+ All Categories
Home > Documents > referat Criminalistica

referat Criminalistica

Date post: 13-Dec-2014
Category:
Upload: dinu-rusty
View: 226 times
Download: 13 times
Share this document with a friend
Description:
Referat anul IV drept la Criminalistica
35
Universitatea “Mihail Kogalniceanu” Iasi Identificarea persoanelor și a cadavrelor prin mijloace și metode criminalistice
Transcript
Page 1: referat Criminalistica

Universitatea “Mihail Kogalniceanu” Iasi

Identificarea persoanelor și a cadavrelor prin mijloace și metode

criminalistice

Nume și prenume: Dinu Rusty-ConstantinAnul: IV

Modul : BDisciplina: Criminalistică

Iași 2013

Page 2: referat Criminalistica

Cuprins

Capitolul 1 Identificarea criminalistică a persoanelor ..................................................3

1.1 Identificarea persoanei după semnalmentele exterioare................................................3

1.1.1 Metode tehnice de identificare a persoanelor - Metoda portretului vorbit....3

1.2. Sistemul automat de identificare a persoanei după impresiuni papilare.......................7

1.3. Identiifcarea persoanei după voce și vorbire................................................................8

1.4. Sistem biometric de recunoaștere a persoanei după caracteristicile irisului...............10

Capitolul 2 Identificarea criminalistică a cadavrelor...................................................13

2.1. Aspecte de ordin metodologic privind cercetarea locului descoperirii unui cadavru

neindentificat. Operațiuni pregătitoare în vederea identificării cadavrului……………...13

2.2 Metode criminalistice de identificare a cadavrelor.....................................................15

Concluzii………………………………………………………………………………...20

Bibliografie……………………………………………………………………………...21

2

Page 3: referat Criminalistica

Capitolul 1 Identificarea criminalistică a persoanelor

1.1 Identificarea persoanei după semnalmentele exterioare

1.1.1 Metode tehnice de identificare a persoanelor - Metoda portretului vorbit

Dificultăţile inerente întâlnite în practică, de identificare pe baza metodei

portretului vorbit, ori prin intermediul procedeelor tehnice de tipul fotorobotului, identi-

kit-ului ş.a., au condus la căutarea unor noi modalităţi de realizare a portretului robot.

Pentru aceasta, specialiştii au recurs la tehnica de calcul electronic, care se dovedeşte a fi

foarte utilă în practică.

Principalul avantaj al utilizării computerului în identificarea după semnalmente

exterioare constă nu numai în exploatarea mai eficientă a datelor furnizate de martor

(chiar în ciuda unui mod de exprimare imprecis al acestuia), ci şi în utilizarea altor date,

stocate în fişierele criminalistice (respectiv în memoria calculatorului), privitoare la

persoane care au săvârşit infracţiuni, ori care sunt suspecte, dispărute sau date în

urmărire.

În esenţă, deşi realizarea portretului robot computerizat are drept punct de plecare

informaţiile furnizate de martor sau victimă privitoare la elementele faciale caracteristice,

aceasta va fi efectuată şi pe baza altor date deţinute de organele judiciare, lucru imposibil

în ipoteza alcătuirii unui portret robot clasic. A devenit astfel posibilă exploatarea

fotografiilor infractorilor, ori a persoanelor dispărute sau neidentificate, imaginea

electronică obţinându-se atât din elemente faciale grafice, cât şi din elemente preluate din

fotograme diferite, „retuşate” de către calculator.

Tehnicile de calcul, deja devenite clasice, sunt completate cu sisteme de procesare

a imaginilor, respectiv de fotografia digitală. Aceste tehnici de calcul permit alcătuirea de

portrete robot ale adulţilor, îndeosebi pe baza unor fotografii efectuate la perioade diferite

de timp. În alcătuirea portretului vorbit pe baza descrierilor făcute de persoana care a

perceput individul căutat, trebuie aplicate şi respectate regulile tacticii criminalistice

specifice ascultării martorului ori persoanei vătămate. Şi, ca un arc peste timp, astăzi,

sistemul de recunoaştere facială codifică, compară şi regăseşte în baza de date persoane

după date antropometrice.

3

Page 4: referat Criminalistica

În prezent, specialiştii români utilizează o generaţie nouă de soft pentru realizarea

portretului robot instalat pe staţiile de lucru ale Sistemului de recunoaştere facială.

Figura nr. 1 Metoda portretului vorbit

În realizarea portretului robot se parcurg mai multe

etape. Pe baza descrierilor făcute de persoana care a perceput

fizionomia individului căutat, respectând regulile tacticii

criminalistice specifice ascultării martorului ori persoanei

vătămate, se selectează din bara de comenzi opţiunea fişier nou

şi se trece la alcătuirea portretului robot. (anexa nr. 9 oferă o

vizualizare mai amplă a imaginilor).

Astfel, în prima etapă se completează câmpurile referitoare la sexul şi rasa

persoanei, apoi se vor completa descriptorii referitori la fiecare element facial în parte. În

a doua etapă, după editarea imaginii portretului se vor face modificări de detaliu.

Dacă persoana care face descrierea fizionomiei individului căutat nu a putut reţine

decât unul din elementele faciale (nasul proeminent etc.), pentru a nu o influenţa în

descriere, portretul robot se va realiza începând cu o simplă schiţă. Aceasta se selectează

la începerea unui nou portret robot prin selectarea butonului “Folosirea minimului de

elemente faciale “. In continuare se porneşte în alcătuirea portretului robot începând cu

elementul facial memorat cel mai bine de persoana care face descrierea. Ulterior se

adaugă şi celelalte elemente faciale.

Softul permite dimensionarea, poziţionarea (sus-jos, stânga-dreapta), rotirea,

fiecărui element facial în parte precum şi a accesoriilor şi articolelor de vestimentaţie.

Perceperea de către victimă sau martorul ocular a imaginii persoanei infractorului,

în momentul în care acesta săvârşeşte fapta penală, poate fi asimilată, într-o accepţiune

foarte largă, cu o urmă de memorie, respectiv cu ceea ce s-ar putea denumi „urma

ideală”, aceasta având un evident caracter material, specific proceselor psiho-fiziologice

de la nivelul scoarţei cerebrale. Devine astfel posibilă identificarea infractorului pe baza

portretului vorbit făcut de martor, ori recunoaşterea sa după fotografie sau dintr-un grup

de persoane. Bineînţeles că cele percepute de martor sau victimă sunt redate, sub aspect

4

Page 5: referat Criminalistica

procedural, în forma declaraţiilor, pe baza cărora se va recurge la o metodologie

adecvata, de identificare sau de recunoaştere, potrivit regulilor tacticii criminalistice.

O persoană poate fi căutată şi regăsită în baza de date după următoarele elemente:

- datele de stare civilă;

- semnalmente;

- semne particulare;

- după imagini – fotografii digitale (aparat foto digital, videocasetă) sau pe suport

de hârtie (prin scanare) cu ajutorul algoritmului de recunoaştere facială;

- după portretul robot realizat cu aplicaţia E-FIT;

- cicatrici, tatuaje sau deficienţe psiho-motorii;

- faptă şi mod de operare sau alt atribut care există ca pick-list.

De asemenea sistemul are o instalare şi întreţinerea uşoară, captează imagini cu

înaltă rezoluţie iar datele stocate au diferite nivele de securitate.

Sistemul prezentat foloseşte un altgoritm de căutare facială (LFA) care este

independent de culoare, asta înseamnă că, la căutare nu ia în calcul culoarea fotografiei

sau culoarea pielii. Din punct de vedere al rasei nu ia în calcul structura feţei deoarece

aceasta este universală indiferent de rasă. Are o plajă largă în privinţa sursei de preluare a

imaginilor, acestea putându-se face prin folosirea unui scanner, a unei camere foto sau

video etc.

În privinţa vârstei, faceprint-ul rămâne neschimbat odată cu trecerea timpului.

Machiajele, părul facial, ochelarii sau iluminarea etc. nu împietează asupra identificării

persoanelor.

Posibilităţile sistemului de recunoaştere facială sunt următoarele:

a. Listarea de rapoarte despre persoanele înregistrate cu fotografii şi date

de interes operativ;

b. Acces pe reţea;

c. Acces la distanţă pentru furnizorii sistemului în vederea intervenţiei cât

mai rapide pentru înlăturarea eventualelor probleme apărute la sistem ;

d. Obţinerea facilă de diferite rapoarte ;

e. Softul personalizat în limba română;

f. Permite importul de imagini digitale :

5

Page 6: referat Criminalistica

- o imagine cadru (Frames) din cadrul unui film de supraveghere;

- fotografii scanate;

- imagini cu portret robot;

Softul pentru portret robot suportă format JPEG, TIFF, GIF şi BMP.

Posibilitatea editării imaginii: scalare, decupare, strălucire, contrast etc.

g. Permite una sau mai multe căutări în baza de date, rezultatul acestei

căutări este o listă de candidaţi, afişată în ordinea punctajului obţinut.

h. Filtre de căutare care permit reducerea timpului de căutare.

Elementele generale folosite în acest gen de expertiză sunt de fapt trăsături

anatomice (statice) care se pot observa pe fotografia persoanei, cum ar fi: sexul, vârsta,

rasa, forma capului şi a feţei, zonele feţei, forma, dimensiunile, amplasarea şi culoarea

elementelor componente ale feţei, precum şi îmbrăcămintea şi starea ei. Aceste elemente

îl ajută pe expert la prima examinare, pentru excluderea unora dintre fotografii

reprezentând persoane diferite din punct de vedere anatomic şi reţinerea altora cu

anatomie asemănătoare, în vederea trecerii la etapa următoare.

Aceste elemente sunt cunoscute şi sub denumirea de semne particulare sau

trăsături statice speciale şi individualizează persoana prin natura, forma, culoarea,

dimensiunea şi poziţionarea acestora.

Elementele individuale întâlnite frecvent sunt: cicatricele, petele, negii, aluniţele,

ridurile, tatuajele, precum şi particularităţile unor elemente componente ale feţei (deviaţie

de sept, dimensiuni, forme, distanţe exagerate, asimetria elementelor perechi etc.).

Din cele expuse mai sus nu trebuie să se înţeleagă că identificarea persoanei este

posibilă numai atunci când ea prezintă semne particulare, deoarece aceasta se poate face

şi numai prin examinarea comparativă a elementelor generale care, luate în totalitate sub

aspectul formei, dimensiunilor, plasamentului şi raportului dintre ele, individualizează

persoana.1

1 Popa Gheorghe, Necula Ionel, Metode și tehnici de identificare a persoanei, ed. Era, București, 2006, p35-46

6

Page 7: referat Criminalistica

1.2. Sistemul automat de identificare a persoanei după impresiuni papilare

Identificarea criminalistică a persoanei după impresiuni papilare are ca fundament

ştiinţific proprietăţile desenului papilar: unicitatea (individualitatea) şi fixitatea

(stabilitatea) şi inalterabilitatea.

Unicitatea desenului papilar a fost constatată de cercetătorii în materie de

dactiloscopie, pe baza studiilor efectuate şi a experienţei practice în acest domeniu, care

au ajuns la concluzia certă că este imposibil a se întâlni două persoane cu desene papilare

identice, fiecare deget având o morfologie unică.

Prin dezvoltarea organismului omului, intervin o serie de schimbări datorită

vârstei şi anumitor boli, însă forma desenului papilar rămâne aceeaşi, ceea ce

demonstrează fixitatea şi inalterabilitatea desenului papilar. prealabil a numeroase

examene comparative între amprentele în litigiu şi cele model de comparaţie, prin care se

înţeleg cele aflate în evidenţele dactiloscopice, cele provenite din cercul de suspecţi, de la

persoanele cărora urmează a le stabili identitatea, de la cadavrele cu identitate

necunoscută sau urmele papilare ridicate de pe diverse obiecte ce aparţin persoanei

dispărute.

Odată cu introducerea sistemului de comparare automată AFIS se observă

eficientizarea activităţii de identificare a persoanelor după urmele papilare, cu ajutorul

acestui sistem fiind rezolvate multe cazuri de acest gen.

Ca mod de lucru, sistemul AFIS identifică detaliile amprentelor, atribuie fiecăreia

o clasificare şi procedează la codificarea detaliilor, ulterior operaţia fiind supravegheată şi

corectată de operatorul dactiloscop. În mod diferit faţă de specialistul dactiloscop,

procesorul de imagini "vede" amprenta ca orice sistem de computere convertind

informaţia în date numerice sau binare. Prelucrarea imaginii impresiunilor se realizează

de pe fişele decadactilare iar a urmelor de pe fotograme, clişeele fotogramelor la mărime

naturală sau de pe obiectele purtătoare de urme a căror grosime nu depăşeşte 5 mm.

Staţia de introducere impresiuni şi urme papilare este compusă dintr-o unitate

centrală, monitor, tastatură, mouse, scanner pentru fişe decadactilare, scanner pentru

urme papilare, convertor de imagine, procesor pentru codificarea automată a amprentelor.

7

Page 8: referat Criminalistica

Este cea mai complexă staţie a sistemului având încorporate şi funcţiunile staţiilor de

introducere şi verificare a urmelor.

Scannerul pentru impresiuni poate fi calibrat pentru orice format de fişă

decadactilară de uz intern precum şi pentru formularul european. Prin scanare se

capturează automat toate informaţiile despre amprente.

Când o fişă este scanată, programul găseşte automat centrul fiecărei impresiuni

care poate fi ajustat şi manual, eliminându-se astfel operaţia de repetare a scanării. La

introducerea impresiunilor decadactilare în sistem este necesar ca după marcarea

automată a caracteristicilor să se efectueze controlul de calitate al fiecărei impresiuni –

urmat apoi de compararea acestora cu cele deja existente în banca de date precum şi cu

urmele de evidenţă.

Printre facilităţile acestei staţii de lucru se numără la căutare, posibilitatea rotirii urmei

papilare, inversarea alb-negru a crestelor papilare, inversarea stânga-dreapta a desenului

papilar şi mărirea imaginii examinate pe zone, aplicabilă şi în operaţiunea de introducere.

O altă facilitate a scanerului pentru urmele digitale este aceea că permite

examinarea acestora de pe fotograme şi de pe clişee ce redau mărimea naturală a urmelor

precum şi direct de pe pelicula de folio, atât direct cât şi prin transparenţă

1.3. Identiifcarea persoanei după voce și vorbire

Identificarea persoanei după voce se înscrie printre metodele tehnico-ştiinţifice

moderne pe care criminalistica le pune în slujba stabilirii adevărului şi descoperirii

autorului infracţiunii. Identificarea vorbitorului după voce şi vorbire se bazează pe

diferenţele existente de la o persoană la alta în construcţia aparatului fonorespirator,

precum şi pe prezenţa unor particularităţi de ordin fiziologic sau apărute ca urmare a unor

stări fiziopatologice.

Identificarea persoanelor după voce şi vorbire este posibilă datorită următoarelor

elemente anatomo-fiziologice şi fiziopatologice care constituie fundamentul ştiinţific:

A) Stabilitatea pe care o prezintă vocea şi vorbirea în toată perioada vieţii adulte,

până la bătrâneţe;

8

Page 9: referat Criminalistica

Vocea poate fi definită ca rezultatul variaţiilor periodice de presiune ale aerului în

cavităţile supraglotice cu particularităţile cu participarea mecanismului linguopalatal.

Modificările vocii în funcţie de vârstă urmează calea evoluţiei fiziologice a organismului

uman. După schimbarea vocii la pubertate (în special la băieţi între 12 şi 15 ani), ea

rămâne stabilă, în mod normal, pe toată perioada vieţii adulte, până la bătrâneţe. Aceasta

presupune că în tot acest interval de timp caracteristicile generale şi individuale proprii

anatomiei şi fiziologiei aparatului fonator ale fiecărei persoane îşi menţin o stare relativ

neschimbătoare.

B) Deosebiri ale construcţiei aparatului fonorespirator;

Toate componentele aparatului fonorespirator au o construcţie proprie fiecărei

persoane, care se înscrie în cadrul anatomic general. Printre aceste componente se pot

enumera plămânii, bronhiile, traheea, laringele, coardele vocale, cavităţile bucale şi

sinuzale.

C) Particularităţile funcţiei fonatorii;

Sunt determinate de fiziologia specifică actului respirator şi, îndeosebi, de modul

de comportare a coardelor vocale. Particularităţile funcţiei fonatorii se reflectă în cele trei

caracteristici principale ale unei voci: timbru, frecvenţă, intensitate, în care primele două

sunt deosebit de valoroase pentru identificarea persoanei, întrucât scapă controlului

conştient al acesteia.

D) Particularităţi determinate de unele maladii ale aparatului fonorespirator;

Sunetul vocal prezintă întotdeauna aceleaşi caracteristici generale şi individuale,

cu condiţia ca starea funcţională a tuturor compartimentelor care contribuie la elaborarea

lui să fie aceeaşi, adică normală. Orice modificare la nivelul aparatului respirator,

coardelor vocale, mucoasei laringiene, sinusurilor, cavităţilor nazale şi bucală va produce

perturbări sau modificări ale vocii şi vorbirii, cum ar fi: răguşeala, diminuarea intensităţii,

scăderea înălţimii tonale, pauze tot mai lungi între fraze, atimbrarea vocii, amputarea

sfârşitului cuvintelor sau al frazelor, strangularea vocii.

Sistemul Multi-Speech reprezintă un program pentru înregistrarea, analizarea,

feedback-ul şi măsurători ale vocii, care rulează sub sistemul de operare Windows,

destinat analizării vocii, foloseşte o placă de sunet pentru a capta, analiza şi rula mostre

de voci, aduce în mod incontestabil o îmbunătăţire acestei categorii de programe.

9

Page 10: referat Criminalistica

Rapoartele rezultate sunt, de asemenea, uşor de interpretat datorită graficelor ce

includ analize numerice şi statistici complete. Uşurinţa utilizării softului acestui sistem

este completată de alte aplicaţii importante. Fiecare funcţie poate fi adaptată chiar şi celor

mai exigente cerinţe. De exemplu, analiza spectrografică poate fi ajustată pentru nouă

benzi de filtrare a lungimii de undă, patru ferestre cu ajustare prealabilă, scalare, etc.

Sistemul este complex, uşor de utilizat, cu multe opţiuni de analiză a vocii. Este

ideal pentru cercetare, training, aplicaţii clinice. Sistemul, datorită faptului că se bazează

pe CSL (cel mai bun sistem de analiză a vocii) include o arie vastă de funcţii şi aplicaţii

pentru profesionişti.

1.4. Sistem biometric de recunoaștere a persoanei după caracteristicile irisului

Soluţiile biometrice abordează aceste probleme fundamentale, pentru că

informaţiile biometrice ale unei persoane sunt unice şi nu pot fi transferate. Biometria

constituie metoda automată de indentificare a unei persoane sau de verificare a

identităţii unei persoane pe baza unei caracteristici morfologice sau comportamentale.

Biometria furnizează valori in două moduri. Mai întâi, o componentă biometrică

automatizează intrarea intr-o locaţie securizată, eliberând sau cel puţin reducând

necesitatea unei monitorizări pe tot parcursul timpului de către un personal angajat. In al

doilea rând, când intră intr-o schemă de autentificare, biometrul adaugă un nivel puternic

de verificare pentru utilizatori şi parole. Biometrul adaugă un indentificator unic la

reţeaua de autentificare, unul ce este extrem de dificil de duplicat.

Cardurile inteligente si pachetele de date furnizează şi ele un identificator unic,

dar biometrul are avantaj asupra acestor echipamente întrucât un utilizator nu îşi poate

pierde sau uita amprenta, retina sau vocea. Aplicaţiile practice ale sistemelor biometrice

vizează diverse domenii: asistenţă medicală, servicii financiare, transport, siguranţa

publică si justiţie.

Asemenea aplicaţii sunt identificări online pentru Comerţul electronic, controlul

accesului într-o anume clădire sau zona restrictivă, indentificarea personalului

neconectat, maşini automate de citire financiară (ATM), achiziţionarea de bilete prin

intermediul internetului si controlul accesului in zonele militarizate, etc.

10

Page 11: referat Criminalistica

Folosind recunoaşterea irisului, o persoană pur si simplu merge la dispozitivul

automat de recunoaştere a irisului şi priveşte in camera cu senzori pentru a-şi accesa

conturile. O autentificare pozitivă poate fi citită şi prin ochelari de vedere, lentile de

contact si majoritatea ochelarilor de soare. Este important să distingem dacă un sistem

biometric este folosit pentru a verifica sau indentifica o persoană. Acestea sunt scopuri

separate si anumite sisteme biometrice sunt mai potrivite pentru unul decât pentru

celălalt, deşi nici un sistem biometric nu se limitează la unul sau la celălalt.

Necesităţile mediului vor dicta ce anume sistem va fi ales. Cel mai utilizat de

catre biometrie este verificarea. După cum sugerează numele, sistemul biometric verifică

utillizatorul bazându-se pe informaţia furnizată de către utilizator. De exemplu, când X îşi

introduce numele de utilizator şi parola sistemul biometric introduce datele biometrice

pentru X. Dacă există o potrivire, sistemul verifică dacă utlizatorul este de fapt X.

Procesul de scanare a irisului începe cu o fotografie realizată cu un aparat de fotografiat

specializat ce foloseşte o lumină infraroşie pentru a ilumina ochiul şi a capta o imagine cu

o rezoluţie foarte ridicată. Acest proces durează doar una sau doua secunde şi furnizează

detaliile irisului, care sunt înregistrate şi stocate pentru o viitoare potrivire sau verificare.

Ochelarii de soare şi lentilele de contact nu influenţează calitatea imaginii si

sistemele de scanare a irisului.

Marginea interioară a irisului este localizată printr-un algoritm de scanare a

acestuia care creionează modelele distincte si caracteristicile irisului. Un algoritm

reprezintă o serie de directive ce arată sistemului biometric cum să interpreteze o

problemă specifica. Algoritmele au un număr de paşi şi sunt folosite de sistemul

biometric pentru a determina dacă un şablon (prima înregistrare) şi o înregistrare

ulterioară sunt identice.

Aeroporturile au început să folosească scanarea irisului pentru înregistrarea,

identificarea sau verificarea angajaţilor pentru traversarea zonelor securizate si

permiterea accesului pasagerilor pe liniile aeriene. Acest sistem permite o verificare

rapidă si uşoară a identităţii persoanelor pentru a li se permite accesul prin punctul de

control.

De asemenea, irisul nu îmbătrâneşte niciodată ceea ce înseamnă că rămâne intr-o

formă stabilă de la vârsta aproximativă de un an şi până la moarte. Folosirea ochelarilor

11

Page 12: referat Criminalistica

sau a lentilelor de contact (colorate sau incolore) are un efect minim asupra reprezentării

irisului si prin urmare nu afectează tehnologia identificării. Din cele prezentate se

desprinde concluzia că irisul se caracterizează printr-o serie de trăsături care permit

identificarea persoanei, cum ar fi:

- unicitate;

- imuabilitate;

- nu poate fi contrafăcut;

- diversitatea varietăţilor (desenelor) din iris;

- nu poate fi influenţat prin utilizarea accesoriilor (ochelari, lentile de contact).

Figura nr. 1 Irisul uman

Recunoaşterea irisului se bazează pe următoarele

caracteristici vizibile principale:

- ţesutul conjuctiv care dă aparenta de divizare a

irisului în fâşii radiale;

- cercurile;

- semnele;

- pistruii;

- coroana.

Se poate spune că irisul are un cod.

Imaginea retiniana consta în determinarea aspectului si marimii vaselor de sânge

existente în retina. Este o metoda de identificare extrem de sigura însa este putin folosita

datorita caracterului invaziv. Persoana trebuie sa-si scoata ochelarii sau lentilele de

contact si sa-si focalizeze privirea pe un punct, astfel încât sistemul optic al cristalinului

sa nu modifice focalizarea sistemului optic de citire.

În timp ce ochiul este tinut nemiscat, un fascicul infrarosu de mica intensitate

scaneaza circular zona centrala a retinei. Cantitatea de lumina reflectata, modulata de

diferentele de reflectivitate între vasele de sânge si tesutul înconjurator, este memorata si

constituie informatia care va fi prelucrata pentru identificare.

12

Page 13: referat Criminalistica

Capitolul 2 Identificarea criminalistică a cadavrelor

2.1. Aspecte de ordin metodologic privind cercetarea locului descoperirii unui cadavru

neindentificat. Operațiuni pregătitoare în vederea identificării cadavrului

„ Cercetarea locului în care a fost descoperit un cadavru se face după principiile

generale unanim acceptate, referitoare la cercetarea la faţa locului. Dacă un cadavru

descoperit nu poate fi identificat, cercetarea la faţa locului capătă anumite aspecte

specifice.”2 Aşa cum o defineşte literatura juridică3, cercetarea locului faptei reprezintă

activitatea procedurală şi de tactică criminalistică al cărei obiect îl constituie perceperea

nemijlocită a locului unde s-a săvârşit infracţiunea, descoperire, relevarea, fixarea,

ridicarea şi examinarea urmelor şi a mijloacelor materiale de probă, precizarea poziţiei şi

a stării acestora, având ca scop stabilirea naturii şi împrejurărilor comiterii faptei, precum

şi a datelor necesare identificării făptuitorului. Din aceste considerente, cercetarea locului

faptei se constituie ca fiind de importanţă maximă, cu caracter imediat şi de neînlocuit, de

obicei imposibil de repetat în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi rezultate.

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de cercetare la faţa locului,

se parcurg două etape pregătitoare: până la deplasarea la faţa locului şi după sosirea la

locul faptei, cu menţiunea că desfăşurarea acestora se face după stabilirea componenţei

echipei de cercetare. Anterior celor două etape, organele de urmărire penală – altele decât

cele competente să efectueze cercetarea la faţa locului – precum şi alte organe, de regulă

ofiţeri sau subofiţeri din Ministerul de Interne care s-au sesizat despre săvârşirea unei

infracţiuni sau au fost dirijaţi la locul faptei, sunt obligate să ia unele măsuri urgente ca:

salvarea victimelor şi asigurarea acordării ajutorului medical; identificarea martorilor

oculari , a persoanelor suspecte, identificarea şi reţinerea făptuitorului sau, după caz,

luarea măsurilor de urmărire şi prindere a acestora; conservarea aspectului locului faptei

prin îndepărtarea curioşilor, interzicerea pătrunderii în câmpul infracţional, asigurarea

urmelor şi mijloacelor materiale de probă; încunoştiinţarea organului de urmărire penală

competent să efectueze cercetarea locului faptei.

Măsurile pregătitoare până la sosirea la locul faptei constau în:

2 C. Dumitrescu, E. Gacea – „Elemente de antropologie judiciară”, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 1993, pg.119.3 art.129 din Codul de procedură penală

13

Page 14: referat Criminalistica

1. primirea, consemnarea şi verificarea sesizării.

2. stabilirea echipei de cercetare şi asigurarea mijloacelor tehnico-materiale

necesare.

Pornind de la faptul că obiectul lucrării de faţă îl reprezintă identificarea

cadavrelor, ne vom referii doar la faptele de omor, accident (mortal) rutier sau de

muncă, sinucidere şi moarte suspectă, adică fie are o cauză necunoscută, fie a

intervenit în împrejurări deosebite şi pe neaşteptate—de exemplu, în instituţii, pe căi

publice, pe câmp, etc. În funcţie de caracterul faptei, dacă constituie sau nu o infracţiune,

şi de gravitatea acesteia, se stabileşte componenţa echipei de cercetare sau, dacă situaţia o

cere, completarea acesteia. Pot exista situaţii în care o sinucidere să se dovedească a fi un

omor, caz în care echipei - alcătuită, în principal, din ofiţeri sau subofiţeri de judiciar şi

criminalişti – i se alătură procurorul şi medicul legist.

3. asigurarea deplasării cu operativitate a echipei la faţa locului.

4. asigurarea prezenţei specialiştilor (medici-legişti, ingineri, tehnicieni auto,

cadre didactice din învăţământul tehnic de specialitate, etc), a apărătorului şi a martorilor

asistenţi.

Imediat după sosirea la faţa locului şi înainte de a începe examinarea

propriu-zisă, echipa de cercetare ia câteva măsuri urgente4:

-- informarea operativă asupra evenimentelor ce au avut loc şi au fost constatate

de cei sosiţi primii la faţa locului;

-- verificarea modului cum s-a acţionat până la sosirea echipei, a rezultatelor

obţinute şi, în raport cu situaţia existentă, luarea măsurilor corespunzătoare;

-- determinarea modificărilor ce au intervenit în aspectul iniţial al locului faptei;

-- delimitarea corectă a locului faptei;

-- organizarea măsurilor de pază a locului faptei;

-- identificarea martorilor oculari şi a persoanelor suspecte;

-- stabilirea metodelor concrete de cercetare, etc..

4 Colectiv al Ministerului de Interne, „Tratat de tactică criminalistică”, Ed.Carpaţi, 1992, pg.38-43.

14

Page 15: referat Criminalistica

2.2 Metode criminalistice de identificare a cadavrelor

De regulă, expertiza pentru identificarea cadavrelor este de natură

plurimultidisciplinară. Este greu de conceput o rezolvare completă şi corectă fără

ajutorul unor specialişti din domenii diverse, cum ar fi: medici legişti, antropologi,

biologi, fizicieni etc.”5 În principiu, se poate considera ca fiind metode criminalistice de

identificare a cadavrelor următoarele:

1. dactiloscopia

2. confruntarea fişelor de identificare

3. expertiza fotografiei de portret

4. supraproiecţia

5. prezentarea pentru recunoaştere.

Aceste metode pot fi utilizate individual, sau conexate în acelaşi proces de

identificare al unui cadavru. În fapt, confruntarea fişelor de identificare se poate finaliza

cu expertiză dactiloscopică sau expertiză de portret. În acest fel, identificarea va fi certă,

înlăturându-se caracterul orientativ al confruntării fişelor, întrucât acestea nu conţin

întotdeauna date reale şi corecte.

Voi insista în mod special asupra metodei dactiloscopice de identificare, întrucât

în practica judiciară este cel mai des utilizată, rezultatele ei fiind foarte bune şi, mai

important, certe.

Dactiloscopia este o parte a ştiinţei criminalistice care are ca obiect examinarea

amprentelor digitale, palmare şi plantare în scopul identificării persoanei. În cazul

cadavrelor cu identitate necunoscută, impresiunile obţinute de la acestea se vor compara

fişele cu impresiuni existente în baza de date a Poliţiei : fişele persoanelor cu identitate

necunoscută, fişele persoanelor dispărute, suspecte, aflate în atenţia organelor de poliţie

etc.

Dactiloscopia elaborează, de asemenea, metodologia de realizare a expertizei

dactiloscopice pentru identificarea persoanei. Desenele papilare, specifice pielii corpului

omenesc, aflate la nivelul degetelor, palmei şi tălpii piciorului, cunoscute sub denumirea

de dermatoglife, sunt formate din sistemul liniilor paralele ale crestelor papilare, separate

5 C. Dumitrescu, E. Gacea, op. cit., pag.133.

15

Page 16: referat Criminalistica

între ele de şanţurile papilare. Crestele papilare redau relieful neregulat al papilelor

dermice, aflate la linia de legătură dintre cele două straturi principale ale pielii, dermă şi

epidermă, dintre care ultimul, aflat la suprafaţă, cunoaşte un permanent proces de

descuamare.

„Raportat la valoarea de identificare, motivul esenţial care a condus la folosirea

desenelor papilare în identificarea persoanelor este acela că nu numai desenul papilar, în

întregul său, că înseşi crestele papilare şi chiar porii prezintă elemente de specificitate,

puncte caracteristice de natură să deosebească un individ de altul.”6

Dactiloscopia, ca şi celelalte ramuri ale criminalisticii care folosesc examinările

comparative în scopul identificării, utilizează anumite puncte caracteristice sau elemente

individuale ce aparţin amprentelor care fac obiectul examinărilor. Aceasta denotă

importanţa respectivelor detalii caracteristice ale desenelor papilare, care se referă la :

traseu crestelor papilare, formele porilor şi elementele adiacente desenelor papilare.

Detaliile caracteristice dintr-o dactilogramă digitală de la falangetă se citesc

circular, în sensul acelor de ceasornic, iar axul acestor ace este considerat centrul

nucleului dactilogramei date. Dacă un fragment papilar nu reproduce decât un număr

mic de creste papilare, se va proceda la examinarea orificiilor porilor care se găsesc pe

traseul crestelor (poroscopia) sau la stabilirea elementelor adiacente ale desenelor

papilare, adică cicatricea, liniile albe, liniile şanţului de flexiune şi negii sau alte

malformaţii. În cazul prelevării de la cadavre putrefiate a unor fragmente papilare de

dimensiuni mici, aceste elemente pot ajuta la identificare.

Dintre sistemele automate de colectare, stocare şi prelucrare a amprentelor

papilare, cel mai uzitat este sistemul AFIS 2000- PRINTRAK.

„Sistemele automate sunt de neînlocuit în cadrul cartotecilor dactiloscopice,

asigurând o viteză de lucru şi un randament de neatins în sistemul manual de lucru. Se

poate spune că doar prin utilizarea sistemelor automate, ideea de cartotecă

dactiloscopică a fost transpusă integral în realitate.”7

Dacă în urma comparaţiilor efectuate cu baza de date a impresiunilor digitale

prelevate de la un cadavru cu identitate necunoscută, se stabileşte că acestea sunt

aceleaşi cu impresiunile unei anumite persoane din cartoteca dactiloscopică, specialistul

6 Emilian Stancu, “Criminaliatica”, vol., Ed. Actami, Bucureşti, 1999, pag.144.7 idem, pag.290.

16

Page 17: referat Criminalistica

sau tehnicianul criminalist va consemna într-un raport operaţiile şi concluziile constatării

tehnico- ştiinţifice (sau expertizei), în conformitate cu art. 115, respectiv 122 şi 123 din

Codul de procedură penală.

Acest raport (expertiză) va cuprinde trei părţi:

a. partea introductivă- se va arăta în ce bază s-a efectuat constatarea tehnico-

ştiinţifică sau expertiza şi care este organul de urmărire penală sau instanţa de judecată ce

a dispus executarea acesteia.

Se consemnează numele şi prenumele specialistului sau expertului şi institutul de

specialitate sau laboratorul de expertiză criminalistică din care face parte. În continuare,

se va trece obiectul constatării şi întrebările la care urmează să se răspundă. Respectivele

întrebări trebuie să nu depăşească obiectul expertizei, să precizeze toate problemele ce se

impun a fi lămurite şi care nu sunt în afara obiectului constatării, să fie clare, precise şi

complete. De ex.: dacă impresiunile prelevate de la cadavrul cu identitate necunoscută, de

sex masculin, găsit la data de.... pe Str. ...nr..., aparţin (sunt aceleaşi cu ) numitului ....,

având datele de identificare...

În finalul primei părţi, se vor enumera materialele puse la dispoziţia specialistului,

în cazul nostru: fişa tip a cadavrului cu identitate necunoscută şi fişa decadactilară a

numitului...

b. cuprinsul- va avea, la rându-i, două părţi : descrierea materialelor supuse

examinărilor, adică a impresiunilor în litigiu şi a celor model de comparaţie, cu indicarea

tipului, subtipului şi varietăţii desenelor papilare, şi descrierea examenului comparativ

efectuat. În cadrul examenului nu trebuie să se aibă în vedere numai numărul punctelor

de coincidenţă, adică a cel puţin 12, ci şi varietatea lor.

Examinarea comparativă va cuprinde stabilirea numărului total de puncte

coincidente, selectarea celor mai valoroase dintre ele şi a celor mai diverse.

Modul de examinare comparativă cel mai des folosit este tehnica juxtapunerii

imaginilor şi constă în prezentarea alăturată a fotografiilor celor două amprente

comparate, mărite la aceeaşi scară, pe care se trasează concomitent cel puţin 12 puncte de

coincidenţă descoperite în ambele imagini.

Alte modalităţi de examinare şi demonstrare sunt : verificarea continuităţii liniare

a desenului papilar, formarea diagramei punctelor de coincidenţă, reprezentarea prin

17

Page 18: referat Criminalistica

rapoarte şi proporţii, pe hârtie milimetrică, a fiecărui segment de dreaptă care ia naştere

între un punct fix de pe amprentă şi fiecare din punctele de coincidenţă trasate, etc.

c. concluziile- vor cuprinde răspunsurile scurte, clare, precise, fără echivoc,

direct la obiect şi la toate întrebările puse. Fiecare răspuns poate avea caracter: afirmativ,

în mod cert; negativ, în mod cert; probabil ; nu se poate stabili.8

O nouă tehnică de analizare a amprentelor le va ușura investigatorilor criminaliști

sarcina de a cerceta urme vechi și uscate de la scenele comiterii unor infracțiuni,

sporindu-le autorităților șansele de soluționare a unor cazuri de furt sau crimă. Noua

metodă funcționează cu ajutorul nanoparticulelor de aur, care îi ajută pe experți să

depisteze aminoacizii de pe suprafețele neporoase, ceea ce permite o mai bună cercetare a

amprentelor latente.

În ciuda avansului înregistrat în sensul detectării ADN-ului și al analizelor

mostrelor sanguine, tehnica învechită a depistării amprentelor rămâne, în continuare,

metoda favorită de a identifica personajele prezente la locul comiterii unei infracțiuni.

Dar, în unele cazuri, obținerea dovezii vreunei amprente este foarte dificilă, deoarece

urmele nu persistă foarte mult pe suprafețele neporoase, iar oamenii cu piele uscată, spre

exemplu, nu lasă amprente clare.

Se poate spune despre tehnica legistă în discuție că măsoară amprentele chimice

ale oamenilor. Cercetătorii care au brevetat-o, conduși de Xanthe Spindler, de la

Universitatea Tehnologică din Sydney, au folosit anticorpi care se atașează aminoacizilor

din sudoare combinându-i cu nanoparticule din aur. Atunci când anticorpii se leagă de

aminoacizi, nanoparticulele contribuie la descompunerea compușilor moleculari, ceea ce

conduce la formarea unei imagini mult mai clară a amprentei

Potrivit lui Spindler, rezultatele obținute în urma folosirii acestei metode s-au

dovedit superioare calitativ cu mult metodelor tradiționale de revelare a amprentelor,

inclusiv celor care presupun folosirea pudrei și expunerea la vapori de adezivi

cianoacrilați (tip Superglue), ce reacționează cu aminoacizii. Desigur, chiar și cu noua

metodă, odată ce o amprentă este recoltată, investigatorii tot trebuie să folosească tehnici

de identificare pentru a asocia liniile de diferite forme și mărimi cu o persoană anume.9

8 Olteanu Gabriel Ion, Marin Ruiu, Tactică Criminalistică, Editura AIT Laboratories, Bucureşti, 2009, p.899 http://www.popsci.com/technology/article/2011-06/new-nanotech-fingerprint-analysis-promises-uncover-new-clues-cold-cases [Accesat în data de 27.03.2012]

18

Page 19: referat Criminalistica

Metoda supraproiecţiei se utilizează în cazul în care este necesară identificarea

unui cadavru ce se află într-un stadiu avansat de putrefacţie sau când se descoperă numai

scheletul.

Supraproiecţia a fost folosită pentru prima dată în Anglia în anul 1935, când Prof.

Brash de la Universitatea din Edinbourgh a avut ideea de a folosi suprapunerea de

fotografii în încercarea sa de a dovedi că cele două cranii descoperite în cazul omorului

comis de Buck Ruston- caz celebru la vremea aceea- aparţineau soţiei şi doicei celor doi

fii a acestuia. Un aparat special necesar aplicării metodei se află actual şi în cadrul

Institutului de Criminalistică de la Bucureşti.

Identificarea unui cadavru prin această metodă este posibilă după ce s-au luat în

considerare:

* elementele generale de identificare: de ordin rasial, tipologic, sexul, de ordin

antropometric;

* elemente individuale de identificare: de ordin metric, morfologic şi estetic.

În esenţă, metoda constă în examinarea suprapunerii elementelor unei fotografii

de portret a persoanei dispărute peste elementele unei fotografii a craniului descoperit şi

care urmează a fi identificat. Pentru aplicarea metodei, este necesar ca elementele

generale şi individuale constatate pe cadavru şi cele referitoare la persoana dispărută să

fie corespondente.

Fotografia persoanei dispărute se poate procura de la evidenţa populaţiei, de la

familia sau anturajul acesteia. De pe respectiva fotografie se obţine un negativ la

dimensiunile de 9/12 sau 12/18 cm. Negativul se introduce într-o cameră fotografică cu

geam mat, se suprapune pe geamul mat şi se schiţează cu creionul, cu mare atenţie,

trăsăturile caracteristice pe plan vertical- linia transversală care leagă oasele zigomatice şi

colţurile orbitei ochilor.

Craniul se instalează pe un stativ special care să permită mişcarea în toate

planurile şi, după stabilirea unei poziţii cât mai apropiate de cea a capului din fotografia

dispărutului, se obţine un negativ la aceleaşi dimensiuni. În final, cele două negative se

proiectează concomitent pe aceeaşi hârtie tipografică, obţinându-se fotografia craniului,

suprapusă total sau parţial peste fotografia dispărutului. Concluzia de identitate se

19

Page 20: referat Criminalistica

bazează pe suprapunerea perfectă a tuturor caracteristicilor ce sunt constituite din linii

caracteristice şi puncte anatomotopografice.

Prin introducerea tehnicii electronice de calcul şi a tehnicii video, s-a reuşit

combinarea electronică a imaginii craniului persoanei necunoscute cu fotografia

persoanei dispărute. Dispozitivul se compune din două camere de televiziune, o masă de

mixare şi un monitor TV, rezultatul fiind fixat fotografic.

Concluzii

În termeni generali identitatea este ceea ce definește o entitate și o face

recognoscibilă prin posesia unor calități sau caracteristici care o diferențiază de alte

entități. Prin urmare identificarea este actul de a stabili caracteristicile definitorii, proprii

unei entități. Astfel la persoanele vii și la cadavre identificarea are rolul de a evidenția și

grupa caracterele ce definesc unicitatea individului. Termenul de identitate derivă din

cuvântul latin “idem” ce înseamnă “la fel” sau “identic”.

Identificarea persoanelor, a cadavrelor și a resturilor umane în diferite stadii de

descompunere este cerută de organele judiciare, instanțele de judecată și de alte instituții

pentru inițierea cercetărilor în vederea descoperirii infractorului în cazuri de omucidere,

obținerea unor date de anchetă în cazuri de sinucidere, accident sau morți suspecte,

identificarea persoanelor care își ascund identitatea, identificarea persoanelor dispărute,

mai ales în cazul victimelor dezastrelor.

Bibliografie

20

Page 21: referat Criminalistica

1. Colectiv al Ministerului de Interne, „Tratat de tactică criminalistică”, Ed.Carpaţi,

1992

2. C. Dumitrescu C, Gacea E. „Elemente de antropologie judiciară”, Ed.

Ministerului de Interne, Bucureşti, 1993

3. Emilian Stancu, “Criminaliatica”, vol., Ed. Actami, Bucureşti, 1999

4. Olteanu Gabriel Ion, Marin Ruiu, Tactică Criminalistică, Editura AIT

Laboratories, Bucureşti, 2009

5. Popa Gheorghe, Necula Ionel, Metode și tehnici de identificare a persoanei, ed.

Era, București, 2006

Legislație art.129 din Codul de procedură penală

Surse internethttp://www.popsci.com/technology/article/2011-06/new-nanotech-fingerprint-analysis-promises-uncover-new-clues-cold-cases

21


Recommended