Destinul se trece la ora de var[ unui artist< Domokos …...Cum arat[ ahile `n epoca dezvolt[rii...

$Page 1: Destinul se trece la ora de var[ unui artist< Domokos …...Cum arat[ ahile `n epoca dezvolt[rii personale? Pagina 10 Castelul Karolyi, atrac\ia turistic[ a Careiului Pagina 6 I Anul$
Cum arat[ ahile ̀ n epoca dezvolt[rii personale?

Pagina 10

Castelul Karolyi, atrac\iaturistic[ a Careiului

Pagina 6

IAnul XVII Nr. 824 Duminic[ 31 martie 2019

Supliment cultural-artistic ;i istoric. apare sub egida Centrului Multicultural Poesis

DOMOKOS Lehel, 11.11.1945,Negreşti, jud. Satu Mare. Studii<1963–1969, IAP Bucureşti, profesorIon Irimescu. Se stabileşte iniţial înUngaria (1985) şi ulterior la LosAngeles, în SUA. Premii< 1969–1971,primeşte bursa Dimitrie Paciurea>1970, pr. UAP al Simpozionului dela Măgura. Artistul dovedeşte uninteres special pentru modelareastilizată a formelor şi volumelor, înideea de a-şi transpune viziunea înbronz. Piatra este de asemenea unuldin materialele de predilecţie, alecărei caracteristici le adaptează şisupune conceptului său plastic.Preferă volumele geometrice. LehelDomokos, Compoziţie, bronz,Măgura, foto MNAC Exp. personale<1971, Bucureşti> 1986, Budapesta.Exp. colective< 1969, Bucureşti, SalaDalles> 1969–1985, exp. anuale UAP>1971–1985, Satu Mare, exp.

judeţene. Simpozioane< 1970,Măgura> 1971, Arad> 1977, Lăzarea>1979, Arcuş. Artă publică< 1973,Poarta de intrare a oraşului SighetulMarmaţiei> 1974, relief pentruClubul Tineretului, Satu Mare> 1979,Fântâna arteziană, Satu Mare, ParculCentral. Muzee< Bucureşti, MNAC(Zbor, Pasăre de foc, Compoziţie,Icar, Cantata, Taina)> Galaţi, Muz. deArtă Vizuală. Bibl.< Barbosa 1976>Un secol de sculptură 2001. – Artiştiplastici din Satu Mare, sub egidaUAP, 1975> Erdélyi magyar művészeta XX. században, Budapest, 1990>Şerban 200 5. –http<//www.cimec.ro>http<//www.studiogallery.net>http<//artportal.hu/lexikon. R.B. (Din Dic\ionarul sculptorilor rom]ni din secolele XIX ;i XX, volumul I)

Dup[ un proces de o zi, criminalii Papp Béla ;i Zsoldics

Mihály au fost condamna\i la moarte prin sp]nzurare

Profesorul Sorin Berindeianiverseaz[

50 de ani de activitate

Ora 3<00 va deveni ora 4<00,s]mb[t[ noaptea, c]nd Rom]nia vatrece din nou la ora de var[. Astfel, du-minic[, 31 martie va fi cea mai scurt[zi din anul 2019, ;i singura de peste ancu 23 de ore.

Trecerea la ora de var[ se face `nacela;i timp ̀ n toate \[rile din UniuneaEuropean[, ̀ n ultima duminic[ din lu-na martie. Trebuie men\ionat c[ Par-lamentul European a luat decizia caobligativitatea trecerii la ora de var[s[ nu mai fie ̀ n vigoare. Astfel, fiecarestat va hot[r` p]n[ `n 2021 dac[ re-nun\[ sau nu la aceast[ practic[.

De la implementarea orei de var[,`n 30 aprilie 1916 ;i p]n[ `n prezent,medicii au atras aten\ia de nenum[rateori asupra efectelor negative pe care leaduce asupra s[n[t[\ii oamenilor. Estevorba ̀ n special de anumite dezechili-bre produse la nivel psihic ;i psiholo-gic. Unele state chiar au renun\at laschimbarea orei, pentru a nu mai stresacet[\enii.

~n ;edin\a din 27 Martie (9 Aprilie)1918 Sfatul |[rii din Basarabia a adop-tat cu 86 voturi pentru, 3 `mpotriv[ ;i36 ab\ineri urm[toarea rezolu\iune<

"Republica Democratică Moldo-venească (Basarabia) în hotarele ei din-tre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră;i vechile granițe cu Austria, ruptă deRusia acum o sută ;i mai bine de anidin trupul vechei Moldove, în putereadreptului istoric ;i dreptului de neam,pe baza principiului că noroadele sin-gure să-;i hotărască soarta lor, de aziînainte ;i pentru totdeauna SEUNE:TE CU MAMA SA ROMÂNIA”.

:i Pre;edintele Consiliului nostrude Mini;tri declar[ c[< "~n numele Po-porului Rom]n ;i al Regelui Lui M.S.Ferdinand I al Rom]niei, ia act de acestvot quasi unanim ;i declar[ la r]ndullui Basarabia unit[ cu Rom]nia de veciuna ;i indivizibil[. Promulg[m acestvot ;i aceast[ declara\ie ;i ordon[m s[fie ̀ nvestit cu sigiliul statului ;i publicat`n Monitorul Oficial.

Dat `n Ia;i la 9 Aprilie 1918"Înaltul Decret Regal este semnat

de Regele Ferdinand ;i contrasemnatde prim-ministrul Alexandru Marghi-loman. Sursa< Arhivele Na\ionale aleRom]niei, Fond pre;edin\ia Consiliu-lui de mini;tri, 30/1918, fila 5 verso

27 martie/9 aprilie 1918<Sfatul |[rii a votat unirea Basarabiei cu România

Pagina 7 PaginiLE 2, 3

S]mb[t[ noapte se trece la ora de var[Destinul

unui artist<Domokos

Lehel„Repaos”

Papp Zoltán în calitate de complice a fost condamnat la 8 anide închisoare ;i la 5 ani de privare de drepturi publice dupăispă;irea pedepsei

Pagina 11

2 Informa\ia de Duminic[/31 martie 2019

Urmare din num[rul anterior

“Pledoaria avocatului dr. Herman Lipót

Onorată Instanță cu jurați,Onorabile domnule pre;edinte, Mult stimați domni jurați.

Vă spun cu convingere că nu mi-a;ridica cuvântul întru apărarea lui Zsol-dics Mihály dacă l-a; crede vinovat, maimult, dacă nu a; ;ti că este nevinovat încauza crimei de care este acuzat, m-a;strădui să-l prezint aici în fața judecățiidumneavoastră chiar împotriva onoarei;i convingerii mele ca nevinovat, iar înacest caz eu a; putea să fiu considerat înfața lui Dumnezeu ;i în fața oamenilorca unul care chiar ;i împotriva con;ti-inței mă asociez cu clientul meu crimi-nal, ;i anume prin faptul că a; vrea săacopăr vina lui ;i că a; dori ducerea îneroare concepția dumneavoastr[ de ju-decată ;i justețea acestei judecăți.

Cu toate că eu am o mare nevoie dejustețea concepției dumneavoastr[ dejudecată, şi am nevoie de ea pentru va-lidarea convingerii mele ;i am nevoiede ea ;i în chestiunea deciderii soarteilui Zsoldics Mihály în direcția amelio-rării soartei lui, cu a cărui apărare amfost însărcinat.

Iată, repet ;i o spun cu convingere,mult stimați domni jurați, că eu îl con-sider nevinovat pe Zsoldics Mihály pri-vind culpa crimei ;i din această cauzăam o încredere totală în judecata dum-neavoastră.

:i vă mai spun totodată, că expresiaaceasta a convingerii mele nu o considercă ar fi o lozincă obi;nuită menită săstârnească o anume atmosferă, ci maidegrabă o ocazie să vă mărturisesc, săvă prezint con;tiința mea. Fac asta ;ipentru faptul ca să-mi dați socoteală ;idv asupra verdictului cu care veți decideasupra soartei clientului meu.

:tiu domnilor jurați, pentru că amascultat cu toții cu emoție, că dumnea-voastră ați jurat solemn că veți lua o ho-tărâre în mod imparțial, numai ;i numaidupă con;tiința dumneavoastr[ în acestcaz.

Păi, ;i eu jur, că nici eu nu vreau, nudoresc ;i nu a;tept de la dumneavoastrăaltceva decât o decizie dreaptă. Mult sti-mate domnule pre;edinte! Începând dinziua din care această crimă dezbătutăaici mă prive;te special ;i pe mine încalitate de apărător, când am fost soli-citat la apărarea vieții mizerabile a luiZsoldics Mihály, am căutat fără răgazadevărul, acel adevăr, care este adevărul

acestui om atras la crimă ;i cu care pu-tem veni în fața dumneavoastră aici întemplul adevărului. Eu am pornit la cău-tarea adevărului a;a cum am reu;it să-l aflu, drum pe care am fost îndrumatde către inima mea păcătoasă ;i caredrum mi-a fost trasat de către obligațiilevenite din calitatea mea de apărător. Văpot spune că a fost un drum foarte greu,acoperit de ecourile geamătului demoarte din partea unui copil tânăr ;i degroaza voinței hotărâte a unui frate uci-ga; ;i de glasul îngrozitor al armei omu-lui care a fost instigat la faptă. :i în ace-sastă confuzie generală s-au amestecat;i văitările disperate a trei familii, celeale membrilor familiilor inculpaților,ale copiilor ;i ale părinților< Ce ați făcut?Vai, ce ați făcut?

Iar eu am observat toate acestea cusufletul meu încordat, am auzit ;i amvăzut, ;i era c]t pe ce să renunț la sen-timentul de iertare care se dezvoltase însufletul meu. Însă am auzit cuvântareadinspre ceruri< «;i nu ne duce pre noi ̀ nispită, ci ne izbăve;te de cel rău». Iată,farmecul acestor cuvinte trece acumprin inima mea, domnule pre;edinte,când mă angajez ̀ n apărarea lui ZsoldicsMihály.

După acestea, apărătorul prezintădepoziția sinceră a lui Zsoldics Mihály,şi accentuează că fără instigarea din par-tea lul Papp Béla el nu ar fi devenit uci-ga;. Zsoldics a fost `mpins de către cir-cumstanțele date spre această faptă, demediul adecvat, iar ispita uciga;ă a statmereu în preajma lui. Zsoldics s-a totferit, iar când Papp Béla l-a instigat, i-aspus< «Cu ce ochi m-ați privi dv, onora-bile, dacă eu v-a; omorî fratele»? :i-ainvocat ;i familia, care ar muri de foamedacă el ar fi prins. Papp B. l-a tot încu-rajat. Sluga săracă supusă a crezut înadevărul hotărârii secrete a familieiPapp. Îmi aduc aminte – zicea apărăto-rul – de legenda din Vechiul Testament,când patriarhul Avram, condus de su-gestia divină, vroia să-;i jertfească fiul,să-l omoar[ pe unicul fiu al lui, Isac,

crezând că prin asta face o faptă care vafi pe placul lui Dumnezeu.

Păi, cum să nu fi dat crezare slugaZs. M. stăpânului ;i poruncitorului său?Mai ales când acesta i-a ademenit cre-dința cu povestea vicleană c[ s-a hotă-râr]t `n familie?

Apărătorul prezintă apoi dependen-ța totală a lui Zs. M ;i frica lui față dePapp B., că a vrut de mai multe ori săscape de el, a vrut să-;i rezilieze con-tractul, lucru ce însă nu a fost acceptatde Papp B. Apoi, apărătorul arată pe largacele circumstanțe care dovedesc că Zs.M. nu a comis benevol această crimă.Ca un moment special aminte;te faptulcă Zs. M. s-a întristat după comitereafaptei ;i a plâns, s-a prăbu;it suflete;tedupă ce a scăpat prin această faptă de osarcină impusă. A fugit la casa lui Boic-zan unde ;i-a descărcat sufletul chinuitprintr-o întrebare fără să a;tepte un răs-puns< Dar voi cum sunteți?

Avocatul ;i-a închis pledoaria cumurmează<

Mult stimați domni jurați. De votuldumneavoastră depinde judecarea fap-tei clientului meu Zs. M. Dumneavoas-tră aveți aici ultimul cuvânt. De votuldumneavoastră depinde dacă se va pro-nunța un verdict de achitare. Înțelep-ciunea leguitorului nostru a a;ezat ;i înacest caz penal decizia dumneavoastrădeasupra hotărârii judecătore;ti. Ver-dictul judecătorului desemnat î;i cap[tăconținutul din litera moartă a legii, întimp ce dumneavoastră nu trebuie să văîncărcați votul decisiv cu litera uciga;ăa regulilor rigide ale legii, ci trebuie sădecideți conform spiritului legii. Iaracest spirit este cel despre care este scriscă el nu ucide ci ridică omul în sus. Aces-ta este adevăratul spirit al legii, care tre-buie să fie doar ecoul con;tiinței dv. Iaracea manifestare a spiritului legii că poa-te vor fi ceva îndoieli în con;tiința dvcând decideți asupra soartei unui con-frate de–al nostru, atunci vă rog foartemult să alegeți verdictul mai blând, cu-vântul blând al iertării ;i să pronunțați

că acest om nu este vinovat.Domnule pre;edinte, înaintea ros-

tirii cuvântul dv decisiv să rețineți bineîn sufletele dv că verdictul pe care ur-mează să-l pronunțați va fi unul ca atare,față de care abia va mai exista vreo calede atac. În timp ce în cazul unui completdesemnat ar fi existat posibilitatea uneieventuale corecții privind interpretarealiterei legii la o instanță superioară maiindulgentă.

Vă rog mult de tot domnulepre;edinte să rețineți că ceea ce va hotărîeventual înțelepciunea de judecată îndefavoarea inculpatului, aceea;i înțelep-ciune l-a compensat pe inculpat dinbel;ug prin faptul că ceea ce a scurs cătrenoi din inima celui dintâi judecător pă-mântesc, care este Regele, s-a implantat;i în inimile dv ca să prindă viața ;i acolo;i să producă binecuvântarea dreptuluila iertare a puterii de grațiere.

Acum depinde doar de cuvântul ;iinima dv dacă Zs. M. va ajunge la o robieamară, iar familia lui, soția ;i copiii luiîntr-un doilu mare, sau dacă dv îl redațifamiliei lui. Ca ei să slăvescă împreunănumele dv ;i să cuprindă în rugăciunilelor chiar ;i amintirea cuvântului dv demântuire. Domnule pre;edinte, clientulmeu a;teaptă cu încredere verdictul înurma votului dv drept.

Pledoaria avocatului dr. Kelemen Samu

Stimați domni jurați! Pe malul unorape adânci, lângă mări, când furtunabrăzdează luciul apei ;i când se pare căvârful valurilor se îmbrăți;ează cu trăs-netele supărate ale cerului, ca în mo-mentul următor să ni se lumineze cu olumină orbitoare volbura mării, atuncipescarii superstițio;i `;i fac cruce. Î;ispun tremurând că duhurile rele ale ape-lor se iau la luptă, iar ei se roagă pentruacei ghinioni;ti care au fost surprin;i înlarg, ;i cei care acum sunt constrân;i ladansul morții prin forța elementelor na-turii.

Oare acele furtuni, care trec în goanăpeste mările sufletului uman nu sunt lafel ni;te jocuri ale duhurilor rele? Esteoare un lucru întâmplător care duce va-poarele în vâltorile apelor, iar pe om învâltoarea unor porniri suflete;ti? Nueste vorba aici oare de o fatalitate, înfața căreia brațul luptător al omului ce-dează? Este vorba aici de ceva regulă,care are nu numai o poruncă, dar are ;iceva motiv, o antecedentă de înțeles ;io dezvoltare vizibilă în fața noastră?

Este oare o regulă că ne gonim su-fletul în jugul voinței noastre ;i a altora?Oare suntem capabili cu toții să avemvoință? :i oare ;tim să ;i vrem acele lu-cruri care încolțesc în sufletul nostru cani;te dorințe ;i presimțiri? Este deciomul stăpân pe voința lui? :i prin voințăpe circumstanțe ;i prin circumstanțe peviață? Sau dacă, a;a cum fac apele cubarca, circumstanțele îl pot devia foartemult de la direcția inițială a drumuluisău, ca pe urmă să sufere ca un naufra-giat pe ni;te țărmuri străine, sau să co-boare în adâncul mormântului de valuri,nelăsând în urma lui decât doliul ;i la-crimile celor răma;i după el?

Dacă l-a; putea învia eu prin lacrimipe acel copil, care a adormit pe veci în-ainte ca el să fie treaz cu adevărat, nu a;cugeta prea mult ci m-a; alătura ;i euacelora care plâng.

Nu a; cerceta dacă el a fost un copilbun sau unul rău, dacă sufletul lui a fostțesut sau nu din virtuți sau minciuni,dacă a avut un trup sănătos sau dacă ;i-a făcut loc în inima ;i creierul lui vier-mele pieririi, asemeni fructului unui

pom putrezând.Mi-a; încheia socoteala. A fost ;i el

un om ca noi toți, a fost tânăr ca puțini,slab, ;i care a avut nevoie de îngrijire catoți copiii.

Însă chiar dacă pârâul lacrimilorvărsate după el ar cre;te asemeni uneimări, ceea ce ar arunca pe mal nu armai fi o ființă vie, ci ni;te rămă;ițe fărăformă. Nu îl mai aduc înapoi nici plân-setul vieții, nici cel al părinților, nici du-rerea usturătoare a căinței, nici pledoariadomnului procuror care invită la răz-bunare, care ascuțe;te armele cele mainecruțătoare ale represiunii ca să le a;ezeîn mâinile dv, domnilor jurați.

Să ne întoarcem deci privirile de lacel mort care a plecat dintre noi cătrecel viu care se luptă, suferă ;i se zvârco-le;te a;ezat pe mejda subțire a vieții ;imorții ;i care se căie;te pentru toate pă-catele trecutului. Este el oare un mons-tru a;a cum a fost prezentat el în fațadumneavoastră, sau dacă după cortinadeciziei lui sângeroase se ascunde um-bra destinului? Oare este adevărat că elî;i stabile;te potecile soartei prin voințalui îndărătnicită ;i hotărâtă scăpându-se de toți cei care îi stau în cale ca de ur-zica de pe malul ;anțului? Sau îl gone;teo forță mai puternică, care îl prinde întreghiare, îi suge măduva voinței ;i punân-du-;i genunchii asupra lui, îi smulge ve-na responsabilității, adică libertateavoinței?

Domnul procuror regal a prezentatpe larg în fața dumneavoastră ce a avutsă mo;tenească Papp Béla după părințiilui. În ceea ce urmează îl invit pe dom-nul procuror regal să vedem acea mo;te-nire sumbră pe care Papp Béla a obți-tut-o în realitate de la părinții lui. PappBéla s-a născut în casa părintească dinOdoreu. Casa este a;a cum este ;i gazdaei< arată pe dinafară altceva decât în-ăuntru. Pe dinafară doar seninătate, di-năuntru o lume sumbră. Terenul aferentcasei ;i o mică mo;ie a fost dobândităde către Papp Gyula, tatăl lui Béla, cuocazia căsătoriei lui, din partea lui PappGyörgy, tatăl lui Papp Gyula. Aceastăcăsătorie a fost tot atât de ie;ită din co-mun, cum este ie;it din comun tot ceaparține istoriei acestei familii. Mireleîncă învață la ;coală, mireasa nici nueste încă o femeie, ci o copilă. O orfanădintr-o familie distinsă, a cărei avere afost puțin zecimată din neglijența auto-rităților tutelare. Însă în fața marelui no-roc al fiului său, bătrânul Papp Györgya renunțat cu plăcere la rigoarea trageriila răspundere a celor vinovați, ;i aceastăsocoteală de afaceri i-a adunat pe ceidoi minori laolaltă, cu toate că probabilar fi fost mai bine să nu se întâlneascăniciodată.

Bărbatul este unul dur ;i violent, cupornirile înflăcărate ale sângelui valah,care rode;te o înflăcărare nobilă dacă ise pune frâu prin ;colire ;i printr-o edu-cație bună. Însă el este ;i mai mult sti-mulat, dacă este lăsat în pace să se des-cătu;eze liber. Un frate de-al lui a muritdin cauza delirium tremens, celălalt estecaptat de alcoolism, care a făcut trata-mente îndelungate, dar recidivează, ;icade victimă a acestui viciu. Femeia esteslabă ;i orfană, dublu slabă din cauzastării ei de orfană. Mama ei a înnebunit,fratele mai mare al mamei la fel. Ea ducecu ea germenii cei mai tari ai unei pre-dispuneri mintale în această căsnicie încare s-a dezvoltat în totalitate isteria eiîn această nefericire. Din ziua încheieriicăsătoriei se va dezvolta un martiriu du-blu în familie, unul al părinților, altul alsoției.”

Continuare `n pagina 3

ISTORIEPledoaria avocatului dr. Herman Lipót< “Mult stimați domni jurați. De votul dumneavoastră depinde judecarea faptei clientului meu Zsoldics Mihály. (...) Înțelepciunea leguitorului nostru aa;ezat ;i în acest caz penal decizia dumneavoastră deasupra hotărârii judecătore;ti. Verdictul judecătorului desemnat î;i cap[tă conținutul din litera moartă a legii, în timp ce dumneavoastră(...) trebuie să decideți conform spiritului legii.”

Director general - D. P[curaru

Redactor ;ef suplimente - Adriana Zaharia

(Informa\ia Zilei de Duminic[ ;i S[n[tate ;i Frumuse\e,

Informa\ia TV)

Redac\ia Satu Mare<str. Mircea cel B[tr]n nr. 15

Satu Mare, cod 440012 Telefon< 0261-767300

e-mail< [email protected]

ISSN 1222-4715

www.informatia-zilei.ro

Director editor< Ilie S[lceanu

22 mai 1900< verdict dat de Tribunalul Satu Mare `n cazul fratricidului de la Odoreu

Ziarul Szamos, anul 32, nr. 42, edi\ia special[ din 24 mai 1900, pagina 1

31 martie 2019/Informa\ia de Duminic[ 3

ISTORIEJurații au deliberat de la ora 9 seara până la ora 10 seara asupra întrebărilor puselor, ;i la ora 10 ;i un sfert mo;ierul Ferenczy Béla a anunțat verdictul juraților, dintrecare au votat mai mulți decât ;apte cu da în cazul fiecărui inculpat.

Urmare din pagina 2

Bătrânul Papp György ;i-a stabilit lapredarea mo;iei o modestă rentă viageră.:i această rentă viageră, pe care noi toțio acordăm cu inima recunoscătoare ;ifără niciun fel de recompensă, rugându-ne pentru bucuria ca să o acordăm câtmai mult timp părinților no;tri în vârstă,în cazul de față a devenit o îmbucăturăde cer;etor, care a devenit amară din cau-za amărăciunii blestemului cu care eafost acordată, dar ;i mai amară prin la-crimile cu care ea a fost folosită.

Vreau să trec peste aceste amănunte.Peste înjurăturile care au răsunat în casadin Odoreu din cauză că această rentăviageră trebuie asigurată în continuare,peste scena când tatăl ;i fiul au stat față-n față cu pumnii strân;i pentru lovire,când fiii lui Papp Gyula s-au poziționatîmpotriva lui, asemeni tragediei regeluiLear, când fiul î;i gone;te tatăl de la ve-randă, din acea gospodărie pe care a pri-mit-o cadou tocmai de la tatăl lui.

Paralel cu acest martiriu a suferit cumartiriul ei ;i soția lui. Fiind slabă ;i bol-năvicioasă, sensibilă din cauza organis-mului ;i predispusă la nevroză, ea s-aconfruntat cu exploziile unui tempera-ment violent care au izbucnit fără niciunfel de frâu. Ceea ce în alte părți înseamnădiferență de păreri, aici a devenit scânteiaunor lupte înver;unate, diferențele depăreri devenind înjurii îmbibate în otravă;i lovituri. Iar această otravă nu a făcutrău doar la cea care a fost vizată, ci aintrat prin porii pielii ;i în corpul copi-lului ;i din corp în suflet, care chiar ne-vrând a fost martorul acestor scene. Aco-lo a mers tiptil micuțul Béla în apropiereatatălui când acesta a rupt legăturile desânge ;i de dragoste față de tatăl lui ;icopilul a urmărit cu ochi mari când ma-ma lui s-a scufundat în amărăciunileumilințelor adevărate ;i închipuite.

Este posibil că mintea lui minoră încănu a înțeles tot ce se întâmplă în jurullui, însă ceea ce nu a înțeles el cu minteale-a bănuit cu instinctul său ascuțit decopil, lucru ce s-a concretizat prin dez-voltarea lui în vârstă ;i a fost instruit decătre educația superioară din camera me-najerei. Pentru că în timpul furtunilordin familie, fiecare copil se refugiază încamera menajerei asemeni mieilor spe-riați care se refugiază în țarc. Angajațiicasei savurează ca ;i ciorile din stârvulrămas după animale secretele morale ;icinstea gazdelor. Pentru că slujnicii casei,amărâți ;i umiliți au o singură satisfacție,;i anume când ei î;i văd stăpânul într-omizerie ;i umilință ;i mai mare cum estecea a lor.

Cu aburii acestei atmosfere s-a um-plut sufletul copilului Béla. Râsul lui veselnu s-a auzit niciodată prin camere. Nu afugit după fluturi pe rât cu părul suflatde vânt ;i cu fața ro;ie de bucurie, cumnu a alergat nici mai târziu cu sângelepornit al tinereții după visele colorate alevieții. A devenit tăcut ;i închis ;i de lavârsta lui de cinci ani toate contactele cutatăl său s-au limitat la atât că i-a doritbună dimineața sau noapte bună dacănu a putut evita ;i aceste întâlniri. Prinni;ele acestui suflet închis s-a strecuratdoar lumina a două simțăminte gemene<cel al îngâmfării ;i cel al voinței de do-minație. Mama lui, sângerând din sutede răni ale vieții, a avut un singur vis< să;tie că fiul ei este un domn puternic, mare;i invidiat de toți. :i asta a fost ;i dorințatatălui, care până urmă ;i-a iubit fiul,doar că în felul lui, necăutând ;i negăsindniciodată cheia către această inimă în-chisă.

Această rigiditate a sentimentelor nua putut fi topită nici de către căldura iu-birii între frați. S-au mai născut doi copii

din căsnicia lui Papp Gyula.Depoziția lui dr. Egry Károly a dez-

brăcat această poveste împodobită detoate ornamentele ei. Ați auzit ;i dv căÁrpád, acest copil furios până la nebunie,care nu a fost acceptat acasă la nicio ;coa-lă, a fost trimis la Lőcse (azi Slovacia) lastudii. Acolo, unde oamenii vorbesc a;ade u;or despre plecatul în America ca lanoi despre o excursie în satul vecin, s-aînrădăcinat în el ideea aventuroasă a ple-cării în America. A fost adus acasă dupăce ;i-a amenințat cu revolverul profesoriiforțând ca să fie trimis în America. :i-aamenințat ;i familia cu omorârea tuturorcu pumnalul ;i cu alte unelte uciga;e dacănu i se permite asta. A;a s-a întâmplat cădr. Egry Károly l-a acompaniat pe Árpádpână la Hamburg, i-a cumpărat biletulde vapor, i-a dat ;i bani de buzunar lacare, e drept a contribuit ;i Béla, după cePapp Gyula a fost cam zgârcit în aceastăchestiune.

:i acest Papp Árpád, care s-a prezen-tat imediat cum a venit acasă din Ame-rica în fața judecătorului de instrucție,formulează învinuiri față de fratele său,cu toate că legea îl scute;te de obligațiamărturiei. (Se pare că legea are adesea oinimă mai bună ca oamenii.)

Cinci zile ;i cinci nopți a călătoritÁrpád pe mare nevăzând altceva decâtapa nesfâr;ită ;i miliardele de stele, acestecreaturi poetice minunate ale lui Dum-nezeu. Însă sufletul lui a rămas indiferentfață de măreția naturii. Cu o ură rigidă,c[ singurul posibil mo;tenitor al averiifamiliei ajunge la fratele lui, vrând săvadă cum l-ar putea împinge cu o singurămi;care a degetului în ni;te adâncuri ;imai mari față de care acesta se chinuiadeja. El este care aduce la Béla sticluțacu strichină, pe care o a;ează apoi pe ma-sa judecătorului de instrucție ca o dovadăa intenției uciga;e a fratelui său.

Nu pot să spun altceva decât că chiardacă noi am fi constrân;i la mărturie,fiecare dintre noi mai bine ;i-ar mu;calimba, decât să ne învinuim fratele cucrimă.

Iată fratele mai mic care se a;eazăsub sp]nzurătoare să sucească frânghiapentru fratele lui mai mare. Ca ;i ideeeste ceva groaznic, ca ;i imagine dezgus-tător. Doar deformarea patologică totalăa minții ;i sufletului pot face să înțelegemastfel de fapte. Al treilea frate este Elemér.Un copil cu un trup fraged, slab în pri-

vința capacității mintale ;i suflete;ti, cuo deviere bolnăvicioasă a sufletului, voin-ței sau caracterului< este mincinos aproa-pe până la manie. În rest, este un copilblând, care dacă este certat, lucru care seînt]mplă destul de des pentru minciuni;i pasiunea lui pentru jocuri de cărți, arefrisoane ;i se culcă în pat.

Este o imagine tristă a degenerăriitrupe;ti ;i suflete;ti. Pe lângă influențeleambianței familiale, aparține culminăriitragediei lui Béla ;i modul în care acestom devenit matur, a fost condus pe dru-murile vieții. În urma înclinațiilor lui, înurma educației lui, ale influențelor ex-terne asupra lui ;i în urma reacției uni-versului lui sufletesc el devine îngâmfat;i cu aere de domn, însă el a fost aruncatdoar între decorul exterior al calității dedomn fără să fi primit ;i mijloacele ne-ceasare pentru asta. Orice bancher dinstrada Dorottya s-a putea mândri cu aceaoparație fiscală cu care tatăl a finanțatindependența lui Papp Béla.

Am aici în față însemnările financia-re ale lui Papp Béla. El a primit mo;iadin Mărtine;ti, abia 200 de iugăre, bi-neînțeles nu în proprietate ci doar pentruexploatare. A plătit impozit după ea, lu-cru ce e în regulă. A plătit anuitatea dupăun împrumut, în afară de asta renta via-geră către Papp Gyula, a ținut efectivulde porci al lui Papp Gyula, care a consu-mat întreaga recoltă de grâne ;i ar fi deprisos să continuăm. Spune mult faptul,că atunci când s-a căsătorit a fost nevoitsă ceară un împrumut de 200 de forințipentru primele cheltuieli de la croitorullui. Factura pentru calea;că trimisă decătre tatăl lui să-;i ducă acasă proaspătasoție i s-a prezentat lui spre achitare. Ela fost pus ;i la plata reparațiilor făcute lacasă care nici măcar nu a fost în proprie-tatea lui.

Într-adevăr, acest proces al lui PappBéla de a deveni st[p]n conținea dejagermenii prăbu;irii financiare. După că-sătorie, ca să nu-i fie repro;at nimic, el ainvestit zestrea primită de soție în cum-părarea de terenuri. Însă pentru că nu aavut destui bani pentru achiziție a făcutdatorii, a;a că eu sunt total de acord cudomnul procuror regal privind afirmareacă Béla a avut o situație financiară gravă.A devenit un om lipsit de bani fără sădea faliment ;i fără să risipească.

Cu o voință mai puternică ca a lui,cu leacurile îndurării ;i renunțării care

sunt primite de la părinții grijulii de cătrecopilul care devine de sine stătător, sepoate că el ar fi izbutit să treacă prin aces-te nenorociri. Însă acestea ;i anturajul încare a crescut au contribuit mult la ză-păcirea lui morală. Na;terea lui cu pre-dispunere la o boală psihică, atmosferaotrăvită a copilăriei au contribuit la dez-voltarea instinctelor lui vicioase. Circum-stanțele vieții diametral opuse față de în-clinațiile tinereții lui închise ;i educațiaprimită, circumstanțe care l-au lăsat fărăslujbă chiar la începutul carierei de func-ționar public, fără să existe cineva caresă-i supravegheze primii pa;i ;i să-l spri-jine când lumea largă ;i individul staufață-n față. Iată, această zestre familialăpe care Papp Béla a mo;tenit-o este ba-gajul de drum cu o cruce neagră cu careel a pornit la drum. După acestea apără-torul demontează în mod amănunțitmărturiile care stau la baza acuzării.

Însă înafara cuvântului obligatoriual legii ;i dreptului, ;i cuvântul omenieiprotestează împotriva propunerii procu-rorului. Domnul procuror cere de ladumneavoastră stabilirea premeditării ;ia asasinatului pentru că pedeapsa pentruasasinat este moartea, iar omuciderea cupremeditare se pedepse;te cu închisoarepe viață. Eu vă solicit stabilirea acesteiultime încadrări. :tiu bine domnilor ju-rați că dumneavoastră veți stabili pe-deapsa, dar tot dumneavoastră identifi-cați ;i părțile componente ale faptei,dumneavoastră construiți bazele pedep-sei. Verdictul dumneavoastră este deciun baraj, care va sta în fața pedepsei cumoartea, dar poate fi ;i spânzurătoareala care puteți lega frânghia pentru exe-cutare.

Să nu faceți posibil acest lucru. Dom-nilor jurați, omul să nu facă posibil să seia viața unui alt om, să nu rupeți acel ză-vor secret care desparte lumea vieții denihilul morții ;i să nu pedepsiți fapta co-misă față de natură cu o pedeapsă contranaturii.

Nu soarta lui Papp Béla o am euacum în vedere. Poate pentru el moarteaar fi o mântuire față de viața care va urmapentru el. Însă am în față figura unei fe-mei care ;i-a format un drept în fața luiDumnezeu ;i a oamenilor să scape deacest nume neorocit ;i să desfacă în modlegal acea legătură care leagă pe cei doisoți cu toate consecințele chiar ;i dupămoarte.

:i se îndreaptă către mine din actele aces-tui proces doi ochi inocenți de copil. M-au urmărit ace;ti ochi în multe seri cândam studiat actele ;i m-am gândit la acelsfinx etern care este omul.

Sărmane copil! În anturajul tău oarecare vorbă copilărească ;i de joacă, sauce duritate a prietenilor tăi îți va deschidelumea realității crude? Parcă văd cumfugi plângând către mama ta, îți acoperifața cu hainele ei ;i cum hohote;ti `nplâns sfâ;ietor întrebând< „Nu-i a;a cănu-i adevărat?”

Să nu fie o mână omenească care să-ți mărească suferința ;i să înscrie în inimata cu ce fel de moarte ți-a murit tatăl.

Feriți acest copil de această ultimăposibilitate, domnilor jurați. Domnilorjurați, ;i dumneavoastră aveți familii.Mulți dintre dumneavoastră ați venit dedeparte aici ca să vă achitați de aceastăobligație grea. Iar dacă vă întoarceți înfamiliile dumneavoastră vă vor înconjuracopiii ca ni;te pui ciripitori de vrăbii,căutând în geanta sau buzunarul dv< „cene-ai adus, tată?” ;i să nu se găsească ni-ciunul dintre dumneavăastră care să fienevoit să spună a;a sărutându-;i copiiipe cap< da, v-am adus cadouri, însă amlăsat în acel ora; un copil care este la felde frumos, la fel de dulce, la fel de inocentcum sunteți ;i voi, ;i care este din ziuaasta cel mai nenoricit orfan pe lume.

Domnilor jurați! Să răspundeți cu dala solicitarea apărării ;i alungați umbramorții care bate la aceste u;i.

Sentința

Jurații au deliberat de la ora 9 searapână la ora 10 seara asupra întrebărilorpuse lor, ;i la ora 10 ;i un sfert mo;ierulFerenczy Béla a anunțat verdictul jurați-lor, dintre care au votat mai mulți decât;apte cu da în cazul fiecărui inculpat. Einu au răspuns la întrebările colaterale,pentru c[ acestea nu au mai avut rele-vanță. În cazul lui Papp Béla ;i Zsoldicsau răspuns cu nu la solicitările apărării.

După verdictul anunțat, la ora 11.00seara completul s-a retras ;i după deli-berări de circa o oră ;i un sfert, pre;edin-tele tribunalului Galba János a anunțaturmătoarea sentință< în numele maies-tății sale regele, Tribunalul regal Satu Ma-re, după dezbaterea finală şi după ascul-tarea rechizitoriului ;i a pledoariilor apă-rării în cazul inculpaților în detenție pre-ventivă Papp Béla, Zsoldics Mihály ;iPapp Zoltán, pe baza verdictului juraților,pronunță că Zsoldics Mihály este vinovat;i se condamnă ca făpta; la moarte prinspânzurare. Papp Béla, în calitate de in-stigator la crimă se condamnă la moarteprin spânzurare. Papp Zoltán în calitatede complice se condamnă la 8 ani de în-chisoare severă ;i la 5 ani de privare dedrepturi publice după ispă;irea pedepsei.Din cei 8 ani se scad 5 luni petrecuți îndetenție preventivă. Procurorul acceptăsentința, apărătorii anunță atac în nuli-tate.

La întrebarea pre;edintelui dacă con-damnații doresc să înainteze solicitarede grațiere, Papp Béla a anunțat< nu.(Animație în rândul asistenței din sală.)În schimb, Zsoldics Mihály a solicitatgrațierea. În ̀ ncheiere, pre;edintele a so-licitat apărării să formuleze în scris soli-citarea de grațiere în termen de trei zile.

Anunțarea sentinței a fost a;teptată,în ciuda orei târzii, de un public uria;atât în sala Tribunalului cât ;i în fața clă-dirii.(Szamos, 24 mai 1900, ediție specială)

Traducere Veres IstvanRubric[ realizat[ de A. Zaharia

Sentin\a a fost anun\at[ de pre;edintele Tribunalului, Galba János (Ziarul Szamos, 24 mai 1900, pagina 5)

Papp Béla ;i Zsoldics Mihály, condamna\i la moarte prin sp]nzurare

Papp Zoltán în calitate de complice a fost condamnat la 8 ani de închisoare ;i la 5 ani de privare de drepturi publice




TURISMUnele dintre cele mai importante momente din istoria castelului baroc le constituie vizitele

membrilor familiei imperiale. Astfel, în anul 1797, József Károlyi (1768-1803) primește la rezidențasa vizita prințului Joseph de Habsburg, iar aproape un secol mai târziu, în 1884, prințul Rudolf deHabsburg petrece două zile la Carei în compania soției sale.

Careienii sunt foarte mândride castelul Károlyi, dar dacă suntpuși în situația de a-l prezentaunui străin, foarte puțini sunt ceicare ar reuși să povestească maimult de zece propoziții despreacest minunat monument arhi-tectural din localitatea în care tră-iesc.

O descriere mai amplă a edificiului,din care, din lipsă de spațiu redăm doaro parte, ne-a fost oferit[ de BogdanGeorgescu, directorul Direcției pentruCultură din Carei, care ne relatează că<«Prima rezidență cunoscută a familieiKárolyi la Carei datează de la sfârșitulsecolului al XV-lea. Trebuie să fi fost oclădire solidă, dotată cu elemente defortificație, dacă nobilii comitatului auconsiderat-o o amenințare și au cerutregelui demolarea ei. La sfârșitul vea-cului următor, din pricina accentuăriipericolului turcesc, rezidența din piatrăa fost transformată într-o cetate dotatăcu șanț și zid de fortificare (…). Dupăce Sándor Károlyi (1669-1743) s-a ală-turat răscoalei conduse de Francisc Rá-kóczi al II-lea, a fost rândul trupelorgermane să atace cetatea celui care de-venise inamic. Fortificațiile rezistă șide această dată (…). În secolele XVII-XVIII, cetatea din Carei a constituit înmai multe rânduri locul de desfășurarea unor întâlniri diplomatice importan-te. Printre altele, aici au avut loc nego-cierile pentru redactarea și semnareatratatului Păcii de la Satu Mare, din1711. În această perioadă și până la1848, cetatea și mai târziu castelul Ká-rolyi a beneficiat de apărare printr-ogarnizoană formată din haiducii așe-zați în orașe din sate învecinate. (…)

Unele dintre cele mai importantemomente din istoria castelului barocle constituie vizitele membrilor familieiimperiale. Astfel, în anul 1797, JózsefKárolyi (1768-1803) primește la rezi-dența sa vizita prințului Joseph de Hab-sburg, iar aproape un secol mai târziu,în 1884, prințul Rudolf de Habsburgpetrece două zile la Carei în companiasoției sale.

O nouă transformare a castelului,cea care conferă clădirii aspectul actual,are loc între anii 1894-1896 și este ini-țiată de István Károlyi (1845-1907).Urmând planurile arhitectului ArthurMeinig, castelul baroc este transformatîntr-un edificiu în stil eclectic, cu ele-mente istorizante, având aspectul unuicastel cavaleresc medieval (…)

După moartea lui István Károlyi,în anul 1907, membrii familiei nu mailocuiesc la Carei. În haosul creat deevenimentele sfârșitului de an 1918,multe dintre elementele de mobilier șiobiecte de valoare din interiorul cas-telului au dispărut. În perioada inter-belică, ca urmare a unui acord dintrestatul român și cel maghiar, obiectelede valoare rămase în castel (în specialtablourile) au fost înapoiate familieiKárolyi.

Un moment memorabil rămâne, înviața castelului și a Careiului din pe-rioada contemporană, vizita regeluiFerdinand I al României și a regineiMaria, în anul 1919.

În perioada interbelică o parte acastelului este transformată în sanato-riu, iar restul găzduiește un cazinou.În timpul celui de-al Doilea RăzboiMondial, cu acordul familiei Károlyi,

funcționează aici o școală militară,transformată în spital militar în anul1944. În perioada comunistă, castelulgăzduiește instituții culturale de interespublic< muzeul, casa de cultură și bi-blioteca orășenească.

Castelul în prezent

În urma lucrărilor de restaurare ca-re s-au desfășurat între 2009 şi 2012,castelul din Carei a reintrat în circuitulturistic național și internațional. Proas-păt renovat, castelul găzduieşte cele do-uă expoziţii permanente din cadrulmuzeului, una de istorie locală şi unade interioare istorice, care redau am-bianța de odinioară a castelului.

“Castelul de altădată”

Expoziția de la primul etaj al cas-

telului Károlyi încearcă să redea, cuajutorul reconstituirilor de interioareistorice în zece săli diferite, atmosferaistorică a unui castel din epoca mo-dernă. La baza concepției expoziționalea stat ideea de a reda cât mai fidel as-pectul interior al unei rezidențe aris-tocratice funcționale de la sfârșitul se-colului al XIX-lea.

În cadrul expoziției a fost utilizatmobilier original în diverse stiluri ar-tistice (în special baroc, biedermeier,neo-renaștere), specifice ambientuluieclectic de la finalul epocii moderne(…).

“Careiul de odinioară”

Expoziția pemanentă de la parterulcastelului Károlyi cuprinde patru săliorganizate tematic, abordând trecutulCareiului din perspectiva vestigiilorarheologice descoperite în zona ora-

șului, a istoriei localității, a meșteșu-gurilor tradiționale, a artei și istorieiecleziastice careiene (…).

”Expo Africa”

Expoziția de trofee din Africa și co-lecția de arme a Sir Dr. Pánczél ZoltánTibor a ajuns în anul 2013 în gestiuneaMuzeului Municipal Carei, fiind do-nată de moștenitorii lui Pánczél ZoltánTibor, potrivit dorinței acestuia. Ur-mărind un concept de pedagogie mu-zeală, s-au realizat 3 secțiuni pentru aprezenta materialul colecției, grupândobiectele colecției în următoarele te-matici< arme din diferite epoci, vână-toarea în Europa, vânătoarea în Africa.(…) cuprinde exemplare naturalizateîn întregime și trofee ale vânatului ma-re din Africa< trofeu bivol, struț, trofeugirafa, trofeu rinocer, trofeu elefant,

leu, craniu rinocer, craniu leu, craniugirafă, picioare girafă etc.

Capela rezidenței Károlyi

La începutul secolului al XVII-lea,Mihály Károlyi și soția lui, Borbála La-pispataki Seghnyey au revenit la cato-licism, moment în care s-a construit ocapelă în incinta castelului. La vizitalui Ferenc Rákóczi al II-lea, în 1708slujba de primire s-a oficiat în capelă.Slujba de cununie religioasă dintre Fe-renc Károlyi și Krisztina Csáky a avutloc în aceeași capelă.

László Henyei menționează în1794< „Capela de curte dotată, încăpă-toare este așezată la parterul clădirii,în partea de sud-est. A fost construităde baronul Mihály Károlyi și perețiiacesteia ajung până la tavan. La etaj,pe peretele oratoriului se află o picturăsimbolică din secolul al 17-lea. Aceastărelicvă de familie reprezintă pe baronulLászló Károlyi împreună cu întreagafamilie (soția și 20 de copii) în mo-mentul primirii binecuvântării înaceeași capelă...”

Parcul dendrologic

În jurul castelului în anul 1700 aexistat o grădină frumoasă, amenajatăîn stil baroc. În anii 1790 grădinarulBode György amenajează în jurul cas-telului nou o grădină engleză. Grădinaavea și o seră cu plante exotice. Formaactuală o primește pe o suprafață de12 ha, în anul 1890.

Luând în considerare plantele raredin grădină (208 specii și multe sub-specii de plante arborescente), în anul1982 a fost declarat parc dendrologicocrotit. Platanul uriaș din fața castelu-lui cu un diametru de 205 cm, a fostplantat în anul 1810.

Parcul castelului de azi, cu supra-faţa de zece hectare, îmbie vizitatoriide toate vârstele la promenadă în fie-care perioadă a anului, la activităţisportive pe terenurile special amena-jate din parc şi la relaxare în grădinade vară și manej.

Sera de plante exotice

Încă din a doua jumătate a secoluluial XVIII-lea, în perimetrul parculuidendrologic al castelului Károlyi existadeja o seră, renumită pentru colecțiade camelii în secolul al XIX-lea, dis-trusă cu ocazia incendiului devastatordin anul 1887.

Ulterior a fost construită o serăpentru plante exotice care poate fi con-siderată ca predecesoare a serelor deplante ornamentale a grădinăriei ora-șului.

Această seră de prezentare a fostrealizată în cadrul proiectului cu titlul<„Szatmár-Bereg și locuitorii ei", creareaunor centre de prezentare în Géberjénși Carei implementat în cadrul Progra-mului de Cooperare TransfrontalierăUngaria-România 2007-2013,(www.huro-cbc.eu) , cu sprijinul Uni-unii Europene, și prin cofinanțareaFondului European de Dezvoltare, aRepublicii Ungare și României și găz-duiește o colecție de plante originarede pe cinci continente ale planeteinoastre.»

A consemnat Eva Laczko

Castelul Károlyi ;i împrejurimile - ceamai mare atrac\ie turistic[ din zon[


INTERVIU

“Satu Mare are oameni frumoşi,valoroşi”, ne mărturisea prin anul2015 în cadrul emisiunii “Portretde artist” la ITV profesorul SorinBerindei. Am completa şi noi celespuse de dânsul, confirmând des-igur. Însuşi profesorul Sorin Be-rindei, pe care Sătmarul l-a fascinatdin prima clipă în care l-a vizitat,în anul 1970, este un om valoroscare prin tot ceea ce a realizat de-alungul anilor pe plan muzical a fă-cut cunoscut numele oraşului nos-tru în toate colţurile ţării.

“Meridiane” şi “Inedit”, Ansamblul“Doina Someşului” sunt doar trei dintreproiectele muzicale, nu le-am enumeratîn ordine cronologică, proiecte care poartăsemnătura profesorului Sorin Berindei.Vă propunem, dumneavoastră, cititorilornoştri, să călătoriţi printre aceste rânduriîn lumea muzicală care a prins contur înjurul acestui om, să îl cunoaşteţi ca omplin de ambiţie, cu un talent înnăscut, săîl sărbătoriţi anul acesta la împlinirea celor70 de ani de viaţă şi 50 de ani de activitateartistică.

- Născut la Cheja, în judeţulSatu Mare, cu studii liceale şi su-perioare la Marghita, Timişoaraşi Bucureşti, în aceste din urmădouă oraşe, studii muzicale.Reîntors acasă, la Satu Mare du-pă ani şi ani.

- Satu Mare a fost pentru mine dinprima clipă în care l-am văzut un oraş încare mi-am spus că mi-ar face plăcere sătrăiesc. Am vizitat oraşul chiar după in-undaţiile din 1970 şi a fost dragoste la pri-ma vedere. Destinul m-a adus aici, acasă,la Satu Mare. Îmi aduc aminte şi acum cădupă ce am terminat facultatea am fost re-partizat la Roman, în judeţul Neamţ. Eramprintre puţinii profesori de muzică. Prinanii ’72 – ’73 s-a dat posibilitatea ca muzica,materia muzică, să se studieze din clasa atreia cu profesor de muzică. La nivel naţio-nal, atunci, era mare nevoie de cadre di-dactice. Am reuşit să revin în judeţ, săobţin transferul, cu greu, şi mi-a fost re-partizat un post la şcoala din Pomi. Aşaam revenit pe meleagurile sătmărene.

- Înainte de a povesti despreacele vremuri, aş dori să ne spu-neţi care sunt principalele mo-mente ce v-au influenţat dinpunct de vedere muzical.

- Aşa, pe scurt, pot spune că mamamea era educatoare şi cânta foarte bine lavioară. Tatăl meu era învăţător, absolventde Psihologie, şi avea o voce foarte fru-moasă. Toată viaţa am regretat că nu ammoştenit vocea tatălui meu. La vremeaaceea se spunea că un sat în care nu cântănimeni e un sat mort. Când eram eu înclasele mici tata era învăţător la ŞimleuSilvaniei. Îmi era mai mare dragul să asistla repetiţiile corului condus de tata. Amînvăţat să cânt la vioară, după ureche, pri-mul cântec fiind Vecină, dragă vecină. Princlasa a patra am învăţat, tot după ureche,să cânt la acordeon. Ceea ce m-a marcatfoarte tare a fost momentul în care ammers la cinematograf şi atunci, înainte dedifuzarea filmului, se prezenta jurnalul deştiri. Aşa era. În jurnal a fost difuzat unmoment dintr-un concert, nu îmi amin-tesc exact, Ansamblul Ciocârlia, Rapsodia

română, dar cert e că în clipa în care amvăzut-o înaintea mea, pe ecran, pe MariaCiobanu mi-am spus< vreau să mă fac di-rijor, să conduc ansambluri! Asta se în-tâmpla prin 1959 – 1960. Mai apoi, pe la15 ani, cântam la primul meu bal cu o tru-pă din Marghita, la acordeon. De prin clasaa cincea ştiam note muzicale, dar doar atât,că notele sunt pe portativ. Eram conştientcă trebuie să urmez Conservatorul şi, chiarfără studii, am mers să dau examen, să văddacă acea comisie de admitere confirmăaptitudinile mele, să îmi spună dacă merităsă iau în piept studiul. Asta s-a şi întâmplat.Am luat la aptitudini notă maximă, mi-am scos dosarul şi în următorii patru aniam învăţat. Am dat examen din nou, amluat 8 şi ceva, am picat, dar m-a încurajatrezultatul şi un an mai târziu am intrat laConservatorul Ciprian Porumbescu dinBucureşti cu 9,66. Recunosc că niciodatăaltul în viaţă nu am mai fost aşa de ambiţiosca atunci.

- Cum era viaţa culturală la vremea în care aţi fost repartizatla Pomi?

- Era, pot să spun, o emulaţie culturalămult mai mare atunci. Exista UTC-ul, pio-nierii, aşezămintele culturale. Încă nu era

Cântarea României, dar erau corurile. Fie-care şcoală avea cor şi era o mândrie. Selua în serios partea spirituală şi pot să afirmcă toate relele comunismului au avut părţibune. Nu regret comunismul, dar parteaculturală a fost stimulată atunci pe modelulsovietic şi se punea preţ pe cultură. Îmiamintesc că la Pomi am lucrat şi la Casade copii, aveam ore acolo, am înfiinţat omică orchestră de mandoline, chitare. Laşcoală aveam un cor foarte bun. După tri-mestrul al doilea, copiii citeau partiturile.

Rezultatele au apărut. M-am ţinut demanual, aşa cum ar trebui să se ţină şi pro-fesorii din ziua de azi.

- Rezultatele de la Pomi aufost cele care şi-au spus cuvântulla venirea dumneavoastrăla Satu Mare, la oraş?

- Da. Aşa a fost. La trecerea în revistăce se făcea pe vremuri, la Satu Mare, ampus în scenă un spectacol cu copiii de gim-naziu, un spectacol în stilul meu, cu im-plicarea tuturor copiilor timp de cam 40de minute. Am cântat cu ţăranii din PomiSerenada lui Ciprian Porumbescu, o lu-crare de zece pagini muzicale, cu solist,extrem de spectaculoasă. Şi şi-au spus ceiîn măsură să decidă că au nevoie de mine

la Satu Mare.

- Unde anume aţi venit laoraş?

- Am fost transferat la Casa de Culturăa Ştiinţei şi Tehnicii pentru Tineret, NordClub, Clubul Tineretului care funcţionaîn cadrul Uniunii Tineretului Comunist.Am înfiinţat acolo Ansamblul Doina So-meşului şi printre ultima generaţie de in-strumentişi s-au numărat Mircea Deac,care era violonist, Marius Mândruţ, carecânta la acordeon, Nelu Feher, care a fostcontrabasist la Filarmonică.

Aveam o orchestră formată din 20 deinstrumentişti. În cadrul AnsambluluiDoina Someşului a venit şi binecunoscutulinterpret de muzică populară Nicolae Mu-reşan, pe vremea aceea având 16 ani, a ve-nit cântăraţa Ana Holdiş Pop. Au fost vremuri frumoase.

În paralel aveam şi propria formaţie,Meridiane care a existat sub diferite formepână prin anul 2000. Eram singura trupădin Satu Mare pe vremea aceea cu înre-gistrări la TVR, la Radio România, difuzaţimult.

- Ce anume credeţi că a asi-gurat succesul trupei Meridiane.

Succesul şi longevitatea.

- Ne-am axat foarte mult pe creaţie.Principala noastră activitate era com-poziţia. Meridiane are 21 de piese înregis-trate cu muzică, text piese proprii. Câţivaani a cântat cu noi şi regretatul EmilianOnciu, am avut o colaborare excepţională.Personal consider că Emilian Onciu a fostcea mai mare voce a Sătmarului în ultimasută de ani, cea mai complexă, titrată.

- Ştiu că dumneavoastră aveţiun principiu în ceea ce priveşteaprecierea unei trupe, a unui so-list.

- Exact. Am spus mereu< nu te da marepână când nu pui un afiş şi zici că în datade, la ora de, într-o anume locaţie ai unspectacol. Vezi câtă lume cumpără bilet şiatunci îţi dai seama unde te afli. Treabaasta am făcut-o şi noi cu Meridiane în 1978la Filarmonică. Fără cap de afiş am vândut100 de bilete. Însemna ceva. Din păcate,în România nu este o cultură a cumpărăriibiletelor…

- Vă propun un nou salt pesteani, de această dată până în1987.

- Momentul 1987 este de fapt an dereferinţă pentru noul curs muzical ce l-am urmat. La tineret, la UTC, exista o li-mită de vârstă, de regulă 36 de ani, dupăcare nu că te considerau bătrân, dar trebuiasă faci loc generaţiei ce vine. Am venitatunci la Casa Pionierilor, actualul Palatal Copiilor, unde în acest domeniu nu eranimic. La Casa Pionierilor era directoaredoamna Stela Haiduc, profesoară de istoriecu deschidere către artă, era Ionică Petro-vici, dirijorul orchestrei de muzică popu-lară. În timpul liber dirijam corurile de laMondiala, Tricotex, 23 August, aveam co-rul de la Liceul Sanitar, Doamna Stanca,Ioan Slavici. Am mers în toate şcolile, le-am spus elevilor că e o echipă nouă la CasaPionierilor, am făcut preselecţie, venindvreo 40 de copii, din care am reţinut 7-8.Asta era în octombrie, iar în decembrie, laspectacolul tuturor instituţiilor Casei Pio-nierilor din judeţ am evoluat. A venit şiCronica sătmăreană să consemneze eve-nimentul şi fiecare trupă din spectacolavea un nume. Castelanii erau Castelanii,Codrişorul era Codrişorul, doar noi nuaveam un nume. Şi atunci Claudia Şerdan,fostă elevă de-a mea, naşa Ineditului, a zisdin lojă să-i spunem Inedit că peste câţivaani vine altă generaţie de copii şi uite aşavor fi mereu piese noi, copii noi. A rămasInedit.

- Inedit e inedit şi în ziuade azi, în cadrul Asociaţiei Culturale Inedit 87 Nord.

- Da. Şi în ziua de azi Inedit intră înscenă, e apreciat de juriu şi de public şi înspatele rezultatelor e muncă. E o muncăpe care copiii o fac cu tot dragul. Avemtrei orchestre, de gimnaziu, intermediară,trupa mare. Tot timpul toată lumea e pescenă însoţind solistul. Proiectul Inedit arămas şi este un cadru organizatoric încare copiii învaţă să cânte împreună, îşidezvoltă cântatul pe voci, la instrumente.La Inedit se învaţă dicţie, frazare. Avemun repertoriu bogat, peste 50 de piese, in-trăm peste tot în scenă cu mândrie şi înîncheiere aş dori să le spun părinţilor că îiaşteptăm în familia noastră, familia Aso-ciaţiei Culturale Inedit 87 Nord.

A consemnat Andrei G.

“Pot spune că mama mea era educatoare şi cânta foarte bine la vioară. Tatăl meu era învăţător,absolvent de Psihologie, şi avea o voce foarte frumoasă. Toată viaţa am regretat că nu am moştenitvocea tatălui meu. La vremea aceea se spunea că un sat în care nu cântă nimeni e un sat mort.Când eram eu în clasele mici tata era învăţător la Şimleu Silvaniei. Îmi era mai mare dragul săasist la repetiţiile corului condus de tata. Am învăţat să cânt la vioară, după ureche, primul cântecfiind Vecină, dragă vecină.”

Profesorul Sorin Berindei `mpline;teanul acesta 50 de ani de activitate

Prin m]inile sale au trecut zeci de nume mari ale muzicii ;i sute de elevi talenta\i


TRADI}IIMesajul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite este un îndemn la pocăinţă, la reflecţie, la me-

ditaţie asupra stării în care ne găsim, privită ca o trambulină spre viaţa veşnică. Prin urmare, cre-dincioşii se îndreaptă spre biserică, având inimile smerite, fiind dornici de a-şi mărturisi păcateleşi de a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos, ca hrană, ca merinde pentruveşnicie, după exprimarea Sf. Vasile cel Mare.

Pe lângă Liturghia SfântuluiIoan Gură de Aur şi LiturghiaSfântului Vasile cel Mare, în Bi-serică se mai săvârşeşte o a treiaLiturghie, cu o rânduială deose-bită, numită Liturghia Darurilormai înainte sfinţite, care se ofi-ciază doar în perioada PostuluiMare.

Originea Liturghiei Darurilor mai în-ainte sfinţite, afirmă Pr. prof. dr. EneBranişte, în lucrarea sa „Liturgica”, trebuiecăutată în sec. al IV-lea, cu toate că regle-mentarea, întrebuinţarea şi generalizareaei au fost consfinţite abia în sec. al VII-lea, prin canonul 52 al Sinodului Trulandin anul 692. În ceea ce priveşte PostulMare (Postul Paştilor), trebuie să menţio-năm faptul că în primele cinci duminicise săvârşeşte Liturghia Sf. Vasile cel Mare(precum şi în Joia Mare şi în SâmbătaMare), iar sâmbăta (exceptând SâmbătaMare) şi în duminica Floriilor se să-vârşeşte Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur.

Liturghie pus[ pe seama Sf. Grigorie cel Mare sau Dialogul, episcopul Romei

În sec. al IV-lea, Biserica a hotărât caLiturghiile Sf. Ioan Gură de Aur şi Sf. Va-sile cel Mare (considerate a fi slujbe debucurie duhovnicească) să nu se mai să-vârşească în toate zilele Postului Mare,care sunt zile de întristare, post şi po-căinţă, ci doar sâmbăta şi duminica (înrestul zilelor săvârşindu-se diferite slujbebisericeşti). Însă, credincioşii care ajunauşi posteau, doreau să se mărturisească şisă se împărtăşească şi miercurea sau vi-nerea, nu doar sâmbăta şi duminica. Deaceea, s-a obişnuit să se păstreze în bise-rică o parte din Darurile sfinţite la Li-turghia de duminică (Trupul şi SângeleDomnului Iisus Hristos), în vederea îm-părtăşirii cu acestea a credincioşilor în

zilele în care nu se putea oficia Liturghia.Întrucât ajunau, credincioşii se împăr-tăşeau seara, după slujba Vecerniei,printr-un ritual simplu, la început. Astfel,s-a născut ceea ce noi numim astăzi Li-turghia Darurilor mai înainte sfinţite, pecare tradiţia a pus-o pe seama Sf. Grigoriecel Mare sau Dialogul, episcopul Romei(+ 604), deşi alcătuirea rânduielii ei con-stituie o operă colectivă a întregii Biserici.Rânduiala ei e deosebită de cea a celor-lalte două Liturghii prin faptul că e lipsităde Rugăciunea Sfintei Jertfe (Darurile fi-ind sfinţite mai înainte) şi prin faptul căe combinată cu slujba Vecerniei, careconstituie prima ei parte.

La Liturghia de duminică, preotul vaavea grijă să scoată şi să pregătească Sfân-tul Agneţ (unul sau mai multe) pentruLiturghia Darurilor mai înainte sfinţite

ce urmează să se săvârşească în cursulsăptămânii care începe. Agneţul este obucată din prescură, în formă pătrată, pecare se află înscrise iniţialele IS, HS, NI,KA, însemnând „Iisus Hristos biruieşte”.Preotul scoate agneţul înainte de SfântaLiturghie, la Proscomidie, devenind, prinsfinţire, Trupul lui Hristos, din care sevor împărtăşi preoţii şi credincioşii latimpul potrivit şi în cadrul LiturghieiDarurilor. Agneţul Îl reprezintă pe Dom-nul Iisus Hristos.

Se poate oficia în toate zilele de rând din Postul Mare,de luni până vineri, inclusiv

Liturghia Darurilor mai înaintesfinţite, ne spune părintele Ene Branişte,

se poate oficia în toate zilele de rând dinPostul Mare (de luni până vineri, inclu-siv), în afară de luni şi marţi din primasăptămână a Postului, de Vinerea Mare(din Săptămâna Patimilor) şi de prazni-cul Bunei Vestiri. La fel procedăm şi noila Catedrala ortodoxă „Adormirea MaiciiDomnului” din municipiul Satu Mare.În trecut, această Liturghie se săvârşeanumai la vremea Vecerniei, adică spreseară, când credincioşii puteau întrerupeajunarea spre a se împărtăşi şi a mânca.Săvârşită în continuarea Vecerniei, Li-turghia Darurilor era una vesperală (deseară), după cum arată până astăzi uneledin rugăciunile ei< „Să se îndrepteze ru-găciunea mea ca tămâia înaintea Ta> ri-dicarea mâinilor mele, jertfă de seară”sau< „Să plinim rugăciunea noastră ceade seară Domnului”. Astăzi, în bisericile

parohiale, Liturghia Darurilor mai în-ainte sfinţite se săvârşeşte atât dimineaţa,la vremea reglementată pentru Liturghiapropriu-zisă, cât şi seara, însă nu de douăorice în aceeaşi zi, ci sau dimineaţa, sauseara.

Un îndemn la pocăinţă, la reflecţie, la meditaţie asupra stării în care ne găsim

Mesajul Liturghiei Darurilor mai în-ainte sfinţite este un îndemn la pocăinţă,la reflecţie, la meditaţie asupra stării încare ne găsim, privită ca o trambulinăspre viaţa veşnică. Prin urmare, credin-cioşii se îndreaptă spre biserică, avândinimile smerite, fiind dornici de a-şi măr-turisi păcatele şi de a se împărtăşi cu Tru-pul şi Sângele Domnului Iisus Hristos,ca hrană, ca merinde pentru veşnicie,după exprimarea Sf. Vasile cel Mare.

Liturghia Darurilor constituie o sluj-bă specială în cadrul cultului divin publical Bisericii, iar credincioşii o apreciazăla adevărata ei valoare, dovadă fiind pre-zenţa lor numeroasă la biserică. În cadrulacestei Liturghii se folosesc mult lumâ-nările, pe care preoţii le poartă în mâini.De altfel, lumina lumânării reprezintălumina lui Hristos. Domnul Hristos este„Lumina lumii” (Ioan VIII< 12). El esteLumina adevărată spre care tindem înveşnicie şi, totodată, este Cel Care ne că-lăuzeşte spre această Lumină, ferindu-ne de rătăcire. Lumina lumânării con-stituie şi un semn al poziţiei verticale acreştinului în raport cu Dumnezeu şi cusemenii; oricum am ţine lumânarea, fla-căra tinde mereu în sus. Postul Mare esteo perioadă în care ne pregătim trupeşteşi sufleteşte pentru praznicul praznicelor,adică pentru Învierea Domnului. Dacăla Liturghia Darurilor privim lumânareaarzând, la Înviere vom vedea însăşi Lu-mina lumii, pe Hristos înviat din morţi,răspândind lumină pretutindeni şi dândviaţă tuturor.

Preot dr. Cristian Boloş

Liturghia Darurilor mai înainte sfin\itesau Liturghia Sfântului grigorie Dialogul

Luna Aprilie, denumit[ `ntradi\ia popular[ ;i Prier(deschiz[tor) sau Florariu (`nflori-tor) ̀ ;i intr[ de luni ̀ n drepturi. Co-pacii `ncep s[ `nfloreasc[, florile lafel, narcisele ;i topora;ii `;i etaleaz[ging[;ia, totul rena;te la via\[. LuiPrier i se mai spune ;i Traist[-n B[\atunci c]nd vremea este ̀ n;el[toare,cu timp friguros ;i secetos pentrusem[n[turi.

~nainte de anul 700 `.Hr., aprilie era adoua lun[ a anului ̀ n calendarul roman ;iavea 29 de zile. Dup[ ce Iuliu Cezar a in-trodus calendarul iulian `n 45 `.Hr., lunaaprilie avea 30 de zile ;i devenea a patralun[ a anului.

~ncepe tunsul oilor

Tradi\ia spune c[ luna aprilie este`mp[r\it[ `n dou[, jum[tate c[lduroas[,jum[tate friguroas[, pentru ca oamenii s[poat[ sem[na p[m]ntul.

Agricultorii \in ;i acum r]nduialalucr[rilor dup[ calendarele vremii. ~naceast[ perioad[, dac[ vremea este priel-nic[ continu[ sem[n[turile de prim[var[.Tot ̀ n aceast[ perioad[ c]mpul se ̀ nchidea,ceea ce `nsemna c[ oile ;i vitele nu mai

aveau voie s[ pasc[ libere. Prin urmare se`ncepea formatul turmelor ;i se tundeauoile ̀ nainte de a fi urcate la munte. De ase-menea, ciobanii se ocupau ;i de construi-rea sau repararea \arcurilor ;i oboarelorpentru animalele ce aveau s[ le primeasc[.

Schimb[rile frecvente de temperatur[fac din aprilie o lun[ capricioas[. Tottradi\ia spune c[ atunci c]nd zilele Babelor\in mai mult de dou[sprezece zile, atuncizilele `ntrec[toare se numesc zile `mpru-mutate sau `mprumuturi. Adeseori treczilele acestea ;i `n luna Prier, c]nd suntstric[cioase, mai ales pentru pomii ̀ nflori\i;i pentru vie\uitoarele mai pl[p]nde. Deaici vine ;i proverbul< "Prier prie;te, multepiei de miel bele;te".

Prevestiri de timp

Ca `n fiecare lun[ ;i pentru Aprilie sefac o serie de prevestiri ale vremii. Se spunec[ atunci c]nd luna lui Prier este frumoas[;i c[lduroas[, se a;teapt[ ca luna mai s[ fierece, chiar ;i cu ̀ nghe\uri. Dac[ este poso-mor]t[ ;i friguroas[, atunci e semn c[ lunaMai va fi c[lduroas[ ;i frumoas[. Neguradin aprilie la r[s[rit ;i miaz[zi e semn bunpentru an. Dac[ tun[ ;i fulger[ `n aprilieatunci nu exist[ motive s[ ne temem c[ vamai veni gerul. Un aprilie frumos anun\[un mai viforos ;i o var[ furtunoas[.(An-

toaneta Olteanu, Calendarele poporuluiromân, Ed. Paideia, Bucure;ti, 2009)

Trei mari s[rb[tori< Sf]ntulGheorghe, Intrarea Domnului`n Ierusalim ;i Sfintele Pa;ti

Calendarul bisericesc rezerv[ maimulte s[rb[tori ale acestei luni<

Dintre s[rb[torile lunii aprilie, amin-tim< Sf]ntul Mare Mucenic Gheorghe -purt[torul de biruin\[ la data de 23 aprilie;i Intrarea Domnului `n Ierusalim sauFloriile, pe 21 aprilie.

~ntruc]t ̀ n acest an praznicul ̀ nchinatSf]ntului Mucenic Gheorghe pic[ tocmai`n S[pt[m]na Mare, Biserica Ortodox[ ar]nduit ca slujba sf]ntului s[ se s[v]r;easc[luni,a doua zi de Pa;ti, potrivit hot[r]riiSf]ntului Sinod. De asemenea, `n aceast[lun[, pe 28 aprilie, credincio;ii ortodoc;i;i greco catolici vor s[rb[tori ~nviereaDomnului (Sfintele Pa;ti).

Sf]ntul Mare Mucenic Gheorghe esteunul dintre cei mai venera\i sfin\i din ca-lendarul ortodox, s[rb[torit `n fiecare anpe 23 aprilie. Este cunoscut `n popor subnumele de S]n Gheorghe ;i este consideratun zeu al vegeta\iei, protector al vitelor ;ioilor dar ;i al naturii `nverzite.

~n tradi\ia popular[, Sf]ntul Gheorgheeste al doilea st]lp calendaristic, al[turi de

Sf]ntul Dumitru. ~ntre cei doi Sfin\i exist[o `n\elegere cosmic[. Se spune c[ dac[plou[ `n aceast[ zi anul va fi m[nos. Totde la b[tr]ni afl[m c[ atunci c]nd se audprimele broa;te c]nt]nd, Sf]ntul Gheor-ghe ia cheia de la Sf]ntul Dumitru ;i des-chide drumul naturii spre via\[.

De 1 aprilie, p[c[lelile trebuie f[cute p]n[ `n ora prânzului ca s[ nu aduc[ ghinion

~ns[ a;a cum ;tim cu to\ii, aceast[ lun[care `ncepe s[ dea culoare naturii debu-teaz[ ̀ ntr-o manier[ foarte vesel[, respectivcu 1 aprilie cunoscut[ ̀ n popor drept ziuap[c[lelilor. Chiar dac[ nu este oficial os[rb[toare, `n mod cert poate fi conside-rat[ o zi vesel[ ;i plin[ de umor. ÎnRom]nia, acest obicei al p[c[lelilor aap[rut abia ̀ n secolul XIX. Celebrarea ZileiP[c[lelilor ̀ ;i are originile ̀ n Fran\a ̀ n se-colul al XVI-lea, c]nd a fost adoptat ca-lendarul Gregorian, care a mutat AnulNou de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Vesteanoului calendar s-a r[sp]ndit ̀ ncet, iar ceicare continuau s[ s[rb[toreasc[ anul noude 1 aprilie erau considera\i "p[c[li\ii de 1aprilie".

~n Fran\a, 1 aprilie, Ziua P[c[leliloreste numit[ Poisson d'Abril, adic[ "pe;telede aprilie" cu referire la un pe;te t]n[r,

u;or de capturat. Francezii obi;nuiesc s[-;i p[c[leasc[ prietenii lipindu-le pe spateun pe;te de h]rtie. ~n momentul `n carecineva descoper[ farsa, acesta trebuie s[strige "Poisson d'Avril!".

Conform tradi\iei, p[c[lelile trebuief[cute p]n[ `n ora prânzului. S[v]r;ireafarselor dup[ ora 12 atrage ghinion asupraf[pta;ului.

Persoana p[c[lit[ trebuie s[ manifestetoleran\[ fa\[ de cel care `l p[c[le;te ;i s[primeasc[ farsa cu amuzament. De ase-menea, nu are voie s[ se supere dac[ nuvrea să fie p[c[lit tot anul.

La rom]ni se spune c[, dac[ nup[c[le;ti pe nimeni de 1 aprilie, tot anulp]n[ la cel[lalt, la 1 aprilie vei fi tu celp[c[lit.

Nu este bine ca `n aceast[ zi s[ se fac[c[s[torii, deoarece preveste;te o via\[ con-jugal[ ̀ n care mirele se va afla sub papuculmiresei.

Mai putem spune c[ este o zi afertilit[\ii. Dac[ o persoan[ de sex mascu-lin este “p[c[lit[” de o persoan[ de sex fe-minin, ar face bine să ̀ l considere ca pe unsemn favorabil din partea destinului. Sespune c[ soarta le-a rezervat celor doi, fieo c[s[torie, fie o rela\ie frumoas[.

Mai mult, copiii n[scu\i de 1 apriliesunt considera\i ca fiind noroco;i `n ge-neral.

A consemnat :tefania Cri;an

Un Prier frumos ;i c[lduros anun\[ un Mai cu frig ;i `nghe\

În trecut, această Liturghie se săvârşea numai la vremea Vecerniei, adică spre seară, când credincioşii puteau întrerupeajunarea spre a se împărtăşi şi a mânca


Onisifor Ghibu s-a născut la31 mai 1883 la Săliște în județulSibiu și a trecut la cele veșnice la31 octombrie 1972 la Sibiu. Dupăce a frecventat timp de șase ani li-ceul de stat maghiar din Sibiu, tre-ce la liceul românesc din Brașov,unde face clasele a VII-a și a VI-II-a. În anii 1902-1905 urmeazăcursurile Seminarului teologic-pedagogic din Sibiu, iar în anul1905-1906 obține o bursă a Uni-versității din București.

În anul următor este student al Uni-versității din Budapesta și redactor algazetei românești “Lupta”, la care sem-nează articole îndreptate împotriva le-gii școlare Appony, pentru apărareadrepturilor românilor, de-a avea oșcoală în limba maternă.

În anii 1907-1908, cu o bursă pecare i-a oferit-o “Liga culturală” de laBucurești, la sugestia lui Nicolae Iorga,devine student al Universității dinStrasbourg. În anul următor face o spe-cializare în pedagogie cu W. Rein la Je-na și susține teza de doctorat – Dermoderne utraquismus ader der Zwis-psochigkeit in der Volksschule (ultra-quismul modern sau bilingvismul înșcoala populară). În perioada studen-ției, a publicat articole cele mai multepe teme școlare, în presa vremii de peambele versante ale Carpaților (Tele-graful Român, Tribuna din Arad, Țaranoastră, Neamul Românesc, RevistaGenerală, Biserica și Școala ș.a.).

Din anul 1910 ocupă funcția de in-spector al învățământului primar aflatsub autoritatea Mitropoliei ortodoxedin Transilvania și introduce mai multărigoare pedagogică și administrativăîn desfășurarea activității instructiv-educative în școlile confesiunii orto-doxe. În această calitate, printre altenumeroase articole pe teme școlare,publică lucrarea Plan de învățământ șiîndreptar metodic pentru școlile po-porale confesionale greco-orientale ro-mânești, 320 p., 1911. În 1911-1912,suplinește catedra de pedagogie a Se-minarului teologic-pedagogic.

Se integrează în activitateapublicistică favorabilă intrării României în război împotriva Austro-Ungariei

În noiembrie 1914, după începereaPrimului Război Mondial, vine în țarăși se integrează în activitatea publicis-tică favorabilă intrării României în răz-boi împotriva Austro-Ungariei. Înaceastă perioadă publică volumul Dinistoria literaturii didactice românești(1916). Refugiindu-se în Moldova, tre-ce Prutul și se așează cu familia, la Chi-șinău. Aici, se angajează în lupte pentrureorganizarea învățământului în limbaromână. Onisifor Ghibu întemeiază șiconduce revista Școala moldoveană,1917 și ziarul Ardealul, transformatdin ianuarie 1918 în România Mare.

La 1 Decembrie 1918, Marea Adu-nare de la Alba Iulia îl alege secretargeneral la Resortul de Instrucție Pu-blică din cadrul Consiliului Dirigental Transilvaniei, cu îndatorirea de a or-ganiza învățământul din provincia decurând alipită. În această calitate, dindecembrie 1918 până în aprilie 1920,cât a funcționat acest Consiliu, Onisi-

for Ghibu a organizat învățământulprimar și secundar, a înființat Univer-sitatea românească din Cluj, Politeh-nica din Timișoara, Conservatorul dinCluj. În 1919, Onisifor Ghibu a fostales membru corespondent al Acade-miei Române.

În anul 1945, la 62 de ani, OnisiforGhibu este demis din funcția de pro-fesor și inclus în lagărul de la Caracal.După eliberare, în noiembrie 1945, numai este integrat în învățământ. Oni-sifor Ghibu nu va înceta însă lupta pen-tru apărarea drepturilor românilor launitate și la apărarea culturii naționale.Demersurile sale curajoase pe lângăreprezentanții totalitarismului comu-nist au fost publicate în două volumeChemarea la judecata istoriei (1992,1993). Cursul pe care îl deschide, caprofesor la Universitatea clujeană în1921-1922, poartă un titlu semnificativpentru orientarea sa teoretică, Prolye-mene la o pedagogie românească. În1941 publică voluminoasa sa lucrareProlyemene la o educație românească(XVIII, 903 p.). “Fără o pedagogie na-țională, afirma atunci profesorul tran-silvănean, un popor nu poate avea oșcoală care îi trebuie, școală capabilăsă dezvolte însuși fondul sufletesc alpoporului, să stimuleze creația sa cul-turală originală. Scopul pedagogiei ro-mânești era de a reface, păstra și cultivacalitățile specifice ale poporului ro-mân, pe fondul culturii general umane,în cadrul căruia se întâlnește, apoi, bu-curos cu alte popoare, respectându-leși lor individualitatea națională”.

Pentru a asigura pedagogiei româ-nești o temelie sigură și cuprinzătoare,Onisifor Ghibu propune edificarea deurgență, a altor patru discipline, toatecu un conținut specific românesc, - po-litica, sociologia, etnografia și filosofia.

În mod deosebit, el a insistat, în totcursul deceniilor trei și patru, pentruinstituirea a ceea ce el numea Consti-tuantă filosofică-pedagogică- for ști-ințific menit să asigure elaborarea uneifilosofii, care să exprime fidel spiritua-litatea românească> pe această bază seputea elabora o pedagogie specifică po-porului român.

Spre deosebire de Simion Mehe-dinți, care punea etnografia la baza pe-dagogiei românești, Onisifor Ghibuconsidera că fundamentul pedagogieisale îl constituie istoria, “căci numaiistoria ne arată ce este în sufletul unuipopor și ce au făcut din acesta vremu-rile trecute”.

Ca și ceilalți adepți ai constituiriiunei pedagogii românești, pe temeiulrealităților apecifice acestui popor,Onisifor Ghibu considera că aceste rea-lități sunt cel mai bine conservate înlumea satelor. “Pedagogia românească– scria el – va căuta izvorul inspirațiu-nilor sale, pe cât se poate de mult, încomoara de idei și simțiri a țărănimii”.

A schițat câteva teze privind pedagogia românească

Dezvoltând “ concepția națională”cu privire la educație, Onisifor Ghibuținea să precizeze că se delimitează deșovinism< “concepția națională” eraconsiderată ca o concepție umană, su-perioară, pe deplinjustificată, la viațăliberă și demnă a oricărui popor. Înscopul cunoașterii acestei realități Oni-sifor Ghibu a propus organizarea In-stitutului de Pedagogie și Educație Na-țională. Neprimind sprijinul solicitat,Onisifor Ghibu n-a putut da o formălegală Institutului, însă a schițat câtevateze privind pedagogia românească, învolumul Puncte cardinale pentru o

concepție românească a educației(1944). Încercând să dea un conturconcepției românești cu privire la no-țiunile de educație și scopul educației,Onisifor Ghibu făcea precizarea că de-finirea acestora trebuie să se facă în ra-port cu poporul român. Formulărilepropuse de el au însă doar valoareaunor jaloane sau puncte cardinale, cumsingur le numește pentru orientareaunor viitoare cercetări și studii.

În mai multe scrieri, incluse în“Puncte cardinale” pentru o concepțieromânească a educației, Onisifor Ghi-bu își manifestă insatisfacția față de in-sistentele apeluri la știintifizarea peda-gogiei. “Pedagogia nu trebuie să fie ne-apărat o știință” sau “Pedagogia estetrăire și acțiune...”. Reacția sa față depedagogia generală sau pedagogia sis-tematică se explică prin aceea că, atâtprin premise cât și prin concluziile lor,aceste discipline sunt – în opinia sa –desprinse de trebuințele și aspirațiileneamului românesc.

A militat pentru elaborarea unei teorii pedagogice caresă considere drept obiectal educa\iei, nu numaipersoanele, ci și națiunea

Ca și Simion Mehedinți, OnisiforGhibu a militat pentru elaborarea uneiteorii pedagogice care să consideredrept obiect al educa\iei, nu numai per-soanele, ci și națiunea, apreciată atâtca obiect, cât și ca subiect al educației.În aceste condiții, apare mai limpedede ce acest pedagog insistă asupra în-temeierii teoriei educației pe istorie<națiunea nu poate fi cunoscută în afaraistoriei. Se poate spune că OnisiforGhibu a subapreciat eforturile de or-ganizare sistematică a ideilor pedago-gice. El prețuia mai mult omul de ac-țiune – educatorul, decât teoreticianul.În volumul Pe baricadele vieții – scrisla vârsta senectuții – recunoaște fărăregrete – că n-a dat un contur mai pre-cis concepției sale< “N-am reușit să în-cheg într-un sistem concepția mea des-pre pedagogia românească, paguba nueste atât de mare, precum ar părea laprima vedere”.

Totuși, luând în considerare totceea ce a scris Onisifor Ghibu se poateaprecia că s-ar fi putut obține o teoriecu valoroase elemente de originalita-te.

Lucrări de referință< Utraquismulmodern sau bilingvismul în școala po-pulară, teză de doctorat> Plan de învă-țământ și îndreptar metodic pentrușcolile poporale confesionale greco-catolice românești, 1916> Prolyemenela o pedagogie românească, 1941>Puncte cardinale pentru o concepțieromânească a educației, 1944> Chema-rea la judecată a istoriei, 1992 – 1993.

***Bibliografie<1. Stanciu, Sterian – Pedagogia româ-nă modernă și contemporană, Bucu-rești, Editura Didactică și Pedagogică,1976>2. ************** - Enciclopedia ma-rilor personalități din istoria, știința șicultura rom]nească de-a lungul tim-pului, volumul G-O, București, EdituraGeneze, 2000

Mircea PîrleaBiblioteca Județeană Satu Mare

După eliberarea din lag[r, în noiembrie 1945, nu mai este integrat în învățământ.Onisifor Ghibu nu va înceta însă lupta pentru apărarea drepturilor românilorla unitate și la apărarea culturii naționale

Pedagogul Onisifor ghibu, un militant pentru dezvoltarea înv[\[mântului românesc

În 1945, la 62 de ani, Onisifor Ghibu este demis din funcția de profesor și inclus în lagărul de la Caracal

PERSONALIT~}I“Fără o pedagogie națională, afirma atunci profesorul transilvănean, un popor

nu poate avea o școală care îi trebuie, școală capabilă să dezvolte însuși fondulsufletesc al poporului, să stimuleze creația sa culturală originală. Scopul pedagogieiromânești era de a reface, păstra și cultiva calitățile specifice ale poporului român,pe fondul culturii general umane, în cadrul căruia se întâlnește, apoi, bucuros cualte popoare, respectându-le și lor individualitatea națională”.

Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie1933, Ploieşti) a fost un poet, scriitor şieseist român, ales post-mortem membrual Academiei Române. Tatăl poetului,Nicolae Hristea Stănescu, a fost ţăranprahovean care mai târziu a devenitmeşteşugar şi comerciant ploieştean.Mama sa, Tatiana Cereaciuchin era partea unei familii nobile din Rusia. În perioada1944 – 1952 a urmat Liceul “Sf. Petru şiPavel”, devenit “Mihai Viteazul” dinPloieşti, pentru ca ulterior, între 1952 –1957 să urmeze cursurile Facultăţii deFilologie a Universităţii din Bucureşti. În 1952, s-a căsătorit cu a douadragoste a sa din adolescenţă, MagdalenaPetrescu, dar cei doi se vor despărţi dupăun an. În 1962 s-a căsătorit cu poeta şieseista Doina Ciurea, din a cărei dragostese va plămădi tema volumului “O viziunea sentimentelor”. Ulterior, fiind împreunăcu poeta şi autoarea Gabriela Melinescu,se vor inspira reciproc în a scrie şi aconstrui universuri abstracte. În 1982 secăsătoreşte cu Todoriţa (Dora) TărâţăNichita şi-a adunat poeziile sale“băşcălioase”, scrise, după propriile salecuvinte, “fără mamă, fără tată”, într-unvolum numit “Argotice”— cântece ladrumul mare şi publicat foarte târziu, dupămoartea sa, în 1992, de Doina Ciurea. Este pentru scurt timp corector şi apoiredactor la secţia de poezie a Gazeteiliterare. Trei ani mai târziu publică laEditura Tineretului un volum cu 11 elegii.Tipăreşte Necuvintele, care primeştePremiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare şivolumul de poezii “Un pământ numitRomânia”. Este numit redactor-şef adjunct alrevistei “Luceafărul”, alături de AdrianPăunescu. În 1970 devine redactor-şefadjunct la “România literară”, revistăcondusă de Nicolae Breban. Publică douănoi volume de poezii< “Belgradul în cinciprieteni” şi “Măreţia frigului”. Pentruvolumul de eseuri “Cartea de recitire”obţine pentru a treia oara Premiul UniuniiScriitorilor. Un an mai târziu obţine pentruultima oară Premiul Uniunii Scriitorilorşi i se atribuie Premiul internaţional JohannGottfried von Herder. Devine publicist comentator la“România literară”. Se mută în ultima salocuinţă, din Str. Piaţa Amzei nr. 9. În faţageamului apartamentului său creştecelebrul salcâm Gică. În 1978 publică volumul de poeziiEpica Magna, care primeşte în acelaşi anpremiul “Mihai Eminescu” al AcademieiRomâne. În august 1981 are prima crizăhepatică. Aceste crize vor continua întoamnă şi poetul se internează la spitalulFundeni. După ce este externat ascundefaţă de toţi semnele maladiei sale, afişându-se optimist, iar medicii se declară uimiţide rezistenţa şi vitalitatea sa extraordinară.În timpul unei călătorii în Iugoslavia are ocriză foarte gravă, ce necesită intervenţiamedicilor. Pe 12 decembrie, durerile dinzona ficatului devin îngrozitoare şi poetulse stinge din viaţă fix la orele două şi zeceminute. Ultimele sale cuvinte au fost<“Respir, doctore, respir”. A fost laureat al Premiului Herder şinominalizat la Premiul Nobel pentruLiteratură (1980). Considerat atât de criticaliterară cât şi de publicul larg drept unuldintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi odenumea “Dumnezeiesc de frumoasă”,Nichita Stănescu aparţine temporal,structural şi formal, poeziei modernistesau neo-modernismului românesc din anii1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă,Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cuel însuşi, fiind considerat de unii criticiliterari, precum Alexandru Condeescu şiEugen Simion, un poet de o amplitudine,profunzime şi intensitate remarcabile,făcând parte din categoria foarte rară ainventatorilor lingvistici şi poetici.

~n 31 martie,poetul nichitaSt[nescu ar fi

împlinit 86 de ani


FILA DE PSIHOLOGIE

Dac[ ne l[s[m purta\i pestetimpuri, `ntr-un exerci\iu de i-magina\ie, oare ce atribute mo-derne am putea al[tura unui erou,simbol al unei civiliza\ii str[vechi,cum ar fi Ahile? R[zboinic ;i vic-torios `n lupte, am putea spunedespre el acum, `n epoca mo-dern[, a dezvolt[rii personale, c[e st[p]n al propriului universemo\ional, integru ;i imposibilde manipulat. :i lista poate con-tinua.

Dincolo de a atribui un sens peiorativcurentului modern de “dezvoltare per-sonal[“, ̀ ncerc[m s[ atragem aten\ia asu-pra unei oarecare diferen\e `ntre acestconcept umbrel[, ce `nsumeaz[ diversepractici preluate din diverse culturi, cepromit “starea de bine”, trezirea con;tii\eietc, ;i psihologie ca ;tiin\[ ce studiaz[aparatul psihic uman, respect]nd o me-todologie supus[ rigorilor ;tiin\ifice. Cutoate curentele sale, gestaltist[, behavio-rist[, cognitiv[, analitic[ etc, psihologia`;i p[streaz[ ca obiect de studiu compor-tamentul ;i procesele mentale,conlucr]nd ;i cu alte ;tiin\e cognitive(neuro;tii\ele), odat[ cu avansul din do-meniul tenhologic ̀ nregistrat ̀ n ultimeledecenii.

Confuzia este mai degrab[ de ordinperceptiv. Dac[ ̀ n\elegem c[ vindecarear[nilor emo\ionale este o c[l[torie delung[ durat[, care e de dorit s[ aib[ loc`ntr-un cadru securizant, cum ar fi pro-cesul terapeutic, nu ne-am mai putea ab-solvi de asumarea propriei responsabi-lit[\i asupra s[n[t[\ii noastre mintale.

“Chakrele deblocate” nu se cump[r[ de pe raft, frumos ambalate ;i cu gust dulce-acri;or pentru a fi consumate imediat

~ntr-o societate care elogiaz[ confor-tul, s[ accept[m disconfortul propriilorfurtuni emo\ionale cu care vine la pachetprocesul terapeutic e u;or de ̀ nlocuit cu“promisiunile” altor tipuri de practici deo diversitate din ce `n ce mai larg[, cepar s[ rezolve “`n 10 pa;i” disfunc\iona-lit[\ile de natur[ psihic[. Astfel c[, `nlipsa inform[rii temeinice, omul tindes[ aleag[ calea u;oar[, comod[, ce-l scu-te;te de orice disconfort. “Indiferent câtde absurd ar părea, oamenii ar face oricepentru a evita să stea faţă în faţă cu pro-priul lor suflet” (C. G. Yung).

Nu exist[ schimb[ri ;i transform[ricare s[ nu includ[ ̀ n primul r]nd proprianoastr[ participare, implicare, ;i propriulefort de a ̀ nv[\a noi abilit[\i. :i orice pro-ces de `nv[\are aduce cu sine acel dis-confort dinaintea necunoscutului. “Nuexistă naştere a conştiinţei fără durere”(C. G. Yung).

~n\elep\ii antici cuno;teau bine acesteprincipii, iar eroii ce se remarcau treceau`ntotdeauna prin ̀ nv[\[turile lor. ~n zilelenoastre, `n schimb, croim alte “`nv[-\[turi”. Am devenit foarte pricepu\i la aidentifica defectele celorlal\i, la a puneetichete, uit]nd c[ cei din jur sunt doaro reflexie a noastr[.

Ne oglindim `n oamenii din jurul nostru, `ns[ uit[ms[ `ntoarcem oglinda spre noi

Dac[ nu ar exista `n noi o anumit[tr[s[tur[, o anumit[ emo\ie, cum am pu-tea-o recunoa;te ̀ n ceilal\i? “Suntem în-

clinaţi să dăm vina pe circumstanţe ex-terioare, dar nimic n-ar putea explodaîn noi, dacă nu s-ar fi aflat deja în noi”(C. G. Yung). Mintea este cea care, prinacest mecanism, ne “protejeaz[“ de dis-confortul confrunt[rii cu propriile r[niemo\ionale.

Proiect[m `n cei din jur universulnostru emo\ional ̀ n aproximativ 90-95%din situa\ii, ;i doar `n 5-10% din cazurisuntem cu adev[ra\i prezen\i. Psihologia,neuro;tiin\ele ;i chiar genetica confirm[aceast[ realitate. “Cele mai mari impe-dimente `n calea realiz[rii succeselor lacare vis[m sunt limit[rile programate ̀ nsubcon;tient” (Bruce Lipton).

Creierul reptilian (responsabil de su-pravie\uirea noastr[ biologic[) preia con-ducerea `n cele mai multe situa\ii ;i nepune pe acel “pilot automat” al reac\iilorcomportamentale. Informa\ia nu maiajunge la neocortex, adic[ nu mai estetrecut[ prin filtrul ra\iunii.

E nevoie de o reantrenare a min\iipentru a trece de la reac\ii la alegericon;tiente. E nevoie s[ scoatem din sub-con;tient c]t mai mult[ informa\ie sto-cat[ de-a lungul vie\ii ;i s[ o aducem `nplan con;tient. Asta ̀ nseamn[ s[ ̀ ntoar-cem oglinda spre noi, s[ c[ut[m r[spun-surile `n noi, nu `n afara noastr[. S[ neoprim ̀ n a-i analiza pe ceilal\i ;i s[ ̀ nce-pem cu explorarea propriei noastre per-soane. S[ `n\elegem c[ pun]nd etichetenu mai l[s[m loc curiozit[\ii ;i autodes-coperirii.

Pentru a `ncetini pilotul automat, enevoie s[ cre[m spa\iu `ntre ce ne vines[ facem ;i ce alegem s[ facem efectiv.Putem ̀ ncepe prin a ne pune o ̀ ntrebaresimpl[ de genul< “Ce spune situa\ia astadespre mine?” sau “Ce vor emo\iile meles[-mi transmit[, cine m-a mai f[cut s[m[ simt a;a?” Emo\iile foarte puternicesunt ni;te indicatori pre\io;i ai trecutuluinostru, con;tient sau mai pu\in con;tient.

Cu pu\in exerci\iu, `ns[ mult[ per-severen\[, avem toate ;ansele s[ modi-fic[m procentele de mai sus. Cu fiecareprocent ̀ n plus c];tigat de con;tient, de-venim mai pu\in vulnerabili, mai pu\inreactivi. Desigur, s[ ajungem la perfor-man\a unui singur punct vulnerabil e ce-va utopic. Un mit. E suficient s[ n[zuimspre o via\[ c]t mai con;tient[. Maicon;tient[ dec]t anul trecut, spre exem-plu. S[ fim aten\i la proiec\iile pe care lefacem ;i s[ `nv[\[m ceva despre noi dinfiecare experien\[.

Proiect[m nu doar latura negativ[ a noastr[, ci ;i calit[\ile, deopotriv[

~n lipsa unui ata;ament securizant ̀ nperioada copil[riei, chiar ;i emo\iile po-zitive pot crea zbucium emo\ional. E unparadox, dar mintea e familiar[ doar cuceea ce a fost obi;nuit[ s[ primeasc[. S[nu ne fie de mirare dac[ atunci c]nd ci-neva ne ofer[ sprijin ;i ajutor mai multdec]t am fost obi;nui\i s[ primim, nevom sim\i de-a dreptul `ntr-o avalan;[emo\ional[. Putem avea tendin\a chiars[ refuz[m ajutorul pentru a evita dis-confortul.

~ns[;i subsemnata acestui articol s-asurprins pe sine `n furtuni emo\ionaleantagonice ̀ n c[l[toria spre descoperireaacestei ;tiin\e de suflet ;i “despre suflet”(literatura de specialitate define;te psi-hologia nu pornind de la etimologiacuv]ntului, ci de la obiectul principal destudiu, comportamentul ;i proceselementale).

Am avut parte at]t de sus\inere c]t ;ide reac\ii sceptice vizavi de `ndr[znealade a porni `n aceast[ c[l[torie. Ambelemi-au declan;at emo\ii puternice< pe de-o parte de bucurie ;i exaltare `n paralelcu un oarecare disconfort `n a primisus\inere, deoarece subcon;tientul meudispune de un program pu\in distorsio-nat despre firescul gest de `ntrajutorare>iar pe de alt[ parte, frica, `ngrijorarea ;ine`ncrederea ce apar, de regul[, `n fa\anoului, a necunoscutului.

Toat[ paleta emo\ionl[ experimen-tat[ `n diverse situa\ii ne apar\ine, nu-iputem face pe cei din jur responsabilipentru universul nostru emo\ional. Oa-menii ;i situa\iile cu care venim `n con-tact ̀ l pot doar activa. O pereche de ochideclan;eaz[ un set de emo\ii, dou[ bra\ece te str]ng la piept, alte emo\ii ;i chiarbutoanele tastaturii ce dau form[ fizic[acestul articol, o alt[ gam[ de emo\ii.

Discern[m]ntul creeaz[echilibru `ntre universulemo\ional ;i cel ra\ional

Autoreglajul mental se refer[ la ca-pacitatea cu care putem face transferulde informa\ie de la amigdal[ (creierulprimitiv) la neocortex ;i uneori ;i invers.La a crea pun\i de leg[tur[ ̀ ntre cele dou[regiuni cerebrale. Aceasta presupune

exersarea introspec\iei, autoanaliza, in-terpretarea propriilor proiec\ii, g[sireaunui consens `ntre emo\ii ;i ra\iune.

Re`ntorc]ndu-ne la imaginea erouluiantic, Ahile, am putea `n\elege mai binefor\a, gloria, onoarea sa prin dezvoltareaabilit[\ii de a discerne, de a r[m]ne lucid;i de a face alegeri con;tiente. Iat[ o ca-litate pe care o putem avea `n comun culegendarul erou, discern[m]ntul.Aceasta presupune for\[ interioar[, ca-pacitatea de a r[m]ne undeva la mijloc,de a nu fi nici prea emo\ionali, dar niciprea ra\ionali, `n\elepciunea de a privi`ntregul.

Restul calit[\ilor eroului grec sunt,desigur, un ideal spre care doar putems[ tindem. Cu un singur punct vulnera-bil, c[lc]iul, putem spune c[ Ahile ar[sturnat complet raportul dintrecon;tient ;i subcon;tient. Cu toate aces-tea, sf]r;itul s[u s-a strecurat exact prinpunctul vulnerabil. Putem ̀ n\elege moar-tea ca fiind de fapt lipsa vie\ii con;tiente.Chiar ;i un singur punct vulnerabil nepoate umbri con;tiin\a. Pentru a r[m]nevii, e nevoie s[ tr[im o via\[ con;tient[.S[ tr[im ̀ n prezent, aici ;i acum. Altmin-teri, ne rat[m propriul poten\ial.R[m]nem sclavii unor programe prelua-te de subcon;tient pe vremea c]nd nuaveam discern[m]nt. ~ns[ ca adul\i avemlibertatea de a face alegeri, libertatea dea ie;i din confuzie. Eroul din mitologiagreac[ a f[cut o astfel de alegere< `ntre acuceri gloria, dar a muri t]n[r ;i a tr[i ovia\[ lung[, dar lipsit[ de glorie ;i im-portan\[. Ahile ;i-a ales singur destinul.Noi, de-asemenea, avem puterea s[ necre[m destinul doar `n m[sura `n carenu l[s[m pilotul automat s[ fac[ alegeri.

Dac[ ne p[str[m luciditatea `n ale-geri, devenim propriii no;tri creatori. Ne construim propriul drum, f[r[ s[ totb[t[torim poteca pe care au p[;it p[rin\ii,bunicii, str[bunicii no;tri. Asta nu`nseamn[ c[ drumul va fi lispit de pro-voc[ri. Sau c[ nu ne vom mai `nt]lni cudurerea. La fiecare r[scruce ̀ nt]lnit[, vomavea de f[cut aceea;i alegere, de a stagna,sau de a cre;te, de a alege confortul a ceeace deja cunoa;tem sau curajul a ceea ceputem descoperi despre noi. “Practic]ndacest fel de a fi aici ;i acum, ne vom`nt]lni f[r[ `ndoial[ cu durerea sufle-teasc[, dar ;i cu solu\iile pe care via\a nile pune mereu la dispozi\ie, dac[ ;timunde s[ le c[ut[m” (Gáspár György).

Ioana Zaharia

Comportamentele negative sunt `ngeneral ecouri ale unor sentimente greude tolerat `n copil[ria mic[, ale uneip[reri negative pe care ne-am format-oasupra propriei persoane supu;i fiind lacritici repetate sau chiar abuzuri. Copi-lul mic `nva\[ s[ supravie\uiasc[ criti-cilor ;i abuzului cre]ndu-;i diverse me-canisme de ap[rare care ulterior setransform[ `n comportamente distruc-tive.

În cartea sa “Cum să-ți reinventeziviața” (2017), Jeffrey E. Young identificăși descrie cele mai comune unsprezececapcane mentale care sunt de fapt tiparece se instalează în copilărie și au rever-berații pe tot parcursul vieții. Una dintreaceste capcane, cu impact major asuprastimei de sine, este capcana Deficienței.“A început prin ceva ce ni s-a făcut decătre familie sau de către alți copii. Amfost abandonați, criticați, hiperprotejați,abuzați, excluși sau deprivați – am fostrăniți într-un fel sau altul. Capcanamentală a ajuns să facă parte din noi.La mult timp după plecarea din casa pă-rintească, noi continuăm să creăm si-tuații în care suntem tratați prost, igno-rați, umiliți sau controlați și în care nureușim să ne îndeplinim cele mai im-portante obiective”.

Cei prinși în capcana Deficienței auconvingerea că nu merită să fie apreciațiși nu sunt demni de iubire. În copilărie,aceste persoane simțeau că părințiiaveau tot dreptul să îi critice, să îi umi-lească și să îi respingă, luând vina asupralor. “Emoția cel mai strâns legată de cap-cana Deficienței este aceea de rușine.Sentimentul de rușine este ceea ce sim-țiți atunci când vă sunt dezvăluite de-fectele”.

În momentul când ni se activează ocapcană mentală, una din strategiile pecare le putem adopta, ca stil de coping,poate fi fuga. “Prin Fugă, evităm să negândim la capcana în care ne aflăm. Oscoatem din minte. Fugim, de aseme-nea, de sentimentele legate de aceastăcapcană. Când apar sentimente, le ate-nuăm. Luăm droguri, mâncăm excesiv,facem curățenie în mod compulsiv saumuncim până la epuizare”.

Iată, așadar, legătura care poate exis-ta între capcana deficienței și stilul decoping adoptat, fuga sub forma apelăriila adicții, ceea ce ne încurajează să sta-bilim o corelație pozitivă între cele douăfenomene psihologice și chiar să atri-buim schemei dezadaptative a deficien-ței rol de predictor pentru tulburărilepsihice cauzate de diverse dependențe.Numeroase studii f[cute `n aceast[ pri-vin\[ vin s[ confirme asocierea `ntresentimentul deficien\ei ;i adic\ii.

Viciile se instaleaz[ tiptil;i de cele mai multe orinici nu le con;tientiz[m

Una dintre cele mai răspândite adic-ții, mai ales în ultima decadă a erei noas-tre, este consumul excesiv de tehnologie,răspândit cu preponderență în rândultinerilor. Un studiu realizat în 2014 înCoreea de Sud și-a propus să evaluezepercepția și conștientizarea dependențeide smartphone. În cadrul studiului aufost intervievați 70 de utilizatori ai smar-tphon-ului și s-au identificat două tipuride dependență, una funcțională, legatămai mult de aparatul în sine, și una exis-tențială, legată de atașamentul obsesivși adesea inconștient față de smartpho-ne. În ambele cazuri, participanții aunegat că ar fi dezvoltat o dependență desmartphone. În urma acestui studiu, amputea concluziona că dependența detehnologie, la fel ca și orice altă depen-dență, este un proces care se deruleazăinconștient și care poate duce, în timp,la pierderea controlului asupra echili-brului psihic.

~n spatele viciilorse ascunde ru;inea Cum arat[ ahile `n epoca

dezvolt[rii personale?

“Lipsa noastr[ de autodisciplin[ ne ̀ mpiedic[ s[ alegem cu-rajul `n locul confortului, iar intoleran\a la efort ;i goanadup[ pl[cere pot transforma, ̀ n timp, o tr[s[tur[ uman[ fi-reasc[, a;a cum este prezen\a curioas[ ;i receptiv[, `n ceamai mare provocare a vie\ii adulte” (Gáspár György)

Omule Cunoa;te-te pe tine `nsu\i

;i vei cunoa;te universul ;i zeii!


ART~

~n centrul unui ora; vechi, lamarginea unui parc, exist[ ogroap[ ̀ n centrul c[reia se afl[ uncorp ciudat, din piatr[, cu ni;teg[uri din care \];nesc jeturi deap[. Vara, copii ;i b[tr]ni,perechi de `ndr[gosti\i saupersonaje singuratice, se oprescpe marginea ei s[ se r[coreasc[sau pur ;i simplu s[ priveasc[fascina\i jocul dintre lumin[ ;ipicurii de ap[. ~n acela;i parc, lac]teva zeci de metri, ;i-au g[sitlocul oameni care-;i duc traiulv]nz]nd flori. Nu sunt caflor[resele de alt[dat[, dar florilesunt la fel de frumoase ;i aunevoie de ap[ ca s[ nu seofileasc[.

Pentru a-;i p[stra florile proaspetev]nz[torii iau c]te o sticl[, c]te o g[leat[de ap[ din f]nt]na artezian[ dinapropiere. Contra acestui act reprobabil,furtul de ap[, s-a luat `n urm[ cu c]\ivaani, o m[sur[ foarte abil[< s-a coloratapa f]nt]nii arteziene `n ro;u. Astfel,pentru o vreme, s-a oprit furtul de ap[,`n schimb f]nt]na ;i-a pierdut farmecul.Cet[\enii urbei au fost pe c]t de ;oca\ipe at]t de revolta\i< din g[urile ei depiatr[ f]nt]na arunca jeturi de ap[ cesem[na cu s]ngele. Sau cu steagulcomunist. Ro;ul a fost `nlocuit cualbastru. Albastrul s-a dovedit la fel denepotrivit. Aducea `nspre v]n[t. Prinurmare s-a revenit la apa limpede,incolor[, mirosind u;or a clor, darf]nt]na ;i-a rec[p[tat farmecul.

Povestea f]nt]nii nu se termin[ aici.Dup[ o vreme municipalitatea a accesatun proiect european pentrumodernizarea parcului. Proiectan\ii auajuns la concluzia c[ f]nt]na nucadreaz[ cu planul general ;i, `nconsecin\[, trebuie dărâmată. Poate c[de aici `ncepe adev[rata poveste a acesteif]nt]ni. De fapt, este vorba despredestinul unui artist, al oric[rui artistcare, odat[ disp[rut, nu-;i mai poateap[ra opera. Spunem asta, de parc[ cei`n via\[ `;i pot ap[ra lucr[rile. Ca mul\ial\i arti;ti ale c[ror lucr[ri zac `ndepozitele muzeelor.

Numele lui Domokos Lehel a revenit `n actualitate, ca victim[ a indiferen\ei fa\[ de art[

Dac[ nu s-ar fi lansat ;tirea c[f]nt]na artezian[ din centrulmunicipiului Satu Mare va fi distrus[ cusiguran\[ Domokos Lehel ar fi r[masdoar un artist de dic\ionar, un artistuitat. ~n urm[ cu c]\iva ani, cu ocaziamor\ii sale, "Informa\ia de Duminic["publica un articol despre un artistnecunoscut publicului, care `n anii '80,a r[mas `n str[in[tate, `n SUA, dup[ cea participat la o expozi\ie. Era o trecere`n revist[ a vie\ii sale, mai pu\in a operei.

A;a cum spuneam, dac[ nu s-ar fipus problema desfiin\[rii f]nt]nii nu s-ar fi ;tiut c[ \];nitoarea din centrul vechial S[tmarului, era opera unui artistnumit Domokos Lehel.

Numele lui a revenit `n actualitate,ca victim[ a indiferen\ei fa\[ de art[.Fo;tii lui colegi ;i-au reamintit de el, a`nceput o campanie pe re\elele desocializare de protejare a lucr[rii de art[realizat[ de Lehel. P]n[ la urm[ s-arp[rea c[ lucrarea de art[ va fi salvat[.Primaru Kereskenyi Gabor, sensibilizat,a decis modificarea proiectului demodernizare a parcului ;i salvareaf]nt]nii lui Lehel.

Acest episod nu este unul izolat.

Opere de art[ se distrug `n modsistematic. Cu c]\iva ani `n urm[,acelua;i artist Domokos Lehel i sedistrugea o fresc[ realizat[ `n anii "70 peperetele unei cl[diri de patrimoniu,restaurat[, dup[ cum se vede, prindistrugere. Cu acee;i ocazie s-au distrus;i feroneriile realizate de un alt mareartist, Paulovics Laszlo, n[scut la SatuMare `n 1937, stabilit `n Ungaria, darcare expune `n mod constant `nRom]nia.

A; mai aminti un caz, profanareaunui monument realizat de cel maiimportant artist care a tr[it la Satu Mare,Aurel Popp, f[r[ s[ deranjeze pe nimeni,cu excep\ia arti;tilor care au semnalatacest act barbar `nc[ de acum c]\iva ani.Adev[ra\ii vinova\i pentru distrugereaunor opere de art[, a unor vestigiiistorice, sunt proiectan\ii, `n cea maimare parte ignoran\i. Arti;tii nu maisunt coopta\i `n proiectele de reabilitare;i "regenerare" a spa\iilor, cumpreten\ios ;i ridicol se spune acum.

Ne limit[m la exemple dintr-unsingur jude\ dintr-un motiv simplu<protejarea artei este o chestiune deautonomie local[.

Arta nu poate fi sus\inut[,protejat[, “regenerat[“ dec]t la nivel local

Autonomia, conceptul de autonomielocal[, a fost confiscat de o singur[forma\iune politic[, de UDMR. Or arta,cultura `n `n\elesul larg al cuv]ntului, nupoate fi sus\inut[, protejat[, "regenerat["dec]t la nivel local. Nu va veni nimenide la Centru s[ fac[ zid `n jurul f]nt]niilui Domokos Lehel ca s[ nu fied[r]mat[. A;a cum nu va fi nimeni de laCentru deranjat c[ au fost `nlocuite cutermopane ferestrele originale ale caseide secol 19 ce a apar\inut familiei dr.Vasile Lucaciu. Nu va impune nimeniretip[rirea unor c[r\i ale unor autori deimportan\[ local[, dar care fac`mpreun[ cultura na\ional[, dac[ini\iativa nu apar\ineinstitu\iilor locale.

Autonomia cultural[,prost `n\eleas[,inten\ionat confundat[cu autonomiateritorial[, din motivede strategie electoral[,va r[m]ne `ncontinuare doar uninstrument politicchiar ;i pentru UDMR.Arti;tii despre care amvorbit, Domokos Lehel;i Paulovics Laszlo, suntmaghiari, iar primii carear fi trebuit s[ le protejezeoperele ar fi trebuit s[ fieoficialii maghiari,parlamentari ;i reprezentan\iai autorit[\ilor locale. ~ns[nici ace;tia nu sunt vinova\i.Nu exist[ mecanismele deprotec\ie a artei ;i culturii.Arhitec\ii au confiscat cu totultoate domeniile, de la cele maisimple construc\ii p]n[ larestaurarea celor maiimportante monumente dearhitectur[. Dinaceast[ pricin[cl[dirilerestaurate devinni;te caricaturi,golite desimbolistic[, de`nc[rc[turacultural[ini\ial[.

Dac[partidele ;i-arintroduce `n

programele lor conceptul de autonomiecultural[ local[, arta, literatura, istoriaar avea de c];tigat. Iar acesta lucru nu sepoate face at]ta vreme c]t arti;tii,scriitorii, colec\ionarii, istoricii suntexclu;i cu totul de la luarea unor decizii.Nu au nici onoarea de a fi inclu;i printreconsilierii politicienilor. Consilierii suntdoar ni;te b[ie\i descurc[re\i, care ;tiuface rost rapid de ce-;i dore;te ;eful<gagici, \ig[ri, bilete la meciuri.

C]nd nici pre;edintele \[rii nicim[car nu se erijeaz[ `n protectorulartelor la ce s[ ne a;tept[m din parteaunor forma\iuni politice, din parteaunor politicieni pentru care cultura esteo apari\ie fantomatic[, o particul[neglijabil[ `ntr-un peisaj dominat deproiecte de poduri, centuri de ocolire,drumuri ;i autostr[zi?

~n acest context, c]nd toat[ lumea seocup[ de lucruri foarte serioase, a vorbidespre f]nt]na lui Lehel pare cu totul ;icu totul deplasat. Drept pentru care,sp[;i\i, ne cerem iertare.

Destinul unui artist< Domokos Lehel

Dac[ nu s-ar fi lansat ;tirea c[ f]nt]na artezian[ din centrulmunicipiului Satu Mare va fi distrus[ cu siguran\[ Domokos Lehel ar fir[mas doar un artist de dic\ionar, un artist uitat.

D. P[curaru

„Fântâna”, propus pentru demolare. Artiștii plastici din Satu Mare, scriitorii,oamenii de cultură vor protesta împotriva acestui act de vandalism cultural.„Fântâna”, în plan îndepărtat monumentul dr. Vasile Lucaciu

„Fântâna” lui Domokos așezată perpendicular pe direcția clădirii Dacia(Panonia)

„La locul de muncă”(Muzeul de Artă Satu Mare)


Actrița britanică Emilia Clar-ke vorbește despre problemelegrave de sănătate pe care le-a avutîn timp ce filma unul dintre se-rialele momentului.

„Chiar când toate visurile mele dincopilărie păreau să devină realitate,aproape că mi-am pierdut minţile şiapoi viaţa. Nu am vorbit niciodată înpublic despre această poveste, daracum este timpul.”

Emilia Clarke, interpreta lui Kha-leesi în Game of Thrones, a dezvăluitîntr-un editorial din The New Yorkerdrama prin care a trecut imediat dupăce a terminat de filmat primul sezon alserialului. Se antrena la sală când a în-ceput să simtă o oboseală foarte pu-ternică și să-și piardă cunoștința. S-atrezit la spital. Avea 24 de ani când afost diagnosticată cu hemoragie suba-rahnoidă, o afecţiune gravă cauzată desângerarea în spaţiul dintre creier şimembrana înconjurătoare.

A vrut să-şi pună capăt zilelor

După o operație de 3 ore, EmiliaClarke s-a trezit cu dureri intense și cuafazie.

„Numele meu complet este EmiliaIsobel Euphemia Rose Clarke. Dar nuam reușit să mi-l amintesc. În schimb,din gură îmi ieșeau cuvinte fără cap șifără coadă”, povestește aceasta.

Lipsa controlului a făcut-o să-și do-rească să pună capăt vieții și le-a cerutmedicilor asta. Dar, după câteva zile,actrița și-a revenit și a părăsit spitalul,întorcându-se la filmări pentru sezonul2 din Game of Thrones.

Pentru a reuși să acorde interviuriîn turneul de promovare al serialuluia trebuit să își administreze constantmorfină și atunci când s-a dus din noula un control a aflat că anevrismul îșidublase dimensiunea și că șansele de asupraviețui sunt minime dacă nu se vaopera din nou.

Operația a eșuat, așa că la scurttimp a fost nevoie de o a treia.

„De această dată însă trebuia săajungă la creierul meu prin metodatradiţională – să-mi despice scalpul.Iar operaţia a fost făcută de urgenţă”,mărturisește Emilia Clarke, care a tre-buit să fie internată o lună după aceea.

A fost o perioadă foarte grea, în ca-re a crezut că este în orice moment laun pas de moarte.

Astăzi, Emilia Clarke povestește căs-a vindecat și că se numără printrepuținii norocoși care au supraviețuitunei astfel de afecțiuni, în parte datoratîngrijirilor medicale excelente. Actrițaa deschis și o organizație caritabilă pen-tru persoanele care se află în recupe-rare după ce s-au confruntat cu pro-bleme neurologice.

În luna mai se va lansa ultimul se-zon al serialului care a făcut-o celebră.Clarke spune la finalul editorialuluidin The New Yorker< „Sunt foarte fe-ricită că sunt aici pentru a vedea sfâr-șitul poveștii și începutul a ceea ce vaurma.”

Biografie

Emilia Isabelle Euphemia RoseClarke s-a născut la 23 octombrie 1986,Londra, Regatul Unit şi este de origineengleză. Este cel mai bine cunoscutăpentru rolul lui Daenerys Targaryendin serialul Urzeala tronurilor, pentrucare a primit trei nominalizări la Pre-miul Emmy în 2013, 2015 și 2016. Clar-ke a debutat pe Broadway în producțiaMic dejun la Tiffany ca Holly Golightlyîn martie 2013.

În 2015, a interpretat-o pe SarahConnor din Terminator Genisys și în2016, a jucat în filmul romantic Înaintesă te cunosc. În 2015, ea a fost numită

„cea mai sexy femeie în viață” de cătrerevista Esquire''.

Clarke s-a născut la Londra, a cres-cut în Berkshire.

A devenit interesată de actorie lavârsta de trei ani după ce a văzut mu-zicalul Show Boat la care a lucrat tatălei care este inginer de sunet. A studiatla St. Edward's School, Oxford şi a ur-mat cursurile Drama Centre din Lon-dra de unde a absolvit în 2009.

Ultimul sezon din Game of Thro-

nes va fi difuzat în aprilie 2019.Producția pentru sezonul 8 din Ga-

me of Thrones a început în luna oc-tombrie 2017.

Până acum, oficialii HBO au con-firmat cele mai sumbre așteptări ale fa-nilor, după ce au citit scenariul celuide-al optulea sezon al Game of Thro-nes< multe personaje importante vormuri.

„A fost un moment puternic în vie-țile și carierele noastre. Niciun actor

nu primise scenariul înainte și unul câ-te unul dintre personaje își pierdea via-ța”, a spus Francesa Orsi, producătorHBO.

Această declarație confirmă celemai negre temeri ale fanilor – multepersonaje nu vor ajunge până în ulti-mul episod.

Producătorul HBO a adăugat că ul-timele cuvinte ale ultimului episod dinserial au fost citite cu voce tare, iarcreatorii, David Benioff și D.B. Weiss,

au fost aplaudați timp de 15 minute,iar mulți dintre cei prezenți aveau la-crimi în ochi.

Oficialii HBO au asigurat însă faniică și spin-off-urile serialului, care aufost deja anunțate, se vor ridica la ni-velul serialului original.

Sezonul 8 al serialului va avea doarșase episoade, însă acestea vor duraaproape două ore fiecare.

Vera Pop

Emilia Clarke m[rturise;te c[ăa fost operat[ăpecreier de trei ori în timp ce filma game of Thrones

Date post:	31-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	5 times
Download:	0 times

Destinul se trece la ora de var[ unui artist< Domokos …...Cum arat[ ahile `n epoca dezvolt[rii...

Documents