Intreruperea curenților inductivi mici

Deoarece intensitatea curentului de arc este mică, acesta

nu arde stabil până la trecerea sa naturală prin zero.

Instabilitatea se manifestă prin apariţia unei componente

de înaltă frecvenţă a cărei amplitudine creşte. La prima

trecere prin zero a acestei componente, arcul se stinge.

Fenomenul se numeşte "smulgere de curent", deoarece

frecvenţa mare a oscilaţiei (peste 100 kHz), face ca

stingerea arcului să fie practic instantanee.

Incercările experimentale, au arătat că intensitatea

curentului pentru care apare smulgerea de curent, It

(notația din figura) este proporţională cu capacitatea

echivalentă rezultată din înserierea capacităţilor C1 şi C2:

Astfel, pentru o valoare de C = 10-9 F a capacităţii rezultante

valorile medii ale curentului smuls variază de la 4 la 20 A în

funcţie de mediul de stingere folosit.

In momentul stingerii arcului în camera de stingere prin

smulgerea curentului, circuitul sursei şi cel al echipamentului

sunt separate galvanic, în condiţiile în care curentul în

inductivităţile echivalente şi tensiunile la bornele capacităţilor

nu sunt nule. Regimul tranzitoriu amorsat în fiecare dintre

cele două circuite va avea în consecinţă condiţii iniţiale ne-

nule.

Energia totală înmagazinată în impedanţa echivalentă a

echipamentului poate fi calculată cu relaţia:

Variația tensiunii la bornele echipamentului deconectat

(valoare aproximativă)

Valoarea maximă a

tensiunii depinde

(prin condițiile

inițiale) de momentul

smulgerii de curent

t – faza la care are loc smulgerea curentului

2 – pulsația proprie a echipamentului deconectat

In figura (slide 7) este reprezentată calitativ variaţia

tensiunii la bornele echipamentului deconectat, pentru

situaţia în care smulgerea de curent devansează cu puţin

trecerea naturală prin zero a curentului. Tensiunea la

bornele echipamentului atinge o primă valoare de vârf,

Um, după care continuă să oscileze cu o frecvenţă caracteristică fiecărui echipament (determinată de valorile

C2, L2 ) . In cazurile practice, frecvenţa naturală de

oscilaţie a diferitelor echipamente care fac obiectul unei

astfel de manevre se situează în intervalul de frecvenţă

0,5…10 kHz pentru echipamente de înaltă tensiune, cu

valori care pot ajunge până la sute de kHz în cazul comutaţiilor în circuite de joasă tensiune.

Coeficientul de supratensiune depinde de 2 și t

Dacă în fiecare moment al regimului tranzitoriu, tensiunea

de ţinere a spaţiului postarc este mai mare decât tensiunea

de restabilire (aceasta fiind solicitarea dielectrică a

întreruptorului), întreruperea circuitului este definitivă şi

deconectarea este considerată reuşită. In caz contrar

(valorile instantanee ale tensiunii de restabilire devin mai

mari decât cele corespunzătoare tensiunii de ţinere), are

loc o reaprindere a arcului electric în întreruptor, echipamentul fiind reconectat la reţea.

Smulgere de curent urmată de

reaprinderi succesive ale

arcului în camera de stingere

Întreruperea circuitului în condiții

normale de fucnționare generează TTR

care pot conduce la

-reaprinderea electrică a arcului

datorită pantei inițiale a TTR

(deconectarea curenților inductivi mici)

- reaprinderea dielectrică a arcului

datorită valorii de vârf a TTR

(deconectarea curenților capacitivi)