Deoarece intensitatea curentului de arc este mică, acesta
nu arde stabil până la trecerea sa naturală prin zero.
Instabilitatea se manifestă prin apariţia unei componente
de înaltă frecvenţă a cărei amplitudine creşte. La prima
trecere prin zero a acestei componente, arcul se stinge.
Fenomenul se numeşte "smulgere de curent", deoarece
frecvenţa mare a oscilaţiei (peste 100 kHz), face ca
stingerea arcului să fie practic instantanee.
Incercările experimentale, au arătat că intensitatea
curentului pentru care apare smulgerea de curent, It
(notația din figura) este proporţională cu capacitatea
echivalentă rezultată din înserierea capacităţilor C1 şi C2:
Astfel, pentru o valoare de C = 10-9 F a capacităţii rezultante
valorile medii ale curentului smuls variază de la 4 la 20 A în
funcţie de mediul de stingere folosit.
In momentul stingerii arcului în camera de stingere prin
smulgerea curentului, circuitul sursei şi cel al echipamentului
sunt separate galvanic, în condiţiile în care curentul în
inductivităţile echivalente şi tensiunile la bornele capacităţilor
nu sunt nule. Regimul tranzitoriu amorsat în fiecare dintre
cele două circuite va avea în consecinţă condiţii iniţiale ne-
nule.
Energia totală înmagazinată în impedanţa echivalentă a
echipamentului poate fi calculată cu relaţia:
Variația tensiunii la bornele echipamentului deconectat
(valoare aproximativă)
Valoarea maximă a
tensiunii depinde
(prin condițiile
inițiale) de momentul
smulgerii de curent
t – faza la care are loc smulgerea curentului
2 – pulsația proprie a echipamentului deconectat
In figura (slide 7) este reprezentată calitativ variaţia
tensiunii la bornele echipamentului deconectat, pentru
situaţia în care smulgerea de curent devansează cu puţin
trecerea naturală prin zero a curentului. Tensiunea la
bornele echipamentului atinge o primă valoare de vârf,
Um, după care continuă să oscileze cu o frecvenţă caracteristică fiecărui echipament (determinată de valorile
C2, L2 ) . In cazurile practice, frecvenţa naturală de
oscilaţie a diferitelor echipamente care fac obiectul unei
astfel de manevre se situează în intervalul de frecvenţă
0,5…10 kHz pentru echipamente de înaltă tensiune, cu
valori care pot ajunge până la sute de kHz în cazul comutaţiilor în circuite de joasă tensiune.
Dacă în fiecare moment al regimului tranzitoriu, tensiunea
de ţinere a spaţiului postarc este mai mare decât tensiunea
de restabilire (aceasta fiind solicitarea dielectrică a
întreruptorului), întreruperea circuitului este definitivă şi
deconectarea este considerată reuşită. In caz contrar
(valorile instantanee ale tensiunii de restabilire devin mai
mari decât cele corespunzătoare tensiunii de ţinere), are
loc o reaprindere a arcului electric în întreruptor, echipamentul fiind reconectat la reţea.
Întreruperea circuitului în condiții
normale de fucnționare generează TTR
care pot conduce la
-reaprinderea electrică a arcului
datorită pantei inițiale a TTR
(deconectarea curenților inductivi mici)
- reaprinderea dielectrică a arcului
datorită valorii de vârf a TTR
(deconectarea curenților capacitivi)