Post on 27-Jul-2015
transcript
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
ANALIZA PE BAZA RATELOR ECONOMICO -
FINANCIARE DE EVALUARE ŞI DIAGNOSTICARE A
ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERII
- BUCUREŞTI, 2004 -
Coordonator ştiinţific:
Prof. ANGHEL ION
Autor:
CUPRINS
CAPITOLUL I.
SEMNIFICAŢIA ŞI OBIECTIVELE DIAGNOSTICULUI
ECONOMICO-FINANCIAR ÎN PRACTICA DE ANALIZĂ ŞI EVALUARE A
ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERII - 6
I.1. Semnificaţia şi obiectivele diagnosticului economico-financiar - 6
I.2. Ratele - metoda diagnosticului economico-financiar - 8
I.3. Utilizatorii informaţiilor furnizate de analiza economico – financiară - 10
3.1. Furnizorii de capital3.2. Partenerii de afaceri3.3. Statul3.4. Alţi utilizatori
3.5. Conflicte care apar între diverşi utilizatori
CAPITOLUL II.
ORGANIZAREA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A ACTIVITĂŢII
LA SC DUROTERM SRL -15
II.1. Structura organizatorica a SC Duroterm SRL - 16
1.1 Funcţionarea SC Duroterm SRL
1.2. Structuri ale activităţii
II.2. Organizarea activităţii departamentului financiar contabil la SC
Duroterm SRL - 23
2.1 Structura Departamentului Financiar - Contabil
2.2 Întocmirea documentelor
2.3 Forma de contabilitate
2
II.3. Evoluţia activităţii SC Duroterm SRL - 30
CAPITOLUL III.
ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PE BAZĂ DE BILANŢ - 34
III.1. Câmpul de aplicare al analizei financiare - 34
III.2. Analiza financiară internă, pregătirea şi controlul deciziilor de gestiune - 36
III.3. Recurgerea la analiza externă de către partenerii întreprinderii - 37
III.4. Descrierea contabilă. Situaţia Netă - 38
4.1. Structura Activului
4.2. Structura Pasivului
4.3. Situaţia Netă (Activul Net Contabil)
4.4. Bilanţul în mari posturi
III.5. Fondul de Rulment - 42
5.1. Fondul de Rulment Brut
5.2. Fondul de Rulment Net
5.3. Fondul de Rulment Propriu
5.4. Fondul de Rulment Străin
5.5. Semnificaţia financiară a Fondului de Rulment
III.6. Nevoia de Fond de Rulment - 48
6.1. Nevoia de Fond de Rulment de Exploatare
6.2. Nevoia de Fond de Rulment în Afara de Exploatării
III.7. Trezoreria - 51
7.1. Stabilirea relaţiei fundamentale a trezoreriei
7.2. Semnificaţia relaţiei fundamentale a trezoreriei
3
CAPITOLUL IV.
ANALIZA CONTULUI DE REZULTATE - 54
IV.1. Prezentarea contului de rezultate (profit şi pierdere) - 54
1.1. Cheltuielile
1.2. Veniturile
1.3. Rezultatul Net
IV.2. Soldurile Intermediare de Gestiune - 58
2.1. Marja Comercială
2.2. Producţia Exerciţiului
2.3. Valoarea Adăugată
2.4. Excedentul (Deficitul) Brut de Exploatare
2.5. Rezultatul Exploatării
2.6. Rezultatul Curent
2.7. Rezultatul Excepţional
2.8. Rezultatul Brut
2.9. Rezultatul Net
IV.3. Cash - Flow -ul. Capacitatea de Autofinanţare şi Trezoreria - 72
3.1. Cash -Flow -ul.
3.2. Capacitatea de Autofinanţare
3.3. Trezoreria
IV.4. Concluzii privind studiul contului de rezultate - 78
CAPITOLUL V.
ANALIZA RATELOR - 79
V.1. Principiile Analizei prin Rate - 79
V.2. Principalele Metode de Utilizare a Ratelor - 79
4
2.1. Utilizarea Tendenţială
2.2. Utilizarea Normativă sau Comparativă
2.3. Utilizarea Statistică
V.3. Înţelegerea economică a întreprinderi cu ajutorul ratelor sale - 83
V.4. Ratele - instrument de control. Metoda analizei piramidale - 84
CAPITOLUL VI.
DIAGNOSTICUL FINANCIAR PATRIMONIAL - 87
VI.1. Rate de Structură a Activului - 87
VI.2. Rate de Structură a Pasivului - 96
VI.3. Rate de Rentabilitate Comercială - 102
VI.4. Rate de Rentabilitate Economică - 107
VI.5. Rate de Rentabilitate Financiară - 109
VI.6. Ratele Echilibrului Financiar - 112
VI.7. Rate de Lichiditate (Trezorerie) - 115
VI.8. Rate de Îndatorare - 117
CAPITOLUL VII.
ANALIZA RISCULUI - 120
VII.1. Riscul Economic - 120
VII.1. Riscul Financiar - 121
VII.1. Riscul de Faliment - 123
CAPITOLUL VIII.
CONCLUZII FINALE - 132
5
CAPITOLUL I.
SEMNIFICAŢIA ŞI OBIECTIVELE DIAGNOSTICULUI
ECONOMICO-FINANCIAR ÎN PRACTICA DE ANALIZĂ ŞI
EVALUARE A ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERII.
I.1. SEMNIFICAŢIA ŞI OBIECTIVELE
DIAGNOSTICULUI ECONOMICO-FINANCIAR.
Cuvântul "diagnostic" este de origine greacă şi înseamnă "act de a
discerne". El are în economie aceeaşi accepţiune ca şi în medicină. Indiferent de
domeniul de utilizare, demersul diagnosticului impune analiza complexă a
mecanismului de formare şi modificare a fenomenelor specifice.
Creşterea gradului de complexitate a activităţilor economice a
întreprinderilor, în contextul mecanismelor pieţei, are implicaţii profunde în
procesul de conducere, care nu se poate realiza pe bază de rutină ci pe o studiere
atentă a realităţii, pe o analiză ştiinţifică care să faciliteze adoptarea deciziilor
corespunzătoare.
Prin esenţa ei, activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se
exercită şi de domeniul pe care îl vizează, implică cunoaşterea temeinică a situaţiei
date, a întregului complex de cauze şi factori care o determină, fapt care se
realizează prin intermediul analizei economico - financiară.
Ca activitate practică, analiza economic - financiară are un caracter
permanent indiferent dacă se realizează de un organism şi nu constituie un scop în
sine, ci un mijloc pentru atingerea unui obiectiv; ea trebuie să ofere soluţii pentru
fundamentarea corespunzătoare a deciziilor.
6
În vorbirea şi practica curentă termenul de diagnostic este frecvent înlocuit
cu cel de analiză sau de audit. Diagnosticul nu poate fi confundat cu analiza chiar
dacă demersul său se bazează pe aceasta.
Indiferent de accepţiunea dată, rolul analistului constă în studierea şi
evaluarea obiectivă a unor rezultate, în identificarea factorilor şi cauzelor
acţiunilor, în stabilirea punctelor forte şi slabe ale întreprinderii, în găsirea de
soluţii pentru reglarea sau îmbunătăţirea activităţii.
Obiectivele diagnosticului economico - financiar sunt complexe, printre cele
mai importante putând fi enumerate:
- cercetarea realităţii obiective, cunoaşterea şi interpretarea ei;
- informarea partenerilor sociali cu privire la starea întreprinderii,
performanţele, eficienţa utilizării resurselor;
- stabilirea măsurilor de redresare sau de ameliorare a performanţelor;
- fundamentarea strategiilor de dezvoltare într-un mediu concurenţial
dinamic.
În ultimă instanţă diagnosticul economico - financiar are rolul de a găsi
soluţii problemei puse de insuficienţa resurselor faţă de nevoi, problemă
fundamentală a tuturor sistemelor şi care se face tot mai simţită în zilele noastre.
7
I.2. RATELE - METODA DIAGNOSTICULUI ECONOMICO-FINANCIAR
Principiul metodei ratelor constă în calcularea unor rapoarte semnificative
între două elemente comparabile legate între ele printr-o relaţie cauză - efect.
Forma de exprimare aratelor este variată, principalele modalităţi fiind:
exprimarea printr-un coeficient, printr-un procent sau prin număr de zile.
Matematic, există posibilitatea formulării unui număr mare de rate ca efect al
diferitelor combinaţii între posturile din bilanţ sau informaţiile conţinute în
situaţiile de sinteză.
Selecţia ratelor trebuie făcută în funcţie de poziţia pe care se plasează
analistul, cât şi de problemele ce urmează să fie rezolvate. În fond, metoda ratelor
este o tehnică de analiză folosită, atât de analiştii financiari din întreprindere cât şi
de organele bancare şi de alte instituţii financiare.
De aceea, utilizarea ratelor în analiza economico - financiară presupune
selecţia acelor rate semnificative. Valorile trebuie să fie comparabile între ele sub
aspectul conţinutului şi al prezentării monetare, ştiut fiind faptul că succesul
analizei prin rate este asigurat în condiţiile în care ratele calculate pe mai multe
exerciţii succesive sunt comparabile.
De asemenea, metoda ratelor pune la dispoziţia analiştilor instrumentul
operaţional pentru o mai complexă evaluare a punctelor forte şi a
disfuncţionalităţilor unei firme, a performanţelor unei activităţi. Permite, de
asemenea, realizarea unor studii comparabile în timp şi spaţiu, aprecierea
obiectivă a poziţiei şi performanţelor diferiţilor agenţi economici.
Principalele obiective în cadrul analizei pe baza ratelor constau în studierea
succesivă a cel puţin trei dimensiuni financiare ale întreprinderii:
- structura financiară;
- lichiditatea;
- rentabilitatea.
8
Deşi în teoria economică se operează cu un număr mare de rate, în practică
fiecare agent economic utilizează o gamă relativ restrânsă care reflectă cel mai
bine interesele sale. Astfel, managerii urmăresc aceste rate care permit
fundamentarea deciziilor de menţinere, respectiv de dezvoltare a firmei într-un
mediu economic perturbat permanent de mutaţii şi crize. În schimb, creditorii se
orientează spre ratele de solvabilitate care le oferă informaţii cu privire la
securitatea capitalurilor plasate în întreprinderi, iar acţionarii spre rate de
rentabilitate, în special cea financiară.
9
I.3. UTILIZATORII INFORMAŢIILOR FURNIZATE
DE ANALIZA ECONOMICO - FINANCIARĂ
Ceea ce observăm în situaţiile financiare ale unei firme este rezultatul
forţelor cererii şi ofertei pentru acest tip de informaţii. În acest capitol vom discuta
despre cererea de informaţii financiare şi despre modul cum afectează conţinutul
informaţiilor financiare.
3.1. Furnizorii de capital
a) Acţionarii reprezintă unul din participanţii majori pe piaţa cererii de
informaţii financiare. Din această categorie fac parte persoane cu un venit redus şi
persoane cu venituri foarte ridicate, statul, instituţii financiare precum fondul de
pensii, fonduri mutuale sau firme de asigurări etc. Acţionarii nu au în vedere doar
ce acţiuni să cumpere, să vândă sau să păstreze dar şi alegerea perioadei pentru
realizarea operaţiunilor de investire / dezinvestire. În mod tipic deciziile
acţionarilor urmăresc simultan două aspecte:
Orientarea investiţiei (investment focus); aceasta se referă la alegerea
portofoliului de acţiuni funcţie de preferinţele investitorului legate de risc, de
dividende, lichiditatea etc.
Controlul administrării investiţiei (Stewardship focus); se referă la
monitorizarea managementului în încercarea de a menţine sau orienta acţiunile
acestuia către interesul acţionarilor. În special în cazul firmelor cu un acţionariat
dispersat managementul poate avea o putere discreţionară în utilizarea resurselor.
În oricare dintre situaţii unul dintre obiectivele importante ale analizei îl
reprezintă detectarea situaţiile de necorelare între valoarea afacerii şi preţul pe
piaţă.
Un alt obiectiv important îl poate reprezenta estimarea sau predicţia unor
variabile specifice precum riscul şi castigul asigurat de dividende. Acest obiectiv al
10
analizei financiare orientează decizia investitorului către realizarea portofoliului
investiţional pe care şi-l doreşte şi, de asemenea, minimizează costul menţinerii
acelui portofoliu.
De asemenea, investitorii sunt extrem de interesaţi să-şi orienteze deciziile
în funcţie de probabilitatea ca o firmă să-şi continue activitatea, pentru ca
pierderile pe care aceştia le suferă în situaţia falimentului unei companii sunt
uriaşe. Concluziile la care au ajuns o serie de studii au relevat faptul că semnalele
privind falimentul pot fi prevăzute prin intermediul indicatorilor financiari.
b) Investitorii în obligaţiuni au obiective diferite de cei care participă la
capitalul social al firmei. Poate cel mai important lucru pentru această categorie de
utilizatori este capacitatea de plată, adecvarea fluxului de lichidităţi la nivelul
îndatorării; şi în acest caz analiza financiară oferă o modalitate rapidă şi coerentă
de estimare a riscului investiţiei în obligaţiuni emise de companii.
În practică se utilizează frecvent ratingul datoriilor ca indicator care măsoară
probabilitatea rambursării în timp a serviciului datoriei (principal plus dobânda).
De exemplu, Standard Poor defineşte ratingul datoriilor ca evaluarea curentă a
încrederii că un debitor îşi va respecta obligaţiile specifice.
c) Băncile şi alţi investitori. Companiile care acordă finanţare sunt extrem
de interesate de situaţia financiară actuală şi de perspectivă a clienţilor din două
puncte de vedere:
decizia de acordare a unei finanţări (inclusiv condiţiile finanţării);
orientarea politicii de monitorizare a împrumutului acordat.
Băncile reprezintă o categorie de utilizatori interesată în mod primordial de
monitorizarea capacităţii de plată şi de gradul de îndatorare al firmei.
3.2. Partenerii de afaceri
a) Furnizorii sunt interesaţi atât de dezvoltarea VIIIItoare a afacerilor cu
partenerii comerciali cât şi de securitatea financiară a clienţilor lor (din acelaşi
motive pentru care sunt interesaţi şi furnizorii de capital - cu excepţia acţionarilor -
11
aceasta deoarece în multe cazuri ei oferă capital în proporţii importante). În cazuri
particulare, relaţia dintre ofertant şi client poate fi de natură specială, de exemplu
atunci când cea mai mare parte din oferta companiei este direcţionată către un
singur client, analiza viabilităţii acelui client devenind extrem de importantă.
b) Clienţii au în mod tipic cea mai relaxată atitudine în legătură cu situaţia
financiară a partenerilor pe linia din amonte.
c) Angajaţii şi organizaţiile sindicale sunt orientate îndeosebi pe securitatea
locurilor de muncă şi negocierea salariilor, deci privesc prioritar viabilitatea pe
termen lung a firmei. Este evident că au nevoie de informaţii financiare în cadrul
negocierilor sau pentru a previziona niveluri VIIIItoare ale şomajului şi ale
salarizării.
3.3. Statul
În mod general cererea de informaţii financiare din partea statului poate
apare din diverse unghiuri:
asigurarea obiectivului creşterii veniturilor bugetare;
monitorizarea contractelor guvernamentale, de exemplu din prisma
profiturilor ce revin firmelor care furnizează produse sau servicii către stat
(evitarea acceptării unor preţuri care determină profituri anormale);
stabilirea preţurilor şi tarifelor la produsele şi serviciile publice (de
exemplu stabilirea preţului energiei electrice în funcţie de profitul normal al
producătorului şi / sau distribuitorului);
intervenţia statului în economie; de exemplu, statul poate interveni în
anumite industrii sau regiuni prin credite preferenţiale sau poate prelua
creditele unor firme falimentare.
3.4. Alţi utilizatori
12
a) Managementul firmei este în mod direct interesat de informaţiile
furnizate de analiza financiară. Conducerea firmei utilizează (ar trebui să utilizeze)
frecvent analiza propriilor rezultate şi performanţe financiare prin raportare la
situaţia industriei pentru a-şi localiza propria poziţie. Monitorizarea performanţelor
ramurii influenţează nivelul şi momentul investiţiilor, politica de achiziţii şi fuziuni
este fundamental bazată pe analiza financiară în contextul specificat al industriei şi
economiei naţionale. Firmele ţintă şi / sau potenţialii agresori se stabilesc într-o
bună măsură pe analiza financiară, chiar dacă factorii intuitivi sau emoţionale pot
avea şi ei o influenţă importantă.
b) Organizaţiile şi asociaţiile profesionale. Unul din scopurile acestora este
să reducă interferenţele statului în activităţile viabile şi să orienteze deciziile
guvernului către zonele cu dificultăţi (asociaţiile exportatorilor, industriaşilor,
asociaţiilor producătorilor agricoli etc.). De asemenea, sunt organizaţii
profesionale care acţionează în sensul impunerii profesiei respective (de exemplu:
contabilii, evaluatorii, analiştii financiari, consultanţii de plasament etc.) şi a
standardelor profesionale. Nu trebuie insistat prea mult pe importanţa pe care
contabilii şi evaluatorii o acordă continuităţii exploatării.
c) Analiştii şi consultanţii se regăsesc adesea în categoriile prezentate
anterior fie ca firme de consultanţă pentru furnizorii de capital, fie ca agenţii de
rating care produc şi furnizează informaţii economico - financiare. Această
categorie este cea care înţelege cel mai bine importanţa existenţei şi utilităţii
predicţiei falimentului, a analizei discriminante în general, dar şi limitele acestei
metode de analiză.
d) Auditorii. Orice judecată a auditorilor se sprijină pe continuitatea versus
non - continuitatea exploatării ca fundament al evaluării activelor şi datoriilor
firmei, IAS nr. 1 consideră continuitatea exploatării ca fiind "ipoteza contabilă
fundamentală". În mod indiscutabil analiza financiară în contextul considerării
13
probabilităţii de succes / insucces al firmei oferă informaţii valoroase pentru
aprecierea continuităţii exploatării.
e) Publicul are, în general, un interes modest pentru informaţiile
economico - financiare.
3.5. Conflicte care apar între diverşi utilizatori
Acţiunile mai multora din utilizatorii prezentaţi anterior au ca rezultat
redistribuirea bogăţiei între părţi. De exemplu:
Averea acţionarilor va scădea atunci când firma decide o achiziţie
importantă la un preţ prea ridicat. Managementul va sprijini o astfel de decizie
datorită faptului că firmele mari plătesc salarii mai ridicate managementului;
Plata unor dividende ridicate va mări averea acţionarilor dar va reduce
siguranţa creditorilor firmei;
Acţionarii firmelor producătoare de energie electrică vor avea o avere mai
mare dacă statul decide creşterea preţului pe KWH dar în acelaşi timp clienţii
vor fi nevoiţi să achite facturi mai scumpe pentru acelaşi consum de energie.
14
CAPITOLUL II.
ORGANIZAREA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A
ACTIVITĂŢII LA SC DUROTERM SRL
SC Duroterm SRL este o firmă cu capital privat, a cărei activitate principală
este efectuarea serviciilor în domeniul Tratamentelor Termice şi Termochimice.
SC Duroterm SRL a luat fiinţă la 1 mai 1999 ca urmare a derulării de către
SC FAUR SA a unui program propriu de restructurare, având la bază conceptul de
divizare şi separare a tuturor activităţilor sale colaterale. Astfel, după cum spune şi
sloganul firmei, Duroterm este o societate comercială tânără, dar cu o experienţă
de peste 33 de ani.
Firma a închiriat de la SC FAUR SA atât hala de tratament termic, cât şi
utilajele. Personalul care lucrează este preluat prin transfer de la FAUR şi are o
experienţă în domeniu de peste 20 de ani.
Directorul general al SC Duroterm SRL este inginer metalurg, specialitatea
Tratamente Termice. Acesta are o experienţă în domeniu de peste 30 de ani şi a
condus fosta secţie de Tratament Termic timp de 21 de ani. În perioada 1996-1999
a fost Directorul Calităţii la SC FAUR SA, perioadă în care a certificat Sistemul
Calităţii din întreprindere în conformitate ISO 9002 cu firma Germanische Lloyd,
a obţinut autorizaţia de către AFER a Fabricii de Locomotive şi autorizarea de
către OMCAS a Fabricii de Motoare, ambele făcând parte din SC FAUR SA.
15
Personalul firmei şi dotarea asigură clienţilor operaţii de tratament termic în
condiţii de calitate, la piese din oţel (orice marcă), fontă, aliaje pe bază de
aluminiu, alamă sau bronz.
II.1 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A S.C. DUROTERM S.R.L.
Organizarea, ca funcţie (atribut) al conducerii, cuprinde ansamblul
proceselor de management prin intermediul cărora se stabilesc şi se delimitează
procesele de muncă fizică, intelectuală şi componentele lor: mişcări, timp, operaţii,
sarcini precum şi gruparea acestora pe posturi, formaţii de muncă, compartimente
şi atribuirea lor personalului în funcţie de anumite criterii economice, tehnice,
sociale în vederea realizării în cele mai bune condiţii a obiectivelor previzionate.
În cadrul SC Duroterm SRL, organizarea se delimitează în două
componente:
- organizarea în ansamblu a firmei, concretizată în stabilirea structurii
organizatorice şi a sistemului informaţional, asigurându-se prin aceasta structura
firmei în funcţie de obiectivele pe care le va realiza. Această parte a funcţiei este
executată de către managementul superior (directorul general)
- organizarea principalelor componente, adică a funcţiunilor întreprinderii:
cercetare, producţie, comercial. Această parte se realizează de către managementul
mediu (directorii de compartimente) deoarece se ia în considerare specificul
procesului de execuţie şi volumul de muncă implicat.
1.1 Funcţionarea SC Duroterm SRL
Societatea este organizată sub forma unei societăţi cu răspundere limitată
cu asociat unic, fiind constituită prin actul de voinţă al acestuia. Asociatul unic, şi
16
în acelaşi timp, directorul general al SC Duroterm SRL, este domnul Dan Crăciun,
inginer metalurg, specialitatea Tratamente termice, fost Director al secţiei de
Tratament Termic la SC FAUR SA.
Preluând atât clădirea cât şi utilajele de la SC FAUR SA, pentru care
plăteşte chirie, sediul societăţii este în incinta complexului FAUR, la adresa Bd.
Basarabia, 256, sector 3, Bucureşti.
Activitatea principală este efectuarea serviciilor în domeniul Tratamentelor
Termice şi Termochimice. Pe lângă activitatea principală, firma are în obiectul de
activitate şi:
- executarea de piese turnate în coji obţinute cu modele uşor fuzibile
- piese matriţate după încălzirea prin inducţie cu curenţi de înaltă frecvenţă
(CIF)
- executarea de acoperiri metalice.
Întreprinderea are un capital social subscris de asociatul unic în valoare de
11.709.621 de lei, vărsat integral în numerar.
Asociatul unic exercită atribuţiile adunării generale existentă în cazul
societăţilor cu mai mulţi asociaţi. Acestea sunt:
- reprezintă conducerea întreprinderii, permiţând elaborarea şi exprimarea în
decizii şi hotărâri a voinţei sociale
- numeşte celelalte structuri ale firmei şi fixează limitele de competenţă ale
acestora
- exercită controlul asupra structurilor întreprinderii
- poate decide modificarea actului constitutiv al societăţii, în concordanţă cu
necesităţile ce decurg din scopul urmărit.
Directorului general îi revin următoarele obligaţii ce decurg din calitatea de
asociat unic:
- să aprobe Bilanţul contabil şi să stabilească repartizarea beneficiului unic
- să modifice actul constitutiv
Distribuirea dividendelor se face întotdeauna din beneficiul net.
17
Prin statut, asociatul unic este şi administratorul societăţii, ceea ce
presupune că tot el exercită atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie asupra
fondului de comerţ şi a celorlalte elemente ale activului, precum şi săvârşirea de
acte de conservare, administrare sau dispoziţie în legătură cu aceste bunuri.
În calitatea sa de administrator, directorul general are dreptul de reprezentare
a societăţii, exercitând toate acţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a
obiectului societăţii.
Administratorul răspunde pentru prejudiciile cauzate faţă de terţele
persoane. Răspunderea civilă intervine ori de câte ori administratorul cauzează un
prejudiciu. Administratorul răspunde penal în cazul săvârşirii unor fapte
considerate infracţiuni atât de către Codul Penal, cât şi de legile extrapenale care
conţin dispoziţii penale.
Rezervele care pot fi constituite de societate din beneficii, se împart în :
- rezerve legale
- rezerve statutare
- rezerve alte rezerve
Rezervele legale se constituie în limitele prevăzute în articolul 178 alineatul
(1) şi articolul 196 alineatul (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale republicată şi îndeplinesc, în subsidiar, funcţiile capitalului social în
raporturile cu creditorii.
Rezervele statutare se constituie cu o anumită destinaţie pentru acordarea
unor avantaje fondatorilor sau pentru alte motive.
Rezervele facultative (alte rezerve) se constituie, potrivit articolului 38 din
Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii nr. 82/1991 din profitul net rezultat
pe baza bilanţului. Acestea privesc fie realizarea de investiţii, fie desfăşurarea unor
activităţi de marketing sau pentru acoperirea unor pierderi din activul patrimonial
generate de împrejurări obiective care implică un anumit risc.
Din rezervele facultative nu se pot acoperi prejudiciile produse
patrimoniului social din cauza unor fapte culpabile ale administratorului.
18
Durata societăţii este nelimitată, cu condiţia respectării legilor în vigoare.
1.2. Structuri ale activităţii
Structura organizatorica in cadrul SC Duroterm SRL are doua mari părţi:
structura de conducere (funcţională) care reuneşte ansamblul
persoanelor, compartimentelor şi relaţiilor astfel constituite şi plasate astfel încât să
asigure condiţiile economice, tehnice şi de personal necesare desfăşurării
procesului de management şi execuţie
structura de producţie (operaţională) alcătuită din ansamblul
persoanelor, compartimentelor şi relaţiilor constituite pentru realizarea directă a
obiectului de activitate al întreprinderii
Persoanele din structura de producţie îndeplinesc funcţii de execuţie.
Acestea nu implica sarcini de coordonare a activităţii altor persoane. Persoanele ce
exercita o astfel de funcţie au sarcini de realizare directa, nemijlocita a unor
activităţii potrivit specificului postului ce-l ocupă.
Persoanele din structura de conducere îndeplinesc funcţia de conducere,
caracterizate prin competente mai largi, autoritate, responsabilitate şi include
atribuţii de coordonare a activităţii unui număr de executanţi.
In cadrul structurii de conducere, deosebim doua nivele ierarhice
reprezentate de managementul superior şi managementul inferior.
După cum reiese şi din capitolul anterior, conducerea şi administrarea
societăţii (managementul superior) sunt asigurate de către directorul general, dl.
Dan Crăciun.
Directorul general nu face parte din personal, dar, pentru a beneficia de
drepturi de asigurări sociale de stat, el a încheiat un contract de asigurare cu
19
Direcţia teritorială de muncă şi protecţie socială, vărsând lunar contribuţiile
datorate statului în baza acestui contract.
Directorul general organizează procesele de munca fizica şi intelectuala care
se desfăşoară in cadrul întreprinderii. Rezultatul se concretizează in delimitarea şi
definirea funcţiunilor întreprinderii şi a componentelor acestora: activităţi, atribuţii,
sarcini.
Managementul superior trebuie sa se adapteze permanent la obiectivele
întreprinderii şi la evoluţia mediului, analizând in timp util tendinţele,
oportunităţile şi constrângerile.
În directa subordine a directorului general, a cărui principală
responsabilitate o constituie organizarea în ansamblu a firmei, se află directorii
celor 4 compartimente principale ale firmei: compartimentul executiv,
compartimentul de marketing, compartimentul financiar-contabil şi
compartimentul de managementul calităţii, după cum rezultă şi din organigrama
societăţii aprobate de asociatul unic (prezentată în figura 1.1).
Directorii celor 4 compartimente (managementul inferior) au ca
responsabilitate organizarea principalelor funcţiuni ale întreprinderii: cercetare-
dezvoltare, comercială, de producţie, financiar-contabilă, de personal.
- funcţiunea de cercetare şi dezvoltare are drept menire generarea şi
implementarea progresului ştiinţifico-tehnic în întreprindere. Ea reuneşte
activitatea de planificare, organizare, concepţie tehnică şi investiţii în acest
domeniu. În cadrul SC Duroterm SRL, această funcţiune este asigurată de
managerul de proiectare.
- funcţiunea comercială asigură întreprinderea cu resursele materiale
necesare. Grupează activităţi din domeniul aprovizionării tehnico-materiale şi
comerţului.
În ceea ce priveşte aprovizionarea, întreprinderea îşi stabileşte necesarul de
materii prime, materiale, combustibil, energie, din ţară şi din import conform
termenelor de livrare stabilite, încheie contracte economice, efectuează recepţia.
20
În domeniul comercial, firma urmăreşte şi livrează produsele la termenele şi
conform clauzelor contractuale stabilite, prospectează pieţele, negociază şi încheie
contracte economice.
Managerul de marketing este cel responsabil pentru această funcţiune în
cadrul întreprinderii analizate.
- funcţiunea de producţie încorporează toate procesele prin care se
transformă obiectele muncii în servicii destinate clienţilor şi prin care se asigură
condiţiile tehnice şi materiale corespunzătoare. Aceste procese sunt: tratamentul
termic, programarea, lansarea şi urmărirea producţie (în tone piese tratate),
controlul tehnic de calitate, întreţinerea şi repararea utilajelor, transportul intern.
Funcţiunea este realizată de către managerul de calitate şi de către directorul de
marketing.
Organigrama SC DUROTERM SRL
Director general
Director executiv Manager marketing Director financiar Manager calitate
Dir.adj Manager Compart. Compart. Controlulexecutiv proiectare contractare contabil calităţii
Compart. proiectare Compart. Compart. Inspector tehnologică vânzări preţuri prot. muncii
Compart. proiectare Compart. Compart. Inspectorparametri aprovizionări salarizare PSI
Atelier tratament Compart. Compart. Inspector Atelier CIF imagine CASSA protecţia Atelier MUF mediului Atelier mentenanţă Compart. Responsabil metrologie personal
21
- funcţiunea financiar-contabilă cuprinde trei activităţi: financiară,
contabilă şi control financiar. În acest scop întreprinderea întocmeşte bugete de
venituri şi cheltuieli, situaţii financiare, asigură resursele necesare financiare şi
urmăreşte rambursarea creditelor, organizează contabilitatea şi inventariază
bunurile.
- funcţiunea de personal grupează activităţile care se referă la forţa de
muncă: planificarea personalului, formarea şi selecţionarea, încadrarea şi
evaluarea, motivarea şi perfecţionarea, promovarea şi protecţia personalului.
Ultimele două funcţiuni sunt asigurate de directorul financiar.
22
II.2 ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DEPARTAMENTULUI
FINANCIAR - CONTABIL LA S.C. DUROTERM S.R.L.
Rolul contabilităţii în cadrul întreprinderii şi obiectivul contabilităţii se
referă la următoarele activităţi:
- ţinerea la zi a conturilor
- înregistrarea şi gruparea informaţiilor monetare
- întocmirea situaţiilor periodice care descriu situaţia activelor, rezultatul
obţinut, mişcările în situaţiile financiare în vederea furnizării informaţiilor necesare
utilizatorilor pentru fundamentarea deciziilor.
Îndeplinirea acestui obiectiv are la bază utilizarea unei tehnici contabile care
asigură culegerea, prelucrarea, stocarea şi transmiterea informaţiilor financiar-
contabile.
Organizarea şi conducerea întreprinderii funcţionează în cadrul unui sistem
contabil.
Sistemul contabil al întreprinderii este constituit din ansamblul metodelor,
procedurilor, mecanismelor folosite pentru a reflecta rezultatul activităţii şi a
centraliza activitatea într-o manieră folositoare pentru fundamentarea deciziilor.
2.1 Structura Departamentului Financiar - Contabil
Realizarea obiectivelor sistemului contabil utilizează tehnici manuale sau
tehnici automate de calcul. Indiferent de tehnicile utilizate, sistemul contabil al
firmei necesită parcurgerea a trei etape:
- înregistrarea activităţii financiare
- clasificarea datelor
- centralizarea datelor
23
În prezent, cele 4 sub-compartimente ale departamentului financiar-contabil
sunt în directa subordine a directorului financiar.
Contabilii angajaţi de firmă cu carte de muncă nu au drept de semnătură,
neavând studii superioare, şi au ca sarcină ţinerea contabilităţii primare. Ei sunt
cei care trebuie să asigure parcurgerea completă a primelor două etape ale
sistemului contabil:
- înregistrarea activităţii financiare este etapa care are în vedere faptul că
sistemul contabil trebuie înregistreze cronologic şi sistematic activităţile
desfăşurate în întreprindere (tranzacţii). Aceste tranzacţii sunt înregistrate pe baza
documentelor justificative.
Angajaţii departamentului contabil întocmesc facturile, bonurile de consum,
notele de intrare-recepţie, completează Registrul de Casă şi fişele de magazie.
- clasificarea datelor este etapa în care datele sunt grupate pe categorii de
tranzacţii deoarece activitatea întreprinderii furnizează un volum mare de
informaţie, iar satisfacerea nevoii de informare a managerilor necesită gruparea
datelor.
Contabilii angajaţi se ocupă şi de plăţile şi de încasările prin bancă. Ordinele
de plată sunt transmise băncii prin Internet, întreprinderea având un sistem
informatic pentru relaţiile cu băncile executat în regie proprie.
Tot aceştia determină costul serviciilor executate, stabilind preţurile minime
şi maxime ce pot fi practicate, decizia aparţinând directorului executiv.
Societatea apelează la serviciile unui contabil autorizat, prin contract de
colaborare.
Acesta asigură parcurgere ultimei etape a sistemului contabil al
întreprinderii, şi anume centralizarea datelor. Aceasta este etapa în care utilizatorii
de informaţie contabilă intră în posesia informaţiei necesare în vederea
fundamentării deciziilor.
Acesta, pe baza documentelor înregistrate în contabilitatea primară,
întocmeşte situaţiile financiare prevăzute de lege:
24
- bilanţul
- contul de profit şi pierdere
- o situaţie care să reflecte modificările capitalurile proprii, altele decât
acelea provenind din tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuiri de
dividende către aceştia
- situaţia fluxurilor de numerar
- politicile contabile şi notele explicative
O altă atribuţie a acestuia este redactarea unor situaţii financiare care să se
adreseze nevoilor specifice de informare ale unor anumiţi utilizatori cum ar fi:
conducerea, băncile (în eventualitatea în care firma ar recurge la un împrumut
bancar), autorităţile (în eventualitatea unor parteneriate cu acestea), diverşi
parteneri de afaceri. Aceste informaţii sunt prezentate utilizatorilor sub formă de
liste, situaţii sau rapoarte.
- Situaţiile pentru conducere conţin informaţii care detaliază informaţia
contabilă oferită altor categorii de întreprinzători cu scopul de a asigura înţelegerea
de către manageri a poziţiei financiare a întreprinderii pentru fundamentarea
deciziilor.
- Situaţiile privind impozitele şi taxele sunt întocmite de întreprindere
potrivit cadrului legal în vigoare sub formă de declaraţii sau raportări şi conţin
informaţii referitoare la baza de calcul, algoritmul de calcul şi nivelul datoriilor
fiscale. Informaţiile privind aceste situaţii sunt analizate de organismele fiscale,
stabilindu-se la un moment dat creanţele fiscale ale bugetului faţă de întreprindere.
Printre aceste situaţii, sunt:
Declaraţie privind impozitele datorate de întreprindere
Declaraţie privind CAS
Declaraţie pentru contribuţiile la Fondul de Şomaj etc.
Tot expertul contabil acordă consultanţă contabilă conduceri.
25
În VIIIItor, societatea intenţionează angajarea cu carte de muncă a unui
contabil autorizat, în vederea unei legături mai strânse cu contabilitatea primară şi
pentru creşterea eficienţei departamentului financiar-contabil.
2.2 Întocmirea documentelor
În cadrul unităţii, documentele utilizate constituie un sistem unitar şi
raţional, care are la bază reguli precise cu privire la întocmirea, folosirea, circulaţia
şi evidenţa fiecărui document
Contabilitatea oferă informaţia necesară cunoaşterii căii parcurse de
fenomenele şi procesele economice (încasări, plăţi, vânzări, cumpărări etc.)
Un rol deosebit în asigurarea informaţiei financiar-contabile îl prezintă
registrele contabile care, indiferent de forma de contabilitate, facilitează
operaţiunile de înregistrare în conturi şi de verificare.
După întocmirea documentului primar justificativ (de către contabilitatea
primară), operaţiunea economică e înregistrată în Registru-Jurnal, apoi în registrul
Cartea Mare, obţinându-se astfel totalitatea conturilor utilizate de firmă. Prin
conturi, este posibilă întocmirea situaţiilor privind obligaţiile faţă de furnizori,
drepturile faţă de clienţi, situaţiei vânzărilor, situaţiilor cumpărărilor, situaţiei
disponibilităţilor băneşti.
Informaţia din conturi obţinută ca urmare a utilizării celor două registre este
completată cu informaţia oferită de Registrul Inventar, care confirmă cu existenţa
faptică a unor componente ale entităţii.
Registrele utilizate de întreprindere trebuie să fie şnuruite, parafate şi sigilate
potrivit cadrului legal în valoare.
Pe baza registrelor, expertul contabil (colaborator al întreprinderii)
întocmeşte lunar balanţa de verificare care regrupează totalitatea conturilor
utilizate. Pe baza balanţei de verificare, se întocmeşte bilanţul contabil odată cu
26
închiderea conturilor. De asemenea, balanţa de verificare stă la baza întocmirii
celorlalte situaţii financiare.
Informaţiile existente în situaţiile financiare sunt verificate cu ocazia
auditării acestora, efectuându-se modificările cerute odată cu închiderea lucrărilor
de întocmire a situaţiilor financiare.
Organizarea circulaţiei documentelor nu ridică probleme, singurul traseu
de mişcare al documentelor fiind cel dintre compartimentul financiar-contabil şi
compartimentul executiv.
Astfel, prin circulaţia fiecărui document într-o anumită ordine între cele
două compartimente, este eliminată reţinerea inutilă a lui în cadrul unui
compartiment, asigurându-se rezolvarea completă şi la timp a lui.
Pentru toate formularele folosite ca documente se organizează o evidenţă
operativă şi una contabilă, potrivit aceleiaşi metodologii ce stă la baza organizării
evidenţei bunurilor materiale.
În cursul exerciţiului financiar, documentele şi registrele de evidenţă
contabilă sunt păstrate în cadrul compartimentului financiar-contabil. La sfârşitul
exerciţiului, documentele şi registrele contabile sunt predate la arhiva societăţii.
În cazul registrelor contabile şi a documentelor justificative care au
calitatea de a proba relaţiile cu terţii, păstrarea lor în arhivă se face timp de 10 ani.
În cazul celorlalte documente justificative, acestea sunt păstrate timp de 3 ani.
Excepţie fac statele de salarii care se păstrează 50 de ani.
2.3 Forma de contabilitate
Organizarea materială şi formală a contabilităţii financiare presupune
utilizarea unor principii şi reguli metodologice proprii prin intermediul
documentelor justificative, registrelor contabile şi situaţiilor financiare. Toate
aceste componente reprezintă forma de contabilitate.
27
Societatea foloseşte forma de contabilitate informatică, reprezentând o
adaptare prin folosirea tehnicii electronice de calcul a formei de contabilitate pe
jurnale multiple.
Compartimentul financiar-contabil utilizează un program informatic propriu
al cărui ciclu contabil de prelucrare a datelor are la intrare, în calculator, formula
contabilă. Programul operează cu categorii specifice bazelor de date. Operaţiunile
cu au loc în întreprindere sunt prezentate sub forma tranzacţiilor grupate în
tranzacţii interne şi tranzacţii externe. Aceste tranzacţii se introduc în procesul de
prelucrare sub forma de înregistrări care au rolul de a corecta starea iniţială şi de a
o aduce la nivelul generat de operaţiunile desfăşurate.
Datele provenind din documentele justificative (înscrisuri care atestă
derularea operaţiunilor economice care constituie baza pentru înregistrările
contabile) sunt introduse în calculator de angajatul care realizează contabilitatea
primară.
Pe baza acestora, este editat Registrul-Jurnal, utilizat pentru înregistrarea
cronologică a operaţiunilor derulate de întreprindere. El conţine informaţii
referitoare la: numărul curent, explicaţii, simbol cont debitor/ creditor, sume
debitoare/ creditoare, total sume din perioada curentă, total sume cumulate.
Pe baza informaţiilor din Registru-Jurnal sunt editate Registrul Carte Mare
precum şi balanţele de verificare sintetice şi analitice, înainte şi după inventariere.
Cartea Mare asigură înregistrarea sistematică a informaţiei contabile prin
intermediul conturilor. În editarea acestui registru de către programul informatic
sunt reţinute informaţiile referitoare la: numărul din Registru-Jurnal, data operaţiei
din documentul justificativ, data operaţiei din Registru-Jurnal, suma şi dezvoltarea
acestuia pe conturi corespondente debitoare, respectiv conturi corespondente
creditoare.
Balanţele de verificare (provizorie şi definitivă) se întocmesc pentru a
corecta eventualele erori produse ca urmare a neînregistrării complete a
operaţiunilor economice.
28
Conform articolului 23 din Legea Contabilităţii 82/91, atât contabilul angajat
cu carte de muncă, cât şi cel care lucrează cu convenţie civilă, folosiţi de firmă şi
care utilizează sistemul informatic au obligaţia de a asigura respectarea normelor
contabile, stocarea, păstrarea sub forma suporţilor tehnici şi controlul datelor
înregistrate în contabilitate.
Această formă de contabilitate are următoarea schemă de prelucrare: (figura
1.2)
Forma de contabilitate
Inventariere Documente justificative
Registru-Jurnal Înregistrare cronologică
Înregistrare Jurnale
Înregistrare sistematică
Carte Mare
Centralizare şi verificare
Balanţă
Sintetizare
Bilanţ Contabil
29
II.3 EVOLUŢIA ACTIVITĂŢII S.C. DUROTERM S.R.L.
Sc Duroterm SRL îşi are practic originea în anul 1968, prin înfiinţarea
secţiei de Tratament Termic în cadrul Uzinelor 23 August Bucureşti. Activitatea
secţiei consta în operaţii de tratament termic, în special de tipul:
- tratamente termice aplicate fontelor
- căliri cu CIF (curenţi de înaltă tensiune)
- reveniri, recoaceri, detensionări la ansamble sudate
După 1990, Uzinele 23 August şi-au schimbat denumirea în Uzinele FAUR,
ulterior devenind societate pe acţiuni, sub denumirea de SC FAUR SA (capital
integral de stat).
În anul 1999, ca urmare a derulării de către SC FAUR SA a unui program
propriu de restructurare, a luat fiinţă la 1.5.1999, SC Duroterm SRL, cu capital
integral privat, subscris de directorul fostei secţii de tratament termic.
Iniţial, societatea nou-creată închiria toate utilajele de la FAUR, având ca
activitate principală operaţii de tratamente termice. La cele existente deja la secţia
de tratamente FAUR, s-au adăugat următoarele:
- carbonitrurări în gaz
- căliri cu CMF şi CIF pe instalaţii de 8000 Hz şi 500000 Hz
- căliri în baie de sare, pentru scule din oţel rapid
- brunare
În ultimii 3 ani, societatea a realizat investiţii masive de 1,3 miliarde care
constau în pavilionul administrativ, amenajări şi utilaje noi sau cumpărate sau
executate în regie proprie de către firmă.
Printre cele mai moderne achiziţii, se numără utilajele tip Degussa –
Germania, cu ajutorul cărora se execută carburări în atmosferă controlată cu ciclul
termic şi termochimic condus automat cu ajutorul unui computer produs de firma
PROCESS ELECTRONOCS – Germania.
30
Tot ca urmare a investiţiilor moderne, firma execută şi:
- normalizări şi căliri în atmosferă controlată pe cuptoare, produse de un
computer
- proiectare şi execuţie de utilaje metalurgice (în special cuptoare de
tratament termic).
Din 2000, societatea are şi activitate comercială, provenind din vânzarea
unor mărfuri cum ar fi: axe cardarice, lanţ cu plăcuţe vidie, deget cu pastilă vidie,
ciocane pentru burat, roţi dinţate etc. Veniturile din vânzarea mărfurilor ating cifra
de 1 miliard lei anual.
În perioada de raportare 2001 - 2003, SC Duroterm SRL prezintă
următoarele date referitoare la activitatea desfăşurată:
ELEMENTE 2001 2002 2003
I. ACTIVE IMOBILIZATE 122.100.869 122.527.418 152.688.388
1. Imobilizări necorporale 5.064.255 4.603.644 4.143.033
2. Mijloace fixe nete 72.954.164 73.728.974 91.865.215
3. Terenuri 100.132 167.487 267.619
4. Imobilizări financiare 43.982.318 44.027.313 56.412.521
II. ACTIVE CIRCULANTE 139.510.456 168.986.370 205.380.152
II.1. STOCURI 36.041.488 29.102.878 27.589.242
1. Materii prime, materiale 32.002.847 9.486.887 12.997.333
2. Producţie în curs 3.971.075 19.552.129 14.521.452
3. Produse finite, semifabricate 1.025 524
4. Mărfuri 59.816 46.577 52.413
5. Alte stocuri 7.750 16.260 17.520
II.2 CREANŢE 88.327.855 129.831.207 163.054.529
1. Furnizori - debitori 1.191.317 7.276.158 2.546.125
2. Clienţi 72.065.396 84.247.328 110.254.254
3. Alte creanţe 15.071.142 38.307.721 50.254.150
II.3. DISPONIBILITĂŢI şi Titluri de plasament 15.141.113 10.052.285 14.736.381
TOTAL ACTIV 261.611.325 291.513.788 358.068.540
31
ELEMENTE 2001 2002 2003
I. CAPITAL PROPRIU 13.840.692 30.494.527 34.962.963
1. Capital social 11.709.621 11.709.621 11.709.621
2. Rezerve 136.676 1.606.163 1.705.468
3. Fonduri proprii 1.994.395 17.178.743 21.547.874
II. DATORII - TOTAL 247.770.633 261.019.261 323.105.577
II.1. Credite pe termen lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829
CAPITAL PERMANENT 128.335.637 132.021.116 154.876.792
II.2. OBLIGAŢII CURENTE 79.275.688 159.492.672 203.191.748
1. Furnizori 38.984.544 36.890.318 60.254.251
2. Creditori 7.394.001 4.498.658 2.682.623
3. Alte obligaţii 86.897.143 118.103.696 140.254.874
TOTAL PASIV 261.611.325 291.513.788 358.068.540
SC Duroterm SRL a preluat prin transfer personalul de la SC FAUR SA –
secţia tratamente termice. S-au preluat 55 de angajaţi, prin restructurare au rămas
38, la sfârşitul anului 1999 ajungându-se la 41 salariaţi. În anii următori, personalul
nu a suferit variaţii prea mari, înregistrându-se 42 de salariaţi la finele anului 2000
şi 43 la finele lunii noiembrie 2001. Numărul colaboratorilor externi a scăzut de la
19 în 1999, la 9 în 2000, la 6 în 2001. Din cei 43 de salariaţi, 34 sunt muncitori
calificaţi, restul ocupând funcţii de conducere în cadrul compartimentelor.
Rata lichidităţii financiare caracterizează capacitatea de rambursare
instantanee a datoriilor, ţinând cont de încasările existente. Deşi teoria Economică
apreciază corespunzătoare o rata a lichidităţii financiare mai mare de 0,3,
scadentele relativ îndepărtate ale datoriilor pe termen scurt (conform facturilor) fac
ca acest indicator sa aibă o valoare normala in cadrul DUROTERM.
Creşterea productivităţii muncii intr-o proporţie superioara faţă de creşterea
numărului de salariaţi reprezintă un aspect favorabil, relevând rezultatul
preocupării conducerii pentru organizarea muncii şi producţiei.
32
Rata rentabilităţii economice exprimă capacitatea activului investit de a
degaja un profit. Acest raport trebuie sa fie cat mai mare posibil. Faptul ca
raportul este supraunitar, trebuie apreciat favorabil.
Rata rentabilităţii financiare exprima rentabilitatea neta de dobânzi şi de
impozit a activului economic investit. Raportul trebuie comparat cu rata dobânzii
de pe piaţa monetara. In cazul întreprinderii analizate (158% faţă de 40 – 45%),
plasarea excedentului de trezorerie in investiţii reprezintă o soluţie excelenta.
Raportul profit la 1 leu cifra de afaceri exprima eficienta globala a
întreprinderii, respectiv capacitatea de a realiza profit şi de a rezista concurentei.
Raportul este analizat in funcţie de sectorul de activitate al întreprinderii.. SC
Duroterm SRL se înscrie in limitele normale ale indicatorului pentru industria
metalurgica.
Viteza de rotaţie a stocurilor in zile indica valori foarte mici faţă de cele
acceptate de teoria şi practica economică. Pot chiar apărea întreruperi de activitate
in cazul unor disfuncţionalităţi in aprovizionarea stocurilor. .
33
CAPITOLUL III.
ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PE BAZĂ DE BILANŢ
Gestiunea financiară este funcţia care are ca principal obiectiv pe acela de a
furniza întreprinderii, la momentul oportun, fondurile necesare exploatării şi
dezvoltării sale, asigurând, în acelaşi timp, rentabilitatea operaţiunilor cărora le
sunt afectate fondurile sale.
A realiza analiza financiară pentru o întreprindere înseamnă a efectua studiul
său la un moment dat pentru a obţine o sinteză a situaţiei financiare ce va permite
previziunea evoluţiei întreprinderii în VIIIItor.
Această analiză financiară se realizează pornind de la tipuri de date:
date obiective;
date subiective.
Datele obiective sunt, în principal, oferite de contabilitate.
III.1. CÂMPUL DE APLICARE AL ANALIZEI FINANCIARE
O reprezentare sintetică, a diferitelor contexte în care se orientează analiza
financiară, permite aprecierea varietăţii domeniilor de intervenţie a analiştilor
financiari
34
ORIENTAREA ANALIZEI
În Vederea Luării Deciziilor De Gestiune
În Vederea Realizării Obiectivului De Informare
Diagnostic Intern
Analiza financiară în serviciul previziunii datorită aportului informaţiilor pentru:
elaborarea de planuri operaţionale (plan de investiţii de finanţare);
elaborarea de previziuni bugetare.
Informaţia financiară, element al comunicării interne de întreprindere (informaţia difuzată salariaţilor de către conducere)
Analiza financiară în serviciu controlului intern:
pentru a urmări realizările;
pentru a confrunta previziunile şi realizările.
Informaţia financiară în cadrul relaţiilor sociale din întreprindere (informarea membrilor consiliului de administraţie, intervenţia experţilor).
Analiza financiară pentru luarea unei decizii de partenerii externi:
Bănci: studierea dosarelor de creditare;
Investitori: pregătirea deciziei de investiţii;
Puterea publică: studiul unei cereri de subvenţii;
Puterea judiciară: proceduri de redresare judiciară;
Parteneri angajaţi într-o negociere în vederea unei fuziuni, absorbţii etc.;
Furnizori: aprecierea oportunităţii unui credit;
Clienţii: aprecierea oportunităţii unei întreprinderi pe o piaţă importantă.
Informaţia financiară - element al politicii de comunicare externă a întreprinderii:
În privinţa pieţei financiare şi a investitorilor potenţiale;
În privinţa marelui public.
Informaţia financiară - material utilizat de presa financiară.
Analiza financiară - suport al unor studii statistice (globale sau sectoriale) - realizate de bănci sau de alte organisme specializate.
Analiza financiară - suport pentru evaluarea titlurilor de valoare emise de întreprindere.
35
III.2. ANALIZA FINANCIARĂ INTERNĂ, PREGĂTIREA ŞI
CONTROLUL DECIZIILOR DE GESTIUNE
În primul rând, concluziile furnizate de analiza financiară intervin, în mod
curent, în procesele de elaborare, evaluare şi de control a deciziilor de gestiune.
Trei exemple pot ilustra o asemenea contribuţie. Aprecierea capacităţii de
finanţare a întreprinderii permite evaluarea compatibilităţii nevoilor legate de un
proiect de investiţii, cu suma resurselor deja procurate de către întreprindere sau
susceptibile de a fi obţinute prin împrumut sau creştere de capital.
Punerea în evidenţă a relaţiei dintre progresia vânzărilor, autofinanţare şi
nevoile de finanţare legate de ciclul de exploatare permit aprecierea efectelor pe
care un plan de dezvoltare comercială poate să le producă asupra echilibrului
financiar al întreprinderii.
Analiza retrospectivă a alocărilor şi resurselor serveşte ca suport pentru
elaborarea de proiecte şi de previziuni relative la planul de investiţii şi de
finanţare.
În al doilea rând, analiza financiară furnizează indicatori sau documente
sintetice care permit urmărirea şi controlul intern al anumitor operaţiuni.
Analiza financiară contribuie, în al treilea rând, la stabilirea unor tablouri de
bord care apelează cel mai adesea la rate financiare.
Indicatorii săi permit o confruntare şi punerea în evidenţă a eventualelor
ecarturi între realizările, observabile, ale întreprinderii pe o perioadă dată sau la un
moment dat şi obiectivele pe care managerii întreprinderii le pot realiza. Astfel, se
poate face o paralelă între valorile prevăzute şi valorile obţinute pentru anumite
rate, previziuni ale alocărilor şi ale resurselor bugetului de investiţii şi ale
operaţiunilor financiare, cu alocările şi cu resursele efectiv constatate.
36
III.3. RECURGEREA LA ANALIZA EXTERNĂ DE CĂTRE
PARTENERII ÎNTREPRINDERII
În pregătirea anumitor decizii ale partenerilor externi ai întreprinderii, se
poate, de asemenea, să se pună accent pe indicaţiile furnizate de analiza financiară.
Ilustrarea cea mai clasică a acestui tip de aplicaţie este furnizată de
procedurile pe care băncile le utilizează pentru a studia cererile de credit care le
sunt adresate. Dacă diverse variabile extrafinanciare sunt luate în mod curent în
calcul (de exemplu situaţia personală a proprietarilor întreprinderii), instrumentele
de diagnostic financiar joacă un rol esenţial în analizarea cererii de creditare.
Studiul întreprinderii, într-o optică de analiză financiară, vizează, de
asemenea, ansamblul partenerilor foarte diversificaţi.
Managerii recurg adesea la analiza financiară pentru a se lămuri asupra
deciziilor de achiziţionare sau de cesiune a valorilor mobiliare.
Administraţiile centrale de stat sau locale utilizează asemenea demersuri
pentru a studia dosarele întreprinderilor ce solicită anumite ajutoare.
Tribunalele se apleacă, mai ales, asupra indicaţiilor furnizate de analiza
financiară pentru a evalua posibilităţile de redresare ale unei întreprinderi aflate în
dificultate.
În fine, diagnosticul financiar constituie un mijloc indispensabil într-o
expertiză sau într-o negociere ce vizează estimarea valorii întreprinderii sau a
titlurilor sale cu ocazia unei fuziuni, unei concesii, a unei absorbţii, a unei
introduceri în bursă, a unei previziuni sau a unei naţionalizări cu indemnizaţie.
37
III.4. DESCRIEREA CONTABILĂ. SITUAŢIA NETĂ
Analiza financiară are ca obiectiv determinarea rentabilităţii, riscului şi, în
fine, a valorii întreprinderii. Sursele de date pentru analiza financiară sunt
reprezentate de documentele contabile de sinteză, adică de bilanţ, contul de
rezultate (Contul de Profit şi Pierderi - 121) şi de anexele la bilanţ.
Bilanţul apare ca o sursă de informaţii indispensabilă în măsura în care
permite evidenţierea structurii la termen şi structura funcţională a alocărilor şi a
resurselor acumulate de întreprindere.
Bilanţul patrimonial contabil permite evaluarea valorii fondurilor proprii a
acţionarilor, în funcţie de principiile contabile.
Bilanţul contabil serveşte ca bază pentru elaborarea bilanţului
financiar. Anumite retratări sunt, totuşi, necesare pentru a efectua un mai just
discernământ legat de realitatea financiară a întreprinderii; utilitatea sa rezidă în
principal din lectura care este efectuată şi din punerea în evidenţă a conceptelor
financiare indispensabile pentru supravieţuirea întreprinderii.
4.1. Structura Activului
În prezentările normalizate ale bilanţului, activul este aranjat într-o ordine
care ţine cont de:
lichiditatea fiecărui element, adică de durata necesară pentru
transformarea în monedă în condiţii normale de utilizare ( de exemplu: un an şi
mai mult pentru activele imobilizate, mai puţin de un an pentru activele circulante;
de locul pe care fiecare element îl ocupă n ciclurile de investiţii şi de
exploatare.
Lista principalelor rubrici ale activului, în modelul unui bilanţ în sistemul
prescurtat, este următoarea:
Imobilizări necorporale;
Imobilizări corporale;
Imobilizări financiare;
Stocuri;
38
Avansuri şi aconturi;
Creanţe;
Valori mobiliare şi de plasament;
Disponibilităţi.
4.2. Structura Pasivului
În privinţa structurii pasivului, acesta permite, de asemenea, punerea în
evidenţă a duratei şi a originii resurselor, grupate, ale întreprinderii.
Schema care urmează reia prezentarea adoptată de sistemul prescurtat pentru
pasiv:
Capitaluri proprii;
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
Datorii pe termen lung;
Datorii furnizori;
Datorii fiscale;
Datorii sociale.
4.3. Situaţia Netă (Activul Net Contabil)
Diferenţa dintre activ şi ansamblul datoriilor constituie noţiunea de activ net
contabil, care reprezintă valoarea contabilă a fondurilor proprii. Această noţiune
este cel mai adesea înlocuită cu cea a capitalurilor proprii.
Activul net reprezintă dimensiunea financiară a întreprinderii şi intervine în
diagnosticarea solvabilităţii, adică în scopul estimării capacităţii întreprinderii de a
face faţă angajamentelor sale împreună cu actualele sale active.
Nr. crt.
Denumire 2001 2002 2003Indici %
02/01 03/02
1 TOTAL ACTIV 261.611.325 291.513.788 358.068.540 111,43 122,83
2 DATORII - TOTAL 247.770.633 261.019.261 323.105.577 105,35 123,79
3 Situaţia Netă 13.840.692 30.494.527 34.962.963 220,33 114,65
39
Situaţia Netă = Total Activ - Total Datorii
4.4. Bilanţul în mari posturi
Prezentarea bilanţului în mari posturi este următoarea:
ACTIV = ALOCĂRI PASIV = RESURSE
Activ Imobilizat
Resurse Stabile
- Capitaluri Proprii
- Datorii pe Termen Mediu şi Lung
Activ Circulant
- Stocuri
- Creanţe
- Disponibilităţi
Resurse pe Termen Scurt
- Datorii Furnizori, Fiscale şi Sociale
Un bilanţ comprimat în mari posturi se citeşte atât vertical, cât şi orizontal:
Vertical:
Activul reprezintă alocările fondurilor întreprinderii după natura lor,
adică afectarea resurselor;
Pasivul reprezintă resursele întreprinderii şi originea lor: resurse proprii
şi resurse externe.
Astfel, în finanţe, datorii furnizori constituie resurse în sensul în care ele
reprezintă şi credit furnizor.
Din cele afirmate mai sus rezultă următoarea egalitate de bază:
Orizontal:
În partea de sus a bilanţului (activul imobilizat, resursele stabile) se
reflectă structura financiară a întreprinderii prin durabilitatea elementelor pe cale le
cuprinde;
Partea de jos a bilanţului (activul circulant, resursele pe termen scurt)
reflectă, dimpotrivă, conjunctura, respectiv ciclul de activitate.
40
ALOCĂRI = RESURSE
BILANŢUL SIMPLIFICAT
ELEMENTE 2001 2002 2003
I. ACTIVE IMOBILIZATE 122.100.869 122.527.418 152.688.388
1. Imobilizări necorporale 5.064.255 4.603.644 4.143.033
2. Mijloace fixe nete 72.954.164 73.728.974 91.865.215
3. Terenuri 100.132 167.487 267.619
4. Imobilizări financiare 43.982.318 44.027.313 56.412.521
II. ACTIVE CIRCULANTE 139.510.456 168.986.370 205.380.152
II.1. STOCURI 36.041.488 29.102.878 27.589.242
1. Materii prime, materiale 32.002.847 9.486.887 12.997.333
2. Producţie în curs 3.971.075 19.552.129 14.521.452
3. Produse finite, semifabricate 1.025 524
4. Mărfuri 59.816 46.577 52.413
5. Alte stocuri 7.750 16.260 17.520
II.2 CREANŢE 88.327.855 129.831.207 163.054.529
1. Furnizori - debitori 1.191.317 7.276.158 2.546.125
2. Clienţi 72.065.396 84.247.328 110.254.254
3. Alte creanţe 15.071.142 38.307.721 50.254.150
II.3. DISPONIBILITĂŢI şi Titluri de plasament 15.141.113 10.052.285 14.736.381
TOTAL ACTIV 261.611.325 291.513.788 358.068.540
I. CAPITAL PROPRIU 13.840.692 30.494.527 34.962.963
1. Capital social 11.709.621 11.709.621 11.709.621
2. Rezerve 136.676 1.606.163 1.705.468
3. Fonduri proprii 1.994.395 17.178.743 21.547.874
II. DATORII - TOTAL 247.770.633 261.019.261 323.105.577
II.1. Credite pe termen lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829
CAPITAL PERMANENT 128.335.637 132.021.116 154.876.792
II.2. OBLIGAŢII CURENTE 79.275.688 159.492.672 203.191.748
1. Furnizori 38.984.544 36.890.318 60.254.251
2. Creditori 7.394.001 4.498.658 2.682.623
3. Alte obligaţii 86.897.143 118.103.696 140.254.874
TOTAL PASIV 261.611.325 291.513.788 358.068.540
41
III.5. FONDUL DE RULMENT
Fondul de Rulment constituie una dintre noţiunile cele mai vechi şi mai
banalizate ale analizei financiare. Formularea sa conservă traseul originii sale în
practica afacerilor; cu câtva timp în urmă fondul de rulment desemna "fondurile de
casă" ale antreprenorilor, respectiv suma disponibilităţilor necesare pentru a
asigura continuitatea plăţilor curente.
Noţiunea de fond de rulment a suscitat numeroase definiţii. Dintre toate
definiţiile fondului de rulment în literatura financiară., rămân a fi discutate şi
confruntate patru noţiuni, printre cele mai curente, ceea ce va conduce la
supremaţia analitică a noţiunii de fond de rulment net sau permanent, singura cere
prezintă un caracter real, semnificativ.
5.1. Fondul de Rulment Brut
Noţiunea de Fond de Rulment "Brut" (Total sau Economic) corespunde
pur şi simplu sumelor valorilor de rulment, adică elementelor de activ circulant.
Acestea din urmă sunt, într-adevăr, susceptibile de a fi transformate în monedă,
într-un interval mai mic de un an, şi de a suferi astfel, o reînnoire, respectiv o
rotaţie.
Nr. crt.
Denumire 2001 2002 2003Indici %
02/01 03/02
1 Stocuri 36.041.488 29.102.878 27.589.242 80,75 94,80
2 Creanţe 88.327.855 129.831.207 163.054.529 146,99 125,59
3 Disponibilităţi 15.141.113 10.052.285 14.736.381 66,39 146,60
4 Active Circulante 139.510.456 168.986.370 205.380.152 121,13 121,54
42
Fond de Rulment Brut = Activ Circulant = Stocuri + Creanţe + Disponibilităţi
5 FRB 139.510.456 168.986.370 205.380.152 121,13 121,54
5.2. Fondul de Rulment Net
Fondul de rulment net este cel care prezintă un caracter real, semnificativ. El
se calculează după relaţiile:
Această noţiune poate fi comentată la două niveluri:
a) dacă se ţine cont de elementele din partea de sus a bilanţului, ea
reprezintă excedentul capitalurilor permanente asupra activelor imobilizate nete şi,
drept consecinţă, partea capitalurilor permanente care poate fi afectată finanţării
activelor circulante
b) dacă se iau în calcul elementele din partea de jos a bilanţului, FRN
reprezintă excedentul activelor circulante lichide într-un interval mai mic de un an
asupra datoriilor pe termen scurt exigibile într-un interval mai mic de un an.
Nr. crt.
Denumire 2001 2002 2003Indici %
02/01 03/02
1 Capital Permanent 128.335.637 132.021.116 154.876.792 102,87 117,31
2 Active Imobilizate 122.100.869 122.527.418 152.688.388 100,35 124,62
3 FRN 6.234.768 9.493.698 2.188.404 152,27 23,05
4 Active Circulante 139.510.456 168.986.370 205.380.152 121,13 121,54
5 Datorii Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748 119,67 127,40
6 FRN 6.234.768 9.493.698 2.188.404 152,27 23,05
Un FRN pozitiv se apreciază ca fiind marja de securitate a societăţii, adică
surplusul de surse permanente, degajat de ciclul de finanţare a investiţiilor care
poate fi utilizat pentru finanţarea alocărilor ciclice. Dintre componentele fondului
de rulment, FRN are cea mai mare importanţă din punct de vedere operaţional.
43
Fond de Rulment Net = Capitaluri Permanente - Active Imobilizate = Activ Circulant - Datorii pe Termen Scurt
După cum se observă FRN creşte cu 52,27 % în 2002 faţă de 2001, dar
scade cu 76.95 % în 2003 faţă de 2002. Totuşi, faptul că FRN este pozitiv indică
faptul că întreprinderea are o marjă de securitate financiară.
5.3. Fondul de Rulment Propriu
Această noţiune se defineşte astfel:
Fondul de rulment propriu măsoară excedentul capitalurilor proprii asupra
activelor imobilizate. El permite, deci, aprecierea autonomiei de care
întreprinderea face dovadă în materie de finanţare a investiţilor sale.
Nr. crt.
Denumire 2001 2002 2003Indici %
02/01 03/02
1 Capitaluri Proprii 13.840.692 30.494.527 34.962.963 220,33 114,65
2 Active Imobilizate 122.100.869 122.527.418 152.688.388 100,35 124,62
3 FRP -108.260.177 -92.032.891 -117.725.425 85,01 127,92
4 FRN 6.234.768 9.493.698 2.188.404 152,27 23,05
5 Datorii Termen Lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829 88,67 118,11
6 FRP -108.260.177 -92.032.891 -117.725.425 85,01 127,92
După cum se observă FRP este negativ, adică întreprinderea nu dispune de
autonomie în materie de finanţare a investiţiilor sale.
5.4. Fondul de Rulment Străin
Această noţiune nu va fi menţionată decât în măsura în care ea prezintă un
interes analitic extrem de restrâns, deoarece ea ne propune nouă denumire pentru
datoriile cu termen de scadenţă mai mare de un an.
44
Fond de Rulment Propriu = Capitaluri Proprii - Active Imobilizate = FRN - Datorii pe Termen Lung
Nr. crt.
Denumire 2001 2002 2003Indici %
02/01 03/02
1 Capitaluri Proprii 128.335.637 132.021.116 154.876.792 102,87 117,31
2 Capitaluri Proprii 13.840.692 30.494.527 34.962.963 220,33 114,65
3 FRS 114.494.945 101.526.589 119.913.829 88,67 118,11
4 FRN 6.234.768 9.493.698 2.188.404 152,27 23,05
5 FRP -108.260.177 -92.032.891 -117.725.425 85,01 127,92
6 FRS 114.494.945 101.526.589 119.913.829 88,67 118,11
Un FRS pozitiv semnifică faptul că echilibrul din partea de sus a bilanţului
se realizează pe seama datorilor financiare pe care întreprinderea le contractează.
După cum se observă FRN pozitiv se obţine în totalitate pe baza FRS, care
este suficient de mare pentru a acoperi FRP negativ.
5.5. Semnificaţia financiară a Fondului de Rulment
Pe plan analitic, FRN furnizează două tipuri de informaţii complementare:
abordat prin prisma părţii de jos a bilanţului, FRN furnizează un
element important de apreciere a condiţiilor de echilibru financiar;
abordat prin prisma părţii de sus a bilanţului, FRN arată modalităţile
de finanţare a investiţiilor corporale, necorporale şi financiare cumulate ale
întreprinderii.
Înţelegerea FRN prin intermediul părţii de jos a bilanţului se poate exprima
prin relaţia:
45
Fond de Rulment Străin = Capitaluri Permanente - Capitaluri Proprii = FRN - FRP
Fond de Rulment Net = Activ Circulant - Datorii pe Termen Scurt
Deci, activele circulante reprezintă lichidităţi potenţiale într-un interval mai
mic de un an, adică intrări de fonduri datorate:
realizării stocurilor;
încasării (recuperării) creanţelor pe termen scurt;
conservării unor încasări (disponibilităţi).
În privinţa datoriilor pe termen scurt, acestea reprezintă exigibilităţi
potenţiale pe un interval mai scurt de un an, datorită ajungerii la scadenţă a
angajamentelor subscrise de întreprindere.
Trei ipoteze pot fi avute în vedere în ceea ce priveşte ajustarea între activele
circulante şi datoriile pe termen scurt:
1. Active Circulante = Datorii Termen Scurt Fondul de Rulment Net =0
2. Active Circulante > Datorii Termen Scurt Fondul de Rulment Net >0
3. Active Circulante < Datorii Termen Scurt Fondul de Rulment Net <0
Ipoteza 1: AC = DTS FRN =0
Ipoteza unei maturităţi comparabile a activelor circulante şi a datoriilor pe
termen scurt, ne conduce la posibilitatea constituirii unei marje de securitate care
are rolul de a apăra întreprinderea împotriva incidentelor pe care le-ar putea întâlni
în realizarea activelor sale circulante.
Ipoteza 2: AC > DTS FRN >0
În acest caz, se consideră efectiv un excedent al lichidităţilor potenţiale pe
termen scurt (active circulante) aspra exigibilităţior potenţiale pe termen scurt
(datorii pe termen scurt), ceea ce reiese din schema următoare:
Active ImobilizateCapitaluri Permanente
FRN
Active Circulante Datorii pe Termen Scurt
O asemenea situaţie poate fi percepută ca fiind semnalul unei ajustări
favorabile în termen de solvabilitate, în timp ce întreprinderea este în măsură a face
faţă scadenţelor sale şi de a dispune de un "stoc-tampon" de lichidităţi potenţiale
46
destinate a face faţă unor ipoteze defavorabile în ceea ce priveşte realizarea
activelor sale circulante.
Ipoteza 3: AC < DTS FRN < 0
În acest caz, lichidităţile potenţiale nu acoperă în mod global exigibilităţile
potenţiale, iar dificultăţile sunt previzibile în termenii echilibrului financiar.
Concluzii:
Un FRN pozitiv este un semn favorabil în termeni de solvabilitate;
Un FRN nul traduce o tensiune asupra lichidităţii şi corespunde unei
fragilităţi a întreprinderii în termeni de solvabilitate;
Un FRN negativ evidenţiază dificultăţi pentru întreprindere în
materie de solvabilitate, cu excepţia intervenţiilor corectoare printr-o
ameliorare a stabilităţii financiare.
Pentru întreprinderea analizată, după cum se observă FRN este pozitiv,
deci este un semn favorabil în termeni de solvabilitate.
47
III.6. NEVOIA DE FOND DE RULMENT
Procesul exploatării solicită deţinerea de active care determină o
constrângere din punct de vedere al finanţării.
Activitatea comercială şi de producţie reclamă deţinerea de stocuri,
acordarea de credite clientelei, conform uzanţelor de reglementare.
Alocările (utilizările) ciclice corespund elementelor de finanţare, ţinând cont
de natura activităţii curente, precum şi de constrângeri de mediu şi de piaţă.
Pe de altă parte, procesul exploatării angajează, de asemenea, resurse
financiare cu titlu de credite primite de la furnizori cu ocazia operaţiunilor de
aprovizionare cu bunuri sau servicii.
În aceste condiţii, se poate considera diferenţa dintre alocări şi resurse
ciclice ca fiind măsura poverii de finanţat specifică implicată de activitatea
curentă.
Aceasta va fi suma care este, în general, desemnată sub numele de nevoia de
fond de rulment (NFR).
Alocările (nevoile) Ciclice sau de exploatare cuprind, în principal,
următoarele elemente:
stocuri;
avansuri şi aconturi plătite;
creanţe clienţi.
Resursele Ciclice sau de exploatare regrupează:
avansuri şi aconturi încasate;
datorii furnizori;
48
Nevoia de Fond de Rulment = Alocări Ciclice - Resurse Ciclice = (Stocuri + Creanţe) - DTS
datorii fiscale şi sociale.
Nr. crt.
Denumire 2001 2002 2003Indici %
02/01 03/02
1 Stocuri 36.041.488 29.102.878 27.589.242 80,75 94,80
2 Creanţe 88.327.855 129.831.207 163.054.529 146,99 125,59
3 Datorii Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748 119,67 127,40
4 NFR 45.093.655 -558.587 -12.547.977 -1,24 2.246,38
5 NFR - -45.652.242 -11.989.390
Nevoia de fond de rulment din anul 2001, de 45.093.655 mii lei, se
interpretează ca un surplus de nevoi temporare, în raport cu resursele temporare.
Un asemenea rezultat se poate aprecia ca fiind normal atâta timp cât este rezultatul
unei politici de investiţii privind creşterea de finanţare a ciclului de exploatare.
Nevoia de fond de rulment din anul 2002, de -558.587 mii lei, se
interpretează ca fiind un surplus de resurse ciclice, în raport cu nevoile ciclice.
În anul 2003, nevoia de fond de rulment este de - 12.547.977 mii lei, ceea ce
artă un surplus foarte mare de resurse ciclice, în raport cu nevoile ciclice.
6.1. Nevoia de Fond de Rulment de Exploatare
În întreprinderile industriale, nevoile de exploatare sunt superioare
resurselor de exploatare. De aceea, apare o nevoie de finanţare, numită nevoie de
fond de rulment se exploatare care trebuie să fie asigurată.
Dimpotrivă, întreprinderile ce realizează distribuirea produselor au, în
general, resurse de exploatare superioare nevoilor de exploatare. Ele degajă
resurse nete de finanţare.
Aceasta se explică prin faptul că aceste întreprinderi sunt plătite în mod
curent de către clienţii lor, în timp ce ele obţin de la furnizorii lor intervale de plată
49
NFR expl. = = (Stocuri + Creanţe expl.) - DTS expl.
importante. Deci creditele - clienţi sunt neglijabile, în timp ce datoriile furnizori
sunt ridicate.
6.2. Nevoia de Fond de Rulment în Afara de Exploatării
Aceasta decurge din operaţiuni în afara exploatării sau aciclice (achiziţii sau
vânzări de imobilizări)
Nevoile în afara exploatării cuprind:
diverse creanţe (în special creanţe asupra imobilizărilor.
Resursele în afara exploatării cuprind:
datorii diverse, în special datorii privind imobilizările.
Dacă nevoile în afara exploatării sunt superioare datoriilor în afara
exploatării, vom avea de-a face cu nevoi în afara exploatării pe care trebuie să le
finanţăm.
Dacă resursele în afara exploatării sunt superioare nevoilor nete în afara
exploatării, vom avea resurse nete în afara exploatării
Nevoile şi resursele în fond de rulment în afara exploatării sunt mult mai
dificil de prevăzut, decât nevoile şi resursele în fond de rulment de exploatare.
Evoluţia lor este foarte variabilă în timp.
50
NFR af. expl = Creanţe af. expl. - DTS af. expl.
III.7. TREZORERIA
Confruntarea dintre alocări şi resurse corespunzătoare operaţiunilor
financiare pe termen scurt permite definirea "situaţiei de trezorerie" sau mai simplu
trezoreria.
În cazul cel mai general:
Întreprinderea are nevoie de disponibilităţi pentru a face faţă exigibilităţilor
pe termen scurt.
O altă formulă de calcul este:
Dacă disponibilităţile sunt superioare concursurilor bancare de trezorerie,
trezoreria netă va fi pozitivă. În cazul invers ea este negativă
Un alt calcul conduce la acelaşi rezultat, dar ne indică cum se poate ameliora
trezoreria netă:
Trezoreria Netă creşte dacă:
fondul de rulment creşte;
sau dacă nevoia de fond de rulment scade.
Trezoreria Netă scade dacă:
51
Trezoreria = Alocări de trezorerie - Resurse de trezorerie
Trezoreria Netă = Disponibilităţi - Concursuri bancare de trezorerie
Disponibilităţi = Valori mobiliare de plasament + Conturi la bănci + Casa
Trezoreria Netă = Fondul de Rulment - Nevoia de Fond de Rulment
fondul de rulment se diminuează;
sau dacă nevoia de fond de rulment creşte.
7.1. Stabilirea relaţiei fundamentale a trezoreriei
Relaţia fundamentală a trezoreriei poate fi construită pornind de la
dezvoltarea egalităţii:
Activ = Activ Imobilizat (AI) + Alocări Ciclice (AC) + Alocări de Trezorerie (AT)
Pasiv = Capitaluri Permanente(CP) + Resurse Ciclice(RC) + Resurse de Trezorerie(RT)
Egalitatea dintre activ şi pasiv se mai poate scrie:
(CP + RC + RT) - (AI + AC + RT) = 0
(CP - AI) + (RC - AC) + (TR - AT) = 0
FRN - NFR - T = 0
7.2. Semnificaţia relaţiei fundamentale a trezoreriei
Ipoteza 1. T > 0 FRN > NFR, această primă configuraţie posibilă
corespunde situaţiei în care fondul de rulment net este suficient de mare pentru a
asigura nu numai finanţarea stabilă a ciclului de exploatare, dat şi o trezorerie
suficientă care să permită deţinerea de valori disponibile sau efectuarea de
plasamente; capitalurile permanente sunt atunci într-o sumă suficientă pentru a
asigura finanţarea stabilă.
Ipoteza 2. T < 0 FRN < NFR, dacă trezoreria este negativă, aceasta se
datorează faptului că nevoia în fond de rulment nu poate fi în totalitate finanţată
prin resurse pe termen mediu şi lung. Întreprinderea este, în acest caz, tributară
resurselor de trezorerie (m ai ales de origine bancară), pentru a asigura cel puţin
52
ACTIV = PASIV
ACTIV - PASIV = 0
T = FRN - NFR
pentru o parte, acoperirea nevoilor de finanţare pe care le implică ciclul de
exploatare.
Ipoteza 3. T = 0 FRN = NFR, dacă se obţine cazul unei egalităţi
aritmetice stricte între fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment, o asemenea
ipoteză nu poate fin menţionată decât pentru memorie. O asemenea practică a
"trezorerie zero" apără într-adevăr întreprinderea contra riscurilor simetrice pe cale
le constituie, pe de o parte, sterilizarea lichidităţilor durabile, iar, pe de altă parte,
dependenţa de "furnizori de fonduri" pe termen scurt.
În cazul întreprinderii analizate trezorerie este:
Nr. crt.
Denumire 2001 2002 2003Indici %
02/01 03/02
1 FRN 6.234.768 9.493.698 2.188.404 152,27 23,05
2 NFR 45.093.655 -558.587 -12.547.977 -1,24 2.246,38
3 TN -38.858.887 10.052.285 14.736.381 -25,87 146,60
4 TN - 48.911.172 4.684.096
După cum se observă în anul 2001, trezoreria este negativă, de -38.858.887
mii lei nevoia în fond de rulment nu poate fi în totalitate finanţată prin resurse pe
termen mediu şi lung.
În anul 2002, trezoreria creşte spectaculos la 10.052.285 mii lei, ceea ce
arată că, în urma activităţii desfăşurate, se degajă un excedent de finanţare, care
creşte în 2003 la 14.736.381 mii lei.
53
CAPITOLUL IV.
ANALIZA CONTULUI DE REZULTATE
Contul de rezultate transpune activitatea întreprinderii. El înregistrează
fluxurile, adică suma bunurilor, serviciilor sau banilor care intră (fluxuri de intrare)
sau care ies (fluxuri de ieşire) din întreprindere în timpul unei perioade
considerate.
Dacă bilanţul înregistrează stocurile privite în sens larg, adică cantităţile
acumulate de bunuri, creanţe şi datorii etc., în schimb contul de rezultate
înregistrează fluxurile.
IV.1. PREZENTAREA CONTULUI DE REZULTATE
(PROFIT ŞI PIERDERE)
Contul de rezultate (de profit şi pierdere) grupează cheltuielile şi veniturile
exerciţiului. El poate fi reprezentat:
fie în două coloane: cheltuieli şi pierderi, venituri şi profit.
fie în listă - această a doua prezentare pune în evidenţă diferite rezultate:
rezultat de exploatare, rezultat curent, rezultat excepţional, rezultat brut şi net.
1.1. Cheltuielile
Cheltuielile sunt divizate în mai multe categorii:
1. Cheltuieli de Exploatare:
costul mărfurilor vândute;
materii prime şi materiale consumabile;
combustibil, energie, apă;
alte cheltuieli materiale;
54
lucrări şi servicii executate de terţi;
impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
salarii personal;
asigurări şi protecţia socială;
amortizări şi provizioane.
2. Cheltuieli Financiare:
creanţe imobilizate;
titluri de plasament;
diferenţe de curs valutar;
alte cheltuieli financiare;
amortizări şi provizioane
3. Cheltuieli Excepţionale
din operaţii de gestiune;
din operaţii de capital;
amortizări şi provizioane excepţionale.
1.2. Veniturile
Veniturile cuprind:
1. Venituri de Exploatare:
vânzări de mărfuri;
producţia vândută;
producţia stocată;
producţia imobilizată;
subvenţii de exploatare;
alte venituri de exploatare;
venituri din provizioane privind exploatarea.
2. Venituri Financiare
55
CA = Vânzări de mărfuri + Producţia vândută
titluri şi creanţe imobilizate;
titluri de plasament;
diferenţa de curs valutar;
alte venituri financiare;
provizioane financiare.
3. Venituri Excepţionale
din operaţii de gestiune;
din operaţii de capital;
provizioane excepţionale.
1.3. Rezultatul Net
Rezultatul net este egal cu diferenţa dintre venituri pe de o parte şi cheltuieli,
participarea salariaţilor la profit, şi impozitul pe profit, pe de altă parte. Acesta este
rezultatul care face legătura dintre contul de rezultate şi bilanţ.
56
Rezultatul Net = Venituri - Cheltuieli - Participarea salariaţilor la profit - Impozitul pe profit
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE SIMPLIFICAT
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Venituri din vânzarea mărfurilor 8.503.868 10.231.412 12.214.541
2. Producţia vândută 136.050.096 256.522.379 290.125.142
3. Cifra de afaceri 144.553.964 266.753.791 302.339.683
4. Venituri din prod. stocată 4.007.190 2.807.653 1.063.062
5. Venituri din prod de imobilizări 0 0 0
6. Producţia exerciţiului 140.057.286 259.330.032 291.188.204
7. Venituri din subvenţii de exploatare 0 0 0
8. Alte venituri din exploatare 356.805 4.850.176 5.461.584
9. Venituri din provizioane din exploatare 0 1.303.440 1.254.150
I. VENITURI DIN EXPLOATARE 148.917.959 275.715.060 310.118.479
10. Cheltuieli privind mărfurile 3.296.085 3.151.458 5.125.142
11. Ch. cu mat. prime şi mat. consumabile 39.970.307 38.772.942 42.880.272
12. Cheltuieli cu energia şi apa 348.237 557.124 652.152
13. Alte cheltuieli materiale 22.143.958 13.182.452 15.254.025
15. Cheltuieli materiale - total 62.462.502 52.512.518 58.786.449
16. Ch. cu lucrări şi servicii executate de terţi 62.765.810 141.452.887 152.141.541
17. Ch. impozite, taxe şi vărsăminte asimilate 2.135.819 158.035 251.425
18. Cheltuieli cu remuneraţiile personalului 6.951.348 8.482.306 11.210.338
19. Ch. privind asigurările şi protecţia socială 1.407.150 2.733.889 4.025.124
20. Cheltuieli cu personalul - total 8.358.498 11.216.195 15.235.462
21. Alte cheltuieli de exploatare 2.005.228 20.240 251.025
22. Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele 32.294.655 22.202.291 23.125.245
II. CHELTUIELI DE EXPLOATARE 173.318.597 230.713.624 254.916.289
III. REZULTATUL DIN EXPLOATARE -24.400.638 45.001.436 55.202.190
23. Venituri Financiare 37.090.373 23.037.910 27.149.700
24. Cheltuieli Financiare 12.022.713 41.352.130 50.241.125
IV. Rezultatul Financiar 25.067.660 -18.314.220 -23.091.425
V. REZULTAT CURENT 667.022 26.687.216 32.110.765
57
25. Venituri Excepţionale 2.585.877 1.150.056 1.254.025
26. Cheltuieli Excepţionale 519.384 15.688.436 21.025.251
VI. REZULTATUL EXCEPŢIONAL 2.066.493 -14.538.380 -19.771.226
VII. REZULTATUL BRUT 2.733.515 12.148.836 12.339.539
27. Impozitul pe profit 0 4.799.052 3.084.885
VIII. REZULTATUL NET 2.733.515 7.349.784 9.254.654
IV.2. SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE
Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori care reflectă rezultatele
parţiale economico-financiare ale activităţii unei firme. Calcularea lor în trepte
permite aprecierea modului de gestionare a întreprinderii şi a rezultatelor
activităţii.
Sursa principală pentru calcului SIG, în România este Contul de Profit şi
Pierdere. Spre deosebire de România, în alte ţări (de exemplu Franţa) pentru
întreprinderile mari este obligatorie întocmirea unei anexe la bilanţul contabil
denumită tabloul soldurilor intermediare de gestiune. Soldurile intermediare de
gestiune prezentate în acest document permit lărgirea gamei indicatorilor de
performanţă prin folosirea unor solduri apropiate de cele utilizate de către
contabilitatea naţională.
Ca metode şi procedee de analiză a soldurilor intermediare de gestiune se
menţionează:
indicii cu bază fixă şi în lanţ;
ritmurile cu bază fixă şi în lanţ;
metoda ratelor;
metoda substituirilor în lanţ.
Analiza soldurilor intermediare de gestiune se prezintă în tabelul următor:
58
59
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)
2002
(mii lei)
2003
(mii lei)
Indici (%)
02/01 03/02
1. Vânzări de mărfuri (ct.707) 8.503.868 10.231.412 12.214.541 120,31 119,38
2. (-) Costul mărfurilor vândute (ct.607) 3.296.085 3.151.458 5.125.142 95,61 162,63
3. (=) Marja comercială (A) 5.207.783 7.079.954 7.089.399 135,95 100,13
4. Producţia vândută (ct.701,702,703,704,705,706,708) 136.050.096 256.522.379 290.125.142 188,55 113,10
5. (+) Producţia stocată (ct.71) 4.007.190 2.807.653 1.063.062 70,07 37,86
6. (+) Producţia imobilizată (ct..72) 0 0 0 0 0
7. (=) Producţia exerciţiului (B) 140.057.286 259.330.032 291.188.204 185,16 112,28
8. Producţia exerciţiului 140.057.286 259.330.032 291.188.204 185,16 112,28
9. (+) Marja comercială 5.207.783 7.079.954 7.089.399 135,95 100,13
10.(-) Consumul de la terţi (ct.600,601,602,603,604,605,606,608,61,61)
125.228.312 193.965.405 210.927.990 154,89 108,75
11. (=) Valoarea adăugată (C) 20.036.757 72.444.581 87.349.613 361,56 120,57
12. Valoarea adăugată 20.036.757 72.444.581 87.349.613 361,56 120,57
13. (+) Subvenţii pentru exploatare (ct.74) 0 0 0 0 0
14. (-) Impozite şi taxe (ct.63) 2.135.819 158.035 251.425 7,40 159,09
15. (-) Cheltuieli cu personalul (ct.64) 8.358.498 11.216.195 15.235.462 134,19 135,83
16. (=) Excedent brut al exploatării (D) 9.542.440 61.070.351 71.862.726 639,99 117,67
17. Excedent brut al exploatării 9.542.440 61.070.351 71.862.726 639,99 117,67
18. (+) Venituri din provizioane de exploatare (ct.781) 0 1.303.440 1.254.150 0 96,22
19. (+) Alte venituri din exploatare (ct.758) 356.805 4.850.176 5.461.584 1.359,34 112,61
59
Nr. crt
IndicatoriIndici (%)
02/01 03/02
20. (-) Cheltuieli privind amortizările şi provizioanele (ct.681) 32.294.655 22.202.291 23.125.245 68,75 104,16
21. (-) Alte cheltuieli din exploatare (ct.65) 2.005.228 20.240 251.025 1,01 1.240,24
22. (=) Rezultatul exploatării (E) -24.400.638 45.001.436 55.202.190 -184,43 122,67
23. Rezultatul exploatării -24.400.638 45.001.436 55.202.190 -184,43 122,67
24. (+) Venituri financiare (ct.76) 37.090.373 23.037.910 27.149.700 62,11 117,85
25. (-) Cheltuieli financiare (ct.66) 12.022.713 41.352.130 50.241.125 343,95 121,50
26. (=) Rezultatul curent (F) 667.022 26.687.216 32.110.765 4.000,95 120,32
27. Venituri excepţionale (ct.77) 2.585.877 1.150.056 1.254.025 44,47 109,04
28. (-) Cheltuieli excepţionale (ct.67) 519.384 15.688.436 21.025.251 3.020,59 134,02
29. (=) Rezultatul excepţional (G) 2.066.493 -14.538.380 -19.771.226 -703,53 135,99
30. Rezultatul curent 667.022 26.687.216 32.110.765 4.000,95 120,32
31. (+)Rezultatul excepţional 2.066.493 -14.538.380 -19.771.226 -703,53 135,99
32. (=) Rezultatul brut (H) 2.733.515 12.148.836 12.339.539 444,44 101,57
33. Rezultatul brut 2.733.515 12.148.836 12.339.539 444,44 101,57
34. (-) Impozit pe profit 0 4.799.052,00 3084885 0 64,28
35 (=) Rezultatul net al exerciţiului (I) 2.733.515 7.349.784 9.254.654 268,88 125,92
60
2.1. Marja Comercială
Marja comercială este un indicator specific activităţii de comerţ desfăşurate
de către întreprindere şi exprimă, în esenţă, suma adaosului comercial aferent
vânzărilor de mărfuri.
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1. Vânzări de mărfuri (ct.707) 8.503.868 10.231.412 12.214.541 120,31 119,38
2. (-) Costul mărfurilor vândute (ct.607) 3.296.085 3.151.458 5.125.142 95,61 162,63
3. (=) Marja comercială 5.207.783 7.079.954 7.089.399 135,95 100,13
Se constată o creştere a marjei comerciale cu 35,95 % în 2002 faţă de 2001,
creştere datorată creşterii vânzărilor de mărfuri şi scăderii costului mărfurilor
vândute.
În 2003 nivelul marjei comerciale este aproape egal cu cel din 2002, datorită
creşterii costului mărfurilor vândute într-un ritm superior vânzărilor de mărfuri.
2.2. Producţia Exerciţiului
Producţia exerciţiului reflectă volumul total de activitate al unei perioade.
Calculată anual, ea permite o comparaţie pe o perioadă lungă sau cu alte
întreprinderi.
Producţia exerciţiului:
caracterizează întreprinderile industriale care fabrică produse;
reflectă întreaga activitate productivă a perioadei, adică ceea ce
întreprinderea a fabricat şi a vândut, ceea ce a fabricat şi a rămas în stoc (producţia
stocată), precum şi ceea ce a fabricat pentru ea însăşi (producţia imobilizată).
Se compară adesea rata de creştere a producţiei din anul n-1 faţă de anul n
cu rata inflaţiei din aceeaşi perioadă pentru a determina rata de creştere reală a
producţiei.
Marja Comercială = Vânzări de mărfuri - Costul mărfurilor vândute
61
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1.Producţia vândută (ct.701,702,703,
704,705,706,708))136.050.096 256.522.379 290.125.142 188,55 113,10
2. (+) Producţia stocată (ct.71) 4.007.190 2.807.653 1.063.062 70,07 37,86
3. (+) Producţia imobilizată (ct.72) 0 0 0 0,00 0,00
4. (=) Producţia exerciţiului 140.057.286 259.330.032 291.188.204 185,16 112,28
Se constată o creştere a producţiei exerciţiului cu 85,16 % în 2002 faţă de
2001, situaţie datorată în principal producţiei vândute.
În 2003, producţiei exerciţiului creşte cu 12,28 % faţă de 2002, situaţie
datorată creşterii producţiei vândute.
2.3. Valoarea Adăugată
Valoarea adăugată reprezintă plusul de valoare rezultat din activitatea de
producţie şi de comercializare a întreprinderii.
Consumul intermediar grupează aprovizionările de bunuri şi servicii din
exterior, precum şi cheltuielile externe.
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1. Producţia exerciţiului 140.057.286 259.330.032 291.188.204 185,16 112,28
2. (+) Marja comercială 5.207.783 7.079.954 7.089.399 135,95 100,13
3.(-) Consumul de la terţi (ct.600,601,
602,603,604,605,606,608,61,61)125.228.312 193.965.405 210.927.990 154,89 108,75
4. = Valoarea Adăugată 20.036.757 72.444.581 87.349.613 361,56 120,57
Valoarea Adăugată = Marja Comercială + Producţia Exerciţiului - Consumul Intermediar
Producţia Exerciţiului = Prod. Vândută + Prod. Stocată + Prod. Imobilizată
62
La întreprinderea analizată valoarea adăugată a crescut cu 261,56 % în 2002
faţă de 2001, creştere datorată în principal creşterii producţiei exerciţiului şi a
marjei comerciale, care acoperă creşterea consumului de la terţi.
În 2003, valoarea adăugată a crescut cu 20,57 % faţă de 2002, creştere
datorată creşterii producţiei exerciţiului şi menţinerii marjei comerciale, care
acoperă creşterea mică a consumului de la terţi.
Corelând creşterea valorii adăugate cu evoluţia producţia exerciţiului şi a
marjei comerciale se constată mărirea gradului de prelucrare a resurselor
consumate procurate de la terţi în 2002 ţi micşorarea acestuia în 2003
În 2002: 361,56 > 185,16 + 135,95
În 2003: 120,57 < 112,23 + 100,13
Se calculează rata de variaţie a valorii adăugate, în raport cu exerciţiul
precedent:
Această rată de creştere este de 72,34 % în 2002 faţă de 2001 şi de 17,06 %
în 2003 faţă de 2002.
Pentru o caracterizare mai exactă a valorii adăugate se recomandă
determinarea gradului de integrare pe verticală a activităţii întreprinderii pe baza
relaţiei:
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)
1. Vânzări de mărfuri 8.503.868 10.231.412 12.214.541
2. Producţia vândută 136.050.096 256.522.379 290.125.142
3. Cifra de afaceri 144.553.964 266.753.791 302.339.683
4. Valoarea Adăugată 20.036.757 72.444.581 87.349.613
5. Gradul de Integrare 13,86 % 27,16 % 28,89 %
IVA > IPE + IMC
63
În cazul întreprinderii analizate gradul de integrare pe verticală a fost de
13,86 % în 2001, de 27,16 % în 2002 şi de 28,89 % în 2003. Creşterea gradului de
integrare pe verticală s-a înregistrat ca urmare a realizării cu forţe proprii a unor
activităţi complementare.
Majorarea gradului de integrare a activităţii poate avea o influenţă
importantă asupra rentabilităţii pe termen scurt, dar poate mări riscul din
exploatare pe termen lung, prin faptul că antrenează şi o creştere a cheltuielilor fixe
ale întreprinderii (ca urmare a investiţiilor pentru realizarea acelor activităţi).
Există două semnificaţii ale valorii adăugate:
1. Semnificaţia Deductivă
a) VA scade: proasta vânzare sau aprovizionări mai importante sau mai
scumpe (întreprinderea face concurenţă furnizorilor lor);
b) VA creşte: creşterea vânzărilor sau aprovizionări mai puţin importante,
sau mai scumpe);
c) VA stabilă: o bună adecvare între politicile de fabricaţie şi vânzare şi
politică de aprovizionare.
2. Semnificaţia Adiţională
Din egalitatea contabilă de bază: Venituri = Cheltuieli + rezultat, se poate,
de asemenea, defini valoarea adăugată într-o manieră adiţională, corespunzătoare
întrebări următoare: de cine este adăugată valoarea în întreprindere ?
Valoarea Adăugată = Marja Comercială - Consumul Intermediar + Producţia Exerciţiului
Politica comercială(de pieţe), politica
de producţie
Politica de aprovizionare
64
Răspunsul posibil de formulat este:
de factorul muncă;
de factorul capital;
de stat, în calitate de furnizor de infrastructură.
Contribuţia fiecăruia dintre aceşti factori este judecată prin remunerarea sa:
factorul muncă - cheltuieli de personal;
factorul capital - economic - amortizări, cheltuieli cu provizioane,
beneficii puse în rezervă (imobilizări);
- financiar - propriu - dividende;
- străin - cheltuieli financiare;
factorul stat - impozite şi taxe.
2.4. Excedentul (Deficitul) Brut de Exploatare
Excedentul (Deficitul) Brut de Exploatare semnifică fluxul potenţial de
disponibilităţi degajat de ciclul de exploatare al întreprinderii.
E.B.E trebuie să permită:
plata cheltuielilor financiare;
plata dividendelor;
plata impozitelor şi taxelor;
rambursarea împrumuturilor contractate;
asigurarea creşterii întreprinderii.
E.B.E este un indicator de rentabilitate economică şi este egal cu diferenţa
dintre venituri şi cheltuieli de exploatare în afara amortizării şi cheltuielile
financiare.
În acest sens, el este util un comparaţii inter-întreprinderi deoarece nu se
ţine cont nici de politica de investiţii (amortizări), nici de politica financiară
(cheltuieli financiare).
Excedentul Brut de Exploatare = Valoarea Adăugată + Subvenţii de exploatare - - Impozite şi taxe - Cheltuieli cu personalul
65
Acesta reprezintă, de asemenea, finanţarea generată de exploatare
deoarece toate veniturile şi cheltuielile de exploatare în amonte de acest sold sunt
încasabile sau plătibile, pe când amortizările şi provizioanele, precum şi reluările
asupra provizioanelor, în aval, nu vor fi plătibile sau încasabile (ci numai
calculabile).
Esenţial pentru finanţarea întreprinderii este ca activitatea desfăşurată să
genereze capacitate de autofinanţare ceea ce se poate verifica prin intermediul
excedentului brut de exploatare.
E.B.E se determină pornind de la valoarea adăugată (V.A.), deducând
cheltuielile de personal, precum şi impozitele şi taxele. Dacă se elimină
remunerarea factorului muncă (cheltuieli cu personalul) şi a statului (impozite şi
taxe) rămâne deci remunerarea factorului capital.
E.B.E trebuie să permită întreprinderii să ramburseze datoriile sale şi să
plătească cheltuielile sale financiare, să investească (investiţii de menţinere
datorate amortizărilor, investiţii de creştere datorită beneficiilor puse în rezervă).
E.B.R trebuie, de asemenea, să permită plata dividendelor cuvenite
acţionarilor.
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1. Valoarea Adăugată 20.036.757 72.444.581 87.349.613 361,56 120,57
2. (+) Subvenţii de Exploatare 0 0 0 0,00 0,00
3. (-) Impozite şi taxe (ct.63) 2.135.819 158.035 251.425 7,40 159,09
4. (-) Cheltuieli cu personalul (ct.64) 8.358.498 11.216.195 15.235.462 134,19 135,83
5. (=) Excedentul Brut de exploatare 9.542.440 61.070.351 71.862.726 639,99 117,67
În cazul întreprinderii analizate, E.B.E. a înregistrat o creştere cu 51.527.911
mii lei în 2002 faţă de 2001, adică o creştere cu 539,99 %. Această situaţie s-a
datorat faptului că valoarea adăugată a crescut într-un ritm mult mai rapid decât
cheltuielile cu personalul, iar impozitele şi taxele au scăzut.
66
În anul 2003, E.B.E. a crescut cu 10.792.375 mii lei, adică cu 17,67 %,
situaţie datorată creşterii valorii adăugate într-un ritm mult mai rapid decât
cheltuielile cu personalul şi cheltuielilor cu impozitele şi taxele.
După cum se observă E.B.E. este pozitiv şi a crescut foarte mult, ceea ce
semnifică că întreprinderea generează capacitate de autofinanţare şi permite
întreprinderii să-şi ramburseze datoriile, să-şi plătească cheltuielile financiare, să
investească şi să permită plata dividendelor.
E.B.E. se poate determina şi pe baza relaţiei:
Veniturile monetare din exploatare sunt formate din:
veniturile din vânzări;
subvenţii de exploatare.
Cheltuielile monetare de exploatare sunt formate din acele categorii de
cheltuieli care presupun plăţi imediate sau la termen (consumurile provenind de la
terţi, cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate şi cheltuieli cu
personalul). Nu se include în cheltuielile monetare din exploatare cheltuielile cu
amortizarea şi provizioanele.
2.5. Rezultatul Exploatării
Acest rezultat este independent de politica financiară a întreprinderii.
Acesta trebuie să fie pozitiv, deoarece reprezintă rezultatul pentru care
întreprinderea a fost creată.
Constituie un bun criteriu de comparaţii între întreprinderi pentru că el caracterizează
performanţele comerciale şi industriale, în afara incidenţei politicii financiare.
Excedentul Brut de Exploatare = Venituri monetare - Cheltuieli monetare din exploatare din exploatare
Rezultatul Exploatării = E.B.E. + Alte Ven. de Exploatare - - Ch. cu amortizările şi provizioanele - Alte Ch. de Exploatare
67
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1. Excedentul Brut de exploatare 9.542.440 61.070.351 71.862.726 639,99 117,67
2. (+) Ven. din proviz. de expl (ct.781) 0 1.303.440 1.254.150 0 96,22
3. (+) Alte ven. din exploatare (ct.758) 356.805 4.850.176 5.461.584 1.359,34 112,61
4. (-) Ch. amortiz. şi proviz (ct.681) 32.294.655 22.202.291 23.125.245 68,75 104,16
5. (-) Alte ch. din exploatare (ct.65) 2.005.228 20.240 251.025 1,01 1.240,24
6. (=) Rezultatul exploatării (E) -24.400.638 45.001.436 55.202.190 -184,43 122,67
După cum se observă în anul 2001 întreprinderea a înregistrat un rezultat
negativ, respectiv o pierdere de 24.400.638 mii lei, pierdere datorată în principal
cheltuielilor cu amortizarea care sunt foarte mari.
În anul 2002, s-a înregistrat un rezultat pozitiv, de 45.001.436 mii lei,
datorat creşterii excedentului brut de exploatare şi scăderii cheltuielilor cu
amortizările şi provizioanele.
În anul 2003, s-a înregistrat o creştere de 10.200.754 mii lei, respectiv cu
22,67 %, creştere datorată creşterii excedentului brut de exploatare care a crescut
într-un ritm mai rapid decât cheltuielile cu amortizările şi provizioanelor.
2.6. Rezultatul Curent
Acest rezultat ţine cont de politica financiară a întreprinderii. El este
important pentru analiştii financiari.
El constituie sinteza operaţiunilor curente, ordinare, ale întreprinderii în opoziţie cu
operaţiunile excepţionale. Compararea lui cu rezultatul exploatării demonstrează (probează)
politica financiară a întreprinderii.
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1. Rezultatul exploatării (E) -24.400.638 45.001.436 55.202.190 -184,43 122,67
2. (+) Venituri financiare (ct.76) 37.090.373 23.037.910 27.149.700 62,11 117,85
3. (-) Cheltuieli financiare (ct.66) 12.022.713 41.352.130 50.241.125 343,95 121,50
Rezultatul Curent = Rezultatul Exploatării + Ven. Financiare - Ch. Financiare
68
4. (=) Rezultatul current (F) 667.022 26.687.216 32.110.765 4.000,95 120,32
După cum se observă, în anul 2001, rezultatul curent este pozitiv şi se obţine
pe baza rezultatului financiar pozitiv care este suficient de mare pentru a acoperi
pierderea din exploatare.
În anul 2002, rezultatul curent creşte foarte mult, şi se obţine un rezultat
pozitiv de 26.687.216 mii lei, rezultat datorat creşteri rezultatului exploatării care
acoperă, de această dată, pierderea financiară.
În anul 2003, rezultatul curent creşte cu 5.423.549 mii lei, adică cu 20,32 %,
creştere datorată creşterii rezultatului exploatării care acoperă pierderea financiară.
2.7. Rezultatul Excepţional
Acesta merită o aprofundare, fiind destul de semnificativ: de exemplu;
importante cheltuieli excepţionale antrenate de restructurarea întreprinderii.
Se regăsesc în acest indicator, de asemenea cesiuni de imobilizări ale întreprinderii
(reflectând politica de investiţii), ca şi dificultăţile financiare cu care aceasta se confruntă,
ştiindu-se că cesiunile sunt generatoare de trezorerie şi permit, într-o oarecare măsură,
combaterea dificultăţilor mai mult sau mai puţin durabile.
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1. Venituri excepţionale (ct.77) 2.585.877 1.150.056 1.254.025 44,47 109,04
2. (-) Cheltuieli excepţionale (ct.67) 519.384 15.688.436 21.025.251 3.020,59 134,02
3. (=) Rezultatul excepţional (G) 2.066.493 -14.538.380 -19.771.226 -703,53 135,99
După cum se observă, în anul 2001 se înregistrează un rezultat excepţional
pozitiv, de 2.066.493 mii lei. În anul 2002 se înregistrează un rezultat excepţional
negativ de -14.538.380 mii lei, pierdere datorată cheltuielilor excepţionale foarte
mari faţă de veniturile excepţionale. În anul 2003 rezultatul excepţional negativ
Rezultatul Excepţional = Venituri Excepţionale - Cheltuieli Excepţionale
69
creşte la -19.771.226 mii lei, adică cu 35,99 %, pierdere datorată creşterii
cheltuielilor excepţionale.
2.8. Rezultatul Brut
Rezultatul brut reprezintă rezultatul întreprinderii înainte de impozitare.
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1. Rezultatul curent 667.022 26.687.216 32.110.765 4.000,95 120,32
2. (+) Rezultatul excepţional 2.066.493 -14.538.380 -19.771.226 -703,53 135,99
3. (=) Rezultatul brut (H) 2.733.515 12.148.836 12.339.539 444,44 101,57
În anul 2001 rezultatul curent este de 2.733.515 mii lei, rezultat datorat, în
cea mai mare parte, rezultatului excepţional.
În anul 2002 rezultatul brut creşte cu 9.415.321 mii lei, respectiv cu 344,44
%, creştere datorată creşterii rezultatului curent care acoperă pierderea
excepţională.
În anul 2003, se înregistrează o creştere de 190.703 mii lei, respectiv 1.57 %,
creştere datorată creşterii într-un ritm mai rapid a rezultatului curent, care acoperă
creşterea pierderii excepţionale.
2.9. Rezultatul Net
Rezultatul net reprezintă rezultatul întreprinderii după impozitare.
Rezultatul Brut = Rezultatul Curent + Rezultatul Excepţional
Rezultatul Net = Rezultatul Brut - Impozitul pe Profit
70
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1. Rezultatul brut (H) 2.733.515 12.148.836 12.339.539 444,44 101,57
2. (-) Impozit pe profit 0 4.799.052 3084885 0 64,28
3. (=) Rezultatul net al exerciţiului (I) 2.733.515 7.349.784 9.254.654 268,88 125,92
În anul 2001 rezultatul net este de 2.733.515 mii lei, rezultat net care este
egal cu cel brut deoarece întreprinderea a beneficiat de o scutire de impozit pe
profit.
În anul 2002 rezultatul net creşte cu 4.616.269 mii lei, respectiv cu 168,88
%, creştere datorată creşterii rezultatului brut. Cota de impozit pe profit a fost de
38 %
În anul 2003, se înregistrează o creştere cu 1.904.870 mii lei, respectiv 25,92
%, creştere datorată reducerii cotei de impozit pe profit la 25 %, în condiţiile în
care rezultatul brut este aproape constant
IV.3. CASH - FLOW -UL. CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE ŞI
TREZORERIA
3.1. Cash - Flow -ul.
Cash - Flow -ul corespunde resurselor generate de activitatea întreprinderii
71
în cursul unei perioade. El reprezintă capacitatea potenţială de creştere a
întreprinderii.
Se poate calcula astfel cash - flow -ul global ţinând cont de provizioane
(cheltuieli cu provizioane) cu caracter de rezerve. Provizioanele cu caracter de
rezervă sunt provizioanele reglementate. Ele fac obiectul unei poziţii speciale din
pasivul bilanţului şi vizează, în special, provizioanele pentru investiţii, pentru
creşterea preţurilor şi pentru fluctuaţii de curs de schimb.
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1. Rezultatul net al exerciţiului 2.733.515 7.349.784 9.254.654 268,88 125,92
2. (+) Ch. cu amortizările şi proviz. 32.294.655 22.202.291 23.125.245 68,75 104,16
3. = Cash - Flow 35.028.170 29.552.075 32.379.899 84,37 109,57
În anul 2001, cash - flow -ul este de 35.028.170 mii lei, cash - flow datorat
în cea mai mare parte amortizărilor şi provizioanelor reglementate.
În anul 2002, cash - flow -ul scade la 29.552.075 mii lei, ceea ce semnifică
scăderea capacităţii potenţiale de creştere a întreprinderii Această scădere a cash -
flow - ului de datorează scăderii amortizărilor şi provizioanelor reglementate cu
31,25 %, în condiţiile creşterii rezultatului net cu 168,88 %, creştere care nu
acoperă însă scăderea amortizărilor şi provizioanelor.
În anul 2003, cash - flow -ul creşte cu 2.827.824 mii lei faţă de 2002,
creştere datorată în principal creşterii profitului net cu 25,92 %, şi creşterii cu 4,16
% a amortizărilor şi provizioanelor.
Se poate calcula mai multe tipuri de cash - flow:
Cash - Flow de Exploatare;
Cash - Flow de Gestiune;
Cash - Flow Disponibil
Cash - Flow = Rezultat Net + Amortismente
Cash - Flow = Rezultat Net + Amortismente + Provizioane
72
3.1.1. Cash - Flow -ul de Exploatare
Cash - Flow -ul de Exploatare corespunde resurselor generate de activitatea
de exploatare a întreprinderii în cursul unei perioade.
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1. Rezultatul exploatării -24.400.638 45.001.436 55.202.190 -184,43 122,67
2. (-) Impozit pe profit 0 4.799.052 3.084.885 0,00 64,28
3. (+) Amortismente 32.294.655 22.202.291 23.125.245 68,75 104,16
4. Cash - Flow de Exploatare 7.894.017 62.404.675 75.242.550 790,53 120,57
3.1.2. Cash - Flow -ul de Gestiune
Cash - Flow -ul de Gestiune se calculează după formula:
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1. Excedent brut al exploatării 9.542.440 61.070.351 71.862.726 639,99 117,67
2. (+) Venituri Financiare 37.090.373 23.037.910 27.149.700 62,11 117,85
3. (+/-) Rezultatul excepţional 2.066.493 -14.538.380 -19.771.226 -703,53 135,99
4. (-) Impozit pe profit 0 4.799.052 3.084.885 0,00 64,28
5. Cash - Flow de Gestiune 48.699.306 64.770.829 76.156.315 133,00 117,58
3.1.3. Cash - Flow -ul Disponibil
Cash - Flow -ul Disponibil se calculează după formula:
Cash - Flow de Exploatare = Rezultatul Exploatării - Impozit + Amortismente
Cash - Flow de Gestiune = Excedentul Brut de Exploatare + Ven. Financiare
+/ - Rezultatul Excepţional - Impozit
Cash - Flow Disponibil = Cash - Flow de Gestiune - Creşterea economică
= Cash - Flow de Gestiune - ( Imobilizări + NFR)73
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1. Cash - Flow de Gestiune 48.699.306 64.770.829 76.156.315 133,00 117,58
2. Imobilizări 122.100.869 122.527.418152.688.388 100,35 124,62
3. Imobilizări - 426.549 30.160.970 0,00 7.070,93
4. NFR 45.093.655 -558.587 -12.547.977 -1,24 2.246,38
5. NFR - -45.652.242 -11.989.390 0,00 26,26
6. (-) Creşterea Economică - -45.225.693 18.171.580 0,00 -40,18
7. Cash - Flow Disponibil - 109.996.522 57.984.735 0,00 52,72
Cash - Flow -ul Disponibil se mai poate calculează după formula:
3.2. Capacitatea de Autofinanţare
Capacitatea de Autofinanţare exprimă capacitatea întreprinderii de a finanţa
creşterea sa. Ea poate să se calculeze pornind de la excedentul brut de exploatare
sau de la rezultatul net.
3.2.1. Metoda Deductivă
Cash - Flow Disponibil = C.F.D. pentru Acţionari - C.F.D. pentru Creditori
C.F.D. acţ. = Profit Net - Capitaluri Proprii
C.F.D. cred. = Dobânzi - Datorii
74
În cadrul metodei deductive, C.A.F. se calculează pornind de la E.B.E.,
astfel:
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1. Excedentul Brut de exploatare 9.542.440 61.070.351 71.862.726 639,99 117,67
2. (+) Alte venituri din exploatare 356.805 4.850.176 5.461.584 1.359,34 112,61
3. (-) Alte cheltuieli de exploatare 2.005.228 20.240 251.025 1,01 1.240,24
4. (+) Venituri financiare 37.090.373 23.037.910 27.149.700 62,11 117,85
5. (-) Cheltuieli financiare 12.022.713 41.352.130 50.241.125 343,95 121,50
6. (+) Venituri excepţionale 2.585.877 1.150.056 1.254.025 44,47 109,04
7. (-) Cheltuieli excepţionale 519.384 15.688.436 21.025.251 3.020,59 134,02
8. (-) Impozit pe profit 0 4.799.052 3.084.885 0,00 64,28
Excedent Brut de Exploatare
+ transferuri de cheltuieli (de exploatare)
+ alte venituri (de exploatare)
- alte cheltuieli (de exploatare)
+ cote parte ale rezultatului aferent operaţiunilor efectuate în comun
+ venituri financiare (cu excepţia reluărilor privind provizioanele)
- cheltuieli financiare (cu excepţia amortismentelor şi proviz. financiare)
+ venituri excepţionale din operaţii de gestiune (cu excepţia veniturilor din cesiuni de imobilizări şi a cotei parte a subvenţiilor virate la contul de rezultate şi a reluărilor privind provizioanele excepţionale)
- cheltuieli excepţionale din operaţii de gestiune (cu excepţia valorii contabile a imobilizărilor cedate şi amortismentelor şi provizioanelor excepţionale)
- participarea salariaţilor la profit (unde este cazul)
- impozit pe profit
= Capacitatea de Autofinanţare
75
9. Capacitatea de Autofinanţare 35.028.170 28.248.635 31.125.749 80,65 110,18
3.2.2. Metoda Aditivă
În cadrul metodei aditive, C.A.F. se calculează pornind de la rezultatul net,
astfel:
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1. Rezultatul net 2.733.515 7.349.784 9.254.654 268,88 125,92
2. Cheltuieli cu amortizările şi proviz. 32.294.655 22.202.291 23.125.245 68,75 104,16
3. Cheltuieli Excepţionale 519.384 15.688.436 21.025.251 3.020,59 134,02
4. Capacitatea de Autofinanţare 35.547.554 45.240.511 53.405.150 127,27 118,05
3.3. Trezoreria
3.3.1. Trezoreria de Exploatare
Trezoreria de Exploatare este trezoreria obţinută din operaţiuni de
exploatare. E.B.E. exprimă trezoreria potenţială a întreprinderii:
dacă nu există variaţii ale stocurilor de produse finite;
dacă nu există decalaj:
- între vânzări şi plăţi
- între aprovizionări şi reglementarea lor.
Rezultatul Net
+ amortismente şi provizioane
+ cheltuieli excepţionale calculate
+ valoarea contabilă a elementelor de activ cedate
- reluări şi transferuri de cheltuieli (venituri de exploatare)
- reluări şi transferuri de cheltuieli (venituri financiare)
- reluări şi transferuri de cheltuieli (venituri excepţionale)
- subvenţii virate la rezultate (venituri excepţionale)
- venituri din cesiunea elementelor de activ imobilizate (venituri excepţionale)
= Capacitatea de autofinanţare
76
Datorită acestor decalaje şi a variaţiei stocurilor, de la un an la altul, se impune
calcularea trezoreriei de exploatare. Se calculează pornind de la excedentul brut de
exploatare şi în două bilanţuri succesive:
Altfel spus:
Nr. crt
Indicatori2001
(mii lei)2002
(mii lei)2003
(mii lei)Indici (%)
02/01 03/02
1. Excedentul Brut de exploatare 9.542.440 61.070.351 71.862.726 639,99 117,67
2. (-) NFR exploatare - -45.652.242 -11.989.390 0,00 26,26
3. Trezoreria de Exploatare 9.542.440 106.722.593 83.852.116 1.118,40 78,57
Noţiunea de trezorerie de exploatare este importantă şi a devenit un
instrument de analiză foarte util, deoarece ea pune în evidenţă suma fondurilor
degajate de exploatare.
Acesta permite răspunsul la o întrebare: de ce anumite întreprinderi pot avea
un rezultat beneficiar şi de ce au, de asemenea, dificultăţi financiare ? (adică sunt
incapabile de a-şi îndeplini obligaţiile lor financiare datorită plăţii de dobânzi sau
rambursării datoriilor).
3.3.2. Trezoreria Netă
Trezoreria Netă se calculează astfel:
Nr. crt.
Denumire 2001 2002 2003Indici %
02/01 03/02
1. FRN 6.234.768 9.493.698 2.188.404 152,27 23,05
Trezoreria de Exploatare = E.B.E. - NFR exploatare
Trezoreria de Exploatare = E.B.E. - ( Stocurilor + Creanţelor exploatare - - Datoriilor exploatare)
Trezoreria Netă = FR - NFR
77
2. (-) NFR 45.093.655 -558.587 -12.547.977 -1,24 2.246,38
3. Trezoreria Netă -38.858.887 10.052.285 14.736.381 -25,87 146,60
Sau:
III.4. CONCLUZII PRIVIND STUDIUL CONTULUI DE REZULTATE
Studiu contului de rezultate este bogat în informaţii şi se permite, astfel, o
interpretare economică a activităţii întreprinderii ca urmare a faptului că soldurile
intermediare de gestiune constituie un instrument de analiză a modului de formare
a rezultatului.
Cash - Flow -ul transpune fluxurile monetare ale întreprinderii, iar
Capacitatea de Autofinanţate indică cum creşterea întreprinderii poate să acopere,
în totalitate sau numai în parte, nevoile sale de finanţare, pornind de la rezultatele
activităţii sale, trezoreria de exploatare.
CAPITOLUL V. ANALIZA RATELOR
V.1. PRINCIPIILE ANALIZEI PRIN RATE
Metoda ratelor prezintă într-adevăr un anumit risc, iar dacă aceasta nu este
direct utilizată, analiza evoluţiei ratelor (foarte numeroase de altfel) nu transpune
întotdeauna realitatea economică a întreprinderilor. De asemenea, se cuvine a se
pune în evidenţă ratele cele mai caracteristice ale unui fenomen economic sau ale
Trezoreria Netă = Disponibilităţi + Active de Trezorerie (valori mobiliare de plasament) - Pasive de Trezorerie (credite de trezorerie)
78
unui anumit echilibru financiar. Pe de altă parte, analiza prin rate poate fi folosită
urmând două optici distincte:
ea are foarte adesea scopul de a distinge riscul pe care şi-l asumă
banca, atunci când acordă un credit întreprinderii;
de asemenea, ea poate să servească ca bază pentru un anumit tip de
tablou de bord destinat urmăririi gestiunii societăţii comerciale pentru a
desprinde evoluţia înregistrată; această noţiune este esenţială atât în ceea ce
priveşte gestiunea internă, cât şi în ceea ce priveşte gestiunea externă a
întreprinderii
V.2. PRINCIPALELE METODE DE UTILIZARE A RATELOR
Se vor prezenta trei metode esenţiale de utilizare a analizei prin rate:
utilizarea tendenţială, al cărei scop este de a furniza un anumit număr
de informaţii despre întreprindere;
utilizarea normativă, care vizează o judecată a firmei (prin prisma
politicii sale, a gestiunii sale şi a rezultatelor sale);
utilizarea statistică, care-şi propune stabilirea unor metode de
comportament.
2.1. Utilizarea Tendenţială
Aceasta este cea mai evidentă şi cea mai tradiţională utilizare a metodei
ratelor deoarece ea permite stabilirea evoluţiei, în cursul unor exerciţii financiar -
contabile succesive, a ratelor caracteristice (alese) şi indică conducerii sau
analistului financiar un instrument financiar preţios de apreciere a activităţii şi al
echilibrului financiar al societăţii.
Obiectivul urmărit la utilizarea acestei metode rămâne în mod esenţial
obiectivul de informare. Însă nu este vorba de a se ocupa numai de judecarea
79
echilibrului financiar sau a sănătăţii întreprinderii, ci mai ales de a analiza evoluţia
situaţiei sale şi de a cunoaşte această evoluţie. În această măsură, metoda propusă
poate fi utilizată ca un mijloc de stabilire a "semnalizatoarelor de direcţii" relative
la activitatea ţi la situaţia financiară a întreprinderii.
2.2. Utilizarea Normativă sau Comparativă
Scopul urmărit de aceasta este de a îndrepta judecata asupra situaţiei
financiare a întreprinderii, asupra sănătăţi sale în general. O asemenea judecată nu
va putea fi îndreptată decât prin prisma principiilor financiare considerate ca
fundamentale pentru analist.
Un organism de credita va acorda astfel o mare importanţă respectării de
către întreprindere a principiilor tradiţionale ale echilibrului financiar. Judecata
îndreptată asupra întreprinderii descoperă deci un caracter mai mult sau mai puţin
arbitrar.
Printre numeroasele posibilităţi de care dispune analistul pentru elaborarea
de norme semnificative, cele mai importante şi mai curent utilizate sunt
următoarele:
a) Referitoare la normele profesionale
Fiind dată specificaţia structurilor şi exploatării care caracterizează
activitatea unei întreprinderi, singurele care pot fi comparate sunt societăţile ale
căror activităţi sunt asemănătoare.
b) Elaborarea unor norme medii
În cadrul aceleiaşi ramuri, raporturile medii pot fi stabilite ratelor ce vor
putea fi comparate. Două metode pot fi utilizate în acest caz:
prima constă în calcularea mediei aritmetice a ratelor de acelaşi tip,
calculate pentru fiecare întreprindere din sectorul economic şi eşantionul
considerat;
a doua vizează stabilirea, pornind de la bilanţurile şi conturile de
rezultate ale fiecărei întreprinderi, de documente de ansamblu prin
80
însumarea datelor de aceeaşi natură şi apoi de a calcula ratele alese pornind
de la valorile globale astfel determinate.
Este posibilă calcularea unor rate medii asupra eşantionului de întreprinderi,
(re)grupate prin ordine de importanţă, fie după cifra lor de afaceri, fie după
dimensiunea lor financiară, fie după efectivele de angajaţi. Această distribuţie pe
tip de întreprindere are ca efect atenuarea, prin calculul raporturilor medii, a
dispersiei dimensiunilor întreprinderilor utilizate.
c) Utilizarea de rate tip
Această metodă constă în stabilirea unei serii de rate-tip, care ţin cont de
situaţia "întreprinderii tip" din ramură. Fiecare raport al întreprinderii-tip reprezintă
o medie generală combinată, calculată pornind de la ratele respective ale unui
anumit număr de întreprinderi ce formează un eşantion reprezentativ şi bazate, în
general, pe un ansamblu de câteva date. Pornind de la aceste medii combinate,
calculate pentru fiecare dintre rate, firma trebuie atunci să compare propriile sale
raporturi şi să analizeze ecarturile care le diferenţiază de acestea din urmă.
d) Alegerea ratelor ideale
În scopul de a pune în valoare importanţa relativă a fiecărei rate luate
separat, un coeficient de ponderare este atribuit ratelor considerate ca fiind cele
mai semnificative, ca de exemplu:
Rate de sinteză.
- Rate de lichiditate redusă 25 %
- Rate de solvabilitate 25 %
- Rate de finanţare a imobilizărilor (capitaluri proprii/valori imobilizate nete) 10 %
- Rata de rotaţie a stocurilor 20 %
- Rata de rotaţie a creditelor - clienţi 20
Fiecare rată calculată pentru întreprinderea examinată este raportată la rata-
tip corespunzătoare. Se calculează astfel raportul:
81
cu atât mai apropiată de unitate, cu cât rata întreprinderii se apropie de rata ideală.
Raporturile astfel calculate sunt imediat multiplicate prin coeficienţi lor de
ponderare. Suma produselor obţinute va trebui atunci să permită îndreptarea
judecăţii asupra situaţiei întreprinderii analizate. Dacă această sumă este egală cu
100, situaţia firmei poate fi considerată ca normală, ea este în particular favorabilă
dacă suma este mai mare de 100 şi defavorabilă în caz contrar.
Această metodă, care a fost utilizată timp de mulţi ani (în occident), apare
acum ca desuetă, dat fiind caracterul arbitrar al alegerii coeficienţilor de ponderare
şi, în consecinţă, a judecăţii îndreptate asupra întreprinderii.
2.3. Utilizarea Statistică
Această concepţie de utilizare a ratelor se bazează pe analiza
comportamentului în trecut a unui eşantion de întreprinderi. Obiectivul metodei
statistice nu mai este de a determina ratele privite ca "norme" în funcţie de
principiile financiare, nici de a explica prin rate situaţia financiară a întreprinderii.
Această metodă consideră într-adevăr că ratele constituie ele însele informaţii de
care analistul dispune în legătură cu întreprinderea, deoarece ele transpun
comportamente care pot fi supuse unei analize statistice.
Această concepţie ne permite, de asemenea, să testăm validitatea ratelor ca
instrumente de previziune a situaţiei financiare a întreprinderii; ratele pot, de
exemplu să releve pentru întreprinderea studiată, un risc de faliment sau dificultăţi
de trezorerie pe termen scurt.
V.3. ÎNŢELEGEREA ECONOMICĂ A ÎNTREPRINDERI
CU AJUTORUL RATELOR SALE
Experienţa ne arată că înţelegerea unei întreprinderi necesită, la nivelul
ratelor, respectarea câtorva reguli esenţiale.
82
Analiza prin rate nu se limitează la studiul comparativ şi evolutiv al unei
serii de rate. Înainte de a calcula aceste rate se stabilesc obiectivele. Astfel, nu este
nevoie să se calculeze rata de lichiditate generală şi de lichiditate relativă dacă
stocul întreprinderii este inexistent. Se sugerează atunci:
definirea criteriilor pe baza cărora se va judeca întreprinderea:
lichiditate, solvabilitate, eficacitatea gestiunii etc.;
analizarea unei rate deja calculate înainte de a calcula una nouă; o
analiză riguroasă trebuie, în mod logic, să conducă, după o perioadă de
reflexie, la o concluzie sau la un calcul al unei rate suplimentare care să
permită rezolvarea problemei;
o legătură teoretică şi logică trebuie să existe între diferitele rate
utilizate. Aşa este, de exemplu, relaţia dintre rata de creştere a unei
întreprinderi şi rata sa de rentabilitate;
variaţiile înregistrate trebuie să fie analizate; se convine asupra
situaţiei următoare şi anume, numărătorul şi numitorul nu variază fără ca să
se fi determinat, în prealabil, cauza evoluţiei unuia dintre cei doi factori.
Este, de exemplu, cazul raportului: Investiţii / Autofinanţare. Nu se permite
compararea a două societăţi dacă nu s-a evaluat, în prealabil, importanţa
autofinanţării şi a rentabilităţii. Un raport foarte ridicat poate într-adevăr să
semnifice că întreprinderea prezintă o slabă rentabilitate sau că, dimpotrivă,
ea îşi autofinanţează, în mod normal, investiţiile, dar al căror volum este
excepţional.
V.4. RATELE - INSTRUMENT DE CONTROL.
METODA ANALIZEI PIRAMIDALE
Conform analizei financiare în sens strict, metoda ratelor poate fi utilizată
atât în scopuri de gestiune, cât şi de control. Aplicarea sa este limitată deoarece
raporturile obţinute pornind de la documentele contabile ale unei întreprinderi
83
demonstrează ceea ce s-a petrecut, dat nu care sunt motivele ce au determinat o
asemenea situaţie. Atenţia celui ce gestionează patrimoniul unei firme se
concentrează într-adevăr pe rentabilitatea obţinută în raport cu activul şi aspra
factorilor acestei rentabilităţi; în schimb, cauzele evoluţiei constante trebuie să fie
studiate după constatarea rezultatelor şi nu prin simpla lecturare a ratelor calculate.
În această optică, o tehnică merită să fie reţinută şi anume analiza
piramidală. Ea este consecinţa directă a relaţiilor existente între diferite rate. O
rată luată individual are o semnificaţie redusă, reprezentând un singur aspect al
gestiunii şi al activităţii societăţii; ea trebuie comparată cu alte rate în vederea
determinării relaţiilor care există între variaţiile fiecăreia.
Ansamblul ratelor ocupă un loc în sistemul global care leagă ratele de
activitate şi de rezultate, şi această interdependenţă rezultă din integrarea diverselor
aspecte al pieţei întreprinderii.
Analiza piramidală a fost concepută astfel încât să evidenţieze acest factor
important. Din această cauză, ea reclamă (solicită) în primul rând, determinarea
ratei considerate ca fiind cea mai caracteristică pentru activitatea întreprinderii;
rata de bază reţinută, în general, este rata rezultatelor: beneficiul (profit) / capitaluri
angajate, care constituie vârful piramidei.
Al doilea etaj al piramidei este construit atunci când din rate direct legate de
rata primară şi care le permite explicitarea: beneficiul net / vânzări şi rata de rotaţie
a capitalurilor proprii. Schema următoare reprezintă mecanismul ce ne conduce la
construirea acestor rate.
Lanţul astfel constituit permite o viziune sintetică a întreprinderii şi
evidenţiază un sistem integrat de control financiar. Societatea americană Dupont
de Nemours a fost prima care a utilizat analiza piramidală prin rate în scopul
elaborării uni sistem de control financiar. Rata primară utilizată de D.N., pentru a
măsura eficacitatea şi performanţele întreprinderii, era rentabilitatea investiţiilor
84
legată de ratele de rotaţie: vânzări / investiţii şi rata beneficiu / vânzări. La rândul
lor aceste raporturi au fost descompuse.
Eficacitatea sistemului de control financiar al lui Dupont de datorează
următorilor trei factori:
el utilizează ratele financiare clasice pentru a pune în evidenţă
performanţele firmei şi dacă performanţele nu sunt satisfăcătoare, se permite
identificarea cauzelor rezultatelor mediocre ale întreprinderii;
el pune accent pe o utilizare tendenţială a ratelor;
el furnizează o bază de comparaţie cu alte firme din aceeaşi ramură.
85
MECANISMUL DE CONSTRUIRE A ANALIZEI PIRAMIDALE
Rata de Marjă NetăRata de Rotaţie a Capitalurilor
Rezultat de exploatare
VânzăriVânzăriCapitaluri angajate
Imobilizări Activ Circulant
Lichidităţi disponibile
Valori realizabile
Valori de exploatare
VânzăriCostul vânzărilor
Costuri administrative
Costuri de producţie a vânzărilor
Costuri de distribuţie
Rata de Rentabilitate a Capitalurilor Angajate
86
CAPITOLUL VI.
DIAGNOSTICUL FINANCIAR PATRIMONIAL
Diagnosticul financiar:
identifică punctele tari şi punctele slabe ale gestiunii financiare;
prevede şansele de VIIIItor ale întreprinderii şi riscurile sale;
propune măsuri pentru redresarea situaţiei;
are ca obiective măsurarea rentabilităţii capitalurilor
întreprinderii şi aprecierea condiţiilor de echilibru financiar pentru a
evalua gradul de independenţă economică şi financiară a
întreprinderii.
VI.1. RATE DE STRUCTURĂ A ACTIVULUI
În sistemul ratelor de structură a activului, cele mai semnificative ca valoare
informaţională şi totodată mai frecvent recomandate de literatura de specialitate
sunt: rata imobilizărilor, rata stocurilor, rata creanţelor, rata disponibilităţilor.
Toate acestea reflectă preponderent aspecte privind patrimoniul economic al
întreprinderii, apartenenţa sectorială, natura activităţii şi mai puţin aspecte de
politică financiară.
1.1. Rata Activelor Imobilizate - RAI -
Rata Activelor Imobilizate - RAI - calculată ca raport între activele imobilizate şi
total activ, reprezintă de fapt ponderea elementelor patrimoniale ce servesc întreprinderea în
permanenţă în totalul patrimoniului.
RIC =Active Imobilizate
*100Total Activ
87
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Active Imobilizate 122.100.869 122.527.418 152.688.388
2. Total Activ 261.611.325 291.513.788 358.068.540
3. Rata Activelor Imobilizate (%) 46,67 42,03 42,64
Rata Activelor Imobilizate are o pondere importantă în totalul patrimoniului
firmei, ea se menţine aproximativ la acelaşi nivel, situaţie care se explică prin
faptul că în această perioadă nu au avut loc modificări însemnate în structura
activelor imobilizate.
1.2. Rata Imobilizărilor Corporale - RIC -
Rata Imobilizărilor Corporale - RIC - se calculează ca raport între
imobilizările corporale şi activul total. Această rată reflectă mărimea imobilizărilor
sub formă de capital fix în cadrul patrimoniului întreprinderii. Este deci
dependentă de caracteristicile tehnice ale activităţii întreprinderii.
RIC =Imobilizări Corporale
*100Total Activ
Mărimea acestei rate poate înregistra valori ridicate în ramurile industriei
grele şi în cele care solicită echipament important ca volum sau costisitor, în timp ce
în ramurile cu o slabă dotare tehnică, rata imobilizărilor corporale este relativ
redusă.
De asemenea pentru întreprinderile din acest sector de activitate, rata imobilizărilor
corporale depinde de opţiunile strategice ale fiecăruia, de politica de dezvoltare, de condiţiile
concrete în care îşi desfăşoară activitatea. Pentru întreprinderile comparabile rata activelor
imobilizate măsoară capacitatea acestora de a se adapta la schimbarea bruscă a tehnologiilor sau
a cerinţelor pieţei. La întreprinderile cu o pondere mare a imobilizărilor corporale în total activ
este mai dificilă o conversie a activelor sale în disponibilităţi.
88
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Imobilizări Corporale 73.054.296 73.896.461 92.132.834
2. Total Activ 261.611.325 291.513.788 358.068.540
3. Rata Imobilizărilor Corporale (%) 27,92 25,35 25,73
Rata Imobilizărilor Corporale are o pondere importantă în totalul
patrimoniului firmei, în jur de 25 %, ea se menţine aproximativ la acelaşi nivel,
situaţie care se explică prin faptul că în această perioadă nu au avut loc modificări
însemnate în structura imobilizărilor corporale.
1.3. Rata Imobilizărilor Financiare - RIF -
Rata Imobilizărilor Financiare - RIF - exprimă intensitatea legăturilor şi
relaţiilor financiare pe care întreprinderea analizată le-a stabilit cu alte unităţi mai
ales cu ocazia operaţiilor de creştere externă.
RIF =Imobilizări Financiare
*100Total Activ
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Imobilizări financiare 43.982.318 44.027.313 56.412.521
2. Total Activ 261.611.325 291.513.788 358.068.540
3. Rata Imobilizărilor Financiare (%) 16,81 15,10 15,75
Rata Imobilizărilor Financiare are o pondere în jur de 15 %, ea se menţine
aproximativ la acelaşi nivel, situaţie care se explică prin faptul că în această
perioadă nu au avut loc modificări însemnate în structura portofoliului de titluri
deţinute de întreprindere.
89
1.4. Rata Activelor Circulante - RAC -
Rata Activelor Circulante - RAC - reprezintă ponderea activelor circulante în total
activ.
RAC =Active Circulante
*100Total Activ
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Active Circulante 139.510.456 168.986.370 205.380.152
2. Total Activ 261.611.325 291.513.788 358.068.540
3. Rata Activelor Circulante (%) 53,33 57,97 57,36
Rata Activelor Circulante are o pondere importantă în totalul patrimoniului
firmei, în jur de 57 %, ea se menţine aproximativ la acelaşi nivel, situaţie care se
explică prin faptul că în această perioadă nu au avut loc modificări însemnate în
structura activelor circulante.
Între rata activelor imobilizate şi rata activelor circulante se formează relaţia:
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Rata Activelor Imobilizate (%) 46,67 42,03 42,64
2. Rata Activelor Circulante (%) 53,33 57,97 57,36
3. RAI + RAC (%) 100 100 100
Evoluţia în dinamică a acestei rate este în funcţie de structura elementelor de
active circulante.
RAI + RAC = 1 (100 %)
90
Ca şi în cazul activelor imobilizate, pentru procesul de decizie sunt
operaţionale ratele analitice ale activelor circulante: rata stocurilor, rata materiilor
prime, rata creanţelor comerciale, rata disponibilităţilor şi plasamentelor.
1.5. Rata Stocurilor - RS -
Rata Stocurilor - RS - reprezintă ponderea stocurilor în total activ.
RAC =Stocuri
*100Total Activ
Rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul în funcţie de natura
activităţii: mai ridicate la întreprinderile din sfera producţiei şi distribuţiei de
bunuri materiale şi foarte scăzute în sfera serviciilor.
Durata ciclului de exploatare se reflectă în această rată. La întreprinderile cu
ciclu de exploatare lung, rata stocurilor este ridicată şi invers.
Totodată, nivelul stocurilor se modifică sub influenţa factorilor conjuncturali
şi a condiţiilor pieţei. Anumite componente speculative pot determina o majorare
a stocurilor, respectiv o diminuare a acestora. Este, în special, cazul unor materii
prime la care se înregistrează frecvent fluctuaţii de preţuri.
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Stocuri 36.041.488 29.102.878 27.589.242
2. Total Activ 261.611.325 291.513.788 358.068.540
3. Rata Stocurilor (%) 13,78 9,98 7,71
Interpretarea evoluţiei în timp a stocurilor, respectiv a ratei stocurilor,
necesită corelarea cu nivelul activităţii, admiţându-se ca ecuaţie minimă de
echilibru structural.
Indicele Cifrei de Afaceri Indicele Stocurilor
91
În consecinţă, o creştere a volumului de activitate generează o sporire
justificată a stocurilor. Încetinirea rotaţiei stocurilor, formarea stocurilor fără
mişcare sau cu mişcare lentă se apreciază negativ datorită dificultăţilor de
transformare în lichidităţi şi consecinţelor negative asupra solvabilităţii
întreprinderii.
Stocurile sunt formate dintr-o serie de elemente: materii prime, producţie
neterminată, produse finite, mărfuri; ponderea lor în patrimoniul firmei şi evoluţia
în timp constituie informaţii indispensabile fundamentării politicii comerciale. În
acest scop calculându-se următoarele rate:
Rata Materiilor Prime
RMP =Materii Prime
*100Active Circulante
Rata Producţiei Neterminate
RPN =Producţia Neterminată
*100Active Circulante
Rata Produselor Finite
RPF =Produse Finite
*100Active Circulante
Rata Stocurilor de Mărfuri
RSM =Mărfuri
*100Active Circulante
Pentru determinarea acestor rate, se poate folosi drept bază de raportare, în funcţie de
necesităţi, şi totalul activului. Valoarea lor diferă în funcţie de natura activităţii: la întreprinderile
din sectoarele productive, cu ciclu de exploatare lung, rata producţiei neterminate înregistrează
valori ridicate, în timp ce la întreprinderile comerciale sunt preponderente stocurile de mărfuri
etc.
92
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Materii prime, materiale 32.002.847 9.486.887 12.997.333
2. Producţie în curs 3.971.075 19.552.129 14.521.452
3. Produse finite, semifabricate 0 1.025 524
4. Mărfuri 59.816 46.577 52.413
5. Alte stocuri 7.750 16.260 17.520
6. Active Circulante 139.510.456 168.986.370 205.380.152
7. Rata Materiilor Prime (%) 22,94 5,61 6,33
8. Rata Producţiei Neterminate (%) 2,85 11,57 7,07
9. Rata Produselor Finite (%) 0,00 0,0006 0,0003
10. Rata Stocurilor de Mărfuri (%) 0,04 0,03 0,03
O importanţă deosebită în componenţa stocurilor o au materiile prime care
au scăzut în perioada analizată de la 22.94 % în 2001, la 5,61 % în 2002, şi apoi au
crescut la 6,33 % în 2003.
1.6. Rata Creanţelor Comerciale - RC -
Se calculează după formula:
RC =Creanţe Comerciale
*100Total Activ
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Creanţe 88.327.855 129.831.207 163.054.529
2. Total Activ 261.611.325 291.513.788 358.068.540
3. Rata Creanţelor (%) 33,76 44,54 45,54
După cum se observă această rată este de 33,76 % în 2001, creşte la 44,54 %
în 2002 şi se menţine la acest nivel în 2003. Creşterea acestei rate se datorează
creşterii creanţelor comerciale care devansează creşterea activului total.
93
Mărimea acestei rate este determinată de natura relaţiilor întreprinderii cu
partenerii externi din aval de termenele de plată pe care le acordă clientelei sale.
Totodată, rata creanţelor comerciale suportă influenţa uzanţelor, specifice
domeniului de activitate, în materie de termene de plată. De aceea, ea înregistrează
valori foarte scăzute sau nule în întreprinderile aflate în contat direct cu o clientelă
numeroasă ce îşi achită cumpărăturile în numerar (comerţ cu amănuntul, prestări
de servicii către populaţie etc.). În relaţiile inter-întreprinderi, rata creanţelor
comerciale înregistrează valori mai ridicate, evident cu variaţii de la un caz la altul,
în funcţie de specificul domeniului.
Pentru evidenţierea unor aspecte analitice, dar cu implicaţii asupra
echilibrului unei firme, este utilă aprofundarea analizei creanţelor, respectiv
determinarea unor rate analitice având în vedere:
natura creanţelor
- creanţe legate de ciclul de exploatare (clienţi);
- creanţe diverse (creanţe asupra personalului, statului, acţionarilor);
certitudinea realizării lor
- creanţe certe;
- creanţe incerte (creanţe nerealizate la termen şi a căror încasare
devine nesigură, creanţe apărute ca urmare a încălcării legislaţiei financiare);
termenul de realizare
- creanţe pe termen scurt (sub 1 an);
- creanţe pe termen mediu (între 1 şi 5 ani);
- creanţe pe termen lung (peste 5 ani).
Tehnic, pentru oricare din elementele prezentate mai sus se poate calcula o
rată analitică de structură, prin raportarea creanţei respective, după caz, la totalul
creanţelor, la activele circulante sau la total activ.
94
1.7. Rata Disponibilităţilor Băneşti şi Plasamentelor - RDP -
Se calculează după formula:
RC =Disponibilităţi + Titluri de Plasament
*100Total Activ
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Disponibilităţi şi Titluri de Plasament 15.141.113 10.052.285 14.736.381
2. Total Activ 261.611.325 291.513.788 358.068.540
3. Rata Disponibilităţilor (%) 5,79 3,45 4,12
În situaţia analizată, nivelul ratei este de 5,79 % în 2001, scade la 3,45 % în
2002, datorită scăderii disponibilităţilor şi creşterii activului total, şi creşte la 4.12
% în 2003, datorită creşterii disponibilităţilor într-un ritm care devansează
creşterea activului total.
Pentru o investigare mai analitică se pot determina două rate distincte:
rata disponibilităţilor;
rata plasamentelor.
Rata Disponibilităţilor reflectă ponderea disponibilităţilor băneşti în
patrimoniul firmei. Informaţiile furnizate de acest indicator sunt deosebit de
fragile, necesitând o interpretare nuanţată de la caz la caz. Însăşi mărimea
disponibilităţilor poate avea o dublă semnificaţie. O valoare ridicată a
disponibilităţilor poate reflecta o situaţie favorabilă în termeni de echilibru
financiar, dar poate fi şi semnul deţinerii unor resurse insuficient utilizate, al unor
resurse neproductive. De asemenea, disponibilităţile pot înregistra variaţii de mare
amplitudine în intervale foarte scurte: în câteva zile încasările pot să crească foarte
mult datorită unor intrări importante de fonduri sau, dimpotrivă, să scadă ca urmare
a unor plăţi foarte concentrate în timp.
95
VI.2. RATE DE STRUCTURĂ A PASIVULUI
Ratele de structură a pasivului permit aprecierea politicii financiare a
întreprinderii, prin punerea în evidenţă a unor aspecte privind stabilitatea şi
autonomia financiară a acesteia.
Două caracteristici majore ale politicii de finanţare reţin mai mult atenţia
analiştilor. Pe de o parte, aceştia se interesează de stabilitatea resurselor şi caută să
formuleze rate care pun în evidenţă structura la termen a pasivului, şi pe de altă
parte, analiştii caută să aprecieze autonomia financiară a întreprinderii şi deci
repartiţia între resurse proprii şi datoriile întreprinderii.
2.1. Rata Stabilităţii Financiare - RSF -
Această rată reflectă legătura dintre capitalul permanent de care întreprinderea dispune în
mod stabil (pe o perioadă de un an) şi patrimoniul total:
RSF =Capital Permanent
*100Total Pasiv
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Capital Permanent 128.335.637 132.021.116 154.876.792
2. Total Pasiv 261.611.325 291.513.788 358.068.540
3. Rata Stabilităţii Financiare (%) 49,06 45,29 43,25
La întreprinderea analizată rata stabilităţii financiare manifestă tendinţe de
scădere. Scăderea ratei stabilităţii financiare de la 49,06 % în 2001, la 45,29 % în
2002 şi la 43,25 % în 2003 se înregistrează ca urmare a creşterii mai rapide a
pasivului decât capitalul permanent.
Întreprinderea analizată dispune de stabilitate financiară.
96
2.2. Rata Autonomiei Financiare Globale - RAFG -
Se calculează după formula:
RAFG =Capital Propriu
*100Total Pasiv
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963
2. Total Pasiv 261.611.325 291.513.788 358.068.540
3. Rata Autonomiei Financiare Globale (%) 5,29 10,46 9,76
După cum se observă această rată a crescut de la 5,29 % în 2001 la 10,46 %
în 2002 datorită creşterii mult mai rapide a capitalului propriu faţă de totalul
pasivului. În anul 2003 însă această rată a scăzut la 9,76 datorită creşterii mai
accelerate a pasivului.
Ponderea capitalului propriu, respectiv a obligaţiilor în totalul pasivului,
diferă de la un caz la altul, în funcţie de politica financiară a întreprinderii
respective, de condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderile face
dificilă stabilirea unor rate de referinţă. Cu toate acestea specialiştii recomandă ca
satisfăcătoare pentru echilibru financiar existenţa unui capital propriu egal sau mai
mare de o treime din pasivul firmei.
În acelaşi timp independenţa întreprinderii este asigurată atunci când
capitalul propriu este egal sau mai mare decât obligaţiile la termen. La societatea
analizată se observă că capitalul propriu este mult mai mic decât obligaţiile la
termen, creditele pe termen lung fiind mult mai mari decât capitalul propriu.
Întreprinderea analizată nu dispune de autonomie financiară globală
2.3. Rata Autonomiei Financiare la Termen - RAFT -
97
Este mai semnificativă decât precedenta deoarece permite aprecieri mai
precise prin implicarea structurii capitalului permanent.
Se poate calcula după formulele:
a) RAFT =Capital Propriu
*100Capital Permanent
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963
2. Capital Permanent 128.335.637 132.021.116 154.876.792
3. Rata Autonomiei Financiare la Termen (%) 10,78 23,10 22,57
Specialiştii apreciază că, pentru asigurarea autonomiei financiare, capitalul
propriu trebuie să reprezinte cel puţin jumătate din cel permanent.
RAFT 50 %
La întreprinderea analizată rata autonomie financiare creşte, dar nu asigură autonomia
financiară la termen fiind mult mai mică de 50%.
b) RAFT =Capital Propriu
*100Obligaţii pe Termen Mediu şi Lung
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963
2. Credite pe termen lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829
3. Rata Autonomiei Financiare la Termen (%) 12,09 30,04 29,16
Acest raport exprimă gradul de independenţă financiară a firmei,
independenţă asigurată atunci când capitalul propriu este egal sau mai mare
comparativ cu suma obligaţiilor la termen.
RAFT 100 %
98
Autonomia financiară este primordială pentru o întreprindere deoarece îi dă
posibilitatea de a decide în toată libertatea şi totodată de a găsi şi contracta noi
împrumuturi.
În cazul întreprinderii analizate nu este asigurată autonomia financiară a
firmei.
2.4. Rata de Îndatorare Globală - RÎG -
Această rată măsoară ponderea obligaţiilor în patrimoniul firmei. Ea trebuie
să fie subunitară, îndepărtarea de 1 semnificând o reducere a îndatorării firmei,
respectiv o creştere a autonomiei financiare.
RAFT < 100 %
RÎG =Obligaţii totale
*100Total Pasiv
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Obligaţii totale 247.770.633 261.019.261 323.105.577
2. Total Pasiv 261.611.325 291.513.788 358.068.540
3. Rata de Îndatorare Globală (%) 94,71 89,54 90,24
Se constată că această rată a scăzut puţin, dar se menţine în limite ridicate.
Întreprinderea are un grad de îndatorare ridicat.
2.5. Rata de Îndatorare la termen - RÎT -
Pentru fundamentarea politicii financiare a firmei, prezintă interes gradul de îndatorare la
termen, care se calculează astfel:
a) RÎT =Obligaţii pe Termen Mediu şi Lung
*100Capital Permanent
RÎT < 50 %
99
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Credite pe termen lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829
2. Capital Permanent 128.335.637 132.021.116 154.876.792
3. Rata de Îndatorare la Termen (%) 89,22 76,90 77,43
După cum se observă rata de îndatorare le termen este > 50 %, de unde
rezultă că întreprinderea are un grad de îndatorare la termen ridicat.
b) RÎT =Obligaţii pe Termen Mediu şi Lung
*100Capital Propriu
RÎT < 100 %
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Credite pe termen lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829
2. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963
3. Rata de Îndatorare la Termen (%) 827,23 332,93 342,97
Cea de a doua relaţie de calcul a ratei de îndatorare are o semnificaţie mai
largă în teorie şi practica economică deoarece permite evidenţierea măsurii în care
întreprinderea recurge la aşa zisul "efect de levier". De asemenea capacitatea de
îndatorate este saturată atunci când rata autonomiei financiare la termen se apropie
de 1. Posibilităţile de îndatorare vor fi cu atât mai mari cu cât această rată e mai
scăzută. Indiferent de forma sa de calcul, rata de îndatorare caracterizează
dependenţa financiară a întreprinderii şi gradul de risc al politicii sale financiare.
În analiza unor aspecte legate de asigurarea echilibrului financiar al
întreprinderii se recomandă, totodată, determinarea unor rate analitice, în
construirea cărora se pot folosi drept criterii:
100
natura obligaţiilor:
- obligaţii legate de ciclul de exploatare;
- obligaţii diverse;
scadenţa obligaţiilor
- datorii pe termen scurt (< 1 an);
- datorii pe termen mediu (1 - 5 ani);
- datorii pe termen lung (> 5 ani).
Celelalte elemente de pasiv nu aduc informaţii de esenţă pentru diagnosticul
financiar.
101
VI.3. RATE DE RENTABILITATE COMERCIALĂ
După calculul soldurilor intermediare de gestiune, cu ajutorul acestor
indicatori s pot calcula următoarele rate care exprimă eficienţa economico -
financiară a firmei.
3.1. Rata Marjei Comerciale - RMC -
Rata marjei comerciale se poate calcula astfel:
a) Rata Marjei Comerciale Medii faţă de Valoarea mărfurilor vândute:
RMCVM =Marja Comercială
*100Valoare Mărfurilor Vândute
b) Rata Marjei Comerciale Medii faţă de Costul mărfurilor vândute:
RMCCM =Marja Comercială
*100Costul Mărfurilor Vândute
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Marja comercială 5.207.783 7.079.954 7.089.399
2. Vânzări de mărfuri 8.503.868 10.231.412 12.214.541
3. Costul mărfurilor vândute 3.296.085 3.151.458 5.125.142
4. RMCVM (%) 61,24 69,20 58,04
5. RMCCM (%) 158,00 224,66 138,33
Se costată o creştere a RMC în 2002 faţă de 2001, dar apoi aceasta scade în
2003, ceea ce are o influenţează marja comercială şi rentabilitatea activităii de
comercializare a bunurilor
102
3.2. Rata Valorii Adăugate - RVA -
RVA =Valoarea Adăugată
*100Producţia Exerciţiului
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Valoarea adăugată 20.036.757 72.444.581 87.349.613
2. Producţia exerciţiului 140.057.286 259.330.032 291.188.204
3. RVA (%) 14,31 27,94 30,00
După cum se observă această rată creşte, ceea ce semnifică faptul că plusul
de valoare din activitatea de producţie şi comercializare a crescut.
3.3. Rata Marjei Brute de Exploatare - RMBE -
RMBE =Excedent Brut de Exploatare
*100Cifra de Afaceri
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Excedent brut al exploatării 9.542.440 61.070.351 71.862.726
2. Cifra de Afaceri 144.553.964 266.753.791 302.339.683
3. RMBE (%) 6,60 22,89 23,77
După cum se observă această rată creşte, ceea ce semnifică faptul că fluxul
potenţial de disponibilităţi degajat de ciclul de exploatare a crescut.
3.4. Rata Marjei Nete - RMN -
RMN =Rezultatul Net
*100Cifra de Afaceri
103
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Rezultatul net al exerciţiului 2.733.515 7.349.784 9.254.654
2. Cifra de Afaceri 144.553.964 266.753.791 302.339.683
3. RMN (%) 1,89 2,76 3,06
Rata marjei nete arată ponderea rezultatului net în cifra de afaceri. După
cum se observă această rată a crescut în timp, dar se menţine la un nivel redus.
3.5. Rata Marjei Nete de Exploatare - RMNE -
RMNE =Rezultatul Exploatării
*100Cifra de Afaceri
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Rezultatul exploatării -24.400.638 45.001.436 55.202.190
2. Cifra de Afaceri 144.553.964 266.753.791 302.339.683
3. RMNE (%) -16,88 16,87 18,26
Rata marjei nete de exploatare arată ponderea rezultatului exploatării în cifra
de afaceri. În anul 2001 s-a obţinut o pierdere de exploatare 19,88 % din cifra de
afaceri, în anul 2002 rezultatul exploatării a reprezentat 16,87 % din cifra de
afaceri şi a crescut la 18,26 % în 2003.
3.6. Rata Marjei Brute de Autofinanţare - RMBA -
RMBA =Capacitatea de Autofinanţare
*100Cifra de Afaceri
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Capacitatea de Autofinanţare 35.547.554 45.240.511 53.405.150
2. Cifra de Afaceri 144.553.964 266.753.791 302.339.683
104
3. RMBA (%) 24,59 16,96 17,66
Rata marjei brute de autofinanţare arată ponderea capacităţii de
autofinanţare în cifra de afaceri. În anul 2001 această rată a fost de 24,59 %, dar a
scăzut în 2002 la 16,96 % datorită creşterii cifrei de afaceri într-un ritm mai mare
decât al capacităţii de autofinanţare. În anul 2003 creşte la 17,66 % deoarece ritmul
de creştere al capacităţii de autofinanţare depăşeşte ritmul de creştere al cifrei de
afaceri.
3.7. Rata Contribuţiei Factorului Uman - RCFU -
RCFU =Cheltuieli cu Personalul
*100Valoarea Adăugată
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Cheltuieli cu personalul 8.358.498 11.216.195 15.235.462
2. Valoarea adăugată 20.036.757 72.444.581 87.349.613
3. RCFU (%) 41,72 15,48 17,44
După cum se observă contribuţia factorului uman a fost în 2001 de 41,72 %
din cifra de afaceri, situaţie nefavorabilă deoarece cheltuielile cu personalul sunt
mari. În 2002 această rată scade la 15,48 % situaţie favorabilă deoarece cheltuielile
cu personalul au scăzut ca pondere în cifra de afaceri şi creşte la 17,44 % în 2003.
3.8. Rata Rentabilităţii Rezultatului Exploatării - RRRE -
RRRE =Rezultatul Exploatării
*100Venituri din Exploatare
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Rezultatul exploatării -24.400.638 45.001.436 55.202.190
2. Venituri din exploatare 148.917.959 275.715.060 310.118.479
105
3. RRRE (%) -16,39 16,32 17,80
În anul 2001 s-a obţinut o rată de -16,39 % ceea ce arată o pierdere, adică
activitatea de exploatare nu a fost rentabilă, în anul 2002 rentabilitate exploatării a
fost de 16,32 % şi a crescut la 17,8 % în 2003.
3.9. Rata Rentabilităţii Rezultatului Curent - RRRC -
RRRC =Rezultatul Curent
*100Venituri Curente
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Rezultatul curent 667.022 26.687.216 32.110.765
2. Venituri curente 12.689.735 68.039.346 82.351.890
3. RRRC (%) 5,26 39,22 38,99
În anul 2001 s-a obţinut o rentabilitate a rezultatului curent de 5,26 % din
veniturile curente, rentabilitate care este redusă, dar care reuşeşte să acopere
pierderea din exploatare. În 2002 rentabilitatea curentă a fost de 39,22 % şi a
scăzut puţin în 2003 la 38,99 %, rentabilitate care se apreciază ca fiind bună
3.10. Rata Rentabilităţii Rezultatului Brut - RRRB -
RRRB =Rezultatul Brut
*100Venituri Totale
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Rezultatul brut 2.733.515 12.148.836 12.339.539
2. Venituri totale 15.275.612 69.189.402 83.605.915
3. RRRB (%) 17,89 17,56 14,76
106
În anul 2001 s-a obţinut o rentabilitate a rezultatului brut de 17,89 % din
veniturile totale, rentabilitate care scade puţin în 2002 la 17,56 şi continuă să scadă
la 14,76 % în 2003.
VI.4. RATE DE RENTABILITATE ECONOMICĂ
Ratele de rentabilitate economică măsoară eficienţa mijloacelor materiale şi
financiare alocate întregii activităţi a întreprinderii.
Putem avea o rată a rentabilităţii economice netă şi o rată a rentabilităţii
economice brută.
4.1. Rata Rentabilităţii Economice Netă - RREN -
RREN =Profit Net
*100Capitaluri investite
Capitaluri investite = Active Imobilizate + NFR + Disponibilităţi
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Active Imobilizate 122.100.869 122.527.418 152.688.388
2. NFR 45.093.655 -558.587 -12.547.977
3. DISPONIBILITĂŢI şi Titluri de plasament 15.141.113 10.052.285 14.736.381
4. Capitaluri investite 182.335.637 132.021.116 154.876.792
5. Profit Net 2.733.515 7.349.784 9.254.654
6. RREN (%) 1,50 5,57 5,98
4.2. Rata Rentabilităţii Economice Brută - RREB -
RREB =Excedent Brut de Exploatare
*100Capitaluri investite
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
107
1. Excedent brut al exploatării 9.542.440 61.070.351 71.862.726
2. Capitaluri investite 182.335.637 132.021.116 154.876.792
3. RREB (%) 5,23 46,26 46,40
Pentru ca o întreprindere să-şi poată menţine substanţa sa economică,
rentabilitatea economică trebuie să fie superioară ratei inflaţiei.
Dacă o întreprindere are rentabilitatea economică mai mare decât rate
dobânzii la capitalurile împrumutate, atunci acţionarii por beneficia de efectul de
levier (pârghie economică) al îndatorării întreprinderii.
Rentabilitatea economică trebuie să permită întreprinderii reînnoirea şi
creşterea activelor sale într-o perioadă cât mai scurtă.
Se consideră corespunzătoare o rată a rentabilităţii brută mai mare de 25 %.
În cazul întreprinderii analizate, după cum se observă în anul 2001 rata
rentabilităţii brută este foarte mică, de numai 5,23%, dar ea creşte în 2002 la 46,26
% şi la 46,40 % în 2003. În anii 2002 şi 2003 rata rentabilităţii economice
brută este bună.
4.3. Rata Rentabilităţii Rezultatului Exploatării - RRRE -
RREB =Rezultatul Exploatării
*100Capitaluri investite
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Rezultatul exploatării -24.400.638 45.001.436 55.202.190
2. Capitaluri investite 182.335.637 132.021.116 154.876.792
3. RRRE (%) -13,38 34,09 35,64
Această rată exprimă rentabilitatea rezultatului exploatării. După cum se
observă în 2001 se obţine pierdere, deci activitatea de exploatare nu este rentabilă.
108
În 2002 rentabilitatea exploatării este de 39,09%, iar în 2003 rentabilitatea
exploatării este de 35,64 %. De aici rezultă că rentabilitatea economică brută se
obţine în cea mai mare parte (în proporţie de aproximativ 75%) pe baza
rezultatului exploatării.
VI.5. RATE DE RENTABILITATE FINANCIARĂ
Ratele de rentabilitate financiară măsoară randamentul capitalurilor proprii,
deci al plasamentului financiar pe care acţionarii l-au făcut prin cumpărarea
acţiunilor întreprinderii.
- îi remunerează pe proprietarii întreprinderii prin acordarea de dividende
şi prin creşterea rezervelor care, de fapt, reprezintă o creştere a averii
proprietarilor;
- este influenţată de modalitatea de procurare a capitalurilor şi, de aceea,
este sensibilă la structura capitalurilor (situaţia îndatorării întreprinderii);
- este de dorit ca rata de rentabilitate financiară să fie mai mare ca rata
medie a dobânzii pe piaţă, pentru a face atractive acţiunile întreprinderii
şi a creşte cursul lor bursier.
5.1. Rata Rentabilităţii Financiară Netă - RRFN -
RRFN =Profit Net
*100Capitaluri Proprii
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Profit net 2.733.515 7.349.784 9.254.654
2. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963
3. RRFN (%) 19,75 24,10 26,47
109
Rentabilitatea financiară se situează în jurul valorii de 25% şi are o tendinţă
crescătoare. Rentabilitatea financiară trebuie să fie mai mare decât rata dobânzii,
dar după cum se observă este mai mică şi deci nu se asigură rentabilitatea.
5.2. Rata Rentabilităţii Financiare Înainte de Impozitare - RRFÎI -
RRFÎI =Profit curent înainte de impozitare
*100Capitaluri Proprii
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Rezultatul curent 667.022 26.687.216 32.110.765
2. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963
3. RRFÎI (%) 4,82 87,51 91,84
Rentabilitatea financiară înainte de impozitare este foarte bună în 2002, ea
este de 87,51% şi creşte la 91,84% în 2003, de unde concluzia că rentabilitatea
financiară netă este diminuată datorită impozitelor.
5.3. Rata Randamentului Capitalurilor Proprii - RRCPr -
RRCPr =Dividende
*100Capitaluri Proprii
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Dividende 1.366.758 3.674.892 4.627.327
2. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963
3. RMBE (%) 9,87 12,05 13,23
110
Randamentul capitalurilor proprii este în creştere, de la 9,87% în 2001, la
12,05% în 2002 şi la 13,23% în anul 2003.
5.4. Coeficientul de Capitalizare Bursieră - CCBN -
PER =Cursul bursier al acţiunii
Profitul per acţiune
Profitul per acţiune:
P/A =Profit Net
Nr. acţiuni
Dividendul per acţiune:
D/A =Dividende
Nr. acţiuni
PER măsoară de câte ori investitorii sunt dispuşi să cumpere profitul per
acţiune, permiţând o bună comparaţie a întreprinderilor din aceeaşi ramură
economică.
În cazul întreprinderii analizate nu se poate calcula acest indicator deoarece
nu dispunem de informaţiile necesare.
111
VI.6. RATE ALE ECHILIBRULUI FINANCIAR
Ratele echilibrului financiar sunt expresia fondului de rulment, respectiv a
importanţei şi evoluţiei sale în timp.
6.1. Rate de Finanţare a Activelor Fixe evidenţiază existenţa unui fond de
rulment - RFR -, chiar a unui fond de rulment propriu - RFP -.
RFR =Capitaluri Permanente
*100Active Fixe Brute
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Capital Permanent 128.335.637 132.021.116 154.876.792
2. Active Imobilizate 122.100.869 122.527.418 152.688.388
3. RFR (%) 105,11 107,75 101,43
Deoarece această rată este supraunitară rezultă că s-a obţinut fond de
rulment.
RFP =Capitaluri Proprii
*100Active Fixe Brute
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963
112
2. Active Imobilizate 122.100.869 122.527.418 152.688.388
3. RFP (%) 11,34 24,89 22,90
Deoarece această rată este subunitară rezultă că nu s-a obţinut fond de
rulment propriu, aşa cum se observă în capitolul în care s-a calculat fondul de
rulment propriu, acesta fiind negativ.
6.2. Rate de Finanţare a Nevoii de Fond de Rulment -RNFR -
RNFR =Fond de Rulment
*100Nevoia de Fond de Rulment
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. FRB 139.510.456 168.986.370 205.380.152
2. NFR 45.093.655 -558.587 -12.547.977
3. RFR (%) 309,38 -30.252,47 -1.636,76
Este de preferat ca această rată să fie >100%. În cazul nostru în anul 2001 ea
este de 309,38%, iar în anii 2002 şi 2003 datorită faptului că nevoia de fond de
rulment este negativă şi rata este negativă.
6.3. Ratele de Trezorerie, sunt complementare ratelor de finanţare şi
măsoară capacitatea de plată a întreprinderii.
a) Rata capacităţii de plată a ciclului de exploatare (rata de lichiditate) -RL-
RL =Active Circulante
*100Datorii pe Termen Scurt
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
113
1. Active Circulante 139.510.456 168.986.370 205.380.152
2. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748
3. RL (%) 175,98 105,95 101,08
După cum se observă întreprinderea dispune de capacitate de plată a ciclului
de exploatare, dar aceasta este în scădere.
b) Rata capacităţii de plată imediată (rata de trezorerie imediată) -RT-
RT =Disponibilităţi
*100Datorii pe Termen Scurt
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Disponibilităţi 15.141.113 10.052.285 14.736.381
2. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748
3. RL (%) 19,10 6,30 7,25
După cum se observă capacitatea de plată imediată este redusă şi în scădere.
114
VI.7. RATE DE LICHIDITATE (TREZORERIE)
Ratele de lichiditate măsoară capacitatea de plată a întreprinderii.
7.1. Rata Lichidităţii Generale - RLG -.
RLG =Active Circulante
*100Datorii pe Termen Scurt
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Active Circulante 139.510.456 168.986.370 205.380.152
2. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748
3. RLG (%) 175,98 105,95 101,08
După cum se observă lichiditatea generală este foarte bună, deci
întreprinderea îşi poate acoperi datoriile pe termen scurt din activele circulante pe
care le deţine.
7.2. Rate Lichidităţii Reduse - RLR -.
RLR =Creanţe + Disponibilităţi
*100Datorii pe Termen Scurt
Nr. ELEMENTE 2001 2002 2003
115
crt.
1. Creanţe 88.327.855 129.831.207 163.054.529
2. Disponibilităţi 15.141.113 10.052.285 14.736.381
3. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748
4. RLR (%) 130,52 87,71 87,50
Pentru a fi favorabilă rata lichidităţii reduse trebuie să fie >80%, în cazul
nostru întreprinderea dispune de lichiditate redusă foarte bună.
7.3. Rate Lichidităţii Imediate - RLI -.
RLI =Disponibilităţi
*100Datorii pe Termen Scurt
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Disponibilităţi 15.141.113 10.052.285 14.736.381
3. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748
4. RLI (%) 19,10 6,30 7,25
După cum se observă lichiditatea imediată este redusă, dar pozitivă.
7.4. Rate Solvabilităţii pe Termen Lung - RSTL -.
RSTL =Activ Total
*100Datorii Totale
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Activ Total 261.611.325 291.513.788 358.068.540
2. Datorii Totale 247.770.633 261.019.261 323.105.577
3. RSTL (%) 105,59 111,68 110,82
116
Deoarece această rată este supraunitară rezultă că întreprinderea este
solvabilă pe termen lung.
VI.8. RATE DE ÎNDATORARE
Măsoară importanţa îndatorării pentru gestiunea financiară a întreprinderii.
8.1. Rata Îndatorării (Levierul) - RÎ(L) -.
Pentru a acorda în continuare credite, în condiţii de garanţie sigură, normele bancare
impun existenţa unui levier mai mic decât 1 (100%).
RÎ(L) =Datorii Totale
*100Capitaluri Proprii
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Datorii Totale 247.770.633 261.019.261 323.105.577
2. Capitaluri Proprii 13.840.692 30.494.527 34.962.963
3. RÎ(L) (%) 1.790,16 855,95 924,14
După cum se observă îndatorarea este foarte mare, deci băncile nu vor mai
acorda întreprinderii credite.
8.2. Rate Îndatorării Financiare - RÎF -. Exprimă gradul de îndatorare pe
termen lung. Normele bancare impun o rată sub 0,5 (50%).
RÎF = Datorii financiare (tr. lg.) *100
117
Capitaluri Permanente
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Credite pe termen lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829
2. Capital Permanent 128.335.637 132.021.116 154.876.792
3. RLR (%) 89,22 76,90 77,43
Rezultă că întreprinderea are un grad de îndatorare mare.
8.3. Rate Creditelor de Trezorerie - RCT - exprimă gradul de îndatorare
bancară a activităţii de exploatare.
RCT > 1 dacă fondul de rulment FR > 0 (adică există suficiente active
circulante mobilizate pentru rambursarea datoriilor pe termen scurt. O rată
apropiată de 1 evidenţiază o capacitate de plată insuficientă pentru a se asigura
întreprinderii o marjă de siguranţă împotriva riscului de insolvabilitate.
RCT =Credite de Trezorerie
*100Nevoia de Fond de Rulment
În situaţia analizată, deoarece nu cunoaştem valoarea creditelor de trezorerie
nu putem calcula rata.
8.4. Rata de Prelevare a Cheltuielilor Financiare - RPCF - măsoară
capacitatea de plată a costului îndatorării.
Această rată separă întreprinderile "sănătoase" de cele falimentare.
Dacă această rată este > 60 %, întreprinderea înregistrează probleme grave
de gestiune financiară şi intră în stare de faliment.
Dacă cheltuielile finale depăşesc excedentul de trezorerie al exploatării,
îndatorarea devine insuportabilă pentru rentabilitatea economică a întreprinderii.
Cheltuieli Financiare
118
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Cheltuieli Financiare 12.022.713 41.352.130 50.241.125
2. Excedent brut al exploatării 9.542.440 61.070.351 71.862.726
3. RPCF (%) 125,99 67,71 69,91
După cum se observă întreprinderea are o rată foarte mare, care manifestă
însă o tendinţă de scădere, de aici rezultă că întreprinderea înregistrează probleme
grave de gestiune financiară.
8.5. Rata Capacităţii de Rambursare - RCR - exprimă, în număr de ani,
capacitatea întreprinderii de a rambursa datoriile financiare pe termen lung.
Normele bancare impun un număr de trei ani pentru rambursarea
teoretică a datoriilor financiare prin C.A.F.
RCR =Datorii Financiare (tr. Lg.)
Capacitatea de Autofinanţare
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Credite pe termen lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829
2. Capacitatea de Autofinanţare 35.028.170 28.248.635 31.125.749
3. RCR (ani) 3,27 3,59 3,85
După cum se observă capacitatea de rambursare este depăşeşte 3 ani, deci
întreprinderea dispune de o capacitate redusă de rambursare a datoriilor financiare.
119
CAPITOLUL VII.
ANALIZA RISCULUI
Analiza rentabilităţii constituie, fără îndoială, un aspect esenţial al
diagnosticului financiar dar concluziile sunt adesea incomplete dacă nu se ia în
considerare celălalt aspect al analizei financiare şi anume - riscul.
Riscul reprezintă variabilitatea sub presiunea mediului. Riscul şi
rentabilitatea sunt două aspecte interdependente: agenţii economici îşi asumă un
risc pentru a realiza o rentabilitate. Rentabilitatea compensează riscul asumat, risc
dependent de factorii economici şi de politica financiară a firmei.
Noţiunea de risc se substituie de cele mai multe ori flexibilităţii, aceasta
fiind definită ca fiind capacitatea întreprinderii de a se adapta şi de a răspunde
eficient la schimbările de mediu.
VII.1. RISCUL ECONOMIC
Riscul economic sau de exploatare reprezintă incapacitatea întreprinderii de
a se adapta la timp şi cu cel mai mic cost la variaţiile mediului. El exprimă
volatilitatea rezultatului economic la condiţiile de exploatare.
În funcţie de natura activităţii şi poziţia întreprinderii în mediul economic,
rezultatele întreprinderii sunt mai mult sau mai puţin influenţate de o serie de
evenimente economico - sociale: creşterea preţului energiei, creşterea salariilor,
accentuarea concurenţei, inovaţia tehnologică şi altele. Riscul depinde nu numai de
120
factori generali (preţ de vânzare, cost, cifra de afaceri) ci şi de structura costurilor,
respectiv comportamentul lor faţă de volumul de activitate.
Denumit şi "cifra de afaceri critică" sau "punctul mort operaţional",
pragul de rentabilitate este punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de
exploatare, iar rezultatul este nul. După acest prag activitatea devine rentabilă.
Determinarea pragului de rentabilitate se poate face în unităţi fizice sau valorice,
pentru un singur produs sau pentru întreaga activitate a firmei.
Pentru unităţile care produc şi comercializează o gamă variată de produse, pragul de
rentabilitate valoric pentru întreaga activitate a întreprinderii, stabilit pe baza contului de profit şi
pierdere, are următorul model:
CAPR =Cheltuieli fixe
Rata marjei asupra cheltuielilor variabile totale
Această metodă de analiză este foarte utilă întreprinderii pentru calcule de
previziune, permiţând obţinerea unor informaţii cum sunt:
cifra de afaceri pentru care rezultatul este nul (pragul de rentabilitate
sau punctul critic);
mărimea profitului realizabil la o creştere dată a cifrei de afaceri;
mărimea cifrei de afaceri care să conducă la obţinerea unui profit
dorit;
mărimea cifrei de afaceri necesară pentru menţinerea unui anumit
profit în condiţiile în care cresc cheltuielile.
La întreprinderea analizată datele furnizate nu permit calcului pragului de
rentabilitate.
VII.2. RISCUL FINANCIAR
121
Riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub
incidenţa structurii financiare a firmei. Capitalul unei firme este format din două
componente: capitalul propriu şi datorii, ce se deosebesc fundamental prin costul
care îl generează. O firmă care recurge la împrumuturi trebuie să suporte sistematic
şi cheltuieli financiare aferente, De aceea, îndatorarea, prin mărimea şi costul ei,
antrenează o variabilitate a rezultatelor, modifică deci riscul financiar.
Majoritatea organismelor financiare din ţările cu economie de piaţă recurg la
următoarele rate în vederea evaluării riscului financiar:
2.1. Rata Autonomiei Financiare - RAF -
RAF =Datorii Termen Lung
*100Capitaluri Proprii
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Datorii Termen Lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829
2. Capitaluri Proprii 13.840.692 30.494.527 34.962.963
3. RAF (%) 827,23 332,93 342,97
După cum se observă gradul de îndatorare este foarte mare, dar în scădere,
rezultă că întreprinderea nu are de autonomie financiară.
2.2. Rata de Îndatorare pe Termen Scurt - RÎTS -
RÎTS =Datorii Termen Scurt
*100Clienţi + Efecte scontate neajunse la scadenţă
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Datorii Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748
2. Clienţi 72.065.396 84.247.328 110.254.254
3. RÎTS (%) 110,01 189,31 184,29
122
Întreprinderea analizată a avut o rată de îndatorare pe termen scurt bună,
reuşind să-şi acopere datoriilor pe termen scurt din valoarea de încasat a clienţilor,
dat se pune problema duratei de încasare a acestora.
2.3. Rata Cheltuielilor Financiare - RCF -
RCF =Cheltuieli Financiare
*100 < 3 %Cifra de afaceri
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Cheltuieli Financiare 12.022.713 41.352.130 50.241.125
2. Cifra de afaceri 144.553.964 266.753.791 302.339.683
3. RCF (%) 8,32 15,50 16,62
Întreprinderea analizată a avut o rată a cheltuielilor financiare foarte mare,
ceea ce semnifică faptul că întreprinderea a apelat la împrumuturi mari.
Sau:
RCF =Cheltuieli Financiare
*100 < 50 %Rezultatul Brut al Exploatării
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Cheltuieli Financiare 12.022.713 41.352.130 50.241.125
2. Rezultatul Brut al Exploatării -24.400.638 45.001.436 55.202.190
3. RCF (%) -49,27 91,89 91,01
Aşa cum am arătat şi prin formula de mai sus se observă că întreprinderea a
apelat la împrumuturi mari, ceea ce a generat cheltuieli financiare foarte mari.
VII.2. RISCUL DE FALIMENT
123
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă
angajamentelor anterioare, contractate, fie din operaţii scadente a căror realizare
condiţionează continuarea activităţii, fie din prelevări obligatorii.
În sistemul analizei financiar-patrimoniale, analiza aptitudinii întreprinderii
de a fi solvabilă de a acţiona în condiţii de risc minim ocupă un loc central.
Echilibrul financiar este un imperativ permanent pentru orice agent economic, în
sensul că menţinerea solvabilităţii este o restricţie ce se impune în mod curent.
Totodată se poate spune că echilibrul financiar este un imperativ absolut,
adică nu poate fi omis sub nici o motivaţie. În practica economică se poate
concepe, de exemplu ca o întreprindere care cunoaşte o perioadă mai dificilă să
renunţe la unele obiective de creştere, obiective sociale sau economice. În schimb,
ea nu poate renunţa la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie
condiţia financiară de supravieţuire.
Aprecierea capacităţii întreprinderii de a-şi regla în termen obligaţiile se
apreciază nuanţat în funcţie de condiţiile concrete economico-financiare în care îşi
desfăşoară activitatea. Astfel, o întreprindere poate avea dificultăţi temporale sau
ocazionale determinate de neacoperirea la termen a unei creanţe sau a accelerării
plăţilor într-o perioadă de creştere rapidă a activităţii. În acest caz, dificultăţile de
plată apar ca o expresie a unei neconcordanţe de moment, care nu pune în pericol
echilibrele fundamentale şi nu afectează imaginea firmei. Soluţii simple pot
permite trecerea peste aceste dificultăţi şi reinstaurarea continuităţii plăţilor:
obţinerea de împrumuturi pe termen scurt.
Întreprinderea poate cunoaşte dificultăţi financiare periodice, precum,
întârzierea plăţilor în anumite momente ale anului sau în perioade de accelerare a
creşterii. Chiar dacă viabilitatea întreprinderii nu este pusă în pericol, imaginea să
nu se poată degrada datorită perturbărilor periodice. O reputaţie de rău platnic sau
o anumită suspiciune la solidaritatea financiară pot genera cel puţin două efecte: pe
de o parte, anumiţi furnizori pot refuza continuarea livrărilor, iar pe de altă parte,
124
întreprinderea este nevoită să solicite credite de urgenţă şi să accepte condiţii
neavantajoase de creditare (durată mai scurtă, dobândă mai mare).
Permanenţa unor dificultăţi de achitare a obligaţiilor este expresia unei
fragilităţi economice şi financiare structurale. Ele pot genera restrângerea
sistemului de gestiune, sau în unele cazuri foarte grave falimentul întreprinderii.
Principalele cauze care duc la falimentul unei întreprinderi:
Cauzele generatoare de dificultăţi pentru întreprindere sunt de origine
diversă. O bună parte din acestea provin din mediul economico-social şi
concurenţial în care firma acţionează:
accentuarea concurenţei interne şi internaţionale;
apariţia unor produse de substituţie;
pierderea unui client important sau falimentul acestuia;
falimentul unui furnizor important care asigura anumite materiale
esenţiale pentru continuitatea activităţii întreprinderii;
falimentul unei bănci cu care întreprinderea avea relaţii financiare
preponderente;
apariţia unor reglementări pe linia securităţii şi protecţiei mediului;
scăderea continuă a cotaţiei la bursă.
Cauzele interne sunt, în esenţă, legate de o gestiune financiară deficitară:
rotaţia stocurilor şi clienţilor inferioară normei sectoriale;
finanţarea investiţiilor cu surse aferente exploatării;
pierderi repetate din exploatare;
imposibilitatea reînnoirii creditelor.
După natura lor, cauzele deficitare pot fi:
A. Cauze legate de reducerea volumului de activitate datorită:
tendinţei de scădere a cererii pentru produsele realizate de
întreprindere;
125
pierderii unor clienţi importanţi;
competitivităţii în scădere a produselor întreprinderii;
gradului redus de reînnoire a produselor, respectiv de adaptare la
nevoi;
scăderii conjuncturale a cererii;
intensificării concurenţei interne şi internaţionale;
falimentului unui furnizor.
B. Cauze legate de reducerea marjelor şi a rentabilităţii:
decizii strategice neadecvate;
rigiditatea preţurilor de vânzare;
cheltuieli prea mari cu personalul;
existenţa unor mijloace fixe depăşite din punct de vedere tehnic;
ponderea mare a cheltuielilor financiare;
creşterea preţurilor materiilor prime.
C. Cauze specifice privind trezoreria întreprinderii:
falimentul unui client important;
dificultăţi în obţinerea de credite;
durata mare de rotaţie a stocurilor;
prelungirea duratei creditului - clienţi;
diminuarea creditului - furnizori.
D. Cauze specifice sistemului de management:
pregătirea profesională necorespunzătoare a conducătorilor şi
incapacitatea de a se adapta noilor condiţii ale pieţei;
neînţelegeri între membrii conducerii;
contabilitatea analitică deficitară şi necunoaşterea costului complet;
remunerarea excesivă a conducătorilor.
E. Cauze accidentale:
deturnări de fonduri;
calamităţi;
126
decesul conducătorului;
probleme sociale interne.
Pentru întreprinderile aflate în tranziţie economică, la cauzele prezentate se
adaugă cauze specifice:
instabilitatea pieţelor, chiar şi pentru produsele de larg consum;
ponderea în creştere a sectorului informal manifestată prin existenţa
unui volum considerabil de activitate economică neînregistrată şi a unor
importuri frauduloase, acestea generând o concurenţă neloială, fraude,
evaziuni fiscale.
Analiza financiar - patrimonială este, în esenţă, o analiză statică în care
sunt prioritare valoarea şi solvabilitatea întreprinderii. Acest tip de analiză a
reprezentat mult timp în teoria economică singura modalitate de evaluare a
riscului. Principalele instrumente operaţionale la cere recurge analiza financiară
pentru investigarea riscului de faliment sunt: fondul de rulment şi metoda
ratelor.
Potrivit teoriei patrimoniale, o întreprindere este solvabilă dacă asigură
echilibrul maselor de aceeaşi durată, dacă se respectă deci următoarele reguli
financiare:
Respectarea strictă a acestor ecuaţii de echilibru presupune o activitate fără
întreruperi şi de o regularitate perfectă în privinţa încasărilor şi plăţilor. Altfel spus,
întreprinderea trebuie să dispună la fiecare scadenţă a unei obligaţii de
disponibilităţi suficiente pentru a o achita. Realizarea practică a acestor cerinţe este
dificilă deoarece activele (ca intrări potenţiale de fonduri) şi pasivele (ca ieşiri
potenţiale de fonduri) sunt asimetrice din punct de vedere al riscului. În timp ce
exigibilitatea obligaţiilor pe termen scurt este certă, transformarea activului în
Activ Imobilizat = Capital Permanent
Activ Circulant = Datorii pe Termen Scurt
127
disponibilităţi este aleatoare, putând fi perturbată de o serie de factori economici,
financiari şi conjuncturali. Această asimetrie impune necesitatea constituirii unei
rezerve, a unei marje în măsură să facă faţă neregularităţilor la scadenţă, cunoscută
sub denumirea de fond de rulment.
Concluzionând, fondul de rulment reprezintă excedentul activelor circulante
peste valoarea obligaţiilor pe termen scurt. Se poate afirma că o valoare ridicată a
fondului de rulment constituie premisa unei capacităţi sporite de plată. Aprecierea
corespunzătoare a semnificaţiei fondului de rulment pentru echilibrul financiar
necesită luarea în considerare a duratei medii de rotaţie a activelor şi pasivelor,
care în practică nu sunt egale decât ca excepţie. Dacă activele circulante se rotesc
mai repede decât obligaţiile, înseamnă că întreprinderea poate să îşi asigure
echilibrul financiar. Un exemplu clasic în acest sens îl reprezintă situaţia
întreprinderilor din sectorul distribuţiei a căror activitate se caracterizează printr-o
rotaţie rapidă a activelor circulante, datorită încasării în numerar a clienţilor şi o
rotaţie mai lentă a obligaţiilor pe termen scurt, datorită termenelor de plată
favorabile acordate de furnizori. În acest fel, echilibrul financiar e compatibil nu
numai cu un fond de rulment mai mic ca valoare dar şi cu un fond de rulment
negativ.
Dacă activele circulante se rotesc mai lent decât obligaţiile pe termen scurt
menţinerea echilibrului financiar necesită un fond de rulment pozitiv şi de o
valoare ridicată. Dacă activele circulante se rotesc mai repede decât datoriile pe
termen scurt. echilibrul financiar este asigurat de un fond de rulment mai mic chiar
negativ.
Din cele prezentate rezultă că nu există o relaţie simplă şi clară între fondul
de rulment şi riscul de faliment al unei firme. Anumite unităţi satisfac cerinţele
echilibrului financiar cu un fond de rulment negativ, în timp ce altele se dovedesc
insolvabile, în ciuda unui fond de rulment pozitiv. De asemenea, unele
întreprinderi îşi menţin solvabilitatea cu un fond de rulment scăzut, în timp ce atele
cunosc dificultăţi financiare în ciuda unui fond de rulment de valoare foarte mare.
128
Se poate concluziona că fondul de rulment are putere cognitivă limitată şi nu
poate reprezenta un criteriu exclusiv de fundamentare a concluziilor privind
echilibrul financiar. Fără a nega utilitatea fondului de rulment, majoritatea
specialiştilor susţin necesitatea implicării în analiză şi a altor caracteristici
financiare şi economice ale întreprinderii.
În analiza riscului de faliment se utilizează două categorii de rate: rate de
solvabilitate şi rate de structură financiară a pasivului.
A. Rata Solvabilităţii Generale care compară ansamblul lichidităţilor
potenţiale asociate activelor circulante cu ansamblul obligaţiilor scadente sub un
an. Rata solvabilităţii generale permite aprecierea gradului de acoperire a datoriilor
pe termen scurt de către activul circulant. Este o rată unitară ce arată o
corespondenţă deplină între activele circulante şi sursele corespunzătoare. O
valoare supraunitară a acestei rate indică existenţa unor active circulante mai mari
decât obligaţiile pe termen scurt, prin urmare utilizarea unei părţi din capitalul
permanent pentru finanţarea exploatării.
RSG =Active Circulante
*100Datorii pe Termen Scurt
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Active Circulante 139.510.456 168.986.370 205.380.152
2. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748
3. RSG (%) 175,98 105,95 101,08
După cum se observă solvabilitate generală este supraunitară, deci
întreprinderea îşi poate acoperi datoriile pe termen scurt din activele circulante pe
care le deţine şi utilizarea unei părţi din capitalul permanent pentru finanţarea
exploatării.
129
Rata solvabilităţii generale este echivalentă cu aşa-zisa "rată a fondului de
rulment", calculată ca raport între capitalul permanent şi activul imobilizat.Ca şi în cazul
anterior, această rată este supraunitară când la acoperirea activelor circulante concură, pe lângă
datoriile pe termen scurt şi capitalul permanent.
RFR =Capitaluri Permanente
*100Active Imobilizate
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Capital Permanent 128.335.637 132.021.116 154.876.792
2. Active Imobilizate 122.100.869 122.527.418 152.688.388
3. RFR (%) 105,11 107,75 101,43
Deoarece această rată este supraunitară rezultă că la acoperirea activelor
circulante concură, pe lângă datoriile pe termen scurt şi capitalul permanent.
Aceste rate sunt insuficiente pentru aprecierea cu precizie a solvabilităţii pe
termen scurt.
B. Rata Solvabilităţii Parţiale exclude stocurile din activele circulante,
acestea constituind elementul cel mai incert din punct de vedere al valorii şi
lichidităţii sale:
Această rată exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt
din creanţe şi disponibilităţi. De regulă subunitară, ea trebuie analizată şi interpretată cu prudenţă
prin luarea în calcul a unor aspecte de detaliu privind structura creanţelor. În teoria economică
sunt păreri potrivit cărora o rată cuprinsă între 80% şi 100% ar reprezenta o situaţie optimă în
ceea ce priveşte solvabilitatea.
RSP =Creanţe + Titluri de plasament + Disponibilităţi
*100Datorii pe Termen Scurt
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Creanţe 88.327.855 129.831.207 163.054.529
130
2. Disponibilităţi şi titluri de plasament 15.141.113 10.052.285 14.736.381
3. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748
4. RSP (%) 130,52 87,71 87,50
După cum se observă întreprinderea are o solvabilitate parţială foarte bună
în primul an (130,52%), dar scade şi se menţine în jurul valorii de 87,5% în 2002 şi
2003, valori > 80%, rezultă solvabilitate optimă a întreprinderii.
C. Rata Solvabilităţii Imediate pune în corespondenţă elementele cele mai
lichide ale activului cu obligaţiile pe termen scurt. În teoria economică se apreciază
că această rată trebuie să fie > 30%. Dar interpretarea ratei trebuie să implice şi alte
informaţii privind condiţiile de desfăşurare a activităţii. Deşi teoretic, o rată
ridicată indică o lichiditate, respectiv o solvabilitate ridicată, ea poate avea şi alte
semnificaţii, de exemplu o folosire mai puţin performantă a resurselor disponibile.
De asemenea, o valoare ridicată a acestei rate nu este o garanţie a solvabilităţii
dacă celelalte active au un grad redus de lichiditate.
O valoare scăzută a ratei solvabilităţii imediate poate fi perfect compatibilă
cu menţinerea echilibrului financiar, dacă întreprinderea minimizează valoarea
încasărilor sale, deţinând în schimb valori de plasament, creanţe, stocuri uşor
mobilizate în concordanţă cu exigibilitatea obligaţiilor la termen.
RSI =Disponibilităţi + Plasamente
*100Datorii pe Termen Scurt
Nr. crt.
ELEMENTE 2001 2002 2003
1. Disponibilităţi şi titluri de plasament 15.141.113 10.052.285 14.736.381
3. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748
4. RSI (%) 19,10 6,30 7,25
131
Se constată o solvabilitate imediată slabă, întreprinderea neputându-şi onora
obligaţiile pe termen scurt din disponibilităţi.
CAPITOLUL VIII.
CONCLUZII FINALE
Aspecte favorabile:
ponderea profitului în cifra de afaceri este crescătoare rezultă o situaţie
favorabilă;
fondul de rulment este mai mare decât nevoia de fond de rulment
rezultând o trezorerie pozitivă;
solvabilitatea generală este supraunitară (> 100 %), deci întreprinderea îşi
poate acoperi datoriile pe termen scurt din activele circulante pe care le
deţine şi utilizarea unei părţi din capitalul permanent pentru finanţarea
exploatării.
solvabilitatea parţială este foarte bună în primul an (130,52%), dar scade
şi se menţine în jurul valorii de 87,5% în 2002 şi 2003, valori > 80%, rezultă
solvabilitate optimă a întreprinderii.
Aspecte nefavorabile:
datoriile curente în totalul activelor înregistrează valori procentuale mari;
132
întreprinderea a apelat la credite pe termen lung foarte mari, ceea ce a
generat cheltuieli financiare mari, de unde rezultă un grad de îndatorare
mare;
capacitatea de rambursare a datoriilor financiare este mai mare de 3 ani
(limita apreciată ca fiind bună), dar nu depăşeşte 4 ani
rentabilitatea financiară este mai mică decât rata dobânzii, deci nu
asigură plata dobânzilor la creditele contractate;
lichiditatea imediată este redusă, întreprinderea neputându-şi onora
obligaţiile pe termen scurt din disponibilităţile existente;
Riscuri:
concurenţa de pe piaţa internă;
evoluţia raportului preţ-calitate a produselor concurenţei;
dependenţa preţului şi calităţii produselor firmei de furnizorii
existenţi.
În cazul întreprinderii analizate, după cum se observă în anul 2001 rata
rentabilităţii brută este foarte mică, de numai 5,23%, dar ea creşte în 2002 la 46,26
% şi la 46,40 % în 2003. În anii 2002 şi 2003 rata rentabilităţii economice
brută este bună.
În 2002 rentabilitatea exploatării este de 39,09%, iar în 2003 rentabilitatea
exploatării este de 35,64 %. De aici rezultă că rentabilitatea economică brută se
obţine în cea mai mare parte (în proporţie de aproximativ 75%) pe baza
rezultatului exploatării.
Întreprinderea a beneficiat de credite pe termen lung foarte mari, ceea ce a
dus la cheltuieli financiare foarte mari. Dacă aceste credite au fost folosite pentru
realizarea unor investiţii, modernizări şi retehnologizări, o dată cu punerea în
funcţiune a respectivei investiţii şi a fluxurilor de trezorerie generate de aceasta
întreprinderea îşi va îmbunătăţi situaţia financiară. Dacă aceste credite nu au fost
133
folosite pentru realizarea unei investiţii profitabile, rentabilitatea întreprinderii va
scădea foarte mult şi întreprinderea va evolua către faliment.
BIBLIOGRAFIE
1. Vasile Robu si Nicolae Georgescu – Analiză economico – financiară, ,
Editura OMNIA UNI S.A.S.T. S.R.L., Braşov, 2000
2. Horia Cristea, Ioan Talpaş, Dorin Cosma – Gestiunea financiară a
întreprinderilor, Editura Mirton, Timişoara, 1998
3. C.G. Demetrescu, L. Possler, V. Puchita, V. Voica – Contabilitatea,
ştiinţă fundamentală şi aplicativă, Editura Scrisul Românesc, Craiova,
1979
4. Niculae Feleagă – Controverse contabile; Contabilitate aprofundată;
Îmblânzirea junglei contabilităţii; Editura Economică, Bucureşti, 1996
5. Niculae Feleagă – Dincolo de frontierele vagabondajului contabil,
Editura Econiomică, Bucureşti 1997
6. Niculae feleagă, Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară, editura
Economicp, Bucureşti, 1996
134
7. A. Işfănescu, coordonator – Evaluarea întreprinderii, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 1998
8. D. Mărgulescu, M. Niculaescu, V. Robu – Diagnostic economico –
financiar, concepte, metode şi tehnici, Editura Romcart, Bucureşti, 1994
9. D. Mărgulescu, coordonator – Analiza economico – financiară a
întreprinderii, metode şi tehnici, Editura Tribuna Economică, 1994
10. D. Mărgulescu, C. Stănescu, I. David – Analiza economico –
financiară, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999
11. Maria Niculescu – Diagnostic global strategic, Editura Economică,
Bucureşti, 1997
12. M. Paraschevescu, W. Pavaloaia – Metode de contabilitate şi analiză
financiară, Editura Neuron, Focşani, 1994
13. Mihai Ristea – Bilanţul în gestiunea patrimoniului, Editura Academiei,
Bucureşti, 1998
14. Mihai Ristea – Noul sistem de contabilitate, Bucureşti, 1994;
Contabilitatea societăţilor comerciale, C.E.C.A.R, Bucureşti, 1996, Vol.
II. (coordonator); Contabilitatea întreprinderii, Editura Mărgaritar,
bucureşti, 1997, Vol. I. (coordonator)
15. Florea Staicu, coordonator – Eficienţa economică a investiţiilor, Editura
Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1995
16. Georgeta Vintilă – Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderilor,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998
135
17. Ion Stancu – Finanţe, teoria pieţelor financiare, finanţele
întreprinderilor, Analiza şi gestiunea financiară, Editura Economică,
Bucureşti, 1996
18. Mihai Toma, Felicia Alexandru – diagnosticul financiar şi evaluarea
întreprinderilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998
19. Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată
20. Legea contabilităţii nr. 82/1991, modificată prin O.G. nr. 22/1996
21. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului – Rapoartele financiare ale
întreprinderilor, 1998
22. Ministerul finanţelor – Sistemul contabil al agenţilor economici,
Editura Economică, Bucureşti, 1994
136