KINETOTERAPIA IN BOALA PARKINSON

Kt. NECHIFOR ELENA

CUPRINSUL PREZENTĂRII

1. Kinetoterapia în boala Parkinson

2. Obiectivele programului kinetoterapeutic

3. Programul kinetoterapeutic

4. Recomandările kinetoterapeuţilor pentru pacienţii cuboală Parkinson.

1. Kinetoterapia în boala Parkinson

O echipă multidisciplinară este angrenată înprocesul de reabilitare , deoarece implică personal cuaptitudini diferite care lucrează împreună pentru aajuta pacientul.

Echipa poate cuprinde: medic neurolog, asistentmedical, kinetoterapeut, fizioterapeut, maseur,terapeut ocupational, logoped, psiholog, dietetician,asistent social etc.

Pe langă tratamentul medicamentos administratde medicul curant, pacientul beneficiază de tratamenteadjuvante : kinetoterapie, fizioterapie şi masaj , ce suntadaptate gravităţii deficitului funcţional.

CLINICA DE NEUROLOGIE A SPITALULUI DE RECUPERARE IASI

2. Obiectivele programului kinetoterapeutic

Menţinerea tonusului muscular

Menţinerea mobilităţii articulare

Reeducarea respiraţiei

Educarea şi reeducarea echilibrului şi coordonării

Corectarea posturilor vicioase şi a mersului

Corectarea mimicii

Scaderea în greutate

3. Programul kinetoterapeutic

Exerciţii din poziţia decubit dorsal, decubit lateralşi decubit ventral

Exerciţii în poziţie şezând cu sau fără mijloaceajutătoare

Exerciţii executate din poziţie ortostatică

Exerciţii motricitate fină

Exerciţii pentru mimica feţei

Dispozitive ajutătoare în deplasarea cotidiană

Exerciţii din poziţia decubit dorsal, lateral şi ventral

Aceste exerciţii sunt folosite pentru impiedicareascurtării ligamentelor, a muşchilor şi anchilozelorarticulare.

Exerciţiile sunt adaptate in funcţie deposibilităţile pacientului , ţinând cont şi de bolileasociate ale acestuia.

Pacientul împreună cu familia pot executamişcările împreună cu un cadru specializat(kinetoterapeut), apoi pot fi executate la domiciliulpacientului .

Exerciţii din poziţia decubit dorsal

Exerciţii executate din poziţa şezând cusau fără mijloace ajutătoare

Activităţile în poziţia şezând, fără mijloaceajutătoare, sunt astfel concepute încât să fie executatecât mai simplu în condiţiile vieţii cotidiene.

Atenţie, este importantă grija pentru păstrareaechilibrului şi găsirea unei poziţii şezânde optime.

� Acest exerciţiu îmbunătăţeştepostura spatelui.

� Din poziţia şezând, staţi cutălpile lipite de podea. Staţi cuspatele drept şi priviţi înainte.

� Întindeţi braţele în lateral,menţinându-le la nivelulumărului (1).

� Îndoiţi braţele din cot şi aduceţipalmele spre piept (2).

� Repetaţi de cinci la zece ori, înfuncţie de abilitatea d-voastră.

Exerciţii executate din poziţie ortostatică

Aceste exerciţii menţin şi ameliorează echilibrul,controlul cutiei toracice, stabilitatea şi mobilitateacenturii scapulare şi creşte mobilitatea membrelor .

Se realizează o mai bună coordonarea amembrelor superioare cu cele inferioare.

Reeducarea posturii in repaos

� A învăţa să staţi cum trebuievă va îmbunătăţi postura.Pentru a exersa corect pozitiaortostatism:

� Staţi cu capul, umerii şifesele lipite de perete, cugleznele la 5 pâna la 8 cm deperete.

� Relaxaţi-vă umerii şi trageţibărbia spre piept. Încordaţi-vă abdomenul si fesele.

� Presaţi spatele de perete,lasând spaţiu pentru palmăsă intre întinsă intre curburalombară a spatelui şi perete.

Acest exerciţiu întinde umerii, revigorează şitonifică spatele şi abdomenul, ajută în prevenireaanteflexiei trunchiului pacientului cu boala parkinson.

Reeducarea posturii în mers

� Mersul vă îmbunătăţeşteechilibrul. Pentru amenţine o postură corectăîn mers:

� Ţineţi capul ridicat.� Ţineţi spatele şi gâtul cât

mai drepte posibil.� Ţineţi bărbia paralelă cu

solul.� Încordaţi-vă uşor muşchii

abdominali.� Lasaţi umerii să se mişte

liberi şi natural.

Exerciţii motricitate fină

Exerciţiile de la acest capitol antrenează pacientulpentru autonomia de autoservire, altfel spusindependenţa în activitatea zilnică.

Exerciţii pentru mimica feţei

Pacienţii care în timpulbolii îşi pierd din ce în ce maimult expresivitatea feţei, găsescgreu mijlocul de comunicare culumea înconjurătoare, fiindconsideraţi adesea ca lipsiţi departicipare.

Exerciţiile activeazămusculatura feţei, făcând posibilăo comunicare prin mimica.

Ridicarea din patPacientul trebuie să se întoarcă pe o parte şi să

îndoaie genunchii, se realizează coborârea picioarelor dinpat folosindu-se de braţe pentru a se ridica.

Ridicarea din poziţie şezândă şi aşezarea

Pentru astfel depacienţi se aleg scaunesolide, dotate cu braţe desprijin.

Pacientul se apleacăînainte, alunecă uşor spremarginea scaunului, apoise ridică cu ajutorulbraţelor.

Pentru a se aşeza,pacientul se apleacă înainteşi se aşează pe scaun întimp ce se sprijină cuajutorul braţelor.

Dispozitive ajutătoare în deplasarea cotidiană

Perseverenţa pacientului bolnav de Parkinson şiexerciţiile nu sunt întotdeauna suficiente.

Fiecare bolnav cunoaşte sentimentuldependenţei de alte persoane şi, ca atare, limitarealibertăţii personale.

Ţelul principal este cel de a menţineindependenţa şi libertatea, iar acest lucru poate fiposibil prin utiliazarea dispozitivelor ajutătoare pentruviaţa de zi cu zi.

4. Recomandările kinetoterapeuţilorpentru pacienţii cu boală Parkinson.

Deşi boala Parkinson este o afecţiune cronică,

tratamentul medicamentos aplicat corect, o alimentaţie

cu un conţinut bogat în fibre şi un aport bogat de

lichide, suportul familial, activitatea fizică zilnică (creşte

tonusul şi flexibilitatea muşchilor), toate acestea pot

ajuta la ameliorarea simptomatologiei şi menţinerea

unei calităţi acceptabile a vieţii pacientului.

BIBLIOGRAFIE

1. J.Durner, G. Fickert, W. Kroner, B. Stadler, M&I –Fachklinik Ichenhausen ,, Pregatire pentru viata de zicu zi”, Edit. Lundbeck, Germania, 2009

2. Presenter media.com