‚ ASIGURAREA CREDITELOR DE EXPORT

Economia mondială contemporană se caracterizează prin creşterea accentuată a interdependenţelor dintre tările lumii, fapt ce a generat amplificarea schimburilor comerciale internaţionale ca suport al dezvoltării economiilor naţionale. Aceste fluxuri comerciale şi financiare au orientat activitatea economică a majorităţii tărilor lumii către sfera internaţională. Astfel, în cadrul negocierilor comerciale, termenele şi condiţiile de plată reprezintă puncte forte, asupra cărora se concentrează atenţia celor două părţi. In comerţul internaţional contemporan creditul este un element indispensabil, posibilităţile sale de utilizare şi tipologia fiind în funcţie de durata şi natura operaţiunilor în care este implicat. Creditele de export fac parte, alături de creditele de campanie şi de creditele pentru stocuri, din categoria creditelor specializate deţinute în portofoliu de majoritatea băncilor comerciale. In sens larg, creditele de export sau de prefinanţare a exportului reprezintă împrumuturi acordate de bănci agenţilor economici cu producţie destinată exportului pentru a o susţine sau promova, ori pentru a face faţă unor nevoi excepţionale apărute în perioada de realizare a producţiei de export. Activitatea de export este tratată cu maximă atenţie de către toate ţările lumii, exportatorii beneficiind de un sistem de politici şi tehnici de stimulare reprezentate de credite de export, acordate în condiţii avantajoase, garantarea şi asigurarea acestor credite de către stat, înlesniri de natură fiscală, etc.. Creditul este considerat de majoritatea specialiştilor drept .motorul economiei naţionale. datorită rolului de antrenare a investiţiilor şi pe baza lor de ocupare a forţei de muncă, de creştere a producţiei. In mod analog, creditul de export îşi dezvăluie rolul de .combustibil. al schimburilor economice internaţionale, datorită avantajelor oferite agenţilor economici, cât şi economiei naţionale în ansamblul ei. Din perspectiva agenţilor economici, beneficiari ai unor astfel de credite, rolul acestora rezidă din următoarele: - obţinerea de resurse pentru a susţine producţia şi desfacerea produselor pe pieţele externe; - creşterea competitivităţii pe piaţa internă şi externă; - obţinerea recunoaşterii internaţionale a produselor şi a numelui firmei sale; - asigurarea de contracte ferme din exterior. La rândul său, economia naţională este beneficiara unor avantaje oferite de funcţionarea corespunzătoare a mecanismelor creditelor de export, şi anume: - păstrarea sau chiar sporirea numărului locurilor de muncă din sectoarele productive cu activitate destinată exportului; - sporirea încasărilor valutare prin stimularea exporturilor; - angrenarea dinamică în circuitul economic mondial.

www.referat.ro

In afara acestora, creditele de export dezvăluie şi alte oportunităţi, însă fiecare în funcţie de tipologia acestora, deoarece practica bancară internaţională şi naţională distinge o varietate de credite de export.

Sistemele bancare naţionale deţin, în prezent, un rol central în cadrul finanţării comerţului exterior. Băncile comerciale sau băncile specializate în finanţarea exporturilor sunt implicate în două tipuri de operaţiuni de creditare, cărora le corespund următoarele tipuri de credite: - credite pentru prefinanţarea exporturilor . destinate acoperirii necesităţilor de fonduri pentru perioada producerii mărfurilor şi până în momentul livrării;

- credite de finanţare propriu-zisă - acordate din momentul livrării şi până în cel al încasării contravalorii mărfurilor exportate. In funcţie de termenul de acordare, creditele de export se grupează în: - credite pe termen scurt; - credite pe termen mediu şi lung; Creditele pe termen scurt se clasifică în funcţie de tipul activităţii finanţate, astfel distingându-se:

finanţarea activităţii de aprovizionare-producţie-desfacere; finanţarea activităţii de export-import a agenţilor economici

in perioada de prelivrare; finanţarea activităţii de export-import a firmelor în perioada

de postlivrare; Creditele pe termen mediu şi lung se grupează în funcţie de tipul investiţiei finanţate in: - credite pentru investiţii în valută acordate din sursele proprii finanţatorului local; - creditul furnizor; - creditul cumpărător; - credite pentru investiţii si importuri de completare acordate prin programele BIRD. Finanţarea bancară pe termen scurt înglobează totalitatea împrumuturilor bancare specifice activităţii de export-import, care urmează a fi rambursate în maxim un an, cu excepţia creditelor destinate produselor cu ciclu lung de fabricaţie. Modalităţile de finanţare pe termen scurt oferite de băncile comerciale româneşti stau la baza asigurării resurselor financiare curente necesare desfăsurării întregii activităţi specifice unui agent economic( producător, comerciant, prestator de servicii etc.), prin declanşarea sistemului de relaţii dintre funcţiunile principale ale acestuia(producţie, comercializare). Agenţii economici îşi organizează activitatea pe baza cererii manifestate pe piaţă, transpusă prin negociere cu clienţii, în contracte sau comenzi ferme, care influenţează in mod decisiv : selectarea surselor de furnizare ; alegerea, contractarea şi achiziţia resurselor materiale ; lansarea în fabricaţie ; tehnologia si sistemul de gestiune a producţiei ; depozitarea, livrarea şi expedierea produselor finite ; asigurarea resurselor financiare curente necesare desfăşurării întregului proces. Astfel că, pe baza elementelor contractului comercial încheiat cu clientul, respectiv cantitatea, calitatea mărfii,

ambalarea, transportul, termenele şi condiţiile de livrare şi de plată, agentul economic îsi poate organiza activitatea economică curentă şi, prin urmare, acesta îşi determină modalitatea de finanţare şi momentul în care aceasta urmează a fi solicitată băncilor creditoare. Din punctul de vedere al societăţii bancare creditoare, principiile generale ce stau la baza deciziei de finanţare a activităţii curente a firmelor sunt similare atât pentru piaţa internă, cât şi externă, cu menţiunea că finanţarea tranzacţiilor internaţionale se caracterizează printr-o serie de elemente ce-i măresc gradul de complexitate, respectiv utilizarea unor valute distincte, instituţii şi mecanisme de finanţare supuse unor sisteme de drept diferite, tehnici de finanţare adaptate particularităţilor tranzacţiilor externe. In practica bancară românească, finanţarea activităţii curente de exportimport a agenţilor economici poate îmbrăca următoarele forme : de ansamblu, în perioada prelivrare, în perioada postlivrare. Creditarea de ansamblu a activităţii curente de aprovizionareproducţie- desfacere se realizează prin intermediul creditelor de tip revolving, respectiv credite globale de exploatare şi linii de credit. Creditele globale de exploatare sunt cunoscute şi sub denumirea de credite pentru capital de lucru(working capital loans), reprezintă o modalitate de creditare în lei, de tip revolving, a activităţii de ansamblu a agenţilor economici care prezintă garanţia desfăşurării unei activităţi rentabile şi care realizează produse, servicii şi lucrări cu desfacere asigurată atât la intern, cât si la export. Aceste credite se acordă pentru aprovizionări cu stocuri de materii prime şi materiale, energie, combustibil, acoperirea de cheltuieli de pe piaţa internă necesare realizării şi finalizării producţiei de mărfuri, executării de lucrări şi prestaţii de servicii, care au consum şi desfacere asigurate prin contracte şi comenzi ferme la intern şi la export. Volumul creditelor globale de exploatare se determină cu ajutorul fluxului de lichidităţi(cash-flow) care reflectă situaţia intrărilor de lichidităţi(încasări) şi a ieşirilor de lichidităţi(plăţi) într-o perioadă viitoare dată, iar în funcţie de semnul rezultatului, acesta poate semnifica disponibilităţi( cash-flow pozitiv) sau necesar de lichidităţi( cash-flow negativ). Efectuarea unei analize corespunzătoare a prognozei fluxului de lichidităţi implică luarea în considerare a evoluţiei istorice a activităţii firmei, ramura în care îşi desfăşoară activitatea, în scopul fundamentării viabilităţii şi posibilităţii de realizare a ipotezelor care stau la baza prognozei. Creditele pentru capital de lucru se acordă, de regulă, pe o perioadă de 180 de zile, cu posibilitatea prelungirii acestora pe noi perioade, fără a depăşii 12 luni de la acordarea primului credit. In cursul perioadei, dacă apar diferenţe semnificative între nivelul indicatorilor avuţi în vedere la întocmirea fluxului de lichidităţi şi cei efectiv rezultaţi din situaţiile contabile periodice, nivelul disponibilului/necesarului de lichidităţi poate fi actualizat în funcţie de noilecondiţii. Determinarea necesarului de credite prin metoda fluxului de lichidităţi este prezentată în anexa 3. Utilizarea la dimensionarea creditelor pentru capital de lucru a fluxului de lichidităţi are avantajul că acoperă întreaga activitate a firmei( de bază, financiară, excepţională). De asemenea, prin metoda fluxului de lichidităţi se realizează o mai bună localizare în timp a încasărilor şi plăţilor, respectiv o separare a celor care privesc activitatea perioadei curente de cele care se referă la perioadele viitoare.

Liniile de credit, în lei sau valută , se utilizeză pentru finanţarea activităţii de ansamblu a firmei, precum şi a subactivităţilor, proiectelor, contractelor etc. care prin natura lor se pot desfăşura şi evidenţia în mod distinct. Acest tip de credit se poate acorda pe maxim 365 de zile, dar şi pentru perioade mai reduse de timp(90 sau 180 de zile). Volumul liniilor de credit se determină în funcţie de cifra de afaceri a agentului economic solicitant şi durata medie de încasare a clienţilor acestuia după următoarea relaţie de calcul :

Lc = CA x Nz/Pc1

unde : Lc = linia de credit CA = cifra de afaceri aferentă perioadei luată în calcul ( trimestru, semestru, an) ; Nz = durata medie de încasare a clienţilor( în zile) ; Pc = perioada de creditare, exprimată în zile(90,180,365)

Cifra de afaceri utilizată la dimensionarea liniei de credit se stabileşte prin corectarea cifrei de afaceri realizate într-o perioadă precedentă(egală cu perioada creditată) cu elemente date sau care pot conduce la formarea unei imagini cât mai reale asupra cifrei de afaceri ce urmează a fi realizată în perioada viitoare, respectiv : portofoliul de contracte şi comenzi, fluxul de lichidităţi. Durata medie de încasare a clienţilor, exprimată în număr de zile, se calculează pe baza următoarei relaţii :

Nz = (Fi . Ff) x Pc/2 x CApunde : Fi = valoarea facturilor neîncasate la începutul perioadei ( trimestru, semestru, an) ; Ff = valoarea facturilor de încasat la finele perioadei ( trimestru, semestru, an) ; Pc = perioada de creditare ; Cap = cifra de afaceri corectată, realizată în perioada precedentă In ceea ce priveşte finanţarea activităţii de export, este important de reţinut că, la dimensionarea volumului liniei de credit, prin calcul se va ţine seama de cifra de afaceri realizată la export( exprimată de regulă în echivalent USD sau EUR), ponderea din aceasta derulată prin banca finanţatoare, respectiv durata medie de încasare a clienţilor externi aferenţi acestei activităţi. Caracteristica specifică liniei de credit este funcţionarea sa, care se realizează prin sistemul revolving, respectiv se pot efectua trageri şi rambursări pe toată durata de valabilitate a liniei, cu condiţia ca soldul zilnic al angajamentelor să nu depăşească volumul maxim acordat, iar la scadenţă, liniile de credit pot fi prelungite în mod repetat, cu condiţia ca suma rambursărilor efectuate de agentul economic beneficiar într-o perioadă determinată să fie : cel puţin la nivelul plafonului stabilit, pentru o perioadă de creditare de 180 de zile, sau cel puţin de două ori mai mare decât nivelul plafonului stabilit, pentru o perioadă de creditare de 365 de zile.

1 Manual de creditare EXIMBANK

Finanţarea activităţii de export-import a agenţilor economici în perioada prelivrare cuprinde modalităţile şi tehnicile utilizate pentru asigurarea resurselor financiare necesare acoperirii nevoilor din exploatare pe perioada de la contractarea producţiei şi până la livrarea produselor finite. Activitatea curentă a firmei este analizată de băncile finaţatoare ca un proces prelivrare-postlivrare, iar dacă transpunem acest proces în activitatea de contractare, aprovizionare-producţie-desfacere-încasare, observăm că unul dintre elementele avute în vedere de finanţatori în abordarea activităţii curente a firmei este riscul de fabricaţie sau de bună execuţie a contractului de export. Acest risc se manifestă numai în perioada prelivrare şi poate afecta, alături de celelalte cauze generatoare de riscuri(în activitatea de export) atât activitatea agentului economic( aprovizionare.producţie), cât şi activitatea băncii creditoare, care preia riscul de executie prin finanţarea directă a exportatorului. Creditele acordate de băncile comerciale româneşti pentru finanţarea activităţii de export-import a agentilor economici în perioada prelivrare sunt următoarele : - credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare ; - credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie ; - credite pentru prefinanţarea exporturilor. Creditele pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare sunt destinate, pentru aprovizionarea de pe piaţa internă sau externă a materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, mărfurilor necesare realizării produselor finite cu desfacere aigurată( la intern şi la extern). Perioada maximă de acordare a acestui tip de credit este de 12 luni, cu menţiunea că, pentru agenţii economici din sfera comerţului, termenul maxim este de 180 de zile. Finanţarea eficientă a stocurilor unei firme( avantajoasă pentru client şi bancă) impune determinarea cauzelor economice care au generat formarea lor şi creditarea numai a stocurilor de producţie sau de mărfuri care au desfacere asigurată. Nivelul creditului pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare se determină pe baza valorii stocurilor de aprovizionat pentru realizarea unor produse finite ce au desfacerea asigurată, valoare care rezultă din contractele şi comenzile ferme încheiate de agentul economic cu clienţii săi. In cazul agenţilor economici din sfera comerţului, dimensionarea creditului pentru finanţarea cheltuielilor şi a stocurilor temporare se realizează în funcţie de nivelul încasărilor dintr-o perioadă anterioară, egală cu perioada de creditare, pe baza următoarei relaţii de calcul :

Ipe = Cs + Dcsunde : Ipe = încasările din perioadele anterioare, extrapolate în perioada pentru care se solicită creditul( maxim 180 zile) ; Cs = creditul pentru finanţarea cheltuielilor şi a stocurilor pentru perioada de creditare ; Dcs = dobânda aferentă creditului pentru finanţarea cheltuielilor şi a stocurilor temporare Acest tip de credit se derulează prin corelarea, pe de o parte, a termenelor şi a sumelor de plată prevăzute în contractele de aprovizionare încheiate cu furnizorii, cu

cuantumul şi data tragerilor din credit, iar pe de altă parte, a termenelor şi a sumelor de încasat, prevăzute în contractele de desfacere a produselor finite cu cuantumul şi data rambursărilor din credit. Documentaţia pe care agentul economic solicitant al creditului o depune la bancă trebuie să includă obligatoriu contractele de export-pentru produsele ce urmează a fi realizate pe baza creditului contractat. De asemenea, banca finanţatoare impune partenerilor comerciali, ca modalitatea de plată prevăzută în contractele încheiate să fie acreditivul documentar irevocabil. In situaţia exportului derulat prin comisionar, banca creditoare solicită debitorului său ca în contractul comercial de export( încheiat de intermediar şi cumpărător) modalitatea de plată să fie acreditivul documentar transferabil sau acreditivul documentar back to back. Precizăm că acest tip de credit se poate utiliza şi pentru finanţarea stocurilor de produse finite deţinute în străinătate, în condiţiile în care : valoarea stocurilor creditate este în concordanţă cu volumul vânzărilor în străinătate, există comenzi sau contracte ferme de desfacere a produselor în străinătate, există o modalitate de plată asiguratorie pentru exportator. Creditele de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie au rolul de a asigura resursele financiare necesare derulării fazelor de fabricaţie de la lansarea şi până la obţinerea produsului finit. Riscul de fabricaţie, ce se poate manifesta în această etapă, impune ca o astfel de categorie de credite să fie destinată agenţilor economici ce execută produse cu desfacere asigurată, pe bază de comenzi sau contracte ferme, care pot fi finanţate şi urmărite distinct. Termenul de acordare al creditelor de trezoreie poate fi şi mai mare de 12 luni, cu menţiunea că perioada de utilizare nu poate depăşi durata ciclului de fabricaţie prevăzută pentru procesul tehnologic respectiv, iar perioada de rambursare coincide cu termenul de încasare a produselor prevăzut in contract. Volumul creditului se determină pe baza costului de producţie total planificat pe contract/produs, diminuat cu avansurile primite de la beneficiarilaînceputul lucrărilor sau pe parcursul execuţiei acestora- precum şi cu încasările din decontări parţiale pe faze de execuţie. Volumul creditului se calculează după formula :

CT = Cp . (A + I)unde : CT = costul total de producţie prevăzut pentru realizarea unui produs ; A = avansurile prevăzute a fi primite de la beneficiari pentru realizarea produsului ; I = încasările din decontările parţiale pe fazele de execuţie ale produsului ; Valoarea astfel determinată reprezintă plafonul maxim al creditului de trezorerie ce poate fi pus la dispoziţia unei societăţi( de exemplu, într-un an), în vederea realizării tuturor produselor/ comenzilor/contractelor ce se află în diferite faze de execuţie, de la lansarea în fabricaţie şi până la obţinerea produsului executat. Pentru ca utilizarea acestui credit(tragerile din credit) să se realizeze în concordanţă cu mişcarea stocurilor producţiei în curs de execuţie şi cheltuielile aferente acestora, atât pe perioada planificată( de exemplu un an), cât şi pe fiecare produs în parte sau pe total produse, se procedează la stabilirea unor limite maxime de creditare pe perioade intermediare(lună, trimestru).

Aceste credite se utilizează eşalonat, în funcţie de evoluţia cheltuielilor cu producţia în curs aferentă produsului/produselor realizate. Creditele pentru prefinanţarea exporturilor sunt destinate asigurării resurselor financiare necesare acoperirii nevoilor curente sau excepţionale ale agenţilor economici, generate de realizarea producţiei destinate exportului şi vizează, în principal, ciclul aprovizionare-producţie, dar poate acoperi şi sfera desfacere-încasare. In comparaţie cu celelalte credite pe termen scurt în lei şi valută( creditul global de exploatare, liniile de credit, creditul pentru stocuri), creditul pentru prefinanţarea exporturilor are ca obiect finanţarea contractelor comerciale sau a comenzilor de export încheiate fie direct cu partenerii externi, fie prin intermediul unor comisionari. Acesta este destinat realizării unui contract de desfacere la export, fiind acordat pentru aprovizionări de pe piaţa locală(internă) sau prin import, de materii prime şi materiale, semifabricate, subsansambluri, combustibili, energie şi alte cheltuieli ocazionate de realizarea unor contracte comerciale sau comenzi ferme de export strict individualizate, iar dimensionarea şi rambursarea lui se realizează în concordanţă cu prevederile contractului comercial de export.

Durata acestui credit nu poate depăşi 12 luni de la acordare, cu excepţia produselor cu ciclu lung de fabricaţie. Procedura de stabilire şi revizuire, în cazuri justificate, a valorii creditului necesită o atenţie sporită din partea finanţatorului, deoarece în permanenţă trebuie avut în vedere raportul cost-preţ aferent contractului sau comenzii ferme de export. Astfel, din contractul comercial de export trebuie să rezulte cu claritate cantitatea şi felul mărfii; condiţiile şi graficul de livrare; modalitatea şi termenele de plată; preţul mărfii în valută la valoarea CIF sau FOB. In situaţia creditelor acordate agenţilor economici în vederea realizării unor produse destinate exportului care conţin importuri de completare, la dimensionarea şi utilizarea creditului se vor avea în vedere şi contractele sau comenzile ferme de import. Creditele se acordă numai după ce agentul economic prezintă comunicarea de la o societate bancară din ţară sau din străinătate agreată de banca finanţatoare a deschiderii unui acreditiv de export irevocabil, în favoarea beneficiarului de credit sau alte forme de plată garantate bancar (scrisoarea de garanţie bancară, efecte de comerţ avalizate de alte societăţi bancare agreate de bancă, etc.). In situaţia în care se prezintă ca modalitate de decontare ordine de plată, acestea sunt acceptate de bancă numai dacă sunt însoţite de o poliţă de asigurare de risc comercial şi de tară, emisă de EXIMBANK sau de societăţi internaţionale de factoring. Băncile solicită prezentarea unei poliţe de asigurare împotriva riscurilor de comerciale şi de ţară atunci când este vorba de contracte de export încheiate cu parteneri din alte ţări ale lumii, cu excepţia celor din categoria .A. nominalizate de Banca Naţională a României. In categoria .A. se includ tările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare O.C.D.E.şi anume: Australia, Austria, Belgia, Canada, Cehia, Coreea, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Japonia, Luxemburg, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Polonia, Portugalia, Marea Britanie, Mexic, Spania, SUA, Suedia, Turcia, Ungaria. Tările din categoria .B. cuprind toate tările, cu excepţia celor din categoria .A. şi a României.

Finanţarea activităţii de export-import a agenţilor economici în perioada postlivrare este destinată asigurării resurselor financiare necesare pentru acoperirea nevoilor de exploatare pe perioada de la livrarea produselor finite şi până la încasarea contravalorii acestora. Principalele riscuri asociate activităţii de export ce se manifestă în perioda postlivrare sunt cele legate de transportul şi recepţia produselor la destinatar(riscul logistic), de încasare a contravalorii acestora(riscul comercial şi riscul de ţară), de variaţie a cursului de schimb între valutele implicate în derularea contractului comercial extern(riscul valutar) şi de forţă majoră( riscul de catastrofă). In perioada de postlivrare nu se manifestă riscul de fabricaţie, deoarece procesul de producţie este deja încheiat iar produsele sunt pregătite pentru livrare. Finanţarea bancară a activităţii curente a agenţilor economici cu activitate de export în perioada postlivrare se realizează prin intermediul următoarelor credite : - creditele pentru exportul de produse ; - creditele de scont ; - factoringul ; Creditele pentru exportul de produse se acordă în lei şi valută, la solicitarea agenţilor economici care fac dovada existenţei creanţelor asupra străinătăţii, pentru asigurarea resurselor financiare necesare desfăşurării activităţii curente pe perioada de la livrarea produselor şi până la încasarea contravalorii lor de la partenerii externi. Durata creditului este de maxim, 12 luni de la acordare. Procedura de stabilire a valorii creditului se bazează pe valoarea creanţei pe care exportatorul o deţine asupra străinătăţii, evidenţiată prin documentele ce atestă livrarea mărfurilor la export( copii după declaraţia vamală, dispoziţia de încasare valutară, documentele de transport pe parcurs extern), pe care agentul economic le depune la bancă în vederea obţinerii creditului. Banca finanţatoare analizează dimensionarea creditului astfel încât să evite dubla creditare, respectiv finanţarea ciclului de desfacere . încasare afferent realizării unui contract de export atât prin credite de prefinanţare a exportului, cât şi prin credite de export. Creanţele exportatorului asupra străinătăţii sunt efectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute în contractul comercial internaţional, respectiv realizarea produselor finite şi livrarea lor către cumpărătorul importator. De regulă, creanţele se materializează în efecte de comerţ emise sau în acreditive documentare irevocabile standard sau specifice deschise în favoarea exportatorului, creanţe ce fac obiectul acestei categorii de credite. Acordarea acestui tip de credite este condiţionată de : - deschiderea acreditivului de export irevocabil în favoarea beneficiarului de credit(exportator) sau emiterea unei scrisori de garanţie bancară sau a unor efecte de comerţ avalizate de societăţi bancare agreate de banca finanţatoare ; - asigurarea contractului comercial de export împotriva riscului comercial de neplată şi a riscului de ţară, pe toată durata creditului, de către o instituţie de asigurare agreată de banca finanţatoare ; Plăţile din credit se pot efectua integral, la o dată stabilită, sau în tranşe succesive, în concordanţă cu perioadele precizate împreună cu agentul economic. In situaţia în care una dintre tranşe nu poate fi utilizată în întregime în cadrul perioadei prestabilite prin

contractul de credite, atunci banca finanţatoare poate prelungi această perioadă cu încă 30 de zile. Scadenţarea creditului de export se realizează în conformitate cu termenele de încasare prevăzute în contractele comerciale de export şi cu modalitatea de plată utilizată.In cazul în care exportul se realizează printr-un comisionar, producătorul fie va solicita ca modalitate de plată acreditivul documentar irevocabil transferabil sau back to back, fie va cesiona încasările rezultate din acreditivul documentar irevocabil standard deschis la o altă bancă decât cea finanţatoare. Creditele de scont în lei si valută se acordă exportatorilor, posesorilor legali de efecte de comerţ care se adresează băncilor în vederea încasării sumei înscrise în titlul de credit înainte de scadenţă. Băncile pot primi la scontare titluri care, pe lângă respectarea cerinţelor de formă şi de fond prevăzute de lege, îndeplinesc şi următoarele condiţii : - conţin, indiferent de format, elementele necesare pentru a fi tranzacţionate de către o societate bancară ; - sunt acceptate legal la plată ; - intervalul de timp dintre momentul prezentării la scont şi scadenţa titlului să nu depăşească un an ; - în situaţia în care trasul( acceptantul) este client al altei bănci, titlul va putea fi admis la scont numai dacă este avalizat de banca trasului ; Valoarea creditului de scont se stabileşte la nivelul valorii nominale a efectului de comerţ ce urmează a fi scontat de către bancă la cererea ultimului deţinător, operaţiune care este de fapt o creditare, banca percepe o dobândă denumită taxa scontului. Taxa scontului se calculează după următoarea relaţie :2

Vtx D x Nz TS = -------------------- 365(366) x 100

unde: TS = taxa scontului(dobânda percepută de bancă); Vt = valoarea titlului înscrisă pe faţa titlului; D = rata dobânzii; Nz = numărul de zile calendaristice dintre data scontării şi ziua scadenţei

Acest tip de credite oferă exportatorilor români posibilitatea practicării vânzărilor pe credit şi, pe această cale, a abordării pieţelor cu concurenţă ridicată, cu efecte benefice asupra activităţii de producţie sau de comerţ, a cifrei de afaceri şi, in final, asupra profitului obţinut de aceştia. Factoringul reprezintă un mecanism de finanţare prin care se pot obţine lichidităţi din vânzarea de facturi a căror scadenţă nu depăşeşte 180 de zile, prin preluarea de către societatea cumpărătoare( bancă comercială, societate de factoring), de la clientul beneficiar, a facturilor acestuia, contra unei sume de bani, denumită agio. Factoringul se materializează printr-un contract încheiat între o parte denumită aderent, furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii, si o societate bancară sau o instituţie specializată, denumită factor, prin care aceasta din urmă asigură finanţarea,

2 Ciumaş, C., Asigurările internaţionale, Editura Intelcredo, Cluj, 2001

urmărirea creanţelor şi protecţia riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare sau de gaj, creanţele izvorâte din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi. Principalele servicii oferite de operaţiunea de factoring sunt: finanţarea activităţii curente; administarea sau gestionarea facturilor comerciale; recuperarea creanţelor cesionate; acoperirea riscului de credit. Specific relaţiilor de comerţ exterior este factoringul internaţional, materializat prin contractul dintre aderent, exportator de mărfuri sau prestator de servicii destinate exportului şi o bancă sau instituţie specializată, domiciliată în aceeaşi ţară cu aderentul, denumită factor de export. Prin contractul de factoring internaţional, factorul de export asigură finanţarea, acoperirea riscului de credit, administrarea facturilor şi recuperarea creanţelor de la debitorii aderentului domiciliaţi în străinătate(importatori), iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare sau gaj, creanţele asupra străinătăţii rezultate din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii la export. Prin comparaţie cu factoringul standard, care se aplică pe piaţa internă, factoringul internaţional are în vedere o arie extinsă de afaceri, specifică fiecărei pieţe externe în raport cu care aderentul şi factorul de export operează. De asemenea, costurile ridicate şi perioada relative îndelungată de implementare în străinătate a unor centre operaţionale proprii factorului de export, necesare furnizării unor servicii eficiente aderenţilor, au condus la nevoia utilizării unui factor corespondent localizat în ţara fiecărui importator, denumit factor de import. Astfel, participanţii implicaţi în operaţiunile de factoring internaţional sunt:- vânzătorul(aderentul) . exportatorul care cedează factorului de export, cu titlu de vânzare sau de gaj, creanţele asupra străinătăţii izvorâte din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii;- cumpărătorul(debitorul) . importatorul bunurilor sau beneficiarul serviciilor prestate de vânzător, care are obligaţia efectuării plăţii contravalorii acestora;- factorul de export - banca sau instituţia specializată care asigură finanţarea, acoperirea riscului de credit şi administrarea facturilor;- factorul de import - banca sau instituţia specializată corespondentă situată în ţara debitorului, care agreează şi asigură, în funcţie de sistemul de factoring utilizat, unul sau mai multe dintre serviciile specifice acestei operaţiuni. O condiţie prealabilă a acordării creditelor de factoring este aceea privind realitatea operaţiunilor economice aflate în spatele facturilor respective, dacă produsele au fost executate şi livrate efectiv, facturile nu sunt refuzate la plată sau în litigiu, iar termenul de la emitere până la scadenţă să nu fie mai mare de 180 de zile calendaristice. Băncile comerciale urmăresc, de regulă, să fie admise la creditare facturile ai căror plătitori sunt clienţi ai băncii respective, existând însă posibilitatea acordării de astfel de credite şi pentru facturile ai căror plătitori sunt clienţi ai altor bănci, dar care se bucură de o bună reputaţie în onorarea obligaţiilor asumate. Volumul maxim al creditelor de factoring care se pot acorda este reprezentat de valoarea facturilor prezentate de fiecare solicitant şi acceptate de bancă la creditare, din care se deduce o marjă de risc, de regulă de circa 10%. Pentru a fi acceptate, facturile emise de aderent trebuie să precizeze că plata se va efectua de către debitor direct factorului, conform unei formule comunicate de acesta, concomitent cu transmiterea listei de acceptare a debitorilor. Scadenţele creditelor de

factoring se stabilesc eşalonat în functie de scadenţa facturilor prezentate în borderou şi acceptate la creditare, fără a depăşi 180 de zile de la emitere.Creditele de factoring se acordă printr-un cont distinct de împrumut. O particularitate a factoringului, este faptul că băncile pot acorda, la cererea societăţilor specializate în factoring, credite pe termen scurt pentru desfăşurarea acestei activităţi. Băncile acordă astfel de credite numai societăţilor de factoring care au încheiat cu aderenţii contracte de factoring. Fundamentarea deciziei de creditare a societăţilor care desfăşoară activităţi de factoring se bazează pe analiza de către bancă a situaţiei economico-financiare a indicatorilor de bonitate, precum şi a aspectelor nefinanciare ce caracterizează activitatea factorului. Volumul maxim al creditelor pentru activitatea de factoring care se poate acorda este reprezentat de valoarea facturilor preluate de factor de la aderenţi şi acceptate de bancă la creditare, din care se va deduce o marjă de risc de circa 10 %. Finanţarea bancară pe termen mediu şi lung a exportatorilor şi importatorilor se referă la împrumuturile bancare a căror durată de rambursare este cuprinsă între 1 şi 5 ani( pe termen mediu) şi cele care depăşesc 5 ani ( pe termen lung), destinate satisfacerii nevoilor de resurse financiare necesare agenţilor economici pentru realizarea investiţiilor, a exporturilor-importurilor complexe sau de mare valoare sau a diferitelor forme de cooperare industrială. Finanţarea bancară pe termen mediu şi lung, denumită şi finanţare de proiect, se poate realiza fie prin metode sau tehnici tradiţionale sau prin metode sau tehnici neconvenţionale sau speciale. Finanţarea bancară tradiţională se realizează prin intermediul următoarelor credite pentru investiţii : (a). credite pentru investiţii în valută acordate din resursele proprii finanţatorului local ; (b). creditul furnizor ; (c). creditul cumpărător ; (d). creditele pentru investiţii şi importuri de completare acordate prin programele BIRD ; (e). credite pentru investiţii în cofinanţare cu alte societăţi bancare ; Finanţarea neconvenţională sau modernă se realizează prin intermediul următoarelor tehnici : (a). forfetarea ; (b). leasingul ; Finanţarea bancară tradiţională prin intermediul creditelor pentru investiţii reprezintă o metodă tradiţională de finanţare bancară pe termen mediu şi lung care se acordă agenţilor economici în completarea resurselor proprii, a celor de la bugetele de stat sau locale şi din fondurile speciale, pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în proiectele de investiţii aprobate, care se referă la :- realizarea de noi capacitaţi de producţie, precum şi dezvoltarea celor existente ;- modernizarea şi/sau retehnologizarea capacităţilor de producţie, a utilajelor, maşinilor, instalaţiilor, clădirilor şi construcţiilor existente ;- procurarea de maşini, utilaje şi mijloace de transport ;- asigurarea utilităţilor necesare funcţionării obiectivelor şi capacităţilor noi sau existente - cumpărarea de clădiri, construcţii, unităţi de producţie etc ;

- cumpărarea de materiale şi piese de schimb ;- achiziţii de licenţe, brevete, programme informatice etc ;- alte investiţii. In funcţie de complexitatea proiectului de investiţii supus finanţării, durata creditului variază între 1 şi 5 ani sau poate să depăşeaască 5 ani şi include, de regulă, o perioadă de graţie de maxim 1 an. Volumul maxim al creditului se stabileşte la nivelul deficitului net de resurse ce rezultă din proiecţia surselor de investiţii şi a utilizării acestora, ţinând cont şi de fluxul de lichidităţi determinat pentru întreaga activitate a agentului economic. Este de precizat faptul că, nivelul maxim al creditelor astfel determinate nu poate depăşi 85% din valoarea totală a investiţiei, iar diferenţa de cel puţin 15% reprezintă aportul propriu al agentului economic, care de obicei trebuie cheltuit înainte de punerea la dispoziţie a creditului. Aportul agentului economic constă, fie în lichidităţi înregistrate în contul curent, fie în plata avansurilor către furnizori, fie în realizarea efectivă a unei părţi din investiţia respectivă. Pentru importurile de completare, finanţarea bancară poate fi de până la 100% din aceste importuri. a. Creditele pentru investiţii în valută acordate din sursele proprii finanţatorului local presupun acordul de principiu al exportatorului, importatorului şi a băncii importatorului ca plata valorii contractului comercial de import să se realizeze în proporţie de maxim 85% dintr-un credit pe care banca importatorului îl va acorda clientului său, diferenţa de 15% fiind suportată din sursele proprii importatorului (de regulă, plătibilă în avans). Deşi acordul de principiu tripartit poate fi stabilit în stadiul precontractual, situaţie în care tranzacţia va putea fi structurată corect şi avantajos pentru toate părţile încă de la început, în practică nu întotdeauna este uzitat de importator. Astfel, sunt situaţii în care importatorii mai întâi negociază şi încheie cu exportatorii contracte comerciale de import, destinate activităţii de investiţii, după care le prezintă băncii spre finanţare( asumându-şi riscul modificării ulterioare a lor datorită cerinţelor finanţatorului). In vederea finanţării activităţii de investiţii, sunt necesare două contracte, respectiv contractul comercial de import dintre furnizorul de echipament, instalaţii tehnologice(exportator) şi importator şi contractul de credit pentru investiţii, încheiat între importator(beneficiarul creditului acordat) şi banca acestuia(banca importatorului). Intre aceste două contracte trebuie să existe o strânsă legătură, astfel încât tranzacţia externă să se poată derula în condiţii optime şi în conformitate cu interesele fiecărui participant( exportator, importator, finanţator). Astfel, contractul de credit trebuie să ţină seama de prevederile cuprinse în contractul/contractele comerciale de import ce formează investiţia, în special de : obiect, vânzător, preţul mărfii, termenul şi condiţia de livrare, termenele şi modalitatea de plată şi documentele contractuale, deoarece : termenul de tragere a creditului se stabileşte în funcţie de termenul de livrare, de termenul şi modalitatea de plată prevăzută în contractul comercial, iar plata din credit se face către vânzătorul(furnizorul) specificat în contractul comercial de import şi în conformitate cu modalitatea de plată prevăzută de acesta. De regulă, acest tip de credit se acordă pentru finanţarea contractelor comerciale de valoare medie şi mică, când durata de rambursare se încadrează în termenul mediu, iar agentul economic derulează, prin banca finanţatoare, un volum de încasări şi plăţi care să asigure rambursarea creditului acordat şi a dobânzilor aferente.

b. Creditul furnizor este o metodă tradiţională de finanţare bancară pe termen mediu şi lung a exporturilor de bunuri de capital( maşini, utilaje, instalaţii tehnologice etc.), utilizată atunci când aceştia vând importatorilor bunurile în sistem credit comercial(prin acceptarea efectuării plăţii la un anumit termen de la livrare). Tehnica creditului furnizor presupune existenţa a două relaţii principale de creditare, distincte, şi anume : - o relaţie de creditare comercială : exportator(vânzător pe credit)- importator(cumpărător pe credit), şi- o relaţie de creditare bancară : banca exportatorului(finanţator)- exportator(finanţat). Participanţii implicaţi în derularea finanţării bancare prin metoda creditului furnizor sunt : a. în ţara exportatoare :- exportatorul, cel care vinde pe credit comercial bunurile la export şi care solicită băncii sale derularea tranzacţiei prin intermediul sistemului credit furnizor ;- banca exportatorului, care finanţează operaţiunea de export(în sistem credit furnizor) prin acordarea unui credit bancar exportatorului. De regulă, banca condiţionează acordarea creditelor de asigurarea lor la o instituţie de asigurare specializată ;- agenţia de garantare a creditelor de export, care joacă un dublu rol în derularea creditului furnizor, şi anume : acoperă financiar tranzacţia derulată(prin refinanţarea băncii care a acordat credit exportatorului în system credit furnizor) şi asigură creditul bancar împotriva riscurilor specifice de nerambursare, prin intermediul unei poliţe de asigurare specială Supplier Insurance Policy. In practică, există situaţii când asigurarea creditului împotriva riscului de nerambursare se realizează prin intermediul societăţilor de asigurare, altele decât agenţiile de garantare a creditelor de export, cu condiţia ca banca finanţatoare să le agreze.b. în ţara importatoare :- importatorul, este cel care cumpără pe credit commercial bunurile în scopul realizării de investiţii ;- banca importatorului, care garantează sau avalizează plata efectelor de comerţ (cambii sau bilete la ordin) generate ca urmare a vânzării de bunuri pe credit comercial. In România, în majoritatea cazurilor, participanţii implicaţi în derularea creditului furnizor, sunt în postura de importatori şi bănci ale importatorilor. In practica bancară românească, creditul furnizor implică : - încheierea unui contract comercial internaţional între exportator şi importator ;- existenţa sau încheierea unui acord-cadru de garantare între agenţia de garantare a creditelor de export şi banca exportatorului ;- încheierea unui acord de avalizare/contract de credit între importator şi banca sa ;- existenţa unui contract de credit furnizor între exportator şi banca sa ;- încheierea unei poliţe de asigurare a creditului furnizor, emisă de agenţia de garantare a creditelor de export sau de către societăţi de asigurare specializate în favoarea exportatorului ; Exportatorul cesioanează drepturile ce decurg din poliţa de asigurare băncii finanţatoare care acordă creditul furnizor. Creditul furnizor prezintă o serie de avantaje, respectiv : creditul poate fi acordat în baza unor contracte de export de valori relativ reduse, perioada de analizată a dosarului

de credit şi de acordare a acestuia este relativ redusă şi implicit tranzacţia se derulează mai repede. Principalul dezavantaj este reprezentat de costurile ridicate ale creditului furnizor, costuri care sunt suportate de importator şi care influenţează negativ eficienţa investiţiei realizate de acesta. c. Creditul cumpărător este o metodă tradiţională de finanţare pe termen mediu şi lung a exportatorilor de bunuri de capital, care presupune acordarea unui împrumut direct importatorului(cumpărătorului) de către o bancă din ţara exportatorului(vânzătorului), în scopul plăţii imediate a contravalorii bunurilor importate. Această metodă se aplică pentru finanţarea exportului bunurilor de capital de valoare ridicată. Finanţarea prin intermediul creditului cumpărător implică următoarele relaţii de creditare, respectiv :- o relaţie de creditare bancară directă : banca exportatorului (finanţator)-banca importatorului ;- o relaţie de creditare bancară indirectă : banca importatorului importator (beneficiar final al creditului cumpărător). Deşi participanţii implicaţi în derularea creditului cumpărător sunt similari cu cei implicaţi în derularea creditului furnizor, rolul lor diferă, astfel :a. în ţara exportatoare : - exportatorul vinde bunurile de capital şi solicită băncii sale derularea tranzacţiei prin intermediul unui credit cumpărător ; - banca exportatorului acordă un credit bancar importatorului(prin intermediul băncii sale), în scopul plăţii contravalorii bunurilor achiziţionate de acesta de la exportator. Banca exportatorului nu pune efectiv fondurile la dispoziţia importatorului, deoarece realizează plata direct către exportator, iar aceasta condiţionează acodarea creditelor cumpărător de asigurarea lor la o societate de asigurare specializată.- agenţia de garantare a creditelor de export, are tot un dublu rol ca şi în cazul creditului furnizor, cu deosebirea că îşi asumă obligaţia de rambursare numai faţă de banca exportatorului, în cazul in care banca importatorului nu plăteşte creditul cumpărător. Astfel, agenţia nu-şi asumă nici o obligaţie de plată faţă de banca importatorului atunci când importatorul nu onorează plata.a. în ţara importatoare :- importatorul achiziţionează bunurile de capital în vederea realizării unor investiţii şi beneficiază de creditul cumpărător acordat de bancă exportatorului ;- banca importatorului îşi asumă obligaţia rambursării creditului cumpărător în conformitate cu prevederile convenţiei externe de credit bancăbancă, încheiată de aceasta cu banca exportatorului ( prin emiterea unor bilete la ordin în format internaţional, în favoarea băncii exportatorului, a căror valoare şi scadenţă sunt în concordanţă cu graficul de rambursare a creditului cumpărător). Astfel, la scadenţă, banca importatorului rambursează creditul, indiferent dacă importatorul îşi îndeplineşte sau nu obligaţia de plată faţă de ea, răscumpărându-şi astfel biletele la ordin pe care le-a emis. Creditul cumpărător se derulează prin intermediul următoarelor contracte, respectiv :- contractul comercial internaţional, în care se prevede acordarea de către banca exportatorului a unui credit cumpărător ;

- convenţia de credit bancă-bancă, încheiată între banca exportatorului şi banca importatorului ;- contractul de credit pentru investiţii, încheiat între banca importatorului şi importator - acordul de garantare, încheiat între agenţia de garantare a creditelor de export şi banca exportatorului ;- acordul privind plata primelor pentru garantarea operaţiunii de export, încheiat între agenţia de garantare a creditelor de export şi exportator ;- poliţa de asigurare a creditului bancar Se remarcă faptul că, de regulă, importatorul suportă costurile plătite de exportator şi de banca ecestuia(prima de garantare şi prima de asigurare a creditului), direct sau indirect(prin includerea lor în valoarea contractului comercial). Creditul cumpărător este avantajos, în special, pentru exportator deoarece : vânzarea bunurilor de capital se realizează contra cash, fără utilizarea creditului comercial, iar finanţarea este fără recurs, costul finanţării este mai redus( nu mai trebuie să asigure creditul bancar şi să plătească dobânzi şi alte costuri bancare, ca în cazul creditului furnizor. Dezavantajele acestui tip de credit se referă la : perioada de montare a creditului care este relativ mare, deoarece documentaţia complexă ce trebuie întocmită necesită un timp îndelungat pentru finalizare, iar montarea şi acordarea creditului se fac pe baza unor contracte comerciale de valoare relativ ridicată. In practică, se întâlneşte o variantă a creditului cumpărător, respective creditul pentru investiţii în valută, acordat cu încadrare pe linii de finanţare externă. Acest tip de credit are la bază fondurile puse la dispoziţia băncilor din ţările cu economii în tranziţie de către băncile din ţările dezvoltate. Aceste fonduri sunt destinate acordării de credite de investiţii agenţilor economici naţionali interesaţi, respectiv linii de credit extern. Fondurile sunt puse la dispoziţie prin intermediul unor acorduri cadru de finanţare bancă-bancă, în baza cărora sunt încheiate convenţii de credit individuale( atunci când sunt cunoscuţi exportatorii şi importatorii).Mecanismul de derulare a creditului pentru investiţii în valută, acordat cu încadrarea pe linii de finanţare externă, este similar cu cel al creditului cumpărător utilizat de marile bănci în relaţia lor cu ţările în tranziţie. d. Creditele pentru investiţii şi importuri de completare acordate prin programele BIRD, reprezintă o categorie specială a finanţării bancare prin intermediul liniilor de credit extern, datorită condiţiilor şi particularităţilor impuse de BIRD pentru încadrarea unui împrumut pe o astfel de sursă de finanţare. In România, împrumuturile BIRD se derulează prin intermediul EXIMBANK, care acţionează ca agent al Ministerului Finanţelor şi care finanţează băncile participante locale în baza unui acord de finanţare subsidiară. La rândul lor, băncile participante acordă subîmprumuturi agenţilor economici, asigurând astfel implementarea programelor BIRD. De asemenea, EXIMBANK refinanţează împrumuturile băncilor participante după principiul primul venit, primul servit şi back to back cu împrumuturile acordate de bănci beneficiarilor.

Procedura de lucru privind acordarea împrumuturilor BIRD presupune parcurgerea următoarelor etape :- analiza şi avizarea cererilor de finanţare

In aceasta etapă au loc : întocmirea documentaţiei de către banca participantă, primirea şi înregistrarea documentaţiei de către EXIMBANK, întocmirea notei de aprobare a cererii de refinanţare şi avizarea notei de aprobare. In funcţie de natura proiectului finanţat, banca participantă realizează, fie o analiză pentru investiţii, fie o analiză pentru importuri de completare.- pregătirea şi încheierea acordului de refinanţare In cadrul acestei etape, în baza notei de aprobare a subproiectului EXIMBANK redactează acordul de refinanţare a subîmprumutului şi-l supune semnării reprezentanţilor săi şi ai băncii participante.- acordarea subîmprumuturilor aprobate Aceasta se realizează în funcţie de valoarea acestora astfel :- pentru plăţile mai mici de 1 million dolari americani, EXIMBANK utilizeză disponibilităţile din contul special pentru efectuarea de plăţi directe la cursul de schimb din data valutei cu care s-a făcut plata din acesta ;- pentru plăţile mai mari de 1 million dolari americani se utilizează direct, contul de împrumut de la BIRD. e. Creditele pentru investiţii în cofinanţare cu alte societăţi bancare Cofinanţarea este o tehnică recentă de finanţare, practicată de băncile comerciale ca urmare a solicitărilor venite din partea clienţilor lor de finanţare a unor obiective de investiţii care necesită resurse financiare de valori mari, precum şi pentru dispersarea şi limitarea riscului în activitatea de creditare, respectiv o formă de sprijin financiar realizată prin participarea mai multor bănci la susţinerea financiară a unor proiecte de valori ridicate. In vederea acordării acestui sprijin financiar, băncile participante încheie o convenţie de cofinanţare care prevede :- obiectivul de investiţii ce urmează a fi realizat pe seama creditelor bancare ;- beneficiarul obiectivului de investiţii ;- băncile care participă la cofinanţare şi suma creditelor ce se acordă de fiecare bancă ;- banca coordonatoare a derulării contractului de credite ;- modalitatea de efectuare a plăţilor din credite ;- nivelul dobânzii şi modalitatea de plată a acesteia ;- nivelul comisioanelor ;- clauza renegocierii dobânzii ;- eşalonarea la rambursare a creditelor ;- alte caluze Contractul de credite se încheie între banca coordonatoare a cofinanţării şi beneficiarul obiectivului de investiţii şi se contrasemnează de celelalte bănci cofinanţatoare. Acordarea creditelor, plata lucrărilor, controlul pe şantier al stadiului investiţiei, urmărirea rambursării creditelor şi decontarea dobânzilor aferente se face de banca coordonatoare, care informează periodic(lunar) celelalte bănci cofinanţatoare despre stadiul realizării investiţiei, modul de urilizare, de rambursare a creditelor şi de plată a dobânzilor aferente. In cele mai multe cazuri, printre băncile participante la cofinanţare se află si BIRD, care în vederea programelor sale de dezvoltare industrială în ţările în tranziţie şi în curs de dezvoltare, asigură exportatorilor obţinerea unor finanţări cu costuri mai reduse şi cu durate de rambursare mai îndelungate. Astfel că, finanţarea bancară prin utilizarea

tehnicii de cofinantare, în care să fie cooptată şi BIRD, favorizează exporturile dinspre ţările în tranziţie spre cele dezvoltate. Finanţarea neconvenţională sau modernă reprezintă o soluţie alternativă la finanţarea bancară tradiţională pe termen mediu şi lung, care facilitează accesul exportatorilor şi importatorilor la realizarea tranzacţiilor cu bunuri de capital. Tehnicile de finanţare neconvenţională pe termen mediu şi lung utilizate sunt : forfetarea(tranzactia forfetară) şi leasingul. a. Forfetarea (forfaiting) este o formă de finanţare a exporturilor, în cadrul căreia unul dintre agenţi ( the forfaiter) acceptă, la o valoare scontată, din partea exportatorului, o cambie( bill of exchange) sau un bilet la ordin ( promissory note) din partea clientului exportatorului, forfaiter-ul urmând să încaseze plăţile aferente datoriei. Forfetarea reprezintă o tehnică neconvenţională(specială) de finanţare bancară pe termen mediu si lung a exportatorilor, care presupune cumpărarea fără regres, de către băncile comerciale sau instituţiile financiare specializate(forfetori), a creanţelor băneşti în valută ale exportatorilor, provenite din livrarea de mărfuri sau bunuri la extern. In situaţia în care forfetorul este cumpărătorul direct al creanţelor în valută de la exportator, acesta este denumit forfetor primar, iar operaţiunea, forfetare primară internaţională, iar dacă, la rândul lui, forfetorul vinde pe piaţă, înainte de maturitate sau scadenţă, creanţele în valută cumpărate de la exportator, operaţiunea se numeşte forfetare secundară internaţională. Precizăm că, forfetarea primară internaţională, este cea care asigură finanţarea activităţii exportatorilor, iar caracteristicile acesteia sunt : - se bazează pe creanţe real existente, documentate adecvat, cedabile, garantate, exprimate în valută liber convertibilă, cu scadenţă pe termen mediu sau lung şi materializate în efecte de comerţ( cambii sau bilete la ordin) ai căror beneficiari sunt exportatorii ;- presupune tranzacţionarea (vânzarea-cumpărarea) efectelor de comerţ (titlurilor) înainte ca acestea să ajungă la scadenţă ;- implică renunţarea la dreptul de regres asupra vânzătorului creanţei, care astfel nu mai este angajat solidar cu debitorul(importatorul) în caz de neplată ;- presupune avalizarea/garantarea efectelor de comerţ (titlurilor) de către bănci sau instituţii financiare agreate de forfetor ;- valoarea unei tranzacţii este de minim 50.000 EUR sau USD. Derularea tranzacţiilor de forfetare primară se poate realiza diferit, în funcţie de momentul în care exportatorul îşi manifestă interesul faţă de realizarea acestei operaţiuni. Astfel, exportatorul îşi poate manifesta interesul înaintea încheierii contractului comercial internaţional-în stadiul precontractual- sau după ce contractul comercial cu importatorul a fost încheiat-în stadiul postcontractual-. In stadiul precontractual, exportatorul şi forfetorul pot structura corect şi avantajos tranzacţia chiar de la începtul, exportatorul beneficiază de consultanţă gratuită cu privire la dimensionarea optimă a costurilor şi îşi poate structura tranzacţia comercială externă astfel încât în urma forfetării să primească o sumă cât mai apropiată de cea primită în cazul unui export cu plata la vedere. In stadiul postcontractual, exportatorul este în dezavantaj deoarece contractul comercial internaţional a fost încheiat, iar efectele de comerţ au fost emise sau urmează a fi emise în conformitate cu clauzele acestuia. In acest caz, exportatorul va primi în urma

forfetării titlurilor o sumă mai mică decât în cazul realizării unui export cu plata la vedere, din cauza imposibilităţii structurării tranzacţiei de forfetare încă de la început. Precizăm că operaţiunea de forfetare în stadiul precontractual este mai eficientă pentru exportator şi ca atare, este mai mult practicată. Forfetarea în stadiul precontractual presupune următoarele etape acordare, utilizare şi rambursare, etape structurate astfel :ACORDAREA, presupune parcurgerea următorilor paşi :1. Exportatorul se adresează forfetorului, înainte de a încheia contractul comercial, prezentându-şi intenţia de a vinde, în perspectivă, titlurile emise ca urmare a tranzacţiei comerciale pe care urmeză să o deruleze. In acest sens, exportatorul solicită o ofertă privind costurile forfetării şi completează o cerere în care menţionează, în funcţie de informaţiile deţinute, următoarele elemente :suma ce va fi finanţată, valuta şi perioda, numele exportatorului, numele importatorului, ţara, natura mărfurilor exportate, condiţiile de plată( cu sau fără avans), data livrării mărfurilor, tipul titlurilor ce vor fi utilizate ca instrumente de plată, sumele şi datele scadente, banca avalizatoare, ţara, datalimită de prezentare a documentelor în original sau în copie la sediul forfetorului. Oferta solicitată forfetorului poate fi : ofertă indicativă(fără obligo), ofertă cu opţiune, ofertă fermă. Oferta indicativă (fără obligo) este utilizată atunci când exportatorul solicită indicarea costului forfetării fără asumarea vreunei obligaţii din partea băncii. Oferta cu opţiune se utilizează atunci când exportatorul are siguranţa încheierii contractului comercial. Opţiunea este limitată în timp şi dă posibilitatea exportatorului de a vinde sau nu creanţele sale forfetorului. Dacă exportatorul îşi exercită opţiunea, oferta se consideră fermă. Oferta fermă se utilizează fie în cazul în care oferta indicativă a fost acceptată, fie atunci când clientul solicită direct o astfel de ofertă ca urmare a semnării contractului comercial internaţional.2. Forfetorul, pe baza informaţiilor din solicitarea exportatorului, elaborează o ofertă indicativă privind tranzacţia de forfetare, în care determină tipul scadenţelor( rambursare unică, semestrială), schema de amortizare(valoarea nominală a titlurilor . crescătoare, descrescătoare sau egală ), scadenţa titlurilor şi nivelul dobânzii plătite de importator.3. Aceptarea ofertei indicative de către exportator se realizează prin completarea formularului de acceptare primit de la forfetor o dată cu oferta indicativă, alegând tipul de ofertă cu opţiune sau fermă.4. Aprobarea operaţiunii sau acordul forfetorului privind cumpărarea cambiilor/biletelor la ordin. După aprobare, forfetorul informează în scris exportatorul asupra condiţiilor ofertei ferme/opţiunii, indicând şi documentaţia ce trebuie prezentată atât de exportator, cât şi de banca avalizatoare (a importatorului) pentru a putea avea loc operaţiunea de forfetare.5. Acceptarea ofertei ferme de către exportator, prin semnarea formularului ce o însoţeşte. Perioada de valabilitate a unei oferte este limitată (câteva zile), iar în acest interval, exportatorul trebuie să comunice în scris forfetorului acceptul ofertei. Din momentul acceptării condiţiilor ferme, exportatorul este obligat să prezinte forfetorului, în termenul-limită convenit, documentaţia necesară derulării operaţiunii de forfetare. Acceptarea ofertei ferme obligă părţile definitiv în ce priveşte tranzacţia de forfetare.

6. Incheierea contractului comercial între exportator şi importator, în care va fi prevăzută livrarea bunurilor cu plata la termen, precum şi emiterea efectelor de comerţ în favoarea exportatorului, avalizate sau garantate de banca importatorului. UTILIZAREA, comportă următoarele elemente :7. Livrarea bunurilor de către exportator în conformitate cu prevederile contractului comercial ;8. Transmiterea efectelor de comerţ( cambii sau bilete la ordin) de către importator la banca sa pentru a fi avalizate sau garantate ;9. In vederea refinanţării prin forfetare, exportatorul transmite forfetorului (banca sa) documentaţia în concordanţă cu forma şi conţinutul solicitate prin oferta fermă ;10. Forfetorul înregistrază documentaţia, verifică conformitatea acesteia şi dacă totul este în regulă, încheie convenţia de forfetare cu exportatorul, prin care cumpără efectele de comert contra plată( valoarea nominală mai puţin costul forfetării). De asemenea, forfetorul emite şi un document special waiver of disclaimer ( renunţare la drepturi) prin care renunţă la orice pretenţie asupra exportatorului în caz de neplată la scadenţă a efectului de comerţ, cu excepţiacazurilor de fraudă. RAMBURSAREA, se referă la :11. Urmărirea încasării la scadenţă a efectelor de comerţ, presupune că înaintea de scadenţa fiecărui efect de comerţ, forfetorul, în calitate de beneficiar recunoscut al acestora, înştiinţează şi instructează printr-o notificare de plată banca avalizatoare( a importatorului), solicitându-i totodată confirmarea efectuării plăţii la scadenţă.12. La data scadenţei, forfetorul prezintă băncii avalizatoare efectele decomerţ pentru onorare. Banca avalizatoare plăteşte forfetorul în schimbul efectelor de comerţ şi le transmite importatorului contra plată. In caz de neplată la scadenţă, forfetorul declanşează procedurile legale necesare în vederea recuperării acestor creanţe. Forfetarea în faza postcontractuală, se deosebeşte de forfetarea in stadiul precontractual prin următoarele elemente :- din punctul de vedere al forfetorului : nu se mai poate structura tranzacţia ( tipul instrumentelor, schema de amortizare, scadenţele etc.) deoarece efectele de comerţ au fost sau urmează să fie emise în baza prevederilor din contractul comercial ;- din punctul de vedere al exportatorului : costul este mai ridicat deoarece metodologia de calcul specifică nu ia în considerare structura creditului furnizor iniţial ;- din perspectiva procedurii de derulare : se modifică etapa de acordare, deoarece contractul comercial se încheiei înainte de solicitarea ofertei indicative, iar forfetorul nu mai determină elementele acesteia, caz în care forfetorul elaborează un proiect de ofertă indicativă, ţinând seama de elementele prezentate de exportator. Forfetarea primară conferă exportatorului o serie de avantaje, respectiv : - transformarea unei vânzări pe credit într-o vânzare la vedere ;- finanţarea integrală a tranzacţiei ;- îmbunătăţirea lichidităţii ca urmare a încasării imediate a contravalorii exporturilor ;- transferul riscului de neplată în proporţie de 100%, deoarece nu există regres asupra sa, o dată ce înscrisurile au fost vândute forfetorului ;- eliminarea riscului ratei dobânzii, de transfer si de neplată ;

- eliminarea costurilor de adminstrare şi de urmărire a plăţii ;- documentaţie relativ simplă ;- necondiţionarea ţării de origine aşa cum procedează, de regulă, agenţiile de garantare a creditelor de export ;- dobânda fixă până la scadenţă ;- structurarea tranzacţiei în funcţie de solicitările sale ;

Creditele de export se acordă de către bănci, pretutindeni în lume, pe baza unei analize economico-financiare amănunţite şi numai pe baza unor garanţii reale şi patrimoniale solide. Cu toate acestea, în ultimele trei decenii au existat, pe plan mondial, unele evenimente (crize economice, politice, acţiuni militare şi teroriste) care au determinat conducerile marilor bănci să conştientizeze noile dimensiuni ale riscurilor în activitatea de creditare. In acest context, majoritatea băncilor din ţările dezvoltate au introdus, la început cu caracter de recomandare şi mai târziu, cu caracter obligatoriu asigurarea creditelor de export, ca modalitate specifică de garantare a creditului de export contractat. Practica asigurărilor de credite a sintetizat noi tipuri de poliţe de asigurare pe măsură ce aria riscurilor asigurabile s-a extins, fapt ce a condus la apariţia unei adevărate industrii în domeniul asigurării creditelor.

EXEMPLUL PRACTIC

Societatea Comercială X S.A. Bucureşti, specializată în producerea de rulmenţi industriali, apelează la BANCA COMERCIALA ROMANA pentru a obţine un credit necesar finanţării producţiei sale de export. Valoarea creditului este de 4.000.000 USD rambursabil în 360 de zile, la o rată a dobânzii de 5,5% pe an. Această sumă este utilizată de societatea analizată pentru a produce rulmenţii necesari derulării unui contract de export în Italia, pentru partenerul său tradiţional din această ţară Gruppo Industriale Beretta S.p.a. . Milano. Contractul de export-import are o valoare de 7,2 milioane USD şi se derulează pe o perioadă de 12 luni având următoarele clauze: - livrarea mărfurilor se face lunar în tranşe egale cantitative şi valorice; - plata se realizează în termen de 30 de zile de la data intrării mărfurilor în antrepozitele agentului vamal de la Roma; - modalitatea de plată utilizată este transferul bancar SWIFT din contul importatorului deschis la Banca di Roma . Sucursala din Milano în contul în USD deschis de importator la B.C.R. Din analiza datelor prezentate se constată că, exportatorul creditează importatorul pentru o perioadă de 30 de zile de la momentul recepţionării mărfurilor de către agentul importatorului. Suma cu care acesta este creditat este de 600.000 USD, ceea ce reprezintă tocmai limita de credit acordată de exportator importatorului. Banca solicită clientului să se asigure la o bancă sau societate de asigurare împotriva riscurilor comerciale rezultând din contractele de export-import încheiate şi,

din acest considerent, S.C. ABC S.A. Bucureşti se adresează EXIMBANK S.A. solicitând încheierea unei poliţe de asigurare. Conform metodologiei de lucru EXIMBANK pentru aceasta, clienţii completează un document numit cerere de asigurare (modelul acesteia fiind prezentat în figura 3.5.).Impreună cu această cerere de asigurare se va completa şi anexa la cererea . angajament de asigurare, document al cărui model este prezentat în cele ce urmeaza Modelul de cerere de asigurare utilizat de Banca de Export-Import a României

FIRMA: S.C. ABC S.A. . BucureştiNr.: J94/7219/91C Data 13.03.1994Cod fiscal: R19726

C ă t r e, BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMANIEI S.A. Bucureşti, Splaiul Independenţiei nr.15

CERERE . ANGAJAMENT DE ASIGURARE —————————————————————

Subsemnata , S.C.ABC S.A. Bucureşti, cu datele din Anexă, reprezentată prin ION MALINEANU Director General şi CRISTIAN POPA Director Economic, solicităm asigurarea unor exporturi în valoare de 7.200.000,00 USD, pentru anul de asigurare 2001, conform Anexei. Prin prezenta ne obligăm să respectăm Caietul de tarife şi comisioane al B.E.I.R. S.A. şi să suportăm cheltuielile angajate pentru operaţiunile pe care le implică societatea noastră, conform facturii B.E.I.R.S.A.

DIRECTOR GENERAL DIRECTOR ECONOMIC

Data:

Modelul de cerere-angajament de asigurare utilizat de Banca de Export-Import a României

BANCA DE EXPORT- IMPORT A ROMANIEI DIRECTIA GARANTII ASIGURARI

Splaiul Independenţei nr.15Bucureşti, Sector 5 Tel: 40 021 336 41 77ROMANIA Fax: 40 021 336 61 85C.P. 70065

ANEXA LA CEREREA-ANGAJAMENT DE ASIGURARE ——————————————————————————1. INFORMATII DESPRE ASIGURATDenumirea societăţii: S.C. ABC S.A.Adresa societăţii: Bulevardul Preciziei 27 Oraş: Bucureşti Cod: 71692Telefon: +40 1 4112173 Fax: +40 1 4112170Persoana: ION MALINEANU Funcţia: DIRECTOR GENERALNumărul de înregistrarede la Registrul Comerţului: J 91/7219/91C Cod fiscal: R 19726Capital social: 30.000.000.000,00 LEIStructura acţionariatului: 100% PRIVAT

Vă rugăm să ne indicaţi băncile la care aveţi deschise conturi şi nr. de cont respective (inclusiv persoana de legătura) prin care se derulează contractele pentru care se solicită asigurarea.

B.C.R. SUCURSALA SECTOR 6 ROL, EUR, USDB.R.D. AGEN|IA MILITARI ROL, EUR, USD———————————————————————————————————————————————————Nr. Reg.Com. J40/8799/92 BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMANIEI S.A.Capital subscris: 316.985.550 mii LEI Splaiul Independenţei nr.15, sector 5, BucureştiNr.Reg. Bancar Român RB-PJR-40-015 din 18.02.1999

BANCA DE EXPORT- IMPORT A ROMANIEI —————————————————————————————————————————— DIRECTIA GARANTII ASIGURARI Splaiul Independenţei nr.15 Tel: 40 021 336 41 77Bucureşti, Sector 5 Fax: 40 021 336 61 85ROMANIAC.P. 70065¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯ Precizaţi societăţile / companiile dvs. asociate (companii controlate direct sau indirect de dvs., companii care vă controlează direct sau indirect, alte companii controlate de aceeaşi companie care deţine controlul asupra companiei dvs.• 1• 2. NU ESTE CAZUL• 3.• 4.• 5.

Obiectul de activitate:

Producător Comerciant

Prestator de servicii Intermediar

Derulaţi contractul de exportator prin intermediar? DA NU

Dacă DA anexaţi contractul de comision cu firma intermediară şi precizaţi cine suportă riscul de neplată din partea cupărătorului extern.

Tipul bunurilor.serviciilor vândute:RULMENTI INDUSTRIALI

Perioada uzuală de credit oferită cumpărătorilor dvs. 30 zile. Moneda în care doriţi asigurarea

In moneda aleasă aici se vor efectua decontările între părţi (comisioane, prime, eventuale despăgubiri, etc.)_____________________________________________________________________________Nr. Reg.Com. J40/8799/92 BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMANIEI S.A. Capital subscris: 316.985.550 mii LEI Splaiul Independenţei nr.15, sector 5, BucureştiNr.Reg. Bancar Român RB-PJR-40-015 din 18.02.1999

BANCA DE EXPORT- IMPORT A ROMANIEI ¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯Splaiul Independenţei nr.15 DIRECTIA GARANTII ASIGURARI Tel: 40 021 336 41 77Bucureşti, Sector 5 Fax: 40 021 336 61 85ROMANIAC.P. 70065

1. CIFRA DE AFACERI Anul Total din care:

la vedere şi pe creditanul curent (n)(2001) 11 luni• la intern• din export

226.860.886.810,0097.412.639.212,70

- 149.613.997.220,00- 77.246.399.625,00- 29.827.378.100,00- 67.585.267.112,70

anul n-1• la intern• din export

172.427.900.70043.200.000.000

- 113.427.123.700- 59.000.777.000- 17.400.000.000- 25.800.000.000

anul n-2• la intern• din export

103.638.100.00030.700.000.000

- 72.100.000.000- 31.533.100.000- 12.900.000.000- 17.800.000.000

ANALIZA CIFREI DE AFACERI

USD

TARA Cifra de afaceri pe ţări şi pe cumpărători (anul n-1) (2000)Cifra de afaceri realizată

Număr de cumpărători Perioada uzuală de credit

AUSTRIA 14.000.000.000

- 30 zile

ITALIA 11.000.000.000 - 30 zileAUSTRIA 10.000.000.000 - 45 zile

2. ANALIZA PIERDERILORPierderi Anul n-3 Anul n-2 Anul n-1 Anul curent

(n)Numărul - - 1 -

3.1. DETALIEREA CELOR MAI MARI TREI PIERDERIN INREGISTRATE IN FIECARE DIN ULTIMII TREI ANIAnul Tara Debitor

(nume . adresă)Valoarea finală apierderii

n-1(199 )

FILIPINE ROX-CHICH LTD 2.000.000.000 LEI

n-2(199)

-

n-3(199 )

Nr. Reg.Com. J40/8799/92 BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMANIEI S.A.Capital subscris: 316.985.550 mii LEI Splaiul Independenţei nr.15, sector 5, BucureştiNr.Reg. Bancar Român RB-PJR-40-015 din 18.02.1999

BANCA DE EXPORT- IMPORT A ROMANIEI———————————————————————————————————————Splaiul Independenţei nr.15 DIRECTIA GARANTII ASIGURARI

Bucureşti, Sector 5 Tel: 40 021 336 41 77ROMANIA C.P. 70065 Fax: 40 021 336 61 85¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

3. DATE DESPRE CUMPARATORDenumirea cumpărătorului : GRUPPO INDUSTRIALE BERETTA . Spa MilanoAdresa cumpărătorului: Via Mazizini 22-26, 4917, Milan, ItalyTara: ITALIA Cod: 4917 Tara destinatară (dacă diferă): -102Telefon: +39 06 699 25 379 fax: +39 06 699 25 381Cod comercial: C.C. 23917/1983Cod fiscal: F.C. 419336Referinţe bancare: BANCA DI ROMA

4. INFORMATII REFERITOARE LA OPERATIUNILE ANGAJATE Limita de credit solicitată: Valuta:

Valoarea minimă a unei livrări:

Natura produselor exportate: RULMEN|I INDUSTRIALIPerioada de credit acordată cumpărătorului: 30 zileValoarea previzionată a cifrei de afaceri cu acest partener: 9.000.000 USDAnexaţi graficul de livrări previzionate (pe luni) cu acest partener:Mod de garantare (dacă există) :

Facturi restante în ultimele 12 luni: DA (*) NU(*) dacă DA, vă rugăm să precizaţi valoarea facturii, data scadenţei şi motivul neplăţii:……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….Alte observţii:

600.000USD

600.000

Cumpărătorul este companieasociată? DA NUDoriţi si asigurarea riscurilor politice? DA NU

Această pagină se va completa separat pentru fiecare cumpărător în parte.

———————————————————————————————————————————————————Nr. Reg.Com. J40/8799/92 BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMANIEI S.A.Capital subscris: 316.985.550 mii LEI Splaiul Independenţei nr.15, sector 5, BucureştiNr.Reg. Bancar Român RB-PJR-40-015 din 18.02.1999

BANCA DE EXPORT- IMPORT A ROMANIEI———————————————————————————————————————Splaiul Independenţei nr.15 DIRECTIA GARANTII ASIGURARIBucureşti, Sector 5 Tel: 40 021 336 41 77ROMANIA Fax: 40 021 336 61 85C.P. 70065¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯ Contractele încheiate cu partenerii germani prevăd clauza .rezervarea dreptului deproprietate asupra mărfii.? DA

NU

X

Pentru ca asigurarea să fie valabilă este necesar să aveţi inclusă această clauză în contractul dvs. cu cumpărătorul german. Vă rugăm să menţionaţi numele brokerului prin intermediul căruia aţi contractat asigurarea:

Vă rugăm să ne anexaţi ultimul bilanţ contabil precum şi contul de profit şi pierderi (cu viza Administraţiei Financiare)

Data:

Numele: ION MALINEANU

Funcţia: DIRECTOR GENERAL Stampila societătii şi semnătura solicitantului

Vă rugăm să completaţi aici:- Numele persoanei de legătură: CRISTIAN POPA- Telefon: 40 021 4112171- Fax: 40 021 4112170——————————————————————————————————————————Nr. Reg.Com. J40/8799/92 BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMANIEI S.A.Capital subscris: 316.985.550 mii LEI Splaiul Independenţei nr.15, sector 5, Bucureşti Nr.Reg. Bancar Român RB-PJR-40-015 din 18.02.1999

Folosind datele înscrise de asigurat în cerere, anexe şi celelalte documente cerute de asigurător (bilanţ, cont de profit şi pierdere etc.) se realizează analiza activităţii exportatorului şi a cumpărătorului străin, operaţiune care presupune parcurgerea mai multor paşi, respectiv: - analiza activităţii asiguratului are în vedere aspectele care privesc activitatea exportatorului român: - natura societăţii, a produselor şi serviciilor sale; - prezenţa şi poziţia societăţii pe piaţă; - principalii furnizori; - principalii clienţi; - condiţiile de vânzare a produselor sau prestarea serviciilor; - capacitatea şi eficienţa societăţii; - trendul activităţii firmei; - eforturile întreprinse pentru dezvoltare;

- relaţiile cu băncile şi cu alţi creditori. După creionarea portretului-robot al societăţii potenţialului asigurat se realizează analiza activităţii acesteia prin prisma indicatorilor economico-financiari, dar şi a protecţiei împotriva riscului de faliment. Analiza economico-financiară a situaţiei asiguratului presupune calculul, analiza şi interpretarea principalilor indicatori care evidenţiază situaţia firmei. Operaţiunea se efectuează pe baza datelor din bilanţul contabil al firmei asigurate, fiind o analiză în dinamică a evoluţiei indicatorilor. Practica bancară românească a sintetizat următoarele categorii de indicatori care se impun a fi calculaţi: a. Indicatori de nivel şi structură, categorie în care se include următorii indicatori:1. cifra de afaceri;2. capitalurile proprii;3. rezultatul exerciţiului (profit/pierdere);4. fondul de rulment;5. necesarul de fond de rulment;6. trezoreria netă;7. lichiditatea 7.1. lichiditatea imediată; 7.2. lichiditatea curentă; 7.3. lichiditatea la o dată viitoare.8. solvabilitatea;9. gradul de îndatorare10. îndatorarea generală;11. îndatorarea financiară;12. viteza de rotaţie13. rotaţia activelor circulante14. rotaţia stocurilor14.a. stocurile de materii prime;14.b. stocurile de produse în curs de fabricaţie;14.c. stocurile de produse finite/mărfuri15. durata medie de încasare a clienţilor;16. durata medie de plată a furnizorilor. b. Indicatorii de performanţă, grupă de indicatori în care se includ :1. Rentabilitatea a. rentabilitatea de exploatare a.1. rentabilitatea brută a.2. rentabilitatea netă b. rentabilitatea economică c. rentabilitatea financiară2. Indicatorii riscului financiar3. Rata valorii adăugate4. Rata distribuirii dividendelor

Analiza se realizează de către banca creditoare, ca bază pentru acordarea creditului, cât şi de societatea de asigurare, pentru siguranţa deciziei de suscriere a poliţei. După

efectuarea analizei economico-financiare se realizează analiza de tip scoring a activităţii potenţialului asigurat. Analiza discriminantă presupune analiza performanţelor firmei studiate pe baza unui scor Z., funcţie liniară de un ansamblu de rate. Distribuţia diferitelor scoruri permite distingerea firmelor sănătoase de cele aflate în dificultate. Astfel, în practica bancară şi de asigurări se utilizează frecvent Modelul Canon si Holder, care se bazează pe următoarea funcţie:

Z = 16x1 + 22x2 . 87x3 . 10x4 + 24x5unde, x1 = rata lichidităţii parţiale; x2 = rata stabilităţii financiare; x3 = rata cheltuielilor financiare; x4 = rata de remunerare a personalului; x5 = ponderea excedentului brut de exploatare în valoarea adaugată; In funcţie de valoarea scorului Z se distind trei zone ce caracterizează riscul de faliment, respectiv : - zona nefavorabilă Z < 4 - zona de incertitudine 4 < Z < 9 - zona favorabilă Z > 9 De asemenea, se pot realiza următoarele corelaţii între probabilitatea falimentului şi valoarea scorului Z : SCORUL Z PROBABILITATEA FALIMENTULUI

Z < 0 >80% 0 - 1,5 75 - 80 % 1,5 - 4,0 70- 75 % 4,0 - 8,5 50 - 70%

9,5 35%10,0 30%13,0 25%16,0 15%Z > 16 10%

2.3 MODELUL DE CALCUL AL PRIMELOR DE ASIGURARE DE CĂTRE BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMÂNIEI

La nivelul Băncii de Export-Import a României(EXIMBANK) pentru calculul şi stabilirea procentului de primă şi a primei minime pe contract de asigurare se au în vedere următoarele elemente:- clasamentele de ţară folosite şi anume, clasamentul de ţară propriu al EXIMBANK şi clasamentul transmis de reasigurătorul principal. Dacă, la un moment dat, clasamentul

EXIMBANK diferă de clasamentul reasigurătorului principal pentru riscurile preluate în reasigurare, se va lua în calcul clasamentul cel mai defavorabil dintre cele două pentru ţara respectivă, cu excepţia situaţiei în care reasigurătorul principal nu reasigură o ţară, situaţie în care se ia în considerare clasamentul EXIMBANK.- tarifele de bază de daunalitate (ratele de risc) care sunt preluate, în baza parteneriatului pe care EXIMBANK îl are cu reasigurătorul principal.Motivele preluării sunt atât experienţa pe care reasigurătorul principal a dobândit-o de-a lungul anilor, în special în plata daunelor, experienţă ce este folosită în stabilirea şi ajustarea tarifelor de bază, precum şi baza de date complexă pe care o deţine reasigurătorul principal.Ratele de risc utilizate în calculul procentelor de primă sunt prezentate în anexa 5 şi pot fi modificate la informarea reasigurătorului principal. Pentru alte procente asigurate se vor calcula rate de risc corespunzătoare proporţional. Calculul procentului de primă se realizează pe baza unui algoritm obţinut prin adaptarea de către EXIMBANK a soft-ului folosit de către reasigurătorul principal.Toate elementele valorice utilizate/rezultate din calculul de primă(valoare contract, valoare limită de credit, valoare primă minimă pe an de asigurare) sunt exprimate în USD datorită faptului că relaţia cu reasigurătorul principal, se bazează pe utilizarea acestei valute. Reasigurătorul principal are relaţii extinse cu asigurătorii de pe toate meridianele globului, astfel încât, pentru uniformizare şi uşurinţă în utilizarea unei baze de date comună, se foloseşte dolarul american ca valută de referinţă. In calculul procentului de primă se iau în considerare elementele prezentate anterior, dar şi o serie de alte elemente variabile care determină specificitatea fiecărui contract de asigurare. Astfel, pentru calculul nivelului primei de asigurare se au în vedereurmătoarele elemente: a. Elemente specifice fiecărui contract de asigurare, respectiv: - valoarea cifrei de afaceri/exporturilor pe asigurat, - procentul estimat de realizare a acestei valori, - ţările de destinaţie, - riscurile asigurate, - numărul şi valoarea limitelor de credit, - valoarea daunelor plătite anterior, - vechimea asigurării, - alte elemente. b. Elemente tehnice: - comisionul de administrare pe contract, - costuri cu brokerii, dacă este cazul, - marja de profit/contract de asigurare. c. Elemente de influenţare a primei minime: - răspunderea maximă, - acoperirea tehnică, - negocierea cu clientul. Programul se bazează pe două clasamente de ţară, cel al EXIMBANK şi cel al reasigurătorului principal, conform anexei 6. Tările din categoria 1 , au fost clasificate astfel: Grupa 1a: toate ţările din grupa 1, altele decât cele din grupa 1b;

Grupa 1b: ţări din categoria 1, dar cu pondere însemnată a riscului comercial: Italia, Portugalia, Canada, Grecia. Această clasificare, ţine cont de experienţa internaţională de plată a firmelor din aceste ţări, de nevoia de a evidenţia şi a tarifa diferit, în cadrul aceleiaşi categorii 1, ţările cu riscuri mai ridicate. Rata de risc de ţară pentru categoria 1 este de facto 0, deoarece pentru aceste ţări s-au înregistrat numai daune din motive comerciale. Pentru riscurile aferente altor ţări decât cele din Categoria 1 se va avea în vedere atât clasamentul EXIMBANK cât şi cel al reasigurătorului principal. Aceste clasamente se vor putea actualiza automat pe baza comunicărilor interne aleEXIMBANK sau ale reasigurătorului principal. Nivelul primei de asigurare ţine seama de următoarele reguli: 1. Valoarea exporturilor de asigurat este declarată de către solicitant în cererea iniţială de asigurare sau se obţine prin însumarea valorilor previzionate ale contractelor de export ale asiguratului. Procentul estimat de realizare al exporturilor declarate este, de regulă 80% din valoarea declarată de solicitant. Acest procent poate varia între 50% şi 120% din valoarea declarată de solicitant şi se stabileşte de către EXIMBANK. 2. Dacă în contractul de asigurare este inclusă o singură limită de credit, procentul de primă se majorează cu 40%. 3. Dacă în contractul de asigurare sunt incluse limite de credit, procentul de primă se majorează cu 25%. 4. Comisionul de administrare a contractului de asigurare va fi de regulă 30%, putând varia însă între 5 şi 50% şi se stabileste de către EXIMBANK. 5. Marja de profit pe contractul de asigurare este o marjă de siguranţă pentru bancă în stabilirea costului asigurării, reprezentând totodată un element de atragere de clienţi şi de negociere în relaţia cu asiguratul. Marja de profit se poate utiliza pentru atragerea de noi clienţi, recompensarea clienţilor fideli, penalizarea clienţilor cu probleme. Comisionul de administrare şi marja de profit nu pot depăsi împreună 100%. 6. Procentul intermediar de primă (înainte de aplicarea altor reduceri/majorări, inclusiv a majorării aferente Clauzei .Contractarea deprecierii monedei naţionale.) este calculat după formula:procentul iniţial de primă x 1/ [100% - (comision de administrare + marjă de profit)]. 7. EXIMBANK poate propune modificarea cu până la 10% - în plus sau în minus . a procentului de primă, a primei minime şi/sau a răspunderii maxime pe contract de asigurare, funcţie de negocierea cu clientul. 8. Dacă asiguratul solicită clauza .Contracararea efectelor deprecierii monedei naţionale., procentul final de primă se va majora cu 50%. 9. Răspunderea maximă pe Contract de Asigurare este reprezentată de: prima minimă sau prima plătită de asigurat pe anul de asigurare, respective maximul dintre cele două valori x coeficientul de multiplicare. Coeficientul de multiplicare poate fi 30, 40 sau 50, conform algoritmului de calcul. Prin aplicarea formulei se calculează o răspunderea maximă, respective valoarea maximă a daunelor pe care EXIMBANK le poate plăti într-o perioadă de asigurare, pe un contract de asigurare. Aceasta presupune o corelare între nivelul primelor încasate pe un contract de asigurare şi posibilele daune plătite în cadrul acelui contract de asigurare.

10. Acoperirea tehnică reprezintă: a. limita de credit x procentul asigurat, dacă acel contract de asigurare acoperă un singur debitor extern;

In această situaţie răspunderea maximă = acoperirea tehnică.b. Suma limitelor de credit x procentul asigurat, dacă acel contract de asigurare acoperă doi debitori externi;c. Suma celor mai mari două limite de credit x procentul asigurat, dacă prin contract se acoperă trei debitori externi;d. Suma celor mai mari trei limite de credit sau suma solicitată de asigurat, maximul dintre cele două x procentul asigurat, dacă acel contract acoperă mai mult de trei debitori.

De regulă coeficientul de multiplicare luat în calcul este de 30. Se verifică dacă răspunderea maximă este mai mare decât acoperirea tehnică. In situaţia în care răspunderea maximă calculată cu acest coeficient nu depăşeşte acoperirea tehnică necesară, procentul de primă şi coeficientul de multiplicare se vor modifica astfel:

coeficientul de multiplicare devine 40, caz în care prima se majorează cu 20% din diferenţa dintre prima care ar permite o acoperire cu coeficientul de multiplicare 30 şi prima rezultată din calcul. Se va verifica dacă răspunderea maximă astfel obţinută este mai mare decât acoperirea tehinică. Dacă nu, se trece la:

coeficientul de multiplicare va fi 50, caz în care prima se majorează cu 30% din diferenţa dintre prima care ar permite o acoperire cu coeficientul de multiplicare 30 şi prima rezultată din calcul.

Se va verifica dacă răspunderea maximă astfel obţinută este mai mare decât acoperirea tehnică. Elementul de negociere poate influenţa valorile medii ale elementelor luate în considerare la stabilirea primei (procentul de realizare a cifrei de afaceri, comisionul de administrare, marja de profit, răspunderea maximă).Pentru a evita erorile aferente rotunjirilor, sistemul de calcul utilizează rotunjiri:

procentele finale de primă se rotunjesc la două zecimale; prima minimă pe an de asigurare se rotunjeşte la zero zecimale. In cele ce urmează vor fi prezentate două situaţii de calcul a primei de asigurare pentru un contract de credit de export şi anume: contract de asigurare a creditelor de export pentru un singur client extern; contract de asigurare a creditelor de export pentru mai mult de trei clienţi externi.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate