UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARAFACULTATEA DE CHIMIE BIOLOGIE ŞI GEOGRAFIEDEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

Vulcanismul și relieful vulcanic în România

Disciplina: Geografie fizică generalăProf. coordonator: Asistent dr. Ardelean Florina

Specializarea: Geografia TurismuluiStudent: Hidiş Andrei

Anul I

Timişoara2014

0

Cuprins

Introducere.......................................................................................................................................2

Etapele vulcanismului în România..................................................................................................3

a. Activitatea vulcanică hercinică și prehercinică....................................................................3

b. Magmatismul mezozoic........................................................................................................4

c. Vulcanismul neogen.............................................................................................................5

Relieful vulcanic din România........................................................................................................6

a. Lanțul vulcanic din Carpații Orientali..................................................................................6

b. Munții vulcanici din Apuseni...............................................................................................8

Concluzie.........................................................................................................................................9

Bibliografie....................................................................................................................................10

1

Introducere

Vulcanismul poate fi definit ca și sumă a proceselor legate de apariția magmei la

suprafața scoarței. Nu este necesară apariția magmei pentru ca un proces să fie considerat de

natură vulcanică, deoarece se pot produce emisii de gaze și/sau vapori și în afara vulcanilor, dar

numai în regiunile vulcanice. (Vulcanii astazi si...)

Produsele activității vulcanice, adică ceea ce se elimină la suprafață, se găsesc în trei

stări: gazoasă (gazele emanate), lichidă (curgeri de lavă) și solidă (bombe vulcanice, scorii și

cenușe). Produsele gazoase constituie mijlocul de transport al produselor solide. Produsele

lichide se împart și ele la rândul lor în lave bazice, care sunt foarte fluide, extinzându-se pe o

suprafață mai mare (duc la apariția platourilor vulcanice), și lave acide, foarte vâscoase, care se

solidifică rapid, în apropierea craterului sau la mici distanțe de acesta (acest tip de lave formează

conurile și acele) (geomorf naum)

Relieful vulcanic este acea parte a reliefului formată datorită vulcanismului, fiind

rezultatul unor acțiuni vulcanice. Formațiuni de relief de tip vulcanic sunt conurile, craterele,

indifrent dacă e vorba de vulcani activi sau stinși, platourile vulcanice, maarele, calderele, dar și

neck-urile, dike-urile și sill-urile, etc.

Peisajele vulcanice au două trăsături distincte: faptul că formele sunt suprapuse altor

structuri, de obicei celor faliate și cutate și faptul ca aceste forme sunt intens fragmentate de

eroziune sau, uneori, au aspectul unor conuri puțin modelate. (geomorfo naum)

În România, activitățile vulcanice care au dus la formarea reliefului vulcanic de pe

teritoriul țării noastre au avut loc în trei mari epoci, prehercinică, hercinică și carpatică, iar în

funcție de aspectele actuale ale reliefului gruparea poate fi făcută astfel: activitate prehercinică și

hercinică, magmatismul mezozoic și vulcanismul neogen.

Relieful format ca urmare a magmatismului și vulcanismului se prezintă astăzi în trei

ipostaze: relieful petrografic, structural și forme vulcanice propriu-zise. Structurile vulcanice

rămase au determinat însă și formarea altor forme de relief, cum ar fi depresiunile de baraj

vulcanic sau depresiunile formate prin inversiuni de relief, au influențat rețeaua hidrografică, au

dus la apariția unui pseudocarst vulcanic, a anumitor forme periglaciare și a unor scoarțe

specifice cu soluri aparte. (geomorfo ro posea)

2

Etapele vulcanismului în RomâniaPe teritoriul țării noastre vulcanismul a avut trei mari etape în urma cărora au rezultat

forme de relief de origine vulcanică (fig.1).

Fig.1. Răspândirea vulcanismului pe teritoriul României. 1. Vulcanism prehercinic și hercinic (granite, sienite,

gabbrouri, riolite); 2. Vulcanism mezozoic (a. Diabaze, gabbrouri și profire; b. Banatite, vulcanism subsecvent);

3.Vulcanism neogen și cuaternar (vulcanism subsecvent; andezite, dacite, bazalte, piroclastite, etc.).

a. Activitatea vulcanică hercinică și prehercinică

Această etapă, cunoscută și ca vulcanismul vechi, s-a manifestat atât intrusiv (în scoarță)

cât și efuziv (în afara scoarței) și este asociat orogenezelor ce au dus la formarea șisturilor

cristaline carpatice sau nord-dobrogene. Materialele de tip efuziv au fost îndepărtate cu timpul,

din cauza eroziunii, în schimb materialele intrusive au fost scoase la suprafață datorită eroziunii.

Formele de relief create depind de mărimea peticelor ce apar la zi, de forma lor de zăcământ, de

3

adâncimea până la care a pătruns eroziunea în regiunea respectivă dar și de natura rocii. (relieful

ro)

Intruziunile, adică formele pe care le ia magma după ce se solidifică în crăpăturile

formate în scoarță, pot avea și ele diferite aspecte și forme. Acestea pot fi fie lacolite, în cazul

Munților Măcinului din Dobrogea, fie batolite, în Carpați, fie apofize, stock-uri sau filoane, unele

dintre ele întinzându-se pe zeci de kilometri. (posea 2005)

Intruziunile din Munții Măcinului se prezintă sub forma unui mare lacolit, care la fața

locului se materializează prin petice de granit. Lacolitul este diferențiar magmatic în patru fâșii

concentrice. Aceste fâșii fac parte din relieful petrografic, în special de amănunt, cum sunt

culmile, crestele și măgurile.

În Carpații Meridionali și Munții Banatului se extind batolite de mari dimensiuni, mai

ales în Munții Parâng, Retezat, Vâlcan, Țarcu și Almăj. În acești munți relieful granitic este

extins pe o suprafață mare.

În Munții Apuseni se găsesc intruziuni granitice în Munții Gilău, Muntele Mare, dar și în

Munții Codru Moma și Highiș.

Putem spune despre relieful granitic prezent în aceste zone din Podișul Dobrogei și în

Carpați că prezintă mai ales caracteristici petrografice, cum ar fi înălțimile mai mari față de

rocile din jur, faptul că sunt masive și bine individualizate, păstrând deasupra suprafețe netede de

eroziune, fie simple măguri, fie mameloane. De asemenea, în unele zone din sudul

Meridionalilor apar și chei epigenetice.

Există și reliefuri mai specifice rezultate din vulcanismul din această perioadă, cum sunt

căpățânile de zahăr, arenele granitice și blocurile sferoidale, dar și inselberguri, lespezi și martori

granitici. (posea 2005)

b. Magmatismul mezozoic

Activitățile vulcanice din mezozoic sunt asociate orogenezelor precursoare fazelor

alpino-carpatice precum și orogenezei alpine. (rodica)

Magmatismul ințial și magmatismul subsecvent banatitic se manifestă în mezozoic și are

o importanță mai redusă pentru relief, intervenind mai ale în morfologie, mai ales în sens

petrografic. Urmele primelor erupții se întâlnesc în zona Tulcea din Dobrogea și în Carpați.

Erupțiile din Dobrogea sunt triasice, iar cele din Apuseni și Carpații Meridionali par a ține din

triasicul superior până în cretacicul inferior.

4

Ofiolitele (diabazele) din Munții Apuseni (formațiuni magmatice de vârstă mezozoică)

sunt de fapt un complex de lave bazice, în care domină diabazele. Cea mai mare masă de

asemenea roci se află în Munții Drocea.

Ofiolitele din Carpații Orientali și Meridionali, nu sunt de o foarte mare însemnătate

pentru relief, ivindu-se foarte rar, în lentile sau în benzi discontinue. Acestea au fost semnalate în

Maramureș, în sinclinalele marginale ale zonei cristalino-mezozoice, cum ar fi sinclinalul Rarău,

în Munții Perșani, Făgăraș și bazinul Codlea.

Banatitele din Munții Banatului și Munții Apuseni reprezintă prima parte a

magmatismului subsecvent și formează un complex de roci mai mult acide în care domină

granodioritul. Este vorba de intruziuni însoțite uneori și de corespondenți de suprafață (porfire,

diorite, andezite și piroclastite. Ele au fost determinate de faza orogenetică laramică, în unele

zone, ca urmare directă a acesteia, probabil în cretacicul superior.

Sienitele din Munții Giurgeului apar în partea de vest a acestor munți. La est de

localitatea Ditrău se află un masiv sienitic, format probabil tot în cretacicul superior. El ocupă un

areal de circa 12/12 km. (relieful ro)

c. Vulcanismul neogen

În era terțiară, pe teritoriul țării noastre, activitatea vulcanică este reluată numai în a doua

parte, mai exact în neogen, și are caracter subsecvent tardiv. Materialele vulcanice puse în loc în

această perioadă se întâlnesc în cantități mari în vestul Carpaților Orientali, în această zonă

formându-se cel mai lung lanț muntos eruptiv din Europa, cu o lungime de 800 km, începând din

Ungaria. Totuși importante mase de materiale vulcanice apar și în Munții Apuseni, în Munții

Metaliferi. 2005 posea

Legat de proporțiile eliminării de lavă la zi în neogen, acestea au fost enorme. Ca tipuri

de vulcani au predominat stratovulcanii, însă se întâlnesc și resturi ale unor curgeri bazaltice de

tip hawaiian, iar V. Manilici (197) este de părere că în Apuseni, Călimani, Harghita și Oaș-Gutin,

au avut loc și explozii violente de tip pelean. 2005 p

Venirea la zi a lavelor s-a făcut într-o perioadă îndelungată de timp, care ține de la

începutul miocenului și până la sfârșitul pliocenului sau chiar la începutul cuaternarului.

Începutul vulcanismului în Orientali s-a determinat ca fiind acum 15 milioane de ani în Oaș-

Țibleș și acum 11 milioane de ani în Călimani-Harghita. Încetarea erupțiilor s-a produs treptat,

5

dinspre nord înspre sud, astfel că în Oaș erupțiile au încetat în urma cu 6,8 milioane de ani iar în

sudul Harghitei cu circa 0,3 milioane de ani în urmă. 2005 p

În ansamblul vulcanismului neogen s-au identificat trei cicluri de punere în loc a

fenomenelor vulcanice, unele fiind însoțite și de metalogeneză. Primul ciclu s-a manifestat în

tortonian, cel de-al doilea în sarmațian-pliocen inferior, iar ultimul în levantin-cuaternar inferior.

Rodi

Ciclul I se manifestă cu precădere în Munșii Oaș-Lăpuș, dar și în Apuseni, prin riolite și

andezite, cu forme explozive.

Ciclul II s-a manifestat tot în Oaș și Apuseni, însă este de o mai mare importanță decât

primul ciclu pentru Munții Apuseni.

Ciclul III, este foarte slab în Apuseni, fiind reprezentat de emisii reduse de lave și filoane

de andezite și bazalte. Oașul are specific scurgeri de lave în nord și dyke-uri în sud. Ciclul III

este însă perioada în care s-au desfășurat toate erupțiile din Călimani-Harghita.

În ceea ce privește formele create, vulcanismul neogen din România a lăsat în urmă:

conuri, cratere, coșuri principale sau adventive sub formă de măguri de tip neck-uri, apoi dyke-

uri,resturi de planeze, platouri din lave, în lanțul munților vulcanici din Orientali. În Apuseni nu

au rămas forme vulcanice important, deși inițial unii vulcani de aici atingeau înalțimi de peste

2500 m. 2005 posea

Relieful vulcanic din România

a. Lanțul vulcanic din Carpații OrientaliÎntre valea Oltului și valea Tisei, se desfășoară în vest catena vulcanică, alungită pe mai

mult de 300 de km, diferențiată atât ca altitudine cât și ca lărgime. Prin discontinuitatea din

dreptul cristalinului Rodnei, înaintat mult spre vest, catena se împarte în două mari diviziuni: una

nordică și de mai mică întindere, care închide depresiunea Maramureșului (grupa Oaș-Gutâi-

Țibleș), și alta sudică, de mari dimensiuni, grupa Călimani Harghita. (fig.2) (Romania)

Grupa Oaș-Gutâi-Țibleș, începe în afara țării noastre, în Ucraina și Ungaria și se întinde

spre sud până la masivul Țibleș.

Această grupă este se prezintă sub formă de platouri cu conuri vulcanice deasupra, fără

cratere, a căror inexistență o explică vechimea acestei grupe precum și eroziunea intensă. Munții

6

din această grupă sunt formați din

lave și piroclastite pe substrat

sedimentar cu relief de platouri

vulcanice, deasupra cărora saltă

vârfuri conice, care sunt considerate a

fi neck-uri, adică resturi ale

coloanelor de lavă din coșurile

vulcanice.

Munții au înălțimi medii ce

variază între 600-700 m în vest și

1000-1400 în sud-est și apar în zare

cu un profil sinuos, ca urmare a

alternanței conurilor vulcanice

separate prin curmături. Platoul

vulcanic de la baza conurilor este

bine dezvoltat în vest, pentru ca în est

și sud-est să dispară până la

confundarea lui cu piscurile înalte de

1400-1800m sub formă piramidală.

(gfg rosu)

Grupa Călimani- Harghita,

aflată mai la sud de grupa Oaș- Gutâi- Țibleș și despărțită de aceasta de Munții Rodnei, are cel

puțin zece cratere, normale sau de explozie, relativ bine păstrate (deși în unele locuri au fost

știrbite de râurile ce au pătruns regresiv în ele) și adânci, unele având chiar peste 300 m

adâncime, acestea fiind dovada existenței a tot atâtea conuri vulcanice între Bistrița transilvană și

Olt. Ele alcătuiesc cel mai lung lanț neîntrerupt din Europa. Acest lanț era și mai lung înainte să

fie „rupt” de către râurile Mureș și Olt, chiar și așa una dintre caracteristicile principale ale

acestei grupe este masivitatea. (mihailescu)

Înălțimile se ridică până la maximul de 2100 m în Pietrosul Călimanului și 1800 m în

Harghita-Mădăraș. Lungimea grupei este de 150 km și chiar și lățimea ajunge frecvent la 40-50

de km. Grupa prezintă două trepte și anume treapta conurilor și treapta platourilor. Posea 2005

7

Treapta conurilor apare pe vechiul aliniament de erupție și de-a lungul ei se pot

reconstitui 17 conuri, nouă cratere și șase caldere, din care trei conuri nu au cratere, două conuri

sunt îngemănate cu craterele lor, iar un con are două cratere îngemănate. Dintre ele doar unul își

păstrează intactă forma de crater, craterul Sf. Ana din Masivul Ciomatu, unde se află și unicul lac

de origine vulcanică de pe teritoriul țării noastre.

Treapta platourilor vulcano-sedimentare. În sens transversal lanțul prezintă o asimetrie cu

o pantă lină spre vest și una mai mare către est. Acesta este rezultatul marilor depuneri de lave

dar mai ale al formațiunilor vulcanogen-sedimentare. Platourile s-au format în primul ciclu și

erau la nivel subacvatic dar au suferit mari ridicări în al treilea ciclu. Azi ele au ajuns până la

1400-1600 în nord (Călimani) și până la 750-1000 m în sud (Harghita). Posea 2005

b. Munții vulcanici din Apuseni

Deși vulcanismul neogen din Apuseni s-a produs în același timp ca și cel din Orientali,

acesta nu a avut proporții la fel de mari. Pe lângă asta, aici erupțiile nu s-au produs la marginea

muntelui, ci chiar în interior, pe direcția unor frânturi sau scufundări mai vechi, legate de

fundamentul cristalin. Acest lucru este motivul pentru care coșurile sunt așezate de cele mai

multe ori linear. Posea 2005

În Apuseni vulcanismul s-a manifestat în zona Munților Metaliferi și în jurul acestora, iar

astăzi mase eruptive se găsesc atât în Munții Metaliferi cât și în Depresiunea Brad-Hălmagiu și

sudul Muntelui Moma (fig.3).

Fig.3. Harta- Vulcanismul în Munții Apuseni

8

Munții Metaliferi sunt alcătuiți în cea mai mare parte din roci vulcanice și au altitudini ce

depășesc în mare parte 1000 m. Masivitatea lor este redusă, fiind fragmentați de ape.

Flișul cretacic acoperă rocile cristaline, iar fracțiunile vechi, care au fost reactivate în

terțiar, au favorizat apariția manifestărilor vulcanice. Ca urmare, acești munți au un relief haotic,

unde clăile de tip vulcanic alternează cu piramidele calcaroase și văile largi. (gfg rosu)

Vulcanismul din neogen a fost grupat, în Metaliferi pe cinci zone: Brad-Săcărâmb,

Zlatna-Stănija, Bucium-Roșia Montană-Baia de Arieș, valea Mureșului și Hălmagiu-Pâncota. Au

fost reconstituite și unele aparate vulcanice, ca de exemplu: stratovulcanul Barza, care ar fi atins

înălțimi de peste 3500m, stratovulcanul Caraciu, vulcanii din dealurile Conțu Corabia, care ar fi

ajuns la înălțimi de aproximativ 4000 m, vulcanul de la Roșia Montană sau vulcanul Haneș din

bazinul Almaș. De asemenea au fost remarcate corpuri subvulcanice, precum cel de la Musariu

Nou, apoi microlacolitul Măgura sau dyke-ul din dealul Fericeaua. (rel ro)

Concluzie

Vulcanismul ce a avut loc în România de-a lungul milioanelor de ani, împărțit în cele trei

etape prezentate, a modificat aspectul solului și a scoarței terestre, modificând sau chiar creând

forme de relief, dintre care unele mai datează până în zilele noastre. În funcție de condițiile

geologice și de o serie de alți factori, relieful lăsat în urmă de activitățile vulcanice este de trei

feluri, și anume relieful petrografic, structural și vulcanic propriu-zis. Relieful petrografic și

structural este mai mult specific vulcanismului prehercinic și hercinic, dar și magmatismului

mezozoic, în timp ce vulcanismul neogen a lăsat în urmă formele vulcanice propriu-zise din

lanțul Oaș-Gutâi-Țibleș Călimani-Gurghiu-Harghita și cele din Munții Apuseni.

Relieful vulcanic din România se remarcă prin cel mai lung lanț de munți vulcanici din

Europa (lanțul vulcanic din Orientali). Fie că vorbim de acesta, fie de înălțimile ridicate din

Metaliferi, cert este că pe teritoriul țării noastre regăsim o diversitate de forme de relief de

origine vulcanică, influențate fie de compoziția mineralogică a rocilor, fie de tipul de erupție sau

vârsta vulcanului.

9

De-a lungul timpului aspectul și formele reliefului vulcanic s-au schimbat și chiar dacă

activitățile vulcanice din zonă a încetat, relieful este încă în schimbare, sub influența unor factori

precum eroziunea.

Bibliografie

10