Buletinul Clubului Român din Chattanooga

www.romclub.wordpress.com

Cuprins:Subiect Pagina

Rubrica gastronomică 2Opinii: Ce-a mai rămas? de Petre Barbu 2Geopolitică: Henry Kissinger 4Puncte de vedere: Memoria înjumătățită de Andrei Pleșu 510 punkte: Ion Barbu 7Poetul și pictorul lunii: Arsenie Boca 10Omagiu: Despre talentul moral de Vladimir Tismăneanu 20Prostii în politică 22Istoria României: Dacologii...de Vladimir Tismăneanu 23Istorie prezidențială americană: Primul gentleman al țării 24Pamfletul lunii 26Din lumea banilor: Investiții imobiliare(II) de Ionuț Plesnecuțe 27Drinkology 2911 septembrie 2001 30Profețíi: România se îndreaptă spre o catastrofă de Gabriel Liiceanu 32

1

Rubrica gastronomică: Cotlete de porc cu sos de vișine

Rețeta este relativ simplă și poate fi făcută de oricine.Cotletele de porc se frig în tigaie, la foc foarte mic, cu multă răbdare, evitând întoarcerea lor de mai multe ori. Pe fiecare față se presară sare, piper tos, cimbru, rosmarin și oregano. Când amândouă fețele ale cotletelor sunt ușor rumenite, tigaia se dă deoparte și se acoperă cu capacul, ca să țină carnea fragedă și să

evite uscarea.Vișinele (cam un kg) se spală, li se scot sâmburii și sunt lăsate în sită, să se scurgă. Sucul scurs se va folosi la sos.Într-o tigaie curată se încing 2 linguri de ulei, în care se pun sare, boabe de piper și cuișoare. Când uleiul s-a încins, se adaugă un pahar de vin alb, sucul de la vișine, 2 linguri de zahăr (sau îndulcitor) și 1/2 linguriță de scorțișoară. La foc foarte mic, se mestecă sosul continuu, până mai scade, apoi se îngroașe cu amidon de porumb, sau melasă. Dacă se va folosi melasa, trebuie redus zahărul la o lingură numai. Peste sosul îngroșat se adaugă vișinele și se mai ține tigaia pe foc câteva minute. Garnitura potrivită este piureul de cartofi, frecat cu 2 linguri de smântână, sare, brânză sfărâmată, puțin lapte și slănină prăjită, tăiată în cubulețe foarte mici. Se impune vinul roșu, bineînțeles. (MSM)

Opinii: Ce-a mai rămas? de Petre Barbu

11 august 2016, Ziarul Adevărul

S-a ales praful de tot ce s-a construit până-n decembrie ‘89. Aproape totul a fost demolat, desfiinţat, abandonat, îngropat, jefuit, înstrăinat, luat cu japca. Ăsta-i mersul vieţii! La noi.

2

S-a distrus de parcă totul era prost făcut, foarte prost, perimat, bolnav. N-a fost nevoie de angajarea unei armate de mercenari. Au distrus românii prin nepăsare, laşitate, indolenţă, complicitate, lăcomie, egoism şi prostie. Pe ruinele „realizărilor socialismului“ au început să fie ridicate noile „citadele“ ale capitalismului: supermarketuri, mall-uri, lanţuri de farmacii, reţele de agenţii de pariuri, fast-food-uri, clădiri de birouri, săli de jocuri de noroc, cartiere de vile, magazine de retail electrocasnice şi IT&C şi case de amanet. Şi biserici. Probabil, ca să ne spălăm laşitatea de pe vremea când bisericile erau dărâmate cu sălbăticie. Să nu uităm şi instituţiile statului! Organizate „democratic“, dar pline cu aceiaşi oameni ai sistemului din trecut. Altă viaţă! E mult ce s-a construit începând din 1990? E puţin? Se putea şi mai bine? Nu contează. Important este că am scăpat de „moştenirea comunistă“. Chiar nu ne folosea la nimic.

Ne-au mai rămas vreo cinci milioane de pensionari nostalgici, care ne incomodează în autobuze şi la piaţă, ne consumă resursele, nicio problemă, îi exterminăm în spitale!

Nu avem ce să învăţăm din trecut, nici noi, nici copiii noştri. A fost urât trecutul, nu ne avantajează, să-l uităm, să-l ascundem sub preş, să-l mistificăm, să privim în viitor cu încredere! Să nu mai căutăm vinovaţii, ce rost are?, pierdere de vreme! Suntem liberi, să ne bucurăm de libertate! Căderea Zidului Berlinului a fost sfârşitul Războiului Rece şi începutul libertăţii noastre.

Ca în orice război, există învingători şi învinşi. Noi ne-am bucurat că suntem liberi, dar am făcut abstracţie sau nu ne-a păsat că, în fond, ne numărăm printre cei învinşi. Iarăşi! Nici nu ne-am dat seama că preţul plătit pentru aşa-numita noastră libertate a fost ocuparea vieţiilor noastre de către învingătorii Războiului Rece. Am fost ocupaţi. Asta ne-am dorit: democraţiei şi libertate. Au venit străinii să investească, pentru că noi n-am avut bani pentru locuri de muncă. Sau am avut prea puţini. Aşa că i-am lăsat pe învingători să facă ce vor, doar sunt banii lor! Am ales libertatea adusă de învingători ca să fim prizonierii lor. Am ales libertatea „omului modern“ pentru a trăi într-o continuă febră a shopping-ului şi în lagărele reţelelor de socializare.   Viaţa e tot mai scurtă. Ne grăbim s-o trăim. Nu mai avem nici starea şi nici motivele ca să ne gândim la trecut, să vedem ce-am pierdut, ce mai putem recupera, dacă merită să recuperăm ceva. Spiritual, măcar. Dacă încerci să faci asta eşti etichetat „nostalgic“, bun de zeflemea şi dispreţ. Mergem înainte. Nu ştim încotro, dar o să vedem pe parcurs, ne orientăm, mai cârpim, ne împrumutăm, ne descurcăm. Ţara a progresat, românii s-au deşteptat.

3

Geopolitică: Henry Kissinger: „Dacă nu auziți tobele RĂZBOIULUI, inseamnă că sunteți surzi!”Autor: Gabriel Barbu | sâmbătă, 13 august 2016 | Capital.ro

La NEW YORK, in Statele Unite ale Americii – Henry Kissinger, fostul secretar de stat din era Nixon, dezvăluie ceea ce se întâmplă în acest moment în lume şi în special în Orientul Mijlociu.

Vorbind din apartamentul său de lux din Manhattan, New York, omul de stat, care  a implinit in mai varsta de 89 de ani, a facut o analiza predictiva din punctul sau de vedere, a situaţiei actuale geopolitice şi economice in lume.„Statele Unite le-a momit pana acum pe China şi Rusia, iar ultimul cui în sicriu va fi Iranul, care este, desigur, principala ţintă a Israelului.Am permis Chinei sa-si mareasca puterea militară şi Rusiei sa se recupereze dupa sovietizare, pentru a le da un sentiment fals de bravadă, acest lucru va duce la un deces foarte rapid al ambelor state.Suntem ca tintasul istet, provocandu-ul pe neiscusit sa ridice arma, şi atunci când încearcă, Bang Bang.Războiul care vine va fi atât de grav, încât o singura superputere poate câştiga, şi aceia suntem noi.Acesta este motivul pentru care UE este într-o asa mare grabă pentru a forma un superstat, pentru că ei ştiu ce se apropie, iar pentru a supravieţui, Europa va trebui să fie un singur stat întreg si unit.Aceasta grabire a lucrurilor, mi-a aratat că ei ştiu foarte bine că ceea ce urmeaza este foarte aproape. O, cât de mult am visat la acest moment încântător. „„Cine controleaza petrolul, controleaza naţiunile; Cine controleaza mancarea, controleaza oamenii. „Dl Kissinger a adăugat apoi: „Dacă sunteti persoane obişnuite, atunci puteţi să vă pregătiţi pentru război prin mutarea la ţară şi construirea unor ferme, dar trebuie să sa va luati armele cu voi, ca hoardele infometate nu va vor da pace. De asemenea, chiar dacă elitele vor avea paradisurile lor sigure şi

4

adăposturi specializate, acestea trebuie să fie la fel de atenţe în timpul războiului ca civilii de rând, pentru că adăposturile lor pot fi compromise. „După o pauză de câteva minute, facuta pentru a-si aduna gândurile, domnul Kissinger, a continuat:„Am spus armatei ca trebuie sa cucereasca in jur de şapte ţări din Orientul Mijlociu pentru a le exploata resursele şi aproape ca si-au încheiat treaba. Știti cu toţii ce parere buna am despre armata noastra, dar trebuie să spun ca de data aceasta au ascultat ordinele superficial.Am ajuns la ultima piatra de temelie, adică Iranul, care într-adevăr va înclina balanţa. Cât timp mai pot China şi Rusia sa stea deopate si sa se uite cum America curata totul?Marele URS rusesc şi Secera chineză se vor trezi din somnul lor, moment in care Israelul va trebui să lupte cu toată puterea şi cu toate armele sale pentru a ucide cât mai mulţi arabi.Sperăm că, dacă totul merge bine, jumătate din Orientul Mijlociu va apartine Israelului.Tinerii nostri au fost instruiţi bine in ultimul deceniu, iar jocurile de razboi jucate pe calculator au ajutat foarte mult in modul lor de gandire, de exemplu jocul Call of Duty Modern Warfare 3, reflecta exact ceea ce va urma în viitorul apropiat, este o programare predictivă.Tinerii nostrii, în SUA şi Occident, sunt pregătiti pentru că au fost programati pentru a fi soldaţi buni, carne de tun, iar atunci când acestora li se va comanda să iasă în stradă şi să lupte cu acesti chinezi nebuni şi russkies, vor asculta ordinele.Din cenuşa vom construi o societate nouă, o nouă ordine mondială; va fi doar o singura superputere ramasa, şi un singur guvernul global care câştigă.Nu uita, Statele Unite ale Americii, are cele mai bune arme, avem tehnologie pe care nici un alt popor nu o are şi vom scoate aceste arme, atunci când este momentul potrivit.” – (dailysquib.co.uk)

Puncte de vedere: Memorie înjumătăţită - deAndrei PLEŞU

Aparut in Dilema veche, nr. 626, 18-24 februarie 2016

L-am reîntîlnit, zilele trecute, pe vechiul și bunul meu amic Alexandru Călinescu. Era inevitabil să ajungem și la subiectul fierbinte (pentru mine) al

5

momentului: „cazul“ Vintilă Horia, respectiv cazul intelectualilor români trecuți, în anii ’30, prin fascinația ideologică a extremei drepte. Am căzut de acord asupra faptului că derapajele unor marcante figuri culturale – într-o direcție sau alta a spectrului politic – trebuie cunoscute și condamnate în perspectivă istorică, astfel încît noile generații să fie prevenite asupra riscurilor pe care o iresponsabilă (și, de regulă, juvenilă) inflamație mentală le implică pentru traseul lor intelectual. Evident, vorbim despre derapaje ideologice, nu despre crime. Despre cauționare euforică și nu despre vinovății palpabile, ce țin, pe bază de probe, de competența forurilor judecătorești. Am căzut de acord și asupra faptului că, vorba lui Bronislaw Geremek, Europa nu va fi reunificată înainte de a se fi realizat reunificarea memoriei ei: ororile nazismului și cele ale comunismului puse în aceeași „colecție“ sumbră a veacului 20. Evident, fără anateme triviale, fără stigmatizări lipsite de discernămînt, fără amestecarea borcanelor. Sînt de luat în seamă diferențele, desolidarizările post-factum, atenta cîntărire a personalității integrale (chiar dacă nu omogen integre) a oamenilor, balansul între bine și rău al fiecărui caz în parte. Da, există texte irespirabile ale unor scriitori seduși, temporar, de retorica fascistă. S-o recunoaștem, s-o spunem, mai ales atunci cînd n-au spus-o ei înșiși. Dar să fim gata și să iertăm acolo unde există căință, și să recuperăm, din moștenirea oricărui individ, urma prizabilă a creativității sale, urma în care nu se amestecă neapărat striurile impure ale unor opțiuni episodice. Iar aici lucrurile se bifurcă. Relele unora sînt amintite drastic, cu parapon și cu consecințe de ordin public, în vreme ce relele altora sînt ținute „sub obroc“ sau tratate cu inexplicabilă îngăduință. Alexandru Călinescu mi-a amintit, de pildă, versurile unor mari poeți francezi, căzuți pradă unui straniu entuziasm pro-comunist și pro-sovietic. Iată fragmente din poemul „Front rouge“, publicat de Louis Aragon în 1931, în versiunea franceză a unei reviste din URSS (Littérature révolutionnaire mondiale):„Cînt hegemonia violentă a proletariatului asupra burgheziei / Cu scopul nimicirii ei. / Strălucirea împușcăturilor adaugă priveliștii / O veselie încă necunoscută. / Sînt executați ingineri și medici. / Moarte celor care primejduiesc cuceririle revoluției din octombrie, / Moarte celor care sabotează planul cincinal“. Sau: „Cînt GPU-ul (…), trăiască GPU-ul, figură dialectică a eroismului“.

Fragmente din Paul Éluard („Hommages“, 1950): „Stalin e, pentru noi, prezența lui mîine, / Stalin alungă nenorocirea, / Încrederea este fructul creierului său iubitor“. Éluard scrisese deja, imediat după război, că „ochii albaștri ai revoluției

6

strălucesc cu o necesară cruzime“ și îndemnase la omor: „Doborîți-i pe polițai, / Tovarăși, / Doborîți-i pe polițai pînă departe spre vest, unde dorm / copiii bogătașilor și tîrfele de lux. (…) Proletariatul să radă de pe fața pămîntului, cu furia sa, palatul Élysée (…) / Într-o bună zi va arunca în aer Arcul de Triumf / Se va dezlănțui (…), iar glonțul său va ochi atît de sigur / Încît toți medicii social-fasciști / Aplecați asupra victimei / Își vor plimba degeaba degetele pe sub cămașa ei de dantelă / Și vor încerca să audă, cu aparate de precizie, inima ei deja putrezită“. (…) / Trageți asupra urșilor savanți ai social-democrației / Trageți, zic, sub conducerea partidului comunist / (…) Și nu eu voi fi cel care vă cere să trageți / Ci Lenin, / Lenin cel al momentului potrivit…“ Sau: „Tineri comuniști (…) / Ridicați-vă împotriva mamelor voastre / Abandonați noaptea, ciuma și familia…“Am amintit, cu alt prilej, vorbe cutremurătoare rostite  de Jean-Paul Sartre („Cei care se opun comunismului trebuie lichidaţi. Nu e suficient să-i băgăm în puşcării, pentru că din puşcării mai pot să iasă. Trebuie împuşcaţi.“). Dar și din „părinții fondatori“: Lenin: „Trebuie să acţionăm ca în anul 1793“ (anul 1793 e anul Marii Terori din timpul Revoluţiei Franceze – n.m., A.P.). Marx despre tortură: „Tortura a dat naştere celor mai ingenioase inovaţii, creîndu-se astfel pentru mulţi meseriaşi cinstiţi numeroase locuri de muncă în producţia instrumentelor necesare“. Engels (Anti-Dühring): „Dragostea universală faţă de oameni este o absurditate. Libertatea politică e mai rea decît sclavia cea mai rea“.Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe Lenin, nici pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene. Dimpotrivă! Dar nici să mi se dea mereu peste nas cu Mircea Vulcănescu, Eliade, Cioran, Vintilă Horia etc. Apropo: și Aragon, și Éluard beneficiază, la Paris, de cîte o piață care le poartă numele. A lui Aragon a fost inaugurată în 2012, cu ocazia celei de-a 30-a comemorări a morții sale. Asta numesc eu „a nu amesteca borcanele“…

10(zece) punkte: Ion Barbudin revista LaPunkt www.lapunkt.ro)

1. Dan Barbilian este numele său adevărat. „Ion Barbu” e numele său de poet. Tatăl său se numea Constantin Barbilian. Ion Barbu – vine de la

7

numele bunicului său. „Numele de Ion Barbu nu este un pseudonim întâmplător. Aşa l-a chemat pe bunicul meu, maistru zidar şi mahalagiu bucureştean… Lui îi datorez atmosfera balcanică din ultimele mele poezii… I-am luat şi numele, deci, eram dator să las ca glasul lui să se facă auzit!”2. Înainte de a fi un mare poet şi apoi, în paralele cu cariera de poet, Ion Barbu-Dan Barbilian a fost un mare matematician. De altfel, el a fost membru titular al Academiei de Ştiinţe din România, începînd cu 1936.3. Se pare că debutul său artistic a fost declanșat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecați într-o excursie la Giurgiu în timpul liceului, Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest „pariu”, Dan Barbilian își descoperă talentul și iubirea față de poezie. Dan Barbilian spunea că poezia și geometria sunt complementare în viața sa : acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaștere și imaginație.4. Ion Barbu: “Matematicile pun în joc puteri sufleteşti care nu sunt cu mult diferite de cele solicitate de poezie şi de arte.”5.” Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,Intrată prin oglindă în mântuit azur,Tăind pe înecarea cirezilor agreste,În grupurile apei, un joc secund mai pur.” – patru dintre extraordinarele versuri din volumul său socotit a fi cel mai reprezentativ şi mai valoros, “Joc Secund”.6. Andrei Oişteanu despre episoadele de narcomanie ale lui Ion Barbu – “Este simptomatic faptul ca, in starea de toxicomanie si deprimare pe care o traversa Ion Barbu in Germania sfarsitului de an 1923, el s-a autodesemnat in poem ca o ciuperca psihotropa care innebuneste. Peste doar cateva luni, in februarie 1924, el va pleca bolnav de nervi in Romania. La 3 martie, Eugen Lovinescu il intalneste la Bucuresti „complet descompus sufleteste”. Peste alte cateva luni (13 august 1924) Barbu va fi internat la un spital de boli mintale pentru dezintoxicare.”. Întreg articolul, aici! http://www.revista22.ro/scriitorii-romani-si-narcoticele-4brion-barbu–ciuperca-halucinogena-4569.html Bonus1: Gerda Barbilian în „Ion Barbu: amintiri”, relatarea unei confesiuni a lui Ion Barbu despre droguri:”Printr-un prieten căutasem drogul. Mi-a dat o stare de euforie, de eliberare. Mai pe urmă mi l-am procurat din cînd în cînd, ca sa uit de mizeria sufletească în care mă zbăteam, dar nu am fost niciodată dependent de el”. Bonus 2, Marius Chivu: “Ion Barbu era un cocainoman şi intra în sevraj când scria. Consuma droguri în timp ce făcea sex extraconjugal, iar toate lucrurile acestea îşi găsesc o expresie în ce a scris. “Riga Crypto și lapona Enigel” este o fabulă despre dependența de cocaină a lui Barbu și despre o relație

8

amoroasă ratată, pe care acesta a avut-o cu o pictoriță norvegiană.”7. Steaua imnuluiRâu încuiat în cerul omogen,Arhaic Unt, din lăudată seară,Scurs florilor, slujind în Betleem,Când gărzile surpate înviară.Să port – sub raze deget şters înting –Un liniştit, un rar şi tânăr mugurPrin ger mutat, prin tufele de zinc,La stâncïle culcate: să le bucur.8. Ion Barbu e faimos nu doar pentru poemele sale şi pentru cariera sa de matematician, ci şi pentru faptul că era un mare cuceritor al femeilor. Există relatari care spun despre faptul că, uneori, Ion Barbu se lauda că a avut peste o mie de aventuri erotice. Gerda Barbilian, în amintirile sale despre Ion Barbu: ““Sigur c-am fost şi geloasă, dar nu să-i fac scene. Uneori nu a fost uşor să lupt cu sentimentul ăsta. Cu timpul însă, rămâne doar ce-a fost frumos. Dar era într-adevăr un bărbat curtat oriunde îşi făcea apariţia. Normal că atrăgând atenţia, nu putea rămâne în umbră. Era vivace, ochii lui sclipitori, ah, tempi pasati. Nu era un molâu, ştiam că trebuie să rezist. Am fost mândră de el.”.9. Tudor Vianu, autorul unei monografii dedicate lui Ion Barbu şi socotită şi astăzi probabil cea mai bună monografie a acestui uriaş poet: “„Cititorul care străbate paginile volumului Joc secund, nu trebuie să uite niciodată că se găsește în fața unui poet matematician. Chiar o simplă inventariere a vocabularului său arată cât datorește Ion Barbu astronomiei, mecanicii sau geometriei. (…) Viziunea matematicianului este atât de puțin conexată cu activitatea simțurilor, atât de liberă de contingențele care întinerează funcțiunea lor, încât lumea care i se relevează este resimțită de el ca pură. Pe de altă parte, față de lumea experienței, aceea a matematicei este a doua lume, o suprastructură ideală. Într-un asemenea univers ideal dorește să se situeze viziunea lui Ion Barbu și acesta este înțelesul expresiei joc secund, care intitulează volumul său”10. Ion Barbu: “Jocul prim este jocul lui Dumnezeu care, prin creaţa Sa, a făcut pe artist să rămână uimit de măreţia şi desăvârşirea acesteia şi, la rându-i, să încerce să devină şi el creator!… Jocul secund este, aşadar, jocul celui care, imitând pe Dumnezeu, vrea şi el să creeze, manifestându-se în diverse domenii ale spiritualităţii.”

9

Poetul și pictorul lunii: Preotul Arsenie BocaArsenie Boca (nascut 29 septembrie 1910, Vața de Sus, Hunedoara - decedat 28 noiembrie 1989, Sinaia), părinte ieromonah, teolog și artist plastic (muralist) ortodox român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București. lângă comuna Mihăilești, din județul Giurgiu). Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București, a fost pictată de către părintele Arsenie Boca.Arsenie Boca este considerat de către unii din ucenicii săi ca fiind cel mai mare duhovnic român al secolului XX. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului, se perindă zilnic sute de pelerini.A urmat Liceul național ortodox „Avram Iancu” din Brad, Hunedoara pe care l-a terminat ca șef de promoție în 1929. În același an, Zian Boca (cel care avea să devină Părintele ieromonah Arsenie Boca) se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o absolvă în 1933. Primește - la recomandarea profesorului Nicolae Popoviciu - o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. În paralel, audiază cursuri la Facultatea de medicină ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie din București.

După ocuparea țării de către armata sovietică, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea pe 17 iulie 1945, pentru participarea activă la mișcarea legionară, dus la București și eliberat pe 30 iulie 1945 în urma presiunilor bisericii. Apoi a fost arestat în 14 mai 1948, pentru ajutorul dat luptătorilor anticomuniști, foști legionari pregătiți și parașutați de americani în Munții Făgărașului. Au urmat alte arestări și apoi interdicția de a sluji ca preot.

10

Părintele Boca este o figură legendară a poporului român și al creștinismului ortodox. I se atribuie multe minuni și acte de bunătate. A lăsat în urma sa două poezii minunate, picturi murale bisericești originale și de mare frumusețe și un număr mare de cugetări și învățături.

Rugăciunea Părintelui Arsenie Boca

O, iartă-mi Doamne atâtea rugăciuniPrin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,Căci am făcut adesea din Tine robul meuNu eu ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu,În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia TaÎţi cer într-una să faci Tu, voia mea,Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreiŞi să-mi slujeşti în toate, să-mi dai fără să-mi iei,Gândindu-mă că dacă îţi cânt şi Te slăvescAm drept să-ţi cer într-una să faci tot ce doresc.O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă rugaŞi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta,Nu tot cerându-ţi Ţie să fii Tu robul meu,Ci Tu, cerându-mi mie, iar robul să fiu eu;Să înţeleg că felul cel bun de-a mă rugaE să doresc în toate să fie voia Ta.

Chemarea lui Iisus                 Voi, care nu știurăți ce-i binele în viațăSi nici căldura sfântă ce inima dezgheață,Voi, care în durere ați suspinat și-ați plânsSi cântul fericirii în inimi vi s-a stins,Veniți, Stăpânul lumii, Iisus, vă cheamă-ntr-unaȘi mâinile-Și întinde s-astâmpere furtuna. 

11

Voi, pentru care viața n-a fost decât un chinȘi zâmbetul durere, iar râsul un suspin,Voi, ce-ați ascuns trecutul sub lespezile reciSi plângeți fericirea ce ați pierdut în veci,Veniți cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,Găsi-veți mângâiere la sânul lui Iisus. Voi toți, care în viață ați căutat uitareaPăcatelor în cupa, ce v-o întinse desfătareaȘi surzi ați fost la glasul ce cobora de sus,Azi, până mai e vreme, vă-ntoarceți la Iisus ;Spuneți-I Lui durerea și El vă va-ntări,Povara vieții voastre cu El veți împărți. Voi, care nu știurăți ce-i adevarul viuȘi-n aiurare spuneți ca cerul e pustiu,Sătui de-nțelepciune, o, voi ce vă trudițiSă dărâmați sși-n urmă nimic să nu clădiți,Rugați-vă, și-atunci ca să simțiți nu-i greuȘi-n cer, și-n jurul vostru, și-n voi pe Dumnezeu. Oricare-ați fi în pace, veniți, veniți la El,Pe nimeni niciodată n-a izgonit defel ;Cu milă vă primește și brațele-Și întinde,In dragostea-I cerească Iisus pe toți cuprinde ;La pieptul Lui cel dulce iubindu-l vă-ncălziți,Iisus este-nvierea, veniți la El, veniți !

Citate:

Rasplata binelui si pedeapsa raului: Dumnezeu nu pedepsește toată răutatea tuturor, aici și numaidecât; precum nici nu slăvește bunătatea tuturor, aici și numaidecât. Chiar dacă ar face așa, atunci și oamenii ar face binele de frică; mântuirea ar fi de silă, iar nu o faptă a libertății și a dragostei.Apoi, dacă repede ar pedepsi tot răul, Dumnezeu ar fi un fricos, un

12

neputincios, micit la o măsură omenească sau cel mult îngerească, și ne-ar da să înțelegem că se teme de rău și-și apără stăpânirea, cum fac oamenii. Ci tocmai prin faptul că îngăduie răilor să-și facă de cap și îi lasă pe oameni neînfricați de pedeapsa năprasnică, ne dovedește atotputernicia Sa, veșnic liniștită asupra răului, atotputernicie asupra căreia, prin virtutea credinței, stăm liniștiți și noi, primind palmele și scuipările răului ca pe niște mărturii ale neputinței aceluia, în fața atotputerniciei lui Dumnezeu, care ne întărește cu liniștea Sa. Prin faptul că nu pedepsește răutatea numaidecât, îi întinde ispită puternică, ca să se desăvârșească și ea, spre pedeapsă sigură în ziua judecății.Iar dacă totuși uneori pedepsește năprasnic vreo fărădelege, o face ca să mai pună frâu răutății între oameni, și mai ales să nu scadă în credință începătorii și să nu se piardă între oameni cunoștința răsplătirii după fapte. Deci, ori că răsplătește, ori că nu răsplătește, fie binele, fie răul, un lucru e sigur: că vine o răsplată sigură și veșnică și că biruiește binele asupra răutății.

Citeşte mai degrabă ceea ce atinge inima decât ceea ce depărtează mintea. Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.Nu poţi deveni om mare până nu te socoteşti că ai murit, până nu te obişnuieşti să socoteşti moartea ta ca ceva ce a fost, nu ca ceva ce urmează să fie.Dacă oamenii ţi-ar face dreptate, Dumnezeu cum te-ar mai răsplăti?Căsătoria-i pentru mântuire şi prunci, nu pentru plăceri.Iubirea, prin natura sa, ocupa acelasi loc cu mistica. Ea e spirituala si nu poate fi asimilata organizarii fizice si trupesti.Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să mai lase păcatul. Acum, judecaţi şi voi, cine de cine să asculte mai întâi, Dumnezeu de om sau Omul de Dumnezeu?Ne întâlnim în prezent cu… viitorul trecutului.Înainte de a exista ca persoane pământeşti, existăm ca gând, ca intenţie a lui Dumnezeu.Cine vrea să biruie această primă piedică în calea mântuirii, are la îndemână acestea trei: răbdarea, iertarea şi rugăciunea.

În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.Citeşte asimilând, nu simplu citind – că nu-i vorba de-a împlini o normă, ci

13

un canon – aceasta-i norma sau principiul. Citeşte trăind, nu memorizând. A citi trăind, bucurându-te de frumuseţea unei idei, te construieşte conştient şi subconştient, iar timpul scoate cele sădite acolo aşa, cândva, ca pe ale tale. Ceea ce rămane după ce ai uitat tot ce ai citit aceea îţi aparţine cu adevărat; aceea ai asimilat. Deci nu te îndrum de-a citi ca să-ţi încarci memoria, aceasta e bibliografie şi slavă deşarta; ci de a creşte sufletul şi pe aripile artei mântuirii.Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi.Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe şi numai la atâtea daruri ajungem, prin câte suferinţe putem răzbi cu bucurie.Toţi suntem condamnaţi la moarte şi mai nimeni nu crede că va muri; vorbesc de o credinţă care să-ţi transforme viaţa din vederea morţii, în vederea vieţii. Toţi suntem chemaţi la Viaţă şi mai nimeni nu trăieşte viaţa aceasta după aceea la care suntem chemaţi. Trăim omorând această chemare.Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.

14

Picturi murale:

Isus după Înviere (biserica Drăgănescu)

15

Călugărul răstignit, cu picioarele în iad și cu capul în rai (biserica Drăgănescu)

16

Învierea Domnului

17

Sfântul Ioan Botezătorul (fața sfântului Ioan este un autoportret al Părintelui Boca)(biserica Drăgănescu)

18

Adormirea Maicii Domnului (Mânăstirea Sâmbăta de Sus)

Maica Domnului pictată pe bolta bisericii Sf. Elefterie din București

19

Omagiu: Despre talentul moral: La Mulți Ani, Andrei Pleşu! - de Vladimir Tismaneanu

www.contributors.ro; august 23, 2015 Tweet

Like1KAndrei Pleşu intruchipează exemplar condiția intelectualului critic in lumea postcomunistă. Prețuit de foarte mulți, admirat, invocat si citat, el rămâne in continuare un spin in ochii celor care detestă dialogul si diversitatea. Directețea scrisului sau, refuzul de a se exprima eufemistic cind e vorba de imbecilitate, mitocănie si marsavie, au dus si duc la atacuri dezgustătoare. Mobilizarea resentimentelor şi invidiilor arată cât de departe poate merge poltroneria celor care nu suportă puterea iradiantă a valorii autentice. Fiecare articol al sau din „Dilema Veche” este o invitatie la decenţă, eleganţă a gindirii si civilitate. Il oboseste starea de continua nervozitate aşa-zis morală, dar in mod cert il exasperează relativismele băscălioase ale celor pentru care totalitarismul nu a fost (nu este) decit o bagatelă istorică. Pledează pentru dreptul la existenţă al scepticismului dezabuzat, dar el rămâne un moralist pe cât de onest, pe atât de alert: „Sunt momente in care nu e de făcut decit ceea ce ai simțit din prima clipă că trebuie sa faci. Orice tergiversare suspendă iremediabil impusul moral sanatos. Excesul inteligenţei, rafinamentele psihanalitice, deprinderea de a găsi justificări pentru orice, de-a intelege totul ‚dialectic’, talentul, in sfirsit, de a vedea relativitate acolo unde un discernamint nativ separă, fără dificultate, binele de rău — toate acestea sint premise certe ale pierderii spontaneitătii morale” (Minima moralia, Humanitas, 2006). Tocmai accentul pe aceasta spontaneitate morală, pe ceea ce englezii numesc common sense, il apropie de Andrei Plesu de un Raymond Aron, George Orwell, Arthur Koestler sau Isaiah Berlin.Mai presus de orice, Andrei Pleşu este un om al dialogului, o personalitate de varf a culturii române pentru care valori precum increderea si toleranta sint fundamentale. Il agasează resentimentele de orice fel. Stie să fie ingaduitor, dar nu face rabat la principii. Filozof al culturii si al religiei, el este in egală masura un comentator redutabil al actualitatii politice. Eseurile despre dezolantele infatisari ale obscenitatii politice dau masura unei gindiri eliberata de clisee, un spirit mereu viu, pe căt de alert in planul ironiei, pe atit de grav in acela al judecătii morale. Dogmele mumificate ii repugnă visceral, dupa cum are o oroare sacra faţă de stupiditatea ori vulgaritatea de

20

prea multe ori prezente in climatul politic postdecembrist. Radicalismele gălăgioase, ca şi extremismele contondente ii dau frisoane. Spre deosebire de atitia confraţi de idei si de generatie, el si-a asumat, încă din anii ’80, ceea ce aş numi aventura trairii in adevar. Nu este nici un paradox, de aceea, in faptul ca Andrei Pleşu a scris prefata editiei romanesti a eseurilor morale si politice ale lui Václav Havel. Asemeni scriitorului-politician ceh, Pleşu crede in datoria intelectualului critic de a se implica in treburile cetătii. Nu o face insa de o manieră zburlit-agresivă, ci cu o mare, invidiabilă pudoare. Pedagogia propusă si practicată de Andrei Pleşu este una discretă, calmă, potolită.Nu mai putin importantă mi se pare apartenenţa lui Andrei Pleşu la lista figurilor de seama ale intelectualitătii critice est si central europene in anii totalitarismului. Spun acest lucru cu deplină responsabilitate, ca autor de lucrari comparative pe tema istoriei politice a intregii regiuni. In datele concrete ale Romaniei ceausiste, Andrei Plesu a apărat valorile spiritului si a fost pedepsit pentru aceasta. Nu a facut parte din nici un fel de structuri, vizibile ori invizibile, ale fostului aparat (ideologic, politic, ori de alt gen). Ca si regretatul Bronislaw Geremek, el insusi rafinat istoric medievist si remarcabil disident anticomunist, Andrei Pleşu stie să unească armonios reflectia novatoare si actiunea ratională. Cititor atent al filosofiei politice contemporane, Pleşu este constient că, asa cum scria Hannah Arendt, atunci cind intre gandire si actiune se naste o prapastie, libertatea insăsi este in pericol. Uniformitatea si triumfalismul sint vicii ale unei vieti politice văduvite de sens.Nu cred că exista om de buna credinta care să-i conteste lui Andrei Pleşu angajamentul constant si neechivoc in favoarea pluralismului, diversitătii si a celorlalte elemente care constituie traditia luptei pentru o societate deschisă. In raport cu tribunii radicalismelor generatoare de extremism fanatic, Andrei Pleşu promoveaza, cu mereu intarit simt al onoarei, etica diferentei si a memoriei. Pentru el, intransigenta bataioasă si maximalismul fanatic duc intotdeauna la excese greu remediabile. In egala masură, observă Pleşu, există situatii cind fetisizarea flexibilitatii se converteste in alibi pentru capitulari si abjurări. Inchei, aşadar, cu aceste frumoase, intelepte cuvinte din „Minima moralia”: „Sunt insa imprejurări in care nici verticalitatea virtutii, nici inăltimea inteligentei nu sunt suficiente pentru a traversa corect un impas existential. E nevoie de o calitate suplimentară, pe care, in lipsa unui alt termen, o vom numi talent moral.(Textul de mai sus este versiunea actualizata a unui articol scris in 2008)

21

Prostii în politică : ‘Borders are the worst invention’ Deluded Juncker says MORE EU is antidote to nationalism - by ZOIE O'BRIENEUROPEANS should be putting the Union first and stop calling for political independence in their home country, the president of the EU Commission has insisted.

ETTYHeavily-criticised Jean-Claude Juncker has claimed the EU is an antidote to rising nationalism in Europe and raged there are grave consequences when countries put themselves first.The top Brussels Bureaucrat quoted former French president

Francois Mitterrand as saying nationalism added to nationalism would end in war. He said: “This is still true so we have to fight against nationalism.”Mr Juncker aded: “We have to fight against nationalism, we have the duty not to follow populists but to block the avenue of populists.”believed to be an illegal immigranSpeaking at Alpbach Media Academy Mr Juncker also called for the opening of all borders.He said: “Borders are the worst invention ever made by politicians.” Solidarity, he said, must be given to refugees and their children.Mr Juncker used Brexit as an example of a crisis which must be overcome by the remaining member states working as one.He said: “In the concentration of globalisation and European problems, we must not lose our way.The president described the situation as an “unheard-of political crisis” for the Union. 

Mr Juncker hit out at Austrians who have criticised the EU and its Schengen problems, labelling them “Landesobermuftis” or provincial high muftis.

He defended the Commission against frequent attack on the issue.He said: “The Commission deserves criticism, but of course, the governments have to share the blame.”

22

Istoria României: Dacologii luați în brațe de Ministerul de Externe român - de Vladimir Tismăneanu25 august, 2016 www.europalibera.org

Așa-numita „dacologie” duce pe culmile ridicolului și absurdului protocronismul, acea doctrină atât de dragă regimului Ceaușescu. Pentru promotorii „dacologiei”, țara noastră se numește România dintr-o „mare eroare istorică”: ea ar trebui să se numească Dacia, dar numele de România a fost impus de către Vatican și de către țările occidentale, ce vroiau astfel să supună poporul român inventându-i origini latine. Mai mult: dacii nu au fost romanizați, pentru că ei vorbeau deja o limbă latină atunci când romanii au ajuns pe aceste meleaguri. Civilizația dacică ar fi fost o civilizație superioară, ce stăpânea la un moment dat peste aproape întreg teritoriul Europei de astăzi. Și germanii, și popoarele nordice tot din daci se trag, neam căruia i se datorează și câteva din marile invenții care au marcat destinul omenirii.

Principalul animator al „dacologiei” pare să fie doctorul Napoleon Săvescu, un medic stabilit de ceva vreme în Statele Unite. Îl secondează Lia Lungu, o cântăreață de muzică populară ce trăiește și ea în America. În țară, „dacologia” are drept adepți mai mulți profesori de la diferite universități particulare, precum și persoane cunoscute pentru excentricitățile (ca să fiu elegant) lor, cum ar fi generalul în rezervă Mircea Chelaru sau fostul primar al Clujului Gheorghe Funar, ambii maeștri de nedepășit ai delirului protocronist. Despre aceste derapaje Dan Alexe a scris o carte, Dacopatia (Humanitas, 2015), pe cât de erudită pe atât de cuceritoare prin umor.Dacă revin astăzi asupra chestiunii este pentru că zilele trecute a avut loc la New York al XVII-lea Congres Internațional de Dacologie, cu tema „Regele Burebista, un unificator al națiunilor Europei Antice”. Europarlamentarul Maria Grapini (cunoscută, altfel, pentru cunoașterea precară a limbii române) a transmis un cald mesaj de susținere, exprimându-și regretul că nu a putut participa la congres. Nu am, deocamdată, amănunte de la lucrările congresului, afară de faptul că Lia Lungu a cântat, la deschidere, „Imnul Dacilor”: „Noi nu suntem urmașii Romei/ Nici nu am fost, nici nu vom fi,/

23

Măreții Daci ne sunt strămoșii/ Și vremea lor va reveni” etc., etc. Neobișnuit este însă altceva: congresul s-a desfășurat, nici mai mult nici mai puțin, la ONU, mai precis la sediul misiunii românești din clădirea Națiunilor Unite. Cum de a dat Ministerul de Externe român undă verde pentru ca misiunea noastră la ONU să găzduiască trăsnăile lui Săvescu și compania este pentru mine un mister. Păcat că dacologii nu au profitat de ocazie ca să-l proclame pe Burebista drept unificator nu doar al Europei, ci și al lumii întregi, sau măcar al continentului american.

Istorie prezidențială americană: Primul gentleman al țăriiFLOTUS (First Lady of the United States), este acronimul pentru nevestele președinților americani în funcție, ei fiind cunoscuți drept POTUS

(President of the United States). Termenul este larg folosit de personalul Casei Albe și de agenții de securitate care păzesc familiile prezidențiale.Există o șansă mai mare de 50% ca în luna ianuarie 2017 să apară unele confuzii de limbaj și protocol la conacul de la adresa 1600 Pennsylvania

Avenue, Washington DC, unde - dacă acolo se va instala prima președintă din istoria Americii - va trebui găsită cea mai potrivită denumire pentru consortul ei, Bill Clinton. Va fi aceasta FGOTUS (First Gentleman of the United States)?Dacă nu există un precedent pentru istoria prezidențială a țării, lucrurile nu stau tot așa la nivelul statelor, unde mai multe guvernatoare au fost însoțite, pe durata mandatelor lor, de soții numiți "primii gentlemani ai statului", așa cum au fost cazurile lui Todd Palin (bărbatul Sarei Palin, guvernatoarea statului Alaska), al lui John Leon Brewer (soțul lui Janice Brewer, guvernatoarea statului Arizona) și cum este situația lui Michael Haley, căsătorit cu actuala guvernatoare a statului Carolina de Sud, Nikki Haley.

24

Mai multe articole se adresează problemei, cu idei și sugestii pentru alegerea celei mai potrivite denumiri pentru primul bărbat care ar putea fi pus în această situație.Propunerile sobre includ numele de Mr. President, Mr. Former President sau Mr. ex-President. Altele propun să se recurgă la o formulă deja încercată când George W Bush era la Casa Albă: el era numit 43, iar tatăl sau 41. Mergând după aceeași regulă Madam President ar putea fi numită 44 iar Bill Clinton 42.Mutându-ne în zona mai glumeață, pentru Bill Clinton au mai fost propuse, dacă va avea norocul să revină la Casa Albă, Mr. First Lady, Mr. First Husband, Mr. President's Husband, Mr. Ladyboy, First Rooster (cocoș), First Lad (primul flăcău) și First Laddie (cuvântul sună ca Lady, dar vine de la Lad /flăcău).Înucrcată treabă!Cel mai bine ar fi dacă Hillary ar pierde alegerile: noi am fi scutiți să vedem timp de patru ani o babă urâtă, rea și mincinoasă, nu ar mai trebui să ne batem capul ca să decidem titlul consortului și ne-am pricopsi și cu frumoasa doamna Trump. (MSM)

25

Pamfletul lunii: Expert NASA avertizează: sub România se află un imens zăcământ de prostie!de Alex  14/06/2016 | 8:47

49www.ponturifierbinti.com

Un fost consilier NASA, care a lucrat ca mason in Arhivele Vaticanului, sustine ca are informatii si documente secrete

conform carora sub Romania s-ar afla un urias zacamant de prostie.Nu aurul de la Rosia Montana, nu gazele de sist sau petrolul din Marea Neagra sunt miza investitorilor straini si locali din tara voastra, ci tocmai acest zacamant care nu este inca exploatat la adevarata lui valoare.Aici nu trebuie sa cauti mult pentru a da de prostie, ea se revarsa nativ la suprafata cand te astepti mai putin. E adevarat ca sunt anumite zone cu filoane mai bogate decat altele, dar in aproape orice colt al Romaniei, e suficient sa faci cativa pasi pentru a intalni prostie in stare pura, a tinut sa precizeze cercetatorul american.Dezvaluirile tulburatoare facute de NASA nu vin decat sa confirme niste banuieli mai vechi ale unor oameni de stiinta romani si straini care au studiat in trecut acest fenomen.Chiar si in traditia populara exista mitul carului sau a carutei cu prosti, ca mit fondator pentru descalecatul anumitor orase din sudul tarii, dar si mitul prostei la bariera sau al Prostanacului, raspandit tot in sudul si estul Romaniei.

26

Acum insa, noua descoperire stiintifica vine sa intareasca ceea ce multi dintre noi banuiam deja. Daca unele legende au un sambure de adevar, iata ca ale noastre au un zacamant intreg.Inca de la inceput aceasta stire a fost boicotata in Romania, in loc sa spuna populatiei adevaraul, televiziunile si ziarele romanesti prefera sa abata atentia de la aceasta descoperire, ba chiar sa sustina in mod aberant ca in Romania nu exista prostie si ca totul ar fi doar o teorie a conspiratiei.In realitate insa acest zacamant de prostie explica cel mai bine interesul masonilor pentru Romania, profetiile lui Nostradamus, dar si de ce ne este ascuns adevarul despre daci, de ce nu ni se spune nimic despre portalul de sub Muntii Bucegi sau despre laserul cu care Ceausescu a topit tancurile rusesti.Chiar daca ei nu vor sa stiti, toate astea (si multe altele pe deasupra), au legatura cu aceasta uriasa bogatie naturala.Sau cum spuneau stramosii nostri daci : Alea japca est!

Din lumea banilor: Investiţii Imobiliare- partea II – de Ionuţ PlesnecuțeÎn ediţia precedentă a rubricii noastre am vorbit despre diferite tipuri de investiitii imobiliare şi caracteristicile lor. Astăzi vom prezenta diferite metode folosite de investitori pentru a evalua posibile investiţii în active imobiliare cu avantajele şi dezavantajele lor. Metoda cea mai des folosită de a afla valoarea de piaţă a proprietăţii foloseşte cashflow-ul generat. Valoarea de piaţă a unei proprietăţi care produce un venit se calculează ca fiind valoarea actuală a tuturor veniturilor din viitor. Formula folosită este:

Valoarea de piaţă0=∑t=1

n

(Venit Operaţionalt

(1+r )t )+(Valoarea de piaţăn

(1+r )n )unde Valoarea de piaţă 0 este valoarea curentă a proprietăţii, Venitul operaţional la timpul t reprezintă venitul la momentul t, Valoarea de piaţă la momentul n reprezintă preţul de vânzare aşteptat în viitor, şi r reprezintă termenul de discount folosit pentru a aduce veniturile viitoare la valori prezente. Dacă asumăm că proprietatea va genera acelaşi venit oprational pentru o perioada infinită, formula de mai sus se reduce la:

27

Valoarea de p iaţă0=∑t=1

∾

(Venit Operaţional t

(1+r )t )Folosind o serie de simplificări matematice, aceeaşi formulă poate fi scrisă şi sub următoarea formă:

Valoarea de p iaţă0=Venit Operaţional

r−g=V enit Operaţional

R0

Această formulă este cunsocută sub numele de Direct Income Capitalization şi are la bază următoarele prezumţii: venitul operaţional creşte la o rată constantă,

reprezentată de g şi r termenul de discount este mai mare decât g. este denumit şi rată de capitalizare. Ideea de a avea o rată de capitalizare generală porneşte de la încercarea de a transforma o sursă de venituri constantă pe o perioadă infinită într-o singură sumă. Direct Income Capitalization este folosită când rata de capitalizare poate fi derivată pe baza informaţiilor găsite pe piaţă. De exemplu, dacă avem venitul operaţional şi preţul de vânzare a unei proprietăţi similare, putem afla rata de capitalizare. În acest moment, investitorul poate decide dacă investiţia este viabilă sau nu comparând rata de capitalizare obţinută în urma tranzacţiei şi rata de capitalizare pe care el o doreşte. Când informaţiile de mai sus nu sunt disponibile, potenţialii investitori folosesc o altă metodă pentru a calcula rata de capitalizare. Această metodă se numeşte Built-up şi are patru componente principale: dobânda de piaţă, rata pentru lipsa de lichiditate a investiţiei, rata de apreciere a proprietăţii imobiliare şi rata pentru riscul asumat. O altă metodă folosită pentru a evalua proprietăţi care generează un cash flow constant în timp este Gross Income Multiplier. Această metodă implică câţiva paşi:

Determinarea venitului anual brut

Derivarea unui coeficient din piaţă pentru venitul anual brut

Aplicarea coeficientului la venitul anual brut pentru a estima valoarea de piaţă a

proprietăţii.

De exemplu, dorim să investim într-o clădire care are 6 apartamente. Ştim că trei clădiri similare au fost vândute cu următoarele preţuri: $610,000 $745,760, şi $680,000. De asemenea, ştim că fiecare proprietate generează următoarele venituri brute: $101,000, $124,500 şi $113,000. Făcând raţia între preţul de vânzare şi venitul anual brut putem genera un gross income multiplier. Pe baza informaţiilor de mai sus avem o rată (coeficient) de aproximativ 6. Complexul de apartamente pe care dorim să îl cumpărăm generează un venit anual brut de $108,000. Înmulţind venitul anual brut cu coeficientul de 6 rezultă că un preţ de piaţă rezonabil pentru complex este în jur de $650,000. În general, nici o metodă descrisă nu este perfectă. Direct Income Capitalization foloseşte date din piaţa imobiliară la acel moment. În acelaşi timp, investitorii pot avea un comportament iraţional (un exemplu e criza financiară din 2008) fapt care

28

duce la anomalii în piaţă. Gross Income Multiplier foloseşte date generate de clădiri similare pentru a genera un coeficient. În momentul în care aceste informaţii nu se găsesc (nu avem clădiri comparabile) atunci coeficientul nu poate fi generat cu destulă precizie.

Drinkology: Cum au adoptat rușii creștinismul ortodox din cauza vodcii

Țara cu cel mai mare consum de alcohol din lume (15,7 l/cap de locuitor pe an, din care 90% sub forma de bauturi spirtoase - OMS 2011), Rusia are o tradiție foarte lungă a practicii băuturii zilnice și susținute, care interesează majoritatea populației (70-80% din bărbații și 65% din femeile din grupa de vârstă 20-55 de ani beau cel puțin 100 g de alcohol tare în fiecare zi- Grupul de studiu Zohori 1996).Dar istoria ne spune că atașamentul național pentru vodcă a fost unul din factorii majori care au decis ce religie a adoptat țara.Până în secolul X, în Rusia medievală era un amestec de oameni care se practicau religii păgâne și grupuri de locuitori recent creștinizați, prin eforturile călugărilor misionari, dintre care se distinge Sfântul Andrei. Vladimir I (Vladimir cel Sfânt; 956- 1015) a decis ca națiunea să adopte una din religiile monoteiste și a trimis ambasadori să culeagă informații din țările vestice, din regatul bulgarilor de pe Volga (care adoptaseră religia mozaică), de la Constantinopol și din țările musulmane. Apoi el a judecat meritele și scăderile fiecarei religii, înainte de a alege una.

El este citat că ar fi refuzat adoptarea religiei mozaice, fiindcă ea nu a fost capabilă să-și protejeze credincioșii, care și-au pierdut țara și deasemeni a decis împotriva islamului, fiindcă interzicea alcoholul: Băutura este bucuria oricărui rus; noi nu putem exista fără această plăcere ar fi spus domnitorul proclamat de istorie "sfânt", deși viața și faptele lui nu s-au apropiat prea mult de sfințenie: ca să câștige tronul și-a omorât fratele și se spune că ar fi avut 800 de concubine.

Introducerea religiei creștin ortodoxe ca religie oficială în Rusia s-a petrecut în anul 988.

29

Vladimir I a fost fiul lui Sviatoslav și strănepotul lui Rurik (830-879), vikingul care a cucerit Rusia și a întemeiat prima dinastie rusă, care-i poartă numele și din care s-au recrutat domnitorii din Rusia medievală kieviană (882-1230), apoi din Marele Ducat al Moscovei (1283-1547) și mai târziu din Imperiul Rus timpuriu (Rusia Țarilor 1547-1917), până în anul 1598. Dinastia Rurik a fost urmată de dinastia Romanovilor, cu care începe seria domnitorilor care poartă titlul de Țar, care vine de la Cezar.Rurik se mândrea că își are originea în Augustus (63 îen - 14 en), fiul lui Iulius Cezar și primul împărat roman.

Istorie americană: 11 septembrie 2001

Anul acesta se împlinesc 15 ani de la cel mai mare atac terorist din istorie. În ziua de 11 septembrie 2001, 19 teroriști al-Qaeda (15 saudieni, 2 din emiratele unite, 1 egiptean și 1 libanez) au pus stăpânire pe patru avioane de linie, plecate de la trei aeroporturi americane (Newark, Boston și Washington) și le-au deturnat, transformându-le în arme ofensive, cu care au distrus cele două clădiri ale lui World Trade Center din Manhattan, au avariat clădirea Pentagonului și au prăbșit pe cel de al patrulea pe un câmp din Pennsylvania, forțați de pasagerii care i-au atacat. Se crede că acest al patrulea avion, care nu și-a atins scopurile, era destinat să distrugă fie Capitoliul, fie Casa Albă.Din aceste atacuri au rezultat 2.996 de morți și peste 6.000 de răniți. Un mare număr din cetățenii orașului New York și mulți dintre agenții forțelor de ordine au făcut o boală pulmonară gravă, provocată de inhalarea de pulberi, gaze și cristale de sticlă.Distrugerile provocate de atac au totalizat pierderi de 10 miliarde de dolari, dar totalul costurilor pentru reparații, compensații și îngrijiri medicale a fost de 3 trilioane de dolari.Cel care a proiectat și organizat acest atac a fost Khalid Sheik Mohammed, care este și acum prizonier în închisoarea de la baza militară Guantanamo Bay din Cuba.Abia în anul 2004 Osama Bin Laden a recunoscut că atacul a fost efectuat de organizația al cărei conducător a fost, până în anul 2011, când el a fost asasinat de trupele speciale americane în Pakistan.

30

După atacul de la 11 septembrie 2001, Statele Unite au declarat Războiul împotriva terorismului, au atacat Afganistanul, unde au distrus organizația Taliban, apoi Irakul, unde au înlăturat pe dictatorul Saddam Hussein. Majoritatea trupelor americane din Irak și Afganistan au fost retrase, Talibanul s-a refăcut și controlează cea mai mare parte a Afganistanului, în Irak și Siria s-a dezvoltat Statul Islamic, a cărui brutalitate depășește tot ce s-a văzut până acum, războiul civil din Siria continuă după cinci ani și a produs peste 400.000 de morți civile.Până acum, peste 4.000 de militari americani au murit în Orientul Mijlociu. (MSM)

31

Profețíi: Gabriel Liiceanu: România se îndreaptă spre o catastrofăScriitorul Gabriel Liiceanu a declarat că România se îndreaptă spre o catastrofă, dacă problemele din sănătate şi educaţie nu se vor rezolva.

El a mai precizat, în direct la emisunea „În fața ta”, de la Digi24, că vom ajunge un popor bolnav, şi la propriu şi la figurat, dacă situația actuală se menține.

„Se îndreaptă spre o catastrofă în cazul în care nu se rezolvă problema educației și a sănătății în România. Există două lucruri fundamentale în orice societate: sănătatea pe locul întâi, evident, că nu o să funcționăm cu oameni care sunt suferinzi de dimineața până seara, ăsta este primul lucru, și, în al doilea rând, sănătatea mentală. Fără aceste lucruri o să ai un popor bolnav și la propriu și la figurat,” a declarat Gabriel Liiceanu. 

32