Universitatea “Mihail Kogalniceanu” Iasi
Identificarea persoanelor și a cadavrelor prin mijloace și metode
criminalistice
Nume și prenume: Dinu Rusty-ConstantinAnul: IV
Modul : BDisciplina: Criminalistică
Iași 2013
Cuprins
Capitolul 1 Identificarea criminalistică a persoanelor ..................................................3
1.1 Identificarea persoanei după semnalmentele exterioare................................................3
1.1.1 Metode tehnice de identificare a persoanelor - Metoda portretului vorbit....3
1.2. Sistemul automat de identificare a persoanei după impresiuni papilare.......................7
1.3. Identiifcarea persoanei după voce și vorbire................................................................8
1.4. Sistem biometric de recunoaștere a persoanei după caracteristicile irisului...............10
Capitolul 2 Identificarea criminalistică a cadavrelor...................................................13
2.1. Aspecte de ordin metodologic privind cercetarea locului descoperirii unui cadavru
neindentificat. Operațiuni pregătitoare în vederea identificării cadavrului……………...13
2.2 Metode criminalistice de identificare a cadavrelor.....................................................15
Concluzii………………………………………………………………………………...20
Bibliografie……………………………………………………………………………...21
2
Capitolul 1 Identificarea criminalistică a persoanelor
1.1 Identificarea persoanei după semnalmentele exterioare
1.1.1 Metode tehnice de identificare a persoanelor - Metoda portretului vorbit
Dificultăţile inerente întâlnite în practică, de identificare pe baza metodei
portretului vorbit, ori prin intermediul procedeelor tehnice de tipul fotorobotului, identi-
kit-ului ş.a., au condus la căutarea unor noi modalităţi de realizare a portretului robot.
Pentru aceasta, specialiştii au recurs la tehnica de calcul electronic, care se dovedeşte a fi
foarte utilă în practică.
Principalul avantaj al utilizării computerului în identificarea după semnalmente
exterioare constă nu numai în exploatarea mai eficientă a datelor furnizate de martor
(chiar în ciuda unui mod de exprimare imprecis al acestuia), ci şi în utilizarea altor date,
stocate în fişierele criminalistice (respectiv în memoria calculatorului), privitoare la
persoane care au săvârşit infracţiuni, ori care sunt suspecte, dispărute sau date în
urmărire.
În esenţă, deşi realizarea portretului robot computerizat are drept punct de plecare
informaţiile furnizate de martor sau victimă privitoare la elementele faciale caracteristice,
aceasta va fi efectuată şi pe baza altor date deţinute de organele judiciare, lucru imposibil
în ipoteza alcătuirii unui portret robot clasic. A devenit astfel posibilă exploatarea
fotografiilor infractorilor, ori a persoanelor dispărute sau neidentificate, imaginea
electronică obţinându-se atât din elemente faciale grafice, cât şi din elemente preluate din
fotograme diferite, „retuşate” de către calculator.
Tehnicile de calcul, deja devenite clasice, sunt completate cu sisteme de procesare
a imaginilor, respectiv de fotografia digitală. Aceste tehnici de calcul permit alcătuirea de
portrete robot ale adulţilor, îndeosebi pe baza unor fotografii efectuate la perioade diferite
de timp. În alcătuirea portretului vorbit pe baza descrierilor făcute de persoana care a
perceput individul căutat, trebuie aplicate şi respectate regulile tacticii criminalistice
specifice ascultării martorului ori persoanei vătămate. Şi, ca un arc peste timp, astăzi,
sistemul de recunoaştere facială codifică, compară şi regăseşte în baza de date persoane
după date antropometrice.
3
În prezent, specialiştii români utilizează o generaţie nouă de soft pentru realizarea
portretului robot instalat pe staţiile de lucru ale Sistemului de recunoaştere facială.
Figura nr. 1 Metoda portretului vorbit
În realizarea portretului robot se parcurg mai multe
etape. Pe baza descrierilor făcute de persoana care a perceput
fizionomia individului căutat, respectând regulile tacticii
criminalistice specifice ascultării martorului ori persoanei
vătămate, se selectează din bara de comenzi opţiunea fişier nou
şi se trece la alcătuirea portretului robot. (anexa nr. 9 oferă o
vizualizare mai amplă a imaginilor).
Astfel, în prima etapă se completează câmpurile referitoare la sexul şi rasa
persoanei, apoi se vor completa descriptorii referitori la fiecare element facial în parte. În
a doua etapă, după editarea imaginii portretului se vor face modificări de detaliu.
Dacă persoana care face descrierea fizionomiei individului căutat nu a putut reţine
decât unul din elementele faciale (nasul proeminent etc.), pentru a nu o influenţa în
descriere, portretul robot se va realiza începând cu o simplă schiţă. Aceasta se selectează
la începerea unui nou portret robot prin selectarea butonului “Folosirea minimului de
elemente faciale “. In continuare se porneşte în alcătuirea portretului robot începând cu
elementul facial memorat cel mai bine de persoana care face descrierea. Ulterior se
adaugă şi celelalte elemente faciale.
Softul permite dimensionarea, poziţionarea (sus-jos, stânga-dreapta), rotirea,
fiecărui element facial în parte precum şi a accesoriilor şi articolelor de vestimentaţie.
Perceperea de către victimă sau martorul ocular a imaginii persoanei infractorului,
în momentul în care acesta săvârşeşte fapta penală, poate fi asimilată, într-o accepţiune
foarte largă, cu o urmă de memorie, respectiv cu ceea ce s-ar putea denumi „urma
ideală”, aceasta având un evident caracter material, specific proceselor psiho-fiziologice
de la nivelul scoarţei cerebrale. Devine astfel posibilă identificarea infractorului pe baza
portretului vorbit făcut de martor, ori recunoaşterea sa după fotografie sau dintr-un grup
de persoane. Bineînţeles că cele percepute de martor sau victimă sunt redate, sub aspect
4
procedural, în forma declaraţiilor, pe baza cărora se va recurge la o metodologie
adecvata, de identificare sau de recunoaştere, potrivit regulilor tacticii criminalistice.
O persoană poate fi căutată şi regăsită în baza de date după următoarele elemente:
- datele de stare civilă;
- semnalmente;
- semne particulare;
- după imagini – fotografii digitale (aparat foto digital, videocasetă) sau pe suport
de hârtie (prin scanare) cu ajutorul algoritmului de recunoaştere facială;
- după portretul robot realizat cu aplicaţia E-FIT;
- cicatrici, tatuaje sau deficienţe psiho-motorii;
- faptă şi mod de operare sau alt atribut care există ca pick-list.
De asemenea sistemul are o instalare şi întreţinerea uşoară, captează imagini cu
înaltă rezoluţie iar datele stocate au diferite nivele de securitate.
Sistemul prezentat foloseşte un altgoritm de căutare facială (LFA) care este
independent de culoare, asta înseamnă că, la căutare nu ia în calcul culoarea fotografiei
sau culoarea pielii. Din punct de vedere al rasei nu ia în calcul structura feţei deoarece
aceasta este universală indiferent de rasă. Are o plajă largă în privinţa sursei de preluare a
imaginilor, acestea putându-se face prin folosirea unui scanner, a unei camere foto sau
video etc.
În privinţa vârstei, faceprint-ul rămâne neschimbat odată cu trecerea timpului.
Machiajele, părul facial, ochelarii sau iluminarea etc. nu împietează asupra identificării
persoanelor.
Posibilităţile sistemului de recunoaştere facială sunt următoarele:
a. Listarea de rapoarte despre persoanele înregistrate cu fotografii şi date
de interes operativ;
b. Acces pe reţea;
c. Acces la distanţă pentru furnizorii sistemului în vederea intervenţiei cât
mai rapide pentru înlăturarea eventualelor probleme apărute la sistem ;
d. Obţinerea facilă de diferite rapoarte ;
e. Softul personalizat în limba română;
f. Permite importul de imagini digitale :
5
- o imagine cadru (Frames) din cadrul unui film de supraveghere;
- fotografii scanate;
- imagini cu portret robot;
Softul pentru portret robot suportă format JPEG, TIFF, GIF şi BMP.
Posibilitatea editării imaginii: scalare, decupare, strălucire, contrast etc.
g. Permite una sau mai multe căutări în baza de date, rezultatul acestei
căutări este o listă de candidaţi, afişată în ordinea punctajului obţinut.
h. Filtre de căutare care permit reducerea timpului de căutare.
Elementele generale folosite în acest gen de expertiză sunt de fapt trăsături
anatomice (statice) care se pot observa pe fotografia persoanei, cum ar fi: sexul, vârsta,
rasa, forma capului şi a feţei, zonele feţei, forma, dimensiunile, amplasarea şi culoarea
elementelor componente ale feţei, precum şi îmbrăcămintea şi starea ei. Aceste elemente
îl ajută pe expert la prima examinare, pentru excluderea unora dintre fotografii
reprezentând persoane diferite din punct de vedere anatomic şi reţinerea altora cu
anatomie asemănătoare, în vederea trecerii la etapa următoare.
Aceste elemente sunt cunoscute şi sub denumirea de semne particulare sau
trăsături statice speciale şi individualizează persoana prin natura, forma, culoarea,
dimensiunea şi poziţionarea acestora.
Elementele individuale întâlnite frecvent sunt: cicatricele, petele, negii, aluniţele,
ridurile, tatuajele, precum şi particularităţile unor elemente componente ale feţei (deviaţie
de sept, dimensiuni, forme, distanţe exagerate, asimetria elementelor perechi etc.).
Din cele expuse mai sus nu trebuie să se înţeleagă că identificarea persoanei este
posibilă numai atunci când ea prezintă semne particulare, deoarece aceasta se poate face
şi numai prin examinarea comparativă a elementelor generale care, luate în totalitate sub
aspectul formei, dimensiunilor, plasamentului şi raportului dintre ele, individualizează
persoana.1
1 Popa Gheorghe, Necula Ionel, Metode și tehnici de identificare a persoanei, ed. Era, București, 2006, p35-46
6
1.2. Sistemul automat de identificare a persoanei după impresiuni papilare
Identificarea criminalistică a persoanei după impresiuni papilare are ca fundament
ştiinţific proprietăţile desenului papilar: unicitatea (individualitatea) şi fixitatea
(stabilitatea) şi inalterabilitatea.
Unicitatea desenului papilar a fost constatată de cercetătorii în materie de
dactiloscopie, pe baza studiilor efectuate şi a experienţei practice în acest domeniu, care
au ajuns la concluzia certă că este imposibil a se întâlni două persoane cu desene papilare
identice, fiecare deget având o morfologie unică.
Prin dezvoltarea organismului omului, intervin o serie de schimbări datorită
vârstei şi anumitor boli, însă forma desenului papilar rămâne aceeaşi, ceea ce
demonstrează fixitatea şi inalterabilitatea desenului papilar. prealabil a numeroase
examene comparative între amprentele în litigiu şi cele model de comparaţie, prin care se
înţeleg cele aflate în evidenţele dactiloscopice, cele provenite din cercul de suspecţi, de la
persoanele cărora urmează a le stabili identitatea, de la cadavrele cu identitate
necunoscută sau urmele papilare ridicate de pe diverse obiecte ce aparţin persoanei
dispărute.
Odată cu introducerea sistemului de comparare automată AFIS se observă
eficientizarea activităţii de identificare a persoanelor după urmele papilare, cu ajutorul
acestui sistem fiind rezolvate multe cazuri de acest gen.
Ca mod de lucru, sistemul AFIS identifică detaliile amprentelor, atribuie fiecăreia
o clasificare şi procedează la codificarea detaliilor, ulterior operaţia fiind supravegheată şi
corectată de operatorul dactiloscop. În mod diferit faţă de specialistul dactiloscop,
procesorul de imagini "vede" amprenta ca orice sistem de computere convertind
informaţia în date numerice sau binare. Prelucrarea imaginii impresiunilor se realizează
de pe fişele decadactilare iar a urmelor de pe fotograme, clişeele fotogramelor la mărime
naturală sau de pe obiectele purtătoare de urme a căror grosime nu depăşeşte 5 mm.
Staţia de introducere impresiuni şi urme papilare este compusă dintr-o unitate
centrală, monitor, tastatură, mouse, scanner pentru fişe decadactilare, scanner pentru
urme papilare, convertor de imagine, procesor pentru codificarea automată a amprentelor.
7
Este cea mai complexă staţie a sistemului având încorporate şi funcţiunile staţiilor de
introducere şi verificare a urmelor.
Scannerul pentru impresiuni poate fi calibrat pentru orice format de fişă
decadactilară de uz intern precum şi pentru formularul european. Prin scanare se
capturează automat toate informaţiile despre amprente.
Când o fişă este scanată, programul găseşte automat centrul fiecărei impresiuni
care poate fi ajustat şi manual, eliminându-se astfel operaţia de repetare a scanării. La
introducerea impresiunilor decadactilare în sistem este necesar ca după marcarea
automată a caracteristicilor să se efectueze controlul de calitate al fiecărei impresiuni –
urmat apoi de compararea acestora cu cele deja existente în banca de date precum şi cu
urmele de evidenţă.
Printre facilităţile acestei staţii de lucru se numără la căutare, posibilitatea rotirii urmei
papilare, inversarea alb-negru a crestelor papilare, inversarea stânga-dreapta a desenului
papilar şi mărirea imaginii examinate pe zone, aplicabilă şi în operaţiunea de introducere.
O altă facilitate a scanerului pentru urmele digitale este aceea că permite
examinarea acestora de pe fotograme şi de pe clişee ce redau mărimea naturală a urmelor
precum şi direct de pe pelicula de folio, atât direct cât şi prin transparenţă
1.3. Identiifcarea persoanei după voce și vorbire
Identificarea persoanei după voce se înscrie printre metodele tehnico-ştiinţifice
moderne pe care criminalistica le pune în slujba stabilirii adevărului şi descoperirii
autorului infracţiunii. Identificarea vorbitorului după voce şi vorbire se bazează pe
diferenţele existente de la o persoană la alta în construcţia aparatului fonorespirator,
precum şi pe prezenţa unor particularităţi de ordin fiziologic sau apărute ca urmare a unor
stări fiziopatologice.
Identificarea persoanelor după voce şi vorbire este posibilă datorită următoarelor
elemente anatomo-fiziologice şi fiziopatologice care constituie fundamentul ştiinţific:
A) Stabilitatea pe care o prezintă vocea şi vorbirea în toată perioada vieţii adulte,
până la bătrâneţe;
8
Vocea poate fi definită ca rezultatul variaţiilor periodice de presiune ale aerului în
cavităţile supraglotice cu particularităţile cu participarea mecanismului linguopalatal.
Modificările vocii în funcţie de vârstă urmează calea evoluţiei fiziologice a organismului
uman. După schimbarea vocii la pubertate (în special la băieţi între 12 şi 15 ani), ea
rămâne stabilă, în mod normal, pe toată perioada vieţii adulte, până la bătrâneţe. Aceasta
presupune că în tot acest interval de timp caracteristicile generale şi individuale proprii
anatomiei şi fiziologiei aparatului fonator ale fiecărei persoane îşi menţin o stare relativ
neschimbătoare.
B) Deosebiri ale construcţiei aparatului fonorespirator;
Toate componentele aparatului fonorespirator au o construcţie proprie fiecărei
persoane, care se înscrie în cadrul anatomic general. Printre aceste componente se pot
enumera plămânii, bronhiile, traheea, laringele, coardele vocale, cavităţile bucale şi
sinuzale.
C) Particularităţile funcţiei fonatorii;
Sunt determinate de fiziologia specifică actului respirator şi, îndeosebi, de modul
de comportare a coardelor vocale. Particularităţile funcţiei fonatorii se reflectă în cele trei
caracteristici principale ale unei voci: timbru, frecvenţă, intensitate, în care primele două
sunt deosebit de valoroase pentru identificarea persoanei, întrucât scapă controlului
conştient al acesteia.
D) Particularităţi determinate de unele maladii ale aparatului fonorespirator;
Sunetul vocal prezintă întotdeauna aceleaşi caracteristici generale şi individuale,
cu condiţia ca starea funcţională a tuturor compartimentelor care contribuie la elaborarea
lui să fie aceeaşi, adică normală. Orice modificare la nivelul aparatului respirator,
coardelor vocale, mucoasei laringiene, sinusurilor, cavităţilor nazale şi bucală va produce
perturbări sau modificări ale vocii şi vorbirii, cum ar fi: răguşeala, diminuarea intensităţii,
scăderea înălţimii tonale, pauze tot mai lungi între fraze, atimbrarea vocii, amputarea
sfârşitului cuvintelor sau al frazelor, strangularea vocii.
Sistemul Multi-Speech reprezintă un program pentru înregistrarea, analizarea,
feedback-ul şi măsurători ale vocii, care rulează sub sistemul de operare Windows,
destinat analizării vocii, foloseşte o placă de sunet pentru a capta, analiza şi rula mostre
de voci, aduce în mod incontestabil o îmbunătăţire acestei categorii de programe.
9
Rapoartele rezultate sunt, de asemenea, uşor de interpretat datorită graficelor ce
includ analize numerice şi statistici complete. Uşurinţa utilizării softului acestui sistem
este completată de alte aplicaţii importante. Fiecare funcţie poate fi adaptată chiar şi celor
mai exigente cerinţe. De exemplu, analiza spectrografică poate fi ajustată pentru nouă
benzi de filtrare a lungimii de undă, patru ferestre cu ajustare prealabilă, scalare, etc.
Sistemul este complex, uşor de utilizat, cu multe opţiuni de analiză a vocii. Este
ideal pentru cercetare, training, aplicaţii clinice. Sistemul, datorită faptului că se bazează
pe CSL (cel mai bun sistem de analiză a vocii) include o arie vastă de funcţii şi aplicaţii
pentru profesionişti.
1.4. Sistem biometric de recunoaștere a persoanei după caracteristicile irisului
Soluţiile biometrice abordează aceste probleme fundamentale, pentru că
informaţiile biometrice ale unei persoane sunt unice şi nu pot fi transferate. Biometria
constituie metoda automată de indentificare a unei persoane sau de verificare a
identităţii unei persoane pe baza unei caracteristici morfologice sau comportamentale.
Biometria furnizează valori in două moduri. Mai întâi, o componentă biometrică
automatizează intrarea intr-o locaţie securizată, eliberând sau cel puţin reducând
necesitatea unei monitorizări pe tot parcursul timpului de către un personal angajat. In al
doilea rând, când intră intr-o schemă de autentificare, biometrul adaugă un nivel puternic
de verificare pentru utilizatori şi parole. Biometrul adaugă un indentificator unic la
reţeaua de autentificare, unul ce este extrem de dificil de duplicat.
Cardurile inteligente si pachetele de date furnizează şi ele un identificator unic,
dar biometrul are avantaj asupra acestor echipamente întrucât un utilizator nu îşi poate
pierde sau uita amprenta, retina sau vocea. Aplicaţiile practice ale sistemelor biometrice
vizează diverse domenii: asistenţă medicală, servicii financiare, transport, siguranţa
publică si justiţie.
Asemenea aplicaţii sunt identificări online pentru Comerţul electronic, controlul
accesului într-o anume clădire sau zona restrictivă, indentificarea personalului
neconectat, maşini automate de citire financiară (ATM), achiziţionarea de bilete prin
intermediul internetului si controlul accesului in zonele militarizate, etc.
10
Folosind recunoaşterea irisului, o persoană pur si simplu merge la dispozitivul
automat de recunoaştere a irisului şi priveşte in camera cu senzori pentru a-şi accesa
conturile. O autentificare pozitivă poate fi citită şi prin ochelari de vedere, lentile de
contact si majoritatea ochelarilor de soare. Este important să distingem dacă un sistem
biometric este folosit pentru a verifica sau indentifica o persoană. Acestea sunt scopuri
separate si anumite sisteme biometrice sunt mai potrivite pentru unul decât pentru
celălalt, deşi nici un sistem biometric nu se limitează la unul sau la celălalt.
Necesităţile mediului vor dicta ce anume sistem va fi ales. Cel mai utilizat de
catre biometrie este verificarea. După cum sugerează numele, sistemul biometric verifică
utillizatorul bazându-se pe informaţia furnizată de către utilizator. De exemplu, când X îşi
introduce numele de utilizator şi parola sistemul biometric introduce datele biometrice
pentru X. Dacă există o potrivire, sistemul verifică dacă utlizatorul este de fapt X.
Procesul de scanare a irisului începe cu o fotografie realizată cu un aparat de fotografiat
specializat ce foloseşte o lumină infraroşie pentru a ilumina ochiul şi a capta o imagine cu
o rezoluţie foarte ridicată. Acest proces durează doar una sau doua secunde şi furnizează
detaliile irisului, care sunt înregistrate şi stocate pentru o viitoare potrivire sau verificare.
Ochelarii de soare şi lentilele de contact nu influenţează calitatea imaginii si
sistemele de scanare a irisului.
Marginea interioară a irisului este localizată printr-un algoritm de scanare a
acestuia care creionează modelele distincte si caracteristicile irisului. Un algoritm
reprezintă o serie de directive ce arată sistemului biometric cum să interpreteze o
problemă specifica. Algoritmele au un număr de paşi şi sunt folosite de sistemul
biometric pentru a determina dacă un şablon (prima înregistrare) şi o înregistrare
ulterioară sunt identice.
Aeroporturile au început să folosească scanarea irisului pentru înregistrarea,
identificarea sau verificarea angajaţilor pentru traversarea zonelor securizate si
permiterea accesului pasagerilor pe liniile aeriene. Acest sistem permite o verificare
rapidă si uşoară a identităţii persoanelor pentru a li se permite accesul prin punctul de
control.
De asemenea, irisul nu îmbătrâneşte niciodată ceea ce înseamnă că rămâne intr-o
formă stabilă de la vârsta aproximativă de un an şi până la moarte. Folosirea ochelarilor
11
sau a lentilelor de contact (colorate sau incolore) are un efect minim asupra reprezentării
irisului si prin urmare nu afectează tehnologia identificării. Din cele prezentate se
desprinde concluzia că irisul se caracterizează printr-o serie de trăsături care permit
identificarea persoanei, cum ar fi:
- unicitate;
- imuabilitate;
- nu poate fi contrafăcut;
- diversitatea varietăţilor (desenelor) din iris;
- nu poate fi influenţat prin utilizarea accesoriilor (ochelari, lentile de contact).
Figura nr. 1 Irisul uman
Recunoaşterea irisului se bazează pe următoarele
caracteristici vizibile principale:
- ţesutul conjuctiv care dă aparenta de divizare a
irisului în fâşii radiale;
- cercurile;
- semnele;
- pistruii;
- coroana.
Se poate spune că irisul are un cod.
Imaginea retiniana consta în determinarea aspectului si marimii vaselor de sânge
existente în retina. Este o metoda de identificare extrem de sigura însa este putin folosita
datorita caracterului invaziv. Persoana trebuie sa-si scoata ochelarii sau lentilele de
contact si sa-si focalizeze privirea pe un punct, astfel încât sistemul optic al cristalinului
sa nu modifice focalizarea sistemului optic de citire.
În timp ce ochiul este tinut nemiscat, un fascicul infrarosu de mica intensitate
scaneaza circular zona centrala a retinei. Cantitatea de lumina reflectata, modulata de
diferentele de reflectivitate între vasele de sânge si tesutul înconjurator, este memorata si
constituie informatia care va fi prelucrata pentru identificare.
12
Capitolul 2 Identificarea criminalistică a cadavrelor
2.1. Aspecte de ordin metodologic privind cercetarea locului descoperirii unui cadavru
neindentificat. Operațiuni pregătitoare în vederea identificării cadavrului
„ Cercetarea locului în care a fost descoperit un cadavru se face după principiile
generale unanim acceptate, referitoare la cercetarea la faţa locului. Dacă un cadavru
descoperit nu poate fi identificat, cercetarea la faţa locului capătă anumite aspecte
specifice.”2 Aşa cum o defineşte literatura juridică3, cercetarea locului faptei reprezintă
activitatea procedurală şi de tactică criminalistică al cărei obiect îl constituie perceperea
nemijlocită a locului unde s-a săvârşit infracţiunea, descoperire, relevarea, fixarea,
ridicarea şi examinarea urmelor şi a mijloacelor materiale de probă, precizarea poziţiei şi
a stării acestora, având ca scop stabilirea naturii şi împrejurărilor comiterii faptei, precum
şi a datelor necesare identificării făptuitorului. Din aceste considerente, cercetarea locului
faptei se constituie ca fiind de importanţă maximă, cu caracter imediat şi de neînlocuit, de
obicei imposibil de repetat în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi rezultate.
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de cercetare la faţa locului,
se parcurg două etape pregătitoare: până la deplasarea la faţa locului şi după sosirea la
locul faptei, cu menţiunea că desfăşurarea acestora se face după stabilirea componenţei
echipei de cercetare. Anterior celor două etape, organele de urmărire penală – altele decât
cele competente să efectueze cercetarea la faţa locului – precum şi alte organe, de regulă
ofiţeri sau subofiţeri din Ministerul de Interne care s-au sesizat despre săvârşirea unei
infracţiuni sau au fost dirijaţi la locul faptei, sunt obligate să ia unele măsuri urgente ca:
salvarea victimelor şi asigurarea acordării ajutorului medical; identificarea martorilor
oculari , a persoanelor suspecte, identificarea şi reţinerea făptuitorului sau, după caz,
luarea măsurilor de urmărire şi prindere a acestora; conservarea aspectului locului faptei
prin îndepărtarea curioşilor, interzicerea pătrunderii în câmpul infracţional, asigurarea
urmelor şi mijloacelor materiale de probă; încunoştiinţarea organului de urmărire penală
competent să efectueze cercetarea locului faptei.
Măsurile pregătitoare până la sosirea la locul faptei constau în:
2 C. Dumitrescu, E. Gacea – „Elemente de antropologie judiciară”, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 1993, pg.119.3 art.129 din Codul de procedură penală
13
1. primirea, consemnarea şi verificarea sesizării.
2. stabilirea echipei de cercetare şi asigurarea mijloacelor tehnico-materiale
necesare.
Pornind de la faptul că obiectul lucrării de faţă îl reprezintă identificarea
cadavrelor, ne vom referii doar la faptele de omor, accident (mortal) rutier sau de
muncă, sinucidere şi moarte suspectă, adică fie are o cauză necunoscută, fie a
intervenit în împrejurări deosebite şi pe neaşteptate—de exemplu, în instituţii, pe căi
publice, pe câmp, etc. În funcţie de caracterul faptei, dacă constituie sau nu o infracţiune,
şi de gravitatea acesteia, se stabileşte componenţa echipei de cercetare sau, dacă situaţia o
cere, completarea acesteia. Pot exista situaţii în care o sinucidere să se dovedească a fi un
omor, caz în care echipei - alcătuită, în principal, din ofiţeri sau subofiţeri de judiciar şi
criminalişti – i se alătură procurorul şi medicul legist.
3. asigurarea deplasării cu operativitate a echipei la faţa locului.
4. asigurarea prezenţei specialiştilor (medici-legişti, ingineri, tehnicieni auto,
cadre didactice din învăţământul tehnic de specialitate, etc), a apărătorului şi a martorilor
asistenţi.
Imediat după sosirea la faţa locului şi înainte de a începe examinarea
propriu-zisă, echipa de cercetare ia câteva măsuri urgente4:
-- informarea operativă asupra evenimentelor ce au avut loc şi au fost constatate
de cei sosiţi primii la faţa locului;
-- verificarea modului cum s-a acţionat până la sosirea echipei, a rezultatelor
obţinute şi, în raport cu situaţia existentă, luarea măsurilor corespunzătoare;
-- determinarea modificărilor ce au intervenit în aspectul iniţial al locului faptei;
-- delimitarea corectă a locului faptei;
-- organizarea măsurilor de pază a locului faptei;
-- identificarea martorilor oculari şi a persoanelor suspecte;
-- stabilirea metodelor concrete de cercetare, etc..
4 Colectiv al Ministerului de Interne, „Tratat de tactică criminalistică”, Ed.Carpaţi, 1992, pg.38-43.
14
2.2 Metode criminalistice de identificare a cadavrelor
De regulă, expertiza pentru identificarea cadavrelor este de natură
plurimultidisciplinară. Este greu de conceput o rezolvare completă şi corectă fără
ajutorul unor specialişti din domenii diverse, cum ar fi: medici legişti, antropologi,
biologi, fizicieni etc.”5 În principiu, se poate considera ca fiind metode criminalistice de
identificare a cadavrelor următoarele:
1. dactiloscopia
2. confruntarea fişelor de identificare
3. expertiza fotografiei de portret
4. supraproiecţia
5. prezentarea pentru recunoaştere.
Aceste metode pot fi utilizate individual, sau conexate în acelaşi proces de
identificare al unui cadavru. În fapt, confruntarea fişelor de identificare se poate finaliza
cu expertiză dactiloscopică sau expertiză de portret. În acest fel, identificarea va fi certă,
înlăturându-se caracterul orientativ al confruntării fişelor, întrucât acestea nu conţin
întotdeauna date reale şi corecte.
Voi insista în mod special asupra metodei dactiloscopice de identificare, întrucât
în practica judiciară este cel mai des utilizată, rezultatele ei fiind foarte bune şi, mai
important, certe.
Dactiloscopia este o parte a ştiinţei criminalistice care are ca obiect examinarea
amprentelor digitale, palmare şi plantare în scopul identificării persoanei. În cazul
cadavrelor cu identitate necunoscută, impresiunile obţinute de la acestea se vor compara
fişele cu impresiuni existente în baza de date a Poliţiei : fişele persoanelor cu identitate
necunoscută, fişele persoanelor dispărute, suspecte, aflate în atenţia organelor de poliţie
etc.
Dactiloscopia elaborează, de asemenea, metodologia de realizare a expertizei
dactiloscopice pentru identificarea persoanei. Desenele papilare, specifice pielii corpului
omenesc, aflate la nivelul degetelor, palmei şi tălpii piciorului, cunoscute sub denumirea
de dermatoglife, sunt formate din sistemul liniilor paralele ale crestelor papilare, separate
5 C. Dumitrescu, E. Gacea, op. cit., pag.133.
15
între ele de şanţurile papilare. Crestele papilare redau relieful neregulat al papilelor
dermice, aflate la linia de legătură dintre cele două straturi principale ale pielii, dermă şi
epidermă, dintre care ultimul, aflat la suprafaţă, cunoaşte un permanent proces de
descuamare.
„Raportat la valoarea de identificare, motivul esenţial care a condus la folosirea
desenelor papilare în identificarea persoanelor este acela că nu numai desenul papilar, în
întregul său, că înseşi crestele papilare şi chiar porii prezintă elemente de specificitate,
puncte caracteristice de natură să deosebească un individ de altul.”6
Dactiloscopia, ca şi celelalte ramuri ale criminalisticii care folosesc examinările
comparative în scopul identificării, utilizează anumite puncte caracteristice sau elemente
individuale ce aparţin amprentelor care fac obiectul examinărilor. Aceasta denotă
importanţa respectivelor detalii caracteristice ale desenelor papilare, care se referă la :
traseu crestelor papilare, formele porilor şi elementele adiacente desenelor papilare.
Detaliile caracteristice dintr-o dactilogramă digitală de la falangetă se citesc
circular, în sensul acelor de ceasornic, iar axul acestor ace este considerat centrul
nucleului dactilogramei date. Dacă un fragment papilar nu reproduce decât un număr
mic de creste papilare, se va proceda la examinarea orificiilor porilor care se găsesc pe
traseul crestelor (poroscopia) sau la stabilirea elementelor adiacente ale desenelor
papilare, adică cicatricea, liniile albe, liniile şanţului de flexiune şi negii sau alte
malformaţii. În cazul prelevării de la cadavre putrefiate a unor fragmente papilare de
dimensiuni mici, aceste elemente pot ajuta la identificare.
Dintre sistemele automate de colectare, stocare şi prelucrare a amprentelor
papilare, cel mai uzitat este sistemul AFIS 2000- PRINTRAK.
„Sistemele automate sunt de neînlocuit în cadrul cartotecilor dactiloscopice,
asigurând o viteză de lucru şi un randament de neatins în sistemul manual de lucru. Se
poate spune că doar prin utilizarea sistemelor automate, ideea de cartotecă
dactiloscopică a fost transpusă integral în realitate.”7
Dacă în urma comparaţiilor efectuate cu baza de date a impresiunilor digitale
prelevate de la un cadavru cu identitate necunoscută, se stabileşte că acestea sunt
aceleaşi cu impresiunile unei anumite persoane din cartoteca dactiloscopică, specialistul
6 Emilian Stancu, “Criminaliatica”, vol., Ed. Actami, Bucureşti, 1999, pag.144.7 idem, pag.290.
16
sau tehnicianul criminalist va consemna într-un raport operaţiile şi concluziile constatării
tehnico- ştiinţifice (sau expertizei), în conformitate cu art. 115, respectiv 122 şi 123 din
Codul de procedură penală.
Acest raport (expertiză) va cuprinde trei părţi:
a. partea introductivă- se va arăta în ce bază s-a efectuat constatarea tehnico-
ştiinţifică sau expertiza şi care este organul de urmărire penală sau instanţa de judecată ce
a dispus executarea acesteia.
Se consemnează numele şi prenumele specialistului sau expertului şi institutul de
specialitate sau laboratorul de expertiză criminalistică din care face parte. În continuare,
se va trece obiectul constatării şi întrebările la care urmează să se răspundă. Respectivele
întrebări trebuie să nu depăşească obiectul expertizei, să precizeze toate problemele ce se
impun a fi lămurite şi care nu sunt în afara obiectului constatării, să fie clare, precise şi
complete. De ex.: dacă impresiunile prelevate de la cadavrul cu identitate necunoscută, de
sex masculin, găsit la data de.... pe Str. ...nr..., aparţin (sunt aceleaşi cu ) numitului ....,
având datele de identificare...
În finalul primei părţi, se vor enumera materialele puse la dispoziţia specialistului,
în cazul nostru: fişa tip a cadavrului cu identitate necunoscută şi fişa decadactilară a
numitului...
b. cuprinsul- va avea, la rându-i, două părţi : descrierea materialelor supuse
examinărilor, adică a impresiunilor în litigiu şi a celor model de comparaţie, cu indicarea
tipului, subtipului şi varietăţii desenelor papilare, şi descrierea examenului comparativ
efectuat. În cadrul examenului nu trebuie să se aibă în vedere numai numărul punctelor
de coincidenţă, adică a cel puţin 12, ci şi varietatea lor.
Examinarea comparativă va cuprinde stabilirea numărului total de puncte
coincidente, selectarea celor mai valoroase dintre ele şi a celor mai diverse.
Modul de examinare comparativă cel mai des folosit este tehnica juxtapunerii
imaginilor şi constă în prezentarea alăturată a fotografiilor celor două amprente
comparate, mărite la aceeaşi scară, pe care se trasează concomitent cel puţin 12 puncte de
coincidenţă descoperite în ambele imagini.
Alte modalităţi de examinare şi demonstrare sunt : verificarea continuităţii liniare
a desenului papilar, formarea diagramei punctelor de coincidenţă, reprezentarea prin
17
rapoarte şi proporţii, pe hârtie milimetrică, a fiecărui segment de dreaptă care ia naştere
între un punct fix de pe amprentă şi fiecare din punctele de coincidenţă trasate, etc.
c. concluziile- vor cuprinde răspunsurile scurte, clare, precise, fără echivoc,
direct la obiect şi la toate întrebările puse. Fiecare răspuns poate avea caracter: afirmativ,
în mod cert; negativ, în mod cert; probabil ; nu se poate stabili.8
O nouă tehnică de analizare a amprentelor le va ușura investigatorilor criminaliști
sarcina de a cerceta urme vechi și uscate de la scenele comiterii unor infracțiuni,
sporindu-le autorităților șansele de soluționare a unor cazuri de furt sau crimă. Noua
metodă funcționează cu ajutorul nanoparticulelor de aur, care îi ajută pe experți să
depisteze aminoacizii de pe suprafețele neporoase, ceea ce permite o mai bună cercetare a
amprentelor latente.
În ciuda avansului înregistrat în sensul detectării ADN-ului și al analizelor
mostrelor sanguine, tehnica învechită a depistării amprentelor rămâne, în continuare,
metoda favorită de a identifica personajele prezente la locul comiterii unei infracțiuni.
Dar, în unele cazuri, obținerea dovezii vreunei amprente este foarte dificilă, deoarece
urmele nu persistă foarte mult pe suprafețele neporoase, iar oamenii cu piele uscată, spre
exemplu, nu lasă amprente clare.
Se poate spune despre tehnica legistă în discuție că măsoară amprentele chimice
ale oamenilor. Cercetătorii care au brevetat-o, conduși de Xanthe Spindler, de la
Universitatea Tehnologică din Sydney, au folosit anticorpi care se atașează aminoacizilor
din sudoare combinându-i cu nanoparticule din aur. Atunci când anticorpii se leagă de
aminoacizi, nanoparticulele contribuie la descompunerea compușilor moleculari, ceea ce
conduce la formarea unei imagini mult mai clară a amprentei
Potrivit lui Spindler, rezultatele obținute în urma folosirii acestei metode s-au
dovedit superioare calitativ cu mult metodelor tradiționale de revelare a amprentelor,
inclusiv celor care presupun folosirea pudrei și expunerea la vapori de adezivi
cianoacrilați (tip Superglue), ce reacționează cu aminoacizii. Desigur, chiar și cu noua
metodă, odată ce o amprentă este recoltată, investigatorii tot trebuie să folosească tehnici
de identificare pentru a asocia liniile de diferite forme și mărimi cu o persoană anume.9
8 Olteanu Gabriel Ion, Marin Ruiu, Tactică Criminalistică, Editura AIT Laboratories, Bucureşti, 2009, p.899 http://www.popsci.com/technology/article/2011-06/new-nanotech-fingerprint-analysis-promises-uncover-new-clues-cold-cases [Accesat în data de 27.03.2012]
18
Metoda supraproiecţiei se utilizează în cazul în care este necesară identificarea
unui cadavru ce se află într-un stadiu avansat de putrefacţie sau când se descoperă numai
scheletul.
Supraproiecţia a fost folosită pentru prima dată în Anglia în anul 1935, când Prof.
Brash de la Universitatea din Edinbourgh a avut ideea de a folosi suprapunerea de
fotografii în încercarea sa de a dovedi că cele două cranii descoperite în cazul omorului
comis de Buck Ruston- caz celebru la vremea aceea- aparţineau soţiei şi doicei celor doi
fii a acestuia. Un aparat special necesar aplicării metodei se află actual şi în cadrul
Institutului de Criminalistică de la Bucureşti.
Identificarea unui cadavru prin această metodă este posibilă după ce s-au luat în
considerare:
* elementele generale de identificare: de ordin rasial, tipologic, sexul, de ordin
antropometric;
* elemente individuale de identificare: de ordin metric, morfologic şi estetic.
În esenţă, metoda constă în examinarea suprapunerii elementelor unei fotografii
de portret a persoanei dispărute peste elementele unei fotografii a craniului descoperit şi
care urmează a fi identificat. Pentru aplicarea metodei, este necesar ca elementele
generale şi individuale constatate pe cadavru şi cele referitoare la persoana dispărută să
fie corespondente.
Fotografia persoanei dispărute se poate procura de la evidenţa populaţiei, de la
familia sau anturajul acesteia. De pe respectiva fotografie se obţine un negativ la
dimensiunile de 9/12 sau 12/18 cm. Negativul se introduce într-o cameră fotografică cu
geam mat, se suprapune pe geamul mat şi se schiţează cu creionul, cu mare atenţie,
trăsăturile caracteristice pe plan vertical- linia transversală care leagă oasele zigomatice şi
colţurile orbitei ochilor.
Craniul se instalează pe un stativ special care să permită mişcarea în toate
planurile şi, după stabilirea unei poziţii cât mai apropiate de cea a capului din fotografia
dispărutului, se obţine un negativ la aceleaşi dimensiuni. În final, cele două negative se
proiectează concomitent pe aceeaşi hârtie tipografică, obţinându-se fotografia craniului,
suprapusă total sau parţial peste fotografia dispărutului. Concluzia de identitate se
19
bazează pe suprapunerea perfectă a tuturor caracteristicilor ce sunt constituite din linii
caracteristice şi puncte anatomotopografice.
Prin introducerea tehnicii electronice de calcul şi a tehnicii video, s-a reuşit
combinarea electronică a imaginii craniului persoanei necunoscute cu fotografia
persoanei dispărute. Dispozitivul se compune din două camere de televiziune, o masă de
mixare şi un monitor TV, rezultatul fiind fixat fotografic.
Concluzii
În termeni generali identitatea este ceea ce definește o entitate și o face
recognoscibilă prin posesia unor calități sau caracteristici care o diferențiază de alte
entități. Prin urmare identificarea este actul de a stabili caracteristicile definitorii, proprii
unei entități. Astfel la persoanele vii și la cadavre identificarea are rolul de a evidenția și
grupa caracterele ce definesc unicitatea individului. Termenul de identitate derivă din
cuvântul latin “idem” ce înseamnă “la fel” sau “identic”.
Identificarea persoanelor, a cadavrelor și a resturilor umane în diferite stadii de
descompunere este cerută de organele judiciare, instanțele de judecată și de alte instituții
pentru inițierea cercetărilor în vederea descoperirii infractorului în cazuri de omucidere,
obținerea unor date de anchetă în cazuri de sinucidere, accident sau morți suspecte,
identificarea persoanelor care își ascund identitatea, identificarea persoanelor dispărute,
mai ales în cazul victimelor dezastrelor.
Bibliografie
20
1. Colectiv al Ministerului de Interne, „Tratat de tactică criminalistică”, Ed.Carpaţi,
1992
2. C. Dumitrescu C, Gacea E. „Elemente de antropologie judiciară”, Ed.
Ministerului de Interne, Bucureşti, 1993
3. Emilian Stancu, “Criminaliatica”, vol., Ed. Actami, Bucureşti, 1999
4. Olteanu Gabriel Ion, Marin Ruiu, Tactică Criminalistică, Editura AIT
Laboratories, Bucureşti, 2009
5. Popa Gheorghe, Necula Ionel, Metode și tehnici de identificare a persoanei, ed.
Era, București, 2006
Legislație art.129 din Codul de procedură penală
Surse internethttp://www.popsci.com/technology/article/2011-06/new-nanotech-fingerprint-analysis-promises-uncover-new-clues-cold-cases
21