcit de butura oferit din belug de ctre agenii electorali si

stpânit depatimile dezlnuite de duhul ru al politicienilor. Se coboar, în aceste

momente, peste viata linitit si curat a satelor, valurile pline de infecie ale

politicianismului. In tara întreag se întinde iadul. Din acest iad iese conducerea

pentru un an, doi, trei sau patru, a unei tri. Din ce noian de pcate scoate democraia,

"sfanta"democratie, conducerea unei tri.

Am ajuns la Focani. Acolo era înc stare de asediu din timpul botezului de la

Ciorsti. Pentru ca s poti pleca în propagand electoral îti trebuia bilet de liber

petrecere, eliberat de comandantul garnizoanei. M-am prezentat si l-am luat. Pe la ora

10 dimineaa, însoit de Domnul Hristache Solomon si alii, am plecat în douautomobile. Dar la 500 m. de marginea oraului am gsit dru mul oprit de dou cruepuse de-a curmeziul oselei. Lâng ele câiva jandarmi. Am oprit. Jandarmii s-au

apropiat si ne-au spus c nu avem voie s trecem. Eu le-am scos ordinul generalului si

11 1-a artat. Ei l-au citit si apoi ne-au spus:

-Totui nu avei voie.

Am dat ordin celor cem însoeau s dea cruele la o parte. Dup o mic busculad,

drumul s-a eliberat. Mainile au pornit încet înainte. Jandarmii, retrai câiva metri de

sosea, s-au aezat în trgtori si au început s trag focuri. Eu am spus:

- Mergei înainte, cci trag în vânt.

Un glonte a izbit în aripa mainii. Un altul lâng noi. Ne-am continuat drumul. Dougloane îns ne-au oprit în loc. Unul a spart rezervorul de benzin si altul un cauciuc.

De mers înainte, cu neputin. Am coborât din main si ne-am întors înapoi pe jos.

Ne-am dus la Generalul care ne dduse biletul de liber circulaie. I-am povestit cele

întâmplate, de fat fiind si Generalul Macridescu. Ne-a rspuns:

-Suntei liberi s mergei. Eu nu am dat ordin sv opreasc. Poate, autoritile

administrative.

Am plecat la Prefectur cu Generalul Macridescu. Prefect era Nitulescu, un om ursuz

si brutal. Foarte linitii, am intrat în cabinetul lui. Generalul Macridescu a povestit

156

cele întâmplate. Prefectul îns, chiar din primele momente, ne-a tratat în modnecivilizat. A început sa ne tina de la înlime un discurs interminabil:

-Domnilor, interesele superioare ale Statului, cer...

- Sunt legi; noi suntem în cadrul legilor. Avem dreptul, încearc sa explice Generalul

Macridescu. Dar prefectul continua:

-Tara cere în aceste momente grele...

Din nou încearc Generalul Macridescu s explice. Prefectul autoritar:

- Voina trii este...

- Asculta, Domnule Prefect, vad câ D-ta nu vrei sâ înelegi de vorba buna, îi spun eu

enervat. Plec mâine diminea în propagand si dac jandarmii vor trage din nou în

mine, vin aici în cabinet si trag eu si în D-ta.

Fr s mai atept vreun rspuns, întorc spatele si plec, lsându-i pe ceilali acolo.

Dup câteva ore, sunt invitat la Consiliul de Rzboi.M duc. Un Comisar regal îmi ia

interogatoriul. Declar în scris exact ce a fost. Sunt arestat. Spun:

- Bine, Domnilor, celui care trage în mine nu-i facei nimic, iar pe mine, care numai

spun c trag,m arestai!

lat-m din nou, într-o camer de închisoare, în cazarma unui regiment. Dup 3 zile,

sunt chemat la general. Un ofierm conduce în cabinet:

- Domnule Codreanu, D-ta trebuie s prseti oraul Focani.

- Domnule General, sunt candidat aici. Si ceea ce îmi cerei Dvs. e contra legii.

Desigur, c num voi opune msurii, cci nu pot, darv rog s-mi dati ordinul Dv. în

scris.

- Nu pot da în scris.

-Atunci voi pleca la Bucureti, pentru ca sm plâng împotriva Dvs. Generalulmelibereaz, cerându-mi cuvântul de onoare c voi pleca cu primul tren.

Cu primul tren am si plecat la Bucureti. A doua zi, m-am prezentat Ministrului de

Interne, dl. Octavian Goga, care m-a primit bine. I-am povestit cele ce am pit si amcerut s mi se fac dreptate. Mi-a spus c va trimite un inspector administrativ s

157

cerceteze cazul, dar sa vin a doua zi.

Am venit a doua zi. M-a amânat pe a treia. Zilele treceau si mai rmsese puine pânla alegeri. în sfârit, a patra zi am plecat. Iar am luat bilet de la general si iar am pornit

cu mainile. Nu mai erau decât doua zile pânâ la alegeri. Am ajuns în primul sat. Erau

câiva oameni adunai, cum stau de obicei în preajma alegerilor, îns speriai de

teroarea care se exercita. Vin jandarmii:

- Avei voie s vorbii cu oamenii, dar numai un minut. Asa am primit ordin!

Vorbim un minut si plecam mai departe. La fel în toate satele, câte un minut. Vai de

dreptatea si legalitatea din tara aceasta! îmi dai drept de vot, mâ chemi la vot, daca nu

vin, mâ condamni la amend, iar dac vin,m snopeti în bti. Politicienii români,

indiferent dac sunt liberali, averescani sau national-trnisti, nu sunt decât o ceat de

tirani, care la adpostul: "legalitii", "libertii", "drepturilor omului", calc frruine si fr team, în picioarele 1 or, o tar, cu toate legile, cu toate libertile si cu

toate drepturile ei. Oare pe viitor ce cale ne va rmâne de apucat?

**

în ziua de alegeri, delegaii notri au fost btui, umplui de sânge si oprii de a ajunge

la slile de votare: sate întregi nu s-au putut prezenta. Rezultatul: Am czut. Desi în

oras btusem toate partidele.

- Nu-i nimic, mi-am zis. O reuit mi-ar fi stricat planurile de a-mi continua studiile.

Peste dou zile am aflat cu mare bucurie rezultatul pe întreaga tar. Liga avusese

120.000 voturi si intrase în Parlament cu 10 deputai: profesor Cuza, la lasi; profesor

Gâvânescul, la lasi; profesor Sumuleanu, la Dorohoi; tatl meu, la Rdui; Paul

Iliescu, la Câmpulung; profesor Cârlan, la Suceava; Dr. HaralambVasiliu, la Botoani;

Vaier Pop, laSatu Mare; ing.Misu Florescu, la Piatra-Neamt; luniu Leca, la Bacu.

Se alesese în adevr, un buchet de oameni de elit care fceau cinste micriinaionale si ctre care lumea se uita cu o netrmuit dragoste si cu vii ndejdi. Cele

120.000 voturi reprezentau tot ce era mai bun si mai curat în poporul român.

Alegtorii strbtuser prin toate ameninrile, prin toate ademenirile, peste toate

obstacolele pânâ la seciile de votare. Dar muli au fost acei care n-au put ut strbate.

Mai muli decât cei care au strbtut. Cel puin înc 120.000 de voturi au fost, fie

oprite, fie furate din urne.

Am plecat înapoi în Frana, mulumit de rezultat, dar urmrit mereu de o întrebare:

158

- Cum se va putea învinge, daca toate guvernele vor face alegeri la fel, întrebuinând

corupia, furtul si fora statului în contra voinei populare?

ÎN MUNII ALPI

Ajuns în Frana, nu m-am mai putut prezenta la examene, în sesiunea de Iunie. Oproblema grea mi se punea acum în fata. Mota trebuia sa plece în tara. Din toamna

urma sâ-si facâ serviciul militar. Cum voi putea trai acolo, câci din custuri ieea

insuficient pentru a putea trai un singur om, necum doua suflete...Am încercat sa

gsesc ceva de lucru în oras: orice. Imposibil. M-am gândit ca poate la tara, prin

împrejurimile oraului, voi gâsi ceva. Am plecat împreuna cu Mota sa caut de lucru în

mai multe pârti; dar ne-am întors seara farâ rezultat.

Intr-o zi am plecat cu tramvaiul, ne-am coborât la vreo 10 km de Grenoble, la

"Uriages le s Bains". (Acolo tramvaiele nu circula numai în oras, ci pânâ la 20 km. în

toate direciile, flind din abundenta energie electrica, captata din cderile de apa de pe

muni.)

Ne-am îndreptat apoi pe nite cârârui, în sus spre munte. Dupâ vreo jumtate de ora,

am ajuns la Saint Martin, o comuna destul de mare, cu un drum bine pavat prin

mijlocul ei, cu case îngrijite, fcute din piatra, cu câteva prvlii sui cu o biserica,

înalta frumoasa. Am trecut mai departe. Dupâ o altâ orâ de mers, urcând mereu pe o

cal dura care ne topea, am ajuns într-un mic câtun, "Pinet d'Uriage".

Era la o înlime de cea. 800-900 m. In sus se deschidea o admirabila perspectiva a

Alpilor, acoperii de zpada. începuturile zpezii preau a fi la câiva kilometri de noi.

în stânga se deschidea o vale minunata în spre Chateau de Vizile, iar în dreapta, alta,

spre Grenoble. Pe firul vâii erpuia oseaua betonata,

lucitoare ca apa unui pârâu bâtut de soare. Oamenii erau pe

câmp la lucru. Ne miram cum acolo, pe o coasta de munte la

câiva ki lometri de zpezi, care nu se topesc niciodat,

creste grâul înalt pânâ la umrul omului, ovâz si orz, precum

si tot felul de legume. Probabil, din cauza chmei mai dulci si

a pmântului care nu-i stâncos. Nu era nici de calitate prea

buna, era chiar sârac ; dar oamenii îl îngrâsau mereu cu

gunoi sau cu îngrminte chimice.

Vedeam lumea pe ogoare, dar ne loveam de aceeai

problema ca si în celelalte sate: cum sa intram în vorba cu

oamenii si cum sa le spunem ca am vrea sa gâsim ceva de

munca. Trecem pe lângâ ei si nu îndrznim sa le vorbim.

159

Mai sus, sunt înc vreo 5-6 case. Mergem acolo. Ajungem la ultima casa. Dincolo nu

mai era nimic. Era ultima locuina omeneasca spre masivul Beldona, afara de cabanele

pentru turiti. In apropiere cosea un btrân. Trebui e sa vorbim cu el. Ii dam buna ziua

si intram în vorba. Ne vede ca suntem strini si ne întreab ce suntem. Ii spunem csuntem români, c ne place mult aici si c am vrea s cutm o camer si s stmcâteva luni la aer. Moneagul e sftos. Si probabil, g ândindu-se c a gsit pe cineva

de la care ar putea s afle multe lucruri, ne cheam la o mas aezat afar, aduce o

sticl de vin negru astringent, si trei pahare ca s ne cinsteasc si apoi începe s ne

întrebe, urmrind cu mare curiozitate rspunsurile noastre:

-Va s zic, suntei români.

- Da, români, români din România.

- E departe de aici. România?

- Vreo 3.000 de kilometri.

-Sunt si pe la D-vs. rani asa ca pe la noi?

- Sunt muli, pere Truk - cci asa îl chema.

- Creste si pe acolo fân? Dar boi sunt? Vaci? Cai? în fme, îi rspundem la toate, si ne

împrietenim repede.

Nu-i spunem îns nimic din ceea ce ne durea pe noi, cci moneagul a vzut c noi

suntem nite oameni învai "domni" si si-ar fi pierdut toate iluziile, aflând c noi

cutm de lucru la el. II întrebm numai, dac nu stie vreo camer de închiriat la

cineva. Ne-a dat o adres sigur, si ne-a repetat s spunem c ne-a trimis el, "pere

Truk".

Desprtindu-ne îi mulumim si-i promitem c o se venim s-i ajutm la coas. Câteva

case mai la vale, gsim adresa dat de el. Chenevas Paul, pensionar. Un alt btrân de

vreo 70 ani, îmbrcat bine, fost plutonier si acum pensionar, (se mândrete c e

singurul pensionar din tot satul). Era proprietar a dou case, una lâng alta, în care

locuia numai el singur, cci nu mai avea pe nimeni. Toti ai lui muriser. Ne închiriaz

toat casa cea mic, compus, jos, dintr-o camer si o cmru, iar, sus, la etaj, din

alt camer. (Acolo toate casele au câte un etaj). în camera de jos, o plit degâtit. în

cea de sus, un pat cu un aternut simplu. Are un aspect de pustiu. Se vede c de multvreme nu mai intrase nimeni în ea. Ne împcm cu patru sute franci pân la Crciun.

(Pe sase luni). La oras plteam 150 franci pe lun. Am pltit pe trei luniînainte,

urmând ca peste câteva zile s ne aducem bagajele si s ne mutm în noua locuin.

160

Ne-am reîntors bucuroi la Grenoble. Mâ gândeam, ca având frecventa pentru

amândoi anii de doctorat, îmi voi prepara examenele aici si mâ voi coborî numai

pentru casâ mâ prezint la ele.

Peste câteva zile urcam pe aceleai cârâri cu bagajele în spate, eu, soia mea si Mota,

spre noua noastrâ locuintâ. In sfârit, iatâ-ne instalai. Mota si-a luat râmas bun de la

noi si a plecat spre tarâ. Noi am râmas cu ultimii bani: vreo câiva franci. Grea

situaie! Ce o sâ mâncâm?

A doua zi dimineaa, îngândurat, plec la pere Truk. li ajut pânâ seara la coasa si la

încrcatul fânului. La amiaza m-a invitat la masa si am mâncat la el. Seara de

asemenea. Dacâ as fi putut sâ-i duc ceva si soiei mele, ar fi fost perfect, dar m-amîntors farâ nimic. Dimineaa urmâtoare, mâ duc din nou. Moneagul mai avea încâ un

om la lucru. Mic de staturâ, cu pârul rocat, neîngrijit, cu nite ochi sclipitori, care-i

alergau în orbite, în lumina crora nu puteam prinde o raz de buntate. Prea a fi un

om rutcios. Se numea Corbela. Probabil, în limba literar si oficial, Corbelle. Dar

ranii din regiune vorbesc toti "patois", adic un dialect rnesc care se deosebete

mult de limba oficial, at ât prin pronunia cât si prin structura cuvintelor. Diferena

este asa de mare încât un Francez de la oras nu poate înelege pe un Francez de la sat

care vorbete în "patois".

Acetia din urm cunosc îns si limba oficial.

La prânz am fost toti trei chemai la mas de o gospodin, femeia moneagului, o

btrân, ca btrânele de pe la noi. Acolo ranii nu mnânc la 12 ceap cu mmligca la noi. Masa lor obinuit cuprinde întâi o mâncare de legume, apoi o mâncare cu

came, iar la urm brânz. Si totdeau na un pahar cu vin. Eu m-am apropiat, le-am

mulumit, dar le-am spus c nu mnânc. Ei au crezut c mâ jenez si au insistat. Atunci

le-am spus c e Vineri si câ postesc. Nu mnânc pânâ seara. Era un vechi obicei, pe

care de trei ani, din timpul primei închi sori de la Vcreti, îl inusem regulat.

Corbela, când a auzit c postesc, m-a întrebat rstit:

- Dar de ce posteti?

-Pentru câ, eu cred în Dumnezeu.

-De unde sti c exist Dumnezeu? L-ai vzut D-ta pe lisus Hristos? continu mai

departe Corbela.

- Nu L-am vzut, dar asa sunt eu: nu te cred pe D-ta care-mi spui c nu exist, ci cred

irurile de martiri, care atunci când erau rstignii pe cruce si li se bteau piroanele în

mâini, spuneau: "Putei sâ ne omorâi, dar L-am vzut".

161

- A! Preoii! arlatanii! Euîi strivesc sub clcâi, apsând si rotind clcâiul în pmânt,

ca si cum ar strivi un gândac.

Vâzându-1 asa pornit, am rupt discuia. Seara am plecat acasâ, de asta data cu un cos

de cartofi si cu o bucata de slnina pe care mi le-a dat btrânul. Sâmbta am lucrat la

fel. Duminica m-am dus la biserica. Era lume adunata din tot satul. într-o strana, în

apropierea altarului, solemn ca un sfânt, sttea un om care prea c seamn cu

Corbela. Mâ uit mai bine. Urmarea cu mare atenie pe preot. La u n moment dat se

apropie de preot si foarte smerit îi ajut. El e, Corbela! Dascl, ajutorul preotului si

clopotar la biserica. Mai târziu, când m-am împrietenit cu oamenii, le-am povestit

întâmplarea mea cu Corbela, fcând cu toii mare haz.

- Sunt si pe la noi nebuni de acetia, îmi spuneau ei. S-au învat de la cei mari care

sunt contra Bisericii. Dar noi, ranii francezi, credem în Dumnezeu, asa cum apucat

de la prinii notri.

Preotul, un om de o vasta cultura, doctor în Filozofie si Teologie, tria într-o mare

mizerie, farâ leafa de la statul ateu, care prigonea pe preoi ca pe nite dumani. Ei

triesc numai din ajutorul putinilor oameni ai satului.

***

Sptmâna urmtoare am lucrat la un alt om, la scos cartofii. De aici am cptat o

cantitate mai mare de cartofi, baza noastr de existent pentru mai mult vreme. Apoi

am trecut la altul, la legatul snopilor de grâu. Pe urm la treierat. Acolo, în toate

satele, obtea satului are maini de treierat. Ea trece din cas în cas,treierând la

fiecare. Recolta este bogat si finmoas ca aurul. Nu este ran care s nu fie abonat la

câte o revist sptmânal agricol, plin de sfaturi bune pentru agricultur, grdinrit,

creterea vitelor si îngrijirea lor, stuprie etc. Ei citesc aceste reviste cu mult atenie,

din scoar în scoar, cutând, într-o mare întrecere, ca fiecare s aplice cât mai bine

acele sfaturi si s foloseasc cât mai mult din ele. Grajdurile lor sunt tot asa de

îngrijite ca si casele. Vitele sunt bine pzitesi de frig si de foame, teslate în fiecare zi.

De aceea ele sunt fi^lmoase, muncesc mult si produc mult. în grajdurile lor am gsit

adesea scris de rani pe câte o bucat de carton: "Iubii animalele, prietenii notri de

munc!"

Dup vreo lun, satul s-a învat cu mine. Eram cunoscut sub numele de "Le

roumain"(Românul). Auziser c sunt student la doctorat si seara stteam de vorb cu

ei. îi interesau problemele de filosofic, chestiuni politice, situaia internaional, iar

din Economia Politic, cu deosebire, problema preturilor, legea cererii si ofertei si

altele, care stabilesc preul; cauzele scderii sau urcrii preturilor si timpul potrivit

162

pentru vinderea produselor lor. ranii între 25-40 ani, se orientau foarte bine în toate

aceste chestiuni si puteai discuta cu ei probleme oricât de înalte. Le înelegeau.

***

De la un timp am început sâ-mi prepar examenele. Mota îsi dduse examenele în

Iunie, înainte de plecare, cu mare succes.

Ziua munceam, iar seara si noaptea cât puteam sta, citeam. Pentru anul I aveam 4

obiecte: Economia Politica, Istoria Doctrinelor Economice, Legislaia Industriala si

Legislaia Financiara. Dupâ doua luni însâ au început sâ-mi slâbeascâ puterile.

Alimentaia nu era suficienta. în ultimele zile mâneam numai cartofi fieri. La douâ

trei zile, câte un kg. de lapte, iar came, odatâ pe sptmâna. Uneori brânza. Atât

puteam eu câtiga cu munca mea. Mai râu decât mine, era însâ soia mea care se

anemiase mult. în Octombrie m-am prezentat la examen. Am câzut, desi la obiectul

principal. Economia Politica, luasem cea mai mare nota si la celelalte obiecte note de

trecere, la Legislaia Financiara obinând numai noua, limita pentru doctorat fiind

zece. Pentru moment am râmas dezorientat. Nu fusesem un element strlucit la carte

niciodat, dar nu czusem niciodat pân acum la vreun examen, fiind cotat printre

elementele bunisoare.

în greaua situaie materiala în care mâ aflam, era o lovitura. Greutatea sttea în aceea

ca nu mâ mai puteam prezenta decât peste trei luni si din nou la toate materiile. M-amîncpînat si m-am hotrât s reiau munca de la capt. Lucrul la tar se terminase.

Czuse zpad. Numai la tiatul lemnelor în pdure puteam sm mai duc. în

schimbul ajutorului pe care-1 ddeam, am cptat si eu un car cu lemne.

Au început îns s-mi vin ajutoare din tar. De acas si de la printele Mota, dintr-un

împrumut pe care-1 fcuse în numele meu, la o banc.

Am petrecut iama si srbtorile Crciunului, în mijlocul ranilor si cu deosebire în

mijlocul familiei Belmain-David. în sesiunea de Febmarie m-am prezentat din nou si

mi-am luat examenele anului întâi de doctorat. Imediat m-am apucat de prepararea

celui de al doilea an: Drept Administrativ, Filosofia Dreptului, Istoria Dreptului

Francez si Dreptul Intemational Public. în primvar mi-am luat si eu o grdin, pe

care am început s-o lucrez pe cont propriu.

Dar în luna Mai 1927, primesc o scrisoare desperat de la Mota si apoi altele de le

Focani si de la studeni, prin care eram chemat de urgent în tar, deoarece Liga se

mpsese în dou. De la Mota si Hristache Solomon primesc si bani de dmm. Pân la

examene îns, mai aveam o lun de zile.M prezint Decanului Facultii si spunându-

i, c trebuie s plec de urgent în tar, îi cer sâ-mi îngduie am prezenta mai înainte

pentm a-mi da examenele. Cererea mi-a fost aprobat. La 16 Mai, am dat examenele

163

si le-am luat. La 18 Mai, am pornit spre tara, luându-mi rmas bun de la locuitorii din

Pinet, în mijlocul crora trisem aproape un an de zile. Unii dintre ei, cei mai btrâni,

când am plecat, plângeau. Alii m-au condus pân la gara din Grenoble.

Venisem în Frana cu îngrijorarea c voi întâlni un popor imoral, putred si deczut,

asa cum se flutura de mult vreme prin lume. M-am convins c poporul francez,

ranul si orseanul, este un popor de o moralitate sever. Imoralitile aparin

strinilor stricai, bogailor tuturor neamurilor, atrai de Paris si de alte orae mari.

Clasa conductoare, dup prerea mea, îns, este iremediabil compromis, gândind,

trind si acionând sub influenta si numai sub influenta iudeo-masoneriei si a

bancherilor ei. ludeo-masoneria si-a fcut din Paris sediu pentru întreaga lume.

(Londra cu

ritul scoian este numai o filial). Aceast clas conductoar e este rupt de întreaga

istorie a Franei si de naiunea francez. De aceea plecând din Frana, fceam o mare

deosebire între poporul francez si între statul masonic francez. Am rmas nu numai cu

dragoste pentru poporul francez, dar si cu credina, care nu mi se va cltina niciodat,

în învierea si biruina acestui neam în contra hidrei care s-a aezat peste el,

întunecându-i gândirea, sugându-i vlaga, si compromitându-i si onoarea si viitorul.

LA BUCURETI

LIGA APRRII NATIONAL-CRESTIN S-A RUPT ÎN DOUAm sosit în Bucureti. Era un dezastru. "Liga Aprrii Naionale Cretine" se

rupsese în dou. Speranele naiei acesteia se prbueau. Un neam care-si încordase

puterile sleite, într-un greu moment al istoriei sale, în lupt cu cea mai mare primejdie

care i-a ameninat vreodat viata, cdea acum la pmânt cu toate speranele lui

nimicite. Acest naufragiu în inimile viteze ale miilor de lupttori, vzându-si cu toii,

într-o clip, nruite jertfele fcute în trecut si toate speranele, inspira un sentiment de

durere chiar si acelora care sttuser departe de micare. O mai mare durere colectiv

nu mi se întâmplase s vd pân atunci. Toate valurile acelea de entuziasm de la

Severin la Focani, de la Câmpulung la Cluj, se transformaser în valuri de dur ere si

dezndejde.

M-am dus la Parlament si m-am prezentat profesorului Cuza. Spre marea measurprindere, am gsit pe un singur om vesel în mijlocul durerii generale. Acesta era

prof. Cuza. Redau textual si cu cea mai mare contiinciozitate convorbirea avut.

- Bine ai venit, Cornelie drag, apropiindu-se de mine si întinzându-mi mâna. Tu esti

un biat bun. S-ti caui ca si pân acum de treab si va fi foarte bine.

164

- Domnule Profesor, sunt amrât pânâ în adâncul inimii mele de nenorocirea care s-a

abtut asupra noastr.

- Dar nu s-a întâmplat nici o nenorocire. Liga este mai puternica decât oricând. lata,

am venit de la Brila ieri. Acolo a fost ceva, nemaipomenit. M-a primit poporul cu

muzici, cu tobe, cu urale nesfârite. Ai sâ vezi ce e în tar. Tu nu sti ce e. Toata tara e

cu noi. Incâ vreo câteva vorbe si am plecat. Mâ întrebam apoi nucit...

- Un sef, vâzându-si trupa lui sfâiata de dureri, rupta în doua si cuprinsa de

dezndejde, s se afle în cea mai perfect voie bun si veselie? S nu-si dea seama de

dezastrul care fierbe sub el? Sau îsi d seama., si atunci cum este cu putin s-i parbine?

CE SE ÎNTÂMPLASE

Cei 1 0 parlamentari ai Ligii au lsat de dorit, dup prerea mea, în toat activitatea

parlamentar si extraparlamentar din timpul anului ce trecuse. Erau elemente slabe?

Hotrât, nu. Erau de rea credin? Hotrât, nu. Erau de absolut bun credin, dar cu

mici insuficiente, fie de pregtire în materie de cunoatere a problemei jidnesti, cei

mai receni; fie mai greoi în deplasârisi aciune, cei mai btrâni. Dar acestea sunt

inerente oricror oameni adunai într-o organizaie si trebuiesc modelate si complinite

de conducere si corectate cu mult dragoste. Atunci, care au fost cauzele adevrate ale

acestei situaii?

Dup prerea mea:

1 . Lipsa de coordonare a aciunii parlamentare si extraparlamentare.

2. Lipsa de unitate sufleteasc, absolut necesar unei asemenea organizaii,

înconjurat din toate prile de ochi inamici care încearc s profite de orice

neînelegere intem.

Aceste dou îns, au la baz o alt cauz si anume:

Lipsurile conductorului, greelile lui. Un conductor trebuie s fac necontenit

scoal, în sensul vederilor lui, cu toti lupttorii din jur, pentru ca s asigure unitatea de

gândire a blocului respectiv. S elaboreze un plan de lupt. S dea directive în materie

de aciune. S fie un permanent slujitor al unitii micrii, încercând cu dragostea lui,

cu chemrile lui, cu observaiile, cu pedepsele, sâ netezeasc neînelegerile si

nepotrivirile inerente o ricârei organizaii. Sâ fie un neîncetat îndemn ctre toti la

îndeplinirea datoriei lor. S procedeze cu dreptate, respectând normele de conducere

pe care si le-a impus si în baza crora si-a adunat oamenii.

165

Din toate acestea, profesorul Cuza n-a fcut nimic. N-a fâcut scoal cu oamenii sâi

nici mcar consftuiri.

- Sâ facem o consftuire, D-le Cuza, îi spuneau unii din ei, ca sa stim si noi ce

atitudine sâ luam si cum sâ ne prezentâm în Parlament.

-N-avem nevoie de nici o consftuire, pentru ca noi nu suntem partid politic.

N -a dat niciodatâ nici o directivâ nimânui. Veti gâsi volume de valoare, zeci de

brouri scrise de prof Cuza, veti gâsi sute de articole, dar desfid pe oricine s-ar

încumeta sâ-mi aducâ zece circulâri sau ordine de organizare sau de aciune date celei

mai zbuciumate organizaii politice, de la 4 martie 1923, data înfiinrii ei, si pân la

20 mai 1927, momentul desfiinrii ei. Nu veti gsi, nu zece, nici cinci, nici trei.

Profesorul Cuza a îndemnat, dar el n-a fost un animator.Profesorul Cuza a pedepsit,

dar atunci când a pedepsit, a provocat un adevrat dezastru, fiindc a procedat frînelepciune.

Intre timp, din cauza situaiei înfiate mai sus, se înelege câ o parte dintre

parlamentari, vzând si simind c lucrurile nu merg cum trebuie, îsi manifestau

nemulumirile lor. Ei vedeau c, încetul cu încetul, micarea merge spre ruin, mai

ales, câ pe lâng lipsa unor directive, mai interveneau, din timp în timp, si unele ieiri

ale prof Cuza la tribuna Parlamentului, carea veau în adevr un efect uluitor si

descurajator pentru micarea întreag. Asa bunoar, când imediat dup deschiderea

Parlamentului, unul din deputaii Ligii protesta împotriva strii de asediu si a

samavolniciilor ne mai pomenite, întâmplate la Focani, prof Cuza s-a ridicat si a

spus c bine a fcut guvernul c a instituit starea de asediu si c el ar fi fcut la fel,

spiritele fiind agitate din cauza jidanilor. Altdat vorbind la mesaj, spunea,

combtând pe rniti (care de altfel erau în opoziie): c Partidul poporului ar putea

deveni un factor de guvernmânt prin sistemul rotativei cu Partidul liberal, dacGeneralul Averescu si-ar însui doctrina "Ligi Aprrii Naionale Cretine".

Aceste lucruri aruncate de la tribun, tocmai în momentul în care mii oameni lovii,

schingiuii si nedreptii, ateptau cu înfrigurare, ca o slab mângâiere pentru

suferinele lor, mcar un cuvânt de înfierare a guvernului ale crui victime erau,

împrtiau o atmosfer de descurajare pretutindeni.

în cele ce urmeaz, redau dup Monitorul Oficial, un pasaj din discursul amintit:

"Rmân dar actualmente în slujba Statului dou partide mature, partide de ordine,

ale ordinii actuale, partide de guvernmânt, care se complecteaz si care asigur

jocul normal al mecanismului constituional: Partidul Poporului si Partidul Liberal.

Ele sunt aezatepe baze solide, rezemându-se pe interese deproducie, desi diferite.

166

totui ambele generale, reale sipermanente care le asigur dinuirea si eficacitatea

aciunii lor. Noua oper de organizare constituional si politic a trii este opera la

care au lucrat împreun aceste partide, fiecare în msura rspunderii si roluluipecare l-au avut: de guvern si opoziie. Partidul Poporului va continua opera început

creia îi va aduce to ate ameliorrile pe care practica sincer si de bun credin le

va învedera ca necesare pentru consolidare mai departe a Satului si unificare

desvârit a trii... Partidul Liberal este exponentul intereselor burgheziei

româneti, al intereselorfinanciare, comerciale si industriale legitime si

indispensabile, bunului mers al trii. Partidul Poporului chemats desvâreascorganizaia economic a Statului, asezând-o pe temelii reale, preocupat de nevoile

tuturor în cadrul intereselor superioare ale trii, se sprijin în specialpe interesele

generale, reale si permanente ale productiunii agricole, factorprecumpnitor al vieii

noastre economice. Partidul Poporului care are rdcinile cele mai adânci si cele

mai întinsepe tot cuprinsul trii, în cadrul armoniei sociale... vreas dea plugarilor

stpânitori depmânt rolul ce li se cuvine în economia Statului potrivit muncii si

numrul lor.

(Monitorul Oficial, 30 iulie 1926, pag. 395)

Aceasta atitudine din partea unui conductor de micare naionala, este incalificabila.

A face apologia partidelor pe care micarea naionala le denuna ca pe o nenorocire

abtuta deasupra României si în contra crora lupt cu sacrificii dureroase, pentru a

crea o nou soart acestei tri, alta decât cea hrzit de polit icienii partidelor, este tot

una cu a-ti condamna la moarte propria micare.

A ridica în slav sistemul rotativei reprezentat prin Partidul liberal si averescan,

denunate de tine însuti, timp de o viat întreag, ca dumane ale neamului, înseamna înltura orice perspectiv de biruin a micrii naionale pe care o conduci

dovedind totodat, prin acest fapt, c tu însuti nu crezi în ea. Ce ar zice lumea de un

comandant de trupe eroice, care se lupt, fac jertfe supreme, cred în biruina lor,

triesc si sunt gata sâ moar cu gândul la ea, comandant care, într-un discurs în timpul

luptei si în fata miilor de rnii czui, le-ar vorbi ridicând în slav trupele inamice si

prevestind victoria acestora. Ce s-ar întâmpla cu biata trup, care în loc de a auzi un

cuvânt de înlare a ndejdilor ei în biruin, ar auzi pe însui comandantul ei vorbind

despre frumoasele perspective de victorie ale trupelor inamice? Ce s-ar întâmpla?

Trupa aceea s-ar împrtia demoralizat.

Asa s-a întâmplat. Muli lupttori pe frontul micrii naionale s-au împrtiat

dezndjduii. Datorit acestei atitudini ciudate, deputaii Ligii au început s-si

manifeste nemulumirea. Ei au greit, dup prerea mea. Nu aveau dreptul s-si

manifeste aceste nemulumiri decât numai fat de preedinte si în cadrul restrâns al

167

conducerii. Ei însâ au depit acest cadru. în condiiile acestea, fiecare vorba aruncata

însemneaz o nenorocire în plus peste aceea provocat de însui preedintele micrii.

încetul cu încetul, greelile unora si ale altora au dus la rcirea relaiilor dintre ei.

Pân când, într-o zi, deputatul Paul Iliescu, fr un motiv binecuvântat si fr o

judecat prealabil, deci fr respectarea normelor si legilor organizaiei, este eliminat

din "Liga Aprrii Naionale Cretine".Nu numai atât, dar fr ca preedintele sspun mcar vreunuia din parlamentari ceva, ci pur si simplu, anunând de la tribun,

c a eliminat pe Paul Iliescu din L.A.N.C. si cerând în acelai timp ca s fie dat afar

din Parlament, iar locul de la Câmpul ung s fie declarat vacant.

Aceasta a czut ca un trsnet pe capul bieilor deputai ai Ligii. Peste dou zile, prof.

Sumuleanu, care între timp venise de la lasi, a fcut o comunicare Camerei, isclit si

de ceilali deputai: Ion Zelea-Codreanu, Vaier Pop, Dr. Haralamb Vasiliu, Prof.

Cârlan, prin care afirmau c declaraia prof Cuza, în orice caz, e prematur, deoarece

statutele prevd câ excluderile se pronun de comitet. în cazul de fat comitetul habar

nu avea de aceast chestiune. El nu cunotea ni ci o vin acestui om, dar nu cerea sfie eliminat. Comitetul cerea ca omul s fie întâi judecat, ca s se poat apra. Cereau,

prin urmare, s se respecte statutul; s se respecte legea pe care au jurat toti. în acelai

timp s-au fcut intervenii în acest sens la profesorul Cuza.

Rezultatul acestor intervenii:

Toti semnatarii sunt eliminai din "Liga Aprrii Naionale Cretine", în frunte cu

prof universitar Sumuleanu si cu tatl meu, unii dintre acetia având merite de muncsi de jertf la formarea acestei ligi mai mari decât însui prof Cuza. Prof Sumuleanu

era însui vicepreedintele Ligii. Si acetia dati afar tot fr nici o judecat; fr a li

se spune ceva, fr a fi fost întrebai.

Dup prerea mea, procedarea prof Cuza, în calitate de preedinte al organizaiei,

cruia îi incumba datoria de a avea cea mai mare grij pentru viata organizaiei, si cea

mai mare atenie la orice msur în stare s-i pericliteze existenta, a fost fundamental

greit. în fond nedreapt si cu totul ne le loculei, mai ales având în vedere persoanele

în joc. Era însui comitetul de conducere al Ligii. Erau creatorii acestei organizaii.

Msura era nejudecat, fiindc profesorul Cuza n-a prevzut consecinele care

decurgeau din ea, pentru micare. Imediat dup ac eastâ eliminare se scoate "Aprarea

Naional" prin care se afirm, c aceti oameni în frunte cu prof. Sumuleanu si Ion

Zelea-Codreanu s-au vândut jidanilor, rspândindu-se în toat masa Românilor

aceast insinuare.

Prof Sumuleanu, prieten nedesprit de un sfert de veac, om de o corectitudine

exemplar, a fost oribil si incalificabil atacat în "Aprarea Naional" de sub direcia

168

si îndrumarea D-lui Cuza. Umbla pe strada copleit de durere, sub acuzaia de trdare.

Atunci prof. Sumuleanu a scos, drept rspuns, o broura intitulat "Miselia unor

prieteni". De data aceasta, prof. Cuza, dup prerea mea, nu numai c a fost nedrept, a

fost mai mult decât nedrept. Eliminaii, la rândul lor, au greit, scoând manifeste cu

atacuri deopotriv de nedrepte, dar greeala acestora, era consecina

greelii profesorului Cuza.

Toate acestea se petreceau în durerea sfâietoare a tuturor lupttorilor si în marea

satisfacie si btaie de joc a jidnimii. Eu am sosit în acest moment. în Parlament se

judeca chestiunea d ac deputaii dati afar din Lig îsi pierd mandatele de

parlamentari.

M întreb si acum: Oare profesorul Cuza, când a luat aceste msuri a fost victima unor

sugestii sau a unor intrigi, sau asa a judecat singur, c e bine?

Peste câteva zile, intervenindsi ceilali din afar, înmrmurii de msurile profesorului

Cuza si cerând s se împace lucrurile, prin revenirea asupra eliminrilor fcute si prin

respectarea dispoziiilor statutare, ne pomenim cu o a treia msur prin care sunt

considerai eliminai si acetia. Printre ei erau: Generalul Macridescu, prof. Traian

Brileanu, Hristache Solomon, prof. Ctuneanu etc.

Prin lume se împrtia sistematic zvonul, c toti cei eliminai s-au vândut jidanilor.

Printre agenii activi în împrstierea acestor zvonuri: Colonelul Neculcea si Liviu

Sadoveanu, unul mâna dreapt si altul cea stâng a profesorului Cuza.

Eliminaii s-au constituit atunci în "Liga Aprrii Naionale Crestine-Statutare", voind

s spun prin aceast denumire, c ei se pstreaz în cadrul statutului. In acest timp

profesorul Cuza convoac la lasi, în sala Bejan, o mare adunare naional, la care iau

parte vreo mie de oameni si care ratific eliminrile pe baza c s-au vândut jidanilor.

M opresc aici si nu trec la observaii asupra celor ce se scriau, fie de o tabr, fie de

alta, considerând, atât cât am consemnat, ca fiind suficient pentru înelegerea situaiei

micrii în acea vreme. Atât doar as vrea s adaug: c timpul (au trecut nou ani) a

dovedit c prof Cuza a greit; pentru c, nici p rof Sumuleanu, asa de crunt lovit în

onoarea lui, nu s-a vândut jidanilor, nici tatl meu care a primit lovituri aproape

mortale din partea puterii iudaice (de care prof Cuza nu s-a învrednicit), nici

Generalul Macridescu, nici prof. Gvnescul, nici pro f. Traian Brileanu, nici prof.

Ctuneanu, nici Dr. Vasiliu, nici prof Cârlan, nici preotul Mota etc.

Ani dup aceea, dup ce dezastrul s-a întins ca un pustiu peste Lig, a venit prof Cuza

la vechiul su prieten, prof Sumuleanu, pe care îl lovise asa de crud, si i-a spus:

169

-Draga Sumulene, n-am nimic cu tine. Hai sa ne împâcâm!

Profesorul Sumuleanu însâ, s-a întors si plecând i-a zis:

-E prea târziu.

Nu pentru câ prof. Sumuleanu n-a vrut sa ierte o lovitura cruda, pe care o primise, ci

pentru câ jos, era cenua unei miscâri si a unor sperane româneti.

CUM AM PROCEDAT ÎN FATA ACESTEI SITUAII

Am sosit din Frana, în mijlocul acestui dezastru care se abtuse peste micarea

naional, cu intenia de a se salva ceea ce se mai putea salva. Am convocat la lasi, în

cea mai mare grab, grupul "Vcreti", si o parte din conductorii tineretului

universitar din cele patru centre.

Intenia mea a fost sâ localizez dezbinarea produsa, realizând un bloc al tineretului. Sfac imposibil coborârea în spre tineret a atmosferei de vrjmie care mcinarândurile btrânilor. Dup cum era si natural, acest bloc voiam s-1 bazez, în primul

rând, pe contiina, c dezunirea si ura dintre noi însemneaz moarte pentru micarea

naional. Odat, acest bloc înfptuit, voiam ca sâ ne îndreptm spre liniile care

ardeau ale btrânilor si prin intervenii, fcând cele mai hotrâte presiuni pentru

reabilitarea unitii, s putem salva situaia.

Planul meu îns a czut. Tineretul era deja cuprins de flcrile mistuitoare ale

învrjbirii, încât la lasi propunerea mea, cu toate legturile care existau între mine si

acest tineret, n-a gsit nici un rsunet în inimi. Si aceasta cu atât mai mult cu cât la

conducerea studentimii din lasi, care ar fi putut da în aceste ceasuri se mnalul unei

direcii salvatoare, se ridicase o serie de elemente slabe, cu porniri sufleteti spre ru.

Din tot tineretul n-a rmas în picioare în jurul acestei propuneri, decât vechiul grup de

la Vcreti. Si pe lâng el câiva tineri studeni ieeni, în numr de 10-12, printre care

din cei mai vechi: Ion Blnaru, Ion Bordeianu, Victor Silaghi, iar din cei mai noi, un

grup de Ardeleni în frunte cu Ion Bnea, Emil Eremeiu, Misu Crisan. Din tot tineretul,

atât rmsese în jurul nostru.

Mi-am continuat planul. Am plecat la Bucureti cu întregul grup ca sm prezint

celor dou fraciuni. Ne-am prezentat întâi "Statutarilor", cerându-le s fac orice

sacrificii pentru a putea restabili unitatea micrii. Dup câteva ore, ei au consimit la

reunire, fiind gata a face sacrificii, dar cerând ca pe viitor s se respecte

statutul. Dup aceasta ne-am prezentat profesorului Cuza. El îns, în urma

170

rugminilor si argumentrilor noastre, a refuzat. Discuia avuta cu acest prilej e bine

sâ n-o mai redau.

Am plecat. în sufletele noastre se coborâse pustiul. Tot ce se ridicase, toata strlucirea

de ieri a acestei miscâri nu venise ca un dar al norocului. Totul crescuse din lupta

purtata, pas cu pas, si metru cu metru. îngrmdisem hotrâri grele peste hotrâri,

înfrunta sem primejdii peste primejdii, riscuri peste riscuri, dureri fizice si morale,

care de care mai sfredelitoare, sntate din sntatea noastr, sânge din sângele nostru,

lupt si jertfa cu fiecare zi.

Acum totul se prefcea în scrum.

LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAILîn fata situaiei de mai sus, m-am hotrât sâ nu merg nici cu o tabra, nici cu

cealalt. Nici sm resemnez, ci s încep organizarea tineretului pe rspunderea mea,

dup sufletul si capul meu si s continui lupta iar nu s capitulez.

In mijlocu 1 acestor frmântri si ceasuri de rscruce ne-am adus aminte de icoana

171

care ne-a ocrotit în închisoarea Vcreti.Ne-am hotrât s strângem rândurile si s continuam lupta sub protecia Sfintei

Icoane. In acest scop, ea a fost adusa la cminul nostru din lasi, din altarul bisericii

Sfântul Spiridon, unde o lsasem cu trei ani în urm.La aceste gânduri, grupul "Vcreti" s-a alturat imediat. Peste câteva zile am

convocat la lasi pentru Vineri 24 iunie 1927, ora zece seara, în camera mea din str.

Florilor No.20, pe Vcresteni si pe putinii studeni care mai rmseser legai de

noi. Intr-o condic, cu câteva minute înainte, scrisesem urmtorul ordin de zi,

numerotat cu No. 1

:

"Astzi, Vineri 24 iunie 1927 (Sf. loan Boteztorul), ora zece seara, se

înfiineaz: "LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL", sub conducerea mea.

S vin în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. S rmân în afar cel ce are

îndoieli.

"Fixez ca sef al grzii de la Icoan pe Radu Mironovici."

Aceast prim edin a durat un minut, adic atât cât am citit ordinul de mai sus,

dup care cei prezeni s-au retras, rmânând ca s cugete dac se simt destul de

hotrâi si tari sufletete, pentru a psi într-o asemenea organizaie, unde nu era nici un

program, singurul program fiind viata mea delupte de pân atunci si a camarazilor mei

de închisoare. Chiar si pentru cei din grupul "Vcreti" am lsat timp de gândire si de

cercetare a contiinei lor, pentru a vedea dac nu au vreo îndoial sau rezerv

deoarece pind aici vor trebui toat viatalor s mearg înainte fr nici o ovire.

Intima noastr stare sufleteasc din care s-a nscut Legiunea a fost aceasta: nu ne

interesa dac vom birui, dac vom cdea înfrâni sau dac vom muri. Scopul nostru

era altul: de a merge înainte, unii. Mergând împreun, unii, cu Dumnezeu înainte si

cu dreptatea neamului românesc, orice soart ne-ar fl druit, înfrângerea sau moartea,

ea va fl binecuvântat si va da roade pentru neamul nostru. Sunt înfrângeri si sunt

mori care trezesc un neam la viat, dup c um sunt si biruine dintre acelea care-1

adorm, spunea profesorul lorga, odat.

***

în aceeai noapte si în aceeai condic, am redactat o scrisoare ctre profesorul Cuza

si alta ctre Profesorul Sumuleanu. A doua zi la 10 dimineaa, ne-am adunat toti

"Vcrestenii", si am plecat la profesorul Cuza, acas, în str. Corescu No. 3.

Dup atâia ani de lupte si grele încercri, mergeam acum s ne lum rmas bun de

la profesorul Cuza si s-i cerem s ne dezlege de jurmintele pe care le-am depus.

Profesorul Cuza ne-a primit în aceeai camer în carem botezase pe mine cu 28 ani

172

în urma. Aici el, stând în picioare de o parte a biroului, iar noi de cealalt parte, i-am

citit urmtoarea scrisoare:

"Domnule Profesor,

Am venit acum pentru cea din urm dat la Dvs. ca s ne lum rmas bun si s vrugm s ne dezlegai de toatejurmintele depuse.

Pe calea care mergei acum, noi nu v maiputem urma, deoarece nu mai credem

într-însa. A mergefr credin nu putem, deoarece, nou, credina ne-a dat tot

avântul în lupt.

Rugându-vs ne dezlegai dejurminte, noi rmânem s luptm singuri, dup cumne va conduce mintea si inima noastr".

Profesorul Cuza ne-a vorbit apoi în felul urmtor:- Dragii mei, va dezleg de jurmintele pe care le-ati depus siv sftuiesc, ca

mergând în viat, de acum înainte singuri, s nu cumva s facei greeli. Pentru c,mai ales în politic, greelile se pltesc scump. Iat, avei în fat greelile pe care le-a

fcut în politic Petre Carp si care i-au fost fatale.

Eu , din partea mea, v doresc tot binele în viat. Dup aceasta ne-a întins mâna si amplecat.

*

Asa am crezut noi câ este corect sâ procedam si câ aceasta este calea de onoare pe

care ne obliga sâ mergem numele nostru de lupttori.

De acolo amtrecut la profesorul Sumuleanu, în str. Sâulescu si i-am citit si lui o alt

scrisoare, cam în aceeai termeni, prin care anunam pe "Statutari", c nu-i putem nici

pe ei urma si înelegem sâ ne croim de acuma: calea noastr.

***

Plecând si de la el, am simit în inimi singurtatea pe lume. Acum eram singuri ca

într-un pustiu si va trebui sâ ne tiem, prin propriile noastre puteri, drum în viat.

Ne-am strâns si mai mult în jurul icoanei. Si cu cât greutile ne vor asalta si

loviturile lumii vor curge mai grele peste noi, cu atât vom sta mai mult sub scutul

Sfântului Arhanghel Mihail si la umbra sbiei lui. El nu mai era pentru noi o

fotografie pe o icoana, ci îl simeam viu. Acolo la icoan, fceam de gard cu

schimbul, zi si noapte,cu candela aprins.

MATERIA

Când ne-am adunat de la cmin cu toii, noi cinci si înc vreo zece studeni din anul I

si II si când am voit sâ scriem câteva scrisori, vestind hotrârea noastr d-lui Hristache

173

Solomon si altora, abia atunci ne-am dat seama cât suntem de sraci, pentru ca toti la

un loc nu aveam bani nici mâcar cât ne trebuiau pentru plicuri si mârci. Pânâ atunci ne

duceam, de câte ori aveam nevoie, la btrâni si ceream. De acum înainte nu mai avemde unde cere. Sâ porneti la o organizatiepoliticâ farâ nici un ban. Era si o greutate si o

cutezana. în acest secol, în care materia este atotstâpânitoare, în care nimeni nu

pornete la ceva cât de mic farâ sâ se întrebe mai întâi "câi bani are". Dumnezeu a

vrut sâ arate, ca, în lupta si biruin ta legionar, materia n-a jucat nici un rol.

Prin gestul nostru cuteztor, ne desolidarizm de o mentalitate atotstâpânitoare peste

veac si peste lume. Ucidem în noi o lume, pentru a înla o alta pânâ la cer. Domniaabsolut a materiei era rstumat, pentru a fi înlocuit cu domnia spiritului, a valorilor

morale.

Nu negam si nu vom nega existenta, rostul, si necesitatea materiei în lume, dar negamsi vom nega de-a pururi dreptul stpânirii ei absolute. Izbeam, asa dar, într-o

mentalitate în care vielul de aur era socotit ca centru si îneles al vieii. Ne-am dat

seama c pe calea aceasta, a raporturilor rsturnate, dintre spirit si materie, am fi

sectuit în noi orice curaj, orice putere, orice credin si orice ndejde. Singura formoral în începutu rile noastre nu am gsit-o decât numai în credina nestrmutat, cplasându-ne în armonia originar a vieii - subordonarea materiei spiritului - vomputea înfi-ânge adversitile si vom putea birui în contra puterile satanice, coalizate în

scopul de a ne nimici.

RAIUNEA

O alt caracteristic a începutului nostru, în afar de lipsa de bani, a fost lipsa de

program. Noi nu am avut nici un program. Si acest fapt va nate desigur un mare

semn de întrebare. Organizaie politic fr nici un program izvorât din raiune, din

capul unui om sau al mai multora? Dar nu ne-am legat împreun cei ce cugetam la

fel, ci acei ce simeam la fel. Nu cei ce aveam acelai fel de a gândi, ci acei ce aveam

aceeai construcie sufleteasc. Era un semnal c statuia unei alte zeie - Raiunea - va

fi sfrâmat. Pe aceea pe care o ridicase lumea în contra lui Dumnezeu, noi, farâ a o

arunca si dispreul, vom pune-o acolo unde e locul ei, în slujba lui Dumnezeu si a

rosturilor vieii. Dac nu aveam, asa dar, nici bani, nici programe, aveam în schimb pe

Dumnezeu în suflete si el ne insufla puterea nebiruit a credinei.

ÎN CONTRA MISELIEI

Apariia noastr a fost salutat cu un uragan de ur si de ironii. Cele dou tabere ale

Ligii au rupt raporturile cu noi. Studenii de la lasi ne-au prsit toti, iar atacurile

"Cuzistilor", date pân acum împotriva "Statutarilor", se vor îndrepta de acum si se

174

vor înfige ca nite sgei în inimile noastre. Nu ne vor durea rnile sgeilor, ci vomrmâne îngrozii de ceea ce vom descoperi în oameni. în scurt, vom fi rspltii si

onorai pentru tot ce fcusem noi pân acum, cu cele mai grele ofense si vom primi

peste obraz lovitura dup lovitura. Nu vom simi numai ura, dar vom vedea în toata

goliciunea lor, lipsa de caracter si incorectitudinea sufleteasc. în curând vom deveni

"exploatatori ai ideii naionale", în interesul persoanelor noastre. Nu credeam c acei

ce se bteau acum un an cu pumnii în piept, cerând rsplat pentru pretinsele lor

suferine, vor avea acum si acest curaj de a ne arunca în fas ofensa de mai sus. In

curând se va afla c ne-am... "vândut jidanilor" si chiar se vor scrie articole pline de

insulte si vor fi rani care vor crede si oameni care ne vor întoarce spatele. Pe

nedrept. Insulte, pe care n-au îndrznit nic iodat s ni le adreseze dumanii, din

team, ni le aruncau acum prietenii, far team si fr s le fie ruine.

Dac este adevrat c noi, care am trecut pe unde am trecut si ale cror trupuri au

suferit ce au suferit, am fi în stare de asemenea infamie, de a ne vinde în grup la

inamic, atunci nu rmâne decât s se pun dinamit acestui neam si s fie aruncat în

aer. Nu merit s mai triasc un neam care a nscut si a crescut la sânul suasemenea copii.

Dar dac nu-i adevrat, cei ce le inventeaz si le colporteaz sunt nite misei, care

seac încrederea naiei în propriul ei viitor si destin. Pentru acetia nici o pedeaps din

partea trii nu este prea mare.

Ce încredere s mai aib neamul acesta în biruina si viitorul lui, dac în toiul luptei

grele pe care o duce aude c noi, copiii, pe care el ne-a ridicat în braele lui, punându-

si în noi ndejdile cele mai sfinte, l-am vândut.

Las acele zile numai în amintirea acelor ce le-au trit. Lor, camarazilor mei de

atunci, martori ai acelor ceasuri, le-am spus:

-S n-aveti team de aceti pigmei, cci cine are asemenea suflet, nu poate niciodat

birui. Pe acetia îi veti vedea odat czând în genunchi la picioarele voastre. S nu-i

iertai. Pentru c nu vor face-o din contiina pcatului svârit, ci dintr-o miselie. Iar

acum de s-ar coborî peste noi iadul cu toate duhurile lui necurate, neclintii pe poziie,

îl vom învinge.

Pân la acea dat vzusem fiara din om. Acum am vzut mielul din om. Pziti-v

pe voi si copiii de azi si de mâine ai neamului românesc si ai oricrui neam din lume,

de aceast racil îngrozitoare: miselia.

Toat inteligenta, toat învtura, toate talentele, toat educaia nu ne vor servi la

nimic, dac vom fi misei.

175

învâtati pe copii votri sâ nu întrebuineze miselia nici în contra prietenului si nici în

contra celui mai mare duman al lor. Câci nu vor învinge, ci vor fi mai mult decât

învini, vor fi strivii. Nici în contra mielului si a armelor lui miselesti sâ nu

întrebuineze miselia, pentru câ de vor învinge, nu va fi d ecât un schimb de persoane.

Miselia va râmâne neschimbatâ. Miselia învinsului va fi înlocuitâ cu miselia

învingâtorului. în esentâ, aceeai miselie va stâpâni peste lume. întunericul miseliei

din lume nu poate fi alungat prin alt întuneric, ci numai prin 1 umina pe care o aduce

sufletul viteazului, plin de caracter si onoare.

***

Si totui, prin acest baraj de urâ si de miselie, au venit la noi, din prima zi, ca la un

liman dâtâtor de nâdejde: Hristache Solomon, omul acela de mare cuvânt si de mare

onoare, inginerul Clime, inginerul Blânaru, avocatul Miile Lefter, Andrei C. lonescu.

Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim, Costâchescu, Ion Butnaru, ierodiaconul Isihie

Antohie etc. Toti distini si vechi lupttori în Liga, îmi fceau acum impresia unor

naufi"agiati, al câror vapor se scufundase în largul marii, iar ei soseau obosii si

turburai pe mica noastrâ insulâ, unde vor gâsi si linite sufleteascâ si încredere în ziua

de mâine.

Generalul Macridescu ne-a spus:

- Desi btrân, voi merge cu voi si vâ voi ajuta, cu o singur condiie: sâ nu mai

întindeti mâna acestor oameni, lipsii de onoare, pentru câ aceasta m-ar degusta peste

mâsurâ si mi-as pierde toate iluziile.

Prof. Ion Gâvânescul a început sâ se intereseze de noi si de ceea ce fceam.

ÎNCEPUTURI DE VIATÂ LEGIONAR

Patru linii brâzdeazâ mica noastrâ viatâ initialâ:

1 . Credina în Dumnezeu. Toti credeam în Dumnezeu. Nu era nici un ateu printre noi.

Cu cât eram mai încercuii si mai singuri, cu atât preocuprile noastre se ridicau mai

mult spre Dumnezeu si spre contactul cu morii notri si ai neamului. Aceasta ne

dâdea o târie invincibil si o senintate luminoas în fata tuturor loviturilor.

2. încrederea în misiunea noastrâ. Nimânuia nu i se putea servi nici cel mai mic

argument despre posibilitatea victoriei. Eram asa de putini, asa de tineri, asa de sraci,

asa de urâi si de urmrii de toat lumea, încât toate argumentele scoase din starea de

fapt pledau contra unor perspective de biruin. Totui mergeam înainte, datorit

numai încrederii în rosturile noastre, o încredere nelimitat în steaua noastr si a

neamului.

176

3. Dragostea dintre noi. Unii ne cunoteam mai dinainte, având mari legaturi

sufleteti, alii însâ erau copii, studeni în primul sau al doilea an, pe care nu-i

cunoscusem niciodat. Din cele dintâi zile s-a stabilit între noi toti o legtura de

dragoste ca si cum am fi fost din aceeai familie si ne-am fi cunoscut de mici copii.

Era nevoie de un echilibru interior pentru a putea rezista. Dragostea dinuntru trebuia

s fie de aceeai intensitate si for, cu presiunea noianului de ur din afar. Viata

noastr în acest cuib nu era o viat oficial si rece, cu distant între sef si soldat, cu

teatru, cu declaraii retorice si ifose de efie. Cuibul nostru era cal d. Raporturile

dintre noi erau absolut familiare. Cineva nu intra aici ca într-o cazarm rece, ci ca în

casa lui, ca în familia lui. Aici nu venea numai pentru a primi ordine. Aici gsea o

raz de dragoste, un ceas de linite sufleteasc, un cuvânt de încurajare, o mângâiere,

un ajutor la nenorocire sau la nevoie. Din partea legionarului nu se cerea atât

disciplin, în sens de cazarm, cât bun cuviin, devotament si zel la lucru.

4. Cântecul. Probabil, nepomind pe drumul raiunii, cu alctuire de programe, discuii

contradictorii, argumentri filosofice, conferine, singura posibilitate de manifestare a

strii noastre luntrice, era cântecul. Cântam acele cântece în care simmintele

noastre îsi gseau mulumire.

"Pe o stânc neagr", cântecul lui tefan cel Mare, a crui melodie, se spune, c s-a

pstrat din timpul lui, din generaie în generaie. Se spune c în sunetul acestei melodii

intra tefan triumftor în cetatea sa de la Suceava, acum 500 de ani. Când îl cântam,

simeam trind acele vremuri demrire si de glorie româneasc, ne afundam în cinci

sute de ani de istorie si triam câteva clipe acolo în contact cu vechii soldai si arcai

ai lui tefan si însui cu el.

"Ca un glob de aur", cântecul lui Mihai Viteazu. Cântecul lui Avram lancu; "S sune

iari goarna", cântecul Scolii Militare de Infanterie de la 1917. "Sculai soldai",

compus de Justin Iliesu si de Istrati, pe care noi l-am proclamat Imn al Legiunii etc.

*

Pentru a putea s câni, îti trebuie o anumit stare sufleteasc. O armonie în sufletul

tu. Cel ce merge s fure pe cineva, acela nu poate cânta. Nici cel ce merge s fac o

nedreptate. Nici cel al crui suflet e ros de patimi si de vrjmie fat de camaradul

su. Si nici acela al crui suflet e sterp de credin.

De aceea, voi, legionari de azi sau de mâine, de câte ori veti avea nevoie de avorienta în spiritul legionar, sv reîntoarceti la aceste patru linii de început, care stau

la baza vieii noastre. Iar cânteculv va fi un îndreptar. De nu veti putea cânt a, s stiti

c este o boal carev roade în adâncul fiinei voastre sufleteti sau c vremea v-a

177

turnat pcate peste sufletul curat; iar daca nu le veti putea vindeca, sa va dati de o

parte si sa lâsati locul vostru, celor ce vor putea cânta.

Ducându-neviata pe liniile de mai sus, chiar din primele zile am început sa acionam.

Am fixat sefi, care primeau si ddeau ordine.

N-am pornit prin cine stie ce mari aciuni. în msura în care ni se puneau problemele

în fata, noi le rezolvam.

Cea dintâi aciune a fost aranjarea camerei din câmin, în care era icoana Sfântului

Arhanghel Mihail. Ne-am vâruit-o singuri, am splat pe jos. Legionarele au început sa

coasa perdelute. Apoi, legionarii au scris mai multe maxime strânse de mine. Acestea

erau luate, fie din Sfânta Scriptura, fie din alte scrieri. Cu ele am împodobit pereii.

lata o parte din ele:

"Dumnezeu care nepoart cu carul lui de biruin ".

"Cel ce va birui... Eu voifi Dumnezeul lui".

"Cel ce n-are sabie s-si vând haina si s-si cumpere".

"Luptai cu vitejiepentru credin".

"Feriti-v de poftele crnii, care omoar sufletul"

"Fiti treji".

"Nu alunga eroul din tine".

"Frai la bine... si la ru ".

"Cine sties moar, nu vafi rob niciodat".

"Atept învierea Patriei mele si nimicirea cetelor de vânztori" etc.

în timp de o sptmâna, sediul nostru era aranjat. O a doua msur a fost de alt

natur: atitudinea noastr fat de atacurile din afar. Nu rspundeam. Era ceva greu

pentru toti. Ni se sfâia fiina noastr moral. Era îns timpul eroismului rbdrii.

O alt msur: nimeni nu va cuta s conving pe cineva pentru a-1 determina s se

fac legionar. Obinuita tragere de mânec si pescuire de membri, nu mi-au plcut

niciodat. Sistemul este si a rmas contrar, pân în ziua de astzi, spiritului legionar.

178

Noi ne vom fixa punctul de vedere si atât. Cine va voi, va veni. Si va intra, daca va fi

primit.

Dar cine venea? Veneau oameni de aceeai esena sufleteasca cu noi. Muli? Foarte

putini. La lasi, dupâ un an eram cu doi sau trei, mai muli decât în prima zi. Din tara

însâ, erau mai muli si se înscriau în msura în care se afla de existenta noastr. Toti

acei care veneau la noi aveau doua linii distincte care le puteai vedea clar:

1 . O mare corectitudine sufleteasca.

2. Lipsa de interes per sonal. La noi nu se putea câtiga nimic. Nici o perspectiva

surâztoare nu se deschidea. Aici toti, nu aveau decât de dat: suflet, avere, viata,

capacitate de dragoste si încredere.

Chiar daca se strecura vreun incorect sau vreun interesat, nu putea rmâne printre

noi. Nu-si gâsea mediul prielnic aici. Ieea automat. Peste o lunâ, un an, doi sau trei,

retrâgându-se, dezertând sau trdând.

PROGRAMUL NOSTRU

Cuibul acesta de tineri era primul început de viata legionara. Era prima piatra din

temelie. Trebuia pusa pe pmânt sntos. De aceea nu am spus:

-S mergem s cucerim România! Plecai prin sate si strigai:

-S-a fcut o nou organizaie politic, înscrieti-v cu toii într-însa.

N-am fcut un nou program politic, pe lâng celelalte zece existente în România,

toate "perfecte" în contiina autorilor si partizanilor lor, si nu am trimis pe legionari

cu el sâ-1 fluture prin sate, chemând oamenii s se alture acestuia pentru a salva tara.

Si din acest punct de vedere ne vom deosebi fundamental de toate celelalte

organizaii politice, plus cuzismul. Toti cred c tara moare din lips de programe

bune. Si de aceea îsi alctuiesc câte un program perfect închegat si pleac cu el sadune oameni. De aceea toat lumea întreab:

- Ce program ai?

Tara aceasta piere din lips de oameni, nu din lips de programe. Aceasta este

prerea noastr. C deci, nu programe trebuie s crem, ci oameni, oameni noi. Pentru

c asa cum sunt astzi, oamenii crescui de politicianism si infectai de influenta

iudaic, vor com promite cele mai strlucite programe.

Acest fel de om, care triete astzi în politica româneasc l-am mai întâlnit în

istorie. Sub domnia lui au murit naiuni si s-au drâmat state.

179

Cel mai mare râu pe care ni l-au fcut jidanii si politicianismul, cea mai mare

primejdie naionala la care ne-au expus acetia, nu sta nici în acapararea bogiilor

solului si subsolului românesc, nici chiar în tragica desfiinare a clasei de mijloc

româneti, nici în numrul mare al lor în scoli, profesiuni libere etc, sinici chiar în

influenta pe care o exercita asupra vieii noastre politice, desi fiecare în parte sunt

primejdii de moarte pentru neam. Cea mai mare primejdie naionala sta în aceea de a

ne fi diformat, de a ne fi desfigurat structura noastr rasiala daco- romana, dând

natere acestui tip de om, creând aceasta cztura, aceasta stârpiturâ morala:

politicianul care nu mai are nimic cu nobleea rasei noastre; care ne dezonoreaz si ne

omoar.

Dac acest tip de om va continua s mai conduc aceast tar, neamul românesc va

închide ochii pentru totdeauna si România se va prbui, cu toate strlucitele

programe cu care "mecheria" degeneratului va sti s ung ochii mulimilor

nenorocite. Dintre toate relele pe care ni le-a adus invazia jidâneascâ, acesta este cel

mai îngrozitor!

***

Toate popoarele cu care am venit în contact si ne-am luptat noi. Românii, de la

nvlirea barbarilor si pân astzi, ne-au atacat pe linie material, fizic si politic,

lsându-ne intact fiina moral din care, mai devreme sau mai târziu, a izbucnit

biruina noastr, sfrâmarea jugului strin. Chiar dac s-au aezat în numr mare peste

noi, chiar dac ne-au luat toate bogiile, chiar dac ne-au stpânit politicete. Este

pentru prima dat în istoria noastr, si de aceea ne simim dezarmai si cdem învini,

când Românii se întâlnesc cu un neam, care nu-i atac cu sabia, ci cu armele proprii

rasei iudaice cu care izbesc si paralizeaz mai întâi instinctul moral al neamurilor,

împrtiind în mod sistematic toat e bolile morale si distrugând astfel orice posibilitate

de reactiune. De aceea piatra unghiular de Ia care pornete Legiunea este omul:

nu programul politic. Reforma omului, nu reforma programelor politice.

"Legiunea Arhanghelul Mihail" va fi, prin urmare, mai mult o scoal si o oaste decât

un partid politic.

Poporul român, în aceste zile ale lui, nu are nevoie de un mare om politic, asa cumgreit se crede, ci de un mare educator si conductor, care s biruiasc puterile rului

si s zdrobeasc tagma celor ri. Pentru aceasta îns, el va trebui s biruiasc mai întâi

rul din el si din ai lui.

Din aceast scoal legionar va trebui s ias un om nou, un om cu caliti de erou.

Un uria în mijlocul istoriei noastre, care s lupte si s biruiasc împotriva tuturor

dumanilor Patriei, lupta sa si biruina sa trebuind s se prelungeasc si dincolo,

asupra inamicilor nevzui asupra puterilor rului. Tot ce-si poate imagina mintea

noastr mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastr mai mândru, mai în

alt, mai drept, mai puternic, mai înelept, mai curat, mai muncitor si mai viteaz.

180

iat ce trebuie s ne dea scoal legionar! Un om, în care s fie dezvoltate, pânla maximum, toate posibilitile de mrire omeneasc ce se afl sdite de

Dumnezeu în sângele neamului nostru.

Acest erou ieit din scoal legionara, va sti sa facâ si programe, va sti sa rezolve si

problema jidâneascâ, va sti sa dea si o buna organizare statului, va sti sa conving si

pe ceilali Români; iar daca nu, va sti sa înving, câci pentru aceasta este erou.

Acest erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al dreptii; cu puterile lui

Dumnezeu înfipte în suflet, va duce neamul nostru pe cile mririi lui.

***

Un nou partid politic, fie el chiar cuzist, nu poate sa dea decât cel mult un nou

guvern si o noua guvernare; o scoal legionara îns, poate sâ dea tarii acesteia un mare

tip de român. Poate sâ ias din ea ceva mare, cum n-a mai fost, care sâ frângâ în douâ

întreaga noastrâ istorie, si sâ punâ temeliile începutului unei a Ite istorii româneti, la

care acest popor are dreptul, datorit suferinelor si rbdrii lui milenare, precum si

cureniei si nobleei sale sufleteti, cci este, poate, singurul popor din lume, care, în

toat istoria sa, n-a cunoscut pcatul robirii, în clcrii, sau nedrepttirii altor popoare.

***

Vom crea un mediu sufletesc, un mediu moral în care sâ se nasc si din care s se

hrneasc si s creasc omul erou. Mediul acesta trebuie izolat de restul lumii prin

întrituri sufleteti cât mai înalte. Trebuie aprat de toate vânturile patimilor, care

înmormânteaz naiunile si ucid indivizii.

Dup ce legionarul se va fi dezvoltat într-un astfel de mediu, în cuib, în tabra de

munc, în însi organizaia si în familia legionar, va fi trimis în mijlocul lumii: sâ

triasc, pentru a înva s fie corect; s lupte, pentru a se înva viteaz si tare; sâ

munceasc, pentru a se înva muncitor, iubitor de toti cei ce muncesc; sâ sufere,

pentru a se oteli; s se jertfeasc, pentru a se deprinde cu depirea propriei lui

persoane, slujindu-si neamul.

Oriunde se va duce, va crea un mediu nou de aceeai natur. Va fi un exemplu. Vaface alti legionari. Si lumea, în cutarea unor zile mai bune, îl va urma.

Cei nou venii vor trebui sâ triasc în respectul acelorai norme de viatâ legionar.

Toti la un loc, în aceeai oaste, vor fi o fortâ, care va lupta si va birui. Aceasta va fi

"Legiunea Arhanghelul Mihail".

PRIVELITI DIN VIATA PUBLIC ROMÂNEASC

In cele ce urmeaz înfiez în câteva Imu aspectul general al vieii noastre publice

în mijlocul si în contra creia se înfiripa organizaia "Arhanghelul Mihail".

181

Guvernul Averescu czuse de vreo luna. La 7 iulie 1927 au venit liberalii. Au fâcut

alegeri noi. Ca de obicei guvernul a avut majoritate. Totui el avea de înfrânt, prin

orice mijloace, marele curent popular nscut în jurul Partidului national-târânesc.

Biata masa a poporului român alerga de la partid la partid, de la promisiune la

promisiune, legându-si de fiecare, cu credina ei seculara, cele mai c urate ndejdi, dar

întorcându-se înelata si amrâta, cu toate speranele zdrobite, când de la unul, când

de la altul. Aceasta, pânâ când va înelege odatâ, ca a intrat în mâna unor cete puse pe

câtig si pe prada.

Erau trei partide mai mari: liberal, averescan si naional târânesc. Pe lângâ ele si

altele mai mici.

In fond, nu exista între ele nici o deosebire. Numai fDrmele si interesele personale le

deosebeau. Acelai lucru sub alte f3rme. Nu aveau nici mâcar justificarea unor preri

deosebite. Singurul lor mobil sufletesc adevrat era: religia interesului personal, pe

deasupra oricror dureri ale trii si a oricror interese ale neamului. De aceea

spectacolul luptelor politice era dezgusttor. Fuga dup bani, dup situaii personale,

dup avere si plceri, dup prad, ddea un aspect de dumnie neasemuit, acestor

lupte. Partidele apreau ca adevrate cete organizate care se învrjbeau, se mâncau si

se luptau unele cu altele pentru prad.

Numai lupta pentru neam sau pentru orice ideal, care depete interesul, egoismul

si poftele personale, este blând, cuviincioas, nobil si far dezlnuire oarb de

patimi. în ea poate fi pasiune, dar nu patim oarb si josnic.

Aspectul de vrjmie si de josnicie al acestor lupte putea fi o dovad suficient, cele nu se ddeau în lumea unui ideal înalt si sfânt si nici în aceea a principiilor, ci în

adâncul cel mai trist al celor mai neruinate interese personale.

Lumea politicienilor triete în lux si în petreceri scandaloase, în imoralitatea cea mai

dezgusttoare, pe spinarea unei tri din ce în ce mai demoralizat. Cine s se mai

ocupe de nevoile ei?

Politicienii acetia cu familiile si cu agenii lor, au nevoie de bani. Bani pentru

petrecere, bani pentru a-si întreine clientela politic, bani pentru voturi, bani pentru

cumprarea de contiine omeneti. Rând pe rând, cetele lor se vor npusti si vor

spolia tara. Aceasta va însemna, în ultim analiz, guvemarea ei, opera de guvernare.

Vor sectui bugetele statului, ale prefecturilor, primriilor. Se vor înfige ca nite

cpusi în consiliile de administraie ale tuturor întreprinderilor, de unde vor încasa

tantieme, de zeci de milioane, fr nici o munc, din sudoarea si din sângele

muncitorului istovit. Vor fi încadrai în consiliile bancherilor jidani, de unde vor primi

jetoane, de alte milioane si zeci de milioane, ca pret al vânzrii lor de neam. Vor da

natere la afaceri scandaloase care vor îngrozi lumea. Corupia se va întinde în viata

public a trii ca o plag, de la

cel mai umil slujba si pân la minitri. Se vor vinde oricui. Oricine va avea bani, va

putea s-i cumpere pe aceti montri si prin ei tara întreag.

De aceea, când tara stoars nu va mai putea s le dea bani, vor ceda consortiilor de

182

bancheri strini, rând pe rând, bogiile pmântului si cu ele si independenta noastr

naional. O adevrat pletor de oameni de afaceri se va întinde ca o pânz peste

toata România, care nu vor mai munci, care nu vor mai produce nimic, ci vor suge

vlaga tarii.

Acesta este politicianismul.

Jos, sevor întinde: mizeria, demoralizarea si dezndejdea. Vor muri copiii cu zecile

de mii, secerai de boli si de mizerii, slbindu-se astfel puterea de rezistent a

neamului în lupta pe care o duce singur în contra poporului jidnesc organizat si

susinut de p oliticianismul înstrinat si de tot aparatul de stat.

Cei câiva oameni politici cinstii, câteva zeci, poate chiar conductori de partide, nu

vor mai putea face nimic. Vor fi nite biete marionete în mâna presei jidnesti, a

bancherilor jidani sau strini si a propriilor lor politicieni.

Aceast batjocur, aceast demoralizare, aceast infecie, va fi susinut, pas cu pas,

de toat falanga jidneasc, interesat la distrugerea noastr, pentru a ne lua locul în

aceast tar si a ne fura bogiile. Prin presa ei, care a uzurpat rolul presei româneti,

prin sute de fiuici imunde, printr-o literatur atee si imoral, prin cinematografe si

teatre provocatoare la desfrâu, prin bnci. Jidanii au devenit stpâni în tara noastr.

Cine s se opun? Astzi când ei sunt pregtitorii dezastrului si apariia lor e

semnalul morii noastre naionale, cine s le apar în fat?

***

Micarea naional zcea acum la pmânt. în alegerile acestea. Liga sczuse cu

70.000 voturi, neîntrunind decât 50.000, sub 2% pe tar. Din 10 parlamentari, câi

avea ieri, azi nu mai avea nici unul.

Va trebui s vin o zi, când legionarul va sti s stea fat cu acest monstru, si s se

încing cu el la lupt pe viat si pe moarte. Singur, el.

GÂNDURI ÎN FATA ACESTEI LUMI

Numrul nostru mic, fat de fora uria a acestor puteri atotstpânitoare, ne fcea sne punem adeseori întrebri ca acestea: Dar adic vom fi scoi în afar de lege? Dacaceste hidre îsi vor da seama de ceea ce pregtim noi, ele ne vor ridica în cale toate

obstacolele si vor încerca s ne striveasc. Ochii lor stau aintii asupra noastr. Ei pot

s ne provoace. Am mai pornit odat tcui si linitii la Ungheni si am fost provocai

si dusi apoi pân în marginea prpastiei cu toate planurile noastre. Ce vom face dac

ne vor provoca? Vom scoate din nou pistoalele si vom trage pentru ca s ne

putrezeasc oasele în închisori si planurile noastre s se sfarme? In fata acestor

perspective ce ni se deschideau, ne-a încolit în minte gândul retragerii în muni.

Acolo unde R omânul a primit lupta cu toate puhoaiele dumane. Muntele e demult

legat de noi, de viata noastr. El ne cunoate. Decât s ni se usuce trupurile si s ne

183

sece sângele din vine, în închisorile urâte si triste, mai bine sâ ne terminam viata

murind cu totiiîn muni, pentru credina noastr.

Respingeam, asa dar, umilina de a ne vedea din nou în lanuri.

Vom ataca de acolo, coborând, în toate viesparele jidânesti. Sus, vom apâra viata

copacilor si munii de pustiire. Jos, vom împrtia moarte si mila.

Vor tr imite sâ ne prindâ si sâ ne omoare. Vom fugi; ne vom ascunde; vom lupta; iar

la urmâ, vom fi desigur, râpusi. Câci noi vom fi putini, urmâriti de batalioane si de

regimente româneti. Atunci vom primi moartea. Sângele nostru al tuturora va curge.

Acest moment va fi cel mai mare discurs al nostru adresat neamului românesc si cel

din urmâ.

**

Am chemat pe Mota, Gâmeatâ, Comeliu Georgescu si Radu Mironovici, si le-am

împârtâsit aceste gânduri. Trebuia sâ ne gândim si la zile bune si la zile rele. Trebuia

sâ avem soluii si sâ fim pregâtiti pentru toate. Nimic nu trebuia sâ ne surprindâ. Vommerge pe linia legilor ârii, neprovocând, ocolind orice provocare, nerâspunzând la

nici o provocare. Când însâ nu vom mai putea suferi, sau când piedici de netrecut nise

vor pune în cale, drumul nostru va trebui sâ fie spre munte. Nu e bine sâ încercâm

râscoale de mase, câci astâzi ar fi mâcinate cu tunul si ar fi sâ împrâstiem numai

nenorocire si jale. Trebuie, din contrâ, sâ lucrâm singuri, în numâr restrâns si numaipe

a noastrâ întreagâ râspundere.

Toti au câzut de acord.

Nu se poate - spuneau ei - ca sângele nostru, a douâzeci de tineri, sâ nu

rscumpere pcatele neamului acestuia. Nu se poate ca aceast jertf a noastr s nu

fie îneleas de Români, sâ nu le cutremure sufletul si contiinele si s nu fie un punct

de pornire, un punct de înviere a lumii româneti.

Moartea noastrâ, în modul acesta, ar putea aduce acestui neam mai mult bine, decât

toate sforrile zdrnicite ale vieii noastre întregi. Dar nici politicienii, care ne vor

omorî, nu vor rmâne nepedepsiti.

Mai sunt alii din rândurile noastre care ne vor rzbuna. Neputând învinge în viat

fiind, vom învinge murind.

Am trit, aadar, cu gândul si cu hotrârea morii. Aveam soluia sigur a biruinei

pentru orice împrejurri. Ea ne ddea linite, ea ne ddea trie. Ea ne va face sâ

zâmbim în fata oricrui vrjma si a oricror încercri de distrugere.

ETAPELE DE DEZVOLTARE A LEGIUNII

La 24 Iunie, ne nscusem. Câteva zile mai târziu, ne-am fcut sediu. Acum simeamnevoia unei foi. Pentru a ne lrgi mediul de influent, pentru a ne formula în ea

normele de viat si pentru a ne dirija aciunile. Ce nume s-i dm? "Generaia nou".

184

Nu mi-a plcut. E o definiie. Ne definete pe noi fata de alta generaie. Dar nu-i

suficient. "Pmântul Strmoesc". Acesta s fie.

El ne înfige în pmântul trii. In pmântul în care ne dorm strmoii. Pmântul care

trebuie aprat. Acest titlu ne coboar în adânc, în lumi nedefinite. El va fi mai mult

decât o definiie, va fi o chemare permanent. Chemarea la lupt. Apelul la vitejie.

Rscolirea calitilor rzboinice ale rasei noastre.

Pe lâng cele artate cu câteva pagini în urm, titlul acesta brzdeaz înc o linie în

structura sufleteasc a legionarului: vitejia. Fr aceasta un om este incomplet. Pentru

c, dac ar fi numai drept, corect, iubitor, credincios, muncitor si n-ar avea caliti

vitejeti, cu ajutorul crora s se lupte împotriva vrjmailor nedrepi, necredincioi,

neiubitori si incoreci, ar muri î nghitit de acetia.

lat-ne acum si cu graniele micrii noastre fixate. Cu un capt înfipt în pmântultrii si cu cellalt în cer: Arhanghelul Mihail si Pmântul strmoesc.

Dar o foaie cost bani si noi nu aveam. Ce facem? S scriem printelui Mota, s ne-

o scoat pe credit în vechea tipografia "Libertii" de la Orâstie. Rspunsul ne-a sosit

afirmativ. Printele ne va scoate foaia, iar noi urmând s-o pltim din abonamente si

vânzare.

La 1 august 1927, a aprut No.l din "Pmântul Strmoesc". In format de revist, cu

apariie bilunar, având pe copert, la mijloc icoana Sfântului Arhanghel Mihail. în

partea stâng a icoanei erau scrise urmtoarele cuvinte ce se afl pe icoana Sfântului

Arhanghel Mihail din Biserica încoronrii de la Alba-Iulia:

"Spre inimile cele necurate care vin întru preacurata cas a lui Dumnezeu,fr milîntind sabia mea ".

Iar în partea dreapt, o strof din poezia lui Cosbuc: "Decebal ctre Popor":

"Din Zei de-amfi scoborâtori,

C-o moarte tot suntem datori

Tot una e dac-ai murit

Flcu sau mos îngârbovit

Dar nu-i totuna Leu s mori

Ori câne înlnuit!"

Dedesubt, harta pmântului românesc în care se arat, prin puncte înnegrite, msurainvaziei jidnesti.

CONINUTUL PRIMULUI NUMR

185

Cel dintâi articol întitulat "Pmântul Strmoesc", se ocupa de situaia micriinaionale dupâ conflictul din Liga si cautâ sa justifice linia noastr. El se termina cu

îndemnul: "Fata la duman". E isclit de: Comeliu Z. Codreanu, Ion Mota, Ilie

Gâmeatâ, Corneliu Georgescu si Radu Mironovici.

Al doilea articol e isclit de mine. Are titlul : "E ceasul vostru, venii". E o

continuare a gândurilor din primul articol.

Al treilea, e isclit de Ion Sava, un tânâr lupttor de talent, fost în multe lupte din

micarea studeneasca, alturat grupului nostru farâ a fi devenit legionar.

Titlul: "Rezultatul alegerilor"

.

Urmeaz apoi câteva cuvinte pline de durere pentru Regele Ferdinand care se

stinsese în acele zile. Deasupra fotografiei cernite e titlul: "Regele nostru".

Urmeaz articolul lui Mota: "La icoana"

"De la Icoan si Altar am pornit, apoi am rtcit o bucat de vreme purtai de

valurile omeneti si n-am ajuns la nici un mal, cu toat curenia impulsurilor

noastre. Acum cu sufletul greu, rzleii, sfârtecai, ne strângem la adpost, la singura

cldur si alinare, trie si reconfortare a noastr, reaductoare de puteri, la

picioarele lui Isus, în pragul orbitoarei strluciri a cerului, la Icoan. Noi nufacem si

n-amfcut politic, o singur zi în viata noastr. Noi avem o religie, noi s untem robii

unei credine. Infocul ei ne consumm si în întregime stpânii de ea, o slujimpân la

ultima putere. Pentru noi nu exist înfrângere si dezarmare, ccifora, ale crei

unelte vrem noi sflm, e etern invincibil.

Nu putem discuta deocamdat în amnunte cauzele prbuirii sistemului depânacum. Sfie spus doar atât, în aceste clipe de zmislire nou, sfie clar si hotrât,

spre a imprima caracterele noului sistem nscând:

"Lumin din lumin "

Articolul urmeaz vorbind de organizarea noua si termina cu manifestarea credinei

în biruina.

***

Dintr-un articol al lui Comeliu Georgescu, din Nr.2:

APRINDEIFCLIA CREDINEI!

"Se spune în istoriile vechi c odinioar Zeii au lovit cu o grea încercare antica

Elad, pentru pcatele ei. Dinspre pustiurile Asiei osti grele, însutit de tari s-au

npustit ca vijelia, pe plaiurile trii, pustiindu-i câmpiile, drâmându-i oraele,

stricându-i altarele sifrâmându-i otirile viteze, darprea mici la numrpentru cassepoat opunecu succes. Ne mai având nici o împotrivire învingtorii Mezi, au

186

ptrunspân în inima Greciei, la Delfi, acolo unde era templul cel mai vestit al lui

Apollon. Tremurau preoii templului de team c în curând dumanii vor ajunge spângreasc altarul sfân t. Singurpreotul cel mare nu se temea si plin de încredere în

puterea divin a spus ctre tovarii si: "Nu avei team, zeul nu are nevoie de osti,

ne apr singur!"

"Si s-a pornitpreotul cel mare împreun cu toti ceilali preoipe rug, si ruga lor a

svârit minuni. De cum s-au apropiat încreztoarele osti ale Perilor, de o

azvârlitur de piatr de templu, muntele Parnasului s-a cutremurat si si-a rostogolit

cu tunet grozav stâncile-i uruitoare spre dumani, strivindu-i. Trsnetele czute din

seninau venits împlineasc ruina si dinfalnica oaste de adineaori, abia au mai

rmas câiva vestitori ai minunii cereti.

Lupttori! Aprindei din nou în sufletefclia credinei c biruina si izbânda vafi a

noastr.

"

***

Apoi o scrisoare a lui Radu Mironovici, câtre un frate de la sat, pe care vâzându-1

descurajat îi spune:

"Sfim amrâi, îndurerai, avem dreptul, dar un singur drept n-avem, acela de a

pierde curajul si de a lsa armajos".

Apoi îi explic dezbinarea din Lig si înfiinarea Legiunii, astfel:

"Casa noastr, pe care am zidit-o toti cu trud si care ned adpost, a ars.... Astzi

au mai rmas nite ziduri negre si afumate, ca o dureroas amintire a csueibtrâneti. Ce voiesti tu sfacem acum? S ne rsculm împotriva lui Dumnezeu?

Asta nu se poate, cci Domnul ne-a dat. Domnul ne-a luat, fie numele Domnului

binecuvântat.

S stm cu mâinile în sân cas pierim în mizerie, în frig, în ploi si în vânt? Nu! Ci

cu credina în Dumnezeu s pornim la lucru si încetul cu încetul, s ne cldim o noucas, caresfie de dou ori maifrumoas. Iat "Legiunea" la care am pus o întâie

piatr de temelie".

***

Urmeaz articolul lui Gâmeatâ:

NEÎNELEGEREA DINTREFRA TI - BUCURIA DUMANULUI

"Cu inima plin de durere pun mâna pe condei, s împrtesc cu alii chinul

gândurilor de nelinite ce ne-a cuprins înfatafrmântrilor din ultimul timp...

Cearta întrefrai, neînelegerea între conductori, este astzi într-o stare destul de

187

accentuat ca s-o maiputem ascunde. Urmrile ei vorfi de naturs descurajezepe

muli, iar descurajarea celor ce-sipuseser cu ofrâm de suflet, atâtea ndejdi în

aceast organizaie, este desigur un pas înapoi, un pas spre înfrângere. Aceasta este

asa de evident, deoarece nicieri în istorie nu s-a vzut, ca dezbinriles duc la

altceva decât la nenorocire, la dezastru.

Pe drumulpe care ni l-am ales de acum 7 ani, vom stis mergem tot asa de

hotrâi. Ciolanele desprinse cu asprimea zilelor de închisoare si de mizerie, se vor

simifoarte bine în traneele de lupt, pe poziie, contra dumanului.

"Decijidanii care se bucur azi, crezândc a sosit ceasul stpânirii lor, s aflecîn tara aceasta exist un colt, unde, la orice ceas din zi si din noapte, o gardvegheaz cufata la duman ".

Numrul se termin cu câteva informaii si cu articolul inginerului Gheorghe Clime,

fostul vice-presedinte al L.A.N.C. din Moldova: "VISURI, NDEJDI,REALITATE", din care extrag partea final:

"Ce ne trebuie spre ajungerea acestui tel? "Armat lupttoare, condus de

comandant priceput, înconjurat de ajutoare devotate. In aceast chestiune în cemprivete, desi cu mult mai în vârst, urmez grupul de aciune al tânrului Corneliu Z.

Codreanu, Ion I. Mota...

"Desigur, trebuie contribuia multora, a tuturor ce astzi stau rzleii în tabere

demoralizate.

"In aceastprivin, dac exist cineva, în vreun colt al României, caresfi

început înscrierea în vreo list de subscripie, autorizat sau nu, sm înscrie în vreo

list de subscripie, autorizat sau nu, sm înscrie si pe mine cu ceea ce pot da:

"viata ".

"PMÂNTUL STRMOESC" No.2

A aprut la 15 August. în primul articol, întitulat "Legiunea Arhanghelului Mihail",

încerc eu sâ formulez, prin câteva cuvinte cele dintâi norme etice de viata legionar,

pe care noi sâ le respectm cu severitate, sâ le afirmm si în jurul crora s se adune

toti cei ce le preuiesc. Oricine va veni si oricine va creste în mijlocul nostru va trebui

s creasc în respectarea lor.

Desprind din acest articol-statut ideile în ordinea în care le-am scris atunci.

Prima idee: Curenia sufleteasc.

A doua : Dezinteresarea în lupt.

A treia : Avântul.

188

A patra (într-o singura fraza): Credina, munca, ordine, ierarhie, disciplina.

în fraza urmtoare, a cincea idee: Legiunea va stimula energie si fr)rta morala a

neamului farâ de care nu poate exista niciodat biruina.

A asea: Dreptate, (Legiunea, scoal a dreptii si a energiei care s-o întroneze).

A aptea: Fapt, nu vorb. - F! Nu vorbi!

A opta: La captul acestei scoli st o Românie nou si învierea mult ateptat a

acestui neam românesc, scopul tuturor sft)rtrilor, durerilor si jertfelor pe care le

facem.

Voiesc sm opresc asupra unora dinfre ele.

DEZINTERESAREA ÎN LUPT

înfrângerea interesului personal. Aceasta esteo alt virtute fundamental a

legionarului. Ea st în opunere complet cu linia politicianului, al crui singur motor

de aciune si lupt este numai: interesul personal, cu toate derivatele lui degenerate

(pofte de îmbogire, lux, desfrâu sau trufie).

Deaceea, iubii camarazi, de acum si pân când va mai viat legionar, s stiti c unde

veti vedea aprând, fie în sufietul vreunui lupttor, fie în propriul suflet, rânjetul

acestui interes personal, acolo a încetat de a mai exista Legiunea. Acolo se termin

legionarul si începe s-si arate colii politicianul.

Privii în ochi pe cel ce vine si dac în ochii lui veti simtic scânteiaz vreun mic

interes personal (fie material, fie ambiie, fie patim, trufie), s stiti c acela nu poate

deveni legionar.

Nici îmbrcarea cmii verzi si nici salutul nu sunt de ajuns ca cineva s devinlegionar. Nici chiar înelegerea "raional" a micrii legionare. Ci numai conformarea

vieii cu normele de viat legionar. Pentru c Legiunea nu este numai un sistem

logic, o înlnuire de argumente, ci o "trire". Dup cum cineva nu este cretin dac"cunoate" si "înelege" Evanghelia, ci numai dac se conformeaz normelor de viat

afirmate de ea dac o "triete".

DISCIPLINA SI DRAGOSTEA

Toat istoria social a omeniri e plin de lupte, având la baz cele dou mari

principii care caut s-si fac loc unul, în paguba celuilalt: Principiul autoritii si

189

principiul libertii. Autoritatea a cutat s se extind în dauna libertii. Iar aceasta, la

rândul su, a cutat s limiteze cât mai mult puterea autoritii. Aceste dou, fat în

fat, nu pot însemna decât conflict.

A orienta o micare dupâ unul sau celalalt din aceste doua principii, înseamn a

continua linia istoric de turburri si rzboire social. înseamn a continua pe de o

parte, linia de tiranie, împilri si nedreptate, iar pe de alta, linia de rzvrtire sânge si

de permanent conflict. De aceea doresc ca s atrag ateniunea tuturor legionarilor si în

special celor mai noi, pentru ca ei dintr-o neînelegere, s nu devieze de la linia

micrii. Am observat în multe cazuri c imediat ce un legionar a cptat un grad, se

pironete cu toat flinta lui în "autoritate", rupându-se de tot ceea ce îl lega de

camarazi pân atunci si simtindu-se obligat s se "impun ", fcând uz de

autoritarism.

Micarea legionar nu se întemeiaz exclusiv nici pe principiul autoritii si nici pe

acela al libertii. Ea îti are temeliile înfipte în principiul dragostei. în el îsi au

rdcinile, atât autoritatea, cât si libertatea.

Dragostea nu poate aduce nici tiranie, nici împilare, nici nedreptate, nici rzvrtire

sângeroas, nici rzboire social. Ea nu poate însemna niciodat conflict. Exist si o

concepie ipocrit a principiul dragostei practicat de tirani si de jidani cari, necontenit

si sistematic fac apel la sentimentul dragostei practicat de tirani si de jidani cari,

necontenit si sistematic fac apel la sentimentul dragostei altora, pentru ca la adpostul

acestuia s poat urî si împila nestingheriti.

Dragostea aplicat însemneaz pace în suflete, în societate si în lume. Pacea nu mai

apare ca o biat expresie a unui echilibru mecanic si rece între cele dou principii:

autoritate si libertate, condamnate la venic rzboire, adic la imposibilitate de

echilibru. Paceanu ne va da o justiia, ci numai buntatea si dragostea, pentru cjustiia e foarte greu s se realizeze integral si chiar dac s-ar gsi un aparat de

realizare perfect a acesteia, este imperfect omul, care, neputând-o sesiza si aprecia,

va fi un venic nemulumit. Dragostea este cheia pcii pe care Mântuitorul a aruncat-o

tuturor neamurilor din lume. Pân la sfârit, ele se vor convinge, dup ce vor fi rtcit,

cercetat si încercat totul, c în afar de dragostea pe care Dumnezeu a sdit-o în

sufletele oamenilor, ca o sintez a tuturor însuirilor omeneti si trimitându-ne-o prin

însui Mântuitorul Isus Hristos, care a pus-o deasupra tuturor virtuilor, nu exist

nimic care s ne poat da linite si pace. Toate celelalte îsi au rdcina în dragoste: si

credina si munca si ordinea si disciplina.

Ce minunat si ce înelept vorbete Apostolul Pavel:

"Chiar dac as vorbi în limbi omeneti si îngereti si dragoste nu am, sunt o aramsuntoare sau un chimval zngnitor. Si chiar dac as avea darul prorociei si as

cunoate toate tainele si toat tiina, chiar dac as avea toat credina asa încâtsmut si munii, dac dragoste nu am, nimica nu sunt. Si chiar de as împri toat

190

averea pentru hrana sracilor, chiar dac mi-as da trupulsfie ars si n-as avea

dragoste, nu-mifolosete la nimic. Dragostea este îndelung rbdtoare, esteplin de

buntate, dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se laud, nu se umfl de mândrie. Nusepoart necuviincios, nu cautfolosul su, nu se mânie, nu se gândete la ru. Nu se

bucur de nelegiuiri, ci se bucur de adevr. Acopere totul, crede totul, ndjduietetotul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodat. Prorociile se vor sfâri, limbile

vor înceta, cunotina va avea sfârit. " (Corinteni 1,13,1-8)

De aici pornete micarea noastr. Nu stiu cum sa va îndemn mai mult ca sa cultivai

dragostea si cei ce comandai si cei ce stai sub comanda. Ea va va da posibiliti

nebânuite si nesfârite de rezolvare a tuturor problemelor grele care vi se vor ivi.

Acolo undenu este dragoste, nu este viata legionara. Privii un moment aceasta viata

legionar si înelegei ce ne leag pe noi, pe toti, unul de altul, pe cei mari si pe cei

mici, pe cei sraci si pe cei bogai, pe cei btrâni si pe cei tineri. Dragostea nu desfi

inteaz îns obligaia de a fi disciplinat, dup cum nu desfiineaz obligaia de a

munci sau pe aceea de a fi ordonat. Disciplina este o îngrdire a noastr, fie pentru a

ne conforma unor norme etice de viat, fie pentru a ne conforma voinei unui sef

în cazul întâi o practicm pentru a ne urca pe înlimile vieii, în cazul al doilea,

pentru a obine succesul în lupt: cu natura sau dumanii.

Pot fi o sut de oameni care se iubesc între ei ca fi-atii. Dar în fata unei aciuni, e

posibil ca fiecare s aib câte o prere. O sut de preri nu vor birui niciodat.

Dragostea singur nu-i va putea face biruitori. Este nevoie de disciplin. Pentru a birui

trebuie s-si însueasc toti o singur prere, aceea a celui mai experimentat dintre ei,

a sefiilui.

Disciplina este chezia biruinei, pentru c ea asigur unitatea efortului.

Sunt greuti pe care numai un neam întreg unit, ascultând de o singur comand, le

poate birui. Cine este imbecilul, care într-un asemenea caz, s refuze de a se grupa cu

toti ai lui la un loc, ascultând de aceeai comand, pentru motivul c disciplina i-ar

tirbi din personalitate?

în asemenea cazuri când neamul îti este ameninat si când firea lucrurilor te îndeamnsâ-ti schilodeti trupul, sâ-ti pierzi viata, s-ti sfarmi familia, s-ti periclitezi viitorul

copiilor, s renuni la tot ce ai pe acest pmânt, pentru a ti-1 salva, este cel puin ridicol

s vorbeti despre "tirbirea personalitii".

Disciplina nu înjosete pentru c te face biruitor. Si dac biruinele nu se pot câtiga

decât cu jertfa, disciplina este cea mai mic dintre jertfele pe care un om poate s le

fac pentru victoria neamului su.

191

Daca disciplina este o renunare, o jertfa, ea nu înjosete pe nimeni. Pentru ca orice

jertfa înalta, nu coboar.

Neamul ace sta al nostru având în calea sa uriae greuti de trecut, fiecare Romântrebuie sa primeasc educaia disciplinei cu draga inima si cu contiina ca astfel

contribuie la biruina de mâine.

Nu exista biruina farâ unitate. Si nu exista unitate farâ disciplina. De acea neamul

nostru va trebui sa condamne si sa considere ca aciune vrjmaa orice abatere de la

scoal disciplinei, ca pe ceva care-i pericliteaz biruinele si viata.

LUPTA PENTRU MENINEREA REVISTEI

Lupta pentru asigurarea revistei este o adoua etap în dezvoltarea micrii legionare.

Ne având bani, sforrile noastre au luat aspectul unei adevrate btlii. "Btlie"

chiar i-a spus din primul moment.

Am întrebuinat dou sisteme:

1 . Concentrarea tuturor sforrilor, în acelai timp, asupra aceluiai obiectiv.

2. Stimularea lupttorilor în timpul btliei, prin citarea lor si prin distincii acordate.

Acest sistem îl veti întâlni dea lungul întregii viei legionare.

El întrunete urmtoarele avantaje:

a) Realizarea rapid a scopului urmrit.

b) Educarea aciunii unitare si a efortului disciplinat al tuturor lupttorilor.

c) Trezirea contiinei puterilor proprii. încrederea în sine, încrederea în puterile sale.

Amintirea înfrângerilor economice, în special a încercrilor nereuite, a aruncat

poporul român în resemnare, lips de curaj, neîncredere. Va trebui s-i trezim

încrederea în sine, prin înlocuirea amintirilor dureroase, cu o tradiie de biruin în

încercrile sale.

Si în sfârit, prin stimularea lupttorilor, vom putea obine o selecionare a celor cu

fragere de inim, cu dor de munc, o elit a lupttorilor.

Am fcut prin revist apel la toti prietenii notri, ca în timpul de la 1 septembrie la

15 Octombrie, s pomeasc la ofensiv, pentru a face toti împreun un cât mai mare

numr de abonamente.

în urma apelului lansat, a început o adevrat munc de flimici. La ea au luat parte

192

deopotriv: tineri, btrân, rani si intelectuali. Unii au ajuns a face pân la 45

abonamente (Constantin Ilinoiu).

în numrul de la 1 Noiembrie 1927 s-a dat rezultatul acestei prime btlii, lat ce

scriam atunci:

"La 15 Octombrie, ora 6 seara, numrul celor abonai a ajuns la 2.586. Legiunea

mulumete tuturor celor care s-au ostenit, lucrândpentru cea dintâi biruin a ei.

"

în revist au fost trecui toti acei care au luat parte la aceast lupt. în primul rând s-au

adus mulumiri printelui Mota care ne-a fcut o frumoas propagandprin"Libertatea"

.

Dau si aici numele tuturor asa cum au fost publicate în "Pmântul Strmoesc".Unii din ei n-au devenit legionari, iar alii nu mai sunt acum printre noi, murind în

credina legionar.

Le dau aici numele pentru c ei sunt credincioii din primul moment. Sunt trecui în

ordinea în care s-au distins:

Maica Pamfîlia Ciolac (Vratec), Octav Negut (Focani), Arhimandrit Atanasie

Popescu (Blti), Ieromonah Ishie Antohi (Neam), Mihail Tanasache, Victor Silaghi,

Ion Bordeianu, Radu Mironovici, Cpitan V. tuchel (Iveti), Constantin Ilinoiu (lasi),

N. Grosu (Botoani), Ion Minodora (Husi), Grigore Balaci ( Movilita-Putna), Andrei

C. lonescu (Bârlad), Spiru Peceli (Galai), Inginer Mihai Itu (Bucureti), Inginer Gh.

Clime (lasi). Ion T. Bnea (Sibiu), Ilie Gâmeat (lasi), Totu Nicolae (lasi), ComanAlexandru (Guri-Putna), Decebal Codreanu (Husi), Mihail Mar inescu (Galai),

Traian Lelescu (Piatra Neam), Sebastian Erhan (Câmpulung-Bucovina), N. Tecu(America), Elena Petcu (Vaslui), Dr. Socrate Divitari (Tecuci), Ion Plesea (Orhei), P.I.

Morariu (Suraia Putna), Nanu Gavril Rileanu (Orhei), Cotiga Traian (Foc sani).

Mria Mitea (Severin), I.

Ciobnit (Belcesti), Crusu (Voinesti), Tinistei Neaga (Orhei), Zosim Bardas

(Târnava Mare), Ion Blnaru (Focani), luliu Stnescu (Mârsani-Dolj), Comeliu

Georgescu (Poiana- Sibiului), Fnic Anastasescu (Bucureti), D.Ifrim (lasi), I. Durac

(P. Neam), Pcuraru Gh. (Bucureti), Prof Isac Mocanu (Turda), Marius Popp (Cluj),

N. Voinea (Panciu), N.B. Munceleanu (Roman), Grigorie Berciu (Vama), Comeliu

Cristescu Basa (Comnesti), Angela Plesoianu (Severin), Emil Eremeiu (Nsud).

***

Din care au luat parte la prima btlie legionar, acum dup 8 ani, constatm

urmtoarele:

193

Patru ne-au prsit, neputând s ne îneleag; ne-au si atacat.

Opt, dup un an sau doi, n-au mai dat nici un semn de viat.

Douâzecisidoi au cptat cele mai înalte grade, devenind comandani legionari,

comandani ajutori sau senatori.

apte au devenit legionari si oameni de credin neclintit, înfruntând toate

prigoanele.

Optsprezece ne-au rmas prieteni, ajutându-ne pân astzi.

***

în urm a acestei btlii, "Pmântul Strmoesc" a fost asigurat pentru un an de zile.

ALTE NUME CARE SE DESPRIND CITIND PRIMELE NUMEREALE REVISTEI

Vasile State, comerciant si C. Vasiliu, pensionar (Adjud), Gh. Oprea (Sân-Nicolaul

Mare), Ion Schiopu (Prundul Bârgului), Avocat Budescu P. (Banat), Adolf Greiter,

Misu Stefanescu, losifDumitru (cel dintâi abonat al "Pmântului Strmoesc"), Ilie

Berlinschi (Igesti-Bucovina), Dr. Elena Bratu, Miile Lefter (Galai), Ion Demian

(Turda), Dr. Popescu (Vasliu), Teodorescu Crciun, Augustin Igna, Ivanovici, AdamBrânzei, Sofron Robot (Doma), Bcut Boghiceanu (husi), fraii Blan (Soveja, C.

Gheorghiu Contar, Cpitan Siancu, Gh. Postolache, Gheorghe Despa (Doma),

Luchian Cozan (Doma), Dr. Crisan, inginer Camil Gross u, Chimlescu Victor,

lordache Nicoar, Ion si Alexandru Butnaru, Adriana si Teodora leseanu, Vasile Stan,

profesor Rzmerit, Crciunescu (Focani), Ion Belgea, Guri Stefaniu, GhitAntonescu, Pantelimon Statache, Octav Pavelescu (Focani), Gheorghe Pot olea

(Beresti), I. Gh. Teodosiu, Margareta Marcu, Gheorghe Marcu,(Galati), DanTamovschi, Simion Tonea, inginer Stoicoiu, Colonel Paul Cambureanu, AmosHoratiu Pop (Ludos), tefan Nicolau, Ileana Constantinescu, Elvira lonescu, Marioara

Cidimdeleon, Gh.Am ancei. Coca Tiron, lulius Igna, Aristotel Gheorghiu (Rm.-Srat),

D. Bunduc, Vaier Dânieleanu, Constantin Ursescu, Vasile tâmpu, C. Mierl, Octav

Dnieleanu, tefan Mânzat, Colonel Blezu, Eufrosina Ciudin, Cuviosia SA Maica

Zenaida Rachis, Gh. Lig, Ana Dr goi (Galai), profesor Matei Coriolan.

***

Am dat aceste nume întâlnite mai des nu pentru a satisface curiozitatea cititorilor, ci

pentru c oamenii care ne-au fcut bine si cu deosebire cei din ceasul întâi, nu

trebuiesc uitai niciodat. Din acetia, unii au dispmt, iar alii s-au ridicat lupttori,

înfruntând toate prigoanele pân în ziua de astzi.

194

Despre unii din ei poate nu voi avea ocazia sa vorbesc în cursul cârtii si de aceea m-am grbit sâ-i trec acum.

CUM ERA PRIMIT ACIUNEA NOASTR

Ne-am bucurat din primul ceas de ura iudeo-masonicâ-politicianistâ. Dar erau si

oameni care ne primeau în casa lor ca pe o raza de ndejde.

lata câteva scrisori de la cititori, publicate în primele numere din „PmântulStrmoesc":

„Nu voi cuta s-mi art în rânduri interminabile bucuria, de apariia revistei. Oîntâmpin îns cu vorba din btrâni: Doamne ajut-le! Nici nu voi releva în aceste

rândurifaptele din urm, ci zic: La drum înainte, tot înainte, oamenii cei noi.

Triasc ceata Arhanghelului Mihail. Ceata celor riprbuseasc-se în întunericul

lui Belzebut.

Arhanghelul Mihail va trebui s loveascfr ovire sifr cruare. Iatprincipiul aciunii anunate prin revista Pmântul Strmoesc.La glasul Arhanghelului nu poate alerga nici Satana ni ci slujitorii ei. Dar nici s-si

închipuiecpot înela prin aparent. Pentru trdtori mai marepedeaps decât

pentru dumani. Nici o îngduin, cci nimnui nu-i lipsete maturitatea de ajudeca

în ceasul hotrâtor.

închei rândurile mele cu urarea de a vedea cu un ceas mai devreme izbânda.

Izbânda cea mare.

Colonel Blezu"

***

.^Soarele strlucitor al zvasticii n-a întârziat nici de aceast dats ne scoat din

haos. Din lumina lui binefctoare ne-a dat spre mântuire Legiunea Arhanghelului

Mihail. De a cum sufletul românesc e înclzit iari de credina c micarea aceasta

sfânt nu va pieri. Ideea naional ne va chema la datorie.

Cei ce nu vor înelege, vor cdea. Sunt alturi de voi,

M. I. Lefter, avocat

Preedintele L.A.N.C. Galai"

***

195

„Suntei sperana zilelor noastre de mâine. Viitorul nostru si al copiilor notri, îl

punem la picioarele D-voastr. Toti ateapt cu nerbdare o organizaieputernic si

toti suntem dornici de lupt. Si cândc spun aceasta nu c spun numai ceea ce simt

eu, dar ceea ce vd la alii destul de numeroi.

C. N. Pduraru

contabil la sat. Ruptura - Roman "

***

„Vd si simt cum încep s renasc din nou inimile româneti. Izbânda acum, nu amsperan ci credc vafi a noastr.

Ion Bnea, student, Vurpr - Sibiu"

***

„ Tin de a mea datorie de student cretin s v aduc salutul meu si al prietenilor mei

din Câmpia Jiului, pentru hotrârea si energia ce dovedii în lupta început.

luliu Gh. Stnescu, student"

***

„Noi românii din comuna Vulcani, care suntem muncitori la SocietateaPetrosani,

purtm si astzijugul în România Mare din parteafuncionarilor Societii, pentru ctoti sunt strini.

Eu, cu numele Augustin Igna, sufr de tuberculoz, boal deplmâni si meserie amavut de miner, dar acum cu boala nu maipot ca s mai lucru subpmânt, c nu-mi

sufer aerul greu din mine.

Amfcut o cerere isclit de medic ca s-mi deie ceva de lucru mai uor, afar, nu

în min, cci înuntrumprpdesc în câteva sptmâni. Nu mi-au primit-o.Mplâng D-voastr, cci nu mai am cui.

Igna Augustin "

***

„ Opriti-mi revista de sub adresa: Axente Poenar, minier, Cârteju de Sus (dar noi nu

i-am oprit-o). Fiindc nu mai am atâia bani s-o abonezpe celpuin trei luni, iar ca s-

o trimit îndrt îmipare ru.

196

Acum sv explicpuin de ce nu am bani. E toamn aici. Toat lumea se bucur de

eafiindc vin produsele si recolta

întregului an, dar noi amrâii de mineri, nu ne bucurm, cci vine iarna si ne lipsesc

îmbrcmintele si încltmintele; ne lipsesc

si la bieii copilai care trebuie mânai la scoal. Ce mai crum de la amara pâine

trebuies dm pentru acestea.

Axente Poenar, minier"

***

„SCUMPI SiDRAGI COPIIAlNEAMULUINOSTRU

Desi eu merg spre apusul vieii, totui îmi rsare în suflet o raz nou de ndejde si

reînviere a scumpei noastre tri, vzând micare sfânt si curat a D-vs. cu Legiunea

Marelui Voievod Ceresc Arhanghelul Mihail.M întristezfoarte c nu voi tris vdînflorind neamul nostru sis gust si eu roadele trudnice, udate cu sudori reci si sânge

poate, al celor sortii de Dumnezeu martiri, care sunt si vor maifi înc pentru

împlinirea marelui plan ce seplmdete cu atâtea amrciuni, e destul de târziu :

molima se lete, mormântul ni se sap, cioclii sunt gatas ne astupe pe vecie; iar

noi românii, mari si mici, ne codim, ne tocmim si ne sfdim pentru ambiii, mriri

goale si averi trectoare.

Eu tac c suntprost. Tu tacic esti iret. El tacec e înhmat în partidpolitic. Ei

tac c sunt la cârm, si asa mereu tcem cu toii; întunericulpierzrii ne cuprinde

clip cu clip sifclia neamului nostru se stinge.

Sunt un biet ran plugar, dar mânuiesc condeiul ca si sapa ori coasa, voi da

ajutorul meu cu banul, cu condeiul, cu vorba sifapta, rugându-v a-mi da un locusor

în revista noastr Pmântul Strmoesc.„ V oi scrie sub titlu: noi, românii, suntempepragul pieirii, sau nu? Sipentru ce? Si

cine sunt vinovaii? Care e cauza acuzelor? Ce seface si ce trebuiefcut? Ce trebuie

s stie sisfac tot românul?

V. I. Onofrei, plugar

Com. Tungujei, (Vaslui)"

DINCOLO DE FORME

De altfel, toata revista „Pmântul Strmoesc" e plina de astfel de scrisori: contribuie

a românilor la crearea Legiunii, care este mai mult decât o organizaie cu membri,

registre si sefi. Este o stare de spirit . O unitate de simire si trire la care contribuim

197

toti. Membri, sefi, numr, uniforme, program etc, constituie Legiunea care se vede.

Cealalt îns, cea mai important, este Legiunea care nu se vede. Legiunea care se

vede, lipsit de Legiunea care nu se vede, adic de acea stare despirit, de viat, nu

înseamn nimic. Sunt forme goale fr coninut.

Noi nu ne-am instalat cu revista ca un profesor la catedr, înltând barier între noi,

„efii", „învtorii", care scriam la gazet învturi si norme, si între mulimea care

nu are altceva de fcut decât s învee învturile noastre si s se conformeze lor. Pe

de o parte noi, pe de alt parte, ea. Nu.

A face Legiunea nu înseamn a-i face uniform, nasturi etc. Nu înseamn a-i elabora

sistemul de organizare. Nu înseamn nici mcar a-i formula legislaia, normele de

conducere, înirând logic textele pe hârtie. Dup cum a crea un om nu înseamn a-i

face hainele, nici a-i fixa principiile de conduit si nici a-i stabili programul de

aciune.

O micare nu înseamn nici statut, nici program, nici doctrin. Acestea pot fî legislaia

micrii, pot defini scopul ei, sistemul de organizare, mijloacele de aciune etc, dar nu

însi micarea. Acestea sunt adevruri pe care oamenii, chiar cei de tiin, le

confund.

A crea numai „statut", „progr am" etc, si a crede c ai fcut „micare", este ca si cumvoind s faci un om, i-ai face numai hainele. A crea o micare înseamn în primul

rând, a crea, a da natere unei stri de spirit, care nu-si are sediul în raiune, ci în

sufletul mulimii. Aceasta constituie esenialul în micare legionar. Aceast stare de

spirit nu am creat-o eu. Ea s-a nscut din întâlnirea aportului nostru de simire cu al

celorlali români. Revista „Pmântul Strmoesc" a fost locul de întâlnire, de înfrire

a simirilor si, mai târziu a gândurilor noastre , cu simirile si cu gândurile acelor

români care simeau la fel ca noi si judecau la fel.

Aadar, Legiunea în adâncul ei, în acea stare de spirit nevzut, dar simit de noi, n-

am creat-o eu. Ea este rezultatul unei conlucrri.

Ea s-a nscut din contopirea urmtoarelor elemente:

1.Aportul nostru de simire.

2.Aportul de simire al altor români.

3.Prezenta în contiina tuturor a morilor neamului.

4.1ndemnul pmântului patriei si

5.Binecuvântarea lui Dumnezeu.

***

198

N-as vrea sa se interpreteze vreodat greit, spunându-se:

- Eu nu sunt legionar de acetia în uniforma, eu sunt legionar în spirit.

Aceasta nu se poate. Pe acest fundament sufletesc se creazâ doctrina, program,

statut, uniforma, aciune, toate deopotriv, nu ca elemente accesorii, ci ca elemente

care fixeaz coninutul spiritual al micrii, dându-i o form unitar, îl menin în

contiina oamenilor si îl poart spre înfptuire si biruin.

Micarea legionar înseamn toate la un loc.

***

Uniformele aprute în toate micrile contemporane: Fascism (cmaa neagr),

National-Socialism (cmaa brun) etc. nu s-au nscut din imaginaia efilor. Ele s-au

nscut dintr-o necesitate de exprimare a acestei stri de spirit. Expresia unitii de

simire. Ele sunt fata vzut a unei realiti nevzute.

MICRILE NAIONALE SI DICTATURA

De câte ori se vorbete despre o micare naional, sistematic i se pune în sarcin

faptul conducerii spre un regim de dictatur. Nu vreau s fac în acest capitol critica

dictaturii, ci voiesc s art c micrile din Europa: „Fascismul", „National-

Socialismul" si „Micarea Legionar" etc. nu sunt nici dictaturi, dup cum nu sunt nici

democraii. Cei care ne combat, strigând: „Jos dictatura fascist!", „Luptai împotriva

dictaturii! Ferii-v de dictatur!", nu lovesc în noi. împuc alturi sau cel mult pot

lovi în faimoasa „dictatur a proletariatului".

Dictatura presupune: voina unui singur om, impus cu fora voinei celorlali

oameni dintr-un stat. Deci dou voine: a dictatorului sau a unui grup, de o parte si a

poporului, de alta. Când aceast voin se impune prin silnicie si cruzime, atunci

dictatura este tiranie. Când îns o naiune în entuziasm indescriptibil si în majoritate

de 98%, naiune de 60 de milioane sau de 40 de milioane de suflete, aprob, aplaud

în delir msurile efului, însemneaz c între voina efului si voina poporului este un

desvârit acord. Mai mult, ele se suprapun asa de perfect, încât nici nu mai exist

dou. Exist una singur: a naiunii, a crei expresie este eful. Intre voina naiunii si

voina efului nu exist decât un singur raport: raport de exprimare.

A susine c unanimitatea obinut sub regimurile micrilor naionale se datoreaz

„terorii" si „sistemelor inchizitoriale" este cu totul neserios. Pentru c popoarele în

mijlocul crora s-au ridicat asemenea micri sunt de o înalt contiin ceteneasc.

Ele s-au luptat, au sângerat, au lsat mii de mori pentru libertate. Niciodat îns nu s-

au plecat: nici în fata dumanilor dinafar si nici în fata tiranul ui dinuntru. Pentru ce

nu s-ar lupta si n-ar sângera si azi în fata terorii de acum? Si apoi cu fora, cu silnicia,

cu teroarea, poti s scoi voturi si chiar majoriti; vei scoate plânsete, vei scoate

suspine, dar nu s-a pomenit si nici nu se va pomeni s poti scoate entuziasm si delir.

199

Nici la naia cea mai imbecila din lume.

Micarea naionala, neavând deci caracterul regimurilor dictatoriale, ne întrebam: ce

este atunci?

Este democraie? Nu este nici democraie. Pentru câ eful nu este ales de mulime.

Democraia are la baza sistemul eligibilitii. Aici nici un sef nu este ales prin vot.

eful este consimit. Daca nu-i dictatura si nici democraie, atunci ce este? Este o

forma noua de conducere a statelor. Neîntâlnitâ pân acum. Nu stiu ce denumire va

câpâta, dar este o forma noua. Cred câ are la baza acea stare de spirit , acea stare de

înalta contiina naionala, care, mai devreme sau mai târziu, se întinde pânâ la

periferiile organismului naional.

Este o stare de lumina interioara. Aceea ce odinioarâera zâcâmânt instinctiv al

neamului, în aceste momente se reflecteaz în

contiine, creând o stare de unanim iluminaie, întâlnitâ numai în marile experiene

religioase. Aceastâ stare, pe drept s-ar

putea numi o stare de ecumenicitate nationalâ. Un popor în întregimea lui ajunge la

contiina de sine, la contiina rostului sâu si a destinului sâu în lume. în istorie n-am

întâlnit la popoare decât sclipiri de o secund. Din acest punct de vedere azi ne gsimîn fata unor fenomene naionale permanente. In acest caz eful nu mai este un

„stpân", un „dictator" care face „ce vrea", care conduce dup „bunul plac". El este

expresia acelei stri de spirit nevzute. Simbolul acestei stri de contiin. El nu mai

face „ce vrea". El face „ce trebuie". Si este condus nu de interesele individuale, nici de

cele colective, ci de interesele naiunii eterne la a cror contiin au ajuns popoarele.

In cadrul acestor interese si numai în cadrul lor îsi afl maximum de satisfacie

normal si interesele personale si cele colective.

ÎNCEPUTURI DE ORGANIZARE

O nou etap în dezvoltarea micrii legionare o constituie organizarea.

Orice micare, dac voim s nu rmân un haos trebuie turnat în forme de

organizare. întreg sistemul de organizare legionar se bazeaz pe ideea de „cuib".

Adic, un grup, variind între 3-13 oameni, sub comanda unui sef La noi nu exist

„membri", indivizi separai. Exist numai cuib. Individul este încadrat în cuib.

Organizaia legionar nu este format dintr-un numr de membri,ci dintr-un numr de

cuiburi. Sistemul n-a variat prea mult în esena lui de la început si pân astzi. Totui

a avut si completri necesare, pentru c o organizaie trebui s tin seama de realiti.

Este ca un copil care se dezvolt necontenit. Si trebuie necontenit s i se ajusteze

haina, în msura dezvoltrii.

Greit procedeaz acei care, imaginându-si cum va trebui s fie organizaia în faza ei

ultim de dezvoltare, îi croiesc de la început o hain, pe care ea nu o va putea bine

200

întrebuina decât într-un anumit stadiu de dezvoltare. Dup cum greit procedeaz acei

care fac o haina mica la început si nemaitinând seam de dezvoltarea micrii, o

foreaz s se chinuiasc în forme care nu mai corespund.

Nu voi insista prea mult aici asupra cuibului, deoarece am tratat pe larg problema

în „Crticica efului de Cuib". Ce m-a condus îns s aleg acest sistem? In primul

rând, nevoia. E o mare deosebire între momentul înfiinrii Ligii, când am întrebuinat

un sistem si între acela al înfiinrii Legiunii, când am întrebuinat alt sistem.

în momentul înfiinrii Ligii exista un curent popular. El trebuia s fie de urgent

captat. In momentul înfiinrii Legiunii nu exista nici un curent popular pentru noi. Ci

numai oameni rzlei, izolai, rspândii prin sate si orae. Eu nu puteam s încep cu

înfiinare de comitete judeene. Pentru c nu aveam oameni. Nici nu puteam lua un oms-1 pun sefiil unui jude. Dac el nu are decât putere dea fi eful numai al unui stisor,

va fi incapabil s organizeze un jude. eful unei micri trebuie s tin seama cu cea

mai mare strictee de realitate. Or, singura mea realitate era „omul singur". Un biet

ran srac care plânge într-un sat, un nenorocit muncitor bolnav, un intelectual

dezrdcinat. Si atunci, fiecruia dintre acetia i-am dat posibilitatea de a aduna în

jurul lui un grup, dup puteri, al crui sef devenea. Cuibul cu seflil lui.

Nu-1 numeam eu sef de cuib. Puterile lui îl numeau, îl ridicau: nu devenea sefdac„voiam" eu, ci dac el putea aduna, convinge si conduce un grup. Cu timpul am ajuns,

spre deosebire de celelalte organizaii (nude adesea se fac sefi pe baza cadourilor) sam un sir de mici comandani, nu „facuti", ci „nscui", zcând în ei caliti de

conductor. De aceea, un sef de cuib legionar este o realitate pe care te poti sprijini.

Reeaua acestor sefi de cuib formeaz scheletul întregii micri legionare. Stâlpul

organizaiei legionare este eful de cuib. Când se înmulesc aceste cuiburi se grupeaz

sub comand: pe comune, plsi, judee, provincii.

Cum mi-am fcut pe ceilali sefi? Nu am numit: eful satului, plsii, judeului. Le-am

spus:

- Cucerii, organizai. Si cât veti putea organiza, peste atât se va întinde efia voastr.

Eu în consfineam în situaiile în care puterea, calitile si aptitudinile lor îi ridicau.

Am pornit de la eful de cuib si încet am ajuns la eful de sat, plas, oras, jude si abia

la 1934, adic dup apte ani la eful de regiune.

Sistemul cuibului mai prezint urmtoarele avantaje:

201

a. Face sa activeze; pune în funciune întreg organismul unei micri. în celelalte

organizaii, unde exista comitete si membri, pe comune sau judee, lucreaz numai

câiva din comitet. Restul: o mie, dou mii, zece mii stau. In sistemul cuibului, prim

marea iniiativ pe care o au efii de cuiburi, în cadrul normelor prescrise si prin

obligaia fiecrui cuib de a-si înscrie în trecutul su o cât mai glorioas pagin si cumnu exist nimeni în afar de cuib, toat lumea, absolut toat lumea muncete.

b. Rezolv toate problemele. Sunt o se rie nesfârit de lucruri pe care un om e prea

puin a le putea face, iar o întreag organizaie e prea mare pentru a se putea ocupa de

ele. Exemplu: facerea unei mic fântâni într-un sat, repararea unui pode etc. Un om nu

poate singur; o organizaie nu sepoate ocupa de ele; cuibul îns, din sase, opt sau zece

oameni este unitatea cea mai potrivit pentru a le putea executa.

c. Este uor transformabil. Dintr-o unitate de lupt într-o unitate de munc sau dintr-

una de munc într-una de lupt.

d. Creaz un mare numr de cadre. Oameni specializai în arta conducerii.

e. Localizeaz efectul unei defeciuni sau trdri.

f. în sfârit, este cel mai bun loc unde se poate face educaia. Pentru c în cuib sunt

oameni de aceeai vârst, de acelai sex, de aceeai putere de înelegere, de aceeai

constituie sufleteasc. Aici sunt toti prieteni. Omul care n-ar putea s-si destinuiasc

necazurile, sufletul în fata unui copil (fie din jen, fie pentru a nu-1 face prta prea de

timpuriu al greutilor si grijilor vieii) aici în cuib, între prieteni, poate. Dup cumpoate primi o observaie sau chiar o pedeaps.

Cuibul este o mic familie legionar având la baz dragostea.

în „Crticica efului de Cuib", i-am fixat acestei familii sase legi dup care trebuie

s se conduc (pag. 4, pct.3) (Nu se conduce deci dup voina, bunul plac al efului;

aceasta ar fi dictatur. Ci dup legi).

1.LEGEA DISCIPLINEI: Fii disciplinat, legionar, câci numai asa vei învinge.

Urmeazâ-ti eful si la bine si la greu.

2.LEGEA MUNCII: Muncete, muncete în fiecare zi. Muncete cu

drag.Rsplata muncii sâ-ti fie, nu câtigul, ci mulumirea c ai pus o crmid la

înlarea Legiunii si la înflorirea României.

3.LEGEA TCERI: Vorbete puin. Vorbete ce trebuie. Vorbete când

trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu fptuieste. Las-i pe alii svorbeasc.

202

4.LEGEA EDUCAtlEI: Trebuie sâ devii altul . Un erou. în cuib, f-ti toatscoal. Cunoate bine Legiunea.

5.LEGEA AJUTORULUI RECIPROC: Ajutâ-ti fratele câzut în nenorocire.

Nu-1 lâsa.

6.LEGEA ONOAREI:Mergi numai pe caile indicate de onoare. Lupta si nu fi

niciodat misei. Lasâ pentru alii caile infamiei. Decât sâ învingi printr-o infamie,

mai bine s cazi luptând pe drumul onoarei.

***

Dar accentuez încâ o data, iubii legionari, si va atrag luarea aminte asupra unui lucru

esenial: edina unui cuib este incompleta daca veti proceda rece: „Ce ati mai

executat?", „Ce mai avem de executat?", „Sâ facem cutare lucru", „La revedere".

Lâsati loc liber sufletului. Lâsati-i un loc în cadrul edinei. Procedai cu cldura. Dati

posibilitatea sâ-si descarce fiecare sufletul, greutile, suprrile, necazurile, pe care

viata i le-a pus în spate. Sâ-si împârtâseascâ bucuriile. Sâ fie cuibul vostru un loc de

mângâiere si de împârtâsire de bucurii. O sedintâ atunc i a fost bunâ, când omul se

întoarce descârcat de poverile sufletului si încârcat de credintâ în neamul sâu. Dacâ

în „Crticica efului de Cuib" n-am atras suficient atenia asupra acestui lucru,

completez acum.

***

Tot în legâturâ cu activitatea de educaie în cadrul cuibului, extrag din „Crticica

efului de Cuib", punctul 53: Rugâciunea ca element decisiv al victoriei. Apelul la

strâmosi:

„Legionarul crede în Dumnezeu si se roagâ pentru biruina Legiunii

Sâ nu se uite câ noi, poporul român, stâm ici pe acest pâmânt prin voia lui

Dumnezeu si binecuvântarea Bisericii Cretine. în jurul altarelor bisericilor s-au

adunat laolaltâ de mii de ori, în vremuri de bejenie si restrite întreaga suflare

româneascâ de pe acest pâmânt, cu femei, copii si bâtrâni, cu con tiina limpede a

ultimului refugiu posibil. Si astâzi stâm gata sâ ne adunâm poporul român - în jurul

altarelor ca în vremurile de mari primejdii, pentru ca îngenuncheai sâ câpâtâm

binecuvântarea lui Dumnezeu.

Râzboaiele s-au câtigat de câtre acei care au tiut sâ atrag din vâzduh, din ceruri,

forele misterioase ale lumii nevâzute si sâ-si asigure concursul acestor forte. Forele

acestea misterioase sunt sufletele morilor, sufletele strâmosilor notri, care au fost si

odatâ legai de glia, de brazdei e noastre, care au murit pentru apârarea acestui pâmânt

203

si care sunt si azi legai de el prin amintirea traiului lor de aici si prin noi, copiii,

nepoii si strnepoii lor. Dar mai presus de sufletul morilor sta Dumnezeu.

Odatâ aceste forte atrase, ele vin în balana ta, te apârâ, îti dau curaj, voina si toate

elementelenecesare victoriei si te fac sa învingi. Introduc panica si groaza în dumani,

le paralizeaz activitatea. în ultima analiza, biruinele nu depind de pregtirea

materiala, de forele ma teriale ale beligeranilor, ci de puterea lor de a-si asigura

concursul puterilor spirituale. Astfel se explica - din istoria noastr - biruinele

miraculoase ale unor puteri materialicete cu desvârire inferioare.

Cum se poate asigura concursul acestor forte?

1 .Prin dreptatea si moralitatea aciunii tale si

2.Prin apelul fervent, insistent la ele. Cheam-le, atrage-le cu puterea sufletului tu si

ele vor veni. Puterea de atracie este cu atât mai mare, cu cât apelul, rugciunea se

face în comun de cât mai muli.

De aceea, în edinele cuibului, care se tin în toat tara Sâmbt seara, se vor face

rugciuni si se vor îndemna toti legionarii ca a doua zi. Duminic, s mearg la

biseric.

Patronul nostru este Sfântul Arhanghel Mihail. Icoana lui trebuie s-o avemîn casele

noastre si în vremuri grele s cerem ajutorul Lui si el nu ne va lsa niciodat."

***

Aceste cuiburi sunt grupate apoi în uniti, fie dup criteriul vârstei si sexului (frii

de cruce, tineri pân la 19 ani si friori de cruce, pân la 14 ani, cettui, fete si

doamne, viitori legionari, legionari ), fie dup criterii administrative (sat, oras, jude)

cu efii respectivi care îndrum activitatea, asigurându-i unitatea. Toate acestea sunt

tratate în „Crticica efului de Cuib".

Acest sistem de cuib ar putea avea un dezavantaj. S-ar prea c sfarm, macinunitatea . Aceasta se înltur îns, prin dragoste si prin doza de mare disciplin care se

toarn în educaia legionar.

LEGMÂNTUL PRIMILOR LEGIONARI

Se apropia ziua de 8 noiembrie 1927, Sfinii Arhangheli Mihail si Gavril. Acumurma s depunem primul legmânt. Am cutat si am gsit o form care s poat fi

expresia fidel a caracterului micrii noastre, a legturii noastre cu pmântul, cu cerul

si cu mortii.Am adunat câte o cantitate mic detrân din toate locurile glorioase,

începând de acum 2000 de ani, ale pmântului românesc, am amestecat-o si amumplut apoi cu ea nite mici pungulite fcute din piele si legate cu nur, pe care

legionarii le vor primi cu ocazia legmântului si le vor purta la piept.

204

Iat descrierea acestei solemniti, extrasa din numrul 8, noiembrie 1927 al

revistei „Pmântul Strmoesc":

„In dimineaa zilei de 8 noiembrie 1927, ne-am adunat la sediul nostru toti

legionarii din lasi si câiva care s-au ostenit a veni din altepri. Nu muli la numr,darputerniciprin credina noastr neclintit în Dumnezeu si în sprijinul Su,puternici prin hotrârea si încpânarea noastr de a sta neclintii în mijlocul

oricrei vijelii, puternici prin dezlegarea noastr complet de tot ce estepmântesc,

fapt ce se manifest prin dorina, plcerea de a rupe în chip vitejesc cu pmântul,

servind cauza neamului românesc si cauza crucii.

Aceasta era starea sufleteasc a celor careasteptau cu nerbdare ceasul

legmântului, pentru ca sformeze voioi cel dintâi val de asalt al Leigunii si oricine

îsipoate închipuic nu puteafi alt stare, atunci când în mijlocul nostru, îmbrcaiîn haine albe ca în ceasurile de urgie, se adunaser unii: Ion I. Mota, Ilie Gârneat,

Radu Mironovici si Corneliu Georgescu. Cei care, strbtând seria închisorilor, au

purtatpe umerii lor toat greutatea micrii naionale de cinci ani încoace.

Rugciunea

La ora 10 am plecat toti în costum naional cu cciul, cu zvastic mare în dreptul

inimii, în coloan de mars, în direcia Bisericii Sf. Spiridon. Acolo s-a oficiat o

rugciune pentru pomenirea sufletelor lui tefan Voievod, Domnul Moldovei, Mihai

Viteazul, Mircea, Ion Vod, Horia, Cloca si Crisan, Avram lancu. Domnul Tudor,

Regele Ferdinand si pentru pomenireatuturor voievozilor si ostailor care au czutpecâmpul btliei contra nvlirilor vrjmae.

Solemnitatea depunerii legmântului

In mars, cântând imnul Legiunii, ne-am întors la cmin. Acolo a avut loc pioasa

solemnitate a legmântului celor dintâi legionari.

Pmântul strmoesc

Aceast solemnitate a începutprin amestecul rânii adus de pe mormântul lui

Mihai Viteazul de la Turda, cu râna din Moldova, de la Rzboieni, unde tefan cel

Mare a avut cea mai grea btlie a sa si din toate locurile unde sângele strmoilor s-

a amestecat în crunte btlii cu râna, sfintind-o. Când se desfcea pachetul cu

rân, înainte de a se turna pe mas, se citea scrisoarea din partea celui care a

adus-o sau a trimis-o ".

Au depus legmântul urmtorii:

205

Comeliu Zelea-Codreanu, Ion I. Mota, Ilie Gâmeatâ, Comeliu Georgescu, Radu

Mironovici, Hristache Solomon, care a prezidat aceasta solemnitate, G. Clime, Mile

Lefter, Ion Banca, Victor Silaghi, Nicolae Totu, Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim,

Pantelimon Statache, Ghitâ Antonescu, Emil Eremiu, Ion Bordeianu, M. Ciobanu,

Marius Pop, Misu Crisan, Popa, Butnaru, Budeiu, I. Tânâsache, tefan Budeci, Traian

Cotiga si Mihail Stelescu, elev de liceu.

O NOU BTLIEîn numrul de la 1 decembrie 1927, am deschis o noua lupta pentru a se cumpra o

camioneta cu care sa ne putem deplasa. Am întrebuinat acelai sistem al încordrii

generale. Legionarii au început a face serbri, a organiza conferine, coruri de

Crciun, a contribui cu puinul lor.

S-a distins „Frâtia de Cruce Vrancea" din Focani care a adunat cu ocazia unei

srbtori date sub patronajul d-lui General Macridescu, suma de 50.000 lei. Atunci i-

am schimbat numele din „Vrancea" în „Victoria", asa cum se numete si azi.

La 19 februarie 1928, adicâ în doua luni si jumtate, bâtâha a fost câtigat. Amcumprat din Bucureti o camioneta noua cu suma de lei 240.000, din care am achitat

100.000 lei, iar restul de 140.000 lei, urmând a-i achita în 12 rate lunare.

Am plecat cu „Cprioara", cum o botezaser bâietii, din Bucureti spre lasi, cu tefan

Nicolau, care o conducea. Banca, Bordeianu si Mironovici. La lasi a fost o adevrata

bucurie. Legionarii si prietenii ne-au ateptat la intrarea în oras.

Pentru achitarea ratelor am format un comitet de 100, ai c ârui membri sa contribuie

cu câte 100 lei lunar, timp de un an. în timp de doua luni acest comitet a ajuns pânâ la

50 de membri solvabili, majoritatea oameni sraci, mici funcionari, muncitori sau

rani, care rupând din punga lor, lunar câte 100 lei, fac eau un adevrat sacrificiu.

Fetele din Cettuia de la lasi si cu deosebire „Cettuia lulia Hajdeu" din Galai încep

s lucreze lucruri de mân si s le vând pentru a strânge bani.

PROBLEME DE ORDIN MATERIAL

Micarea, pentru micile ei nevoi, mergea bine din punct de vedere material. Din

munca si contribuia oamenilor sraci se strângea aproape cât trebuia ca s putem tri

si aciona. Absolut toate sumele încasate sunt trecute în revista „PmântulStrmoesc".

206

Revista e plina de cei ce ddeau câte 10 lei, 5 lei. Sunt rari acei care ddeau câte 50-60

lei. Iar bancherii notri erau acei care puteau contribui cu câte 100 lei lunar, membrii

comitetului de 100. Iat s lum la întâmplare din acest comitet:

Nr.l6. Nicolae Voinea din Panciu (O familie de cinci copii care se hrnesc dintr-un

hectar de vie).

Nr.l7. D. Popescu (Sublocotenent pensionar).

Nr.l8. Ion Blnaru (fost student pân ieri, acum inginer cu 4.000 lei lunar).

Nr.l9. Ion Butnaru (funcionar c. f. r.).

Nr.20. Nistor M. Tilinca (vânztor la o cooperativ).

Nr.21. Comeliu Georgescu (ajutor de la prini).

Nr.22. Radu Mironovici (ajutor de la prini).

Nr.23. lonescu M. Traian (inginer silvic).

Din îngrdirile pe care si le puneau în cheltuielile pentru mas si haine, se strângea

atât cât organizaia, întrebuinând cu chibzuin, s poat tri si s se dezvolte normal.

Presa jidneasc îns striga: Din ce bani îsi cumpr aceti domni camionete? (Jidanul

totdeauna de rea credin, fcuse din una mai multe) Cine finaneaz aceast micare?

O, Domnilor! N-a fînantat-o nimeni. Ci numai credina fr margini a românilor, în

majoritate sraci lipii pmântului.

Nu numai c nu eram finanai de capitaliti, dar sftuiesc pe oricine conduce o

micare bazat pe sntate, s refuze orice tentativ de finanare, dac voiete s nu-si

omoare micarea. Pentru c o micare este astfel constituit încât s produc singur

din credina si jertfa membrilor ei, exact atât cât îi trebuie pentru ca s poat tri si sse poat dezvolta.

Pentru o normal si sntoas dezvoltare, o micare nu are drept s consume decât atât

cât poate produce ea si nu poate produce decât în msura capacitii de credin si deci

de jertf a membrilor ei. Nu produce suficient? Nuv st deschis calea finanrii, ci

aceea a intensificrii credinei. E chiar un indiciu, a nu produce suficient, este o

dovad a puintii credinei. Nu produce nimic? Organizaia e moart sau se va

prbui în curând. Lipsit de credin, ea va fi învins de cei ce o au.

207

Un sef care admite finanarea micrii sale din afara organizaiei, este ca si omul care-

si învatâ organismul sa triasc din medicamente. în msura în care administrezi unui

organism medicamente, în aceeai msur îl condamni s nu mai reacioneze singur.

Si mai mult, în momentul în care i-ai ridicat medicamentele, moare. E la discreia

farmacistului! Tot astfel o micare este la discreia celor care o finaneaz. Acetia ar

putea, la un moment dat s înceteze finanarea si micarea neînvtat a tri prin sine,

moare. O micare, ca si un om de altfel, poate avea nevoie, uneori, de o cantitate mare

de bani. Se poate împrumuta, pentru ca s plteasc cu timpul.

Deci, domnilor sefi de micri (vorbesc pentru cei ce vor veni dup noi), s respingei

pe binevoitorii care se vor oferi sv finaneze micarea, bineîneles, dac vor mai fi

în viitor de acetia. în România cred c nu. Nici astzi aproape nu mai sunt. Toti acei

ce au posibiliti de finanare si finaneaz, sunt bancherii jidani, marii bogtai jidani,

marii cerealisti jidani, marii industriai jidani, marii comerciani jidani. Ei finaneaz

partidele politice pentru a extermina pe români în tara lor.

S finaneze (acest cuvânt sun a bancher, a prad, a nedreptate, a necuviin) nu va

mai fi nimeni. Nici românii, si cu atât mai puin jidanii. Pentru c aceast cast a

bancherilor si a oamenilor de afaceri, a îmbogiilor prin lovituri, aceste psri de

prad care pândesc deasupra societii omeneti, vor fi nimicite. Oameni cu dare de

mân, oameni bogai, pân la limita bunei cuviine, v or fi. Ei nu vor avea posibiliti

de finanare, ci vor putea numai s ajute, din prinosul lor, o micare. Aceast obligaie

de a ajuta, de a-si ajuta neamul în grele momente, o au toti românii si vor avea-o în

veacul veacurilor. Ajutorul lor este si va fi bine primit totdeauna.

***

Situaia mea îns, material si a camarazilor mei, era din ce în ce mai grea, mai

apstoare.

Eu czusem pe capul bietului meu socru, care si asa, abia putea întreine, din mica sa

leaf, pe cei cinci copii ai lui. Locuiam într-o camer, iar în celelalte dou, apte

suflete. înelegând îns situaia în carem gseam, datorit marii lui iubiri pentru

cauza româneasc, nu mi-a spus niciodat nimic, desi vedeam c pe zi ce merge, se

încovoia tot mai mult sub povara greutilor.

Atunci ne-am sftuit ca eu s rmân am ocupa de micare, iar Mota si ceilali trei

camarazi vcresteni s fac avocatur, pentru a se putea întreine pe ei si am ajuta

si pe mine.

208

în scurt timp vor începe, dar se vor izbi de greuti imense. Priveam în urm. Intrai

acum 10 ani la Universitate, luptasem, rând pe rând, alturi de toate seriile de studeni.

Si, rând pe rând, toti se aranjaser, îsi creaser câte o mica situaie din care puteau trai,

numai noi rmsesem singuri, ca nite nebuni râtâciti în mijlocul valurilor lumii.

Desi elemente de valoare, ei abia îsi vor câtiga o biat pâine. Avocai la Calea Ferat,

la Primrie sau Stat, ei nu vor putea intra. Acolo sunt locuri numai pentru cei ce îsi

prsesc linia de lupta si trec în linia partidelor politice. încurajare pentru lipsa de

caracter. De la jidani, procese nu vor lua, pentru c asa le va dicta onoarea lor.

Românii îi vor ocoli. Nu vor intra în birourile lor decât cei sraci.

Era greu drumul. Ostracizai în tara noastr si pusi aproape în imposibilitate de a tri.

VARA LUI 1928

Am continuat tot timpul iernii cu organizarea de cuiburi, în primvar am început iar

crmidria de la Ungheni si grâdinria de la D-na Ghica. In aceste dou locuri

munceam, fcând crmizi sau grdinrit. Vroiam s facem un alt cmin, pentru c în

acesta nu eram siguri c vom mai putea rmâne, deoarece se intentase proces contra

noastr, ca s fim dati afar.

în aceast munc grea ne înfream tot mai mult, ne simeam mai aproape de toti cei

ce muncesc, din ce în ce mai departe de toti acei care triesc din munca altora.

Munca ne completa educaia noastr mai mult decât prelegerile unui profesor

universitar. Acolo ne învam s învingem greutile. Ne oteleam voina. Ne întream

trupurile si ne deprindeam cu viata aspr si sever, în care nici o plcere nu-si mai

avea loc în afar de aceea a mulumirii sufleteti. Acolo a venit „Fria de Cruce" de la

Galai cu tocu, Savin, Costea si celelalte frii.

Radu Mironovici a învat s conduc bine camioneta si, ajutat de Eremeiu, fcea

curse ducând pasageri de la lasi la Mnstirea Vratic, Agapia si Neam. Totui, din

cauza verii, care totdeauna e mai srac, am fost nevoit sm împrumut de la Banca

,Albina" din Husi, ipotecând casa tatlui meu, cu suma de lei 1 10.000,pe care amîmprtit-o, o parte la crmidrie, o parte la plata ratelor camionetei si o parte la

publicaii legionare. Neputând-o achita nici pân astzi, ea s-a ridicat la suma de

300.000 lei.

Tot în acea var, ne-am apucat si de comer, ca s putem câtiga un ban pentru

Legiune.

Jidanii dein comerul cu zarzavaturi aproape pe toate pieele târgurilor din Moldova.

209

Trei echipe de legionari (studeni) au fost însrcinate cu comerul cu zarzavat. Aceste

echipe cumprau marf de pe piaa lasiului, încrcând 300-400 kg în camionet si

cdeau ca o pacoste asupra jidanilor, sczând preturile la jumtate.

***

La 1 august 1928 se împlinea un an de la apariia revistei noastre. Iat ce scriam

atunci pe pagina I-a:

„La 1 august Pmântul Strmoesc împlinete un an de apariie regulat. Nu-i mult.

Câteva zile în urm, între 13-30 iulie, oraul Carcassonne (cetate) din Frana si-a

srbtorit 2000 de ani de existent. Vom fi având si noi vreo 2000 de ani înfat! Dartimpul cel mai greu este anul I, atunci când trebuies deseleneti, s tragi întâia

brazd. In aceste zile de început, multe greuti au venitpeste noi, dar revista noastr- uneori mai bogat, alteori mai srac, totdeauna îns mare -a rezistatpe poziii,

învingându-le.

Când, acum un an, plecândfr nici un ban, în cel mai critic moment al micriinaionale, am pus pe copert icoana Sfântului Arhanghel Mihail, am tiutc revista

noastr va birui.

"

ÎN LUPT CU MIZERIA

Spre toamn, greutile materiale personale au început sm încovoaie. Nu mai

aveam ghete, nu aveam haine, nici eu nici soia mea, care la purta pe cele de la 1924.

De la tatl meu nu mai puteam atepta nimic, deoarece mai avea în afar de mine încsase copii, toti în scoli, iar luptele pe care le dduse îl lsaser încrcat de dator ii. Din

leafa sa nu-i mai rmâneau decât câteva mii de lei, din care cu greu îsi putea duce o

familie numeroas.

Atunci mi-am încordat puterile si m-am hotrât sm apuc si eu de avocatur, cu

gândul de am ocupa totodat si de micare. Mi-am deschis birou de avocatur la

Ungheni, unde am lucrat cu secretarul meu, Emest Comnescu. De acolo am parvenit

s-mi realizez un mic, foarte mic câtig, cu care s-mi pot acoperi lipsurile si putinele

pretenii ale vieii mele si ale soiei. Trecuser acum sase anide când îmi limitasem

viata la un strict necesar pentru existent.

De 6 ani nu mai intrasem la teatru, la cinematografe, la berrii, la baluri, la petreceri.

Iar acum când scriu sunt 14 ani de când nu am mai fost la vreuna din ele. Nu-mi pare

ru. Dar îmi pare ru c dup o asemenea viat de restricii, s-au gsit suflete care sm atace pe temeiul c as fi dus si duc înc o viat larg.

210

în aceasta sârâcie de ani de zile, ca si în grelele încercri prin care m-a dus soarta, amavut un sprijin permanent în soia mea, care m-a îngrijit cu credina, s-a împrtit cu

suferine nenumrate, a dus lipsuri si a îndurat uneori chiar foamea, pentru a mâ ajuta

sa lupt mai departe. îi voi purta totdeauna recunotina.

PROFESORUL GÂVÂNESCUL PRIMETE SÂCUSORUL CURÂN

Este un suflet care ne urmrete de aproape.Pas cu pas. Se

intereseaz de noi.Poate ne studiaz. Este vorba de

impuntoarea figura a btrânului profesor de Pedagogie de la

Universitatea din lasi: Ion Gâvânescul. Profesor universitar

din anul 1880. Odatâ ne-a spus: tare as dori sa am si eu un

sâcusor cu târânâ!

La 10 decembrie 1928, l-am invitat la noi acasâ si acolo, în

mijlocul grupului de legionari, i-am predat sâcusorul cu

târânâ ca dar din partea noastrâ.

Bâtrânul cu pârul si sprâncenele albe a fâcut ochii mari, ca

într-un moment de mare gravitate.

Si dupâ o clipâ de tâcere:

Domnilor, nu sunt vrednic sâ primesc acest sfânt talisman, decât în genunchi.

îl ia. Se aseazâ încet în genunchi si se roagâ. Dupâ el îngenunchem si noi în jurul lui.

***

în ac eastâ toamnâ a anului 1928, dupâ asalturile îndârjite ale national-târânistilor,

care au ameninat cu „violentâ" si „revoluie". Partidul Liberal s-a prâbusit. National-

târânistii, dupâ 8 ani de lupte, învingeau. Dar în curând vor fi o decepie pentru toatâ

tara. Vor începe sâ fure, la fel ca si liberalii. Vor începe sâ facâ „afaceri scandaloase",

la fel ca si liberalii. Vor începe a „teroriza" cu jandarmii si chiar împuca pe adversari

sau pe cei ce-si vor manifesta nemulumirile, la fel ca si liberalii. î si vor crea

bancherii lor, la fel ca si liberalii.

Dar mai ales vor fi sub sugestia necontenitâ a finantei internaionale câreia vor începe

sâ-i cedeze, rând pe rând, contra unor împrumuturi pe ani, pe zeci de ani, bogâtie dupâ

bogâtie româneascâ.

211

3-4 IANUARIE 1929

Pentru aceste zile convocasem la lasi o adunare. Prima adunare a efilor de cuib. Auvenit între 40-50. edinele s-au inut în casele Generalului Ion Tarnoschi, care, acum,

într-o emoionanta sedintâ. plângând, a primit sâcusorul cu târânâ în care era si

sângele soldailor si ofierilor sâi.

-Tare as vrea sâ-mi dea Dumnezeu zile ca sâ vâd si eu ceasul mântuirii româneti.

Dar nu cred sâ pot ajunge pânâ atunci, ne spunea el.

Au mai depus, cu acest prilej, legmântul, o serie de legionari, în finnte cu Spiru

Peceli, invalid de rzboi, Gheorghe Potolea, invalid în arja de la Prunaru, Nicolae

Voinea si alii.

Din discuiile pe care le-am avut si din rapoartele pe care le fceau fiecare din cei

prezeni, reprezentând toate inuturile, ne-am putut convinge ca sistemul „cuibului",

neîntrebuintat la noi pânâ atunci, poate prinde foarte bine. Desigur, câ sunt greuti si

neîndemânâri inerente oricrui început. Dar mi-a fost suficient câ într-un an, farâ altâ

scoalâ, ci numai prin îndemnurile si lâmuriri le date prin revistâ, în toate regiunile ca

si în toate straturile sociale, s-au înfiinat cuiburi râzlete care funcioneaz. Mi-am zis:

- „Sistemul" a reuit la examen. El este rodnic.

Pentru mine, edina de la 3-4 ianuarie a fost o verificare a propriilor mele msuri de

organizare. Nu ne rmânea decât s mergem cu statornicie pe aceast cale.

Am constatat cu acest prilej câ micarea prinde cu deosebire în rândurile tineretului.

C sistemul de educaie dinamic, educaie odat cu aciunea, este mult superior celui

static. Vom continua deci, ca si pân acum, acest sistem, înc un an, far a încerca sâ

lum contact cu masele. Fr a ne gândi la vreo aciune electoral.

Tot atunci s-a constituit Senatul Legiunii . Un for compus din btrâni peste 50 de ani,

intelectuali, ran sau muncitori, care au trit o viat de mare corectitudine, au dat

dovad de credin în viitorul legionar si de înelepciune. Ei vor fi convocai în

momente grele, ori de câte ori se va simi nevoie de sfatul lor. Nu sunt alei. Sunt

indicai de eful Legiunii si cooptai de Senat. Este cea mai înalt treapt de onoare la

care poate aspira un legionar.

Au format Senatul: Hristache Solomon, General Doctor Macridescu, General Ion

Tarnoschi, Spiru Peceli, Colonel Paul Cambureanu, Ion Butnaru . Tot aici în acest

senat îsi va avea locul su, peste câteva luni, ilustrul profesor universitar Traian

212

Brâileanu, acela care mai târziu, peste 5 ani, în revista sa „însemnri Sociologice",

va explica în cea mai înalta forma tiinifica fenomenul legionar.

SPRE MASELE POPULARE

LA MOTI

Moii triesc încâ în munii din mijlocul Ardealului. Vechi ca si munii, ei îsi duc viata

de-a lungul secolelor având întreaga lor istorie strbtur de doua fire de foc: sârâcia -

sunt singurii români si poate singurii oameni de pe pmânt care n-au cunoscut în toata

istoria lor o zi de bine si de belug - si lupta pentru libertate . Toata viata lor a fost o

lupta pentru libertate. Ei ne-au dat pe Horia, Cloca si Crisan si au susinut revoluia

de la 1784; ei ne-au dat pe Avram lancu si au luptat si la 1848. în munii lor, istoria

cunoate peste 40 de rscoale contra stpânirii ungureti; toate înecate pânâ la sfârit

în sângele lor. Dar dârzenia nu le-a fost înduplecat niciodat. In ultimul timp glasul

de tribun al lui A mos Frâncu si acela al Cpitanului Emil Siancu - ei însisi moti -

rsuna în pustiu ca un strigat de alarma. In muni sunt mine de aur. Rând pe rând s-au

îmbogit si se îmbogesc exploatatorii, dar ei au râmas mereu farâ haine si farâ

pâine:

„Munii notri aurpoart,

Noi cerim din poart-npoart"

Stânca sura e goala. Pe ea nu creste nimic. Nici grâu, nici porumb. Singura avuie e

aurul din mâna exploatatorilor si singura posibilitate de trai sta în lemnul din pdure.

O mie de ani a inut calvarul stpânirii strine. O mei de ani de rbdare cu gândul ca

va veni odatâ România Mare, care-i va scâpa, care se va ocupa, în sfârit, de soarta lor

si de soarta copiilor lor. Care va repara lunga si omorâtoarea nedreptate, care va veni

sa le rsplteasc râbdareamilenarâ si suferina si luptele. Numai cei ce n-au mama nu

stiu ce-i mângâierea. Numai cei ce n-au patrie nu cunosc nici mângâierea, nici

rsplata. Patria pltete totdeauna pe copiii ei, pe cei ce au ateptat dreptatea ei si au

crezut în ea, pe cei ce au luptat si suferit pentru dânsa. Cum nu-i va rsplti si pe moti

pentru nemsurata lor rbdare, suferina si vitejie? Dar dupâ rzboi fiecare om si mai

ales fiecare om pohtics-a ocupat de „el", de persoana lui. De situaia lui materiala,

electorala, politica. Asa ca pe moti i-a uitat. Cine se ocupa numai de „el", nu se mai

poate ocupa si de „alii". Si pe cine îl împresoar grijile prezentului, nu se mai poate

situa cu gândurile si simirea în istorie, pentru ca, lucrând în numele patriei, sa aibâ

grija de a înfptui marile reparaii si rsplti istorice pe care aceasta le datoreaz

vitejilor ei. Si nu numai ca au fost uitai, dar au fost lâsati prada tuturor samsarilor

jidani care, în fuga dupâ câtig, s-au infiltrat în munii lor, unde niciodat piciorul

213

strinilor n-a putut sâ-i încalce si le-au luat singura lor posibilitate de viata. Si-au

ridicat fierâstraiele pânâ în creierii munilor, doborându-le pdurea si lâsându-le

numai stânca goala.

„ O, lancule, de ce nu-nvii

S-ti vezi tu munii ti pustii!"

îl cheam în cântecul lor de jale pe lancu, eroul lor, sâ-si vadâ munii goi si „codrii

rasi" de cetele de „jidânasi". Sub stpânirea României Mari, în zilele mult ateptatei

izbânzi a neamului. In adevr, ce tragedie înfiortoare sa reziti zece veacuri contra

tuturor împilrilor si sa mor ide foame si de mizerie în România Mare, pe care tu ai

asteptat-o timp de un mileniu! Pe ea ai asteptat-o. Ea ti-a fost singurul sprijin moral ce

te-a meninut. Acum cade si aceasta sperana. N-a avut pâine, dar a trâit în ndejde.

România Mare, pentru aceasta populaie, nu a fost o înviorare si un triumf, o

încoronare, dupâ o mie de ani de suferina, cu mari rsplti din partea neamului întreg.

Pentru acesta era nevoie de sufletul lui tefan cel Mare, nu de sufletul de pigmeu al

politicianului român. Pentru ei. România Mare a fost o prbuire în dezndejdea

morii. Aceti politicieni pâteazâ obrazul naiei noastre. Câci un neam, pe deasupra

oricror interese, îsi are obligaiile morale de îndeplinit. Daca nu si le îndeplinete,

rmâne pâtat.

***

înduioat de scrisoarea unui învtor din Bistra, de lângâ Câmpeni, m-am suit în tren

sa merg la fata locului. Sa vad si eu ce e acolo. Purtat de un tren mic, urcam cu inima

strânsa pe vâile glorioase ale Munilor Apuseni, pe unde jucase moartea în zeci de

lupte si pe unde umbla duhurile lui Horia si lancu. într-o gara mâ apropii de un târan.

Un mot. Pe hainele lui erau cel puin 20 de petice cusute. Expresie a unei sracii

neasemuite. Avea de vânzare cercuri de lemn pentru vase, fcute de el. Le vindea

pentru un pret de nimic. Cu ochii afundai în cap si cu obrajii supi. O figura blajina.

Privirea îi era sfioasa si nefixatâ de vreun gând. Pentru cine cunoate, citete în aceti

ochi durerea si descoper pe omul flmând. Omul chinuit de foame. în aceti ochi

blajini care inspirau mila, nu era nici o preocupare. Nici un interes pentru viata.

Cum o ducei pe aici? îl întreb eu.

Bine! Bine, mulumesc.

Dar se face porumb, cartofi?

Da, se face.

214

Avei de toate, hrana. . .?

Da, avem. . . avem. .

.

Va sa zicâ, n-o ducei râu?

Nu!... Nu!...

M-a msurat de câteva ori cu ochii, s-a artat foarte puin dispus la vorba, câci cine

stie pe ce meleaguride dezndejde îi zbura mintea si în nobleea motenit a rasei, nu

voia sâ se plâng în fata unui om strin.

***

în sfârit, am ajuns la Bistra. M-am dus la învtorul din sat care-mi scrisese, am stat

o zi. Am intrat prin casele srace ale moilor. O spuza de copii ateptau zgribulii câte

2-3 sptmâni, câte o lun si mai bine, pe prinii lor plecai cu calul si crua s le

aduc câte un sac de mlai, în schimbul cercurilor de lemn si ciuberelor pe care le

lucreaz si pe care apoi le vând la sute de kilometri, în regiunile unde Dumnezeu a

fost mai darnic. într-un an, moul, câteva luni st acas si restul timpului dup mlai,

pentru copiii si. îmi spune învtorul:

- Nici în timpul stpânirii ungureti nu s-au putut aeza strini aici. Acum îns, iat s-

a stabilit o cherestea a unei societi jidnesti din Oradea, care a pus mâna pe pduri si

le taie. Toat viata srac si-o întreineau moii din munca lemnului, fcând cercuri si

ciubere. De acum, nici de acestea nu vor mai avea parte. Sunt condamnai la moarte.

De foame si de nevoi, se duc si muncesc la jidani, tâindu-si ei singuri copacii din

pdure, pentru 20 de lei pe zi. Atât îi rmâne moului din toata bogia care se scurge

la vale în trenuri lungi. Si când se va termina lemnul din pdure, se termin si cu noi.

Dar este ceva si mai trist. Noi am trit sute de ani viat de virtute. Jidanii ne-au aduscu

ei pcatele desfrâului. Sunt peste 30 de jidani la aceast fabric. Si sâmbt seara,

când fac pltile,opresc pe fetele si femeile moilor, îsi bat joc de ele si fac orgii pândimineaa. Boli morale si fizice na macin stele alturi de srcie si mizerie. Si nu

poti zice nimic. Nu poti încerca nici o aciune, deoarece aceti jidani sunt în raporturi

de asa strâns prietenie cu toti politicienii, încât sunt stpâni atotputernici. Autoritile

unt la discreia lor, de la jandarmi si pân sus. Iar dac încerci sâ spui ceva, esti

acuzat imediat, „c îndemni la ur",pe o parte de ceteni în contra celorlali ceteni;

„c tulburi armonia social" si „buna înfrtire"în care totdeauna au trit românii cu

„populaia panic evreiasc" . C nu suntem „cretini" , cci lisus Hristos a zis: „siubeti pe aproapele tu" si chiar pe cel care face ru etc. O vorb dac spui, esti

arestat ca „duman al siguranei statului"si ca aâtor la „rzboi civil" . Esti insultat si

chiar btut. Sunt stpâni pe autoriti si trebuie s taci si s priveti la tot dezastrul

215

neamului tâu. Mei bine ne-ar lua Dumnezeu vederile, ca sa nu mai vedem cu ochii

notri si sâ nu mai stim nimic.

***

Mie mi se urca sângele în cap si iar îmi trecea prin mine sâ pun mâna pe armâ, sâ mâridic în muni si sâ trag cu nemiluita în cetele de dumani si de vândui, dacâ autoritâti

si legi în România Mare pot patrona asemenea crime în contra naiunii române, a

onoarei si a viitorului ei si dacâ aceste legi si autoritâti vândute i-au închis orice spe

rantâ de dreptate si de mântuire româneascâ. M-am întors la lasi cu sufletul chinuit

,

încârcat de povara pe care tot neamul acesta o poartâ asupra lui. Ce grozavâ este

înstrâinarea clasei conducâtoare a unui popor, a clasei lui pohtice si

culturale. Literaii si scriitorii îsi gâsesc subiect de tratat în toate nimicurile. Cârti

peste cârti apar. Sunt pline vitrinele librâriilor de ele. Ce va zice viitorul despre

acetia, dacâ pentru o tragedie istoricâ precum aceea a moilor, petrecutâ sub ochii lor,

ein-au gâsit nici un cuvânt care sâ fie în acelai timp si un semnal de alarmâ pentru

poporul ameit de toatâ literatura scandaloasâ care-1 adoarme si-i întunecâ drumul

viitorului si al vieii? Cum va trebui sâ priveascâ neamul pe aceti scriitori si literai, a

câror misiune, ce mai sfântâ, este tocmai aceea de a denuna primejdiile care-i

amenintâ fiina fizicâ sau moralâ si de a-i lumina câile viitorului? Si cum va trebui sâ

fie privitâ aceastâ clasâ politicâ de „oratori" în parlament si pe la toate râspân tiile

drumurilor, dezertoare de la obligaiile ei elementare, de a veghea asupra vieii si

onoarei neamului?

***

Coborând cu micul tren de la Bistra spre Turda, în aceeai încâpere a vagonului s-a

urcat si directorul fabricii din Bistra. Un jidan gras pe care abia îl mai ineau hainele si

care dâdea impresia unei viei trâite în abundentâ. Nu cred câ unul ca acesta, mâcar o

singurâ datâ în viata lui, sâ fi cunoscut ce este foamea. In staia urmâtoare s-a mai

urcat un tânâr cam de seama mea. Din primele momente am îneles câ sunt cunoscui

si prieteni si se aflâ în foarte bune raporturi, si câ acel tânâr e român. Jidanul si-a

turnat cafea cu lapte dintr-un termos si a scos nite bucâti de cozonac dintr-un pachet.

A început sâ mânânce. Observam la el o poftâ de lup. S-a repezit la mâncare înainte

de a-1 invita pe cunoscutul sâu. Imediat însâ, 1-a invitat. Acesta a primit o felie de

cozonac si o ceascâ de cafea cu lapte si a început a mânca puin cam sfios, arâtându-se

recunoscâtor si respectuos fatâ de bogâta sul jidan pentru „atenia" pe care i-o arâtase.

Era pe la cinci dimineaa. Incâ nu se luminase bine. Vineri, înainte de Pati. Vinerea

Patimilor. Mâ întrebam îndurerat: Oare cine va fi fiind canalia aceasta de tânâr român,

care în aceastâ zi, când toatâ lumea crestinâ tine post negru, mânâncâ alâturi de jidan,

alâturi de câlâul românilor, cozonac? Din discuiile între aflu câ acesta era un inginer

216

silvic. Jidanul avea o pofta de vorba nemsurata. Tot timpul vorbea si glumea. La un

moment dat, scoate un pate fon, aseazâ rând pe rând plcile si-1 pune sa cânte. Tot ce-

si poate imagina mintea mai necuviincios. Eu stau într-un colt de vagon. Ascult farâ a

spune nici un cuvânt. Mâ uit pe geam. începe sa se lumineze. Pe oseaua de alturi

coboar, tâcuti si tristi,motii, mergând fiecare pe lângâ capul calului sau. Se duc la

târg la Turda, cu câte un sac de mangal în cârutâ, la 60 de kilometri sâ-1 vândâ si sa

cumpere, nu haine noi, nu jucrii, ci câteva kilograme de mâlai, pentru ca sa duca de

Pati copiilor. Aceas ta e toata bucuria pe care le-o pot face.

***

Geme inima în mine de durere si de îngrijorare. Nu e de ajuns ca aceti jefuitori le iau

pâinea. Le pângresc, le pâlmuiesc, în aceasta Vineri a Patimilor, sârâcia si credina.

Trec cântând si batjocorind pe drumurile acestea de ptimire milenara, pe care din

respect pentru suferina si durere omeneasca, nici un om din lume nu poate pâsi decât

în cea mai adânca tcere si buna cuviina, descoperit în fata poporului flmând si rupt,

care pâseste rar, sub condamnarea soartei nemiloase. Când s-a luminat de ziua, patru

ochi si-au întâlnit privirile. Ai mei si ai tânrului. Am îneles ca mâ cunoscuse,

încurcat, nu-si mai gâsea cumptul. îl recunoscusem si eu. Fusese student naionalist

cretin la 1923. îl vzusem în primele rânduri ale unui grup studenesc, manifestând si

cântând:

„ Si vom strivijidanii sub clcâie,

Sau vom muri cu gloria etc.

"

Mi-am zis plin de amrciune: Daca toti tinerii care lupta, vor ajunge mâine asa,

atunci neamul acesta al nostru trebuie sa piarâ: prin cucerire jidâneascâ, prin potop,

prin cutremur sau prin dinamita - nu intereseaz, dar trebuie sa piarâ.

VARA LUI 1929

Am petrecut-o în doua maruri. Cu tinerii din friile de cruce din Galai si Focani si

cu legionarii. Voiam sâ-i duc pe drumurile de atâtea ori bttorite demine, sa triesc

cât mai mult cu ei, sâ-i observ, sâ-i studiez, sa vadâ si ei frumuseile tarii acesteia. Dedata aceasta, ca si în toate marurile pe care le voi face, voi câuta sa dezvolt în tinerii

legionari, în primul rând, voina. Prin maruri lungi, încrcai de poveri, executate prin

ploaie, vânt, cldura tropicala sau noroaie si în cadena si aliniere, cu ore întregi de

interdicie a vorbirii. Prin viata aspra, dormind în pdure si mâncând simplu. Prin

obligaia de a fi severi cu ei însisi, în toate privinele, începând de la inuta si gesturi.

Prin crearea de obstacole pe care ei erau obligai a le învinge, escaladând stânci.

217

trecând ape. Urmream sa fac din ei oameni de vointâ, care sa priveasc drept si sa se

comporte cu brbie fat de orice greutate. De aceea nu permiteam niciodat ocolirea

unui obstacol, ci numai depirea lui. în locul omului slab si învins, care se apleac

mereu la toate btile de vânt, om care covârete, ca numr, în politic, ca si în

celelalte ocupaii - trebuie s crem neamului acesta un învingtor. Neaplecat si

neînduplecat. Prin instrucia întrunit, voi cuta, în al doilea rând, s dezvolt contiina

de corp, de unitate. Un duh al unitii. Am observat c instrucia întrunit are o mare

influent asupra intelectului si psihicului unui om, punându-i în ordine si în cadenmintea dezordonat si simirea anarhic. Prin aplicarea de pedepse, voi cuta sdezvolt, în sfârit, simul responsabilitii. Curajul de a-si asuma fiecare rspunderea

faptelor sale. Pentru c nimic nu e mai dezgusttor decât omul care minte si fuge de

rspundere. Am pedepsit regulat, fr excepie, pentru orice abatere. La Vatra Domeiam pedepsit un tânr, pentru c a provocat un conflict într-un parc. La DomaCoznesti s-a întâmplat ceva mai grav, nu ca efect, ci ca dezvluire de construcie

sufleteasc. Patru tineri s-au dus la o cârcium jidoveasc, au cerut sarmale, pâine, vin

si dup ce au mâncat bine, s-au sculat si, în loc de plat, unul dintre ei a sco s

revolverul, eroic si a ameninat pe jidan c îl împuc de c spune ceva, sub cuvânt csunt din grupul lui Comeliu Codreanu. L-am pedepsit. Tânrul, dac-1 voi lsa asa, se

va nenoroci el, nu jidanul cruia i-a furat o cutei de sardele. De altfel în lumea

legionar pedeapsa nu poate da natere la suprare. Pentru c toti suntem supui

greelii. Pedeapsa înseamn în concepia noastr, obligaia pe care o are omul e

onoare de a repara greeala sa. Odat aceasta ispit, omul este liber de povara ei, ca

si cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Aceast pedeaps, în cele mai multe cazuri, este o

munc. Nu pentru c munca ar avea un caracter de osând, ci pentru cd o

posibilitate de a repare, printr-un bine, rul pe care l-ai fcut. De aceea totdeauna

legionar ul va primi si va executa cu senintate o pedeaps.

HOTRÂREA DE A PÂSI ÎN MASE

8 NOIEMBRIE1929

Trecuser mai bine de doi ani de când Legiunea luase fiin. Cuiburile se înmuliser

pe toat întinderea trii. Se simea acum nevoia de a accentua, prin întrebuinarea si

stimularea acestor mici forte, micarea început. Singura cale legal care putea s ne

duc la msuri de stat pentru rezolvarea problemei jidnesti, era calea politic. Ea

presupune contactul cu masele populare. Bun sau ru, acesta era dru mul pe care legea

ni-1 punea la dispoziie si pe care, mai devreme sau mai târziu, trebuia s pim. CuLefter si cu Potolea am fixat prima întrunire public legionar la Tg. Beresti din

nordul judeului Covurlui, pentru data de 15 Decembrie. Hotrârea amluat-o înc de la

8 noiembrie, când o nou serie de legionari, venii din diferite pri ale trii cu ocazia

srbtoririi patronului Legiunii, îsi depuneau jurmântul. în acelai timp l-am trimis

218

pe Totu în judeul Turda, pentru ca, împreuna cu Amos Horatiu Pop, sa intensifice si

acolo propaganda legionara, pregtind o întrunire.

15 DECEMBRIE 1929

La 14 decembrie seara, eram în Beresti. La gara m-a ateptat Lefter, Potolea, Tânase

Antohi si alii. Târgul era un adevrat viespar de jidnime; cas îngrmdit lâng

cas, dughean lâng dughean. Singura strad trece prin mijlocul târgusorului.

Noroiul pân la glezne. Pe margini, nite trotuare de scândura. Am fost gzduii la

Potolea. A doua zi dimineaa,m întâmpin la usâ maiorul de jandarmi si procurorul,

venii de la Galai s-mi pun în vedere c nu pot s tin întrunirea. Le-am spus:

-Ceea ce pretindeti dvs. nu e nici drept nici legal. în tara aceasta toat lumea are

dreptul s tin întruniri: nemi, unguri, turci, ttari, bulgari, jidani. Numai eu s nu amacest drept? Msura Dvs. este samavolnic. Este în afara legii si num voi supune.

Voi tine întrunirea cu orice pret.

în sfârit, dup mai mult discuie, mi s-a aprobat sâ tin întrunirea, dar s nu fac

dezordini. Ce era s fac? Ce dezordine? Sâ sparg casele la oameni? Era prima meaîntrunire public. Nu aveam tot interesul ca ea s decurg în cea mai perfect ordine,

pentru a nu-mi pierde dreptul de a le tine pe celelalte? La ora fixat pentru întrunire, s-

a adunat un numr foarte mic de oameni. Abia vreo sut. De la ei am aflat c lumea ar

fi voit s vin mult, dar a fost oprit de jandarmi prin sate. Toat întrunirea a durat

cinci minute. Un minut a vorbit Lefter, unul Potolea si restul eu. Am spus:

- Am venit s tin o întrunire. Dar autoritile îmi opresc oamenii cu fora. în contra

tuturor ordinelor, voi tine zece întruniri! S mi se aduc un cal si voi merge clare din

sat în sat, prin toat plasa Horincii!

Calul era de altfel singura posibilitate de locomotiune prin noroaiele acelea. Peste

dou ore mi s-a adus un cal si am plecat. Dup mine, pe jos, venea Lefter cu înc vreo

patru legionari. Am ajuns în primul sat, la Meria. Acolo, în curtea bisericii, în câteva

minute, lumea s-a adunat toat: brbai, femei si copii. Le-am vorbit puine cuvinte si

nu am desfurat nici un program politic:

- S ne unim cu toii, brbai si femei, sâ ne croim nou si neamului nostru alt soart.

Se apropie ceasul de înviere si mântuire româneasc. Cel ce va crede, cel ce va lupta

si suferi, va fi rspltit si binecuvântat de neamul acesta. Vremuri noi bat la porile

noastre! O lume, cu sufletul sterp si uscat, moare si alta se nate: a acelora cu sufletul

prin de credin. In lumea aceasta nou, fiecare îsi va avea locul su, nu dup scoal.

219

nu dupâ inteligenta, nu dupâ tiina, ci în primul rând dup credina sa si dupcaracterul sau.

Am plecat mai departe. Dupâ vreo patru kilometri, am ajuns în sat, la Slivna. Se

înserase. Oamenii m-au ateptat însâ, în drum, cu lumânârile aprinse. în capul satului

mi-a ieit înainte un cuib de legionari în frunte cu Todosiu. Am vorbit si aici. Pe urmâ

am plecat mai departe, spre satul Comânesti, condus de cuibul de legionari din Slivna.

Pe drumuri pe care nu mai frisesem niciodatâ. Si aici, de asemenea, oamenii m-au

ateptat cu felinare si lumânâri, iar flâcâii, cântând. Oamenii mâ primeau cu bucurie,

fârâ deosebire de partide politice. Nu ne cunoscusem, dar parca eram prieteni de când

lumea. Dumniile se topiser. Eram o singura apa, un singur suflet, un singur

neam. A doua zi dimineaa, am plecat mai departe. De asta data, nu mai eram singur.

Trei câlâreti mâ întrebaserâ dacâ mâ pot însoi si am pornit împreunâ. In marginea

satului vecin, Gânesti, Ne-am oprit la Dumitru Cristian. Om de vreo 40 de ani, cu o

figurâ de haiducsi uitâtura de sub sprâncene. Naionalist si luptâtor din timpul

miscârilor studeneti, el si-a deshâmat caii de la cârutâ, si-a pus eaua pe unul si a

pornit cu noi. In curând numrul nostru s-a mârit cu Dumitru si Vasile Popa, cu Hasan

si Chiculitâ. Tot mergând din sat în sat, numrul clreilor a ajuns la douzeci. Eramtoti tineri între 25 si 30 de ani. Numai câiva aveau între 35 si 40 de ani, iar cel mai

btrân era mos Chiculitâ din Cavadinesti, de vreo 45 de ani. Când ne-am fcut mai

muli, am simit nevoia de un semn distinctiv, de o uniform. Dar pentru c nu aveam

posibiliti, ne-am pus cu toii, la cciuli, pene de curcan. Si asa intram prin sate

cântând. Trecând în cântec si în trapul cailor, pe coamele dealurilor de lâng Prut, pe

unde de atâtea ori trecuser si luptaser strmoii notri, se pare c eram umbrele

acelora care apraser pe vremuri pmântul Moldovei. Viii de acum si morii de

atunci, eram acelai suflet, aceeai mare unitate, purtat de vânturi pe creste de

dealuri: a românismu lui. Vestea c sosesc s-a întins din om în om, prin toate satele.

Lumea ne atepta pretutindeni. Pe cine întâlneam pe drum, ne întâmpina cu întrebarea:

- Domnisorule, când venii si pe la noi prin sat? Ieri v-a ateptat lumea pân noaptea

târziu.

în sate,când cântam sau vorbeam oamenilor, simeam c ptrund în cele adâncuri

sufleteti nedefinite, acolo unde politicienii, cu programele lor de împrumut, nu

putuser s pogoare. Aici, în aceste adâncuri, am înfipt rdcinile micrii legionare.

Ele nu vor mai putea fi scoase de nimeni. Joi, era zi de târg la Beresti. La ora 10

dimineaa, am aprut pe creasta de deasupra târgului, 50 de clrei. De acolo, în

coloan de mars, cântând, am coborât în târg. Lumea ne-a primit cu mare însufleire.

Din casele cretinilor ieeau românii si ne tumau cldri cu ap în cale, dup vechiul

obicei, ca s ne mearg în plin pe drumul nostru.Ne-am dus din nou în curtea lui Nicu

Blan, unde ar fl trebuit s aib loc prima întrunire, acum eram peste trei mii de

220

oameni. N-am inut întrunire. Am dat clreilor, unora dintre ei, câte o amintire de la

mine. Lui Nicu Bogatu i-am dat tabachera mea, fcuta în închisoarea de la Vcreti;lui mos Chirculitâ i-am dat o zvastica. Pe Lefter si Potolea i-am numit în Consiliul

suprem al Legiunii, iar pe Nicu Bâlan, în statul major la Covurluiului. Pe Dumitru

Cristian, eful legionarilor de pe valea Horincii. Valea aceasta a Homicii, cu locurile

si cu oamenii ei, mi-a râmas draga. Dupâ Focani, aici va fi al doilea stâlp al micriilegionare.

ÎN ARDEAL, LA LUDOSUL DE MURE

Vineri, înainte de Crciun, seara la ora 5, am plecat cu camioneta spre Ludos. Erampatru: Radu Mironovici, care conducea. Emil Eremeiu, un alt cunoscut si eu. Un ger

grozav oprise trenurile pe drum. în noaptea aceea am îndurat un frig îngrozitor. Desi

umpluserâm camioneta cu paie si intraserm pânâ la brâu în ele. Am fcut drumul lasi

- Piatra Neam - Valea Bistriei. La ora 4 dimineaa, eram pe crestele Munilor

Carpati.

La 1 1 seara, în ajunul Crciunului, dupâ mai mult de 24 de ore de mers, am ajuns la

Ludosul de Mure. Aici ne-am odihnit bine la Amos. A doua zi, ne-am dus la biserica,

apoi am vizitat orelul. E mai mare decât Tg Beresti si situat la vreo 40 km nord de

Turda, capitala judeului. Si acesta e plin dej idânime, farâ însâ a ajunge procentul de

la Beresti. Si aici Iuda, aezat la Târg, si-a întins pânza ca un pianjen peste întreg

inutul românesc. în aceasta plasa vor fi prini bieii târani, vor fi învârtii si ameii si

apoi supi de tot avutul lor.

în dimineaa zilei a doua de Crciun, am pornit. întâi camioneta cu 10 legionari, iar

dupâ ea, eu cu vreo 20 de clrei: Amos, Nichita, Colceriu, profesorul Matei si alii,

toti cu pene de curcan la cciuli. Pe sosea ne întâlnea lumea si nestiind despre ce este

vorba, ne privea cu nedumerire. Dar noi mergeam parc investii cu cea mai puternic

autoritate, cci simeam ca venim în numele neamului românesc, din porunca lui si

pentru dânsul. în Gheta, Gligoresti, în Gura Ariesului, oamenii s-au adunat tot asa de

muli ca si pe Valea Horincii. Nici lor nu le-am dus nici un program politic. Le-am

spus numai c venim din Moldova ca s chemm la înviere sufletul necjit al

românilor; cci o mie de ani de robie, de nedreptate si de mormânt ne-au fost de ajuns.

Rom ânia Mare s-a fcut cu mult jertf, dar parc stpânirea strin si vechea

nedreptate se prelungesc înc si dincoace de înfptuirea acestei Românii. Zece ani de

guvernri româneti n-au reuit s ne vindece de rnile care ne dor si nici n-au reparat

nedre ptâtile seculare.Ele ne-au dat o unitate de form dar sufletul românesc ni l-au

frânt în atâtea buci, câte partide sunt. învierea neamului acesta clocotete sub

pmânt si va izbucni în curând, luminând cu lumina ei întreg viitorul si întreg trecutul

nostru întunecat. Cel ce va crede, va fi biruitor! Din nou simeam cumm cobor în

221

adâncuri. Desi la sute de kilometri distanta, desi în regiuni desprite de secole prin

granie, si acolo am gâsit acelai suflet, exact acelai ca pe Valea Horincii de lângâ

Prut. Acelai suflet al neamului,peste care am îneles ca n-a putut fi trasa niciodat

vreun fel de frontiera. El a curs de la un capât la altul al neamului, de la Nistru pânâ la

Tisa, farâ ca sâ-i pese de frontierele aezate de mâna omeneasca, ca si apa care în

adâncuri curge pe sub pmânt, farâ ca sâ tinâ seama de gardurile pe care oamenii le-au

fcut la suprafaa. Acolo, în adânc, nu am gâsit partide, nici vrajb, nici ciocniri de

interese, nici „oarba neunire", nici luptele între frai, ci unitate si armonie.

A treia zi de Crciun am plecat din nou. Ne-am oprit la o biserica si am fcut o

rugciune pentru Mihai Viteazul, pentru Horia si ai lui si pentru lancu, ca sâ stie si ei

câ noi pâsim astzi pe pmântul pe care trupurile lor au fost chinuite si sfârtecate

pentru neam. Era ziua Sfântului tefan. Am aprins o lumânare pentru sufletul lui

tefan cel Mare, prin care neamul nostru s-a ridicat la cea mai mare înlime a lui si

pe care au îl socot la înlimea lui Napoleon, a lui Cezar si Alexandru Macedon . Pe

oriunde vor merge paii mei, prin orice lupte voi intra, daca deasupra mea voi simi

umbra Sfântului Arhanghel Mihail si dedesubt umbrele celor 20 de mori dragi ai

familiei si micrii legionare, în dreapta simt sufletul lui tefan cel Mare si spada sa.

ÎN BASARABIA

La 20 ianuarie, am trimis pe Totu, Crânganu, Eremeiu, însoii de o echip cu

camioneta, în jud. Tecuci; iar eu, la 25 ianuarie 1930, eram din nou pe Valea Horincii,

în mijlocul clreilor. La 26 seara, dup ce am trecut prin Rogojeni, intrm în

Oancea. In ambele sate suntem primii cu dragoste si cu ndejdi de mulimea adunat.

Suntem gzduii în Oancea la familia Antachi. A doua zi, luni, târg la Cahul. Sâ

trecem în Basarabia. Aici jidanii sunt muli si mai provocatori. Aici, ca si în celelalte

târguri basarabene, jidânimea e comunist, dar nu pentru „iubirea de oameni", ci

numai din ur pentru statul român, pe care numai prin triumful comunismului l-ar

putea vedea doborât la pmânt si pus sub clcâiul totalei stpâniri jidânesti. Triumful

comunismului coincide cu visul iudaismului de a stpâni si exploata popoarele

cretine în virtutea „poporului ales", care st la baza religiei jidânesti.

Seara, am fcut nite cruci albe din pânz, de 20 cm pe care le-am pus pe piepturile

clreilor. Mi s-a dat o cruce de lemn pe care o voi purta în mân.

A doua zi, la ora 10 dimineaa, în fruntea a 30 de clrei, trec Prutul, mergând cu

crucea în mân în contra puterii pgâne care sugruma Basarabia cretin. Dup patru

kilometri intrm în oras. Cretinii ies din case si vin dup noi. Nu ne cunosc, dar ne

vd cu cruci albe pe piept si cu pene la cciul. Trecem pe strzi cântând: „Scoal,

scoal, mi române". Ne oprim în pia. într-o clip se adun în jurul nostru peste

222

7000 de târani. Nimeni dintre ei nu stie cine suntem si ce voim. Dar toti presimt câ

venim spre mântuirea lor. încep sâ le vorbesc în aceeai limba ca pe Valea Homicii si

în Turda. Dar dupâ doua minute poliaiul Popov si autoritile strbat pânâ la mine si

mâ opresc:

-N-ai voie sâ tii întrunire în piaa publicâ. .

.

-Poporul român are voie oriunde în casa lui.

Autoritâtile strigau sâ nu vorbesc; oamenii, sâ vorbesc.

- Oameni buni - le spun eu - asa este; legile ne opresc sâ inem adunâri în piatâ

publicâ. Sâ mergem la marginea oraului sau într-o curte a cuiva. Fac semn câlâretilor

si pornim spre marginea oraului. Un cordon de sergeni oprete mulimea. Peste

câteva minute îmi apare în fatâ un detaament de soldai cu baioneta la armâ. în frunte

un colonel, Colonelul Comea. Scoate revolverul si mi-1 pune în fatâ:

- Stai, câ te-mpusc!

Mâ opresc.

- Domnule colonel, de ce sâ mâ împusti, câci nu am fâcut nici un râu. Am si eu

revolver, dar n-am venit sâ mâ bat cu nimeni si mai cu seamâ cu armata românâ.

Toate argumentârile mele au fost zadarnice. Am stat acolo timp de aproape o orâ,

suportând toate insultele si batjocurile posibile. As fi putut sâ râspund la fel si sâ mâlupt. Mi-a trebuit însâ o râbdare de fier ca sâ nu cad într-o situaie si mai tristâ, aceea

de a mâ lupta eu, naionalist român, cu armata ârii mele, în fata jidanilor comuniti.

Colonelul a început sâ tragâ cu sabia în noi si în cai, iar soldaii sâ ne împungâ cu

baionetele. A venit prefectul, am descâlecat si am plecat cu el la Prefecturâ. A fost un

om civilizat. A venit si colonelul. I-am spus:

-Eu am respect pentru gradul Dvs., de aceea nu v-am râspuns. Dar nu-i nimic. Lunea

viitoare ne întâlnim din nou în acelai loc.

Am plecat. Un sergent mi-a dat calul. Cristian si Chiculitâ mâ ateptau, fârâ cai, la

poartâ. Si-au adus si ei caii, am încâlecat si am pornit înapoi pe unde venisem,

alungai din urmâ de poliiti si întovârâsiti de privirile batjocoritoare ale jidanilor. La

marginea oraului, am gâsit si pe ceilali câlâreti amârâti si deprimai de înfrângerea

avutâ. Mai de parte, câiva târani s-au furiat din oras, sâ ne înfrebe cine suntem.

223

- Mergei si spunei oamenilor câ lunea viitoare venim din nou. Toata cretintatea

din jude sa vina la Cahul.

Suferisem o înfrângere. Acum nu mai puteam cânta, ne întorceam farâ sa mai vorbim

unul cu altul. Ajuni la Oancea, am fcut 10 afise de mâna prin care anunam câ luni,

10 februarie, vom veni din nou la Cahul. Acestea le-am trimis prin clrei în mai

multe puncte ale judeului. Ne-am întors la Gnesti, acas la Cristian, unde a m ajuns

pa la 12 noaptea, dupâ un drum greu, prin întuneric de nu vedeam la doi pasi înainte,

bâtuti în fatâ de lapovitâ, iar în spate de amintirea înfrângerii. Am dormit la Cristian.

A doua zi dimineaa, am plecat la Beresti. Acolo am scris un ordin câtrelegionarii din

Valea Horincii, Galai, lasi. Bucureti, Focani si Turda, prin care le spuneam câ amfot înfrâni la Cahul si câ este, pentru noi toti, o problem de onoare de a ne reîntoarce

acolo si de a învinge. C sunt chemai în numr cât mai mare. L ocul de adunare, la

Oancea, nude trebuie s fie prezeni cel târziu duminic seara, 2 februarie. în acelai

timp, am anunat si echipa Totu, Crânganu, Eremeiu, care se afla în judeul Tecuci.

Am scris de asemenea o scrisoare tatlui meu pe care-1 rugam svin s ne ajute.

Legionarii mi-au strâns bani si am plecat la Bucureti. Acolo m-am prezentat d-lui

loanitescu, subsecretar de stat la Interne, l-am povestit cele întâmplate la Cahul si i-

am cerut permisiunea de a tine o nou întrunire - cerere legal - luându-mi

angajamentul desfurrii în cea mai perfect ordine a acestei întruniri. Cu condiia de

a nu fi provocai de autoriti. Dup mai multe lmuriri pe care mi le-a cerut, mi s-a

aprobat întrunirea. Nu aveam nevoie de aprobare. Nu cere legea acest 1 ucru. Dar eu

am vrut sm pun la adpost de orice interpretare tendenioas. Duminic dimineaa

am fost din nou la Oancea. Lefter s-a dus la Cahul, pentru a fixa cu autoritile locul

de adunare. In oras era o mare fierbere. Autoritile primeau vesti câ ranii se

îndreapt cu miile din toate prile judeului, pentru a veni la adunare la Cahul.

în cursul zilei, au sosit dou camioane din Focani, cu Hristache Solomon si Blnaru.

Au sosit de la Turda: Moga si Nichita; de la lasi: grupul de legionari cu Banca, Ifrim

si printele Isihie: din Galai: Stelescu cu fria, un delegat al studenilor legionari din

Bucureti si Pralea cu cuiburile din Foltesti. apoi pe jos, cu crue si câlâri, berestenii

si legionarii din Valea Horincii. A sosit si tatl meu. Seara eram peste 300 de legionari

care au fost încartiruii în Oancea. Si înc mai soseau. Fiindu-mi team ca nu cumva

s ni se desfac podul de pontoane de peste Prut, fcându-ne astfel imposibil

trecerea, am dispus ca în timpul nopii, un grup de 30 de legionari s ocupe ambele

capete ale podului. Luni dimineaa, la ora 8, am trimis înainte un grup de 50de

legionari sub comanda lui Potolea ca s intre în oras pentru a face politia adunrii.

Intre timp s-au fcut intervenii pentru a ne opri întrunirea. Era o imposibilitate. La ora

10 ne-am încolonat si am pomit:

224

în linia I-a , câlâreti în numâr de 100, cu drapel, toti cu pene la cciula. Muli în

câmâsi verzi. Fiecare avea pe piept o cruce alba fcuta din pânza. Aveam înfiarea

unor cruciai, care mergeau în numele crucii, în contra unor puteri pgâne, sa scape pe

români.

în linia a Il-a , veneau pedestrii în coloan de mars, cu drapelul lor, peste 10 la numâr.

în linia a IlI-a , urmau vreo 80 de cârute, încrcate cu câte 4-5 si 6 oameni, în

majoritate locuitori din Oancea, de asemenea cu drapelul lor.

Totul avea aspect de început de bâtâlie. Când am ajuns la marginea oraului, o mare

de capete descoperite ne-au primit fr urale si fr muzici, într-o impresionant

tcere de biseric. Am trecut clri prin mijlocul acestei trnimi. O parte plângea.

***

rnimea aceasta din întreaga Basarabie, nici ea nu a simit nimic în bine dupâ unire.

Cci ieind de sub stpânirea ruseasc, a intrat sub stpânirea jidanilor. A fost pur si

simplu lsat prad jidanilor. De 12 ani este exploatat si supt de ctre comunitii

jidani, cum nici cel mai tiranic regim cunoscut în istorie n-a exploatat vreo societate

omeneasc. Oraele si târgurile sunt adevrate colonii de lipitoriînfipte în trupul

istovit al rnimii. Si culme a neruinrii, tocmai aceste lipitori s-au transformat în

lupttori împotriva exploatrii poporului, în contra terorii care apas poporul. Acetia

sunt comuniti din Basarabia si din România. Si mai mult: aceste lipitori pline de

sângele supt al românilor întrein, în presa lor în frunte cu „Adevrul" si „Dimineaa"

urmtorul limbaj

:

-Noi am trit si trim (lipitorile!) în cea mai bun frie si armonie cu poporul

român. Numai nite dumani ai poporului, dumani ai trii, nite extremiti de

dreapta,vor s strice aceast armonie.

***

Erau pe locul întrunirii peste 20.000 de rani. Desigur, cea mai mare adunare de

oameni pe care o vzuse de la începutul flintei sale acest oras. Fr manifeste, farâ

ziare si farâ propagand. întrunirea s-a inut într-o mare solemnitate. De o parte, erau

aezai în linie clreii: de alt parte, coloana legionarilor pedestri. rnimea a

ascultat descoperit. Nici un cuvânt, nici un gest n-a tulburat aceast solemnitate. Deast dat colonelul Comea n-a mai aprut la întâlnirea dat. Am spus acestei trnimibasarabene, pe care o vedeam c ateapt un cuvânt de mângâiere si pe care n-o

adunasem eu aici, în numrul acesta covâritor, ci marile ei dureri:

225

- Câ noi nu vom lâsa-o uitat în robia jidâneascâ în care zace astzi. Ca ea va deveni

libera, stpâna pe rodul muncii ei, stpân pe pmântul ei, stpân pe tara ei. C zorile

zilei celei noi a neamului se arat. C în lupta început, ea s dea numai credin -

credin pân la moarte - si va primi, în schimb, dreptate si mrire.

Au vorbit apoi: Lefter, Potolea, Bnea, Ifrim, preot Isihie, Victor Moga, Târziu,

Hristache Solomon. La urm a vorbit timp de dou ore tatl meu, desvârit ca limbpopular, stil si adâncime. Apoi am sftuit rnimea s se împrtie prin sate, în cea

mai perfect linite si ordine, atrgând atenia c noi am face cel mai mare serviciu

jidanilor dac aceast impuntoare adunare s-ar sfâri printr-o cât de mic dezordine.

Lumea voia s ne duc cu ea. Din toate prile ni se striga:

- Dumnezeu sv ajute!

Urmrii de dragostea acestor rani, am plecat la Oancea, de unde ne-am desprit.

Din acest moment al adunrii de la Cahul, tatl meu a intrat în micarea legionar.

Lumea s-a împrtiat în cea mai perfect ordine, triumful nostru era mare, mai ales

prin linitea si ordinea în care se desfsurase si se terminase totul. Jidanii din Cahul

avea îns nevoie cu orice pret de scandal, de tulburare si dezordine. Pentru ca s ne

compromit aciunea si s poat determina msuri în contra ei din partea guvernului.

Vzând îns c oamenii se îndrept linitii ctre case, doi jidani, desigur pusi de

rabin, au spart geamurile unui magazin, propriu lor magazin. Ar fi ieit de aici, în

presa din Srindar: „Dimineaa" si „Adevrul": Mari devastri la Cahul, Cât pierde

tara în fata strintii! etc, dac autoritile si oamenii notri ni i-ar fi surprins asupra

faptului si n-ar fi fost dusi la politie. Am dat acest caz de mic important în sine, dar

de o imens important pentru cei care vor s îneleag si s cunoasc sistemele de

lupt diavoleti ale jidanilor. Ei sunt în stare s dea foc unui oras întreg, pentru ca,

aruncând propria lor fapt în spatele adversarului, s compromit o aciune, care altfel

ar duce la rezolvarea complet a problemei jidnesti. Atrag deci atenia legionarilor,

s nu se lase provocai, cci noi, numai prin cea mai perfect ordine vom triumfa.

Dezordinea nu înseamn conflictul nostru cu jidanii , ci însemneaz conflictul nostru

cu statul . Or, jidanii de aici vor s ne împing în permanent conflict cu statul

.

Deoarece statul fiind mai puternic, noi, atrai sau împini în lupt cu statul, vom fi

mcinai; iar ei vor rmâne mai departe ca nite privitori impariali.

***

La lasi,m atepta în poart câinele meu Fragu, pe care-1 aveam de la 1 924, martor la

toate încercrile si luptele prin care trecusem de atunci încoace. Aici mi-am rezolvat

chestiunile curente de organizare, corespondenta cu cuiburile, pe care mi le prezenta

în regul Bnea, eful corespondentei legionare. Bnea începuse a prinde bine felul

226

meu de a vedea, în timp de doi an de corespondenta, încât putea rezolva foarte multe

chestiuni singur, în aceasta perioada în care veneam rar la lasi.

DIN NOU ÎN BASARABIA

N-am putut rmâne acasâ decât o sptmâna, deoarece târanii din Basarabia au trimis

delegai, scrisori si telegrame dupâ mine. Ei s-au legat cu atâta ndejde de micare

aceasta, cu atâta sfinenie, cum nu-si poate cineva imagina. în doua sptmâni de la

prima intrare în Cahul, vestea despre legionari s-a dus ca fulgerul prin toata masa

cretina a Basarabiei de jos. Din sat în sat, pânâ la marginea Nistrului. Vestea unui

început de mântuire din sclavia jidâneascâ a aprins inimile bieilor târani.

îsi legaser pânâ atunci ndejdea de Partidul târânesc, crezând ca ei, târanii, când va

veni la putere acest partid al lor, vor câpâta dreptate. Dupâ 8 ani de chinuri, de lupte,

de ndejdi în acest partid, au descoperit ceva îngrozitorpentru sufletul lor: câ au fost

trâdati, înelai: câ în dosul numelui de partid târânesc se ascund interesele jidânimii.

Partidul „La târanul român cu perciunii de jupân". Asa în botezase profesorul Cuza.

Te cuprindea jalea sâ fi vâzut aceastâ strivire de credintâ în inimile târânimii, în

momentul în care, dupâ 8 ani, a îneles câ buna ei credintâ fiasese înselatâ.

latâ-ne deci din nou la Beresti si apoi cu maina pe malul Prutului, la Rogojeni, unde

mâ ateptau peste 200 de câlâreti sub conducerea lui tefan Moraru si a lui Mos Cosa.

Adunai de prin toate satele din jur.

-Sâ mergem pânâ la Nistru, spuse unul.

-Da! Vom merge, îi râspund.

Acum îmi încolete pentru prima oarâ gândul sâ fac o expediie în stil mare

cuprinzând toatâ Basarabia de sud, de la Tighina pânâ la Cetatea Albâ. întors la lasi,

mâ muncete mereu acest gând: cum as putea face sâ strâbat Basarabia pânâ la Nistru?

O singurâ problemâ e grea: cum as putea proceda ca sâ nu ne opreascâ autoritile, sâ

nu ne batem cu statul, cu armata? Atunci mâ gândesc sâ lansez o nouâ organizaie

naional, pentru combaterea comunismului jidnesc, în care s intre si „Legiunea

Arhanghelul Mihail" si oricare alte organizaii de tineri, peste deosebire de partide. în

modul acesta socoteam c ne puteam strecura în Basarabia. Ce nume s-i dm acestei

organizaii? Discut cu legionarii în sala cminului. Unii spun: „Falanga

anticomunist", alii, alte denumiri. Crânganu spune: „GARDA DE FIER".

-Acesta s fie!

227

Acum pregteam aceast aciune anticomunist, nu antimuncitoreasc. Pentru c eu,

când zic comuniti, îneleg jidani. Pentru a obine autorizaia intrrii în Basarabia,

înlturând astfel conflictele cu autoritile, peste câteva zile m-am prezentat în

audient la Dl. Vaida Voevod, pe atunci Ministru de Interne. De la Ionel Brtianu, era

al doilea om politic de talie mare pe care-1 vedeam. M-a reinut trei ore. Am îneles cera greit informat si asupra noastr si asupra problemei jidnesti, pe care nu o

cunotea în adevrata ei lumin. Pe noi ne credea nite tineri zvpiai, care vrem srezolvm problemajidneasc prin spargeri de geamuri. I-am explicat atunci cumvedem noi problema jidneasc. Cum ea este o problem de viat si de moarte pentru

români. Cum numrul lor e copleitor si inadmisibil; cum au desfiinat clasa de

mijloc, oraele româneti. I-am spus proporia dintre cretini si jidani la Blti,

Chiinu, Cernui, lasi; pericolul pe care-1 reprezint în scoli, ameninând cu

înstrinarea clasei conductoare româneti si cu falsificarea culturii noastre. I-am

explicat si modul cum vedem noi rezolvarea. A îneles din primul moment despre ce

este vorba. Dar, desi unui om de valoarea sa nu-i trebuie mult ca s îneleag esena

lucrurilor, totui, eu cred c el nu va putea niciodat complet, pentru c as e în firea

lucrurilor: ochii de la 1890 nu mai vd la fel u cei de la 1930. Sunt chemri,

suntîndemnuri, sunt porunci mute, pe care numai tineretul le aude si le înelege pentru

c numai lui i se adreseaz. Fiecare generaie cu ei în lume. De aceea, poate, nu avea

suficient încredere în noi.

Am obinut aprobarea marului în Basarabia, dup ce bineîneles, mi-am luat

angajamentul c se va pstra cea mai perfect ordine. Peste câteva zile am fcut un

manifest ctre tot tineretul trii.

FRMÂNTRI ÎN MARAMURE

între timp încep mari frmântri în Maramure. Un alt colt de tar româneasc, peste

care moartea îsi întinsese aripa. Acolo, jidnimea a cuprins satele. A pus stpânire pe

pmânturi, pe muni, pe stânile din muni. Românii, ajuni în stare de sclavie, se retrag

tot mai mult în fata nvlirii iudaice si se sting încet, încet, lsând moiile Io r

motenite de la Dragos Vod în mâinile nvlitorilor. Nici un guvern nu se mai

intereseaz de ei, nici o lege nu-i apr.

***

La începutul lui iunie 1930, la poarta casei mele de la lasi, se oprete o cru cu doi

cai. Din ea se coboar doi preoi, un ran si un tânr. îi primesc înuntru. Se

recomand preot ortodox Ion Dumitrescu, preot unit Andrei Berinde si ranulNicoar.

228

- Venim cu câruta din Maramure. De doua sptmâni suntem pe drum: suntem

amândoi preoi în Borsa, unul unit si altul ortodox. Nu mai putem de mila

nenorociilor de români din Maramure. Am fcut memorii peste memorii. Le-amadresat pe unde ne-a tâiat capul: Parlament, Guvern, Minitri, Regenta. De nicieri,

nici un rspuns. Nu stim ce s mai facem. Am venit cu crua pân aici, la lasi, srugm studenimea român s nu ne lase. Vorbim în numele a mii de rani din

Maramure, care au ajuns la disperare. Suntem preoii lor. Nu putem închide ochii la

ceea ce vedem. Ne moare neamul. Si ni se frânge inima de mil.

I-am gzduit câteva zile si le-am spus:

- Singura soluie pe care o vd este s-i organizm si s încercm a le ridica moralul.

Ei s stie c nu duc singuri lupta; c noi îi sprijinim; c luptm pentru ei si c soarta

lor depinde de biruina noastr. în urm le-am trimis, pentru organizare, pe Totu si

Eremeiu. Iar mai târziu pe Savin si pe Dumitrescu-Zpad. Mii de rani din Borsa si

din toate vile se înrolau în organizaie. Jidanii si-au dat seama de primejdia unei

renateri româneti si au început a provoca. Vzând c sistemul nu le reuete, atunci

au recurs la un mijloc infernal. Au dat foc Borsei, aruncând vina asupra românilor.

Ziarele jidnesti au început imediat s tipe. S cear msuri energice contra românilor,

care vor s fac pogromuri. Preoii amândoi au fost atacai de jidani, batjocorii, lovii

si mai apoi alungai mai muli kilometri si btui cu pietre. La urm au fost arestai ca

agitatori si închii amândoi în temnia din Sighetul Marmatiei. De asemenea au fost

arestai: Savin si Dumitrescu-Zpad si cât eva zeci de rani fruntai. Totu si Eremeiu

au fost si arestai la Doma si închii în arestul de la Câmpulung. „Adevrul" si

„Dimineaa" încep o adevrat canonad de minciuni si infamii puse în sarcina

preoilor si a arestailor. Toate protestele noastre: telegramele, memoriile etc, n-au

nici un rezultat, din cauza tipetelor, larmei si presiunilor jidnesti.

MARUL ÎN BASARABIA

20 IULIE 1930

în vederea marului pe care urma s-1 facem, dau un „ordin de mars" pe care-1 public

în „Pmântul Strmoesc". Extrag din el:

1 . Mergem s frecem Prutul în sunetul vechiului imn al unirii româneti „Hai s dmmân cu mân cei cu inima român". Mergem s facem o vizit satelor înfre Prut si

Nistru, s le ducem cântecele noasfre si s legm frie de legionari cu urmaii lui

tefan cel Mare si Sfânt.

2. Durata marului, o lun.

229

3. Formaie pe 7 coloane puternice, la interval de 20 km.

4. Trecerea Prutului prin 7 puncte. Coloana din dreapta cu direcia si obiectivul de

atins: Cetatea Alba, coloana din stânga, direcia si obiectivul: Tighina.

5. Modul de înaintare, marul pe jos de la Prut pânâ la Nistru.

6. Data plecrii, 20 iulie, dimineaa. Trecerea Prutului la ora ce se va anuna.

în momentul în care jidânimea a luat cunotina de faptul ca noi voim sa intram în

Basarabia pentru a trezi contiina românilor, presa jidâneascâ a pornit în contra

noastr un uragan de atacuri. Calomnii, minciuni, atâtâri, s-au abtut farâ încetare

timp de o luna peste noi.

Aceste atacuri s-au îndreptat deopotriv si în contra d-lui Vaida. Jidanii cereau ca dl.

Vaida sâ fie imediat debarcat de la Ministerul de Interne, mai mult, „dat peste bord",

pentru îndrzneala de a fi aprobat ca noi, tinerii români, s intrm în Basarabia pentru

a duce un cuvânt românesc de bine, demângâiere, de ndejde, prinilor si frailor

notri de peste Prut. Basarabia e dat economiceste si politicete în stpânirea

absolut a jidanilor. Orice încercare de dezrobire româneasc, orice atingere a acestei

negre stpâniri, este considerat ca o crim. Sub presiunea atacurilor si uneltirilor

presei jidnesti, marul în Basarabia a fost interzis, tocmai în ziua în care legionarii

porniser din toate prile spre Prut. Am fcut atunci urmtorul protest pe care l-am

lansat în capital:

LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL

„GARDA DE FIER"

UN APEL SI UN AVERTISMENT

ROMÂNI DIN CAPITALA,

„Marul Grzii de Fier, care trebuia s aib loc în Basarabia a fost oprit. Inamicii unei

Românii sntoase si puternice au triumfat. Jidnasii din Srindar, de la Lupta,

Adevrul, Dimineaa, aceti otrvitori ai sufletului românesc, de o lun de zile

amenin, de o lun de zile insult, de o lun de zile ne plmuiesc sufletele, aici la noi

acas. Din cpusi înfipte în sânul cestei naii, s-au transformat în monopolizatorii

înelegerii intereselor superioare ale patriei si cenzuratorii nepoftii ai tuturor actelor

de guvernmânt. La Turda au cerut guvernului s opreasc demonstraia, sub motiv c

230

se aprinde Ardealul; la Cahul , ca se începe revoluia în Basarabia; la Galai, ca se vor

nate mceluri si pogromuri. Pretutindeni au râmas nite provocatori ordinari,

Legiunea pstrând o ordine si o disciplin desvârite. Astzi ne îndreptam spre

Nistru, pentru ca s întoarcem Basarabia cu fata spre Bucureti. Dar, acestor

mercenari ai comunismului, nu el convine aceasta. Basarabia trebuie s rmân pradbolevismului si s priveasc spre Moscova, pentru ca ei s continue a teroriza cu

provincia dintre Prut si Nistru întreaga politic a României.

ROMÂNI,

Politicianismul venal si pervers, acest putregai care ne infecteaz viata, îi secundeaz,

din calcul meschin de interes electoral si dintr-un înjositor spirit de servilism, în opera

lor de dezmembrare a trii si înstrinare a pmântului nostru strmoesc. Spirit si

calcul care au dat România, de 50 de ani încoace, pe mâna veneticilor de peste hotare.

Privii! . . . se mic astzi mucenicii din Maramure si Bucovina! îsi plâng pe drumuri

amarul de robie în care i-a aruncat ticloia tuturor conductorilor de tar; nu pentru

c i-ar fi uitat, ci pentru c i-au vândut. Nu vi se pare cel puin straniu, c nu s-a gsit

un singur glas în aceast tar, care s vin cu un cuvânt de mângâiere pentru ei? Si nu

vi se pare cel puin o neruinare, a reduce toat chestiunea din Maramure la

„instigatorii" Nicolae Totu si Eremeiu? Ei sunt vinovaii? Dar politicianismul care a

înelat în fiecare zi, de 12 ani, nu este vinovat? Dar sutele de mii de venetici, jidani,

care au venit peste capul lor ca lcustele, s le ia pmântul rmas de la strmoi si s-i

robeasc, acetia nu sunt instigatori si provocatori? Dar domnii din Srindar care

necinstesc mândria noastr de stpânitori în tara aceasta, acetia nu sunt provocatori?

ROMÂNI,

Iat un exemplu tipic din care se poate vedea adevrata cauz a „dezordinilor" din

Bucovina si Maramure. "Universul" din 17 iulie 1930 public urmtoarea statistic:

la Cernui: copii în vârst de scoal, curs primar: 12.277 din care români (biei si

fete) 3.378 iar restul de 8.825 strini. Ce dovad de copleire a elementului românesc

din nordul trii mai dorii? Unde voii s fug din fata acestei nvale uriae si

ucigtoare sufletul neamului românesc? îi bârfii si îi lovii si-i ofensai, c s-ar ridica

pentru pâine si „situaie economic proast", când în realitate ei se înalt cuteztor, sapere fiina românismului la grania de nord. Pentru ce nu s-a gsit nici un brbat

politic s-i spuie Majesttii Sale adevrul:

MÂRIA TA,

Nenorociii acetia nu cer pâine. Cer dreptate! Cer eliberarea sufiatului românesc care

trage s moar, înbuit în Maramure si Bucovina. Cer msuri în contra sutelor de

231

mii de jidani, ghiftuii, rotunzi si albi va viermii, care-i sfideaz în fiecare zi în sârâcia

lor, sub protecia tuturor autoritilor româneti.

Desigur, stiu ei bine, domnilor ziariti, câ nu prin manifestri violente vor putea

rezolva o asemenea problem: dar ajuni la limita de pe urm a rbdrii, ei vor simpun o conducere româneasc României; s foreze legiferarea româneasc: legi de

protecie a elementului românesc în România.

DOMNILOR DIN SRINDAR,

Poate voii ca prin insultele neîncetate cu care rnii sufletele româneti, sm vedei

într-o bun zi în fruntea sfinilor rsculai din Maramure? S stiti c în clipa aceea v-

a sunat ceasul si v-a sunat si scândura!

In orice caz, dac legile vi se par insuficiente ca sv poat domoli, eu v declar cam destul putere pentru ca sv pun la locul vostru si sv fac s înelegei în ce tar

trii. Dac nuv linitii, voi chema în contra voastr tot ce este viu în tara asta,

hotrât s lupt prin toate armele pe care mi le va pune la dispoziie mintea.

ROMÂNI,

O Românie nou nu poate iesi din culisele partidelor, dup cum România Maren-a

ieit din calculele politicienilor, ci de pe câmpiile de la Mrsesti si din fundul vilor

btute de grindina de otel.

O Românie nou nu poate iesi decât din lupt. Din jertfa fiilor si. De aceea, nu

politicianismuluim adresez astzi. Ci tie, soldat. Inaltâ-te! Istoria te cheam din nou

Asa cum esti. Cu mâna rupt. Cu piciorul frânt. Cu pieptul ciuruit . Lsati-i pe

neputincioi si pe imbecili s tremure. Voi, dati lupta cu brbie. în curând. Garda de

Fierv va chema la o mare întrunire în Bucureti întru aprarea maramureenilor,

copiii lui Dragos Vod si a bucovinenilor , fiii lui tefan cel Mare si Sfânt. Scriei pe

steagurile voastre: Strinii ne-au copleit. Presa înstrinat ne otrvete.

Politicianismul ne omoar. Sunai din trâmbie alarma. Sunai din toate puterile.

în clipa când dumanii ne copleesc si politicienii ne vând, români, strigai cu

înfrigurare ca pe potecile munilor, în ceasurile de furtun: PATRIA! PATRIA!PATRIA!

Corneliu Zelea Codreanu

eful Legiunii"

232

ATENTATUL CONTRA MINISTRULUI ANGHELESCU

IULIE 1930

In seara zilei în care afiasem manifestul, mâ gseam la Centrul Studenesc. Stteam

de vorba cu câiva studeni. Isi face apariia si tânrul Beza. La un moment dat îsi

scoate insigna organizaiei „Vlad Tepes" si o arunca:

- De astzi înainte, nu mai am nimic cu „Vlad Tepes", îmi dau demisia.

Pe mine, gestul nu m-a impresion at. întâi, pentru c Liga „Vlad Tepes" mi s-a prut

ceva neserios si cu atât mai mult tineretul „Vlad Tepes", despre a crui existent m-

am îndoit chiar din primul moment. O demisie din acest tineretm lsa complet rece.

Dup mai multe minute, tânrul intervine din nou în discuie, spunând c ar voi sdevin legionar, dac eu n-as avea vreo obiectiune. I-am dat un rspuns vag, care socoleasc un refiiz. Dogma legionar îmi impune rezerv la orice nou cerere de

intrare în Legiune si cu atât mai mult în c azul de fat. Cu câteva sptmâni înainte, îl

mai vzusem pe Beza la un mic restaurant, undem întreba dac n-ar fi bune s-1

împute pe Stere. Nu l-am luat în serios nici atunci. La plecare m-a invitat s dorm la

el. Am refuzat. M-am culcat le medicinisti. A doua zi pe la 12, aud strigând pe

vânztorii de gazete: „Atentatul contra ministrului Anghelescu". Cine? Beza. Cum? Atras câteva focuri fr s-si ating victima decât superficial. De ce? Nu tiam.Minteresez. Aud: conflict între macedoneni si Anghelescu pe tema „Legii Dobrogei

noi", prin care se încalc interesele românilor din Dobrogea. Pe Anghelescu nu l-am

cunoscut niciodat, dup cum nu-1 cunosc si nu l-am vzut nici pân în ziua de astzi.

Peste dou zile sunt chemat la instrucie. In buzunaru 1 lui Beza s-au gsit manifeste

de ale „Grzii de Fier". Explic judectorului de instrucie si dau o declaraie. Nu amnici o cunotin si nici o legtur. Nu cunosc nici mcar mobilul care 1-a îndemnat.

Mi se d drumul.M gândesc: cum poate cdea npast a pe om. Dac as fi primit

invitaia lui Beza de a dormi la el? Deveneam autor moral. Orice argument expus de

mine întru aprare ar fi fost de necrezut. Mai ales c faptul coincidea cu oprirea

marului în Basarabia.

A doua zi, spre marea mea surprindere, citesc în „Dimineaa" cu titlul pe jumtate de

pagin: Corneliu Codreanu înfiereazfapta lui Beza. Rmân uluit.M duc la

judectorul de instrucie si-i spun:

-Domnule judector, sunt foarte mirat c a putut iesi, de aici, de la dvs., dintr-o

instrucie secret, o informatic inexact. Eu nu am înfierat fapta lui Beza. Nu am eu

chemarea de a înfiera fapta lui Beza!

233

-Nu am dat nici o informaie. Sunt invenie de ale presei.

Dar pot sâ fiu eu clcat în picioare de presa jidâneascâ? Chiar daca am cunoscut pe

cineva numai câteva minute, chiar daca nu am avut nici un fel de legtura cu el,

nimeni nu mâ poate fora sâ ca sâ mâ reped ca o canalie asupra lui , într-un asemenea

caz si sâ-1 înfierez. Nu vreau. Poate s-o fac toata lumea, afara de mine, pentru ca nici

nu stiu despre ce este vorba si pentru ca trecutul meu, în care am fost pus în aceeai

situaie de a trage, mi-a luat dreptul de a înfiera pe alii. Voi face un nou avertisment.

în aceeai zi am tipârit un manifest pe care l-am împrâstiat în capitalâ:

AL ll-LEA AVERTISMENT

„Deoarece presa a îndrznit din nou sâ mistifice adevârul, susinând câ eu as fi

„înfierat" gestul lui Beza, tin sâ dau urmtoarele lmuriri: Dac Dl. Ministru

Anghelescu o fi având motive de a fi suprat, cred câ cel puin tot atâtea motive are si

tânrul Beza, atât în fata justiiei cât si în fata sufletului românesc.

Declar c nu îneleg s iau aprarea celui dintâi, înfierând pe cel de-al doilea, ci c voi

apra pe tânrul Beza si cauza lui cu toat cldura sufletului meu si cu toat puterea.

Iar voi, din Srindar, înscriei în rbojul râfiiielilor apropiate al doilea avertisment."

Corneliu Zelea Codreanu

în urma acestor dou avertismente raporturile mele cu Dl. Vaida s-au rupt. Dl. Vaida

s-a suprat pe mine. Eu nu puteam îns proceda decât asa cum îmi dicta contiina.

Chemat din nou la instrucie, am fost arestat. latâ-mâ, aadar, din nou în dub spre

Vcreti. în aceeai dubâ mai erau înc apte tineri cu care fac cunotin: Papanace,

Caranica, Pihu, Mamali, Anton Ciumetti, Picata si Ghetea. Pâcuserâ un manifest de

solidarizare cu Beza. Am pit din nou pe sub aceleai pori, ca si acum 7 ani în urm,cu ceilali 5 camarazi si printr-o întâmplare am fost dus în aceeai celul în care

sttusem atunci. A doua zi, am intrat în fabric siam vzut icoana Sfântului Arhanghel

Mihail,de la care am pornit acum 7 ani, când eram copil.

***

Aici, în închisoare am cunoscut bine pe aceti tineri aromâni, plecai din MuniiPindului. Cultur aleas, o înalt sntate moral, buni patrioi. Construcie de

lupttori si de viteji. Oameni de jertfa. Aici am cunoscut îndeaproape marea tragedie

a macedo-românilor, aceast ramur româneasc, ce de mii de ani, singur, izolat în

munii ei, îsi apr, cu arma în mân, limba, naionalitatea si libertatea. Atunci l-am

234

cunoscut pe Sterie Ciumetti, pe care Dumnezeu 1-a ales, pentru sufletul sau bun si

curat ca roua, sa fie, prin tragica sa moarte si chinuire, cel mai mare martir al micriilegionare, la României legionare. Aici gândurile si inimile noastre s-au înfrit pentru

totdeauna. Vom lupta împreuna pentru neamul nostru întreg din Pind si pânâ dincolo

de Nistru. Nici plângeri, nici petiii, nici intervenii pe la toate guvernele, surde pentru

românii de peste hotare sau de aici, ci numai o naie rom âneascâ puternica si stpâna

va putea rezolva toate probleme româneti de pretutindeni. Atunci, aceti români,

rzleii în lumea larg, vor fi adui în tar.Cci este nevoie de sângele lor al tuturor

aici, unde românimea se lupt cu moartea. Si e bine s â se stie câ în aceast lupt, au

putut exista guverne care au deschis larg porile tarile pentru miile de jidani si care în

acelai timp, au interzis intrarea în tar a românilor de peste hotare.

***

Toate forele oculte erau în joc pentru ca, presând asupra justiiei, s obincondamnarea mea. Noua mea arestare si încarcerare la Vcreti a creat o stare de

mare satisfacie în rândurile jidnimii. Sunt atacat si insultat în toate foile de orice

jidnas obraznic.M atac si foile româneti din slujba partidelor, pentru ca s placjidanilor.

***

Mise fixeaz termenul de judecat. încep aceleai pregtiri. Atept ca Nelu lonescu,

carem apr în toate procesele începând de la 1920, s vin la lasi. La rugminile

studenilor s-au mai înscris în aprarea mea si dl. Mihail Mora. Procesul meu este, ca

totdeauna, un asalt iudaic pentru a se obine o condamnare. O cât de miccondamnare, cer jidanii de la „Adevrul". Numai ca s poat spune c micarea

condus de mine este anarhic, uzând de mijloace ilegale de aciune. Miun jidanii

pe slile Ministerului de Justiie cu tot felul de intervenii. In fata lor magistratura

român st dreapt si neînduplecat. Sunt achitat. Procurorul face îns apel. Sunt

reinut mai departe la Vcreti. Presiunile si interveniile puterii iudaice se mresc.

Sunt dus din nou la judecat. Procurorul Praporgescu, la judecarea apelului, pentru a

face pe placul acestei puteri, m-a aezat în box cu escrocii, hoii de cai si pungaii de

buzunare. Trei ore i-au judecat pe acetia, încare timp am fost obiectul privirilor

ironice si sfidtoare a zeci de jidani. La urm abia s-al luat procesul meu. Am fost din

nou aprat de d-nii Mihail Mora si Nelu lonescu. Procesul s-a terminat cu o nouachitare. Dup aproape o lun si jumtate de închisoare, am fost eliberat. Am plecat

acas.

***

235

Dupâ acestea, cu Nelu lonescu, Gâmeatâ, Mota si Ibrâileanu, am pornit cu camioneta

la Sighetul Marmatiei sa ne interesam de soarta celor doi preoi care se aflau închii

într-o mizerie înspimânttoare. Nu venea nimeni sâ-i vadâ, sa le aducâ de mâncare.

Preotul Dumitrescu avea soia bolnava si doi copii mici. O casa, farâ pâine, farâ bani,

farâ medicamente, din mila oamenilor. Soarta de preoi cretini, ridicai întru aprarea

crucii, a bisericii si a neamul ui lor! La fel de trista era si soarta celorlali 10 târani

fruntai arestai.

Afara, jidânimea triumfa. Se strângeau bani în tara si strintate. Guvernul dâdea bani

pentru „nenorociii de jidani" de la Borsa, pentru ca sâ-si facâ case noi din piatra, cu

etaj, în timp ce bieii târani români mânâncâ pâine din faina de lemn amestecata cu

rumegâturâ de ovâz.

Eu, care am vâzut atunci acest Maramure românesc, gemând si zbâtându-se în

ghearele morii, nu pot decât sa îndemn pe toti oamenii politici, pe toti membrii

învmântului, pe toti preoii, pe studeni, ca si pe elevii de scoal, ca si pe toti

procurorii umanitii, care vin sa ne cenzureze viata politica:

- Mergei cu toii si vizitai Maramureul. Punei arbitru pe orice om din lumea

întreaga, sâ rspund dac e admisibil ca în tara Româneasc, s se petreac cu

românii ce se petrece în Maramure.

Dupâ patru luni de zile, preoii au fost transportai în închisoarea din Satu Mare.

Acolo s-a judecat procesul lor, în care mai erau implicai 50 de târani si târânci cu

copii în brae, si 20 de jidani. Au pledat în procesul acesta profesorul Câtuneanu, Ion

Mota, un avocat din localitate si eu, pentru români, si patru avocai jidani pentru cei

20 de acuzai ai lor. Dup opt zile cu toii au fost achitai, deoa rece tot ce li se pusese

în sarcin nu era adevrat.

DIZOLVAREA LEGIUNII ARHANGHELUL MIHAIL SI GRZII DEFIER

11 IANUARIE 1931

Infre timp, dl. Vaida, sub presiunea atacurilor jidnesti, a fost scos de la Mmisterul de

Interne si tot prin aceeai presiune, înlocuit cu dl. Mihalache, care prin manifestrile

din ultimul timp lsa s se întrevadc nu se va sfii s întrebuineze fat de noi metode

de „mân tare". Acest moment sosise.

Tânrul Dumitrescu-Zâpadâ, care fusese arestat la Sighet, exasperat de minciunile,

atacurile, injuriile presei jidânesti, farâ sâ întrebe pe nimeni, farâ sâ spunâ un singur

236

cuvânt cuiva, ia un revolver pe care-1 gsete la întâmplare, pleac la Bucureti, intr

în cabinet la Socor si trage un foc de revolver în acesta. Revolveru 1 era îns stricat.

La al doilea glonte s-a defectat. Era în timpul srbtorilor Crciunului, dup un an de

zile, în care timp nu sttusem acas nici o lun. Voiam s fac srbtorile în familie.

Eram la Focani, pregtindu-m s plec spre cas, când citesc în ziare cele întâmplate

la Bucureti. Am fost imediat chemat la judectorul de instrucie, Papadopol. S-a

dovedit c nu aveam nici un amestec în cele întâmplate. Mi s-a dat drumul.

Am plecat din nou la Focani, unde din ordinul d-lui Mihalache si fr ni ci un motiv,

am fost înconjurat de politie, în cas la Hristache Solomon si timp de 8 zile n-am

putut iesi afar. Domnul Mihalache dizolvase Garda de Fier si Legiunea, printr-un

jurnal al Consiliului de minitri. S-au fcut percheziii la toate organizaiile, s-au

ridicat scriptele, s-au sigilat sediile. Acas la lasi precum si la Husi mi s-au rscolit

pân si pernele si saltelele.

Pentru a cincea oar mi se rvea casa, luându-mi-se tot ce era în legtur cu

micarea, pân la cele mai mici însemnri pe care le aveam. Saci întregi, plini de acte,

scrisori, hârtii, au fost ridicate din casele noastre si duse la Bucureti. Dar ce puteau sgseasc la noi ilegal sau compromitor? Noi lucram la lumina zilei si tot ce aveam

de spus, spuneam în gura mare. Credina noastr ne-o mrturiseam tare în fata lumii

întregi.

De la Focani, la 9 ianuarie, am fost dus de ageni la Bucureti si acolo, dup un

interogator de 12 ore, arestat si trimis iar la Vcreti. Au mai fost adui a doua zi

legionarii din judeele încarc lucrasem cel mai mult: Lefter, de la Cahul; Banca, de la

lasi; Stelescu, de la Galai; Amos Pop, din Turda; Totu si Dânilâ.

O nou lovitur aspr dat în moalele capului, unei organizaii româneti, care nu

fcuse nimic ilegal, ci numai încercases-si ridice fruntea în contra hidrei iudaice. Onou încercare a neamului acesta de a se ridica, prin tineretul su, din robie, se

prbuea sub loviturile unui român. Ministru de Interne, în aplauzele unanime ale

jidnimii din tar si din strintate. Si de aceast dat, furia pentru nimicirea noastr s-

a pornit necrutoare. Nici un mijloc n-a fost cruat pentru a ne distruge. Nici o

infamie. Si nu eram vinovai cu nimic. Ptrundeau pân la noi foile jidnesti care ne

atacau cu violent, btându-si joc de noi si de adevr; iar noi nu puteam face nimic.

Nu puteam rspunde nimic. Cu braele încruciate între patru perei de închisoare,

priveam cum merg asupra noastr insulte si acuzaii peste acuzaii, care de care mai

grozave.

*

237

Pentru a arata msura infamiei presei jidoveti din acea vreme, este suficient ca din

multiplele încercri fcute cu intenia de a ridica în contra-ne opinia public si de a

fora condamnarea noastr, s redau urmtorul fals ordinar svârit de ziarul

„Dimineaa" si apoi reprodus si comentat de celelalte. Atrag ateniunea c niciodat n-

am conceput, scris si isclit un asemenea ordin. Nu-mi aparine nici un cuvânt. El este

pe de-a-ntregul nscocit de jidnime. îl reproduc în întregime astfel cum a aprut cu

comentariile ziarului dimineaa:

„UN DOCUMENT EDIFICATOR

în legtur cu scopurile si mijloacele uzitate de organizaia Arhanghelul Mihail

,

suntem în msur s publicm un document senzaional emanat de la legiunea din

lasi. Este vorba de o circular trimis la Câmpulung si Ludosul Mare de ctre

Legiunea Arhanghelul Mihail din capitala Moldovei:

Legiunea Arhanghelul Mihail

Sediul lasi (Râpa Galben)

Cminul Cultural Cretin

245/930 ad circulandum

Copie

Pentru rspunsuri adresai Comeliu Zelea Codreanu Str. Florilor 20, lasi

prin cifru -

Ctre

Batalionul II Câmpulung

Batalionul III Ludosul de Mure

Avem onoare av aduce la cunotin urmtoarele:

Luând în considerare c autoritile civile cât si cele militare au slbit în vigilenta lor

prin faptul c noi am intervenit pe lâng unele personagii suspuse - atât la Ministerul

Internelor, cât si din (e vorba de o alt autoritate înalt N.R.) - trebuie ca s dublmforte mari de propagand si instigatii abuzând de aceast ocazie, care nu suntem siguri

238

câ într-o buna zi din nou se va întoarce c ontra noastr. Prin urmare fârâ nici o ezitare

si pierdere de timp, veti face urmtoarele:

1 .Veti întocmi tablouri de companii si plutoane de toti legionarii care au depus

jurmântul. Aceste tablouri le veti înainta Legiunii pânâ la 1 noiembrie cor. care se

vor centraliza apoi pe regiuni.

2.Batalionul II. va convoca la Câmpulung pe principalii conductori: Robota,

Popescu, Serban, Despa, iar absolut în secret pe comisarul Nubert, Vatra Domei si pe

eful postului Poiana Stampii, Pâduraru Gheorghe. Le veti comunica câ Legiunea a

luat dispozitiuni în schimbarea planului de lucru. De acum se va lucra prin conspiraii

absolut în secret, nu veti mai tine întruniri publice si nici propagand - veti lua contact

mutual cu toti legionarii sefi de cuiburi - punându-le învedere s menin aceeai stare

de revolt între rnime. Lovitura decisiv se va da în toamna aceasta cu ocazia

schimbrii guvernului Mironescu.

3.Bat. 111, veti convoca pe dl. Profesor Matei, Moga Victor, Moga Tânase si

comandantul plutonului din Grindeni - din Urca, veti chema doar pe comerciantul

Moldovan. în secret se va chema serg.-instr. Jandarm Constantin, de la postul Ludos -

comunicându-le (ca la Bat. II).

4.De 2 ori pe sptmân veti scoate tineretul legionar la exerciii pe teren - (islaz) sau

alte locuri - pregtindu-1 si explicându-i mreul nostru scop, îmbrbrându-1.

5.eful marelui stat major pe lâng Bat. III va termina cât mai repede posibil cu

lucrrile ce a fost însrcinat verbal si cu ord. secr. nr. 7/1930 în cazul c ecrazitul nu a

fost îndeajuns veti cere din nou persoanei cunoscute.

6.Prin corespondent veti încunostiinta si pe d. dr. losif Ghizdaru de la Sighioara

despre cele de mai sus, trimitându-i si un raport detaliat asupra activitii de la Ludos- la Sighioara va lua flint Bat. IV sub conducerea d-lui dr. Ghizdaru.

7.Acest ordin îl veti arde imediat dup primire. Fiti prudeni, o armat de spioni jidani

s-au pus în urmrirea aciunii noastre - nu stai de vorb si nu primii pe nimeni care

nu are semntura mea. Sus inimile, triasc Legiunea si cu Dumnezeu înainte!

lasi. 7 octombrie 1930.

Comand. Leg.

(ss) Comeliu Zelea Codreanu

239

Sefiil stat Major si secretar

(ss) Gâmeatâ

Reiese clar din aceasta circulara ca legiunea Arhanghelul Mihaila pregtit aciuni

criminale apropiindu-si pentru aceasta pe unii dintre funcionarii publici. Desi tardiv,

autoritile sunt deci datoare s identifice pe absolut toti funcionarii publici care s-au

pus în serviciul criminalei aciuni a legiunii Arhanghelul Mihailsi s aplice sanciunile

cele mai severe."

**

îmi ddeam seama c situaia era grea. Organizaia dizolvat, sediile sigilate,

percheziii prin toate prile. Opinia public zpcit complet în fata tipetelor jidanilor

si înmrmurit de acuzaiile pe care acetia ni le azvârleau, înclina s cread de

adevrate toate aceste odioase înscenri. Pe deasupra, în închisoare, mizerie, frig,

umezeal, lips de aer si de lumin, lips de aternut. Trebuia o mare intervenie ca sputem cpta nite paie pentru a pune în saltele si nite rogojini pentru a acoperi

igrasia de pe perei. 1931 începuse în închisoare sub ploaie de minciuni, de insulte si

de lovituri ale jidanilor. I-am dus, si de rândul acesta, pe noii camarazi caremîntovreau în noua mea încercare, s vad icoana si toate locurile pline de amintiri

pentru mine. Era desigur greu si pentru ei. Dar, rspunderea lor nu era decât pentru ei

si cu mult mai mic. inta care trebuia sfrâmat si nimicit eram eu. Simeam cumdin nou se adun nori negri deasupra noasfr, cum din nou si cu mai mult îndârjire se

prvlete asupra noastr o lume duman, care vrea s ne piard. Singurul sprijin, în

mijlocul acestor infemale uneltiri si uriae asalturi, l-am gsit numai în Dumnezeu,

începem s postim, post negru, toate vinerile. Iar în fiecare noapte la ora 12,s citim

Acatistul Maicii Domnului. Afar, legionarii din capital în frunte cu Andrei lonescu.

Ion Belgea, lordache. Dom Behmace, Victor Chirulescu, Cotig, Horia Sima, Nicolae

Pefrascu, lancu Caranica, Virgil Rculescu, Sandu Valeriu, fac sforri uriae pentru a

lumina opinia public derutat de presa Srindarului. Si în acelai timp devotatul si

neclintitul Fnic Anastasescu - nelipsit de la toate încercrile prin care am trecut -

caut s ne îmbunteasc starea material din închisoare. Iat vina ce mi se punea în

sarcin, prin:

MANDATUL DE ARESTARE NR. 194

,Având în vedere actele de procedur penal adresate contra lui Comeliu Zelea

Codreanu, avocat din lasi, în etate de 3 1 ani, prevenit c a comis faptul c a încercata

întreprinde o aciune împotriva formei de guvernmânt statornicit prin Constituie si

a încercat a face agitaiuni din care putea rezulta un pericol pentru sigurana public

prin organizarea unei asociatiuni Legiunea Arhanghelul Mihail - Garda de Fier, având

240

ca scop întronarea unui regim dictatorial , ce urma sa fie impus la un moment voit de

el, prin mijloace violente , în care sens partizanii erau pregtii si îndemnai, prin

instrucie quasi-militarâ, ordine, directive si cuvântri, precum si prin publicatiuni.

afise, embleme, discursuri în întrunirile organizate sau întrunirile publice.

Având în vedere ca acest fapt e prevzut de art. 1 1 aliniatul II din legea pentru

reprimarea unor noi infraciuni în contra linitii publice, cu închisoare de la 6 luni,

pân la 5 ani si cu amend de la 10.000, la 100.000 lei si cu interdictiune corecional.

Considerând c din cercetrile fcute rezult sarcini si indicii grave de culpabilitate,

contra lui Corneliu Zelea Codreanu si c pentru a împiedica pe numitul s nu

comunice cu informatorii si martorii ce urmeaz a fi audiai, cum si în interesul

siguranei publice, este în interesul instruciunii, ca numitul inculpat, pân la noi

dispozitiuni, s fie deinut în casa de opreal; Ascultând si concluziunile D-lui

Procuror Al. Procop Dumitrescu si dispozitiunile art. 93 procedur penal;

Pentru aceste motive:

Mandm tuturor angajailor forei publice ca confirmându-se legii s aresteze si sconduc la casa de arest de la Vcreti, pe Corneliu Zelea Codreanu. .

.

Dat în cabinetul nostru astzi 30 ianuarie 193 1.

Judector de Instrucie tefan Mihescu

(Dosar nr. 10- 1931)"

PROCESUL

VINERI, 27 FEBRUARIE 1931

Ploaia aceasta de acuzaii a durat neîncetat 57 de zile, rspândindu-se zilnic, în

milioane de foi, în sate si orae. Nici o posibilitate de rspuns. De nicieri, nici o razde ndejde. Nimeni n-are putin s ne ia aprarea si s denune complotul jidnesc

pentru condamnarea si îngroparea noastr si a micrii. Privim cum autoritile,

procurorii, sigurana si acest domn, Mihalache, Ministru de Interne, care desi cu toii

tiau din cercetrile pe care le fcuser c nu suntem vinovai cu nimic, c nu s-a gsit

nici un depozit de muniii, arme, dinamite etc, cu toate acestea se complceau în

aceast situaie de infamie, lsând prad insultei si batjocoririi jidnesti nite oameni

arestai, care nu se puteau apra. Fiind în joc Sigurana Statului, ar fi avut elementara

datorie s liniteasc opinia public, dând un comunicat, prin care s fi spus c nu este

241

adevrat, ca Sigurana Statului ar fi descoperit depozite de muniii etc. si ca tara ar fi

fost în ajunul unui rzboi civil. în mijlocul acestei situaii, ni se fixeaz procesul

pentru vineri, 27 februarie. O parte din avocai sunt de prere s se amâne procesul,

din cauza atmosferei încrcate si s punem martori, cel puin din lumea organelor de

siguran, care s fie forate, sub jurmânt, s declare adevrul. Refuzm propunerea.

Ne judecm fr nici un martor. Prezideaz dl. Consilier Buicliu, ajutat de d-nii

judectori G. Solomonescu si I. Cotsin, Procuror, dl. Procop Dumitrescu. Ne aprprofesorul Nolicâ Antonescu, d-nii Mihail Mora, Nelu lonescu, Vasiliu-Cluj, Mota,

Gâmeatâ, Comeliu Georgescu, Ibrâileanu.

Lumea si magistraii ateapt s vad aprând dovezile în contra noastr, bombele si

depozitele de muniii, dinamite, ecrazite si arme. Nimic, absolut nimic. într-o jumtate

de or dup interogatoriul nostru, toat aceast fars infam s-a prbuit. în sfârit, amputut s vorbim, înecai de indignare, care 2 Iu ni, ceas cu ceas, se concentrase în noi.

Tot barajul acela de minciuni se frângea în fata adevrului. Toate lanurile cu care ne

legaser, cdeau. Am fost aprai în mod strlucit de avocaii notri.

Procesul a continuat si a doua zi. Pronunarea s-a amânat câteva zile. La termenul

fixat, am fost dusi din nou la Tribunal, unde ni s-a citit sentina de achitare cu

unanimitate (sentina penal nr. 800)

***

Iat în ce termeni a caracterizat sentina de achitarea aciunea pentru care „Legiunea

Arhanghelul Mihail" fusese tradus în fata judecii, dup ce mai înainte fusese

dizolvat:

„Având în vedere c din cele artate de Dl. prim-procuror se constat în fapt din

dosar, c în adevr se recrutau adereni numai printre oameni hotrâi, brbai, femei

si copii, printre plugari, elevi; c se vorbete de cuiburi de legionari sau „vulturi albi"

de pild; c e vorba de un stagiu, jurmânt sau legmânt, de 5 legi fundamentale,

dintre care una e a secretului; c legiunea este organizat militreste cu o uniform, cu

un c entiron, cu o earfa, cu programe de educaie fizic si instrucie militar, exerciii

de semnalizare si cunoatere a alfabetului Morse etc. Nu se constat îns c cei ce

recrutau si cei recrutai au întreprins vreo aciune împotriva actualei forme de

guvernmânt statornicit prin Constituie si nici nu au întreprins vreo aciune din care

s rezulte vreun pericol pentru Sigurana Statului. C simplul fapt al constituirii într-o

asemenea organizaie nu poate constitui o infraciune, chiar dac în concepia u nora

ea ar prezenta un pericol, când, atâta vreme cât organizarea n-a fost ocult, autoritatea

administrativ ar fi putut interveni, fie oprind-o, fie dizolvând-o. Chiar în ipoteza în

care s-ar stabili c organizaia a copiat modelul fascist ca form de al ctuire, înc prin

242

asta membrii ei nu pot fi considerai pasibili de pedeapsa pe care o prevede textul

pentru care sunt trimii în judecata fiindc, în starea statica, o organizaie, oricare ar fi

forma ei, nu prezint nici un pericol pentru Sigurana Stat ului, ea putând face obiectul

preocuprilor unor msuri preventive a autoritilor administrative, nu îns a unor

msuri represive care au intervenit numai atunci când se trece la aciune (afar de

cazul când legea nu prohib direct forma de organizare). Ori nu se poate spune c, din

împrejurarea c câiva legionari au mers prin comune pentru a cpta adereni,

îndrumând poporul s se organizeze, s aib încredere în micarea legiunii etc, se

poate scoate un indiciu c ei intenionau s pericliteze Sigurana Statului propaganda

fiind un mijloc de formarea si reîmprosptarea cadrelor unei organizaii politice cumera aceasta si nici c înjghebarea de asa-zise cuiburi, de ctre elevii de liceu -

formaiuni care nu fceau parte din organizaia propriu zis nu d nota pericolului

pentru Sigurana Statului dac se are în vedere c în programul organizaiei era

trezirea contiinei naionale cu precepte de educaie fizic si moral care cadreaz cu

un program colar, atât timp cât lipsesc agitaiunile.

Considerând c nu se poate imputa inculpailor c urmreau prin aciunea lor

schimbarea actualei forme de guvernmânt, pentru c din dosar si e netgduit si de

reprezentantul Ministerului public, c atât inculpatul Comeliu Z. Codreanu cât si

ceilali precum sitoti componenii organizatieipropovduiau un brat tare, în locul

partidelor parazite, dar recunoteau autoritatea regelui, de care se vorbete cu tot

respectul cuvenit si ai cror colaboratori, spun foarte des în manifestrile lor, vor sajung. Ori atâta vreme cât era vorba de o colaborare cu capul statului, nu poate fi

vorba de o rsturnare a formei de guvernmânt la care guvernul n-ar fi consimit.

Având în vedere c pentru aceste consideratiuni aciunea subversiv (care de altfel nu

se dovedete de nicieri a fi o aciune subversiv) de care sunt acuzai inculpaii nu

poate fi încadrat în dispoz. art. 11.

Considerând c marul în Basarabia pus la cale de organizaie n-a avut loc, cci nici n-

ar fi avut loc dac autoritile n-ar fi consimit; consimmânt pe care de altfel

inculpaii pretind c l-au avut dar c le-a fost retras mai târziu.

C în asemenea împrejurri e de prisos s se mai retin susinerile inculpailor c ei

aveau de scop, în prim rând o punere la încercare a rezistentei legionarilor si în al

doilea rând trezirea contiinei naionale în populaia impregnat de elemente strine.

243

Având în vedere câ s-a mai susinut câ toate actele inculpailor au a fi privite în

lumina antecedentelor lor.

Având în ved ere câ nici ca dat în dozarea punibilitâtii unor infractori nu pot fi citate,

actele inculpailor Comeliu Zelea Codreanu, Dânilâ etc. cât timp nu se stabilete

existenta faptului pentru care sunt dati în judecat, fiindc, antecedentele intereseaz

pentruproportionarea pedepsei, nu pentru intervenirea ei.

Câ astfel fiind, inculpaii nu sunt vinovai de faptele ce lise imput si prin urmare

urmeaz a fi achitai".

**

Ne reîntoarcem bucuroi la închisoare. Acolo ne facem bagajele si ateptm splecm. S ne vin ordinul de punere în libertate. Ateptm, 8 seara, 9, 10,11,

tresârim la fiecare pas care se aude prin curte, adormim cu bagajele fcute. A doua zi

ateptam iar. Abia a trei zi auzim c procurorul a fcut apel si c, pân la noua

judecat, vom rmâne arestai.

în sfârit, iar încep s treac zilele greu.

*

Pentru vineri, 27 martie 1931, ni se fixeaz noul termen la Curtea de Apel. Zilele trec

din ce în ce mai greu. în sfârit, iatâ-ne din nou în dub spre Palatul de Justiie. Nejudecm. Suntem la Curtea de Apel, Secia a Il-a. Prezideaz dl. Emest Ceaur Aslan.

Aceiai aprtori îsi fac datoria, combtând cu acelai succes teza procurorului Gicâ

lonescu, care depete rechizitoriul su, prin ieiri insulttoare si pline de

ur. Pronun tarea se amân câteva zile. înapoi la Vcreti. Ateptm. Rechemai, ni

se comunic o nou achitare, cu unanimitate.

Suntem eliberai dup 87 zile de închisoare. Suntem gsii nevinovai. Oare cine va

pedepsi pe insulttorii notri? Oare cine ne va rzbuna toate nedreptile, loviturile si

toate suferinele îndurate?

Dar procurorul face recurs. Mai târziu se judec si acesta la Casaie. Suntem din nou

achitai, cu unanimitate.

244

***

latâ-ne cu doua hotrâri: una a d-lui Mihalache, prin care „Legiunea Arhanghelului

Mihail" si „Garda de Fier" sunt dizolvate ca organizaii subversive si periculoase

pentru existenta statului român, alta a întregii justiii româneti: Tribunal, Curte de

Apel si Casaie, în unanimitate, dupâ care, tinerii acetia n-au nici o vinâ,Legiunea si

Garda nu sunt periculoase întru nimic, nici ordinii publice, nici Siguranei Statului. Cutoate acestea, sediile noastre râmân sigilate pe mai departe. Jidânimea, care a fost din

nou înfrânta, tace si pregtete din umbr alte minciuni, alte atacuri, alte infamii.

Doamne! Doamne! Cum nu vede neamul acesta c noi, copiii lui, suntem lsai pradloviturilor dumane care curg asupra noastr, una dup alta!

Doamne! Doamne! Oare când se va trezi el si va înelege toat urgisirea si cabala

îndreptat contra lui, cu vrjmie, pentru a-1 adormi si rpune!

MICAREA LEGIONAR ÎN PRIMELE ALEGERI

IUNIE 1931

în aprilie cade guvernul national-trnesc. Vine guvernul lorga-Argetoianu. Legiunea

fiind dizolvat, îmi înscriu micarea la comisia electoral central sub o noudenumire: „Gruparea Comeliu Z. Codreanu", alegându-mi semn electoral:

Noua denumire, se înelege, nu prinde în mase. Popor, pres, dumani, guvern, tot

„Garda de Fier" continu a-i zice. S lum parte la alegeri. S nu ni mai spun c de

ce nu ne punem în rând cu lumea, de ce nu uzm de cile legale. La 1 iunie sunt

alegerile. Cu mari sforri materiale, cu împrumuturi, reuim s ne punem candidaturi

în judee. începe propaganda. Cea mai legal si cea mai delicat. în judeele în care

candideaz Ministrul de Rzboi si Primul Ministru al trii, noi nu candidm. Pentru

acest motiv, din puinul cât avem, rupem Focanii si Rduii. în schimb, asupra

noastr se reped: guvern, autoriti, btui. Ni se oprete propaganda. La urm ni se

mai fur si din voturi. Totui, obinem, dup o lupt grea, 34.000 de voturi. Se

prezint pe linia întâia Cahulul cu aproape 5.000 de voturi. Turda cu 4.000,

Covurluiul cu cele trei secii: Beresti, Gnesti, Oancea cu aproape 4.000, Ismail cu

6.000 etc. De all5 decembrie 1929, de când am plecat la prima întrunire la Beresti si

pân acum, în iunie 1931, am dus-o într-o lupt si închisoare continu. Pe acas nu

stiu dac, adunând zi cu zi, am stat dou luni.

LUPTA DE LA NEAM

245

31 AUGUST 1931

Dupâ 20 de zile, aflu câ s-a declarat vacant un loc de parlamentar la jud. Neam si câ

în curând vor fi alegeri. Studiez situaia si iau hotrârea de a intra în lupta. Avusesem

în acest jude, la alegerile trecute, 1 .200 de voturi. Acum se prezentau în alegeri

liberalii, national-târânistii în cartel cu averescanii, georgistii etc. Presa voia sa dea o

semnificaie deosebita acestor alegeri, pentru câ lupta va fi încordat si rezultatul ei va

fi succesiunea la guvern. Se observa concentrri de forte. Lumea începe a face chiar

pronosticuri. Unii dau victoria liberalilor, alii national-trnistilor. în toiul luptei, unii

vor face pariuri. Se îneleg de la sine, c de noi nici nu se vorbea. Pe capul nostru nu

se gândea nimeni s pun pariuri.

La 25 iulie, dau si eu ordin de concentrare. Dar noi suntem sleii. Nu avem nici cu ce

plti lista. Ne ajut familia lesanu pentru plata listei si tiprirea de manifeste. Pe la 30

iulie, sunt în Piatra Neam si atept sosirea echipelor. Vine fiecare cum poate. Pe jos,

cu trenul, cu crua. Acum încep s intre mai în serios în lupt elementele crescute în

fi'tii, care formeaz echipe sub comanda legionarilor mai vechi. Dupâ hart, dau

fiecrei echipe câte un sector. Numrul lupttorilor notri se ridica la un total de 100.

Ei pleac pe jos, cu o credin nesfârit, desi nu cunosc pe nimeni si nu stiu nici ce

vor mânca, nici unde vor dormi. Dumnezeu le va purta de grij, iar nevoia îi va înva.

La Brosteni pleac echipa Bnic, profesor Matei, Cosma, la care se vor adugacâmpulungenii; la Rpciuni, echipa tocu; la Bicaz, echipa Crânganu; la Tg. Neam,Victor Silaghi, Jorjoaia, Stelescu; la Blttesti, Bnea, Ventonic, Ifrim, Mihail David;

la Roznov, Popovici; la Buhusi, Pduraru cu Romascanii, Hristache Solomon si

inginerul Blnaru; la Crcoani, Doru Belimace si Rtoiu; la Rzboeni, Valeriu

Stefanescu, familia Mihai Crciun si Stelian Teodorescu. Alturi de acetia, prof Ion

Z. Codreanu inea întruniri în diverse puncte ale judeului. Pe alocuri erau si cuiburi

de legionari sub conducerea urmtorilor: Herghelegiu, Târât, Platon, Loghin, David,

Nut, Mihai Bicleanu, Ungureanu, Olaru V. Ambrozie, Macovei etc.

Echipele au început s munceasc pe la oameni cu ziua pentru a cpta de mâncare. în

scurt timp, ele au început s fie iubite de rani. National-târânistii au venit cu mainimulte. Numai din partea lor sosesc în jude si pleac în propagand apte foti

minitri. De asemenea, de la liberali. Din toate categoriile sociale, preoii se poart cel

mai slab. In judeele unde se strâmb crucile de pe biserici, în fata stpânirii

politicianiste, atee si jidnite, într-o lupt în care eram singurii care veneam în numele

crucii, cu pieptul deschis în fata monstrului pgân, preoii din jude, cu o excepie de

vreo 3-4, au fost în contra noastr. în ultima sptmân, trebuia s-mi organizez

forele în vederea btliei finale. Aveam acum 6 secii puternice si 10 slabe. în

discuia pe care am avut-o cu efii de echipe, acetia susineau câ odat ce avem 6

secii puternice, putem s ne ridicm echipele de acolo si s le întrim pe cele slabe.

246

Era o prere greita care ne putea duce la pierderea btliei. Am procedat exact

contrar, concentrând forte în punctele mele puternice; iar la celelalte lsând numai

mici echipe de hârtuialâ. Adversarii, toti s-au grupat greit. Ei s-au concentrat în

punctele tari ale mele. încât noi am dat bâtâlia în punctele noastre cele mai tari, iar ei

în punctelelor cele mai slabe. Au fost nimicii. Eu am luat în aceste 6 puncte câte

1.000 de voturi de secie, iar ei câte 200, maximum 300. în acelai timp, seciile lor

tari, rmânând fr bun aprare, au fost înjumtite de echipele noastre. în ziua de

votare, începând de diminea, am strbtut cu o main puternic, însoit de Totu, 15

secii devotare din 16. Noaptea, laora 12, s-a aflat rezultatul, într-un mare entuziasm al

maselor rneti si al echipelor de legionari si într-o nemaipomenit deprimare a

politicienilor si a jidanilor. Garda: 1 1.300 voturi; liberalii: 7.000; national-târânistii cu

averescanii: 6.000; cei lalti, mult mai puin. Si astfel, în prima lupt, în câmp deschis

cu forele coahzateale poHticienilor, legionarii, desi într-un numr redus si dispunând

de mijloace incomparabil mai mici, izbutesc s câtige victoria, împrtiind panic în

toti adversarii.

DEMOCRAIA ÎMPOTRIVA NEAMULUI

ÎN PARLAMENT

în urma acestei alegeri, am intrat în Parlament. Singur, în mijlocul unei lumi

dumnoase. Fr experiena acestei viei parlamentar, fr talentul oratoriei

democratice, care cuprinde mult fraz goal, dar pompoas, strlucitoare, gesturi

pregtite în oglind si o bun doz de obrznicie. însuiri cu care poti strbate, te poti

ridica, dar pe care Dumnezeu n-a vrut s mi le dea si mie. Probabil, pentru a-mi tia

orice tentaie care m-ar fi îndemnat s mâînalt prin ele. Nu am depit niciodat, tot

timpul cât am stat în Parlament, legile bunei cuviine si a respectului pentru cei mai

btrâni, fie chiar cei mai mari adversari ai mei. N-am batjocorit, n-am luat parte la

înjurturi, n-am râs de nimeni si n-am ofensat pe cineva. Asa c nu m-am putut

integra vieii de acolo.Am rmas un izolat, nu numai datorit faptului c eram singur

fat de ceilali, ci un izolat fat de viata aceea. într-o sear târziu, când edina era pe

sfârite si bncile aproape goale, mi s-a dat cuvântul. Am cutat s art c tara aceasta

este cotropit de jidnime. C acolo unde este cotropirea cea mai mare, acolo este si

cea mai înspimânttoare mizerie omeneasc: Maramureul. C începutul existentei

jidanilor pe pmântul nostru, coincide cu începutul morii românilor. C în msura în

care numrul lor va creste, noi vom muri. C, în sfârit, conductorii naiei româneti,

oamenii veacului democraiei si ai partidelor, în aceast lupt si-au trdat neamul lor,

punându-se în slujba marii finane naionale sau internaionale jidnesti. Art c în

portofoliul Bncii Marmorosch Blank, acest cuib iudaic de uneltire si de corupere,

sunt trecui o bun parte din oamenii politici, oameni pe care aceast banc îi

„împrumutase" cu bani: dl. Bra ndsch, subsecretar de stat 1 1 1.000 lei; Banca

247

târâneascâ a d-lui Davilla 4.677.000; dl. lunian 407.000 lei; dl. Madgeam 401.000 lei;

dl. Filipescu 1.265.000 lei; dl. Râducanu 3.450.000; Banca Râducanu 10.000.000 lei;

dl. Pangal (eful masoneriei de rit sc otian) 3.800.000 lei; dl. Titulescu 19.000.000 lei.

Toti fruntai ai vieii publice româneti. In afara de acetia mai sunt si alii. Sunt

muli. Sunt toti, dar n-am putut pune mâna pe lista. Fiind întrerupt de unul din ei:

-Sunt bani împrumutai. O sa plteasc.

Rspund:

- Or plti sau nu, nu stiu, dar euv spun un singur lucru: exist obligaia pe care o are

cineva când împrumut bani de la o asemenea finant, de a o satisface când este la

guvern, de a o satisface când este în opoziie si, în orice caz, de a nu lovi în ea când

trebuie s fie lovit.

Citesc apoi o list din care art, fr posibilitate de replic, cum de la rzboi si pânacum statul român a fost defraudat cu cea. 50 miliarde lei, sub conducerea

democraiei, a prea cinstitei si prea perfectei forme de guvernare a „poporului" prin el

însui. Conducerea „democraiei" având la baz ideea „controlului" permanent al

poporului în care poporul, marele controlor, este prdat, în timp de 15 ani de

guvernare cu fabuloasa sum de 50 miliarde lei. Fac apoi observatiuni critice asupra

democraiei. La urm formulez 7 cereri:

1. Cer introducere pedepsei cu moartea pentru manipulatorii fraudulosi ai banului

public.

M întrerupe dl. Ispir, profesor la Facultatea de Teologie:

- D-le Codreanu, d-ta te intitulezi cretin si purttor al ideii cretine. îti aduc aminte

c susinerea acestei idei este anticretin.

Rspund:

- Domnule Profesor, când este chestiunea s aleg între moartea trii mele si aceea a

tâlharului, eu prefer moartea tâlharului. Cred c sunt mai bun cretin dac nu voi

permite tâlharului s-mi duc tara le pieire.

2. Cerem revizuirea si confiscarea averilor celor care si-au fiirat tara.

1.Cerem tragerea la rspundere penal a tuturor oamenilor politici care se vor dovedi

c au lucrat în contra trii, fie sprijinind afaceri incorecte, fie în alt mod.

248

2.Cerem împiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face parte din consiliile

de administraie ale diferitelor banei sau întreprinderi.

3.Cerem alungarea cetelor de exploatatori nemiloi care au venit pe pmântul acesta

sa exploateze bogiile solului si munca braelor noastre.

4.Cerem declararea teritoriului României ca proprietatea inalienabila si

imprescriptibila a neamului românesc.

5.Cerem trimiterea la munca a tuturor agenilor electorali si stabilirea unui

comandament unic, cruia sa i se supun, într-u singur gând, toata suflarea

româneasca.

***

Acestea sunt cele dintâi încercri de formulare publica a câtorva masuri politice pe

care el socoteam mai urgente. Ele nu sunt rodul unei cugetri îndelungate, a unei

frmântri ideologice, ci rezultatul unor gânduri momentane asupra a ceea ce are

nevoie neamul românesc, acum, imediat.

Peste 6 luni au aprut câteva miscâri destul de populare, având în program numai cele

trei puncte iniiale: 1. Pedeapsa cu moartea, 2. Revizuirea averilor, 3. Oprirea

oamenilor politici de a intra în consilii - ceea ce înseamn c le-au mai observat si

alii ca necesare.

CÂTEVA OBSERVATIUNI ASUPRA DEMOCRAIEI

Voiesc ca în paginile ce urmeaz s fac câteva însemnri trase din experiena zilnic

în asa fel încât s poat fi înelese de orice legionar tânr sau muncitor.

Trim în hainele, în formele democraiei. Sunt oare bune? înc nu stim. Un lucru însîl vedem. II stim precis. C o parte din naiunile cele mai mari si mai civilizate din

Europa au aruncat aceste haine si s-au îmbrcat în altele noi. Oare s le fi aruncat de

bune? Alte naiuni fac toate sforrile s le arunce si s le schimbe si ele. De ce? S fi

înnebunit oare toate naiunile? Si s fi rmas numai politicienii românicei mai înelepi

oameni din lume? Pare c nu-mi vine s cred. Cei ce le-au schimbat sau cei ce vor sle schimbe, desigur c vor fi având fiecare motivele lor.

Dar de ce s ne ocupm noi de motivele altora? S ne ocupm mai bine de motivele

care ne-ar face pe noi, românii, s ne schimbm aceste haine ale democraiei. Dac nu

avem motive, dac pentru noi sunt bune, atunci noi le pstrm, chiar dac toat

Europa le-ar arunca. Iat îns c nici pentru noi nu sunt bune, pentru c:

249

1 . Democraia sfannâ unitatea neamului românesc, împrâstiindu-1 în partide,

învrâjbindu-1 si expunându-1 dezbinat în fata blocului unit al puterii iudaice, într-un

moment greu al istoriei sale. Numai acest argument este atât de grav pentru existenta

noastr, încât ar fi un suficient motiv ca aceasta democratic sa fie schimbata, cu orice

ne-ar putea garanta unitatea, deci viata. Câci dezbinarea noastr înseamn moartea.

2. Democraia transforma milioanele de jidani în ceteni români.

Fcându-i egali cu românii. Dându-le aceleai drepturi în stat. Egalitate? Pe ce baz?Noi suntem aici de mii de ani. Cu plugul si cu arma. Cu munca si cu sângele nostru.

De unde egalitate cu cel ce de abia de 100, de 10 sau de 5 ani, aici? Privind trecutul,

noi am creat statul acesta. Privind vi itorul, noi românii, avem rspunderea istoric

întreag a existentei României Mari. Ei n-au nici una. Ce rspundere pot avea jidanii

în fata istoriei pentru dispariia statului român?

Prin urmare: nici egalitate în munc, jertfa si lupt la crearea statului si nici egalitate

de rspundere pentru viitorul lui. Egalitate? Dup o veche maxim, egalitate înseamna trata inegal lucrurile inegale. Pe ca baz cer jidanii tratament egal, drepturi politice

egale cu ale românilor?

3. Democraia este incapabil de continuitate în efort.

Pentru c împrit în partide care guverneaz, câte un an, doi sau trei, este incapabil

de a concepe si realiza un plan de lung durat.Un partid anuleaz planurile si

eforturile celuilalt. Ce s-a conceput si cldit de unul azi, se drâm în ziua urmtore de

altul. într-o tar în care este nevoie de construcie, al crei moment istoric este însiconstrucia, acest dezavantaj al democraiei este o primejdie. Ca într-o gospodrie în

care s-ar schimba în fiecare an stpânii, venind fiecare cu alte planuri, stricând ce au

fcut unii si apucându-se de alte lucruri care si ele s fie stricate de cei ce vor veni

mâine.

4. Democraia pune în imposibilitate pe omul politic de a-si face datoria ctre neam.

Omul politic de cea mai mare bu nvoint devine în democraie sclavul partizanilor

si, întrucât, ori le satisface poftele personale, ori acetia îi distrug gruparea. Omulpolitic triete sub tirania si permanenta ameninare a agentului electoral. El e pus în

situaia de a alege: ori desfiinarea muncii sale de o viat, ori satisfacerea partizanilor.

Si atunci omul politic le satisface poftele. Dar nu din buzunarul su, ci din

buzunarultrii. Creaz posturi, funcii, misiuni, comisiuni, sinecure, toate puse în

sarcina bugetului trii,care apas tot mai mult pe spinarea, din ce în ce mai istovit, a

poporului.

250

5. Democraia este incapabila de autoritate. Pentru câ îi lipsete puterea sanciunii. Unpartid nu ia masuri în contra partizanilor lui, trind din afaceri scandaloase de milioan

e, din hoie si prada, de frica sâ nu-i piard. Nici împotriva adversarilor, defrica

acestora sâ nu-i demate propriile afaceri si incorectitudini.

6. Democraia este în slujba marii finane. Din cauza sistemului costisitor si a

concurentei dintre diferite grupri, democraia cere sâ fie alimentatâ cu bani muli. Cao consecintâ fireascâ ajunge sluga marii finane internaionale jidânesti care o subjugâ,

plâtind-o.

In modul acesta soarta unui neam este datâ pe mâna unei caste de bancheri.

ELECIUNE, SELECTIUNE SI EREDITATE

Poporul nu se conduce dupâ voina lui: democraia. Nici dupâ voina unei persoane:

dictatura. Ci dupâ legi . Nu e vorba de legile fâcute de oameni.

Sunt norme, legi naturale de viatâ si norme, legi naturale de moarte. Legile vieii si

legile morii. O naiune merge la viatâ sau la moarte dupâ cum respectâ pe una sau pe

alta din aceste legi.

*

Râmâne un lucru de stabilit. Cine, din mijlocul unei naiuni, poate înelege sau intui

aceste norme? Poporul? Mulimea? Cred câ i se cere prea mult. Mulime nu înelege

nici alte legi mai mârunte. Nu numai câ nu le poate prinde ea din vâzduh, dar trebuie

sâ i se exphce multâ vreme, sâ i se repete în mod insistent, sâ fie chiar pedepsitâ,

pentru a le putea înelege.

latâ câteva legi imediat necesare vieii ei, pe care le înelege cu greu: câ în caz de

boalâ infectioasâ, trebuie izolarea bolnavului si dezinfectie generalâ; câ în casâ e

nevoie sâ intre soarele, deci trebuie ferestre mari; câ vitele, dacâ sunt îngrijite si

hrânite mai bine, dau mai mult pentru hrana omului etc.

Dacâ mulimea nu poate înelege sau înelege cu greu câteva legi imediat necesare

vieii ei, cum îsi poate imagina cineva câ mulimea, care în democraie trebuie sâ se

conducâ pe ea, va putea înelege cele mai dificile legi naturale, va putea intui cele mai

fine si mai imperceptibile norme de conducere omeneascâ, norme care o depâsesc pe

ea, viata ei, necesitâtile vieii ei, care nu i se aplicâ direct ei, ci care se aplicâ unei

entitâti superioare ei: naiunea?

Dacâ pentru a face cineva pâine trebuie sâ fie specializat, dacâ pentru a face ghete,

pentru a face pluguri, pentru a face agricultur, pentru a conduce un tramvai, trebuie

specializare; pentru cea mai grea conducere, aceea a unei naiuni, nu trebuie o

specializare? Nu trebui esc anumite însuiri?

251

Concluzia: un popor nu se conduce prin el însui, ci prin elita lui. Adic prin acea

categorie de oameni nscui din sânul sau cu anumite aptitudini si specialiti.

Dupâ cum albinele îsi cresc „regina", tot astfel un popor trebuie sâ-si creasc elita

lui. La fel mulimea, în nevoile ei, apeleaz la elita ei, la înelepii satului.

*

Cine alege aceasta elita? Mulimea?

Pentru orice „idei" sau pentru orice candidat la guvernare, se pot capta oameni. Se

pot câtiga voturi. De aceea, nu depinde de înelegerea de câtre popor a acelor „idei",

„legi" sau „oameni", ci de cu totul altceva: de miestria oamenilor în a capta

bunvoina mulimii.

Mulimea e cea mai capricioasa si cea mai nestabilâ în preri. De la rzboi încoace

aceeai mulime a fost rând pe rând: averescan, liberal, naionalist, national-

trnist, iorghist etc. Ridicând în slav pe fiecare, ca dup un an s-1 scuipe,

recunoscându-si prin aceasta propria greeal, rtcire si incapacitate. Criteriul ei de

alegere este: „S ma i încercm si pe alii". Deci alegerea se face nu dup studiere si

cunoatere, ci la noroc si la întâmplare.

Dou idei contrarii. Una cuprinde adevrul si cealalt minciuna. Se caut adevrul.

Adevrul nu poate fi decât unul. Se pune la vot. Una întrunete 10.000 de voturi, alta

10.050. Este oare posibil ca 50 de voturi în plus sau în minus s determine adevrul

sau s-1 nege? Adevrul nu depinde nici de majoritate, nici de minoritate, el îsi are

legile sale si triumf, dup cum s-a vzut, împotriva tuturormajorittilor, chiar

zdrobitoare.

Gsirea adevrului nu poate fi încredinat majoritilor, dup cum în geometrie

teoria lui Pitagora nu are a fi pus la votul mulimii, pentru ca aceasta s-i hotrascadevrul sau s i-1 nege. Si dup cum chimistul, care voiete s obin amoniac, nu are

a se adresa mulimii pentru a decide prin votul ei cantitile de azot si de hidrogen. Si

dup cum un agronom, care a studiat ani de zile agricultura si legile ei, nu are a se

prezenta dup aceea la vot în fata unei mul timi spre a se convinge, prin rezultatul

votului, de valoarea lor.

*

Poate poporul s-si aleag elita? De ce nu-si aleg atunci soldaii pe cel mai bun

general? Pentru ca s poat alege, acest juriu colectiv, ar trebui s cunoasc bine:

252

a.Legile strategie, tacticii, organizrii etc.

b.Intmcât persoana X se conformeaz prin aptitudinisi tiina acestor legi.

Fârâ aceste cunotine nu poate nimeni sa aleag.

Mulimea, daca voiete sâ-si aleag elita, este neaprat necesar s cunoasc legile de

conducere ale organismului naional si întrucât candidaii se conformeaz prin

aptitudini si tiin acestor legi.

Mulimea îns nu poate cunoate nici aceste legi si nici oamenii. Iat de ce credem

c o elit nu poate fi aleas de mulime.

A încerca alegerea acestei elite, este ca si cum am avea pretenia de a determina,

prin vot si majoriti, poeii din sânul unei naii, scriitorii, mecanicii, aviatorii sau

atleii.

Democraia, aadar bazat pe principiul eleciunii, alegându-si ea elita, svârete o

fundamental eroare din care decurge întreaga stare de nenorocire, turburare si

mizerie a satelor. Ne gsim la un punct capital. Deoarece de la aceast eroare de

concepia democratic pleac, am putea spune, toate celelalte erori.

Mulimile fiind chemate s-si leag elita,acestea nu numai c nu sunt în stare s-si

descopere si s-si aleag elita, dar mai mult, aleg afar de mici excepii, tot ce este

mai ru în sânul unei naiuni.

Deci nu numai c democraia înltur elita naional, dar o înlocuiete cu ce este mai

ru în mijlocul naiei. Democraia va alege: pe oameni fr nici un fel de scrupul, deci

fr moral. Pe cei care vor plti mai bine, deci pe cei cu mai mult putere de

corupie. Pe scamatori, arlatani, demagogi, care vor iesi mai bine la concursul de

scamatorie,sarlatanie, demagogie, din timpul perioadei electorale. Printre ei se vor

strecura si câiva oameni de treab, oameni politici chiar, de bun credin. Vor fi

sclavii celor dintâi.

Adevrata elit a unei naii va fi înfi-ânt, înlturat, pentru c ea va refuza sconcureze pe aceste teme. Ea se va retrage si va sta ascuns. De aici, consecine

funeste pentru stat.

Când un stat este condus de o asa zis „elit", format din tot ce are el mai ru, mai

nesntos, mai stricat, este oare admisibil ca cineva s se mai întrebe de ce statul se

ruineaz?

Iat cauza tuturor celorlalte rele: imoralitate, corupie, desfrâu, în toat tara, jaf si

prad în averea statului, exploatare pân la sânge a poporului, srcie si mizerie în

casele acestuia, lipsa simului de împlinire a datoriilor în toate funciile, dezordine si

dezorganizare în stat, nvala strinilor cu bani din toate prile, ca la magazinele

czute în faliment, care-si desfac mrfurile pe nimic, tara se vinde la licitaie: „Care dmai mult?" Pân în cele din urm, aici ne va duce democraia.

In România, de la rzboi încoace în special, democraia ne-a creat, prin acest sistem

de alegeri, o „elit naional" de româno-jidani, având la baz: nu vitejie, nici iubire

253

de tara, nici jertfa, ci vânzarea de tara, satisfacerea interesului personal, mita, traficul

de influenta, îmbogirea prin exploatare si fiirt, hoia, laitatea, adic doborârea

adversarului prin intrig.

Aceast „elit naional" dac va continua s ne conduc va duce la desfiinarea

statului naional român.

Deci, în ultim analiz, problema care se pune astzi poporului român si de care

depind toate celelalte, este înlocuirea acestei elite cu o elit naional, având la baz:

virtutea, iubirea si jertfa pentru tar, dreptatea si dragostea pentru popor, cinstea,

munca, ordinea, disciplina, mijloacele loiale si onoarea.

**

Cine s fac aceast înlocuire? Cine s fixeze noua elit la locul ei? Rspund:oricine în afar de mulime. Admit oricare alt sistem în afara „democraiei", care vdcm omoar sigur pe mine, poporul român.

Noua elit româneasc si orice elit din lume trebuie s aib la baz principiul

selectiunii sociale. Adic în mod natural se selecioneaz din corpul naiunii, adic din

marea mas sntoas a rnimii si muncitorimii, permanent legat de pmânt si de

tar, o categorie de oameni cu anumite însuiri, pe care apoi si le cultiv. Ea devine

elita naional. Aceasta trebuie s conduc o naiune.

*

Când poate fi sau când trebuie consultat o mulime? în fata marilor hotrâri care o

angajeaz. Pentru a-si spune cuvântul, dac poate, dac nu poate, dac e pregtit

sufletete sau nu. I se arat crarea si i se cere s rspund dac se simte în stare smearg pe ea. Este consultat asupra sortii sale. Aceasta înseamn consultarea popor

ului. Nu înseamn alegerea elitei de ctre popor.

*

Dar repet întrebarea: cine fixeaz pe fiecare a locul su, în cadru elitei si cine

cântrete pe fiecare? Cine constat selectiunea si d consacrare membrilor elitei noi?

Rspund: elita precedent. Aceasta nu alege, nu numete ci consacr pe fiecare la

locul pe care s-a ridicat singur prin capacitatea si valoarea lui moral. Consacrarea o

face eful elitei, consultându-si elita.

Deci o elit naional, trebuie s aib grij de a-si lsa o elit motenitoare . O elit

înlocuitoare. Dar nu bazat pe principiul ereditii, ci numai pe principiul selectiunii

sociale aplicat cu cea mai mare strictee. Principiul ereditii nu este suficient în sine.

Dup principiul selectiunii sociale, primenit necontenit cu elemente din adâncurile

naiei, o elit se pstreaz totdeauna viguroas. Greeala istoric a fost în aceea c

254

acolo unde s-a creat o elita bazata pe principiul selectiunii, aceasta a pârâsit de a doua

zi principiul care i-a dat natere, înlocuindu-1 cu prin cipiul creditaii si consacrând

sistemul nedrept si condamnat al privilegiilor din natere. Ca o protestare împotriva

acestei greeli, pentru înlturarea unei elite degenerate si pentru abolirea privilegiilor

din natere, s-a nscut democraia.

Prsirea principiului selectiunii a dus la o elita falsa si degenerata, iar aceasta a dus

la rtcirea democraiei.

***

Principiul selectiunii înltura deopotriv si principiul eleciunii si principiul

ereditii. Ele nu pot sta împreuna. între ele este un conflict, pentru ca din doua una:

ori exista un anumit principiu al selectiunii si atunci nu are ce câuta prerea si votul

mulimii, ori alegem noi oamenii si atunci nu mai funcioneaz selectiunea.

De asemenea, dac ne servim de selectiunea social, nu are ce cuta ereditatea.

Aceste dou principii nu pot merge împreun decât dac motenitorul corespunde

legilor selectiunii.

*

Dar dac o naiune nu are o adevrat elit, prima care s-o poat fixa pe a doua?

Rspund printr-o singur fraz, care cuprinde un adevr indiscutabil: In cazul acesta

elita se nate din rzboi cu elita degenerat sau fals. Tot pe principiul selectiunii.

***

Aadar, în rezumat, rolul unei elite este:

a.De a conduce o naiune dup legile vieii unui neam.

b.De a-si lsa o elit motenitoare bazat nu pe principiul ereditii, ci pe acela al

selectiunii, cci ea cunoate legile vieii si poate judeca întru cât persoanele se

conformeaz prin aptitudini si tiin acestor legi.

Ca un grdinar care îsi va conduce grdina sa si va avea grij ca înainte de a muri s-si

lase motenitor, înlocuitor. Cci el este singurul care poate s spun cine dintre toti cei

cu care lucrat este cel mai bun pentru a-i lua locul si continua opera sa.

Pe ce trebuie s se întemeieze o elit:

a.Curenia sufleteasc.

b.Capacita tea de munc si de creaie.

c.Vitejia.

255

d.Viata aspra si rzboire permanent cu greutile aezate în calea neamului.

e.Srcie, adic renunarea voluntar de a acumula averi.

f.Credina în Dumnezeu.

g.Dragostea.

***

Am fost întrebat dac activitatea noastr de pân acum se afl pe linia Bisericii

Cretine. Rspund: Facem o mare deosebire între linia pe care mergem noi si linia

Bisericii Cretine. Linia Bisericii este cu mii de metri deasupra noastr. Ea atinge

perfeciunea si sublimul. Nu putem coborî aceast linie pentru a explica faptele

noastre.

Noi, prin aciunea noastr, prin toate faptele si gândurile noastre, tindemctre

aceast linie, ne ridicm spre ea, atât cât ne permite greutatea pcatelor crnii si

condamnarea la care am fost sortii prin pcatul originar. Rmâne de vzut cât amputut, prin sforrile noastre pmânteti, a ne înla ctre aceast linie.

INDIVID, COLECTIVITATE NAIONAL, NAIUNE

„Drepturile omului" nu sunt mrginite numai de drepturile altui om, ci si de alte

drepturi. Pentru c exist trei entiti distincte:

1.Individul.

2.Colectivitatea naional actual, adic totalitatea indivizilor din aceeai naie,

trind într-un stat, la un moment dat.

3.Naiunea, acea entitate istoric trind peste veacuri cu rdcinile înfipte în negura

vremii si cu un viitor infinit.

O nou mare eroare a democraiei bazat pe „drepturile omului" este aceea de a nu

recunoate si a nu se interesa decât de una din aceste trei entiti: individul . Pe a doua

o neglijeaz sau îsi bate joc de ea, iar pe a treia o neag. Toate trei îsi au drepturile si

datoriile lor. Dreptul de a tri. Si datoria de a nu periclita dreptul la viat al celorlalte

dou. Democraia nu se ocup decât de asigurarea dreptului individului. De aceea

asistm în democraie la o rsturnare formidabil. Individul crede c poate simpieteze cu drepturile sale nelimitate asupra drepturilor colectivitii întregi, pe care

poate s o încalce si s o jupoaie. De aceea asistm, în democraie, la acest tablou

sfâietor, la aceast anarhie, în care individul nu voiete s recunoasc nimic deasupra

interesului su personal. La rândul ei, colectivitatea naional are o tendinpermanent de a sacrifica viitorul - drepturile naiunii - pentru interesele ei prezente.

De aceea asistm la nemiloasa exploatare sau chiar înstrinare a pdurilor, a

minelor, a petrolului, uitând c în urma noastr sunt sute de generaii româneti, copiii

256

copiilor notri, care ateapt sa triasc si ei, ducând mai departe viata neamului.

Aceast rsturnare, aceast rupere de raporturi creia democraia i-a dat natere,

constituie o adevrat anarhie, o desfiinare a ordinii naturale si este una din cauzele

principale a strii de tulburare a societii de astzi. Armonia nu se poate restabili

decât prin reîntronarea ordinii naturale. Indiv idul trebuie subordonat entitii

superioare, colectivitatea naional, iar aceasta trebuie subordonat naiunii.

,JDrepturile omului" nu mai sunt nemrginite, ele sunt mrginite de drepturile

colectivitii naionale, iar drepturile acesteia sunt mrginitede drepturile naiunii.

***

în sfârit, s-ar prea c în democratic cel puin individul, încrcat de atâtea drepturi,

triete minunat. în realitate îns - si aici st tragedia final a democraiei - individul

nu are nici un drept, cci ne întrebm: unde este libertatea întrunirilor, unde este

libertatea scrisului, unde este libertatea contiinei. El triete sub teroare, tare de

asediu, cenzur, cu mii de arestai si cu oameni ucii pentru credina lor, ce pa vremea

celor mai tirani conductori de popoare. Unde este „dreptul mulimii suverane" de a

decide soarta sa, când întrunirile sunt interzise, iar de la vot zeci de mii e oameni sunt

oprii, maltratai, ameninai cu moartea, omorâi. Veti zice:da, dar acetia vor sschimbe constituia, s restrâng libertile, s întroneze alt form de stat!

întreb: poate susine democraia c un popor nu e liber si nu-si poate decide singur

soarta sa de a-si schimba constituia, de a-si schimba forma statului, cum vrea el, de a

tri în libertile mari sau mici pe care le vrea el?

Aici e tragedia final.

în realitate, în democraie omul nu are nici un drept. El îns nu si le-a pierdut nici în

folosul colectivitii naionale, nici în acela al naiunii, ci în folosul unei caste

politico-financiare de bancheri si ageni electorali.

In sfârit, ultima binefacere pentru individ. Democraia masonic, printr-o perfidie

neasemuit se transform în apostol al pcii pe pmânt. Dar în acelai timp proclamrzboiul dintre oameni si Dumnezeu. „Pace între oameni" si rzboire contra lui

Dumnezeu.

Perfidia const în aceea c întrebuineaz cuvintele Mântuitorului: „Pace între

oameni", transformându-se apoi în apostol al „pcii", iar pe El condamnându-L

siartându-L ca vrjma al omenirii. Si în fine, perfidia const în aceea c prefcându-

se a voi s apere viata oamenilor, în realitate nu-i duc decât la pierderea vieii.

Prefcându-se c vor s-i apere de moartea prin care, nu fac altceva decât ating

diavolescul scop, acela de a-i condamna la moarte venic.

NEAMUL

257

Când zicem neamul românesc, înelegem nu numai pe toti românii trind pe acelai

teritoriu, având acelai trecut si acelai viitor, acelai port, aceeai limba, aceleai

interese prezente.

Când zicem neamul românesc, înelegem: toti românii vii si mori, care au trâit de la

începutul istoriei pe acest pmânt si care vor mai tri si în viitor.

Neamul cuprinde:

1.Toti românii afltori, în prezent, în viat.

2.Toate sufletele morilor si mormintele strmoilor.

3.Toti cei ce se vor nate români.

Un popor ajunge la contiina de sine când ajunge la contiina acestui întreg, nu

numai la acea a intereselor sale.

Neamul are:

1.Un patrimoniu fizic, biologic:carnea si sângele.

2.Un patrimoniu material : pmântul trii si bogiile lui.

3.Un patrimoniu spiritual, care cuprinde:

a.Concepia lui despre Dumnezeu , lume si viat. Aceast concepie formeaz un

domeniu, o proprietate spiritual. Frontierele acestui domeniu sunt fixate de marginile

strlucirii concepiei lui. Exist o tar a spiritului naional, tara viziunilor lui, obinute

prin revelaie si prin proprie sforare.

b.Onoarea luice strlucete în msura în care neamul s-a putut conforma, în existenta

sa istoric, normelor izvorâte din concepia lui despre Dumnezeu, lume si viat.

c.Cultura lui:rodul vieii lui, nscut din propriile sforri în domeniul gândirii si

artei.Aceast cultur nu este internaional. Ea este expresia geniului naional, a

sângelui. Cultura este intemational ca strlucire, dar naional ca origine. Fceacineva o frumoas comparaie: si pâinea si grâul pot fiintemationale ca articole de

consumaie, dar vor purta pretutindeni pecetea pmântului în care s-au nscut.

Toate aceste trei patrimonii îsi au importanta lor. Pe toate un neam trebuie s si le

apere. Dar cea mai mare însemntate o are patrimoniul su spiritual, pentru c numai

el poart pecetea eternitii, numai el strbate peste toate veacurile. Grecii antici nu

triesc prin fizicul lor, oricât de atletic - din el n-a mai rmas decât cenu - si nici

prin bogiile materiale, dac le-ar fi avut, ci prin cultura lor.

Un neam triete în venicie prin concepia, onoare si cultura lui. De aceea

conductorilor naiilor trebuie s judece si s acioneze nu numai dup interesele

fizice sau materiale ale neamului, ci inând seama de linia lui de onoare istoric, de

interesele eteme. Prin urmare, nu pâine cu orice pret, ci onoare cu orice pret.

258

TELUL FINAL AL NEAMULUI

Este viata?

Daca este viata, atunci nu intereseaz mijloacele pe care neamurile le întrebuineaz

spre a si-o asigura. Toate sunt bune, chiar si cele mai rele.

Se pune deci problema: dupâ ce se conduc naiile în raport cu alte naiuni? Dupâanimalul din ele? Dupâ tigrul din ele? Dupâ legea petilor din mare sau a fiarelor din

pdure?Telul final nu este viata. Ci învierea. învierea neamurilo r în numele Mântuitorului

lisus Hristos. Creaia, cultura, nu-i decât un mijloc, nu un scop, cum s-a crezut, pentru

a obine aceast înviere. Este rodul talentului pe care Dumnezeu 1-a sdit în neamul

nostru, de care trebuie s rspundem. Va veni o vreme c ând toate neamurile

pmântului von învia, cu toti morii si cu toti regii si împraii lor.Având fiecare neamlocul su înaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final

,„învierea din mori",

este telul cel mai înalt si mai sublim ctre care se poate înla un neam.

Neamul este deci o entitate care îsi prelungete viata si dincolo de pmânt.Neamurile sunt realiti si în lumea cealalt, nu numai pe lumea aceasta.

Sfântul loan, povestind ceea ce vede dincolo de pmânturi, spune:

„Cetatea n-are trebuin t nici de soare, nici de lun ca s-o lumineze; cci o lumineaz

slava lui Dumnezeu si lumintoru lei este mielul. Neamurile vor umblaîn lumina ei si

împraii pmântului îsi vor aduce slava si cinstea lor în ea.

(Apocalips, 21, 23-34)"

Si în alt parte:

„Cine nu se va teme, Doamne, si cine nu va slvi numele tu? Cci numai Tu esti

sfânt si toate neamurile vor veni si se vor închina înaintea Ta, pentru c judecii Tale

au fost artate.

(Apocalips, 15, 4)"

Nou, românilor, neamului nostru, ca oriicrui neam din lume. Dumnezeu ne-a

sdit o misiune. Dumnezeu ne-a hotrât un destin istoric. Cea dintâi lege pe care un

neam trebuie s-o urmeze este aceea de a merge pe linia acestui destin, împlinindu-si

misiunea încredinat. Neamul nostru n-a dezarmat si n-a dezertat de la misiune.,

oricât de grea si de lung i-a fost calea Golgotei lui. Si acum ni se ridic în fat

obstacole înalte ca munii. Fi-vom noi, oare, generaia debil si las, care s lsm din

mâinile noastre, sub presiunea ameninrilor, linia destinului

românesc si s prsim misiunea noastr ca neam în lume?

259

MONARHIA SI LEGILE MONARHIEI

în fruntea neamurilor, deasupra elitei, se afla monarhia. Resping republica.

In istorie s-au vâzut monarhi buni, foarte buni, slabi sau rai. Unii s-au bucurat de

onoruri si dragostea popoarelor pânâ la sfâritul vieii, altora li s-a tâiat capul. N-au

fost, deci, toti monarhii buni. Monarhia însâ, a fost totdeauna buna. Nu trebuie sa se

confunde omul cu instituia, trâgându-se concluzii false.

Pot fi preoii rai, dar pentru aceasta, nu putem trage concluzia ca trebuie sa

desfiinam Biserica si sa ucidem pe Dumnezeu cu pietre.

Sunt, desigur, si monarhi slabi sau rai, dar nu putem renuna la monarhie.

în agricultura avem un an bun si un an râu, sau unul bun si doi rai; cu toate acestea,

lumii nu i-a trecut încâ prin gând sâ se lase de agricultura.

***

Un monarh face ce vrea? Atunci, când e mare si când e mic? Când e bun si când e

râu?

Un monarh nu face ce vrea. Un monarh e mic, atunci când face ce vrea si e mare,

atunci când face ce trebuie. Exista o linie e vieii neamului. Un monarh e mare si bun,

atunci când se menine pe aceast linie. E mic sau râu, în mâsura în care se

îndeprteaz de aceast linie a vieii neamului sau i se opune. Iat legea monarhiei.

Sunt si alte linii care pot ispiti un monarh: linia intereselor personale, linia intereselor

unei clase, linia intereselor unui grup, linia intereselor strine (dinuntru sau din afara

hotarelor).

El trebuie sâ le înlture pe toate si sâ urmeze linia neamului.

tefan cel Mare, de o jumtate de mie de ani, strlucete în istorie si românii nu-1

mai uit, pentru c s-a confundat perfect cu linia de viat a neamului.

Regele Ferdinand, împotriva oricror legturi si interese, s-a plasat pe linia

neamului, a îndurat cu el, a fcut jertf alturi de el, a izbândit cu el. Prin aceasta , el

este mare si nemuritor.

LUPTA DE LA TUTOVA

17 APRILIE 1932

Dup alegerile de la Neam nu trecuser decât patru luni si tânra oaste legionar a

intrat într-o nou lupt. La începutul lui ianuarie 1932 s-a declarat vacant un loc de

deputat la Tutova. Am studiat situaia. Aici, al alegerile generale, avusesem numai

500 de voturi. Judeul era slab; dar era bine încadrat de Covurlui, Cahul si Tecuci,

încât puteam sâ fac uor deplasri de legionari.

260

Mi s-a pâmt câ am putea obine victoria. M-am gândit la importanta si rsunetul pe

care le-ar avea o noua biruina. Doua victorii consecutive a celei mai tinere organizaii

împotriva tuturor partidelor politice i-ar fi mârit considerabil prestigiul în ochii tarii.

Am luat hotrârea sa candideze tatâl meu, fiindu-mi cel mai necesar în micare, atât în

Parlament cât si în afara, pentru organizare si propaganda. Alegerile s-au fixat pentru

17 martie.

La 9 ianuarie am lansat un manifest în întreg jud etul. La 10 ianuarie a sosit tatâl meucu o prima echipa. Au venit apoi echipele din lasi, Tecuci, Beresti si Cahul.

în primele trei sptmâni, rapiditatea si eroismul micilor forte legionare au determinat

un curent de simpatie pentru noi în întreg judeul. Pe o iamâ grea, cu zpezi mari, cu

ger, partidele nu se puteau deplasa. Ele ateptau o vreme mai bunâ. în acest timp însâ,

peste dealuri, prin zpada pân la brâu, prin viscol, legionarii strbteau din sat în sat.

Pe la începutul lui februarie, luptaa început s devin grea. în fata noastr se ridica

coaliia liberal-trnist-lupistâ-cuzist cu o înverunare pe care noi nu o mai

cunoscusem pân atunci. Guvemul a trecut la msuri de adevrat teroare. Presa

jidoveasca ne atac cu vehement.

Simeam nevoia de a mai întri forele. Am trimis ultimele

rezerve de la lasi sub comanda lui Totu. Altele nu mai aveamjdecât la Bucureti. Cu acestea îns, se punea o problem grea

entru noi, aceea a transportului. N-aveam bani. Am chemat

jatunci legionarii si 1 e-am propus o msur eroic: s pomeasce jos de la Bucureti la Bârlad, o distant de aproape 300 km,

|explicându-le c cest mars va însemna pentru victorie mai mult

decât 100.000 de manifeste. El va constitui, sigur, un mare

discurs eroic, adresat de legionari românilor din Tutova.

SLegionarii au primit propunerea cu entuziasm. Peste o

Isptmân o echip de circa douzecisicinci, sub comanda lui

Stelescu, ajutat de Caratânase si Dom Belimace, a plecat pe jos de la Bucureti la

Tutova. Dup un mars greu de 10 zile, prin viscol, au ajuns la Bârlad, primii cu

însufleire de întreaga populaie. Dar prigoana s-a înteit pân la ultima încordare

posibil. A fost adus în jude colonelul de jandarmi Ignat, cu fora mari, având ordinul

din partea ministrului deinterne, dl. Argetoianu, ca legionarii s fie scoi pe targ din

întreg judeul. Mici echipe era imposibil s mai poat înainta. Am fcut atunci douechipe puternice, sub comanda lui Victor Silaghi si Stelescu, care, sustinându-se una

pe alta, s poat în ainta pe linia Puesti-Dragomiresti, însoind pe tatâl meu. O alt

echip mai mic am trimis-o în direcia Bcani. Aceste dou direcii mai rmseser

261

nebâtute. Ele constituiau jumtatea de nord-este a judeului. Sudul, cealalt jumtate,

fusese bine lucrat â de tatl meu, de dl. D. Popescu, eful judeean, de Victor Silaghi,

de Teodor Tilea si Ion Antoniu, cu primele echipe.

Cele dou echipe din nord au înaintat, luptând pe un mare viscol, peste 40 km, având

si câiva rnii, pe tocu si alii. în nordul judeului ele au fost întâmpinate de mari forte

de jandarmi. Echipele s-au baricadat atunci în podul unei case pustii, unde au rezistat

fr foc, hran si ap timp de 48 de ore. în cele din urm s-au putut retrage, dup un

mars greu de o noapte, pe care 1-auexecutat în conditiuni cu adevrat eroice si numai

datorita încpânrii lui Victor Silaghi, care a îmbrbtat legionarii zdrobii de

oboseal, de frig si de foame, îndemnându-i s mearg pân la ultima rezistent

posibil. Acest copil orfan, fiul preotul ui român Silaghi din Careii Mari, ucis de

unguri la 1918 în conditiuni tragice, a luptat cu adevrat vitejie.

La sfârit, echipele acestea au fost înconjurate de forte mari si aduse în Bârlad. Tatl

meu a fost arestat si închis în arestul unui regiment.

Echipa a treia a fost decimat complet în lupta de la Bcani. Aici, înainte de a intra în

sat, pe înserate, a fost atacat de un mare numr de jandarmi. eful echipei, legionarul

Popescu Lascr, lovit în cap cu arma, a czut primul în nesimire într-un lacde sânge.

Ceilali legionari au refiizat s se retrag, au atacat cu piepturile goale, fr nimic în

mân, încercând s intre în sat. Rând pe rând, au czut toti în nesimire. Ultimul a

atacat singur. A czut în genunchi sub lovituri, s-a înlat, a atacatdin nou. S-a

prbuit alturi de camarazii lui. întreaga echip a czut în nesimire într-un lac de

sânge. De acolo au fost târâi prin zpad de jandarmi distant de doi kilometri, pânla postul din sat. La ora 1 noaptea, un clre a adus vestea în Bâr Iad a celor

întâmplate seara la Bcani. Echipa de ieeni, sub conducerea lui Totu, care sosise la

12 noaptea la Bârlad, a pornit imediat pe jos, în ajutorul camarazilor rnii. Dup o

lupt de la ora 3 jumtate la 5 dimineaa, în care timp jandarmii au tras toate

cartuele pe care le aveau, legionarii au ocupat postul de jandarmi, gsind înuntru

înc în nesimire, trântii la pmânt, pe legionarii czui în lupta de Bcani. Ei i-au

ridicat si transportat la spitalul din Bârlad.

***

Lucrurile n-au rmas îns aici. Jidnimea a pomit o uria campanie de pres,

atacându-ne cu un cinism si o nedreptate revolttoare. Un val de minciuni, insulte,

calomnii s-a abtut asupra noastr. Toate gruprile politice se coalizaser spre a ne

scoate din lupt.

A DOUA DIZOLVARE A GRZII

262

MARTIE 1932

Izbii de jandarmi, atacai de presa jidoveasca, peste capul nostru cade o nouâ

dizolvare a Grzii, hotrâre data printr-o simpla decizie ministeriala.

Desi ne gseam în cadrul celei mai perfecte legaliti, guvernul lorga-Argetoianu,

clcând Constituia si legile, ne dizolv în mod arbitrar. Sediile din nou au fost

ocupate si sigilate. Tipografia de la lasi închis. Atacai de pres, suntem pusi în

imposibilitate de a ne apra, toate publicaiile noastre fiind suspendate. în Parlament

încerc s vorbesc, dar sunt împiedicat de zgomotele majoritii, care nu-mi permite sm apr.

Candidatura totui n-au putut-o opri.

Echipa de la Bucureti a fost evacuata. Rând pe rând si celelalte. Echipa ieenilor, în

numr de 30, sub conducerea lui Totu, fiind dus la gar pentru aceeai operaie de

evacuare, rupe cordoanele si ocup sala de ateptare, unde se baricadeaz si rezist 24

de ore, pân când este atacat cu gaze. Pân la sfârit îns, este suit în tren si

evacuat.

în oras nu mai rmân decât Ibrileanu, Nutu, Esanu si tatl meu arestat. Prigoana

începe asupra satelor, rani, învtori si preoi, sunt arestai si btui; casele lor

clcate, alegerile se amân cu o lun, pentru 17 aprilie.

Tatl meu este eliberat. Intervin în lupt, prezentându-se în oras, btrânii, în frunte cu

Hristache Solomon, Cornel Cambureanu, Ventonic, Ifrim, Pr. Isihie, Peceli, Potolea

etc. îi împart pe la diferite seciuni. Se strecoar noaptea, fiecare la postul su.

Echipele din judeele vecine ptrund d in nou în Tutova prin diferite puncte. Echipa

Gh. Costea trece Bârladul, prin ap pân la gât, toate intrrile fiind pzite. Ea se

prezint ud la seciile de votare.

în dimineaa de 17 aprilie începe votarea. Continu ziua si noaptea. La 18 aprilie, ora

5 dimineaa, se anun victoria legionar: 5.600 voturi; liberalii: 5.200; rnitii:

4.000; celelalte grupri: sub 2.000; cuzistii: 500 voturi.

Aceast a doua biruin legionar, în contra coaliiei tuturor politicienilor români,

obinut prin îndârjirea si voina de fier a legionarilor, prin eroismul si sângele lor,

înfruntând obstacole, insulte, lovituri si prigoniri, a stârnit un entuziasm de nedescris

în toat tara.

NOI ALEGERI GENERALE

263

IULIE 1932

Tatâl meu a fost validat în ultima zi a sesiunii parlamentare. Odihna noastr n-a durat

decât o sptmâna, deoarece guvernul lorga a czut. S-a constituit un guvern national-

târânist în frunte cu dl. Vaida.

Intrm într-o nou lupt, sleii de puteri fizicete si materialicete. Suntem în iunie

1932. De la 15 decembrie 1929, suntem într-o lupt permanent: decembrie 1929 -

aprilie 1930, campaniile din Covurlui, Cahul, Turda, Tecuci. Vara lui 1930, pregtire

asi interzicerea marului în Basarabia. Sunt închis pânâ în toamn. In octombrie si

noiembrie suntem înMaramures. Iama lui 1931 ne gsete în închisoare. Primvara lui

1931, lupt în alegerile generale. Vara lui 1931, alegerile de la Neamt.Iama lui 1932,

alegerile de la Tutova. Iar acum intrm din nou în alegeri generale.

Cu toate aceste lupte, am con tinuat organizarea si în restul trii. Anul trecut avusesem

liste în 17 judee, acum aveam în 36.

Toate partidele încep aceleai certuri pline de intrigi pentru fixarea cadidaturilor. Ele

au inut o sptmân. Eu fixez singur, într-o singur noapte, toate candidaturile în 36

de judee. între legionari, nimeni nu se bate pe locuri. Ei cer s fie pusi ultimii pe list.

Problema grea este îns problema material. O mare parte din judee îsi susin singure

cheltuielile, din contribuia legionarilor. Altele îns nu pot. îmi trebuiesc 50.000 lei

numai pentru taxe. Umblu nucit pân în ultima zi. încerc la unul, la altul - nimic.

M duc la dl. Nichifor Crainic, directorul „Calendarului", crezând c poate are el. Nici

el nu avea. Cu foaia sa, aprut de cinci luni, ne susine lupta, urmrind pas cu pas

vitejia echipelor legionare, dar sprijin material nu ne poate da. în sfârit, împrumut

prin Pihu si Caranica, care, alergând pe la toti macedonenii, gsesc suma necesar.

Câteva judee le susin Focanii cu Hristache Solomon.

Campania începe. O nou prigoan se abate asupra noastr. Rspândii pe un front

mare, suntem putini si atacai pretutindeni cu violent. La Tighina sunt rnii

legionarii Savin si Popescu. La Bârlad, zeci de învtori si preoi sunt târâi în beciuri

si maltratai din ordinul D-lui Georgescu-Bârlad. La Vaslui, micile echipe sunt rnite.

La podul Iloaiei si în întreg judeul lasi, la fel.

La Focani, btrânul Hristache Solomon, cu inginerul Blnaru si alti zece sunt atacai

din ordinul avocatului Neagu, de bandele înarmate ale national-trnistilor, în comuna

Vulturul. Cad legionarii la pmânt, rnii de ciomege si de cuite. Rmâne în picioare

singur, ca un munte, Hristache Solomon, de obrazul cruia nu se atinsese nimeni pânatunci. Se apr cuîndârjire, dar pân la urm, cade în mijlocul drumului, rpus de

264

lovituri. Acolo jos, este btut cu ciomegele în cap de fiarele acestea care fceau

necontenit caz, pe atunci ca si acum, de legalitate, mijloace civilizate, libertate etc.

Garda obine 70.000 de voturi, dublându-si numrul fat de anul trecut. Se prezint cel

mai bine judeele Cahul si Neam, Covurlui si Tutova unde candidase tatl meu. Apoi

vin: Câmpulung cu Mota, Turda, Focani, Ismail, Tighina. Avem dreptul la cinci

locuri. Urmeaz optrile . Eu rmân la Cahul, pentru a intra în Parlament Nutu Esanu.

Hotrsc ca tatl meu s rmân la Bârlad, pentru a lsa s intre în Parlament,

Stelescu, care are numai 25 de ani si e student. Voiam s dau tineretului o încurajare si

un imbold.

încrederea si dragostea pe care i le-am artat nu mi-au fost îns rspltite.

PENTRU A DOUA OAR ÎN PARLAMENT

Tot timpul, în Parlament, am luptat contra guvemului si a msurilor sale pe care eu le-

am socotit contra intereselor neamului românesc, cum am luptat de altfel si împotriva

celorlalte guverne, care s-au perindat la cârma statului.De la toate aceste guverne, tara

aceasta nu avea nimic de ateptat. Nimic din viitorul sntos al acestui neam nu se

furea acolo. Toate msurile si legile nu erau decât nite pale ative, care s lungeasc

de azi pe mâine existenta amar si trist a trii.

Când la Grivita au fost împucai muncitorii români, din ordinul Ministerului de

Interne, scârbit pân în adâncul inimii de atitudinea comunizantilor din Partidul

National-trnesc, care aplaudau msura guvernului, m-am ridicat la tribun si amsimit de a mea datorie s vorbesc dup cum urmeaz:

„E ru c nenorociii de muncitori au ieit în strad, dar e mai ru si de ei si de neamul

nostru, dac în fata nedreptii strigtoare la cer, n-ar iesi, ci si-ar pleca capul

resemnai înjug, lsând tara pe mâna unor politicieni exploatatori.

Dl. Comeliu I. Zelea Codreanu: D-le preedinte, d-lor deputai, în numele gruprii din

care fac parte cer ca, alturi de ancheta pe care este normal s o fac autoritile în

drept, s se fac si o anchet parlamentar, compus din reprezentani ai diferitelor

grupri poHtice din acest Parlament. Cer acest lucru, pentru cm îndoiesc de

exactitatea afîrmatiunilor fcute de d-1 Ministru de Interne;m îndoiesc pentru un

motiv bine determinat. La 24 ianuarie, atunci când studenimea român, naionalist si

cretin, mergea s depun o cruce la mormântul eroului necunoscut. Sigurana

Statului a dat informaia, într-o foaie din capital, cacea aciune a fost pus la cale si

subvenionat de Moscova.

265

Dac tot asa de verosimila este si informaia pe cared-voastrâ o avei în afacerea de la

Grivita, atunci îneleg foarte bine , câta dreptate avei ca sa luai masuri de asemenea

natura, ca cele pe care le-asi luat ieri si azi. (Aplauze pe bncile „Grzii de Fier" si ale

Partidului târânesc Dr. Lupu)

în al doilea rând, tin sâ afirm câ mie, ca si tuturor oamenilor de bun simt din aceast

tara, nu ne este Mea de comunism sau de bolevism. Noua ne este fi-icâ de altceva, de

faptul câ oamenii de la aceste ateliere nu au ce mânca; le este foame. (Aplauze pe

bncile „Grzii de Fier" si ale Partidului rnesc Dr. Lupu)

Unii din acei muncitori au 1.000 lei pe lun si au 5, 6, 7 copii.

Dl. Dr. N. Lupu:Asa este.

Dl. Corneliu I. Zelea Codreanu: Având cinci, sase, apte copii, aceasta leafa nu le

ajunge nici mâcar pentru pâinea de toate zilele. Mie, în al doilea rând, mi-e fric si de

altceva: de setea de dreptate.

Dl. Dr. N. Lupu: Foarte bine.

Dl. Corneli u I. Zelea Codreanu: Atunci, d-voastrâ va trebui sâ satisfaceti acestea

dou: foamea si setea de dreptate, (Aplauze pe bncile „Grzii de Fier" si ale

Partidului rnesc Dr. Lupu) si va fi ordine deplin în aceast tar."

(edina de joi, 16 februarie 1933,

M.O. 41 din 23 februarie 1933)

Una din greutile care apas activitile parlamentarului este aceea a miilor de cereri

de intervenie pe la ministere. Era o adevrat condamnare a noastr de ctre

mulimea alegtorilor. Pentru c, pe de o parte, ne pierdeam întregul nostru timp,

umblând toat ziua pentru rezolvarea acestor petiii. Este periculos pentru viata unei

organizaii acest sistem, pentru câ îti paralizeaz întreaga activitate. Pierzi lupta

întreag, trebuie s renuni la soarta unei naii pent ru ca s-ti serveti partizanii. De la

un timp, am observat c printre cei ce veneau cu astfel de cereri nu era îns nici un

legionar, toti erau, fie milogi de meserie, fie adversari trimii anume pentru a ne

paraliza. Pe de alt parte, acest sistem ne pun ea în situaia penibil de a merge si a ne

ruga la oamenii în contra crora luptam. De aceea, personal am refuzat s fac acest

serviciu de intervenie. Tot timpul cât am stat în Parlament, n-am cerut nici unui

ministru nimic.

266

o alt categorie o formau aceia care veneau sa ne ceara bani. Din sutele, câi se

perindau în fiecare zi, nici unul nu era legionar. Unii erau într-adevâr bolnavi sau

câzuti în vreo nenorocire, alii însâ îsi fcuser din acest sistem o adevrata meserie.

în sfârit, gruparea noastr era o mica organizaie în devenire, în mars, în lupta

permanenta. Aceasta ne cerea, în special mie,necontenitâ atenie asupra tuturor

micrilor adversarului; pretindea descoperirea si pararea planurilor dumane,cucerirea si organizarea de noi pozitii,cu alte cuvinte, o supraveghere permanenta, de

zi si noapte, acâmpului de lupta din întreaga tara. înainte de toate venea însâ

supravegherea educaiei legionare pentru a nu ne vedea transformai pe nesimite, într-

o categorie politicâ de infecie moralâ, din care sâ nu mai putem iesi si în care spiritul

legionar sâ moarâ.

Parlamentul îmi râpea timpul necesar conducerii.

CUM SE PREZENTA ORGANIZAIA LEGIONAR ÎN 1932-1933

în toamna lui 1932 si iama lui 1933, legionarii au fost lâsati în refacere. Trei ani si

jumâtate de lupte trecuserâ. Aceti tineri îsi meritau acum odihna.

De aproape doi ani mâ stabilisem la Bucureti. La lasi, râmâsese în locul meu Bnea,ajutat de Totu, Crânganu, Tascâ, Stelian Teodorescu, pentru chestiunile studeneti,

tipografie, câmin etc. Grupul studenesc legionar se mârise. Cuprindea acum ai mult

de jumâtate din numârul studenilor luptâtori. La Cluj, era un început sânâtos de

organizare cu Bânicâ Dobre, la Cernâuti de asemenea, cu Lauric, se dezvolta bine un

început de viatâ legionarâ, sub îndrumarea spiritualâ a profesorului Traian Brâileanu,

în jurul câruia se strâng prof Toppa si alii. în întreaga Bucovinâ, curentul si

organizaia legionarâ creteau sub buna si priceputa comandâ a vechiului si distinsului

naionalist Vasile lasinschi. La Chisinâu lucrau Tudorache si Sergiu Florescu; la

Oradea Mare, losif Bozântan.

Tinrii crescui în Frâtiile de Cruce, se ridicau la Universitate, gata formai.

La Bucureti apâruse un ziar naionalist de mare curaj si linie

superioarâ, „Calendarul", sub direcia d-lui Nichifor Crainic si cu

colaborarea unui mânunchi de intelectuali, în frunte cu

profesorul Dragos Protopopescu. Aceastâ foaie tâia,cu bârbâtie,

drum nou si larg în lumea intelectualitâtii româneti, pe linia

crestinâ si nationa listâ. în special articolele D-lui Crainic erau

adevârate lovituri de tun care fceau ravagii în lumea

antiromâneascâ.

în micarea studeneasca a capitalei, legionarii aveau primul loc. La Preedinia

centrului era Traina Cotiga cu un comitet legionar.

înmijlocul tinerilor intelectuali din capitala se simea un reviriment. în contiina lor

încep sa se punâ marile probleme de viata ale acestui neam. Un grup talentat, strâns în

jurul tinerei reviste „Axa", având în frunte pe Polihroniade, Vojen, Constant,intrâ în

rândurile legionare. Si alti tineri emineni ca prof. Vasile Cristescu, Vasile Marin,

prof. Vladimir Dumitrescu, ing. Virgil lonescu, prof. Radu Gyr, avocatul Popov,

pictorii Basarab si Zlotescu, toti de mare talent si plini de suflet, lucreaz pe linia

ideologica legionara.

Macedonenii se apropie tot mai mult de noi printr-un

tineret sânâtos, curat ca lacrima si viteaz. Ne gândim

totui, ca nu e bine ca masa macedonenilor din

Cadrilater sa fie încadrata în Garda, deoarece, abia

venita de peste hotare, am expune-o la prea multe

asupriri. Tineretul universitar însâ se înroleaz în

întregime.

în fruntea tineretului macedonean se gseau trei

elemente de o aleasa cultura: Papanace, Caranica si

Sterie Cuimetti.

Cu cei doi dintâi mâ sfatuiam deseori, având amândoi o admirabila judecata, pusa în

valoare de o curenie si sinceritate ireproabila, de o mare dragoste si vitejie.

Nu cred, ca de la 193 1 , sa fi fost o singura zi în care sa nu mâ fi întâlnit cu ei. în acest

timp de prigonire, ceasuri întregi discutam împreuna; lovitura dupâ lovitura,

nedreptate dupâ nedreptate, miselie dupâ miselie. Fiecare veste despre o nouâ

schingiuire legionarâ, era un cuit împlântat în inimile noastre. Durerea pentru toti

legionarii maltratai ne chinuia sufletele si mai ales, imposibilitatea de a întrezâri un

mijloc de a capta dreptatea.

Sterie Ciumetti trâieste zi si noapte cu mine. E un tânâr de o mare corectitudine si de o

credintâ de câine. El devine casierul central al Gârzii. Toate zilele - câte le va mai

avea - nu se va gândi decât la Gardâ, nu se va frmânta si nu va aciona decât pentru

Gardâ, nu va trâi viata lui decât pentru ea.

în diferite puncte ale ârii apar elemente de valoare: Dr. Pantelimon, Printele lonescu

Duminic, Dr. Augustin Bidian la Sibiu, Preotul Georgescu-Edineti, duhovnicul

studentimii, vechi lupttor. Cpitanul Ciulei la Bacu, Aristotel Gheorghiu de

asemenea vechi, cu comanda la Râmnicu Srat; la Brila, Ion fliescu. eitan la

268

Constanta, Preotul Doar si Victor Bârbulescu la Vâlcea, profesorii Vintan, Ghenadie

si Duma la Timioara. Si vechii legionari: profesorii Nicolae Petrascu, Horia Sima,

avocatul losif Costea, Colhon si alii, care au acum posturi de comanda în diferite

pârti ale tarii.

Bucuretii se împart în sectoare si începe organizarea. La Verde si Albastru sunt douelemente de valoare: Nicolae Constantinescu si Dom Belimace. Doua caractere tari:

doua mini. Dom Belimace, unul dintre cei mai distini studeni a Facultii de Litere.

Nicolae Constantinescu cu o aleasa cultura economic, student al Academiei

Comerciale. Ambii în curând se vor dovedi a avea impuntoare caliti de credin si

vitejie legionar.

Tot acum se înfiineaz cel dintâi grad legionar,prin urmtoml ordin de zi din 10

decembrie 1932:

A) Se înfiineaz cel dintâi grad superior în ierarhia legionar purtând denumirea de

Comandant legionar.

Având în vedere jertfa, munca, eroismul, credina, capacitatea si vechimea se

înainteaz în grad urmtorii legionari în ordinea alfabetului:

Bnea Ion, doctorand în Medicin; Belgea Ion; Blnam Ion, inginer; Dumitrescu Ion,

preot; lonescu Andrei; Silaghi Victor, avocat; Stelescu Mihail, deputat; Totu Nicolae,

student; Traian Cotig, student; Tnase Antohi, meseria.

B) Toti legionarii, seria 1927 si 1928, cu legmântul depus, rmai în cadrele active

ale Legiunii, se înainteaz în gradul de Comandant legionar ajutor. Semnat: Comeliu

Zelea Codreanu

Ceilali mai în vârst au fost înaintai în Senatul Legiunii si în Consiliul Superior

Legionar.

OFENSIVA CALOMNIILOR

^MICARE ANARHICA SI TERORIST"

Micarea legionar creste vzând cu ochii în special în rândul tineretului din scoli si

universiti si în rândurile ranilor din toate provinciile româneti. Se dezvolt mai

greu la orae, unde elementul românesc este sau funcionar la stat, în imposibilitate de

a se manifesta, sau robit economiceste de jidani.

269

Aceeai prigoan surda, pe care am cunoscut-o de când am deschis lupta în 1922, ne

urmrete crescând, pe noi, pe toti lupttorii si familiile noastre. Dac esti tânr cu

studii, nu vei cpta niciodat funciune la stat de cât cu preul vânzrii contiinei si

credinei tale. Sute de tineri caut s fie ademenii cu bani, promisiuni, onoruri,

funciuni. Statul a ajuns o scoal a trdrii, sunt ucii oamenii de caracter, iar trda rea

este rspltit din belug. Dac esti comerciant român, singur în mijlocul jidovimii si

crezi în Legiune, începând de la sergentul de strad si pân la primar si prefect, toti îti

sunt dumani. Te urmresc zi si noapte. îti pun impozite mari ca jidovii or;

contraveniile vor curge una dup alta, lovitur dup lovitur, pân te vor nimici.

Dac esti ran, te vor duce, cu mâinile legate, din post în post, pe jos, zeci de

kilometri, btându-te în fiecare zi, la fiecare secie de jandarmi. Te vor tine nemâncat

câte 4-5 zile, se vor uita pretutindeni ca nite fiare la tine si fiecare îsi va trage peste

obraji câte o palm. Dac esti muncitor, te vor da afar ca pe o cârp, din orice

fabric, din orice întreprindere.

Pentru c în tara aceasta, un om cu credinele noastre trebuie s moar de foame, el si

toti copiii lui. Suntem cu toii considerai ca nite dumani ai neamului si ai trii.

Noi nea-m încadrat îns în cea mai perfect ordine si legalitate. Pentru ca s nu ni se

poat spune nimic. Dar aceasta nu va avea nici o valoare. Lozinca guvernelor va fi:

„Nuv putem distruge pentru c nu ati clcat legile? Nu-i nimic, le clcm noi sivdistrugem! Nu vrei s fiti ilegali, suntem noi ilegali" . încât în modul acesta am intrat

într-un sistem cu adevrat talmudic: pe de o parte, acuzai prin pres si prin toate

oficinele politice, de „ilegalitate", iar pe de alt parte, stând în cadru perfect al legii,

suntem mcinai de cele mai odioase si ilegale sisteme, de ctre toti reprezentanii

guvernelor si ai statulu i, aflai în cea mai flagrant ilegalitate.

Târâi în fata tribunalelor, hotrâri dup hotrâri judectoreti în toat tara confirm

linia de legalitate si ordine a micrii. Nici o hotrâre în contra noastr. Totui,

argumentul lor de baz, al politicienilor si al presei jidoveti, rmâne invariabil:

„micare de dezordine", de „anarhie", de „înclcare a legilor", „terorist".

Presa jidoveasc atât mereu pe politicieni în contra noastr, pentru ca acetia s se

repead s ne sfârtece, s ne desfiineze.

^ÎN SLUJBA STRINILOR"

De un timp, nemaistiind ce s ne pun în sarcin, presa jidneasc ne acuz c lumbani de la Mussolini. C facem pe naionalitii, dar c în realitate scopul nostru este de

270

a stoarce de bani pe oricine întâlnim în cale. Acum l-am gsit pe Mussolini si îl

stoarcem pe el.

Rând pe rând, aflam uimii ca:

„Suntem în slujba ungurilor care se deteapt";

„Suntem în slujba Moscovei";

,J*rimim bani de la jidani".

Pânâ si aceasta acuzare ridicola nu ne-a fost cruata. lata din ziarul jidânesc „Politica",

din 10 august 1934, un pasaj semnificativ dintr-u articol intitulat: „Max Auschnitt si

Garda de Fier":

„Si la noi deci, fenomenul s-a verificat întocmai si este lucru tiut de toata lumea, ccea mai însemnata micare a fascismului românesc. Garda de Fier, a fost creata si

susinut de marii capitaliti. Si aici vine senzaia de loc senzaional: jidanul MaxAuschnitt a sprijinit si finanat direct Garda de Fier. Lucrul acesta l-au afirmat doi

oameni destul de serioi sicu rspundere, dl. ministru Victor lamandi si cunoscutul

publicist Scarlat Calimachi.

Dup explicaiile de mai sus, faptul apare ca foarte normal.

Cine nu stie c si Hitler a fost finanat de marii capitaliti evrei din Germania?"

„SUNTEM ÎN SOLDA HITLERISTILOR"

în ultima vreme, în Germania, a învins Adolf Hitler, în lupt cu hidra iudeo-masonic

din toat lumea. Poporul german, cu o extraordinar hotrâre si unitate, se lupt si

pune la pmânt putere aiudaic.

Minciun dup minciun, întrebuineaz jidovii în presa lor, cutând s zpceascminile oamenilor: 1. Adolf Hitler e un zugrav, un prost, un incapabil. Cine se ia dupel într-o tar civilizat ca Germania!?

Dar Adolf Hitlerpete înainte.

271

2. Adolf Hitler nu va învinge pentru câ se vor opune comunitii germani.

Dar Adolf Hitler se apropie de putere.

3. Hitlerismul s-a rupt în doua, în trei. Mari nemulumiri în sânul partidului etc.

Dar lui Adolf Hitler nu-i pasa.

4. Adolf Hitler a înnebunit. A plecat în muni etc.

Dar Adolf Hitler e sânâtossi se apropie tot mai mult de biruina.

5. Daca va învinge, de a doua zi e revoluie în Germania. Comunismul va izbucni în

revolta generala si Hitler va câdea.

Dar Hitler vine la putere si revoluia visata de jidani nu are loc. El merge din

majoriti în unanimiti neîntâlnite în istorie.

6. Toate tarile vor boicota economiceste Germania si hitlerismul va câdea.

Dar Adolf Hitler pâseste biruitor înainte.

7. „Dictaturâ", „teroare hitleristâ" în toatâ Germania. Votul e smuls prin teroare.

Dar poporul german merge din entuziasm în entuziasm.

8. Hitler vine sa ne ia Ardealul. Iar noi, toti naionalitii români, care vrem sâ scâpâm

de pacostea jidâneascâ, suntem, nici mai mult nici mai puin, „hitleristi", adicâ vrem

sâ dâm Ardealul nemilor.

Noi însâ rspundem: presupunem câ Hitler vrea sâ ne facâ râzboi si sâ ne ia Ardealul.

Noi, românii, tocmai pentru ca sâ ne putem apâra Ardealul contra nemilor, trebuie sâ

scâpâm de jidani. Sâ rezolvâm si noi problema jidoveasc. Sâ ne întârim poziia

neamului nostru stors dejidovime, supt de vlagâ si pus în imposibilitate de a se apâra.

Cu jidovimea care ne otrâveste sufletete si ne suge sângele, nu vom avea nici arme,

nici suflet, nici came pe noi.

9. în sfârit, noi „primim bani", suntem stipendiai, suntem „în solda" hitleristilor.

Rspundem: A. C. Cuza lupt împotriva jidanilor de la 1890, iar noi de la 1919, 1920,

1921, 1922, când nici nu auzisem de Adolf Hitler. erpi veninoi!

272

FABRICA DE BANCNOTE FALSE DE LA RINARI

N-a trecut mult si o noua campanie jidano-politicianistâ se pornete împotriva noastr.

Nevoindu-se mulumii cu banii de la Mussolini si Hitler, de la Moscova si de la MaxAuschnitt, adversarii notri ne-au gâsit o noua sursa financiara în fabrica de bancnote

false de la Rinari. Senzaionala descoperire a umplut coloanele ziarelor

politicianiste si jidânesti.

Dam mai jos, din presa vremii, câteva pasaje menite sa ilustreze sistemul de perfidii

prin care se încerca anularea noastr în contiina naiei.

Ziarul „Patria" din 22 iulie public:

GARDA DE FIER SI FABRICA DE FALSIFICAT BANI DE LARINARI

SURSA FONDURILOR DE PROPAGAND -

„Cluj 21 .- La Rinari, comuna situata în apropierea Sibiului s-a fcut o senzaionala

descoperire, de natura a prezenta o întreaga organizaie politica în cea mai urâta

lumina si împotriva creia, guvernul, care are acum în mâna cele mai zdrobitoare

dovezi, va trebui sâ procedeze cu toata strâsnicia.

O fabric de bani fali a Grzii de Fier

Anume în comuna Rinari s-a descoperit una din multele fabrici de falsificat

monede. Din cercetrile întreprinse s-a constatat îns, spre stupoarea tuturor c de ast

dat nu este vorba de o simpl band de igani sau de descreierai, care înfinnt

rigorile legii în ndejdea unei grabnice îmbogiri, ci de însi Garda de Fier,

organizatiapolitic a D-lui Comeliu Zelea Codrean care, în ultimul timp s-a dedat la

cea mai denat campanie împotriva guvernului si în general a tuturor partidelor

politice din România.

Garda de Fier si propaganda la sate

Pentru cei care cunosc îns activitatea mai de aproape a Grzii de Fier, cu cetele de

garditi care cutreierau tara de la un capt la altul, lucrul pare foarte natural. Cci în

asemenea împrejurri trebuiesc în primul rând bani. Ori se stie c propaganditii

Grzii de Fier dispuneau în ultimul t imp de numeroase fonduri, care le permiteau

273

deplasarea lor la sate precum si scoaterea de ziare si înarmarea membrilor ei devotai

cu toate cele necesare pentru completarea sistemului a la Hitler.

Cum s-a descoperit falsificarea

Ministerul de Interne era d e mult informat câ unii din fruntaii ardeleni ai Grzii de

Fier si în special cei de la Braov si Sibiu, dispun de mari fonduri pe care le repartizau

apoi organizaiilor din întreaga tara. Exista la început bnuiala c banii sunt furnizai

de cine stie ceorganizatii similare din strintate îns în urma supravegherilor s-a

constatat c aceasta este o bnuial neîntemeiat. Descoperirea fabricii de bani de la

Rinari a pus îns organele poliieneti pe o nou cale, iar rezultatul cercetrilor a

fost dintr e cele mai surprinztoare.

Sibiul subvenioneaz întreaga organizaie

Imediat autoritile din capital au delegat pe dl. judector de instrucie I. Stnescu din

capital s fac cuvenitele cercetri. D-sa însoit deD. Prim.Procuror Radu Pascu si

procuror Mardarie au plecat la Sibiu, fcând o prim descindere la locuina d-lui

avocat Bidianu, sefiil organizaiei gardiste, unde au descoperit un senzaional material

compromitor din care reiese câ fabrica de bani de la Rinari servea exclusiv

scopurilor po litice si subversive ale Grzii de Fier. Printre corespondenta confiscat

s-au descoperit scrisori ale diferitelor organizaii si în special ale organizaiei de la lasi

în care domnul Bnea cerea o sum mai mare de bani, pentru a cumpra o camionet

si a intensifica propaganda în Moldova.

Organele poliieneti au operat o serie de arestri si au ridicat întreg materialul

compromitor dimpreun cu aparatele care serveau la falsificarea banilor. Cercetrile

continu cu mult asiduitate si se caut a stabili ce legtur era între fabric si

organizaiile gardiste si mai ales cantitate de fonduri repartizare acestora.

Valoarea moral a Grzii de Fier

Faptul câ organizaia Grzii de Fier care reuise sâ-si creeze nuclee în întreaga tar a

fost atât de ruinos prins cu mâa în sac a fcut o impresie profund în întreaga tarâ si

o adevrat consternare în fata partizanilor politici. Se stie c agitaia la tar se fcea

în numele dreptii, a cinstei, a onoarei, respectului fat de legile trii etc, tot atâtea Iu

cruri care se dovedesc c la Garda de Fier, erau numai vorbe goale si c de fapt ea

urmrea doar puterea, far s fie cu nici un scrupul fat de mijloacele întrebuinate în

luptâ.

Fat de aceste descoperiri guvernul pare dispus s opereze cu toat strsnicia. Astfel

Domnul subsecretar de stat V. V. Tilea a declarat într-un cerc intim, c fat de

274

gravitatea faptelor comise de unii membrii, Grzile de Fier vor trebui sa fie neaprat

desfiinate."

în „Chemarea Românilor", din 6 august 1933:

DRAGOSTE DE BANISI FALSIFICAREA DE BANI

„Gazetele au vestit în zilele trecute cum c trepdui ai Grzii de Fier au fost prini de

autoriti falsificând bani. Stim câ acestsoi de oameni au început în vremea din urms umble prin toate satele noastre fgduind tot felul de lucruri poporului si cerând

pedeapsa cu moartea pentru rufctori. Suntem tineri care am ateptat o bun bucatde vreme s ne putem lmuri asupra rosturilor si scopurilor pe care le urmresc.

Propovduind cu aprindere, dragoste de tar, bun orândui re a ei si stârpire a

strinilor, am crezut un timp c ei sunt de bun credin. Când am auzit din gazete cs-au apucat s lucreze în paguba trii, falsificând bani, nu putem decât s vedem cne-am înelat si am ajuns s-i cunoastem.Ei fac parte din ce ata jefuitorilor de meserie

ai trii si pentru greaua înclcare a legii pe care au facut-o, noi n-am sftui guvernul

decât s-i judece dup felul cum cer ei judecarea unor astfel de fapte: pedeapsa cu

moartea. La furci cu falsificatorii de bani!"

în „Dreptatea", din 22 iulie 1933, oficiosul Partidului National-trnesc:

GARDA DE FALSIFICATORI

„Dac trebuia o prob definitiv pentru clasarea indivizilor care alctuiesc asa zisa

arip naionalist de dreapta a politicii noastre, iat o avem în urmtorul caz al

falsificatorilor de bani de la Rinari.

în tot locul si totdeauna partidele extremei drepte, extrem dreapt care în fond se

compune din bande de huligani si btui, au uzat de cele mai abominabile, mai

înjositoare, mai incalificabile procedee în opera propagandistic a mulimilor naive.

Pentru c în „concepia" (sic) si „doctrina" (sic) dreptei scopul, care se reduce la

însfcarea puterii, scuz murdria mijloacelor.

Nu poate exista noblee în procedee, în tactic, în metod si în comportare, acolo unde

nu exist noblee în ideal, în scop, în obiectivele urmrite. Cine-ar putea afirma cascunde o frâm de noblee în, hai s zicem, idealul extremismului de dreapta?

Cultul forei brutale în dispreul birjeresc al elementarelor drepturi, nu va constit ui

niciodat un ideal si o superioritate! Altul este idealul ale crei raze înclzesc sufletul

275

omenirii: un ideal de justiie, de pace si munca constructiva, pentru ridicare tot mai

sus pe scara intelectuala a colectivitilor naionale si prin aceasta a omenirii întregi.

Nu acesta este idealul extremismului de dreapta, îmbriat de cele mai inferioare

exemplare omeneti cu înfumurate gânduri de puteri dictatoriale. Extremismul de

dreapta înlocuiete inteligenta cu fora pumnului (care nu distinge pe un intelectual

de-un borfa de rând), dreptatea cu arbitrariul, nobilul ideal al pcii si conlucrrii

dintre stat si popoare cu dogma obtuz a urii dintre naiuni.

Extremismul de dreapta nu poate fi aprobat de nici un intelectual. Dac a reuit sprind câiva oameni, aceasta a fâcut-o în numele unei credine odios exploatate:

credina naionalist.

Asa a procedat asociaia de conspiratori zis Garda de Fier . Ea pretinde c activeaz

în numele naionalismului.

în numele naionalismului? Aceast ipocrizie trebuie demascat în fata opiniei

publice. Naionalismul pentru a fi servit nu are nevoie de organizaii oculte, de

asociaii secrete si mai ales n-are nevoie de metode ca cele practicate de Garda de

Fier. Naionalismul este o credin care se apr la lumina zilei, deschis, cinstit,

sincer.

In nici un caz nu serveti naionalismul prin ordine secrete ctre. . . cuiburi (?!?), ctre

„batalioane" invizibile si „celule" oculte. Si mai ales prin falsificare de bani ca nite

infi-actori de rând.

Garda de Fier nu este dec ât o mân de aventurieri, grupai clandestin pentru cucerirea

puterii de stat prin cea mai denat si mincinoas demagogie. Asta, în numele ideii

naionaliste.

în numele ideii naionaliste? Crezul acesta care e al tuturor fiilor acestui pmânt nu

admite asemenea mijloace ca cele uzate de Garda de Fier. Nu admite falsificare de

bani.

Descoperirea bandei de la Rinari pune în adevrata ei lumin Garda de Fier.

Lumea se întreab: de unde au oamenii acetia bani? Atâia bani pentru propagand?

Pentru organizare si pentru cumprarea de contiine? Pentru cltorii, pentru

întreinere, pentru maini? De unde?

Descoperirea de la Rinari indic sursa: falsificare de bani!

276

Asa lucreaz Garda de Fier. Pionierii Grzii de Fier sunt indivizi care cad sub legile

cod ului penal. Vor s fac partid politic prin falsificare de bani.

Ce autoritate moral mai au pentru a cere aprobarea maselor? Si înc în numele ideii

naionaliste.

Garda de Fiereste o gard de falsificatori. Si o gard de falsificatori nu poate vorbi în

numele naionalismului!"

Si în sfârit, pentru a nu prelungi peste msur citarea, dm din „Patria", sâmbt, 22

iulie, 1933:

^GARDITII" SI FALSIFICATORII

„Descoperirea de la Rinari a avut o latur cu adevrat senzaional. Ea trece peste

faptul divers, bagatelizat si cotidian, punând într-o amploare si o cruditate sângeroas

toat descompunerea, disolutia si elasticitate moral a celor care pretind cregenereaz masele prea credule, în cutare de un nou crez. Si spunem: cu adevrat

senzaional pent ru c dac ziarele ne-au obinuit, ultimul timp, s aflm c în

diverse colturi ale trii apar mici monetrii clandestine, niciodat patronii ingenioi si

puin cavaleri ai acestei instituii inflaioniste certate cu codul, nu s-au dovedit a fi

încadrai î ntr-o mai rsrit situaie social. La Rinari eroii nu mai sunt igani în

goan dup cocrie, nici simpli certai ai justiiei pornii dup uoar si meschinlovitur, nici unul din acei eroi care îneleg estetic gustul unei aventuri fructuoase în

riscuri grele. Ci este vorba de eful - notai bine - eful Grzii de Fier din Sibiu.

Citm dup un ziar obiectiv si care nu de puine ori a luat sub dezinteresata-i protecie

micarea prozeliilor codrenisti:

„Autoritile din Sibiu, percheziionând casa d-lui avocat Bidian, eful organizaiei

Grzii de Fier din oras, au descoperit un material senzaional din care reiese c fabrica

de monede false de la Rinari era creat pentru a susine Grzile de Fier. Intre alte

documente s-a gsit o scrisoare a presedin telui organizaiei din Sibiu. d. Banca, care

de la lasi, cere bani pentru o camionet si pentru a intensifica propaganda pentru

Grzile de Fier."

Este clar, nu? O monetrie pentru susinerea unui partid ce se proclam regenerator al

politicii si al moravurilor! Dup cunoscutele ipostaze de agitatori far scrupule, de

scandalagii si btui, înc una tot atât de puin onorabil, dar poate si mai culpabil:

de falsificatori. Cine ar putea pretinde c este aici un semn curios si grav al vremii; iar

un iubitorde jocuri de cuvinte, ar gsi c pentru un gardist fie el chiar si de fier - este

exagerat s se fac falsificator. Oricum ar fi cazul de la Rinari, este extrem de grav.

277

El arunca si o vie lumina asupra resurselor cu care aceti aventurieri se pozeaz câ nd

în bâtâusi, când în martiri, îsi întrein o agitata si ambulatorie existenta. Chiar în ceste

coloane întrebam uimii si curioi de unde au domnii acetia bani? Sâ o mrturisim

sincer, nu ateptam ca rspunsul sâ vie atât de prompt, atât de înfiorâtor, si tocmai de

la... Râsinari!"Dr.

Trei sptmâni a durat aceast odioas campanie.

în zadar au umblat disperai pe la ziare, ca sâ obtinâ vreo dezminire, cei trei legionari

de elita: Caranica, Sterie Ciumetti si Papanace, care de la 1931, datorit calitilor lor

de clar judecat si de mare sinceritate, triau zilnic cu mine, împrtsindu-se de

aceeai chinuitoare grij si ajutându-mi, pas cu pas, la greaua sarcin a conducerii

unei organizaii, pe câmpul de lupt. Zadarnice sforri, pentru c toate aceste infamii

care se aruncau contra noastr erau comandate.

Ele nu vor avea decât un singur efect: de a acumula în suflet nedreptate peste

nedreptate, calomnie peste calomnie, lovitur peste lovitur, durere peste durere.

Tineretul acesta le-a rbdat toate, a înbuit toate în sufletul su. Acum îns, dupatâia ani, dac as voi s dau un sfat lumii, as striga: Feriti-v de cei ce rabd!

ECHIPA MORII

Dar în fata obstacolelor, loviturilor, uneltirilor, prigoanelor, care ne asaltau de

pretutindeni, noi, având sentimentul acesta grozav al singurtii, al nici unui ajutor la

care s putem alerga, opuneam: hotrârea morii.

„Echipa morii" este expresia acestor stri de suflet ale tineretului legionar din

întreaga tar. Ea însemneaz hotrârea acestui tineret de a primi moartea . Hotrârea

lui de a merge înainte, trecând prin moarte.

***

La începutul lui mai 1933, se formeaz o echip din: preotul Ion Dumitrescu, Nicolae

Constantinescu, Sterie Ciumetti, Petru Tocu, Constantin Savin, Bulhac, Constantin

Popescu, Rusu Cristofor, Adochitei, lovin, Traian Clime, losif Bozântan, GoguSerafim, Isac Mihai, profesor Papuc, Rdoiu. .

.

înainte de a pleca s strbat o jumtate din tar, ei îsi iau denumirea de „Echipa

morii". De la lasi a sosit Cprioara. Vor merge cu ea. Au de parcurs: Bucureti -

Piteti - Râmnicu Vâlcea - Târgu Jiu - Tumu Severin - Gravita - Resita.

278

Pân aici vor fi însoii si de preotul Duminica lonescu. Apoi Timioara - Arad si

înapoi la Bucureti. în fata lor sta cea mai mare expediie legionara. Pleac cu 3.000

de lei în buzunar pentru benzina si încolo cu ce le va mai da Dumnezeu si oamenii din

cale. Merg cu legile tarii în mâna. Vor pstra legalitatea, dar se vor apâra în contra

masurilor ilegale.

La Tg. Jiu, la Tumu Severin, la Bozovici sunt u rmâriti si atacai de politie si

jandarmi. Ei se aseazâ în genunchi în fata revolverelor, cu piepturile deschise,

acoperind rotile mainii.

La Gravita sunt ateptai cu mitraliere la marginea oraului si arestai. Dupâ o zi,

procurorul Popovici le da drumul, negâsindu-le nici o vina. Pentru ca ei nu fac nimic,

nu vorbesc nimic, nu tin întruniri. Merg si cânta. Atât.

Lumea însâ înelege. îi primete cu flori. Le da mâncare si benzina pentru masinâ. Pe

unde trec ei rmâne o dâra de entuziasm.

La Resita le ies eu înainte.

Aici trebuia sa inem întrunire publica. Eram în drepturile noastre. Parlamentar, care

avusesem lista în judeul Caras, unde obinusem 2.000 de voturi, veneam si luam

contact cu alegatorii notri, pentru a le face dare de seama asupra activitii noastre în

Parlament. E legal. E perfect legal. Dar fata de noi, legile nu mai exista.

Nici în vreme de rzboi, Resita n-a vzut atâta armat. Ea este adus din oraele

vecine, ocup orelul si-1 înconjoar de jur împrejur.

îmi dau seama c guvernul îmi întindea o curs.

El ar fi voit ca eu s încerc o ieire necugetat; s-mi pierd calmul pentru a prilejui un

motiv de reprimare:

- Iat pentru ce oprim pe aceti domni. Iat pentru ce trebuie desfiinai. Pe unde trec,

rscoal populaia în contra msurilor noastre de ordine, în contra armatei, a

autoritilor. Vor s fac revoluie.

O asemenea greeal din partea noastr ar fi fost exploatat si de guvern si de presa

jidneasc. De aceea nu le-am dat acest prilej. Si înecând în mine toat revolta, amocolit orice ciocnire. Izbânda lor ar fi fost tocmai în aceast ciocnire. Am preferat srenun la întrunire.

***

279

Echipa a plecat mai departe, a trecut prin Timis-Torontal si a intrat în judeul Arad.

Aici, în satul Chier, jandarmii împreun cu jidanii au rsculat pe rani, strigând c au

trecut bandele roii din Ungaria.

ranii, înarmai cu furci, cu topoare si ciomege, s-au npustit asupra legionarilor.

Acetia n-au mai avut timp s explice cine sunt. Loviturile i-au umplut de sânge. Lui

Ciumetti i s-a rupt mâna dreapt, czând în marginea drumului în nesimire. Alturi de

el zcea Adochitei. Toti au fost rnii. Apoi au fost arestai, transportai la Arad si

introdui în celule separate, în arestul din acest oras.

Dati în judecat pentru rebeliune, procesul a avut loc peste 10 zile. Au pledat avocaii

din Arad, Mota, Vasile Marin, eu. Au fost achitai cu toii.

Populaia româneasc a Aradului le-a fcut o cald manifestaie de simpatie. în urma

acestui fapt, am luat hotrârea s-i însoesc. O parte au plecat cu maina, iar eu, însoit

de patru dintre ei si de ranul Frtil, am plecat pe jos, strbtând toate satele, pân în

muni, la mormântul lui Avram lancu, o distant de 140 km. ranii m-au primit

pretutindeni cu bucurie.

De la Tebea, ne-am desprit. Ei si-au continuat drumul în Hunedoara, iar eu amplecat la Teius.

LA TEIUS

Aici, tatl meu urma s tin o conferin.

Am ajuns seara si l-am gsit plin de sânge, în casa unui ran. Un mare numr de

jandarmi se introdusese în sal, lovind lumea cu paturile de arm. Pe tatl meu l-au

lovit în cap.

Legalitate! O, Legalitate!

Un parlamentar român, cu imuniti si drepturi garantate merge s tin o conferin si

reprezentanii forei publice ptrund în sal si-i sfarm capul cu paturile de arma.

rani, învtori si preoi sunt cu toii indignai. Am hotrât atunci ca în acelai loc,

peste dou sptmâni, s inem o adunare de protestare.

Aici au sosit în ajunul întrunirii „Echipa morii" cu camioneta, legionari din Cluj si

din Bucureti, dar întrunirea nu s-a putut tine.

Un regiment de infanterie si un batalion de jandarmi au înconjurat Teiusul, oprind

intrarea ranilor.

280

Acelai lucru ca si la Resita. Am cutat sâ ocolesc conflictul, dispunând ca tatâl meusi legionarii prezeni sâ pârâseascâ localitatea unde am râmas singur. Câci prezenta

unui numâr oricât de mic putea da natere la conflict, pe când prezenta unui singur omîn fata atâtor forte nu putea fi prilej de rscoala. Si nici o glorie pentru cei muli daca

s-ar fi npustit asupra lui.

Totui, târanii din Mihal si din jur au încercat sâ treac cu fora podul ocupat de

armat.

- Podul acesta, noi, târanii din Mihal l-am cucerit în lupte grele din mâna ungurilor

care îl ocupaser. Astzi nu admitem ca jandarmii români s ne opreasc trecerea pe

el, spuneau aceti viteji si îndrtnici rani din Mihal.

S-a încins o lupt care a durat peste dou ore. S-au tras salve de focuri. Un ran a fost

ucis, iar din „Echipa morii", Tocu, Constantinescu si Adochitei au fost pentru a doua

oar grav rnii.

în cursul zilei au fost adui în Teius întreaga „Echip a morii" si alti studeni într-un

numr total de 50. Li s-a spus c vor fi evacuai, dar c neavând bilete de tren trebuie

s mearg la Alba lulia pentru a le lua de acolo. Aici îns, în loc de bilete, s-au trezit

cu toii, fr mandate de arestare, introdui în vestita temni a lui Horea si încarcerai.

Toate protestele lor au fost inutile. în zadar au demonstrat c deinerea lor este în afar

de orice lege; c nici un deinut nu poate fi introdus în închisoare fr mandat de

arestare; c autoritatea care i-a introdus acolo calc legile în picioare. La ora 2 noaptea

au spart poarta închisorii, s-au încolonat si au plecat toti acas la procuror. I-au

raportat cele petrecute. Acolo, în curte, au rmas pân dimineaa, când, împreun cu

procurorul, s-au întors la arest. De ast dat, li s-au lansat mandate de arestare, „pentru

c au forat poarta închisorii".

A urmat procesul în care au fost achitai, deoarece fr mandat de arestare ei se aflau

deinui prin clcarea legii. Ei s-au conformat dispoziiilor legale, anunând

procurorul.

înc o dat s-a dovedit în fata justiie c provocatorii la dezordine nu sunt legionarii,

ci însi autoritile, care în loc s apere legile, le calc cu un suveran dispre.

„Echipa morii", dup dou luni de zile, s-a reîntors la Bucureti. Luptele ei, suferina

la care a fost supus, nedreptile, procesele, rnile ei, au rscolit sufletul întregului

Ardeal.

281

Acum, în acest moment, putem spune câ micare legionara s-a întins în toata tara, cu

toata opunerea autoritilor, cu toata prigonirea. De acum ne vom opri. Vom începe sa

adâncim educaia legionara, prin viata în tabere de munca. Pe cine va putea supar

aceasta tcuta activitate, mai ales câ ea depâsea cadrul politic?

DIGUL DE LA VISANI

10 IULIE 1933

încâ din timpul iernii, farmacistul Aristotel Gheorghiu, seflil legionar al Râmnicului

Sârat, mi-a înaintat un raport în care îmi descria situaia din satul Visani, unde Buzâul

se revarsâ în fiecare an, nimicind ogoarele bieilor oameni pe o întindere de câteva mii

de hectare. Si îmi spunea câ ei ne roagâ, satul întreg, sâ-i ajutâm. Sâ ridicâm un dig de

apârare. Am aprobat. Am luat toate mâsurile necesare. Am trimis ingineri specialiti.

Ne-am fcut planuri. Am dat ordin ca 1 egionarii din întreaga regiune sâ se prezinte în

ziuade 10 iunie 1933 la Visani, când urma sâ se deschidâ tabâra de muncâ. latâ

ordinul pe care l-am dat cu acea ocazie:

CTRE TOTI EFII DE CUIBURI SI DE UNITI LEGIONARE DIN

TAR

CAMARAZI:

„Niciodatâ nu s-a pus problema luminii mai mult decât în clipa în care omul si-a

pierdut vederea.

Tot astfel, în lume, problema construciei se pune mai putemic în clipa în care

omenirea are contiina clarâ câ totul în jurul ei se ruineazâ.

Când toate se îndreapt â încet câtre paraginâ, sufletul omenesc se îndreaptâ în sens

contrar, pornete la contraatac, care se manifestâ prin setea formidabil de a clâdi din

temelie, de a înâlta prin muncâ, de a construi.

în Europa nu s-a pus niciodatâ aceastâ problem a construciei ca astzi, când epoca

rzboiului ne-a lsat o ruin si când epoca de dup rzboi ne las mai multe ruine, în

fiecare zi câte o ruin.

La noi în tar, dup 15 ani de discursuri pe la rspântii, discursuri umflate dar sterile,

de pe urma crora n-au rmas decât ruine, sufletul nostru fiige de vorbe si cautdirecie faptei.

282

Voim si noi sâ construim: de la un pod rupt pân la o sosea si pânâ la captarea unei

cderi de apa si transformarea ei în fortâ motricâ, de la construcia unei gospodarii

târânesti noi, pânâ al aceea a unui sat românesc nou, a unui oras, a unui stat românesc

nou.

Aceasta este chemarea istoric a generaiei noastre: pe ruinele de astzi s cldim o

tar nou, o tar mândr.

în tara de astzi, poporul român nu-si poate împlini misiunea lui în lume: creator de

cultur si civilizaie proprie în rsritul Europei.

LEGIONARI

Aceste adevruri m-au îndemnat sv chem în mijlocul trii, pe malul Buzului,

pentru a înla cu propriile voastre brae acel dig uria, care sv poarte numele de-a

lungul deceniilor. V-am chemat pentru ca s spunei românilor c voi suntei aceia

care veti înla România cea nou.

România cea nou nu poate iesi: nici de la jocul crilor din cluburi, nici din cafenele,

nici din cabareturi si nici din clcâiele roase pe strzile oraelor în plimbri si desftri

ale diferiilor Don Juani.

Ea va iesi din eroismul muncii noastre.

LMURIRI SI INDICAII

1.Digul se va înla în apropierea satului Visani (sudul judeului Râmnicu Srat), la 6

km nord de staia Furei, linia Buzu-Brila.

2.Locul întâlnirii: satul Visani. Toate echipele seopresc în acest sat unde vor intra

sub comand local.

3.Data sosiri în satul Visani: 8 si 9 iulie 1933.

4.Lucrarea se va face în dou etape de câte 30 zile.

Prima etap:

10 iulie - 10 august 1933.

A doua etap:

10 august - 10 septembrie 1933.

283

Ambele echipe vor avea efectivul de câte 500. Comanda generala o va avea

Comandantul legionar din Judeul Râmnicu Sârat, Aristotel Gheorghiu, care se va

ocupa cu:

aprovizionarea

încartiruirea

uneltele de lucru

si cu toate chestiunile ce privesc lucrarea în mare.

Sub comanda lui vor fi: 1. eful antierului, legionar pe care-1 voi fixa personal la

începerea lucrului, 2. Sefial cartiruirei si aprovizionrii si 3. Comandantul legionar al

echipei. împreuna vor stabili toate serviciile (aprovizionare etc.) de care se va simi

nevoia.

Prima echipa va fi formata din: Brila, Buzâu, Râmnicu Sârat, Focani, Tecuci,

capital. Ploieti, Ialomia, Dâmbovita, Muscel, Arge, Vlasca, Oltenia.

Basarabia se va prezenta în ziua d e 15 iulie, adic cu 5 zile întârziere. Basarabenii vor

pleca pe jos din Chiinu, strbtând Grdite, Comrat, Congaz, Cahul, Colibasi,

Reni, Galai. La acest grup se vor afilia legionarii din Cahul, Tighina, Isamil si

Cetatea Alb.

F. d. C. din toat tara vor sosi cu prima echip.

A doua echip: restul trii.

Legionarii vor cuta s aib asupra lor: haine de lucru, schimburi de rezerv, un

hârlet, o ptur.

Marul celorlalte echipe se va face pe jos sau cu trenul, beneficiind de 75% reducere

ca excursioniti în grup.

Cinci legionari brileni de isprav vor sosi cu cinci zile înainte, adic în ziua de 5 iulie

pentru aranjarea situaiei si a primirii legionarilor. Ei vor fi numii de ctre

Comandantul legionar brâilean Ion Iliescu si vor lua contact imediat cu comandantul

legionar din Râmnicu Srat, Aristotel Gheorghiu.

Cartierul General unde urmeaz a se anuna plecrile si sosirile: Aristotel Gheorghiu,

farmacist, Râmnicu Srat.

RECOMAND:

284

a) ordine deplin pe tot parcursul drumului. Dac veti fi provocai, va este interzis a

rspunde. Trebuieste scopul atins: ajungerea la destinaie.

Doresc ca toate localitile prin care veti trece, sate sau orae, s rmân impresionate

de disciplina, corectitudinea, atitudinea plin de demnitate si bun cuviin, în toate

ocaziile, a legionarilor.

Comandanii echipelor au întreaga rspundere.

b) în satul Visani si jur, v atrag ateniunea c va trebui s avei o purtare exemplar

din toate punctele de vedere: prietenoas cu oamenii si mai ales eroic în direcia

rbdrii si a muncii.

c) în cazul când elemente dubioase se vor strecura printre legionari, la prima încercare

de a iesi din fgaul cel drept, cor fi trimii acas si mi se va raporta mie personal.

De altfel, fiecare sef este rspunztor de oamenii lui.

d) Eu voi sosi dup întrunirea de la Suceava, luni dimineaa, în ziua de 10 iulie.

în zorii zilei, înainte de începerea lucrului, veti face slujba religioas cu toti preoii din

jur.

CAMARAZI

Suntei în ajun de a înscrie o nou pagin în istoria btliilor legionare. Tarav va

privi din nou ca pe nite eroi, asa cum v-a mai privit de atâta ori, asa acum v-a privit

de atâtea ori.

îndreptati-v deci, cu inima plin de avânt spre câmpul undev ateapt o muncgrea, dar prin care voi veti face o nou jertfa, deci un nou pas ctre victoria noastr,

ctre România Legionar.

V atept deci, pe toti, pe noul nostru câmp de lupt".

Bucureti, 23/VI. 1933

Corneliu Zelea Codreanu

eful Legiunii

**

285

La 10 iulie, peste 200 de tineri legionari s-au adunat la Visani, venind pe jos de la

Galai, Focani, Bucureti, Buzâu, Tecuci, lasi, Brâile, sub comanda lui Stelian

Teodorescu, Nicolae Constantinescu, Pâvâlutâ, Dom Belimace, Stoenescu si Bruma.

Dar, în loc de a fi primii cu bucurie, în loc de a li se da ceva de mâncare si un loc de

odihna, asa obosii si flmânzi cum au sosit, au fost înconjurai de mai multe companii

de jandarmi, atacai cu o brutalitate de fiara slbatica si culcai la pmânt sub lovituri.

Jandarmi erau în asa fel instruii de ofieri, din ordinul Ministerului de Interne, unde

Dl. Armând Câlinescu, dupâ propriile sale declaraii, avea un rol precumpnitor în

msurile de oprimare si de schingiuire a noastr, încât loveau în aceti copii cu ura cu

care ar fi lovit în cei mai mari dumani ai neamului românesc.

Printre cei rnii si umilii pân la ultima limit de umilire au fost legionarii: Stelian

Teodorescu, Brum, Dom Belimace, preot Ion Dumitrescu, Stoenescu, Pâvâlutâ, iar

Nicolae Constantincescu a fost pentm a patra oar grav rnit în interval de dou luni.

Vestea acestei nemaipomenite cmzimi împotriva unor tineri care mergeau s fac un

bine si a tuturor ofenselor la care fuseser expui, s-a întins ca un giulgiu negm peste

inimile strivite si pine de îngrijorare ale tineretului întreg, care pentm credina si

dragostea lui de neam se simea vândut strinului duman de ctre politicienii trii

sale. Am îneles atunci c toate cile ne sunt închise si c de acum trebuie s ne

pregtim de moarte.

O stare de apsare general în care simeam c se mp toate resorturile rbdrii si

stpânirii de sine. Mi-am dat seama c totul crap în juml meu si c dac, pe deasupra

acestora ar mai veni o singur palm, ea ar duce la nenorociri ireparabile. îmi venea sstrig din adâncul sufletului: Nu mai putem rbda!

în acea st atmosfer apstoare, m-am adresat Primului Ministm cu urmtoarea

scrisoare publicat în ziaml „Calendaml" din 20 iulie 1933:

PRIGOANA ÎMPOTRIVA ^GRZII DE FIER"

SCRISOAREA DOMNULUI DEPUTAT CORNELIU Z. CODREANUCTRE D. PRIM MINISTRU AL.VAIDA

„D . Comeliu Zelea Codreanu a trimis d-lui Al. Vaida urmtoarea scrisoare:

Domnule Prim Ministm

286

în urma incidentelor de la Visani, de o gravitate care-mi sângereaz inima, m-amhotrât sa vâ scriu rândurile ce urmeaz. Nu mâ determin la aceasta nici impulsivitate

momentana si nici dorina dea a-mi vedea publicata scrisoare prin ziare pentru ca sa

aplaude prietenii sau pentru ca sâ-mi îndeplinesc uor, dupâ cum se obinuiete,

obligaiunea formala de protest împotriva infamiei petrecute la Râmnicu Sârat.

Mâ îndeamn sv adresez scrisoarea, contiina frmântat c aceast cale pe care

ne-ati introdus cu atâta uurin pentru orice om de onoare, este calea nenorocirilor

fatale, nenorociri care nu mai pot fi evitate astzi.

Domnule Prim Ministru.

Martirajul n ostru de zece ani trecui, în propria noastr tar pentru credinele noastre

româneti si cretine, nu vi-1 voi putea aici descrie în câteva rânduri.

Vâ voi spune numai câ de zece ani au obosit guvernele României Mari, lovindu-ne. Afost guvernarea liberala si ne-a strivit sub lovituri. A venit d. Goga si ne-a strivit si el

în 1926. A venit d. Mihalache si si-a fcut si el o glorie pe lângâ stpâni strini de a ne

lovi barbar, de a ne extermina. A venit guvernul lorga-Argetoianu care din nou a lovit

în noipân când a obosit. în sfârit, ati venit D-voastr, continuând cu loviturile.

Dintre toti acetia, nimeni nu s-a întrebat, Domnule Prim Ministru, daca mai putem

suporta nesfâritele chinuri fizice si morale care de multe ori tindeau sa depeascputerile noastre de rezistent. în tot acest timp le-am suportat pe toate cu mult trie.

Suntem plini de rni, dar niciodat nu ne-am plecat capul.

Le-am suportat, pentru c oricât de grele ne-ar fi fost chinurile, ni se respecta

sentimentul demnitii omeneti din noi si onoarea noastr. în ultimul timp îns, sub

guvernarea D-voastr, persecuiile si chinurile noastre au intrat în faza cea mai grea.

Cele ce s-au întâmplat la Teius, când tatl meu a fost lovit si umplut de sânge si cele

ce s-au întâmplat mai ales la Visani sunt incomparabil mai grave decât toate

suferinele noastre de pân azi. Ele atac însi onoarea noastr.

Nuv voi face un expozeu prea larg.

Domnia Voastrv reamintii desigur c acum dou luni, când am venit sv întreb

cu ce am greit noi pentru ca s meritm prigoana care abia începea, mi-ati spus:

Pentru ce nu începei ceva constructiv?

Domnule Prim Ministru, v-am rspuns, am luat hotrârea ca s fac un dig pe malul

287

Buzului. Avei ceva de obiectat?

Nu. Foarte bine. Foarte frumos.

Am i ntrodus petiie cu o luna de zile înainte la Ministerul Lucrrilor Publice; amvorbit cu cei mai distini ingineri cunosctori în materie si la 10 iulie trebuia sa

înceap lucrul.

Nu era numai o recreaie tinereasca"; era chemare tinereii noastre în slujba marilor

nevoi de fapta sntoasa. Era o educaie a o mie de tineri în direcia constructiva. Era

un îndemn pentru alte zeci de mii de tineri. Era o scoal pentru marile mase populare

care stau ani întregi cu podurile rupte, cu drumurile stricate, ateptând sa vie statul ca

sa el facâ, atunci când numai într-o singura zi munca lor comuna le-ar putea

repara.Era un îndemn pentru toata tara si un îndreptar pentru acei care îsi pot imagina

ca o Românie puternica ar putea iesi din mila altora si nu din munca noastr a

tuturora.

în vederea lucrului am trimis înainte cu câteva zile trei tineri distini la Visani ca sa se

ocupe de încartiruire si aprovizionare. Dar ei au fost ridicai în ziua de 8 iulie,

transportai la Râmnicu Srat, iar apoi legai cu lanuri de mâini, unul de altul, si

trimii acas ca cei din urm borfai, în aceast situaie de batjocorire provocatoare a

demnitii lor de oameni.

Alti doi tineri studeni de la Universitatea din Bucureti gâsiti în oraul Râmnicu

Sârat, unde veniser cu atâta dor de munca, au fost prini, dusi la politie, insultai în

mod trivial, plmuii de poliaiul oraului si de doi comisari - fraii lonescu - apoi

legai cu mâinile la spate si condui în aceast situaie la gar, prin mijlocul oraului si

apoi cu trenul acas.

în sfârit, în ziua de luni, 10 iulie, au sosit în Visani 200 de tineri, studeni în

majoritate.

Acolo, în loc de braele deschise pentru nunele lor intenii, s-au pomenit cu prefectul

judeului, procurorul, colonelul de jandarmi Ignat, generalul Cepleanu, locotenent de

jandarmi Fotea, mai multe sute de jandarmi cu armele întinse, o companie de

infanterie cu mitralierele aranjate pentru tragere si cu somatiunea de a prsi imediat

localitatea pe un ton de insulttoare agresivitate cu nimic justiifcat.

In fata acestei situaii si a tuturor ameninrilor, cei 200 de tineri s-au culcat la

pmânt, în noroiul care era de dou palme, în cea mai umil poziie si au început scânte: „Cu noi este Dumnezeu".

288

La un moment dat, jandarmii au primit ordin sâ sar asupra lor. Au srit mai multe

sute si i-au clcat în picioare, strivindu-le piepturile si capetele cu bocancii, tinerii

îndurând într-o tcere de martiri tot acest calvar, farâ nici o împotrivire.

în fruntea celor care loveau era procurorul Rachieru, colo nelul Ignat, care, cu mânalui, a smuls pârul din capul studentului Brumâ si locotenentul Fotea, care a lovit cu

pumnii în obrajii nevinovai ai bieilor copii. La urmâ, s-au adus frânghii si toti cei

200 au fost legai cu mâinile la spate în mod barbar si tinuti în aceasta situaie, în

ploaie, o jumtate de zi.

între timp a sosit preotul Dumitrescu, pe care procurorul 1-a întâmpinat cu vorbele:

Ce-i cu tine, mâ?

Sunt preot. Am venit sâ fac slujbâ de începerea lucrului.

Nu esti preot, esti mâgar, îi rspunde procurorul. Legati-1 imediat cu mâinile la

spate.

Preotul a fost si el legat cu mâinile la spate si apoi, împreun cu toti ceilali, în aceast

situaie de umilin, au fost transportai la Râmnicu Srat si închii la Legiunea de

Jandarmi, unde au fost din nou insultai si chinuii oribil de procuror, jandarmi si

poliiti.

Unii au fost scoi leinai din camerele acelea de chin sau din pivniele în care erau

aruncai si apoi btui cu râncile.

Dup patru zile de chinuri, au fost pusi în libertate, negsindu-li-se nici o vin.

Alii, prini pe drum înspre Visani, au fost închii la Buzu si Brila, de unde au fost

trimii, de asemenea cu mâinile legate, acas. Mai sunt 1 5 care pân astzi, sâmbt,n-au sosit înc. Vin pe jos de la Buzu la Bucureti, din post în post, de patru zile,

nemâncati, insultai si plmuii.

Domnule Prim Ministru

Aceasta nu este o întâmplare izolat, ci ordinul guvernului s-a întins în toate prile.

De dou sptmâni, fr nici o vin - si dovad neclintit de aceasta sunt toate

hotrârile justiiei - suntem lovii si insultai la fiecare pas: la Bucureti, la Arad, la

Teius, la Piatra Neam si la Suceava.

Domnule Prim Ministru

289

Vâ atrag ateniunea în modul cel mai cuviincios, ca noi, care cunoatem istoria si care

stim jertfele fcute de fiecare popor atunci când dorea sâ-si rscumpere o soarta mai

buna, noi, tineretul de azi al României nu refuzam aceasta jertfa. Nu suntem laii care

sa fugim de jertfe cuvenita unei alte Românii.

Dar, iari vâ atrag ateniunea, câ eu am fcut acestor tineri scoal sentimentului

demnitii omeneti, scoal onoarei.

Noi stim sâ murim dupâ cum vâ vom dovedi. Putem fî închii. Ne pot putrezi oasele în

fundul închisorilor. Putem fi împucai, dar nu putem fi plmuii, nu putem fi înjurai

si nu putem fi legai cu mâinile la spate.

Noi nu ne aducem aminte ca neamul nostru - în trista dar mândra noastr istorie

româneasc - sâ fi primit vreodat a fi dezonorai. Sunt pline câmpurile noastre de

mori, dar nu de lasi. Azi suntem oameni liberi, cu contiina clar a drepturilor

noastre. Sclavi nu suntem si nici n-am fost. Moartea o primim, dar umilina nu.

Fiti sigur. Domnule Prim Ministru, câ aceste zile pline de umilin si de nedemnitate

nu le putem tri.

Dupâ zece ani de chinuri fiti, Vâ rog, încredinat, c avem suficient for moral sgsim o ieire onorabil din viata pe care nu o putem suporta fr onoare si frdemnitate.

Primii,V rog, sentimentele mele."

Corneliu Zelea Codreanu

Totui, chinurile acestui tineret nu se vor sfâri. Ni se întunec zrile înaintea ochilor.

Alte chinuri, mai mari, ni se pregtesc. înc nu se terminase bine schingiuirea de la

Visani, când am auzit c I. G. Duca, eful Partidului Liberal, a plecat la Paris. Citim

cutremurai în ziarele pariziene, declaraiile fâcut e de acesta: „Garda de Fier" este în

solda hitleristilor, guvernul Vaida e slab pentru c nu ne distruge si c el, I. G. Duca si

cu partidul sâu îsi iau angajamentul de a ne pregti moartea, de a ne extermina. în

tarâ, „Viitorul", oficiosul partidului, seva npusti asupra noastr, pe baza acelorai

argumente: „micare anarhic", „micare subversiv", „micare în solda hitleristilor"

si în contra guvemului Vaida, pe care îl va acuza de „slbiciune", de „tolerant", fat

de micarea noastr, de „cochetrie"cu micarea noastr: „anarhic" si „vândut

hitleristilor".

Zilele acestea vom coborî ca neam pe scara celei mai mari umiliri româneti. Doi

brbai de stat români, I. G. Duca si N. Titulescu vor aranja cu fata politic a trustului

290

bancherilor jidani de la Paris, interesai pe de o parte la exploatarea nemiloasa a

bogiilor tarii si, pe de alta parte, în a asigura o cât mai fericita situaie

coreligionarilor lor din România, venirea la putere a Partidului Liberal.

Aceasta, cu condiia formala cu angajamentul de exterminare prin orice mijloace a

micrii legionare. Bancherilor strini nu le convine o naie româneasc legionar,

tânr, putemic, mândr si care s-i scuipe afar din tar cu toate capitalurile lor de

prad.

Si astfel, ca o împlinire a suferinelor de peste zece ani, ni se pregtete, farâ a fi cu

nimic vinovai, cununa morii.

***

Sâ-mi fie permis ca la captul acestui sir de lupte s-mi îndrept gândul ctre mamamea, al crei suflet m-a urmrit an cu an si ceas cu ceas, tremurând la fiecare lovitur

pe care o primeam si tresrind la fiecare primejdie în care soartam arunca.

Percheziii peste percheziii, cu procurori si comisari brutali si necuviinciosi i-au

tulburat în fiecare an linitea casei, de pe deasupra creia a disprut de mult orice razde bucurie si de linite. Rsplat din partea unui neam, înjosit de politicienii si,

pentru o mam care, în cea mai amar privaiune si-a crescut apte copii în dragostea

de tar.

Fie aceste câteva cuvinte un omagiu pentru toate mamele ai cror copii au luptat, au

suferit sau au czut pentru neamul românesc.

CAMARAZI,

Cu aceste ultime povestiri, care încheie volumul de fat, tinereea mea si a multora

dintre voi s-a terminat. Pe crrile ei, de acum, nu vom mai trece niciodat.

Dac aceti 14 ani ai tinereii noastre n-au fost prea plini de petreceri si bucurii, o

mare mulumire îmi lumineaz acum contiina: o Românie legionar si-a înfipt, ca un

pom, rdcinile în carnea inimii noastre. Ea creste din dureri si din jertfa si ochii

notri plini de nesa, o privesc înfiorind; luminând zrile si veacurile cu strlucirea si

mreia ei. Aceast mreie rspltete din belug nu numai micile noastre jertfe, dar

orice chin omenesc, fie el cât de îngrozitor.

DRAGI CAMARAZI,

291

Vouâ celor ce ati fost lovii, hulii sau martirizai, va pot aduce vestea, care doresc sa

treac dincolo de valoarea ubreda a unei fraze oratorice ocazionale: în curând vombirui.

în fata coloanelor noastre vor câdea toti asupritorii notri. Sâ iertai pe cei ce v-au

lovit din porniri personale. Pe cei ce v-au chinuit pentru credina voastr în neamul

românesc, nu-i veti ierta. S nu confundai dreptul si datoria cretin de a ierta pe cei

ce v-au fcut vou ru, cu dreptul si datoria neamului de a pedepsi pe cei ce l-au trdat

si pe cei ce si-au asumat rspunderea de a i se împotrivi. Sâ nu uitai câ sbiile pe care

le-ati încins sunt ale neamului. In numele lui le purtai. In numele lui, deci, veti

pedepsi cu ele: neierttori si necrutori.

Astfel si numai astfel veti pregti un viitor sntos acestei naii.

Carmen Sylva, 5 aprilie 1936.

***

Al doilea volum va cuprinde: continuarea istoricului micrii legionare, prigoana,

procesul, trdarea - precum si consideratiuni asupra problemelor sociale si statale în

România si asupra omului nou: legionarul.

DESTINUL SCRIERILOR LEGIONARE

în „Crticica efului de Cuib", tiprit din nou în toamna anului 1940, am semnat un

„Cuvânt înainte", în care spuneam c cei rmai în viat nu ne vom abate de la

învtura Cpitanului. Ca semn neîndoielnic al nezdruncinatei noastre hotrâri de a

nu altera bazele doctrinare sau de organizare ale Legiunii, am stabilit c formula

salutului „Triasc Legiunea si Cpitanul" se pstreaz neatins.

Prin aceast enunare voiam s spun legionarilor c Comeliu Zelea Codreanu nu pate

fi îndeprtat din preocuprile noastre zilnice, venerându-1 numai ca figur istoric,

cum se întâmpl cu toti marii brbai care au svârit fapte de seam în viata unui

neam. Cpitanul nu e o realitate a trecutului; el îsi afirm prezenta constant în

aciunile noastre. El ne inspir în fiecare moment al propriilor noastre deciziuni, el ne

admonesteaz când facem lucruri neconforme cu concepia lui si el ne bucur si ne

aprob când acionm în stilul lui. Cu Cpitanul întretinemun permanent dialog. El

interpreteaz mai bine ca noi înine vrerea naiunii. în fond, el conduce micarea sau

dac micarea s-ar conduce altminteri de cum gândete el, nu mai e micare. El este si

energia care împrospteaz permanent energiile noastre sl bite de lupte, privaiuni,

decepii si închisori.

292

Cpitanul n-a murit si nu poate muri! Desi el nu mai e cu trupul între noi, nu e mai

puin viu între noi. E o chestiune pe care oamenii strini de universul nostru legionar

nu o pricep. Cpitanul e viu în mijlocul nostru nu în sens speculativ si teoretic, nu

pentru a întrebuina un anumit fel de a vorbi în raport cu cei disprui, nu ca imagine,

simbol sau expresie, ci viu pe plan sufletesc în sens concret, viu ca for spiritual

care ne domin si ne copie seste, ne smulge din apatie si ne antreneaz în lupt.

Cpitanul nu are nevoie de un „cult" pentru a-i întreine amintirea; el îsi întreine

cultul din propria lui energie si, pe deasupra, ne mai d si nou puteri ca s putem

rezista tuturor suferinelor si prigoanelor. Când suntem obosii, el ne învioreaz, când

suntem chinuii, el ne mângâie si când suntem încolii de duman, el ne d putere srezistm. El a creat un exemplu de demnitate omeneasc, de just interpretare a

relaiilor dintre individ, neamsi Dumnezeu, care se actualizeaz cu o putere

elementar în propriile noastre suflete. El e steaua polar care cluzete lumea

noastr. El e aluatul pe care trebuie s-1 punem în fiecare fi-mânttur de a noastr,

dac vrem ca aciunile ce le svârim s dea roade legionare. Cpitanul nu e omul care

a trit între anii 1899 si 1938, nu e un capitol închis de istorie, ci o realitate „hic et

nun", care îsi manifest prezenta activ în Legiune. El e izvorul de lumin care pune

în micare moleculele sufletuluinostru pentru a reconstrui zi de zi organismul legionar

în suferin din cauza loviturilor si prigoanelor. Asa se explic de ce si scrierile

legionare, fie ale Cpitanului, fie acelora care i-au interpretat cu fidelitate gândurile,

au fost persecutate siarse pe rug la rând cu trupurile martirilor notri. Cuvintele

Cpitanului au inspirat tot atâta groaz dumanului ca si lupttorul viu, prin marea lor

putere de convingere si propagare. Scrierile legionare sunt o dinamit spiritual,

pentru c se conjug p ermanent cu aceast miraculoas prezent a Cpitanului în

mijlocul neamului nostru. Cine citete un rând de-al Cpitanului simte cum i se

înclzete sufletul si cum se transfigureaz sub influenta cuvintelor lui rscolitoare.

De aceea ura tuturor regimuril or s-a manifestat cu egal înverunare si împotriva

oricrui semn care ar putea perpetua imaginea lumii legionare între noile generaii. Cuo consecvent feroce au confiscat si distrus crile legionare, mrtisoarele, cmileverzi si orice mrturie rmas de la martirii notri. Nici parastasele nu mai erau

îngduite, nici botezurile cu numele de Corneliu, considerându-se subversive. Operfect continuitate leag regimul antonescian de regimul carlist si regimul comunist

de primele dou, în privina felului cum au tratat opera scriitorilor legionari.

Ne aducem aminte cei care am trecut prin prigoana carlist ce soart au avut crile

legionare. A poseda un rând de la Cpitan echivala cu un atentat contra Siguranei

Statului si era aspru pedepsit. Crile confiscate în timpul descinderilor au fost

prefcute în cenu. Statul Infamiei si al Crimei, patronat de Regele Carol si pzit de

aparatul poliienesc al lui Armând Clinescu, vedea în orice pagin lsat de la un

293

legionar un inamic de temut, capabil sa apr indâ din nou în suflete flacra credinei

legionare, pe care ei o voiau înmormântata pentru totdeauna sub lespedea de la Jilava.

Dar n-a fost asa! Dupâ doborârea regimului carlist, cartea legionara a ieit

triumftoare la lumina. Scrierile legionare au fost imprimate în totalitatea lor în cele

cinci luni de libertate de care s-a bucurat poporul român sub regimul national-

legionar. O avalana de lucrri legionare au inundat atunci toate satele si oraele

României. Din nou slova de foc a Cpitanului a pâtrunspânâ în cele mai îndeprtate

ctune ale trii; asigurând unitatea si continuitatea între generaia creatoare a micriisi tineretul care în acel scurt rstimp s-a încadrat cu zecile de mii în Legiune. Citite cu

înfrigurare si durere, într-o perioad în c are întreaga naiune vibra de elan, aceste criau constituit hrana spiritual a neamului nostru în grelele încercri ce au urmat.

Presimind parc scurtul rgaz de libertate de care ne vom bucura, Petrascu, secretarul

general al micrii si Vasile Posteu c, eful serviciului de propagand, într-un ritm

halucinant au multiplicat si rspândit toate lucrrile mari si mici, rmase de la Cpitan

si de la ceilali condeieri ai Legiunii.

Aceast epoc de libertate naional pentru poporul român într-adevr nu a dinuit

mult. Dumanii stteau la pând si, profitând de orgoliul bolnvicios al Generalului, s-

au reconstituit în spatele lui si l-au împins la nelegitimul act a atentatului contra

Statului National Legionar. Odat cu încarcerarea a mii de legionari si as upra

scrierilor legionare s-a abtut o nou prigoan. Literatura legionar a fost decretat

subversiv si urmrit cu sete de organele regimului. Din nou, posesiunea unei cârti

legionare expunea la grave pedepse pe posesorul ei. Din nou, numele Cpitanuluinu

mai era îngduit s apar în publicaii, decât pentru a fî insultat. Generalul Antonescu,

obsedat de sângele nevinovat ce 1-a vrsat în ianuarie, vedea în orice manifestare

legionar o ameninare pentru regimul su tiranic.

Furai distructiv a lui Antonescu nu s-a mrginit la tar. Cum o parte din cpeteniile

legionare se refugiaser în strintate, era de presupus c vor încerca s publice texte

legionare în aceste târi. Pentru a împiedica imprimarea si difuzarea de cârti legionare

în Europa, Antonescu a intervenit la guvernul german, solicitându-1 ca în toate rile

în care îsi exercit dominaia sau numai influenta, s interzic publicarea lor cu

ajutorul cenzurii sau prin mijloace diplomatice.

Mussert, sefiil Partidului National-Socialist Olandez, citise cartea Cpitanului în ediia

german, si prându-i-se de mare interes, a dat dispoziie s fie tradus în olandez si

publicat. Când cartea trebuia s ia drumul tipografiei, un ordin de la Berlin interzice

publicarea ei.

294

în Spania, Radu Ghenea traduse se cartea Cpitanului si gsise si o editura sa o

publice. Aflându-se la Bucureti, Antonescu face presiuni la Madrid, atât prin

reprezentantul sau, cât si via Berlin, prin ambasada germana, ca sâ se suspende

tiprirea cârtii, iar dacâ a apârut între timp,sâ fie confiscatâ. Guvernul spaniol a avut

demnitatea sâ nu se supunâ acestor presiuni.

Dl. Mihail Sturdza, în timpul surghiunului sâu din Danemarca, a scris o carte asupra

responsabilitâtilor rzboiului, „La Bete sans Nom", destinat în mare parte publicului

francez. Cea mai mare parte a acestor cârti a fost confiscatâ de politia german înainte

de a ajunge la Paris, pentru a face pe placul lui Antonescu.

în comunitatea legionar de la Rostock, foarte puine lucrri au putut fi reproduse. Amstat permanent sub teama unei reacii a Gestapo-ului, care putea fi alarmat de la

Bucureti. La Rostock s-au multiplicat „Crticica efului de Cuib", „însemnrile de la

Jilava", o brour despre Grigore Pihu, scris de Papanace, iar Nicolae Petrascu a scris

„Din Viata Legionar". S-au scos apoi trei numere din revista „Axa", condus de Paul

Costin Deleanu. Aceasta e tot ce s-a putut publica în patru ani de surghiun în

Germania. Foarte puin în raport cu marile posibiliti de le-ar fi avut acest grup

puternic de peste 400 legionari.

Dup 23 august 1944, ni s-a restituit în Germania libertatea de ane afirma pe plan

publicistic. Profesorul Sixt, care conducea seciunea cultural din Ministerul de

Externe, ne oferise toate mijloacele ca sâ tiprim cârti, dar numeroasele probleme care

ne asaltau la Viena, frontul, refugiaii, armata naional si apoi retragerea în interiorul

Austriei, ne-au împiedicat sâ dm drumul la vechile lucrri, asa cum am fi dorit, si la

altele noi care se gseau în cartoane. De abia am putut scoate numere din „Cuvântul"

si am multiplicat strictul necesar pentru organizaie, „Crticica Sefiilui de Cuib" si

„Cartea de Cântece".

In cursul anilor de nesiguran care au urmat îndat dup rzboi, s-au pierdut multe

cârti legionare din putinele care mai rmseser în posesiunea camarazilor, si, în afar

de aceasta, s-au pierdut manuscrise preioase, ca de pild dou volume de amintiri ale

lui Comeliu Georgescu, un manuscris al meu cu povestirea prigoanei din 1938 si

multe caiete cu însemnri aparinând altor legionari.

în tar s-au repetat scenele de vandalism, dup invazia armatei bolevice. Crile care

mai scpaser din reeaua percheziiilor antonesciene au fost confiscate de politia

noului regim si arse. Represiunea vestigiilor de viat legionar a mers atât de departe

sub comuniti, încât numai pronunarea numelui de legionar într-un cerc de cunoscui

expunea pe imprudent la pedepse foarte grave. Obsesia lui Carol, obsesia lui

Antonescu, a devenit acum obsesia comunitilor. în timp ce în gazetele, reviste le si

295

lucrrile istorice oficiale ale partidului, numele Cpitanului si toate evenimentele

relationate cu micarea sunt supuse celor mai grosolane deformri, nu se îngduie nici

cea mai nevinovat manifestare legionar, nici aceea de a afirma în public numele

organizaiei.

Fcând o parantez necesar, constatm c comportamentul comunitilor, de când

sunt la putere, contrasteaz violent cu ceea ce se întâmpla în România vechiului regim

referitor la scrierilor lor. Comunitii erau prigonii, partidul lor interzis, foile lor de

propagand confiscate, dar nu s-a pomenit s se extind prigoana la lucrrile lor

doctrinare clasice. Gseai pe Marx în orice bibliotec, filosofia lui era dezbtut de la

catedr, iar în librrii puteai sâ-ti procuri o mulime de operecare priveau revoluia din

octombrie si tot ce a urmat dup aceea. Nu ideile comuniste erau interzise în România,

ci organizaia care voia s le dea circulaie revoluionar si politic. Sub regimul

actual nu e îngduit s se manifeste nici o idee care a r contrazice sistemul de gândire

marxist si, chiar mai puin decât atât, care nu ar deriva din structura lui. De ce acesta

discriminare? Dac sistemul comunist reprezint un progres în istoria omenirii, ce mai

au ei cu nite oameni care au murit demult, da r ale cror scrieri sunt indispensabil sfie cunoscute de cercettorii acelui trecut?

în Europa occidental, nesupus dominaiei comuniste, legionarii gsesc o alt

situaie. Pentru întâia oar se bucur de libertatea de a-si manifesta gândurile si de a

publica scrierile lor. Trebuie s aducem acest omagiu occidentului democratic,

recunoscând c libertatea de contiin si de expresie în aceste tri e o realitate

constitutiv a vieii publice. Sub presupusa protectoare a Grzii de Fier, Germania

naional - socialist, crile noastre nu au putut s apar în nici o tar european afar

de Spania.

Micare folosete acest climat de libertate pentru a reimprima crile legionare,

afltoare doar în câteva exemplare si ameninate s dispar. începând cu anul 1951 se

formeaz la Salzburg o echip de tipografi legionari care se pun pe treab cu elan si în

decurs de trei anisvârsesc minunea de a reproduce aproape toate textele legionare

clasice. Primul gând pentru realizarea acestei lucrri memorabile îi aparine Iu i Traian

Golea. Rsfoind printre hârtiile aflate în locuina din Ignatz Harrerstrasse 75 din

Salzburg, unde în afar de el mai împrteau acelai acoperi si alti legionari, a dat

peste nite pagini btute la main în copie si prinse cu o caps. Uitându- se mai bine,

a vzut c aceste pagini formau o brour, „Din Lumea Legionar", a lui Victor Puiu

Gârcineanu. înfiarea brourii era jalnic. Atunci si-a dat seama de dezastrul crilor

legionare si de iminenta primejdie ca si putinele exemplare ce se maigsesc în

strintate s dispar sau s se perpetueze sub aceast form lamentabil. Unsentiment de mil, unit cu o adânc veneraie pentru scriitorii martiri ai Legiunii, 1-a

determinat s se apuce s studieze chestiunea reproducerii în mas a crtilorlegionare.

296

A vorbit cu Traian Borobam, care nu numai ca a fost entuziasmat de idee, dar i-a si

oferit mijloacele materiale ale Legiunii, pentru a grâbi ritmul de scoatere a crilor.

Mii de pagini sunt btute la maini si apoi trase la multiplicator în ca sa din Ignatz

Harrerstrasse 75. Cârtile legionare vad din nou lumina zilei si ptrund din nou în

circuitul culturii naionale. Si din punct de vedere financiar, întreprinderea a fost un

succes, câci încasrile realizate din vânzarea crilor în exil au dep âsit cheltuielile.

Aceasta isprava prodigioasa poarta numele de „Colecia Omul Nou", voind sa se arate

si prin numele ei ca echipa de la Salzburg, când a dat aceasta bâtâlie de însemntate

decisiva pentru perpetuarea patrimoniului spiritual si cultural almiscârii, a fost

însufleit de viziunea „omului nou".

Se cuvine cu acest prilej sa pomenim si pe acei camarazi care au colaborat la aceasta

lucrare, muncind cu drag ori de câte ori aveau un moment liber, noaptea, duminicile si

srbtorile. In primul rând e Spiridon Neatâ, care a si luat conducerea întreprinderii în

anul 1952, dupâ ce Golea a pârâsit oraul Salzburg; apoi Vasile Simian, care s-a

specializat în multiplicatul la maina. Sandu Marin, Victor Voina si Mos Câlniceanu,

care dupâ ce munceau toatâziua în ateliere, veneau seara si îi ajutau pânâ noaptea

târziu. Chiar de la început, de când Golea a început aciunea, a fost prezent si

legionarul Vasile Cretu din Banatul sârbesc. Nu trebuie uitat nici ajutorul lui Pitt

Moraru, Traian Puiu si al lui Dr.Ioan Fleseriu.

La a XXX-a comemorare a morii Cpitanului, Colecia „Omul Nou" oferâ

legionarilor si tuturor românilor lucrarea de cpetenie a întemeietorului micrii,

Comeliu Zelea Codreanu, „Pentru Legionari", în reproducerea fidela a ediiei prime,

aprute la Sibiu în anul 1936. S-a reimprimat vechea lucrare din dorina de a nu pierde

textul princeps, care a devenit o raritate si e ameninat sa dispar. E o noua vrednicie a

aceleiai echipe de legionari care si-au fcut o datorie de contiina din salvarea

patrimoniului cultural al micrii.

Fie ca aceasta fapta înltoare sa devin pilda rodnica pentru toti legionarii, pentru

ca, ori de câte ori dumanii vor câuta sa distrug scrierile înaintailor notri, ei, cu

munca si sacrificiile lor, sa refac pierderile suferite, asigurând perpetuarea în lume a

cârtii legionare-martire.

Horia Sima

SFÂRIT

Mulumim : Gardul de Fier Book

297