S T E N O G R A M A din 8 februarie 2010 S U M A R · titlu ,,Scutul antirachetă în România sau...

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 8 februarie 2010

S U M A R

1. Declaraţii politice prezentate de doamna şi domnii senatori: - Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca

subiect situaţia angajaţilor de la Bechtel; - Gavril Mîrza (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu

,,Judeţul Suceava sub tirania dictaturii portocalii”; - Sorin Fodoreanu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu

,,Parteneriatul public-privat – principala sursă de dezvoltare economică dintr-un stat capitalist”;

- Laurenţiu Florian Coca (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Apărarea drepturilor sociale ale românilor în anul 2010”;

- Cornel Popa (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Cum pierde judeţul Bihor bani şi, odată cu Bihorul, şi România”;

- Grupul parlamentar al PD-L – declaraţie politică prezentată de domnul senator Constantin Dumitru, având ca titlu ,,Reforma propusă de Guvernul Boc sub auspicii bune”;

- Florin Constantinescu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Aranjamentele dintre putere şi FMI trebuie interzise prin lege”;

- Emilian-Valentin Frâncu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,România şi scutul antirachetă”;

- Gabriel Mutu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Scutul antirachetă sau despre dovada maturităţii politice”;

9

- 2 -

- Adrian Ţuţuianu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Vlădescu – Bittman – Gheorghe, un trio de doi bani!”;

- Liviu-Titus Paşca (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,România, între promisiuni ipocrite de modernizare şi pensii de 300 de lei”;

- Ovidiu Marian (PD-L) – declaraţie politică având ca subiect testarea vaccinului „Cantgrip” pe copii din Timişoara şi Arad;

- Nicolae Robu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Să nu ne jucăm cu învăţământul!”;

- Mihaela Popa (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Reforma învăţământului preuniversitar, o condiţie necesară pentru combaterea abandonului şcolar”;

- Vasile Pintilie (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Evaziunea fiscală la îndemâna oricui”;

- Gheorghe Bîrlea (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Vasile Paraschiv – victimă a formalismului juridic” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Marius-Gerard Necula (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Pensiile nu pot «îngheţa» în 2010” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Alexandru Mocanu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Părerea mea despre deontologia jurnalistului” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Ioan Sbîrciu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Salvaţi cinematografele din România!” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Iulian Urban (PD-L) – declaraţie politică referitoare la dezbaterea în Parlament a iniţiativei legislative care reglementează falimentul personal (declaraţie politică neprezentată în plen);

- 3 -

- Dumitru Oprea (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu „PSD şi democratizarea prin DNA” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Petru Başa (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Siguranţa pe internet” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Gheorghe David (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Argumente în favoarea susţinerii educaţiei artistice” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Sorin-Constantin Lazăr (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,O decizie care nu a rezolvat nimic” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Şerban Constantin Valeca (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Guvernul «taxă»” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Alexandru Cordoş (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Scutul antirachetă în România sau «Războiul din Troia modernă şi mirmidonii lui Ahile»” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Gheorghe-Pavel Bălan (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Un cutremur social ameninţă liniştea populaţiei: noua lege a pensiilor” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Paul Ichim (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Realităţile istoriei contemporane româneşti şi consecinţele lor” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Sorin-Serioja Chivu (Grupul parlamentar mixt) – declaraţie politică având ca titlu ,,Moartea în doze de aparentă fericire” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Sorin-Serioja Chivu (Grupul parlamentar mixt) – declaraţie

- 4 -

politică având ca titlu ,,«Interesul naţional» – politica omniprezentului” (declaraţie politică neprezentată în plen).

2. Domnul senator Mircea-Dan Geoană, preşedintele de şedinţă, anunţă prezenţa în sala plenului Senatului a delegaţiei Comisiei pentru politică externă şi integrare europeană a Parlamentului Republicii Moldova.

39

3. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 96 4. Aprobarea trecerii domnului senator Tiberiu-Aurelian Prodan

la Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală în locul domnului senator Gheorghe David.

94

5. Aprobarea trecerii doamnei senator Minerva Boitan la Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială, în locul domnului senator Vasile Nedelcu. Doamna senator Minerva Boitan este desemnată vicepreşedinte al comisiei.

95

6. Prezentarea componenţei şi a conducerii Grupului parlamentar mixt.

96

7. Aprobarea dezbaterii în procedură de urgenţă a următoarelor iniţiative legislative: - Proiectul de lege – Legea responsabilităţii fiscal-bugetare; (L17/2010) - Propunerea legislativă pentru completarea art. 62 din Legea

nr. 46/2008 privind Codul Silvic; (L20/2010) - Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 106/2008

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenurilor necesare lucrărilor miniere pentru exploatarea zăcămintelor de lignit; (L69/2010)

- Propunerea legislativă – Legea responsabilităţii fiscal-bugetare .(L81/2010)

97-106 şi

107

8. Aprobarea retragerii din dezbaterea Senatului, la solicitarea iniţiatorilor, a următoarelor iniţiative legislative:

106

- 5 -

- Propunerea legislativă privind Camerele de comerţ şi industrie din România; (L573/2009)

- Propunerea legislativă pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare. (L61/2010)

9. Aprobarea transmiterii Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, a Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001. (B461/2009)

107

10. Aprobarea retrimiterii la Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului a Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările şi completările ulterioare. (L432/2009)

108

11. Dezbaterea şi respingerea Propunerii pentru modificarea Legii Arhivelor Naţionale nr.16/1996. (L580/2009)

110

12. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350 din 06/07/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. (L600/2009)

113

13. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. (L599/2009)

116

14. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. (L613/2009)

121

15. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale

126

- 6 -

pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii. (L135/2009) (Votul final se va relua într-o şedinţă viitoare.)

16. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2009 privind desfiinţarea Cancelariei Primului-Ministru şi stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului. (L131/2009) (Votul final se va relua într-o şedinţă viitoare.)

128

17. Adoptarea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2008 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi pentru înfiinţarea Fundaţiei „Colegiul Naţional de Afaceri Interne”. (L71/2009)

129

18. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2008 privind modificarea art. III alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Şişeşti". (L461/2008) (Reexaminare la solicitarea Preşedintelui României) (Votul final se va relua într-o şedinţă viitoare.)

130

19. Adoptarea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea alin. (1) şi (2) ale art. 8 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată. (L681/2009)

131

20. Respingerea Propunerii legislative pentru modificarea Legii minelor nr. 85/2003. (L577/2009)

132

- 7 -

21. Adoptarea Propunerii legislative privind completarea şi modificarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. (L578/2009)

132

22. Respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului. (L581/2009)

133

23. Respingerea Propunerii legislative privind modificarea şi completarea Legii nr. 211/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2006 privind Inspecţia Socială. (L587/2009)

134

24. Respingerea Propunerii legislative pentru modificarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 şi abrogarea art. II din Legea nr. 261/2008. (L574/2009)

134

25. Respingerea Propunerii legislative privind promovarea producerii de energie din surse regenerabile şi pentru încurajarea economisirii resurselor energetice. (L617/2009)

135

26. Respingerea Propunerii legislative pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată în Monitorul Oficial nr. 200 din 23 martie 2007, cu modificările şi completările ulterioare. (L591/2009)

135

27. Întrebări şi interpelări adresate Guvernului de către doamnele şi domnii senatori: Dorel Jurcan, Doina Silistru, Emilian-Valentin Frâncu, Dumitru Oprea, Petru Başa, Gheorghe David, Vasile Pintilie, Cezar-Mircea Măgureanu, Mihaela Popa, Laurenţiu-Florian

136

- 8 -

Coca, Mario-Ovidiu Oprea, Adrian Ţuţuianu, Gheoghe Marcu, Valer Marian, Alexandru Cordoş, Liviu-Titus Paşca. Din partea Guvernului a răspuns: domnul Anton Marin – secretar de stat în Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

S T E N O G R A M A

- 9 -

şedinţei Senatului din 8 februarie 2010

Şedinţa a început la ora 15.35.

Lucrările au fost conduse de domnul senator Teodor-Viorel

Meleşcanu, vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnul senator

Gheorghe David şi doamna senator Doina Silistru, secretari ai

Senatului.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Aş ruga colegii, care se uită la televizor în acest moment pe

circuitul intern, să poftească în sală, să putem începe declaraţiile

politice.

De la Grupul parlamentar al UDMR sau Grupul parlamentar al

PNL există colegi care s-au înscris pentru declaraţii politice şi sunt

prezenţi?

Domnule senator Nicoară, v-ar deranja dacă v-aş invita la

cuvânt să dăm o notă de seriozitate, să arătăm că există măcar un

grup politic în acest Senat, care funcţionează?

Domnul Marius-Petre Nicoară:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se referă la situaţia angajaţilor de la

Bechtel. Este deja bine cunoscută situaţia autostrăzii Transilvania,

cu întârzierile şi problemele de construcţie. Lipsa banilor duce acum

criza autorităţii la alt nivel, acela al disponibilizărilor.

- 10 -

Compania americană Bechtel a anunţat că va concedia în luna

martie aproape 2 000 de oameni, fapt ce va creşte simţitor rata

şomajului în judeţul Cluj. Aşa cum precizam şi cu altă ocazie, ştiu

că nu este de datoria Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii

să intervină în politica de personal a companiei care construieşte

autostrada, dar cred că nu este normal să fie doar spectatorul

episodului cu concedierile colective. Motivaţia reprezentanţilor

Bechtel a fost datoria mare acumulată de Compania Naţională de

Autostrăzi şi Drumuri Naţionale către dânşii, ceea ce îi pune în

imposibilitatea de a-şi mai plăti angajaţii. Eu vin şi întreb. Ce soluţii

s-au găsit pentru această situaţie? Chiar nu îi încălzeşte, pe clujeni,

faptul că ministrul Berceanu ridică din umeri. Nu acesta este scopul

pentru care se află Domnia Sa acolo. Scuzele sunt bune pentru alţii.

Ministrul este un manager care trebuie să găsească soluţii. Sau chiar

ne-am dat peste cap, odată cu această criză, în aşa fel încât să nu

gândim şi să nu ne facem datoria?

Suntem parcă într-o situaţie fără ieşire, dar credeţi-mă este

impresia pe care vor guvernanţii să o avem, că nu au ce face. Nu de

asta sunt acolo şi nu de scuze avem noi nevoie.

Vă rog să nu-mi luaţi în nume de rău decizia de a nu mai

crede nimic din ceea ce mi se comunică din partea Guvernului. Nu

spun asta pentru că reprezint un partid de opoziţie, ci pentru că de

prea multe ori am primit dovada faptului că nu se caută cu adevărat

soluţii.

De ce atunci când se ajunge la o discuţie cu reprezentanţi ai

mediului de afaceri se găsesc soluţii? De ce au succes parteneriatele

- 11 -

public-private, dar totuşi ocolim cu bună ştiinţă această procedură.

Îmi spun specialişti în domeniu că şi problemele drumurilor

româneşti au soluţii, dar trebuie să avem voinţă. La acest capitol

constat că stăm mai prost. Aş vrea să înţelegeţi că indignarea mea

reprezintă de fapt un mesaj din partea clujenilor care vor fi

disponibilizaţi şi din partea clujenilor în general, cei care se simt

minţiţi şi înşelaţi în legătură cu salariile care au scăzut, în legătură

cu pensiile care parcă sunt în ceaţă şi lista e foarte lungă.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, domnule senator.

Invit la microfon pe domnul Gavril Mîrza din partea Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC .

Microfonul central, vă rog.

Domnul Gavril Mîrza:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică are în vedere modul ilegal şi abuziv în

care s-au repartizat fondurile de echilibrare a bugetelor locale în

judeţul Suceava şi se intitulează „Judeţul Suceava sub tirania

dictaturii portocalii”.


Stimaţi colegi,

De când Partidul Democrat Liberal, prin Gheorghe Flutur, a

preluat conducerea consiliului judeţean, în Suceava s-a declanşat o

adevărată prigoană împotriva primarilor, care au altă coloratură

politică decât cea portocalie. Pe tot parcursul anilor 2008-2009,

- 12 -

repartizarea bugetară s-a făcut pe criterii discreţionare, exclusiv

politice, comunităţi întregi având de suferit din cauza faptului că au

alte convingeri politice, în afară de cea democrat-liberală.

Profitând de faptul că Partidul Democrat Liberal deţine

majoritatea în consiliul judeţean, s-a instaurat la această instituţie o

adevărată practică a “creionului bont”, prin care taie sau alocă

fonduri, după bunul plac, singurul criteriu fiind cel al rezultatelor

din alegeri.

De nenumărate ori, împreună cu colegi parlamentari şi

consilieri judeţeni, am luat atitudine împotriva acestor practici, însă

demersurile noastre nu au avut niciun rezultat.

Ceea ce s-a petrecut în şedinţa Consiliului Judeţean Suceava

din data de 3 februarie a.c. depăşeşte orice limită a bunului-simţ şi

sfidează orice normă legală, etică şi morală, orice normă a

democraţiei.

Vă rog să-mi permiteţi să aduc câteva argumente pentru

susţinerea acestei afirmaţii, a celor menţionate mai sus.

Proiectul de hotărâre prin care se repartizau fondurile nu a fost

cuprins nici în dispoziţia de convocare a şedinţei Consiliului Judeţean

Suceava nr. 20/29.01.2010 fiind introdus suplimentar numai cu

voturile consilierilor PD-L, iar materialele, ca atare, au fost distribuite

doar cu două ore înainte de începerea şedinţei ordinare.

Alocarea sumelor pe localităţi s-a făcut arbitrar, pe criterii

politice şi profund subiective, dezavantajând majoritatea localităţilor

conduse de primari care aparţin Partidului Social Democrat sau care

aparţin Partidului Naţional Liberal, care se confruntă cu mari

- 13 -

dificultăţi în asigurarea fondurilor pentru funcţionarea normală a

primăriilor, cofinanţarea proiectelor promovate sau aflate în derulare,

dar şi pentru achitarea restanţelor înregistrate la plată către diferiţi

furnizori şi prestatori de servicii, din 2009 şi din anii precedenţi.

Astfel, localităţi conduse de primari care aparţin Partidului

Social Democrat, cu rezultate mai bune în alegeri pentru candidatul

la Preşedinţie Mircea Geoană (15 la număr) au primit doar câte

17 000 lei, cele cu rezultate medii (9 la număr) au primit 27 000 lei,

iar celelalte câte 33 000 de lei, în timp ce localităţi conduse de

primari care aparţin PD-L au primit de 20-25 de ori mai mult.

În acest mod, preşedintele consiliului judeţean pedepseşte

locuitorii judeţului care nu au convingeri democrat-liberale. Iată şi

câteva exemple comparative din localităţi de aceeaşi mărime, dar cu

primari aparţinând unor partide diferite.

Localitatea Bălcăuţi, cu primar PSD, primeşte 50 000 lei, Vatra

Moldoviţei, cu primar PD-L primeşte 800 000 lei, deci de 16 ori mai

mult; localitatea Berchişeşti, cu primar PSD, primeşte 50 000 lei;

localitatea Moldoviţa, cu primar PD-L, primeşte 650 000 de lei;

localitatea Boroaia, cu primar PSD, primeşte 50 000 de lei; localitatea

Păltinoasa, cu primar PD-L, primeşte 620 000 de lei; localitatea

Dolheşti, cu primar PSD, primeşte 50 000 de lei; localitatea Mitocul

Dragomirnei, cu primar PD-L, primeşte 620 000 de lei; localitatea

Fântânele, cu primar PSD, primeşte 50 000 de lei; localitatea

Mănăstirea Humorului, cu primar PD-L, primeşte 570 000 de lei;

localitatea Forăşti, cu primar PSD, primeşte 50 000 de lei;

localitatea Botoşana, cu primar PD-L, primeşte 550 000 de lei;

- 14 -

localitatea Gălăneşti, cu primar PSD, primeşte 50 000 de lei;

localitatea Straja, cu primar PD-L, primeşte 550 000 de lei;

localitatea Grămeşti, cu primar PSD, primeşte 50 000 de lei;

localitatea Moara cu primar PD-L, primeşte 550 000 de lei;

localitatea Hânţeşti, cu primar PSD, primeşte 50 000 de lei;

localitatea Hârtop, cu primar PD-L, primeşte 373 000 de lei;

localitatea Ilişeşti, cu primar PSD, primeşte 50 000 de lei; localitatea

Izvoarele Sucevei, cu primar PD-L, primeşte 520 000 de lei;

localitatea Ipoteşti, cu primar PSD, primeşte 50 000 de lei; localitatea

Horodnic de Jos, cu primar PD-L, primeşte 520 000 de lei;

localitatea Voitinel, cu primar PSD, primeşte 50 000 de lei; localitatea

Brodina, cu primar PD-L, primeşte 500 000 de lei; localitatea

Horodnic de Sus, cu primar PSD, primeşte 80 000 de lei; localitatea

Capu Câmpului, cu primar PD-L, primeşte 500 000 de lei; localitatea

Muşeniţa, cu primar PSD, primeşte 80 000 de lei; localitatea

Pojorâta, cu primar PD-L, primeşte 470 000 de lei; localitatea

Suceviţa, cu primar PSD, primeşte 80 000 de lei; localitatea

Frumosu, cu primar PD-L, primeşte 470 000 de lei; localitatea Vadu

Moldovei, cu primar PSD, primeşte 80 000 de lei; localitatea Dorna

Candrenilor, cu primar PD-L, primeşte 457 000 de lei; localitatea

Valea Moldovei, cu primar PSD, primeşte 80 000 de lei; localitatea

Comăneşti, cu primar PD-L, primeşte 470 000 de lei; localitatea

Vereşti, cu primar PSD, primeşte 80 000 de lei; localitatea

Ciocăneşti, cu primar PD-L, primeşte 470 000 de lei.

- 15 -

Cifrele pe care vi le-am prezentat nu mai necesită niciun

comentariu pentru că vorbesc de la sine de o discrepanţă foarte

mare. Totuşi, voi adresa o întrebare în numele locuitorilor acestor

localităţi, care au avut şi vor avea de suferit de pe urma unor

asemenea practici samavolnice. Unde este dreptatea? Unde este

adevărul? Unde este respectul faţă de cetăţean?

Am sesizat deja instituţiile abilitate pentru a corecta această

mare nedreptate şi am dorit, stimaţi colegi, să vă prezint şi

dumneavoastră, cât şi întregii ţări, de la tribuna Parlamentului, ceea

ce se petrece în judeţul Suceava, judeţ în care populaţia este

recompensată sau pedepsită în raport de opţiunile politice.

Întreb totuşi: aceasta este o stare de normalitate?

Vă mulţumesc.



Invit la microfon pe domnul senator Sorin Fodoreanu, din

partea Grupului parlamentar al PD-L.


Domnul Sorin Fodoreanu:


Declaraţia mea politică, fără să fi avut vreo discuţie prealabilă

cu colegul nostru, domnul senator Nicoară, se referă exact la acelaşi

subiect, şi se intitulează „Parteneriatul public-privat –principala

sursă de dezvoltare economică dintr-un stat capitalist”.

- 16 -

Parteneriatul public-privat constituie premisa asigurării

coerenţei aplicării unor programe şi a transparenţei realizării lor.

În aceleaşi timp, parteneriatul contribuie implicit la întărirea

sistemului de guvernare şi de dezvoltare locală. Desigur,

parteneriatul public-privat poate constitui în anumite momente

economice critice una dintre principalele surse de dezvoltare

economică sau de menţinere a unui grad de dezvoltare constant, de

creare de locuri de muncă sau de menţinere a unei rate scăzute a

şomajului, de creare de resurse bugetare constante şi sigure atât la

bugetele locale, cât şi la cel central.

Ţinând cont de diversitatea formelor de colaborare dintre

autorităţile publice şi sectorul privat, se constată că în ţările

europene nu există şi nici nu se poate impune un sistem standard de

parteneriat, chiar dacă acesta se modelează în funcţie de două

obiective majore:

a) ocuparea forţei de muncă;

b) dezvoltarea locală în scopul asigurării coeziunii economice

şi sociale.

De aceea, fiecare ţară interesată din Comunitatea Europeană îşi

constituie cadrul legal general privind parteneriatul public-privat,

ţinând cont de specificul propriu şi de unele concluzii din dezbaterea

privind aplicarea dreptului comunitar în domeniu, desprinse din

Cartea verde privind parteneriatul public-privat şi dreptul comunitar

privind pieţele publice şi concesiunile Comisiei Europene.

Parteneriatele public-private „instituţionalizate” reprezintă o

colaborare intre parteneri din domeniul public şi cel privat care

- 17 -

înfiinţează o entitate cu capital mixt, având ca obiect de activitate

executarea contractelor de achiziţii publice sau a concesiunilor.

Contribuţia din partea sectorului privat al parteneriatului

public-privat constă, pe lângă participarea la capital sau la alte active,

şi în participarea activă la executarea sarcinilor atribuite entităţii cu

capital mixt şi/sau la administrarea entităţii cu capital mixt.

Orice parteneriat public-privat este privit din perspectiva a

două dimensiuni: dimensiunea politică şi dimensiunea operaţională.

Din punctul de vedere al dimensiunii politice, parteneriatul

public-privat este un proces care produce consecinţe asupra ţelurilor

comunităţii. Cu cât parteneriatul este mai complex, presupune un

capital de investiţie mai important, aranjamente instituţionale noi,

perturbări ale rutinei vieţii, cu atât este mai necesară fundamentarea

civică a procesului.

Din punctul de vedere al dimensiunii operaţionale, cooperarea

poate lua trei forme: iniţiativă privată în beneficiul public, iniţiativa

administraţiei pentru facilitarea sau încurajarea activităţii private în

interes public sau forma de joint-venture, dintre Guvern şi

administraţiile private fie ele firme private, ONG-uri sau alte

organizaţii non-profit.

Analiştii economici, mai ales cei europeni, care pun un mare

accent pe acest tip de parteneriat, au concluzionat că transferul

conceptelor manageriale din sectorul privat către cel public poate

diminua deficienţele economiei sectorului public. Sursa acestor

deficienţe derivă din faptul că persoanele care gestionează banii

publici nu-şi asumă niciun risc personal, nefiind banii lor, şi sunt

- 18 -

supuse unor anumite presiuni sau influenţe externe, multe dintre ele

de factură politică, administrativă sau chiar în interes personal.

Aceste influenţe pot diminua eficienţa alocării resurselor. Este

evident că resursele provin tot din sectorul privat, fie strict ale

indivizilor (toate impozitele şi taxele centrale sau locale aferente

veniturilor salariale sau de altă natură sau derivând din posesia unor

bunuri mobile sau imobile), fie ale companiilor (acestora

diminuându-le profitul şi resursele pentru investiţii).

Statele membre ale Uniunii Europene tratează cu mult interes

parteneriatul public-privat ca posibilitate de dezvoltare economică,

aplicându-l însă în mod diferenţiat şi în domenii de activitate

diverse, precum infrastructură, (drumuri publice, autostrăzi),

sănătate, educaţie, instituţii de detenţie, apă, energie, transporturi şi

telecomunicaţii etc.

Utilizarea sporită a parteneriatului public-privat poate fi

explicată prin factori diferiţi. În funcţie de constrângerile bugetare

cu care se confruntă statele membre ale Uniunii Europene,

proiectele parteneriatului public-privat corespund unei nevoi din ce

în ce mai evidente de finanţare privată a sectorului public. Acest

fapt reflectă, de asemenea, şi dorinţa de a beneficia mai mult de

cunoştinţele şi metodele de funcţionare ale sectorului privat, ca

parte a vieţii publice. Dezvoltarea parteneriatului public-privat se

încadrează în aceeaşi măsură şi în evoluţia mai largă de transfer al

rolului autorităţilor centrale şi locale în domeniul economic, de la

un rol de operator direct la un rol de organizator, de regulator şi de

- 19 -

controlor, lăsând din ce în ce mai mult rolul de management direct

al operaţiunilor economice în mâna privată.

De fapt, este evident că parteneriatul public-privat poate fi

lesne definit ca unul dintre mecanismele de bază ale unei societăţi

care doreşte să se dezvolte permanent, care să se apropie cel mai

mult de stabilitatea statului capitalist, realizată printr-o relaţie reală

şi corectă dintre cele două sectoare participante la viaţa economică

şi socială a statului: sectorul public şi sectorul privat.

El reprezintă cel mai evident relaţia de interdependenţă dintre

cele două sectoare. Sectorul public funcţionează pe baza bugetului

asigurat prin taxe şi alte diverse contribuţii materiale plătite de

sectorul privat, iar sectorul privat devine din ce în ce mai puternic şi

mai prosper în funcţie de cum este sprijinit de reglementări cât mai

simple, stabile, transparente puse la dispoziţie de sectorul public,

care, în mod logic, ar trebui să funcţioneze din ce în ce mai bine

dacă resursele puse la dispoziţia lui pentru perfecţionarea

activităţilor de reglementare şi control sunt mai mari.

Sectorul public asigură reguli, stabilitate şi, uneori, o

redistribuire de resurse pentru sectorul privat. Sectorul privat

asigură totdeauna resurse, model de management modern, stabilitate

socială, modele economice performante pentru sectorul public.

Printr-un parteneriat public-privat corect administrat printr-o

legislaţie coerentă şi clară, relaţia de interdependenţă dintre cele

două sectoare poate genera rezultate pozitive din punct de vedere

economic şi social pentru ambele sectoare.

- 20 -

Cu toate acestea, România timp de 20 de ani a avut numai

câteva încercări timide de a utiliza în dezvoltarea sa economică şi

socială acest mecanism atât de uzitat în multe state europene. Astfel,

Ordonanţa de urgenţă nr. 16/2002, împreună cu alte acte normative

secundare şi terţiare, emise în sprijinul aplicării sale, în loc să fie

aplicate pentru cât mai multe proiecte de parteneriate public-privat

şi totodată amendată în funcţie de experienţa acumulată în timp, a

fost abrogată prin emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 34/19.04.2006.

La data promovării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 34/19.04.2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie

publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a

contractelor de concesiune de servicii s-a renunţat la legislaţia în

vigoare privind „parteneriatul public-privat” şi totodată la noţiunea

de „parteneriat public-privat” a fost înlocuită cu alte două noţiuni, şi

anume de „concesiune de lucrări publice” şi „concesiune de

servicii”, prin intermediul cărora s-a dezvoltat un singur act

normativ privind achiziţiile publice şi concesiunile de lucrări şi

servicii, act normativ enunţat mai sus.

Acest demers legislativ, din punctul de vedere al parteneriatului

public-privat, deci Ordonanţa Guvernului nr. 34/2006, nu a condus

însă la rezultatele scontate privind dezvoltarea de proiecte majore

bazate pe parteneriatul public-privat, care să influenţeze pozitiv

dezvoltarea economică a României la modul general, dar nici

dezvoltarea economică a comunităţilor locale la modul special.

Acest fapt s-a datorat, în principal, următoarelor cauze:

- 21 -

Actele normative primare, secundare şi terţiare în domeniul

respectiv nu acoperă toate modalităţile de realizare a unui

parteneriat dintre o entitate publică şi una privată, ca dovadă

numărul foarte mic de concesiuni de lucrării şi servicii atât la nivel

central (stat), cât, mai ales la nivel local (primării, consilii judeţene).

Noţiunea de „concesiune” uzitată în conceperea şi încheierea

unui parteneriat public-privat determină unele reţineri, în special în

situaţia dezvoltării unor proiecte bazate pe finanţare privată, pe

operare din partea partenerului public sau datorită posibilităţii

influenţei politice, active la un moment dat, asupra hotărârilor luate

de partenerul public în cadrul derulării proiectului.

Legislaţia actuală nu asigură un cadru concret şi transparent în

ceea ce priveşte gestionarea riscurilor pe perioada de derulare a

proiectului.

În actualul context, de criză economico-financiară la nivel

global, în care toate ţările membre UE se află într-o reală competiţie

pentru atragerea finanţării disponibile pe piaţă şi când trebuie să

acordăm o atenţie deosebită investiţiilor care nu determină efecte

asupra deficitului bugetar şi a datoriei publice a statului, este foarte

importantă o dinamizare a procesului de atragere a investiţiilor

private în proiecte de interes public de anvergură la nivel naţional şi

foarte importante la nivel local.

În timp ce cooperarea dintre sectorul public şi cel privat poate

oferi mari beneficii economice, permiţând realizarea unui proiect la

cel mai bun raport calitate-preţ, protejând în acelaşi timp, obiectivele

de interes public, recurgerea la parteneriate public-privat nu poate fi

- 22 -

prezentată, cu toate acestea, ca un panaceu pentru sectorul public care

se confruntă cu constrângeri bugetare. De altfel, finanţarea privată a

unor proiecte în parteneriat public-privat nu trebuie să influenţeze în

niciun fel bugetele centrale şi locale. În acest sens, Eurostat, Oficiul

de Statistică al Comunităţilor Europene, a luat în 11 februarie 2004

(a se vedea Comunicatul de presă al STAT/04/18) o decizie cu

privire la tratamentul contabil în conturile naţionale, a contractelor

de achiziţii realizate de unităţile administraţiei publice, în

parteneriate cu unităţi private. Decizia precizează impactul asupra

deficitului public / excedent şi a datoriei. Eurostat recomandă ca

activele implicate într-un parteneriat public-privat să fie clasificate

ca non-active guvernamentale şi prin urmare, nu sunt înregistrate în

balanţa de Guvern, în cazul în care două condiţii sunt îndeplinite:

partenerul privat suportă riscul de construcţie şi partenerul privat

suportă cel puţin unul dintre următoarele riscuri, disponibilitatea sau

riscuri legate de cerere.

În acest context, din care rezultă faptul că legislaţia în

domeniul concesiunilor este incompletă şi neclară, acest lucru

obstrucţionând derularea în cele mai bune condiţii a proiectelor de

parteneriat public-privat, începând cu anul 2006, când a intrat în

vigoare noul cadru legislativ şi observând că la nivelul instituţiilor

centrale ale statului există deja structuri organizate privind

urmărirea şi coordonarea proiectelor de parteneriat public-privat şi

identificând totodată un interes real al diferitelor autorităţi publice

din România de a iniţia proiecte de concesiune de lucrări publice şi

servicii în contextul actual, considerăm oportună iniţierea unui act

- 23 -

normativ cu putere de lege prin care să se stabilească un cadru real,

concret, simplu, şi transparent de promovare şi derulare a

proiectelor în parteneriat public-privat în România.

Acest act normativ intenţionează să implementeze şi în

România un mecanism contractual utilizat pe scară largă în statele

cu o economie de piaţă dezvoltată. Parteneriatul public-privat este o

metodă de dezvoltare a infrastructurilor şi de modernizare a

serviciilor, pe baza unui parteneriat între sectorul public şi cel

privat. Interesul de a forma astfel de parteneriate rezidă din

abilitatea de a mobiliza un capital mai mare decât cel înscris în

bugetele autorităţilor publice şi de a utiliza experienţa investitorilor

privaţi pentru a gestiona cheltuielile proiectului într-o manieră mai

eficientă. Autorităţile publice implică investitori privaţi în astfel de

proiecte, rămânând în continuare responsabile în privinţa aspectelor

de interes public şi asigurând, în acelaşi timp, un anumit nivel al

serviciilor publice. Pe scurt, prin acest act normativ parteneriatul

public-privat va permite autorităţilor publice să asigure servicii

moderne şi eficiente şi să furnizeze o plus-valoare pentru

contribuabili.

De asemenea, actul normativ propus este elaborat ţinând cont de

normele şi principiile care decurg din Tratatul Comisiei Europene,

îndeosebi în ceea ce priveşte libertatea de stabilire şi libertatea de a

presta servicii (articolele 43 şi 49 din Tratatul CE). Aceste principii

includ principiile transparenţei, egalităţii de tratament, proporţionalităţii

şi a recunoaşterii reciproce. În plus, s-a ţinut cont şi de cazurile

reglementate de Directivele privind coordonarea procedurilor de

- 24 -

atribuire a contractelor de achiziţii publice (95/50/CEE, 93/36/CEE,

93/37/CEE, 93/38/CEE, 2004/17/CE).

În principal, actul normativ propus are în vedere reglementarea

următoarelor deziderate principale:

- Durata relativ lungă a relaţiei, care să implice cooperarea

dintre partenerul public şi partenerul privat, pe diferite aspecte ale

unui proiect de realizat;

- Modul de finanţare a proiectului, asigurat în parte de către

sectorul privat, uneori prin intermediul unor aranjamente complexe

între diferitele părţi interesate. Finanţarea publică, uneori foarte

importantă, poate fi adăugată la finanţarea privată;

- Rolul important al operatorului economic, care participă la

diferite etape ale proiectului (proiectare, implementare, punerea în

aplicare, finanţare). Partenerul public se concentrează în principal

pe definirea obiectivelor în materie de interes public, calitatea

serviciilor oferite, de stabilire a preţurilor, şi asigură punerea în

aplicare a acestor obiective.

- Repartizarea riscurilor intre partenerul public şi partenerul

privat, asupra căruia sunt transferate riscurile altfel suportate de

către sectorul public. Parteneriatul public-privat nu implică neapărat

faptul că partenerul privat îşi asumă toate riscurile sau cea mai mare

parte a riscurilor asociate cu tranzacţia. Alocarea precisă a riscurilor

se face de la caz la caz, în funcţie de capacitatea părţilor implicate

de a le evalua, monitoriza şi gestiona;

- Înfiinţarea în cadrul Ministerului Finanţelor Publice a unei

Unităţi Centrale pentru Coordonarea Activităţii de Tip Parteneriat

- 25 -

Public-Privat (UCCPPP), precum şi, după caz, în cadrul unor

autorităţi centrale sau locale, a unor servicii specializate de

coordonare a implementării proiectelor de parteneriat public-privat;

- Reglementarea în ceea ce priveşte neinfluenţarea în cazul

finanţării private a unor proiecte de parteneriat public-privat a

bugetelor centrale şi locale.

În încheiere, faţă de cele susţinute în declaraţia mea politică,

consider că această reglementare rapidă în acest domeniu este o

datorie a noastră, a parlamentarilor, motiv pentru care, personal,

împreună cu alţi colegi senatori şi deputaţi, am depus o iniţiativă

legislativă pe care vă rog să o aveţi în atenţia dumneavoastră în

viitor pentru amendarea sa şi pentru o finalizare cât mai rapidă. Vă

mulţumesc.


Mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC,

îl invit la microfon pe domnul senator Laurenţiu Florian Coca. Se

pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator

Cornel Popa.

Mulţumesc.


Domnul Laurenţiu Florian Coca:

Bună ziua!

Declaraţia mea politică se intitulează „Apărarea drepturilor

sociale ale românilor în anul 2010”.

- 26 -

Anul 2009 a fost pentru noi, românii, un an atipic: a început şi

s-a sfârşit cu temerea românilor privind pierderea locurilor de

muncă, cu scăderea salariilor, cu emoţia pensionarilor că nu-şi vor

primi la timp pensia. Pe ansamblu, anul 2009 a afectat negativ

puterea de cumpărare a marii majorităţi a populaţiei din ţara noastră.

Aceasta s-a datorat, în principal, crizei economice şi

incapacităţii Guvernului de a lua măsuri reale anticriză şi de a apăra

drepturile sociale ale românilor, drepturi câştigate cu greu în ultimii

10 ani.

Caracterul atipic al acestui an vine şi din suprapunerea unei

crize politice inutile peste criza economică şi guvernamentală.

Doamnelor şi domnilor senatori,

În anul 2010 sperăm să nu mai avem alte alegeri şi crize

politice, dar după cum simt toţi românii, nu scăpăm de criza

economică.

Din punct de vedere politic, s-ar putea să fie un an mai liniştit.

Probabil, nu va fi la fel de liniştit din punct de vedere social şi de

aceea, consider că ar trebui ca toate forţele politice, resursele umane

şi materiale să fie focalizate pe lucruri esenţiale pentru viaţa

românilor.

Am în vedere, aici, cel puţin două direcţii principale. Una este

elaborarea şi fundamentarea unor politici economico-financiare care

să ne scoată realmente din criză, să sprijine agenţii economici în acest

context dificil şi să ne dea o nouă perspectivă de dezvoltare durabilă.

Din păcate, în ciuda unor declaraţii optimiste, aşa cum am văzut din

recentele prezentări ale prim-ministrului, măsurile concrete pentru

- 27 -

crearea de noi locuri de muncă sau îmbunătăţirea mediului de afaceri

şi investiţional, care să dea un semnal clar de ieşire de sub zodia

crizelor lipsesc sau sunt amânate pentru mai târziu.

Cea de-a doua direcţie se referă la conducerea şi funcţionarea

instituţiilor publice pentru asigurarea drepturilor economice şi sociale

ale oamenilor într-o ţară democratică, europeană, pentru siguranţa şi

satisfacerea optimă a cerinţelor şi nevoilor cetăţeanului, aşa cum

acestea sunt prevăzute de Constituţia încă în vigoare şi de legile

statului român. Şi pe această direcţie, primele măsuri şi semnale

guvernamentale, mai ales cu privire la reducerea personalului bugetar

din învăţământ şi din administraţia publică, eliminarea unor statute

profesionale adoptate prin legi speciale sunt generatoare de îngrijorare

şi neîncredere, ceea ce nu este de natură a crea cadrul necesar pentru o

îmbunătăţire a activităţii din instituţiile publice.

Toate acestea se adună la nemulţumirea socială generală şi la

insatisfacţia pentru actul guvernamental, stare care se răsfrânge

asupra întregii clase politice.

Din păcate, activitatea politică, factorii guvernamentali şi

instituţionali, reprezentanţii societăţii civile, elitele intelectuale ale

ţării nu au reuşit, în cei 20 de ani care s-au scurs de la Revoluţia din

decembrie 1989, să răspundă la întrebarea „Ce vrea să fie România?”

După intrarea în NATO şi Uniunea Europeană, nu a mai avut

loc nicio dezbatere publică serioasă cu privire la direcţiile de

evoluţie a societăţii româneşti. Aşa se face că ne aflăm, în momentul

de faţă, în situaţia dinaintea unui recul în toate domeniile vieţii

sociale: economie, educaţie, sănătate, administraţie publică,

- 28 -

infrastructură şi servicii. Reformele privind statutul real de ţară a

Uniunii Europene bat pasul pe loc. Învăţământul este subfinanţat, în

spitale şi în ambulatoriu nu sunt medicamente, persoanele care

trăiesc din drepturi de asistenţă socială nu şi-au mai primit aceste

drepturi de 3-6 luni de zile, siguranţa cetăţeanului este tot mai

precară. Pe trenurile căilor ferate şi pe şoselele publice oamenii mor

pe capete din cauza accidentelor şi, în zilele de iarnă, din cauza

troienelor, a viscolului şi a îngheţului, justiţia se dovedeşte

neputincioasă în raport cu solicitările cetăţenilor şi cu valul de

corupţie şi infracţionalitate. În aceste condiţii, avem nevoie de un

Guvern nu care să se uite cum cade economia, nu care să taie salarii,

locuri de muncă şi pensii. Acestea se pot face şi fără să „fie asistate

politic şi profesional” de Guvern, de Fondul Monetar Internaţional

sau de Uniunea Europeană.

Ce nevoie avem de un Executiv care să declare lunar şi să ne

aducă la cunoştinţă prin mass-media, aşa cum au făcut succesivele

şi tot aceleaşi Guverne Boc, procentele cu care a mai scăzut

economia, veniturile la buget, cât a mai pierdut leul românesc şi cu

cât a mai scăzut puterea de cumpărare a pensiilor, cu cât au mai

crescut şomajul şi insecuritatea cetăţeanului?

Dimpotrivă, este foarte necesar un Executiv competent şi

credibil, care să mobilizeze toate resursele societăţii noastre pentru

găsirea căilor ieşirii din situaţia grea în care ne-a adus. Această

chestiune îi preocupă pe oameni în cel mai mare grad şi aşteaptă din

partea clasei politice, a instituţiilor sistemului nostru democratic,

inclusiv a Legislativului actual, răspunsuri concrete, practice, din

- 29 -

care să se vadă cum îşi canalizează eforturile şi viaţa către un nivel

mai bun. Ni se pare firească această aspiraţie şi este datoria noastră

să ne ridicăm la înălţimea aşteptărilor electoratului şi să-i dăm

satisfacţia corespunzătoare.

Stimaţi colegi,

Am dorit prin această scurtă declaraţie să ridic doar un colţ de

cuvertură de pe situaţia materială şi morală a momentului actual din

societatea românească, având dorinţa de a stimula o discuţie mai

amplă asupra proiectului România şi a celor mai importante şi

urgente soluţii de depăşire a crizei, care ne-a cuprins, proiect cu care

să ne prezentăm în faţa cetăţenilor noştri şi a lumii întregi.

Pe aceste direcţii eu voi solicita în continuare atenţia şi

contribuţia Guvernului şi a celorlalte instituţii care deţin puterea, în

acest moment, în statul român.

Mulţumesc.


Mulţumesc domnului senator Coca.

Îl invit la microfon pe domnul senator Cornel Popa. Se

pregăteşte domnul senator Dumitru Constantin.

Vă rog!

Domnul Cornel Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prezenta declaraţie mi-am intitulat-o „Cum pierde judeţul

Bihor bani şi, odată cu Bihorul, şi România”.

Stimaţi colegi,

- 30 -

Am citit ştirile locale din Oradea în aceste zile şi am aflat că

vecinii noştri maghiari deschid, la data de 1 martie, un loc de

agrement deosebit, „Aqua Palace”, un parc acvatic. Unde se

întâmplă asta? La Hajdúszoboszló, la doar câţiva kilometri de

Oradea şi de staţiunile noastre balneoclimaterice „Băile Felix” şi

„1 Mai”, îmbătrânite şi care, în curând, vor fi părăsite. De ce spun

asta? Pentru că bihorenii îşi petrec deja vacanţele şi sfârşitul de

săptămână în Ungaria, lăsând în staţiunile noastre doar pensionarii

veniţi cu bilete de tratament.

Am tras acest semnal de alarmă în multe rânduri. Stăm pe o

mină de aur, dar nu ştim să profităm de această mină de aur.

Investiţiile în zonă sunt insuficiente. Parteneriatul public-privat nu a

dat rezultatele pe care le-au avut vecinii noştri şi suntem astăzi în

situaţia de a privi peste graniţă cu admiraţie.

Dar nici măcar să luăm modelul acestora n-am reuşit. Există

agenţii de turism care fac abonamente bihorenilor pentru parcul

acvatic, rulează reclame pe posturile noastre de televiziune care ne

invită la ştrandul maghiar. Totul este gândit şi planificat, turismul

lor fiind înfloritor.

Noi participăm la târguri de turism internaţionale şi plătim

bani grei pe reclama unei Românii unde poţi alege destinaţii

deosebite, grozave, dar abandonate în braţele cui s-a nimerit.

Turismul este făcut după ureche şi în funcţie de gândurile şi ideile

unui primar, ale unui întreprinzător şi tot aşa. Nu există coordonare,

nu există planificare sau idee despre ce ar trebui să facem ca să

existăm ca ţară turistică.

- 31 -

Nu întâmplător mi-am numit declaraţia de astăzi „Cum pierde

bani judeţul Bihor?”. Asta simt de fiecare dată când constat că nu

s-a făcut niciun progres în acest domeniu, că cea mai mare staţiune

balneoclimaterică din România, Felixul, este doar o amintire a lunii

de miere petrecute aici de români pe vremea lui Ceauşescu, perioada

de glorie a acestor locuri.

Cum poate să privească indiferent Ministerul Dezvoltării

Regionale şi Turismului spre această bogăţie naturală care aşteaptă

să fie exploatată? De ce se mulţumeşte să ştie că hotelurile sunt

cumpărate de firme private sau date în locaţie de gestiune şi atât,

fără a se gândi măcar la un proiect împreună cu autorităţile locale.

Sunt indignat de această lipsă de implicare, de pasarea

problemelor şi de stilul perfect românesc de a nu avea iniţiative.

Vă asigur, stimaţi colegi, că nu numai Bihorul pierde aici, ci

statul român în ansamblu. Şi va continua să piardă până ne vom

trezi la realitate şi vom înţelege că trebuie să facem ceva, pentru că

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului nu există doar ca

decor în peisajul politic românesc. Vă mulţumesc.


Mulţumesc domnului senator de Bihor Cornel Popa pentru

declaraţia politică.

Îl invit la microfon pe domnul senator Dumitru Constantin, din

partea Grupul parlamentar al PD-L.

Vă rog, domnule senator. Microfonul central.

Domnul Constantin Dumitru:


- 32 -

Domnule preşedinte de şedinţă,


Declaraţia politică de astăzi a Grupului parlamentar al PD-L

din Senat se intitulează „Reforma propusă de Guvernul Boc sub

auspicii bune”.

Acţiunile întreprinse în ultima perioadă de Guvernul aflat sub

conducerea lui Emil Boc ne fac să privim cu mai multă încredere

spre viitor. Altfel spus, Programul de guvernare asumat de Executiv

la data învestirii de către Parlament începe să prindă contur şi să

producă realizări.

În condiţiile de criză, Guvernul Boc a acordat prioritate unei

politici privind securitatea socială. Un exemplu concret în acest sens

a fost adoptarea unor măsuri speciale privind acordarea şomajului

tehnic. Prin acest program, potrivit premierului, urmează să fie

salvate aproximativ 200 000 de locuri de muncă.

Politica guvernamentală prin care sunt susţinuţi salariaţii

angajaţi în cadrul unor firme care-şi întrerup temporar activitatea,

statul plătind asigurările sociale şi un cuantum de 75% din salariul

de bază, reprezintă o gură de oxigen pentru o serie de oameni ce

urmează a fi afectaţi de efectele crizei economice.

De asemenea, una din politicile de succes ale Guvernului Boc

este continuarea Programului „Rabla”. Efectele benefice pe care le

are acest program sunt evidente atât în ceea ce priveşte scăderea

nivelului de poluare, cât şi asupra firmelor producătoare de

autovehicule. Modificările impuse de noul Guvern sunt în măsură să

crească eficacitatea programului. Scopul de reducere a numărului de

- 33 -

autovehicule cu un grad mare de poluare se va diminua semnificativ,

întrucât Guvernul a admis ca pe viitor să poată fi primite mai multe

vouchere de către o singură persoană. Totodată, crearea unor

comitete interministeriale sub directa coordonare a prim-ministrului

reprezintă o modalitate concretă de punere sub supraveghere directă

a rezultatelor înregistrate de către Guvern. Astfel, Comitetul

interministerial pentru gestionarea fondurilor comunitare sau

Comitetul interministerial pentru combaterea evaziunii fiscale sunt

deja funcţionale şi au început să-şi arate efectele. Pe modelul acesta,

a fost creată, de curând, Comisia interinstituţională privind

monitorizarea îndeplinirii obiectivelor cuprinse în Mecanismul de

Cooperare şi Verificare.

Prin această decizie, s-a simplificat, practic, procesul de

monitorizare, proces care este realizat până în prezent de două

comisii. Astfel, a fost creată o premisă importantă pentru

îndeplinirea obiectivelor pe justiţie, pe care ţara noastră trebuie să le

îndeplinească faţă de Comisia Europeană, astfel încât raportul pe

justiţie să fie unul favorabil.

Totodată, noua formă pe care a îmbrăcat-o Programul „Prima

casă” va fi în măsură să aducă beneficii în economie, datorită

efectului său multiplicator.

Având în vedere faptul că acum au prioritate cererile pentru

construirea de noi locuinţe, măsura luată de Guvernul Boc va avea,

cu siguranţă, rezultate mai bune decât forma iniţială a programului.

- 34 -

În pofida efectelor crizei economice, trebuie spus că Guvernul

a reuşit să menţină cota unică de impozitare şi TVA la nivelul anilor

în care creşterea economică a fost semnificativă.

Totodată, faptul că nu au fost majorate contribuţiile pentru

asigurările sociale şi că se continuă măsura neimpozitării profitului

reinvestit, reprezintă o parte a Programului guvernamental, pe care

Executivul şi l-a asumat.

În aceste condiţii, sperăm ca programul de reformă asumat de

Cabinetul Emil Boc să continue cu procesul de modificare a

Constituţiei, organizării Parlamentului şi a principiilor instituţiei

prin palierul Executivului.

Aceste legi vor oferi românilor, pentru prima dată, la 20 de ani

de la Revoluţie, o speranţă că România va intra pe făgaşul normal,

devenind astfel un stat european în adevăratul sens al cuvântului.

Vă mulţumesc.


Îi mulţumesc domnului senator Dumitru Constantin pentru

declaraţia pe care a prezentat-o. Îl invit la microfon pe domnul

senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al

Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Emilian

Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveţi cuvântul, domnule senator, microfonul central.

Domnul Florin Constantinescu:


Am intitulat declaraţia mea politică sugestiv: „Aranjamentele

dintre putere şi FMI trebuie interzise prin lege”.

- 35 -


România va mai trece printr-o criză economică. Nu este o

ameninţare, ci o certitudine. 50,7% din participanţii la Forumul

Economic de la Davos au considerat că majorarea alarmantă a

datoriei publice a statelor va fi cauza principală a declanşării

următoarei crize economice.

România are în prezent o datorie publică de 29% din PIB, care

va creşte la 35% din PIB. În ultimii doi ani, datoria publică s-a

dublat. În aceste condiţii, oficialii FMI au venit în România,

nemaifiind interesaţi de traseul socio-economic al ţării, ci, mai

degrabă, de traseul politic şi de cum să-şi revadă banii cuantificat cu

riscul unor enorme probleme sociale şi financiare.

Economiştii avertizează faptul că mai multe state europene

riscă să intre în incapacitate de plată în următorii ani, în pofida

sprijinului primit de la FMI. Fondul Monetar Internaţional oferă un

sprijin financiar consistent ţărilor europene confruntate cu probleme

bugetare care, astfel, „cumpără timp”. Ţările care se confruntă cu

acest risc sunt: Ucraina, Letonia, România, Ungaria şi Grecia.

În anul 2009 reformele structurale ale României au fost

aproape egale cu zero. Cheltuielile cu salariile, cu bunurile şi

serviciile oferite angajaţilor statului, cu pensiile, cu protecţia

socială, cu subvenţiile şi contribuţia la bugetul Uniunii Europene au

fost egale cu veniturile din taxe şi impozite.

Guvernul a fost nevoit să se împrumute pentru a-şi achita

datoriile – 1,3% din PIB şi a efectua investiţii – 6,1% din PIB.

Stimaţi colegi,

- 36 -

În general, acordurile cu FMI au o proastă reputaţie din cauza

incidenţelor sale asupra standardului de viaţă, date de îngheţarea

salariilor, a pensiilor. FMI nu mai este interesat de reformele

structurale din România. În loc să facă presiuni pentru reformarea

sistemului public de pensii pentru privatizarea acestuia, oficialii

FMI par a fi dispuşi să supervizeze sacrificarea unor locuri de

muncă.

Acordul cu FMI a fost de la bun început o piatră de moară

agăţată de gâtul contribuabililor. Va fi în continuare aşa, iar oamenii

de rând vor simţi cu vârf şi îndesat parteneriatul strategic neortodox

pe care l-a făcut puterea cu FMI-ul.

Aceste parteneriate, aranjamente neortodoxe, ar trebui

interzise prin lege. Potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru

Ocuparea Forţei de Muncă, rata şomajului în anul 2009 a fost de

7,8% faţă de 7,5% în luna anterioară a lunii decembrie, numărul

total al şomerilor fiind de 709 383 de persoane.

Numărul şomerilor va creşte, salariile vor fi din ce în ce mai

mici în comparaţie cu preţurile, pe care le vom simţi din ce în ce

mai mari.

Nu am observat din partea actualei guvernări şi nici din partea

oficialilor FMI o grijă pentru cetăţeni. Există doar o nepăsare soră

cu incompetenţa.

FMI-ului nu-i pasă dacă românul are ce mânca a doua zi, dacă

are unde munci sau dacă are cu ce-şi plăti ratele. FMI-ul nu este nici

măcar interesat de modernizarea statului român, de reforma efectivă

a sistemului de pensii sau de o lege unică de salarizare echitabilă,

- 37 -

dar Guvernul ar trebui să fie interesat de toate aceste aspecte,

Guvernul ar trebui să informeze FMI-ul, iar, la rândul lor, oficialii

FMI să fie conştienţi şi de aspectele reformelor structurale.

Mulţumesc.

(Conducerea şedinţei a fost preluată de domnul senator

Mircea-Dan Geoană – preşedintele Senatului)

Domnul Mircea-Dan Geoană:


Îi ofer cuvântul domnului senator Emilian Frâncu, din partea

Grupului parlamentar al PNL. Se pregăteşte domnul senator Gabriel

Mutu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:


Dacă până acum, în declaraţiile mele politice, de obicei

prezentam aspecte negative din activitatea Guvernului şi probleme

în legătură cu judeţul Vâlcea, astăzi voi face o declaraţie politică

poate surprinzătoare. Îmi exprim, într-un fel, acordul pentru situaţia

nou-apărută prin decizia Statelor Unite ale Americii, de a asigura şi

României o protecţie prin acel program al scutului antirachetă, care

să acopere atât Polonia, Republica Cehă, cât şi România.

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi „România şi scutul

antirachetă”.

În luna septembrie a anului trecut, când Administraţia Obama

a renunţat oficial la scutul antirachetă din Polonia şi din Republica

Cehă, numeroşi comentatori anunţau, citez: „abandonarea Europei

de Est spre bucuria Federaţiei Ruse”. Se pare însă că preşedintele

- 38 -

american nu a renunţat la planuri, ci doar le-a modificat

semnificativ, condiţionând în continuare renunţarea la scutul

antirachetă. la dispariţia ameninţării iraniene şi nord-coreene.

România are numai de câştigat în urma acestei decizii. Dacă

vechiul proiect apăra doar o mică parte din nord-vestul ţării noastre,

noul plan include întregul teritoriu al României, ceea ce nu poate fi

decât o veste bună pentru siguranţa noastră din punct de vedere

militar. În acelaşi timp, dotarea tehnică ar urma să fie sporită

considerabil, România găzduind o parte din componentele acestui

scut care, în ansamblu, cuprinde radare de interceptare şi rachete

antirachetă amplasate la dimensiuni considerabile una de alta. Acest

lucru ar confirma imaginea României ca un membru de facto al

Alianţei Nord-Atlantice, întărind parteneriatul pe care ţara noastră îl

are cu Statele Unite ale Americii.

Importanţa istorică pentru politica externă a României este

crucială şi nu ar trebui minimalizată în niciun fel, întrucât oferă

României statut şi relevanţă din punct de vedere strategic.

Îngrijorarea pentru reacţia Rusiei, justificată având în vedere

poziţia Moscovei cu privire la planul vechiului scut din Polonia şi

Cehia, a fost prezentată încă din discursul preşedintelui Băsescu,

preluată de canalele media din România şi de discursurile unor

politicieni. Cu toate acestea, Kremlinul s-a arătat mai puţin

vehement faţă de planul lui Bush, aşteptând, după spusele

ministrului de externe Serghei Lavrov, citez: „că Statele Unite să

ofere o explicaţie exhaustivă”.

- 39 -

De asemenea, presa rusă nu a făcut valuri, deşi ne aşteptam ca

măcar declarativ să fie mai dură. Nu putem decât să sperăm în

continuare că decizia CSAT nu va afecta relaţiile bilaterale deja reci

pe care România le are cu Federaţia Rusă.

În consecinţă, acordul privind amplasarea elementelor unui

scut antirachetă în România trebuie susţinut în Parlament. Scopul

său de a apăra eficient teritoriul ţării noastre reprezintă una dintre

priorităţile noastre naţionale.

Mulţumesc. (Aplauze în sală)

*


Mulţumim foarte mult domnului senator.

Stimate colegi şi stimaţi colegi,

Îmi face o deosebită plăcere să salut prezenţa în această parte a

sălii a unei delegaţii importante din partea Parlamentului Republicii

Moldova. Este o delegaţia a Comisiei pentru politică externă şi

integrare europeană (Aplauze în sală) şi daţi-mi voie să-i prezint pe

fiecare dintre Domniile Lor: domnul Igor Corman, preşedintele

Comisiei pentru politică externă şi integrare europeană, domnul

Serafim Urechean, membru al comisiei, domnul Boris Vieru,

secretar al comisiei, domnul Ion Butmalai, membru al facţiunii

parlamentare şi domnul Grigore Petrenco, membru al comisiei.

Toate grupurile parlamentare din Parlamentul de la Chişinău sunt

prezente aici. (Aplauze în sală)

- 40 -

Este un semn bun şi vreau să consider vizita dumneavoastră,

stimaţi prieteni, ca un început al relansării relaţiei structurate dintre

Parlamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova.

Vă felicităm şi urăm mult succes în drumul european

Republicii Moldova. (Aplauze în sală)

De asemenea, vreau să-i mulţumesc domnului senator

Corlăţean şi colegilor senatori care au avut astăzi întâlniri foarte

interesante şi fructuoase. Vreau, de asemenea, să salut o prezenţă

tânără şi foarte plăcută din Iaşi, un grup de studente din Iaşi. Mă

bucur să vă vedem şi pe dumneavoastră. Se pare că este ziua

Moldovei astăzi, în Senatul României. Ne bucurăm de faptul că

sunteţi aici. (Aplauze în sală)

*

Îi ofer cuvântul domnului senator Gabriel Mutu, din partea

Grupului parlamentar al PD-L. Se pregăteşte domnul senator Adrian

Ţuţuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC.

Domnul Gabriel Mutu:


Înainte de a citi declaraţia politică de astăzi, doresc să salut din

partea Grupului parlamentar al PD-L prezenţa membrilor comisiei

din Republica Moldova.

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi „Scutul antirachetă

sau despre dovada maturităţii politice”.

Doamnelor şi domnilor colegi,

- 41 -

Mă aflu astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta un

punct de vedere asupra unui principiu care a stârnit de-a lungul

timpului o serie de controverse şi nu a făcut rabat nici în cazul

României: principiul securităţii naţionale.

Mi-am construit discursul de astăzi pornind de la un citat care

spune: „Siguranţa reprezintă sentimentul nostru de valoare,

identitate, statornicie emoţională, respect de sine şi tărie personală”.

Cu alte cuvinte, siguranţa reprezintă pentru noi învelişul în

interiorul căruia ne desfăşurăm activităţile şi intenţiile, fără a fi

afectaţi în mod negativ de exterior.

La fel ca dumneavoastră, am observat şi eu cum mesajul

susţinut de preşedintele Traian Băsescu cu privire la amplasarea

unui scut antirachetă a stârnit vâlvă atât la nivelul reprezentanţilor

clasei politice, cât şi al mass-mediei.

Aşa cum spuneam anterior, de cele mai multe ori, politicile de

securitate sunt, în egală măsură, acceptate şi contestate. Tocmai din

acest motiv, cred că este util ca fiecare dintre noi să încerce să

exprime un punct de vedere asupra deciziei luate joia trecută în

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

Ceea ce mă miră în cazul de faţă este că, dincolo de

sensibilităţi, oamenii politici par a nu înţelege miza reală a acestei

decizii pe care a luat-o România sau poate că înţeleg, dar, din rea

intenţie, nu sunt capabili să recunoască o astfel de reuşită pe plan

extern. Ca de obicei, punctul care a dihotomizat opiniile, intenţiile şi

declaraţiile politicienilor a fost Traian Băsescu.

- 42 -

Nimeni nu pare a înţelege importanţa geostrategică a

României. Nimeni nu pare a înţelege parteneriatul însemnat pe

care-l avem cu Statele Unite ale Americii. Toată lumea înţelege a se

poziţiona de o parte sau de alta a baricadei, în funcţie de Traian

Băsescu. În logica specifică a politicienilor de Dâmboviţa

argumentele sunt, ca de obicei, ignorate, în dauna discuţiilor

nefundamentate.

În aceste condiţii, nu trebuie să ne mai mirăm atunci când

miopia devine o caracteristică a politicii româneşti.


Înţeleg faptul că, de cele mai multe ori, refuzăm să înţelegem

realizările Guvernului, realizările la nivel regional sau la nivelul

administraţiilor locale, însă refuz să acceptăm că minimalizăm un

astfel de succes la nivel politic, militar şi diplomatic pe care l-a

repurtat ţara noastră numai din cauza faptului că a fost realizat în

timpul Administraţiei Traian Băsescu.

Poziţiile îmbrăţişate de contestatari de la faptul că

Administraţia Obama spoliază financiar România, până la faptul că

România este incapabilă de a pronunţa un refuz similar Poloniei sau

Cehiei pot fi etichetate cel mult ca fiind puerile. Avantajele de care

beneficiază ţara noastră, ca urmare a acestei decizii strategice, se

vor resimţi pe termen mediu şi lung.

În primul rând, dacă este să analizăm această decizie sub

raportul pragmatismului şi al costurilor, trebuie să spunem răspicat

că securitatea unui stat implică costuri uriaşe. Evident, atunci când

- 43 -

această securitate este asigurată printr-un parteneriat strategic

costurile nu mai sunt suportate integral de un singur stat.

Pe cale de consecinţă, putem declara fără niciun fel de

impediment că amplasarea scutului antirachetă pe teritoriul

României creşte nivelul securităţii naţionale cu nişte costuri reduse

datorită implicării Statelor Unite ale Americii în acest proiect.

Totodată România îşi confirmă importanta poziţie

geostrategică atât în cadrul Uniunii Europene, cât şi al NATO.

Trecând dincolo de detaliile tehnice, este de la sine înţeles că

amplasarea scutului antirachetă în România va creşte nivelul

securităţii la nivelul întregii regiuni de sud-est a Europei.

Prin aceasta, România nu face altceva decât să confirme, o

dată în plus, că este un partener de încredere în interiorul

organizaţiei internaţionale. Poate că nu ne dăm seama, dar

importanţa României creşte exponenţial odată cu adoptarea acestei

decizii. Nu puţini au fost cei care şi-au exprimat temerile cu privire

la faptul că Moscova va reacţiona negativ la această decizie. Nimic

mai fals.

În primul rând, încă de la început, s-a specificat că acest scut

nu va afecta relaţiile cu Federaţia Rusă, întrucât este exclusiv

proiectat împotriva unor atacuri venite dinspre Orientul Mijlociu.

Totodată, nu trebuie neglijat faptul că săptămâna trecută un raport al

Institutului pentru Dezvoltare Contemporană înfiinţat de

preşedintele Dimitri Medvedev, recomandă autorităţilor de la

Kremlin, continuarea procesului de democratizare a statului şi citez:

„aderarea la o Alianţă Nord-Atlantică reformată”.

- 44 -

În aceste condiţii, nu cred că trebuie să alimentăm astfel de

temeri în rândul opiniei publice şi, mai mult decât atât, nu cred că

trebuie să subestimăm aparatul diplomatic al Moscovei care, cu

siguranţă, a fost informat anterior cu privire la intenţiile SUA.

Aşadar, consider că ar trebui să analizăm această oportunitate,

care ne-a fost oferită pe termen lung, şi să fim convinşi că această

decizie este una înţeleaptă, dacă analizăm raportul cost-beneficiu.

Existenţa unei stabilităţi politice, securitatea naţională, cât şi atuul

pe care îl are astfel România în cadrul NATO, cred că sunt

argumentele destul de puternice pentru a privi pozitiv decizia luată

de CSAT. Vă mulţumesc.


Mulţumesc, domnule senator.

Dau cuvântul domnului senator Adrian Ţuţuianu, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte

domnul senator Liviu Paşca, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Adrian Ţuţuianu:


Declaraţia politică de astăzi este intitulată „Vlădescu –

Bittman – Gheorghe, un trio de doi bani!”.

Stimaţi colegi,

Regimului politic totalitar al lui Traian Băsescu îi place la

nebunie spectacolul mediatic. Dacă în urmă cu ceva vreme Monica

Iacob Ridzi defila pe scene ridicate cu foarte mulţi bani de la buget,

iar doamna Udrea înţelegea să promoveze turismul pozând când

călare, când pe lângă chiloţii salvamarilor, actualul ministru de

- 45 -

finanţe, Sebastian Vlădescu a găsit soluţia pentru desăvârşirea

ridicolului absolut: şi-a angajat la minister doi „profesionişti”. Nu

între ale finanţelor cum ar fi fost normal, ci în cosmetizarea imaginii

unui portofoliu vital. Pe de o parte, am putea spune că-i înţelegem

strategia. Dacă tot nu ştii să gestionezi finanţele publice măcar să ai

oameni care să mintă frumos pentru tine!

Cu figura mereu plictisită şi stilul flegmatic, Andrei Gheorghe

a luat pe mână Departamentul de Comunicare al Ministerului

Finanţelor Publice. Primit cu rezerve chiar de către reprezentanţii

presei, cu o imagine publică destul de şifonată, controversatul

realizator nu a părut foarte interesat de un mic amănunt: când vrei să

te ocupi de imaginea altora este esenţială propria-ţi imagine. Nu l-a

preocupat pe Gheorghe, însă nici Vlădescu nu a fost deranjat din

cale afară. Probabil fan al incursiunilor epuizante în Panama,

ministrul s-o fi gândit că jungla finanţelor din România va fi cu

mult mai accesibilă pentru realizatorul voiajor. Altfel, nu ne

explicăm numirea lui „13-14” în cadrul unui minister atât de

important, în condiţiile în care contextul cere specialişti

incontestabili. Destul de târziu a înţeles şi domnul Vlădescu pe cine

a adus la comunicare având să recunoască cu o sinceritate aproape

dezarmantă că noul său angajat era cităm: „muci” şi nu se mai ţinea

pe picioare după numai trei zile. De oboseală, fireşte. Asta în ciuda

stării de „mişto” pe care o experimenta la început Andrei Gheorghe.

Experimentele nefaste pe banii şi pielea noastră nu s-au oprit

aici. La vreo câteva zile după această angajare bizară, Sebastian

Vlădescu mai vine cu o achiziţie, ultimul răcnet în materie de

- 46 -

finanţe, nimeni altul decât Dan Bittman. Cunoscut pentru şlagărul

de specialitate „Banii vorbesc”, cantautorul a fost angajat pe

probleme de feed back. Chipurile să aducă la urechile ilustre ale

domnului Vlădescu părerile umile ale norodului, mai pe româneşte,

să taie frunze la câini între două cântări şi un coleg scalpat.

Cât despre opiniile oamenilor cu privire la măsurile luate de

Ministerul Finanţelor Publice, îmi permit eu să-i transmit câteva

reacţii, chiar cu riscul de a-i lua pâinea de la gură domnului Bittman.

Domnule ministru, românii cred că aveţi un minister stufos, că

taxele şi impozitele sunt insuportabile, că birocraţia este excesivă,

că vorbiţi cu nepermisă detaşare de un milion de disponibilizări în

anul 2010, că impozitul forfetar riscă să falimenteze încă zeci de mii

de întreprinderi, că TVA-ul este restituit cu 3-5 luni întârziere, că se

practică controlul financiar pe criterii politice firmele fiind

executate la comandă, că evaziunea fiscală şi fraudele sunt mari, că

există multă corupţie în minister, că ne aflăm în pragul falimentului.

Nu în ultimul rând, oamenii văd că Ministerul Finanţelor Publice nu

are nicio strategie fiscală şi nicio soluţie anticriză.

Vedeţi domnule Vlădescu? Pentru asta nu era nevoie de un

angajat cu pretenţii, ifose şi ştaif de vedetă. Era suficient să aplecaţi

urechea la vocea străzii. Ar fi fost şi pentru dumneavoastră un

exerciţiu de normalitate. Dar, pentru că nu vă cred în stare de un

asemenea efort, nici pe dumneavoastră nici pe colegii portocalii de

cabinet, îmi permit câteva sugestii pentru departamentele de

comunicare din celelalte ministere.

- 47 -

Pentru Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

l-aş recomanda pe Puya cu melodia „E foame de bani, băieţi!”.

Pentru Ministerul Sănătăţii l-aş recomanda pe Adrian Minune

cu melodia „Au, inima mea”.

Pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor aş recomanda

formaţia Verdikt cu melodia „Vine Poliţia!”.

Pentru Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii aş

recomanda formaţia Paraziţii cu melodia „Drumuri fictive”.

Şi în sfârşit, cu voia dumneavoastră, pentru postul de consilier

personal al prim-ministrului l-aş recomanda pe Traian Ilea cu melodia

„Puşca şi cureaua lată”. Vă mulţumesc mult pentru atenţie. (Aplauze)


Mulţumim pentru aceste note muzicale în prezentările noastre.

Dau cuvântul domnului senator Liviu Paşca, din partea

Grupului parlamentar al PNL. Se pregăteşte domnul senator Ovidiu

Marian, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Domnul Liviu-Titus Paşca:


Declaraţia mea politică se intitulează „România, între

promisiuni ipocrite de modernizare şi pensii de 300 de lei”.

Folosindu-se de retorica bine cunoscută, premierul Boc a venit

în faţa Parlamentului, la debut de sesiune, pentru a ne oferi, dacă

mai era nevoie, încă o mostră de demagogie populistă. Sub

pretextul expunerii priorităţilor legislative ale Guvernului în acest

an, Domnia Sa a insistat asupra necesităţii punerii în practică a

principalului, aşa-zis obiectiv din campania electorală a lui Traian

- 48 -

Băsescu, adică modernizarea României. Care este tema acestei

modernizări în viziunea domnului Boc? Aţi ghicit! Este reformarea

clasei politice, adică în traducere, un Parlament amputat, numit

unicameral, şi un număr mai mic de parlamentari. Pentru că românii

au spus „da” la referendumul pe această temă, domnul Boc ne-a

avertizat că acest obiectiv se aplică nu se negociază. Faţă de aceste

ultime avertismente, îngăduiţi-mi stimaţi colegi, să mă întreb despre

ce modernizare a României este vorba? Despre România

confruntată cu criza economică în care, evident, reformele impuse

de agenda FMI sunt necesare pe termen scurt, dar sunt îndeosebi

monetare, nu structurale, despre România în care un km de

autostradă costă 80 de milioane de euro, cu un buget care nu conţine

nicio măsură pentru creşterea economică, singura ţintă fiind

deficitul bugetar, despre ţara în care zeci de mii de salariaţi sunt

ameninţaţi cu pierderea locurilor de muncă sau poate despre

România în care există oameni condamnaţi să trăiască cu o pensie

de 300 de lei.

Stimaţi colegi,

Departe de mine intenţia de a nesocoti rezultatele referendumului

din 22 noiembrie 2009, dar din punctul de vedere al Partidului

Naţional Liberal, premierul ar fi trebuit să ţină seama, înainte de a

ne soma să aplicăm obiectivul referendumului, de faptul că

rezultatele acestuia au fost viciate de lipsa unei dezbateri politice

serioase asupra avantajelor şi dezavantajelor sistemului parlamentar

bicameral şi unicameral.

- 49 -

În realitate, în lipsa unui program, serios, concret, anticriză,

premierul aruncă iarăşi fumigene de tipul Parlamentului unicameral,

modificării Legii electorale. Şi, în definitiv, dacă tot vorbim de

reformarea statului, atunci noi, liberalii, considerăm că aceasta

trebuie să însemne un stat în care cetăţenii nu sunt trataţi ca simplă

masă de manevră electorală, în care resursele alocate pentru

serviciile statului să fie direcţionate după nevoile reale ale societăţii,

nicidecum, după criterii politicianiste.

Stimaţi colegi,

În încheiere, aş aminti că domnul Jeffrey Franks

reprezentantul Fondului Monetar Internaţional în România aprecia

într-un recent interviu că „Principalele măsuri ce ar trebui luate

pentru ca motoarele economiei să poată fi repornite sunt controlul

deficitului şi reformele structurale”. Cu alte cuvinte, acestea sunt

priorităţile de care domnul Boc trebuie să ţină seama. Se pare însă

că Domnia Sa continuă să facă politică nu pentru reformarea

instituţiilor statului, ci doar pentru satisfacerea visului de aur al lui

Traian Băsescu, aruncarea în derizoriu a Parlamentului şi

consolidarea puterii personale. Vă mulţumesc.



Dau cuvântul domnului senator Ovidiu Marian, din partea

Grupului parlamentar al PD-L. Se pregăteşte domnul senator

Nicolae Robu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Ovidiu Marian:


- 50 -

Stimaţi colegi,

Doresc să supun atenţiei dumneavoastră un caz sau o situaţie

care s-a petrecut zilele trecute în Timişoara şi în Arad.

Este vorba, de data aceasta, de o testare, eu i-aş spune

experiment, la care au fost supuşi 400 de subiecţi umani, în speţă,

copii minori cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani, pe care a fost testat

un vaccin Cantgrip, împotriva virusului AH1N1.

De data acesta este vorba de un SRL care a câştigat o licitaţie

în anul 2009, o licitaţie în valoare de 600 de mii de euro, licitaţie

organizată de Institutul “Cantacuzino”. Urmare a acestui fapt, acest

SRL, a început experimentele pe copii fără să aibă nici măcar o

aprobare, o autorizaţie de la Agenţia Europeană a Medicamentului.

Aş vrea să vă citesc din legea care există acum şi care

prevede protecţia pe care ar trebui să o aibă aceşti copii. La art. 4

alin (7) „Medicamentele destinate copiilor, inclusiv vaccinurile,

trebuie să fie testate în mod ştiinţific, înainte de a fi utilizate în

terapeutică. Studiile clinice cerute în acest scop trebuie să fie

efectuate, protejându-se subiecţii în mod optim.”

Este necesar să se impună criterii de protecţie a copiilor în

timpul studiilor clinice. De unde provin aceşti copii care au devenit

cobaii unei firme din Timişoara? Din rândul familiilor sărace. De

ce? Pentru că acestora li s-a promis o sumă cuprinsă între 300 şi

600 de euro pentru fiecare copil supus acestui experiment.

Bineînţeles că acest lucru nu a fost recunoscut de către firma care

face această testare, dar eu sper că în urma interpelărilor şi în urma

atitudinii, pe care atât eu, cât şi alţi colegi de-ai mei am avut-o, să

- 51 -

obţinem informaţiile necesare, astfel încât să vedem dacă au fost

respectate toate prevederile legale în acest caz.

Mergând mai departe, tot în lege se spune la art. 26 „Nu se

acordă nici un stimulent sau un avantaj financiar în afară de

compensaţii”. Este o ambiguitate a legii pe care va trebui să o

clarificăm. Cum adică, nu se acordă nici un stimulent financiar în

afară de compensaţii? Niciunde în lege nu este definit termenul de

compensaţii. Or, aceste compensaţii pot fi tocmai aceşti bani cu care

un SRL poate să cumpere subiecţi umani, copii cu vârsta între 6 şi

16 ani, copii ai căror răspunzători legali, nişte părinţi iresponsabili,

după părerea mea, îşi oferă copii unui studiu despre care nimeni nu

poate să ne spună acum ce urmări va avea.

Cine va răspunde peste un an dacă aceşti copii vor deceda, dacă

aceşti copii vor rămâne cu sechele pe toată viaţa? Nimeni. Nimeni nu

va răspunde pentru că acel SRL va spune, sigur, am respectat toată

legislaţia în domeniu, legislaţie care are nişte lacune foarte grave.

Cinic, se mai spune în acelaşi act normativ că „Interesele

pacienţilor primează întotdeauna asupra celor ale ştiinţei şi

societăţii”. Este un cinism asupra căruia nu am niciun comentariu.

Vă mulţumesc. (Aplauze)


Mulţumim foarte mult, domnule senator.

Un subiect extrem de sensibil.

Dau cuvântul domnului senator Robu Nicolae, din partea

Grupului parlamentar al PNL. Se pregăte te doamna senator

Mihaela Popa, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

- 52 -

Domnul Nicolae Robu:


Stimaţi colegi,

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi „Să nu ne jucăm cu

învăţământul!”.

Finanţarea învăţământului preuniversitar în ansamblu şi

diseminat al unităţilor sale în funcţie de numărul de elevi şcolarizaţi

este, ca principiu, corectă şi oportună.

Sistemul de coeficienţi cu care se operează este însă inadecvat,

el nereuşind să răspundă nevoilor de ajustare a finanţării în acord cu

costurile inerente, ne referim, desigur, la costurile raţionale,

justificate, inevitabile în unităţile şcolare cu corp profesoral înalt

calificat, cuprinzând în proporţie mare profesori cu gradele didactice

II şi I şi chiar cu titlul de doctor, unităţile şcolare de artă, mai ales de

muzică, în cadrul cărora se lucrează cu număr mic de elevi şi, în

anumite situaţii, chiar individual, unităţile şcolare cu bază materială

de nivel superior cuprinzând baze sportive, ateliere şi altele,

unităţile şcolare cu predare în limbi materne.

Diferenţierea rural-urban este una prea grosieră şi, adesea,

nerelevantă, mediul rural fiind extrem de eterogen, cuprinzând de la

comune mari, mai degrabă asimilabile oraşelor, cu mulţi copii de

vârstă şcolară până la localităţi mici cu copii puţini, uneori izolate

mai ales în zonele de munte.

Solicit Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, respectiv Guvernului, să trateze acest moment de deosebită

importanţă pentru învăţământul preuniversitar şi, de altfel, pentru

- 53 -

întreg sistemul de învăţământ şi pentru societatea românească în

ansamblul ei cu maximă atenţie şi responsabilitate aducând sistemului

de coeficienţi cât mai grabnic corecţiile de rigoare.

Vă mulţumesc. (Aplauze)



Doamna senator Mihaela Popa şi ultimul înscris la cuvânt, tot

din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Vasile

Pintilie.

Doamna Mihaela Popa:


Fără să vorbesc înainte cu domnul senator Robu, domeniul

este acelaşi: educaţia.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte „Reforma

învăţământului preuniversitar, o condiţie necesară pentru

combaterea abandonului şcolar”. Poate fi un preambul la viitoarea

Lege a educaţiei, o lege pe care trebuie să ne-o asumăm toţi

parlamentarii.


Stimaţi colegi,

România se situează pe locul trei în Europa în ceea ce priveşte

rata abandonului şcolar, situaţia devenind de-a dreptul dramatică în

mediul rural, pierderile înregistrate reprezentând 22% dintre elevii

care au finalizat învăţământul gimnazial. Cerinţele Uniunii

Europene privind reducerea abandonului şcolar presupun ca acestea,

în 2010, să fie de cel puţin 10%. Varianta educaţională „Miclea”

- 54 -

presupune desfăşurarea învăţământului obligatoriu de 10 ani în

intervalul 6-16 ani, în aceeaşi şcoală generală, în aceeaşi localitate,

în sânul familiei.

Clasa pregătitoare poate fi repartizată, pentru început, la

grădiniţe, dar în anii următori, în funcţie de resursele de spaţiu, ar

urma să treacă la şcoala generală. În această viziune, elevii ar avea

la dispoziţie 10 ani de învăţământ obligatoriu pentru obţinerea

competenţelor cheie de „supravieţuire socială”: comunicare,

inclusiv în limbi străine, tehnologia informaţiei şi comunicări,

matematici şi competenţe ştiinţifice, de convieţuire socială.

În continuarea învăţământului obligatoriu, tinerii au trei

opţiuni: liceul - cu cele trei filiere: teoretică, tehnologică şi

vocaţională, şcoala profesională gândită în parteneriat public privat,

împreună cu mediul de afaceri, şi piaţa muncii, cu achiziţii

ulterioare prin educaţia informală şi nonformală.

Varianta „Andronescu”, propusă în completare cu învăţământ

obligatoriu de 13 clase, este bine cunoscută însă are un mare

neajuns care afectează profund copiii din mediul rural, ceea ce se

întâmplă, de fapt, şi astăzi: învăţământul obligatoriu este fracturat la

14-15 ani când elevii îşi părăsesc şcoala în care au învăţat până în

clasa a opta pentru a-şi continua studiile la liceu. Pentru elevii din

mediul rural situaţia este dramatică; îşi părăsesc localitatea şi

familia pentru a merge la liceu la oraş. Astfel apar probleme cu

naveta, locuinţa, hrana zilnică, toate presupunând costuri

inaccesibile majorităţii familiilor din mediul rural. Aceasta este

explicaţia abandonului şcolar, masiv înregistrat în ţara noastră, care

- 55 -

a ajuns la mai mult de 20%. Familiile nu-şi pot permite continuarea

studiilor copiilor lor la oraş din cauza sărăciei.

Consider că avem nevoie cât mai repede de o nouă lege a

educaţiei.

Sper din tot sufletul ca noul ministru al educaţiei să aibă

curajul, dar mai ales forţa de a promova o Lege a educaţiei care să

aibă la bază principiul egalităţii de şanse, principiu care este

îndeplinit de propunerile din varianta „Miclea”, pe care, în calitate

de parlamentar, le-am susţinut şi le voi susţine astfel încât în secolul

al XXI-lea să nu mai existe copii care doresc să-şi finalizeze

minimul de studii şi din cauza legislaţiei să nu dispună de această

posibilitate.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, doamna senator.

Domnul senator Vasile Pintilie încheie seria declaraţiilor

politice de astăzi. Vă rog, domnule senator.

Domnul Vasile Pintilie:


Declaraţia mea de astăzi se intitulează „Evaziunea fiscală la

îndemâna oricui”.

Un fapt constatat de toată lumea şi menţionat în aproape toate

dezbaterile pe teme economice este nivelul scăzut al colectării de

taxe şi impozite la bugetul statului, precum şi micşorarea bazei de

colectare prin nedeclararea sau diminuarea prin diferite metode a

veniturilor.

- 56 -

Într-o economie sănătoasă, nivelul de colectare ar trebui să se

situeze în jurul valorii de 38-40% din PIB, în realitate procentul de

colectare fiind undeva în jurul cifrei de 30.

La 145 de miliarde de euro cât a fost estimat produsul intern brut

al României, înseamnă că ar fi trebuit să se colecteze aproximativ 58

de miliarde de euro, dar, din cauza acestei disfuncţionalităţi, adunăm

la buget aproximativ 43 de miliarde de euro.

Alt aspect foarte important este acela că, în realitate, produsul

intern brut al României este de aproximativ 200 de miliarde de euro,

ceea ce înseamnă că aproximativ 50 de miliarde de euro sunt

exceptaţi de la impozitare prin practicarea la scară largă a muncii la

negru şi utilizarea unor metode ingenioase de evaziune fiscală

practicate pe toate palierele economiei.

Una din metodele frecvente şi la vedere folosite de evazionişti

este procurarea de documente fiscale în alb, respectiv facturi şi

chitanţe care, ulterior, se completează şi se operează în

contabilităţile firmelor diminuând în acest fel profitul şi mai departe

impozitul pe profit şi TVA-ul datorat statului.

În fiecare joi când plec din Bucureşti spre colegiul meu din

Bârlad, văd la ieşirea din capitală, pe şoseaua Colentina, aşezate

strategic la marginea carosabilului, persoane în majoritate de sex

feminin sau minori şi de o anumită etnie fluturând de zor în ochii

conducătorilor auto teancuri de facturi şi chitanţe necompletate sau

ştampilate oferite spre vânzare. Aşa cum le văd eu, probabil le văd

şi poliţiştii, şi persoanele care fac parte din structurile de control

economic ale statului român. Mai cred şi faptul că nu pot fi obţinute

- 57 -

şi vândute aceste documente fiscale decât cu complicitatea unor

persoane din aceste instituţii.

Lupta împotriva evaziunii fiscale şi a corupţiei nu este uşoară,

dar cred că am putea începe cu lucrurile simple din faţa ochilor

noştri, cu demontarea acestor reţele de infractori şi pedepsirea celor

care se fac vinovaţi. Vă mulţumesc.



Daţi-mi voie ca, după încheierea acestui punct din ordinea

noastră de zi, să menţionez că următorii colegi şi colege senatori au

depus la secretariatul şedinţei declaraţiile politice, urmând a fi

considerate ca făcând parte integrantă din stenograma şedinţei

noastre de astăzi.

Domnii senatori: Gheorghe Bîrlea, Marius-Gerard Necula,

Alexandru Mocanu, Ioan Sbîrciu, Iulian Urban, Dumitru Oprea,

Petru Başa, Gheorghe David – din partea Grupului parlamentar al

PD-L, Sorin-Constantin Lazăr, Şerban Valeca, Alexandru Cordoş şi

Gheorghe-Pavel Bălan – din partea Grupului parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC, Paul Ichim – din partea Grupului parlamentar al

PNL şi Sorin-Serioja Chivu, din partea senatorilor independenţi.

Aceste declaraţii politice au fost depuse în mod oficial şi fac

parte din documentele oficiale ale şedinţei noastre de astăzi.

Declaraţii politice neprezentate în plenul Senatului:

Domnul Gheorghe Bîrlea:

Declaraţia politică este intitulată ,,Vasile Paraschiv – victimă a

formalismului juridic”.

- 58 -

Presa de săptămâna trecută a semnalat cu surprindere că

binecunoscutul luptător anticomunist Vasile Paraschiv, unul dintre

cei ce în 5 martie 1979 a contribuit la înfiinţarea primului sindicat

liber din România, după ce fusese alături şi de mişcarea „Paul

Goma” din 1977, a pierdut procesul prin care solicita statului român

daune pentru torturile şi suferinţele îndurate în nenumăratele

anchete la care a fost supus.

Din păcate, nu este primul caz când justiţia dovedeşte o

regretabilă incapacitate de a da soluţii fundamentate pe sprijinul şi

litera legii, pe procedurile legale, pentru a proteja inclusiv

dimensiunea morală a actului de justiţie.

Cazul Vasile Paraschiv, în opinia unor specialişti în drept, este

de-a dreptul scandalos, întrucât se pare că soluţia dată contravine nu

numai dispoziţiilor legale în vigoare, ci şi propriilor practici.

Din punctul meu de vedere, pentru Vasile Paraschiv este

importantă şi valoarea daunei solicitate şi ţine de dreptul de a se

adresa instanţelor abilitate în acest scop.

Dar cel mai deranjant lucru în motivarea soluţiei Înaltei Curţi

este invocarea tardivităţii introducerii acţiunii, deşi în Legea nr.

221/2009 se precizează explicit că atrocităţile şi abuzurile comise în

regimul comunist sunt imprescriptibile.

Se adaugă astfel încă o dezamăgire pentru biografia

luptătorului Vasile Paraschiv, care, la cei 82 de ani, luptă şi speră că

statul democratic îşi va folosi instrumentele pentru a face reparaţiile

materiale şi morale celor ce s-au opus regimului de teroare

comunistă, abuzurilor şi cenzurii.

- 59 -

Am avut onoarea să-l cunosc pe domnul Paraschiv, îndeosebi

la simpozioanele organizate la „Memorialul victimelor şi al

rezistenţei comuniste de la Sighet”; inclusiv în calitate de senator,

ne-am consultat în legătură cu iniţiativele legislative de care

Domnia Sa este interesat.

Urmează să ne revedem, dar cu siguranţă mă voi simţi jenat,

întrucât, ca senator, trebuie să iau act de faptul că, în numele

formalismului juridic, puterea judecătorească din România a mai

comis o nedreptate.

S-a vorbit şi s-au scris multe pagini despre Vasile Paraschiv

înainte de 1989 la Europa Liberă şi în presa occidentală, iar în

ultimii 20 de ani în media românească.

De aceea, cu toate nedreptăţile, cele de ieri şi de azi, el nu va

înceta să rămână pe mai departe o personalitate simbol a luptei

anticomuniste.

Despre magistraţii care au instrumentat cauza nu pot spune

decât: iartă-i, Doamne, că n-au ştiut ce fac! Dar dacă au ştiut?

Domnul Marius-Gerard Necula:

Declaraţia politică se intitulează ,,Pensiile nu pot «îngheţa» în

2010”.


Stimaţi colegi,

Problema pensiilor este una care suscită mult interes şi dăruire

din partea oamenilor politici, în special în preajma campaniilor

electorale. Chiar dacă în România este privită mai mult ca o

problemă de poziţionare şi avantaj politic, pensionarii sunt o

- 60 -

categorie socială care merită o atenţie şi un sprijin constant,

indiferent de datele alegerilor.

Cu un buget auster, cum este cel al României în 2010, este

greu a susţine o creştere a pensiilor, chiar şi la nivelul inflaţiei, după

ce anul trecut Guvernul Boc şi-a ţinut promisiunea de introducere a

„pensiilor sociale”, la care s-a adăugat o creştere de 5% anuală.

Rezolvarea problemei pensiilor trebuie tranşată, oricât de

dureroasă politic ar fi aceasta, prin „Legea unică a pensiilor”, dar şi

prin decizii care să respecte principiul solidarităţii sociale. Legea

unică a pensiilor trebuie să aibă la bază, în primul rând, principiul

contributivităţii şi, drept scop administrativ, simplificarea aplicării

reglementărilor în domenii, astăzi în număr de peste 50.

Totodată, trebuie eliminat criteriul de mărire a pensiilor,

automat, procentual, până când nu este reglementată baza de la care se

pleacă, pentru toate categoriile de pensionari. Chiar şi raportarea punct

pensie – venit mediu poate comporta discuţii, dacă pe termen lung nu

scade puterea de cumpărare a acestei categorii sociale mult încercate.

Am un sentiment de nemulţumire atunci când se discută de

pensionari numai la modul statistic, cifrele reprezentând tot atâtea

moduri de convertire a adevărului. Nu trebuie uitat, stimaţi colegi,

că actualii pensionari nu sunt compatibili cu cei proveniţi din

economiile dezvoltate ale ţărilor occidentale, ci sunt rezultatul a 50

de ani de comunism, plini de privaţiuni materiale şi spirituale.

Actualii pensionari sunt cei care vor solicita bugetul ţării nu

într-un mod nemeritat. Aceşti pensionari sunt afectaţi, din punct de

vedere fizic, mai mult decât normalul, fiind muncitori care au ieşit

- 61 -

la pensie de la Uzina de Aglomerare din Sidex Galaţi, cu pensii de

15 – 20 de milioane de lei vechi, şi nu apucă prea mulţi ani din

această pensie, din cauza condiţiilor groaznice de lucru.

Am lucrat şi eu în Uzina de Aglomerare de la Sidex Galaţi şi

absolut totul, pe o rază de 50 de metri în jurul maşinilor, este

complet roşu, de la praful de minereu de fier. Nu se pot compara

condiţiile de mediu şi de lucru ale unui muncitor occidental cu ceea

ce s-a petrecut în România.

Revenind, urgentă este trimiterea în Parlament a „Legii unice a

pensiilor” şi salut decizia Guvernului Boc de a nu-şi asuma

răspunderea, ci de a prefera discuţiile pentru finalizarea acestei

importante legi.

În al doilea rând, este urgentă schimbarea atitudinii

Guvernului Boc cu privire la noţiunea de „îngheţare” a pensiilor.

Solicit ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale să facă

şi să prezinte o simulare a ceea ce înseamnă indexarea pensiilor

sociale şi a celor de până la 10 milioane de lei vechi, cu rata inflaţiei

(3,5% – 4%), pentru a provoca o discuţie cu privire la

sustenabilitatea unei asemenea soluţii sociale şi modul în care ar fi

afectat bugetul de stat.

Cu speranţa că problemele pensionarilor vor exceda politicul

pentru o abordare mai realistă şi aplicată, vă asigur de întreaga mea

disponibilitate de implicare în rezolvarea acestei probleme.

Domnul Alexandru Mocanu:

Declaraţia politică este intitulată ,,Părerea mea despre

deontologia jurnalistului”.

- 62 -

Cine doreşte poate lesne observa că în ţările civilizate există

un acord aproape perfect asupra obligaţiei jurnalismului de a se ţine

în afara taberelor politice. Acest acord este rezultatul acumulărilor

democratice de-a lungul deceniilor.

În anii din urmă, două jurnaliste din Franţa s-au aflat în centrul

unei dezbateri privitoare la statutul meseriei lor. Este vorba despre

Catherine Pégard de la „Le Point” şi Françoise Degois de la „France

Inter”.

Catherine Pégard şi-a declarat în anul 2007 ataşamentul faţă de

ideile lui Sarkozy, abia ales preşedinte. Françoise Degois,

însărcinată să urmărească activitatea Partidului Socialist, a devenit

un fan al doamnei Ségolène Royal. „Am comentat destul, acum

vreau să acţionez”, a explicat ea. Întrebarea, în ambele cazuri, este

dacă un jurnalist poate continua să mai fie jurnalist după ce

abandonează neutralitatea pentru un partizanat politic. Răspunsul

pare să nu fie acelaşi în Franţa şi la noi.

În Franţa, ca de altfel în toate ţările civilizate, există un acord

perfect asupra obligaţiei jurnalistului de a se ţine în afara taberelor

politice. Opiniile lui personale trebuie să lase locul obiectivităţii.

Deontologia îi permite doar să consemneze opiniile oamenilor

politici, nu să le interpreteze. Şi, cu atât mai puţin, să le interpreteze

tendenţios. Regula este valabilă pentru jurnalistul de ştiri şi, în mai

mică măsură, pentru analist.

La noi, în România, se face rareori deosebirea între informare

şi interpretare, între ştirist şi comentator. Îndeosebi jurnaliştii din

media au acest „caracter amfibiu”. În cel mai fericit caz, ei stau cu

- 63 -

un picior în neutralitate şi cu altul în partizanat. Şi, la o adică, nu

ezită să le pună pe amândouă de partea unui partid sau a unui lider.

Recenta campanie electorală prezidenţială ne-a oferit exemple

foarte clare. Mie unul mi s-a părut o idee bună aceea a conducerii

cotidianului „Adevărul” de a nu amesteca ziarul în campanie. Şi nu

doar fiindcă lumea era saturată de politic, dar şi pentru a nu

contribui la transformarea bătăliei politice într-un război al undelor,

cum se zicea înainte ca McLuhan să vorbească de media. Iar tirajul

cotidianului „Adevărul” din timpul campaniei electorale şi de după

aceasta stă mărturie că decizia patronatului a fost înţeleaptă. În

practica României zilelor noastre, constat cu regret că, pentru foarte

mulţi făcători de media, nu contează realitatea, ci doar ceea ce se

spune, ori se scrie, despre ea! Astfel, paradoxal, aceşti jurnalişti

procedează aidoma acelor parlamentari care, adesea, hotărăsc cu

votul unei majorităţi de conjunctură şi profund interesată care este

adevărul şi care este dreptatea!

Probabil este inutil să amintesc modul în care s-au comportat

în această ultimă campanie electorală posturile de televiziune cu

acoperire naţională „Antena 3”şi „Realitatea TV”. De aceea, sunt de

înţeles pierderile de „încredere” suferite de aceste posturi în

ultimele luni.

La mine în Teleorman, la prima vedere, lucrurile par a fi fost mai

echilibrate. În realitate nu a fost aşa. Totuşi, din două televiziuni

regionale, „Media Sud TV” şi „Media ATV”, prima a fost pro-Băsescu,

iar cealaltă pro-Geoană.

- 64 -

De asemenea, cele patru ziare cu apariţie cotidiană –

„MARA”, „Informaţia Teleormanului”, „Teleormanul” şi „Gazeta

de Teleorman” – s-au „aliniat” două cu Băsescu şi două cu Geoană.

Şi aşa mai departe…

Fireşte, şi la noi, ca peste tot în lume, jurnaliştii pot avea simpatii

politice şi, desigur, opinii. Alinierea la un partid, chiar şi fără a fi

membru formal, le pune însă în discuţie obiectivitatea, dacă nu chiar

dreptul de a-şi practica în continuare meseria, cel puţin pe perioada

alinierii. Este arhicunoscut de-acum cazul jurnalistului român Traian

Radu Ungureanu, care înscriindu-se în PD-L a devenit ulterior

parlamentar european pe lista acestui partid. Oricât a protestat el,

astăzi nimeni nu-i mai dă credit ca jurnalist, deşi este vorba,

indiscutabil, de un jurnalist talentat, cu o bogată şi prestigioasă

experienţă. Faptul că acum deţine informaţii la care nu avea acces

înainte nu-l ajută cu nimic. TRU, cum îl alintă prietenii, face parte

dintre puţinii, adevăraţii şi, mai ales, oneştii jurnalişti care şi-au

asumat în mod public alinierea la un partid. Cei mai mulţi nu o fac

însă şi preferă un concubinaj ascuns şi vinovat, între obiectivitate şi

partizanat. „Je suis payé pour le savoir”, spune francezul.

Am o cunoştinţă care acum vreo douăzeci de ani publica un fel

de comentarii politice, pe care mai târziu le-a strâns într-o carte. Nu

erau pamflete, ci un fel de analize, mai mult sau mai puţin inspirate.

Sau, cel puţin, aşa îşi închipuia el. Se socotea mai degrabă politolog

decât jurnalist. Când a intrat în politică, prin anul 1992 parcă, a

renunţat la rubrică fără să-i ceară cineva acest lucru. Caracterul şi

- 65 -

educaţia sa i-au spus că nu mai poate pretinde în acelaşi timp şi la

statutul de jurnalist imparţial. Personal, nu cred că a greşit.

Nu trebuie să se înţeleagă de aici că eu aş sugera ori, mai rău, aş

interzice cuiva un anume comportament. Departe de mine acest gând,

mai ales că eu ştiu bine că încă de pe la începutul anilor 6́0, pe

zidurile universităţilor occidentale, s-a scris cu litere de-o şchioapă:

„Este interzis să interzici!” De atunci, cu câteva excepţii, democraţia

şi-a însuşit acest concept. De aceea spun încă o dată că, în această

materie, nu e nevoie de lege. Totul este chestie de educaţie!

Domnul Ioan Sbîrciu:

Declaraţia politică se intitulează ,,Salvaţi cinematografele din

România!”.

Cultura a devenit o competenţă comunitară în cadrul Tratatului

de la Maastricht din 1992. În prezent exisă un număr mare de

iniţiative şi programe ale Uniunii Europene prin intermediul cărora

este promovată cultura, menţionând aici domeniul muzicii, al filmului,

al dansului, al tradiţiilor, al artei şi al altor elemente culturale.

Filmul are un rol deosebit de important în dezvoltarea şi

formarea omului, fiind un instrument cu valoare culturală,

educaţională, recreativă şi, totodată, un factor civilizator. De-a lungul

timpului arta cinematografică a devenit o componentă care a

contribuit la dezvoltarea culturii şi educaţiei prin prisma proiectelor de

producţie (filme, drame, documentare, animaţie şi noi tehnici media).

În urmă cu 20 de ani, în România, cozile la casele de bilete ale

cinematografelor erau interminabile. În prezent, situaţia

cinematografelor de stat din ţară unde diferitele segmente de

- 66 -

populaţie mai pot urmări un film este deplorabilă. Un exemplu

edificator este inclusiv situaţia celor trei cinematografe din

municipiul Bistriţa („Dacia”, „Bulevard” şi „Tineretului”). Aceeaşi

problemă există şi la Cluj-Napoca (Cinematograful „Republica”).

Am convingerea că această situaţie nu este expusă pentru prima

dată în cadrul acestui for naţional. Consider că reglementarea acestei

situaţii este necesară în contextul dezvoltării culturii prin filme.

Lipsa unei viziuni în acest sector, lipsa unor investiţii extrem

de necesare în secolul informaticii au condus la situaţia de astăzi.

Potrivit Legii nr. 303 din 3 decembrie 2008 privind aprobarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi

completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind

cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006

pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind

cinematografia, s-a dispus trecerea sălilor de spectacol aflate în

domeniul privat al stratului şi în administrarea RADEF, împreună cu

terenurile şi bunurile mobile aferente, în domeniul public al unităţilor

administrative teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale.

Având în vedere nerespectarea legii şi tergiversarea măsurilor

de preluare a sălilor de spectacol de către primării, este necesară

adoptarea unei proceduri de urgenţă a unui act normativ care să

reglementeze această situaţie, precum şi stabilirea unor forme de

sprijin financiar pentru modernizarea lor.

Domnul Iulian Urban:

Marţi, 9 februarie 2010, pe rolul Comisiei juridice, de numiri,

disciplină, imunităţi şi validări din Senat este îngrămădeală.

- 67 -

Îngrămădeală pentru a face bine românilor supraîndatoraţi la bănci,

ameninţaţi de bănci cu executarea silită, cu lăsarea pe drumuri.

Românii aşteaptă înfriguraţi Legea falimentului personal, iar unii

parlamentari, mânaţi de interese politice meschine de partid, au tras

sforile ca românul sufocat de bănci să nu aibă o lege vitală într-un

an de criză, atunci când ar fi avut mai mult nevoie de ea.

Aşadar, de ce nu au încă românii o lege a falimentului

personal? PNL ştie de ce! Şi vreau să acuz modul în care jocurile

dintre PSD şi PNL din Parlament au făcut posibil pur şi simplu ca

această lege să treneze. Asta ca să mai zică cineva că în Senat legile

şi adoptarea lor nu au ritm puţin mai ridicat decât al melcului. Să

mai zică cineva că nu este bine când leafa merge, timpul trece.

Concret, un grup de senatori PD-L, în frunte cu subsemnatul, a

depus în august 2009 (înregistrat cu 01.09.2009) la Biroul

Permanent din Senat acest proiect de lege vital, care se numeşte

Legea falimentului personal.

Naiv fiind, am citit Regulamentul Senatului şi, pentru că am

fost conştient că românii au nevoie de protecţie ca să nu îşi piardă

casele în 2010, am cerut în octombrie 2009 şi dezbaterea legii în

procedură de urgenţă. Plenul Senatului a aprobat cererea mea, care

însă s-a dovedit a fi doar o hârtiuţă ce poate fi folosită în loc de sul

de igienizare a dosului!

De ce? Pentru că în Biroul Permanent al Senatului PSD şi PNL

şi-au dat mâna împotriva românilor. Însă la ce mod? Fără să conteze

aşteptările românilor, pentru că ar fi putut să sprijine proiectul meu

de lege şi al colegilor mei, au făcut tot ce se poate ca dezbaterea

- 68 -

acestuia să fie întârziată şi au luat fix acelaşi proiect de lege şi l-au

promovat sub semnătura onor deputatului PNL Eugen Nicolăescu.

Domnul deputat înregistrează la Biroul Permanent al Senatului

proiectul de lege paralel privind insolvenţa persoanelor fizice la data

de 22 octombrie 2009. Adică cu mult după ce eu cerusem aprobarea

procedurii de urgenţă.

Domnul deputat Nicolăescu nu a cerut plenului Senatului

procedura de urgenţă, însă ce credeţi? Pur şi simplu proiectul de

lege al PD-L şi proiectul de lege al PNL se vor dezbate în aceiaşi zi,

la 9 februarie 2010.

Vă daţi seama că această chestiune ruşinoasă a făcut posibil ca

să se piardă 6 luni de zile, timp în care această lege a falimentului

personal putea fi adoptată şi pusă la îndemâna românilor, doar pentru

că PNL a dorit să îşi aroge proiectul de lege? În vreme ce românii

aşteaptă protecţia legii, sforarii politici de dugheană din Senat au făcut

tot ce se poate ca să tragă de timp suficient de mult astfel încât

proiectul de lege al PNL susţinut de PSD să ajungă din urmă proiectul

de lege al PD-L. O competiţie ilogică şi absurdă, făcută în dauna

românilor şi a intereselor lor. Poate că asta s-a şi dorit până la urmă.

Şi nu pot să nu remarc faptul că Guvernul a pus umărul la

această stare de lucruri, în condiţiile în care nu a dat un punct de

vedere la acest proiect de lege vreme de cinci luni de zile!

Păi, aşa ne manifestăm grija faţă de alegători? Vă mulţumesc.

Domnul Dumitru Oprea:

Declaraţia politică se intitulează ,,PSD şi democratizarea prin

DNA”.

- 69 -

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi invitaţi,

Imediat după alegerile prezidenţiale, principalele partide din

România au intrat în frenezia clarificărilor interne. Se poate spune

că este un lucru salutar, mai ales după ultimul an, în care fiecare

formaţiune politică s-a concentrat exclusiv pe câştigarea cursei

electorale pentru Cotroceni. Desigur, discuţiile din PNL şi PD-L

sunt cunoscute de oricine, sensul lor fiind dat de un efort continuu

de democratizare. Dar dacă din acest punct de vedere perspectivele

sunt optimiste pentru democraţi şi liberali, nu acelaşi lucru se poate

spune şi despre social-democraţi.

Zbaterile pesediste din aceste zile fac impresia unei întoarceri la

timpuri ce speram a fi apuse. Sunt câţiva ani de când domnul Geoană

a preluat puterea în acest partid, printr-o lovitură spectaculoasă

împotriva lui Adrian Năstase şi Ion Iliescu. Venea cu pretenţii

reformiste, cu un discurs zgomotos şi plin de promisiuni generoase.

Era vorba de diminuarea influenţei dinozaurilor politici şi a baronilor

locali, de îndepărtarea oamenilor cu probleme penale grave.

Însă, imediat după aceea, activul PSD a început rotirea

cadrelor şi noua conducere s-a mulţumit să-şi conserve propria

putere prin intermediul aceloraşi mecanisme. Aceasta a fost de altfel

şi oferta electorală pentru cetăţeni – un partid-mamut în care

politicile publice erau stabilite de personaje dintre cele mai

discutabile. Mai mult, pretinsul mare reformist al partidului a arătat

el însuşi conexiuni oculte dintre cele mai sumbre, spulberând orice

iluzie de moralitate.

- 70 -

Astfel, după eşecul ruşinos la prezidenţiale şi faimosul episod

violet, domnul Geoană este nevoit să-şi pună în joc mandatul de şef

al PSD.

Desigur, problemele interne ale altui partid nu sunt, în mod

normal, o preocupare a celor din afara sa. Totuşi, fiind cea mai mare

formaţiune de opoziţie, PSD a devenit un motiv serios de îngrijorare

prin prisma ultimelor evenimente. Lupta pentru putere se dă între

exact aceleaşi forţe ca în trecut. Personaje compromise aproape

iremediabil candidează acum, se pare cu serioase şanse de succes,

pentru preluarea conducerii. Mesajul lor public nici nu mai lasă loc

de iluzii de această dată. Nicio vorbă despre democratizare sau

reforme. Doar promisiuni pentru revenirea la putere a aceluiaşi

mamut politic ştiut de 20 de ani. Iar în mijlocul acestor jocuri dure

regăsim aceeaşi figură străveche, neclintită de niciun val de

schimbare – eternul Ion Iliescu.

Politica în general, iar cea din România cu atât mai mult, este

plină de surprize. Guvernările se pot schimba în mod neaşteptat, alte

partide sau alianţe ajungând la conducerea ţării. Este posibil ca în

viitor, dacă PSD nu se destramă între timp, să revină la putere.

De aceea, avem dreptul legitim să ne întrebăm: ce s-ar

întâmpla oare cu acea guvernare, pe mâinile cui ar intra ea? Îşi

închipuie cineva un Executiv condus de un domn speriat de

vrăjitoare sau unul care să-şi ţină şedinţele în biroul procurorilor?

Din această cauză, îmi exprim speranţa că marea masă a

membrilor PSD va înţelege că întoarcerea către un trecut cenuşiu

este o mare eroare şi că nevoia găsirii unei formule responsabile de

- 71 -

conducere este vitală. Astfel, opoziţia de stânga ar avea şansa unei

democratizări normale, şi nu a uneia făcute cu ajutorul DNA.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Başa:

Declaraţia politică este intitulată ,,Siguranţa pe internet”.



Declaraţia mea politică vine în contextul în care în 9 februarie se

va desfăşura „Ziua Siguranţei pe Internet 2010” – „Safer Internet Day

2010”, eveniment de anvergură europeană, care are loc anual sub

egida reţelei europene „INSAFE” – European Safer Internet Network,

în cadrul programului „Safer Internet Plus” al Comisiei Europene.

În România, cu această ocazie se organizează şi o competiţie

cu tema „Cum te văd ceilalţi pe Internet? Gândeşte înainte să

postezi!”, având ca scop principal conştientizarea de către copii şi

tineri, dar şi de către părinţi, a consecinţelor asociate postării datelor

personale pe Internet.

Copiii şi adolescenţii sunt printre cei mai mari consumatori de

internet şi adoră chat-ul online sau messenger-ul. Deşi am fi tentaţi

să o facem, nu-i putem pretinde copilului să nu intre deloc pe net.

Însă, în afara informaţiilor interesante şi a multitudinii de jocuri

captivante pentru copii, internetul este plin şi de informaţii

inadecvate şi de pericole, iar copiii pot fi expuşi intenţiilor

răuvoitoare ale unor persoane.

Dragi colegi, pornind de la această idee, consider că sfera

preocupărilor în acest sens, al conştientizării tinerilor asupra

- 72 -

pericolelor la care se expun prin divulgarea datelor cu caracter

personal, trebuie extinsă chiar şi în programa sau în preocupările

şcolare, prin organizarea, spre exemplu, în cadrul orelor de

dirigenţie a unor lecţii privind acest aspect.

Doamnelor şi domnilor, internetul a devenit accesibil unui

public larg şi în România. Astăzi, internetul şi noile mijloace de

comunicare în masă fac parte din viaţa cotidiană a copiilor şi

adolescenţilor. De multe ori, noi, adulţii, nu suntem la curent cu

modul în care copiii noştri utilizează aceste tehnologii şi cu

pericolele la care se expun. De multe ori, copiii folosesc internetul

mai mult decât noi, părinţii lor; în acelaşi timp, ei sunt mai

vulnerabili şi pot cădea cu uşurinţă victime ale utilizatorilor de

internet cu rele intenţii. Problema folosirii în siguranţă a internetului

de către copii cred că trebuie să genereze o atenţie deosebită a

noastră, a celor adulţi.

În ultimii ani, abuzurile online asupra copiilor au crescut cu

16% (Internet Watch Foundation). 74% dintre tinerii cu vârste

cuprinse între 12 şi 15 ani folosesc internetul cel puţin trei ore pe zi.

În fiecare an apar pe internet 500 000 de imagini pornografice noi –

pornografie infantilă (Interpol).

Copiii sunt expuşi unor riscuri multiple în momentul în care

accesează internetul: hărţuirea, abuzul, pornografia infantilă,

intimidarea (prin e-mailuri, fotografii şi filme abuzive), incitarea la

violenţă, rasism, anorexie, sinucidere.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să interzicem accesul copiilor

noştri la internet, însă consideră că, pe lângă părinţi, şi şcoala are un

- 73 -

rol esenţial în informarea copiilor asupra pericolelor la care se pot

expune.

În 2008, eurodeputata Roberta Angelilli a propus Programul

pentru un internet mai sigur, care beneficiază de un buget de 55 de

milioane de euro, pentru perioada 2009 – 2013, şi care urmăreşte:

- sensibilizarea copiilor la problemele ce pot apărea pe

internet;

- iniţiativele de autoreglementare în acest domeniu, etichetarea

site-urilor „sigure” pentru copii;

- crearea unor puncte naţionale de contact pentru raportarea

conţinuturilor ilegale online şi a comportamentelor nocive;

- promovarea sistemelor de blocare şi filtrare;

- consolidarea cooperării între autorităţile naţionale pentru

anihilarea infractorilor de pe internet.

Aceste prevederi ale programului implementate şi în plan

naţional ne-ar garanta o mai mare siguranţă a accesării internetului

de către tineri. Siguranţa pe internet în rândul tinerilor poate fi

promovată prin informare, dezvoltarea unor instrumente tehnologice

noi, schimbul de experienţă şi implicarea furnizorilor. Este

importantă şi semnalarea abuzurilor către poliţie sau cei implicaţi în

combaterea comportamentului agresiv pe internet.

Totodată, cred că am putea solicita CNA-ului să transmită o

recomandare radiodifuzorilor privind desfăşurarea unei campanii de

informare a tinerilor asupra pericolelor la care se expun prin

divulgarea datelor personale pe diferite site-uri de internet.

- 74 -

Dragi colegi, consider că noi, adulţii, suntem răspunzători atât de

educarea, cât şi de siguranţa tinerilor noştri şi, totodată, încerc să

urmez dictonul „mai bine previi decât să tratezi”.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe David:

Declaraţia politică se intitulează ,,Argumente în favoarea

susţinerii educaţiei artistice”.

România trebuie să continue să susţină învăţământul

vocaţional de artă de performanţă, însă acesta se confruntă la ora

actuală cu diferite probleme.

Astfel, la şcolile vocaţionale (în special la muzică) nu se pot

încadra numai profesori titulari, întrucât, pentru anumite instrumente,

nu se poate constitui o normă întreagă, nefiind cereri pe piaţa muncii,

pentru orchestrele Filarmonicii sau ale Operei, decât temporare

(exemplu: tubă, trombon, corn englez, contrabas etc.).

În sensul celor prezentate, mi s-au părut foarte sugestive

afirmaţiile doamnei director al Colegiului Naţional de Artă ,,Ion

Vidu” din Timişoara, doamna Speranţa Cătană: „Faptul că şcoala

noastră are cel mai mare număr de profesori din judeţ, titulari,

suplinitori sau profesori asociaţi, se datorează cadrului legislativ,

care obligă la respectarea unei programe specifice. Rezultatele ei se

afirmă în contextul cultural şi european, care ne înconjoară. Este

şcoala care aduce cele mai multe premii la nivel judeţean şi

reprezintă un adevărat «creuzet» de valori.”

Personalităţi extrem de cunoscute ca Marius Ţeicu, Titus

Muntean, Bujorel Hoinici, Ana Pacatiuş, Luminiţa Jucu, Carmen

- 75 -

Popovici, Mariana Laichici, Corina Belcea, Virgil Ianţu, Zoli Toth

sau Robert Magheţ (Sistem), Ramona Racoviceanu alcătuiesc o

salbă de nume (şi sunt numai câteva) dintre cele care s-au format pe

băncile acestei şcoli şi dau viaţă culturii autohtone.

Prim-balerinele Operelor din Bucureşti (Bianca Fota, Adina

Tudor) sau Constanţa (Laima Costa) sunt absolvente ale aceluiaşi

colegiu, de ,,coregrafie” (ca şi întreg corpul de balet al Operei din

Timişoara), iar Victoria Răileanu şi Eugen Jebeleanu de la secţia

teatru au fost selectaţi şi au jucat în rolurile principale din ,,seriale”

realizate la Bucureşti – ,,Pro Media”, fiind încă elevi în clasa a

XII-a la Colegiul Naţional de Artă ,,Ion Vidu” din Timişoara.

Trebuie să fim de acord că, în fiecare decizie importantă cu

impact definitoriu pentru un domeniu sau altul, părerea specialiştilor

este esenţială.

În consecinţă, trebuie să acceptăm consultarea specialiştilor, pentru

găsirea soluţiilor responsabile, în sensul stopării reducerilor de norme

din şcolile vocaţionale, pentru optimizarea sistemului de formare şi

promovare a valorilor locale şi naţionale, cu prevederi speciale privind

desfăşurarea şi administrarea învăţământului artistic vocaţional.

Domnul Sorin-Constantin Lazăr:

Declaraţia politică este intitulată ,,O decizie care nu a rezolvat

nimic”.

Sfârşitul lunii ianuarie a adus cinci zile de ger cumplit la Iaşi.

În perioada 22 – 27 ianuarie, temperaturile înregistrate în judeţul şi

municipiul Iaşi au trecut în fiecare noapte de minus 20 de grade.

- 76 -

Meteorologii avertizează că şi luna februarie poate consemna zile la

fel de geroase.

Potrivit unei decizii a Ministerului Sănătăţii, toate persoanele

care suferă de frig din cauza gerului trebuie să fie internate în spital

dacă au nevoie de îngrijiri medicale. Aşa se face că, în cele cinci zile

de ger cumplit, zeci de persoane din municipiul şi judeţul Iaşi şi-au

găsit adăpost în spitalele ieşene. Cele mai multe persoane au fost

aduse direct din stradă, în şoc hipotermic, cu grave degerături la

mâini şi la picioare.

Foarte multe cazuri de acest fel au fost înregistrate mai ales la

Spitalul „Sfântul Spiridon” din centrul Iaşiului, unde medicii s-au

grăbit să acorde primul ajutor. Numai că, în timp, a rezultat o

situaţie bizară. Pentru că majoritatea celor internaţi reprezintă de

fapt persoane fără adăpost, odată externaţi, aceşti oameni se

confruntă cu aceeaşi situaţie. Adică, în momentul în care frigul

revine, ei sunt din nou la un pas de moarte. Dacă sunt găsiţi la timp,

ei pot fi încă o dată internaţi. Dar dacă nu se întâmplă acest lucru?

Se ştie că gerul a făcut deja o groază de victime.

Nici Ministerul Sănătăţii nu a specificat în decizia sa ce se

întâmplă în continuare cu aceşti pacienţi culeşi din stradă, dar nici

spitalele nu au soluţii pentru această problemă extrem de delicată. În

acest moment, în sistemul medical, nu sunt condiţii prea bune nici

măcar pentru românii care au asigurare medicală.

Vă mulţumesc.

Domnul Şerban Constantin Valeca:

Declaraţia politică se intitulează ,,Guvernul «taxă»”.

- 77 -


Deşi n-ar trebui să ne mai mire nimic din ceea ce face actualul

Guvern, recunosc cinstit că uneori sunt mirat de unele acţiuni ale

Executivului. Chiar dacă am considerat mereu că Guvernul Boc nu

prea are habar despre ce trebuie să facă pentru a scoate ţara din

criză, nu pot să nu remarc consecvenţa şi ingeniozitatea

guvernanţilor în ceea ce priveşte aplicarea de noi taxe şi impozite.

Din punctul de vedere al domnilor din Guvern, lucrurile par a fi

foarte simple: „Avem nevoie de bani? Mai punem un bir.”

De ce să-şi bată capul domnii guvernanţi să încerce să crească

veniturile şi să creeze locuri de muncă? Ei ştiu doar două lucruri:

disponibilizări şi noi taxe.

În ambele cazuri, totul se face după ureche, fără a se baza pe

un studiu. Aşa se întâmplă, de exemplu, şi cu taxa pe fast-food.

Guvernanţii şi-au propus să mai stoarcă nişte bani de la populaţie (şi

nu de la marile companii) şi au inventat respectiva taxă, pe care au

îmbrăcat-o frumos în motivul nobil că doresc să ne protejeze

sănătatea.

De fapt, introducerea taxei fast-food ar putea duce la creşterea

cu peste 20% a preţului la alimente, dar şi la disponibilizarea a peste

36 000 de salariaţi, respectiv 20% din personalul din industria

alimentară, după cum susţin patronatele din domeniu.

Suma pe care Ministerul Sănătăţii doreşte să o încaseze prin

introducerea acestei taxe este în jurul a unui miliard de euro, în

condiţiile în care în anul 2008 cifra de afaceri a întregii industrii

alimentare a fost de 11,3 miliarde de euro, iar în 2009 aceasta a

- 78 -

scăzut la 10 miliarde, incluzând vinul, berea, apele minerale şi

importurile. Dacă le-am scădea pe acestea, cifra impozabilă ar fi de

circa 8 miliarde de euro. Aşadar, Guvernul vrea ca la o cifra de

afaceri de 8 miliarde de euro să încaseze o taxa de un miliard.

Putem să ne imaginăm foarte uşor cum se va reflecta această

intenţie a guvernanţilor în preţul majorităţii alimentelor.

Pe de altă parte, Guvernul nu spune, cum ar fi corect, despre

iniţierea în paralel a unei campanii prin care să se explice populaţiei

efectul nociv al alimentaţiei de tip fast-food asupra sănătăţii, arătând

pe baza unor analize de laborator acele alimente ce conţin substanţe

dăunătoare pentru organism.

Iată aşadar că ni se demonstrează pentru a nu ştiu câta oară că

Guvernul „taxă” care ne conduce nu are nicio bună intenţie în ceea

ce ne priveşte. Actualii guvernanţi nu se gândesc cum să-i protejeze

pe oameni şi cum să facă să le fie mai bine. Ei se gândesc cum să

facă să ia cât mai mult din şi aşa puţinii bani pe care populaţia îi are.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Cordoş:

Declaraţia politică este intitulată ,,Scutul antirachetă în România

sau «Războiul din Troia modernă şi mirmidonii lui Ahile»”.

Oare la ce te duce cu gândul ideea de scut? La bătălii

importante din istoria omenirii, la filme cu efecte moderne realizate

pe calculator cum a fost „Troia”, film în care soldaţii disciplinaţi ai

lui Ahile, mirmidonii, făceau din scuturile lor unite strategic o

minicitadelă de neînvins.

- 79 -

Am recurs, cu voia dumneavoastră, la această scurtă

introducere şi incursiune în lumea filmului pentru a ajunge la

evenimentul cel mai important al acestui an, după cum se

prefigurează, şi anume anunţul făcut de preşedintele Băsescu despre

găzduirea de către ţara noastră „a unor elemente ale scutului

antirachetă american”.

Până aici, nimic de zis. Ştirea a făcut senzaţie joi, 4 februarie,

în urma deciziei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Şi spun că a

făcut senzaţie pentru că ne-a luat pe toţi pe nepregătite. O decizie de

o asemenea importantă cred eu că merită o dezbatere publică, dacă

nu chiar un referendum naţional.

Oare ar fi fost chiar atât de rău să fie consultat acest popor pus

să-şi dea cu părerea în probleme care devin brusc cele mai

importante în plină campanie electorală, merita să nu fie consultat

tocmai acum, când este vorba despre nişte costuri împovărătoare, ca

să nu mai vorbim despre riscuri, şi când ar fi trebuit să cântărească

şi avantajele, şi dezavantajele acestei decizii?

O să spuneţi că sunt cârcotaş, că nu văd pădurea de copaci.

Sunt doar prudent. Şi mă uit şi eu în ograda vecinilor. Adică la

Cehia şi Polonia, care, spre deosebire de noi, nu s-au grăbit.

Autorităţile de la Praga şi cele de la Varşovia au solicitat Casei

Albe garanţii suplimentare de securitate în schimbul acceptului final

pentru amplasarea elementelor scutului antirachetă. Cehii au pus

condiţii pentru suportarea cheltuielilor de infrastructură de către

partea americană pentru instalarea staţiei radar. Polonezii au avut o

discuţie cu americanii, pentru că şi la ei au existat nişte costuri

- 80 -

importante, şi au vorbit despre resurse suplimentare de modernizare

a armatei poloneze, au adus în discuţie problema vizelor pentru

polonezi pentru teritoriul american.

„Trebuie să existe avantaje de ambele părţi, dincolo de obligaţia

de solidaritate transatlantică”, a declarat preşedintele PSD, Mircea

Geoană, la o emisiune televizată. În opinia liderului social-democrat,

CSAT şi Preşedintele României ar fi trebuit să recurgă la „o minimă

informare a opiniei publice şi la o discuţie cu liderii politici”, înainte

să facă anunţul respectiv punându-ne în faţa faptului împlinit.

Eu înţeleg, stimaţi colegi, graba preşedintelui Băsescu de a-şi

contabiliza în palmaresul politic un alt punct strategic important,

alături de cei 9 000 de km pătraţi cu care „a rotunjit” ţara, în opinia

Domniei Sale, în urma câştigării procesului României de la Haga.

Mai mult ca sigur, la fiecare bilanţ tip „raportul către ţară”,

preşedintele Băsescu va menţiona ca pe un succes personal

instalarea scutului antirachetă în România.

Un alt fapt surprinzător este acela că nu am discutat înainte de

luarea deciziei la nivel naţional şi cu partenerii noştri din UE şi

NATO. Este adevărat că nu aveam obligaţia consultării, dar aveam,

cel puţin la nivel diplomatic, datoria de a-i informa şi pe ceilalţi.

Deşi oficialii români susţin că ţara noastră nu va fi obligată să

plătească echipamentele militare care vor fi transferate pe teritoriul

românesc, echipamente a căror valoare se ridică la peste câteva

miliarde de dolari, nu există la nivel oficial niciun angajament al

americanilor în acest sens.

- 81 -

Mai mult decât atât, reacţia oficialilor ruşi este pe măsura

aşteptărilor, adică tăioasă şi deloc pacifistă. Mai ales că şi declaraţia

preşedintelui Traian Băsescu, de joi – „Noul sistem nu este îndreptat

împotriva Rusiei, ci împotriva altor ameninţări.” –, este destul de

sensibilă din punct de vedere conotativ, chiar şi la o minimă analiză

gramaticală. Când spui „alte ameninţări” şi pomeneşti Rusia înainte,

înseamnă că implicit o consideri şi pe ea tot „o ameninţare”.

Cine vă face temele prost, domnule preşedinte?

Săraca limbă română masacrată în cancelariile prezidenţiale ne

poate aduce chiar şi un război pe cap. Mai ales că maica Rusia nu

doarme, preşedintele Dimitri Medvedev a aprobat noua doctrină

militară a ţării, care permite atacuri militare preventive împotriva

potenţialilor agresori. În noua doctrină militară a Rusiei, una dintre

ameninţările externe este „crearea şi instalarea de sisteme

antirachetă care subminează stabilitatea globală”, potrivit

cotidianului „New York Times”.

Nimic de zis, odată cu noii noştri prieteni americani ne vedem

uneori în situaţia de a le importa şi inamicii. „L’ami de mon ami est

mon ami.” Şi reversul încearcă să devină posibil.

Aici trebuie să fim atenţi şi să menajăm susceptibilităţile

ruşilor. Ministrul rus al afacerilor externe, Serghei Lavrov, a

declarat că Moscova speră că partea americană va explica Rusiei

planurile sale de desfăşurare a elementelor scutului antirachetă în

România. „Pornim de la faptul că există o înţelegere – înţelegerea

dintre cei doi preşedinţi – şi că ea a început să fie transpusă în viaţă,

astfel încât primul pas să fie o analiză comună a ameninţărilor şi

- 82 -

riscurilor unor atacuri cu rachetă”, a spus Lavrov într-o conferinţă

de presă ţinută la Berlin.

Din fericire, decizia, care înseamnă amplasarea în România a

unor sisteme de interceptare antirachetă, trebuie ratificată de

Parlament. Dacă pe fond problema scutului antirachetă este totuşi o

chestiune pozitivă, în contextul strângerii relaţiilor cu America, o

chestiune de încredere, de sprijin reciproc, cu multe avantaje, cred

totuşi că Preşedintele României şi ministrul apărării naţionale ar

trebui să mai pună la punct unele detalii deloc nesemnificative şi

apoi să meargă cu decizia, luată la rece, în Parlament.

Domnul Gheorghe-Pavel Bălan:

Declaraţia politică se intitulează ,,Un cutremur social ameninţă

liniştea populaţiei: noua lege a pensiilor”.

Dacă preşedintele Băsescu nu ar fi avut un sfetnic pe măsura

marelui premier Emil Boc, atunci cu siguranţă l-ar fi inventat. Cred

că nu există om care să anunţe cu o voce mai egală, mai fără

intonaţie orice eveniment bun sau rău, precum o face premierul-

flaşnetă sau premierul portavoce al preşedintelui.

„Proiectul noii legi a pensiilor ar putea fi înaintat

Parlamentului chiar luna aceasta, pentru a putea fi adoptat în această

sesiune parlamentară”, a anunţat, marţea trecută, pe acelaşi ton

neutru, premierul nostru de serviciu. El nu a uitat să adauge şi o

notă de speranţă sau mai bine zis să-şi adauge încă o temă veşnic

nerezolvată pe masa de lucru: „Trebuie să găsim cea mai bună

formulă, din punct de vedere financiar, pentru ca pensiile să poată fi

plătite în continuare în România.”

- 83 -

Cine ştie să ghicească printre rânduri intuieşte faptul că

această din urmă frază nu este deloc întâmplătoare. E ca şi cum un

singur om, evident, în afară de Preşedinte, trudeşte pentru binele

poporului. Adică ne mai face şi nerecunoscători!

Cum s-ar spune: „Vedeţi, eu muncesc aici şi nu am somn

pentru ca să vă pun pe masă o lege a pensiilor foarte bună, care să

egalizeze tot ce mişcă în ţara asta şi de abia am timp să găsesc şi

cele mai nimerite strategii ca să ieşim cu toţii din impas şi să plătim

în continuare pensiile actuale!”

Ei, de ce vă aduce aminte fraza asta? Nu de ceea ce anunţa, pe

un ton sumbru, domnul preşedinte Băsescu înainte de a fi reales? Că

nu mai sunt bani pentru nimic, nici pentru salarii, nici pentru pensii?

O altă găselniţă a Guvernului, mică, aşa cum poate fi o idee în

vremuri de criză, este şi aceea că nu se va putea indexa în acest an cu

rata inflaţiei decât pensia socială minimă, de 350 de lei, şi eventual să

se majoreze cele mai mici pensii prin intermediul unui Fond de

iniţiativă socială. Fond care nu se ştie cum va fi identificat şi de către

cine. Ne spune tot din adâncul reflecţiilor sale optimiste premierul.

„La acest moment România îşi permite să indexeze cu rata

inflaţiei doar pensia socială minimă”, a spus Boc. Dar, una caldă,

una rece, nu a uitat să ne aducă în contrapartidă personajul nostru.

„Semnele sunt îmbucurătoare. Prezentăm credibilitate internaţională

pentru mediul de afaceri internaţional, pentru atrageri de investiţii

străine”, a trâmbiţat omul zilei, care începe să amintească suspect de

mult de oamenii-flaşnetă care anunţau altădată pe străzile Capitalei

toate ştirile zilei: de la înfiorătoarea crimă din strada Pacientiei până

- 84 -

la găsirea căţelului, pierdut cu două săptămâni în urmă, al madamei

Piscupescu.

Acest nou Farfuridi a făcut un maraton al declaraţiilor de

marţi, adăugând că, după discuţiile cu reprezentanţii asociaţiilor de

pensionari privind proiectul de lege al sistemului unitar de pensii, o

decizie în privinţa unei eventuale majorări a celorlalte pensii, altele

decât pensia socială minimă, va fi luată de-abia în luna aprilie.

Cum s-ar spune, până în aprilie, pensionarii trebuie să se

hrănească precum cămila în deşert, din proviziile acumulate peste

vară. Şi iarna continuă, la fel de lungă şi grea. Norocul domnului

Boc este acela că sărmanii pensionari, de mult ce au strâns cureaua

încă de când erau calici ca salariaţi, îşi permit să reziste la vremuri

grele, de calicie guvernamentală şi când sunt lăsaţi la vatră.

Îmi amintesc de un fapt inedit care s-a întâmplat pe scara

blocului în care locuiesc, o întâmplare cu efect de parabolă, pe care

simt nevoia să v-o împărtăşesc şi dumneavoastră.

Un institut de sondare a opiniei publice şi-a trimis oamenii pe

teren să afle cum îşi drămuiesc pensionarii coşul zilnic şi dacă le

ajung banii de pensie.

Domnul Gheorghe Popescu, administrator al unui bloc din

Capitală, a răspuns cel mai bine, în opinia vizitatorului său, având aşa

un simţ al economiei, încât a câştigat până şi un premiu de la firma în

cauză. Deloc copleşit de vicisitudinile vieţii, el a reuşit să explice, cu

creionul pe hârtie, că îi mai şi rămân bani din pensie după ce cumpără

cele necesare traiului. Ba mai mult, a spus că nu găseşte nicio vină

- 85 -

statului că nu îi dă o pensie mai mare, pentru că e doar vina lui, a lui

nea Gheorghe, că nu a învăţat mai mult la vremea lui.

De ce v-am povestit acest lucru? Pentru că acest om este

exponenţial pentru categoria tuturor acestor oameni care „ştiu

dureros ce e suta de lei”, pentru că trăind în umilinţă atâţia ani, atât

ca salariat, cât şi ca pensionar, s-a gândit resemnat că este doar vina

lui că are o pensie atât de mică. Ca şi cum cei cu studii, medicii sau

profesorii, au pensii pe măsura efortului intelectual!!!

Cam la fel cum a gândit soldatul român din filmul „A 25-a

oră”, după romanul omonim al lui Virgil Gheorghiu, când s-a întors

de pe front şi şi-a găsit soţia însărcinată cu copilul unui ocupant rus.

Că o fi doar vina lui că nu a fost acasă la timp.

Domnul Paul Ichim:

Declaraţia politică este intitulată ,,Realităţile istoriei

contemporane româneşti şi consecinţele lor”.

Am luat în studiu ce s-a întâmplat în luna februarie.

Februarie provine din latinescul februaris, -aris, semnificând

purificarea, curăţirea, ritual care se face încă de la 1502.

Doar zăpada de afară care acoperă mizeria caută, măcar ea, să

purifice ceva, deoarece orice referire la evenimentele consemnate de

istoria contemporană din România nu are nicio legătură cu sensul

descris mai sus.

Astfel:

- În 07.02.1987 un decret al Consiliului de Stat impune măsuri

pentru raţionalizarea consumului de gaze naturale şi de energie

electrică, fiind menţionate şi măsurile punitive pentru depăşirea

- 86 -

consumurilor stabilite pentru populaţie, consumuri de altfel

insuficiente. Atunci se consuma în industria energofagă, însă pentru

că toţi munceam, dar şi tremuram în case, nu se consuma şomaj.

- La trei ani diferenţă, în 8.02.1990, Consiliul FSN emite

Decretul-lege privind pensionarea cu reducere de vârstă a unor

categorii de salariaţi. Deja industria era privită ca un morman de fiare

vechi şi se încerca ascunderea unei eventuale închideri a unităţilor,

precum şi apariţia şomajului sub masca pensionării anticipate.

- În 8.02.1991, Parlamentul adoptă o nouă lege a salarizării,

Legea nr. 14/1991, care a stat la baza dezechilibrării tuturor

criteriilor şi reperelor de ierarhizare a muncii până în ziua de azi.

Astăzi voi vorbi doar despre primul aspect consemnat,

respectiv măsura privind raţionalizarea consumului de gaze şi

energie electrică, stabilită în anul 1987.

Nu vă ascund faptul că voi aborda şi celelalte două aspecte, cât

de curând, mai ales că se pare că sunt forţat de realitate să le analizez.

Ce legătură ar fi între raţionalizarea din 1987 şi timpurile

prezente?

Aparent niciuna, fiindcă atunci vorbeam despre un comunism

barbar, iar acum vorbim despre o democraţie bezmetică. Atunci

raţionalizarea se stabilea prin decret, acum însă e autoimpusă şi asta

înseamnă pentru unii democraţie.

EON a cerut majorarea preţului la gaze cu 15%, iar Electrica a

cerut majorarea preţului la electricitate cu 12% de la 01.01.2010.

ANRE a fost de acord cu o creştere de 4,2% la preţul

curentului electric, iar în ceea ce priveşte preţul la gaze acesta s-a

promis că v-a rămâne neschimbat până la 01.04.2010.

- 87 -

Consumul excesiv de gaze, determinat de frigul din ultimul

timp, a determinat o creştere a importului de gaze, preţul din import

fiind mai mare decât cel din producţia internă.

Uniunea Europeană face presiuni asupra României pentru

alinierea preţului la gaze naturale, astfel încât nu putem şti cât vom

putea păstra acest preţ.

De altfel, ministrul secretar de stat din Ministerul Finanţelor

Publice spunea că va fi necesară o creştere a preţurilor la gaze, dar

şi la energie electrică, fapt consemnat de presă încă de săptămâna

trecută. În deplin consens, descriind coerenţa actualului Guvern,

şeful ANRE a ieşit şi a dezminţit de urgenţă această informaţie.

Nu doresc să comentez contrazicerile în declaraţii oficiale,

deoarece sunt mult prea obişnuit, din păcate, cu ele şi nu mai

prezintă o excepţie. Consider însă că este cinic să vorbeşti despre

scumpiri în plină iarnă deosebit de grea, fără o documentare

prealabilă extrem de bine făcută şi într-o conjunctură economică

extrem de nefavorabilă.

Populaţia activă din România scade pe zi ce trece, una dintre

statistici vorbind despre 300 de disponibilizaţi zilnic, la care se

adaugă cei mai bine de 700 000 de şomeri deja avuţi în evidenţă.

Eurostat consemna în anul 2008 că 23% dintre români trăiesc

la limita sărăciei, iar asta în anul în care înregistram o creştere

economică spectaculoasă, cu şomaj scăzut şi rezerve financiare

acceptabile. Cei mai ameninţaţi de sărăcie sunt bătrânii şi copiii,

dintre cei trecuţi de 65 de ani 69% trăind la limita subzistenţei.

- 88 -

În concluzie, la populaţia activă la care salariile scad sau în cel

mai bun caz rămân la acelaşi nivel, la şomerii care devin pe zi ce

trece tot mai mulţi, la bătrânii cu pensii mai mici de jumătate din

salariul mediu pe economie, ce folos că există gaze şi curent electric

când ei oricum nu şi le vor putea permite?

Şi atunci, ce diferenţă este între paranoia unui decret-lege de

raţionalizare dat de comunişti şi autoraţionalizarea democratică din

zilele noastre?

Ar fi demn de reţinut şi faptul că în 21.01.2010, la Madrid,

Comisia Europeană a lansat anul european de luptă împotriva

sărăciei şi excluziunii sociale. Acest fapt se datorează unei realităţi

crude în care 80 de milioane de europeni, adică 17% din populaţia

totală a Europei, trăiesc în prezent sub pragul de sărăcie.

România se află pe locul doi în Uniunea Europeană, după

Letonia, privind riscul de sărăcie.

Tot în acest clasament, Bulgaria se află pe locul trei, urmată de

Grecia, Spania şi Lituania.

În acest sens, fiecare stat a elaborat un plan propriu de luptă

împotriva sărăciei. Să fiu cinstit, chiar nu cred că România ar avea

la ora actuală o strategie în acest sens.

Despre pensionari, şomeri şi viitori şomeri, dar mai ales despre

inedita reformă a învăţământului românesc, în episoadele următoare.

Domnul Sorin-Serioja Chivu:

Declaraţia politică este intitulată ,,Moartea în doze de aparentă

fericire”.

- 89 -

Raymond Carter despre consumul de droguri: „nu este decât o

sinucidere în mai multe etape: un fel de sinucidere în serial”.

Omenirea a cunoscut dintotdeauna diferite modalităţi de a-şi

uita problemele pentru a cunoaşte, chiar dacă temporar, perioade de

uitare în care tot ce este dificil devine fără importanţă. Iar una dintre

principalele modalităţi a fost consumul de substanţe sau plante

halucinogene cu efect rapid şi direct asupra sistemului nervos.

Modernitatea le-a numit droguri, fie că sunt considerate uşoare

sau nu. Dar ceea ce în trecut era rudimentar şi cunoscut în cercuri

strâmte, acum a escaladat într-un adevărat flagel, devenit una din

cauzele majore ale mortalităţii pe glob.

Iar când plantele halucinogene s-au dovedit a fi insuficiente

s-au creat în mod artificial substanţe atât de nocive şi degradante

pentru om, încât cu greu se mai poate controla ceva – aşa-numitele

„droguri grele”.

În aceste momente, România se confruntă cu un val de

probleme create de consumul diferitelor plante halucinogene care nu

au intrat sub incidenţa legii împotriva traficului şi consumului ilicit

de droguri, dar care se dovedesc a fi extrem de periculoase,

provocând îmbolnăviri sau chiar moartea celor care le-au consumat,

principalele victime fiind adolescenţii.

Sursa acestor „elixiruri” dătătoare de moarte: magazinele de

vise, o denumire deloc întâmplătoare, dar cu nişte conotaţii total

diferite de ceea ce numele lor vrea să sugereze, acestor magazine

potrivindu-li-se mai bine denumirea de „magazine de păcăleală,

iluzii şi coşmar”.

- 90 -

Argumentele pro în acest caz? Faptul că ţări europene au

reglementat legal consumul de droguri uşoare.

Dar ceea ce militanţii „uită” este că aceste ţări au un nivel diferit

de cultură, de educaţie şi legi clar definite. România nu îşi poate

permite în acest moment să se joace cu viaţa oamenilor şi să lase la

voia întâmplării un aspect care din an în an devine mai primejdios.

Românii nu au încă educaţia a ceea ce un drog înseamnă, aşa cum

legea este încă ambiguă şi săracă în acest domeniu.

Până în prezent, în legislaţia românească există câteva norme

juridice exacte care reglementează infracţiunile de trafic de droguri,

administraţia ilicită a acestora, precum şi traficul de precursori şi de

substanţe toxice necesare fabricării de droguri (Legea nr. 143/2000).

Pentru a putea lua orice măsură, de orice fel, asupra acestui

flagel, este necesară mai întâi definirea corectă a conceptului de

drog – indiferent că este caracterizat de plante halucinogene sau

substanţe chimice, de denumirea de „uşor” sau „greu”.

Articolul 1 din Legea privind combaterea traficului şi

consumului ilicit de droguri, Legea nr. 143/2000, prevede

următoarele: „substanţe aflate sub control naţional – drogurile şi

precursorii înscrişi în tabelele-anexă nr. I – IV care fac parte integrantă

din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin ordonanţă de urgenţă

a Guvernului, prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin

radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestei dintr-un

tabel în altul, la propunerea ministrului sănătăţii;”

Aşadar, nu se poate ajunge însă la modificări legislative fără

consultarea specialiştilor Ministerului Sănătăţii, care sunt primii care

- 91 -

pot identifica şi clasifica aceste substanţe pentru ca ele să fie trecute

pe lista interziselor, în colaborare cu Agenţia Antidrog.

De aceea, orice discuţii cu un caracter hotărâtor, privind

evenimentele din ultimele zile, nu pot fi decât speculaţii. Tocmai

acesta este şi motivul pentru care salut iniţiativa hotărâtă a

premierului Boc, care a cerut Ministerului Sănătăţii să finalizeze în

regim de urgenţă până miercuri, 10 februarie, actul normativ privind

interzicerea consumului de plante halucinogene, fără a mai aştepta

avizul Comisiei Europene, căci, aşa cum spune şi premierul, „o viaţă

este mai importantă decât un aviz”.

Totuşi, orice reglementare legislativă va trebui să aibă în

vedere şi legislaţia europeană, în condiţiile în care ţara noastră face

parte din Uniunea Europeană şi este necesară ralierea la legile sale.

Dar, dincolo de aspectele legislative, avem responsabilitatea de

a fi într-o continuă relaţie cu societatea civilă şi de a participa la

protecţia cetăţenilor prin educarea lor cu privire la acest pericol, care

naşte victime în primul rând dintr-o insuficientă informare asupra

riscurilor şi dintr-un grad scăzut de cultură vizavi de ceea ce un drog

reprezintă.

Numai o relaţie constantă şi bine organizată între Executiv,

Legislativ şi societatea civilă va permite, în primul rând,

conştientizarea asupra a ceea ce un drog înseamnă: educarea,

formarea şi legiferarea unei forme de moarte ce poate să fie

îndepărtată uşor.

Este timpul ca în şcoli să se vorbească mai mult despre

„moartea sub forma panaceului fericirii”, este timpul ca noi, adulţii,

- 92 -

să avem mai multă grijă de visele copiilor noştri, în aşa fel încât

fericirea să nu mai fie căutată într-o mână de plante care o promit.

Este timpul să fim conştienţi că din ce în ce mai mulţi cetăţeni

apelează la droguri, că sunt locuri în care ele se comercializează şi

se folosesc fără a fi luată nicio măsură.

Aşa cum este timpul să eliminăm lacunele asupra unor subiecte

cum este acesta al consumării drogurilor şi să nu ne mai prefacem că

ele nu există, deşi zi de zi apar şi mai multe semnale în acest sens.

Îi invit pe toţi cei care au putere de decizie şi pe toţi cei care

reprezintă modele în societatea română să se unească şi să declare

război plantelor care, sub ochii noştri, ne ucid copiii.

Domnul Sorin-Serioja Chivu:

Declaraţia politică se intitulează ,,«Interesul naţional» –

politica omniprezentului”.

„Interesul naţional derivă din identitatea naţională. Trebuie să

ştim cine suntem înainte de a ne şti interesele.” (Samuel Huntington)

România traversează de o perioadă destul de lungă deja o

etapă dificilă nu numai din punct de vedere economic, dar şi politic,

prin numeroasele destabilizări aduse actualei guvernări de către

opoziţia aflată acum şi ea în diferite mişcări de transformare.

La sfârşitul sesiunii trecute, am adus în atenţia dumneavoastră

importanţa interesului naţional, care ar trebui să fie pentru noi toţi

principala preocupare. Fie că am fost susţinut sau nu, eu mi-am

păstrat dezideratul, pe care nu îl voi abandona, indiferent de câte

critici mi se aduc sau cât ar fi de greu.

- 93 -

În orice ţară, interesul naţional ar trebui să fie cel care

primează în faţa intereselor de grup sau personale. Să nu uităm,

dragi colegi, că am fost aleşi de către popor şi pentru popor.

A venit timpul ca politica românească să se reinventeze şi să

capete o nouă linie. Aceea în care omul politic să fie capabil de

sacrificiu şi de uitare de sine.

Prea multă vreme aceste noţiuni au existat doar la nivel formal

sau demagogic. După 20 de ani de democraţie, a venit timpul ca

principiile acestea să fie respectate şi aplicate.

Astfel, eu vă reamintesc jurământul de credinţă făcut în faţa

dumneavoastră. Acela de a apăra şi aplica interesul naţional,

asigurându-vă că acesta va prima în întreaga mea activitate

legislativă din noua sesiune, şi nu numai.

În calitate de om politic cu experienţă, sunt de părere că ţara

noastră nu poate evolua dacă noi, cei direct responsabili pentru

soarta ei, nu suntem primii care nu solidarizăm la interesul naţional.

Acest apel înseamnă în primul rând conştientizarea statutului

nostru şi apoi aplicarea întocmai a jurământului pe care fiecare

dintre noi l-a făcut.

Să nu uităm că de fiecare dată cetăţenii ne acuză că noi,

politicienii, avem în vedere interesele proprii, uitându-le pe cele

care îi privesc pe ei.

Interesul naţional are multe valenţe, în funcţie de condiţiile

unui anumit moment, dar un lucru este cert. Întotdeauna el trebuie

să primeze.

- 94 -

A urmări interesul naţional nu presupune nici o lume paşnică sau

armonioasă, dar el permite fiecăruia dintre noi să ne definim

prerogativele în termen de putere, permiţându-ne să evaluăm realist

problemele statului şi să diferenţiem faptele politice de cele nonpolitice.

A aplica şi a urma interesul naţional este sinonim cu asigurarea

supravieţuirii şi siguranţei oricărui stat.

Acesta este motivul pentru care toţi ar trebui să facem din

interesul naţional instrumentul principal de acţiune în delimitarea

nevoilor şi identităţii statale.

Nu poţi urma interesele specifice atât timp cât cel naţional nu

este definit şi urmat.

De aceea, vă rog, stimaţi colegi, ca atunci când vorbim de acest

concept să lăsăm deoparte apartenenţele şi ideologiile şi să fim

conştienţi că, dincolo de orice alte diferenţe, atunci când vine vorba de

interesul naţional, tot ce ne desparte acum este necesar să dispară.

*


Stimaţi colegi, trecem la punctul 2 din ordinea de zi...

Domnul senator Igaş. Procedură. Şi domnul senator Frâncu tot

pe procedură. Vă rog, domnule senator.

Domnul Traian-Constantin Igaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Mai mult pentru

stenogramă, că, la nivelul grupului, am depus un document la Biroul

permanent al Senatului, doar că în stenogramă nu se regăseşte.

Domnul senator Prodan Tiberiu-Aurelian îl înlocuieşte în

Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală pe

- 95 -

domnul senator Gheorghe David. Am vrut să fac acest anunţ mai

mult pentru stenogramă, deoarece, v-am spus, documentul se află la

Biroul permanent. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc. Am luat notă de această informare din partea

Grupului parlamentar al PD-L.

Domnul senator Frâncu.


Un anunţ similar vrea să facă şi Grupului parlamentar al PNL

din Senat. Noi anunţăm, tot pentru stenogramă, că doamna senator

Minerva Boitan trece la Comisia pentru muncă şi protecţie socială

în locul domnului senator Vasile Nedelcu, fiind desemnată şi ca

vicepreşedintă a comisiei. Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană: Domnilor senatori Igaş şi Frâncu, pentru a putea îndeplini, din

punct de vedere regulamentar, aceste înlocuiri este nevoie de un vot

al plenului.

De aceea, supun votului dumneavoastră – cu vot deschis, nu

cred că sunt complicaţii – propunerea făcută de liderul Grupului

parlamentar al PD-L de înlocuire în Comisia pentru agricultură,

silvicultură şi dezvoltare rurală.

Cine este pentru? Cine este împotrivă? Cine se abţine?

De asemenea, supun votului dumneavoastră modificarea

propusă de Grupul parlamentar al PNL, prin vocea domnului

senator Emilian Frâncu, privind trecerea doamnei senator Minerva

Boitan la Comisia pentru muncă şi protecţie socială, în locul

domnului senator Vasile Nedelcu.

- 96 -

Cine este pentru? Cine este împotrivă? Cine se abţine?

Cele două modificări au fost aprobate de plenul Senatului

României.

*

Iertaţi-mă, colegii m-au anunţat că la începutul şedinţei nu au

fost aprobate de către plen programul de lucru şi ordinea de zi de

astăzi.

După cum aveţi în mape, ordinea de zi de astăzi este cea

obişnuită pentru o zi de luni: declaraţii politice, proiecte de lege,

vot final şi, de la ora 18.00, transmisie directă radiodifuzată -

sesiunea de întrebări, interpelări şi răspunsuri.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. Vot deschis. Cine este

împotrivă? Cine se abţine? Vă mulţumesc. Ordinea de zi a fost aprobată.

Programul de lucru. Avem un program de lucru care

includepartea legislativă până la epuizarea acestui punct, apoi

întrebări, interpelări şi răspunsuri. Vă rog să votaţi. Vot deschis.

Cine este pentru? Cine este împotrivă? Cine se abţine? Vă

mulţumesc. S-a aprobat programul de lucru.

Domnul senator Chivu. Vă rog, domnule senator. Procedură?

Domnul Sorin-Serioja Chivu (din sală):

Un anunţ.

Domnul Mircea-Dan Geoană: Un anunţ.

Domnul Sorin-Serioja Chivu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinşi colegi, conform Regulamentului, trebuie să anunţăm

componenţa Grupului de senatori mixt…(Râsete, discuţii),care este

- 97 -

compus din opt membri, respectiv: Iordănescu Anghel, Câmpanu

Liviu, Mărcuţianu Ovidius, Măgureanu Cezar-Mircea, Laurenţiu

Chirvăsuţă, Sorin-Serioja Chivu, Nedelcu Vasile, Grosu Corneliu. De asemenea, vreau să vă aduc la cunoştinţă conducerea

acestui grup:

Lider de grup: Câmpanu Liviu;

Vicelider: Chivu Sorin-Serioja;

Vicelider: Măgureanu Cezar-Mircea;

Secretar: Mărcuţianu Ovidius.

(Din sala): Grup de senatori mixt? (Râsete, discuţii)


Vă mulţumesc. Să înţeleg că titulatura pe care doriţi să o

folosiţi în plen este de Grup independent mixt? Bun. Rog ca la

Biroul permanent de mâine să clarificăm şi titulatura, ca să nu existe

confuzii în adresare.

Am luat notă de această informare din partea senatorilor

independenţi.

*

Punctul 2 din ordinea de zi. Aprobarea procedurii de urgenţă

pentru un număr masiv de iniţiative legislative. Vă reamintesc faptul

că domnul ministru Iliescu este aici reprezentând Guvernul. De

asemenea, vreau să vă amintesc o cutumă pe care am folosit-o în

sesiunile precedente. Când există iniţiatorul sau iniţiatorii care susţin

un proiect de lege, plenul se va pronunţa asupra acelui proiect. În

condiţiile în care aceştia lipsesc, considerăm că nu s-au reunit

condiţiile necesare pentru a putea să procedăm la un vot în plen.

- 98 -

Aveţi în faţă un număr important de proiecte de lege:

- Proiectul de lege – Legea responsabilităţii fiscal-bugetare.

Domnule ministru Iliescu, vă rog să ne prezentaţi punctul de

vedere al Guvernului. Microfonul 10.

Domnul Valentin Adrian Iliescu – şeful Departamentului

pentru Relaţia cu Parlamentul:


Bună ziua, doamnelor şi domnilor senatori.

Vin în faţa dumneavoastră pentru a susţine necesitatea

aprobării procedurii de urgenţă pentru o lege extrem de importantă,

o lege despre care sunt convins că dumneavoastră aveţi suficiente

informaţii – o să adaug şi eu câteva – şi care face parte din acel

pachet negociat de Guvernul României cu Fondul Monetar

Internaţional, având ca termen de finalizare a dezbaterilor

parlamentare data de 31 martie 2010.

Realizarea sustenabilă a unor deficite bugetare mai mici

presupune modificarea considerabilă a procesului bugetar, precum şi

reforme ale politicilor de venituri şi cheltuieli, o componentă a

acestei strategii fiind chiar legea despre care vorbeam, Legea

responsabilităţii fiscal-bugetare.

Legea aduce cinci lucruri importante, despre care aş vrea să

vorbesc foarte pe scurt.

În primul rând, stabileşte proceduri îmbunătăţite de elaborare a

bugetelor multianuale; în al doilea rând, stabileşte limite privind

rectificările bugetare efectuate în cursul unui an; în al treilea rând,

prevede reguli fiscale privind cheltuielile totale, cheltuielile de

- 99 -

personal şi deficitul bugetar; în al patrulea rând, creează un consiliu

fiscal care să asigure o analiză independentă şi de specialitate a

prognozelor macroeconomice şi bugetare şi, nu în ultimul rând,

creează cadrul de emisiune şi gestionare a garanţiilor şi altor

obligaţii colaterale.

Fac precizarea că într-o dezbatere în procedură de urgenţă,

proiectul guvernamental va fi discutat în paralel cu cele două

iniţiative legislative aparţinând Grupului parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC şi Grupului parlamentar al PD-L.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Cred că nu există niciun fel de discuţie. Este o lege extrem de

importantă. Practic, în Biroul permanent al Senatului am decis să

avem o discuţie simultană cu privire la acest proiect de lege

important. Două grupuri parlamentare au iniţiat proiecte de lege,

Guvernul, după consultarea Comisiei Europene şi a Băncii

Mondiale, are câteva elemente de noutate, convenite cu partenerii

noştri internaţionali.

De aceea, vă supun votului – electronic, de această dată –

propunerea ca acest proiect de lege să fie dezbătut în procedură de

urgenţă.

Vă rog să votaţi.

Cu 51 de voturi pentru, 8 voturi împotrivă şi o abţinere,

majoritatea senatorilor au aprobat dezbaterea în procedură de

urgenţă a acestui proiect de lege.

- 100 -

Mulţumim domnului Iliescu pentru precizarea punctului de

vedere al Guvernului.

- Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru

desfăşurarea în condiţii de legalitate a alegerilor locale,

parlamentare, europarlamentare sau prezidenţiale, precum şi a

referendumului.

Iniţiatorii sunt prezenţi? Nu.

- Propunerea legislativă pentru completarea art. 62 din Legea

nr. 46/2008 privind Codul Silvic.

Sunt prezenţi iniţiatorii? Nu.

Eu le parcurg extrem de rapid, pentru a putea fi sigur că

nu creăm vreo dificultate colegilor care au iniţiat astfel de proiecte

de lege.

- Propunerea legislativă privind modificarea părţii introductive

a alin. (21) al art. 140 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.


- Propunerea legislativă pentru modificarea Legii educaţiei

fizice şi sportului nr. 69/2000.


- Propunerea legislativă privind stabilirea cadrului general de

acordare a ajutoarelor de stat pentru colectarea, sortarea, etichetarea,

depozitarea şi valorificarea în stare proaspătă sau pentru procesare a

legumelor şi fructelor.



acordare a ajutoarelor de stat pentru transferul Pieţei de Gros S.A.

- 101 -

Bucureşti şi a centrelor de colectare a legumelor şi fructelor către

formele asociative ale producătorilor.



acordare a ajutoarelor de stat pentru producerea de legume

proaspete în spaţii protejate.



acordare a ajutoarelor pentru colectarea, procesarea, stocarea şi

valorificarea laptelui sub forma produselor procesate.



acordare a ajutoarelor de stat prevăzute de Regulamentul Comisiei

Europene (CE) nr. 1857/2006 de aplicare a art. 87 şi 88 din Tratatul

ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii din

domeniul producţiei de produse agricole şi de modificare a

Regulamentului (CE) nr. 70/2001.


Acest subiect va reveni oricum pe agenda noastră datorită

specificului acestui tip de legislaţie.

- Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.


Propunerea legislativă privind „Declararea zonei de amplasare

a monumentelor istorice din nordul Olteniei ca obiectiv de interes

naţional”.

- 102 -


- Propunerea legislativă privind sistemul unitar de pensii

publice.


Probabil că proiectul nou de lege va permite o discuţie cu

privire la această temă.

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea

Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al

drumurilor.


- Propunerea legislativă privind regimul infrastructurii

reţelelor de comunicaţii electronice.

Nu sunt prezenţi iniţiatorii.


acordare a ajutoarelor de stat prevăzute de Regulamentul Comisiei

Europene (CE) nr. 1857/2006 de aplicare a art. 87 şi 88 din Tratatul

ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii din

domeniul producţiei de produse agricole şi de modificare a

Regulamentului (CE) nr. 70/2001.

Am avut această temă mai devreme. Nu sunt prezenţi

iniţiatorii.

- Propunerea legislativă pentru aprobarea cadrului general de

acordare a ajutoarelor de stat producătorilor agricoli, în

conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de

stat în sectorul agricol şi forestier 2007 – 2013.


- 103 -

- Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea

Legii nr. 491/2003 a plantelor medicinale şi aromatice.


- Propunerea legislativă pentru modificarea articolului 5 din

Titlul I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi

Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004

pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii

administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleşilor locali.

Probabil că nu mai este de actualitate. Nu sunt prezenţi

iniţiatorii.

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea

Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi

unele măsuri privind realizarea locuinţelor, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare.

(Discuţii la masa prezidiului)

Îmi cer scuze. Domnul vicepreşedinte Pereş ne roagă să revenim

la a treia propunere legislativă, Propunerea legislativă pentru

completarea art. 62 din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic.

Vă rog să reveniţi la prima pagină a ordinii de zi. Domnul

vicepreşedinte Pereş, ca iniţiator, ne propune să aprobăm ca această

propunere legislativă să fie dezbătută în procedură de urgenţă.

Microfonul 2, domnule senator Pereş.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi îmi cer scuze încă o

dată pentru neatenţia mea.

- 104 -


Nicio problemă.


Vreau să spun că este o propunere legislativă care revine, de

fapt, în plenul Senatului. Noi am aprobat în luna noiembrie această

propunere legislativă. La Camera decizională, Camera Deputaţilor, a

primit mai puţine voturi decât trebuia, fiind o propunere legislativă

care are caracter de lege organică.

Am revenit cu această propunere. Venim din nou în Senat, o să

susţinem la momentul respectiv, dar dorim şi din acest punct de

vedere procedura de urgenţă.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc foarte mult.

Vă supun votului propunerea ca această iniţiativă legislativă să

fie dezbătută în procedură de urgenţă.


Cu 56 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă şi 2 abţineri, această

iniţiativă legislativă va fi dezbătută în procedură de urgenţă.

Pentru a încerca să optimizăm puţin lucrările noastre, aş dori

să întreb dacă există, pentru restul listei de proiecte aflate pe agenda

noastră de astăzi, iniţiatori pentru a susţine, în persoană, pentru a

putea să uşurăm munca colegilor noştri.

Vă rog, domnule senator, microfonul 2.

Domnul Sorin Fodoreanu:


- 105 -

Este vorba chiar de ultima propunere legislativă, Propunerea

legislativă privind reglementarea unor aspecte financiare ale

Programului „Utilităţi şi mediu la standarde europene în judeţul

Suceava”.

Nu o mai susţin, pentru că este tardiv şi deja am depus o cerere

de retragere la Biroul permanent.

Mulţumesc.


Mulţumesc foarte mult. Vom trata separat proiectele care sunt

propuse a fi retrase.

Domnule senator Laurenţiu-Florian Coca, vă rog, microfonul 4.

Domnul Laurenţiu-Florian Coca:

Este o iniţiativă legislativă de modificare a Legii minelor

nr. 85/2003.


Dacă puteţi să ne indicaţi pe ce pagină şi la ce punct, ca să ne

putem îndrepta atenţia asupra acelei propuneri legislative. Legea

nr. 106/2008?

(Discuţii în sală)

Domnul senator Laurenţiu-Florian Coca ne indică Propunerea

legislativă pentru completarea Legii nr. 106/2008 privind

exproprierea pentru cauze de utilitate publică a terenurilor necesare

lucrărilor miniere pentru exploatarea zăcămintelor de lignit.

Aceasta este iniţiativa. Iniţiatorul fiind prezent în sală, supun

votului propunerea ca această iniţiativă legislativă să fie dezbătută

în procedură de urgenţă.

- 106 -


Cu 44 de voturi pentru, 8 voturi împotrivă şi 12 abţineri, şi

această iniţiativă legislativă va fi dezbătută în procedură de urgenţă.

Înţeleg că nu mai sunt alţi iniţiatori doritori să susţină

respectivele propuneri legislative.

*

Trecem la punctul 3 din ordinea de zi, aprobarea solicitării de

retragere a unor iniţiative legislative.

Avem două astfel de iniţiative legislative:

- Propunerea legislativă privind Camerele de comerţ şi

industrie din România.

Vă supun votului propunerea de retragere a acestei iniţiative.


Cu 71 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere,

solicitarea de retragere a iniţiativei legislative a fost aprobată de

plenul Senatului.

- Propunerea legislativă pentru modificarea art. 1 din Legea

nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de

apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde

personalului propriu locuinţe de serviciu pe care acestea le au în

administrare.

Vă propun votului propunerea de retragere a acestei iniţiative

legislative.



solicitarea de retragere a iniţiativei legislative a fost aprobată.

- 107 -

*

Stimaţi colegi, mi-a fost semnalat faptul că la punctul

precedent de pe ordinea de zi, o iniţiativă legislativă similară,

privind Legea responsabilităţii fiscale, va trebui să fie dezbătută tot

în procedură de urgenţă, pentru a avea toate cele trei iniţiative

dezbătute în acelaşi timp.

Este vorba de pagina 2, Propunerea legislativă – Legea

responsabilităţii fiscal-bugetare (L81/02.02.2010).

Deci este vorba de iniţiativa Grupului parlamentar al PD-L cu

privire la răspunderea fiscală.

Vă supun votului aprobarea dezbaterii în procedură de urgenţă

şi pentru această propunere legislativă, pentru a finaliza complet

discuţia cu privire la acest proiect de lege foarte important.


Cu 67 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 2 abţineri, această

iniţiativă legislativă va fi dezbătută în procedură de urgenţă.

*

La punctul 4 din ordinea de zi avem nota privind transmiterea

unei iniţiative legislative Camerei Deputaţilor.

În conformitate cu prevederile art. 36 lit. (e) din Regulamentul

Senatului, cu avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplină,

imunităţi şi validări şi ca urmare a hotărârii plenului Senatului se

transmite către Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată,

următoarea iniţiativă legislativă:

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii

administraţiei publice locale nr. 215/2001.

- 108 -

Vă supun la vot această soluţie propusă de Comisia juridică,

de numiri, disciplină, imunităţi şi validări şi aprobată de Senat.


Cu 68 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, 2 abţineri,

această iniţiativă legislativă va fi transmisă Camerei Deputaţilor, ca

primă Cameră sesizată.

*

La punctul 5 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea

legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 315/2004

privind dezvoltarea regională în România, cu modificările şi

completările ulterioare.

Cu privire la procedura de vot, raportul comisiei a fost unul de

respingere. Este lege ordinară, Senatul este primă Cameră sesizată.

Vă supun votului raportul de respingere cu privire la această

propunere legislativă.


(Domnul senator Traian-Constantin Igaş solicită cuvântul.)

Domnul senator Igaş.

Domnul Traian-Constantin Igaş:


Vă mulţumesc frumos.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea

Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România şi

modificările şi completările ulterioare este o iniţiativă a colegilor

UDMR. Noi am analizat-o mai mult, practic, astăzi, în şedinţa de

grup, şi am constatat că ar fi bine să o retrimitem la comisie pentru a

- 109 -

depune şi noi, ca grup, mai multe amendamente pe această

iniţiativă legislativă.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Este şi punctul de vedere al Grupului parlamentar al UDMR?

Da.

Considerăm atunci propunerea domnului senator Igaş, ca fiind

una care întruneşte şi punctul dumneavoastră de vedere.

Vă rog, domnule senator Corlăţean, Grupul parlamentar al

Alianţei Politice PSD+PC.

Microfonul 3, vă rog.

Domnul Titus Corlăţean:


Mai mult o întrebare adresată, eventual, comisiei sesizate în

fond, văd că termenul de adoptare tacită este 10 februarie a.c., şi

întrebarea mea este dacă timpul necesar pentru a retransmite la

comisie pentru dezbatere amendamente ne permite să venim în

timp util cu o nouă versiune.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Până la urmă, va trebui să vedem dacă plenul Senatului decide

retransmiterea la comisie. Sunt convins că, mâine, la Biroul

permanent, comisia se va putea, eventual, pronunţa cu privire la

termenul, cel puţin din punct de vedere formal, timp ar fi, dacă

- 110 -

există nevoie de timp suplimentar, sunt convins că la nivelul

comisiei se va avansa către Biroul permanent o cerere de dilatare a

timpului necesar.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la

comisie pentru eventuale modificări şi retransmiterea ei către plen.

Cu 62 de voturi pentru, 9 voturi împotrivă şi o abţinere, s-a

aprobat retrimiterea la comisie, dar cu mare atenţie, fiind vorba de

un termen de aprobare tacită, să încercaţi să vă încadraţi în

termenele regulamentare.

*


legislativă pentru modificarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996.

Vă reamintesc faptul că raportul comisiei este de respingere a

acestei propuneri legislative. Legea are caracter de lege ordinară,

Senatul fiind primă Cameră sesizată.

Sunt intervenţii cu privire la această propunere legislativă?

Domnule preşedinte Petru Filip, doriţi să interveniţi pe acest

subiect sau rămâneţi pe punctul de vedere iniţial?

Şi comisia îşi menţine punctul de vedere iniţial.

Mai sunt intervenţii?

Vă rog, domnule senator Gunthner.

Domnul Günthner Tiberiu:


Stimaţi colegi,

Trebuie să vă spun că această iniţiativă, practic, se referă la

nişte acte, documentaţii private care au fost preluate în mod abuziv

- 111 -

de către arhivele naţionale. Eu nu pot să cred că astăzi, când toate

imobilele, tot ce a fost, practic, preluat în mod abuziv, în Senatul

României să existe persoane care să aibă rezerve pentru ca

documente care au fost preluate în mod abuziv să poată să fie redate

proprietarilor iniţiali.

Eu cred că este o chestiune de bun-simţ şi, repet, nu cred că

cineva poate vota ca aceste acte preluate de regimul comunist, în

mod abuziv, să rămână în proprietatea statului, să nu fie retrocedate

proprietarilor iniţiali.

De aceea eu propun să aprobăm această iniţiativă care, practic,

adaugă trei cuvine la Legea Arhivelor Naţionale, şi anume ca actele,

acele documentaţii să poată fi redate proprietarilor iniţiali, actele

care au fost în custodie, până aici este legea, şi se adaugă, practic,

atât: „cele preluate în mod abuziv”.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, domnule senator Gunthner.

Vă rog, domnule senator Gheorghe Bîrlea, aveţi cuvântul.

microfonul 2, vă rog.

Domnul Gheorghe Bîrlea:

Dacă vă mai amintiţi, noi am discutat o iniţiativă legislativă

asemănătoare cu cea pe care o avem supusă analizei. E vorba de

fondul de documente al Bibliotecii Academiei, solicitat pentru

restituire la Academia Română. După discuţia în plen, aşa cum vă

amintiţi, în pofida votului negativ de la comisie, plenul a hotărât că

Biblioteca Academiei este îndrituită să-şi recupereze fondul amintit.

- 112 -

În cazul de faţă, sunt câteva chestiuni care trebuie mai bine

precizate. Vă amintim că fondul Bibliotecii Academiei a fost preluat

printr-o hotărâre a Comitetului Central prin 1977. Aici sunt

invocate două decrete din 1971 şi 1974.

În Legea Arhivelor Naţionale, în art. 19, se precizează foarte

riguros că, odată intrat în fondurile arhivelor naţionale, orice

publicaţie, orice fond arhivistic nu mai poate fi restituit.

Deci este un articol prohibitiv din acest punct de vedere.

Sigur că principiul restituirii trebuie să se regăsească şi aici,

dar alte elemente de ordin practic cred că trebuie clarificate. E vorba

de conţinutul noţiunii de preluare abuzivă, cu titlu, pentru a nu

produce o agresivitate excesivă asupra fondurilor arhivelor

naţionale şi a dezorganiza munca unor cercetători care a fost foarte

serios făcută în ultimele două decenii şi, după cum bine ştiţi cu toţii,

chiar la nivelul acestei instituţii, există la ora actuală suficiente

condiţii pentru a răspunde solicitărilor celor interesaţi pentru accesul

la fonduri. Vă mulţumesc.



Lucrurile sunt destul de simple din punct de vedere

procedural. Suntem sesizaţi cu un raport de respingere din partea

comisiei.

Punctul de vedere al Guvernului a fost, de asemenea, negativ.

Doamna secretar de stat, vă menţineţi acest punct de vedere?


- 113 -

Doamna Irina Alexe – secretar de stat în Ministerul

Administraţiei şi Internelor:


Ne menţinem punctul de vedere negativ formulat de Guvern,

pentru considerentele invocate în cuprinsul acestuia. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Luăm notă de intervenţia domnului senator Günthner, dar

modalitatea de a putea tranşa acest subiect este votul asupra raportului.

Dacă votul asupra raportului va fi respingere, automat şi

iniţiativa este respinsă.

Dacă votul este diferit, automat se va relua conversaţia şi

eventualele precizări pot fi rezolvate ulterior.

Supun votului raportul de respingere, conform celor indicate

de reprezentaţii noştri şi ai Guvernului.


Vot pe raportul de respingere.

Cu 56 de voturi pentru, 9 voturi împotrivă şi 5 abţineri,

raportul de respingere a fost aprobat.

Pe cale de consecinţă, propunerea legislativă este respinsă de

plenul Senatului.

Vă mulţumesc.

*



privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

- 114 -

Suntem într-o situaţie similară.

Raportul comisiei este de respingere. Legea este ordinară,

Senatul este primă Cameră sesizată.

Vă rog, domnule preşedinte Petru Filip, punctul de vedere al

comisiei.

Domnul Petru Filip:


Comisia a analizat propunerea legislativă care, de fapt,

reaşează planurile de urbanism general sub formă de secţiuni şi

modalitatea de schimbare a lor, mai repede decât abordarea în întreg

a planului de urbanism general.

Comisia a analizat şi a dat un raport de respingere în

unanimitate.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule secretar de stat Tanczos Barna, punctul de

vedere al Guvernului.

Domnul Barna Tanczos – secretar de stat în Ministerul

Dezvoltării Regionale şi Turismului:


În ceea ce priveşte propunerea legislativă pentru modificarea

Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu

modificările şi completările ulterioare, trebuie să vă precizez că

punctul de vedere al Guvernului este unul de respingere, având în

- 115 -

vedere că toate cele patru propuneri cuprinse în proiectul de lege

sunt inaplicabile în forma propusă.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Domnule senator Günthner Tiberiu, vă rog. Microfonul 2.


Vă mulţumesc, domnule preşedint.

Stimaţi colegi,

Singur, iniţiativa distinsului nostru coleg porneşte de la o

problemă reală întâmpinată de autorităţile locale, şi anume sumele

imense şi termenele de execuţie foarte lungi pentru planurile

urbanistice, dar se fac nişte confuzii, într-adevăr, se doreşte să se

elaboreze pud-urile pe aceleaşi secţiuni ca şi planul naţional de

amenajare a teritoriului or problemele se pun cu totul altfel, la alt

nivel, în planul naţional de amenajare a teritoriului, oraşele, practic,

a marca nişte puncte.

Foarte mulţi dintre dumneavoastră, ţin minte că anul trecut am

aprobat secţiunea de turism care, practic, era o enumerare a

localităţilor cu potenţial turistic, pe când la nivel de plan urbanistic

general, problemele care se pun sunt de regim de înălţime, de

procent de ocupare a teritoriului, de vecinătăţi, de însorire, sunt cu

totul alte probleme şi din acest punct de vedere cade această

asimilare, iar, pe de altă parte, în România, din păcate, problema

care se punea în legislatura trecută era că planurile de urbanism se

modificau cu prea mare uşurinţă, pentru că dânsul doreşte, cu

- 116 -

această elaborare pe secţiuni, să se faciliteze practic modificarea

planului urbanistic or ştim că există varianta cu planurile urbanistice

zonale care modifică planurile urbanistice generale pe anumite zone,

or elaborarea pe secţiuni ar complica numai această problemă.

Deci există o modalitate facilă de a modifica aceste planuri

urbanistice şi de aceea cred că este normal ca să respingem această

iniţiativă legislativă.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Mai sunt şi alte intervenţii? Nu mai sunt.

Supun votului dumneavoastră raportul de respingere, conform

celor prezentate de colegii noştri.



raportul de respingere a fost adoptat.

Pe cale de consecinţă, propunerea legislativă este respinsă.

*



privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

Din partea iniţiatorilor se doreşte?

Comisia? Vă rog, domnule preşedinte Petru Filip, aveţi

cuvântul.

Domnul Petru Filip:


- 117 -

Comisia a adoptat în unanimitate un raport de respingere. De

fapt, propunerea legislativă doreşte o reglementare expresă a

modului în care se trec bunuri din patrimoniul administraţiilor

publice locale – şi mă refer la comune, oraşe, municipii – în cel al

consiliilor judeţene.

Până acum am fost sesizaţi, în primul rând, cu trecerea acestor

active, a acestor bunuri din domeniul public al statului în cel al

unităţilor administrativ-teritoriale.

Am luat şi am analizat această propunere legislativă în comisie

şi am ajuns la concluzia că actualul cadru legislativ soluţionează de

fapt aceste propuneri legislative cuprinse în această propunere de

modificare a Legii privind proprietatea publică, respectiv Legea

nr. 213/1998.

Considerăm că actuala formă prin care prin hotărârea

Guvernului, respectiv prin publicarea în Monitorul Oficial a acestor

transferuri de la unităţile administrativ-teritoriale locale, oraşe,

comune, la cel al judeţului, acoperă cadrul legislativ în totalitate.

Mai mult decât atât, sunt foarte multe lucruri, la ora actuală, de

soluţionat, privind patrimoniul public al judeţelor şi al unităţilor

administrative.

Ca urmare, am elaborat acest raport de respingere, în

unanimitate.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Vă rog, doamna secretar de stat Irina Alexe, aveţi cuvântul.

- 118 -

Doamna Irina Alexe:

Domnule preşedinte, suntem de acord cu respingerea

propunerii legislative. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc şi eu.

Mai sunt intervenţii?

Domnul senator Tiberiu Günthner, urmat de domnul senator

Bălan.



Sigur, o iniţiativă similară am avut în ordinea de zi, anul

trecut, din partea colegilor senatori şi deputaţi din PSD, iar acum

avem o iniţiativă similară din partea colegilor din PD-L.

Eu cred că este o iniţiativă de bun-simţ. Este vorba ca

transferul proprietăţilor de la autorităţile locale către cele judeţene

să se facă cu acordul celor două consilii, locale şi, respectiv,

judeţene. Nu văd de ce ar trebui să se facă prin hotărâre de Guvern

acest transfer. Eu cred că este o chestiune de bun-simţ care merită să

fie promovată, mai ales, repet, a fost o iniţiativă şi din partea

colegilor din PSD, acum din partea colegilor din PD-L.

Mi se pare o iniţiativă absolut de bun-simţ ca să-şi dea acordul

consiliul care predă către cel care preia. Mulţumesc.


Mulţumesc.

Domnul senator Pavel Bălan, din partea Grupului parlamentar

al PSD+PC. Microfonul 3.

- 119 -

Domnul Gheorghe-Pavel Bălan:


Într-adevăr, a mai fost o propunere legislativă cu foarte multe

asemănări cu cea prezentată şi, din păcate, cu aceeaşi poziţie a

Guvernului, de respingere a acestei iniţiative.

Aş vrea să întreb reprezentanta Guvernului, care vorbeşte

foarte des despre descentralizare şi autonomie locală, dacă aceste

fapte chiar se doresc, având în vedere că prin această iniţiativă cei

din administraţia publică locală şi judeţeană doresc numai atestarea

dreptului de proprietate. Cred că este firesc să facem acest minim de

descentralizare şi atestarea să se facă la nivelul consiliului judeţean,

dorinţa dânşilor fiind generată, de fapt, de perioada de timp foarte

mare din momentul propunerii şi până la publicarea în Monitorul

Oficial. Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Doamna secretar de stat, vă rog.

Doamna Irina Alexe:


Aş dori să răspund la ambele întrebări.

Se face, de fapt, o confuzie între transferul dreptului de proprietate

între unităţile administrativ-teritoriale, care şi la acest moment este

posibil pe baza legislaţiei în vigoare, adică Legea nr. 213/1998,

respectiv Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Deci

transferul se face prin hotărâre a consiliului local, nu Guvernul face

transferul între unităţile administrativ-teritoriale. La Guvern ajung doar

- 120 -

hotărârile de atestare a domeniului public al unităţilor administrativ-

teritoriale pe procedura care este prevăzută în Legea nr. 213/1998.

Acum, prin această propunere legislativă, nu se aduce o soluţie

unitară, în sensul că atestarea pentru domeniul public al unităţilor

administrativ-teritoriale, adică al comunelor, oraşelor, municipiilor,

ar putea să se realizeze prin hotărârea consiliului judeţean, dar

atestarea bunurilor din domeniul public judeţean cine o face? Deci

sunt mai multe chestiuni care nu sunt reglementate şi nici clarificate

în această propunere legislativă.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Mai sunt alte comentarii?

Subiectul rămâne, în continuare, un subiect complex. Eu cred

că dacă din partea unor grupuri parlamentare revine această

problemă, există o anumită sensibilitate, şi, în mod evident, nu cred

că, în acest moment, putem să ne aplecăm mai în profunzime, dar

sunt convins că această temă va reveni în dezbaterea publică,

inclusiv în spaţiul deciziilor guvernamentale şi parlamentare.

În condiţiile în care nu mai sunt alte intervenţii, supun votului

raportul de respingere a acestei propuneri legislative.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.


raportul nu a întrunit numărul minim necesar de voturi, fiind vorba

de o lege organică.

- 121 -

Supun votului, în continuare, în condiţii, repet, de lege

organică, propunerea legislativă.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot cu privire la această

propunere legislativă.


Cu 8 voturi pentru, 53 de voturi împotrivă şi 2 abţineri,

propunerea legislativă nu a întrunit numărul necesar de voturi

pentru a putea fi adoptată.

Am rugămintea către liderii grupurilor parlamentare să

vegheze, inclusiv la Grupul parlamentar al UDMR, existând o

prezenţă mai mare în sală decât ceea ce vedem pe ecran, fiind vorba

de legi organice în continuare, rog liderii grupurilor să-şi mobilizeze

colegii şi colegele pentru a putea avea numărul necesar de colegi

pentru a ne pronunţa.

*

Punctul 9 din ordinea de zi - Propunerea legislativă pentru

modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991.

Vă reamintesc faptul că raportul comisiei este raport de

respingere. Domnul preşedinte Greblă îmi confirmă menţinerea acestui

punct de vedere. Este o lege organică. Suntem prima Cameră sesizată.

Supun dezbaterii plenului Senatului această propunere

legislativă, în condiţiile în care există dorinţa de a susţine cu

argumente pro sau contra aceste puncte de vedere.

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări –

domnul senator Greblă este aici, cu noi – îşi menţine raportul… A,

raportul nu a fost discutat.

- 122 -

Vă rog. Microfonul 7.

Domnul senator Coca Laurenţiu. Microfonul 6.


Pe scurt, în această iniţiativă legislativă era vorba că, de multe

ori, în momentul când ai nevoie de declaraţiile vecinilor, dacă

aceştia îţi ocupă abuziv o parte din …

Este vorba de altă lege.


Nu, nu, este vorba de modificarea Legii nr. 18/1991.


… de obligaţia de a-l cultiva.


Domnule preşedinte Greblă, vă rog. Microfonul 7.

Domnul Toni Greblă:


Stimaţi colegi,

Nu avem nici iniţiatori, nu avem nici reprezentanţi ai

Guvernului pe banca ministerială, dar vreau să vă spun că această

propunere legislativă este rodul preocupării unor colegi deputaţi şi

senatori ca terenurile cu destinaţie agricolă să poată fi şi muncite

corespunzător. Din păcate calea pe care au ales-o pentru finalitatea

bună urmărită a fost să reglementeze din nou o situaţie pe care o

avem reglementată prin Legea nr. 18/1991, dar nu este respectată şi

aplicartă ei în practică.

Din acest punct de vedere Comisia juridică, de numiri,

disciplină, imunităţi şi validări, cu avizele corespunzătoare de la

- 123 -

celelalte comisii, inclusiv al Guvernului, a considerat necesar să vă

supună spre dezbatere şi adoptare raportul de respingere a

propunerii legislative, cu menţiunea că Senatul este prima Cameră

sesizată, iar legea face parte din categoria celor organice.

Mulţumesc.


Domnule senator Gheorghe David, vă rog. Microfonul central.



De fapt, este o propunere legislativă care are partea juridică

însă din punct de vedere tehnic ar trebui să fi fost la Comisia pentru

agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală. Sigur că a fost dat un

aviz, cred.

Ce urmăreşte, de fapt, această propunere legislativă? Pe de o

parte, cultivarea terenurilor agricole în ţara noastră. E o discuţie de

multă vreme. Nu ar fi rău, ar fi foarte bine să putem cultiva toate

aceste terenuri, mai ales că ele nu numai că nu ne aduc beneficii, dar

România este considerată ca ţara cu cel mai mare grad de

îmburuienare din Europa. Este o problemă pe care trebuie să o avem

în atenţie nu numai noi, dar să-i ajutăm şi pe specialiştii din această

ţară, ca să putem găsi o soluţie.

Pe de altă parte, are în vedere protecţia solului şi acest lucru

este foarte bun şi important pentru România. Ceea ce se propune

aici să se execute, lucrările solului, printr-o metodă agrotehnică,

de-a lungul curbelor de nivel este, de asemenea, foarte important.

Numai că, la ora actuală, parcelele care sunt, solurile sunt foarte

- 124 -

mici, fărâmiţate şi chiar sunt pe o direcţie cu latura pe verticală, şi

nu pe orizontală, motiv pentru care această metodă este foarte greu

de realizat în foarte multe situaţii. Deci, din punct de vedere tehnic,

această propunere legislativă nu se poate să fie favorabilă.

Mulţumesc.



Domnul senator Günthner Tiberiu. Rog şi reprezentanţii

Guvernului, dacă binevoiesc să dea atenţia cuvenită Senatului…



Sigur, este o propunere de bun-simţ ca terenurile să fie cultivate,

dar mă întreb dacă nu putem să le oferim piaţă de desfacere, cum

putem obliga deţinătorii de terenuri să cultive terenurile şi, până la

urmă, eventual, să rămână cu produsele în depozit.

Cred că pentru a-i obliga trebuie să le asigurăm piaţă de

desfacere. Ştiu că în Occident există ţări unde se plăteşte

deţinătorilor de terenuri special ca să nu le cultive pentru că nu

există piaţă pentru ele.

Deci fără a asigura piaţa de desfacere, nu cred că stă în

picioare o asemenea propunere. Mulţumesc.



Domnul senator Corlăţean. Microfonul 3.

Domnul Titus Corlăţean:


- 125 -

Stimate colege, stimaţi colegi,

Fără să am pretenţia că sunt un specialist în acest domeniu,

departe de mine, trebuie să constat că este vorba de un subiect

extrem de important şi de actualitate şi pentru România. Din acest

punct de vedere, eu aş vrea să salut prezenţa Guvernului şi a

reprezentanţilor săi la această dezbatere importantă, în baza a ceea

ce domnul prim-ministru Emil Boc ne-a promis, mai zilele trecute,

dându-ne asigurări ferme cu privire la reprezentarea Guvernului şi,

din această perspectivă, aş fi foarte interesat să aflu părerea

reprezentantului Guvernului pe care cred că-l văd sau cred că nu, nu

ştiu dacă-l văd foarte bine, să avem punctul de vedere al Guvernului

cu privire la această propunere legislativă.

Mulţumesc. Nu aştept, neapărat, un răspuns, având în vedere

circumstanţele. (Aplauze)


Este o aluzie destul de străvezie. Adresez rugămintea

membrilor Guvernului, care sunt prezenţi ca senatori, să transmită

această rugăminte către primul-ministru, pentru o corectă

reprezentare a Executivului la şedinţele noastre de plen.

În consecinţă, punctele de vedere fiind exprimate, supun

votului raportul de respingere a acestei propuneri legislative.

Vă rog să votaţi. Este lege organică.

64 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi o abţinere.

Ca atare, neîntrunind votul majorităţii, necesar pentru

propuneri legislative de natură organică, supun la vot propunerea

legislativă. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

- 126 -

Cu 5 voturi pentru, 64 de voturi împotrivă şi 5 abţineri, nici

propunerea legislativă nu a întrunit numărul minim necesar de

voturi.

*

Punctul 10 din ordinea de zi - Proiectul de lege pentru

aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind

înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi

Reglementare în Comunicaţii.

Este un subiect vechi şi actual, în acelaşi timp.

Vă reamintesc faptul că în şedinţele noastre din 9 noiembrie şi

8 decembrie 2009 am supus votului atât proiectul de lege pentru

aprobarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului, cât şi proiectul de

lege pentru respingerea ordonanţei de urgenţă a Guvernului. Fiind

lege organică, nu s-a reuşit întrunirea numărului minim necesar de

voturi.

Suntem Cameră decizională. Este un subiect de importanţă

deosebită şi în relaţia cu Bruxelles-ul, şi în relaţia cu un sector de

activitate economică deosebit de important. De aceea aş dori să

solicit tuturor celor care sunt prezenţi puţină atenţie cu privire la

acest subiect care este în atenţia noastră de mult prea multă vreme şi

să încercăm să ne pronunţăm pentru a putea să avem o decizie clară

cu privire la acest proiect de lege.

Vă reamintesc faptul că este o lege organică şi că reluăm votul

asupra acestui proiect de lege cu care am fost sesizaţi în două

rânduri deja.

- 127 -

De aceea, îi rog pe toţi colegii, inclusiv pe membrii

Guvernului care sunt prezenţi, să acorde atenţie acestui subiect,

inclusiv pe colegii care au relaţie cu comunităţile româneşti din

străinătate şi cu delegaţia moldovenească aflată la Bucureşti, să ne

pronunţăm cu privire la acest proiect de lege.


55 de voturi pentru, 21 de voturi împotrivă şi nicio abţinere …

În condiţiile respective, supun votului dumneavoastră varianta

opusă.

Din sală: Listă pentru liderii de grupuri parlamentare.


Grupul parlamentar al UDMR solicită listă pentru toţi liderii

de grupuri parlamentare.

În condiţiile votului pe care l-aţi exercitat, supun votului

dumneavoastră varianta opusă, respingerea ordonanţei de urgenţă a

Guvernului, transformarea proiectului de lege privind aprobarea

acestui proiect de lege într-un proiect de respingere. Vă rog să

votaţi.

Înainte de a vă pronunţa votul, am senzaţia că nu a existat o

suficient de clară înţelegere. Deci în varianta contrară, pentru a

putea să exercitaţi un vot împotriva respingerii acestui proiect de

lege, votul este împotrivă. De aceea, vă rog să vă pronunţaţi încă o

dată cu privire la acest proiect de lege, pentru a putea fi clarificat.


Cu 23 de voturi pentru, 53 de voturi împotrivă şi nicio

abţinere, nici această formulă nu a funcţionat.

- 128 -

Am o solicitare după acest vot neconcludent a treia oară, am o

solicitare către liderii de grupuri parlamentare. Vă rog să aveţi o

întâlnire, poate înainte de Biroul permanent de mâine. Este un

subiect care, de data aceasta, ţine de o obligaţie europeană a ţării

noastre şi am rugămintea să aveţi acest dialog pentru a putea ca

mâine, la Biroul permanent, să încercăm să reprogramăm şi să

existe puţin mai multă claritate din punct de vedere al acestui

subiect. Rog viceliderii Grupului parlamentar al PSD să aibă această

conversaţie pentru a putea să avansăm. Este un subiect care este

deja restant pe agenda noastră de obligaţii externe.

*

La punctul 11 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2009

privind desfiinţarea Cancelariei prim-ministrului şi stabilirea unor

măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului.

Este tot reluare de vot. A fost adoptat tacit de Camera

Deputaţilor. A fost dezbătut în şedinţele noastre de plen din 17 iunie,

7 septembrie, 9 noiembrie, 8 decembrie 2009. Fiind vorba de lege

organică, nu a întrunit numărul necesar de voturi.

În aceste condiţii, fiind lege organică, iar Senatul fiind Cameră

decizională, vă propun reluarea votului asupra acestui Proiect de

lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 27/2009. Vă reamintesc că avem nevoie de 69 de voturi

minimum pentru a aproba o astfel de ordonanţă. Vă rog să votaţi.

Cu 51 de voturi pentru, 22 de voturi împotrivă şi o abţinere,

proiectul de lege nu a întrunit numărul necesar de voturi.

- 129 -

Supun votului dumneavoastră transformarea acestui proiect de

lege în proiect de lege pentru respingerea ordonanţei de urgenţă a

Guvernului. Vă rog să votaţi.

Cu 29 de voturi pentru, 49 de voturi împotrivă şi nicio

abţinere, nici această variantă nu a întrunit numărul minim necesar

de voturi.

Şi pe acest subiect rog liderii de grupuri parlamentare să se

consulte. Nu mai ştiu dacă există în acest moment acel grad de

actualitate care a făcut această temă mult mai sensibilă din punct de

vedere politic.

Vă rog să vă consultaţi pentru a putea să avem un punct de

vedere cu privire şi la acest subiect.

*


privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2008

pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007

privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi

Reformei Administrative şi pentru înfiinţarea Fundaţiei „Colegiul

Naţional de Afaceri Interne”.

Este vorba de o situaţie similară cu privire la Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 152/2008 cu privire la funcţionarea

Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi Fundaţia

„Colegiul Naţional de Afaceri Interne”.

Vă reamintesc faptul că a fost adoptat tacit de Camera

Deputaţilor. În şedinţe succesive am supus la vot această ordonanţă

de urgenţă şi proiectul de lege. Legea este organică, iar Senatul este

Cameră decizională.

- 130 -

Vă propun să reluăm votul şi cu privire la acest proiect de

lege. Vă rog să votaţi.


proiectul de lege a fost adoptat. (Aplauze în sală)

*



privind modificarea art. III alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind

organizarea şi funcţionarea instituţiilor de cercetare-dezvoltare din

domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a

Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti”.

Este o temă la care am fost sesizaţi de Preşedintele României

cu solicitare de reexaminare. Vă reamintesc că raportul comisiei

este de respingere a cererii de reexaminare transmisă de Preşedintele

României. Senatul este primă Cameră sesizată. Este o lege organică

pentru care vă solicit să reluăm votul. Vă reamintesc faptul că avem

în faţa noastră raportul de respingere care este supus votului

plenului Senatului României. Vă rog să votaţi.

Cine este în favoarea respingerii?

Cu 29 de voturi pentru, 46 de voturi împotrivă şi 2 abţineri,

raportul de respingere nu a întrunit numărul necesar de voturi.

Supun votului dumneavoastră cererea Preşedintelui României

cu privire la reexaminarea acestui proiect de lege. Vă rog să votaţi.

49 de voturi pentru, 28 de voturi împotrivă şi nicio abţinere.

Nu a fost întrunit numărul necesar de voturi.

- 131 -

Îi rog pe liderii de grupuri parlamentare să se consulte şi pe

acest subiect. Suntem primă Cameră sesizată, Camera Deputaţilor

fiind Cameră decizională privind acest subiect.

Rog staff-ul parlamentar să verifice dacă informaţia pe care o

am în mapă cu privire la faptul că Senatul este primă Cameră

sesizată este corectă.

Doamna Doina Silistru, secretar de şedinţă (de la tribună):

Este corectă.


Vă rog să verificăm pentru o discuţie în Biroul permanent cu

privire la calea de urmat referitor la acest proiect de lege.

*

Trecem la punctul 14 din ordinea de zi, Propunerea legislativă

pentru modificarea şi completarea alin. (1) şi (2) ale art. 8 din

Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar.

Vă reamintesc faptul că a fost dezbătută în şedinţa plenului din

data de 3 februarie 2010. Raportul comisiei este de admitere, cu

amendamente admise. Propunerea legislativă face parte din

categoria legilor organice, Senatul fiind primă Cameră sesizată.

Supun votului dumneavoastră raportul comisiei, cu

amendamentele admise. Vă rog să votaţi.


raportul comisiei, cu amendamente, a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă cu

amendamentele aprobate. Vă rog să votaţi.

- 132 -

Cu 71 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 2 abţineri,

propunerea legislativă a fost adoptată.

Va fi transmisă Camerei Deputaţilor.

*


legislativă pentru modificarea Legii minelor nr. 85/2003.

Este o propunere legislativă care a fost dezbătută în şedinţa

plenului Senatului din data de 3 februarie 2010. Raportul comisiei

este de admitere, fără amendamente. Propunerea legislativă face

parte din categoria legilor organice, iar Senatul este primă Cameră

sesizată.

Supun votului dumneavoastră raportul comisiei şi propunerea

legislativă, fiind vorba de un raport fără amendamente. Vă rog să

votaţi.

Cu 28 de voturi pentru, 47 de voturi împotrivă şi 3 abţineri,

raportul şi propunerea legislativă nu au întrunit votul majorităţii

senatorilor.

*


legislativă privind completarea şi modificarea Legii nr. 448/2006

privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Am discutat această propunere legislativă pe data de 3

februarie 2010. Raportul comun al comisiilor este de admitere, cu

un amendament admis. Propunerea legislativă face parte din

categoria legilor organice, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

- 133 -

Supun votului dumneavoastră raportul comisiilor, cu

amendamentul admis. Vă rog să votaţi.

Cu 71 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi o abţinere, raportul

comisiilor, cu un amendament, a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă. Vă rog

să votaţi.

Cu 72 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 2 abţineri,

propunerea legislativă a fost adoptată.

*


legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă

a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea

creşterii copilului.

Este situaţie similară. Propunerea legislativă a fost dezbătută

în data de 3 februarie 2010 în plenul Senatului. Raportul comisiei

este de respingere. Propunerea legislativă face parte din categoria

legilor organice, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

Supun votului dumneavoastră raportul de respingere. Vă rog

să votaţi.

Cu 67 de voturi pentru, 9 voturi împotrivă şi nicio abţinere,

raportul de respingere nu a întrunit numărul necesar de voturi.

Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă. Vă rog

să votaţi.

Cu 13 voturi pentru, 61 de voturi împotrivă şi 2 abţineri,

propunerea legislativă nu a întrunit numărul necesar de voturi.

- 134 -

*


legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 211/2007


privind Inspecţia Socială.

Avem un raport de respingere, propunerea legislativă are

caracter de lege organică, iar Senatul este prima Cameră sesizată.

Supun votului dumneavoastră raportul de respingere.



raportul de respingere a fost adoptat, iar, implicit, propunerea

legislativă a rost respinsă.

*


legislativă pentru modificarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi

a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului

funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 şi abrogarea art. II din

Legea nr. 261/2008.

Această propunere legislativă a fost dezbătută de Senat la data

de 3 februarie 2010. Are raport comun de respingere, caracter de

lege organică şi suntem prima Cameră sesizată.



- 135 -


raportul de respingere a fost adoptat, iar, implicit, propunerea

legislativă a fost respinsă.

*


legislativă privind promovarea producerii de energie din surse

regenerabile şi pentru încurajarea economisirii resurselor energetice.

Această propunere legislativă a fost dezbătută în plenul

Senatului pe data de 3 februarie 2010.

Raportul comisiei este de respingere. Este o propunere legislativă

cu caracter de lege organică. Suntem prima Cameră sesizată.



Cu 76 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri,

raportul de respingere a fost adoptat, şi, implicit, propunerea

legislativă a fost respinsă.

*


legislativă pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind

responsabilitatea ministerială, republicată în Monitorul Oficial al

României nr. 200 din 23 martie 2007, cu modificările şi

completările ulterioare.

Dezbaterea asupra acestei propuneri legislative a avut loc pe

data de 3 februarie 2010. Avem un raport de respingere cu

amendamente respinse, iar propunerea legislativă are caracter de

lege organică. Suntem prima Cameră sesizată.

- 136 -



Cu 75 de voturi pentru niciun vot împotrivă şi 2 abţineri, raportul

a fost adoptat şi, implicit, propunerea legislativă a fost respinsă.

Stimaţi colegi,

Cu aceasta am epuizat partea de legiferare de astăzi.

Doresc să adresez rugămintea domnului senator Alexandru

Pereş, vicepreşedinte al Senatului, să preia conducerea şedinţei

pentru partea de întrebări-interpelări, vă reamintesc, radiodifuzate,

în condiţiile în care eu şi domnul vicepreşedinte Teodor-Viorel

Meleşcanu suntem angajaţi într-o acţiune de reprezentare a

Senatului României.

Urmează două sau trei minute de pauză, după care vom intra

în secţiunea de întrebări-interpelări. Rog şi pe reprezentanţii

Guvernului să revină la masa Executivului. Vă mulţumesc.

(Pauză)

* (După pauză)

(Conducerea şedinţei plenului Senatului este preluată de

domnul senator Alexandru Pereş, vicepreşedinte al Senatului).

Domnul Alexandru Pereş: Stimaţi colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţe.

Vă propun să trecem la ultima parte a şedinţei noastre de

astăzi, întrebări şi interpelări adresate reprezentanţilor Executivului

şi, de asemenea, răspunsuri din partea Executivului la întrebările şi

la interpelările depuse de domnii senatori în săptămânile trecute.

- 137 -

Înainte de a da cuvântul colegilor noştri senatori vreau să vă

reamintesc, conform Regulamentului, că Grupului parlamentar al PD-

L pentru întrebări şi interpelări îi sunt repartizate 11 minute, Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC îi sunt repartizate 10 minute,

Grupului parlamentar al PNL îi sunt repartizate 6 minute, Grupului

parlamentar al UDMR îi sunt repartizate 3 minute, iar Grupul

parlamentar al senatorilor independenţi are la dispoziţie 3 minute. Am

rugămintea să încercaţi să vă încadraţi în aceşti timpi, pentru ca toţi

colegii senatori să-şi susţină întrebările şi interpelările, având în

vedere şi faptul că şedinţa noastră de astăzi este radiodifuzată.

Dau cuvântul domnului senator Dorel Jurcan – Grupul

parlamentar al PD-L. Urmează domnul senator Şerban Valeca –

Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Aveţi cuvântul, domnule senator. Microfonul central.

Domnul Dorel Jurcan:


Interpelarea mea este adresată domnului Mihail Dumitru,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale.

Interpelarea are drept subiect: Acordarea subvenţiilor conform

Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 295/2007.

În urma audienţelor susţinute la sediul cabinetului senatorial

am fost sesizat în următoarea problemă: Conform Ordinului

ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 295/2007 subvenţiile

se acordă fermierilor cu peste trei capete bovine, care să aibă peste 6

luni, aflate în baza de date întocmită până la 31 ianuarie 2008. Cei

care au dobândit peste trei bovine după această dată nu mai au

- 138 -

dreptul la subvenţie. Astfel, fermierii care până la 31 ianuarie 2008

aveau minim trei bovine şi care, după această dată, le-au vândut iau

subvenţiile de la stat, iar cei care le-au dobândit după această dată

nu primesc nici măcar un leu. Numai în judeţul Vâlcea se

înregistrează peste 500 de cazuri. Data de referinţă amintită nu mai

reflectă realitatea, iar crescătorii de animale nu sunt stimulaţi în

vederea creşterii efectivului de bovine din gospodărie.

Stimate domnule ministru,

În concluzie, vă rog să vă precizaţi punctul de vedere cu

privire la situaţia prezentată mai sus şi, cu autoritatea de care

dispuneţi, să găsiţi cele mai bune soluţii de rezolvare.

Vă mulţumesc.


Şi eu vă mulţumesc, domnule senator pentru operativitate.

Având în vedere că domnul senator Şerban Valeca nu mai

susţine întrebările adresate prim-ministrului şi ministrului

administraţiei şi internelor, dau cuvântul doamnei senator Doina

Silistru. Urmează domnul senator Emilian Frâncu – Grupul

parlamentar al PNL.

Aveţi cuvântul doamna senator.

Doamna Doina Silistru:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Am două întrebări.

Prima întrebare este adresată domnului Cseke Attila-Zoltán,

ministrul sănătăţii.

Domnule ministru,

- 139 -

O serie de produse medicamentoase sunt puse în vânzare pe

piaţa românească fără controlul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului, iar altele, netestate suficient, sunt autorizate ca

suplimente alimentare. Printre aceste produse se numără şi pastilele

de slăbit, din ce în ce mai prezente pe piaţa românească, unele dintre

acestea conţinând amfetamine şi substanţe hepato-toxice.

Domnule ministru,

În acest sens, vă rog să-mi spuneţi, domnule ministru, ce

măsuri are în vedere Ministerul Sănătăţii pentru a asigura siguranţa

populaţiei, astfel încât pe piaţa românească să nu se mai

comercializeze produse medicamentoase sau naturiste neconforme

normelor în vigoare, iar avizul ministerului să fie o garanţie pentru

puritatea şi eficienţa produsului.

Solicit răspuns scris.

A doua întrebare este adresată domului Sebastian Teodor

Gheorghe Vlădescu, ministrul finanţelor publice.

Domnule ministru,

În prezent, între instituţii precum agenţiile judeţene pentru

prestaţii sociale, direcţiile finanţelor publice şi direcţiile de

trezorerie, funcţionează încă un sistem de plăţi destul de greoi, după

un model perimat şi care dovedeşte o lipsă de eficacitate şi coerenţă.

Deşi se prevede ca Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale să

treacă de la actualele aplicaţii informatice la noul sistem

informaţional integrat, deja creat, în ceea ce priveşte includerea şi

procesarea prestaţiilor în sistem nu se observă nicio îmbunătăţire.

În continuare se pierde foarte mult timp pentru deplasarea unor

- 140 -

persoane între aceste instituţii, iar, pentru că programul de întocmire

nu permite emiterea documentelor de plată decât cu data curentă, în

cazul unor erori în cadrul sistemului informatic actual, se ajunge la

pierderea respectivelor plăţi autorizate.

Având în vedere aceste aspecte, vă rog să-mi comunicaţi,

domnule ministru, ce măsuri poate lua ministerul pe care îl

conduceţi în vederea eficientizării sistemului de plăţi informatizat şi

în cât timp preconizaţi a fi complet implementat.

Solicit răspuns scris. Mulţumesc.


Vă mulţumesc, doamna senator.

Are cuvântul domnul senator Emilian Frâncu.

Domnul senator Sorin-Serioja Chivu este în sală? Nu este.

Vă rog, domnule senator.

Se pregăteşte domnul senator Dumitru Oprea, din partea

Grupului parlamentar al PD-L.

Aveţi cuvântul, domnule senator.


Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Prima întrebare este adresată domnului Radu Berceanu,

ministrul transporturilor şi infrastructurii.

Obiectul întrebării: Distrugerea drumului DN 7 Piteşti –

Râmnicu-Vâlcea.

Domnule ministru, DN 7, principala cale de acces dintre

municipiile Piteşti şi Râmnicu-Vâlcea, a suferit în această iarnă o

distrugere aproape completă. Prima cauză, deşi neoficială, este

- 141 -

folosirea unei cantităţi prea mari de sare pentru porţiunea respectivă

de drum. Pe lângă craterele uriaşe care îngreunează înaintarea

tuturor autovehiculelor, o porţiune de acostament de aproximativ 15

m s-a prăbuşit la începutul lunii ianuarie afectând glisierele de

protecţie care despart cele două sensuri de mers.

Având în vedere cele menţionate mai sus, vă rog, domnule

ministru, să-mi comunicaţi:

1. Intenţionaţi să demaraţi o anchetă pentru aflarea celor

vinovaţi de deteriorarea drumului, mai ales că acesta a fost de

curând reabilitat?

2. Se are în vedere reabilitarea de urgenţă a acestui tronson?

Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră verbal şi în

scris. Pot să o citesc şi pe a doua?


Dacă este întrebare, da. Dacă este interpelare, nu.

Domnul Emilian-Valentin Frâncu: A doua întrebare este adresată domnului Teodor Baconschi,

ministrul afacerilor externe.

Obiectul: Situaţia elevilor care învaţă în şcolile din Italia.

Domnule ministru, săptămâna trecută presa naţională a relatat

despre cazul unei fetiţe de 13 ani, rezidentă împreună cu familia ei

în Italia, la Solesino, Padova, care s-a aruncat de la etajul II al casei

în care locuia pentru că, citez: „duhnea a româncă”.

Fetiţa era supusă unor presiuni puternice din partea colegilor ei

de la şcoală, dar şi a unor profesori care se purtau urât cu ea, o

respingeau pentru că, citez iar: „este româncă şi nu are haine de

firmă”.

- 142 -

Din câte se pare, acesta nu este un caz izolat. Şi alţi copii

români din Italia fiind jigniţi de colegi, conform preşedintelui

organizaţiei „Alianza Romena A.S.A.R” Adrian Teodorescu.

Având în vedere cele menţionate, aş dori să-mi precizaţi,

domnule ministru, dacă:

1. Ministerul Afacerilor Externe are, la ora actuală, evidenţa

exactă a elevilor români, rezidenţi sau cu burse de studiu, înscrişi în

şcolile italiene şi, evident, dacă puteţi comunica numărul acestora.

2. Ministerul Afacerilor Externe a pus la dispoziţia cetăţenilor

români, rezidenţi sau plecaţi la studii în Italia, o direcţie de informaţii

la care să se semnaleze astfel de cazuri pentru a se putea interveni?

3. Ce măsuri are în vedere ministerul pe care îl conduceţi

pentru a limita numărul de cazuri asemănătoare cu cel menţionat

mai sus ?

Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră în scris.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş: Dau cuvântul domnului senator Dumitru Oprea.

Se pregăteşte domnul senator Petru Başa. Este în sală? Da.


Domnul Dumitru Oprea: Întrebarea este adresată domnului prof. dr. ing. Ioan

Dumitrache, preşedintele Consiliului Naţional al Cercetării

Ştiinţifice din Învăţământul Superior.

Obiectul şi motivarea întrebării: Revistele naţionale,

recunoscute internaţional, sunt fără valoare pentru instituţiile

româneşti de evaluare.

- 143 -

În prezent, sunt reviste româneşti cotate ISEI sau indexate în

baze de date internaţionale, cu factori de impact care, în România,

pe baza criteriilor stabilite, nu sunt încadrate în clasificarea A sau

B+ din motive ce depăşesc uneori puterea de înţelegere: nu au trei

ani vechime, nu au fost transmise prin curier privat, nu mai este

valabilă evaluarea pe baza link-ului la baza de date indexată şi aşa

mai departe.

În aceste condiţii, domnule preşedinte, vă rugăm să ne comunicaţi:

1. Strategia pe care o aveţi în vedere pentru modificarea

sistemului de evaluare şi cotare a revistelor româneşti recunoscute

internaţional, adaptând setul de criterii la dinamica domeniului de

cercetare şi valorizare a rezultatelor din România.

2. Adaptarea indicatorului IC6 la tendinţele actuale de

valorificare a rezultatelor cercetării şi de publicare în reviste

naţionale şi internaţionale cotate ISI sau indexate în baze de date

internaţionale cu factori de impact.

Solicit răspuns în scris.

Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator.

Are cuvântul domnul senator Petru Başa, întrebare adresată

Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale.

Se pregăteşte domnul senator Gheorghe David.


Domnul Petru Başa: Domnule preşedinte, interpelarea mea este adresată

Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, domnului

ministru Şeitan.

- 144 -

Obiectul interpelării: Solicitarea anulării Adresei nr. 875/GB/

09.02.2006, emisă de Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei

Sociale.

În speţă, este vorba de un reprezentant al Colegiului meu

parlamentar, domnul Frâncu Liviu domiciliat în Târnăveni, judeţul

Mureş, care a făcut mai multe demersuri, unele dintre acestea la

cabinetul parlamentar Başa Petru, unele mai vechi, chiar şi la fostul

minister, în vederea anulării acestei adrese privind aplicarea

Decretului-Lege nr. 118/1990, coroborat cu prevederile Ordonanţei

de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999.

Justificarea petiţionarului este legată de faptul că, prin

Legea nr. 568/2001 pentru completarea şi aprobarea Ordonanţei de

urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de

luptător în rezistenţa anticomunistă, persoanelor condamnate pentru

infracţiuni săvârşite din motive politice, precum şi persoanelor

împotriva cărora au fost dispuse măsuri administrative abuzive,

conform pct. 8, „La art. 3 după lit. e) se introduce lit. f) cu

următorul cuprins: exmatricularea din şcoli, licee şi facultăţi”.

Prin Legea nr. 568/2001 categoria sus-menţionată face parte

integrantă şi se încadrează, la fel ca celelalte 5 categorii, beneficiind

de aceleaşi drepturi, fără discriminare.

În adresa la care dumnealui face referire, ministerul dispune

acordarea drepturilor prevăzute la art. 6 tuturor celor şase categorii

de persoane, dar, în acelaşi timp, dispune acordarea drepturilor

prevăzute la art. 2 numai pentru cinci categorii, anulând acest drept

pentru cei prevăzuţi la art. 3 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a

- 145 -

Guvernului nr. 214/1999 modificată şi completată. E un pic

complicat, dar...

În aceste condiţii, vă solicităm a ne preciza, în scris, dacă

adresa nr. 875/GB/09.02.2006 emisă de minister poate fi anulată,

în condiţiile în care este considerată discriminatorie de către

petiţionarul sus-amintit.

Cu deosebită consideraţie, senator Başa Petru. Vă mulţumesc.



Are cuvântul domnul senator Gheorghe David.

Urmează ultimul senator la sesiunea întrebări, domnul senator

Vasile Pintilie.



Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Întrebarea mea este adresată prim-ministrului Emil Boc.

Domnule prim-ministru, conform legislaţiei în vigoare,

respectiv Legea nr. 84/1995, studiul disciplinelor de specialitate se

realizează pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Aceste prevederi sunt valabile pentru şcolile vocaţionale, în

special la muzică, unde activitatea nu se desfăşoară în exclusivitate

cu întreaga clasă, deoarece aceste şcoli sunt concepute pe clase,

grupe şi individual. Din aceste considerente, costul per elev, per

preşcolar, per an, este mult mai mare comparativ cu şcolile normale,

motiv pentru care solicit o mărire cu 50% a coeficientului de

- 146 -

diferenţiere pentru învăţământul primar vocaţional, gimnazial

vocaţional şi liceal de artă şi muzică, conform celor prevăzute în

anexa 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1618 din 23.12.2009.

De asemenea, cred că ar fi necesară o reevaluare naţională a

acestor şcoli, în funcţie de performanţa realizată în ultimii ani,

întrucât unele dintre ele, probabil, nu-şi justifică în prezent

activitatea. În acest fel, s-ar mări oportunitatea selecţiei candidaţilor

şi s-ar micşora costurile la scară naţională pentru profesorii de

specialitate.

Vă mulţumesc. Solicit răspuns scris.

Domnule preşedinte, mai am o întrebare. O pot prezenta?


Dacă este întrebare, da.


Da. Este întrebare. Vă mulţumesc.

Este o întrebare adresată domnului ministru Daniel Petru

Funeriu, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Domnule ministru, ca urmare a Programului Naţional de

Proiecte Pilot pentru promovarea integrării şcolare profesionale şi

sociale a copiilor şi a tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale în

comunitatea românească, propus de Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului, Secretariatul de stat pentru

Persoanele cu Handicap, în cooperare cu UNESCO şi reprezentanţa

specială a UNICEF în România, în judeţul Timiş, începând cu anul

1990, au fost dezvoltate programe de sprijin în mai multe şcoli-

pilot, iniţial trei unităţi.

- 147 -

De-a lungul anilor, acest program a fost extins şi în alte şcoli.

Procesul incluziunii şcolare implică conlucrarea unor echipe de

specialişti care includ: cadre didactice de sprijin, învăţători,

profesori de sprijin itineranţi, profesori logopezi şi profesori-

consilieri. Aceste cadre didactice au fost parţial asimilate de către

Consiliul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică, Centrul

Logopedic Interşcolar şi Centrele Şcolare pentru Educaţie Incluzivă.

Un număr de 10 învăţători, profesori de sprijin itineranţi

titulari au rămas angajaţi ai şcolilor incluzive, având în acest

moment un statut incert, plata acestora nefiind susţinută nici de

Consiliul local Timişoara, nici de Consiliul judeţean Timiş.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 1251/2005 art. 6 „finanţarea

învăţământului special şi special integrat se face din bugetele

judeţelor”. La nivelul judeţului Timiş, statisticile preluate de la

Comisia pentru Protecţia Copilului din cadrul Direcţiei Generale de

Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş, indică un număr de

1539 de copii care au certificat de orientare şcolară cu cerinţe

educaţionale speciale. Din statisticile Inspectoratului Şcolar Timiş

un număr de 632 de copii/elevi cu cerinţe educaţionale speciale,

beneficiază de servicii de sprijin.

Ca urmare, se poate observa un deficit de servicii de sprijin

pentru această categorie de copii, respectiv elevi, deci şi de personal

didactic care să ofere aceste servicii. La nivelul judeţului sunt

semnalate sesizări ale părinţilor care solicită dreptul de sprijin în

învăţare pentru copiii lor.

- 148 -

Domnule ministru, o soluţie viabilă în acest sens ar fi

preluarea acestor posturi de către Centrele Şcolare pentru Educaţie

Incluzivă, existente la nivelul judeţului, al căror ordonator terţiar de

credit este chiar Consiliul judeţean Timiş.

Vă rog să-mi comunicaţi, dacă aceasta este soluţia optimă, şi

să transmiteţi în teritoriu răspunsul corect la problemele solicitate

pentru a clarifica această situaţie.

Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Ultimul senator care prezintă întrebarea verbal este domnul

senator Vasile Pintilie, PD-L. Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Vasile Pintilie:


Întrebarea mea se adresează domnului Sebastian Vlădescu

ministrul finanţelor publice.

Obiectul întrebării: Evidenţierea măsurilor pentru diminuarea

evaziunii fiscale.

Una din metodele frecvente şi la vedere folosite de evazionişti

este procurarea de documente fiscale în alb, respectiv facturi şi

chitanţe, care, ulterior, se completează şi se operează în

contabilităţile firmelor diminuând în acest fel profitul şi, mai

departe, impozitul pe profit şi TVA-ul datorat statului. Aceste

documente se vând la vedere, pe marginea arterelor rutiere de ieşire

şi intrare în Bucureşti.

- 149 -

Domnule ministru, vă rog să-mi transmiteţi un punct de vedere

asupra situaţie sus-menţionate şi dacă s-au luat măsuri specifice

pentru destructurarea acestor reţele de infractori.

Solicit răspuns scris la problemele ridicate.

Cu deosebită consideraţie, senator PD-L, Vasile Pintilie.



Vă informez, stimaţi colegi, că mai erau înscrişi 12 colegi

senatori pentru a susţine întrebările, şi anume: doamna senator

Anca-Daniela Boagiu şi domnii senatori: Ioan Sbârciu, Gabriel

Mutu din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii senatori Ilie

Sârbu, Şerban Valeca, Avram Crăciun din partea Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, Dan Radu Ruşanu, Paul

Ichim şi Luca Raymond din partea Grupului parlamentar al PNL,

domnul senator Tiberiu Bokor de la Grupul parlamentar al UDMR,

şi domnul senator Sorin-Serioja Chivu de la Grupului parlamentar

mixt.

Aceste întrebări au fost depuse în scris, fiind înaintate

miniştrilor şi ministerelor vizate pentru a putea primi răspunsuri.

Doamna Mihaela Popa (din sală):

Şi eu!


Cu regret, dar poate la interpelări. Deocamdată suntem la

întrebări. Trecem secţiunea de interpelări.

Îl invit la microfon pe domnul senator Dorel Jurcan pentru a-şi

susţine interpelarea.

- 150 -

Urmează domnul senator Viorel Arcaş, de la Grupul

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.


Domnul Dorel Jurcan:

Întrebarea mea este adresată doamnei preşedinte a Autorităţii

Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, doamna Dumitrean

Crinuţa Nicoleta, şi are drept subiect sesizarea doamnei Zguroiu

Ana din municipiul Râmnicu-Vâlcea.

În calitate de senator, cu ocazia audienţelor la biroul

senatorial, am primit o sesizare din partea doamnei Zguroiu Ana.

Aceasta reclamă că, deşi este posesoarea Dispoziţiei nr. 2799/2005,

emisă de Primăria Municipiului Râmnicu-Vâlcea, prin care este

îndreptăţită să primească despăgubiri pentru un imobil din strada

Republicii nr. 20, până în prezent nu a primit echivalentul pentru

acesta. Menţionez că ultima comunicare referitoare la acest subiect

a sosit din partea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii

în data de 10.09.2007, cu precizarea că a fost selectat dosarul

Domniei Sale, înregistrat cu nr. 1685/CC/2005, în şedinţa Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea transmiterii

către un evaluator autorizat.

Date fiind cele precizate, vă rog, doamna preşedinte, să-mi

comunicaţi care este stadiul acestui dosar, solicitat de doamna

Zguroiu Ana, şi care sunt motivele acestei întârzieri foarte mari.

Vă mulţumesc.



- 151 -

Domnule senator Viorel Arcaş, la microfonul central, vă rog.

Se pregăteşte domnul senator Emilian Frâncu – Grupul

parlamentar al PNL.

Aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Arcaş:


Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc şi

are ca temă: Cum îşi va plăti statul datoriile către firmele private?

Domnule prim-ministru,

Mă întreb, adeseori, cât de liniştit puteţi dormi noaptea, când

ştiţi câţi oameni sunt condamnaţi în fiecare zi la şomaj şi la sărăcie.

Dacă dumneavoastră, domnule prim-ministru, dormiţi liniştit,

vă anunţ că eu am insomnii grave, pentru că în fiecare zi mă

întâlnesc cu oameni nevoiaşi, care se uită la mine cu o privire goală

şi tristă, obosiţi până şi să mai spere, din păcate, domnule prim-

ministru, pentru că în România de astăzi valorile au devenit ghiulele

grele, atârnate de gât, aceşti oameni au muncit cinstit la viaţa lor

şi-au făcut treaba cu corectitudine şi au dat ce a fost mai bun în ei.

Cu siguranţă, dacă învăţau la timp cum să pună capul jos în faţa

puterii portocalii, acum ar fi fost la masa celor bogaţi.

În rândul celor despre care vă vorbesc există o categorie şi mai

defavorizată: este vorba despre cei care au contractat lucrări de la stat,

de la diferite ministere – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului

şi Sportului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Dezvoltării Regionale şi

Turismului, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii etc. – le-au

executat cu bună-credinţă, dar statul român a uitat să-i mai plătească.

- 152 -

Mai mult, pe munca şi pe banii lor, statul român i-a adus în stare de

faliment, i-a făcut să-şi închidă porţile şi să îngroaşe rândurile

şomerilor.

Vă întreb, domnule prim-ministru: ce vină le aduceţi firmelor

care şi-au îndeplinit riguros obligaţiile din contractele de lucrări

publice, de nu le achitaţi facturile? Ştiţi că, din cauza faptului că

ministerele refuză să achite aceste facturi, sute de firme nu mai pot

să-şi plătească angajaţii, sunt pe punctul să fie executate de bănci şi

să-şi închidă activitatea?

Solicit să-mi prezentaţi, domnule prim-ministru, strategia

Guvernului dumneavoastră cu privire la plata prestatorilor de lucrări

publice care şi-au îndeplinit obligaţiile, menţionându-mi care sunt

perioadele de timp în care veţi achita aceste datorii către agenţii

economici.

De asemenea, vă solicit să-mi prezentaţi şi o listă detaliată, pe

fiecare minister în parte, cu numărul prestatorilor de lucrări publice

neplătiţi, valoarea totală a datoriilor pe care le aveţi de achitat şi

durata de timp de când aceste creanţe sunt certe, lichide şi exigibile.


Mulţumesc.


Mulţumesc şi eu, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu.

Se pregăteşte domnul senator Cezar-Mircea Măgureanu –

Grupul senatorilor independenţi.


- 153 -



Interpelarea mea este adresată domnului Attila Cseke,

ministrul sănătăţii.

Interpelarea se referă la efectele negative ale introducerii taxei

aşa-zise „fast-food” asupra pieţei muncii.

Domnule ministru,

Începând cu luna martie a.c., persoanele juridice care produc,

importă sau prepară alimente nerecomandate, de tip fast-food,

patiserie, cofetărie, snacksuri, chipsuri sau băuturi răcoritoare sunt

nevoite să plătească o taxă lunară suplimentară, care urmează să

intre în veniturile Ministerului Sănătăţii.

Deşi descurajarea consumului alimentelor nesănătoase este un

obiectiv nobil, introducerea taxei ar putea avea efecte negative

majore asupra preţurilor produselor şi angajaţilor din acest sector.

Potrivit preşedintelui Romalimenta, Sorin Minea, şi

preşedintelui Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară,

Dragoş Frumosu, taxa aceasta ar putea duce la creşterea preţurilor

alimentelor de acest tip cu peste 20% şi la disponibilizarea a peste

36 000 de salariaţi, aproape 18% din personalul acestei industrii

alimentare.

Luând în considerare cele menţionate mai sus, vă rog să-mi

comunicaţi, domnule ministru, estimările realizate de minister cu

privire la efectele negative ale introducerii acestei taxe.

Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră în scris.

Vă mulţumesc.

- 154 -



Îl invit la microfonul central pe domnul senator Cezar-Mircea

Măgureanu.

Se pregăteşte doamna senator Mihaela Popa, Grupul

parlamentar al PD-L.


Domnul Cezar-Mircea Măgureanu:


Interpelarea mea este adresată domnului ministru Vasile Blaga,

Ministerul Administraţiei şi Internelor, şi are ca obiect activitatea

Inspectoratului de Poliţie Judeţean Giurgiu.

Domnule ministru,

Numărul tot mai mare de sesizări primite la biroul senatorial

din partea cetăţenilor, având ca obiect modul în care poliţiştii din

cadrul IPJ Giurgiu desfăşoară anchetele privind accidentele rutiere

mă determină să vă adresez această interpelare, în speranţa că

implicarea dumneavoastră va reuşi să spulbere neîncrederea

cetăţenilor în probitatea profesională a unor lucrători din ministerul

pe care îl conduceţi.

Pentru exemplificare, vă aduc în atenţie cazul doamnei Stanciu

Mariana, din Giurgiu, care, pe data de 19.06.2009, a fost accidentată

de un autoturism pe trecerea de pietoni, accident în urma căruia a

avut nevoie de o intervenţie chirurgicală şi 24 de zile de îngrijiri

medicale. Cu toate acestea, nici până acum cercetările nu au fost

încheiate, lucru ce împiedică victima să-şi ceară dreptul în instanţă.

- 155 -

Mai mult, trenarea finalizării acestui dosar creează suspiciunea că ar

avea drept cauză faptul că autorul accidentului este fiul unui poliţist

din cadrul IPJ Giurgiu.

Având în vedere această situaţie, vă rog să dispuneţi o

verificare a tuturor dosarelor aflate în cercetarea Inspectoratului de

Poliţie Judeţean Giurgiu, deoarece există multe sesizări în legătură

cu modul de cercetare a unor cauze.

Vă adresez, alăturat, sesizarea şi documentele depuse de

doamna Stanciu Maria. Mulţumesc.

Solicit răspunsul în scris.



O invit pe doamna senator Mihaela Popa la microfonul central.

Se pregăteşte domnul senator Laurenţiu-Florian Coca.

Aveţi cuvântul, doamna senator.

Doamna Mihaela Popa:


Interpelarea o adresez domnului ministru al educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului Daniel Funeriu. Ea se referă la

abandonul şcolar.

După cum se ştie, România se situează pe locul trei în Europa în

ceea ce priveşte rata abandonului şcolar, situaţia devenind de-a dreptul

dramatică în mediul rural, pierderile înregistrate reprezentând 22%

dintre elevii care au finalizat învăţământul gimnazial.

- 156 -

În acest moment, avem un învăţământ „fracturat” la 14 – 15 ani,

când elevii îşi părăsesc şcoala în care au învăţat până la clasa a VIII-a,

pentru a-şi continua studiile la liceu.

Pentru elevii din mediul rural, situaţia este dramatică: îşi

părăsesc localitatea şi familia pentru a merge la liceu, la oraş. Astfel,

apar probleme cu naveta, locuinţa, hrana zilnică, toate presupunând

costuri inaccesibile majorităţii familiilor din mediul rural. Aceasta

este explicaţia abandonului şcolar masiv, înregistrat în ţara noastră,

care a ajuns la mai mult de 20%. Familiile nu-şi pot permite

continuarea studiilor copiilor lor la oraş din cauza sărăciei.

Propunerile de proiect Miclea, pe care le susţin, au în vedere

desfăşurarea învăţământului obligatoriu de 10 ani în intervalul 6 – 16

ani, în aceeaşi şcoală, în aceeaşi localitate, în sânul familiei.

Considerând acest aspect şi având în vedere că, la acest

moment, este nevoie de o nouă lege a educaţiei, pentru a fi corect

fundamentate principiile privind egalitatea de şanse şi

nediscriminarea, vă rog, domnule ministru, să-mi precizaţi dacă

învăţământul românesc, la ora actuală, are la bază studii de impact

şi de fezabilitate referitoare la resursele financiare, umane, materiale

şi resursele de spaţiu necesare pentru a implementa varianta Miclea.

Vă rog să-mi prezentaţi răspunsul în scris. Vă mulţumesc.


Şi eu vă mulţumesc, doamna senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Laurenţiu-Florian Coca

şi se pregăteşte domnul senator Mario Ovidiu Oprea – Grupul

parlamentar al PNL.

- 157 -


Domnul Laurenţiu-Florian Coca:


Interpelarea este adresată domnului Sebastian Vlădescu,

ministrul finanţelor publice.

Domnule ministru,

Obiectul interpelării mele vizează politica şi măsurile Guvernului

României şi ale Ministerului Finanţelor Publice privind reluarea

creditării agenţilor economici care activează în economia reală.

După cum se ştie, în 2009 şi în prima lună din acest an, a avut

loc şi s-a vorbit despre o „îngheţare” a creditării agenţilor

economici, mai ales a celor cu capital românesc. Ca o explicaţie a

acestui blocaj, s-a spus că, aproape în totalitate, disponibilul

băncilor comerciale pentru împrumut este adunat de Guvern pentru

a-şi finanţa cheltuielile bugetare curente, în lipsa veniturilor

bugetare, şi că băncile ar fi mai interesate să împrumute Guvernul

decât agenţii economici.

S-a mai spus şi că, pe fondul crizei, cererea de credite din partea

agenţilor economici este redusă, dar această reducere, dacă este

adevărată, se explică mai degrabă prin politica băncilor de creştere a

dobânzilor decât prin dezinteresul sau reţinerea firmelor comerciale.

La vremea deciziei privind contractarea împrumutului de la

Fondul Monetar Internaţional, s-au făcut afirmaţii, la nivelul celor

mai autorizate autorităţi ale statului, că banii împrumutaţi vor merge

la Banca Naţională, pentru ca aceasta să lase mai mulţi bani băncilor

comerciale, iar acestea să crediteze economia românească.

- 158 -

Nu ştim în ce măsură băncile s-au ţinut de această promisiune.

Se ştie că în anul 2009, când cetăţenii României, instituţiile publice

şi agenţii economici au înregistrat însemnate pierderi de venituri şi

alte sacrificii, singurele care au făcut excepţie sunt băncile care

acţionează în ţara noastră şi care au făcut, păstrând proporţiile, cele

mai mari profituri dintre toate băncile din Europa.

Pentru a nu mai lungi această prezentare, vă rog, domnule

ministru, să ne oferiţi o explicaţie asupra dimensiunii

împrumuturilor Guvernului în anul 2009 şi a celor care se vor

contracta în anul 2010, precum şi asupra politicii şi a acţiunii

Guvernului de încurajare a creditării, cu deosebire a creditului către

agenţii din agricultură: ferme agricole, procesatorii de produse

agricole autohtone, de servicii pentru agricultură sau legate de

relansarea acestui sector.

În lipsa unei acţiuni hotărâte şi bine ţintite a Guvernului şi a

unei noi politici de „dezgheţ” a creditării agenţilor economici,

suntem în măsură să credem că mult-sperata reluare a creşterii

economice nu va avea loc prea devreme. Mulţumesc.



Îl invit la microfon pe domnul senator Mario Ovidiu Oprea.

Se pregăteşte domnul senator Gheorghe David – Grupul



Domnul Mario Ovidiu Oprea:


- 159 -

Domnule preşedinte, am o interpelare adresată domnului

ministru Daniel Funeriu, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi

sportului.

Obiectul interpelării mele este menţinerea Şcolii nr. 1

„Obedeanu”, din municipiul Craiova.

Şcoala nr. 1 „Obedeanu” este cea mai veche unitate de

învăţământ din municipiul Craiova şi chiar din întreaga Oltenie, ea

reprezentând un edificiu cultural de patrimoniu al judeţului Dolj.

În urma adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 114/2009, Şcoala „Obedeanu” îşi va pierde personalitatea

juridică, urmând a fi încorporată Şcolii nr. 12 „Decebal”. Funcţiile

de director, director adjunct, secretar, contabil, dar şi personalul

auxiliar al Şcolii „Obedeanu” vor dispărea.

Motivaţia desfiinţării şcolii este dată de faptul că, în ultimii

ani, au fost tot mai puţini elevi înscrişi aici. Acest lucru nu poate

însă să determine autorităţile să ia această decizie prin care dispare

cel mai important element al emblemei învăţământului doljean,

ştergându-se cu buretele nu mai puţin de 235 de ani de istorie.

În consecinţă, domnule ministru, în numele comunităţii locale

şi în numele mai multor parlamentari de Dolj, reprezentând întregul

spectru politic, cu mult respect, vă solicit să găsiţi o soluţie

echitabilă, care să permită ca Şcoala „Obedeanu” să-şi păstreze

numele şi personalitatea juridică, astfel încât să funcţioneze în

continuare, în numele prestigiului de care se bucură de atâţia ani.

Solicit răspunsul în scris.

Vă mulţumesc.

- 160 -


Şi eu vă mulţumesc, domnule senator.

Urmează domnul senator Gheorghe David – Grupul


Se pregăteşte domnul senator Adrian Ţuţuianu – Grupul

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.



Vă mulţumesc.

Interpelarea mea este adresată tot Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului, domnului ministru Daniel Petru

Funeriu.

Domnule ministru,

Ca urmare a mai multor discuţii avute în ultimul timp cu cadre

didactice din învăţământul preuniversitar, părinţi şi autorităţi locale

din judeţul Timiş, vă supun atenţiei mai multe probleme care nu au

putut fi soluţionate până în prezent, referitoare la aplicarea Hotărârii

de Guvern nr. 1618/2009 şi a Ordinului ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului nr. 3064 din 25.01.2010.

În acest context, vă rog, în regim de urgenţă, să ne clarificaţi

aceste probleme, ridicate de către părinţi, de către profesori şi de

către autorităţile locale, astfel încât cele două acte normative să

poată fi aplicate corect şi unitar pentru întreaga ţară.

Nu am să mai citesc cele 20 de puncte, de probleme ridicate, ci

am să le depun pentru a fi înainte ministerului.

- 161 -

În final, doar aş vrea să fac precizarea că am convingerea că,

împreună cu sprijinul dumneavoastră, vom găsi o soluţionare

optimă şi urgentă a problemelor prezentate.


Vă mulţumesc.


Are cuvântul domnul senator Adrian Ţuţuianu, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Se pregăteşte domnul senator Gheorghe Marcu, tot din partea



Domnul Adrian Ţuţuianu:


Interpelarea mea este adresată domnului ministru Adriean

Videanu, ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri.

Obiectul interpelării constituie o revenire şi o solicitare de

clarificare a situaţiei Sucursalei Electrocentrale Doiceşti, judeţul

Dâmboviţa, din structura S.C. Termoelectrica S.A.


La data de 11 mai 2009, v-am adresat o interpelare pe tema

sensibilă şi dureroasă a situaţiei în care se află Termocentrala

Doiceşti, până mai ieri o unitate etalon pentru judeţul Dâmboviţa.

Din păcate, nici până acum, salariaţii societăţii nu ştiu care va

fi soarta acesteia, temându-se că vor rămâne fără un loc de muncă.

În precedenta interpelare, am detaliat problemele care au dus

termocentrala în situaţia critică în care se află, motiv pentru care nu

- 162 -

o se revin asupra acestor date. Recentul proces de reorganizare a

sistemului energetic nu le dă – se pare – prea multe speranţe

angajaţilor şi aceasta pentru că Termocentrala de la Doiceşti nu se

regăseşte momentan în niciuna dintre cele două companii energetice

naţionale, ceea ce face ca, în rândul salariaţilor, să se creeze o stare

alarmantă de tensiune.

Faţă de situaţia expusă, vă rog, domnule ministru, să-mi

precizaţi:

1. Care este strategia Ministerului Economiei, Comerţului şi

Mediului de Afaceri în privinţa sucursalei Electrocentrale Doiceşti,

judeţul Dâmboviţa, din structura S.C. Termoelectrica S.A.?

2. Dacă aveţi în vedere includerea Termocentralei Doiceşti în

strategia energetică din cadrul Programului de reorganizare a

sectorului de producere, împreună cu celelalte termocentrale din

subordinea ministerului economiei?

3. Care este stadiul de realizare a studiului de fezabilitate

finanţat printr-un grant de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare (BERD) şi care sunt soluţiile oferite de acest studiu de

fezabilitate?

4. În sfârşit, care sunt soluţiile de viitor pentru Termocentrala

de la Doiceşti?

Solicit răspuns scris şi verbal. Vă mulţumesc. Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator. Are cuvântul domnul senator Gheorghe Marcu, din partea


- 163 -

Se pregăteşte domnul senator Valer Marian, tot din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC .

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Marcu:


Interpelarea este adresată doamnei Crinuţa Nicoleta Dumitrean,

preşedinta Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

Obiectul interpelării îl reprezintă urgentarea plăţii despăgubirilor

şi compensaţiilor către cetăţenii români, pentru bunurile proprietate

ale acestora sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de

Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării

Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate.

Doamna preşedinte,

Mai mulţi cetăţeni din judeţul Botoşani mi-au solicitat lămuriri

privind modul defectuos de aplicare a Legii nr. 290 din 27 iunie

2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor

români pentru bunurile proprietate ale acestora sechestrate, reţinute

sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca

urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între

România şi Puterile Aliate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.

Consider că dreptul de proprietate este cel care stă la baza

democraţiei şi a economiei de piaţă şi că, după 20 de ani de regim

democratic, în România nu pot fi tratate cu indiferenţă solicitările

unor cetăţeni care au fost privaţi de dreptul de proprietate şi de

uzufructul proprietăţilor lor, drepturi pe care Constituţia astăzi le

garantează.

- 164 -

În acest context, vă rog, doamna preşedinte, ca în urma unei

analize să-mi comunicaţi următoarele date:

- Până în prezent, câte dosare au fost puse în plată pentru

cetăţenii din judeţul Botoşani?

- Numărul de dosare complete şi aprobate pentru a fi puse în

plată pentru cetăţeni din judeţul Botoşani?

- Care este numărul estimat de dosare care vor fi puse în plată

în anul 2010 pentru cetăţeni din judeţul Botoşani?

- Când estimaţi că se vor finaliza operaţiunile de analizare şi

punere în plată a solicitărilor depuse de cetăţenii din judeţul Botoşani,

având în vedere şi prevederile art. 10 din Legea nr. 290/2003?

Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.



Are cuvântul domnul senator Valer Marian şi se pregăteşte

domnul senator Alexandru Cordoş.


Domnul Valer Marian:

Interpelarea mea este adresată domnului ministru al

agriculturii şi dezvoltării rurale Mihail Dumitru şi are ca obiect

testarea în România a unui fungicid pe bază de initium.

În presa naţională, au apărut recent informaţii conform cărora

România va fi prima ţară din lume care va folosi pe scară largă un

nou tip de pesticide pe bază de initium, o substanţă chimică extrem

de controversată care ar putea spori frecvenţa cancerului de colon şi

a altor boli grave, într-o proporţie ridicată.

- 165 -

Produs de o firmă germană, noul produs va fi folosit, începând

de anul acesta, în ţara noastră, pentru stropitul viilor, sub denumirea

de „Enervin”, şi pentru stropitul culturilor de cartofi, roşii, castraveţi

şi ceapă, sub denumirea de „Zampro”.

Din pagina oficială a firmei producătoare, reiese că noul

fungicid trebuia să fie testat prima dată în ţări din America Latină,

dar România le-a luat-o înainte ca şi cobai.

Potrivit unor specialişti, noul fungicid este o substanţă

periculoasă care ar putea afecta sănătatea a milioane de oameni,

întrucât un miligram de initium ingerat are nevoie de un an ca să se

elimine din organism şi poate creşte incidenţa cancerului de colon

cu până la 65%.

Având în vedere aceste aspecte alarmante, vă solicit să-mi

comunicaţi cine şi în ce condiţii a aprobat importarea şi testarea în

România a fungicidului pe bază de initium, dacă au fost consultaţi

specialişti cu privire la efectele acestuia şi care sunt concluziilor lor,

precum şi dacă a fost informată opinia publică asupra posibilelor

consecinţe negative.

Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Vă rog, domnul senator Alexandru Cordoş, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, şi, rectific,

ultimul vorbitor va fi domnul senator Titus-Liviu Paşca, din partea

Grupului parlamentar al PNL.


- 166 -



Interpelarea mea este adresată domnului Daniel Funeriu,

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Obiectul interpelării: Comasarea şcolilor din învăţământul

preuniversitar.


În ultima vreme, la nivelul judeţului Cluj, şi bănuiesc că şi în

celelalte judeţe este exact aceeaşi situaţie, s-au organizat întâlniri

între Inspectoratul Şcolar Judeţean, instituţia prefectului şi primari

din judeţ pentru a veni cu soluţii privind şcolile care urmează să fie

închise, din cauza unor decizii, din păcate, cel puţin, discutabile.

În momentul în care se ia o astfel de decizie, consider că ar

trebui să existe un proiect care să cuprindă toate detaliile. Este

foarte greu ca de la minister să vină înspre inspectoratele şcolare

judeţene sarcina „de a scăpa” de câteva sute de profesori, fără a se

da soluţii atât pentru aceşti profesori, cât şi pentru copiii care vor

trebui să meargă câţiva kilometri în plus, fără a li se asigura un

mijloc de transport.

La aceste probleme, primarii nu au o soluţie, din moment ce

nu au primit maşini care să-i ajute cu transportul copiilor.

Ceea ce vreau să obţin din demersul meu este ca prin această

soluţie de comasare a şcolilor să nu contribuim la renunţarea la

şcoală a mai multor copii din mediul rural, în condiţiile în care,

oricum, din motive financiare, procentul celor care renunţă la

continuarea studiilor este din ce în ce mai mare.

- 167 -

Criteriile luate în calcul la nivelul fiecărui judeţ sunt

discutabile pentru că, deşi ştim că acestea trebuie să fie, în primul

rând, criterii de eficienţă, sunt cazuri în care se propune comasarea

unei şcoli cu 200 de elevi, şcolari, care, aşa cum vă spuneam mai

sus, nu au acces la un mijloc de transport şi, probabil, peste 50%

dintre aceştia vor renunţa la şcoală.

Eu consider că obligaţia noastră este de a asigura şanse egale

de acces la educaţie pentru copiii, dar şi să respectăm un act de

învăţământ de calitate.

Sper ca obiectivul principal al acestor comasări să nu fie doar

reducerea cheltuielilor de la buget, dar şi îmbunătăţirea condiţiilor

de învăţământ în mediul rural.

Având în vedere cele menţionate, vă rog, domnule ministru, să

clarificaţi, cât mai curând posibil, următoarele aspecte:

1. Există un set de criterii clare care trebuie avute în vedere

pentru ca acest proces de comasare să continue şi să aibă o finalitate

benefică atât pentru profesori, cât şi pentru copii?

2. Obiectivul ministerului pe care dumneavoastră îl

reprezentaţi este doar reducerea cheltuielilor de la buget, fără a ţine

cont de calitatea învăţământului preuniversitar din mediul rural?

3. Există posibilitatea ca locaţiile care urmează să rămână fără

şcoli să primească maşini pentru transportul elevilor în acest an?

Vă mulţumesc.

Solicit răspuns scris şi oral.

Cu deosebită consideraţie, senator Alexandru Cordoş.

- 168 -



Are cuvântul domnul senator Liviu-Titus Paşca, din partea

Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Liviu-Titus Paşca:

Am o interpelare adresată domnului ministru Laszlo Borbely,

Ministerul Mediului şi Pădurilor.

Obiectul interpelării: Problemele de mediu ale judeţului

Maramureş.

Rezultatele măsurătorilor publicate în Ghidul aplicaţiilor privind

managementul şi utilizarea resurselor de sol, protecţia mediului şi

dezvoltare rurală atestă faptul că solurile din Depresiunea Baia Mare

sunt puternic poluate cu metale grele: cupru – 175 mg, admis 100

mg/kg, prag de intervenţie 100 mg/kg; zinc – 288 mg/kg, aproape de

pragul de alertă de 300 mg/kg; cadmiu – 4,06 mg/kg, prag de alertă 3,

prag de intervenţie 5.

După cum se cunoaşte, metalele grele răspândite de poluatori

sunt acumulate de sol şi apoi sunt transferate în plante. Din analiza

plantelor din Depresiunea Baia Mare rezultă că vegetaţia conţine

metale grele în exces. Cupru, de trei ori mai mult, faţă de limita

admisă, plumb de cinci ori peste nivelul normal, cadmiu de patru ori.

Vă reamintesc totodată faptul că, în anul 2006, a avut loc

Conferinţa Naţională pentru Ştiinţa Solului, ocazie cu care s-a

efectuat o aplicaţie asupra solului din Maramureş, efectuată de cei

200 pedelogi români, împreună cu cei din alte ţări europene şi din

Japonia, care au constatat gradul ridicat de poluare în această zonă.

- 169 -

Dat fiind faptul că poluarea cu metale grele afectează nu doar

solul şi plantele, ci, în egală măsură, animalele şi omul, durata

medie de viaţă din România fiind mai mică în această regiune, vă

rog, domnule ministru, să ne informaţi:

1. Dacă aveţi date concrete privind situaţia mediului în

Maramureş?

2. Care sunt posibilităţile reale pentru scăderea gradului de

poluare în acest judeţ?

3. Care sunt măsurile pe care intenţionaţi să le luaţi în vederea

limitării poluării în judeţul Maramureş?

Vă solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.



Aici încheiem şi secţiunea interpelări.

Vă aduc la cunoştinţă că 14 colegi senatori, şi anume, domnul

senator Iulian Urban, domnul senator Ovidiu Marian, domnul senator

Ilie Sârbu, doamna senator Lia Olguţa Vasilescu, domnul senator

Şerban Valeca, domnul senator Avram Crăciun, doamna senator Elena

Mitrea, domnul senator Paul Ichim, domnul senator Cornel Popa,

domnul senator Teodor-Viorel Meleşcanu, domnul senator Dan Radu

Ruşanu, domnul senator Marius Petre Nicoară şi domnul senator

Sorin-Serioja Chivu au depus interpelări în scris la secretariatul

şedinţei, urmând a fi transmise Guvernului pentru a primi răspunsuri

din partea ministerelor cărora le-au fost adresate aceste.

Trecem la ultima secţiune – răspunsuri din partea Executivului

la întrebările şi interpelările formulate de către colegii senatori.

- 170 -

Îl invit pe domnul secretar de stat Anton Marin să răspundă la

o interpelare adresată de către domnul senator Alexandru Cordoş.


Domnul Anton Marin – secretar de stat în Ministerul

Transporturilor şi Infrastructurii:


Contractul de construire a autostrăzii Braşov – Borş, încheiat

cu firma Bechtel, este finanţat în conformitate cu bugetul de venituri

şi cheltuieli aprobat de Guvernul României, iar programul lucrărilor

de execuţie a construcţiei de autostradă este structurat, potrivit

bugetului aprobat, prevederilor contractuale şi legislaţiei în vigoare.

În ceea ce priveşte cercetarea cauzelor accidentelor de muncă

şi a decesului celor doi muncitori, precum şi sancţionarea celor care

se fac vinovaţi de încălcarea prevederilor legislaţiei muncii, acestea

sunt în atribuţiile autorităţilor competente în domeniu, nefiind în

sarcina Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.

Responsabilitatea asigurării securităţii sănătăţii în muncă,

conform prevederilor legale şi contractuale, evaluarea riscurilor,

planul de prevenire şi protecţie, instruirea lucrătorilor, dotarea cu

echipamente de protecţie a muncii revine angajatorului, respectiv

antreprenorului general Bechtel Internaţional.

Precizăm că reducerea bugetului alocat nu a avut nicio

influenţă negativă, în sensul dispunerii nerespectării legislaţiei în

vigoare. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

- 171 -

Vă rog, domnule senator Cordoş, sunteţi mulţumit de

răspunsul primit.



Vă mulţumesc, domnule preşedinte,

Domnule secretar de stat,

Răspunsul este, evident, tot unul birocratic, dar legal şi vă

mulţumesc pentru el.

Eu speram să văd şi o preocupare ca, probabil, pe viitor, în

atenţia ministerului şi a companiei, să existe un mai mare interes

pentru ca în contractele încheiate să fie stipulate poate mai multe

elemente care să ducă la eliminarea acestor neajunsuri.

Vă mulţumesc.



Cred că ceea ce aţi spus dumneavoastră aici este perfect

valabil şi îl rog pe domnul secretar de stat să preia, pe cât posibil,

aceste idei care vinde la colegii senatori şi să vedem dacă este

posibil, aşa cum şi spunea, în actualele contracte şi în viitoarele

contracte, să fie şi stipulate aceste lucruri, pentru că se întâmplă.

Într-adevăr, sunt situaţii în care oamenii ne întreabă şi nu avem

niciun răspuns viabil.

Vă rog mult şi vă mulţumesc.

Vă mai informez că au primit răspunsuri în scris la întrebări

sau interpelări domnul senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului

parlamentar al PDL, domnul senator Gheorghe Pop, din partea

- 172 -

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, domnul senator

Adrian Ţuţuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC şi doamna senator Elena Mitrea, din partea


Am epuizat ordinea de zi pentru şedinţa de astăzi.

În consecinţă, încheiem aici şedinţa plenului Senatului de

astăzi, 8 februarie a.c. şi vă mulţumesc pentru răbdare, inclusiv

staffului Senatului.

Ne revedem în şedinţă de plen, miercuri, 10 februarie a.c., la

ora 9.00.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18.55.

Date post:	18-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	0 times
Download:	0 times

S T E N O G R A M A din 8 februarie 2010 S U M A R · titlu ,,Scutul antirachetă în România sau...

Documents