CAPITOLUL 10
EDUCAŢIA ESTETICĂ 1. Conceptul de educaţie estetică; 2. Obiectivele educaţiei estetice; 3.Conţinuturi şi
modalităţi de realizare a educaţiei estetice; 4. Metodologia educaţiei estetice; 5.
Principiile educaţiei estetice.; Probleme de reflecţie şi aplicaţii; Bibliografie
10.1 Conceptul de educaţie estetică Obiectivele educatiei estetice
intensitate, face posibilă comunicarea aproape
pag. 146). În dorinţa de a trăi în armonie, oamenii caută şi creează
frumos
0.2 Ob 10.2 Obiectivele educatiei estetice
Trăim într-o perioadă în care relaţiile interumane au crescut ca frecvenţă şi
viteza cu care circula informaţiile
instantanee, din orice colţ al lumii. Suntem în „legătură directă” cu lumea, vedem cum
se creează şi cum se distrug lucrurile ce ne înconjoară. Societatea de consum ne
marchează valorile şi posibilităţile de alegere; supraoferta existentă în toate domeniile
vieţii derutează şi face posibilă promovarea nonvalorilor, a kitsch-ului. Căutarea şi
identificarea „frumosului” autentic este din ce în ce mai dificilă, în lipsa unei educaţii,
a unei îndrumări avizate. Rolul acesta revine educaţiei estetice, ca dimensiune a
educaţiei integrale, care poate fi privită ca activitatea, procesul şi rezultatul de
percepere, trăire şi creare a frumosului în sens larg, a esteticului (5, pag. 266). Întrucât
frumosul se exprimă în bunuri care încorporează categorii estetice cum sunt tragicul,
comicul, umorul, sublimul, eroicul, grotescul etc., educaţia estetică este în esenţă un
proces de asimilare prin trăire a valorilor şi de exprimare a mijloacelor artistice ale
personalităţii (8,
ul în natură, în societate şi în artă.
bOOobiecoooooooooooo
10.2.1 Dezvoltarea sensibilităţii estetice
Sensibilitatea estetică este capacitatea individului de a percepe, de a sesiza şi
de a gusta aspectele estetice ale naturii şi vieţii înconjurătoare (7, pag. 157). Aceasta
reprezintă o condiţie a dezvoltării formelor ulterioare, mai profunde şi mai complexe,
ale culturii estetice. Sensibilitatea estetică este rezultatul unui proces de formare şi
îndrumare, pornind însă de la predispoziţii native. În perioada contemporană,
sensibilitatea estetică a omului modern, merge în pas transformările determinate de
evoluţia ştiinţifică şi tehnică şi se caracterizează printr-o reactivitate crescută la
stimul, printr-un simţ al selecţiei mai ridicat (datorită suprafertei existente), printr-o
capacitate imaginativă crescută. Nu trebuie igorat nici rolul indistrializării şi al
evoluţiei ştiinţelor exacte, care au determinat o intelectualizare a sensibilităţii esttice
şi au făcut posibilă apariţia „frumosului industrial” şi a „esteticii industriale” care cer
apariţia nor criterii specifice pentru aprecierea lor. Sensibilitatea estetică este strâs
legată de formarea gustului estetic, prin aceasta înţelegând calitatea şi capacitatea
omului de a iubi şi aprecia frumosul sub raport cognitiv, afectiv şi comportamental (4,
pag. 138). Îmbinare a dispoziţiilor native cu activităţile educative, gustul estetic îi va
ajuta pe elevi să se orienteze în domeniul valorilor estetice, să discearnă în separarea
le de bază care îi vor ajuta să se orienteze în domeniul artelor. Gradul de
i estetice, de a aprecia
nt în disciplinele de învăţământ.
-l înconjoară: în natură, în artă şi în societate. Această dorinţă este expresia
lor pe baza cărora omul este capabil să perceapă, să înţeleagă
şi s aprecieze frum
artă de
la înţel
viaţa d tr-o atitudine estetică iar aceasta se
valorilor de nonvalori.
10.2.2 Dezvoltarea capacităţii de apreciere a frumosului şi a celorlalte categorii
estetice (sublim, eroic, comic, tragic)
O pregătire temeinică în domeniul artei, oferă elevilor o mai mare posibilitate
de înţelegere şi apreciere în baza unor criterii ştiinţifice. Iniţierea elevilor şi instruirea
lor în diferite domenii ale artei, cunoaşterea tehnicilor specifice, a istoriei domeniului
respectiv, a principalelor curente şi a operelor reprezentative, oferă acestora
elemente
cultură estetică este apreciat şi prin capacitatea de a emite juecăţ
frumosul în baza unor argumente solide. Sarcina educaţiei estetice este de a-i ajuta pe
elevi să îşi însuşească criterile de apreciere estetică şi, cu ajutorul alor, să facă
distincţia între operele autentice şi kitsch-urile care coexistă în cultura contemporană.
Există însă genuri ale artei care nu au un coresponde
Pentru acestea, iniţierea elevilor se va face prin activităţi de pregătire extraşcolară sau
complementare.
10.2.3 Formarea culturii estetice şi a atitudinii estetice de preţuire şi promovare
a frumosului
Aşa cum afirmam anterior, omul încearcă să găsească şi să creeze frumosul în
tot ceea ce
unei atitudini estetice ce se manifestă permanent, în toate compartimentele vieţii.
Cultura estetică este o parte a culturii generale şi cuprinde ansamblul ideilor,
priceperilor şi deprinderi
osul în toate manifestările sale (7, pag. 159).Contactul cu opera de
termină formarea culturii artistice – nucleu al culturii estetice – care contribuie
egerea şi aprecierea justă a valorilor artistice. Cultura estetică se manifestă în
e zi cu zi fiecăruia dintre noi prin
con t
idealul
de rtă adoptarea unei conduite estetice în toate împrejurările vieţii.
Est cu
urmat d
al estet
la dece te acestea sunt elemente ele educaţiei estetice
şi, chia
n tehnicile specifice diferitelor arte, identificarea potenţialului
iţiativei artistice. Rolul şcolii este acela de a oferi
oţiuni
respondenţă cu
iind adaptate la particularităţile fiecărei trepte de
colari conţinuturi implică
nelor şcolare incluse în planul de învăţământ şi al altor activităţi
omple ări, audiţii
etc.) dar şi prin activităţi extraşcolare (vizionări de spectacole de teatru, film, balet,
con ) ce vor fi valorificate de cadrele
did i
ul şcolar sunt încluse câteva obiecte de învăţământ care, în mod
trad o
elevilor. Aceastea sunt:
i
consolidarea gustului literar, însuşirea unui spirit critic şi dobândirea unor
criterii de apreciere a operei literare, formarea atitudinilor şi comportamentelor
estetice, cultivarea creativităţii literare;
cre izează în preocuparea de a introduce frumosul în viaţa cotidiană şi de a realiza
estetic, ca o formă superioară a atitudinii estetice. Contactul constant cu opera
va determina
eti l cere un anumit grad de cultură şi civilizaţie. Este în acelaşi timp un scop de
ar un mijloc de „înfrumuseţare” al vieţii. Ne referim mai ales la aspectul social
icului, a relaţiile interumane civilizate, bazate pe politeţe, respect şi simpatie,
nţa în limbaj şi vestimetaţie. Toa
r mai mult, ai educaţiei permenente.
10.2.4 Dezvoltarea creativităţii artistice
Dezvoltarea creativităţii artistice în cadrul procesului de învăţământ presupune
iniţierea elevilor î
artistic al fiecăruia şi stimularea in
n le de bază necesare formării unei culturi estetice dar, acolo unde este cazul,
şcoala trebuie să descopere şi să cultive disponibilităţile artistice ale elevilor, să-i
îndrume pe aceştia către activităţi extraşcolare prin care îşi vor dezvolta potenţialul
artistic.
10.3 Conţinuturi şi modalităţi de realizare a educaţiei estetice
Conţinuturile educaţiei estetice se află în raport de co
obiectivele menţionate anterior, f
ş zare şi la cele de vârstă. Proiectarea şi realizarea acestor
toate valorile frumosului din artă, societate şi natură.
Educaţia estetică se poate realiza în cadrul şcolii, prin intermediul
discipli
c mentare (excursii tematice, concursuri artistice, vizite, cercuri, serb
certe, expoziţii de artă, discuţii cu artişti etc.
act ce.
În curriculum-
iţi nal, sunt considerate a contribui în mod esenţial la formarea culturii estetice a
- literatura ce îşi propune educarea sensibilităţii literare, formarea ş
- muzica care urmăreşte formarea priceperii de a audia şi interpreta, dobândirea
ive a
tiv,
une să dezvolte aptitudinea de aobserva, imaginaţia
eproduce fenomenele şi
tria cadrului didactic în
rii estetice şi
ica, educaţia
10.4 Metodologia educaţiei estetice
Metode utilizate în realizarea educaţiei estetice sunt, în cea mai mare parte,
aceleaşi ce sunt folosite în toate activtăţile procesului instructiv-educativ. Se cere însă
o adevare mai pronunţatăîntre conţinuturile specifice educaţiei estetice şi metodele
utilizate. Astef l, ca metode specifie amintim: exerciţiul, explicaţia, demonstraţia,
lectura (dirija , explicativă), naraţiunea, introspecţia, observaţia, sudiul de caz,
descoperirea, jocul didactic, dramatizarea, studiul documentelor etc.
10.5 Principiile educaţiei estetice
1. Principiul educării estetice pe baza valorilor autentice
2. Principiul receptării creatoare a valorilor estetice
3. Principiul perceperii globale, unitare a conţinutului şi formei obiectului
estetic
4. Principiul înţelegerii şi situării contextuale a fenomenului estetic
INTREBARI SI PROBLEME DE REFLECTIE
• Realiza n eseu cu tema „educţia estetică – componentă a educaţiei
permenente”
• Arătaţi care sunt relaţiile educaţiei estetice cu celelalte dimensiuni ale
educaţiei.
• Care sunt metodele utilizate pentru realizarea obiectivelor educaţiei estetice?
unui limbaj muzical, stimularea sensibilităţii, dezvoltarea laturii afect
pesonalităţii;
- desenul, prin formele sale diverse (după natură, din memorie, decora
tehnic, artistic etc.) îşi prop
reproductivă şi creatoare, capacitate de a aprecia şi r
obiectele lumii înconjurătoare.
Pe lângă aceste obiecte de învăţământ, prin măies
utilizarea şi valorificarea conţinuturilor, pot contribui la formarea cultu
istoria, geografia, ştiinţele naturii, matematica, limbile moderne, gimanst
civică, dirigenţia.
le
e
tă
ţi u
REFERINTE BIBLIOGRAFICE:
1. Creţu, Daniela, Psihopedagogie – Elemente de formare a profesorilor, Sibiu,
eoria generală a educaţiei,
001
. Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie şcolară, Bucureşti, EDP-RA, 1996
le educaţiei, Bucureşti, EDP-RA, 1998
. ***
Editura Imago, 1999
2. Cristea, Sorin, Fundamentele ştiinţelor educaţiei – T
Editura Litera Internaţional
3. Cucoş, Constantin, Pedagogie, Iaşi, Editura Polirom, 1996
4. Jinga, Ioan; Istrate, Elena (coord.), Manual de Pedagogie, Bucureşti, All, 2001
5. Macavei, Elena, Pedagogie, Bucureşti, Ed. Aramis, 2
6
7. Salade, Dumitru, Dimensiuni a
8 Dicţionar de Pedagogie, Bucureşti, EDP, 1979