Liceul Teoretic „Ion Creangă”, Ungheni, Republica Moldova

Conferinţa Republicană a Elevilor . „Spre Viitor”, ediţia a IV-a

Tema : BTS,HIV/SIDA. Secţia I, Biologie

Realizator: BURAGA Alina Coordonator ştiinţific:

SACULŢANU Angela

Ungheni 2010

Cuprins:1. BTS (Bolile Sexual Transmisibile)

2. Sfilis Semne şi simptome

DiagnosticTratamentMăsuri de protecţie

3. Negi genitali (Human Papilloma Virus - HPV) Semne şi simptomeTransmitereTratamentMăsuri de protecţie

4. ChlamidiozaSemne şi simptomeDiagnosticTransmitereTratament

5. GonoreeaSemne şi simptomeTransmitereTratamentMăsuri de protecţie

6. Herpesul genitalSemne şi simptomeTransmitereTratamentMăsuri de protecţie

7. Scabia Semne şi simptomeTransmitereMăsuri de protecţie

8. Hepatita BSemne şi simptomeTransmitereTratamentMăsuri de protecţie

9. HIV/SIDACe este HIV/SIDATratamentul anti-HIV Prevenirea infecţiei cu HIV Impactul HIV/SIDA în Moldova şi în lumePanglica roşieEducaţia pentru prevenirea HIV/SIDA

Bolile Sexual TransmisibileBTS este un termen generic aplicat pentru o serie de boli infecţioase care se transmit, în special, pe calea sexului vaginal, anal şi oral. Efectele lor nu se reduc doar la organele reproductive şi ele nu implică neapărat activitatea sexuală. În marea majoritate a cazurilor, agenţii patogeni pătrund în organism prin membranele mucoase - suprafeţele umede şi calde ale vaginului, uretrei, anusului şi cavitaţii bucale. Totuşi, în unele cazuri contactul cu pielea infectată poate fi suficient pentru achiziţionarea infecţiei, în plus, orice tăietură sau leziune facilitează pătrunderea în circuitul sangvin a agenţilor patogeni.Majoritatea BTS cauzate de bacterii, protozoare sau alte organisme mici pot fi tratate, de regula, cu antibiotice.Printre BTS există două infecţii bacteriene cunoscute încă din antichitate - sifilis şi gonoreea. O a treia, chlamidia, capătă o răspândire alarmantă în zilele noastre. Toate trei pot fi tratate cu antibiotice, dar pot conduce la complicaţii grave dacă nu sunt tratate, la timp.Infecţiile virale, deşi pot fi tratate, rămân incurabile. Acestea includ herpesul, papilomavirusul uman care cauzeaza negi si virusul imunodeficitar uman (HIV), care produce SIDA. Tratamentul poate doar elimina simptomele şi înceta progresarea acestor boli.Hepatita este singura BTS pentru care exista vaccin.Alte BTS răspandite includ trihomonaza, cauzată de protozoa şi tratabilă cu simple antibiotice orale, scabia care constă din organisme minuscule ce infestează pielea sau parul pubian şi poate fi tratată cu creme sau loţiuni aplicate local.Bolile Sexual Transmisibile:Sifilis Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală de durată, extrem de contagioasă şi cu consecinţe deosebit de grave. Această boală este produsă de un spirochet (o bacterie spiralată) denumită Treponema pallidum, care poate trăi aproape oriunde în organism şi se răspândeşte foarte rapid. Boala trece prin patru stadii distincte de evoluţie - primar, secundar, latent şi terţiar - fiecare putând dura mai mulţi ani. Complicaţii grave ale bolii pot apărea şi pot fi fatale în stadiul târziu sau terţiar. Sifilisul se transmite prin sex vaginal, anal sau oral în stadiile primar, secundar şi latent timpuriu. Bacteria este de obicei transmisă prin contact direct între mucoasele organelor genitale, anale sau ale cavităţii bucale; sau prin zgârieturi ale pielii care vin în contact cu leziuni sifilitice deschise. O mamă infectată poate transmite sifilisul prin placentă fătului. Reinfectarea după vindecare este posibilă. Semne şi simptomeManifestările sifilisului variază în funcţie de stadiul bolii şi de eficienţa sistemului imunitar al persoanei afectate. Fiecare din cele patru stadii marchează o nouă etapă de evoluţie a bolii. Dacă nu este tratat sau este tratat în stadiul latent târziu sau în cel terţiar, sifilisul produce afecţiuni neurologice şi cardiovasculare ireversibile. Stages Sifilisul primar. Primul semn al sifilisului apare în mod tipic după 2-10 săptămâni de la infectare. O leziune roşie, ovală denumită şancru apare în zona pe unde bacteria a pătruns în organism. Aceasta se prezintă de obicei curată, fără puroi şi nu este dureroasă. Se poate transforma într-o ulceraţie care produce o secreţie limpede atunci când este iritată. Majoritatea şancrelor apar pe penis, anus şi rect la bărbaţi şi vulvă, col uterin şi perineu (zona dintre anus şi vagin) la femei. Mai rar, se formează la nivelul buzelor, mâinilor sau ochilor. Leziunile din regiunea vaginului şi rectului pot rămâne neobservate în lipsa unui control medical. Inflamarea şi întărirea ganglionilor limfatici din zona coapselor interioare sau abdomenului inferior apar de asemenea în mod tipic şi pot determina dureri în aceste regiuni. Leziunile se vindecă de obicei fără tratament în maximum 6 săptămâni. Sifilisul secundar. În acest stadiu, agentul patogen se răspândeşte prin sânge la nivelul epidermei, ficatului, articulaţiilor, ganglionilor limfatici, muşchilor şi creierului. O erupţie apare, în mod frecvent, între şase săptămâni şi trei luni după vindecarea şancrului. Erupţia se poate produce în oricare parte a corpului, dar zonele cele mai uzuale le constituie palmele sau tălpile picioarelor. Nu implică senzaţie de mâncărime. Multiple leziuni nedureroase se pot, de asemenea, forma la nivelul mucoaselor cavităţii bucale, zonei interne a gâtului, pe oase sau pe organele interne. În această etapă, boala este foarte infecţioasă, deoarece bacteriile sunt prezente în secreţiile de la nivelul leziunilor. Erupţia se vindecă în general fără tratament după 2-6 săptămâni. Alte simptome pot fi reprezentate de febră, dureri de gât, oboseală, dureri de cap, de ceafă, de articulaţii, stări fizice proaste şi căderea părului pe anumite porţiuni. Un număr mare de bolnavi nu prezintă nici un simptom în acest stadiu al bolii. Sifilisul latent. Acest stadiu asimptomatic prezintă două faze: timpurie (la 1 an de la infecţie) şi târzie (după 1 an) şi urmează sifilisului secundar. Sifilisul latent târziu nu este infecţios. Bacteria rămâne inactivă în ganglionii limfatici şi splină. Această perioadă poate dura între 3 şi 30 de ani şi paote evolua sau nu către sifilisul final sau terţiar. Aproximativ 30% dintre persoanele infectate rămân în acest stadiu latent. Sifilisul terţiar. Stadiul final, denumit şi sifilis târziu, se produce după 3 sau mai mulţi ani de la infecţie. Aproximativ 30-40% dintre persoanele infectate ajung în acest stadiu. În această fază, este posibil ca persoana să nu mai fie contagioasă, dar bacteriile sunt reactivate, se înmulţesc şi se răspândesc în organism afectând inima, ochii, creierul, sistemul nervos, oasele şi articulaţiile. Pot apărea tumori la nivelul epidermei, oaselor, testicolelor şi a altor ţesuturi; pot apărea simptome cardiovasculare, cum ar fi anevrism aortic şi insuficienţă de valvă aortică; boli degenerative ale sistemului nervos central pot determina demenţă, tremurături, ataxie (pierderea coordonării musculare), paralizie şi orbire. Aceste efecte sunt ireversibile. DiagnosticSifilisul primar este diagnosticat când este observat şancrul sifilitic din regiunea genitală şi prin trecerea în revistă a vieţii sexuale a pacientului. Însă, numeroşi pacienţi cu sifilis secundar sau latent nu prezintă nici un semn sau simptom al bolii. Analizele de sânge, ser şi plasmă, denumite analize serologice permit oferirea unui diagnostic definitiv. Rezultate fals negative

pot fi obţinute când aceste analize sunt realizate între 3 şi 6 săptămâni de la infectare (sifilis primar); rezultatele negative nu înlătură presupunerea existenţei bolii pentru moment. TratamentInjecţia intramusculară cu penicilină constituie tratamentul standard pentru sifilisul primar, secundar şi latent timpuriu. Pentru persoanele alergice la penicilină, pot fi utilizate tetraciclină, doxiciclină, minociclină, eritromicină şi ceftriaxon, deşi acestea se pot dovedi mai puţin eficiente. Tratamentul se reia la aproximativ 1 an după sau până când nu se mai descoperă nici o bacterie în sânge. În jur de 50% dintre persoanele cu sifilis primar şi secundar suferă agravări imediate, temporare ale simptomelor care includ stare proastă, anxientate şi exacerbarea lziunilor (reacţie denumită Jarisch-Herxheimer) la începerea tratamentului. Penicilina poate fi de asemenea utilizată pentru a trata sifilisul terţiar sau târziu, dar consecinţele asupra organismului sunt în această fază ireparabile. Bacteriile localizate la nivelul sistemului nervos central pot să nu reacţioneze la penicilină, chiar şi atunci când se administrează intravenos doze ridicate. Sifilisul primar, secundar şi latent timpuriu pot fi tratate cu succes cu ajutorul antibioticelor. Stadiul latent târziu (la peste 1 an de la stadiul secundar) este dificil de tratat. Stadiul terţiar este asociat cu un grad de mortalitate a persoanelor infectate foarte ridicat, datorită consecinţelor deosebit de grave asupra sistemului nervos central. Transmisia sifilisului in utero poate determina pierderea sarcinii sau venirea pe lume a fătului deja mort. Noii-născuţi au adesea sistemul nervos central şi multiple organe distruse ireversibil. Noii-născuţi care prezintă hepatită asimptomatică pot suferi ulterior de cheratită (inflamaţia corneei), artită, surzenie, afectarea sistemului nervos central. Măsuri de protecţieOrice persoană care descoperă o leziune genitală ar trebui să socotească aceasta ca pe un semn de sifilis potenţial, să se ducă imediat la medic pentru un control şi să întrerupă orice activitate sexuală. Utilizarea prezervativele în timpul actului sexual ajută la prevenirea răspândirii sifilisului, dar şancrele se pot afla în zone ale corpului care nu sunt acoperite de prezervativ. Persoanele care urmează un tratament contra sifilisului ar trebui să se abţină de la orice activitate sexuală până în momentul în care boala nu mai este contagioasă. Partenerii sexuali trebuie să fie avertizaţi, astfel încât să-şi facă analizele şi, dacă e cazul, să urmeze un tratament contra sifilisului.

Negi genitali (Human Papilloma Virus - HPV) Condilomatoza genitala a fost descrisă încă din antichitate şi reprezintă una dintre cele mai răspîndite Infecţii cu Transmitere Sexuala.La femei această infecţie este considerată principala cauză a cancerului de col uterin.Aceasta infecţie se mai numeşte şi "vegetaţie veneriană", "creastă de cocoş" sau pur şi simplu "negi genitali".CauzeInfecţia este o infecţie virala adică produsă de un virus iar virusul incriminat este numit Papilloma - Human Papillloma Virus sau, pe scurt, HPV.Pînă acum au fost descoperite aproape 100 de varietăţi de Human Papilloma Virus care infectează celulele pielii sau mucoasele organelor genitale. Dintre acestea aproximativ 30 sunt transmisibile pe cale sexuală. Cîteva dintre acestea dau naştere unor mutaţii în celulele colului uterin iar altele sunt direct răspunzătoare de apariţia cancerului cervical în cazul în care este infectat colul uterin.TransmiterePrincipala cale de transmitere a infecţiei cu virusul Human Papilloma este contactul sexual neprotejat - vaginal, anal sau oral. Sper să nu te dezamăgesc dar să ştii că se poate transmite şi prin simplul contact al pielii din zona pubiană.Nu numai penetrarea este riscantă ci şi, dacă sunteţi dezbracaţi, simpla frecare a zonelor afectate, de alte zone.O altă posibilitate de transmitere este cea "pe verticală" - de la mamă infectată la făt. S-au adus în discuţie şi alte modalităţi de transmitere în afara contactului sexual sau cel de la mamă la făt - accidental, prin ustensile chirurgicale nesterilizate sau prin contactul cu lenjeria infectată - dar este nevoie de mai multe cercetari pentru a fundamenta aceste idei. Ţinînd însă cont de posibilele implicaţii ale infecţiei se considera ca fiind necesara o conduită cât se poate de preventivă. Aşa că atenţie fetelor şi atenţie băieţilor la probarea în comun a costumului de baie sau a lenjeriei intime.La fel de periculoasă precum infectarea este şi reinfectarea - este suficient să te scarpini în zona infectată şi apoi să atingi alte zone sănătoase pentru a transmite virusul - sau este suficient, în timpul băii sau a duşului, să freci cu mâna zona infectată şi apoi altă zonă, şi gata este reinfectarea.ManifestăriInfecţia cu Human Papilloma Virus se manifestă prin apariţia unor leziuni cărnoase numite veruci sau condiloame, în zonele genitale - vulva, penis, perineu, anus, de culoare gri, roz sau roşu viu, de consistenţă moale,dar aceste veruci nu sunt întotdeauna vizibile. Uneori sunt foarte, foarte, foarte mici, imposibil de văzut cu ochiul liber sau sunt situate in zone inaccesibile vederii şi astfel persoana infectată nu este conştientă de faptul că este infectată şi, cu atît mai puţin, că poate transmite infecţia.La femei verucile pot apărea pe vulva - zona pubiană, labiile mari, labiile mici - sau zona perianală dar şi în interiorul vaginului, pe colul uterin sau în uretră. Manifestările, atunci cînd apar, sunt reprezentate prin mîncărimi, arsuri sau scurgeri vaginale sau uretrale anormale.La bărbaţi verucile pot apărea pe pielea penisului, pe preput, pe gland, pe fren ("ata" penisului) şi în zona perianală dar şi în interiorul uretrei. Manifestările, atunci cînd apar, sunt reprezentate prin scurgere uretrală şi, eventual, dureri în timpul urinării.Aît la femei cît şi la bărbaţi pot apare semne ale infectării în zona anală sau în interiorul anusului, atat datrorită extinderii infecţiei (reinfectare) cît şi contactelor sexuale anale neprotejate.Evoluţie, complicaţiiPerioada de incubaţie a virusului Human Papilloma este cuprinsă între 2 saptamani şi 8 luni, în medie 10 săptămâni.Multiplicarea virală şi apariţia negilor genitali (condiloamelor) începe de obicei la un interval de 3 - 6 luni după infectare.

Zonele afectate sunt zona pubiană, vulva, vaginul, penisul şi zona anală. Uneori pot apărea leziuni şi în zona orală în urma unui contact sexual oral.La femei riscul infectării cu Human Pappiloma Virus este reprezentat de transformarea unora dintre aceste leziuni, aflate în zona colului uterin, în leziuni canceroase. Netratate, celulele infectate pot, în unele cazuri, să se transforme în celule precanceroase. Acestea, la rîndul lor netratate, pot deveni celule canceroase. De aceea este importantă detectarea leziunilor înainte de a degenera.Negii genitali pot face probleme în cazul sarcinii. Existenţa negilor în vagin fac ca acesta să fie mai puşin elastic şi astfel să apară probleme în momentul naşterii. De asemenea, au existat cazuri în care copii au fost infectaţi la naştere.DiagnosticAtît la femeie cît şi la bîrbaţi, în general, diagnosticul se pune printr-un examen clinic. Dar există şi cazuri în care este necesară o confirmare dată de teste de laborator pentru a elimina alte aspecte patologice şi pentru a diferenţia tipurile de afectiuni. Aceastea se fac prin colposcopie (la femei) sau uretroscopie (la barbati) sau prin biopsie. Apoi, pentru femei, testul Babes-Papanicolau este un test cît se poate de edificator, un test simplu, care determină posibile modificări aparute la nivelul colului uterin.O altă tehnică este depistarea ADN-ului de Human Papilloma Virus.TratamentNu există (înca) nici un fel de tratament medical definitiv care să ducă la vindecare. În acest moment infecţia cu Human Papilloma Virus este incurabilă. 20 - 30 % din infecţii revin spontan în decursul primelor 6 luni după infecţie. Singurul lucru ce poate fi facut este să se acţioneze asupra leziunilor, asupra negilor, pentru distrugerea lor. Există un vaccin care protejează împotriva Virusului Human Papilloma (HPV) dar este vorba doar de cateva tipuri de HPV, patru la numar, dintre care 2 considerate a fi cu potenţial oncogen deosebit de mare (tipurile 16 si 18).

ChlamidiozaChlamidioza este o afectiune a organelor genitale foarte raspandita. Ea afecteaza in mare masura tinerii activi sexual, care nu folosesc prezervativul, cel mai des cu varste cuprinse intre 20 si 30 ani. Aceasta BTS este cumva diferita de majoritatea celorlalte fiindca simptomele de multe ori nu exista; prin urmare, multe femei au aceasta boala si nu o stiu.Atunci cand totusi exista simptome, cele mai des intalnite sunt:- la femei: secretii vaginale anormale, sangerari vaginale in urma unui contact sexual, dureri abdominale (abdomen inferior), arsuri in timpul urinarii.- la barbati: scurgeri purulente din penis, arsuri si/sau intepaturi in timpul urinarii.Transmitere :Metoda de transmitere este cea sexuala, prin sex neprotejat! Aici includem atat actul heterosexual, cat si cel homosexual. De asemenea, mama purtatoare a acestei bacterii transmite boala copilasului, la nastere.Complicaţii:Netratata, chlamidioza poate duce la sarcini extrauterine fiindca are consecinte negative asupra trompelor uterine. Mai mult decat atat, si in cazul femeilor, dar si in cazul barbatilor, cel mai mare risc il reprezinta infertilitatea!Tratament: Tratamentul se adreseaza ambilor parteneri si este unul antibiotic. In timpul tratamentului, contactul sexual este permis doar cu prezervativ, din cauza riscului de recontaminare. Exista posibilitatea efectuarii unei interventii chirurgicale laparoscopice pentru a transa diagnosticul si pentru a trata complicatiile bolii.

GonoreeaGonoreea este o infectie bacteriana care are o frecventa mare in tarile in curs de dezvoltare.Se transmite prin contact sexual si prezinta un risc foarte mare de contaminare. In cazul acestei infectii, primele simptome apar la 2 - 3 zile de la contactul sexual: secretii abundente galben - verzui, senzatii de usturime si arsuri, mucoasa congestionata, rosie, umflarea uretrei, etc. Aceste simptome pot disparea dupa 8 saptamani - dar disparitia nu marcheaza sfarsitul bolii, ci cronicizarea ei. Complicatiile ce apar sunt fimozele, prostatite, stricturi uretrale, etc.Se transmite in urmatoarele conditii:contact direct cu mucoasele infectioase contact direct cu lichidele infectioase o contaminare de la toaleta sau de la folosirea in comun a buretelui de baie este practic imposibila.Simptome la femeiScurgere vaginala purulenta Mancarimi vulvare Senzatie de arsura in timpul urinariiDepistarea bolii este dificila deoarece in cele mai multe cazuri pacientele nu prezinta simptome. Simptome la barbati: Scurgere uretrala muco-purulenta Senzatie de arsura uretrala Senzatie de arsura in timpul urinariiInfectia se localizeaza in uretra si produce o inflamatie acuta. Simptomele sunt in majoriatea cazurilor accentuate.In cazul ambilor parteneri, raporurile sexuale buco-genitale pot provoca o infectie a gatului. Atunci cand infectia apare ca urmare a unui contact sexual anal, ea se poate localiza la anus.TratamentulLa o diagnosticare timpurie tratamentul cu antibiotice este foarte eficient si de scurta durata. Nu se recomanda administrarea de antibiotice din proprie initiativa, fara a consulta un medic de specialitate.

Herpesul genitalEste incurabilă odata infectat trebuie sa traiesti toata viata cu aceasta infectie.CauzeEste o infectie virala, o infectie produsa de un virus numit Herpex Simplex. Sunt incriminate doua tulpini ale acestui virus - Herpex Simplex I si Herpex Simplex II.TransmitereHerpex Simplex I are predilectie pentru gura sau nari iar Herpex Simplex II pentru zona genitala. Dar asta nu inseamna ca Herpex Simplex I isi face probleme in aceasta privinta, nu, nu isi face deloc probleme in legatura cu zonea preferata si daca are ocazia, de fapt daca i se da ocazia, poate foarte usor sa infecteze si zona genitala prin sex oral. Transmiterea virusului Herpex Simplex se face prin contactul cu leziunile aflate pe piele. Asa ca nu este vorba numai de contact sexual neprotejat si nu este vorba numai de contact sexual cu penetrare ci de ORICE contact al pielii (atentie la petting).In prima faza virusul Herpex Simplex patrunde in celulele pielii sau ale mucoasei genitale. A doua "miscare" pe care o face este sa infecteze terminatiile senzitive ale unui neuron. Apoi "merge" de-a lungul traiectului nervos pana in corpul neuronului nervos aflat in ganglionul sacral. Aici virusul ramane "cantonat" pentru toata viata. Aici nu poate fi atacat si distrus de catre sistemul imunitar.In perioade de febra, in perioada menstruatiei, din cauza stress-ului, din cauza expunerii prelungite la soare, din cauza unor traumatisme locale sau in perioadele de slabire a sistemului imunitar virusul Herpex Simplex face "calatoria" in sens invers si apare la suprafata pielii in locul unde a fost prima infectare sau foarte aproape de acesta. Transmiterea virusului Herpex Simplex se face prin contactul cu zona infectata in timpul acestor momente de eruptie (pusee). Cu toate ca intre parteneri transmiterea este mai frecventa in timpul episoadelor simptomatice, virusul Herpex Simplex poate fi transmis si in afara acestora.Fiindca virusul Herpex Simplex este foarte sensibil nu poate supravietui in conditiile de mediu exterior, dar asta nu trebuie sa va faca sa uitati de conduita preventiva fiindca este posibil ca infectarea sa se produca si prin contactul cu obiecte infectate, mai ales lenjerie intima contaminata sau prosoape folosite in comun cu persoane infectate.Dar, alaturi de infectare mai exista o problema : autoinfectarea. Se poate produce in momentul in care persoana isi rupe crustele leziunilor, ia contact cu lichidul din acestea si apoi atinge alte zone ale corpului, "transportand" astfel agentul patogen in alte parti. De aceea NU va scarpinati zonele afectate de puseu si NU ruperti crustele care se formeaza deasupra veziculelor.Virusul nu poate trece de bariera placentara dar exista riscul transmiterii infectiei la nastere, de la mama infectata la fat, in momentul trecerii prin filera vaginala, prin contactul cu leziunile aflate in zona genitala.ManifestariExista infectia primara si exista recidive.Mai intai apare o senzatie de intepatura intr-un anumit punct apoi, dupa scurt timp, in acest loc va apare o zona rosiatica ce se va acoperi cu mici vezicule, uneori numai doua trei, alteori un buchet intreg, vezicule pline cu un lichid clar. Acest lichid este extrem infectant. Veziculele sunt foarte dureroase. Dupa scurt timp aceste vezicule se sparg, se usuca si se acopera de cruste.In cazul primei infectii, aceste manifestari sunt insotite de durere la urinare, dureri de cap, dureri de spate, stare generala de rau. La femei pot apare secretii vaginale apoase iar la barbate secretii uretrale. In cazul primei infectii perioada intre debut si disparitia ulceratiilor dureaza trei sau patru saptamani.In cazul recidivelor simptomele sunt mai slabe, numarul veziculelor mai mic iar perioada de la eruptie si pana la disparitia ulceratiilor mai mica - nu mai mult de 10 zile.Evolutie, complicatiiPerioada de incubatie a virusul Herpex Simplex este cuprinsa intre 2 si 25 de zile iar perioada medie este de 6 - 7 zile.Zonele afectate sunt vulva, penisul si zona anala. Uneori eruptiile pot apare si pe coapse.Ori de cate ori va exista un factor declansator dintre cei despre care ti-am vorbit, virusul Herpex Simplex va "calatori" de-a lungul traiectului nervos si va apare la suprafata. Si de fiecare data la suprafata vor apare mici basicute cu lichid clar, extrem de infectatnt, dupa un timp se vor usca, se vor acoperi de o coaja, aceasta va dispare si totul va reintra in "normal" pana la urmatoarea eruptie.Virusul Herpex Simplex poate fi reactivat de mai multe ori in viata, ritmul fiind imprevizibil.In cazul existentei unei sarcini, infectia herpetica poate fi transmisa la nastere fatului, cu consecinte foarte grave pentru acesta - schele sau chiar moartea. Daca femeia insarcinata a avut pusee inainte de nastere, ea trebuie sa anunte medicul de acest lucru. In functie de situatie, in cazul unei eruptii, medicul specialist obstetrician va decide daca este sau nu cazul unei nesteri prin cezariana.DiagnosticAtat la femeie cat si la barbat, in general, diagnosticul infectiei cu Herpes Simplex se pune printr-un examen vizual al aspectului foarte specific al leziunilor si discutia despre simptome. Dar exista si cazuri in care este necesara o confirmare data de teste de laborator. Examenul obisnuit de sange nu este relavant pentru diferentierea tipului de virus care provoaca infectia. Acest examen poate da numai informatii daca organismul este sau nu infectat. Pentru diferentiere este recomandat examenul Western-blot specific.TratamentNu exista nici un fel de tratament care sa duca la vindecarea definitiva - infectia herpetica este incurabila - singurul lucru ce poate fi facut este sa se actioneze asupra sleziunilor (veziculelor) in momentele de puseu.Tratamentul antiviral este oral, sub forma pastile sau extern, prin folosirea unui unguent si actioneaza pentru controlul mai bun al situatiilor de eruptie, reducand gravitatea, sau pentru reducerea duratei, intensitatii si a frecventei acestora.Este obligatoriu ca pe perioada puseelor sa se evite contactul sexual.Prevenire, protejare

Cel mai sigur mod de protejare este folosirea prezervativului in timpul actului sexual. Dar adu-ti aminte ca prezervativul nu acopera absolut toate zonele unde ar putea fi leziuni ale infectiei herpetice. Si nu uita si de celelalte posibile cauze de infectare, asa ca trebuie sa ai un comportament lipsit de risc, sa ai intotdeuna prosop personal, sa nu faci nicidata schimb de lenjerie intima, iar pe perioada puseelor sa eviti contactul sexual.Si, daca ai avut neplacerea de a te fi infectat deja, pentru cazul in care urmeaza vreo excursie in afara tarii, este bine sa ai in bagaje pastilele si unguentul antivirale. Nu stii niciodata cand este nevoie ...

Scabia Scabia (sau raia cum mai este cunoscuta sub numele popular) este o boala a pielii caracterizata de mancarime, cauzata de un mic parazit (insecta) numit Sarcoptes scabiei, care traieste si se inmulteste pe piele, infestand-o. Prea mic pentru a fi vizibil cu ochiul liber, insecta ataca pielea dintre degetele de la maini si de la picioare, palmele, incheieturile mainilor si abdomenul, in timp ce capul si gatul sunt afectate uneori la bebelusi, dar rareori la copii mai mari. Daca priviti pielea cu atentie o sa vedeti niste bubite care provoaca mancarimi intense si alaturi niste santuri lungi de trei pana la zece milimetri, colorate in gri sau de culoarea pielii, sapate in piele de insecta.Copiii si adultii cu scabie au tendinta sa se scarpine foarte mult, mai ales in timpul noptii. Chiar si bebelusii afectati de scabie se scarpina, frecandu-si intre ele mainile sau picioarele, ori frecandu-si capul de asternut.Parazitul scabiei traieste numai pe pielea umana. Femela este fecundata pe suprafata pielii, iar apoi isi sapa un tunel in piele pentru a depune ouale. Dupa patru zile apar larvele, iar dupa alte zece zile acestea ating stadiul adult si ies la suprafata pielii.Scabia este o boala contagioasa care se transmite de la o persoana la alta prin contact prelungit piele pe piele. Scabia este extrem de contagioasa si se raspandeste rapid in mediile aglomerate, ca spitale, centre de ingrijire, crese, gradinite si scoli, sau in alte situatii in care oamenii petrec perioade lungi de timp fiind in contact apropiat unii cu altii. Eruptia insotita de mancarime a scabiei apare atunci cand femela gestanta a insectei parazite sapa in suprafata exterioara (superficiala) a pielii, unde isi depune ouale. Sistemul imunitar uman este foarte sensibil la prezenta insectelor si produce o reactie alergica masiva, care provoaca mancarimi puternice. Desi o infectie tipica include numai 10-20 insecte, oamenii sunt atat de sensibili la ele incat le apar pe piele sute de leziuni care produc mancarime. De obicei, boala nu se amelioreaza fara tratament. Cine este expus imbolnavirii cu scabieScabia nu este cauzata de lipsa igienei personale, desi este mai frecventa la oamenii care traiesc in medii aglomerate. Scabia apare la oamenii de toate rasele, varstele si la ambele sexe.Printre persoanele expuse riscului de imbolnavire sunt:Copiii Mamele care au copii mici Tinerii adulti care sunt activi din punct de vedere sexual Oamenii care traiesc in azile sau diverse centre de ingrijire Personalul azilelor si al centrelor de ingrijireSemne si simptome ale scabieiDesi bolnavul resimte mancarimea pe tot corpul, locatiile cele mai frecvente ale leziunilor de scabie la copiii mai mari si la adulti sunt:Zonele dintre degete (membranele palmare) Zona interna a incheieturilor, a cotului si subsuorile Sanii la femei si zonele genitale ale barbatilor Buricul (ombilicul) Zona inferioara a abdomenului Fesele Zonele din spatele genunchilorTratamentScabia poate fi vindecata doar prin utilizarea cremelor si lotiunilor prescrise de medic. Medicamentele neprescrise nu sunt suficient de tari pentru a ucide acarienii. Majoritatea cremelor si lotiunilor sunt aplicate pe intreg corpul de la gat in jos. La copiii mici, medicamentele se aplica si pe scalp, fata si gat, avand grija sa se evite zona din jurul gurii si ochilor. Medicatia este lasata sa actioneze 8-14 ore si apoi este spalata. Copiii se pot intoarce la gradinita sau la scoala, dupa ce tratamentul s-a efectuat complet si cremele au fost spalate. Tratamentul dureaza 1-3 zile in functie de medicatia utilizata.Medicul de familie poate indica examinari la 2 si 4 saptamani dupa completarea tratamentului, pentru a se asigura ca scabia s-a vindecat.Scabia nodulara persistenta, poate fi tratata prin injectarea de steroizi in noduli. In putine cazuri, produsele pe baza de gudron sunt aplicate pe noduli.Mancarimea va persista zile sau saptamani dupa ce acarienii au fost distrusi cu succes. Aceasta mancarime este cauzata de o reactie alergica continua, fata de muscaturile acarienilor. Medicul poate recomanda antihistaminice (ca si Benadryl), creme pe baza de corticosteroizi si in cazuri grave, tablete pe baza de corticosteroizi, pentru a combate mancarimea. Reactia alergica va disparea treptat.

Hepatita BHepatita B este o infectie a ficatului cauzata de un virus de tip ADN care este transmis sange sau derivati ai sangelui contaminat in timpul transfuziilor, prin contact sexual cu o persoana infectata, prin utilizarea unor ace sau instrumente similare contaminate. Spre deosebire de virusul hepatic A, virusul B poate cauza atat o forma acuta de hepatita, cat si una cronica. Hepatita B este cea mai frecventa afectiune cronica din lume.Simptome In faza acuta, hepatita B genereaza simptome de o severitate ce variaza de la una minima, asimptomatica pana la manifestari fatale. Statisticile sugereaza ca peste o treime din persoanele infectate nu prezinta simptome, la acestia infectia considerandu-se “tacuta”. O alta treime a persoanelor infectate cu virusul hepatic B prezinta simptome similare cu cele generate de o gripa: slabiciune fizica, dureri, cefalee, febra, lipsa poftei de mancare, diaree, icter, greata si varsaturi. O a treia parte a persoanelor infectate vor prezenta simptome mai severe, care se vor manifesta perioade mai lungi de timp. Pe langa simptomele asemanatoare celor provocate de gripa, mai pot aparea dureri abdominale puternice si icter accentuat. Icterul apare ca si consecinta a faptului ca ficatul se afla in incapacitate de a elimina bilirubina (un pigment care, in parametri mai ridicati decat cei normali, cauzeaza ingalbenirea pielii si a albului ochilor) din sange. Transmitere Infectia cu hepatita B apare cand sange infectat intra in organismul unei persoane neinfectate. Este de asemenea transmis prin sex neprotejat (fara prezervativ) si, foarte frecvent, de la o mama infectata la copil in timpul nasterii. Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita B:•persoane cu parteneri sexuali multipli sau diagnosticate cu boli cu transmitere sexuala;•copii nascuti din mame infectate;•personal al spitalelor sau pacienti internati pe perioada lungi in spitale;•persoane care au contact prelungit cu persoane infectate (familii, prieteni);•receptori ai transfuziilor de sange;•utilizatori ale drogurilor injectate;•persoane care lucreaza in sau sunt incarcerate in inchisori;•persoane ale caror sange ar fi putut intra in contact cu saliva unei persoane infectate cu virusul hepatic B;•persoane care calatoresc in tari cu prevalenta ridicata de hepatita B;•pacienti dializati;Tratament:Coleretice-colagoge• anghinare- stimuleaza fluxul biliar si fluidifica secretia biliara, are proprietati antitoxice si tonice hepatice;• papadie- are calitati depurative excelente (de eliminare a toxinelor) este tonic amara, diuretica, coleretica si colagoga.• gentiana- aperitiva, tonic amara, detoxifianta, usureaza functia de detoxifiere a ficatului;• coada soricelului- antispastica, depurativa, stimuleaza digestia, antiinflamatoare;• sunatoare- coleretic- colagoga, depurativa, stomahica;Trofice hepatice• armurariu- regenerant si protector al celulei hepatice- trebuie inclus in tratamentul oricarei afectiuni hepatice;Antivirale• rostopasca- antivirala, coleretic- colagoga, detoxifianta;• bhringaraj- actiune antivirala recunoscuta pe virusul B si C, tonica si regeneranta hepatic;Vitaminizante• macese- vitaminizante, regenerante, aperitive;• catina- antianorexica, nutritiva, vitaminizanta;Anticolitice si carminative• Cardamom- carminativa, antiinflamatoare intestinal, stimulent digestiv;• Fenicul- regleaza digestia si asimilarea, favorizeaza eliminarea gazelor intestinale.

Cai de prevenire: Vaccinarea impotriva hepatitei B este cea mai eficienta metoda impotriva infectarii cu acest virus hepatic. Vaccinul este disponibil din 1982 si preintampina infectarea cu virusul hepatic B si a celorlalte infectii aseciate cu acesta. Persoanele care se vaccineaza sunt protejate atat impotriva formelor acute de hepatita B, cat si a consecintelor mai grave pe care forma cronica le poate genera: ciroza sau cancerul hepatic. Vaccinul impotriva hepatitei B produce niveluri eficiente de anticorpi impotriva virusului hepatic B la majoritatea acultilor, copiilor si nou-nascutilor. Schema de vaccinare cel mai frecvent utilizata este de 3 injectii intramusculare administrate astfel: prima doza, a doua doza la o luna de la cea precedenta, si a cea de a treia doza la 6 luna de la prima. Vaccinul antihepatic este foarte bine tolerat de majoritatea persoanelor, inclusiv nou-nascuti, copii si femei insarcinate sau care alapteaza. Exista exceptii foarte rare de alergii severe la unul din componentele vaccinului. Studiile recente indica faptul ca memoria imunologica ramane intacta pentru o perioada de cel putin 25 de ani si confera protectia impotriva imbolnavirii de hepatita B chiar daca numarul anticorpilor scade sub limita detectabila. utilizarea corespunzatoare a prezervativelor de fiecare data cand faceti sex cu un partener instabil;administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame infectate si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere;evitarea drogurilor injectate (a acelor sau a seringilor folosite);

evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar putea avea sange pe ele: aparate de ras, periute de dinti etc.;evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase, care nu prezinta incredere.

HIV/SIDA

Cea mai perfidă boală este SIDA,care a fost depistată pentru prima dată pe glob în anul 1982 în laboratoarele din SUA şi Franţa. La moment sunt în jur de 36 milioane de oameni infectaţi cu HIV/SIDA. În fiecare an sunt înregistrate tot mai multe cazuri noi de infectare cu HIV, ceea ce arată că tinerii fie nu au cunoştinţe despre pericolul HIV, fie nu pot sau nu doresc să acţioneze în această direcţie. Uneori persoanele infectate sunt ignorate de societate, sunt marginalizaţi , sau discriminaţi. Educaţia poate ajuta la depăşirea acestei ignoranţe şi deci să prevină infectarea cu HIV. Deoarece nu există un vaccin care ar preveni infectarea cu HIV sau medicamente care ar trata definitiv SIDA, cea mai bună metodă este informarea şi adoptarea comportamentelor responsabile şi sigure. Educaţia pentru prevenirea HIV/SIDA trebuie să fie un proces continuu, deoarece fiecare generaţie de tineri, atunci cînd va creşte are nevoie de informaţii curente despre cum se poate proteja de HIV.Ce este HIV şi SIDA ? Abrevierea HIV înseamnă în limba engleză Virusul Imunodeficienţei Umane (Human Immunodeficiency Virus).H (Human)- HIV afectează doar oameniiI (Imunodeficienţă) – HIV atacă sistemul imun, făcîndu-l vulnerabil la boli şi infecţii.V (Virus)- microorganism care parazitează pe contul celulelor sistemului imun SIDA înseamnă Sindrom Imuno-Deficitar Achiziţionat. S (Sindrom)- un grup de simptomeI (Imuno)- modul natural al oraganismului de a se apăra de boli şi infecţiiD (Deficitar)- imunitatea organismului este scăzutăA (Achizionat)- căpătat de la altă persoană.

HIV este un virus care supravieţuieşte doar în corpul uman, mai exact în lichidele corpului. Fiind în afara organismului şi intrînd în contact cu aerul el piere. HIV se transmite prin următoarele lichide ale corpului: sînge, spermă, secreţii vaginale şi lapte matern. Acestea sunt unicele lichide corporale în care virusul HIV se poate găsi într-o concentraţie suficientă pentru a infecta o persoană. Infecţia cu HIV are loc atunci cînd de la o persoană bolnavă aceste lichide intră în contact cu singele altei persoane. Modalităţi de infectare cu HIV sunt : prin relaţii sexuale neprotejate, utilizarea în comun a seringilor în caz de folosire a drogurilor, de la mamă la făt în timpul naşterii sau prin alăptare, prin intermediul instrumentarului de bărbierit , de manichiură, de pedichiură, etc. HIV nu se transmite prin: strîngere de mînă, folosirea în comun a veselei, hainelor, lengeriei, tuse şi strănut, sărut prietenesc, muşcături de insecte, folosirea veceurilor publice.Atunci cînd virusul HIV pătrunde în circuitul sanguin al organismului uman, începe să se înmulţească activ în interiorul limfocitelor (celule care apără corpul de infecţii). La un moment dat acestea explodează şi eliberează un număr mare de viruşi care, la rîndul lor, infectează alte limfocite. În acest fel, numărul de viruşi creşte, iar cantitatea de limfocite scade. Cu cît sunt distruse mai multe limfocite, cu atît organismul devine mai slăbit, infecţiile se răspîndesc şi corpul nu mai este capabil să lupte cu viruşii care ajung în el. Într-o astfel de situţie omul devine vulnerabil nu numai la infecţii obişnuite, de exemplu, gripa, dar şi la unele bacterii sau viruşi neutri care locuiesc în organismul omului, şi în mod normal sunt inofensivi. Dacă sistemul imunitar este sănătos, aceşti viruşi nu prezintă nici un risc, dar în cazul imunodeficiemţei pot provoca boli mai mult sau mai puţin grave. Din momentul pătrunderii virusului HIV în organism, infecţia parcurge patru etape: 1. Infectarea 2. Perioada asimptomatică 3. Infecţia HIV simptomatică 4. Boala SIDA1. InfectareaPersoanele infectate cu HIV se numesc seropozitive sau HIV-pozitive. Unele persoane nici nu bănuiesc că sunt contaminate cu HIV şi mult nu prezintă simptome, adică arată şi se simt perfect sănătoase. După pătrunderea HIV în organismul uman, de cele mai multe ori nu se îmtîmplă nimic deosebit. În unele cazuri pot să apară anumite simptome- febră, slăbiciune, dureri de cap, de gât, diaree care durează 12-15 zile şi apoi trec de la sine.2. Perioada asimptomaticăÎn acest timp sistemul imunitar se confruntă cu o infecţie necunoscută pentru el, cu care nu poate lupta. Virusul începe să se înmulţeasă activ şi cantitatea lui în organism creşte repede. Drept răspuns, organismul începe să producă substanţe chimice speciale- anticorpi. Drept urmare, este distrus un număr mare de viruşi. Iată de ce simptomele dispar pe neaşteptate. Deşi nivelul de HIV în sânge scade, persoanele rămîn infectate. Acest stadiu poate dura până la 10 ani şi, după cum sugerează titlul, se caracterizează prin lipsa unor simptome majore, cu toate că în unele cazuri nodulii limfatici sunt inflamaţi, persoana infectată se simte bine şi poate nici să nu bănuiască că este infectată.3. Infecţia HIV simptomaticăÎn timp, sistemul imun devine serios afectat de HIV. Acest fapt se întâmplă din câteva motive: • Nodulii limfatici şi ţesuturile devin afectate sau „istovite” datorită activităţii prelungite pe parcursul anilor; • HIV suferămutaţii şi devine mai puternic şi mai variat, distrugînd şi mai multe celule imunitare; • Organismul nu mai reuşeşte să înlocuiască celulele imunitare pierdute.

Odată cu deteriorarea sistemului imun, apar şi simptomele SIDA. La început multe dintre ele sunt slabe, iar apoi din ce în ce mai pronunţate.

4. Boala SIDAÎn această perioadă HIV progresează în SIDA. La începutul acestei perioade apar diferite simptome, precum scăderea bruscă a greutăţii, febră care se menţine timp îndelungat, diaree, oboseală permanentă, tuse, transpiraţii nocturne, ganglioni limfatici măriţi şi altele. Imunitatea organismului scade odată cu progresarea bolii şi ca urmare apar diverse boli şi infecţii, numite oportuniste – cancer la diferite organe, tuberculoză, gripă, etc. Acum se poate spune că persoana infectată cu HIV devine bolnavă cu SIDA- stadiul final al infecţiei. În cele din urmă, bolnavii decedează din cauza distrugerii sistemului lor nervos.

Tratamentul anti-HIV Scopul tratamentului antiretroviral este de a împiedica , atât cât se poate, dezvoltarea HIV, şi prin aceasta, de a îndepărta cât mai mult în timp, dezastrul imunologic pe care HIV îl determină. Tratamentul trebuie început înainte ca imunodepresia să devină manifestă. Tratamentul iniţial trebuie să conţină o combinaţie de minimum două medicamente. Modificările schemei terapeutice trebuie să vizeze înlocuirea sau adăugarea a cel puţin două medicamente neutilizate anterior la pacientul respectiv. Monitorizarea tratamentului prin determinarea limfocitelor CD4 şi a încărcăturii medicale este esenţială. Răspunsul favorabil la tratament pare să se obţină prin combinaţia a câte doi analogi nucleozidici inhibitori de reverstranscriptază cu un al treilea agent ( inhibitor de protează sau inhibitor nenucleozidic de reverstranscriptază ) sau prin combinaţia a doi inhibitori de protează. Actualele combinaţii terapeutice nu garantează vindecarea. Se prezintă în continuare grupele mari de medicamente anti-HIV care se încearcă în ţările dezvoltate : inhibitori nucleozidici de reverstranscriptază inhibitori de protează inhibitori de integrază inhibitori de glicozidază inhibitori -Tat oligonucleotide antisens inhibitori ai proteinelor accesorii terapie genică. Un program de tratament modern anti-HIV în ţările în curs de dezvoltare presupune însă o serie de implicaţii foarte serioase : costul tratamentului este foarte ridicat, supravegherea medicală de înaltă specialitate este foarte scumpă, vieţile persoanelor infectate cu HIV pot fi prelungite într-o aorecare măsură şi fără tratament specific anti-HIV. Însă în cele din urmă, bolnavii decedează din cauza distrugerii sistemului lor nervos.

Prevenirea infecţiei cu HIV În situaţia în care tratamentul curativ anti-HIV nu a dat încă satisfacţiile aşteptate este firesc ca fiecare individ să conştientizeze că trebuie să participe efectiv la prevenirea răspândirii infecţiei. SIDA este o problemă de sănătate publică deosebită, depăşind graniţele sectorului sanitar şi implicând toate sectoarele vieţii sociale. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a lansat din 1987 un program global de luptă anti-SIDA. În 1994, conducătorii a 42 de guverne au adoptat prin Declaraţia de la 1 decembrie, la Paris, o strategie comună în combaterea problemelor ce decurg din răspândirea infecţiei cu HIV. În cadrul acestor reacţii de amploare la scară mondială, în Moldova a fost adoptat Programul naţional de luptă anti-SIDA , care are în vedere îmbunătăţirea cadrului legislativ şi asigurarea suportului material pentru desfăşurarea măsurilor preventive şi curative. Activitatea de prevenire a răspândirii infecţiei cu HIV presupune: identificarea surselor de infecţie şi supravegherea grupelor de risc măsuri faţa de căile de transmitere, respectiv educaţie sexuală şi de promovare a utilizării prezervativului, controlul sângelui de transfuzat, controlul sterilităţii instrumentarului medical şi consilierea femeiii în sensul prevenirii transmiterii verticale ( de la mamă la copil) protecţia poulaţiei receptive, care presupune educaţie sanitară şi vaccinare. Vaccinul ideal ar trebui să aibă următoarele calităţi: să fie sigur să aibă efect îndelungat să inducă imunitate la toate porţile de intrare ale virusului să inducă un răspuns imunologic celular şi umoral împotriva celulelor deja infectate de HIV să asigure protecţie faţă de toate tipurile de HIV să nu producă reacţii adverse severe. Până în prezent nu s-a reuşit obţinerea unui vaccin corespunzător. În aceste condiţii, singura modalitate de a proteja populaţia de infecţia cu HIV este educarea acesteia. Impactul HIV/SIDA în Moldova şi în lume

Infecţia HIV/SIDA prezintă o problemă globală pentru sănătate şi dezvoltarea economică. Actualmente numărul persoanelor infectate cu virusul HIV în lume constituie 35,7 milioane de oameni Anual se depistează 3,1 milioane cazuri noi. Au decedat de SIDA 25 milioanede la debutul epidemiei. În anul 2008 au decedat de SIDA 2 milioane de oameni (anul 2001 – 1,7 milioane).

În ultimii ani se atestă o creştere esenţială a numărului cazurilor noi în ţările Europei de Est şi Asiei Centrale. În anul 2008 numărul persoanelor cu HIV în acestă regiune a constituit 1,6 milioane, circă 90% din ei sînt cetăţeni Federaţiei Ruse (69%) sau Ucrainei (29%). În Federaţia Rusă: - numărul cumulativ persoanelor cu infecţia HIV din anul 1987 pînă la 31.12.2007 a atins 448 459 – 274,7 la 100000 populaţie. -numărul cumulativ a copiilor născuţi din mamele HIV pozitive constituie 20622, la 2724 a fost diagnosticată infecţia HIV cu transmitere perinatală.

Procesul epidemic a infecţiei HIV/SIDA în Republica Moldova poate fi divizat în 3 perioade: * anii 1987 - 1995 înregistrarea cazurilor sporadice în unele teritorii, preponderent în rîndurile studenţilor străini cu transmitere sexuală; * anii 1996 – 2001 se caracterizează prin extinderea teritorială cu răspîndirea preponderentă în rîndul utilizatorilor de droguri injectabile; * din anul 2002 pînă în prezent răspîndirea infecţiei în toate teritoriile administrative, inclusiv în teritoriile rurale, sporirea numărului persoanelor infectate pe cale sexuală, inclusiv femeilor şi gravidelor.

Dinamica testării la HIV şi numărul cazurilor noi HIV înregistrate în Republica Moldova, anii 1987 – 2009

8 9 6 2 0 2 3 3 755

407 413

157 176234 206

257360

538618

731790

704

0100200300400500600700800900

1000

1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Persoane testate mii Cazuri NIV noi depistate

Dinamica testării şi numărul de cazuri noi HIV înregistrate în rîndul gravidelor, Republica Moldova, 2003 – 2009

1,2

10,9

64,6 66,4

45,7 48,8 51,1 50,7

0

12

52

84 81 83

7071

0

10

2030

40

50

6070

80

90

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Gravide testate. mii Depistate gravide HIV pozitive

În republică se realizează al treilea Program Naţional de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA şi ITS pentru anii 2006-2010.

Panglica roşie- simbolul solidarităţii cu persoanele afectate de HIV/SIDA Ce insemana a purta panglica rosie?Ajutor si intelegere: Purtata de un numar din ce in ce mai mare de persoane din lumea intreaga, panglica rosie demonstreaza dorinta de ajutorare si de intelegere a persoanelor care sunt afectate de HIV/SIDA: a celor care sunt bolnavi, a celor care au murit, a celor care au prieteni sau rude afectate de HIV/SIDA. Speranta: Panglica rosie se vrea un simbol al sperantei. Forma sa reprezinta infinitul care a fost intrerupt. Panglica are forma unui "V" intors, si aceasta va fi forma sa pina in ziua cind se va descoperi un remediu, iar atunci "V" va insemna "victorie".Solidaritate: Panglica rosie este simbolul international al solidaritatii in lupta impotriva HIV si SIDA. Daca

va este oferita o panglica rosie, purtati-o in omagiul tuturor acelora care sunt atinsi in orice fel posibil de HIV/SIDA. Daca nu aveti o panglica rosie in mod oficial. Va puteti face si de unul singur una pe care sa o purtati cu sau fara reo ocazie... Importanta este solidalitatea.A purta o panglica rosie este o prima etapa in a invinge HIV/SIDA!1 Decembrie, Ziua Mondiala de Lupta impotriva SIDA, este in fiecare an o ocazie pentru oamenii din toata lumea sa-si demonstreze solidaritatea fata de persoanele infectate cu HIV.

Educaţia pentru prevenirea HIV/SIDAAm descris BTS, HIV/SIDA şi la sfîrşit menţionez că deşi sunt organizate foarte multe seminare, traininguri, discoteci tematice, dezbateri, conferinţe, informarea prin licee şi împărţirea pliantelor referitoare la bolile descrise mai sus foarte puţine persoane cunosc ce înseamnă cu adevarăt HIV/SIDA. Mulţi au o părere greşită cînd afirmă că HIV se transmite prin sărut , prin aceeaşi strîngere de mînă şi chiar prin simpla prezenţă lîngă o persoană infectată cu acest virus. Din păcate aceste persoane sunt discriminate, maltratate, distruse psihic de restul societăţii, puţini se gîndesc că în loc să le judece , ar putea să le ajute .Iar pentru ai ajuta să se intregreze în societate este necesar :

continuarea realizării obiectivelor prioritare: extinderea accesului universal la prevenire, consiliere şi testare benevolă cu acordul informat, tratament, îngrijiri şi suport;

asigurarea instruirii cadrelor medicale privind profilaxia primară, respectarea măsurilor de barieră individuală şi transmiterii intraspitaliceşti a infecţiei HIV, depistarea precoce şi testare la HIV a persoanelor cu comportament riscant şi indicaţii clinice;

asigurarea instruirii asitenţei sociale şi la locul de muncă în aspectele prevenirii infecţiei HIV/SIDA la locul de muncă, acordării asistenţei sociale şi susţinerii persoanelor care trăesc cu HIV/SIDA şi membrii familiilor lor;

extinderea programelor educaţionale, de conştientizare, promovare a modului sănătos de viaţă în populaţia generală cu accentul la tineret, femeile şi familiile tinere, gravidele, copiii, inclusiv în teritoriile rurale;

acoperirea cu activităţi informaţionale, de profilaxie primară a grupurilor ţinte predispuse la riscul larg de infectare (migranţii, femeile care practică sex comercial, utilizatori de droguri intravenos, contingentul instituţiilor penitenciare, bărbaţii care practică sex cu bărbaţii);

implicarea pe larg a instituţiilor medico-sanitare în activităţi de profilaxie primară a infecţiei HIV/SIDA, implicarea familiilor şi societăţii civile în prevenirea infecţiei;

Bibliografie

Dacă te interesează să afli cît mai multe informații de specialitate te invităm să accesezi sursele de mai jos unde găsești mai multe informaţii cu privire la BTS, HIV/SIDA:

1. Tinerii previn HIV/SIDA, Ghid de acţiune pentru educatorii de la egal la egal .

2. Superbi Sănătoşi Copii, Ghid la Educaţia pentru Sănătate Corpul Păcii SUA 2002

3. Compendiu Biologie, Richard Wilkinson, Berlin 1995

http://ro.wikipedia.org/wiki/SIDA

http://www.google.ro

http://www.5pm.ro/content.php

http://www.contraboli.ro

http://www.sfatulmedicului.ro

http://www.scribd.com/doc/3446548/SIDA

http://www.adevaruldespreavort.ro

http://sida_info.tripod.com/id8.html

Anexe :Sifilisul

Gonoreea

Scabie

Negi Genitali