UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE
LUCRARE DE LICENŢĂ
Coordonatori ştiinţifici:
Conf. Univ. Dr. Alexiu Valeriu
Dr. Ing. Gheorghe Angelescu
Absolvent:
IRINA GABRIELA BUTOI
Piteşti,
2012
UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE
SPECIALIZAREA ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI
MENŢINEREA ECOSISTEMELOR FORESTIERE DIN ZONA
CLIMATICĂ FM3 - O.S.CÂMPULUNG
Coordonatori ştiinţifici:
Conf. Univ. Dr. Alexiu Valeriu
Dr. Ing. Gheorghe Angelescu
Absolvent:
IRINA GABRIELA BUTOI
Piteşti,
2012
DECLARAŢIE
Prin prezenta declar că Lucrarea de licenţă cu titlul “Menţinerea ecosistemelor
forestiere din zona fitoclimatică FM3- O.S. Câmpulung”
este scrisă de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau
instituţie de învăţământ superior din ţară sau străinătate. De asemenea, declar că
toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu
respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
− toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din
altă limbă, sunt scrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei;
− reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine
referinţa precisă;
− rezumarea ideilor altor autori deţine referinţa precisă la textul original.
Piteşti,
Absolvent Irina-Gabriela Butoi
_________________________
CUPRINS
Introducere............................................................................................................p.1
Capitolul 1– Situaţia teritorial administrativă..................................................p.2
1.1 – Amplasarea ocolului silvic în spaţiul geografic şi administrativ...................p.2
1.2 – Vecinătăţi, limite, hotare................................................................................p.4
1.3 – Administrarea fondului forestier....................................................................p.5
Capitolul 2 – Gospodărirea din trecut a pădurilor............................................p.6
2.1 – Istoricul şi analiza modului de gospodărire a pădurilor din trecut până la
intrarea în vigoare a amenajamentului expirat........................................................p.7
2.2 – Concluzii privind gospodărirea pădurilor....................................................p.20
Capitolul 3 – Studiul staţiunii şi al vegetaţiei...................................................p.22
3.1 – Metode şi procedee de culegere şi prelucrare a datelor în
teren.......................................................................................................................p.22
3.2 – Elemente generale privind cadrul natural specific ocolului silvic...............p.24
3.3 – Soluri............................................................................................................p.47
Capitolul 4- Tratamente specifice arboretelor de răşinoase din zona F.M.3-
etajul montan de molidiş….………………………...…………………………p.57
4.1 – Tratamente cu tăieri rase şi regenerare pe teren descoperit.........................p.57
4.2 – Tăierile rase în benzi alăturate.....................................................................p.58
4.3 – Tăierile rase cu regenerare artificial.............................................................p.68
4.4 – Tratamente cu tăieri combinate....................................................................p.76
Concluzii..............................................................................................................p.87
Bibliografie..........................................................................................................p.88
Lista figurilor
Fig.1. Însămânțarea benzilor…………………………………………………….p.59
Fig.2. Tăieri rase în benzi alăturate, într-un bloc de tăieri………………………p.59
Fig.3.Tăieri în benzi alterne sau rase…………………………………………….p.61
Fig.4. Tăieri rase în benzi la margine de masiv…………………………………p.62
Fig.5. Orientarea tăierilor în benzi, pe curba de nivel, pe linia de pantă și oblic pe
versant…………………………………………………………………………...p.64
Fig.6. Protecția prin acoperire, izolare și normalizare…………………………..p.65
Fig.7. Înaintarea tăierilor rase contra vântului dominant………………………..p.71
Fig.8. Tratamentul tăierilor successive în margine de masiv…………………...p. 77
Fig.9. Schemă de așezare a tăierilor…………………………………………….p.79
Fig.10. Profilul unei păduri tratate prin tăieri succesive în margine de masiv….p.81
Fig.11. Tratamentul tăierilor progresive combinate cu tăieri succesive în margine
de masiv………………………………………………………………………….p.84
Fig.12. Tăiere în pană……………………………………………………………p.84
Lista tabelelor
Tabel 1.1.1- Repartiția suprafeței fondului forestier pe unități administrativ-
teritoriale și unități de producție.............................................................................p.3
Tabel 1.2.1- Vecinătățile, limitele și hotarele ocolului silvic.................................p.3
Tabel 2.1.2.1.1- Evoluția constituirii ocolului silvic și a bazelor de
amenajare..............................................................................................................p.12
Tabel 2.1.2.2.1- Evoluția reglementării procesului de producție..........................p.15
Tabel 2.1.2.3.1- Aplicarea prevederilor amenajamentelor anterioare...................p.16
Tabel 2.2.1- Date privind structura fondului forestier și reglementarea procesului
de producție in funcție de compoziția pe specii....................................................p.20
Tabel.2.2.2- Date privind structura fondului forestier și reglementarea procesului de
producție in funcție de clasa de vârstă..................................................................p.20
Tabel 2.2.3- Date privind structura fondului forestier și reglementarea procesului de
producție in funcție de clase de producție.............................................................p.20
Tabel 2.2.4- Date privind structura fondului forestier și reglementarea procesului de
producție in funcție de categoriile de constistent..................................................p.20
Tabel 2.2.5 - Reglementarea procesului de producție...........................................p.21
Tabel 3.2.4.1.1 - Principalele date ce caracterizează regimul termic al zonei......p.33
Tabel 3.2.4.1.2 - Date privind temperaturile medii pe anotimpuri și în perioada de
vegetație................................................................................................................p.34
Tabel 3.2.4.1.3- Începutul, sfârșitul și durata perioadei bioactive și a perioadei de
vegetație................................................................................................................p.35
Tabel 3.2.4.1.4- Durata medie și extremele primului și ultimului îngheț.............p.36
Tabel 3.2.4.2.1- Principalele date ce caracterizează regimul pluviometric al
zonei......................................................................................................................p.37
Tabel 3.2.4.2.2- Precipitațiile medii pe anotimpuri și în perioada de vegetație....p.37
Tabel 3.2.4.3.1 – Date privind evapotranspirația potențială lunară și anuală.......p.40
Tabel 3.2.4.5.1- Indicii de ariditate lunari și medii...............................................p.42
Tabel 3.2.4.5.2 - Indicii de ariditate......................................................................p.42
Tabel 3.2.4.5.3 – Indicii de umiditate lunari și anuali...........................................p.42
Tabel 3.2.4.5.4 - Indici de umiditate.....................................................................p.42
Tabel 3.2.4.6.1- Favorabilitatea factorilor și determinanților climatici pentru
principalele specii forestiere..................................................................................p.45
Tabel 3.2.4.7.1- Principalele date fenologice pentru O.S.Câmpulung .................p.46
Tabel 3.3.1.1- Situația solurilor din cadrul ocolului silvic, pe clase, tipuri și
subtipuri, precum și suprafața ocupată de acestea.................................................p.47
Tabel 3.3.3.1 Buletin de analiză............................................................................p.52
Tabel 4.3.1.1 –Coeficientul scurgerii de suprafață și eroziunea solului după o ploaie
de 2,8 mm/minut în păduri parcurse cu diverse tratamente..................................p.72
Introducere
Gimnospermele, reprezentate de cca. 600 de specii actuale (dar fiind
cunoscute peste 50.000 specii fosile), sunt un grup care după dominația din
mezozoic au pierdut lupta în fața angiospermelor, menținându-se în arii cu condiții
de viață mai dificile.
Molidul (Picea abies) este o specie cu răspândire boreală, arealul său
ocupând Peninsula Scandinavă, nordul Europei, iar mai la sud, numai etajele mai
înalte ale munților Alpi, Carpați și Balcani. Analizând dinamica creșterii molizilor,
s-a constatat că maximele creșterii la inelele anuale se produc în anii reci și ploioși,
iar creșterile minime în anii calzi și secetoși.
În Carpați, etajul pădurilor boreale de molid se instalează între 1.200-1.600
(1.700) m altitudine. Limitele altitudinale sunt dependente atât de microclimatul
locului, de orientarea versantului, poziționarea latitudinală mai sudică sau mai
nordică, cât și de impactul intervențiilor umane care au modificat compoziția
naturală a pădurilor. În mod natural, în partea mijlocie a acestui etaj se păstrează
puritatea molidișurilor, iar către limitele superioare și cele inferioare apar și alte
specii de arbori. Molidișurile sunt delimitate în partea inferioară de păduri de
amestec (molid/ brad/fag), iar în partea lor superioară molidișurile de limită trec în
jnepenișuri. Spre deosebire de alte tipuri de vegetație, molidișurile se caracterizează
prin marea lor uniformitate, cu predominarea molidului.
Rădăcinile superficiale ale molizilor fixează stratul subțire de sol. Un molid
răsturnat de vânt, ne convinge cât de puțin profund este stratul de sol și cât de puțin
adânc pătrund rădăcinile între pietre: se extind orizontal în toate direcțiile, se
întrepătrund și mențin molidul "atașat de munte". Există și situații când rădăcinile
fixează atât de puternic arborele, încât vânturile puternice frâng trunchiul, fără ca
baza molidului să fie clintită din loc.
1. SITUAŢIA TERITORIAL ADMINISTRATIVĂ
1.1 Amplasarea ocolului silvic în spaţiul geografic şi administrativ
Ocolul Silvic Câmpulung, în suprafaţa totală de 18.180,4 ha , face parte din
Direcţia Silvică Piteşti şi are sediul în Municipiul Câmpulung din judeţul Argeş.
Geografic, pădurile ocolului silvic sunt situate în zona montană şi premontană
a Munţilor Iezer din Masivul Făgăraş şi a Munţilor Leaota din Masivul Bucegi, în
zona deluroasă a Muscelelor Argeşului din Subcarpaţii Getici, respectiv dealurile
Ciocanu, Măţău, Culmea Groapa Oii şi a Subcarpaţilor Ialomiţei, respectiv Dealul
Bărbuleţului şi zona depresionară a Depresiunii Câmpulung.
Amplasarea geografică este determinată de următoarele coordonate:
-45°15’38’’ latitudine nordică;
-42º56’43’’longitudine estică.
Din punct de vedere fitoclimatic pădurile ocolului silvic sunt situate în
următoarele etaje de vegetaţie :
-F Sa- etajul subalpin-499,2ha (3%);
-F.M3-etajul montan de molidişuri- 3.776,7ha(21%);
-F.M.2-etajul montan de amestecuri-7.430,6ha(31%);
-F.M.1+F.D.4-etajul montan-premontan de făgete-5.532,8ha(31%);
-F.D.3- etajul deluros de gorunete, făgete şi goruneto-făgete-764,9 ha (4%)
În tabelul următor este prezentată repartiţia suprafeţei fondului forestier pe
unităţi administrativ- teritoriale şi unităţi de producţie.
Tabel 1.1.1
Nr.
crt.
Judeţul
Denumirea unităţii
administrativ-teritoriale
Suprafaţa pe unităţi de producţie (ha)Total(ha)
I II III IV V VI VII VIII
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1
Argeş
Mun. Câmpulung
121,7
- - - - - - - 121,7
2 Com. Bughea101,
21670,
0- - - - - - 1771,2
3 Com. Godeni161,
3- - - - - - - 161,3
4 Com.Lereşti - -1065,
72337,
23925,
9- - - 7328,8
5Com. Albeşti
de Muşcel- - - 178,8 - - - - 178,8
6Com. Valea
Mare Pravăţ84,8 - - - -
1322,
3- - 1407,1
7Com.Stoeneşt
i- - - - - -
3880,
9
2582,
96463,8
8 Com.Cetăţeni - - - - - - - 682,5 682,5
9
Com.
Mioarele9,7 - - - - - - - 9,7
Total478,
7
1670,
0
1065,
7
2516,
0
3925,
9
1322,
3
3880,
9
3265,
4
18124,
9
10Dâmboviţ
aCom.Pucheni - - - - - - - 55,5 55,5
Total478,
7
1670,
0
1065,
7
2516,
0
3925,
9
1322,
3
3880,
9
3320,
9
18180,
4
1.2. Vecinătăți, limite, hotare
Vecinătățile, limitele și hotarele pădurii ocolului silvic sunt date în tabelul următor:
Tabel 1.2.1
Puncte cardinale Vecinătăţi Limite Hotare
Felul Denumire
1 2 3 4 5
Nord O.S. Rucăr Naturale Culmea Piscanul
Culmea Păpuşa
Culmea Bădeanca
Culmea Făgeţelu
Culmea Ghebelea
Culmea Râiosul
Liziera
pădurii,borne
, limite O.S.
Artificiale D.J. Câmpulung - Târgovişte
O.S.
Domneşti
Naturale Culmea Iezerul
Sud O.S.
Mihăieşti
Artificiale D.J. Câmpulung – Berevoieşti
D.J. Câmpulung – Mioarele
D.C. Mioarele - BoteniLiziera
pădurii,borne
, limite O.S.Convenţio
-nală
O.S.
Sturzeni
Naturale Culmea Cireşului
Culmea Merişoarelor
Est O.S. Rucăr Naturale Culmea Găinaţului MIC
Culmea Teleleica
Culmea Căpitanului
Culmea Plăişorului
Culmea Muchia Mare
Liziera
pădurii,borne
, limite O.S.O.S.
Moroieni
Naturale Plaiul Vâja
O.S.
Pucioasa
Naturale Plaiul Tâncava-Ţâbra
Culmea Micloşani-Găvana
O.S.
Sturzeni
Naturale Culmea Merişoarelor
Vest O.S.
Aninoasa
Naturale Culmea Colţii Caprei
Culmea Portăresei
Plaiul Toaca-Bughiţa
Plaiul Albeştilor
Liziera
pădurii,borne
, limite O.S
Limitele teritoriale naurale (culmi) sunt bine definite. Hotarele pădurii sunt
materializate pe teren cu limite şi borne amenajistice.
1.3. Administrarea fondului forestier
1.3.1. Administrarea fondului forestier proprietate publică statului
Fondul forestier proprietate publică a statului în suprafaţă de 18.180,4 ha ,
este administrat de Regia Naţională a Pădurilor prin Ocolul Silvic Câmpulung din
Direcţia Silvică Piteşti, în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind
protecţia mediului.
1.3.2. Administrarea fondului forestier proprietate privată
În limitele teritoriale ale ocolului silvic, există o suprafaţă de 6.109,7 ha,
reprezentând fond forestier proprietate privată (938,3 ha din reconstituirea dreptului
de proprietate conform Legii nr. 18/1991 şi 5171,4 ha din reconstituirea dreptului
de proprietate conform Legii nr. 1/2000), după cum urmează :
-fond forestier proprietate privată indiviză a persoanelor fizice-3093,8 ha;
-fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice – 2932,1 ha ;
-fond forestier proprietate privată a unităţilor de cult -83,8 ha.
Administrarea fondului forestier proprietate privată se face de către
proprietarii acestuia, individual sau în asociaţii.
Proprietarii de păduri şi de alte terenuri din fondul forestier proprietate privată,
au obligaţia să le gospodărească în conformitate cu regimul silvic şi cu regiunile
privind protecţia mediului.
1.3.3. Terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră situate în afara fondului
forestier
În limitele teritoriale ale Ocolului Silvic Câmpulung , nu sunt evidenţiate
terenuri acoperite cu vegetaţia forestieră, în afara fondului forestier.
2. GOSPODĂRIREA DIN TRECUT A PĂDURILOR
2.1. Istoricul şi analiza modului de gospodărire a pădurilor din trecut până la
intrarea în vigoare a amenajamentului expirat
2.1.1. Evoluţia proprietăţii şi a modului de gospodărire a pădurilor înainte de
anul 1948
La nivelul anului 1948, an în care a avut loc naţionalizarea tuturor pădurilor,
situaţia pădurilor Ocolului Silvic Câmpulung se prezenta astfel :
- păduri de stat – 36%
- păduri particulare – 52%
- păduri proprietate a obştilor de moşneni – 12%
Până în anul 1948, 52% din pădurile ocolului silvic a fost diferenţiat, în raport
de natura proprietăţii acestora. Starea şi structura actuală a pădurilor , este
determinată în mare parte, de gospodărirea din trecut a acestora.
În gospodărirea acestor păduri se pot distinge două perioade:
- perioada anterioară primelor amenajamente şi reguli tehnice silviculturale,
adică până în anul 1890;
- perioada dintre 1890 – 1948, când apar şi se dezvoltă primele concepţii de
cultură silvică şi apar primele amenajamente.
Până în anul 1864, o parte din păduri au fost proprietăţi ale mânăstirilor pe
care domnitorii Tării Româneşti le-au înzestrat cu dreptul de proprietate deplină
asupra pădurilor.
De asemenea, domnitorii au împroprietărit cu păduri familii boireşti si comune
moşneneşti.
Tăierile în păduri se făceau sporadic, în funcţie de nevoile de material lemnos
şi de accesibilitate, fără nicio preocupare în ceea ce priveşte regenerarea pădurilor.
În anul 1864 a fost emisă ”Legea pentru secularizarea averilor mănăstireşti”
conform căreia pădurile proprietate mănăstirească au trecut în proprietatea statului,
fiind administrate de Serviciul din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor.
De la această dată pădurile aparţineau din punct de vedere al proprietăţii
statului, boierilor, moşnenilor şi diferiţilor particulari care au obţinut drepturi de
proprietate prin cumpărări, împroprietăriri şi succesiuni.
Pădurile aparţinând statului au suferit amputări mari prin expropieri, fiind
defrişate suprafeţe întinse de pădure şi distribuite ca izlazuri şi terenuri agricole
comunelor învecinate.
Pădurile particulare prin cumpărări, vânzări şi succesiuni s-au fărămiţat,
defrişându-se suprafeţe întinse în scopul realizării de câştiguri băneşti şi al
transformării lor în terenuri agricole sau păşuni.
După anul 1864, începe să se organizez un serviciu silvic, regimul silvic
începând şi el să fie reglementat printr-o serie de legi şi regulamente de exploatare.
În anul 1868 apare „Legiuirea pentru creşterea pădurilor de pe moşiile mânăstireşti
şi altele”, un regulament ce cuprindea dispoziţii privitoare la vânzarea prin
exploatarea pădurilor statului şi a penalităţilor pentru antreprenorii care vor tăia din
acestea. În anul 1870, Ministerul de Finanţe-care administra în acea vreme
domeniul forestier - formuleză un model statistică şi de amenajament, tipic pentru
crângul cu rezerve.
Aceste reglementări şi legi nu au putut pune o ordine în exploatări, astfel că,
această perioadă se caracterizează prin tăieri rase de dezvoltare şi în crâng compus
la foioase.
Perioada dintre anii 1890 – 1948 este caracterizată ca o perioadă de tranziţie,
în care se renunţă la crângul compus şi se trece la regimul codrului, căutându-se o
reglementare a exploatărilor în majoritatea pădurilor. Spre sfârşitul acestei perioade
se trece la ajutorarea şi pe cale artificială a regenerărilor naturale. Datorită
seminţişului preexistent, lăstărişului şi a rezervelor, fagul s-a extins într-un procent
ridicat ( în mare parte arborete pur ), în detrimentul bradului care aproape a dispărut
şi a molidului care a fost împins către o zonă îngustă la limita cu golul alpin.
Perioada dintre anii 1890 – 1948 poate fi separată ( în baza orientării teoretice şi
gospodăririi aplicate pădurilor) în trei etape.
Prima etapă ( 1890- 1910) se caracterizează prin conturarea unor idei în
privinţa gospodăririi silvice şi apariţia primelor amenajamente, care însă nu s-au
aplicat, tăierile urmând tot sistemul bunului plac al exploatatorilor.
Începutul celei de-a doua etape ar coincide cu aplicarea codului silvic din
anul 1910, în ce priveşte planurile de dezvoltare. În acest timp se întocmesc pentru
aproape toate pădurile amenajamente sau regulamente de exploatare.
A treia etapă începe cu anul 1930, odata cu organizarea regimului silvic, care
impune o activitate metodică de îndrumare, control şi refacere a arboretelor
exploatabile prin tăieri rase. Acum începe aplicarea efectivă a amenajamentelor
prin aşezarea şi executarea tăierilor, în conformitate cu prevederile planurilor de
exploatare şi asigurarea regenerărilor naturale şi artificiale în cadrul prescripţiilor
amenajamentelor.
Rezultate bune s-au obţinut numai la pădurile statului şi la unele păduri mai
întinse ale obştilor sau particulare. Celelalte păduri particulare şi ale obştilor au fost
parcurse în continuare cu tăieri de brăcuire şi crâng.
În afara liniilor generale gospodărirea pădurilor până în anul 1948 a diferit în
funcţie de natura proprietăţii .
Modul de gospodărire aplicat pădurilor statului a diferit de cel aplicat
pădurilor obştilor şi cu atât mai mult celor particulare. Ca urmare şi rezultatele
obţinute exprimate prin structura şi starea arboretelor de astăzi sunt diferite.
Gospodărirea pădurilor statului s-a făcut în conformitate cu prevederile
codurilor silvice din anii 1881 şi 1910 şi a Legii din 20 aprilie 1935 pentru pădurile
de protecţie pe baza unor studii de amenajament, la început sumare şi apoi din ce în
ce mai bine întocmite.
În anul 1910 a luat fiinţă „ Casa Pădurilor” care s-a ocupat de toate problemele
legate de gospodărirea pădurilor până în anul 1930 când s-a constitui „Casa
Autonomă a Pădurilor Statului”. Aceasta a gospodărit pădurile statului până în anul
1948.
Pentru pădurile statului s-au întocmit studiile de amenajament în care s-au
propus aplicarea regimului codru cu tratamentul tăierilor succesive în făgete şi
amestecuri de răşinoase cu fag şi tratamentul tăierilor rase în molidişuri.
Datorită lipsei de drumuri forestiere, prevederile studiilor de amenajament nu
s-au putut aplica , în aceste păduri practicându-se extragerea pe ales, în special a
exemplarelor valoroase de răşinoase ( molid şi brad) şi de specii de amestec (platin,
frasin, ulm). O altă cauză care a condus la nerespectarea prevederilor studiilor de
amenajament, a constituit-o faptul că, s-a urmărit realizarea unor produse lemnoase
cu beneficii mari şi cheltuieli mici de exploatare.
Cu toate acestea, la nivelul anului 1948, pădurile statului erau constituite din
exploatabile bine închise în procente mari.
Gospodărirea pădurilor obşteştilor şi particulare s-a făcut în baza normativelor
prezentate mai sus, în funcţie de nevoile personale ale proprietarilor şi de
posibilităţile de comercializare a lemnului.
O parte din pădurile obştilor au fost gospodărite pe bază de studii de
amenajament, altele au fost gospodărite pe bază de regulamente de exploatare,
uneori sumare. Indiferent de amenajamentele întocmite, caracteristic pentru
pădurile obştilor este epuizarea fondului lemnos şi, în special, cel al răşinoaselor.
Pădurile particulare au fost gospodărite într-un mod cu totul necorespunzător,
în aceste păduri, exploatările s-au făcut pe baze de note statistice, regulamente de
exploatare şi chiar fără niciun studiu. Pădurile au fost supuse la exploatări
intensive, care au consumat în întregime fondul lemnos.
Regulamentele de exploatare au fixat, în general, exploatabilităţi comerciale,
în vederea obţinerii profitului maxim de moment, cicluri de producţie mici,
perioade de exploatare scurte şi perioade de aşteptare lungi.
Din aceste păduri se făceau extracţii pentru lemn de construcţii şi pentru lemn
de foc (pentru gospodăriile personale şi pentru comercializare). De cele mai multe
ori, pădurea a fost defrişată şi terenul transformat în fâneaţă, rămânând păduri
numai pe terenurile cu pantă mare.
Şi în aceste păduri s-a practicat extragerea pe ales, în special a exemplarelor
de molid şi brad în zona montană şi de gorun în zona deluroasă, rezultatul fiind
diminuarea ponderii acestora, în special în amestecuri. Speciile valoroase (paltin,
frasin, cireş, ulm) au dispărut complet, fiind extrase de localnici pentru folosinţe
gospodăreşti, încă din stadiile de păriş şi codrişor.
Nu au existat (cu rare excepţii) nici o preocupare pentru regenerarea
arboretelor. Rezultatul tăierilor dezordonate este că, o mare parte din pădurile
obştilor şi particulare, sunt provenite din lăstari.
Structura actuală a fondului forestier, sub raportul proveninenţei, compoziţiei,
claselor de vârstă, productivităţii, este justificată în mare parte de situaţiile
prezentate mai sus.
2.1.2. Modul de gospodărire a pădurilor după anul 1948 până la intrarea în
vigoare a amenajamentului expirat
În anul 1948 toate pădurile ocolului silvic au trecut în proprietatea statului,
creându-se condiţii nefavorabile gospodăririi unitare a acestora.
Prima amenajare a pădurilor Ocolului Silvic Câmpulung după naţionalizarea
acestora, s-a făcut în anul 1950. La această amenajare pădurile ocolului silvic au
fost arondate Marii Unităţii Forestiere B. Râul Târgului şi Marii Unităţi Forestiere
B. Dâmboviţa, fiind constituite douăsprezece unităţi de producţie.
În anul 1954 s-au constituit pădurile Ocolului Silvic Câmpulung din cele două
M.U.F.-uri, organizat în opt unităţi de producţie ( U.P. I Câmpulung, U.P. II
Bughea, U.P. III Lereşti, U.P. IV Râuşor, U.P. V Voina, U.P. VI Argeşel, U.P. VII
Bădeanca, U.P. VIII Cetăţeni). Această amenajare a fost urmată de cele din anii
1976, 1986, 1996.
În anul 1986 suprafaţa pădurilor comunale Boteni, Bughea de Jos, Mioarele şi
Schitu Goleşti, situate pe raza teritorială a ocolului silvic, au fost arondate ocolului
silvic, în baza Decretului 328/1986.
2.1.2.1. Evoluţia bazelor de amenajare până la amenajarea anterioară
În anul 1950 s-au întocmit primele amenajamente pe bază unitară pentru toate
pădurile Ocolului Silvic Câmpulung.
Aceste amenajamente au constituit un îndreptar pentru organele de aplicare,
atât în ceea ce priveşte structura şi mărimea fondului forestier şi în ceea ce priveşte
măsurile silvotehnice de aplicat.
Bazele de amenajare stabilite în aceste amenajamente au fost regimul codru,
compoziţia-ţel corespunzătoare tipurilor natural fundamentale de pădure,
tratamentul tăierilor rase în molidişuri, tratamentul tăierilor succesive în făgete şi
amestecuri de răşinoase cu fag şi tratamentul tăierilor progresive în gorunete,
goruneto-făgete şi şleauri şi exploatabilitatea tehnică şi de protecţie.
Aplicarea prevederilor amenajamentelor a fost în general corectă, însă cu
unele deficienţe în ceea ce priveşte tăierile de regenerare, astfel:
-în unele cazuri, intervalul dintre tăieri a fost prea scurt, astfel că, nu s-a putut
realiza regenerarea naturală pe toată suprafaţa parcursă cu tăieri;
-în alte cazuri intervalul dintre tăieri a fost prea mare, astfel că, seminţişul
utilizabil s-a dezvoltat mult şi a fost distrus prin aplicarea tăierilor definitive;
-în unele arborete s-au extras numai exemplarele valoroase din punct de
vedere economic, rămânând în arboret exemplarele dominate şi cu defecţiuni
tehnologice.
Pentru amenajările următoare, evoluţia constituirii ocolului silvic şi a bazelor
de amenajare este prezentată în tabelul următor:
Tabel 2.1.2.1.1.
Anul ame-najă-rii
U.P.
Suprafața (ha)Subunități deGospodărire
Re-Gim
Com-pozi-ția-tel
Trata-mente
Exploa-tabili-tatea
Ci-clul(ani)Totală
PădureDenu-mire
Suprafața
TotalăGrupa I
Ha %
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
1964
ICâmpu-lung
1256,0 1226,0 591,3Refa-Cere
1226,0 100 Codru
30FA20AN20ME20SC10DT
T. rase
Tehn.DeProt.60
60
IIBughea
2860,7 2697,0 2697,0Con-Versi-Une
2697,0 100 Codru
40FA20ME20MO10CA10DM
T. succ.T. rase
De.Prot.100
100
IIILerești
2559,2 2490,1 - Codru 2490,1 100 Codru
35FA25MO28ME12DT
T. succ.T. comb.T. rase
Tehn.100
100
IVRâușor
2848, 2746,5 385,1 Codru 2746,5 100 Codru
52MO35FA7BR6DT
T. succ.T. rase
Tehn.DeProt.100
100
V Voina 4971,7 4815,8 351,6 Codru 4815,8 100 Codru
72MO23FA2BR3DT
t. succ.T. rase
Tehn.De.Prot.100
100
VIArgeșel
2915,5 2872,3 309,7 Codru 2872,3 100 Codru
49FA34MO15ME1BR1DT
T. succ.T. comb.T. rase
Tehn.De.Prot.100
100
VII Bă-deanca
4534,9 4405,3 409,2 Codru 4405,3 100 Codru
42FA42MO7BR8DT1DM
T. succ.T. comb.T. rase
Tehn.De.Prot.110
110
VIIICetățeni
4898,0 4680,9 1183,3 Codru 4680,9 100 Codru
76FA8MO1BR15DT
T. succ.T. rase
Tehn.De.Prot.110
110
ICâmpu-lung
1248,5 1188,3 1188,3
Codru 301,8 25 Codru
30FA9MO6PI9DT1DM
T. succ.T. raseCrangSimplu
DeProt.100
100
Refa-cere
274,9 23 Codru 41ME14FA9CA
T. rase DeProt.30
30
11DT25DM
Prot.Abs.
459,7 39 Codru
19FA5MO11ME6PI32DT6DM
- - -
Interes social
151,9 13 Codru
32FA23CA5MO34DT6DM
- - -
II Bughea
2786,2 2678,9 2678,9
Codru 1722,7 64 Codru
45FA25MO15ME3DR7DT7DM
T. succ.T.comb.
DeProt.100
100
Refa-cere
457,5 17 Codru
38ME18FA4MO17DT23DM
T. raseDeProt.30
30
Prot. Abs.
498,7 19 Codru
48MO21FA1BR14DT9DM
- - -
IIILerești
2414,0 2340,3 2340,3
Codru 1952,4 83 Codru
32FA13ME8MO6DT1DM
T. succ.T. comb.T. rase
DeProt.110
110
Interes social
387,9 17 Codru
32ME29MO17FA15DT7DM
- - -
IVRâușor
2848,0 2783,6 2783,6Codru 1496,3 54 Codru
62MO31FA3BR3DT1DM
T. succ.t. comb.T. rase
DeProt. 110
110
Prot. Abs.
1287,3 46 Codru - - -
1976
V Voina 4971,7 4815,8 4815,8
Codru 3055,2 63 Codru
72MO23FA2BR2DT1DM
T. succT. rase
DeProt.110
110
Prot. Abs.
824,1 17 Codru
87MO10FA2DT1DM
- - -
Interes social
935,5 20 Codru
47FA41MO3BR8DT1DM
- - -
VI Argeșel
2910,9 2789,9 2789,9Codru 2089,7 75 Codru
46MO42FA2BR3PI6DT1DM
T. succ.T. comb.T. rase
DeProt.110
110
Prot. Abs.
436,1 16 Codru - - -
Interes 264,1 9 Codru - - -
social
VII Bă-deanca
4534,9 4405,3 4405,3
Codru 1750,0 40 Codru42FA42MO7BR1DR7DT1DM
T. succT. comb.T. rase
DeProt.110
110
Prot. Abs.
2655,3 60 Codru - - -
VIIICetățeni
4058,7 3991,4 2190,0
Codru 1801,4 45 Codru
68FA23MO2BR5DT2DM
T. succT. comb.T. rase
Tehn. 110
110
Prot. Abs.
2190,0 55 Codru
71FA12MO3BR14DT
- - -
1986
ICâmpu-lung
1248,5 1224,6 1224,6
S.U.P. “A”
434,1 35 Codru
43FA20MO16ME7ANN4DR6DT4DM
T. raseDeProt.109
110
S.U.P. “H’
653,9 53 Codru
24SC21FA13ME6PI10DT26DM
- - -
S.U.P. “M”
136,6 12 Codru
32FA16MO16CA13ME5PI5DM
- - -
II Bughea
2800,3 2712,6 2712,6
S.U.P. “A”
2345,8 86 Codru
38FA33MO10ME7DT6DR6DM
T. succ.T. comb.T. rase
De.Prot.110
110
S.U.P. “H”
366,8 14 Codru
37MO36FA12ME9DT2DR4DM
- - -
IIILerești
2497,9 2443,9 2443,9
S.U.P. “A”
1867,8 77 Codru
48FA39MO9ME2DR2DM
T. succ.T. comb.T. rase
DeProt.120
120
S.U.P. “M”
226,5 9 Codru
51MO24FA8DR3DT14DM
- - -
S.U.P. “H”
349,6 14 Codru
41FA31MO20ME1PI7DT
- - -
IVRâușor
2787,9 2765,1 2765,1 S.U.P. “A”
1675,4 61 Codru 65MO30FA
T. succ.T. comb.
DeProt.
120
3BR1AN1DT
T. rase 119S.U.P. “H”
1089,7 39 Codru - - -
V Voina 4854,6 4811,2 4811,2
S.U.P. “A”
2236,9 46 Codru
65MO30FA2DR2DT1DM
T. succ.T. comb.T. rase
DeProt.112
120
S.U.P. “M”
184,4 4 Codru
68FA23MO1DR6DT2DM
- - -
S.U.P. “H”
2389,9 50 Codru77MO20FA3DT
- - -
VI Argeșel
2907,7 2795,1 2795,1
S.U.P. “A”
2467,0 88 Codru48MO43FA4ME2BR4AN2DR
T. succ.T. comb.T. rase
DeProt.110
110
S.U.P. “H”
328,1 12 Codru - - -
VII Bă-deanca
4574,0 4416,6 4416,6
S.U.P. “A”
1935,1 44 Codru
47MO41FA6BR1AN1LA3DT1DM
T. succ.T. comb.T. rase
DePro-tectie129
130
S.U.P. “H”
2481,5 56 Codru - - -
VIIII Cetățeni
4052,1 3993,8 3993,8
S.U.P. “A”
2252,4 56 Codru
70FA20MO2DR4DT4DM
T. succ.T. comb.T. rase
DePro-tectie114
120
S.U.P. “H”
1714,4 44 Codru
75FA10MO2DR2DT2DM
- - -
2.1.2.2. Evoluţia reglementării producţiei
Evoluţia reglementării procesului de producţie este prezentată în tabelul
următor.
Tabel 2.1.2.2.1.
Anul ame-najă-rii
Unități de producție
Subunități de gospodărire
Creșterea indicatoare m3/an
Posibilitatea m3/an
Indicele de recoltare m3/an/ha
Indicele de creștere curentă m3/an/ha
DenumireSupraf. (ha)
1 2 3 4 5 6 7 81964 I Câmpulung Refacere 1226,0 - 2020 1,6 5,4
II Bughea Convers. 2697,0 - 2730 1,0 6,8III Lerești Codru 2490,1 - 3300 1,3 8,1IV Râușor Codru 2746,5 - 6800 2,5 6,4V Voina Codru 4815,8 - 17900 3,7 7,1VI Argeșel Codru 2872,3 - 2810 2,2 6,2VII Bădeanca Codru 4405,3 - 18300 4,1 6,4VIII Cetățeni Codru 4680,9 - 13930 3,0 6,9
Ocol
Codru 22010,9 - 63040 2,9 6,8Refacere 1226,0 - 2020 1,6 5,4Convers. 2697,0 - 2730 1,0 6,8Total 25933,9 - 67790 2,6 6,6
1976
I CâmpulungCodru 301.8 - 870 2.9 7.1Refac. 274.9 - - - 7.1Total 576.7 - 870 1.5 7.1
II BugheaCodru 1722.7 - 3780 2.2 8.5Refac. 457.5 - - - 7.6Total 2180.2 - 3780 1.7 8.3
III Lerești Codru 1952.4 - 1270 0.6 8.1IV Râușor Codru 1496..3 - 1210 0.8 6.4V Voina Codru 3055.2 - 5990 2.0 7.9VI Argeșel Codru 2089.7 - 640 0.3 6.7VII Bădeanca Codru 1750.0 - 6670 3.8 6.4VIII Cetățeni Codru 1801.4 - 8960 5.0 5.6
OcolCodru 14169.5 - 29390 2.1 7.2Refac. 732.4 - - - 7.4Total 14901.9 - 29390 2.0 7.2
1986
I CâmpulungSUP “A” 434.1 3.5 440 1.0 6.0SUP “M” 136.6 - 10 0.1 6.0Total 570.7 - 450 0.8 6.0
II Bughea SUP “A” 2345.8 5.0 1300 0.6 7.1
III LereștiSUP “A” 1867.8 3.6 160 0.1 7.6SUP “M” 226.5 - - - 7.6Total 2094.3 - 160 0.1 7.6
IV Râușor SUP “A” 1675.4 4.3 390 0.2 8.4
V VoinaSUP “A” 1675.4 4.3 390 0.2 8.4SUP “M” 184.4 - - - 7.3Total 2421.3 - 770 0.3 7.3
VI Argeșel SUP “A” 2467.0 3.8 630 0.3 8.6VII Bădeanca SUP “A” 1935.1 4.2 4200 2.2 6.4VIII Cetățeni SUP “A” 2252.4 3.9 6910 3.1 6.6
OcolSUP “A” 15214.5 5.3 14800 1.0 7.4SUP “M” 547.5 - 10 - 6.6Total 15760.3 - 14810 0.9 7.1
2.1.2.3.Aplicarea prevederilor amenajamentelor
Aplicarea prevederilor amenajamentelor anterioare este prezentată în tabelul
următor.
Tabel 2.1.2.3.1
Dece- Denumi- Unități de Suprafața (ha/an) Volum (m3/an) Indice Intensi-
niu de aplicare
rea lucrării
producție
de recoltare m3/an/ha
tatea intervene-țiilor m3/ha
Preve-deri
Reali-zări
%Preve-deri
Reali-zări
%
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 111976-1985
Împăduriri
I Câmpulung 169.1 106.1 63 - - - - -II Bughea 29.7 33.5 113 - - - - -III Lerești 436.6 60.0 14 - - - - -IV Râușor 75.1 75.1 100 - - - - -V Voina 36.8 22.8 62 - - - - -VI Argeșel 80.3 13.1 16 - - - - -VII Bădeanca
147.0 135.6 92 - - - - -
VIII Cetățeni 12.7 10.5 83 - - - - -Total 987.3 456.7 46 - - - - -
Degajări
I Câmpulung 1.0 8.6 860 - - - - -II Bughea 12.3 47.5 386 - - - - -III Lerești 19.8 21.1 106 - - - - -IV Râușor 301.1 301.1 100 - - - - -V Voina - 10.5 - - - - - -VI Argeșel 150.5 259.8 173 - - - - -VII Bădeanca
166.7 170.0 102 - - - - -
VIII Cetățeni 77.4 57.9 75 - - - - -Total 728.8 876.5 120 - - - - -
Curatiri
I Câmpulung 11.0 15.6 142 90 110122
0.1 7
II Bughea 22.6 32.0 142 70 115164
- 4
III Lerești 11.1 13.2 119 108 125116
0.1 9
IV Râușor 30.1 30.1 100 100 100100
- 3
V Voina 69.1 50.5 73 755 600 79 0.1 12VI Argeșel 409.5 417.1 102 3270 3180 97 1.1 8VII Bădeanca
124.8 112.9 90 700 630 90 0.1 6
VIII Cetățeni 156.0 120.1 77 600 510 85 0.1 4Total 7834.2 791.5 95 5693 5370 94 0.2 7
Rărituri
I Câmpulung 19.6 18.2 93 377 300 80 0.3 17II Bughea 165.6 151.0 91 3680 2200 60 0.8 15III Lerești 6.4 5.1 80 157 103 66 - 21V Voina 29.5 18.4 62 770 470 61 0.1 26VI Argeșel 679.4 410.0 60 13070 8240 63 3.0 20VII Bădeanca
7.8 9.1 117 12 150125
- 17
VIII Cetățeni 78.9 34.7 44 1620 960 59 0.2 27
Total 987.2 646.5 65 1979412423
63 0.5 19
T. igiena I Câmpulung 886.6 620.0 70 750 530 71 0.4 1II Bughea 964.0 720.6 83 940 780 83 0.3 1III Lerești 2100.9 2057.4 98 1140 1124 99 0.5 1V Voina 3197.8 2500.0 78 2770 1860 67 0.4 1
VI Argeșel 1300.7 1300.7 100 1127 1142101
0.4 1
VII Bădeanca
3055.8 2578.9 84 2240 1951 87 0.4 1
VIII Cetățeni 2071.0 1500.0 72 1940 1403 72 0.4 1
Total 13576.8
11277.6
83 10907 8790 81 0.4 1
Produse principale
I Câmpulung - - - 870 420 48 0.7 -
II Bughea - - - 3780 4950131
2.2 -
III Lerești - - - 1270 1300102
0.7 -
IV Râușor - - - 1210 1210100
0.8 -
V Voina - - - 5990 4310 72 1.4 -
VI Argeșel - - - 640 1120175
0.5 -
VII Bădeanca
- - - 6670 5520 83 3.2 -
VIII Cetățeni - - - 8960 7590 85 4.2 -
Total - - - 2939026420
90 1.8 -
1986-1995
Împăduriri
I Câmpulung 5.8 6.1 100 - - - - -II Bughea 23.1 12.9 56 - - - - -III Lerești 3.3 3.3 100 - - - - -IV Râușor 9.1 9.1 100 - - - - -V Voina - - - - - - - -VI Argeșel 7.8 7.8 100 - - - - -VII Bădeanca
8.8 9.0 102 - - - - -
VIII Cetățeni 3.4 2.3 67 - - - - -Total 61.3 50.5 82 - - - - -
Degajări
I Câmpulung 10.7 3.3 33 - - - - -II Bughea 51.5 58.0 113 - - - - -III Lerești 46.0 43.3 94 - - - - -IV Râușor 11.1 8.5 77 - - - - -V Voina 138.9 82.8 60 - - - - -VI Argeșel 17.2 6.2 36 - - - - -VII Bădeanca
37.7 51.0 135 - - - - -
VIII Cetățeni 97.2 61.5 63 - - - - -Total 410.3 314.8 77 - - - - -
Curăţări
I Câmpulung 1.9 1.6 84 11 8 73 - 5II Bughea 9.9 12.4 125 88 77 87 - 6III Lerești 109.9 14.2 13 764 100 13 - 7IV Râusor 25.2 18.0 71 147 144 98 0.1 8V Voina 9.4 7.2 77 86 50 59 - 8VI Argeșel 166.2 41.6 25 1692 333 20 0.1 8VII Bădeanca
22.8 36.5 160 183 301164
0.1 8
VIII Cetățeni 56.7 32.5 57 595 228 38 0.1 7Total 402.0 164.0 41 3566 1241 35 - 8
Rărituri I Câmpulung - 5.2 - - 210 - 0.2 42
II Bughea 50.6 57.2 113 1469 1690115
0.6 30
III Lerești 37.7 41.0 109 1159 1440123
0.6 35
IV Râușor - 25.0 - - 860 - 0.3 34
V Voina 2.1 3.6 171 66 160246
- 44
VI Argeșel 31.7 40.3 127 1076 1800 16 0.6 45
7VII Bădeanca
- 8.5 - - 340 - 0.1 40
VIII Cetățeni 23.3 14.2 61 726 570 79 0.1 41
Total 145.4 195.0 134 4494 7070157
0.3 36
T. igiena
I Câmpulung 1100.2 825.1 75 380 280 74 0.2 1II Bughea 1876.7 656.8 35 1359 430 32 0.2 1III Lerești 1434.5 516.4 36 1005 370 37 0.2 1IV Râușor 2388.9 239.2 10 1941 150 8 0.1 1V Voina 4244.0 297.1 7 3265 167 5 - 1VI Argeșel 1580.8 237.1 15 1105 158 14 0.1 1VII Bădeanca
3856.7 1735.5 45 2287 940 41 0.2 1
VIII Cetățeni 2805.8 1403.5 50 1987 1013 51 0.3 1
Total19287.6
5910.7 31 13329 3508 26 0.1 1
Produse principale
I Câmpulung 7.5 1.4 19 450 80 18 0.1 57
II Bughea 6.8 6.8 100 1300 1410108
0.6 207
III Lerești 1.6 0.7 44 160 100 64 - 143
IV Râușor 4.3 4.3 100 390 503131
0.3 117
V Voina 4.5 6.5 144 770 1120145
0.5 172
VI Argeșel 2.7 1.6 59 630 480 76 0.2 300VII Bădeanca
25.0 25.0 100 4200 5030119
2.6 201
VIII Cetățeni 41.7 33.8 81 6910 5580 81 2.5 165
Total 94.4 80.1 85 1481014303
97 0.9 179
În perioada 1964- 1975 , prevederile amenajamentelor în general au fost
respectate, cu excepţia posibilităţii de produse principale care a fost recoltată în
proporţie de 65% şi a lucrărilor de impăduriri care au fost executate în proporţie de
65%.
2.2.Concluzii privind gospodărirea pădurilor
În acest capitol au fost prezentate istoricul şi modul de gospodărire ale
pădurilor Ocolului Silvic Câmpulung, înainte şi după anul 1948. Din cele
prezentate se constată că gospodărirea pădurilor a fost determinată de condiţii
economice, tehnice şi politice.
Până în anul 1948, gospodărirea pădurilor ocolului silvic s-a făcut în funcţie
de natura proprietății acestora (păduri de stat, obștești, particulare), de
accesibilitatea acestora și de nevoile de moment ale proprietarilor pe baza unor
studii de amenajament, note statistice, regulamente de exploatare și chiar fără
niciun studiu.
În anul 1948, prin actul de naționalizare, pădurile ocolului silvic au trecut
integral în proprietatea statului, creându-se condiții pentru gospodărirea unitară a
acestora.
Primele amenajamente au fost elaborate în anul 1950 și au fost urmate de
amenajamentele elaborate în anii 1964, 1976, 1986, 1996 și 2006.
Suprafața fondului forestier al ocolului silvic a suferit modificări de la o
amenajare la alta, modificări ce s-au reflectat și asupra reglementării producției.
Bazele de amenajare adoptate prin amenajamente au fost reactualizate de la o
amenajare la alta, în conformitate cu normele tehnice în vigoare. Reglementarea
procesului de producție diferă de la o etapă la alta, principala cauză reprezentând-o
structura și mărimea fondului forestier, caracteristici ce s-au modificat de la o etapă
la alta în funcție de evoluția mișcărilor de suprafață.
Respectarea bazelor de amenajare adoptate și a reglementării procesului de
producție trebuia să conducă treptat la normalizarea structurii și mărimii fondului
forestier. Acest fapt nu s-a realizat, structura și mărimea fondului forestier fiind
diferite de cele normale. Acestea se datorează evoluției mișcărilor de suprafață din
fondul forestier și nerespectării prevederilor amenajamentelor.
În tabelele următoare sunt prezentate date privind structura fondului forestier
și reglementarea procesului de producție.
Tabel 2.2.1.
Anul amenajării
Compoziția pe specii (%)Total MO FA BR ME CA AN DR DT DM
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 111986 100 45 42 2 4 2 1 1 1 21996 100 47 42 2 3 1 1 2 1 12006 100 49 42 2 2 1 1 1 1 1
Tabel 2.2.2.
Anul amenajării
Clasa de vârstă (%)Total I II III IV V VI
1 2 3 4 5 6 7 81986 100 23 17 27 14 8 111996 100 8 28 17 24 13 102006 100 6 24 16 22 15 17
Tabel 2.2.3.
Anul amenajării
Clase de producție (%)Total II III IV V
1 2 3 4 5 61986 100 4 85 9 31996 100 1 83 13 32006 100 1 86 11 2
Tabel 2.2.4.
Anul amenajăriiCategorii de consistent (%)Total 0.1-0.3 0.4-0.6 0.7-1.0
1 2 3 4 51986 100 - 4 961996 100 1 4 952006 100 1 3 96
Din datele prezentate în tabelele de mai sus se observă că structura fondului
forestier diferă de structura normală. Proporția de participare în compoziție a
molidului și a fagului este mai mare decât cea normală. Nu s-a urmărit introducerea
speciilor de amestec în molidișuri, făgete și goruneto-făgete sau în cazul în care au
fost introduse, au fost eliminate. Pentru viitor introducerea speciilor de amestec în
regenerarea arboretelor, va constitui una din sarcinile principale ale ocolului silvic.
Structura fondului forestier productiv pe clase de vârstă este dezechilibrată.
Există excedent de arborete în clasele a II-a și a IV-a de vârstă și deficit de arborete
în restul claselor de vârstă.
În general se observă o preocupare continuă a ocolului silvic pentru
normalizarea structurii fondului forestier.
În tabelul următor este prezentată reglementarea procesului de producție.
Tabelul 2.2.5.
SpecificăriAnul amenajării1976 1986 1996 2006
1 2 3 4 5Posibilitatea adoptată (m3/an) 29390 14810 17000 18850Posibilitatea recoltată
m3/an 26420 14303 13330 -% 90 97 78 -
În ceea ce privește reglementarea procesului de producție se observă că
posibilitatea de produse principale adoptată în deceniile anterioare a fluctuat de la o
etapă la alta. Aceasta se datorează, în principal, reducerii suprafeței în producție a
fondului forestier și dinamicii claselor de vârstă. La recoltarea posibilității de
produse principale nu au fost respecate prevederile amenajamentelor. La fiecare
etapă volumul de masă lemnoasă recoltat a fost sub nivelul posibilității.
Pentru viitor, se impune respectarea cu strictețe a prevederilor
amenajamentelor în vederea normalizării structurii și mărimii fondului forestier.
3. STUDIUL STAȚIUNII ȘI AL VEGETAȚIEI
3.1. Metode și procedee de culegere și prelucrare a datelor de teren
Culegerea datelor de teren s-a făcut în anul 2005 în conformitate cu
instrucțiunile și normele pentru amenajare a pădurilor aflate în vigoare.
S-au cules date de teren privind studiul stațiunii și vegetației forestiere.
În vederea elaborării studiului stațiunii lucrările de teren s-au executat avându-
se în vedere realizarea cartărilor staționale la scara mijlocie (1:50000). Lucrările de
cartare stațională s-au executat concomitent cu lucrările de amenajare.
Studiul solului s-a realizat prin amplasarea în teren a canevasului profilelor de
sol și prin studiul acestora. S-au amplasat câte doua profile principale de sol la 100
hectare în fond forestier , în zona montană și cate un profil la 100 de hectare fond
forestier în zona de dealuri, în total 357 profile principale de sol. S-au făcut
determinări și observații necesare carateriizării solurilor din punct de vedere
morfologic, fizico-chimic și al regimului aprovizionării cu apă și substanțe
nutritive, al relațiilor cu substratul litologic, cu relieful cu clima și vegetația în
scopul stabilirii tipurilor de stațiuni.
În afara profilelor principale de sol s-au studiat și profile de control (sondaje)
ce s-au executat în fiecare unitate amenajistică, pentru determinarea precisă a
trecerii de la un tip de sol la altul.
Din 30 de profile principale de sol s-au luat probe pentru analize și au fost
trimise la laboratorul de pedologie al ICAS București pentru stabilirea
caracteristicilor fizico-chimice.
Stabilirea tipurilor de stațiune s-a făcut în raport cu factorii fizico-geografici
cu solul și vegetația ținând seama de rezultanta ecologică a acestora. Clasificarea s-
a făcut după lucrarea „ Staţiuni forestiere” din 1977.
Datele de caracterizare a stațiunilor forestiere au fost înscrise în fișa unității
amenajistice și fișa pedologică referindu-se la :
- factorii fizico-geografici (substratul litologic, forma de relief, configurația
terenului, înclinare, expoziție, altitudine);
- caracterisicile solului (litiera, orizonturile diagnostice, grosimea și culoarea
lor, tipul, subtipul și conținutul de humus, pH, textură, conținutul de schelet,
conținutul de calciu CO 3, și săruri solubile, procese de degradare, grosimea
fiziologică, volumul edafic util, regimul hidrologic și de umiditate, adâncimea apei
freatice, tipul, subtipul și varietatea de sol, potențialul productiv , tendințe de
evoluție)
- tipul natural fundamental de pădure, tipul de floră indicatoare și tipul de
stațiune.
Descrierea vegetației forestiere s-a referit cu precădere la arboret.
Pentru studiul și descrierea arboretelui s-au determinat și înregistrat
caracteristici de ordin ecologic , dendrometric, silvotehnic și fitosanitar, de interes
amenajistic și s-au indicat măsurile necesare în deceniul următor pentru fiecare
unitate amenajistică ținând seama de starea arboretelui și de funcțiile atribuite
acestuia.
Determinarea caracteristicilor de mai sus s-a făcut pe etaje și elemente de
arboret, precum și pe ansamblul arboretelui. S-au făcut determinări și asupra
arboretelui și semințișului. Determinările suplimentare au fost înscrise la date
complementare.
S-au făcut determinări asupra următoarelor caracteristici: tipul natural
fundamental de pădure, caracterul actual al tipului de pădure , tipul de structură,
elementul de arboret, proporția speciilor, amestecul, vârsta, diametrul mediu,
înălțimea medie, clasa de producție, calitatea medie, elagajul, consistența, modul de
regenerare, vitalitatea subarboretelui, semințișul, compoziția-țel, folosința fondului
forestier, funcțiile arboretelui, țelul de producție și de protecție, vârsta
exploatabilității, lucrări executate, lucrări propuse, date complementare.
Determinarea acestor caracteristici s-a făcut prin parcurgerea in zig-zag a
unităților amenajistice și în puncte de sondaj amplasate în punctele caracteristice
ale arboretelui.
Datele de caracterizare a arboretelui au fost înscrise în fișa unităților
amenajistice.
Atât datele de caracterizare a stațiunilor forestiere cât și cele ale arboretelor au
fost codificate după sistemul alfanumeric în vederea prelucrării automate a acestor
mijloace moderne de calcul în cadrul sistemului informatic al amenajării pădurilor.
În urma prelucrării automate a datelor de teren s-au obținut următoarele grupe
de evidențe :
-descrierea unităților amenajistice;
-caracterizarea condițiilor naturale de vegetație;
-caracterizarea mărimii, structurii și calității fondului forestier;
-reglementarea procesului de producție ( calculul indicatorilor de posibilitate ți
elaborarea planurilor amenajistice);
-caracterizarea sub raportul accesibilității a fondului forestier și a posibilității
de produse principale și secundare;
-elaborarea hărților ( informații de caracterizare a arboretelui, a stațiunii și a
măsurilor preconizate de amenajament).
3.2. Elemente generale privind cadrul natural specific ocolului silvic
3.2.1. Geologie
Din punct de vedere geologic, teritoriul Ocolului Silvic Câmpulung se
remarcă prin diferențieri structurale conforme unităților mari de relief ce se succed
de la nord spre sud: munți, dealuri și depresiuni.
Substratul litologic al acestui teritoriu este format din roci cristaline intens
metamorofozate și roci sedimentare.
Formațiuni cristaline intens metamorfozate sunt depozitele cele mai vechi ,
fiind constituite din gnaise, paragnaise și micașisturi cu grafit pe fondul cărora apar
mai rar benzi înguste de amfibolit. Mai apar de asemenea complexe magmatice.
În partea de sud a zonei montane mai apare un complex de șisturi micacee
cloritoase grafitice și amfibolitice precum și conglomerate metamorfice.
În partea de nord mai înaltă a ocolului silvic, apar depozite glaciare , pe
suprafețe insulare, constituite din material angular bine sortat.
Ca proprietăți pedogenetice ale rocilor din zona montană, se menționează
faptul că, gnaisele feldspatice cu structura aculară sau lentilculară sunt favorabile
dezvoltării solurilor acide ( brune acide, brune feriiluviale), sărace în calciu și
scheletice. Gnaisele cu biotit sunt mai puțin favorabile pozdolirii iar prin alterare
dau material fin în cantitate mai mare decât precedentele. Paragnaisele micacee cu
granat sunt intermediare ca proprietăți pedogenetice între gnaisul acular și cel
granat. Micașisturile dau naștere unor soluri mai profunde decât gnaisele, dar
sărace în substanțe nutritive. Amfiboliții bogați în cation de calciu și magneziu,
favorizează formarea solurilor brune eumazobazice .
Formațiuni sedimentare sunt caracteristice zonei dealurilor și depresiunilor.
Sunt reprezentate de următoarele depozite :
- depozite paleogene alcătuite din trei orizonturi: un orizont marnos, un
orizont cu gresii gipsifere și un orizont cu marne negricioase și gresii;
- depozite neogene alcătuite din pietrișuri, nisipuri, argile și marne;
- depozite cuaternare situate în luncile râurilor Târgului, fiind constituite din
pietrișuri, nisipuri și argile, așezate în straturi, precum și depozite luossoide, care
acoperă depozitele aluviale ale terasei joase și acumulările luncilor.
Formațiile neogene sunt reprezenate în special, de următoarele depozite:
- depozite burdigaliene care ocupă suprafețe mici și sunt constituite din
conglomerate cu conținut argilo-nisipos ce cuprind șisturi cristaline ,calcare,
pietrișuri și nisipuri;
- depozite helvetiene care sunt ceva mai bine reprezentate și sunt constituite
din conglomerate cu intercalații de nisip, pietrișuri mărunte, nisipuri gresoase și
marne argiloase cenușii;
- depozite pontiene care au răspândire largă și sunt constituite din nisipuri,
marne și argile;
- depozite Levantine care sunt alcătuite dintr-un complex de marne verzui,
argile cenușii-verzui și nisipuri gălbui-cenușii.
Formațiunile geologice menționate mai sus, sunt acoperite, în cea mai mare
parte, de depozite de cuvertură, care prezintă o deosebită importanță pedogenetică.
După duritate rocile din cuprinsul ocolului silvic, se grupează în:
- roci compacte, predominante în zona montană, formate din gnaise ,
paragnaise, micașisturi, amfibolite și conglomerate , ele se prezintă atât în stare
compactă, cât și în diferite stări de degradare și alterare, constituind un amestec de
fragmente dure de rocă de diferite dimensiuni , cu materiale mai fine din aceste
roci;
- roci afânate, moi situate în zona deluroasă și în depresiuni, formate din
nisipuri , argile, luturi argiloase și marne.
În cuprinsul ocolului silvic, nu se poate face o separare netă între cele două
categorii de roci, datorită faptului că rocile compacte, prin dezagregare și alterare
dau materiale parentale formate din material scheletic amestecat cu material afânat,
iar materialele neconsolidate cuprind adesea o mare cantitate de fragmente de roci
tari (aluviuni și depozite de terasă ).
În zona montană și premontană pe roca de solificare (material parental, rocă
parentală) s-au format în funcție de pantă, soluri extreme de superficiale, cu roca la
zi, foarte superficiale pană la superficiale, excesiv scheletice, pe versanții cu pantă
mare și soluri mijlociu profunde pană la profunde, slab scheletice pană la
scheletice, pe versanții cu pantă slabă până la moderată.
În zona de dealuri pe roca de solificare reprezentată de materialul parental
(sedimente afânate moi ) s-au format soluri mijlociu profunde până la profunde și
profunde, fără schelet sau slab scheletice.
Substratul litologic, sub influența factorilor climatici poate da naștere unor
procese de degradare a ecosistemelor forestiere, mai ales atunci când intervențiile
omului sunt necorespunzătoare.
3.2.2. Geomorfologie
Ocolul Silvic Câmpulung este situat în partea nordică a județului Argeș, în
zona montană și premontană a munților Iezer din masivul Făgăraș a Munților
Leaota din Masivul Bucegi, în zona deluroasă a muscelelor Argeșului din
Subcarpații Getici, respective dealurile Ciocanu, Mățău, Culmea Groapa Oii și a
Subcarpaților Ialomiței respectiv Dealul Barbulețului și zona depresionară a
Depresiunii Câmpulung.
Relieful complex pe care vegetează arboretele ocolului silvic, prezintă
particularități ce implică măsuri de gospodărire specifice. În această zonă cad multe
precipitații atmosferice ce pot da naștere unor procese de degradare a substratului
litologic și a ecosistemelor forestiere. Având în vedere importanța hidroenergetică a
râurilor Târgului și Dâmbovița precum și a factorilor climatici prezenți mai sus,
rezultă că măsurile silvotehnice trebuie să fie adaptate condițiilor social economice
și ecologice din zonă, permanența pădurii fiind absolute necesară pentru
îndeplinirea cu eficacitate a funcțiilor pe care trebuie să le îndeplinescă arboretele.
Formele de relief întalnite în cazul ocolului silvic sunt dealurile mijlocii și
înalte și munții.
Unitățile morfologice de relief întâlnite în cadrul ocolului silvic sunt versanții,
văile, platourile și luncile.
Versanții reprezintă unitatea morfologică dominantă, cu înclinare de la slabă
în zona de dealuri până la puternică și foarte puternică în zona montană,
predominând versanții cu panta repede și foarte repede.
În acest complex geomorfologic, suprafața ocolului silvic se împarte în trei
zone și anume:
-zona montană ocupă cea mai mare parte din acest complex și urcă până la
limita vegetației forestiere. În decursul erelor geologice această zonă a suferit
puternice transformări care au dat naștere unor culmi masive care alternează cu văi
adânci. În această zonă vegetează molidul, bradul și fagul;
- zona de dealuri ocupă partea inferioară a acestui complex. În această zonă
unitățile morfologice sunt versanții cu pante ușoare până la repezi, ondulați,
platourile și luncile.
Configurația terenului este variată, de la plană până la frământată și chiar
accidentată, pe porțiuni mici, predominând configurația ondulată.
Variațiile mari ale geomorfologiei teritoriului au determinat constituirea unor
forme de relief cu pante care oscilează în limite foarte largi, cuprinse între 0 și 5
grade pe lunci și platouri și până la peste 40 de grade în zona montană, panta medie
și cea mai frecventă fiind de 20 de grade în zona de dealuri și 30 de grade în zona
montană.
Repartiția suprafeței fondului forestier în raport cu panta se prezintă astfel:
- panta ˂ 16 grade (fără pantă moderată) ;
- 599,0 ha (3%);
- Panta 16 – 30 grade ( repede);
- 9433,5 ha (52%);
- Panta 31 - 40 (foarte repede);
- 7463,7 ha (41%);
- Panta ˃ 40 grade (foarte repede, abruptă) ;
- 684,2 ha (2%);
Pe categorii de altitudine situația se prezintă astfel :
- 400-600m ;35,1ha ;
- 600 – 800 m;2442,0 ha (13%);
- 800 – 1000m ;3227,8 ha(18%);
- 1000-1200m ;4791,6 ha (27%);
- 1200 – 1400 m ;4147,2 ha ( 23%);
- 1400 – 1600 m ;2899,7 ha (16%);
- 1600 – 1800 m ;619,0 ha (3%);
- 1800 – 2000 m;18,0 ha
Altitudinea minimă este de 520 m ( U.P. VIII Cetățeni , u.a. 158 C ) , iar
altitudinea maximă este de 1950 m ( U.P. Râușor , u.a. 31 C).Pădurea vegetează
până la această altitudine. Vârfurile cele mai înalte sunt vârful Roșu(2469m), vârful
Păpușa (2391m), vârful Piscanu (2385m), vârful Bătrâna (2431m), vârful Colții lui
Andrei (2241m) și vârful Leaota (2133m).
Expoziția generală a ocolului silvic este sudică , dar în funcție de direcția de
curgere a rețelei hidrografice, în detalii, există toate expozițiile influențate de
microrelieful terenului.
Pe categorii de expoziție , situația se prezintă astfel:
- versanți cu expoziție însorită – 5743,7 ha (32%)
- versanți cu expoziție parțial însorită – 8633,2 ha(47%)
- versanți cu expoziție umbrită – 3803,5 ha (21%)
Expozițiile constituie de cele mai multe ori, factori limitativi sau compensatori
pentru vegetația forestieră.
Sub aspectul expoziției sunt oferite condiții prielnice de vegetație atât pentru
speciile de umbră ( brad, fag) cât și pentru cele de lumină ( molid, gorun).
3.2.3. Hidrologie
Teritoriul Ocolului Silvic Câmpulung se află situat în bazinul râurilor Târgului
și Dâmbovița. Rețeaua hidrografică este foarte bine reperezentată.
Râul Târgului colectează de pe teritoriul ocolului silvic, următorii afluenți:
Bughea, Râușor, Valea Voina, Bătrâna, Valea Largă, Valea Dobriașului, Argeșel.
Râul Dâmbovița colectează de pe teritoriul ocolului silvic, următorii afluenți :
Bădeanca, Coteneasca, Valea lui Coman, Valea Chiliei.
În afara acestor râuri și pâraie, teritoriul ocolului silvic este străbătut de mai
multe pâraie, care alimentează cu apă cursul văilor principale.
Rețeaua hidrologică fiind bogată, determină o mare variație a reliefului și
expoziției.
Regimul hidrologic este în general echilibrat , dar datorită pantelor
longitudinale mari, pe timpul ploilor mari, cele mai multe dintre pâraie capătă
caracter torențial. S-a constatat că printre tăieri concentrate ce au condus la
dezgolirea unor suprafețe mari de teren, scurgerile de suprafață sunt mari, mai ales
pe versanții cu pante peste 35 grade. Pe aceste porțiuni s-au produs eroziuni de
suprafață și adâncime, solul fiind spălat, ajungându-se până la rocă.
Drumurile forestiere cu taluzuri neconsolidate, sunt foarte ușor erodate de
viituri, constituind un permanent pericol concretizat prin alunecări de teren.
Bazinul râurilor Târgului și Dâmbovița prezintă un rol hidrologic deosebit.
Pentru ca pădurile din cadrul ocolului silvic să îndeplinească în cele mai bune
condiții rolul hidrologic și antierozional, este necesară gospodărirea lor diferențiată
în raport cu funcțiile pe care trebuie să le îndeplinescă.
Astfel, în pădurile situate pe pante mari și pe soluri ușor erozibile, nu se vor
executa tăieri de produse principale. În aceste situații se va menține vegetația
forestieră existentă sau se vor executa lucrări de conservare.
În pădurile din subunitățile de codru regulat, s-au prevăzut tratamente care să
promoveze regenerarea naturală, iar în cazul molidului tăieri rase în parchete mici.
O mare atenție se va acorda amplasării parchetelor în care se vor executa tăieri rase,
în vederea evitării concentrării acestor tăieri pe suprafețe mari.
În lucrările de împădurire, s-au prevăzut folosirea rășinoaselor (MO, BR, LA)
și a DT (PA, FR, UL, CI) care vor avea ca rezultat atât ridicarea productivității
pădurilor cât și mărirea rolului hidrologic al acestora.
O mare atenție se va acorda alegerii tehnologiilor de exploatare și colectării
materialului lemnos. La colectarea materialului lemnos se va acorda întâietate
utilizării funicularului în toate cazurile în care condițiile de relief o permit pentru a
se păstra echilibrul versanților și a se preîntâmpina fenomenele de eroziune și
alunecare.
De asemenea, o atenție deosebită se va acorda consolidării taluzurilor
drumurilor prin lucrări de artă și împădurire.
Se vor întreține și repara lucrările de corectarea torenților pentru a se
preîntâmpina declanșarea unor noi fenomene de eroziune.
3.2.4. Climatologie
Pentru caracterizarea teritoriului din punct de vedere climatologic s-au
interpretat datele climatice de la stațiile meteorologice Câmpulung, Sinaia, Vf.
Negoiu precum și datele extrase din Atlasul Climatologic pentru altitudini
intermediare.
Climatul teritoriului ocolului silvic constituie rezultanta interacțiunii complexe
dintre radiația solară, circulația atmosferică și particularitățile reliefului.
Relieful acționează asupra elementelor meteorologice prin dezvoltarea sa
altitudinală, prin orientarea și înclinarea versanților ca și prin configurația
principalelor sale formelor de relief, determinând etajarea climatică a teritoriului și
o multitudine de topoclimate.
Datele privind mișcarea aerului arată că circulația predominantă a aerului este
din direcția vest, nord-vest și sud-vest (63% din timpul anului) ceea ce face ca
versanții „în vânt” să se caracterizeze printr-un climat mai calm și mai uscat.
Complexele de relief și formele de relief, cum sunt văile, depresiunile, versanții
nordici și sudici, bazinetele sub formă de cuvetă modifică elementele
meteorologice, determinând climatele locale specifice.
Având în vedere corelația strânsă dintre dinamica reliefului, elementele
meteorologice și răspândirea vegetației forestiere, se pot distinge următoarele etaje
climatice:
- subalpin, între 1650 – 1900 m altitudine;
- montan superior, între 1400 – 1650 m altitudine;
- montan inferior, între 900 – 1400 m altitudine;
- deluros premontan, între 400 – 900 m altitudine.
Fiecare etaj climatic se diferențiază prin indicii proprii, care scot în evidență
particularitățile climatice ale acestuia.
Valorile termice extreme ale fiecărui etaj climatic constituie indicii ecologici
prag, determinând unele fenomene climatice specifice. De exemplu:
- în etajul climatic subalpin, durata perioadei de vegetație este de 70 zile, suma
temeperaturilor lunilor reci fiind de ( - 27,9 ) C;
- în etajul climatic montan superior, durata perioadei de vegetație este în
medie de 100 de zile, suma temperaturilor lunilor reci fiind de ( - 20,4)˚C;
- în etajul climatic deluros premontan, durata perioadei de vegetație este în
medie de 170 zile , suma temeperaturilor lunilor reci fiind de (-5)˚C.
La stabilirea limitelor altitudinale ale etajelor climatice, trebuie luate în
considerare modificările valorilor factorilor meteorologici produse sub influența
reliefului. În acest sens, limitele altitudinale ale etajelor climatice sunt valori medii,
în funcție de expoziția și înclinarea versanților, complexul de relief ș.a. De
asemenea, trecerea de la un etaj la altul nu se face brusc, ci printr-o zonă de
interferență.
Tabelul 3.2.4.1.
Statia meteoro-logica (cota)
T>0oC (perioada bioactive) T>10oC (perioada bioactive)
Inceput Sfarsit Durata ∑T>0oC Inceput Sfarsit Durata ∑T>10oC
1 2 3 4 5 6 7 8 9Campu-lung
27.II 7.XII 284 3142 26.IV 8.X 166 2578
(639m)Sinaia (879m)
13.III 27.XI 26 2524 11.V 25.IX 137 1897
Sinaia (1500m)
4.IV 19.XI 231 1875 9.VI 14.IX 95 1148
Vf. Negoiu (2535m)
18.V 12.X 148 554 0 0 0 0
3.2.4.1. Regimul termic
Principalele date ce caraterizează regimul termic al zonei sunt prezentate în
tabelele următoare.
Tabelul 3.2.4.1.1.
Statia meteoro-logica (cota)
Temperature medie lunara si anuala (Co)Ampli-tudine (Co)
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIAnu-ala
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15Campu-lung (639m)
-2.8 -1.4 2.7 8.1 13.1 16.6 18.4 17.9 13.9 8.6 3.3 -0. 8.1 21.2
Sinaia (879m)
-3.9 -3.1 0.6 5.7 10.7 13.9 15.7 15.2 11.5 6.9 1.8 -1.9 6.1 19.6
Sinaia (1500m)
-6.8 -5.6 -2.8 -2.4 73.3 10.6 12.8 12.7 9.5 5.4 0.9 -3.3 3.7 19.6
Vf. Negoiu (2535m)
-11.2
-10.9
-8.3 -4.5 0.1 3.5 6.2 5.6 3.2 -0.4 -4.8 -8.5 -2.3 17.4
Temperaturile medii pe anotimpuri și în perioada de vegetație variază după
cum urmează:
Tabelul 3.2.4.1.2.
Statia meteoro-logica (cota)
Temperatura medie pe anotimpuri si in perioada de vegetatie (C0)
Iarna Primavara Vara ToamnaPerioada de vegetatie
1 2 3 4 5 6Campulung (639m)
-1.7 8.0 17.6 8.6 14.7
Sinaia (879m) -3.0 5.7 14.9 6.7 12.1Sinaia (1500m) -5.2 0.7 12.0 5.3 8.4Vf. Negoiu (2535m)
-10.2 -4.2 5.1 -0.7 2.4
Datele înregistrate de la stațiile Sinaia și Vf. Negoiu caracterizează zona
montană, iar cele de la stația Câmpulung, zona de deal.
Temperatura medie anuală are valori de (-2,3)˚C – 6,1˚C, în zona montană și
de 8,1˚ în zona de dealuri. Luna cu temperatura medie cea mai ridicată este Iulie
(6,2˚C- 15, 2˚C în zona montană și 18,4˚C în zona de dealuri), iar cea cu
temperatura medie cea mai scăzută este Ianuarie [(-11,2) ˚C – (- 3,9) ˚C în zona
montană și (-2,8) ˚C în zona de dealuri].
Maxima absolută s-a înregistrat la 20 August 1958 (32˚C). Aceasta descrește
continuu cu creșterea altitudinii ( 22˚C la 2500 m ) și se realizează în luna Iulie în
părțile joase ale ocolului silvic, în luna August în etajul climatic montan superior și
în luna Septembrie la golul alpin.
Minima absolută s-a înregistrat la 5 februarie 1956 ( -25,5˚C). Aceasta scade
continuu cu altitudinea, situându-se în jur de (-34) ˚C la 1000 m și de (-38)˚C la
2500m. Temperatura minimă absolută se înregistrează în ianuarie – februarie și
poate deveni un factor vătămător pentru culturile tinere ( mai ales în depresiunile
intramontane și colinare) în anii cu ninsori slabe. În general, în aceste luni există un
strat de zăpadă persistent, care apără puieții de gerurile excesive.
Numărul zilelor de vară (temperatura maximă mai mare sau egală cu 25˚C)
descrește cu altitudinea până la limita inferioară a etajului climatic superior,
neexistând zile de vară în acest etaj, ca și în etajul climatic subalpin, ceea ce ar
explica în parte nivelul productivității molidișurilor din aceste etaje, cunoscut fiind
faptul că, din punct de vedere termic randamentul maximal al fotosintezei se
realizează între 25-30˚C.
Începutul, sfârșitul și durata perioadei bioactive (T≥0˚C) și a perioadei de
vegetație (T≥10˚C) sunt prezentate în tabelul următor.
Tabelul 3.2.4.1.3
Statia T>0oC (perioada bioactive) T>10oC (perioada bioactive)
meteoro-logica (cota)
Inceput Sfarsit Durata ∑T>0oC Inceput Sfarsit Durata ∑T>10oC
1 2 3 4 5 6 7 8 9Campu-lung (639m)
27.II 7.XII 284 3142 26.IV 8.X 166 2578
Sinaia (879m)
13.III 27.XI 26 2524 11.V 25.IX 137 1897
Sinaia (1500m)
4.IV 19.XI 231 1875 9.VI 14.IX 95 1148
Vf. Negoiu (2535m)
18.V 12.X 148 554 0 0 0 0
Potențialul termic al ocolului silvic, exprimat prin suma temperaturilor mai
mari sau egale cu 0˚C are valori de 554- 2524˚C în zona montană și de 3142˚C în
zona de dealuri.Comparând acest potențial termic cu exigențele termice ale
principalelor specii forestiere, se constată că sub aspectul teritorial, ocolul silvic
cuprinde în întregime arealele termice ale molidișurilor(1300 - 1800˚C),
amestecurilor de rășinoase cu fag(1800 – 3100˚C), făgetelor(1800 – 3620 ˚C) și o
bună parte din arealul termic a gorunetelor(2500 – 4000 ˚C).
Durata medie și extremele primului și ultimul îngheț sunt prezentate în tabelul
următor.
Tabelul 3.2.4.1.4.
Statia meteoro-logica (cota)
Primul inghet Ultimul inghetDate medii Date extreme Date medii Date extreme
Maxim oCCea mai timpurie
Cea mai tarzie
Minim oCCea mai timpurie
Cea mai tarzie
1 2 3 4 5 6 7 8 9Campu-lung (639m)
6.X 36.5 8.IX 8.IX 30.IV -31.0 28.III 13.V
Sinaia (879m)
1.X 32.5 8.IX 6.XI 6.V -27.0 10.IV 1.VI
Sinaia (1500m)
13.IX - - - 12.V - - -
Vf. Negoiu
- 28.3 - - - -38.0 - -
(2535m)
Referitor la îngheț, cerecetările de specialitate au evidențiat complexitatea
acestui fenomen, dependența lui față de grosimea stratului de zăpadă, variația
altitudinii, de natura terenului ( descoperit, cu vegetație), de expoziția terenului ș.a.
Primul îngheț se înregistrează în jurul datei de 13 septembrie în zona montană
și 6 octombrie în zona de dealuri iar ultimul îngheț în jurul datei de 1 iunie în zona
montană și 13 mai în zona de dealuri.
Comparând datele medii ale primului și ultimului îngheț cu începutul și
sfârșitul perioadei de vegetație rezultă că intervalul de suprapunere este mic atât
primăvara, cât și toamna. Acest fapt are implicații directe asupra dezvoltării
nromale a vegetației, în sensul că, primăvara vegetația nu este surprinsă de
inghețurile târzii, iar toamna înghețurile nu afectează creșterea anuală, aceasta
având timp să se lignifice. În etajele subalpin și montan ( superior și inferior)
ultimul îngheț se produce înainte de începutul perioadei de vegetație,iar în etajul
premontan și de depresiuni odată cu începerea perioadei de vegetație se pot
produce înghețuri târzii care totuși sunt puțin frecvente.
Perioade cu înghețuri puternice se întâlnesc în lunile ianuarie – februarie, iar
perioade calde în lunile iulie – august. Perioade fierbinți nu sunt.
Perioada bioactivă este de 8 luni în zona montană și de 10 luni în zona de
dealuri.
Se poate concluziona că perioada de vegetație este normală, iar regimul termic
este favorabil la puțin favorabil (în zona alpină) speciilor de vază ( molid, brad, fag,
groun).
3.2.4.2. Regimul pluviometric
Principalele date ce caracterizează regimul pluviometric al zonei sunt
prezentate în tabelul următor.
Tabelul 3.2.4.2.1.
Statia meteoro-logica (cota)
Precipitatii medii lunare si anuale (mm)
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIAnua-la
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14Campu-lung (639m)
34.5 31.4 35.9 55.9 94.0110.4
95.1 77.9 59.2 60.6 45.6 37.3 737.5
Sinaia (879m)
38.4 37.0 40.0 57.2 104.1126.2
106.5 82.9 62.4 58.1 52.4 42.8 808.0
Sinaia (1500m)
65.5 64.5 71.0 87.0 110.0130.0
115.0 95.0 75.0 84.0 72.0 60.0 1050.0
Vf. Negoiu (2535m)
112.0
85.0 130.0125.0
125.0165.0
160.0 135.0 95.0 95.0 105.0100.0
1412.0
Precipitațiile medii pe anotimpuri și în perioada de vegetație variază după cum
urmează:
Tabelul 3.2.4.2.2.
Statia meteoro-logica (cota)
Precipitatii medii pe anotimpuri si in perioada de vegetatie (mm)
Iarna Primavara Vara ToamnaPerioada de vegetatie
1 2 3 4 5 6Campulung (639m)
103.2 185.8 283.4 165.4 492.5
Sinaia (879m) 118.2 201.3 315.6 172.9 539.3Sinaia (1500m) 190.0 268.0 340.0 231.0 612.0Vf. Negoiu (2535m)
297.0 380.0 460.0 295.0 805.0
Cantitățile medii anuale de precipitații sunt de 808,0 – 1412,0 mm în zona
montană și de 737,5 mm în zona de dealuri. Variația valorilor medii lunare ale
precipitațiilor în cursul anului prezintă un maxim în iunie ( 126,2 mm – 165,0 mm
în zona montană și 110,4 mm în zona de dealuri ) și un minim în luna februarie
(37,0 mm – 102,0 mm în zona montană și 31,4 mm în zona de dealuri ).
Complexitatea reliefului generează o distribuție cu totul inegală a
precipitațiilor din punct de vedere cantitativ, astfel că, văile și depresiunile situate
în partea sudică a culmilor înalte, primesc precipitații mai slabe decat cele situate în
partea nordică sau nord – vestică.
În perioada de vegetație cad peste 60% din cuantumul precipitațiilor,
cantitatea de precipitații are valori de 539,3 mm – 805,0 mm în zona montană și de
492,5 mm în zona de dealuri.
Perioade de secetă accentuată sau prelungită nu sunt. Nu se semnalează în
mod deosebit existența fenomenelor de chiciură. Umiditatea atmosferică este de
4,59gr/m³.
Cantitățile medii de precipitații pe anotimpuri variază după cum urmează:
- zona montană: iarna: 118,2 mm – 297,0 mm;
primăvara: 201,3 mm - 380,0 mm;
vara: 315,6 mm – 460,0 mm;
toamna: 172,9 mm – 295,0 mm ;
- zona de dealuri : iarna : 103,2 mm;
primăvara: 185,8 mm;
vara : 226,8 mm;
toamna: 156,1 mm.
Cel mai secetos anotimp este iarna (118,2 mm – 297,0 mm în zona montană și
103,2 mm în zona de dealuri).
Precipitațiile sub formă de zăpadă au un important rol ecologic, stratul
persistent de zăpadă îndeplinind rolul unui strat termoizolant protector pentru sol și
culturile forestiere tinere.
Primele ninsori se produc la altitudini mari (1700 m) spre sfârsitul lunii
septembrie, în timp ce în părțile joase de dealuri, primele ninsori cad spre sfârșitul
lunii noiembrie. Ultimele ninsori în părțile joase ale ocolului cad spre sfârșitul lunii
martie, în timp ce în zonele înalte ninge uneori și în lunile de vară.
Primul strat de zăpadă se formează în zona deluroasă a ocolului în a doua
jumătate a lunii noiembrie, dar el devine stabil abia în a doua jumătate a lunii
decembrie sau chiar la începutul lunii ianuarie. La peste 1000 m altitudine, primul
strat apare la sfârșitul lunii octombrie și devine stabil spre sfârșitul lunii noiembrie.
Stratul stabil de zăpadă dispare în zona deluroasă la sfârșitul lunii februarie în
timp ce la altitudini mari ( 1700m), în jurul datei de 1 mai.
Durata stratului de zăpadă crește cu altitudinea, de la 70 zile în zona
deluroasă, la 170 zile la altitudini mari (1700 m).
Umiditatea relativă a aerului este maximă în luna octombrie și scade în luna
august la limita minimă. Aceasta crește cu altitudinea, fiind de 72 % la altitudinea
de 400 m, de 77 % la 1100m și de 80% la 1800m.
Valoarea medie a umidității relative a aerului în timpul sezonului de vegetație
este de 65%.
3.2.4.3. Evapotranspirația potențială
Evapotranspirația potențială medie anuală are valori de 260 mm – 538 mm în
zona montană și de 559 mm în zona de dealuri.
În tabelul următor sunt prezentate date privind evapotranspirația potențială
lunară și anuală.
Tabelul 3.2.4.3.1.
Statia meteoro-logica (cota)
Evapotranspiratia potential lunara si anuala (mm)
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIAnua-la
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14Campulung (639m)
0 0 12 44 83 107 122 109 79 39 12 0 599
Sinaia (879m)
0 0 4 37 77 98 110 99 65 38 10 0 538
Sinaia (1500m)
0 0 0 32 72 94 107 96 66 37 6 0 510
Vf. Negoiu (2535m)
0 0 0 0 0 60 79 75 46 0 0 0 260
În cursul anului valorile evapotranspirației realizează un maxim în luna iulie
(79 – 110 mm în zona montană și 122 mm în zona de dealuri ) și minime în lunile
ianuarie – mai și octombrie – decembrie în zona montană și ianuarie, februarie și
decembrie în zona de dealuri.
La toate nivelele altitudinale, valorile evapotranspirației potențiale sunt mai
mici decât cele ale precipitațiilor anuale, ceea ce presupune un excedent de apă din
precipitații, care conduce la o bună aprovizionare cu apă a vegetației forestiere,
Excepție fac versanții puternic înclinați cu expoziție însorită din zona de dealuri,
unde valoarea evapotranspirației potențiale poate fi mai mare decat cea a
precipiațiilor, de unde și riscul ivirii unor perioade scurte de uscăciune în sol, mai
ales spre sfârșitul perioadei de vegetație.
3.2.4.4. Regimul eolian
Vânturile dominante care influențează în mare parte regimul climatic al zonei
sunt:
- Crivățul, care bate din direcția nord-est în direcția sud-vest. Acest vânt
provoacă scăderea temperaturii și viscolele de zăpadă;
- Vântul Mare, care bate din direcția nord-vest în direcția sud-est. Primăvara și
toamna acest vânt poate provoca doborâturi de vânt în masă, în mod special în
molidișuri;
- Vânturile calde din sud, care bat din direcția sud-vest în direcția nord-est.
Direcțiile înspre care bat vânturile precum și procentul din timp cât bat sunt
următoarele:
- spre SV – 16,5%;
- spre NV – 13,5 %;
- spre SE – 9,0%;
- spre NE – 8,0%;
- spre S – 7,0%;
- spre E – 3,0%;
- spre V – 2,5%;
- spre N – 2,5%
Total – 62%
Restul de 38 % din timp este calm. După scara Beaufort, tăria vânturilor este
următoarea:
- tăria 1- 42%;
- tăria 2,3,4, - 17%;
- tăria 5,6,7, -3%.
În cadrul ocolului silvic s-au semnalat doborâturi și rupturi de vânt slabe,
moderate, puternice și foarte puternice în toate unitățile de producție.
3.2.4.5. Indicatorii sintetici ai datelor climatice
În tabelele următoare sunt prezentați indicii de ariditate de Martonne ( la =
P/(T+10) și indicii de umiditate ( R=P/T), lunari, anuali, pe anotimpuri și în
perioada de vegetație.
Tabelul 3.2.4.5.1.
Statia meteoro-logica (cota)
Indici de ariditate lunari si medii
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIAnua-la
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14Campulung (639m)
57.5 43.8 33.9 37.1 48.8 49.8 40.1 33.5 29.7 39.1 41.1 48.6 40.7
Sinaia (879m)
75.5 64.3 45.3 43.7 60.3 63.4 49.7 39.5 34.8 41.2 53.2 63.4 50.2
Sinaia (1500m)
245.6 175.9 118.3 137.4 76.3 75.7 60.5 50.2 46.2 65.5 79.3 107.5 76.6
Vf. Negoiu (2535m)
- - 917.6 272.7 148.5 146.7 118.5 103.8 86.4 118.7 242.3 800.0 183.4
Tabelul 3.2.4.5.2.
Statia meteoro-logica (cota)
Indici de ariditate
Iarna Primavara Vara ToamnaPerioada de vegetatie
1 2 3 4 5 6Campulung (639m)
59.0 48.2 36.3 35.6 39.9
Sinaia (879m) 67.5 51.3 50.7 41.4 48.8Sinaia (1500m) 158.3 100.2 61.8 60.4 66.5Vf. Negoiu (2535m)
- 262.1 121.9 126.9 129.8
Tabelul 3.2.4.5.3.
Statia meteoro-logica (cota)
Indici de umiditate lunari și anuali
III IV V VI VII VIII IX X XI Annual
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11Câmpulung (639m)
159.6 82.8 86.1 79.8 62.0 52.2 51.1 84.6 165.8 91.0
Sinaia (879m)
800.0 120.4 116.7 108.9 81.4 65.4 65.1 101.0 349.3 132.5
Sinaia (1500m)
- - 180.8 147.2 107.8 89.8 94.7 186.7 960.0 283.8
Vf. Negoiu (2535m)
- - 1500.0 565.7 309.7 289.3 356.3 - - -
Tabel 3.2.4.5.4.
Stația meteoro-logică (cota)
Indici de umiditate
Primăvara Vara ToamnaPerioada de vegetație
1 2 3 4 5Câmpulung (639m) 92.9 60.3 76.9 67.0Sinaia (879m) 141.3 84.7 103.2 89.1Sinaia (1500m) 1531.4 113.3 174.3 145.7Vf. Negoiu (2535m) - 360.8 - 670.8
Indicii de ariditate anuali au valori de 50,2 – 183,4 în zona montană și de 40,7
în zona de dealuri.
În perioada de vegetație indicii de ariditate au valori de 48,8 – 129,8 în zona
montană și de 39,9 în zona de dealuri.
Indicii de umiditate au valori anuale de 132,5 – 283,8 în zona montană și de
91,0 în zona de dealuri. În perioada de vegetație au valori de 89,1 – 670,8 în zona
montană și de 67,0 în zona de dealuri.
Ocolul Silvic Câmpulung se află situat în regiunile climatice D.f.b.x. ( zona de
dealuri și depresionară) și D.f.k. ( zona montană).
Ocolul silvic face parte din etajul climei dealurilor ( II. B.p.6.) și din etajul
climei munților mijlocii (IV.C).
Clima dealurilor se caracterizează printr-un regim termic moderat, cu
înghețuri târzii și timpurii și inversiuni termice, în special în văi și depresiuni.
Cantitățile de precipitații anuale variază între 500 – 800 mm.
Clima munților mijlocii, specifică regiunilor cuprinse între 800 m și 1900 m,
se caracterizează printr-un regim termic mai moderat decât clima dealurilor.
Temperatura medie anuală este pozitivă, iar gradientul termic vertical mediu este
de 0,4˚/ 100 m iarna și de 0,6 – 0,7 ˚/ 100 m vara.
Cantitățile de precipitații sunt mai mari pe versanții nord-vestici, vestici și
sud-vestici decât pe versanții adăpostiți (F), cu procese de foen.
Influențate puternic de relief, vânturile produc în aceste zone doborâturi pe
suprafețe întinse.
Atât indicatorii sintetici ai datelor climatice cât și topoclimatul local, arată că
pădurile Ocolului Silvic Câmpulung, au condiții climatice favorabile.
Rășinoasele (MO, BR, LA) se pot introduce în cultură, teritoriul ocolului
silvic fiind situat în zona favorabilă și foarte favorabilă introducerii acestora.
Datele climatice prezentate caracterizează un teritoriu mare, în cadrul căruia,
microclimatul a determinat următoarele etaje fitoclimatice:
- F. Sa – etajul subalpin (3%) se caracterizează prin precipitații abundente
( peste 1150 mm ), temperatura medie anuală scăzută (2,5˚C la limita inferioară și
1,0˚C – 1,5˚C la limita superioară) și vânturi foarte puternice;
- F.M.3. – etajul montan de molidișuri (21%) se caracterizează prin precipitații
abundente (1250 mm ) , temperatura medie anuală scăzută (3-4˚C) și vânturi
puternice.
- F.M.2. – etajul montan de amestecuri (41 % ) se caracterizează prin
precipitații în jur de 800- 1100mm și temperaturi medii anuale de 5-6˚C;
- F.M.1. – F.D.4 – etajul montan – premontan de făgete (31%). Acest etaj se
poate divide în două subetaje:
- F.M.1 – subetajul montan de făgete pure, caracterizat prin precipitații medii
anuale de 900 mm și temperatură medie anuală de 7˚C;
- F.D.4 – subetajul premontan de făgete, cuprinde regiunea de tranziție dintre
deal și munte, între altitudinea de 600 – 800 mm și temperatura medie anuală de 7 -
8˚C;
- F.D.3 – etajul deluros de gorunete, făgete și goruneto-făgete (4%) . Se
caracterizează printr-un climat continental moderat, cu precipitații medii anuale de
peste 800 mm și temperatura medie anuală de 9 – 10˚C și amplitudinea de 22 – 23
˚C. În acest etaj expoziția este principalul element care modifică micro –climatul și
ca urmare vegetația.
3.2.4.6. Favorabilitatea factorilor și determinanților climatici pentru
principalele specii forestiere
În tabelul următor este prezentată favorabilitatea factorilor și determinanților
climatici pentru principalele specii forestiere.
Tabelul 3.2.4.6.1.
Factori caracteristiciFavorabilitatea pentru speciile:
Ridicată și foarte ridicată MijlocieScazută si foarte scazută
1 2 3 4Molid
Temperatura media anuala (oC)
Cerințe 4.0-7.0 3.0-4.0 1.4-3.0Condiții - 3.7 -
Precipitații medii anuale (mm)
Cerințe 800-1200 700-800 <700Condiții 1050 - -
Suma temp >0oC (T>0oC)
Cerințe 1900-2600 1250-1900 2500Condiții 1875 - -
Suma temp >10oC (T>10oC)
Cerințe - - -Condiții 1148 - -
Durata perioadei de vegetație (luni)
Cerințe 4-6 3-4 2-3Condiții 5 - -
Umiditatea atmosferică relative luna iulie (%)
Cerințe 70-80 60-70 <60
Condiții 75 - -
FagTemperatura media anuală (oC)
Cerințe 6.0-9.0 4.0-6.0 4.0-2.8Condiții 6.1-8.1 - -
Precipitații medii anuale (mm)
Cerințe 700-1200 600-700 <600Condiții 737-808 - -
Suma temp >0oC (T>0oC)
Cerințe 2200-2800 160-2200 1600Condiții 2524-3142 - -
Suma temp >10oC (T>10oC)
Cerințe - - -Condiții 1897-2578 - -
Durata perioadei de vegetație (luni)
Cerințe 5-7 4-5 3-4Condiții 6 - -
Umiditatea atmosferică relative luna iulie (%)
Cerințe 70-80 60-70 <65
Condiții - 65 -
BradTemperatura media anuală (oC)
Cerințe 6.0-8.0 4.0-5.0 2.8-6.0Condiții 6.1 - -
Precipitații medii anuale (mm)
Cerințe 800-1000 600-700 <600Condiții 808 - -
Suma temp >0oC (T>0oC)
Cerințe 2000-2700 1600-2000 1600Condiții 2524 - -
Suma temp >10oC (T>10oC)
Cerințe - - -Condiții 1897 - -
Durata perioadei de vegetație (luni)
Cerințe 5-7 4-5 3-4Condiții 6 - -
Umiditatea atmosferică relative luna iulie (%)
Cerințe 70-78 60-70 <60
Condiții 70 - -
Din analiza datelor prezentate în tabelul de mai sus se observă că factorii și
determinanții climatici sunt favorabili dezvoltării principalelor specii forestiere ce
vegetează în cuprinsul ocolului silvic.
3.2.4.7. Date fenologice
Înfrunzirea, înflorirea și coacerea semințelor forestiere sunt determinate de
numeroși factori: altitudinea, expoziția, panta, temperatura, lumina, vântul, solul,
substratul litologic și exigențele ecologice ale speciilor.
De regulă, fazele fenologice urmează etajele fitoclimatice. Altitudinal,
pădurile Ocolului Silvic Câmpulung au o amplitudine foarte mare (380 – 1750m),
fapt ce face ca perioada de înfrunzire și înflorire să fie prelungită, fiind întârziată cu
2-3 zile pentru fiecare 100m altitudine. Principalele date fenologice pentru acest
ocol silvic sunt date în tabelul următor.
Tabelul 3.2.4.7.1.
SpeciaÎnceputul Periodicitatea
fructificațieiÎnfrunzirii Înfloririi Coacerii semințelor1 2 3 4 5Molid 15-25 V 25 V – 10 VII 10 – 20 X 3-5 aniFag 15 IV – 10 V 10-20 V 20-30 X 4-6 aniBrad 10-25 V 25 V – 10 VII 10-20 X 2-3 aniGorun 25 IV – 10 V 10-20 V 20-30 X 4-6 ani
Fagul înfrunzește treptat, începând cu altitudinea mai mică și mai luminată. În
general, fagul înfrunzește între 15 aprilie și 10 mai. La altitudine mai mare și pe
versanții umbriți, înfrunzirea întârzie până la 15-20 mai.
Rășinoasele intră în vegetație după 10 mai.
Gorunul înfrunzește mai târziu decât fagul cu aproximativ 10 zile.
Căderea frunzelor se produce din amonte în aval și în primul rând în stațiunile
cu un climat mai rece. În acest sens, perioada de vegetație este din ce în ce mai
mică, cu cât altitudinea este mai mare.
În medie, periodicitatea fructificației este de 3-5 ani la molid, 2-3 ani la brad,
4-6 ani la fag și gorun.
Coacerea semințelor are loc în octombrie.
Toate datele sunt medii, ele variind anual, în funcție de regimul climatic al
fiecărui an.
3.3. Soluri
3.3.1. Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de sol
Situația solurilor din cadrul ocolului silvic, pe clase, tipuri și subtipuri, precum
și suprafața ocupată de acestea este prezentată în tabelul următor.
Tabelul 3.3.1.1.
Clasa de soluri
Tip de sol
Sub-tip de sol
Cod
Suc-cesi-une ori-zon-turi
Suprafața pe UP (ha) Total
I II III IV V VI VII VIII Ha %
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Argi-lu-viso-luri
Brun argilo-iluvial
Tipic 2201Ao-Bt-C
0.6 - - - - - - - 0.6 -
Brun luvic
Tipic 2401Ao-El-Bt-C
46.4 - - - - - - - 46.4 -
Litic 2405Ao-El-Bt-R
100.3
- - - - - - - 100.3 1
Pse-udo-glei-zat
2407Ao-Btw-Cw
- - 70.0 - - - - - 70.0 -
Total tip 146.7
- 70.0 - - - - - 216.7 1
Total clasa147.3
- 70.0 - - - - - 217.3 1
Cam-bi-soluri
Brun eume-zoba-zic
Tipic 3101Ao-Bv-C
275.7
392.8 516.4 - - - - 514.7 1699.6 10
Glei-zat
3108Ao-Bv-CGo
51.2 - - - - - - - 51.2 -
Total tip 326.9 392.8 516.4 - - - - 514.7 1750.8 10
Cam-bi-soluri
Brun acid
Tipic 3301Ao-Bv-C
- 1251.3 288.7 253.5 1188.9 613.1 3067.8 1999.1 8662.4 48
Crip-to-spo-dic
3304Au-Bv-C
- - -1018.3
945.0 11.2 - - 1974.5 11
Litic 3305Ao-Bv-R
- - - - - - 7.2 685.5 692.7 4
Total tip -1251.3
288.71271.8
2133.9
624.33075.0
2684.6
11329.6
63
Total clasa 326.9 1644.1 805.1 1271.8 2311.9 624.3 3075.0 3199.3 13080.4 73
Spo-do-soluri
Brun ferii-luvial
Tipic 4101Aou-Bs-C
- - 177.91196.8
1759.5
669.1 723.9 75.7 4602.9 26
Pod-zol
Tipic 4201Au-Es-Bhs-R
- - - - 13.9 - - - 13.9 -
Total clasa - - 177.91196.8
1773.4
669.1 723.9 75.7 4616.8 26
Nee-vo-luate
Proto-sol a-luvial
Tipic 9401 Ao-C 1.5 0.7 - - - - - 14.2 16.4 -Tipic 9501 Ao-C - - - 32.1 3.9 1.0 36.3 - 73.3 -Molic 9502 Am-C - - - - - - - - - -Total tip - - - 32.1 3.9 1.0 36.3 - 73.3 -
Total clasa 1.5 0.7 - 32.1 3.9 1.0 36.3 14.2 89.7 -Total OS 475.7 1644.8 1053.0 2500.7 3911.2 1294.4 3835.2 3289.2 18004.2 100
Din analiza datelor prezentate în tabel se constată că cele mai răspândite soluri
sunt: brun acid pe 13080,4 ha (73%) și brun eumezobazic pe 1750,8 ha (10%).
3.3.2. Descrierea tipurilor și subtipurilor de sol
Soluri brune acide: Solurile brune acide ocupă o suuprafață de 11329,6 ha
(63%).
Elemente de diagnoză. Orizontul Bv cu grad de saturație în baze mai mic de
55% și culori brun gălbui.
Răspândire. Solurile brun acide sunt răspândite în zona montană a ocolului
silvic, pe versanții cu înclinare moderată și mare.
Alcătuirea și caracterizarea morfologică a profilului. Succesiunea
orizonturilor pe profilul solului este Ao-Bv-c. Orizontul Ao, are o grosime de 10-
20cm, de culoare brună cenușie, moderat până la intens humifer, cu textură mijlocie
și structură slab formată. Orizontul Bv, gros de 20-60 cm, are nuanțe gălbui,
structura poliedrică slab formată, textură mijlocie și adesea cu conținut ridicat de
schelet. Orizontul C, alcătuit din depozite de suprafață provenite din roci acide.
Proprietăți. Solurile brune acide au o textură ușoară spre mijlocie,
nediferențiată pe profil. Structura este grăunțoasă slab formată în Ao și
subpoliedrică, moderat dezvoltată în Bv. Proprietățile fizico-mecanice, hidro-fizice
și de aerație sunt favorabile. Conținutul de humus este variabil, 3-8% la solurile
brune acide cu mull – moder și peste 8% la solurile brune acide montane cu moder.
Raportul C/N are valori cuprinse între 16 și 20 iar constituția humusului predomină
acizii fluvici. Reacția solului este puternic acidă la moderat acidă (pH=4,3 – 5,1),
iar gradul de saturație în baze este mai mic de 55% (40 – 55%). Aceste soluri au
rezerve mici de elemente nutritive și o activitate microbiologică redusă. Sunt bine
aprovizionate în azot total (0,26 – 0,40 g%).
Subtipuri. Subtipurile întalnite în cadrul ocolului silvic sunt: tipic pe o
suprafață de 8662,4 ha (48%), criptospodic pe o suprafață de 1974,5 ha (11%) și
litic pe o suprafață de 692,7 ha (4%).
Caracteristicile solului brun acid tipic au fost prezentate mai sus.
Solul brun acid criptospodic este asemănător celui tipic, dar cu acumulare cu
oxizi de Al în Bv. Are un profil de tipul Au-Bv-C.
Solul brun acid litic este asemănător celui tipic, dar cu R, a cărui limită
superioară este situată între 20 și 50 cm adâncime. Are un profil de tipul Ao-Bv-R.
Fertilitate. Solurile brune acide, fiind aligomezobazice la oligobazice, cu
reacție puternic acidă, au troficitate minerală mijlocie sau submijlocie. Troficitatea
azotată variază în funcție de natura humusului și grosimea orizontului Ao. Pentru
speciile forestiere solurile brune acide sunt de fertilitate mijlocie, pentru rășinoase,
fertilitatea acestor soluri este relativ ridicată. Un alt factor ce influențează
fertilitatea acestor soluri este volumul edafic solurile profunde, cu volum edafic
mare sau mijlociu, au fertilitate ridicată; cele superficiale, cu volum edafic mic au
fertilitate scăzută.
Soluri brune feriiluviale:Solurile brune feriiluviale ocupă suprafața de
4602,9 ha(26%).
Elemente de diagnoză. Orizontul Bs situat sub orizontul Aou, cu nuanțe
roșietice.
Răspândire. Solurile brune feriiluviale sunt răspândit în aceeași areal cu
solurile brune acide, în general sub molidișuri. Insular, în anumite condiții de rocă,
relief, și vegetație, apar și zona făgetelor montane.
Alcătuirea și caracterizarea morfologică a profilului. Solurile brune
feriiluviale au următoarea succesiune de orizonturi pe profil : Aou-Bs-C. Orizontul
Ao, de obicei subțire(5-10cm) este de culoare cenușie negricioasă și prezintă
grăunți de cuarț lipiți de peliculele de humus. Are de obicei o textură nisipoasă, este
nestructurat și se pare tranșant de orizontul Bs. Este bogat în substanțe organice,
însă cu un grad redus de humificare. Orizontul Bs are grosime variabilă (20-50cm),
de culoare brună ruginie în partea superioară și ruginie gălbuie în partea inferioară.
Are textură grosieră și este nestructurat. Orizontul C este alcătuit din materiale
rezultate din dezagregarea și alterarea rocilor acide.
Proprietăți. Solurile brune feriiluviale prezintă o textură nisipo-lutoasă
nediferențiată pe profil. Sunt nestructurate sau cu o structură slab formată.
Conținutul de humus la nivelul orizontului Aou depășește 5-6%, dar cu raportul
C/N cu valori de peste 20 indică humus de tip moder sau moder humus brut, cu
raportul H/F mult subunitar. Sunt soluri cu reacție foarte puternic acidă și
oligobazice, gradul de saturație în baze este mai mic de 30%. Sunt bine
aprovizionate cu azot total (0,28g%).
Subtipuri. În cadrul ocolului silvic s-a determinat subtipul tipic ale cărui
caracteristici au fost prezentate mai sus.
Fertilitatea. Solurile brune feriiluviale, cu reacție puternic acidă, oligobazice
și cu humus de tip moder, au troficitatea minerală și azotată redusă.
Pentru arboretele de molid puțin pretențioase față de troficitatea solului sunt
de fertilitate mijlocie spre ridicată.
Soluri brune eumezobazice:Solurile brune eumezobazice ocupă suprafața de
1750,8 ha (10%).
Elemente de diagnoză. Orizont Bv (cambic) cu grad de saturație în baze
≥55%, având culori mai galbene decât 5YR cel puțin în partea superioară cu valori
și crome ≥3,5 la materialul în stare umedă cel puțin în interiorul elementelor
structurale.
Răspândire. Solurile brune eumezobazice se întâlnesc pe versanții moderat
înclinați.
Alcătuirea și caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă următoarea
succesiune de orizonturi pe profil : Ao-Bv-C. Orizontul Ao este gros de 10-20cm și
are culoare brună gălbuie închisă datorită acumulării humusului, cu structură
grăunțoasă stabilă, afânat, permeabil și bine străbătut de rădăcini. Orizontul Bv
(cambic) prezintă grosimi variabile ( 20-100cm), cu culoare brună nuanță gălbuie
sau roșcată și o textură mijlocie și o structură poliedrică, este în general permeabil.
Orizontul C este format din depozite de suprafață, provenite din alterarea unor roci
bogate în minetașe calcice și feromagneziene.
Proprietăți. Solurile brune eumezobazice prezintă textură nediferențiată pe
profil, de la mijlocie grosieră până la fină. Structura este grăunțoasă în Ao și
poliedrică în Bv, fiind foarte stabilă. Datorită texturii nediferențiate pe profil și
structurii bune și celelalte proprietățile fizice, fizico-mecanice, hidrofizice și de
aerație sunt favorabile.
Conținutul de humus este mai mare de 2 % și este de tip mull, cu raportul C/N
˂15. Reacția este moderată acidă( pH = 5,8 - 6,5), iar gradul de saturație în baze
≥55%. Este un sol bine aprovizionat cu elemente nutritive și are o activitate
microbiologică relativ bună. Este foarte bine aprovizionat cu azot total (0,13-0,37g
%).
Subtipuri. Subtipurile întâlnite în cadrul ocolului silvic sunt: tipic pe o
suprafață de 1699,6 ha (10%) și gleizat pe o suprafață de 51,2ha.
Caracteristicile solului brun eumezobazic tipic au fost prezentate mai sus.
Solul brun eumezobazic gleizat este asemănător celui tipic, dar cu orizont Go
în primii 200 cm. Are un profil de tipul Ao-Bv-CGo.
Fertilitate. Fertilitate solurilor brune eumezobazice este condiționată volumul
edafic și expoziția versanților. Asigură o bună aprovizioanre cu apă a vegetației și
are troficitatea mijlocie spre superioară. Este un sol favorabil pentru făgete.
Insular pe teritoriul ocolului silvic se mai întâlnesc soluri brune luvice, soluri
brune argiloiluviale, podzoluri, protosoluri aluviale și soluri aluviale.
3.3.3. Buletin de analiză
Tabelul 3.3.3.1.
U.a., compoziție, productivi-tate, tip și subtip de sol (denumire)
Ori-zont de diag-nostic
Nivel orizont de diag-nostic cm
Umidi-tate%
PH Humus%
Baze de schimb me %
Hidro-gen de schimb me %
Capa-citatea totala de schimb me %
Grad de satura-ție în baze %
Azot total g%
Textura
Cod1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12UP I Câmpulung17 ABrun eumezoba-zic tipic, 10FA, Pm, L.50 ani
Ao 0-6 3.356 3.860 9.515 4.28013.442
17.72224.151
0.488
l-n
Bv 7-80 1.214 4.770 1.119 4.708 8.025 12.73336.975
0.057
l
UP II Bughea20 BBrun acid tipic, 10FA, Pm, L.75 ani
Ao 5 1.756 4.670 6.197 7.49013.001
20.49135.554
0.318
l-n
Bv 70 1.086 4.880 0.811 5.992 9.630 15.62238.356
0.042
l
78 BBrun acid tipic 96FA 3CA1MO Pm,S.90ani
Ao 5 2.4509.4090
8.919 6.42014.846
21.26630.189
0.457
l-n
Bv 70 1.548 4.240 0.985 5.35010.433
15.78333.898
0.050
l
86Brun eumezoba-zic tipic, 10MO, Pm, S.90 ani
Ao 20 2.958 4.080 5.765 5.56410.272
15.83635.135
0.296
l-n
Bv 70 1.543 4.390 0.728 5.350 9.389 14.73936.298
0.037
l
UP III Lerești28 BBrun acid tipic 9MO1FA, Pm, S.110 ani
Ao 0-10 3.695 4.860 7.025 7.93016.538
24.46832.410
0.360
l-n
Bv 60 3.022 5.410 1.056 5.83010.789
16.61935.081
0.054
l
39Brun acid tipic8FA1MO1BR, Pm,S 90 ani
Ao 10 6.890 4.060 7.817 8.98015.750
24.73036.312
0.401
l-n
Bv 70 5.882 4.750 0.951 6.88015.356
22.23630.940
0.049
l
UP IV Râușor10 BBrun acid criptospodic 7FA3MO, Pm, S.110 ani
Ao 15 2.687 4.140 6.604 5.77812.760
18.53831.169
0.339
l-n
Bv 55 2.564 4.540 0.951 6.20611.717
17.92334.627
0.049
l
32 BBrun feriluvial tipic, 10MO, Pi, S.130 ani
Aou 8 6.833 3.710 10.522 5.13617.093
22.2229
23.105
0.540
l-n
Bv 52 5.830 4.240 1.007 7.49014.646
22.13633.837
0.052
l
48 EBrun acid criptospodic 9FA1MO, Pm,S.80 ani
Ao 17 3.822 4.380 9.498 7.490 15.07 22.49733.294
0.487
l-n
Bv 60 2.372 4.740 1.042 7.06210.433
17.49540.367
0.053
l
56 BBrun acid criptospodic, 8MO2FA, Pm, S.75 ani
Ao 20 3.043 3.830 7.819 5.99216.050
22.04227.184
0.401
l-n
Bv 45 2.567 4.430 0.927 7.49011.797
19.28738.835
0.048
l
62 BBrun feriiluvial tipic10MO, Pi, S.85 ani
Aou 10 6.625 3.780 8.116 5.88517.856
23.74124.789
0.416
l-n
Bv 55 5.150 4.300 0.840 7.49017.254
24.74430.270
0.043
l
UP V Voina10Brun acid tipic9FA1MO, Pm, S.80 ani
Ao 20 4.237 4.270 9.961 7.06215.809
22.87130.877
0.511
l-n
Bv 60 3.784 4.700 1.042 8.13214.846
22.97835.390
0.053
l
18 ABrun acid criptospodic7FA3MO, Pm,S140ani
Ao 20 3.299 4.960 9.61410.700
13.402
24.10244.395
0.493
l-n
Bv 60 2.522 5.300 1.158 4.9229.2229
14.15134.783
0.059
l
29 ABrun feriiluvial tipic, 10MO, Pi, S.80 ani
Aou 10 5.121 4.400 9.730 6.42014.846
21.26630.189
0.499
l-n
Bv 40 3.624 4.450 1.158 5.77810.593
16.37135.294
0.059
l
91 BBrun feriluvial tipic, 10MO, Pm,S.50 ani
Aou 20 5.054 4.070 9.067 7.06213.843
20.90533.781
0.465
l-n
Bv 40 4.108 4.560 1.063 6.63412.680
19.31434.349
0.055
l
98 ABrun acid tipic7FA3MO, Pm,S 130ani
Ao 20 2.720 5.120 7.83612.626
15.047
27.67345.626
0.402
l-n
Bv 60 1.871 5.260 0.868 9.09510.834
19.92945.638
0.044
l
105 ABrun acid tipic, 8MO2FA, Pm, S.35 ani
Ao 15 3.220 4.810 7.892 8.77410.914
19.68844.565
0.405
l-n
Bv 60 2.206 5.360 1.00717.120
17.053
34.17350.098
0.052
l
107 ABrun acid tipic, 10FA Pm, S.80 ani
Ao 20 3.474 3.290 10.410 4.28016.371
20.65120.725
0.534
l-n
Bv 60 3.494 4.610 1.035 6.84812.840
19.68834.783
0.053
l
109 BBrun acid tipic 9FA1MO, Pm,S.70 ani
Aou 20 2.972 5.370 6.772 9.095 8.507 17.60251.672
0.347
l-n
Bv 65 2.789 5.120 0.728 8.56010.031
18.59146.043
0.037
l
UP VI Argeșel85 ABrun acid criptospodic
Ao 10 3.575 4.360 5.676 8.13215.007
23.13935.145
0.291
l-n
Bv 70 2.640 4.960 0.985 8.560 13.64 22.203 38.55 0.05 l
8FA2MO, 3 4 0
89 ABrun acid tipic, 10FA, Pm, S. 100 ani
Ao 10 3.696 4.500 11.467 8.34618.056
26.40231.611
0.588
l-n
Bv 70 2.869 4.920 0.927 9.20212.599
21.80142.209
0.048
l
90 ABrun acid tipic, 10FA, Pm, S 130 ani
Ao 10 4.077 4.320 11.351 8.56014.606
23.16636.952
0.582
l-n
Bv 70 2.404 5.290 0.985 3.852 8.081 11.93332.280
0.050
l
UP VII Bădeanca22 ABrun acid tipic, 10FA,Pm,S1 30 ani
Ao 0-8 2.604 5.340 9.17913.910
11.235
25.14555.319
0.471
l-n
Bv 9-80 1.590 5.820 0.95110.272
4.655 14.92768.817
0.049
l
35 ABrun acid tipic,10FA, Pi, S120ani
Ao 0-18 3.213 5.040 5.765 7.490 8.025 15.51548.276
0.296
l-n
Bv 19.80 1.651 5.790 0.95116.692
14.044
30.73654.308
0.049
l
64 DBrun feri-iluvial tipic,10MOPi,S 110ani
Ao 0-10 5.142 3.490 8.571 5.35016.050
21.40025.000
0.440
l-n
Bs 11-60 2.743 4.050 0.811 6.42014.445
20.86530.769
0.042
l-n
65 CBrun feri-iluvial tipic10MO,Pm,S. 110 ani
Ao 0-15 3.976 3.900 11.467 5.99220.223
26.21522.857
0.588
l-n
Bs18—80
2.278 4.230 0.927 5.88510.192
16.07736.606
0.048
l-n
77 ABrun acid tipic6FA3BR1MO,Pm, S.160 ani
Ao 0-15 3.400 4.560 7.413 7.49013.643
21.13335.443
0.380
l-n
Bv 16-80 2.032 5.050 1.100 5.671 8.828 14.49939.114
0.056
L
89 ABrun acid tipic7FA2BR1MO,Pm, S.160 ani
Ao 0-15 3.575 4.320 6.02310.550
16.050
26.60039.662
0.309
l-n
Bv 16-80 2.154 4.530 0.75310.272
10.593
20.86549.231
0.039
L
162 ABrun acid tipic10FA, Pm, S 160 ani
Ao 0-10 2.648 4.990 8.955 7.27614.525
21.80133.374
0.459
l-n
Bv 11-80 1.463 5.050 0.840 3.638 7.223 10.86133.498
0.043
l
197Brun acid tipic10FA, Pm, S.120 ani
Ao 0-8 2.954 4.860 2.631 8.56010.272
18.83245.455
0.135
l-n
Bv 9-80 1.441 4.840 0.61610.700
15.488
26.18840.858
0.032
L
UP VIII Cetățeni
1 DBrun acid litic9FA1PI,Pi, S.16 ani
Ao 12 1.344 5.150 4.981 8.560 8.025 16.58551.613
0.255
l-n
Bv 50 0.970 5.040 0.784 5.992 5.618 11.61051.613
0.040
L
36 BBrun acid tipic10FA,Pm, S160 ani
Ao 5-15 3.607 4.320 8.629 5.350 8.041 13.39139.952
0.443
l-n
Bv 50-60 1.964 5.390 0.985 8.56012.038
20.59841.558
0.050
L
40 BBrun acid tipic9FA1MO,Pm, S.40 ani
Ao 5-15 1.828 5.220 3.127 3.210 4.815 8.02540.000
0.160
l-n
Bv1 30-40 0.948 5.620 1.448 8.560 7.022 15.58254.936
0.074
l-n
Bv2 65.75 1.043 5.430 0.695 3.852 4.614 8.46645.498
0.036
L
42 ABrun acid litic7FA3CA, Pl, S 100 ani
Ao 0-5 2.138 4.250 5.386 7.49014.843
22.3336
33.533
0.276
l-n
Bv 20-30 1.026 5.100 0.753 6.420 6.019 12.43951.613
0.039
L
53 ABrun acid tipic,6FA3MO1ME, Pm,S 90 ani
Au 0-20 8.621 3.830 10.458 6.25017.325
23.57526.511
0.536
l-n
Bv21-110
4.839 4.730 0.951 7.93015.514
23.44433.826
0.049
L
159 ABrun eume-zobazic tipic6FA3ME1DT, Pm,S 70 ani
Ao 0-8 4.726 6.220 6.15721.400
8.226 29.62672.235
0.316
l-n
Bv 8-55 5.008 5.160 1.00719.260
12.760
32.02060.150
0.052
L
4. TRATAMENTE SPECIFICE ARBORETELOR DE RĂȘINOASE DIN
ZONA F.M.3- ETAJUL MONTAN DE MOLIDIȘ
4.1. Tratamente cu tăieri rase şi regenerare pe teren descoperit
4.1.1. Generalităţi
Tratamentele cu tăieri rase se bazează pe exploatarea printr-o tăiere unică a
arboretelui ajuns la termenul exploatării, regenerarea urmând să se producă în
condiţiile bioecologice specific terenului descoperit.
În aceste condiţii, vechea generaţie se recoltează integral, printr-o singură
tăiere denumită tăiere unică sau rasă, de pe o suprafaţă de mărime variabilă, în
funcţie de mărimea posibilităţii. Principal, an de an, se exploatează ras o suprafaţă
cuprinzând arborete exploatabile, iar regenerarea urmează să fie declanşată imediat
după recoltarea şi colectarea masei lemnoase de pe suprafaţa parcursă.
Cu tratamente culturale, tăierile rase au fost fundamentate teoretic abia către
sfârșitul secolului trecut. Concepute ca intervenții care urmăresc atât modul în care
se conduce exploatarea vechiului arboret, cât și regenerarea și deci întemeierea unei
noi păduri, tratamentele cu tăieri rase au reprezentat la începutul aplicării lor un
semn de progres , reușind sa introducă o oarecare ordine în gospodărirea pădurilor.
În practica aplicării lor s-au diferențiat o seamă de variante, după mecanismul
detaliat de conducere al tăierilor și modul cum decurge regenerarea. Astfel, se pot
deosebi două grupe distinct de tratamente :
- Tratamente cu tăieri rase pe suprafețe mari și regenerare artificiala (tăieri
rase pe parchete) ;
- Tratamente cu tăieri rase pe suprafețe mici și regenerare naturala (tăieri rase
în benzi).
Caracteristic pentru tratamentele cu tăieri rase sau unice este faptul că
reprezintă cea mai radical intervenție în viața pădurii cultivate, întrerupând pentru o
perioadă de timp continuitatea funcțiilor pădurii.
Tratamente cu tăieri rase în formă de benzi și regenerare naturală s-au
fundamentat în dorința de a reduce din dezavantajele culturale ale tăierilor rase de
pe suprafețe mari, și în primul rând, pentru a beneficia de capacitatea bioecologică
de regenerare natural a pădurii, precum și pentru a evita o parte din efectele
vătămătoare provocate de vânt, insolație sau alți factori abiotici.
Ele sunt astfel concepute incât urmăresc asigurarea regenerării naturale a
speciilor cu sămânță relativ ușoară, care diseminează la distanțe convenabile și al
căror semințiș suportă bine condițiile ecologice ale terenului descoperit. În afara
obiectivelor vizând exploatarea și regenerarea, tăierile caută să mai rezolve și
problema protecției arboretelor rămase în picioare, a semințișurilor instalate și a
arboretelor nou create față de factorii biotici și abiotici vătămători.
După modul cum sunt conduse tăierile și decurge regenerarea, actualmente se
cunosc mai multe variante distinct și anume: tăierile rase în benzi alăturate, tăierile
rase în benzi alterne, tăierile rase în benzi la marginea masivului etc.
4.2.Tăierile rase în benzi alăturate
Constau din tăieri rase în benzi scurte, așezate una lângă alta și înaintând
împotriva vântului dominant sau a altui factor vătămător, iar regenerarea se bazează
pe sămânță venită din pădurea vecină alăturată.
Acest fel de tăieri se pot aplica în pădurile constituite din specii cu sămânță
ușoară și al căror semințiș crește satisfăcător pe teren descoperit, beneficiind doar
de protecția lateral a arboretelor mature netăiate, cum este cazul la molid, pin,
larice, mesteacăn, plop etc. Nu pot fi aplicate în arboretele din specii cu sămânță
grea sau cu semințiș foarte sensibil la factorii climatic nefavorabili – arșiță,
uscăciune, înghețuri etc.
Principal, se bazează pe tăierea rasă a unor benzi de formă dreptunghiulară, cu
lățimea variind între 1-2(3) înălțimi ale arboretelui.
Lățimea benzii este condiționată de distanța optimă de diseminare a semințelor
și de capacitatea de protecție lateral a arboretelui rămas în picioare asupra
semințișului instalat. Axa mare a benzii se orientează de regulă perpendicular pe
direcția vântului dominant, spre a favoriza diseminarea. Tăierile în benzi înaintând
împotriva vântului dominant, beneficiază de o bună diseminare, ca și de o oarecare
rezistență la doborâturile cauzate de vânturile dominante.
Fig.1. Însămânțarea benzilor: I- tăieri alăturate ; II- tăieri alterne
(după E.G. Negulescu)
În cazul în care insolația, căldura excesivă și uscăciunea sunt factori
limitative, tăierile în benzi se vor orienta de la est la vest și vor înainta de la nord la
sud. În schimb, în regiunile înalte, umede și reci, orientarea benzilor va fi de la nord
la sud, pentru ca benzile să beneficieze de cât mai multă căldură în timpul zilei.
Fig.2. Tăieri rase în benzi alăturate, într-un bloc de tăieri ( după E.G. Negulescu)
Pentru asigurarea regenerării natural din sămânță, este necesar ca tăierile în
benzi sa aibă loc numai în anii de fructificație ai specie de bază. În cazul în care
însă, din diferite considerente, banda exploatată nu se regenerează complet pe cale
naturală, este obligatoriu sa se intervină cât mai neîntârziat cu completări sau
împăduriri integrale, fără a se aștepta o nouă fructificație. Obișnuit, tăierea intr-o
nouă bandă alăturată se poate executa numai după ce banda anterioară a fost
integral regenerată și evident, tot într-un an de fructificație.
Având în vedere aceste considerente, unitatea de producție în care se aplică
aceste tăieri se va împărți în blocuri de tăieri de mărimea unor bazine hidrografice
sau versanți ai acestor bazine, având bine protejate marginile expuse vânturilor
periculoase. În cuprinsul fiecărui bloc de tăieri se realizează așa-numitele înșiruiri
de tăieri, separate între ele prin benzi secundare de protecție.
În fiecare înșiruire de tăieri, benzile se taie într-un ritm determinat de
periodicitatea fructificației. Astfel, dacă fructificația abundentă la molid are loc la3-
5 ani, ritmul de revenire cu tăieri în fiecare înșiruire va fi, pentru siguranță, de 4-6
ani. Ca urmare, tăierea și regenerarea fiecărui bloc de tăieri durează, în medie, 20 –
25 ani.
De remarcat că, în aplicarea tratamentului, urmărindu-se regenerarea naturală,
înaintarea tăierilor și ritmul de revenire cu tăieri în benzile alăturate nu se vor putea
fixa dinainte și în modul mecanic, ci ele se vor stabili pe teren, în funcție de mersul
fructificației, de instalarea și dezvoltarea semințișului. Procedându-se în acest fel,
deși se uzează de tăieri rase, mecanismul de conducere al tăierilor se complică și,
uneori prin înmulțirea gurilor de exploatare se poate mări și mai mult pericolul
producerii doborâturilor de vânt. La noi nu au fost aplicate pe scară de producție,
dar se pune problema adoptării lor mai ales în bazinele de interes hidroenergetic.
Adoptarea și aplicarea acestui tratament în molidișuri trebuie însă făcută cu
mult discernământ și mai întâi cu caracter experimental, deoarece, prin dispersarea
tăierilor pe mai multe benzi, s-ar putea ajunge la mărirea riscului doborâturilor de
vânt, care afectează grav stabilitatea bioecologică și mecanismul de gospodărire al
molidișurilor. Preventiv sunt necesare măsuri de asigurare a protecției marginilor
dinspre vânt a masivelor forestiere, prin aplicarea unor lucrări special de conducere
a marginii masivului.
În pădurile din grupa I funcțională se poate accepta uneori chiar renunțarea la
obligația fermă a recoltări anuale a posibilității integrale fixate, tăierile executându-
se numai în măsura în care se poate asigura o completă și sigură regenerare,
concomitent cu realizarea unei protecții eficiente împotriva factorilor vătămători
atât în arboretele mature, cât și în cele care iau naștere.
4.2.1.Tăieri rase în benzi alterne sau culise.
Constau în aceea că, fiecare bandă ce se taie ras alterenează cu benzile
netăiate. În această situație, prima serie de benzi parcurse cu tăierea, denumite
culise, beneficiază de condiții bune de însămânțare și apoi de protecție lateral a
semințișului instalat, datorită existenței benzilor rămase neexploatate de o parte și
de alta. După tăierea primului rând de benzi din fiecare înșiruire de tăieri, se trece,
în această succesiune, la tăierea rasă a celorlalte benzi. În acest din urmă caz,
instalarea și dezvoltarea semințișului pe cale naturală decurge mai greu, pentru că
nu mai beneficiază de protecție laterală. Ar fi indicat tăierea în aceste benzi să se
facă după ce semințișul s-a instalat pe întreaga bandă.
Fig.3.Tăieri în benzi alterne sau rase ( după V.G. Nesterov)
În cazul în care tăierea ultimei serii de benzi nu se poate eșalona în ritmul
impus de regenerarea naturală, atunci va fi necesar ca imediat după exploatare să se
recurgă la împăduriri sau completări prin plantații și în continuare să se execute
toate lucrările de îngrijire până la închiderea stării de masiv.
Mecanismul de conducere a tăierilor este, în rest, asemănător cu cel prezentat
în cazul tăierilor în benzi alăturate. Această variantă conduce însă la fragmentarea
exagerată a masivelor forestiere, reducându-le astfel și mai mult rezistența la
vânturile periculoase. Ca urmare, ele nu sunt indicate în pădurile noastre și
îndeosebi în molidișuri.
Deși actualmente nu se aplică la noi, în viitor, ar putea fi încercate, mai întâi
experimental, în arboretele de pin, larice și stațiuni în care riscul rupturilor sau
doborâturilor de vânt este redus.
4.2.2.Tăierile rase în benzi la margine de masiv
Fig.4. Tăieri rase în benzi la margine de masiv ( după E.G.Negulescu)
Sunt asemănătoare cu tăierile rase în benzi alăturate, cu deosebirea că benzile
încep să înainteze, în fiecare înșiruire de tăieri, de la marginea masivului înspre
interiorul acestuia. De regulă, este necesar ca tăierea să se execute în marginea
fertilă a masivului. Benzile sunt de regulă mai înguste decât în cazul celor alăturate,
dar lungimea și forma lor se adaptează la forma și lungimea masivului în care se
lucrează. Tăierile se execută cu respectarea acelorași recomandări făcute în cazul
celor în benzi alăturate. Lucrându-se mereu în marginea masivului, favorabilă
ecologic regenerării natural, acesta ar putea să decurgă mai ușor și mai sigur,
avându-se însă grijă ca ritmul de înaintare al tăierilor să fie continuu corelat atât cu
anii de fructificație, cât și cu ritmul de instalare și dezvoltare a semințișului în
benzile tăiate. Dacă acest lucru nu se poate realiza, se va recurge neîntârziat la
regenerarea pe cale artificială sau mixtă.
Aceste tăieri au fost recomandate în molidișuri, dar la noi în țară nu se aplică.
Ele ar putea fi totuși încercate mai ales în cazul culturilor efectuate în afara
arealului natural la molidișuri, pinete, laricete și amestecuri între aceste specii. De
remarcat că, în situații particulare, cum ar fi cazul lucrărilor de refacere și
substituire s-ar mai putea încerca și alte variante de tăieri rase în coridoare, în
ochiuri, in formă de tablă de șah etc.
4.2.3.Reguli generale privind așezarea tăierilor rase în benzi.
Ne referim aici la orientarea benzilor, direcția de înaintare și ritmul de
revenire cu tăierea în benzile alăturate.
Soluționarea acestor probleme este condiționată de îndeplinirea obiectivelor
urmărite prin aceste tăieri și anume:
- Asigurarea unei protecții eficiente a arborilor din benzile neexploatate contra
factorilor perturbanți periculoși;
- Realizarea unei însămânțări cât mai bune în benzile tăiate, ca și a unei
protecții laterale eficiente a semințișului instalat, până ce acesta pune temeinic
stăpânire pe sol;
- Recoltarea posibilității fixate direct prin banda parcursă cu tăierea și evitarea
categorică a scoaterii materialului lemons prin benzile deja regenerate;
- Creșterea rezistenței arboretelor nou create la acțiunea factorilor vătămători
periculoși;
Fig.5. Orientarea tăierilor în benzi, pe curba de nivel, pe linia de pantă și oblic pe
versant (după E.G.Negulescu)
Orientarea benzilor sau frontal tăierilor se referă la dispunerea axei mari a
benzilor față de punctele cardinale. Acestea se apreciază și se stabilește în raport cu
direcția de acțiune a factorilor cu acțiune vătămătoare (vânturi dominante, insolație,
pericol de eroziune pe versanți, scoaterea materialului lemons ș.a. ). De regulă, în
practică, se recomandă ca benzile să fie orientate perpendicular pe direcția vântului
dominant în zone periclitate de doborâturi de vânt, sau pe direcția E - V în regiuni
calde și uscate, pentru a se preveni și atenua efectele insolației puternice asupra
instalării și dezvoltării semințișului și pe direcția N –S în regiunile reci si umede,
în care căldura este factorul deficitar. În regiunile accidentate, orientarea benzilor
se va face astfel încât să permită colectarea materialului lemnos exploatat prin
banda respectivă, evitându-se totodată declanșarea unor procese erozionale sau
chiar torențiale.
În acest caz deci, urmează să se aprecieze care este orientarea optimă a
benzilor pentru a servi în același timp mai multe obiective.
Direcția de înaintare a tăierilor în benzi se stabilește tot diferențiat. Astfel, în
zonele afectate de vânturi periculoase, benzile vor înainta împotriva vântului
dominant, pentru ca marginea pădurii netăiate să nu rămână brusc expusă acțiunii
vânturilor, iar arboretele nou creat să realizeze o rezistență sporită, ca urmare a
profilului pe care îl realizează arboretele condus în acest fel. În felul acesta,
semințișul din fiecare bandă exploatată se ridică beneficiind de protecția marginii
masivului neexploatat, iar arboretele care se constituie realizează o gradație pe
dimensiuni și vârste, astfel ca fiecare arboret să fie protejat de un altul mai tânăr ce
stă în fața vântului dominant. Acest mod de conducere a tăierilor și regenerării
conduce la așa-numita protecție prin acoperire a arboretelor.
Fig.6. Protecția prin acoperire, izolare și normalizare
( după E.G. Negulescu)
În cazul când protecția prin acoperire nu se poate realiza, pentru a se evita, pe
cât posibil efectele catastrofale ale doborâturilor de vânt, se poate recurge și la
protecția prin tăieri de izolare și tăieri de normalizare care permit creșterea în timp
a unor margini de masiv mai rezistente, atunci când masivul mai vârstnic din fața
lor este exploatat.
Adoptarea și aplicarea acestor măsuri este oarecum ușurată în arboretele
situate în stațiuni plane sau cu pantă mică și cu atât mai dificilă cu cât se lucrează în
regiuni mai accidentate. În plus, este de menționat că și atunci când se realizează o
astfel de protecție împotriva vânturilor dominante, rămâne deschis riscul producerii
doborâturilor provocate de vânturile puternice care pot bate din toate direcțiile și
care, în condițiile reliefului accidentat, își modifică atât direcția, cât și viteza în
raport cu formele de relief. Efectele vânturilor periculoase pot fi multiplicate dacă
au loc în perioade ploioase, în perioada topirii zăpezilor, în stațiuni cu soluri ușoare
și superficial, în molidișuri pure etc.
În regiunile călduroase și uscate, tăierea benzilor trebuie să înainteze de la N
la S, pentru a favoriza regenerarea, cât și arborii din marginea sudică împotriva
pârlirii scoarței. În schimb, în regiunile reci și umede, tăierile vor înainta spre V
ținând seama și de direcția vânturilor periculoase.
În regiunile accidentate, direcția de înaintare a tăierilor se adoptă luând în
considerare, posibilitatea de scoatere a materialului lemnos direct din banda
exploatată și, în niciun caz, prin benzile în curs de regenerare și arboretele tinere.
Timpul de revenire cu tăierea în banda următoare depinde de periodicitatea
fructificației speciei de bază, cât și de dinamica creșterii și dezvoltării semințișului
instalat. De aici decurge necesitatea ca tăierile să aibă loc numai în anii de
fructificație abundentă și după ce în banda anterioară a pus temeinic stăpânire pe
sol. Procedând în felul acesta, tipul de revenire imprimă și ritmul de înaintare al
tăierilor în benzi. Adoptând ferm această recomandare, se ajunge prin forța
lucrurilor ca în anii lipsiti de fructificație tăierile în benzi să fie sistate sau, dacă
acest lucru nu este posibil din considerente economice, să se pocedeze la
regenerarea imediată pe cale artificial, fără a se mai aștepta regenerarea lor
naturală.
Pentru a preveni deschiderea unor suprafețe prea mari, care să îngreuneze
regenerarea, este nevoie să se deschidă concomitent mai multe guri de exploatare în
mai multe blocuri sau înșiruiri de tăieri. De aici însă apare și pericolul fragmentării
exagerate a masivelor forestiere, fapt ce conduce la o slăbire accentuată a
rezistenței împotriva doborâturilor de vânt, cu toate consecințele nefavorabile ce
decurg din aceasta.
Măsuri privind asigurarea regenerării benzilor tăiate ras. În afară de
regulile privind așezarea tăierilor este necesar să se aibă în vedere și alte măsuri de
contribuție la regenerarea benzilor, dintre care se menționează:
- valorificarea semințișului preexistent utilizabil rămas după tăiere;
- curățirea benzilor de resturile de exploatare concomitent cu recoltarea și
colectarea lemnului;
- mobilizarea solului înaintea diseminării semințelor în cazul benzilor înierbate
puternic;
- executarea neîntârziată a completărilor sau reîmpăduririlor în toate cazurile
în care însămânțarea natural este nesatisfăcătoare;
- efectuarea lucrărilor de îngrijire și conducere a semințișurilor, pentru a se
grăbi constituirea stării de masiv.
4.2.4.Avantajele și dezavantajele tăierilor rase în benzi
Dintre avantajele tăierilor rase în benzi, se amintesc următoarele:
-punerea în valoare a masei lemnoase este ușoară, nemaifiind vorba de
alegerea arborilor de extras;
-exploatarea este relativ simplă, deoarece se procedează la tăierea rasă în
fiecare bandă, permițând mecanizarea și concentrarea tăierilor; în același timp, este
și oarecum îngreunată din cauza formei, mărimii, numărului de benzi și răspândirii
lor în unitatea de producție;
-regenerarea naturală poate fi asigurată în condiții satisfăcătoare dacă în
aplicarea tăierilor se respect regulile amintite;
-rolul de protecție împotriva eroziunii solului și de reglare a debitelor
cursurilor de apă nu slăbește prea mult, dacă tăierile de regenerare se desfășoară
fără perturbări;
În același timp, sunt de smenalat și o serie de dezavantaje, și anume:
- pentru asigurarea regenerării benzilor este nevoie de completări costisitoare;
- asigurarea unei bune regenerări natural nu permite și continuitatea tăierilor,
ca urmare a anilor lipsiți de fructificație la speciile valoroase;
- cu toate măsurile de protecție preconizate, arboretele devin uneori mai
vulnerabile la vânturile care bat din alte direcții; acest pericol devine extrem în
cazul tăierilor în benzi alterne și de aceea ele sunt cu desăvârșire excluse în
molidișuri.
În concluzie, tăierile rase în benzi, cu toate variantele lor de aplicare,
reperezintă modalități mai avanasate și ingenios concepute, care oferă unele
garanții privind protecția împotriva factorilor vătămători periculoși.
Totuși, ele nu au fost încă aplicate și verificate în condițiile reliefului
accidentat de la noi și, deci, adoptarea și aplicarea lor în viitor trebuie făcută cu
prudență și numai pe măsură ce se verifică experimental. Și aceasta deoarece
vânturile neprevăzute care acționează din toate direcțiile, sau chiar vânturile
dominante care iau direcții diferite în funcție de formele de relief și culoarele create
în masive forestiere, ajung uneori să răstoarne toate previziunile de care s-a ținut
seama în dirijarea tăierilor.
De aceea, aplicare acestor tratamente ar putea fi încercată mai întâi
experimental în păduri rezistente la vânturi, cum sunt pinetele și laricetele, sau în
stațiuni în care pericolul producerii doborâturilor de vânt este redus. În molidișuri și
mai ales în cele din bazinele de interes hidroeneregetic, aplicarea tăierilor rase în
benzi și mai ales în benzi alterne este extrem de riscantă și, deci, contraindicată.
4.3.Tăierile rase cu regenerare artificial
Tratamentul tăierilor rase pe suprafețe mari. Tratamentul tăierilor rase pe
suprafețe mari constă în tăierea anuală a câte unui parchet ajuns la termenul
exploatării, iar regenerarea suprafeței rămase complet descoperită se asigură
ulterior pe cale artificial din sămânță.
Prin parchet se înțelege suprafața păduroasă ce urmează a fi exploatată ras, în
fiecare an, în cadrul unei unități de producție. În practica silvică, termenul de
parchet este folosit într-un sens mai larg desemnând orice suprafață forestieră
angajată în exploatare.
Tăierile rase presupun divizarea unității de producție într-un număr de
parchete oarecum egale între ele, urmărind ca an de an să se exploateze ras
parchetul ajuns la termenul exploatării și să se regenereze apoi pe cale artificial, iar
la sfârșitul unui ciclu de producție, întreaga U.P. să prezinte o înșiruire continuă de
arborete cu vârste gradate. Tăierile rase pe suprafețe mari au fost concepute și
aplicate obișnuit în molidișuri.
4.3.1.Caracteristicile tratamentului
Unitatea de producție se împarte și trebuie să cuprindă un număr de parchete
egal cu mărimea ciclului de producție adoptat.
- posibilitatea fixată pe volum se recoltează în fiecare an de pe suprafața
parchetului devenit exploatabil.
- fiecare parchet anual este parcurs printr-o singură tăiere unică sau rasă, prin
care se recoltează integral arboretul, lăsând terenul complet descoperit.
- Regenerarea parchetelor exploatate se face artificial, prin reîmpăduriri în
teren deschis.
- Arboretul care se întemeiază în fiecare parchet este echien, de regulă
monoetajat și cu închidere pe orizontală.
- În ansamblul unității de producție se realizează o înșiruire de arborete având
suprafața egală cu mărimea parchetului și vârste gradate, de la un an, la vârsta
fiecărui ciclu.
Tehnica tratamentului. În soluționarea tehnicii de aplicare a tratamentului
sunt necesare o serie de măsuri privind mărimea, forma și așezarea parchetelor,
modul de organizare a procesului de exploatare și de conducere a procesului de
regenerare.
Mărimea parchetului anual se stabilește în funcție de mărimea unității de
producție, a ciclului de producție adoptat și a posibilităților fixate, precum și de
variația volumului în fiecare arboret exploatabil.
La noi în țară, în conformitate cu prevederile Programului național de
conservare și de dezvoltare a fondului forestier, mărimea parchetelor anuale este
limitată la maximum 10 ha în cazul arboretelor ce îndeplinesc funcții de producție
și protecție și 5 ha în molidișuri și păduri cu rol deosebit de protecție , urmărind ca,
în viitor, după 1985, suprafața maximă a parchetelor să scadă la 5 și respectiv 3 ha.
În cazul în care suprafața calculată a parchetului este mai mare, se vor deschide mai
multe guri de exploatare în puncte diferite.
Forma parchetului se adapatează, de regulă, configurației terenului,
urmărindu-se însă parchetul delimitat să favorizeze organizarea recoltării și să
asigure colectarea masei lemnoase fără a fi afectate alte păduri vecine. Acolo unde
sunt temute vătămările provocate de factori abiotici(vânt, îngheț, arșițe, eroziune,
alunecări, avalanșe etc.),mărimea și forma parchetelor se va diferenția, astfel încât
să se repete și regulile amintite la tăierile rase în benzi sau se va trece de la început
la aplicarea acestora.
Așezarea tăierilor trebuie astfel făcută, încât să favorizeze atât exploatarea cât
și lucrările ulterioare de reîmpăduriri. Astfel, așezarea și succesiunea tăierilor
trebuie astfel concepută, încât arboretul rămas în picioare să fie cât mai bine
protejat contra factorilor vătămători periculoși, iar regenerarea artificială să
beneficieze de condiții cât mai prielnice, asigurându-se și o ordine convenabilă în
succesiunea exploatării și regenerării. Realizarea acestor sarcini implică respectarea
anumitor reguli de așezare a tăierilor și anume:
- tăierile trebuie să înceapă din partea adăpostită și să înainteze împotriva
vântului dominant, sau a altui factor vătămător periculos;
- tăierile se așează unele lângă altele, ținându-se seama de structura pe vârste a
arboretelor;
- tăierea parchetului alăturat se poate face numai după regenerarea integrală a
celui anterior exploatat, adică după 3-7 ani;
- tăierile pe parchete se orânduiesc astfel încât masa lemnoasă recoltată să fie
colectată fără a trece prin alte arborete neexploatate și, în niciun caz, prin
suprafețele în curs de regenerare;
- în regiuni montane, tăierile pe parchete trebuie să înainteze de jos în sus în
fiecare bazin hidrografic, pentru a se realiza o eficace protecție împotriva vânturilor
dominante care bat obișnuit în sens invers; acesta permite și executarea instalațiilor
de scos-apropiat concomitent cu înaintarea tăierilor;
- tot în regiuni accidentate, este recomandabil ca acestea să fie mai înguste pe
firul văii și lungi cât mărimea versantului, pentru a permite ca întreg materialul de
pe versant să fie colectat direct la drumul de vale.
Fig.7. Înaintarea tăierilor rase contra vântului dominant
(după E.G. Negulescu )
În benzile de la limita pădurii, care au un rol deosebit în asigurarea integrității
fondului forestier și în protejarea culturilor instalate, este contraindicată aplicarea
tăierilor rase. În acest caz se vor executa numai lucrări de igienă.
Regulile amintite constituie doar un minim de măsuri, la care trebuie să se
adauge și altele derivând din luarea atentă în considerare a condițiilor de vegetație
și stațiune în care se lucrează.
Respectând aceste reguli, punerea în valoare a masei lemnoase este mai
simplă, deoarece se procedează la inevnatrierea și marcarea integrală a arborilor din
parchetul delimitat.
Exploatarea arboretelui de pe fiecare parchet anual îmbracă forma cea mai
intensă, concentrând tăierile, în limita posibilităților fixate, pe cea mai mică
suprafață. De aceea procesul tehnologic de exploatare se poate realiza cu mai mare
ușurință, permițând un înalt grad de mecanizare a lucrărilor și ușurând conducerea
și controlul operativ al lucrărilor. În aceste condiții, exploatarea se poate face în
condițiile unui preț de cost de regulă mai scăzut, comparativ cu alte tăieri din
regimul codrului.
În condițiile actuale, când se recomandă exploatarea arborilor cu coroană,
după scoaterea materialului lemnos, parchetul poate fi neîntârziat angajat în
regenerare. Dacă însă rămân resturi de exploatare, este obligatoriu ca acestea să fie
adunate în grămezi și dispuse în șiruri, în formă de chin cons, astfel încât, fără a
îngreuna lucrările de împădurire, să ofere o protecție cât mai eficace împotriva
scurgerilor și eroziunii de suprafață.
Regenerarea se asigură în mod obișnuit pe cale artificială, prin plantații sau
semănături directe și urmează, pas cu pas, cât mai neîntârziat exploatarea. Orice
întârziere duce inevitabil la înrăutățirea condițiilor de regenerare și la intensificarea
scurgerilor și a eroziunii de suprafață, precum și la importante dereglări
hidrologice.
Coeficientul scurgerii de suprafață și eroziunea solului după o ploaie de 2,8
mm/minut în păduri parcurse cu diverse tratamente (după Poliacov, 1978)
Tabel 4.3.1.1
Tratamentul aplicat
Coeficientul
scurgerii de
suprafață
Eroziunea
solului mᶟ/ha
Tratamentul codrului grădinărit 0,079 2,1
Tratamentul tăierilor progresive cu perioadă lungă de regenerare - 4,2
Tratamentul tăierilor rase în benzi cu regenerare naturală 0,250 35,0
Tratamentul tăierilor rase 0,436 320,0
Reîmpădurirea parchetului rămas complet descoperit trebuie făcută cu
material de împădurire cât mai corespunzător, astfel încât să se ajungă în timpul cel
mai scurt și cu eforturi minime la constituirea stării de masiv. În acest sens,
rezultate mai bune se obțin prin plantații cu puieți cât mai viguroși, respectându-se
riguros tehnicile de instalare și de îngrijire a culturii. Înainte de începerea lucrărilor
de împădurire este necesar să se extragă semințișurile preexistenre sau puternic
vătămate, pentru a se evita integrarea lor în viitorul arboret. In cazuri speciale, pe
porțiuni stâncoase, cu roca ieșită la suprafață, în culoare de avalanșe ș.a., dacă
cumva din greșeală, s-a trecut la tăierea rasă a arboretelui matur, semințișul viabil
va fi păstrat, indiferent de starea în care se află.
4.3.2.Aplicarea tratamentului
La noi în țară aplicarea tratamentului tăierilor rase a fost oficializată după
1900 și adoptată pe scară destul de mare atât în pădurile de rășinoase, cât și în cele
de foioase. Antreprenorii capitaliști, dornici de profituri cât mai mari, au aplicat în
mod abuziv aceste tăieri, fără nicio grijă pentru respectarea unui minim de reguli de
tăiere și fără preocupări pentru regenerare și astfel s-a ajuns la devastarea și
măcinarea multor păduri valoroase.
După naționalizarea pădurilor, s-a trecut la aplicarea propriu-zisă a
tratamentului pe circa 12% din suprafața pădurilor de codru. Actualmente,
împreună cu tăierile rase de refacere și substituire s-a extins pe circa 22% din
fondul forestier, localizându-se mai ales molidișurile montane și amestecurile de
rășinoase și foioase, în care molidul depășește 80% din compoziție, în pinete și
laricete artificiale, în cazul tăierilor rase de substituire sau refacere a unor arborete
degradate sau de productivitate scăzută, precum și în cazul culturilor de plopi
euramericani. În viitor, se prevede restrângerea considerabilă a acestui tratament. În
pădurile cu rol deosebit de protecție va fi înlocuit cu alte tratamente mai intensive.
Avantaje și dezavantaje. Tratamentul tăierilor rase pe suprafețe mari prezintă
următoarele avanataje:
- este cel mai simplu și mai extensiv tratament pentru pădurile de codru,
reclamând cunoștințe tehnice mai sumare în operațiunile de punere în valoare a
masei lemnoase;
- introduce ordine în exploatări, permițând o planificare ușoară și o tehnologie
cu un înalt grad de mecanizare;
- necesită investiții mai reduse în procesul tehnologic de exploatare, fapt ce
conduce la un cost mai scăzut al exploatărilor;
- permite organizarea și conducerea lucrărilor de regenerare artificială în
condiții mai bune, iar puieții instalați nu mai sunt uleterior vătămați prin
exploatare,ceea ce poate conduce la întemeierea noului arboret deodată, pe întregul
parchet;
- se pot introduce, după împrejurări și alte specii sau proveniențe valoroase,
care să asigure în viitor o mai intensivă folosire a potențialului productiv și
protector al noii păduri;
Ca urmare a modului de regenerare, se creează arborete echiene, regulate,
capabile să realizeze un indice de utilizare superior al masei lemnoase cu înșiruiri
tehnologice mai bune.
În același timp, tăierile rase pe suprafețe mari prezintă și serioase dezavantaje,
dintre care se menționează:
-prin descoperirea integrală a unor suprafețe mari, se pierde mediul favorabil
și protecția arboretelui matur, fapt ce îngreunează considerabil și scumpește
regenerarea, iar uneori expune terenul la o accentuată și rapidă degradare;
- în condiţiile terenului descoperit, regenerarea unor specii sensibile la
îngheţuri, arşiţe şi secetă, cum sunt la noi în special bradul şi fagul, este foarte
nesigură. Ca urmare, în pădurile din formaţiile făgetelor, făgeto-brădetelor ş.a.,
tăierile rase pe suprafeţe mari nu se admit decât dacă se hotărăşte substituirea lor;
- aplicarea acestui tratament conduce la o mare concentrare de material de
împădurire, de forţă de muncă şi fonduri financiare pentru regenerarea parchetelor
exploatate;
- se ajunge obişnuit la arborete echiene şi pure, mai puţin rezistente la acţiunea
factorilor vătămători de natură biotică şi abiotică;
- se intrerupe pe un număr de ani rolul protector şi productiv al pădurii cu
consecinţe care se agravează proporţional cu mărimea suprafeţei exploatate şi cu
timpul cât durează procesul de regenerare; pentru acest motiv, este interzisă
aplicarea tratamentului în bazinele de interes hidroenergetic şi, în general, în
pădurile cu rol deosebit de protecţie;
- acumularea unui volum însemnat de resturi de exploatare gravează asupra
lucrărilor de împădurire, reprezintă focare infestate cu dăunători biotici şi surse
foarte uşor inflamabile în caz de incendii;
Din punct de vedere estetic, pădurile realizate prin aplicarea tratamentului
tăierilor rase pe suprafeţe mari dau un aspect monoton, fiind mai puţin apreciate în
zone de interes turistic.
Concluzii. Cu toate că tratamentul tăierilor rase pe suprafeţe mari s-a născut
din dorinţa de simplitate şi de concentrare a tăierilor, cu toate consecinţele
favorabile pentru exploatare, acesta a condus adeseori la rezultate dezastruoase în
trecut. Datorită perfecţionării fundamentelor sale teoretice şi mecanismului de
aplicare, el reuşeşte totuşi să rezolve în forma cea mai simplă, mai radicală şi cu
costurile cele mai reduse, recoltarea posibilităţii, asigurând şi o bună, dar
costisitoare regenerare artificială. De aceea, el se impune ca tratamentul cel mai
indicat, în regiuni accidentate, pentru punerea în valoare a pădurilor de molid greu
accesibile, în culturile de molid, pini, larice, din afara arealului, în culturile de plopi
euramericani, precum şi în cazul unor lucrări de refacere şi substituire. În viitor,
respectând regulile amintite şi adaptând judicios tehnica de lucru la realităţile în
care se lucrează, el ar putea da rezultate satisfăcătoare, în pădurile din grupa a II-a
funcţională şi în formaţiile forestiere menţionate.
4.4.Tratamente cu tăieri combinate
4.4.1.Tratamentul tăierilor succesive in margine de masiv.
A fost conceput în dorinţa evitării pagubelor pricinuite de doborâturile de vânt
prin aplicarea tratamentului tăierilor succesive. Fundamentarea teoretică a acestui
tratament a fost realizată de Chr. Wagner (1915). În esenţă se urmăreşte ca
mărimea, forma şi orientarea suprafeţelor parcurse cu tăieri, ritmul şi intensitatea
tăierilor sa fie astfel adoptate încât, paralel cu o bună regenerare naturală, să se
asigure atât arboretelor exploatabile, cât şi celor nou întemeiate, o eficientă
protecţie împotriva vînturilor dominante. Aşa cum a fost conceput, el reprezinta o
combinaţie între tratamentul tăierilor succesive şi a celor în benzi la margine de
masiv, iar regenerarea este şi ea privită ca o formă intermediară, care este
declanşată în interiorul marginii de masiv, deci sub adăpost, si se desăvârşeşte in
exteriorul marginii de masiv in condiţiile de teren descoperit.Tratamentul tăierilor
succesive în margine de masiv constă in aceea că, recoltarea treptată a materialului
lemnos prin aplicarea de tăieri succesive şi instalarea naturală a semnţişului, sunt
legate şi restrânse numai la o suprafaţă ingustă de la marginea masivului .
Caracteristicile tratamentului
- tăierile au caracter uniform şi repetat şi se execută în benzi înguste şi paralele
în marginea masivului.
- pentru asigurarea unor condiţii prielnice de regenerare naturală şi de
protecţie împotriva factorilor vătămători (vânt, insolaţie), tăierile încep dintr-o
anumită margine a masivului şi înaintează, prin benzi cu tăieri succesive în contra
factorilor vătămători.
- regenerarea se produce uniform, din sămânţă, sub masiv, în fiecare din
benzile parcurse şi se desăvârşeşte pe benzi externe, beneficiind şi de protecţia
laterală a arboretului parental nelichidat; ritmul de înaintare al tăierilor în benzi este
condiţionat de mersul regenerării în benzile rămase descoperite.
- arboretul rezultat este uniform in fiecare din benzi, dar, in ansamblu, se
realizează o inşiruire de tăieri cu arborete de vârste şi dimensiuni gradate.
- posibilitatea se fixează numai pe volum.
Tehnica tratamentului
În linii mari, tehnica tratamentului constă din executarea de tăieri succesive
pe benzi înguste care incep dintr-o margine a masivului, mai favorabilă pentru
regenerare şi care asigură o bună protecţie împotriva factorilor vătămători.
Fig.8. Tratamentul tăierilor successive în margine de masiv
( după E.G. Negulescu)
De remarcat că, la marginea masivului se pot recunoaşte două feluri de benzi:
- banda internă care este atacată cu tăieri uniforme şi repetate şi în care se
instalează şi se dezvoltă seminţişul din care se va întemeia noua pădure;
- banda externă, din care apropierea marginii arboretului, care rămâne complet
descoperită şi în care seminţişul instalat se dezvoltă activ, beneficiind încă un timp
de adăpostul lateral al masivului rărit alăturat.
Lăţimea benzii poate varia in funcţie de natura speciilor şi bonitatea staţiunii
de la 0,5 la 2,0 hm., fără a depaşi circa 70m. Banda externă este indicat să nu
depăşească 2/3 hm. Ca regulă generală, banda internă se localizează la marginea
fertilă a masivului, iar orientarea şi direcţia de înaintare se fixează ca şi la tăierile
rase în benzi la margine de masiv. Lăţimea benzii nu trebuie să depăşească distanţa
până la care se resimte influenţa favorabilă a marginii deschise a masivului.
Principal, într-un an de fructificaţie se execută o tăiere de însămânţare într-o
bandă internă, în scopul provocării însămânţării. Într-un nou an de sămânţă, şi dacă
în banda anterioară seminţişului a pus temeinic stăpânire pe sol, se va executa o
tăiere de punere în lumină şi, totodată, şi o tăiere de însămânţare pe o nouă bandă
interioară. În funcţie de periodicitatea fructificaţiei şi creşterea seminţişului se va
continua cu succesiunea de tăieri de însămânţare, de punere în lumină şi definitivă
în benzile interioare, urmărindu-se şi dezvoltarea seminţişului în benzile exterioare
până la constituirea stării de masiv Procedând astfel, instalarea seminţişului pe
benzi poate decurge în bune condiţii, iar dinamica tăierilor succesive poate fi mai
activă. În felul acesta, exploatarea-regenerarea se poate desfăşura şi continua pe 3-4
benzi care înaintează împotriva vântului dominant sau a insolaţiei.
De remarcat însă că, la nevoie, pentru o cât mai bună reuşită a regenerării şi o
proporţionare mai convenabilă a amestecului, se poare recurge şi la tăieri
progresive în margine de masiv. Tăierile pot fi astfel conduse, încât să se asigure
instalarea pe cale naturală a seminţişului speciilor de valoare. De aceea, in anii de
fructificaţie se vor aplica cu precădere tăieri de însămânţare, iar între aceştia tăierile
de punere in lumină şi definitive. Dacă însă regenerarea naturală nu se instalează pe
întreaga bandă, introducem şi alte specii valoroase, se va proceda la completări pe
cale artificială atât în banda externă cât şi în cele interne.
Fig.9. Schemă de așezare a tăierilor : I – înaintare contra vântului dominant;
II- înaintare contra insolației
( după E.G.Negulescu )
4.4.2.Aplicarea tratamentului
Constă în amplasarea masei lemnoase în benzile delimitate, precum şi în
alegerea, inventarierea şi marcarea arborilor în fiecare din benzi, ca şi în controlul
conducerea exploatării regenerării. Lucrându-se pe benzi înguste, regenerarea este
mai bine asigurată decât în cazul aplicării tratamentului tăierilor succesive tipice.
Totodată, ritmul de revenire cu tăierile de regenerare în fiecare bandă poate fi mai
activ, întrucât seminţişul instalat poate fi complet eliberat de arboretul parental
înaintea constituirii stării de masiv.
Tăierile înaintând împotriva factorului vătămător periculos (vânt, insolaţie)
există şi perspectiva realizării unei protecţii bune a arboretelor contra doborâturilor
de vânt. De aceea, a fost propus şi se poate aplica şi în pădurile de molid. Ar putea
fi deci încercat cu bune rezultate în păduri constituite din stejar, gorun, fag, brad şi
molid.
În funcţie de mărimea posibilitaţii, se vor deschide mai multe margini de
masiv. În fiecare înşiruire de tăieri, ritmul de înaintare cu tăieri şi respectiv
revenirea cu o nouă tăiere în fiecare bandă se stabileşte numai pe teren, după o
atentă recunoaştere a dinamicii instalării şi dezvoltării seminţişului. Colectarea
materialului lemnos rezultat se va face numai prin benzile în curs de exploatare şi
în nici un caz prin cele deja exploatate şi regenerate.
Prin aplicarea mai multor tăieri in fiecare bandă şi înaintarea acestora, se
obţine o înşiruire de arborete echiene de vârste şi dimensiuni gradate, care oferă o
şi mai mare siguranţă. Este bine să se lase la marginea pădurii o manta perimetrală
cu rol de protecţie în care se vor executa doar lucrări de igienă.
Respectarea acestor măsuri, s-ar putea aplica şi în pădurile cu rol de protecţie
deosebit. În acest caz, nici nu se mai pune problema recoltării obligatorii a
posibilităţilor fixate, fapt ce poate uşura aplicarea tratamentului.
La noi în ţară, până în prezent, s-au făcut doar unele încercări cu caracter
experimental privind aplicarea acestui tratament. În perspectivă, ar putea fi aplicat
mai ales în pădurile din grupa I şi numai după o atentă şi edificatoare verificare, în
realitățile fondului nostru forestier, a condiţiilor de organizare a procesului de
producţie şi a rezultatelor experimentale obţinute.
Avantaje şi dezavantaje. În comparaţie cu tratamentul tăierilor succesive,
prezintă următoarele avantaje:
- asigură o bună protecţie a arboretului matur şi a celor nou întemeiate
împotriva vântului dominant sau a insolaţiei;
- regenerarea se poate asigura în condiţii prielnice, beneficiind la început de
protecţia de sus a masivului şi ulterior de protecţia laterală a acestuia;
Fig.10. Profilul unei păduri tratae prin tăieri succesive în margine de masiv
( după R. Troup)
- prin modul cum sunt conduse tăierile se poate asigura şi o bună
proporţionare a amestecurilor;
- se evită în mai mare măsură vătămarea seminţişurilor instalate.
Dintre dezavantajele tratamentului se amintesc:
- fragementează şi dispersează mai mult tăierile;
- nu se pot evita în întregime vătămările produse de vânt;
- alegerea frontului şi direcţiei de înaintare a tăierilor nu poate satisface
concomitent interesele legate de protecţia arboretelor, asigurarea regenerării şi
accesibilitatea exploatării.
În concluzie, tratamentul tăierilor succesive în margine de masiv este mai
intensiv decât tratamentele de bază. Arboretele rezultate prin aplicarea
tratamentului pot dispune de o mai bună eficientă rezistenţă faţă de vânturile
dominante, iar regenerarea naturală poate fi favorizată. Totuşi, în molidişurile cu
rol deosebit de protecţie, aplicarea sa este totuşi riscantă, necesitând mai întâi
atente şi îndelungate observaţii şi experimentări.
4.4.3.Tratamentul tăierilor cvasigrădinărite (jardinatorii)
Face parte din grupa tratamentelor cu tăieri repetate şi perioadă lungă de
regenare, fiind un tratament intermediar între tratamentele cu tăieri progresive şi de
codru grădinarit, fundamentat teoretic către sfârşitul secolului trecut.
Tehnica tratamentului. Considerat adeseori ca tratament de bază, el face uz
de tăieri în ochiuri, ca şi tăierile progresive, dar perioada de exploatare-regenerare
este mai lungă, fapt ce face să se apropie de caracteristicile codrului grădinărit .
Principal, unitatea de producţie se împarte în 2-3 suprafeţe, fiecare dintre
acestea urmând să fie exploatată şi regenerată într-o perioadă de 30-60 de ani, prin
tăieri în ochiuri cu un ritm de revenire a tăierilor mult mai lent. Păstrând în picioare
arboretul parental o perioadă mai lungă, se poate obţine un spor de creştere de
lumină la arborii valoroşi. În acelaşi timp, se va evita menţinerea arborilor prea
vârstnici, cu creşteri mult diminuate. Prelungind mult perioada de regenerare în
suprafaţa cu arborete în rând de exploatare, se vor crea arborete cu o structură
pronunţat neregulată.
În intervalul de timp cât se aplica taratamentul în suprafaţa în rând de
exploatare, în restul unităţii de producţie se vor executa operaţiuni culturale
adaptate la structura arboretelor regulate.
În rezumat, tratamentul tăierilor cvasigrădinărite se aseamănă cu tratamentul
tăierilor progresive prin:
- amplasarea tăierilor într-o anumită perioadă de timp şi numai pe o parte de
suprafaţă;
- punerea în valoare a masei lemnoase se face sub formă de ochiuri, cărora li
se aplică tăieri de deschidere, de lărgire şi de racordare, însă într-o perioadă de timp
mai lungă;
- trecerea de la generaţia veche la cea nouă este evidentă, iar tăierile principale
executate în perioada de exploatare-regenerare se deosebesc de tăierile secundare,
care se aplică ulterior pe aceeaşi suprafaţă.
În acelaşi timp, împrumută şi unele caracteristici ale codrului grădinărit şi
anume:
- perioada de regenerare este foarte lungă, până la 60 ani;
- tăierile se împrăştie pe o suprafaţă foarte mare;
- arboretele rezultate sunt neregulate, mai mult sau mai puţin pluriene, cu
închidere pe verticală şi profil dantelat;
- pe suprafaţa în rând, concomitent cu tăierile principale se execută şi
operaţiuni culturale.
La noi în ţară nu s-a aplicat. În viitor ar putea fi incercat mai ales în pădurile
de agrement şi, în general, în cele cu rol de protecţie deosebit. Ar putea fi folosit şi
ca formă de tranziţie în transformarea pădurilor de codru regulat în codru de
grădinărit.
4.4.4.Tratamentul tăierilor progresive combinate cu tăieri succesive în
margine de masiv
Se rezumă, în esenţă, la faptul că odată cu începerea tăierilor succesive în
margine de masiv, prin tăierea de însămânţare în prima bandă, se procedează şi la
punerea în valoare a seminţişurilor utilizabile aflate în interiorul masivului prin
tăieri de deschidere a ochiurilor.
Ulterior, se înaintează cu tăierile succesive în margine de masiv şi cu tăieri de
lărgire a ochiurilor deschise, sau de deschidere a altor ochiuri noi. Pe măsură ce
tăierile succesive înaintează în interiorul masivului, integrează şi ochiurile create şi
astfel regenerarea se desfăşoară mai sigur, mai repede, valorificând şi seminţişurile
utilizabile preexistente şi putându-se realiza cu succes amestecuri valoroare din
specii cu temperaturi diferite.
Tăierile vor incepe tot dintr-o margine de masiv fertilă şi înaintează împotriva
factorului vătămător periculos, cu o dinamică variabilă, dependentă de anii de
fructificaţie, precum şi de instalarea şi dezvoltarea seminţişului.
Fig.11. Tratamentul tăierilor progressive combinate cu tăieri successive în
margine de masiv : I,II,III – diferite faze din aplicarea tăierilor ; î – tăiere de
însămânțare ; pl- tăiere de punere în lumină; d – tăiere definitivă
( după E.G. Negulescu )
Aplicarea acestui tratament în viitor s-ar putea încerca în pădurile pure sau
amestecate de fag şi brad, ca şi în alte păduri de foioase, dar numai după o perioadă
de experimentări.
4.4.5.Tratamentul tăierilor în pană
Fig.12. Tăiere în pană
( după R. Troup)
Se bazează pe regenerarea sub masiv provocată prin tăieri succesive pe benzi
în formă de pană, care se lărgesc şi înaintează treptat în interiorul masivului şi în
contra vântului dominant.
În acest caz, tăierile pot începe atât din margine de masiv, cât şi din interiorul
acestuia, iar succesiunea tăierilor este asemănătoare cu aceea din tăierile succesive
în margine de masiv, cu deosebirea că benzile au o formă caracteristică.
A fost recomandat iniţial în molidişuri. La noi nu s-a aplicat până acum.
4.4.6.Tratamentul tăierilor succesive combinate cu tăierile progresive
A fost conceput ca o combinaţie între tratamentul tăierilor succesive şi
progresive, cu largi posibilităţi de aplicare în cele mai diferite situaţii. În esenţă,
aplicarea sa poate prezenta mai multe variante.
În anumite situaţii, aplicarea tratamentului începe prin efectuarea tăierii de
însămânţare, pe o suprafaţă cât mai mare, fără a se depăşi însă posibilitatea anuală
fixată. Totodată, în punctele în care se găsesc deja seminţişuri preexistente viabile,
se execută tăieri pentru deschiderea sau lărgirea şi luminarea acestora. Uneori se
pot deschide ochiuri şi în introducerii unor noi specii valoroase pe cale artificială.
În continuare, în funcţie de anii de fructificaţie, de ritmul de instalare şi dezvoltare
a seminţişului, recoltarea posibilitaţii se face prin tăieri cu caracter succesiv, fie
progresiv, fie din amândouă, urmărind ca paralel cu lichidarea arboretelor
exploatabile să se asigure şi o bună regenerare.
O altă variantă pretinde mai întâi deschiderea si regenerarea ochiurilor cu
seminţiş valoros preexistent şi aplicarea tăierilor de însămânţare în porţiunile dintre
ochiuri. Ulterior, caracterul tăierilor se combină în funcţie de mersul regenerării.
Prin ultimele amenajamente, acest tratament a fost adoptat în aproape toate
pădurile de codru (excepţie molidişiurile), pe circa 41% din fondul forestier. La o
analiză mai atentă însă, se poate remarca faptul că în mecanismul de conducere al
tăierilor nu apar elemente noi, esenţiale, care să-l deosebească de cele două
tratamente. Ca urmare, există încă serioase controverse şi justificate îndoieli, dacă
avem de a face cu un tratament nou sau dacă, de fapt, este vorba de un mod de
adaptare al tratamentelor de bază, succesive şi progresive, la realităţile
patrimoniului nostru forestier.
CONCLUZII
Regenerarea naturală a arboretelor de răşinoase şi a amestecurilor de foioase
cu răşinoase duce la obţinerea unor ecosisteme terestre stabile cu funcţii de
protecţie a solului şi regimului hidrologic.
Alegerea regimelor şi tratamentelor specific acestor arborete duce la
permanetizarea pădurii în suprafeţele existente deja şi nu implică cheltuieli
materiale care să facă nerentabilă activitatea economică din cadrul acestor
ecosisteme.
Speciile astfel cultivate (brad, molid) realizează creşteri ce dau o
productivitate superioară pădurii ducând la obţinerea sortimentelor de lemn
industrial. Mai exact vom comercializa lemn pentru furnir (industria mobilei), lemn
pentru cherestele, exemplarele din cadrul populaţiilor de astăzi vor avea creşteri şi
dimensiuni mari în urma folosirii resurselor minerale din staţiunile natural
fundamentale.
Structura arboretelor naturale permite stabilitate mare a biocenezei forestiere
în faţa celui mai mare duşman-vântul-doborâturile de vânt aducând mari prejudicii
şi o refacere anevoioasă a ecosistemelor forestiere. Mai exact pericolul cel mai
mare de doborâturi de vânt există în arboretele de răşinoase pure, acest capitol
diminuându-se în arboretele de amestec de fag cu brad.
Menţinerea arboretelor de amestec din zona montană determină un regim
hidrologic normal care favorizează şi dezvoltarea unor specii de salmonide
(păstrăvi) care va îmbogăţi apele din zona de munte. De asemenea eroziunea este
diminuată fapt ce duce la păstrarea biocenezelor lacustre (lacurilor de acumulare).
Menţinerea şi dezvoltarea acesor ecosisteme din zona pădurilor de amestec va
influenţa şi economic (în bine) populaţia din zona montană putând dezvolta
ecoturismul.
Bibliografie
1.DONIȚĂ, Nicolae, CEIANU,Igor, PURCELEAN, Ștefan, BELDIE,
Alexandru, Ecologie forestieră, Editura Ceres București, 1977
2.FLORESCU, Ion I, Silvicultură, Editura Universității Transilvania Brașov
3. RUCĂREANU, Nicolae, LEAHU, Iosif, Editura Ceres București, 1982
4.ICAS , București, Amenajamentul Ocolului Silvic Câmpulung Muscel,
Studiu General