Vocea Străzii #6

voceastrazii.com

ANUL I Nr. 6 1 februarie 2016 16 pagini 1 LEU voceastrazii.com [email protected] l 0040 726 191 341

Ski Resort Transalpina,de la zero la stațiune de top

Recviem vesella moartea programatãa minei Petrila

Gânduri despreînchiderea minelordin Valea Jiului

PAGINILE 12 ȘI 13 PAGINILE 14 ȘI 15

DETALII ÎN PAGINILE 4 ȘI 5

www.voceastrazii.comCARTE & FILM2 | 1 februarie 2016

Alegerea Sophiei, un film dur, darrealist în același timp. Acesta ilustreazăimagini din Al Doilea Război Mondial șidrama evreilor, transpusă excepționalîntr-o capodoperă a cinematografiei.Rolul lui Sophie este interpretat deactrița Meryl Streep, care a reușit săcâștige premiul Oscar pentru „Cea maibună actriță în rol principal” și să iaPremiul - Globul de Aur 1983, pentrucea mai bună actriță (dramă). Peliculaa fost nominalizată la premiul Oscar șipentru cel mai bun scenariu adaptat. Recomand acest film, mi-a fostrecomandat și mie, la universitate.Atunci nu socoteam câtă dramă poatesă simuleze o femeie. Sophie, unpersonaj controversat, ia masca uneifemei iubitoare, fără a lăsa să se vadăcă ascunde un mare secret, trăindtotodată o poveste de iubire.

O capodoperă cutremurătoare cemerită urmărită, care ilustrează dramapoporului evreu prin ochii unei femeifragile, precum e Sophie. În spatele poveștii, Sophie care esteun personaj plin de viață, ascunde opoveste dramatică. Aceasta a fost pusăsă aleagă, atunci când a ajuns laAuschwitz, pe unul dintre cei doi copiiai săi. Alegerea pe care a făcut-o amarcat-o, devenind introvertită.Sophia, care se ascunde în spateleimaginii unei femei puternice,stagnează în amintiri, care o lasă fărăorice speranță spre viitor. Sophie este nevoită să-și sacrifice uncopil pentru a-l salva pe celălalt, fiinddureroasa alegere a vieții ei.Ce alegere face Sophie și pe cine lasăsă moară puteți afla dacă urmărițifilmul „Sophie’s choice”.

Îți atrage atenția încădin primele pagini și îțivine să nu o mai lași josdin mână. O cartedespre modurile în carecomunică locuitoriițărilor europene și ce felde comportament au. Cei care își doresc săînvețe cât mai multedespre conduita umană șide faptul că noi capopoare suntem foartediferiți, chiar dacă neaflăm pe același continent,pot afla din această carte. Renumitul psiholog de laOxford, Peter Collet esteautorul acestei cărți și prinaceastă lucrare a realizatun studiu de caz pe Europaal felului în care folosimgesturile în viața de zi cuzi. Autorul abordează

adesea în scrierile saleteme care țin deopotrivăde domeniul psihologieisociale, limbajul trupuluisau studiul personalitățiiindividuale. Chiar dacă ne imaginămcă avem lucruri în comuncu fiecare popor, chiar șiîn gestică, din acest volumaflăm că fiecare popor înparte este atât de diferit.Putem afla că în secolul alXII-lea oamenii nu sespălau decât parțial, apafiind considerată nocivăpentru organism. Maiaflăm cum trebuie să necomportăm la semafor,cum să stăm la coadă,despre punctualitate, cetrăsături de caracterdeconspiră chipul uman.

În carte puteți descoperiși care popor este cel maidificil, sau care locuitoripun accentul pe titlurionorifice, sau pe vitejie. Cartea a fost scrisă deautordin experiența decălător prin țărileeuropene.

Cartea Europeană a Gesturilor– o carte simplă, dar cu multe informații utile

Pagină realizată de Iulia BĂLUȘĂ

www.voceastrazii.com POLITIC 1 februarie 2015 | 3

Liberalii și-au ales candidații pentruprimării, la alegerile ce vor avea loc în 5iunie. Aceștia și-au dat întâlnire, duminică, înSala Teatrului din Deva unde au prezentatpublicului membrii PNL care vor candidapentru a deveni primari.

„Recomandarea secretariatului generalpentru listele de consilieri județeni esteaceea legată de introducerea meritocrațieiindiscutabile. Asta înseamnă că un județ esteîmpărțit în colegii de consilieri județeni șiintră în Consiliul Județean acei reprezentanțiai colegiilor care fac un număr de voturi caresă le permită această chestiune. O altărecomandare este aceea ca o treime dinoamenii noștri să fie oameni noi, oameni dinafara partidului, care nu au mai deținutfuncții de conducere, pentru a reînoi clasapolitică, iar o altă recomandare este de aavea o treime din locuri pentru doamne saudomnișoare”, a declarat Ilie Bolojan,secretarul general al PNL.

Problemele de integritate dinorganizațiile locale – ținute sub controlde conducerea județeană

„Criteriile de integritate se aplică pe douăpaliere. Primul palier este pentru candidațiide la primăria municipiului reședință dejudeț și cea de președinte de ConsiliuJudețean, unde verificarea respectăriiacestora se face și de către secretariatulgeneral și conducerea centrală. Pentrucelelalte candidaturi la nivel de județ,răspunderea privind aplicarea criterilor deintegritate le revine filialelor județene”, a maispus Ilie Bolojan, secretarul general al PNL. PNL-iștii vor să schimbe culoarea roșie dinjudețul Hunedoara. Acesta fiind singurul

județ din Ardeal unde la alegerileprezidențiale a triumfat Partidul SocialDemocrat. „Roșu la limită. A fost o surpriză, trebuiesă recunoaștem asta, eu cred că mai multămobilizare și cred că de data asta cred că vafi. Mesajul partidului trebuie să ajungă înfiecare localitate, sat, oraș din județulHunedoara, iar acest lucru cred că se poateface într-o campanie din casă în casă. Legeaelectorală s-a schimbat și eu mă bucur,primăriile nu mai pot cheltui sume mari încampania electorală. Mai mult, și modul princare poți ajunge la cetățean este de data astapuțin mai limitat, gata cu benere, gata cufoarte multe, banii strict ultilizați în campaniaca postare electorală afișul și sigur plianteleprin care îți faci programele electoralecunoscute, restul să-i utlilizezi cu cheltuielilepe care le ai cu media sau cu alte sisteme dea transmite mesajul. Nimeni nu îi interzicemembrului PNL să facă ceea ce știe mai bine,acea campanie din casă în casă. Acest lucruse practică și în state cu democrațieconsolidată”, a declarat Vasile Blaga –copreședinte PNL. Reprezentanții Partidului Național Liberal,prezenți la întrunirea pentru lansareacandidaților și-au spus punctul de vedere,părerile fiind împărțite.

„Mă uit în jur și sunt foatre optimistă, daravem trei probleme pe care vreau să le aducîn atenție. Am făcut o recentă fuziune, unlucru deosebit care a propulsat dreaptaromânească pe primul loc în politicanațională. Partidul Național Liberal nou esteprimul partid politic al țării, dar

omogenitatea fuziunii mai are niște miciprobleme. Incidentul nefecit de la finalulanului 2014, prin care vechea conducere aPNL în județul Hunedoara a fost decapitată, agenerat o anumită fierbere internă într-unproces de reconfigurare a managementuluipolitic în județul Hunedoara. O a treiaproblemă este faptul că de foarte multăvreme există în PNL un oarecare disconfortși preocupare pentru imaginea de politician”,a declarat Carmen Hărău, deputat deHunedoara. Președintele Consiliului Județean – AdrianDavid, a declarat și el că în această campanieelectorală nu ar trebui să se pună accentulpe adversarii politici, ci pe campanialiberalilor, al cărui scop este să atragă câțimai mulți conducători din rândul PNL. Liberalii nu vor alianțe electorale„Partidul Național Liberal este cea maiputernică forță politică din România, drepturmare va trebui să demonstrăm și la vot nunumai în sondaje acest lucru și credem căavem această ocazie să o demostrăm laalegerile locale. Prin urmare nu facem alianțepre-electorale. Pentru majorități în Consiliulfiecare organizație de-a noastră și județeanăși locală, poate lua decizii de la un caz laaltul. Nu putem da aici criterii generale,pentru că nu seamănă Hunedoara cu Bihorul,nu seamnănă nici măcar cu Aradul. Lucrurilediferă de la un județ la altul”, a declarat,pentru Vocea Străzii, Vasile Blaga. Așadar, PNL-ul va merge singur încampania pentru alegerile locale.

Iulia BĂLUȘĂ

PNL-ul este pregătit să intre în jocul alegerilor locale

Vasile Blaga: „Acest partideste al membrilor lui și alRomâniei”Liberalii vor să obțină procentecât mai mari în județulHunedoara și să atragă cât maimulte primării. Astfel, înprincipalele orașe vor candida:la Deva – Petru Mărginean, laHunedora- Viorel Arion, laPetroșani – Adrian Rus, laVulcan – Alina Cîrstoiu, laHațeg – Marcel Goia, la Petrila– Ilie Păducel, la Lupeni –Constantin Brândușe.

www.voceastrazii.comTURISM4 | 1 februarie 2016

Soare, distracție, schi, snowboard,săniuș, speed flying, dans, muzică bună,pârtii perfecte și un peisajnemaipomenit. De toate acestea au avutparte cei peste 3.000 de turiști, venițisâmbătă la Ski Resort Transalpina(SRT) din toate colțurile țării. Chiar dacădrumurile-s proaste, ca în mai toatăRomânia și chiar dacă interesele politicepar mai mari decât bunăstarea uneisocietăți care ar putea face avere dinturism, tot mai mulți oameni preferă să-și petreacă timpul liber în cel mai frumosdomeniu schiabil din țară. Visul celor care au construit aici totul dela zero nu s-a terminat. Ne-au mărturisit căsperă ca în câțiva ani să trecem de la cei 9kilometri de pârtie pe care-i are Ski ResortTransalpina în acest moment la cei 80 dekilometri, prevăzuți inițial în proiectuldomeniului schiabil. Sezonul acesta - unul care a dat bătăi decap stațiunilor montane din întreaga Europă,din cauza încălzirii globale - am citit multdespre Transalpina pe rețelele de socializare.Tot felul de oameni se declarau nemulțumiți,susținând că nu merită să bați drumul pânâacolo. Că nu e nimic bun, e numai noroi,gheață și locuri de parcare lipsă. Ne-am hotărât să verificăm toateinformațiile primite și am ajuns laTransalpina la prima oră a dimineții, deodatăcu organizatorii Carnavalului Zăpezii și al

Wings on the Snow, evenimenteleprogramate în această zi. Pârtiile, într-o stareexcelentă, își așteptau turiștii, sclipind înbătaia soarelui. ”Am făcut munți întregi de zăpadă cutunurile atunci când au fost gerurile aceleacumplite. Oamenii noștri au muncit ore în șirîn frig, la -30 de grade. A fost cumplit pentruei. Totul, pentru a le da turiștilor ce le-ampromis: pârtii bune. Da, mai sunt șineajunsuri, însă ne străduim să oferimaltceva oamenilor care aleg Ski ResortTransalpina”, ne spune Ramona Fodor,directorul de marketing al SRT. Tot ea ne povestește de ce, din punctul eide vedere, sfârșitul de săptămână a fost unulperfect: ”La SRT avem tot felul deevenimente în weekenduri. Unele sunt înpremieră pentru România, altele s-au maifăcut, dar nu așa, ca la noi. Astăzi (sâmbătă –n.r.) este o zi specială. Wings on the snow,aripi pe zăpadă. Zăpada albă, perfectă, de pepârtii, împreună cu cerul albastru și aripicolorate ale zburătorilor, ale parapantiștilor.Nu știu ce ne-am putea dori mai mult!”. Ne aflăm în al patrulea an de existență alSRT și administratorii domeniului spun că auavut timp pentru a înțelege ce-și doresc cuadevărat turiștii veniți la schi. ”De la început până acum noi am pututtesta dorințele turiștilor și am observat că

apreciază genul acesta de jocuri, concursuri,showuri. Vin de la distanțe mari pentru căîntr-adevăr se poate schia în condiții extremde bune aici, sunt instalații de ultimăgenerație… sunt cozi, este adevărat, că suntfoarte mulți turiști și acesta este motivulpentru care este foarte important și imperiosnecesar să se aloce fonduri pentrudezvoltarea acestui domeniu schiabil”,precizează Ramona Fodor. Directorul de marketing al SRT susține căștie ce are de făcut în continuare, însă ”estenevoie de doar câteva minți luminate, care săînțeleagă că este o mina de aur locul acesta,nu doar pentru turiștii din România, ci șipentru turiștii care vin din alte țări,impresionați de acest loc. Și, într-adevăr,priveliștea bate cam tot ce poți să îțiimaginezi vreodată”. Proiectul inițial de dezvoltare adomeniului schiabil cuprindea 80 dekilometri de pârtie. În prezent sunt doarnouă kilometri, însă săptămână desăptămână tot mai mulți turiști aleg să-șipetreacă zilele libere aici. ”Și totuși vinfoarte mulți turiști tocmai pentru că aici seschiază un pic mai civilizat decât în altelocuri din țara asta. Mă doare s-o spun, darasta este realitatea”, spune Ramona Fodor. Ceea ce se vede azi la Transalpina a fostrealizat într-un an și câteva luni și, la început,cei de la SRT nu au avut buget de publicitate.Și-au promovat toate evenimentelefolosindu-se de rețelele de socializare. ”Noi am început acest proiect într-unseptembrie 2010 pentru ca în decembrie2011 noi să putem deschide și să avem turiștipe pârtie. S-a pornit de la zero, cu defrișăride teren, cu lucru la -30 de grade. Am folosittoate metodele gratuite de promovare șivorbesc de rețelele de socializare și cei careau venit și au vizitat acest loc o dată, s-auîndrăgostit și au promovat mai departe. Nuam avut, într-adevăr, buget de publicitate. Înprimii ani ne-a fost foarte greu, dar seîntâmplă să existe aceste rețele. Noi le-amfolosit, am fotografiat fiecare zi în care eramaici, în așa fel încât oricine privea cronologiafotografiilor, își dădea seama că locul arenenumărate fețe și toate foarte frumoase”,declară directorul de marketing al SRT.

Ski Resort Transalpina,de la zero la stațiune de top

www.voceastrazii.com TURISM 1 februarie 2016 | 5Ce se așteaptă de la noul

guvern? ”Noi sperăm că acest guvern, careeste un guvern tehnocrat, poate săînțeleagă mult mai bine un beneficiueconomic real pentru zona aceasta,care are nevoie de locuri de muncă,care are nevoie de bani la buget; defapt aici trebuie punctat. Dincolo deorice interese politice sau disputepolitice, un guvern ar trebui să vadăce e bine pentru societate. Ori sevede că acest domeniu schiabilreușește să aducă un numărimpresionant de turiști. Toți acești

turiști își aduc aportul, practic, ladezvoltarea zonei”, concluzioneazăRamona Fodor.

Care e cel mai bun loc dinRomânia pentru speed flying? ”În România se poate practicafoarte bine în Bucegi. Și aici avemun loc mai în spate, chiar unde trecedrumul Transalpina . Avem câțivaversanți foarte abrupți. Din păcatenu avem instalații pentru a ajungepână acolo, ne descurcăm cuschiurile de tură”, mai spunebărbatul.

Anamaria SANDA Sâmbătă, pe pârtiile de la SRT l-amîntâlnit și pe Endre Molnar, din TârguMureș, iubitor al speed flyingului, carene-a spus mai multe despre un sportfrumos și periculos în același timp. ”Referitor la sportul acesta, e un sportextrem care se poate practica și încondiții de siguranță, mai puțin extreme,mai puțin periculoase și se poate ducepână la extrem. Preferăm locurile multmai abrupte, mai periculoase. Îngeneral, speed flyingul se practică înafara pârtiilor, eventual prima fază deinițiere se începe pe pârtii, după aceease merge în afara pârtiilor, în locuri multmai abrupte”, precizează Endre Molnar.

www.voceastrazii.comROMANI IN FUGA6 | 1 februarie 2016

Caracatița firmelor de transport sau deplasare a forței de muncă în străinătate și-aîntins tentaculele, atât în România cât și încelelalte țări ale Uniunii Europene. Așa se facecă mulți români au fost înșelați, unii rămânândfără bani, în timp ce alții au fost abandonați înpăduri, pe autostrăzi sau în orașe, doar pentrucă au visat la un trai mai bun. Disperați, oameniiau început să creeze pagini de internet unde săpoată să își spună poveștile și astfel să tragă unsemnal de alarmă privind pericolele pe care lereprezintă firmele fantomă. Internetul, stâlpii din orașe și panourilepublicitare sunt împânzite cu anunțuri de genul”Firmă serioasă caută forță de muncă pentrustrăinătate” în mai multe domenii de activitate.De cele mai multe ori, aceste anunțuri”serioase”, au afișat doar un număr de telefon,nicidecum un nume de firmă care poate fiverificat on line. Totuși, oamenii ajunși la limitasubzistenței, oamenii sufocați de datorii sau ceicare visează la un trai lipsit de griji ”cad înplasă” și formează rapid numărul afișat peanunț, pentru a cere informații.

De aici începe calvarul... De obicei, la capătul celălalt al firului, este ovoce feminină care explică cu convingere faptulcă firma pe care o reprezintă, fie are contractdirect cu o altă societate din străinătate, fie chiarea (firma) are sediul peste hotare și doar unpunct de lucru în România. În cadrul aceluiașiapel, se promit condiții de muncă optime și unsalariu pe măsură. Aproape convins, românulnostru, trece la nivelul următor și stabilește oîntâlnire directă pentru a discuta despre dosarulpe care urmează să îl întocmească și… dataplecării. Ei bine, pe lângă o serie de hârtii șidocumente, reprezentanții firmei cer, de celemai multe ori, ÎN AVANS, banii pentru întocmireadosarului, pentru transport și comisionul firmei.Așa se face că, omul care visa câștigurisubstanțiale își începe drumul spre străinătatecu alte datorii, pentru achitarea acestor taxe,după care visul se transformă în coșmar. Dataplecării se apropie, iar telefonul firmei este,brusc, deranjat sau închis. Biletele nu au ajuns și”domnișoara” simpatică și serviabilă a dispărutca prin minune. O altă situație este cea a românilor care pânăla urmă pleacă spre destinația promisă însă, subfalse pretexte sunt coborâți din autocar, peautostradă, în păduri, în locuri izolate sau de cenu, în orașele de destinație și lăsați la voiaîntâmplării. Mulți dintre ei sunt în situațiidisperate, neavând la ei bani nici pentru a seîntoarce acasă, fără să știe limba țării în care aufost lăsați și fără semnal la telefon.

Așa se nasc pe Facebook și pe alte site-uriavertismente pentru cei care vor să plece sămuncească ”dincolo”, unde sunt enumerate zecide nume de falși intermediari sau de firme carepromit, dar nu se țin de cuvânt. Cele mai multe cazuri sunt în zona CarasSeverin, Hunedoara, Arad și Timișoara. Totuși,nici cei din celelalte județe ale țării nu potrăsufla ușurați, pentru că, această mafie existăîn toată țara. Reprezentanții firmelor de plasare a forței demuncă în străinătate spun că oamenii trebuie sățină cont de câteva aspecte înainte de a crede înastfel de anunțuri. Așa, șansa de a devenivictimă se reduce substanțial.

”Oamenii trebuie să se ferească de firmelecare cer bani înainte, pentru intrarea în agenție,apoi taxe de mediere pentru care nu se emitchitanțe. Să fie foarte atenți dacă în contracteste trecută clar suma pe care trebuie să oplătească firmei, sau dacă firma intermediazăpentru alte agenții și percepe câte un comisionpentru ei și unul pentru firma din Austria sauGermania. În plus, solicitantul trebuie să aibăsiguranța locului de muncă promis. Deasemenea, trebuie să fie atenți dacă firmalucrează cu o firmă de transport autorizată saudacă îți impun să călătorești cu mijloacele lor detransport. Dar cel mai important indiciu esteatunci când te ia fără a cunoaște nici un pic delimbă Germană. Deci sunt domenii în care nu aice să faci dacă nu cunoști limba, măcar la nivelconversațional. Repet, încurajarea venirii fărăcunoașterea limbii este o înșelătorie, pentru că,aici în Austria, de exemplu, se cere peste totlimba germană”, a declarat Gabriela Spitska,reprezentant agenție de plasare a forței demuncă în străinătate. Și pentru ca cele relatate mai sus să fie”întărite” vom publica povestea unei femei,postată pe un grup de pe Facebook, în scopul dea preveni alte persoane, să nu cadă și ele ”înplasa” acestor pirați. Femeia a avut probleme cufirma care i-a intermediat plecarea, pentru că nui-a întocmit corespunzător contractul de muncă. ”Am primit un contract cu jumătate de orăînainte de a pleca în Austria, și la durata

contractului, cu partea austriacă, la Capitolul III,scrie așa: ”Acest contract are valabilitatea un an,în măsura în care nu are loc o reziliere latermen, se consideră valabilă prelungirea derespectiv un an ca fiind prelungită. O astfel dereziliere necesită formă scrisă, cu respectareatermenului de reziliere de opt săptămâni.În cazul încălcării uneia dintre prevederileacestui contract, …numele firmei…are dreptul sărezilieze contractul cu efect imediat.” Ceînțelegeți de aici ? În plus, este de la parteaAustriaca, dar este scris perfect în română”,declară o femeie pe un site de socializare. Și dacă până acum am vorbit despre cei careîncercau să plece din țară și au fost păcăliți, listacontinuă cu cei care au ajuns peste hotare și nuau avut noroc de o firmă serioasă. Ei au fostplasați la locuri de muncă nesigure, iar muncale-a fost plătită în batjocură. Acum, nu le-a rămasdecât să își spună povestea pe internet,încercând fie să găsească o soluție, fie să tragăun semnal de alarmă privind pericolul la caresunt expuși cei care apelează la firmele fantomă. ”În 2013, am avut o experiență foarteneplăcută cu Thomas K., lângă Salzburg. Nu mi-aplătit asigurarea și nici contract de muncă numi-a făcut! Pe o lună și jumătate, am primit 350euro! Motivul: nu știam germanaconversațional!”, povestește o femeie. O altă femeie, nu doar că și-a luat cu greubanii de la angajator, ci faptul că nu a înțeles ceînseamnă o abreviere din contract a costat-oscump, la propriu. ”Eu in 2013 m-am confruntat cu o problemălegată de firma G. din Salzburg. Am lucrat 15 ziledupă care eu am cerut să plec. De abia mi-a datcei 500 euro pe perioada lucrată. Pe timpulacela, eram începătoare și nu știam ce înseamnăSVA. Uite așa, după doi ani m-am trezit că amde plătit și plătesc și acum rate. Mai sunt șialtele, dar voi reveni”, povestește o altă femeie.Lista românilor înșelați poate continua lanesfârșit. Cazurile sunt multe și grave. Trist estecă, autoritățile din România închid nepăsătoareochii, lăsând ca activitatea acestor firme să sedesfășoare fără nicio opreliște. Polițiștii preferăsă amendeze bătrânii care își vând verdeața dingrădină, în loc să pornească anchete când vădanunțuri suspecte pe stâlpi sau pe internet. Nicisesizările persoanelor înșelate nu sunt rezolvatecorespunzător. Așa se face că, aceeași persoanăînșelă sute, chiar mii de persoane schimbându-și, după caz, identitatea sau numele firmei. Astfel, românilor care vor să plece înstrăinătate nu le rămâne decât să fie prudenți șisă verifice de zece ori până a alege o dată. Poateașa, vor pleca în siguranță.

Rodica MUNTOI

Firmele fantomă bântuie piața locurilor de muncădin România și din țările europene

Visul se dărâmă, precum uncastel de nisip lovit de valuri,

iar românului nostru nu-irămâne decât lecția de

încredere, pe care probabil aînvățat-o și câteva sute de euro

în minus în bugetul familiei.

www.voceastrazii.com ROMANI IN FUGA 1 februarie 2016 | 7

Este locul de unde mii de oameni auplecat în Europa, de-a lungul vremii, încăutarea unui trai mai bun. Era loculunde mii de oameni se întorceau, an dean, ca să-şi vadă familiile şi ţara.Aproape abandonată acum, dar nupentru că românii pot duce o viaţă maibună acasă, ci pentru că se vine-nzbor. De la “atunci” la “acum”,concluzia tristă este că mulţi nu se maiîntorc şi nu mai vor să se întoarcă. N-oduc bine, dar o duc mai bine. Stâlpii gărilor şi autogărilorinternaţionale au fost martori fără voie, înlocul în care emoţiile se amestecau,tristeţea şi lacrimile copleşeau, iar locurilecopilăriei erau lăsate în urmă. Acasă au rămas cei curajoşi ori cei carenu şi-au putut face cuib în altă parte. Mulţiau zburat într-o aripă ca să-şi hrăneascăpuii, printre prădători văzuţi şi nevăzuţi.Nu este deloc uşor să încerci să creştiacolo unde nu te găseşti adaptat. Sau purşi simplu nu te găseşti deloc. Dintr-oţară marginalizată şi condamnată deEuropa, în Europa. Românii fug de ţară,într-un secol în care România nu-i poateajunge de urmă dar strigă în urmalor: “Veniţi acasă, vă dăm bani!”... Acum nu-i greu să fii adoptat destrăinătate, în ciuda reputaţiei abuziveetichetată poporului, a fost şi mai greu.Cine a plecat în străinătate la începutulanilor 2000 a sfidat imposibilul. Mulţi aureuşit să-l învingă, mulţi l-au învins, puţinis-au mai întors. Datorită lor “imposibil”nu mai înseamnă “irealizabil”, ci“extrem de greu”. “Am muncit doi ani de zile ca să-mi potplăti datoriile din ţară. N-a fost greu, a fostfoarte greu. Ne trezeam la 05:00 ca sălucrăm pământul altora, mâncam pe fugă şine întorceam la muncă. Să nu lăsăm oimpresie proastă, ştii? La 18:00 intram încasă, ne schimbam hainele şi plecam spreal doilea loc de muncă, unde serveam şihrăneam italieni, până la 23:00. Dormeamcâteva ore şi o luam de la capăt”

Este povestea lui Vasile Vrancianu,român stabilit în Italia de 13 ani.

“Le-am acceptat cu greu toate mofturile,crizele de personalitate şi de patrioţi,excluderea şi judecăţile nedrepte. Nuieşeam din casă, că n-aveam unde, nu

ştiam limba. Eram hrăniţi cu muncă şi cudispreţ. Dar am onoare, că sunt român.“ La o masă de joc, un italian pocnea dindegete pentru o cafea, strigând numele lui.Atunci, Vasile V. s-a lepădat de ruşineînfruntând ordinul: “Auzi, bă? Eu plec, nusunt sclavul nimănui”.

"M-am dezbrăcat de haina de slujitor şii-am agăţat-o pe umărul scaunului. Du-tesă-ţi faci singur cafea!", i-am zis. Şi fiindcăa vrut să plece, a fost nevoit să plece chiarîn acea noapte.

“Mi-a zis să ies, că el e “cineva” în Italiaşi nu permite nimănui să-l trateze aşa. I-amrăspuns că şi eu sunt “cineva” în România”. În noapte şi în stradă, un grup de românicare aveau grijă de animale şi dormeauîntr-o rulotă, i-au întins o pernă. La scurttimp fost angajat de străini cu suflet, suntpuţini, dar există, de la care a învăţat omeserie, şi bine a fost. Este şi acum. Plecatde la nimic din România (şi nu-i ducedorul), Vasile a reuşit să-şi construiască ocasă şi este capul unei familii model.

"Poate doar mirosul de cozonaci dela fiecare colţ, atmosfera aia specifică,de sărbătoare” Milioane de oameni au plecat cu traistagoală în străinătate, unde sute de mii dintreei sunt deținători ai certificatelor derezidență chiar dacă nu muncesc. Douămilioane în Italia, un milion jumate înSpania, un milion în Germania, câtevamilioane în Anglia, Franţa, Austria, câtevasute de mii în afara Europei sau ne minteObservatorul Permanent al Emigrației.

Tinerii din Valea Jiului alegGermania sau Anglia Nu se bazează pe sondaje oficiale, ci peconcluzii proprii, facemparte dintr-o generaţiede tineri migratori. Dinmiile de tineri carecălcau trotuareleoraşelor din Vale cu aniîn urmă, au mai rămascâţiva. E foarte posibilca atunci când vrei să-ţicauţi un prieten, că lanevoie se cunoaşte, sărămâi dezamăgit : “Nuştiu pe unde, cred căGermania”.

Nu doar tinerii din Valea Jiului alegstrăinătatea Carmen D., o mamă din Lupeni, a plecatanul trecut în Italia ca să o ducă “mai bine”,deşi avea în România un loc de muncăstabil şi nu-i lipsea nimic. Conştientă că numerge să numere covrigii din coadă şi cătrebuie să accepţi uneori ce nu-ţi place, căo să fie greu, încurajată, şi-a pusîncrederea într-o agenţie. Aşa a ajuns în Sud, Italia, unde făceacurat şi avea grijă de o bătrână.Promisiunea actelor și a banilor mai mulţii-au influenţat decizia. A rezistat câtevasăptămâni, perioadă şi sfârşit de aventurăîn care a cheltuit mai mult decât a câştigat,ca să se întoarcă acasă. Nu i-au fostfăcute acte, iar agenţia angajatoare s-adovedit a fi doar aeroport modern demanipulare şi profit. Cei care merg în străinătate fac acestlucru din curiozitate. Culmea e că cei carerămân în ţară fac asta tot dincuriozitate. Sfatul românilor dinstrăinătate şi din România, care autrăit asemenea experienţe, este să văferiţi de agenţiile care promit multe şinu oferă nimic. Este o epocă atehnologiei, informaţi-vă înainte să plecaţi,se pot găsi mii de recenzii online. Folosiţimediul, e (deja) uşor şi la îndemânafiecăruia. Sfatul poate fi înşelător. Ca dintr-o morală veche, nu mereu cinete bagă îţi vrea răul, nu mereu cine tescoate îţi vrea binele, iar dacă tot te bagi,măcar bagă-te de tot.

Sergiu BALABAN-DUCKArticol reeditat, publicat în

www.gazetadedimineata.ro în Iulie 2015

Surâderi şi tânguiri - #Români în fugă

www.voceastrazii.comROMANIA MAGICA8 | 1 februarie 2016 ROMANIA MAGICA 1 februarie 2016 | 9

A te adresa unor vânători, oameni demeserie, fără a fi unul de-ai lor, pare oîncercare destul de temerară, cel puțin înaparență. Nu sunt deci vânător, suntdoar… turist, dar această calitate nu măîmpiedică să constat că turismul șivânătoarea, aceste aprige pasiuni, sunt -dacă putem spune - surori în multeprivințe. Sunt multe asemănări care le apropie.Afinități față de vraja muntelui, față devietățile întâlnite sau, dacă vreți, clipele desublimă destindere cu care sunt răsplătiți înegală masură fidelii lor adepți... Vânătorul este în același timp turist, cum șituristul este în felul său vânător. Și unul șicelălalt își pregătesc cu aceiași migală celenecesare expediției, fie că accesoriile senumesc armă, cartușieră, binoclu sau în cazulcelălalt, cort, hartă, busolă... Ambii așteaptă cunemascată emoție clipa plecării și tot la fel îșisavurează și trăiesc din plin etapelefascinantelor lor escapade. Pentru amândoi, amintirile pelegrinărilorsunt "înregistrate" tainic în vreun ungher alinimii, ca ceva sacru, ca pentru sine însuși.Prin ce se deosebesc totuși ? Poate prin moduldiferit de a trata întâlnirile urmărite sauspontane cu vietățile pădurii. Turistul, plăcutsurprins desigur, de întâlnirea cu un... cerb săzicem, rămâne încântat de clipa ce înseamnăpentru el o întâmplare neașteptată și cu atâtmai fascinantă... Și dacă șansa îi surâde și...spontaneitatea îl ajută să imortalizezeîntâlnirea pe pelicula aparatului fotograficatunci se va considera desigur norocos. Pecând un vânător... Există însă un limbaj specific pe care unvânător îl descifrează aproape matematic, întimp ce turistul îl intuiește doar și aceasta, nuîn orice anotimp.

Cum iarna este încă în drepturile ei acolosus în munți, turistul este avantajat și poatedescifra cu aceeași ușurință, ceea ce zăpada îispune mai limpede ca într-o carte. Urmă pezăpadă deci. O simplă metaforă, veți zice, carepoate părea o speculație cu iz gazetăresc, darcare în cele din urmă reprezintă mult mai multpentru cei cărora li se adresează - turiștilor șivânătorilor - mai ales cand aceștia au trăit larândul lor întâmplări similare, de cel puținaceeași intensitate și încărcătură emoțională... Și fiindcă simple enunțări teoretice potpărea gratuite, iată o secvență din viața intimăa muntelui, care se dorește convingătoare și însprijinul celor afirmate mai sus… Început de iarnă pe Valea Rea, în munțiiRetezat. Împreună cu doi amici de drumețieluptăm din greu cu nămeții proaspeți care aicijos, în pădure, alternau cu porțiuni aproapeuscate, unde frunzele rămase din toamnăfoșneau sub talpa bocancilor. Mai sus, în zonabradului și apoi în golul alpin, sub putereasoarelui, zăpada se mai subțiase însă, iar subbiciul năpraznic al vântului, pe alocuriînghețase. Ținta noastră era vârful Peleaga, care acumse profila feeric pe fondul albastrului cristalinal unui cer fără pată de nor. Cetăți de șisturicristaline ne înconjurau încremenite ,surprinse parcă de îndrăzneala noastră. Lastânga culmea Valea Rea, la dreapta culmeaPietrele, în față meterezele impunătoare aleșeii Ghimpelui, dominată de cele mai marivârfuri din masiv, Peleaga și Păpușa - toateacestea formau decorul în care înaintarea totmai grea părea totuși atât de plăcută! Deodată, privirile noastre au fost atrase de ourmă, pentru noi neobișnuită în aceste locuri!Un râs aici, în golul alpin?! Ne reamintim în

fugă pasaje citite în cărți de vânătoare. Da, sepoate, ne-au răspuns amintirile... Memoria ne-aajutat și la identificarea urmelor, așa că nu maiavem nici un dubiu, era o urmă de râs! Pașiianimalului urmau cu firească chibzuință, maifirească chiar decât ne-am fi închipuit, direcțianoastră de înaintare, ce corespundea cărăriiacum acoperite de zăpadă. Doar n-o fi urcat pePeleaga, ne-am zis, surprinși și în același timpcurioși să constatam veleitățile de... turist alerâsului. Și totuși urma ne însoțea ca o călăuză, pânăsus în vârf. Ne-am imaginat pentru clipăsilueta magnifică profilată pe cel mai înalt vârfdin toata zarea… Apoi am început să coborâm dincolo, sprecurmătura Bucurii. Urmele ne însoțeau încontinuare. Aproape nici n-am băgat de seamăcă de la un timp, cam din dreptul ColțilorPelegii, alte urme se întretăiau cu cele alerâsului. Le-am cercetat, erau de capră neagră.Mai exact păreau să fie ale uni țap solitar,probabil în căutarea dragostei neîmplinite...Care să fi trecut întâi? La un moment datpărea că râsul începuse să alerge. Am urmăritacum cu interes sporit "povestea" tot mai ușorde deslușit în zăpadă, poveste care prevesteao dramă! Care? Ne întrebam acum tot maicaptivați, căci acum și urmele de râs și cele dețap sugerau că ambii goneau în toată regula...Deci râsul, fie că văzuse urma țapului, fie că îladulmecase, căuta acum să-l ajungă. La randullui țapul, simțind primejdia, a început săalerge. Ne-am mirat totuși de alegerea țapului -știindu-i "neamul " neîntrecut în salturiamețitoare pe stânci prăpăstioase - de ce oarea ales sa fugă în jos, exact pe muchia muntelui,până în șaua dintre Peleaga și Peleguța. De aicia curmat brusc spre căldarea Pietrele, dar totpe drumul cel mai ușor, pe firul unei vâlcele,ceea ce, ne-am zis noi, îi convenea de minunerâsului. Aici panta în coborâre era mare,urmele deveniseră lungi, pe alocuri corpurilecelor două sălbăticiuni păreau că alunecaserămetri, în vâltoarea nebună a goaneispre...viață! Și iată dintr-o dată tragicaconfirmare, pe care acum urmele învolburateo explicau atât de limpede. După un colț destâncă, se deslușeau urmele unei lupte aprige,probabil foarte scurte, lupta care în finalpusese capăt unei vieți. O jertfă ca atâteaaltele în miez de munte. Mai jos, un cornrăsfrânt - sărman trofeu ce acum nu răsplateacine știe ce ispravă vânătorească - era rătăcitprintre picăturile roșii de sânge. Urme înzăpadă...

Text: Aurel Dula (1934 – 1993)Foto: Dragoș Dula

Pe Dragoș îl mai puteți găsi aici:http://dragosdula.wix.com/photos

Urme în zăpadă... Când pui mai mulți fotografi înacelași loc, fotografiile rezultate vor fiîntotdeauna foarte diferite. În modinevitabil, fiecare din ei vine din locuridiferite, cu un background totaldistinct. Istoria personală a fiecăruiaexprimă și formează modul lor de a fi,de a vedea fotografic, de a lucra, înfuncție de povestea lui. În ceea ceprivește povestea mea, am învățat să-mi formez propria modalitate de avedea aici, în locul acesta, între dealuriși păduri, între cătune momârlănesti, șiprin munții ce străjuiesc această vale.Aici mi-am format o idee despreaceastă lume, despre planetă. Făceamlungi plimbări împreună cu buniculmeu, o persoană extraordinară,străbătând împreună păduri și potecide munte. Veneam aici să învățăm săprivim.

Căci în spatele fiecărui munte, existăo poveste, există locuri de văzut, maride străbătut, universuri întregi de

explorat. Aici visam cuochii deschiși, întins pespate în fânațeleparfumate, explorând cuaripile imaginațieifiecare din posibileleuniversuri de dincolo devârfuri. Voiam să mă ducdincolo de piscuri, săcunosc, să ating țăriîndepărtate, oameni, experiențe,mâncăruri, locuri…. Acum străbat din nou, alături decățelușă, aceleași dealuri…schimbate deani, cu ochii diferiți, încercând să vădcu aceiași ochii proaspeți ai copilului. Șiînțeleg că trebuie să ne învățăm copiiică pământul acesta, de sub picioarelelor, este format din cenușa bunicilor șistrăbunicilor noștri; să înțeleagă și sărespecte pământul în care odihnescstrămoșii noștri. Pământul acesta,batjocorit și distrus de modernitate și“civilizație” este originea noastra, este

Mama tuturor. Iar modul în care netratăm pământul va fi modul în carepământul ne va trata pe noi. Poate văveți întreba de ce atât de multe crucifotografiate: în tradiția lor, momârlaniiau respectat glia și strămoșii lor, caresunt îngropați în pământul pe care l-aulucrat o întreagă viață. La fiecare cruceși mormânt tradiția spune că trebuiaplantat un vlăstar tânăr de pomfructifer, pentru ca sufletul străbunilorsă înflorească și să rodească an de an.

Text și foto: Bogdan DanPe Bogdan îl mai găsiți aici:

https://bogdandanphotography.wordpress.com

Dincolo de nori

Locuri magice Cineva îmi spunea, cu cevaani buni în urmă, în timp cedepănam impresii și amintiridespre locuri văzute șioameni întâlniți, că sunt puținicei care au șansa de a seabate în locuri magice. Acelelocuri în care pășești cusfială, cu reverență, în carerar au pășit alte suflete; untărâm rupt parcă din legendeși poveștile bătrânilor, în carezeii și zânele păgâne alenaturii își au încă lăcașul… Locuri în care auzi șoaptefirave în vantul ce adie, vociîn unduirea frunzelor și simți

cum întreaga ființă ți se umplede liniște și armonie. Locuricare s-au salvat cumva, caprin miracol, printr-oîntorsătură stranie adestinului, de tăvălugulnemilos al defrișărilor masiveși-a lăcomiei fără egal,nepăsătoare, a patronilor decompanii forestiere cemutilează în voie România.

La Șipote, în Șureanu,vorbele auzite atunci mi-aureînviat în memorie…iată, într-adevăr, locurile magice!



www.voceastrazii.comROMANIA MAGICA8 | 1 februarie 2016 ROMANIA MAGICA 1 februarie 2016 | 9

A te adresa unor vânători, oameni demeserie, fără a fi unul de-ai lor, pare oîncercare destul de temerară, cel puțin înaparență. Nu sunt deci vânător, suntdoar… turist, dar această calitate nu măîmpiedică să constat că turismul șivânătoarea, aceste aprige pasiuni, sunt -dacă putem spune - surori în multeprivințe. Sunt multe asemănări care le apropie.Afinități față de vraja muntelui, față devietățile întâlnite sau, dacă vreți, clipele desublimă destindere cu care sunt răsplătiți înegală masură fidelii lor adepți... Vânătorul este în același timp turist, cum șituristul este în felul său vânător. Și unul șicelălalt își pregătesc cu aceiași migală celenecesare expediției, fie că accesoriile senumesc armă, cartușieră, binoclu sau în cazulcelălalt, cort, hartă, busolă... Ambii așteaptă cunemascată emoție clipa plecării și tot la fel îșisavurează și trăiesc din plin etapelefascinantelor lor escapade. Pentru amândoi, amintirile pelegrinărilorsunt "înregistrate" tainic în vreun ungher alinimii, ca ceva sacru, ca pentru sine însuși.Prin ce se deosebesc totuși ? Poate prin moduldiferit de a trata întâlnirile urmărite sauspontane cu vietățile pădurii. Turistul, plăcutsurprins desigur, de întâlnirea cu un... cerb săzicem, rămâne încântat de clipa ce înseamnăpentru el o întâmplare neașteptată și cu atâtmai fascinantă... Și dacă șansa îi surâde și...spontaneitatea îl ajută să imortalizezeîntâlnirea pe pelicula aparatului fotograficatunci se va considera desigur norocos. Pecând un vânător... Există însă un limbaj specific pe care unvânător îl descifrează aproape matematic, întimp ce turistul îl intuiește doar și aceasta, nuîn orice anotimp.

Cum iarna este încă în drepturile ei acolosus în munți, turistul este avantajat și poatedescifra cu aceeași ușurință, ceea ce zăpada îispune mai limpede ca într-o carte. Urmă pezăpadă deci. O simplă metaforă, veți zice, carepoate părea o speculație cu iz gazetăresc, darcare în cele din urmă reprezintă mult mai multpentru cei cărora li se adresează - turiștilor șivânătorilor - mai ales cand aceștia au trăit larândul lor întâmplări similare, de cel puținaceeași intensitate și încărcătură emoțională... Și fiindcă simple enunțări teoretice potpărea gratuite, iată o secvență din viața intimăa muntelui, care se dorește convingătoare și însprijinul celor afirmate mai sus… Început de iarnă pe Valea Rea, în munțiiRetezat. Împreună cu doi amici de drumețieluptăm din greu cu nămeții proaspeți care aicijos, în pădure, alternau cu porțiuni aproapeuscate, unde frunzele rămase din toamnăfoșneau sub talpa bocancilor. Mai sus, în zonabradului și apoi în golul alpin, sub putereasoarelui, zăpada se mai subțiase însă, iar subbiciul năpraznic al vântului, pe alocuriînghețase. Ținta noastră era vârful Peleaga, care acumse profila feeric pe fondul albastrului cristalinal unui cer fără pată de nor. Cetăți de șisturicristaline ne înconjurau încremenite ,surprinse parcă de îndrăzneala noastră. Lastânga culmea Valea Rea, la dreapta culmeaPietrele, în față meterezele impunătoare aleșeii Ghimpelui, dominată de cele mai marivârfuri din masiv, Peleaga și Păpușa - toateacestea formau decorul în care înaintarea totmai grea părea totuși atât de plăcută! Deodată, privirile noastre au fost atrase de ourmă, pentru noi neobișnuită în aceste locuri!Un râs aici, în golul alpin?! Ne reamintim în

fugă pasaje citite în cărți de vânătoare. Da, sepoate, ne-au răspuns amintirile... Memoria ne-aajutat și la identificarea urmelor, așa că nu maiavem nici un dubiu, era o urmă de râs! Pașiianimalului urmau cu firească chibzuință, maifirească chiar decât ne-am fi închipuit, direcțianoastră de înaintare, ce corespundea cărăriiacum acoperite de zăpadă. Doar n-o fi urcat pePeleaga, ne-am zis, surprinși și în același timpcurioși să constatam veleitățile de... turist alerâsului. Și totuși urma ne însoțea ca o călăuză, pânăsus în vârf. Ne-am imaginat pentru clipăsilueta magnifică profilată pe cel mai înalt vârfdin toata zarea… Apoi am început să coborâm dincolo, sprecurmătura Bucurii. Urmele ne însoțeau încontinuare. Aproape nici n-am băgat de seamăcă de la un timp, cam din dreptul ColțilorPelegii, alte urme se întretăiau cu cele alerâsului. Le-am cercetat, erau de capră neagră.Mai exact păreau să fie ale uni țap solitar,probabil în căutarea dragostei neîmplinite...Care să fi trecut întâi? La un moment datpărea că râsul începuse să alerge. Am urmăritacum cu interes sporit "povestea" tot mai ușorde deslușit în zăpadă, poveste care prevesteao dramă! Care? Ne întrebam acum tot maicaptivați, căci acum și urmele de râs și cele dețap sugerau că ambii goneau în toată regula...Deci râsul, fie că văzuse urma țapului, fie că îladulmecase, căuta acum să-l ajungă. La randullui țapul, simțind primejdia, a început săalerge. Ne-am mirat totuși de alegerea țapului -știindu-i "neamul " neîntrecut în salturiamețitoare pe stânci prăpăstioase - de ce oarea ales sa fugă în jos, exact pe muchia muntelui,până în șaua dintre Peleaga și Peleguța. De aicia curmat brusc spre căldarea Pietrele, dar totpe drumul cel mai ușor, pe firul unei vâlcele,ceea ce, ne-am zis noi, îi convenea de minunerâsului. Aici panta în coborâre era mare,urmele deveniseră lungi, pe alocuri corpurilecelor două sălbăticiuni păreau că alunecaserămetri, în vâltoarea nebună a goaneispre...viață! Și iată dintr-o dată tragicaconfirmare, pe care acum urmele învolburateo explicau atât de limpede. După un colț destâncă, se deslușeau urmele unei lupte aprige,probabil foarte scurte, lupta care în finalpusese capăt unei vieți. O jertfă ca atâteaaltele în miez de munte. Mai jos, un cornrăsfrânt - sărman trofeu ce acum nu răsplateacine știe ce ispravă vânătorească - era rătăcitprintre picăturile roșii de sânge. Urme înzăpadă...

Text: Aurel Dula (1934 – 1993)Foto: Dragoș Dula

Pe Dragoș îl mai puteți găsi aici:http://dragosdula.wix.com/photos

Urme în zăpadă... Când pui mai mulți fotografi înacelași loc, fotografiile rezultate vor fiîntotdeauna foarte diferite. În modinevitabil, fiecare din ei vine din locuridiferite, cu un background totaldistinct. Istoria personală a fiecăruiaexprimă și formează modul lor de a fi,de a vedea fotografic, de a lucra, înfuncție de povestea lui. În ceea ceprivește povestea mea, am învățat să-mi formez propria modalitate de avedea aici, în locul acesta, între dealuriși păduri, între cătune momârlănesti, șiprin munții ce străjuiesc această vale.Aici mi-am format o idee despreaceastă lume, despre planetă. Făceamlungi plimbări împreună cu buniculmeu, o persoană extraordinară,străbătând împreună păduri și potecide munte. Veneam aici să învățăm săprivim.

Căci în spatele fiecărui munte, existăo poveste, există locuri de văzut, maride străbătut, universuri întregi de

explorat. Aici visam cuochii deschiși, întins pespate în fânațeleparfumate, explorând cuaripile imaginațieifiecare din posibileleuniversuri de dincolo devârfuri. Voiam să mă ducdincolo de piscuri, săcunosc, să ating țăriîndepărtate, oameni, experiențe,mâncăruri, locuri…. Acum străbat din nou, alături decățelușă, aceleași dealuri…schimbate deani, cu ochii diferiți, încercând să vădcu aceiași ochii proaspeți ai copilului. Șiînțeleg că trebuie să ne învățăm copiiică pământul acesta, de sub picioarelelor, este format din cenușa bunicilor șistrăbunicilor noștri; să înțeleagă și sărespecte pământul în care odihnescstrămoșii noștri. Pământul acesta,batjocorit și distrus de modernitate și“civilizație” este originea noastra, este

Mama tuturor. Iar modul în care netratăm pământul va fi modul în carepământul ne va trata pe noi. Poate văveți întreba de ce atât de multe crucifotografiate: în tradiția lor, momârlaniiau respectat glia și strămoșii lor, caresunt îngropați în pământul pe care l-aulucrat o întreagă viață. La fiecare cruceși mormânt tradiția spune că trebuiaplantat un vlăstar tânăr de pomfructifer, pentru ca sufletul străbunilorsă înflorească și să rodească an de an.



Dincolo de nori

Locuri magice Cineva îmi spunea, cu cevaani buni în urmă, în timp cedepănam impresii și amintiridespre locuri văzute șioameni întâlniți, că sunt puținicei care au șansa de a seabate în locuri magice. Acelelocuri în care pășești cusfială, cu reverență, în carerar au pășit alte suflete; untărâm rupt parcă din legendeși poveștile bătrânilor, în carezeii și zânele păgâne alenaturii își au încă lăcașul… Locuri în care auzi șoaptefirave în vantul ce adie, vociîn unduirea frunzelor și simți

cum întreaga ființă ți se umplede liniște și armonie. Locuricare s-au salvat cumva, caprin miracol, printr-oîntorsătură stranie adestinului, de tăvălugulnemilos al defrișărilor masiveși-a lăcomiei fără egal,nepăsătoare, a patronilor decompanii forestiere cemutilează în voie România.

La Șipote, în Șureanu,vorbele auzite atunci mi-aureînviat în memorie…iată, într-adevăr, locurile magice!



www.voceastrazii.comPOLITICA LOR10 | 1 februarie 2016

În 2016 te invităm să schiezi la Straja, ceamai căutată stațiune montană din județulHunedoara, aflată în plină dezvoltare înultimii ani. Școală de schi, mâncare bună,cazare, distracție și adrenalină. Asta îțioferim dacă alegi să te perfecționezi în tainaschiului în cadrul școlii noastre de schi.

Oferta include: 6 nopți cazare la hotel de 3*; 3 mese/zi/persoană;

cursurile de schi; instructori de schi profesioniști, care sunt și

salvatori montani. Tarif: 1.140 lei/persoană. Contact:

tel.: 004 07200 156 46/004 0726 191 [email protected]

Schiază în Straja cu noi!

P

Un ciclu financiar ineficient. Așa s-ar puteadescrie perioada 2007-2013, în care România arfi putut să absoarbă fonduri europene. În datade 31 decembrie s-a încheiat perioada 2007-2013 a programului Cadru FinanciarMultianual care a avut încă doi ani deprelungire, în care România a pierdut șasemiliarde de euro. Programul cadru financiar multianual 2014-2020a început cu o oarecare întârziere, după cum explicăeurodeputatul Iuliu Winkler „Motivele întârzierii sunt că s-a introdus oprocedură la nivelul Comisiei Europene prin care numai există un automatism, de exemplu ProgramulOperațional Regional sau programele de coeziune –în mediu, în transport nu se mai demarează automatcând începe noul ciclu. Astfel, s-a încheiat un acordcu fiecare țară, de exemplu între Guvernul Românieiși Comisia Europeană s-a încheiat un contract. Acestcontract este menit să asigure faptul că, creșteeficiența acestor programe”, a declarat, pentruVocea Străzii, Iuliu Winkler - europarlamentar. Chiar dacă Uniunea Europeană a pus la dispozițiealți doi ani în care absorbția de fonduri s-ar fi pututrealiza, românii nu s-au străduit să obțină cât maimulți bani europeni și să se ocupe de dezvoltareațării. „România pierde foarte mulți bani în perioada2007-2013, cel puțin șase miliarde de euro, ceea ceînseamnă foarte mulți bani. Acest lucru înseamnăineficiență. Noi am putut să utilizăm cam 60 la sutădin banii puși la dispoziție. Am primit aceastăamânare de doi ani, dar acum într-adevăr vompierde banii. Acești bani se vor pierde definitiv șiRomânia are de pierdut miliarde de euro, ceea ce

înseamnă patru procente din PIB”, mai afirmăeuroparlamentarul hunedorean. Această situație nu se mai poate reglementa,deoarece acest cadru anual s-a încheiat. ComisiaEuropeană a tot tras semnale de alarmă de vreo doiani de zile, însă România a rămas cu aceastăpierdere.

Următorul ciclu financiar începe din 2014 până în2020. Acest interval a fost redus cu 3,4 la sută întermeni reali, în comparație cu Cadrul FinanciarMultianual precedent. Acordul la care s-a ajuns înConsiliul European limitează cheltuielile maximeposibilie pentru o Uniune Europeană cu 28 de statemembre la 959,99 miliarde de euro în angajamentede plată, sumă echivalentă cu unu la sută din venitulnațional brut al Uniunii. Această reducere este motivată de necesitatea dea se reflecta consolidarea finanțelor publice la nivelnațional. Este pentru prima dată că limita globală acheltuielilor pentru un CFM a fost redusă încomparație cu CFM anterior. Statelor membre li seva permite să rețină doar 20 % (în loc de 25 % cumera înainte) din resursele proprii tradiționale pentruacoperirea costurilor legate de colectare.România are o șansă în acest interval să absoarbăfonduri europene și să cunoască o puternicădezvoltare, dacă guvernanții se vor implica maimult.

Autoritățile de management sunt cele care seocupă de proiecte, iar europarlamentarulhunedorean susține că acest ciclu financiar ar puteafi unul mai bun odată cu noul guvern de tehnocrați,condus de fostul comisar european- Dacian Cioloș. „Domnul Cioloș, fiind comisar european cuconexiunile sale europene sperăm să dea un implus.Să dea dispoziție miniștrilor săi să vină la Bruxelles,pentru că în ultimii ani, miniștrii nu au prea venit laBruxelles și ar fi ideal să vină să participe laîntâlniri”, spune Winkler. Și la Comisia Europeană se fac întâlniri, și laConsiliul European sunt organizate summit-urieuropene care se organizează din trei în trei luni.„Acolo participă miniștri, dacă România trimite unfuncționar de rang inferior, atunci bineînțeles el esteacolo prezent la ședință, dar deși România esteprezentă, s-ar putea ca acest funcționar să nuprimească cuvântul. Acesta nu poate negocia, acolose discută la nivelul la care este. Așa am pierdutniște lucruri și în strategia energetică pe care încănu o avem, dar și povestea ajutorului de stat, almineritului din Valea Jiului. Multe lucruri s-aupierdut, ca să dau exemplu din Hunedoara dinmotivul că nu au fost persoanele care trebuie”, maispune eurodeputatul.

Concluzionând, un funcționar nu poate discuta lao întâlnire cu miniștri, pentru că nu primeștecuvântul și acest lucru face ca țara care trimite unfuncționar drept participant să nu aibă un cuvânt despus în Parlamentul European. Astfel, în funcție de autoritățile de management șide organizarea guvernului, România ar putea accesaproiecte în perioada 2014-2020.

Iulia BĂLUȘĂ

Pierdere de șase miliarde de euro pentru România din banii europeni.

Iuliu Winkler – europarlamentar:„Această pierdere înseamnă ineficiență”

Iuliu Winkler: „Sunt altețări care ar fi cheltuit cu

plăcere banii pe careRomânia i-a pierdut”

www.voceastrazii.com REVOLTE 1 februarie 2016 | 11

Intri, ţi se face fişa, aştepţi, eşti consultat.Cam aşa ar trebui să se procedeze, în mod

normal. Zic acum şi aici cum am zis şi atunciacolo, în calitate de simplu, viitor şi eventualpacient: M-am lovit la cap, odinioară (dupăochi, aş zice acum patru, cinci ani); Loviturarespectivă nu mi-a făcut niciodată probleme,până pe autostrada slovenilor, via România.Niciodată ca atunci, conştient fiind de avizulmedicilor când m-au văzut prima oară, dupăplesneală (adică acum patru, cinci ani) călovitura respectivă se va agrava în timp,mecanismul genetic fiind în măsură săinfluenţeze traumatismul cranian spredezvoltare: (doar un ) început de infecţieacum, un simplu hematom atunci.

Depistată iniţial tot la Petroşani şi redepistatăde gardienii spitalului de Urgenţă (tot) dinPetroşani, într-o zi din ultima săptămână a şederiimele în România, lovitura mea se umfla în creştetdiferind de poziţia craniului. Dacă mă aplecampentru mai mult de câteva secunde, îmi rămâneapunga de lichid – cucuiul, în văzul lumii. Nu măderanja pe mine faptul că îmi vede lumea cucuiul,tocmai de asta nu am luat măsurile necesare,medicamente sau vizite de specialitate, în ciudadurerilor teribile pe care le aveam de cel puţindouă ori pe săptămână. Atunci trebuia operat şiam zis pas, fac mai târziu. Şi altă dată era sădevină niciodată, dacă nu mă apuca prin Sloveniao durere de cap. Neimportantă aş fi zis, ca deobicei, numai că atunci mi s-a umflat cucuiul şirămas umflat. La durerile de cap îmi mai zicsingur, uneori: sunt dovezi reale că ce-mitrebuie, e tot acolo pe umeri. Merg la spital, nefiind asigurat sau angajat înRomânia, îngrijorat de situaţie şi speriat de rude.Şi merg la urgenţă. Nu m-a surprins atunci cândaproape mi s-a refuzat fişa de consultaţie dincauza (lipsei) asigurării medicale, dar amsolicitat asta insistent. Fără pipăieli, fărăspecialişti, dar cu o tensiune normală, aflu cădurerile mele de cap şi mai ales umflăturarespectivă este normală vârstei mele, că n-ar fimotive de îngrijorare. Asta, în triaj. Acolo undestau de obicei oamenii bolnavi, mulţi lanumăr, acolo unde se pare că nimeni nu îibagă în seamă; Pe acolo pe unde toţireponsabilii de curăţenie se cred doctori şi temăsoară din priviri şi se consideră oarecumsuperiori – da, ăla e triajul. Cer (la fel deinsistent), să vorbesc cu un superior al tinereidomnişoare doctor gardian, pentru a lămurisituaţia. E mai uşor, astăzi, să găseşti un doctorumil decât alţii, de la igienă.

Păi este sau nu o urgenţă durerea mea decap?

Ca să-mi fac loc până la biroul responsabilului,am scos din greşeală ecusonul de presă în loc debuletin. Şi s-a făcut lumină! După o discuţie rapidă şi o pipăială atentă acucuilui meu, domnul director mă declară perfectsănătos. Cazul meu nefiind unul de urgentă

atenţie, îmi recomandă o vizită privată (eventual),pe la alţii. N-am fost acolo în calitate de jurnalistca să fiu tratat cu prioritate, ci să aflu criteriile detratament de urgenţă ale Triajului, ştiind bine căîn alte ţări este afişat în sălile de aşteptarebaremul de gravitate al consultului/intervenţiei.Nu le-am aflat, pentru că la noi în România suntfacultative, iar la Petroşani “lumea nu citeşte,domnule. De ce să le punem?”. Deci, doctoruldin Triaj beneficiază de un transplant de raze X şipoate vedea direct prin craniul pacientului, fiindîn măsură să clasifice un hematom extradural deunul subdural, o contuzie de o traumă acută.Brici! Sigur mi-am greşit meseria. Nu m-au consultat, nu m-au operat, nu pastile,nimic. Şi aveau cu ce, aveau unde. Şi mă întorc în ţara adoptivă, întrerupconcediul. Consult la prima oră a dimineţii şiintervenţie chirurgicală (deloc facultativă), chiardacă la un spital mic, de provincie, s-auîncumetat. Cucuiul se infectase şi din ce amînţeles eu, ca (la fel) simplu pacient (şi culmea,străin), aveam un traumtism acutcranian, hematomul extradural care s-ainstalat din primele ore de dupăaccident/lovitură şi care poate/putea aveaconsecinţe grave asupra vieţii. În acest caz,acumularea acută de sânge în spaţiul dintreos şi creier (prin ruperea de vase atât ale caloteiosoase cât şi ale meningelor) poate produce uncheag de sânge, (hematom). Acesta, prinvolum, într-un spaţiu limitat, poate săcomprime (apese) creierulajungând până la oprireafuncţiilor vitale.

Adică băi, puteam să mor?Staţi aşa, că abia acum realizez. Şi m-au operat, în doar o oră şi40 de minute, cu două flacoane deanestezic (fără folos) şi fărăaparaturile pe care le are un spitaljudeţean de urgenţă. Sâc! Tocmaide aia mi-au şi închis operaţia cuhematomul încă lipit de craniu, nuaveau scula necesară ca să-ldesfacă. Aşadar mă aşteaptă o altăaventură.

N-ar fi asta problema, dacănu aş fi acum nevoit să iau şidouă feluri de pastile (probabil)toată viaţa, pentru controlulpresiunii sângelui – cu următoareavizită în 2016. Da, unele mai ieftineşi mai multe, iar celelalte (denevoie), în confecţii de câte două,ce ar trebui să prevină durerilemele constante de „bostan” - cecostă (numai) 30 de euro.

Şi nu e grav, dar nu pot omiteexplicaţia domnului doctor -director al spitalului dinRomânia care mi-a explicat “în

termeni medicali”, că urgenţele se clasifică în“cele de cod roşu, unde este nevoie de intervenţieimediată, galben, verde şi alb, unde pacienţii potaştepta şi până la şase/opt ore. Apoi, mai suntcele contra-cost, în mod normal când se soliticăun consult de interne, chirurgie, de careconsideră pacientul că are nevoie, se plăteştechitanţă pentru serviciul respectiv în mediapreţurilor stabilite la nivel de spital”. Bun, acum întrebarea capcană a fost (a mea):este sau nu o urgenţă durerea şi cucuiul meu plinde lichid? Şi explic situaţia: lovitură veche,durere nouă, cucui existent, lichid. “Nu este o urgenţă. Urgenţă este ceva acut,apărut acum şi care poate pune în pericol viaţapacientului. Aia înseamnă urgenţă. Ceea ce aveţidumneavoastră este o… durere de cap. Cefaleepersistentă. Mergeţi la doctorul de familie, pentrucă lovitura dumneavoastră nu are nici o legăturăcu ce aveţi acum.”

Reclasificăm şi noi codurile astea de urgenţă,sau măcar ne orientăm? Le luăm în considerare?Mă bucur totuşi că acum sunt bine, îmi pare răude cei care pătimesc din cauza sistemului sanitarşi a celor care îl administrează. Mă bucur iar cănu am aşteptat consultul în România că aş fi bătutrecordul la ore de stat şi mulţumesc celor careşi-au dat interesul să mă consulte şi să măopereze, pentru că până la urmă… doar nu eraurgenţă. Nu?

Sergiu BALABAN-DUCK

Alb, verde, galben şi roşu– criterii de salvare în spitalele româneşti

www.voceastrazii.comVOCEA STRAZII12 | 1 februarie 2016

În ziua de 24 octombrie 2015, Radio RomâniaActualități transmitea din oră-n oră, la buletinele de știri,faptul că în acea zi la Mina Petrila se va scoate ultimatonă de cărbune. Știrea era însoțită de două amănunterelativ semnificative. Unul se referea la faptul că mina adat cărbune, neîntrerupt, vreme de peste 165 de ani.(Adică și în timpul primului război mondial și în timpulcelui de-al doilea, și-n capitalism, și-n comunism dar iatăcă, mai aprigă decât toate celelalte la un loc, tranziția i-avenit de hac.) A doua informație ținea de CarteaRecordurilor și ne releva faptul că la Petrila ar fi (fost)cea mai adâncă mină din România.

E oficial. Trecutul minei Petrila va fi gestionat,operativ, de d. Căldărar de la Remat TransilvaniaSRL Am fost curios cum a primit comunitatea localăaceastă știre năpraznică și am purces, de îndată, lafața locului. Director la societatea “Închideri de mine”(din care face parte și mina Petrila) este d. AurelAnghel, un cetățean ajuns în vârful piramidei datorităunor strânse legături de familia Răsmeriță. Ideea unorinimoși oameni din firava societate civilă din Vale și alunor arhitecți din București de a salva patrimoniulindustrial aflat la suprafață e privită, cu văditădușmănie, de respectivul director. El vrea să radă tot

și să scoată până la ultimulkilogram de fier vechi dinarmăturile construcțiilor de lasuprafață. Dl. Căldărar și societateadomniei sale, Remat TransilvaniaImpex SRL, abia așteaptă săpoată intra, din plin, (și) înmonumentele industriale dinzonă. Contractul a fost încheiat laun preț de 0,97 lei pe kilogramiar de la mina Petrila trebuie săfie ridicate 579 de tone dedeșeuri, contractul având ovaloare de 721 mii lei.România salivează de plăcere lagândul că o să-i intre în contmărunțișul. E o răsplatăbinemeritată pentru ceea ce au

trudit, pe brânci și-n gropi adânci, generațiileanterioare. Aurel Anghel zice că nu-și poate permitesă piardă banii din subvenție și, din acest motiv, vreasă pună la pământ toate construcțiile de la suprafațăale tuturor minelor care se vor închide în Vale. Nusuntem noi, oare, “Țara lui Tabula rasa”? Dl. Căldărar,mult mai abil decât noi toți, știe de mult timp acestsecret…

Revolta arhitectului petrilean:“Vă doresc săaveți parte la tot pasul de impertinența șinesimțirea crasă de care dați dovadă…” Arhitecții, prin vocea unuia dintre ei, născut chiar laPetrila, spun despre Anghel că “e un idiot”. Cităm, casă n-avem vorbe: ”Domnule Anghel, sunteți unnenorocit de doi bani, incapabil să perceapă conceptulde patrimoniu industrial. Voi putea să v-o spun și înfață, dacă îmi oferiți oportunitatea, fără nicioproblemă. Pentru a rula sume de bani în anumitedirecții sunteți gata să faceți tot ceea ce doriți? Cinesunteți dumneavoastră la scara istoriei, mai multdecat un simplu idiot? Vă uitați numai în grădinaproprie, servindu-vă doar propriile interese, dar nu șiale societății în ansamblu. Atât de ușor vădescotorosiți de identitatea unor locuri pe care separe că nu le apreciați. Atât de ușor o activitate carear trebui să vă fie dragă, de care să vă mândriți,mineritul, vă deranjează în necesitatea de a respecta osubvenție nenorocită? Ce este greu de înțeles înnoțiunea de patrimoniu industrial? Asta înseamnă căorice clădire, indiferent că are sau nu valoarearhitecturală, dacă este relevantă pentru perioada încare a fost construită atunci merită păstrată pentru căle transmite generațiilor care vor urma (nu doardumneavoastră, și după moartea dumneavoastrănimănui) că aici a existat o activitate de un anume tip,care aproape pentru toți a fost rațiunea de a fi înValea Jiului. Vă doresc să aveți parte la tot pasul deimpertinența și nesimțirea crasă de care dați dovada,și să le primiți pe toate exact așa cum le meritați, întoate etapele vieții, pentru că despre un idiot mainenorocit ca dumneavoastră nu am mai auzit de multtimp. Numai bine! Dar nu al dumneavoastră, ci alnostru, al tuturor, al societății”. Scrisoarea estesemnată de arhitectul Mihai-Ionuț Danciu de la Centrulde Cercetare pentru Planificare Urbană, UniversitateaPolitehnică Timișoara- ACV Petroșani și textul aapărut, în Vale, doar într-o gazetă de dimineață.

Recolta altora, parastasul nostru… D. Anghel a promis jurnaliștilor că-l va da înjudecată pe dl. arhitect deși încă nu-l cunoaștepersonal. “Idiotul” din textul de mai sus zice că,poate, va avea ocazia să dea ochii cu el și atunci o săvadă lumea ce confruntare de idei se va isca, ceargumente solide se vor pune la bătaie, ce spectacolal inteligențelor se va desfășura pe scena vieții și amorții… Marea durere a d-lui Anghel se trage de lafaptul că onor Comisia Centrală de pe lângăMinisterul Culturii a decis că un număr de șapteclădiri ce aparțin minei Petrila sunt monumenteistorice și acestea vor putea scăpa de o demolareiminentă. Am aflat, pe surse, că asupra ministruluiCulturii (din Guvernul Ponta) s-au făcut presiunimajore ca să nu declare respectivele clădiri ca partedin patrimoniul nostru industrial. Între timp, arhitectaIlinca Păun și echipa domniei sale a reușit să-lconvingă pe noul ministru să semneze ordinul. “Ce nefacem”, s-a alarmat directorul Anghel, “dacă toateminele din Valea Jiului sunt unicat o să le declarăm petoate monumente istorice?” Răspunsul, deși e lamintea cocoșului, e încă o mare enigmă pentru celcare-și pune asemenea întrebări…

Recviem vesella moartea programatãa minei Petrila

www.voceastrazii.com VOCEA STRAZII 1 februarie 2016 | 13

Primarul Ilie Păducel din Petrila mimează și eldurerea pe care i-o pricinuiește închiderea minei. Șipentru ca petrileanul să-și înece, în mod adecvat,amarul, întâiul om al urbei a încins o horă pemormântul proaspăt al minei defuncte și a organizat, cufastul cuvenit, “Ziua recoltei 2015”. În Valea Jiului se face cartoful și, cât de cât,porumbul și dovlecii. Momârlanii mai culeg și nișteprune din care fac o țuică slabă, la concurență cu una, șimai slabă, fabricată în Oltenia. Am străbătut centrulPetrilei în zilele sfârșitului de săptămână pentru a vedeacum sărbătoresc minerii închiderea minei lor. Pentru căcirculația în oraș era deviată a trebuit să ocolesc, cumașina, pe la strada Minei, să trec pe strada AlexandruSahia și să o parchez lângă “Lovendal”, brutăria delângă casa natală a lui Ion D. Sîrbu. M-am uitat la mașinile care erau parcate alături. Eraudin Baia Mare, din Sibiu, din Harghita și din județulGorj. ‘Bucovina” SRL din Suceava și “Boreal” SRL dinBaia Mare au adus scena pentru a se putea produceartiștii locali și cei invitați. Oaspeții și-au adus recolta laPetrila ca să-i facă pe mineri să se distreze, pe cinste, laparastasul minei lor.

Petrila râde, cântă și falsează. La Ziua Recoltei Cu “Fantezia Michi” te poți da pe un tobogan umflatcu aerul nostru tare de munte. Pe “Terasa Lidia” poțimânca “mici gugulani/ proaspeți și buni”. Peste drumsunt de vânzare icoane cu Arsenie Boca, fabricate înChina, și flip-uri pentru telefoane, cu 20 de lei bucata.La “Tombola fără pierdere” te distrezi doar cu un singurleu. “Costel din Turcinești” își vinde vinul negru cu 6 leilitrul, cu 2 lei paharul de 250 ml și cu 4 lei pe cel de500 ml.

Vinul negru fiert de Costel e mai scump pentru că înprețul de cost intră și gazul consumat din propria-ibutelie. Doritorii dau 2,5 lei pe un pahar de un sfert delitru și 5 lei pe cel de jumătate. Mustul alb are acelașipreț ca vinul negru. Palinca e 30 de lei/ litrul iar țuicase dă la jumătate de preț: doar15 lei. Vata de zahăr,merele glazurate, pop cornul, chipsurile (sărate saucaramel) ori frăguțele din zahăr sunt vândute de undomn rotofei ce și-a pus un cilindru cu steagulamerican pe cap. Produsele tradiționale din porc legăsești “La Ioșka și Mișka”, doi comercianți din Harcov(adică din Harghita & Covasna). Palinca lor care este, neaparat, “de Maramureș” se dă,ca să vezi drăcia dracului, cu 5 lei mai ieftin decâtprodusul echivalent al d-lui Costel din Turcinești.Merele și perele “made in Harcov” costă 2 lei kg., iargutuile -3.Merdenelele de la “Lowendal” (cu brânză sărată saudulce) sunt cu un leu bucata și se trec ca pâinea caldă.

N-am văzut, deși am dat ochiiroată prin tot târgul, nici unmomârlan cu vreun produstradițional sau cu ceva dinrecolta lor din anul ăsta.Momârlanii din zonă au ajunsdomni și la mină și la primărie. Einu mai produc nimic și cumpărătotul. Din punct de vederetopografic, “Ziua Recoltei” seîntinde cam de la strada Minei șipână la strada 1 Iunie. În acestinterval urban, Petrila trăiește înplin paradox și a ajuns raiulformelor fără fond. Să neexplicăm… Pe strada Minei numai există mina, pe stradaCărbunelui oamenii nu se maiîncălzesc cu “aurul negru” scos

din subteranele orașului, pe strada Castanilor nu mai enici un castan (nici din cel sălbatic, nici din celcomestibil), pe strada Trandafirilor nu mai întâlneștinici măcar un măceș iar pe strada 1 Iunie nu se maijoacă nici un copil. Strada respectivă, parte a fosteicolonii petrilene, mai are fix două case. Una e de-o partea străzii, alta în cealalată parte. Acolo locuiesc unscriitor și un artist plastic. Strada nu are mai mult de 50de metri, se scaldă într-un noroi până dincolo de pantofiși se termină, brusc, într-un dâmb de pământ. Pe o tablăde metal (pe care artistul plastic a primit-o tocmai dinAmerica, de la faimoșii Barnes&Nobles) scrie, cu literealbe pe un fond albastru, “Stop. Stupizii nu pot trecedincolo de acest punct “. Adică din Petrila în FoarteMicul Paris. Deși 1 Iunie e o stradă foarte mică, ea nu easfaltată și se pare că, potrivit programului săuelectoral, primarul Păducel nu o va asfalta niciodată. Elștie, din surse sigure, că ăia doi nu l-au votat niciodatăși nici n-au de gând să-și schimbe orientarea politică.Artiștii și-au botezat locul “Foarte Micul Paris” și vor săceară, printr-un viitor referendum stradal, alipirea lor laMarele Paris, capitala Luminii.

Petrila mea, la o zi după ultima ei tonă decărbune Cu toate acestea, Petrila nu va muri. Unîntreprinzător a deschis deja, într-o remorcă, o“curățătorie de perne” după o metodă vestică. În 5-10minute ți-o curăță și îți schimbă dosul de pernă vechi cuunul nou. E nemțesc și e pe alese. Altul cumpără aur de8 și 9 karate și argint (sub orice formă) pentru topit șiprelucrat. Plata se face pe loc. Un cetățean vrea săcumpere butelii cu 50 lei și pune, la rândul lui, baniijos. În plus, întreprinzătorul se deplasează personal ladomiciliul vânzătorului. Brutăria TED va face, încontinuare, baghete bavareze și eiwenbeck-uri cu 2 lei“după rețete tradiționale din Valea Jiului șiȚara Hațegului”. Ignorând faptul că domnul Dan e larăcoare, Partidul Poporului Dan Diaconescuva face, potrivit anunțului din geam, noiînscrieri și va oferi celor doritori audiențe înfiecare joi de orele 16 la 18. Instructorii autopregătesc șoferi categoria B la preț de criză,cu plata în rate și oferă reducerisemnificative pentru elevi și studenți. Pe strada Cărbunelui poți să-ți cumperischiuri Salomon și cauciucuri, second hand,Michelin. “Romland Tour” va face, ca și pânăacum, doar transporturi ocazionale. La oricebutic din Petrila poți să-ți cumperi cartele casă poți vorbi, nelimitat, cu cei plecați în Italiași Spania. La final, o veste bună și de ultimă

oră: în piața din Petroșani a apărut dragaveiul și e doar5 lei kilogramul

Noua clasă muncitoare merge (și ea) în Paradis…“Unde este clasa muncitoare? Unde sunt steagurile

tale, pumnii tăi, sfânta dorință de dreptate și libertate?”. Așa se întreba, în urmă cu vreo jumătate de secol,scriitorul petrilean Ion D. Sîrbu. Și tot el își oferea șirăspunsul: “Tăcere.” Lângă clădirea pe care era scris, cuvopsea roșie, textul de mai sus erau trei tomberoane.Unul pentru sticlă, altul pentru hârtie și unul pentru cese mai nimerește. Ultimul era plin - ochi cu salopete defoști mineri. Erau salopetele celor disponibilizați care îșivor aștepta acasă, ajutați de stat, sorocul pentru a intraîn pensie. Între ciorapi, cămăși, maiouri, pufoaice (carenu mai aveau nici o utilitate practică) am găsit și unnumăr recent din “Povestea mea”.

Pe coperta numărului 25, anul XIX, erau titluri plinede miez: “Soacra mea a încercat să-mi facă rost de unamant” sau “Știam că este infidel dar tot m-amîndrăgostit de el”. Dincolo de mină, în oraș, este,oarecum, ca-n “povestea mea”. Cei din Alba Iulia ne-arangaja fetele ca dansatoare și animatoare. O companiede pază din Vale selectează agenți și agente desecuritate. O fabrică de cablaje din Orăștie promite sănu-i tragă pe sfoară pe cei care îi vor călca pragul.Băieții care știu englezește sunt așteptați la o fabrică deelectronice din Cehia. Fetele care au aptitudini și vor sălucreze la videochat vor fi și cele mai avantajate. Lor lise promit salarii în euro, de la 1.500 la 4.500. În funcțiede performanțele lor artistice…

Epilog cu Gogu. Gogu al nostru, cel de pe stradaAlexandru Sahia… La plecare, mi-am luat mașina din parcare și amstrăbătut, din nou, strada Alexandru Sahia. Pentru cinenu știe, Alexandru Sahia e scriitorul despre care amînvățat la școală cum stau lucrurile cu “Uzina vie” și cuBozan cel care și-a pierdut piciorul în câmpul muncii șicăruia patronii nu vor să-i ia unul de lemn. “Fabrica nu-iobligată să-ți dea și picioare”, era mesajul patronatului.(Acum, fără îndoială, lucrurile s-au schimbat mult. Azi,mina îți dă câte picioare vrei. În fund!) Aveam capulplecat și ochii-n pământ. Deodată, am remarcat,caligrafiat pe asfalt cu litere mari, de tipar, un text scrisde-a-ndoaselea. Mă opresc și-l citesc cu mirare: “Gogusuge p..a!” M-am întrebat, în mod firesc, cine este acestmisterios și pervers domn Gogu. Apoi mi-am adusaminte că, la orele de română, le vorbeam copiilordespre aprigul personajul colectiv din “Răscoala” saudin “Alexandru Lăpușneanu”. Atunci am avut o revelație:Gogu suntem chiar noi, petrilenii! Noi, toți, în frunte cuveșnicul nostru primar. Și atunci mi-am dat seama că“Viitorul sună bine”. Adică în felul ăsta, frust si la obiect,în care s-a exprimat, pentru noi toți, unul dinconcitadinii mei: “Gogu suge p..a!”

Mihai BARBU

www.voceastrazii.comREVOLTE14 | 1 februarie 2016

Înainte de toate vreau să precizez faptul căsunt un miner al Văii Jiului și scriu în numelemultor ortaci, colegi și prieteni. Sătui de lupte sindicale josnice, îmbătați dearticolele din presă propagandiste și obosiți demuncă, griji și nevoi, ne confruntăm cu osituație socio-economică fără precedent.

Europa dictează, România nu ne vrea,dar cu noi cum rămâne? Mi-aș dori să nu ne victimizăm, să fimmândri în continuare că suntem mineri, darsuntem victime, victime ale unei societăți neo-comuniste politizate fără scrupule, amatoarede bârfe și can-canuri, victime ale unei țăricare vrea să ne îngroape în rușine și sărăcie. Viața de miner nu este ușoară și am aflatasta cu toții încă din anii tinereții.

De ce am ales să fim mineri? Deoarece asta eram cu toții îndrumați încăde pe băncile școlii, asta au făcut părințiinoștri. Înainte de Revoluție și chiar după școlileprofesionale, te ademeneau cu contracte,contracte în care aveai dreptul la bursă și unloc de munca după terminarea studiilor.

Am fost educați să devenim mineri și ne-am dorit să devenim mineri. Cei dinainteanoastră au venit, de bună voie unii, alții au fostdetașați, adunați de prin sate sărace dinMoldova, cu promisiunea unei noi vieți, păcălițiși aduși în trenuri pline, de un regim socialist. Aceia, dragii mei, au fost părinții noștri,oameni care au trudit din greu în minele din

Valea Jiului și unii și-au dat chiar și viațapentru o bucată de pâine! Acum, domnilor politicieni, ne mai amintimde ei doar in 6 August și ne pozăm cu coroanede flori, fără scrupule, jignindu-le memoria șipe noi. generațiile actuale, uitându-ne de tot. Societatea, presa din țară, politicienii, cutoții aplaudă și îmbrățișează noul concept.Resurse regenerabile, eco, cu toții vor săînchidă minele de cărbune. Bun, perfect deacord, dacă asta se cere și mai nou tot ceea ceboierii din Europa cer, zis și făcut de țaranoastră, nu a lor, dar, mă rog... haideți să ofacem ”ca la carte”, cum spune românul. Chiar dacă mă condamn singur, măcargenerațiile viitoare să plece departe de aici!

Dezafectare, conservare, protecțiesocială, despăgubiri... Nu mai pot citi, am lacrimi în ochi. Pe bune,avem noi dreptul acesta? De mâine îmi caut loc de muncă , am auzit case plătește bine la... stai că nu îmi aduc aminteIBM, sau APPLE sau ce mai avem noi în ValeaJiului, parcă NASA.

Nu vă e rușine domnilor politicieni? Nu este de muncă în Vale, muncă decentădupă ani și ani de minerit , dar nu vă e delocrușine! Și ce știm noi să facem? Că avem oviață întreagă de minerit în spate, am lucrat șișase zile pe săptămâna, și am lucrat și nonstop, doar ca să ne păstrăm amărâta și chinuitapâine și asta de peste 15 ani!

Vreți să scăpați de noi. Prea bine, să fiedecent și legal, să nu credeți voi că minerul,așa obosit cum este el și prost, cum îl credețivoi, o să lase pâinea din mâna copiilor lor așaușor, zâmbind! Ne condamnați la sărăcie, foamete, pe noi șicopiii noștri. Postați pe Facebook tot felul deidei și comentarii idioate și asta chiar și uniidintre noi, termocentralele aruncă cu noroi înnoi, dau vina pe noi, noi pe ei, sindicatele uniipe alții, cei cu adevărat responsabili dau dinumeri. Nu ne mai instigați! Nu ne mai folosiți!PROȘTILOR, VĂ SPUN, azi ne pierdem pâineanoi, dar mâine va veni și vremea voastră, cățara asta are un obicei prost să închidă tot și săne arunce slugi la străini. Eu vă spun tuturor în numele ortacilor dinValea Jiului, haideți dracului să lăsăm luptelesindicale și bârfele pe Facebook și să ne unimodată pentru totdeauna pentru un scop comunși nobil, SĂ CONTINUĂM ATÂT CÂT SEMAI POATE SĂ DUCEM O PÂINE ACASĂLA COPII ȘI DACĂ O FI SĂ TERMINĂMSĂ O FACEM LEGAL , RESPECTÂNDART. 52. Acordați-ne șansa să ne pregătim de viitordecent, nu neglijați impactul social și nu uitațide noi minerii!

Cu mult bun simț mă semnez:Ștefan Vasile Ban

NOROC BUN!

Gânduri despreînchiderea minelordin Valea Jiului

1). Activitatea miniera deexploatare a unui zăcământîncetează când: a). resursele mineraleexploatabile s-au epuizat; b). continuarea exploatăriia devenit imposibiladatorită unor cauze naturale- inundații, surpări,alunecări de teren sauprovocate - focuri endogene,explozii de gaze -, ale cărorefecte nu pot fi înlăturate

prin intervenții tehnice, încondiții economice; c). exploatarea a devenitnerentabila economic.

Cine, dragii mei, se facvinovați de punctul c).? Nuaduc acuze, vă las pe voi să vădați cu părerea. Este ușor săacuzăm, dar haideți să căutamsoluții! Oare politicul? O ficonducerea trecută , poate noi?

LEGEA MINELOR CAPITOLUL VII- ÎNCHIDEREA MINELOR

www.voceastrazii.com REVOLTE 1 februarie 2016 | 15ART. 52 1). Inițiativa de încetare aactivității unei mine saucariere aparține titularuluilicenței de exploatare, careprezintă autorității competenteo cerere însoțită de planul deîncetare a activitățiiactualizat, cuprinzând: a). motivația încetăriiactivității, bazată pe odocumentație tehnico-economică; b). programul tehnic dedezafectare sau conservare aexploatării, ce va include siprogramul de monitorizare afactorilor de mediu post-închidere. în cazul companiilorși societăților naționale

miniere, programul va fiaprobat în prealabil deministerul de resort; c). programul de protecțiesocială a personalului, prinredistribuire si/saureconversie profesională,despăgubiri financiare și/saumăsuri de dezvoltare regionalapentru crearea de noi locuri demunca, întocmit conform legii,după consultarea cu grupurileafectate, si aprobat deautoritatea competenta îndomeniul protecției sociale. Încazul companiilor șisocietăților naționale miniere,acesta este aprobat înprealabil și de ministerul deresort;

REF: Noroc bun și vai de voi,Breasla cea mai des furată,Și suntem, vai de noi,Țara cea mai dezbinată.

Pe ei i-am scos mereu în stradă,Și ca soldați sau praf de pușcă,La propagandă, în paradă,Dar i-am ținut de fapt în cușcă.

S-au folosit de ei guverne,De fața lor tumefiată,S-au dat în urma lor consemne,Și zile de închisori, răsplată.

În 90, erau tovarăși,Un ESCU, ce spunea palavre,Și au rămas la vârf aceiași,Distributorii de otrave.

Acum sunt folosiți minerii,Si-n urma lor rămâne frica,Să dau un crezământ “Puterii”,Când ei de fapt nu au nimica.

Le vor plăti străinii file,De condică bolnăvicoasă,Și așa se vor sfârși cu zile,În munca cea tuberculoasă.

În acest timp predestinații,Ce guvernează fără bine,Vor face zilnic inovații,Din șpagă, cont în bănci străine.

Dar vai, ateul n-are milă,Și nici morală, cum se știe,Și spun: mineri- marionete,sauNoapte Bună, Românie!

Bieții mineripublicat de cenaclul Lumina Lină

RECLAMATA AICI

Pentru detalii referitoarela oferta de publicitatene puteți contacta

la nr. de telefon0040726191341

www.voceastrazii.comDIVERSE16 | 1 februarie 2016

Sâmbătă a fost o altă poveste, oaltă filă scrisă în istoria, de acum,campaniei prin care mulțumimoamenilor care oferă societății,oamenilor din jur argumentepentru speranță. De data aceasta osă ne vedem cu o doamnă, care la87 de ani a debutat publicistic, ascos prima carte de sub tipar – oculegere de cântece, obiceiuri dinsatul ei natal, precum și poeziiproprii. „Mă numesc Ana Demian, am 87 deani și sunt din comuna Orăștioara de

Sus, județulHunedoara. Pentru căam ajuns la o vârstădestul de înaintată,aceasta numai cu voialui Dumnezeu, și demulte ori îmi amintescde obiceiurile noastrevechi, despre tradițiiledin satul meu natal,din care, cu timpul, aumai dispărut, m-amgândit să le astern pehârtie pentru a le facecunoscute urmașilornoștri” – așa a scris

autoarea pe coperta patru a cărțiicare-i poară semnătura – „Poezii șiobiceiuri populare”. Deși a absolvit șapte clase, dupăcum a relatat Digi24, şi a muncit toatăviața la CAP, doamnei i-a plăcut săscrie, să compună și să mențină viitradițiile specifice satului în care atrăit toată viața. Este unul dintre ceimai în vârstă autori de carte dinRomânia. Poeziile compuse de ea șicolindele care i-au marcat tinerețeasunt adunate acum într-un volum de

100 de pagini. Bătrâna care își citeștecreațiile îmbrăcată în straietradiționale, cusute și brodate chiar deea, spune că tot ce a compus este realși inspirat din ceea ce a văzut și a trăit:„Ţăran român, Măria Ta, aş vrea să-ţicânt cu inima, un cântec ales dinpopor, din inimile tuturor, căci tu aifost dintotdeauna așa cum știu că eștiși-acuma”. Precum tradițiile, multe colinde aurămas doar în amintirea bătrânei și încartea scrisă de ea. Colinda plugarului,a preotului, colinda junelui sau colindaleului sunt doar câteva dintre ele.Rămasă văduvă de 12 ani, Ana Demianare 2 copii și mai mulți nepoți șistrănepoți. Una dintre cele mai maribucurii ale sale este că, prin volumulpublicat, a salvat o parte din tradițiiletinereții sale.

Despre proiectul „Premianții fărăpremii” E vremea să facem ceva.A trecut sau ar fi trebuit să apunăperioada lui „să se facă”. Dintr-unsingur şi banal motiv pentru că seface. Societatea a mers înainte pânăacum, poate uneori destul de încet faţă

de cum ne-am fi dorit, şi merge încontinuare. Proiectul social „Premianţiifără premii” se vrea o modestărăsplată din partea societăţii pentruvalorile noastre, cele autentice. Ei sunt oamenii a căror muncă estede folos tuturor. Ei sunt cei care ne facviața mai frumoasă prin munca lor.Artiști, inventatori, meșteșugari și alțiicare ne arată că frumosul și utilul suntaici, lângă noi. Astfel, proiectul vă invită să ieşim înstradă, de data asta nu pentru aprotesta, ci pentru a mulţumi celorcare, prin munca lor, prin ceea ce fac,prin preocupările lor, ne dau motivede mândrie. Propunerea este ca înfiecare sâmbătă să ne vedem încentrul Devei, la statuia ecvestră a luiDecebal. Vom invita de fiecare dată unom valoros, care prin munca lui,strădaniile lui, face ca România săexiste. Vom merge acolo să-lcunoaştem, să-i mulţumim că există şisă-i strângem mâna în semn depreţuire şi respect. Vă invităm să fiţi parteneri ai unuiproiect care doreşte să descopere şi săredescopere valorile României.

Ana Demian – premiantul de sâmbătă

Pentru a promova sportul șimișcarea în aer liber, San Montan vălansează o provocare. Deoarece eiarnă, e frig, lumea se mobilizează maigreu la a face mișcare. În luna februarie, San Montan teinvite la cât mai multe zile cu mișcare!Adică începem de luni, 1 februarie, ora00:00 și terminăm luni, 29 februarie,ora 24:00. Cine are cele mai multezile/ore, la sfârșitul perioadei cuactivități sportive va fi câștigător.

Ținem cont de oriceactivitate: plimbare,drumeție, schi, alergare,ciclism. Trebuie neapărat săînregistrezi activitatea ta cuuna dintre aplicațiileexistente pe piață și caresunt free și simplu deinstalat pe telefon. Îți creeziun cont personal și îțiînregistrezi activitățilesportive.

De fiecare dacă cândrealizează o activitate

sportivă, fiecare participant la acestconcurs trebuie să posteze peFacebook pe pagina evenimentului.Imaginea lunii pentru fiecareparticipant va fi contorizată și lasfârșitul perioadei de concurs șianume luna februarie se vor desemnacâștigătorii.

Așa cum am precizat, trebuie catoate activitățile să fie certificate deGPS. SAN Montan va oferi premiicelor clasați pe primele trei locuri.

Provocarea este lansată tuturorcelor care sunt dornici de mișcare șicare doresc să aibă o viață sănătoasăși armonioasă!

Pagina evenimentului:https://www.facebook.com/events/

1555594288099252/

Hai la mișcarecu San Montan!

Date post:	25-Jul-2016
Category:	Documents
Upload:	romwald-chezu
View:	241 times
Download:	0 times

Vocea Străzii #6

Documents