821.135.1-31
MINERVAS.A.
Redaclia qi sediul social l
B-dul Metalurgiei nr. 3244, cod 041833, sector 4, Buctregti,o.P. 82 - C.P. 38
Tel.: (021) 461.08.08,461.08.10; Far (021) 461.08.09
Adrian Lesenciuc
Moartea noastricea de toate z:alele
' : i . '1
Editura Minerva . Bucuregti 2008www.edihrarninerva.ro
Coperta: Cristina Dunritrescu ,
Desendl copertei: Victoria Argint
Redactor: Ioan Luca i
DTP: Chrrnen Diana Mateescu
I-am prezis cd va muri peste optzeci de ani. Numai
optzeci? m;a inlrebal. Binq, optzepi Si dqud luni, i-am
rbspuns. Dgar atd,t! s-a qrirat, Bine, atunci, o,ptzeci de ani,
doud lq&i Si doudzeci Si una de zile. Din acef morpent a
trdit cu obsesia morlii apropi4te: Mai am doudzeci gi noud,
de mii trei sute de zile de trdit, doud.zeci Si noud de miidoud .sute naudzici Si noud de zile,., Obsesia zilelor
,,numd1ate" La determinat sd-gi facd ordine in viat[, sd
aibd propriile prioritdti 9i sd urmdreascd indeplinirea lor,
s[ rupd de la,sine lds6nd altora busuria de a'i fi aldtuli incele doa,r doudzeci qi noud de mii doud sute noud,zegi gi opt
de zile care i-au mai rdrnas de triit. Ca un cancer cfl,ro'i
rodoa pqJinitatea trpiului, obsesia finitudinii il trimitea
zilnic pe masa rnorfii,,o0.ro transa.din viala stngerandi Si
sdlbatiod: au mai rdmas dqu5.z"eci gi noud de mii doud sute
noldzapi qi gopte, doubzeci pi nou6'do mii doud sute
noulzeci 'gi gase zile:.. irnpu,lirrat; re,isza zilnio dinfidgezlrrrea vi@iil dsudzeci qi:,,nouft; dE', rnii d*rub sute
.+noudzeci ,gi cinci. Inv6fase $il', 6 din,dilele rdrnas6,
Adrian Lesenciuc
mdzgdhnd mirat mai adesea foile din agendd, pere{ii
camerei, asfaltul: dou[zeci pi noud de mii doud sute
noudzeci gi patru, doudzeci gi noud de mii doud sute
noudzeci gi trei, doudzeci qi noud de mii doud sute
noudzeci gi dou6... iqi inchiseseviafain cuqcd gi se elibera
prin moarte frrdmd, cu frrAmd. Zilele lungi de gardd,la
propriul trup (trdindu-se pe sine) qi le amesteca cu gAnduri
obscure: peste o mie trei sute Saptezeci de zile termin
facultatea, probabil peste tncd doud mii md tnsor de acum
fn doudzeci Si Sase de zile am examen la teoria comu-
nicdrii. $i au mai rdmas doudzeci Si noud de mii doud sute
noudzeci Si una de zile de trdit. in fata foilor r[zlefe,gdndul aluneca de la gcoala semioticd la sensul fbrd
semnificat al viefii lui: o sum[ de goluri extinzdndu-se,
prelungindu-se, un trecut marcat de lipsa trdirii, un viitorin care felia de viatd dispare, negdnd legile fizicii clasice.
$i mai avea doar douizeci qi noud de mii doud sute
noudzeci de zile la dispozifie. Pagii il purtau pe intinderea
asfaltului intr-o lume (a cui?) in care arhitectura era un go1
de reprezentare, in care alt gol din lecturile sale sprijinea
f6gia albastrd de ceq descompundndu-se in cdldura
amiezli. Strada lui era un altundev a pe carc l-a trdit printre
rdndurile cirlilor lui Vargas Llosa qi-gi propusese si caute
in bibliotecd ce anume se rdsfrdnge in ea. Nimic,in afara
a ceea ce nu poate fi povestit. Vargas Llosa nici nu osugerase: a simfit ins6, in tdcere, prezen[a altor sensuri
inunddnd bogdlia reprezentdrii sale ,,strede mea". Prinmullime distingea uniforma unui anume locotenent
6
Moartea noastrd cea de toate zilele
Gamboa, pe care nu gi-o mai imaginase niciodatd. Vorbea
muteqte o limbd pe care n-o infelegea nimeni: cine sd mai
surprindd infuzia de personaje ale propriei copildriiamestecdndu-gi depdrtarea cu fantome livregti? Unde
sunt? se intrebd aplec6ndu-se gi culegdnd o piatrd. Sub
pagii trecdtorilor rdmdsese scris: 29 289. De treisprezece
zile reprezentdrile sale emigraserd din lumea semni-
ficanfilor. De treisprezece zile moartea mu$ca din gdnduri:
ce poli face in doar doudzeci Si noud de mii doud sute
optzeci si opt de zile? Eu am greqit profund. Nu mi-am dat
seama cd ftceam, cu previziunea mea, o crimb. El gi-a
construit spaliul tragic intr-un loc al siu, spalio-temporal,
mdcinat intre via{d gi moarte. in acest spatiu bitea pasul pe
loc subiectivitatea. Eu uitasem de el, de cele spuse, in timp
ce subiectivitatea, cu masca morfii pe figur[, ii rdsfoia
paginile din agendd: dou[zeci pi noud de mii dou[ sute
optzeci qi gapte, doudzeci gi nou[ de mii doud sute optzeci
gi gase, doudzeci gi noud de mii doud sute optzeci qi cinci.
tgi incepuse jurnalul celor doudzeci Si noud de mii doud
sute optzeci Si patru de zile, dar nici gdndul calculului
exact, al celor cinci minute inainte de culcare in care sd se
gdndeascd la moarte nu i-au fost suficiente. Se oprea incontinuare asupra hdrtiei, asupra pereJilor, asupra
zidurilor. intr-o zi a scris cu sdnge pe cearqaf doudzeci Si
noud de mii doud sute optzeci Si trei, dar nu qi-a consumat
nici mai mult[ viaJd, nici mai pu]ind decdt inainte. Printr-o
vorbd fdrd sens, al cdrei sens tragic se deschidea dincolo
de propria-i producere, am deschis o rand intr-un trup
Adrian Lesenciuc
mdcinat de diabet. Doza sa zilnicd de insulini era
intdlnirea cu moartea, in paginile jurnalului. Aici se
confrunta ldsdnd deoparte remugc[rile, aici viafa sa se
scurgea in cerneald gi se trdia pe sine ca o intenfie anatdtri
unei limbi lipsite complet de semnificat.Era propria lui
durere: tonurile acute le simfea doar el, recitind mereu
pagina precedentd. Doar cd in locul unei date fireqti,
pagina se deschidea cu formula confuz6: au mai rdmas
doudzeci Si noud de mii doud sute optzeci Si doud de zile.
$i in loc s[-gi simplifice traiul el trdia paradoxul a doud
vieti care se curm[ simultan: una reald, a golului fizic
lu0nd formd, qi alta livrescd, a viefii din jurnalul care-i
incrusta nemurirea pe cel mai firav suport de text, hdrtia.
Uneori ii dddea puteri: mai am doudzeci Si noud de mii
doud sute optzeci de zile de viald, dar noua identitate se
rescrie aici. Eu sunt Si aici Si acolo, dar curgerea mea de
acolo se solidfficd, asemenea miscdrii arcuite a cailor din
statuie. E locul meu de care md agd| zilnic sd privesc cum
se deschide in noapte hdul spre care md poartd propria
devenire. Cdci dacd viala e miscare, nu e decdt miscare
spre zona tntunecatd, spre vidul, spre banda interzisd
dintre doud lumi. N-am descoperit eu, dar incremenin-
du-mi miscarea, paradoxurile lui Zenon se rescriu. Eu, in
propriul jurnal, voi fi fntotdeaunl cu un pas inainte de
moarte, fotrd de fiin\a incordatd, zbdtdndu-se sd invingd,
asemenea lui Ahile cel iute de picior Poate nu a inteles cd
nu poate gAndi decdt poza dinamicului, pagii din
algoritmul vietii, dar in spatele acestei sume de puncte de
8
Moartea noastrd cea de toate zilele
pe itinerar se deschidea fascinafia aventurii, c[l5toriei spre
necunoscut. Un punct ?ntre viafd gi moarte a fost matcat
cdnd au mai rdmas doudzeci qi noud de mii doud sute
gaptezeci qi noud de zile. lat tragedia drumului spre Itaca
se infdqurase pe el, desfdqurdndu-se in paginile agendei'
Un drum inghilit, perspectiva schimbAndu-se la fiece pas
ca pe o autostradfl in munti gi un drum desfbqurat, deschis
continuu retrdirii, dar nu in ceea ce trdise el, ci ?n sensul
infelesului fiecdruia asupra mereu propriei dureri de dinJi,
mereu propriei morfi. in drumul de la sdnge la siliciu,
douizeci qi noud de mii doud sute qaptezeci gi opt e un alt
prag. Un pragcare ingrideqte vederea, dar cate deschide
drumul spre iarba mbt[soasd a zllei in care moartea va
decapita incd o fafirmd de trai. Iar borna care urmeazil,
doudzeci gi noud de mii doud sute qaptezeci 9i Papte, nu-gi
are sensul pe un drum fbrd intoarcere. Doar magia
traseului marcat in jurnal poate crea aqteptarea unei borne
finale: de aici incolo nu se mai tntinde nimic. $i ce se vede
de la borna doudzeci qi noud de mii dou5 sute gaptezeci 9i
gase? O imagine ingustat[, un drum din ce in ce mai
ascuns printre hi1iquri, un drum la capdtul c[ruia s-ar
putea sb nu gdseascd nicio Pene1op6, 9i nici h[ul imens ce
se cascd zilnic in fala ochilor. $i atunci, pentru ce alergi Si
la ce bun sd te iei la tntrecere cu lestoasa? N'o sd pui
niciodatd mdna pe borna pe care o vezi, doudzeci Si noud
de mii doud sute Saptezeci Si cinci, cum nu poli atinge
niciodatd ziua de mdine: mereu e tn fala ta, iar tu trdieSti
mereu tntr-un prezent mai mult sau mai pulin extins,
Adrian Lesenciuc
intr-un qcum ce-li aruncd tn fala ochilor cadrulparbrizului, schimbarea continud de perspectivd Silimitarea orizontului. Nu poli decdt sd accepli sd scrii,uneori sd priveSti parbrizul Si nu prin parbriz Si sd nastimereu alte vieli fn locul celei care-Si gdtuie trdirea. yiala
lui e crepusculard. Iluminat e doar traseul cu punctele
obligatorii de trecere: doudzeci qi noud de mii doub sute
Saptezeci gi patru, doudzeci qi noud de mii dou5 sutegaptezeci gi trei. Iar intre luminile difuze acestor bornecare fluctueazd, se deschid frontierele mereu necunoscu-tului sens frrd semnificat. Cuvintele insele lasd goluri, pe
care le acoperd perceptia celui ce reface traseul, desprepropria lui moarte. Dar in afard de drumul aeesta,
crepusculul spafiului s[u care se deschide se inchide prinsine. Iar necunoscutul care il macind in propriul siu spafiunu e niciodatd exterior inchiderii din adverbul acasd.Doarpe spaJiul sdu se incheagd traseul zilelor sale; qi chiarplecat fiind, drumul se desfbgoard mereu.ca extensie a
adverbului atoatecuprinzdtor. Amai frcut un pas, doudzecigi noud de mii doui sute gaptezeci qi doi, dar e un pas
paradoxal al depdrtdrli care-l menfine mereu aproape de
casd, induntrul extensiei acestei desfbgurdri. O rescriere a
paradoxului lui Zenon, din perspectiva lintei spre care se
indreapt[ sdgeata lansatd din arc. Ceva ce nu intdlnisedecdt la Borges: un timp incremenit, echivalent unuispa{iu incremenit, deruldndu-qi scurgerea printr-o anemiea sistemului, printr-o paralizie perpetud.
10
Moartea noqstrd cea de toate zilele
Nu puteam si adorm. O noapte grea bitea in
fereastra rbvSgitd o lunb sffiqiatb de nori. O lund strivitb de
coltul ferestrei. Am incercat toatd seara sd citesc, dar nimic
nu se lega. O apdsare in suflet, o greutate mai densd ca
noaptea firav mdrginitd de apchiile lunii. Cerul mansardei
e intotdeaunamai aproape. Md mutasem de curdnd' $i-mipldceau nopfile senine pierdute cu g6ndul dincolo de
crestele pe care le ghiceam dupd luminile slabe de la
poale. Dar in acea seard, orice ag fi fbcut, somnul nu se
prindea de mine. Nimic nu puteam face cum trebuie. Md
intorsesem de citeva zile de acasd. $i simfeam cd m-am
rupt definitiv. Totul mi se pbruse straniu, curtea mai mic6,
pddurea mai aproape, qi rdul... Rdul acela in care md
scdldasem de atdtea ori era prea ftrav, putea fi trecut in
pantofi. M-am simJit prima datdbdttdn 9i strdin. Atunci mirupsesem de tot, deqi nu mai fusesem de qapte ani pe
acas6. Tata m-a strdns in brale gi a pldns. $i mi-a spus cd
i-e r[u. Cd n-o mai duce mult. $i-n ochii lui, lumina
revederii noastre pdrea sd p[leascd de o ceatb strdind. Dar
simfeam o liniqte addncl, un go1 imens deschizdndu-se in
mine. N-ag mai fi putut face nimic, nimic sb innod, zi cu
zi, qapte ani de bejenie. $apte ani dup[ care puiul infdrcat
prematur se intoarce gi-gi gdseqte in vechiul lui teritoriu
pdrinfii cu rostul loq care niciodatd parcdn-ar fi fost qi al
lui. Tata era bAntuit de o stea ce cdzuse in vis, venind
dinspre risdrit, chiar peste acareturi, ddr6mdndu-le. $i el,
in deznddejdea agoniselii pierdute, se prinsese de ea,
inaintdnd sub pdmdnturi. $i dupd ce-mi povestise, m-a
11
Adrian Lesenciuc
prins de mdnd, m-a b[tut ugor peste antebraf, dezvdluin-du-mi temerea: Vasilicd, md duc. Ne-am luat cu altele qi
iatd-md,la cdteva zile dup6, rupt de tot, intr-o mansardd culuna turtitd de geam, incerc6nd sd dorm. O apdsare de
plumb in vene gi o minte treazd pi chinuitd. M[ ridicasemin capul oaselor. Luna dispdruse qi de collul ferestrei se
prinsese o c6rpd de nor intunecat. A inceput sd ploud gi
stropii mari cddeau sacadat pe acoperi$. S-a dus tata,
mi-am zis, qi-am adormit imediat.
in toamna asta toate par ca atunci. $i acum ploaiacade sacadat. Rdpditul picurilor i-l aud ca atunci, cdndpdtrundea addnc, prin acoperiqul fostei mele mansarde.
Douizeci pi noud de mii doud sute gaptezeci qi unu,doudzeci qi noud de mii doud sute gaptezeci, doubzeci gi
noui de mii doud sute qaizeci qi nou6, doudzeci qi noud de
mii doud sute gaizeci gi opt. Ploud de mai bine de o luni gi
m[ gdndesc cum a plecat tata. ingrijorat doar de steaua
aceea de la rdsdrit. $i bucuros ci m-a mai putut vedea. Michemase la el, dupd gapte ani. $i-mi pdrea strdin. in acea
sear6, tata murise. inainte intrebase de toJi gi ceruse
insistent sd se tragd perdeaua peste luna plind care iibAntuise noaptea. Am simtit clipa aceea a plecdrii lui. AmsimJit toati pregdtirea de plecare, qi md apdsase atuncidespi(irea de trup. Am spus-o, dar toatd lumea mi-acontrazis presupusele fabulafii. Tata aplecat, cu steaua lui,in pdmdnt. Cu pielea fefei trasd gi galbend, ca o frunzdtdrzie de toamnd. $i md bdntuia, dupd inmormdntare,trupul acela inert, supus transformirilor. $i md bdntuia
t2
Moartea noastrd cea de toate zilele
apdsarea pdm6ntului, gi treceam odatd cu el vdmile
vbzduhului. $i acum, ploaia care n-a incetata de zile bune,
imi scormoneqte gdndurile. Doubzeci gi noud de mii o sutinoudzeci gi qapte, doudzeci qi noud de mii o sutd noudzeci
qi gase, douizeci gi nou[ de mii o sutl noudzeci gi cinci,
doudzeci qi noud de mii o sutd noudzeci qi patru, doudzeci
gi noud de mii o sutd nou[zeci gi trei... Am adormit ugor qi
am visat perechea mea de pantofi de sport, pe care iiabandonasem, aproape nefolosifi, dupd accident. I-am
visat cu pielea uzatd qi roas5, plini de pbmdnt umed,
descusuti. Iar cineva imi spune, sau imi spuneam singur,
cd nu se mai poate face nimic, cum nu se mai poate face
nimic pentru tata. Pielea devine pimAnt. M-am trezit
uqurat, ca qi cum marele mister fusese dezvdluit. Ca qi cum
norii grei n-ar mai strivi fereastra, ca gi cum doar pdmAntul
inmuiat de ploaie gi-ar intinde, pentru iernile viitoare,
pieile vechi intre garduri.
l3
Tocmai se sfdrgise vara aceea frumoasd; incd aveam
proaspdt5-n minte aroma pajigtilor montane, incd
rememoram fognetele tufiqurilor dupd nuanlele stdrilor
mele din acea vard, de la bucuriile confuze la nelinigtile
fugare. Mestecenii imi jalonau echilibrul, pddurea imiumplea sufletul. A fost ultima vard cdnd bucuria copildrieimi-a fost redatd intactd. La sffirgitul lunii august, Daniel a
plecat in Spania. $i doar mestecenii, pajigtea, grddina md
scoteau din confuzia clipelor acelora. Fusesem prieteni de
aproape doi ani qi niciodat[ nu m-am gdndit cd ar putea sd
plece pur gi simplu. L-amrefuzat de la inceput in ideea de
a merge impreund; l-amrefuzat frrd sd-l descurajez, insd.
Am rdmas jumitate de zi intinsd pe pajipte, inundatd de
ndvala de fire de iarbd, de zumzete qi de cerul pdtat, gata
sd md striveascd. Am retrdit doar cinci minute clipele
noastre intense (inima imi tresdrea, fala mi se umpluse de
pl6ns, tdmplele imi mdcneau qi o durere afundd imiimpingea din interior un pumn de nervi incolicifi pe gdt).
Prin sughifuri amridicat privirea spre cer, am cobordt-o pe
t4
Moartea noastrd cea de toate zilele
o gopdrli care se oprise al6turi. Parcd uitasem de ce sunt
supdratd, doar furia m[ rodea gi-mi impingea mdna in
iarbd, s-o rup $i s-o strivesc. Gdndurile confuze m-au
dobordt - sd fi fost moartea unei iluzil? Ce mare tragedie?
Era prea trist sd mai gdndesc in doi, dar nici gustul acela
silciu al lumii de neinchipuit inafara lui nu md strivea
suficient. Mai tragic era cd incercam sd exagerez trdirile.
Eram plind de viaJd Si ziua aceea avea gustul unei pastile
amdrui, pe care nu voiam s-o inghit. Prea exageram cu
mine insdmi gi cu Daniel; firele de iarbd mdrgineau
orizontul, legXnarea lor in vdnt zgdria cerul, pe alocuri
senin. M-am trezit cu un go1 in suflet gi am inceput sd-l
incarc cu pddurea, cu mestecenii, cu iarba g6dilAnd burta
cerului. Cred cd atunci incetasem s[-mi mai justific
pierderea; de cdte ori m-am mai int0lnit cu Daniel,
tristeJea pierderii (da' ce-i zic eu pierdere, a plecat cu
contract pe $ase luni, poate s6-l mai prelungeasci incd
gase, dar se va intoarce, nu?) se consumase. Eu eram din
ce in ce mai degajatd, el din ce in ce mai stresat, ne certam
din pricina furiei la gdndul cI va pleca. Oare-l iubeam? Nu
mi-am dat seama, dar inima mi se umpluse de harul
naturii. Doar ruptura de oameni m5 tulbura. Odatd cu
Daniel p\eca, frcdndu-mi cu mdna, intreaga lume. Tofi
treceau pe l6ngd mine, privindu-m6 rdtdcili. Vdile qi
dealurile se umpleau de oameni alunecdnd in orizont. O
lume absent[ pi eu nereugind sd md agd! de nimeni insingurdtatea acelor clipe. Dar md umpleam mereu de
verde. Tresiream in singuritate ca-n inima unui copil ftrd
l5