PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI

DIDACTIC, UVT

PERSONALITATEA ELEVILOR CONCEPTUL DE PERSONALITATE

Persoana: individul uman concret

Personalitate:

- sens comun: însușire sau calitate pe care o poate avea cineva sau nu

- sens științific: construcție teoretica: structura organizata ierarhic, cu următoarele caracteristici:

a) globalitatea: ansamblu de caracteristici care permit identificarea unei persoane

b) coerența: un sistem funcțional de elemente interdependente (nu juxtapuse)

c) permanența (stabilitatea) temporala: ființa umană, în ciuda transformărilor, are: conștiința existentei sale / și / sentimentul continuității si identității personale.

PERSONALITATEA

Definiție după Allport: ”organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gândirea și comportamentul său caracteristic”.

Exista doua modele de descriere a personalității:

- al trăsăturilor valențe descriptive .

- al factorilor.

PERSONALITATEA

Trăsătura psihică: însușire (particularitate) relativ stabilă

ale unei persoane:

în plan comportamental: predispoziția de a răspunde în același fel la o varietate de stimuli.

Mai multe trăsături formează structuri (configurații) specifice: tipurile.

Trăsăturile sunt prototipuri (descriu proprietăți tipice sau frecvente în anumite situații) căutarea unor indici constanți și ușor observabili asociați manifestărilor de ordin psihologic.

PERSONALITATEA / TIPURI

CONSTITUȚIONALE tipologia lui E. KRETSCHMER:

- tipul picnic (mic, indesat, maini - picioare - scurte) asociate cu profilul psihologic ciclotimic (vioi, mobil, optimist, sociabil, superficial, practic)

- tipul astenic (corp slab, alungit) asociate cu profilul psihologic schizotimic (abstract, interiorizat, meticulos, simțul onoarei, complex inferioritate)

- tipul atletic (dezvoltare psihică, fizică, echilibrată)

Aceste tipologii sunt semnificative mai ales pentru cazuri patologice.

PERSONALITATEA

tipologia dupa ALLPORT: structură organizată ierarhic

- 2-3 trăsături cardinale - domină si controlează;

- 10-15 trasaturi principale - caracteristice, ușor de identificat;

- sute si mii de trăsături secundare și de fond.

FACTOR PSIHIC (DE

PERSONALITATE)

- introdus odată cu analiza factorială în prelucrarea performanțelor comportamentale;

- corelarea semnificației unor performanțe se explica prin existența unui factor comun (ex. un raționament tipic)

- în vârful piramidei factorilor: factorul general (g) (identificat de obicei cu inteligența);

- sistemele de factori diferă mult între ele de la autor la autor.

Asemănari și deosebiri (intre FP/TP) între cele două modele:

- diferite din punct de vedere al informațiilor de plecare (date de observație - evaluări psihometrice)

- reduc diversitatea inițială a datelor la un număr mic de dimensiuni

DESCRIEREA SI EXPLICAREA

PERSONALITĂȚII DE PE POZIȚII

TEORETICE DIFERITE Explicațiile sunt constituite în termeni biologici si psihosociali.

1.1. Orientarea biologistă

- subordonează orientarea psihocomportamentală: structuri morfofuncționale

- supralicitează experiența timpurie (pre si post natală) în devenirea ulterioară

1.2. Orientarea experimentală

- abordeaza procesele de învățare, procesele percepției și cele cognitive superioare

- orientarea psihometrică

- studiul trăsăturilor exprimabile sub forma de lista de atribute

- s-au alcatuit instrumente de masura - scale, chestionare, inventare, probe proiective

1.3. Orientarea socio - culturală si antropologică

- personalitatea poate fi ințeleasă numai într-un anumit context social, cultural și istoric.

Personalitatea trebuie abordată din perspectiva sistemică: bio - psiho - socială.

TEMPERAMENTUL - DIMENSIUNEA

ENERGETICO - DINAMICĂ A

PERSONALITĂȚII

Prima clasificare: Hipocrate si Galenus

- macrocosmosul se reflectă în microcosmos (teorie readusă în actualitate)

- natura: 4 elemente fundamentale

- amestecul umorilor (hormones) determină temperamentul:

sanguin: sânge

melancolic: bila neagră

coleric: bila galbenă

flegmatic: flegma

PAVLOV: RAPORTUL DINTRE TIPUL DE

TEMPERAMENT ȘI ACTIVITATEA

NERVOASĂ SUPERIOARĂ însușirile sistemului nervos:

forța (energia): rezistența la solicitări a sistemului nervos

mobilitatea: viteza de consum și regenerare a neuronului

echilibrul: existând între excitație și inhibiție

Temperamentele (conform lui H. Eysenck):

Coleric: extravert, neechilibrat afectiv;

Sangvinic: extravert, echilibrat afectiv;

Flegmatic: introvert, echilibrat afectiv;

Melancolic: introvert, neechilibrat afectiv;

TIPURI CLASICE DE

TEMPERAMENT

- coleric: emotiv, irascibil, tendința de exagerare, foarte expresiv;

- sangvinic: ritmicitate și echilibru, bună dispoziție, adaptabilitate, nestatornicie;

- flegmatic: imperturbabil, inexpresiv, lent, greu adaptabil, puțin comunicativ;

- melancolic: lent si inexpresiv, fără forță și vigoare, emotiv, sensibil, neîncrezător.

ȘCOALA CARACTERIOLOGICĂ FRANCEZĂ opt tipuri temperamentale obținute prin combinarea a trei factori:

- emotivitatea (E) non - emotivitatea (nE); activitatea (A) non - activitatea (nA); (rasunetul): primaritate (P) secundaritate (S); prezent - trecut

1) emotivi inactivi: nervos (E. nA. P.) ------ reacționează rapid

sentimental (E. nA. S) ----- reacționează lent

2) emotivi activi: coleric (E. A. P.) ----- reacții rapide, explozive

pasionat (E. A. S) ----- reacții lente

3) neemotivi activi: sangvinic (nE. A. P.) ----- reacții rapide, echilibru

flegmatic (nE. A. S) ----- reacții lente, energie mare

4) neemotivi inactivi: amorfi (nE. nA. P.) ----- rezistență pasivă, au mai puțină energie

apatici (nE. nA. S) ----- reacții lente, lipsă de energie

Concluzie: Temperamentele (ereditare):

- premise în procesul devenirii socio - morale a ființei;

- nu sunt în relație cu aptitudinile și nu pot fi valorizate moral.

CARACTERUL

etimologie: tipar, pecete (greaca veche) - referitor la om: sisteme de trăsături și stil de viață;

- două dimensiuni fundamentale:

axiologică, orientativ - valorică

executivă, voluntară (auto - controlul)

Definiție: este un subsistem relațional - valoric și de autoreglaj al personalității, care se exprimă printr-un ansamblu de atitudini - valori (atitudini stabile).

ATITUDINEA

exprimă o modalitate de raportare față de anumite aspecte ale realității

implica reacții afective, comportamentale, cognitive

când aceste reacții sunt într-un deplin acord - atitudini stabile

În structura caracterului distingem trei grupe fundamentale de atitudini:

atitudinea față de sine însuși (modestie, demnitate, orgoliu etc.)

atitudinea față de ceilalți, față de societate (altruism, umanism, patriotism etc.)

atitudinea față de muncă (perseverență, hărnicie, etc.)

TRĂSĂTURILE DE CARACTER SE

CRISTALIZEAZĂ ÎN ADOLESCENȚĂ.

Personalitatea unui elev:

- comportamente convenționale ('mască')

- situațiile neobișnuite - reacții ce exprima nucleul autentic și stabil al personalității în formare;

Educatorii trebuie să:

- asume responsabilități formative;

- creeze situații pentru ca elevii să-și cunoasca atât limitele (firești), cât și resursele;

- conducă la formarea unei imagini de sine echilibrate, a demnității, respectului față de sine și față de ceilalți.

FORMAREA ATITUDINILOR

implica metode și tehnici specifice:

- metode indirecte:

-învățarea bazată pe imitație,pe identificare, pe exemple, pe modelare, etc;

- metode directe:

comunicarea de tip persuasiv;

utilizarea pedepselor și a recompenselor.

(apud Dafinoiu, 2008, pag 64)

MODIFICAREA COMPORTAMENTULUI PRIN

SISTEMUL DE ÎNTĂRIRI ȘI PEDEPSE

mecanismul condiționării operante (școala comportamentală, Thorndike, Tolman, Guthrie): legea efectului:

comportamentele urmate consecvent de recompense tendința de a fi repetate

comportamentele urmate consecvent de pedeapsă tendința de a nu se repeta

MODIFICAREA COMPORTAMENTULUI PRIN

SISTEMUL DE ÎNTĂRIRI ȘI PEDEPSE

SKINNER: Întărirea – Procesul prin care introducerea unui anumit stimul sau eliminarea

unui stimul măresc probabilitatea apariției unui comportament.

Întărirea:

- pozitivă: comportamentul este urmat de consecințe pozitive

- negativă: comportamentul NU este urmat de consecințele negative anticipate

Alte două tipuri de consecințe:

- comportamentul descrește in frecvență pentru că:

- este urmat de un eveniment aversiv (pedeapsa)

- este urmat de omiterea unei recompense așteptate

Modificarea comportamentului:

- este influențată de momentul furnizarii pedepselor și a recompenselor:

- comportamentul cel mai apropiat în timp de pedeapsă (recompensă) este învatat cel mai bine

MODIFICAREA COMPORTAMENTULUI PRIN

SISTEMUL DE ÎNTĂRIRI ȘI PEDEPSE

Categorii de întăriri pozitive:

Întăriri sociale - atenția, aprobarea, lauda, crearea de oportunități în care elevul să-și identifice punctele tari;

Întăriri simbolice – buline, diplome, distincții, note, calificative;

Activitățile - diferite activități pentru petrecerea timpului liber, vizionarea unui film, o zi liberă pentru bibliotecă, audiții muzicale, practicarea unui sport, etc;

Întăriri materiale - obiecte materiale cu valoare personală: jucării, CD-uri, agende, etc.

Există situații în care elevii pot să-și autoadministreze întăriri, pentru a-și aprecia munca și produsele (oferindu-și pauze, diferite mici bonusuri, etc).

CONSIDERAȚII

PSIHOPEDAGOGICE

1. cunoașterea rezultatelor - rezultate intermediare = factori recompensativi

2. fixarea obiectivelor (stabilire de obiective intermediare în caz de scop îndepărtat)

3. utilitatea recompenselor și pedepselor prin internalizare:

- recompensa: motivație pozitivă

- pedeapsa: motivație negativă

- recompensa: externă: motivație extrinsecă

internă: motivație intrinsecă

ROLUL EXPECTANTELOR IN DEZVOLTAREA

PERSONALITATII Expectanta: - probabilitatea subiectiva sau ipoteza implicita - explicita privind aparitia unui rezultat, voluntar sau nu

- rezultatul unor procese de conditionare sau a unei invatari bazate pe observatie

a) Auto-eficienta

- credinta cuiva de a indeplini o sarcina specifica

- pozitia realista cu privire la nivelul de reusita al unei actiuni eficienta crescuta expectatia succesului perseverenta succes

b) Expectantele de rol

- intarirea unui comportament este anticipata, vine din viitor

- individul invata urmand un model care cere expectanta succesului

- se evidentiaza rolul auto - reglator al expectantilor

c) Predictia ce se autoimplineste (fenomenul Pygmalion)

- in contextul observator - actor: asteptarile credibile ale observatorului vor suscita un comportament anume din partea actorului

ex. profesorul care are expectatii inalte fata de anumiti elevi (generate de factori diversi) abordeaza diferentiat acesti elevi (climatul, feed - back, intrari, iesiri) fapt ce duce la constientizarea si valorificarea resurselor

in aceste conditii, optimismul pedagogic este o conditie necesara a succesului.

APTITUDINILE ȘI REUȘITA

ȘCOLARĂ

Aptitudinile sunt caracteristici individuale relativ stabile, rezultand dintr-o suprainvatare sau determinate genetic si identificate prin reusita in activitate (Doron si Parot, 1999).

Zlate (2000, p.56) defineste aptitudinile ca "un complex de procese si insusiri psihice, individuale structurate intr-un mod original, care permite efectuarea cu succes a anumitor activitati".

APTITUDINILE

INTELECTUALE

Leontiev: insusire generala care determina efectuarea cu succes a unei anumite activitati:

- definitie incorecta: nu ia in calcul alti factori care ar putea facilita succesul

Relatia dintre aptitudini si capacitati:

- capacitatea psihica - posibilitatea individului de a efectua cu succes o anumita activitate

este legata de: momentul prezent si experienta in domeniu

- aptitudinile se recunosc dupa:

usurinta invatarii a unor aspecte absolut noi

usurinta si calitatea executiei sarcinii

permit realizarea unor diferentieri intre indivizi

Definitie: insusiri ale persoanei care, in ansamblul lor, explica diferentele constatate intre oameni in privinta posibilitatii de a-si insusi anumite cunostinte, priceperi si deprinderi

APTITUDINILE

INTELECTUALE W. Stern face diferenta intre dispozitiile:

- de inzestrare - aptitudinile - capabil de a dobandi experienta intr-un domeniu

- de orientare - vointa, afectivitatea - stimuleaza sau blocheaza actiunea

Corelare nivel inteligenta cu:

- realizarea diferitelor capacitati - mers, vorbit etc.

- viteza de habituare cu stimuli noi

Exista:

- o componenta innascuta mai putin evidenta

- influente de mediu consecinte privind cristalizarea aptitudinilor

APTITUDINILE

INTELECTUALE

Clasificare:

1) aptitudini simple:

- generale - prezente in toate domeniile

- de grup - realizarea unui grup de activitati

- specifice - domeniu restrans

2) aptitudini complexe - aptitudini ample, de tip profesional

- aptitudine tehnica, muzicala, matematica

APTITUDINILE GENERALE:

INTELIGENȚA

1.1. Definirea inteligenței

- singura aptitudine generala admisa

- calitatile functionale ale sistemului nervos (viteza de operare, volum de informatii tratate) constituie baza fiziologica a inteligentei

- aptitudine generala care contribuie la formarea capacitatilor si la adaptarea cognitiva a individului in situatii noi

1.2. Istoricul masurarii inteligentei

- acum 2.000 ani - imparatii chinezi testau performantele inaltilor functionari

- examinarile studentilor de la Universitatea din Bologna - 1219

Trebuie facuta diferenta intre:

- testele de aptitudini - urmaresc potentialitatile - capacitate de a invata

- testele de performanta - o lucrare de control, de exemplu

Alfred Binet - primul test de inteligenta, la origine test pentru identificarea copiilor cu dificultati in scoala

- 1905 - Scala metrica a inteligentei

- introduce conceptul de varsta mintala - poate fi diferita de varsta cronologica

APTITUDINILE

GENERALE:

INTELIGENTA L. Wilhelm Stern . formula de calcul a coeficientului de inteligenta

C.I. = ×100

CI = 100 - dezvoltare normala

CI = 70 - inteligenta redusa

CI = 130 - inteligenta dezvoltata

Limitele testelor de inteligenta

- inteligenta nu este masurabila in mod direct (se masoara comportamentele)

- nu pot face predictii in diferite domenii de viata

- QI nu are o valoare absoluta

INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ În teoria inteligenţei emoţionale, Daniel Goleman (1995), caracterizează

acest tip de inteligență raportându-se la înţelegerea sinelui și înţelegerea celorlalţi.

Inteligenţa emoţională (I.E.) se compune din cinci domenii distincte: - identificarea propriilor emoţii trăite (a fi capabil sa numești emoțiile, să identifici cauzele emoțiilor, a diferenția între comportament și emoții); - managementul emoţiilor (a fi capabil să tolerezi frustrările, să controlezi stresul, a avea sentimente pozitive față de propria persoană); - utilizarea emoțiilor în mod eficient (a fi mai puțin impulsiv, a se centra pe sarcini); - managementul relaţiilor interpersonale (a dezvolta abilități de înțelegere a relațiilor interpersonale, a comunica asertiv, a fi prosocial și cooperant, a rezolva conflictele prin negociere).

Dezvoltarea I.E. stimulează încrederea în sine a elevului, comunicarea, curiozitatea și capacitatea de a relaționa.

APTITUDINILE DE GRUP ȘI APTITUDINILE

COMPLEXE

Aptitudinile de grup - sapte admise

1) Factorul verbal V - capacitatea de a intelege rapid sensul cuvintelor

- evaluat prin probe de tip vocabular (lista de cuvinte) si de tip fraze (serii de fraze)

2) Factorul de fluiditate verbala W expresia unei functii verbo - motorii

- capacitatea de expresie (testata dupa exprimarea in scris)

3) Factorul numeric N: - usurinta in operare cu numere

- diferit de aptitudinile pentru matematica (aptitudine complexa) sau capacitatea de rezolvare a problemelor (inteligenta generala)

4) Factorul perceptiv P - legat de capacitatile neurosenzoriale

- posibilitatea de a percepe obiectele in mod rapid si detailat

5) Factorul de reprezentare spatiala S

- posibilitatea de a imagina obiecte in coordonate bi- si tridimensionale

- de a opera deplasari si transformari in plan mintal

6) Factorul de dexteritate manuala M

- aptitudinea de a manui obiecte - caracteristica psihomotorie

7) Factor de rationament R - inteligenta

APTITUDINILE DE GRUP ȘI APTITUDINILE

COMPLEXE Aptitudini complexe

- dupa domenii de activitate

1) Aptitudini tehnice

- posibilitatea de utiliza masini si aparate, de a intelege functionarea lor

- implica:

factori perceptivi, de reprezentare spatiala, dexteritate manuala

inteligenta generala

- interesul pentru asemenea activitati

- diferenta intre sexe, data de presiuni sociale catre asumarea rolului de gen

APTITUDINILE DE GRUP SI

APTITUDINILE COMPLEXE

2) Aptitudini stiintifice

- inteligența cel puțin normală

- creativitate absolut necesară

științele naturii - factorul perceptiv P, factorul de reprezentare spațiala S

matematica - factorul numeric N

filosofie, filologie - factorul verbal V

3) Aptitudinile artistice

- cel mai vizibil aspectul înnăscut - se manifesta fie precoce, fie la o vârsta matură

- aptitudini muzicale, arte plastice, literare, artă dramatică

COPIII DOTAȚI INTELECTUAL ȘI

CARACTERISTICILE LOR

Încercari de definire

Lewis Terman . depistarea copiilor supradotați cu teste de inteligenta

- Scala Stanford - Binet: Qi = 130 - dotati, 140 - supradotati, 170 - genii

- testele nu pot fi considerate criterii unice

Remy Chauvin: foloseste termenii talentat, creativ

- face distinctia intre:

copilul dotat intelectual: inteligenta ridicata, gandire convergenta

copilul inalt creativ: creativitate, gandire divergenta

- testele de inteligenta omit evaluarea gandirii creatoare

Gardner: propune evaluarea competentei in sapte sfere distincte:

- domeniul lingvistic, muzical, logico - matematic, spatio - vizual, kinestezic, social, intrapersonal

Dotarea intelectuala:

- existenta unor aptitudini ridicate in unul sau mai multe domenii, care pot sau nu sa se manifeste

- sunt determinate de factori ereditari, dar

- sunt afirmate in conditii adecvate de mediu

COPIII DOTAȚI INTELECTUAL ȘI

CARACTERISTICILE LOR

Identificarea copiilor dotați in scoala

L.H. Terman:

- modifică scala metrică de inteligență a lui Binet, definind 9 itemi, folosiți și astăzi

G. Hildreth: 65 aspecte grupate în șase categorii distincte – calități intelectuale, capacitatea de manipulare a limbajului, calități școlare, aptitudini și talente speciale, caracter, nivel de dezvoltare;

- evitarea 'autoîndeplinirii profeției'

COPIII DOTAȚI

INTELECTUAL ȘI

CARACTERISTICILE LOR Caracteristicile elevilor dotați și talentați

- nu formează un grup omogen;

- exista un stereotip al copilului supradotat (excelând în toate domeniile);

- cei ce nu se conformează rămân neidentificați

Galagher îi caracterizează prin îndemânarea de a absorbi concepte abstracte, de a le organiza mai eficient și de a le aplica mai adecvat decât colegii de generație.

Există doua feluri de comportament al elevilor supradotați:

- elevi ideali, modele de buna purtare gândire convergentă

- copii problemă, plictisiți, non-conformiști gândire divergentă

COPIII DOTAȚI

INTELECTUAL SI

CARACTERISTICILE LOR Instrucția accelerată: pro si contra

copiii dotați: 'proba de foc' pentru profesor

- soluția: instrucția accelerată (să parcurgă doua clase într-un an școlar, să comprime materia etc.)

Argumente:

- evitarea plictiselii prin munca de nivel apropiat;

- apariția unor atitudini pozitive fata de școală prin captarea interesului.

Contra-argumente:

- accelerația duce la senzație de elitism

- efectele accelerației asupra aspectelor emoționale și sociale sunt contradictorii

- copiii mai puțin talentați pierd modelul oferit.

COPIII DOTATI

INTELECTUAL SI

CARACTERISTICILE LOR

1) oferirea unui material imbogatit pe orizontala (mai mult material de acelasi nivel) si pe verticala (material cu nivel mai avansat)

2) realizarea de studii individuale

3) incurajarea lecturilor suplimentare - surse de inspiratie pentru viitorul acestor copii: biografii si autobiografii ale celebritatilor

4) stimularea aparitiei de hobby-uri

5) mentorat prin corespondenta