Date post: | 03-Jan-2016 |
Category: |
Documents |
Upload: | sorin-moraru |
View: | 94 times |
Download: | 5 times |
Kinetoterapia în cardiopatia ischemică
Introducere
Cardiopatia ischemică
grup de afecţiuni care au în comun o tulburare miocardică condiţionată de
dezechilibrul dintre fluxul sangvin coronarian şi necesităţile muschiului cardiac.
Ischemia = o lipsă a oxigenului mai mult sau mai puţin accentuată datorată
perfuziei inadecvate care rezultă dintr-un dezechilibru între aportul și necesarul
de oxigen.
Cauze
arteroscleroza coronariană
Entități clinice
1. Stopul cardiac primar
2. Angina pectorală:
• angina de efort (AE): a) AE de novo
b) AE stabilă
c) AE agravată
• angina spontană.
3. Infarctul miocardic (IMA):
– IMA acut
– IMA cert; IMA posibil
– IMA vechi.
4. Insuficienţa cardiacă din cadrul cardiopatiei ischemice
5. Arimiile
6. Moartea subită
Introducere
Definiție
Angina pectorală
“Angor pectoris”
Localizarea – în spatele sternului sau
precordial.
Iradierea – tipic, în umarul stâng, fața internă
a braţului, antebraţului, ultimele 2 degete; dar mai poate fi simţită şi la nivelul umerilor, al
stomacului sau în ambele mâini.
Caracterul durerii – tipic, percepută ca o
gheară sau ca un cuţit, un disconfort greu de definit.
Durata – aproximativ 5-10 minute.
Momentul apariţiei – la efort, repaus, frig, stres.
Dispariţia sau diminuarea – după
administrarea de nitroglicerină, 1-3 tablete
sublingual.
Criza de angor
un strigăt de foame
de oxigenare al miocardului;
o crampă hipoxică;
o asfixie a miocardului.
Tratament – metodologie
Tratament
Nonfarmacologic Tratament
Farmacologic
Reducerea
factorilor
de risc
Tratament – scop şi obiective
Status stabil, asimptomatic
extensiunea
arterosclerotică
• scăderea consumului de oxigen al inimii
• creşterea irigării prin coronare
• controlul factorilor de risc cardio-vascular
Contraindicațiile readaptării fizice
• infarctele complicate, cu pereţii ventriculari cu anevrism;
• insuficienţa cardiacă;
• emfizemul pulmonar, bronşita cronică – la fumători;
• bolile pulmonare cronice în antecedente;
• hipertensivii netrataţi, nedisciplinaţi;
• tulburările de ritm cardiac – salvele de extrasistole;
• angorul spontan (suportă doar acele forme şi cantităţi ale antrenamentelor compatibile cu păstrarea stării de echilibru a sănătăţii);
• vârsta: 65 de ani – limita rezonabilă.
Reeducarea respirației
DIRIJAREA AERULUI LA NIV. CĂILOR AERIENE SUP.
INSPIR: lin, prelung
EXPIR: “pursed lips breathing”
REEDUCAREA RESPIRAŢIEI ABDOMINALE
INSPIR: antepulsie abdominală
EXPIR: retropulsie abdominală
Adaptarea la efort
Particularitate: imposibilitatea creşterii debitului coronarian peste un anumit nivel,
numit prag anginos (invers proporțional cu severitatea bolii).
Programul de antrenament: se întocmeşte individual, de către kinetoterapeut, cu posibilitatea de a
apela la un medic specialist în reabilitare şi la un cardiolog.
Faze:
1. Încălzirea - scop: să pregătească musculatura MI şi MS și aparatul cardiovascular
pentru efort;
- FC nu trebuie să depăşească cu > 20 frecvenţa cardiacă de bază;
- FC nu trebuie să depăşească limita de 100-110 bătăi/minut.
2. Antrenamentul propriu-zis - efortul este de anduranţă; intensitatea este dependentă de:
• vârstă;
• starea funcţională a aparatului cardio-vascular;
• activitatea fizică anterioară a bolnavului.
Adaptarea la efort
3. Revenirea
- este perioada în care aparatul cardiovascular revine treptat la starea
de repaus
- exerciţiile sunt diferite sau nu de cele din perioada de încălzire.
Urmărirea antrenamentului:
- FC
- Scala de autopercepere a intensităţii efortului
Adaptarea la efort
Intensitatea antrenamentului:
135 – 140 / min – sub 40 ani
120 – 130 / min – peste 40 ani.
!!! a nu se depăşi pragul anginos (apar simptomele)
Durata antrenamentului:
- efectul de antrenament se obţine începând cu 5 minute;
- creşte progresiv şi direct proporţional cu durata efortului, până la 30
minute;
Frecvența antrenamentului: 3-4 ședințe/săptămână.
Metodologia antrenamentului:
- antrenamentul continuu este mai eficient decât cel cu intervale;
dezavantaj: este monoton.
Energia cheltuită (în unităţi MET) în timpul unor activităţi
(după Haskell, P.R. David şi G.Pellan )
Energia cheltuită (în unităţi MET)
în timpul unor activităţi
(după Haskell, P.R. David şi G.Pellan )
Energia cheltuită (în unităţi MET) în timpul unor activităţi
(după Haskell, P.R. David şi G.Pellan )
Educaţie pentru sănătate
R e f e r i n ţ e
1. Apostol I. Medicină fizică şi recuperare. Editura “Gr. T. Popa”
U.M.F. Iaşi, 2007.
2. Bușneag C. – Kinetoterapia in afecţiuni cardio-vasculare. Editura
Fundației România de mâine, 2006.
3. Dumitru, D. Ghid de reeducare funcţională. Editura Sport Turism, Bucureşti, 1981.
4. Harrison Principiile medicinei interne ediţia a IV-a. Editura Teora,
Bucureşti, 2005.
5. Ispas A.T. Anatomia şi fiziologia omului. Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 2006.
6. Rotariu M. – Lucrări practice pentru studenții anului III.
7. Sbenghe T. Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului.
Editura Medicală, Bucureşti, 1996.
Mişcarea internă este forţa prin care toate evenimentele
sunt înfăptuite. (N. Goddart)