Www.referat.ro-contractul de Vanzare.doc8b237

5/10/2018 Www.referat.ro-contractul de Vanzare.doc8b237 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/wwwreferatro-contractul-de-vanzaredoc8b237 1/30

1. Noţiunea contractului de vînzare-cumpărare

1.1 Importanţa şi domeniul de aplicare a contractului de vînzare-

cumpărare

Alături de contractul de schimb, contractul de vânzare-cumpărare pretinde a fi unul din celmai vechi contracte cunoscute civilizaţiei umane. Reglementarea raporturilor de vânzare-cumpărar

cuprinde o perioadă de dezvoltare de aproximativ patru mii de ani. Iniţial, o dată cu apariţi

proprietăţii private, apare, căpătând o amploare deosebită, contractul chemat să asigure trecerea prin

schimb a bunurilor dintr-o gospodărie în alta (permutatio). Acest contract, pe care îl numim astăz

contract de schimb, și-a căpătat autoritatea cuvenită cu mult înainte de apariţia monedei ca unitate d

schimb, deoarece satisfăcea necesităţile societăţii romane timpurii, care se afla în faza trecerii de l

gospodăria naturală la gospodăria bazată pe relaţiile de schimb. Anume contractul de schimb est

temelia apariţiei și dezvoltării contractului de vânzare-cumpărare1.Din punct de vedere economic

vânzarea se prezintă ca o variantă mai evoluată a schimbului, din care își trage rădăcinile. Într

adevăr, vânzarea-cumpărarea în sens economic, iniţial, pare a fi preluat forma schimbului dintre dou

lucruri, unul din ele (capetele de vită) având valoarea echivalentului general.

Mai târziu, o dată cu apariţia monedei în sensul apropiat celui actual, vânzarea-cumpărare

capătă sensul schimbului unui lucru (res) contra unei valori monetare – preţ (pretium).

Dreptul roman clasic atribuia vânzarea-cumpărarea contractelor consensuale. În baz

contractului de vânzare-cumpărare (emptio et venditio) o parte, numită vânzător (venditor), se oblig

să transmită altei părţi, numită cumpărător (emptor), un bun (merx), iar cumpărătorul se obligă să

plătească pentru acest bun o cantitate de metal numită preţ (pretium). Potrivit lui Gaius, contractua

de vânzare-cumpărare se formează prin acordul de voinţă al părţilor asupra obiectului contractului ș

preţului acestuia3, clauzele referitoare la bun și la preţ fiind condiţii esenţiale ale contractului

Dreptul roman privat reglementa și vânzarea viitoarelor bunuri (mei future sivi speratae), cum

bunăoară era considerată recolta așteptată. În așa caz contractul de vânzare-cumpărare se considera

fi încheiat sub condiţie suspensivă. Cunoscând o evoluţie multiseculară, contractul de vânzarecumpărare reprezintă și astăzi una din instituţiile tradiţionale principale ale dreptului civil.

În prezent contractul de vânzare-cumpărare este cel mai răspândit contract ce asigură atâ

circuitul civil, cât și cel comercial. Existenţa și utilitatea acestuia este determinată de acţiunea legilo



economice ale societăţii ce se reduc la circulaţia bunurilor de la producător/proprietar la consumator

Instrumentul juridic principal de realizare a circulaţiei bunurilor rămâne a fi contractul de

vânzare-cumpărare. Importanţa deosebită a instituţiei vânzării-cumpărării rezidă în domeniul larg d

aplicare a contractului de vânzare-cumpărare. Prin intermediul acestui contract se satisfac necesităţil

materiale și spirituale ale cetăţenilor. De menţionat că importanţa acestui contract pentru cetăţeni nu

se reduce numai la procurarea bunurilor necesare vieţii cotidiene cum ar fi: produse alimentare

îmbrăcăminte, alte mărfuri destinate uzului personal, garaje, apartamente, case de locuit etc. În baz

acestui contract cetăţenii au posibilitatea de a vinde surplusul de bunuri acumulat sau bunurile

devenite cu timpul inutile pentru proprietar din diferite motive.

1.2 Noţiunea şi caracterele juridice

Contractul de vanzare-cumparare este acel contract in baza caruia o persoana, numit

vanzator, transfera si garanteaza altei persoane, numita cumparator, dreptul sau de proprietate asupr

unui bun sau alt drept real ori drept de creanta, sau dreptul asupra unei universalitati juridice

cumparatorul obligandu-se in schimb a plati vanzatorului o suma de bani, numita pret.

Contractul de vanzare-cumparare nu poate avea ca obiect drepturi personale nepatrimoniale s

nici dreptruri patrimoniale care su caracter strict personal, precum nici alte drepturi prevazute de leg

ori rezultate din acte unilaterale sau convenite prin contracte intuitu personae.Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare

Din definitia data contractului de vanzare-cumparare rezulta caracterele juridice ale acestuia

si anume: este un contract consensual, bilateral (sinalagmatic), cu titlu oneros, comutativ si translativ

de propriatate.

a) consensua l - deoarece se incheie valabil prin simplul consimtamant

al partilor (solo consensu).

De la principiul consensualismului exista insa unele exceptii prevazute expres de lege

situatii cand contractul de vanzare-cumparare, pentru a fi valid, trebuie sa indeplineasca solemnitatea

ceruta de aceasta. Aceste cazuri, cand vanzarea-cumpararea este solemna, sunt strict si limitativ

prevazute de lege.

Contractul este valabil numai cu respectarea formelor cerute de lege in cazul vanzarii silite

cand aceasta trebuie sa fie facuta ad validitatem prin licitatie publica.



b) Contractu de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (bilateral) deoarece pri

incheierea sa da nastere la obligatii recipropce intre partile contractante. Astfel, vanzatorul are

obligatia sa predea lucrul vadut si la-l garanteze pe cumparator contra evictiunii si pentru viciile

ascunse ale bunului vandut, iar cumparatorul are obligatia sa plateasca pretul convenit si sa pree

lucrul. Rezulta ca obligatia fiecarei parti iai are cauza juridica in obigatia celeilalte.

c) Contractul de vanzare-cumparare este prin esenta sa un contract cu titlu oneros, deoarec

ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale, adica primire unui echivalent ( contraprestatie

in schimbul prestatiei la care se obliga. Astfel, vanzatorul urmareste sa primeasca pretul caontra

echivalent al prestatiei sale, iar cumparatorul uramreste sa primeasca bunul cumparat in schimbu

pretului convenit.

d) Contractu de vanzare-cumparare este un contract comutativ, deoarece esistenta si intindere

drepturilor si obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti la incheierea contractului si nu depind, ca

in cazul contractelo aleatorii, de un eveniment viitor si incer, care ar face sa existe sanse de canstig s

pierdere pentru oricare din partile contractante.

e) Contractu de vanzare-cumparare este un contract translativ de proprietate. In principui, oric

contract are ca efect nasterea de drepturi si obligatii in sarcina partilor daca este vorba de contract

sinalagmatice, sau doar a uneia dintre parti, in contractele unilaterare.

Cat priveste transmiterea dreptului de proprietate sau al altui drept (real sau de creanta)

aceasta prezinta un aspect particular al contractului de vanzare cumparare. Deosebit de generarea de

drepturi pentru vanzator si cumparator, se produce si u efect exceptional constand in transmitere

unui drept, astfel incat incheiere contractului are drept consecinta transmiterea dreptului d

proprieteate si a riscurilor de la vanzator la cumparator, daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele

conditii:

1. Vanzatorul trebuie sa fie proprietaruol bunului vadut cu exceptia vanzarii lucrului celuilalt –

iar contractu valabil incheiat.

2. Obiectul contractului trebuie sa fie format numai din bunuri determinate individual deoarece incazul bunurilor determinate generic transferul proprietatii nu poate avea loc in momentul incheieri

contractului, intrucat nu se cunosc bunurile care urmeaza a fi efectiv dobandite de cumparator. In

situatia bunurilor determinate generic efectul translativ se produce numai in momentu

individualizarii lor, operatiunea care se face, de regula, prin predarea lucrului vandut cumparatorului.



In cazul bunurilor viitoare, efectul translativ se produce, in general, la o alta data decat a ce

incheierii contractului.

3. Este necesar ca partile sa nu fi inmanat transferul proprietatii a dreptului real ori de creanta

printr-o clauza speciala, pana la predarea bunului sau la implinirea unui termen sau a unei conditii

Astfel, partile contractante pot conveni prin “pactul reservati dominii” ca proprietatea sa s

transfere de la vanzator la cumparator doar la data achitarii integrale a pretului, pana la indelinire

aceste conditii suspensive vanzatorul ramanand proprietar asunpra bunului care formeaza obiectu

vanzarii.

Din momentul dobândirii dreptului de proprietate, cumparatorul suporta si riscul pirderi

lucrului, potrivit principiului - res perit domino -, daca vânzatorul - debitor al obligatiei de predare

dovedeste interventia unei cauze straine exoneratoare de raspundere, adica natura faptuita, iar nu

culpabila a pirderii lucrului. Daca cauza straina a fost dovedita, vânzatorul va reporta riscurile numa

daca a fost pus în întârziere cu privire la executarea obligatiei de a preda lucrul vândut si nu reusest

sa dovedeasca ca lucrul ar fi pierit si la cumparator daca l-ar fi predat la termen.

Principiul tansmiterii (automate) a dreptului de proprietate (si a riscurilor) din momentu

încheierii contractului opereaza munai daca sunt îndeplinite anumite conduitii:

- vânzatorul sa fie propritarul lucrului vândut;

- trebuie sa fie vorba de lucruri determinate individual - certe;

- lucrul vândut trebuie sa existe;

- trebuie ca partile sa nu fi amânat transferul proprietatii printr-o clauza speciala pentru un momen

ulterior încheierii contractului.

Orice contract de vânzare cumoarare presupune doua parţi:

- VANZATORUL

- CUMPARATORUL

Partile pot sǎ fie atât persoane fizice cât şi persoane juridice.

Obiectul unui contrat de vânzare cumparare il formeaza marfa vanduta, în schimbul cǎrei

cumparatorul plateste vanzatorului pretul stabilit.



În practica se face distinctia între:

- bunuri fungibile – se stabilesc prin parametri calitativi şi/sau cantitativi, livrarea fiind indicat

prin comanda

- bunuri nefungibile – se stabilesc prin elemente precise, amanuntite

Marfa vanduta trebuie sǎ indeplineasca şi alte conditii:

- sǎ existe sau sǎ poata exista

- sǎ fie în circuitul civil.

- sǎ fie determinata sau determinabila

Dacǎ marfa nu mai exista în momentul vanzarii (respectiv la incheierea contractului) vanzarea est

nula. Dacǎ marfa a disparut sau a fost distrusa partial, cumparatorul are optiunea de a renunta lacumparare sau la cere reducerea partiala a pretului.Dacǎ marfa nu va putea exista în viitor (respectiv

nu a fost fabricata, confectionata, samd) contractul este nul.

Pretul este obiectul prestatiei şi corepunde valorii marfii vandute.

Pretul trebuie:

- stabilit în bani

- sǎ fie real

- serios – sǎ nu fie disproportionat de mic comparativ cu marfa- sǎ fie determinat sau determinabil – stabilit de parţi prin contract, global, pe unitate de masurǎ

prin referinta la o anumita bursa.

http://lnk.blogmoney.com/lnk/ck.php?8aoo.9hkq&kw=bani

http://lnk.blogmoney.com/lnk/ck.php?8aoo.9hkq&kw=bani



2. Condiţiile de valabilitate şi elementele contractului de vînzare-cumpărare

2.1 Condiţiile de valabilitate a contractului de vînzare-cumpărare

Codul civil despre conditiile esentiale pentru validitatea conventiilor, prevede ca "Conditiile

pentru validitatea unei conventii sunt:

1. capacitatea de a contracta;

2. consimtamântul valabil al partii care se obliga;

3. un obiec determinat;

4. o cauza licita."

Aceste elemente de structura sunt obligatorii pentru toate contractele (interne si externe). Înmod exceptional, atunci când legea pretinde sub sanctiunea nulitatii absolute, ca un contract sa fi

facut cu respectarea unor conditii de forma (contracte solemne) se adauga înca o conditie esentiala

forma.

1. Capacitatea de a contracta. Potrivit Cod civil poate contracta orice persoana ce nu est

declarata necapabila de lege, pot cumpara si vinde toti carora nu le este oprit prin lege". Deci regula

este capacitatea, iar incapacitatea, exceptie. De aceea, cazurile de incapacitate sunt expres si limitativ

prevazute de lege si sunt de stricta interpretare. Cât priveste capacitatea, în materia contractului de

vânzare-cumparare se aplica regulile generale. Partile trebuie sa aiba capacitatea de execitiu deplina

iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restrânsa trebuie sa închei

contractul prin ocrotitorul legal, respectiv cu încuviintarea acestuia si, în toate cazurile, cu autorizati

autoritatii tutelare.

2. Consimtamântul valabil al partii ce se obliga. Prin consimtamânt se întelege acel elemen

structural al carei continut este dat de exprimarea valabila a vointei partilor - considerate fiecare în

parte si împreuna - la încheierea contractului.

Conditiile consimtamântului (vointei) sunt:

- consimtamântul trebuie sa emane de la o persoana cu discernamânt;

- consimtamântul trebuie dat cu intentia de a se obliga;



- consimtamântul trebuie sa fie exteriorizat;

- vointa trebuie sa fie libera;

- vointa trebuie sa fie constienta;

- consimtamântul nu trebuie sa fie afectat de vicii.

În dreptul nostru functioneaza regula consensualitatii actelor juridice, regula potrivit carei

pentru ca un act juridic sa fie exprimat valabil, este suficient sa se realizeze acordul de vointa.

Anumite probleme specifice vânzarii:

a) promisiunea unilaterala de vânzare (sau de cumparare). Spre deosebire de oferta de a contracta

act juridic unilateral, în cazul promisiunii de vânzare, o persoana, prevazând un eventual intere pentru ea de a dobândi proprietatea unui bun, primeste promisiunea proprietarului de a vinde ace

bun, rezervându-si facultatea de a-si manifesta ulterior - de obicei înauntrul unui termen

consimtamântul sau de al cumpara.

b) promisiunea bilaterala de vânzare-cumparare. Promisiunea de vânzare poate fi nu num

unilaterala, dar si bilaterala - de a vinde si cumpara - în care caz ambele parti se obliga sa încheie în

viitor, la pretul stabilit, contractul de vânzare-cumparare. Promisiunea bilaterala, la fel ca si ce

unilaterala, este un antecontract, cu singura deosebire ca în acest caz oricare dintre parti poate cereîncheierea contractului.

c) pactul de preferinta este o varianta a promisiunii de vânzare prin care proprietarul unui bun se

obliga sa-l vânda cu preferinta unei anumite persoane , la pret egal, în cazul ca bunul e spre vânzare

Proprietarul bunului nu se obliga sa-l vânda, ci numai sa acorde preferinta în cazul în care se v

hotarî în acest sens.

d) dreptul de preemtiune. În cazul în care proprietarul unui teren agricol din extravilan intentioneazasa-l vânda, legea ofera un drept preferential de cumparare la pret egal (drept de preemsiune

coproprietarilor, proprietarilor vecini si arendasului.

3. Obiectul determinat . Obiectul contractului consta în conduita partilor stabilita prin acel ac

juridic civil, respectiv actiunea ori inactiunea la care partile sunt îndreptatite sau de care sunt tinute.



Vânzarea-cumpararea - fiind un contract sinalagmatic - da nastere la doua obligati

(reciproce); obligatia vânzatorului are ca obiect lucrul vândut, iar obligatia cumparatorului are ca

obiect pretul. În lipsa acestor elemente sau daca ele nu îndeplinesc conditiile prevazute de lege

contractul de vânzare-cumparare nu poate fi considerat valabil încheiat.

a) Lucrul vândut . Lucrul vândut trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

1) lucrul trebuie sa fie în comert (în circuitul civil); Legea declara inalienabile (imperceptibil

si insesizabile) bunurile care fac parte din domeniul public al statului (de interes national) sau a

unitatilor administrativ-teritoriale (de interes local). În principiu un bun poate fi declarat inalienabi

(scos din circuitul civil) prin vointa omului (De exemplu: clauza contractuala sau testamentala pri

care se interzice vânzarea bunului cumparat, donat lasat legal).

2) Lucrul sa existe (existenta actuala sau viitoare).

3) Lucrul sa fie determinat sau determinabil, licit si posibil. Cantitatea obiectului poate f

necerta, de este posibila determinarea sa. Obiectul trebuie sa fie licit, în sensul ca impune respectare

dispozitiilor legale. Potrivit dispozitiilor articolului 5 Cod civil obiectul se înfatiseaza a fi ilicit când

nu mai este conform cu dispozitiile legale care privesc ordinea publica. Obiectul trebuie sa fie posibi

pentru ca ab impossibilium, mulla obligatio - nimeni nu poate obliga la imposibil. Astfel trebuie s

fie vorba de o imposibilitate absoluta, adica obiectul sa nu poata fi înfaptuit de nimenimposibilitatea poate fi materiala, când, practic, ceea ce stipuleaza nu poate fi înfaptuit si juridica, de

exemplu, înstrainarea capacitatii de folosinta.

4) Vânzatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului vândut individual determinat . Întrucâ

contractul este translativ de proprietate, vânzatorul trebuie sa fie titularul dreptului ce se înstraineaza

În caz contrar, el nu poate transmite dreptul care face obiectul contractului. Daca partile sau cel putin

cumparatorul a fost în eroare, socotind ca lucrul vândut apartine vânzatorului, care a fost socotit de

cumparator proprietar al lucrului.

b) Pretul

Pretul este obiectul prestatiei cumparatorului si corespunde valorii lucrului vândut.



El trebuie sa fie: fixat în bani; determinat sau determinabil; sincer si serios. Daca acest

conditii nu sunt îndeplinite, contractul este nul absolut - cal putin ca vânzare-cumparare - caci î

lipseste un element esential asupra caruia trebuie sa se realizeze acordul de vointa.

1) Pretul sa fie stabilit în bani stabilirea pretului sub forma unei sume de bani este de esentvânzarii.

2) Pretul sa fie determinat sau determinabil

Pretul este determinat daca cuantumul lui este hotarât de parti în momentul încheieri

contractului. Pretul este determinabil atunci când stabilirea lui este lasata la aprecierea unui tert ale

de comun acord de catre parti sau de catre persoana desemnata de parti.

3) Pretul sa fie sincer si serios

Prin pret sincer se întelege un pret real, pe care partile sa-l fi stabilit nu în mod fictiv, ci î

scopul de a fi cerut si platit în realitate.

Pretul trebuie sa fie serios, adica sa nu fie derizoriu, atât de disproportionat în raport d

valoarea lucrului vândut încât sa nu existe pret, sa nu poata construi obiectul obligatie

cumparatorului si deci cauza o suficienta a obligatiei asumate de vânzator de a transmite dreptul d

proprietate. Seriozitatea fiind o chestiune de fapt, este lasata la aprecierea instantei.

4. Cauza licita

Potrivit articolului 966 Cod civil "obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau

nelicita, nu poate avea nici un efect." iar articolul 968 Cod civil prevede ca: "Cauza este nelicita când

este preohibita de legi, când este contrara bunurilor moravuri si ordinii publice." Cauza poate f

definita ca fiind acea conditie esentiala necesara pentru validarea oricarui act juridic, deci si

contractului care consta în scopul urmarit de parte sau de parti la înscrierea acestora.

În planul validitatii cauzei, legea impune mai multe conditii si anume:

- cauza trebuie sa existe;

- cauza trebuie sa fie reala;



- cauza trebuie sa fie licita;

- cauza trebuie sa fie morala.

Cauza este falsa când partea a fost îndemnata sa încheie de o falsa prezentare a realitatii p

plan psihologic.

5. Forma contractului

În mod exceptional, legea pretinde sub sanctiunea nulitatii absolute, ca un contract sa fie facu

cu respectarea unor conditii de forma - contracte solemne.

Prin forma contractului se întelege modalitatea de exteriorizare a vointei interne - reale

incorporata de contract.

Forma în sens larg, are trei acceptiuni:

- forma ceruta ad validatem,

- forma ceruta ad prohationem,

- forma ceruta pentru opozabilitatea contractului fata de tert.

Contractele care sunt facute în încalcarea acestor conditii de validitate sunt nule.

2.2 Elementele contractului de vînzare-cumpărare

Garanţia caracteristicilor bunului. În cazul în care vînzătorul, producătorul sau un ter

garantează caracteristicile unui bun, cumpărătorul beneficiază, fără a aduce atingere drepturilo

prevăzute de lege, de drepturile din garanţie în condiţiile indicate în declaraţia de garanţie şi î

reclama respectivă faţă de cel care a acordat garanţia. În măsura în care a fost preluată o garanţie, s

prezumă că din garanţie se nasc drepturi în cazul unui viciu apărut în perioada de garanţie. Termenu

de garanţie începe să curgă din momentul predării bunului de către vînzător dacă contractul nu prevede altfel. Garanţia este aplicabilă, pe durata garanţiei stabilite pentru bunurile principale, ş

asupra accesoriilor dacă în contract nu este prevăzut altfel.

Termenul de valabilitate a bunului. Prin lege, standarde şi alte dispoziţii obligatorii pot f

stabilite termene de valabilitate a calităţii bunului, după a căror expirare bunul este considera



nesusceptibil de utilizare (termen de valabilitate). Vînzătorul este obligat să transmită bunul în

cărui privinţă este stabilit un termen de valabilitate astfel încît cumpărătorul să îl poată utiliza la

destinaţie pînă la expirarea acestui termen.

Cantitatea bunurilor. Vînzătorul este obligat să transmită bunul în cantitatea stabilită încontractul de vînzare-cumpărare. Cumpărătorul este în drept să refuze recepţionarea bunului dac

vînzătorul predă o cantitate mai mică decît cea prevăzută în contract. În cazul în care va accepta

primirea bunului în cantitate mai mică, cumpărătorul va plăti proporţional preţului contractual. Dac

vînzătorul predă o cantitate mai mare decît cea prevăzută în contract, cumpărătorul este în drept s

preia bunul într-o astfel de cantitate, fiind obligat să plătească proporţional preţului stabilit în contrac

sau să preia numai cantitatea prevăzută în contract, iar surplusul să-l restituie din contul vînzătorului

În cazul în care nu este stabilită cantitatea bunului sau modul de determinare a acesteia, contractuaeste nul.

Asortimentul bunurilor. Vînzătorul este obligat să transmită bunul în asortimentu

(corelaţia după modele, varietăţi, măsuri, culori sau alte particularităţi) stipulat în contract, iar în lipsa

lui, în asortimentul ce corespunde necesităţilor cumpărătorului, dacă vînzătorul le cunoştea la dat

încheierii contractului, sau să refuze executarea contractului. În cazul predării bunurilor într-u

asortiment care nu corespunde contractului, cumpărătorul este în drept să nu le primească şi să nu

plătească preţul, iar dacă acesta este plătit, să ceară restituirea sumei plătite. Dacă o dată cu bunurilîn asortimentul stipulat în contract sînt transmise şi alte bunuri, cumpărătorul poate refuz

recepţionarea bunurilor nestipulate în contract sau poate recepţiona toate bunurile. În cazul în care

primeşte bunuri nestipulate în contract, cumpărătorul achită costul lor la preţul convenit c

vînzătorul.

Completivitatea asortimentului de bunuri. Vînzătorul este obligat să transmit

cumpărătorului bunurile conform contractului de vînzare-cumpărare în completivitate

asortimentului. Dacă completivitatea asortimentului de bunuri nu este stabilită, vînzătorul este obliga

să transmită cumpărătorului bunuri în completivitatea determinată de uzanţele circuitului de afacer

sau de alte cerinţe înaintate tradiţional.

Garnitura de bunuri. Dacă vînzătorul este obligat să transmită cumpărătorului o garnitură d

bunuri completă, obligaţia se consideră executată la data predării tuturor obiectelor din garnitură. Î



cazul în care în contract nu se stipulează transmiterea unei anumite garnituri de bunuri, iar din esenţa

contractului nu rezultă altfel, vînzătorul este obligat să predea concomitent toate obiectele incluse în

garnitură. În cazul livrării necomplete a bunurilor, cumpărătorul este în drept să ceară completare

bunurilor în termen rezonabil sau reducerea preţului de cumpărare. Dacă vînzătorul nu a executat în

termen rezonabil revendicările indicate la alin.(3), cumpărătorul poate solicita schimbarea bunurilo

necomplete cu bunuri complete sau poate să nu execute contractul şi să ceară restituirea sumelo

plătite pentru bun.

Ambalajul. Dacă din contract şi din esenţa obligaţiei nu rezultă altfel, vînzătorul este obliga

să predea cumpărătorului bunurile ambalate, cu excepţia bunurilor care, după caracterul lor, nu

necesită ambalare. Dacă contractul nu stabileşte cerinţe faţă de ambalaj, bunul trebuie ambalat în mo

obişnuit pentru acest tip de bunuri, iar în cazul lipsei de uzanţe, într-un ambalaj care să asigurintegritatea bunurilor în condiţii de păstrare şi transportare obişnuite pentru acest tip de bunuri. În

cazul cînd bunul care trebuie ambalat este predat cumpărătorului fără ambalaj ori în ambala

defectuos, cumpărătorul este în drept să ceară vînzătorului ambalarea bunului dacă din esenţ

obligaţiei sau din caracterul bunurilor nu rezultă altfel. În loc de cerinţele faţă de vînzător prevăzute

la alin.(2), cumpărătorul poate să-i înainteze alte pretenţii care rezultă din predarea unui bun cu vicii.

Obligaţia de conservare a bunului vîndut. Cînd cumpărătorul întîrzie să preia bunul preda

sau nu plăteşte preţul, în cazul în care plata preţului şi predarea trebuie să se facă simultanvînzătorul, dacă are bunul în posesiune sau sub control, trebuie să ia măsuri rezonabile, în funcţie de

împrejurări, pentru a le conserva. El este îndreptăţit să le reţină pînă ce va obţine de la cumpărăto

plata cheltuielilor sale rezonabile. În cazul în care a primit bunul, însă, în mod îndreptăţit, doreşte să-

restituie, cumpărătorul este obligat să ia măsurile corespunzătoare pentru conservarea lui. El poat

reţine bunul pînă în momentul în care vînzătorul îi plăteşte cheltuielile rezonabile. Partea care est

obligată să ia măsuri pentru conservarea bunului îl poate depozita, pe cheltuiala celeilalte părţi, în

depozitul unui terţ dacă nu vor rezulta costuri disproporţionate. Partea obligată să ia măsuri de

conservare a bunului are drept de retenţie asupra lui pînă cînd i se va plăti o recompensă pentru

păstrare.

Dreptul de înstrăinare a bunului . Partea obligată să conserveze bunul este în drept

să-l vîndă la un preţ convenabil, în cazul în care cealaltă parte tergiversează exagerat preluarea lui sau

plata cheltuielilor de conservare, dacă a înştiinţat cealaltă parte despre intenţia de a vinde. Dac



bunul este pasibil de pieire sau de alterare (deteriorare) rapidă şi dacă conservarea lui ar gener

cheltuieli disproporţionate, partea obligată să-l conserveze îl poate vinde. Partea care a vîndut bunu

remite celeilalte părţi suma încasată avînd dreptul de a reţine cheltuielile rezonabile de conservare ş

vînzare.

Cumpărătorul este în drept să ceară executarea în natură a obligaţiilor contractuale, dacă o

astfel de cerinţă este îndreptăţită pentru părţi şi pentru protecţia drepturilor cumpărătorului

referitoare la bunuri unice, la bunuri individualizate pentru contractul în cauză sau la alte bunuri p

care cumpărătorul nu le poate achiziţiona de la alte persoane sau dacă aceste acţiuni de achiziţionar

nu au efect.

Termenul de răspundere a vînzătorului pentru viciile bunului. Cumpărătorul are dreptul s

înainteze vînzătorului, îndată ce a descoperit viciile bunului nedeclarate de acesta pînă la vînzare pretenţii dar nu mai tîrziu de termenul stabilit în contract. Dacă în contract nu este stabilit un termen

pretenţiile pot fi înaintate în cel mult 6 luni din ziua predării bunului, iar în privinţa imobilelor, în ce

mult un an. Dacă este imposibilă stabilirea zilei de predare a bunului care urmează să fie înregistra

sau dacă bunul este predat cumpărătorului înainte de încheierea contractului, termenul de înaintare

pretenţiilor se calculează din ziua înregistrării bunului în modul stabil

În cazul cînd pentru bunul vîndut este stabilit un termen de garanţie, pretenţiile pentru viciile

depistate pot fi înaintate în acest termen. Dacă bunul cu termen de garanţie a fost dat în posesiunea

cumpărătorului pînă la încheierea contractului şi nu se poate determina data predării, termenul de

înaintare a pretenţiilor se calculează de la data încheierii contractului, iar dacă bunul a fos

transportat, de la data expedierii lui la adresa cumpărătorului. În cazul în care pentru accesorii sîn

stabilite prin contract termene de garanţie mai scurte decît pentru bunul principal, cumpărătorul est

în drept să înainteze pretenţii referitoare la viciile accesoriilor în perioada de garanţie a bunulu

principal. Dacă pentru accesorii în contract sînt stabilite termene de garanţie mai mari decît pentru

bunul principal, cumpărătorul este în drept să înainteze pretenţii ce ţin de viciile accesoriilor î

perioada lor de garanţie.

Termenul de prescripţie pentru acţiunile privind viciile bunului. Poate fi intentată acţiune

privind viciile bunului în termen de un an din data înaintării pretenţiilor, iar dacă nu au fost înaintat

pretenţii sau nu poate fi stabilită data înaintării lor, în termen de un an din data expirării termenelo

stabilite la art.783 şi 784.



3.Efectele contractului de vînzare-cumpărare

3.1 Obligaţiile vînzătorului

Obligatiile principale ale VANZATORULUI:

1. sǎ predea bunul vanduta cumparatorului

· este cea mai importanta obligaţie la care da nastere acest tip de contract, cu implicatii asupr

transmiterii dreptului de proprietate şi a riscurilor

· consta în remiterea marfii şi a documentelor acesteia

· în aceasta obligaţie intra şi obligatia de conservare a marfii pana la predarea efectiva.

Obligatia de predare a lucrului vandut este reglementata de Codul civil. Textele de lege mentionat

contin dispozitii supletive, care se aplica in masura in care partile contractante nu au inteles s

stabileasca ele insele continutul acestei obligatii ce incumba vanzatorului, manifestandu-si voint prin clauze clare si neindoielnice inserate in contractul de vanzare -; cumparare incheiat.

a) Notiunea de predare. Predarea este stramutarea lucrului vandut in puterea si posesiune

cumparatorului. Definitia formulata de legiuitor comporta urmatoarele observatii

- utilizarea termenului de stramutare nu este indicata intrucat este susceptibila de a fi asociata cu

transmiterea dreptului de proprietate, ori, dupa cum aratat, proprietatea se transmite, de regula, din

momentul perfectarii contractului.

-deoarece cumparatorul devine proprietarul bunului de la data incheierii contractului, el are si posesi

bunului (corpore alieno); prin urmare, predarea presupune doar transferul detentiei asupra lucrului

Putem defini predarea ca fiind punerea lucrului ce formeaza obiectul derivat al contractului l

dispozitia cumparatorului astfel incat acesta sa dobandeasca detentia bunului.

b) Obiectul predarii. Constituie obiect al predarii lucrului vandut, fructele produse de bun dup

momentul transferului dreptului de proprietate, precum si accesoriile lucrului vandu

Codul civil dispune ca vanzatorul este dator sa predea lucrul vandut in masura determinata princontract. Daca lucrul vandut exista si este cert, acesta va fi predat in starea in care se afla in

momentul vanzarii. In cazul in care lucrul vandut este generic determinat sau/si viitor, predarea se

face functie de criteriile stabilite prin contract(cantitate, calitate, mostre, esantioane, standarde, etc)

daca partile au omis sa insereze astfel de criterii, trebuie predate bunuri de gen de o calitate mijlocie

In cazul in care obligatia de predare are ca obiect un bun imobil, in lipsa de stipulatie contrara sau in

http://lnk.blogmoney.com/lnk/ck.php?8aoo.9hkq&kw=care




caz de frauda, devin aplicabile regulile speciale instituite de art. 1327-1334 din Codul civil

- Cand contractul contine indicatii cu privire la suprafata instrainata, iar pretul este stabilit pe unitat

de masura, daca ulterior incheierii contractului se descopera ca suprafata terenului difera de ce

prevazuta in contract, solutia difera dupa cum urme

- daca terenul vandut are suprafata mai mica decat cea avuta in vedere la incheierea contractului

cumparatorul poate opta pentru a cere complinirea cu teren suplimentar sau o reducere a pretulu

proportionala cu suprafata ce lipseste ori chiar a solicita instantei sa pronunte o hotarare in rezolutia

contractului de vanzare -; cumparare, sub rezerva dovedirii imposibilitatii obiective de a utiliz

terenul in scopul avut in vedere datorita lipsei de teren descoperite

- daca terenul vandut are suprafata mai mare decat cea prevazuta in contract, cumparatorul va trebu

sa plateasca un supliment de pret in functie de excedentul descoperit; el va putea cere rezolutiunea

contractului numai daca suprafata gasita in plus depaseste a douazecea parte a suprafetei prevazute incontract.

Daca se vinde un imobil a carui suprafata este indicata in contract, dar pretul este stabilit nu

pe unitate de masura ci global, eventuala diferenta intre suprafata prevazuta in contract si cea reala nu

indriguieste nici vanzatorul sa pretinda un supliment de pret, nici cumparatorul sa solicit

rezolutiunea, decat daca excedentul sau lipsa reprezinta cel putin a douazecea parte din pretul total a

vanzarii. Mai mult, in caz de excedent peste a douazecea parte, cumparatorul poate promova si o

actiune in rezolutiunea contractului.

Daca s-au vandut doua sau mai multe imobile a caror suprafata este stabilita prin contract, in

schimbul unui pret stabilit global, daca se constata ca suprafata unui imobil este mai mare decat cea

prevazuta in contract, iar a altuia mai mica decat cea indicata in acelasi contract, diferentele se

compenseaza; pentru un eventual rest ramas, devin aplicabile regulile anterior mentionate

Codul civil stabileste un termen special de prescriptie a dreptului de a introduce actiunea in

majorarea sau reducerea pretului, precum si actiunea in rezolutiunea vanzarii pentru lipsa d

conformitate intre suprafata declarata si cea reala. Fiind vorba de un termen de prescriptie, sunaplicabile prevederile referitoare la intreruperea, suspendarea sau repunerea in termenul d

prescriptie.

O data cu bunul vandut, vanzatorul este obligat sa predea cumparatorului si fructele produse de bu

dupa momentul transferului dreptului de proprietate, dispozitiile art. 485 din Codul civil nefiind

aplicabile. Evident in temeiul principiului libertatii contractuale, partile au posibilitatea de a conven



ca fructele percepute dupa incheierea contractului sa se cuvina vanzatorului sau altei persoane

Vanzatorul trebuie sa predea cumparatorului si toate accesoriile lucrului vandut precum si tot ce a

fost destinat la uzul sau perpetuu.Accesoriile lucrului pot fi materiale (ex. imobile, prin destinatie

sau juridice (actiunea in revendicare sau o servitute activa). Ordonanta nr. 21/1992 privind protectia

cumparatorului il obliga pe vanzatorul de bunuri de folosinta indelungata sa predea cumparatorulu

toate documentele tehnice care trebuie sa insoteasca produsul.

c.)Data si locul predarii. Obligatia de predare trebuie executata la data convenita de partil

contractante. Daca un termen al predarii nu a fost stabilit, obligatia trebuie executata indata c

vanzarea-cumpararea s-a perfectat

In ceea ce priveste locul executarii obligatiei de predare, Codul civil (art. 1319) stabileste ca predarea

trebuie sa se faca la locul unde se afla lucrul vandut in timpul vanzarii daca partile nu s-au invoi

altfel. In cazul in care lucrul vandut este generic determinat sau/si viitor predarea se face in functie de

criteriile stabilite prin contract. Daca partile au omis sa insereze astfel de criterii, trebuie predat

bunuri de gen de o calitate mijlocie. Pentru aceasta predarea se face la domiciliul debitorului

Cheltuielile ocazionate de predarea bunului (masurare, cantarire, numarare, ambalare) urmeaza a f

suportate de catre vanzator, ca debitor al obligatiei de predare, iar cele determinate de ridicarea

bunurilor (cum ar fi cele de incarcare transport) sunt in sarcina cumparatorului, ca debitor a

obligatiei de ridicare a bunului vandut. In cazul bunurilor imobile, predarea se realizeaza prin

remiterea cheilor, daca este vorba despre o cladire sau/si prin remiterea titlului de proprietate.

d.) Dovada predarii. Daca cumparatorul solicita predarea bunului vandut el va trebui sa probez

existenta acestei obligatii. In cazul in care vanzatorul pretinde executarea obligatiei de predare, el v

trebui sa probeze faptul efectuarii platii. Intrucat predarea reprezinta un act juridic se vor aplica

regulile de drept comun privitoare la mijloacele de proba a actelor juridice; astfel daca obiectu

predarii are o valoare mai mare de 2,5 bani dovada executarii obligatiei se va putea face numai pri

inscris.

e.) Sanctiunea neindeplinirii obligatiei de predare. In caz de neexecutare sau executar

necorespunzatoare a obligatiei de predare, cumparatorul are la indemana urmatoarele mijloace d

aparare:

- exceptia de neexecutare a contractului;



-actiune in executare silita a obligatiei de predare

-actiune in rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare

- actiunea in revendicare.

f.) Conservarea bunului vandut. In cazul in care lucrul vandut exista in momentul incheiericontractului si este cert, vanzatorul este obligat sa il conserve pana la predare, indiferent daca a

operat sau nu transferul dreptului de proprietate. Daca cumparatorul a devenit proprietar v de la dat

contractarii, el va trebui sa restituie vanzatorului cheltuielile ocazionate de conservarea bunului. Pana

la restituirea acestor cheltuieli, vanzatorului i se recunoaste un drept de retentie asupra bunului.

Predarea se poate face astfel dupǎ cum partile au stabilit în contract, iar termenele de livrar

sunt stabilite în funcţie de interesul partilor. Predarile în avans nu sunt posibile decat c

consimtamantul cumparatorului.1

De regula, în contractele internationale, predarea marfii nu se face direct cumparatorului c

organizatiei de transport, feroviara, auto, maritima, aeriana, samd – marfa circuland pe riscuril

vanzatorului sau cumparatorului, dupǎ cum s-a convenit. Dacǎ expedierea nu se va putea face

vanzatorul trebuie sǎ dovedeasca intentia de a livra marfa la termen. Predarea în materie comercial

se poate face şi pe loturi. Cumparatorul nu poate refuza marfa pe motiv cǎ nu a fost livrata integral.

Cheltuielile predarii cad în sarcina vanzatorului, iar cele ale ridicarii în sarcina cumparatorului

2. sǎ-l garanteze pe acesta de viiciile acesteia şi contra evictiunii

Prin evictiune se intelege pierderea dreptului de proprietate asupra marfii în totalitate sau

inparte, sau tulburarea cumparatorului în exercitarea dreptului de proprietate.

Vanzatorul va rǎspunde numai pentru acele situatii provocate de catre un terţ asupra marfi

predate şi numai pentru cauzele anterioare predarii marfii. În temeiul acestei obligatii, cumparatoru

va trebui sǎ cheme în garantie vanzatorul în caz de evictiune.

Exista 2 tipuri de evictiune:

- TOTALA – când vanzatorul trebuie sǎ restituie pretul, pentru cǎ cumparatorul nu mai deţine

marfa platitǎ. Cumparatorul poate cere şi daune interese pentru acoperirea prejudiciului, dar şi sporude valoare al marfii dacǎ acesta a crescut în timp.

- PARTIALA – când cumparatorul poate sǎ ceara, fie rezolutiunea contractului, fie mentinerea lu

cu platǎ de daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit.

1 Codrin Macovei. Contracte civile, vol. 1 si 2, Editura Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”, Iasi, 2005;



Din punct de vedere al garantiei contra viciilor – marfa vanduta trebuie sǎ fie în conformitate

cu cea comandata.

Garantia pentru vicii are legatura numai cu calitatea marfii – standarde, mostre, modele, caiet

de sarcini. Pentru evitarea viciilor, partile convin la un mod de verificare a calitatii şi implicit la un

mod de solutionare a reclamatiilor sau de reparare a defectelor de productie.

Evictiunea reprezinta pierderea totala sau partiala a proprietatii lucrului sau tulburare

cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietar datorita faptului personal al vanzatorulu

sau faptei unei tert. Vanzatorul, iar dupa moartea sa, succesorii sai, datoreaza garantie contra

evictiunii nu doar cumparatorului, ci si subdobanditorilor bunului, chiar in ipoteza in care acestia a

dobandit bunul cu titlu particular si cu titlu gratuit. Vanzatorul este obligat sa se abtina de la orice ac

sau fapt de natura sa aduca atingere dreptului de proprietate dobandit de catre cumparator; este vorba

de o obligatie de a nu face ce se naste din momentul in care are loc translatia dreptului de proprietate

obligatie ce are un caracter perpetuu. Faptul sau actul savarsit de catre vanzator poate fi anterio

incheierii vanzarii, dar neprevazut in contract. De asemenea poate fi vorba de o tulburare directa

realizata nemijlocit de catre cumparator, ori o tulburare indirecta, savarsita de catre vanzator prin

intermediul unui tert (ex. daca vanzatorul vinde acelasi lucru consecutiv la doua persoane, iar a

doilea cumparator isi inscrie primul dreptul dobandit, vanzatorul va raspunde de evictiune fata de a

doilea cumparator).

Cumparatorul amenintat cu evictiunea poate invoca in apararea sa exceptia personala d

garantie: cine trebuie sa garanteze pentru evictiune nu poate sa evinga.

Raspunderea vanzatorului pentru evictiunea rezultand din fapta unui tert exista daca sunt indeplinit

cumulativ urmatoarele conditii:

- existenta unei tulburari de drept;

- cauza tulburarii sa fie anterioara incheierii contractului de vanzare-cumparare

- cauza tulburarii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator.

Continutul si modul de functionare a obligatiei de garantie, variaza dupa cum urmeaza

Anterior evictiunii, vanzatorului ii revine obligatia de a nu face nimic de natura sa il tulbure pe

cumparator in linistita folosinta a bunului. Este vorba despre o obligatie negativa indivizibila de a nu



face. Daca evictiunea este iminenta, vanzatorul este tinut sa faca tot ceea ce este necesar pentru

evita producerea acesteia. Suntem in prezenta unei obligatii pozitive, indivizibile de a face. Daca

evictiunea s-a produs, vanzatorul urmeaza sa il despagubeasca pe cumparator pentru prejudiciu

suferit. Este vorba de o obligatie pozitiva divizibila, de a da.

In caz de evictiune totala, vanzatorul este obligat sa plateasca cumparatorului sau

succesorilor sai in drepturi, inclusiv subdobanditorul cu titlu particular

1. pretul platit, indiferent de micsorarea valorii lucrului la data evictiunii;

2. contravaloarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat sa le rtestituie tertului evingator.

3. cuantumul cheltuielilor de judecata suportate de catre cumparator.

4. cheltuielile suportate de cumparator pentru incheierea contractului de vanzare cumparare.

5. despagubiri compensatorii.

In caz de evictiune partiala, cumparatorul poate cere:

1. rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare.

2. despagubiri pentru prejudiciul suferit.

Daca evictiunea se datoreaza faptului personal al vanzatorului, actiunea in garantie pentruevictiune este imprescriptibila.

b) Garantia contra viciilor lucrului vandut. Obligatia de garantie contra viciilor lucrului vandut

decurge din principiul ca vanzatorul este obligat sa asigure nu doar linistita stapanire a lucrulu

vandut ci utila folosirea a acestuia. Reprezinta viciu al lucrului vandut orice lipsa, deficienta, sau

defect al bunului care face ca lucrul sa fie impropriu folosirii bunului dupa destinatia sa ori care i

micsoreaza intr-atat valoarea, incat se poate prezuma ca in cunostinta de cauza dobanditorul nu l-ar f

cumparat sau ar fi platit un pret mai mic.Raspunderea vanzatorului pentru viciile lucrului vandut presupune indeplinirea cumulativa a

urmatoarelor conditii: viciul sa fie ascuns;

-viciul sa fie grav;

-viciul sa fi existat la data contractarii;

2 Paul Mircea Cosmovici. Drept Civil- drepturi reale, obligatii, legislatie- Editura All, Bucuresti, 1996;



-sa nu fie vorba de o vanzare prin licitatie publica;

-sa nu fie vorba de o vanzare de drepturi succesorale.

In ipoteza indeplinirii cumulative a conditiilor raspunderii pentru vicii, cumparatorul are l

indemana trei actiuni:

1. actiunea redhibitorie- actiune civila patrimoniala, prin care reclamantul-cumparator solicit

instantei sa dispuna rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare deoarece lucrul vandut este

afectat de vicii ce fac bunul impropriu folosirii potrivit destinatiei sale sau ii micsoreaza covarsito

valoarea.

2. actiunea estimatorie- actiune civila, patrimoniala prin care reclamantul cumparator solicit

instantei sa oblige vanzatorul sa ii restituie din pretul platit o parte proportionala cu reducerea valori

lucrului, reducere datorata viciilor de care este afectat bunul

3. actiunea in remedierea viciilor- evident solutia este viabila numai in ipoteza in care remediereeste posibila, nu cauzeaza cheltuieli disproportionate in raport cu valoarea lucrului si nu afecteaza

interesele cumparatorului.

3.2 Obligaţiile cumpărătorului

Obligatiile principale ale CUMPARATORULUI

1. obligatia de platǎ a pretului

· trebuie facuta in ziua şi locul stabilit.

· În materie comerciala nu se uzeaza numerarul, caz în care locul platii va fi bancǎ unde vor f

transferati banii.

Potrivit Cod civil, principala obligatie a cumparatorului este de a plati pretul la ziua si la locu

determinat prin contract. Plata pretului presupune remiterea sumei de bani ce corespunde valori

lucrului vandut. Aceasta suma este stabilita de parti din momentul incheierii contractului sau urmeaz

a fi determinata pe baza criteriilor convenite de parti la data perfectarii vanzarii. In principiu, plata

pretului se realizeaza sub forma unei sume globale care face obiectul unei prestatii unice. Nimic nu

opreste partile de a conveni ca plata pretului sa se faca in rate, prin mai multe prestatii succesive

Daca partile nu au stipulat data la care trebuie sa se plateasca pretul bunului vandut, atunci aceasta

coincide cu data la care vanzatorul trebuie sa predea bunul care formeaza obiectul derivat a

contractului; pe cale de consecinta, daca s-a stabilit un termen pentru obligatia de predare acesta v





profita si cumparatorului. In cazul in care cumparatorul are motive temeinice sa se teama ca va f

evins, el este indreptatit sa suspende plata pretului pana cand vanzatorul face sa inceteze tulburarea

sau pana primeste o cautiune (garantie). Plata pretului trebuie facuta la locul stabilit de partile

contractante. Daca contractul nu cuprinde nici o prevedere cu privire la locul platii, acesta difera dupa

cum partile au derogat sau nu de la principiul simultaneitatii executarii obligatiilor ce decurg din

contracte sinalagmatice. Astfel plata pretului se va face

- la domiciliul vanzatorului (plata portabila) daca pretul se plateste in momentul predarii bunului d

catre vanzator;

- la domiciliul cumparatorului (plata cherabila), daca partile nu isi executa simultan obligatiil

contractuale.

Legea enumera trei cazuri cand cumparatorul este obligat sa plateasca dobanda pana la platintegrala a pretului:

1. atunci cand plata dobanzilor rezulta dintr-o clauza contractuala expresa

2. atunci cand lucrul vandut si predat cumparatorului este frugifer

3. atunci cand si din momentul punerii in intarziere a cumparatorului cu privire la executarea

obligatiei de plata a pretului.

Spre deosebire de dreptul comun aplicabil in materia obligatiilor banesti, punerea inintarziere a cumparatorului se poate face nu numai printr-o cerere de chemare in judecata ci si printr

o simpla notificare. In care vanzatorul, din varii motive, refuza sa primeasca pretul, cumparatorul are

la indemana procedura ofertei reale urmate de consemnatiune. Procedura amintita presupune ca, prin

intermediul executorului judecatoresc, debitorul-cumparator sa il someze pe creditorul vanzator s

primeasca pretul bunului vandut. Daca vanzatorul consimte executorul va consemna plata intr-u

proces verbal; in caz contrar, cumparatorul poate consemna suma de bani la dispozit

cumparatorului consemnare ce impiedica obligarea acestuia la plata de daune moratorii

In cazul in care cumparatorul nu executa obligatia de plata a pretului, vanzatorul are la indemana

urmatoarele mijloace de aparare:

1. exceptia de neexecutare a contractului;

2. actiune in executare silita a obligatiei de predare;



3. actiune in rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare.

2. obligatia de preluare a bunului· trebuie sǎ se faca în data şi la locul stabilite

· este precedata de verificari cantitative şi calitative

In cuprinsul contractului, partile pot stabili şi alte obligatii, iar prin specificiul vanzarii international

se impun şi alte obligatii precum:

- obligatia de a preda documente contra cǎrora sǎ se faca platǎ (factura, aviz, proforma, chitanta

samd)

- obligatia de ambalare

- obligatia de marcare

- obligatia de comunicare a expedierii marfii

- obligatia de trimitre a instructiunilor de expediere şi a documentelor tehnice

- obligatia de asigurare a pieselor de schimb,

- obligatii de asigurare ale unor autorizatii, samd

- în cazul în care clauzele inserate intr-un contract de vânzare cumparare sunt indoielnice sau neclare

acestea se vor interpreta în favoarea debitorului.

3 . Obligatia de suportare a cheltuielilor vanzarii. In lipsa de stipulatie contrara, cumparatorul est

obligat sa suporte cheltuielile vanzarii. Sunt considerate astfel de cheltuieli urmatoarele

- sumele de bani necesare pentru redactarea si multiplicarea contractului

- sumele de bani necesare pentru redactarea procurii si plata mandatarului (daca una dintre part

incheie contractul prin mandatar);

Daca vanzatorul a suportat o parte din aceste cheltuieli, el va avea drept la restituirea lor numai in

cazul in care cumparatorul nu probeaza existenta unei intelegeri contrare prezumtiei instituite Cod

civil.

4.Varietăţi ale vînzării-cumpărării





4.1 Cumpărarea cu probă sau la vedere

Articolul 798. Încheierea contractului de vînzare-cumpărare

de probă sau la vedere

(1) În cazul cumpărării de probă sau la vedere, consimţirea asupra obiectului cumpărat

este la libera alegere a cumpărătorului. În caz de dubii, cumpărarea se consideră încheiată

sub condiţia suspensivă a consimţirii.

(2) Vînzătorul este obligat să permită cumpărătorului să verifice obiectul.

(3) Pînă la realizarea condiţiei prevăzute la alin.(1), cumpărătorul răspunde de păstrarea

obiectului.

Articolul 799. Termenul de consimţire

(1) Consimţirea pentru un obiect cumpărat de probă sau la vedere poate fi declarată doar

în termenul convenit, iar dacă acesta nu a fost stabilit, pînă la trecerea unui termen

rezonabil stabilit de vînzător.

(2) În cazul în care obiectul a fost dat cumpărătorului de probă sau la vedere şi a expirat

termenul stabilit sau, dacă nu a fost stabilit, termenul suficient pentru aprecierea

calităţilor obiectului, tăcerea cumpărătorului se consideră consimţire.

4.2 Vînzarea drepturilor litigioase

Articolul 800. Dreptul litigios

Un drept este litigios în cazul în care este incert, contestat sau contestabil de debitor sau

în cazul în care a fost intentată o acţiune ori se poate prezuma că acţiunea va fi necesară.

Articolul 801. Interdicţia de a dobîndi drepturi litigioase

Judecătorii, avocaţii, notarii, procurorii şi executorii judecătoreşti nu pot dobîndi drepturi

litigioase sub sancţiunea nulităţii absolute.Articolul 802. Dreptul debitorului de a se elibera

(1) În cazul în care un drept litigios a fost vîndut, cel de la care se reclamă este eliberat

dacă plăteşte cumpărătorului preţul vînzării, cheltuielile de vînzare şi dobînda pentru preţ

şi pentru cheltuielile de vînzare calculată de la data cînd preţul şi cheltuielile au fost

plătite.



(2) Dreptul stipulat la alin.(1) nu poate fi exercitat în cazul în care vînzarea este făcută

faţă de un creditor pentru a i se plăti ceea ce i se datorează, faţă de un coproprietar sau

faţă de un moştenitor al bunului care este obiectul dreptului litigios şi nici în relaţiile

dintre comercianţi. De asemenea, nu poate fi exercitat dreptul dacă există o hotărîre

judecătorească prin care se confirmă dreptul litigios sau dacă acest drept a fost stabilit şi

litigiul este pregătit pentru a fi judecat.

4.3 Vînzarea-cumpărarea de bunuri pentru consum

Inversarea sarcinii probaţiunii

Dacă un consumator cumpără de la un întreprinzător un bun mobil (cumpărarea de bunuri

pentru consum) şi, în termen de 6 luni de la transferul riscului, constată un viciu al

bunului, se prezumă că bunul a fost viciat în momentul transferării riscului, cu excepţia

cazului în care prezumţia nu este compatibilă cu felul bunului sau al viciului.

Articolul 804. Prevederi speciale pentru garanţii

(1) În cazul vînzării-cumpărării de bunuri pentru consum, garanţia în sensul art.772

trebuie să fie formulată clar şi exact. Garanţia trebuie să conţină:

a) trimiterea la drepturile legale ale consumatorului şi la faptul că prin garanţie acestea nu

vor fi limitate;

b) toate menţiunile necesare pentru a se putea beneficia de garanţie, îndeosebi durata şiaplicabilitatea în spaţiu a protecţiei prin garanţie, numele sau denumirea şi adresa celui

care acordă garanţie.

(2) Consumatorul poate cere ca să-i fie pusă la dispoziţie declaraţia de garanţie pe un

suport de date trainic.

(3) Efectul obligaţiei de garanţie nu este lezat dacă nu este îndeplinită una dintre cerinţele

menţionate la alin.(1) şi (2).

Articolul 805. Oferta publică a bunurilor

Expunerea bunului cu etichete în vitrină, punerea la dispoziţie a meniului, publicitatea

bunului, descrierea lui în cataloage şi alte propuneri adresate unui cerc nedeterminat de

persoane se consideră ofertă publică pentru încheierea unui contract de vînzare-

cumpărare de bunuri pentru consum, indiferent dacă se indică preţul bunului şi alte clauze

esenţiale pentru încheierea contractului.



Articolul 806. Vînzarea bunului cu utilizarea aparatelor

automate

(1) Dacă la vînzarea bunului se utilizează aparat automat, proprietarul acestuia trebuie să

informeze cumpărătorul, afişînd pe aparat (sau în alt loc), denumirea vînzătorului, date

pentru relaţii cu el, denumirea şi preţul bunului, instrucţiunea despre acţiunile pe care

cumpărătorul urmează să le efectueze pentru plata şi recepţionarea bunului.

(2) Contractul de vînzare-cumpărare cu utilizarea aparatului automat se consideră

încheiat în momentul efectuării acţiunilor necesare pentru recepţionarea bunului.

(3) În cazul în care aparatul automat este utilizat pentru schimbarea monedelor, valutei,

procurarea tichetelor, sînt aplicabile normele cu privire la vînzarea-cumpărarea de bunuri

pentru consum dacă din esenţa obligaţiei nu rezultă altfel.

Articolul 807. Preţul bunului pentru consumPreţul, alte clauze esenţiale ale contractului de vînzare-cumpărare a bunurilor pentru

consum se stabilesc în mod egal pentru toţi cumpărătorii.

Articolul 808. Preschimbarea bunului cumpărat pentru consum

(1) Cumpărătorul are dreptul ca, în decursul a 14 zile din momentul recepţionării bunului

nealimentar, dacă vînzătorul nu a stabilit un termen mai mare, să preschimbe bunul la

locul cumpărării lui sau în alt loc, stabilit de vînzător, cu un bun similar de o altă mărime,

formă, gabarit, model, culoare sau completare etc., cu efectuarea, în cazul diferenţei de preţ, a reca

(2) Dacă lipseşte bunul necesar pentru preschimbare, cumpărătorul are dreptul să restituie

bunul cumpărat, iar vînzătorul este obligat să-i restituie suma plătită.

(3) Cererea cumpărătorului de a preschimba bunul sau de a-l restitui urmează să fie

executată dacă bunul nu este utilizat, nu şi-a pierdut calităţile de consum şi dacă există

probe că a fost cumpărat de la vînzătorul respectiv.

(4) Bunurile care nu pot fi preschimbate sau restituite în temeiul prezentului articol se

stabilesc prin lege sau prin alte acte normative.

4.4 Vînzarea la licitaţie



Modalitatea vînzării la licitaţie

(1) Vînzarea la licitaţie poate fi benevolă şi silită.

(2) Vînzarea silită este supusă regulilor stipulate de prezenta secţiune, în măsura în care

nu există reglementări speciale.

Articolul 810. Stabilirea preţului sau altor condiţii

Vînzătorul poate stabili preţul sau alte condiţii de vînzare. Această stipulaţie nu este

opozabilă adjudecatarului dacă nu a fost comunicată persoanelor prezente pînă la

primirea

Articolul 811. Dreptul de a nu denunţa identitatea

Vînzătorul are dreptul să nu-şi denunţe identitatea la licitaţie, dar, dacă identitatea lui nu a

fost comunicată adjudecatarului, adjudecătorul răspunde personal pentru toate obligaţiile

vînzătorului.Articolul 812. Interdicţia privind retragerea ofertei

Ofertantul nu are dreptul să-şi retragă oferta.

Articolul 813. Momentul vînzării

Vînzarea la licitaţie este încheiată prin adjudecarea bunului de către adjudecător ultimului

ofertant. Înscrierea în registrul adjudecătorului a numelui sau a denumirii adjudecatarului

şi a ofertei acestuia face proba vînzării, dar, dacă lipseşte o asemenea înscriere, este

admisă proba cu martori.Articolul 814. Întocmirea contractului de vînzare a imobilului

Vînzătorul şi adjudecatarul unui imobil trebuie să întocmească contractul de vînzare-

cumpărare a imobilului în termen de 10 zile de la cererea celeilalte părţi.

Articolul 815. Consecinţele neachitării preţului de către

adjudecatar

(1) În cazul în care adjudecatarul nu achită preţul în condiţiile contractului, adjudecătorul

are dreptul, pe lîngă remediile de care dispune vînzătorul, să revîndă bunul la licitaţia

următoare în conformitate cu uzanţele şi numai după notificarea corespunzătoare a

adjudecatarului.

(2) Adjudecatarul nu are dreptul să participe din nou la licitaţie şi este obligat să plătească

diferenţa dintre preţul cu care bunul i-a fost vîndut şi preţul cu care a fost revîndut, dacă

acesta este mai mic, dar nu are dreptul să pretindă excedentul. El răspunde, de asemenea,



în cazul vînzării silite, faţă de vînzător, de persoana în a cărei favoare a fost sechestrat

bunul şi faţă de creditorul care obţinuse o hotărîre judecătorească pentru dobînzile,

costurile şi prejudiciile cauzate prin neexecutare.

Articolul 816. Dreptul adjudecatarului la despăgubiri

(1) Adjudecatarul al cărui drept de proprietate asupra unui bun dobîndit la licitaţie este

lezat printr-un sechestru exercitat de un creditor al vînzătorului poate cere de la vînzător

preţul plătit, dobînzile aferente şi costurile. El poate, de asemenea, obţine preţul,

dobînzile aferente şi costurile de la creditorul vînzătorului căruia i-a fost transmis bunul.

(2) Adjudecatarul poate cere de la creditorul în a cărui favoare a fost instituit sechestrul

repararea prejudiciului cauzat prin iregularităţile sechestrului sau ale vînzării.

4.5 Vînzarea-cumpărarea întreprinderii ca un complex patrimonial

Contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii

(1) În baza contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii, vînzătorul se obligă să

dea în proprietate cumpărătorului întreprinderea în calitate de complex patrimonial unic,

cu excepţia drepturilor şi obligaţiilor inalienabile.

(2) Dreptul la denumirea de firmă, la mărcile de producţie şi la alte mijloace de

individualizare a întreprinderii şi a producţiei acesteia, a lucrărilor şi serviciilor, precum

şi dreptul de folosinţă asupra acestor mijloace de individualizare care-i aparţin în baza

licenţei se transmit cumpărătorului dacă în contract nu este prevăzut altfel.

Articolul 818. Înregistrarea contractului de vînzare-cumpărare

a întreprinderii

Contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii în calitate de complex patrimonial

unic se încheie în formă autentică şi se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat.

Articolul 819. Evaluarea patrimoniului întreprinderii(1) Componenţa întreprinderii şi valoarea ei se determină în baza actului (procesului-

verbal) de inventariere întocmit în conformitate cu regulile inventarierii.

(2) Pînă la semnarea contractului, părţile trebuie să întocmească şi să examineze actul

de inventariere, bilanţul contabil, concluzia auditorului independent asupra componenţei



şi valorii întreprinderii, lista datoriilor vînzătorului incluse în componenţa întreprinderii

cu indicarea creditorilor, caracterul datoriei, cuantumul şi termenele de executare a

obligaţiilor.

(3) Bunurile din componenţa întreprinderii, drepturile şi obligaţiile consemnate în

documentele indicate la alin.(1) şi (2) urmează să fie transmise cumpărătorului dacă în

contract sau la art.817 nu este prevăzut altfel.

Articolul 820. Drepturile creditorilor

(1) Creditorii vînzătorului trebuie să fie informaţi, pînă la predarea întreprinderii către

cumpărător, despre faptul că întreprinderea a fost vîndută de una din părţi.

(2) Cumpărătorul răspunde solidar cu vînzătorul, în limita activelor care i-au fost

transmise, pentru datoriile vînzătorului efectuate pînă la vînzarea întreprinderii.

(3) Răspunderea cumpărătorului prevăzută la alin.(2) nu poate fi exclusă sau limitată prin înţelegere cu vînzătoru

Articolul 821. Predarea întreprinderii

(1) Predarea întreprinderii către cumpărător se efectuează în baza actului de predare, în

care se indică datele despre bunurile predate, faptul că sînt înştiinţaţi creditorii, viciile

întreprinderii.

(2) Cheltuielile de pregătire a întreprinderii pentru predare, inclusiv de întocmire a

actului de predare, le suportă vînzătorul dacă în contract nu este prevăzut altfel.(3) Se consideră că întreprinderea este predată către cumpărător în momentul semnării

actului de predare de către ambele părţi. Din acest moment, riscul pieirii sau deteriorării

fortuite a întreprinderii trece la cumpărător.

Articolul 822. Trecerea dreptului de proprietate

(1) Dacă în contract nu este prevăzut altfel, dreptul de proprietate asupra întreprinderii

trece la cumpărător la data predării întreprinderii, urmînd să fie înregistrat imediat.

(2) În cazul vînzării întreprinderii sub rezerva proprietăţii, cumpărătorul are dreptul,

pînă la dobîndirea dreptului de proprietate, să dispună de bunurile şi de drepturile

nepatrimoniale incluse în componenţa întreprinderii predate în măsura în care este

necesar scopului pentru care a fost cumpărată.



BIBLIOGRAFIE

- Paul Mircea Cosmovici. Drept Civil- drepturi reale, obligatii, legislatie- Editura All,Bucuresti, 1996;- Codrin Macovei. Contracte civile, vol. 1 si 2, Editura Universitatii „Alexandru IoanCuza”, Iasi, 2005;

Acte normative:1. Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994;2. Codul Civil al Republicii Moldova nr.1125-XV din 13.06.2002 // Monitorul Oficial al RepubliciiMoldova nr. 82-86/661 din 22.06.2002;3. Codul Funciar Nr.828-XII din 25.12.1991 // Monitorul Parlamentului al Republicii Moldova 1993, nr. 3,art. 58, 60; Monitorul Oficial al Republicii Moldova 1995, nr.13, art. 133; nr. 24, art.279; 1997, nr.43-44,art. 383; 1998, nr. 108, art. 656; 1999, nr. 90-92, art. 460;4. Legea cu privire la proprietate nr. 459-XII din 22.01.1991 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.3-4-5-6 din 30.06.1991;

5. Legea privind reglementarea de stat a regimului proprietăţii funciare, cadastrul funciar de stat şimonitoringul funciar nr. 1247-XII din 22.12.92 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 12/366 din30.12.1992;6. Legea Republicii Moldova privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului nr.1308-XIII din 25.07.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 57-58/515 din 04.09.1997;7. Legea cu privire la Programul de privatizare pentru anii 1997-1998 nr.1217-XIII din 25.06.1997 //Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 59-60/518 din 11.09.1997;8. Legea privatizării fondului de locuinţe nr. 1324-XII din 10.03.1993 // Monitorul Oficial al RepubliciiMoldova nr. 5/126 din 10.05.1993;9. Legea cu privire la notariat nr. 1153 din 11.04.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.61/520 din 16.09.1997;10. Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din 25.02.1998 // Monitorul Oficial al RepubliciiMoldova nr. 44-46/318 din 21.05.1998;

11. Regulamentului cu privire la atribuirea terenurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 246 din03.05.1996 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 35-37/268 din 11.06.1996;12. Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente obiectelor privatizate sau care se

privatizează şi terenurilor aflate în folosinţa întreprinderilor private, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.562 din 23.10.1996 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 75-76/610 din 21.11.1996;13. Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente aprobat prin Hotărârea GuvernuluiRepublicii Moldova nr. 982 din 26.10.99 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 75-76 din21.11.1996;14. Regulamentul licitaţiilor „cu reducere” aferente aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldovanr. 662 din 28.11.96 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 7 din 30.01.1997;15. Hotărârea Guvernului cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor nr. 192 din 20.02.1998 // MonitorulOficial al Republicii Moldova nr.30-33/225 din 09.04.1998;16. Hotărârea Guvernului despre unele măsuri privind delimitarea terenurilor proprietate publică nr. 837

din 14.08.2001 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.104-105 din 24.08.2001;17. Programul de stat de creare a cadastrului bunurilor imobile, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1030din 12.10.1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 96/996 din 22.10.1998;18. Hotărârea Guvernului privind aprobarea tarifelor pentru serviciile prestate de oficiile cadastraleteritoriale nr.718 din 20.07.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 88-90/810 din 28.07.2000.

Monografii:1. Andrei Bloşenco. Drept civil. Partea specială. Note de curs, Chişinău, Cartdidact, 2003;2. Ala Climova, Inga Grecu-Stăvilă. În ajutorul registratorului Oficiului Cadastral Teritorial, EdituraReclama, Chişinău, 2001;



3. Ala Climova, I. Teaca, I. Grecu-Stăvilă. Constituirea proprietăţii private asupra terenurilor, crearea şifuncţionarea pieţei funciare în Republica Moldova, Editura Dinamo, Chişinău, 2004;4. A. M. Luca, Drept civil. Noţiuni generale despre obligaţii, Iaşi, 1994;5. A. M. Luca. Drept civil. Contracte civile, Iaşi, 1994;6. A. Ţiglea, Gh. Botea, M. Toma, L. Stănciulescu, P. Truşcă, V. Stoica, N. Puşcaş. Drept civil. Curs pentru

pregătirea examenului de licenţă, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997.

7. Aspatia Cojocaru, Coordonator Florin Cuitacu. Drept civil român Culegere de speţe, Bucureşti 2001;8. C. Hamangiu, I. Roseti – Bălănescu, Al. Băicoianu. Tratat de drept civil român, Editura All Bucureşti,1997;9. Camelia Toader. Manual de contracte civile speciale, Editura Beck Bucureşti, 2000;10. Corneliu Turianu. Contracte civile speciale, Editura Beck, Bucureşti, 2000;11. Corneliu Turianu. Curs de drept civil Contracte speciale, Editura Fondaţiei “România de mâine”,Bucureşti, 2000;12. Camelia Toader. Evicţiunea în contracte civile, Bucureşti 1998;13. Dan Chirică. Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997;14. Dumitru Macovei. Drept civil Contracte, Editura Cantes, Iaşi, 1999;15. Eugeniu Safta – Romano. Contracte civile, Editura Graphix ,Iaşi, 1998;16. Francisc Deak. Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami, Bucureşti, 1996;17. Iosif R. Urs, Prof. Univ. Dr. Samaranda Angheni. Drept civil Contracte civile, Editura Oscar PrintBucureşti, 2000;18. I. Trofimov. Drept civil. Contractele, Chişinău: Academia „Ştefan cel Mare” a MAI RepublicaMoldova, 2004;19. Lidia Macovei. Contract de vânzare internaţională, Braşov, 1998;20. M. B. Cantacuzino. Curs de drept civil, Craiova;21. Radu I Motică, Magistru Florin Moţiu. Contract de vânzare-cumpărare Teorie şi practică, EdituraLumina Lex, Bucureşti, 1999;22. Radu I. Motică, Florin Moţiu. Contracte civile. Sinteză teoretică şi practică judiciară, Chişinău, LuminaLex, 1998;23. Radu I. Motică, Florin Moţiu. Contracte civile. Sinteză teoretică şi practică judiciară, Chişinău, LuminaLex, 1998;Teofil Pop. Drept civil român Teoria generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1993;24. Radu I. Motică, Anton Trăilescu. Drept funciar. Amenafarea teritoriului şi protecţia mediului, EdituraLumina Lex, Bucureşti, 1999;25. Toadere Toma. Drept civil Contracte, Editura Fondaţiei Chemare, Iaşi, 1998;

26. V. Stoica, Al. Ficlea. Curs pentru pregătirea examenului de licenţă, Bucureşti, 1996;27. Stelian Stancu. Teoria contractelor. Negocierea şi derularea contractelor economice, Editura ASE,Bucureşti, 2002.28. Ştefan Răuschi. Drept civil, Editura Fondaţiei “Chemarea”, Iaşi, 1992;29. Teacă, O. Uţică. Ghid practice cu privire la tranzacţiile cu terenurile agricole, proprietate privată,Editura Axa, Chişinău, 2004;30. В. В. Витрявскии “Договор купли – продажи и его одельные виды” Москва 2000.31. И. K. Toлстой. Гражданское право. Учебник, Vol. I, Mосква, „Проспект”, 2003;32. О.И. Крассов. Земельное право современноц России, Издательство Дело, Москва, 2003.33. С.П. Гришаев “Все о недвижимости” Издательство – Бек Москва 2000;34. С.А. Боголюбова. Земельное право. Учебник, Издательство „Проспект”, 2003;35. Иследование отдельеных стран: Приватизация недвижимости в некоторых восточноевропейскихи евроазиатских странах, Land Tenure Center University of Wisconsin, Март, 2001;

Date post:	08-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	tinabrown
View:	248 times
Download:	0 times

Www.referat.ro-contractul de Vanzare.doc8b237

Documents